1

CONSIDERENTE GENERALE

Îmbătrânirea este procesul prin care individul parcurge drumul de la normal la patologic.

Diferentele dintre indivizi sunt date de gradul de instalare al diferitelor limitari funcţionale,

efectele trecerii timpului lasând urme ireversibile în individ. Declinul biologic nu se produce

uniform la toţi indivizii adică în faţa îmbătrânirii nu suntem cu toţii egali căci nu toate organele

şi funcţiile noastre psihologice îmbătrânesc în acelaşi ritm, unele păstrâmdu-şi capacităţile iar

altele nu.

Procesul de îmbătrânire are o dimensiune socială, psihologică şi medicală, diferenţele dintre

batrâni fiind mai pronunţate decât diferenţele dintre tineri. Sunt considerate a fi persoane

vârstnice persoanele care inregistrează un declin pe plan fiziologic, psihologic şi social, ca

urmare a evoluţiei fireşti .

Oamenii au fost speriaţi de bătrâneţe din cele mai vechi timpuri şi au căutat diverse remedii

pentru tratarea ei. Au fost descoperite prescripţii de licori pentru menţinerea tinereţii din vremea

lui Hammurabi (1700 î.e.n.), pentru prevenirea constipaţiei şi prevenirea apariţiei ridurilor în

vremea lui Inhotep (2600 î.e.n.), tratamente pentru scăderea auzului, văzului, energiei vitale (800

î.e.n.).

O serie de preocupări şi lucrări importante au avut şi cîţiva medici români de renume mondial,

care au exprimat idei, ipoteze şi tehnici medicale importante dedicate bătrâneţii: Gh. Marinescu a

atras atenţia degradării neuronilor în procesul de îmbătrânire, C.I. Parhon a făcut referire la

caracteristicile psihice ale vârstelor de involuţie, Ana Aslan a atras atenţia asupra rolului

vitaminelor şi al antrenării în activităţi organizate.

În conformitate cu Ursula Şchiopu şi a lui Emil Verza în PSIHOLOGIA VÂRSTELOR se poate

vorbi de 3 stadii ale bătrâneţii:

• stadiul de trecere spre bătrîneţe (de la 65 la 75 de ani)

• stadiul bâtrâneţii medii (de la 75 la 85 de ani)

• stadiul marii bătrîneţi sau al longevivilor (peste 85 de ani).

2

Modificări fizice, psihice şi fiziologice

a. Modificări fizice care apar sunt schimbările pielii, părului, vocii, greutăţii, posturii,

sistemelor osoase si musculare, aparitia artritelor, reumatismul etc.

b. Modificarile psihice ca: apatia, anxietatea şi depresia, teama de spitalizare, confuzia, sunt

obisnuite.

c. Modificarile fiziologice care apar la bătrân sunt: facultăţile de percepţie sunt în regresie

(auzul, vederea, gustul, mirosul), senzaţiile dureroase si termice diminuă, adesea apar infarcte

miocardice, ulcere perforante sau chiar fracturi, fără durere. Claudicaţia intermitentă, (durerea in

molet, la arteritici in miscare), angorul sau dispneea, pot fi mascate de restrângerea activitatii.

Polipatologia este regula, iar tablourile atipice sunt foarte frecvente. Schimbările de natură

fiziologică au impact real asupra stării psihice . Sistemul cardio-vascular este afectat de

modificari ale tensiunii, muşchiului inimii, elasticităţii vaselor, grăsimii depuse. Sistemul

respirator este afectat de pierderea capacitatii vitale şi bolile specifice, sistemul nervos sufera

modificari de structura. Imunitatea scade. Interactiunea dintre sistemele psihic, neurologic si

imunologic scade sau măreşte vulnerabilitatea individului in fata bolilor.

Schimbările de natură fizică şi fiziologică au un impact real asupra stării şi sănătăţii psihice.

Fragilizarea biologică aduce cu sine sentimentul de incapacitate, aduce schimbări în imaginea de

sine. La acestea se pot adăuga pierderea partenerului de viaţă şi, implicit, singurătatea, împreună

cu pierderea suportului material, de ajutor în activităţile zilnice, de companie. Vârstnicul se află

în perioada „marilor pierderi”, moment în care se instalează depresiile, sindromul depresiv fiind

marcat de anxietate, pacientul exprimând discomfort, tensiune internă și relațională, abulie, vid

interior, preocupări excesive față de starea propriei sănătăți.

