1

proiect

STUDIU DE BAZĂ

SITUAŢIA DIN REPUBLICA MOLDOVA PRIVIND COMBATEREA TORTURII ŞI ALTOR PEDEPSE ORI TRATAMENTE CU

CRUZIME, INUMANE SAU DEGRADANTE

Autori: Victor ZAHARIA, Institutul de Reforme Penale, coordonator al grupului de consultanţi; Andrei BRIGHIDIN, consultant UNDP-Moldova; Iulian RUSU, consultant UNDP-Moldova; Ludmila POPOVICI, consultant UNDP-Moldova; Sergiu OSTAF, Centrul de Resurse pentru Drepturile Omului (CReDO); Vanu JEREGHI, consultant UNDP-Moldova Copyright © UNDP Moldova Studiul a fost tipărit cu suportul proiectului „Prevenirea torturii”, finanţat de Uniunea Europeană şi co-finanţat şi implementat de Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare. Opiniile exprimate în studiu nu reflectă necesar punctul de vedere al Uniunii Europene şi al Naţiunilor Unite, inclusiv al Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare. Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) reprezintă reţeaua globală de dezvoltare a Naţiunilor Unite, care promovează schimbarea şi conectează ţările la informaţii, experienţa şi resursele necesare pentru a ajuta oamenii să-şi construiască o viaţă mai bună.

2

Chişinău 2010

CUPRINS SUMAR.................................................................................................................................................. 4 I. INTRODUCERE .............................................................................................................................. 8 2. CADRUL NORMATIV-JURIDIC ŞI INSTITUŢIONAL PRIVIND INTERZICEREA TORTURII ŞI ALTOR PEDEPSE ORI TRATAMENTE CU CRUZIME, INUMANE SAU DEGRADANTE, Iulian Rusu, Victor Zaharia ...........................................................................................10

2.1. Angajamente internaţionale asumate de către Republica Moldova...........................................10 2.2. Interdicţia absolută a torturii ..................................................................................................... 11 2.3. Capacitatea jurisdicţională.........................................................................................................12 2.4. Compatibilitatea prevederilor legislaţiei interne a Republicii Moldova cu cele ale actelor internaţionale privind definirea şi incriminarea torturii ...................................................................13 2.5. Măsuri legislative, administrative şi judiciare pentru a împiedica comiterea actelor de tortură..........................................................................................................................................................17

2.5.1 Măsuri legislative .................................................................................................................17 2.5.2 Măsuri administrative ..........................................................................................................21 2.5.3 Măsuri judiciare .................................................................................................................. 23

3. FENOMENUL DE TORTURĂ, TRATAMENT INUMAN ŞI DEGRADANT ÎN REPUBLICA MOLDOVA ......................................................................................................................................... 24

3. 1. Evaluarea fenomenului de tortura, tratament inuman şi degradant în custodia poliţiei, Serghei Ostaf .................................................................................................................................................. 24

3.1.1. Condiţii inumane şi degradante ......................................................................................... 25 3.1.2 Tortură................................................................................................................................. 29 3.1.3 Analiză şi cauze................................................................................................................... 32 3.1.4 Recomandări ....................................................................................................................... 35

3. 2. Evaluarea fenomenului de tortura, tratament inuman şi degradant în instituţiile subordonate Ministerului de Justiţie, Andrei Brighidin, Victor Zaharia ...................................................................... 37

3.2.1. Obligaţia de a respecta dreptul deţinuţilor de a nu fi supus torturii, pedepselor, tratamentului inuman sau degradant.......................................................................................... 37 3.2.2 Obligaţia de a proteja deţinuţii ........................................................................................... 38 3.2.3. Obligaţia de a asigura realizarea dreptului de a nu fi supus torturii, pedepselor, tratamentelor cu cruzime, inumane sau degradante....................................................................41 3.2.4 Recomandări: ...................................................................................................................... 45

3. 3. Evaluarea fenomenului de tortura, tratament inuman şi degradant în instituţiile subordonate ministerului sănătăţii şi ministerului muncii, protectiei sociale si familiei, Vanu Jereghi ................. 47

3.3.1 Evaluarea fenomenului de tortura, tratament inuman şi degradant în instituţiile psihiatrice..................................................................................................................................................... 47 3.3.2. Rele tratamente: ................................................................................................................. 48 3.3.3. Recomandari.......................................................................................................................51

3.4. Sumar al cauzalităţii torturii în republica moldova, Ludmila Popovici, Victor Zaharia .................... 53 4. PREVENIREA ŞI COMBATEREA TORTURII........................................................................... 55

4.1. Instrumente de prevenire a torturii ........................................................................................... 55 4.1.1. Mecanismul Naţional pentru Prevenirea Torturii (Consiliul Consultativ), Serghei Ostaf ..... 55 4.1.1.1. Recomandări privind Mecanismul Naţional pentru Prevenirea Torturii ........................ 60 4.1.2. Centrul pentru Drepturile Omului, Andrei Brighidin ..............................................................61 4.1.2.1. Corespunderea CpDOM cu standardele minime prevăzute de Principiile de la Paris ....61 4.1.2.2. Programele CpDOM şi indicatorii de performanţă ........................................................ 65 4.1.2.3. Recomandări ................................................................................................................... 68

4.2. Educaţia pentru prevenirea torturii........................................................................................... 69 4.2.1 Educaţia pentru prevenirea torturii a colaboratorilor Ministerului Afacerilor Interne, Andrei Brighidin ......................................................................................................................................... 69 4.2.2 Educaţia pentru prevenirea torturii a colaboratorilor sistemului penitenciar, Victor Zaharia..................................................................................................................................................... 70 4.2.3 Educaţia lucrătorilor medicali pentru prevenirea torturii, Ludmila Popovici ...........................71 4.2.4 Recomandări privind educaţia pentru prevenirea torturii .................................................. 73

4.3. Instrumente de combatere a torturii ......................................................................................... 74

3

4.3.1. Evaluarea eficienţei investigaţiilor interne ca instrument de prevenire şi combatere a torturii, Serghei Ostaf....................................................................................................................... 76 4.3.1.1. Recomandări.................................................................................................................... 80 4.3.2 Urmărirea penală în cauzele de tortură, Victor Zaharia..........................................................81 Analiza eficienţei de funcţionare................................................................................................. 84 4.3.2.1. Recomandări ................................................................................................................... 86

4.4. Judecarea cauzelor de tortură, Iulian Rusu .................................................................................. 88 4.4.1. Recomandări ...................................................................................................................... 89

4.5. Remedii civile pentru tortură şi alte rele tratamente, Iulian Rusu ............................................... 90 4.5.1. Recomandări ...................................................................................................................... 92

4.6. Asistenţa victimelor actelor de tortură ...................................................................................... 93 4.6.1. Asistenţa juridică a victimelor actelor de tortură şi rele tratamente, Victor Zaharia............. 93 4.6.1.1. Recomandări privind asistenţa juridică a victimelor actelor de tortură şi rele tratamente..................................................................................................................................................... 96 4.6.2. Asistenţa medicală a victimelor actelor de tortură şi rele tratamente, Ludmila Popovici ....... 97 4.6.2.1. Documentarea medicală a torturii, Ludmila Popovici .........................................................100 4.6.2.2. Recomandări privind la documentarea şi asistenţa medicală a victimelor actelor de tortură şi rele tratamente ............................................................................................................102

4. 7. Reabilitarea şi reintegrarea socială a victimelor actelor de tortură, Ludmila Popovici ................103 4.7.1. Recomandări privind reabilitarea şi reintegrarea socială a victimelor actelor de tortură .104