După cum am văzut una dintre modificările psihice ale bătrâneţii este anxietatea, definite ca o

stare emoţională de frică, nelinişte, de teamă nedeterminată, însoţită de tulburări fiziologice cum

ar fi tulburări ale ritmului cardiac, ale ritmului respirator, transpiraţii dar şi comportament cum

ar fi teamă, disperare, groază pe care nu o putem controla, iritabilitate, fatigabilitate, lipsă de

interes, lipsă de plăcere, tristeţe.

METODOLOGIA CERCETĂRII

Prezentul studiu doreşte să evalueze dacă explicarea modificărilor fizice şi fiziologice de

bătrâneţe influenţează nivelul de anxietate depistat la bătrânii internaţi în spital.

3

Obiectivele cercetării:

1. Identificarea nivelului de anxietate al tuturor bolnavilor care participă la test;

2. Aplicarea variabilei independente reprezentate de explicarea modificărilor apărute la

bătrâneţe pe primul lot de bolnavi;

3. Măsurarea anxietăţii finale a celor care au fost testaţi iniţial.

Scopul cercetării:

Stabilirea influenţei pe care o are explicarea modificărilor fizice şi fiziologice asupra

gradului de anxietate.

Ipoteze:

IPOTEZA GENERALĂ:

Presupunem că există o relaţie între explicarea modificărilor fizice şi fiziologice care apar la

bătrâni şi anxietatea lor.

IPOTEZE OPERAŢIONALE:

Explicarea , în limbaj comun, a modificărilor fizice şi fiziologice ale bătrâneţii duce la

scăderea gradului de anxietate la bătrânii internaţi.

Explicarea, în limbaj comun, a modificărilor fizice şi fiziologice ale bătrâneţii nu duce

la scăderea gradului de anxietate la bătrânii internaţi.

Desfăşurarea cercetării

La cercetare au luat parte un număr de 20 de bolnavi, internaţi în Compartimentul de Boli Interne

al Spitalului Hîrlău pentru diferite afecţiuni: pulmonare, cardiace, afecţiuni ale oaselor, dar fără

să fi fost diagnosticaţi anterior cu afecţiuni anxioase sau depresive, şi fără să fie sub tratament

anxiolitic, cu vârsta cuprinsă între 75 de ani şi 85 de ani.

S-au întocmit fişe individuale de notare a evaluărilor (anexate) şi apoi s-au testat cei 20 de

bolnavi, stabilindu-se gradul iniţial al anxietăţii după scala Hamilton cu cinci grade de scală

Likert (absentă, usoară, moderat, severă, foarte severă).

Ea furnizează o evaluare globală a anxietăţii şi identifică atât simptome psihice cât şi cele

somatice. Scala şi-a dovedit utilitatea şi valoarea de-a lungul timpului. Scala nu masoară o

4

anumite entitate clinică ci mai degrabă poate fi folosită pentru a detecta simptomele de anxietate

sau de a evalua severitatea lor.

Scala conţine 14 itemi care evaluează dispoziţia anxioasă, frica, insomnia, simptomele cognitive,

depresia, comportamentul şi simptomele gastrointestinale, cardiovasculare, genitourinare,

vegetative si tensiunea musculară. Fiecare item este evaluat pe o scala de 5 ancore de la 0 = nici

un simptom până la 4 = simptome severe si dizabilitante. Evaluarea se face în felul următor: se

adună cifra bifată de la toţi cei 14 itemi şi se impart la 14. Rezultatul este undeva între 0 şi 4.

Gradele de anxietate se impart astfel :

0 - absentă;

1 - anxietate uşoară;

2 – moderată;

3 – severă;

4 – foarte sevară , gravă.

Scala reuşeşte să identifice subiecţii anxioşi dintr-un eşantion populaţional divers.

DEFINIREA ITEMILOR şi COTAREA LOR

1. Anxietatea: Stări emoţionale de incertitudine cu privire la viitor mergând de la nelinişte,

sentimente de insecuritate, iritabilitate pâna la o teroare imposibil de controlat.

0 = fără tulburări

1 = subiectul se simte puţin mai nesigur şi poate puţin mai irirtabil ca de obicei

2 = subiectul exprimă mai clar anxietatea, iritabilitea, pe care le găseşte greu de stăpânit. Totuşi,

acestea nu îl tulbură în viaţa cotidiană.