4

SUMAR Actele internaţionale la care Republica Moldova este parte stabilesc o serie de obligaţii de ordin instituţional, jurisdicţional şi de substanţă privind prevenirea şi combaterea torturii. Adiţional la obligaţiile ce derivă din aceste acte internaţionale, Republica Moldova şi-a asumat angajamentul de a eradica fenomenul torturii în Planului de Acţiuni UE – Republica Moldova. Adunarea Parlamentară şi Comitetul de Miniştri ai Consiliului Europei au atenţionat asupra stării instituţiilor democratice din Republica Moldova în repetate rânduri, adoptând recomandări şi rezoluţii vizând necesitatea ameliorării situaţiei, inclusiv în domeniul prevenirii şi combaterii torturii. Statele care au aderat la instrumentele internaţionale ce interzic tortura, au în mod absolut obligaţii pasive de a se abţine de la acte de tortură, dar şi obligaţii pozitive de a întreprinde anumite acţiuni, precum ar fi investigarea şi pedepsirea eficientă a infractorilor pentru acte de tortură. Republica Moldova, la fel ca orice stat parte, urmează să întreprindă toate măsurile pentru a preveni, combate, pedepsi făptuitorii şi compensa victimele pentru actele de tortură. Codul Penal al Republicii Moldova prevede infracţiunea de tortură, fiind pasibilă de răspundere penală şi participaţia la asemenea faptă. Prevederile Codului Penal al Republicii Moldova sunt însă doar parţial racordate la exigenţele art. 4 al Convenţiei ONU împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, discordanţele constând în caracterul inadecvat al pedepselor aplicabile pentru faptele de tortură şi posibilitatea suspendării condiţionate a urmăririi penale şi a suspendării executării pedepsei în privinţa făptuitorului. Tortura, tratamentul inuman şi degradant este un fenomen persistent în custodia poliţiei. Condiţiile de detenţie din izolatoarele de detenţie provizorie din cadrul comisariatelor de poliţie din sectoarele municipiului Chişinău, dar şi din cadrul unor comisariate raionale de poliţie sunt recunoscute ca fiind neconforme cu cerinţele legislaţiei naţionale şi internaţionale în domeniu. Condiţiile inumane şi degradante pot fi determinate de anumiţi factori luaţi în parte dar şi în cazurile de cumulare a acestor factori. În general, CPT-ul califică condiţiile predominante în cadrul comisariatelor de poliţie improprii pentru detenţia pe termen lung a persoanelor private de libertate. Mai multe surse credibile şi actori de constatare indică la numărul mare de plângeri privind aplicarea forţei şi maltratărilor în unele instituţii de detenţie ale poliţiei. Raportorul Special al ONU contra Torturii1 indică, în raportul său privitor la Moldova, despre plângeri recepţionate privind maltratări în timpul interogărilor, dar şi în timpul arestului. CPT constată o practică sistematică de maltratare la primele etape de reţinere a persoanei în custodia poliţiei2. În baza informaţiilor primite în cadrul interviurilor private cu indivizi care au fost sau mai sunt în custodia poliţiei, a rezultatelor întemeiate ale examinărilor medico-legale independente ale vătămărilor, CPT conclude că maltratarea în timpul perioadei iniţiale de aflare în custodia poliţiei este larg răspândită. În acest context, sunt necesare măsuri orientate la diminuarea incidenţei torturii şi altor rele tratamente în custodia poliţiei, precum: deţinerea persoanelor (atât în cauze penale cât şi contravenţionale) pentru perioade mai mari de 48 de ore în locurile de detenţie subordonate Ministerului de Justiţie; supravegherea video a locurilor de detenţie ale poliţiei, ţinerea evidenţei stricte a persoanelor aflate în custodia poliţiei; asigurarea drepturilor fundamentale ale persoanelor reţinute (inclusiv dreptul la apărare, dreptul de a tăcea, dreptul de a fi informat despre drepturile de care dispune, dreptul de a anunţa rudele sau o altă persoană despre locul unde este reţinut), precum şi asigurarea condiţiilor adecvate de detenţie. Rapoartele realizate de organizaţiile naţionale şi internaţionale de profil relevă probleme grave privind tratamentul persoanelor deţinute şi în locurile de detenţie subordonate Ministerului Justiţiei. Rămâne actuală situaţia privind maltratările şi tentativele de muşamalizare a unor asemenea cazuri,

1 Para 26, 27 Raportul de vizită a Raportorului Special contra Torturii, A/HRC/10/44/Add.3, 12 februarie 2009 2 Raportul Comitetului European pentru Prevenirea Torturii al Consiliului Europei (CPT) 2009 (alin. 19), http://www.cpt.coe.int/documents/mda/2009-37-inf-eng.htm

5

tratamentul umilitor al persoanelor condamnate la privaţiune de libertate, condiţii de detenţie inumane în celulele de carantină, etc. Acţiunile care ar contribui la eradicarea fenomenului ţin de asigurarea drepturilor persoanelor private de libertate, inclusiv asigurarea condiţiilor adecvate de detenţie în celulele de carantină şi carcer, precum şi revizuirea mecanismului de contestare de către condamnaţi a sancţiunilor disciplinare. Este alarmantă situaţia în instituţiile psihiatrice, inclusiv deţinerea persoanelor fără o decizie judecătorească, precum şi relele tratamente admise în aceste instituţii (modalitatea de administrare a preparatelor medicamentoase, securitatea pacienţilor în raport cu alţi pacienţi şi administraţia locului de detenţie, utilizarea mijloacelor de imobilizare etc), fiind imperative: crearea serviciului de Apărare a Pacienţilor în instituţiile psihiatrice, revizuirea statutului persoanelor internate în instituţiile psihiatrice şi internatele psihoneurologice, instruirea personalului şi monitorizarea respectării drepturilor pacienţilor din aceste instituţii. Urmare a ratificării Protocolului Opţional la Convenţia ONU împotriva torturii şi altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, prin Legea nr. 200-XVI din 26 iulie 2007 „Pentru modificarea şi completarea Legii cu privire la avocaţii parlamentari”, a fost creat Mecanismul Naţional pentru Prevenirea Torturii din avocatul parlamentar şi Consiliul consultativ de pe lângă Centrul pentru Drepturile Omului. Pe parcursul activităţii acestui mecanism, s-au evidenţiat mai multe lacune şi deficienţe: incertitudini legislative, lipsă a suportului de secretariat şi logistic, comunicare şi parteneriate defectuoase. Şi instituţia avocaţilor parlamentari confruntă o serie de deficienţe în îndeplinirea atribuţiilor de prevenire şi combatere a torturii: neclaritatea privind interacţiunea dintre avocaţii parlamentari, resurse şi fonduri limitate, atenţie superficială la plângerile de tortură şi acţiunile de ansamblu pentru prevenirea fenomenului. Astfel, este necesar de a determina clar competenţele acestor instituţii, de a le dota cu resursele necesare şi de a elimina impedimentele de funcţionare, inclusiv prin responsabilizarea factorilor de decizie ce obstrucţionează activitatea instituţiilor menţionate. Totodată, aceste instituţii urmează a da dovadă de o mai mare transparenţă de activitate. Adiţional, în vederea eficientizării activităţii CpDOM, este necesar de a prioritiza categoriile de intervenţii pe care le realizează şi a intensifica activitatea de abilitare juridică a persoanelor private de libertate. În pofida eforturilor de instruire a colaboratorilor de poliţie, progresele reale la compartimentul educaţia în domeniul drepturilor omului sunt modeste. Rapoartele instituţiilor de monitorizare a respectării drepturilor omului relevă o pregătire profesională necorespunzătoare a colaboratorilor de poliţie. Spre exemplu, s-a stabilit că, majoritatea dintre poliţişti nu cunosc prevederile Legii cu privire la avocaţii parlamentari nr.1349 din 17.10.1997, şi nici despre faptul instituirii Mecanismului Naţional de Prevenire a Torturii în Republica Moldova. Nu există certitudine privind asigurarea contextului educaţional orientat spre schimbare, durabilitatea şi impactul implementării programelor de instruire pentru colaboratorii sistemului penitenciar. Educaţia profesioniştilor medicali în domeniul prevenirii torturii prin prisma Protocolului de la Istambul a fost defectuoasă până acum şi continuă a fi o necesitate stringentă. Lucrătorii medicali (din comisariatele de poliţie, instituţii penitenciare, sau alte instituţii medicale specializate, sau care în virtutea activităţii ar putea avea tangenţe cu victimele torturii) nu au cunoştinţe suficiente în domeniul prevenirii torturii şi abilităţile necesare de identificare şi documentare a diferitor urme fizice şi psihologice de tortură, aşa cum prevede Protocolul de la Istambul3. Profesioniştii din domeniul sănătăţii, care conlucrează cu poliţia, armata, servicii de securitate sau în sistemul penitenciar, se confruntă cu dileme ce decurg din obligaţii duble. Referitor la documentarea medicală a cazurilor de tortură în Republica Moldova, au fost remarcate deficienţe, care au fost menţionate de experţii internaţionali în diferite Rapoarte pe ţară. În timpul vizitei sale sale în Republica Moldova din 25 - 28 aprilie 2009, expertul medical al Comisarului pentru Drepturile 3 Raport cu privire la activitatea Mecanismului Naţional de Prevenire a Torturii, 2009, p. 23-24; Thomas Hammarberg, Comisar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei. Raport al vizitei în Republica Moldova, 25 - 28 aprilie 2009.

6

Omului al Consiliului Europei, a observat că, în comparaţie cu fişele medicale din penitenciare şi spitale, înregistrările leziunilor documentate în izolatorul Comisariatului General de Poliţie din Chişinău erau extrem de lacunare şi superficiale4. Lipseşte procedura de investigaţie şi apreciere a calităţii serviciilor medicale. Comitetul European Împotriva Torturii (CPT) concluzionează că lipsa acestui mecanism nu promovează independenţa lucrătorilor medicali în realizarea activităţii sale în izolatoarele Comisariatelor de poliţie5. Factorul uman este determinant în prevenirea şi combaterea torturii. Pentru formarea atitudinii de „toleranţă zero”, este necesar de a stimula colaboratorii instituţilor ce asigură detenţia să sesizeze organele corespunzătoare în caz de tortură şi alte rele tratamente. Atât colaboratorii instituţiilor ce asigură detenţia, cât şi alte grupuri profesionale, care pot avea tangenţe cu fenomenul şi victimele torturii, urmează să aibă o bună înţelegere, formată prin instruire, a mecanismelor de prevenire şi combatere a torturii şi altor rele tratamente. Adiţional, este necesară o coordonare mai bună la nivel interministerial, inclusiv pentru determinarea standardelor profesionale de asistenţă şi documentare medicală a persoanelor private de libertate. Totodată, asigurarea independenţei lucrătorilor medicali şi accesul medicilor independenţi în locurile de detenţie, examinarea medicală imediată la fiecare intrare-ieşire din locurile de detenţie, asigurarea unui nivel profesional adecvat al lucrătorilor medicali ar contribui atât la identificarea cazurilor de tortură şi alte rele tratamente, cât şi la asistenţa şi reabilitarea victimelor. Prevenirea şi combaterea torturii şi altor rele tratamente trebuie şi poate fi rezultatul activităţii mai multor instituţii şi mecanisme naţionale:

- Structurile responsabile de desfăşurarea investigaţiilor interne în cadrul instituţiilor de forţă; - Procuratura, prin controlul respectării legilor în locurile de detenţie preventivă şi în

penitenciare (supravegherea de către procuratură a locurilor de detenţie ale poliţiei şi ale Ministerului de Justiţie) şi exercitarea, după caz, a urmăririi penale;

- Centrul pentru Drepturile Omului prin examinarea plângerilor, vizite de documentare, propunere de modificări legislative, rapoarte şi recomandări adresate autorităţilor publice;

- Mecanismul Naţional pentru Prevenirea Torturii prin vizitele periodice şi realizarea recomandărilor instituţionale pentru toate locurile de detenţie;

- Vizite ale organizaţiilor societăţii civile în locurile de detenţie, inclusiv ale comiilor locale de monitorizare a locurilor de detenţie;

- Mandatul de activitate al Comitetului pentru Plângeri; - Stipularea unor drepturi şi garanţii procedurale pentru persoanele aflate în locurile de

detenţie. Investigaţiile interne este un mecanism care ar trebui să permită evaluarea situaţiei relevante din interiorul Ministerului Afacerilor Interne, şi astfel să permită acţionarea pentru combaterea torturii şi a tratamentelor inumane. Investigaţiile interne până în prezent nu au dat dovadă de corespundere cu principiile şi bunele practici de investigare a actelor de tortură. Faptul că şi investigaţiile penale în cauzele de tortură (şi înainte şi după evenimentele din aprilie 2009) în mare parte nu întrunesc cerinţele minime, căpătând un caracter îndelungat şi fiind finalizate printr-o hotărâre procesuală neîntemeiată, este constatat în diferite şi multiple surse. Astfel, Raportorul special al ONU pentru tortură şi alte forme crude, inumane sau degradante de tratament sau pedepasă, în raportul din Februarie 2009 menţionează: „Judecătorii, procurorii sau personalul penitenciar cu greu iniţiază vreodată investigaţii, chiar dacă există dovezi medicale sau de altă natură că s-a comis tortură”. Tendinţa de a voala şi a muşamaliza cauzele din partea organelor procuraturii şi a conducerii Ministerului Afacerilor Interne este constatată şi în raportul Mecanismului Naţional pentru Prevenirea Torturii6. 4 Raportul Dlui Thomas Hammarberg, Comisar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei, ca urmare a vizitei sale în Republica Moldova din 25 - 28 aprilie 2009, para 22 . 5 Para 24, Raportul CPT, 14/12/ 2009, http://www.cpt.coe.int/documents/mda/2009-37-inf-eng.htm. 6 Raport cu privire la activitatea Mecanismului Naţional de Prevenire a Torturi, 2008, p. 14,

7

Este cert că impunitatea contribuie direct la incidenţa şi amploarea fenomenului de tortură şi alte rele tratamente. Conform bunelor practici internaţionale, urmărirea penală şi investigarea actelor de tortură trebuie să fie eficientă, efectivă, multilaterală şi completă, promtă/rapidă şi transparentă. În vederea atingerii acestui obiectiv şi reducerii impunităţii, sunt necesare acţiuni de redimensionare a modalităţii de desfăşurare a investigaţiilor disciplinare în cadrul MAI (atât structural, cât şi de procedură), dar şi de redimensionare a investigaţiilor desfăşurate de către organele procuraturii (semnalarea şi identificarea cazurilor prin plângeri, sesizări, autosesizări; evidenţa cazurilor şi a reacţiilor la cazurile semnalate). Este un indicator al unui regim democratic instituirea unui mecanism independent de investigare a cauzelor de tortură, care ar asigura caracterul eficient, efectiv, multilateral şi complet, promt şi transparent al investigaţiilor. În prezent, în instanţele de judecată se atestă un număr redus de acţiuni legate de examinarea cauzelor de tortură şi de repunere în drepturi a persoanelor care au fost supuse torturii. Aceasta, se explică, printre altele, şi prin lipsa de independenţă a puterii judecătoreşti7, instruire insuficientă în domenii legate de tortură,8 neexecutarea unor hotărâri ale Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) pe articolul 39. Persoana care a avut de suferit de pe urma actelor de tortură dispune de două posibilităţi:

a) să înainteze o acţiune civilă în procedură penală; b) să intenteze o acţiune civilă în procedură separată

În ambele tipuri de acţiuni se constată lipsa prevederilor legale care ar putea asigura reabilitarea completă a persoanelor supuse torturii, inclusiv metode de tratament psihologic şi reabilitare10 şi nu sunt identificate practici eficiente pentru asigurarea acestor remedii11. Legislaţia Republicii Moldova nu prevede victimele torturii ca şi o categorie distinctă de beneficiari ai asistenţei juridice garantate de stat (persoana victimă a torturii poate beneficia de asistenţa juridică garantată de stat în virtutea calităţii de bănuit, învinuit, inculpat, condamnat). La moment, nu se acordă asistenţă juridică garantată de stat victimelor torturii pentru utilizarea de către acestea a remediilor civile12. Până în prezent, reabilitarea şi reintegrarea socială a victimelor torturii, ca grup vulnerabil cu nevoi speciale, nu a constituit obiect de activitate şi prioritate pentru Ministerul Sănătăţii şi nici pentru Ministerul Muncii, Protecţie Sociale şi Familiei, în pofida recomandărilor anterioare incluse în diferite rapoarte pe ţară13. Astfel, trebuie acordată atenţia necesară victimelor torturii, prin măsuri de asigurare a asistenţei juridice, dar şi de reabilitare legală şi medico-socială a acestora. Diminuarea incidenţei torturii este imposibilă fără contribuţia societăţii, or societatea urmează a fi suportivă victimelor torturii şi intolerantă faţă de fenomen în ansamblu. Acest obiectiv, urmează a fi realizat prin implementarea acţiunilor de informare şi promovare, dar şi a companiilor de comemorare.

vezi: http://www.ombudsman.md/file/Raport_mecanism.pdf 7 Para. 11 al Observaţiilor Finale ale Comitetului Împotriva Torturii, CAT/C/MDA/CO/2, din 19 noiembrie 2009 http://www2.ohchr.org/english/bodies/cat/docs/co/CAT.C.MDA.CO.2.doc. 8 Para 17 al Observaţiilor Finale ale Comitetului Împotriva Torturii, CAT/C/MDA/CO/2, din 19 noiembrie 2009 http://www2.ohchr.org/english/bodies/cat/docs/co/CAT.C.MDA.CO.2.doc. 9 Para 20 al Observaţiilor Finale ale Comitetului Împotriva Torturii, CAT/C/MDA/CO/2, din 19 noiembrie 2009 http://www2.ohchr.org/english/bodies/cat/docs/co/CAT.C.MDA.CO.2.doc. 10 Para 20 al Observaţiilor Finale ale Comitetului ONU împotriva Torturii CAT/C/MDA/CO/2 din 19 noiembrie 2009. 11 Para. 79 al Raportului Raportorului Special pentru tortură şi alte forme crude, inumane sau degradante de tratament sau pedeapsă, Manfred Nowak, A/HRC/10/44/Add.3 din12 februarie 2009, http://daccess-ods.un.org/access.nsf/Get?Open&DS=A/HRC/10/44/Add.3&Lang=E 12 Prevederea referitor la acordarea asistenţei juridice garantate de stat în cauze civile va intra în vigoare la 01 ianuarie 2012, vezi Legea nr. 198-XVI din 26.07.2007 cu privire la asistenţa juridică garantată de stat, publicată în Monitorul Oficial nr.157-160/614 din 05.10.2007. 13 Para. 79, 80, Raport al Raportorului Special al ONU pentru tortură şi alte forme crude, inumane sau degradante de tratament sau pedeapsă, Manfred Nowak. A/HRC/10/44/Add.3. 12 februarie 2009.