3 = Anxietatea şi nesiguranţa perturbă uneori viaţa lui cotidiană.

4 = Trăirea terorii este atât de frecventă încât pertubă grav viaţa obisnuită a subiectului.

2. Tensiunea: Acest item include incapacitatea de a se relaxa, nervozitatea, tensiunile

corporale, tremurăturile incapacitatea de sta locului precum si fatigabilitatea.

5

0 = fara tulburari

1 = subiectul spune ca e ceva mai tensionat si mai nervos ca de obicei

2 = subiectul exprima clar faptul ca este incapabil de-a se relaxa, ca este stapânit de o agitatie

interioara pe care nu o poate controla decât cu greu, dar care ramân totusi fara o influenta majora

asupra vietii lui cotidiene.

3 = agitatia interioara si nervozitatea sunt atât de intense si frecvente încât perturba pe moment

munca cotidiana a subiectului

4 = tensiunea interioara si agitatia perturba în permanenta viata cotidiana a subiectului

3. Frica: Este un tip de anxietate particulară care creşte în clipele în care subiectul se gaseşte în

situaţii mai speciale, de ex. camere deschise sau închise, călătoria cu trenul sau autobuzul.

Subiectul se simte bine dacă evită aceste situatii.

0 = absenta fricii;

1 = îndoiala cu privire la existenta unei asemenea frici;

2 = pacientul a resimtit anxietatea fobică, dar numai rar si a putut s-o controleze în întregime;

3 = pacientul are dificultati în a stapâni sau a învinge anxietatea fobica care a perturbat pâna la

un anumit grad viata si munca lui cotidiana;

4 = anxietatea fobica perturba sever si continuu viata cotidiana;

4. Insomniile: Acest item include doar experienta subiectiva a pacientului asupra lungimii

somnului (or de somn/24 de ore) si asupra profunzimii acestuia (somn superficial si întrerupt sau

somn profund şi continuu). Cotarea se face apreciind cele 3 nopţi anterioare examinării prezente.

Nu se ţine seama de sedative sau hipnotice .

0 = absenta insomniilor;

1 = durata somnului poate fi uşor diminuată din cauza dificultătii de a dormi, dar profunzimea

este intactă;

2 = profunzimea somnului este la rândul ei perturbată, somnul fiind mai superficial; somn global

perturbat;

3 = durata si profunzimea somnului sunt sever perturbate, în acelasi timp; se doarme doar câteva

ore pe zi neîntrerupt;

6

4 = somnul este atât de superficial încât subiectul relateaza doar scurte perioade de atipire sau

somnolenta, dar nu este somn adevarat.

5. Dificultati de concentrare ale memoriei şi atenţiei: Acest item descrie dificultăţile de

concentrare, de luare a deciziilor în probleme cotidiene si de memorie.

0 = fără tulburări;

1 = uşoare dificultaţi de concentrare ale atentiei;

2 = chiar cu un efort mare, subiectul are dificultăţi de a se concentra asupra muncii cotidiene;

3 = dificultati mai pronuntate de concentrare ale atentiei, de luare a unei decizii, de memorare.

De exemplu, dificultăţi în a citi în întregime un articol din ziar sau a privi un spectacol. Se

cotează 3 dacă aceste tulburări nu afectează întrevederea.

4 = dificultăţile sunt atât de mari încât deranjeaza chiar interviul.

6. Dispozitie depresivă: Acest item înglobează comunicările verbale de tristeţe, de

descurajare, de depresie, disperare si neputinţă.

0 = fără tulbuări;

1 = subiectul este vag mai depresiv decât de obicei;

2 = subiectul exprimă mai clar o trăire subiectivă dezagreabilă, simţindu-se uneori neputincios si

descurajat;

3 = semne verbale si nonverbale de descurajare si disperare;

4 = în timpul întrevederii predomina sentimentele de descurajare si de neputinţă sau

componentele lor nonverbale, subiectul neputând fi distras de le ele.

7. Simptome generale musculare: Include slăbiciunea musculară, rigiditatea musculară,

sensibilitatea musculară ca origine a unor dureri mai mult sau mai putin difuze (de exemplu,

dureri cervicale, maxilo-mandibulare).

0 = fără tulburări;

7

1 = subiectul indică că muşchii săi sunt puţin mai rigizi sau mai sensibili ca de obicei;

2 = simptomele au un caracter dureros;

3 = durerile musculare jenează moderat viaţa cotidiană;

4 = durerile musculare sunt prezente aproape tot timpul, perturbând net viaţa subiectului.