8

I. INTRODUCERE După declararea independenţei, Republica Moldova a aderat la cele mai importante instrumente internaţionale şi europene de protecţie a drepturilor omului, inclusiv Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, Convenţia ONU împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante şi Protocolul Opţional la Convenţie, Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, Convenţia Europeană pentru prevenirea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, inclusiv Protocolul 1 şi 2 la Convenţie. La aproape două decenii de independenţă, rapoarte naţionale, internaţionale dar şi evenimentele din 6-7 aprilie 2009 indică asupra faptului că situaţia în domeniul prevenirii torturii este practic în regres, fiind necesare schimbări structurale şi sistemice pentru combaterea veritabilă a torturii. În lumina acestor evoluţii, prezentul studiu are ca scop examinarea obiectivă a situaţiei din Republica Moldova în acest domeniu. Studiul vine să furnizeze indicatori primari în domeniul prevenirii şi combaterii torturii şi a relelor tratamente şi are menirea de a servi ca bază a unui plan naţional de acţiuni, în special pentru instituţiile statului, în vederea prevenirii şi combaterii torturii în Republica Moldova. Documentul se axează pe informaţia oferită de instituţiile statului, examinată în tendem cu constatările instituţiilor şi organizaţiilor naţionale de protecţie a drepturilor omului, dar şi a organizaţiilor internaţionale şi regionale de profil, inclusiv constatările Raportorului Special al ONU împotriva Torturii şi ale Comitetului European pentru prevenirea torturii. Prezentul studiu operează cu următoarele noţiuni – cheie în domeniu:

- tortura: orice act prin care se provoacă unei persoane, cu intenţie, o durere sau suferinţe puternice, de natură fizică sau psihică, în special cu scopul de a obţine, de la această persoană sau de la o persoană terţă, informaţii sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis sau este bănuită că l-a comis, de a o intimida sau de a face presiune asupra unei terţe persoane, sau pentru orice alt motiv bazat pe o formă de discriminare, oricare ar fi ea, atunci când o asemenea durere sau suferinţă sunt provocate de către un agent al autorităţii publice sau orice altă persoană care acţionează cu titlu oficial, sau la instigarea sau cu consimţământul expres sau tacit al unor asemenea persoane.

Actele de tortură pot include, dar nu se limitează la: spânzurarea palestiniană (rândunica)14, cauzarea loviturilor numeroase15, violul16, supunerea şocului electric, tratament cu apa fierbinte, rece, lovituri în cap şi ameninţări17, lovirea în tălpi18;

- Pedepse sau tratamente degradante: pedepse sau tratamente care provoacă victimei sentimentul de teamă, chinuri, inferioritate, capabile să umilească şi să înjosească victima şi să-i distrugă rezistenţa fizică sau morală.

- Tratament inuman: tratament care poate fi similar torturii dar mai puţin sever şi poate fi de natură fizică sau mintală. Tratamentul inuman se poate referi la un atac fizic asupra unei/unor persoane sau la condiţiile în care acestea sunt întreţinute.

14 Aksoy vs Turcia, noiembrie 1996, 100/1995/606/694 http://cmiskp.echr.coe.int/tkp197/view.asp?item=1&portal=hbkm&action=html&highlight=Aksoy&sessionid=39915192&skin=hudoc-en 15 Dikme vs Turkey, iulie 2000, 20869/92 http://cmiskp.echr.coe.int/tkp197/view.asp?item=1&portal=hbkm&action=html&highlight=Dikme&sessionid=39915192&skin=hudoc-en 16 Aydin, septembrie 1997, 57/1996/676/866, http://cmiskp.echr.coe.int/tkp197/view.asp?item=1&portal=hbkm&action=html&highlight=Aydin&sessionid=39915192&skin=hudoc-en 17 Akkoc vs Turkey, octombrie 2000, 22947/93, 22948/93, http://cmiskp.echr.coe.int/tkp197/view.asp?item=1&portal=hbkm&action=html&highlight=Akkoc&sessionid=39915192&skin=hudoc-en 18 Corsacov vs Moldova, iunie 2007, 18944/02, http://cmiskp.echr.coe.int/tkp197/view.asp?item=1&portal=hbkm&action=html&highlight=Corsacov&sessionid=39915192&skin=hudoc-en

9

Studiul este structurat în trei capitole. Primul capitol prezintă cadrul normativ-juridic şi instituţional privind interzicerea torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, inclusiv o trecere în revistă a angajamentelor internaţionale asumate de către Republica Moldova. O altă secţiune examinează compatibilitatea prevederilor legislaţiei interne a Republicii Moldova cu cele ale actelor internaţionale privind definirea şi incriminarea torturii. Sunt descrise măsurile legislative, administrative şi judiciare întreprinse de Republica Moldova pentru prevenirea şi combaterea actelor de tortură. Al doilea capitol reflectă fenomenul torturii, tratamentului inuman sau degradant în Republica Moldova. Situaţia este examinată prin prisma instituţiilor statului unde sunt deţinute persoane private de libertate, inclusiv instituţiile subordonate Ministerului Justiţiei, instituţiile subordonate Ministerului Afacerilor Interne, instituţiile subordonate Ministerului Sănătăţii şi respectiv Ministerului Protecţiei Sociale, Muncii şi Familiei. Fiecare secţiune a acestui capitol analizează cu prioritate incidenţa torturii, examinând cauzele structurale ce împiedică contracararea acestui fenomen. Acest capitol include o serie de recomandări pentru fiecare instituţie întru prevenirea şi combaterea adecvată torturii. Capitolul al treilea constată situaţia din perspectiva prevenirii prin monitorizare şi educaţie şi a combaterii prin reprimare a torturii. Sunt tratate instituţiile de monitorizare şi prevenire a torturii, inclusiv Mecanismul Naţional de Prevenire a Torturii şi Instituţia Avocatului Parlamentar. De asemenea, sunt analizate instrumentele de reprimare a torturii inclusiv investigaţiile interne şi urmărirea penală în cauzele de tortură. O atenţie deosebită este acordată judecării cauzelor de tortură şi remediilor civile existente. O secţiune separată este dedicată asistenţei victimelor torturii inclusiv asistenţa juridică şi asistenţa medicală. Ultima secţiune a acestui capitol se referă la reintegrarea socială a victimelor torturii. Fiecare secţiune include recomandări specifice pentru prevenirea, combaterea torturi, şi respectiv reabilitarea victimelor. Mulţămiri sincere sunt aduse victimelor actelor de tortură, reprezentanţilor instituţiilor publice, ai organizaţiilor neguvernamentale active în domeniul protecţiei drepturilor omului, ai comunităţii donatorilor, ai agenţiilor ONU, experţilor independenţi şi avocaţilor care şi-au oferit suportul valoros în furnizarea informaţiilor, comentarea şi discutarea studiului (atât în mod individual, precum şi în cadrul meselor rotunde organizate în acest sens). Autorii prezentului studiu sunt convinşi că acest document va servi atât ca sursă primară pentru identificarea de acţiuni specifice pentru prevenirea şi combaterea torturii, dar şi ca indicatori primari pentru măsurarea progresului atins în implementarea documentelor stategice şi a Planurilor instituţionale de Acţiuni pentru prevenirea şi Combaterea Torturii în Republica Moldova. Acest document poate servi şi ca sursă academică importantă pentru examinarea situaţiei în domeniu în ianuarie 2010. De asemenea, autorii îşi exprimă speranţa că acest document va fi obiectul unor dezbateri active, astfel permanentizând acest subiect şi determinând toţi actorii relevanţi să întreprindă măsuri pro-active pentru contractarea acestui fenomen în Republica Moldova.

10

2. CADRUL NORMATIV-JURIDIC ŞI INSTITUŢIONAL PRIVIND INTERZICEREA TORTURII ŞI ALTOR PEDEPSE ORI TRATAMENTE CU CRUZIME, INUMANE SAU DEGRADANTE 2.1. ANGAJAMENTE INTERNAŢIONALE ASUMATE DE CĂTRE REPUBLICA MOLDOVA După declararea independenţei, Republica Moldova a aderat la cele mai importante instrumente internaţionale şi europene de protecţie a drepturilor omului. Printre acestea:

a) Declaraţia Universală de Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale19; b) Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice20, inclusiv Protocolul Opţional la

Pact21; c) Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale22; d) Convenţia ONU împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau

degradante23, inclusiv Protocolul Opţional la Convenţie24; e) Convenţia Internaţională cu privire la drepturile copilului25. f) Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale26; g) Convenţia Europeană pentru prevenirea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane

sau degradante27, inclusiv Protocolul 128 şi 229 la Convenţie; h) Convenţia ONU pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Rasială şi Protocolul

adiţional. Actele internaţionale la care Republica Moldova este parte, stabilesc o serie de obligaţii de ordin instituţional, jurisdicţional şi de substanţă privind combaterea torturii. Adiţional la obligaţiile ce derivă din aceste acte internaţionale, Republica Moldova şi-a asumat angajamentul de a eradica fenomenul torturii în Planului de Acţiuni UE – Republica Moldova30. Adunarea Parlamentară şi Comitetul de Miniştri ai Consiliului Europei au atenţionat asupra stării instituţiilor democratice din Republica Moldova în repetate rânduri, adoptând recomandări şi rezoluţii vizând necesitatea ameliorării situaţiei, inclusiv în domeniul prevenirii şi combaterii torturii31. 19 Adoptată la New York, 10 decembrie 1948, publicată în ediţia oficială „Tratate Internaţionale”, 1998, vol. 1, p. 11. Republica Moldova a aderat la Declaraţie prin Hotărîrea Parlamentului nr. 217-XII din 28.07.1990, publicată în Veştile nr. 8, 1990. 20 Adoptat la New York, 16 decembrie 1966, publicat în ediţia oficială „Tratate Internaţionale”, 1998, vol. 1, p. 30, ratificat de Republica Moldova prin Hotărîrea Parlamentului nr. 217-XII din 28.07.1990, publicată în Veştile nr. 8, 1990. 21 Adoptat la New York, 16 decembrie 1966, ratificat de Republica Moldova prin Legea Parlamentului nr. 260-XVI din 06.12.2007, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 198-202 din 21.12.2007. 22 Adoptat la New York, 16 decembrie 1966, publicat în ediţia oficială „Tratate Internaţionale”, 1998, vol. 1, p. 18, ratificat de Republica Moldova prin Hotărîrea Parlamentului nr. 217-XII din 28.07.1990, publicată în Veştile nr. 8, 1990. 23 Adoptată la New York, 10 decembrie 1984, publicată în ediţia oficială „Tratate Internaţionale”, 1998, vol. 1, p. 129, ratificată de Republica Moldova prin Hotărîrea Parlamentului nr. 473-XIII din 31.05.1995, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 34 din 22.06.1995. 24 Adoptat la New York, 18 decembrie 2002, ratificat de Republica Moldova prin Legea Parlamentului nr. 66-XVI din 30.03.2006, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 66-69 din 28.04.2006. 25 Adoptată la New York, 20 noiembrie 1989, publicată în ediţia oficială „Tratate Internaţionale”, 1998, vol. 1, p. 51, ratificată de Republica Moldova prin Hotărîrea Parlamentului nr. 408-XII din 12.12.1990, publicată în Veştile nr. 12, 1990. 26 Adoptată la Roma, 4 noiembrie 1950, publicată în ediţia oficială „Tratate Internaţionale”, 1998, vol. 1, p. 341, ratificată de Republica Moldova prin Hotărîrea Parlamentului nr. 1298-XIII din 24.07.1997, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 54-55 din 21.08.1997. 27 Adoptată la Strasbourg, 26 noiembrie 1987, publicată în ediţia oficială „Tratate Internaţionale”, 1998, vol. 1, p. 331, ratificată de Republica Moldova prin Hotărîrea Parlamentului nr. 1238-XIII din 09.07.1997, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 48 din 24.07.1997. 28 Adoptat la Strasbourg, 4 noiembrie 1993, ratificat de Republica Moldova prin Hotărîrea Parlamentului nr. 1238-XIII din 09.07.1997, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 48 din 24.07.1997. 29 Adoptat la Strasbourg, 4 noiembrie 1993, ratificat de Republica Moldova prin Hotărîrea Parlamentului nr. 1238-XIII din 09.07.1997, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 48 din 24.07.1997. 30 Para. 6 al Planului de Acţiuni, publicat în ediţia specială „Tratate Internaţionale”, 2006, vol. 38, p. 401, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 356 din 22.04.2005, publicat în Monitorul Oficial nr. 65-66, din 29.04.2005. 31 Para. 6, 7 din Rezoluţia Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr. 1666 (2009) din 20 aprilie 2009 cu privire la funcţionarea instituţiilor democratice în Moldova; para. 18.4, 18.5 din Rezoluţia Adunării Parlamentare a Consiliului

11

2. 2. INTERDICŢIA ABSOLUTĂ A TORTURII Statele care au aderat la instrumentele internaţionale ce interzic tortura, au în mod absolut obligaţii pasive de a se abţine de la acte de tortură, dar şi obligaţii pozitive de a întreprinde anumite acţiuni, precum ar fi investigarea şi pedepsirea eficientă a infractorilor pentru acte de tortură. Şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că norma de interdicţie a torturii a ajuns să fie o normă absolută în dreptul internaţional.32 Actele internaţionale cu caracter general, includ formulări ce interzic absolut tortura:

1. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului - „Nimeni nu va fi supus la tortură, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante33”; 2. Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice - „Nimeni nu va fi supus torturii şi nici unor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. În special, este interzis ca o persoană să fie supusă, fără consimţământul său, unei experienţe medicale sau ştiinţifice34”; 3. Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale - „Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante35”; 4. Convenţia privind Drepturile Copilului - „Statele părţi vor garanta că nici un copil nu este supus la tortură, la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. Pentru infracţiunile comise de persoane sub vârsta de 18 ani nu vor fi pronunţate nici pedeapsa capitală, nici închisoarea pe viaţă fără posibilitatea de eliberare36”.

Republica Moldova nu a formulat rezerve la actele sus-menţionate. Pentru Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale a fost formulată o declaraţie37. Aceasta ţine de asigurarea implementării prevederilor Convenţiei pe teritoriul regiunii de est a ţării, necontrolate la moment de către Guvern38. Prevederile actelor internaţionale cu caracter general, deşi interzic tortura sub orice formă, au fost considerate insuficiente pentru a eradica fenomenul torturii. Cele două Convenţii specializate - Convenţia ONU împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante şi Convenţia Consiliului Europei pentru prevenirea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante – au fost adoptate pentru a combate tortura, specificând obligaţii opozabile statelor părţi, determinând mecanisme de depistare şi de reacţionare la actele de tortură şi formând instituţii specializate în domeniu. Chiar dacă definiţia dată torturii este uşor nuanţată, iar organele de lucru formate în baza celor două convenţii activează în perioade diferite, prevederile convenţiilor se completează reciproc. Astfel, oricare stat parte, inclusiv Republica Moldova, este obligat:

a) să definească în legislaţia naţională termenul de tortură; b) să adopte măsuri legislative, administrative, judiciare şi de alt gen pentru a împiedica

comiterea unor acte de tortură pe teritoriul de sub jurisdicţia lor; c) să prescrie pedepse penale corespunzătoare pentru acte de tortură;

Europei nr. 1572 (2007) din 2 octombrie 2007 cu privire la onorarea obligaţiilor şi a angajamentelor asumate de Moldova. 32 spre exemplu, vezi: cauza Al-Adsani v. Regatul Unit, nr. 35763/97, 21 Noiembrie 2001. 33 Art. 5, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. 34 Art. 7, Pactul cu privire la drepturile civile si politice. 35 Art. 3, Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; 36 Art. 37, Convenţia privind drepturile copilului. 37 Hotărîrea Parlamentului nr. 1298-XIII din 24.07.1997 privind ratificarea Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi a unor protocoale adiţionale la această convenţie, publicată la 21.08.1999 în Monitorul Oficial nr. 054. 38 Această rezervă însă a fost recunoscută drept nefondată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, vezi: cauza Ilascu şi alţii vs. Moldova şi Rusia, nr. 48787/99, para. 324.