8. Simptome somatice senzoriale: Acest item include o fatigabilitate exprimată puternic si o

slăbiciune, ce stau la originea unor perturbări senzoriale funcţionale: vâjâitul urechilor, tulburări

de vedere, bufeuri de caldură sau de frig si senzaţia de furnicături;

0 = fără tulburări;

1 = senzaţii jenante sau de furnicături în urechi, ochi sau piele mai accentuate ca de obicei;

2 = zumzet în urechi, tulburări vizuale, parestezii la nivelul pielii;

3 = simptomele senzoriale generalizate perturbă moderat viaţa;

4 = simptome senzoriale generalizate perturba net viata, fiind prezente aproape tot timpul.

9. Simptome cardiovasculare: Include tahicardia, palpitaţiile, presiunea toracică, durerile în

piept, zbaterea unor vase de sânge, senzatiile de sincopa.

0 = fără tulburări;

1 = prezenţa unor simptome este dificil de afirmat;

2 = simptomele sunt prezente, dar rar si fără a influenţa viaţa;

3 = subiectul are uneori dificultaţi în a controla simptomele sale cardiovasculare care perturbă

moderat viata sa cotidiană;

4 = simptomele sunt prezente în majoritatea timpului, perturbând net viata subiectului.

10. Simptome respiratorii: Include senzaţia de greutate în piept , de nod în gât (constrictia

gâtului), dispnee ca origine a senzaţiei de sufocare si a oftatului.

0 = fără tulburări;

1 = prezenţa unor simptome dificil de afirmat în mod cert;

2 = simptomele sunt prezente, dar subiectul le controlează;

8

3 = uneori dificultăţti de control ale simptomelor, ceea ce duce la perturbarea moderată a vieţii

cotidiene;

4 = simptomele sunt prezente în majoritatea timpului, perturbând net viata subiectului.

11. Simptome gastro-intestinale: Include dificultati de înghitire, senzatia de nod în stomac,

dispepsia (gastralgia, arsurile de stomac, dureri abdominale înainte sau dupa mâncare, balonari,

senzatia de vomă, greaţă, diaree).

0 = fără tulburări;

1 = prezenţa simptomelor este mai degrabă neobişnuită, neputând fi afirmată cu certitudine;

2 = cel putin unul dintre simptomele gastro-intestinale descrise mai sus este prezent, însă

subiectul îl controleaza;

3 = subiectul are dificultăţi uneori în a controla simptomele;

4 = simptomele sunt prezente în cea mai mare parte a timpului si perturbă net viaţa si munca

cotidiană;

12. Simptome genito-urinare: Include simptome non-organice sau psihice cum sunt: micţiuni

frecvente sau urgente, iregularităţti menstruale:

0 = fără tulburări;

1 = prezenţa vreunui simptom este greu de afirmat;

2 = cel puţin unul din simptomele citate mai sus este prezent, dar el este controlat de către

subiect;

3 = subiectul prezintă pentru moment unul sau mai multe dintre simptomele mai sus citate, cu o

intensitate ce perturbă viaţa si munca pacientului (prin pierderea controlului mictiunilor);

4 = simptomele sunt prezente în majoritatea timpului si perturba net viata si munca subiectului.

13. Simptome ale sistemului nervos autonom: Include uscăciuni ale gurii, accese de paloare

sau de roseate ale feţei, tendinţa de a transpira si vertijul.

0 = fără tulburări;

9

1 = prezenţa tulburărilor este dificil de afirmat;

2 = cel puţin unul din simptomele mai sus descrise este prezent, dar nu perturbă viaţa subiectului;

3 = subiectul prezintă pentru moment unul sau mai multe dintre simptomele descrise mai sus, dar

el este capabil să le controleze; aceste simptome influenţeaza în mică măsură viaţa subiectului;

4 = simptomele sunt prezente în majoritatea timpului, perturbând viaţa subiectului.

14. Comportamentul în timpul întrevederii: Acest item este bazat pe comportamentul

subiectului în timpul întrevederii. Este subiectul tensionat, nervos, agitat, incapabil sa stea

linistit, nerabdator, tremurator, palid, cu o respiratie gâfâita sau transpirând? Se face o estimare

globală, plecând de la aceste elemente:

0 = subiectul nu pare anxios;

1 = este dificil de afirmat că subiectul ar fi anxios;

2 = subiectul este moderat anxios;

3 = subiectul este în mod clar anxios;

4 = subiectul este foarte anxios, agitându-se si tremurând din tot corpul.