12

d) să coopereze în materie de competenţă în cazul urmăririi persoanelor suspectate de comiterea actelor de tortură;

e) să ofere remedii echitabile şi eficiente pentru victimele actelor de tortură; f) să coopereze cu Comitetul contra Torturii; g) să recunoască competenţa Comitetului contra Torturii în cauze de sesizare din partea altor

state părţi şi în cazuri de plângeri individuale; h) să coopereze cu Subcomitetul pentru Prevenirea Torturii39 i) să creeze mecanisme naţionale de prevenire a torturii; j) să coopereze cu Comitetul European pentru prevenirea Torturii; a) să ofere Comitetului European pentru prevenirea Torturii acces pentru verificarea locurilor

de detenţie cu emiterea ulterioară de către Comitet a rapoartelor anuale despre starea în locurile de detenţie în partea ce ţine de respectarea prevederilor articolului 3 din Convenţia Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

2. 3. CAPACITATEA JURISDICŢIONALĂ Republica Moldova a recunoscut competenţa unor instituţii internaţionale, inclusiv a celor specializate în domeniul combaterii torturii. Astfel:

1. Comitetul pentru Drepturile Omului, în baza celui de-al doilea protocol opţional la Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, dispune de competenţa de a examina plângeri din partea indivizilor ce se consideră lezaţi în oricare din drepturile consfinţite în Pact, după ce au fost epuizate toate remediile naţionale. Deciziile Comitetului nu sunt obligatorii, însă constituie un instrument forte pentru promovarea respectării drepturilor omului în statele părţi40. În cazul în care Comitetul consideră fondată plângerea şi iniţiază examinarea, Republica Moldova este obligată să răspundă Comitetului prin intermediul unor explicaţii şi raportări asupra situaţiei invocate de individ. De asemenea, Comitetul pentru Drepturile Omului, prin împuternicirile oferite de Protocolul Opţional, a instituit funcţia de Raportor Special pe Tortură, care dispune de competenţa de a efectua vizite de monitorizare. În anul 2008, raportorul special pe Tortură, Manfred Nowak a vizitat Republica Moldova. În februarie 2009 a fost publicat Raportul pe marginea misiunii de monitorizare.41

2. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în baza Convenţiei ONU împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, dispune de competenţa de: a) examina periodic rapoartele de implementare a Convenţiei şi în unele circumstanţe să iniţiere a unor anchete atunci când există informaţii veridice de aplicare în masă a actelor de tortură, şi b) în baza art.21, art.2242, după recunaşterea competenţei Comitetului Contra Torturii, examineze plîngerile individuale sau interstatale. Statul parte este invitat în acest caz să coopereze cu Comitetul pentru a elucida informaţiile parvenite. Comitetul emite observaţii finale după ce statele părţi prezintă rapoartele lor periodice sau în baza art. 21 şi art. 22 concluzii şi recomandări individuale. Concluziile şi recomandările Comitetului constituie o sursă credibilă de informaţie în procesul discutării unor capitole de cooperare cu Republica Moldova. Până la momentul actual, Curtea a emis 18 hotărâri de condamnare a Moldovei pe cauze legate de încălcarea articolului 3 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului – interdicţia torturii.

39 În baza Protocolului Opţional al Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante. 40 Spre exemplu, deciziile Comitetului sunt luate în considerare atunci cînd Republica Moldova se implică în procese de integrare regionale, cum ar fi integrarea în structurile UE. 41 Raportul Raportorului Special pe tortură şi alte tratamente sau pedepse inumane, degradante sau cu cruzime, vzita de monitorizare în Republica Moldova, A/HRC/10/44/Add.3, 19 februarie 2009. 42 Moldova încă nu a recunoscut jurisdicţia Comitetului ONU contra Torturii. Aceasta necesită depunerea unei declaraţii în baza art. 21 şi art.22 a Convenţiei. A se vedea Studiul de fezabilitate privitor la beneficiul şi Oportunitatea Ratificării art. 21 şi art. 22 al Convenţiei ONU împotriva Torturii, CReDO, 2006 http://credo.md/arhiva/documente/AA%20PolicyPaper%20UN%20CAT%20v1.pdf

13

3. Comitetul ONU contra Torturii, în baza Convenţiei ONU împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, dispune de competenţa de iniţiere a unor anchete atunci când există informaţii veridice de aplicare în masă a actelor de tortură. Statul parte este invitat în acest caz să coopereze cu Comitetul pentru a elucida informaţiile parvenite. Comitetul emite observaţii finale după ce statele părţi prezintă rapoartele lor periodice. Acestea constituie o sursă credibilă de informaţie în procesul discutării unor capitole de cooperare cu Republica Moldova. Până la momentul actual, Comitetul a emis două observaţii finale pentru Republica Moldova43

4. Subcomitetul pentru Prevenirea Torturii, în baza Protocolului Opţional la Convenţia ONU contra torturii, deţine capacitatea de a efectua vizite în locurile de detenţie pentru a stabili dacă sunt comise acte de tortură şi pentru a crea condiţii suplimentare de protejare a persoanelor în detenţie. Subcomitetul pentru prevenirea Torturii (SPT) cooperează strâns cu Mecanismele Naţionale pentru Prevenirea Torurii constituite pe plan naţional. Din momentul ratificării Protocolului Opţional la Convenţia ONU împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, Subcomitetul nu a întreprins încă vizite în Republica Moldova şi nici nu a emis rapoarte.

5. Comitetul European pentru Prevenirea Torturii, în baza Convenţiei Europene pentru Prevenirea Torturii şi a celor două Protocoale Opţionale, are capacitatea de a efectua vizite în locurile de detenţie pentru a stabili dacă sunt comise acte de tortură împotriva persoanelor aflate în detenţie şi a evidenţia încălcările care sunt depistate în aceste instituţii, cu solicitarea de cooperarea în vederea remedierii deficienţelor. Până la momentul actual, Comitetul a efectuat 10 vizite în Republica Moldova, dintre care 4 în raionele de Est ale Republicii, şi a emis 10 rapoarte dintre care 8 au fost publicate.44

2.4. COMPATIBILITATEA PREVEDERILOR LEGISLAŢIEI INTERNE A REPUBLICII MOLDOVA CU CELE ALE ACTELOR INTERNAŢIONALE PRIVIND DEFINIREA ŞI INCRIMINAREA TORTURII

Convenţia ONU împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante prevede că „În scopul prezentei Convenţii, termenul „tortură” desemnează orice act prin care se provoacă unei persoane, cu intenţie, o durere sau suferinţe puternice, de natură fizică sau psihică, în special cu scopul de a obţine, de la această persoană sau de la o persoană terţă, informaţii sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau a o terţă persoană l-a comis sau este bănuită că l-a comis, de a o intimida sau de a face presiune asupra unei terţe persoane, sau pentru orice alt motiv bazat pe o formă de discriminare, oricare ar fi ea, atunci când o asemenea durere sau suferinţă sunt provocate de către un agent al autorităţii publice sau orice altă persoană care acţionează cu titlul oficial, sau la instigarea sau cu consimţământul expres sau tacit al unor asemenea persoane. Acest termen nu se referă la durerea ori suferinţele rezultate exclusiv din sancţiuni legale, inerente acestor sancţiuni sau ocazionate de ele. Acest articol nu afectează instrumentele internaţionale sau legile naţionale care conţin sau ar putea conţine prevederi cu caracter mai larg.” Articolul 4 din Convenţia ONU împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante prevede că „Fiecare stat parte va veghea ca toate actele de tortură să constituie infracţiuni din punctul de vedere al dreptului penal. Se va proceda la fel în privinţa tentativei de a practica tortura sau orice act săvârşit de oricare persoană şi care ar constitui complicitate sau participare la tortură. Fiecare stat parte va sancţiona aceste infracţiuni cu pedepse corespunzătoare, ţinând seama de gravitatea lor”. Codul Penal al Republicii Moldova stabileşte că „Legea penală nu urmăreşte scopul de a cauza suferinţe fizice sau de a leza demnitatea omului. Nimeni nu poate fi supus torturii, nici la pedepse

43 Observaţiile finale ale Comitetului ONU contra Torturii din 27.05.2003 şi din 19.11.2009 44 Rapoartele Comitetului, precum şi observaţiile Guvernului pot fi consultate pe pagina web: http://www.cpt.coe.int/en/states/mda.htm.

14

sau tratamente crude, inumane sau degradante” 45. În aceeaşi ordine de idei „Legea contravenţională nu urmăreşte cauzarea de suferinţe fizice sau lezarea demnităţii omului. Nimeni nu poate fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante”.46 În anul 2005, Codul Penal al Republicii Moldova a fost completat, fiind introdusă infracţiunea de tortură47. Definiţia de tortură inclusă în articolul 3091 din Codul Penal este corelată cu definiţia dată de articolul 1 din Convenţia ONU împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante48: „Provocarea în mod intenţionat, a unei dureri sau suferinţe puternice, fizice ori psihice unei persoane, în special cu scopul de a obţine de la această persoană sau de la o persoană terţă informaţii sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis, de o intimida sau de a face presiune asupra ei sau asupra unei terţe persoane, sau pentru orice alt motiv bazat pe o formă de discriminare, oricare ar fi ea, dacă o asemenea, durere sau suferinţă este provocată de o persoană cu funcţie de răspundere sau de oricare altă persoană care acţionează cu titlu oficial, ori la instigarea sau cu consimţământul expres sau tactic al unor asemenea persoane, cu excepţia durerii sau a suferinţei ce rezultă exclusiv din sancţiuni legale, inerente acestor sancţiuni sau ocazionate de ele…”. De asemenea, legea penală stabileşte răspunderea penală pentru participaţie la infracţiune, care se poate materializa prin intermediul calităţii de autor, organizator, instigator sau complice. Articolele 41-49 din Codul Penal stabilesc formele de particiapţie – participaţia simplă, complexă, grup criminal organizat sau organizaţie criminală, stabilesc criteriile definititorii pentru fiecare din formele de participaţiune, precum şi stabilesc răspunderea individuală a membrilor grupului care au comis exces de autor şi condiţiile specifice de răspundere penală pentru favorizarea comiterii infracţiunii. Adiţional, tortura este specificată în câteva articole ale Codului Penal al Republicii Moldova drept circumstanţă agravantă (articolul 151 – vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii; articolul 152 – vătămarea intenţionată medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii; articolul 165 – traficul de fiinţe umane; articolul 171 – violul; articolul 172 – acţiuni violente cu caracter

45 Articolul 4 - Principiul Umanismului, Codul Penal al Republicii Moldova, republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.72-74/195 din 14.04.2009. 46 Articolul 5 (3) al Codului Contravenţional nr. 218-XVI din 24.10.2008, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 3-6 din 16.01.2009, intrat în vigoare din 31.05.2009. 47 Articolul 3091 al Codului Penal, introdus prin Legea nr. 139-XVI din 30.06.2005, în vigoare din 22.07.2005, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 98 din 22.07.05, art.463. Conţionutul integral al art. 3091, Tortura, Cod penal al Republicii Moldova: „(1) Provocarea, în mod intenţionat, a unei dureri sau suferinţe puternice, fizice ori psihice unei persoane, în special cu scopul de a obţine de la această persoană sau de la o persoană terţă informaţii sau mărturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis, de a intimida sau de a face presiune asupra ei sau asupra unei terţe persoane, sau pentru orice alt motiv bazat pe o formă de discriminare, oricare ar fi ea, dacă o asemenea durere sau suferinţă este provocată de o persoană cu funcţie de răspundere sau de oricare altă persoană care acţionează cu titlu oficial, ori la instigarea sau cu consimţămîntul expres sau tacit al unor asemenea persoane, cu excepţia durerii sau a suferinţei ce rezultă exclusiv din sancţiuni legale, inerente acestor sancţiuni sau ocazionate de ele, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani. (2) Organizarea sau instigarea acţiunilor de tortură se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani. (3) Acţiunile prevăzute la alin. (1) sau (2), săvîrşite: a) cu bună ştiinţă asupra unui minor sau a unei femei gravide ori profitînd de starea de neputinţă cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vîrstei înaintate, bolii, handicapului fizic sau psihic ori altui factor; c) de două sau mai multe persoane; e) cu folosirea unor instrumente speciale de tortură sau a altor obiecte adaptate în acest scop; f) de o persoană cu înaltă funcţie de răspundere, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.” 48 Comitetul Împotriva Torturii, CAT/C/MDA/CO/2, para. 6, lit. a), http://www2.ohchr.org/english/bodies/cat/docs/co/CAT.C.MDA.CO.2.doc

15

sexual; articolul 188 – tâlhăria; articolul 189 – şantajul; articolul 328 – excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu). Codul Penal al Republicii Moldova prevede pedepsirea actelor de tortură în timp de conflict armat în temeiul altui articol, cu aplicarea unor pedepse mai aspre49. Tortura, conform Codului Penal al Republicii Moldova, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani. Organizarea sau instigarea acţiunilor de tortură se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 8 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de până la 5 ani. Suplimentar, articolul 3091 din Codul Penal al Republicii Moldova stabileşte drept circumstanţe agravante:

a) comiterea cu bună ştiinţă asupra unui minor, unei femei gravide sau asupra unei persoane profitând de starea de neputinţă cunoscută sau evidentă a victimei, care se datorează vârstei înaintate, bolii, handicapului fizic sau psihic ori altui factor;

b) comiterea de două sau mai multe persoane; c) comiterea cu folosirea unor instrumente speciale de tortură sau a altor obiecte

adaptate în acest scop; d) săvârşirea faptei de o persoană cu înaltă funcţie de răspundere.

În aceste circumstanţe, poate fi aplicată o pedeapsă privativă de libertate de la 5 la 10 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani50. Astfel, conform Codului Penal al Republicii Moldova tortura constituie infracţiune mai puţin gravă, iar organizarea sau instigarea acţiunilor de tortură şi în cazul prezenţei circumstanţelor agravante - infracţiune gravă51. 49 vezi, Codul Penal al Republicii Moldova, cap 1, Infracţiuni contra păcii şi securităţii omenirii, infracţiuni de război, art. 137, Tratamente inumane: „(1) Supunerea, prin orice metode, la tortură sau tratamente inumane pentru a cauza în mod intenţionat mari suferinţe sau vătămări grave integrităţii corporale sau sănătăţii răniţilor, bolnavilor, prizonierilor, persoanelor civile, membrilor personalului sanitar civil sau al Crucii Roşii şi al organizaţiilor asimilate acesteia, naufragiaţilor, precum şi oricărei alte persoane căzute sub puterea adversarului, ori supunerea acestora la experienţe medicale, biologice sau ştiinţifice care nu sînt justificate de un tratament medical în interesul lor se pedepseşte cu închisoare de la 8 la 15 ani. (2) Săvîrşirea faţă de persoanele indicate la alin.(1) a uneia dintre următoarele fapte: a) constrîngerea de a îndeplini serviciul militar în forţele armate ale adversarului; b) luarea de ostatici; c) deportarea; d) dislocarea sau lipsirea de libertate fără temei legal; e) condamnarea de către o instanţă de judecată constituită în mod ilegal fără judecată prealabilă şi fără respectarea garanţiilor juridice fundamentale prevăzute de lege se pedepseşte cu închisoare de la 12 la 20 de ani. (3) Torturarea, mutilarea, exterminarea sau executarea fără o judecată legală a persoanelor menţionate la alin.(1)

se pedepseşte cu închisoare de la 16 la 20 de ani sau cu detenţiune pe viaţă. 50 pentru comparaţie, Codul Penal al României stabileşte pedepsă sub formă de privaţiune de libertate de la 2 la 7 ani, iar pentru actele de tortură care s-au soldat cu moartea victimei – de la 15 la 25 ani, vezi Articolul 2671 Cod Penal al României, publicat în Buletinul Oficial nr. 79 – 79 bis din 21 iunie 1968, ultima dată republicat în Monitorul Oficial al României nr. 65 din 16 aprilie 1997, cu modificările şi completările ulterioare. „Torturarea” unei persoane conform articolului 117 al Codului Penal al Federaţiei Ruse, adoptat de Duma de Stat la 24.05.1996, publicat în „Собрания Зaконодательства РФ” nr. 17 iunie 1996, cu modificările şi completările ulterioare, presupune o pedeapsă privativă de libertate de până la 3 ani. Aceleaşi acţiuni comise în prezenţa circumstanţelor agravante presupune o pedeapsă privativă de libertate de la 3 la 7 ani. 51 vezi: art. 16 Codul penal al Republicii Moldova, Clasificarea infracţiunilor: „(1) În funcţie de caracterul şi gradul prejudiciabil, infracţiunile prevăzute de prezentul cod sînt clasificate în următoarele categorii: uşoare, mai puţin grave, grave, deosebit de grave şi excepţional de grave. (2) Infracţiuni uşoare se consideră faptele pentru care legea penală prevede în calitate de pedeapsă maximă pedeapsa închisorii pe un termen de pînă la 2 ani inclusiv. (3) Infracţiuni mai puţin grave se consideră faptele pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen de pînă la 5 ani inclusiv. (4) Infracţiuni grave se consideră faptele pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen de pînă la 12 ani inclusiv. (5) Infracţiuni deosebit de grave se consideră infracţiunile săvîrşite cu intenţie pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen ce depăşeşte 12 ani. (6) Infracţiuni excepţional de grave se consideră infracţiunile săvîrşite cu intenţie pentru care legea penală prevede detenţiune pe viaţă.”