După testerea iniţială pe scala Hamilton au fost încadraţi după cerinţele scalei după cum

urmează:

14 dintre pacienţi au fost încadraţi în gradul I de anxietate, 5 în gradul II, 1 în gradul III de

anxietate.

Acestora li s-au explicat, pe înţelesul lor, modificările fizice şi fiziologice care apar la bătrâni,

în limbaj comun, accesibil înţelegerii lor. Li s-a spus că nu este nici un bătrân care să nu aibă

dureri de oase pentru că odată cu trecerea anilor oasele se rarefiază, spaţiile articulare se

micşorează, muşchii sunt mai flaşti şi predispun la apariţia durerilor; că grăsimea consumată de-a

lungul vieţii se depune în interiorul vaselor de sânge şi îl îngustează şi atunci aceeaşi cantitate de

sânge exercită o presiune mai mare pe un vas mai îngust, muşchiul inimii ca şi cel de pe mâini nu

mai are putere să împingă sângele şi atunci acesta rămâne necirculat şi “nearisit”şi asta duce la

apariţia unor boli pulmonare.

10

Explicaţiile au fost date de o singură persoană, o singură dată. Apoi, în funcţie de întrebările

primite, au fost date răspunsuri. Bolnavii au mai fost interesaţi de tratamente mai noi şi mai

eficiente şi de regimul igieno-dietetic pe care ar trebui să îl urmeze. Această “explicare” -

discuţie reprezintă VARIABILA INDEPENDENTĂ.

După patru zile s-a testat din nou anxietatea cu chestionarul Hamilton şi s-a constatat că deşi au

fost diferenţe de punctaj de la prima testare şi cea de-a doua testare, gradele de anxietate definite

inţial nu s-au schimbat.

Variaţiile de scor sunt prezentate în graficul de mai jos:

Concluzii:

Trebuie făcută menţiunea că rezultatele prezentate în această lucrare sunt valabile numai pentru

lotul acesta.

Ipoteza specifică în acest caz a fost că explicarea în limbaj comun a modificărilor fizice şi

fiziologice apărute odată cu bătrâneţea scade gradul de anxietate.

Ipoteza de nul a fost că explicarea în limbaj comun a modificărilor fizice şi fiziologice apărute

odată cu bătrâneţea nu scade gradul de anxietate.

În cazul acesta s-a adeverit ipoteza de nul.

În timpul cercetării s-au mai constat următoarele:

Gradul de anxietate al pacienţolor testate a fost în majoritate mic: adică doar un pacient

fiind încadrat în gradul III de anxietate şi dirijat spre a efectua un consult de specialitate

în acest sens.

După aplicarea grilei de anxietate s-a îmbunătăţit comunicarea pacient-asistent medical,

pacienţii adresând mai multe întrebări şi dorind să fie mai informaţi asupra modului în

care ar trebui să îşi continue viaţa.

Direcţii de cercetare:

Deoarece din pacienţii testaţi doar 2 erau din mediul urban s-ar putea vedea dacă pacienţii

din mediul urban sunt sau nu mai anxioşi decât cei din mediul rural, dacă femeile sunt

mai anxioase decât femeile ( în cercetarea prezentă au fost 4 bărbaţi şi 16 femei).

11

S-ar mai putea testa dacă persoanele care şi-au pierdut soţul, soţia sunt mai anxioase

decât cei ai căror parteneri de viaţă trăiesc.

În timpul desfăşurării cercetării s-au întâmpinat dificultăţi datorită gradului scăzut de înţelegere

al noţiunilor prezentate.

BIBLIOGRAFIE

1. Şchiopu, U şi Verza E., „Psihologia vârstelor”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997.

2. Gîrleanu –Şoitu, D., „Vârsta a treia”, Ed. Institutul European Iaşi, 2006.

3. Fontaine, R., „Psihologia îmbătrânirii”, Ed. Polirom, Iaşi, 2008.

4. Sion, G., „Psihologia vârstelor”, Ed. Fundaţiei „România de Mâine”, Bucureşti, 2006.

5. „The Merck Manual of Geriatrics”, cap. „Quality of Live”, www. merck manuals. Com.

12