16

Infracţiunea de tortură este încadrată în Codul Penal al Republicii Moldova la capitolul „Infracţiuni contra justiţiei”, corespunzător prescripţia tragerii la răspundere penală52 este aplicabilă53, termenul de prescripţie constituind 5 ani şi corespunzător 15 ani în cazul organizării sau instigării acţiunilor de tortură sau prezenţei circumstanţelor agravante. La expirarea termenului indicat, persoana care a săvârşit o faptă ce conţine semnele componenţei de infracţiune este liberată de răspundere penală. Totodată, în privinţa făptuitorilor, poate fi suspendată condiţionat urmărirea penală54 şi dispusă suspendarea condiţionată a executării pedepsei55. Codul Penal prevede printre relelele tratamente, altele decât tortura, reţinerea sau arestarea ilegală – articolul 308, constrângerea de a face declaraţii – articolul 309, excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu – articolul 328, ameninţarea militarului – articolul 367, acte de violenţă săvârşite asupra militarului – articolul 368, abuzul de putere, excesul de putere sau inacţiunea la exercitarea puterii – articolul 370. Diferenţa dintre aceste infracţiuni şi infracţiunea de tortură rezidă în gradul de suferinţe provocate şi motivul infracţiunii. Astfel, prevederile Codului Penal al Republicii Moldova sunt doar parţial racordate exigenţelor art. 4 al Convenţiei ONU împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, discordanţele constând în caracterul inadecvat al pedepselor aplicabile pentru faptele de tortură şi posibilitatea suspendării condiţionate a urmăririi penale şi a suspendării executării pedepsei în privinţa făptuitorului56. RECOMANDARE: 1. Modificarea art. 3091 din Codul Penal al Republicii Moldova în vederea stabilirii unor pedepse adecvate pentru faptele de tortură, corespunzător mărirea termenului prescripţiei tragerii la răspundere penală şi excluderea posibilităţii suspendării condiţionate a urmăririi penale şi a suspendării executării pedepsei în privinţa făptuitorilor. 2. Depunerea declaraţiei privind recunoaşterea competenţei Comitetului ONU contra Torturii în baza art. 21 şi art.22 a Convenţiei împortiva Torturii şi prin urmare acceptarea plângerilor individuale şi plângerilor interstatale în baza convenţiei.

52 vezi: art. 60 Codul penal al Republicii Moldova, Prescripţia tragerii la răspundere penală „(1) Persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvîrşirii infracţiunii au expirat următoarele termene:

a) 2 ani de la săvîrşirea unei infracţiuni uşoare; b) 5 ani de la săvîrşirea unei infracţiuni mai puţin grave; c) 15 ani de la săvîrşirea unei infracţiuni grave; d) 20 de ani de la săvîrşirea unei infracţiuni deosebit de grave; e) 25 de ani de la săvîrşirea unei infracţiuni excepţional de grave.”

53 vezi: alineatul 8, art. 60 Codul penal al Republicii Moldova, Prescripţia tragerii la răspundere penală: „Prescripţia nu se aplică persoanelor care au săvîrşit infracţiuni contra păcii şi securităţii omenirii, infracţiuni de război sau alte infracţiuni prevăzute de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte”. 54 vezi: art. 59, Codul Penal al Republicii Moldova: „În privinţa persoanei puse sub învinuire pentru săvîrşirea unei infracţiuni uşoare sau mai puţin grave, care îşi recunoaşte vinovăţia şi nu prezintă pericol social, urmărirea penală poate fi suspendată condiţionat, cu liberarea ulterioară de răspundere penală în conformitate cu procedura penală, dacă corectarea acestei persoane este posibilă fără aplicarea unei pedepse penale.” 55 vezi: art. 90, Codul Penal al Republicii Moldova, Condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei: “(1) Dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracţiunile săvîrşite cu intenţie şi de cel mult 7 ani pentru infracţiunile săvîrşite din imprudenţă, instanţa de judecată, ţinînd cont de circumstanţele cauzei şi de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este raţional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicînd numaidecît în hotărîre motivele condamnării cu suspendare condiţionată a executării pedepsei şi termenul de probă. În acest caz, instanţa de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvîrşi o nouă infracţiune şi, prin comportare exemplară şi muncă cinstită, va îndreptăţi încrederea ce i s-a acordat. Controlul asupra comportării celor condamnaţi cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei îl exercită organele competente, iar asupra comportării militarilor – comandamentul militar respectiv. (2) Termenul de probă se stabileşte de instanţa de judecată în limitele de la 1 an la 5 ani.” 56 Comitetul Împotriva Torturii, CAT/C/MDA/CO/2, para. 14, http://www2.ohchr.org/english/bodies/cat/docs/co/CAT.C.MDA.CO.2.doc

17

2.5. MĂSURI LEGISLATIVE, ADMINISTRATIVE ŞI JUDICIARE PENTRU A ÎMPIEDICA COMITEREA ACTELOR DE TORTURĂ Articolul 2 din Convenţia ONU împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, prevede că: „Fiecare stat parte va lua măsuri legislative, administrative, judiciare şi alte măsuri eficiente pentru a împiedica comiterea unor acte de tortură pe teritoriul de sub jurisdicţia sa. Nici o împrejurare excepţională, oricare ar fi ea, fie că este vorba de starea de război sau ameninţare cu războiul, de instabilitate politică sau de orice altă stare de excepţie, nu poate fi invocată pentru a justifica tortura”. Republica Moldova, la fel ca orice stat parte, urmează să întreprindă toate măsurile pentru a preveni, combate, pedepsi făptuitorii şi compensa victimele pentru actele de tortură57. 2.5.1 Măsuri legislative Constituţia Republicii Moldova garantează libertatea individuală58 şi interzice tortura şi tratamentele inumane59. Codul de Procedură Penală al Republicii Moldova reiterează în calitate de principii generale inviolabilitatea persoanei şi inadmisibilitatea torturii şi altor rele tratamente, stipulând în art. 10: „În desfăşurarea procesului penal, nimeni nu poate fi supus la tortură sau la tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, nimeni nu poate fi deţinut în condiţii umilitoare, nu poate fi silit să participe la acţiuni procesuale care lezează demnitatea umană”60. Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile. Privarea de libertate, arestarea, internarea forţată a persoanei într-o instituţie medicală sau trimiterea ei într-o instituţie educaţională specială se permit numai în baza unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoreşti motivate. Orice persoană reţinută sau arestată trebuie tratată cu respectarea demnităţii umane. În timpul desfăşurării procesului penal, nimeni nu poate fi maltratat fizic sau psihic şi sunt interzise orice acţiuni şi metode care creează pericol pentru viaţa şi sănătatea omului, chiar şi cu acordul acestuia, precum şi pentru mediul înconjurător. Persoana reţinută, arestată preventiv nu poate fi supusă violenţei, ameninţărilor sau unor metode care ar afecta capacitatea ei de a lua decizii şi de a-şi exprima opiniile61.

Conform legislaţiei Republicii Moldova, durata reţinerii este de maxim 72 ore62. Reţinerea minorului nu poate depăşi 24 ore63. În cazul reţinerii unui minor, persoana care a efectuat reţinerea este

57 Para. 90 (a) Raport al Raportorului Special pentru tortură şi alte forme crude, inumane sau degradante de tratament sau pedeapsă, Manfred Nowak, A/HRC/10/44/Add.3 din 12 februarie 2009, http://daccess-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/G09/107/71/PDF/G0910771.pdf?OpenElement 58 Constituţia Republicii Moldova, Articolul 25. Libertatea individuală şi siguranţa persoanei (1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sînt inviolabile. (2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sînt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege. (3) Reţinerea nu poate depăşi 72 de ore. (4) Arestarea se face în temeiul unui mandat, emis de judecător, pentru o durată de cel mult 30 de zile. Asupra legalităţii mandatului se poate depune recurs, în condiţiile legii, în instanţa judecătorească ierarhic superioară. Termenul arestării poate fi prelungit numai de către judecător sau de către instanţa judecătorească, în condiţiile legii, cel mult pînă la 12 luni. (5) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea - în cel mai scurt termen; motivele reţinerii şi învinuirea se aduc la cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu. (6) Eliberarea celui reţinut sau arestat este obligatorie dacă motivele reţinerii sau arestării au dispărut. 59 Constituţia Republicii Moldova. Art. 24. Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică. (1) Statul garantează fiecărui om dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică. (2) Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori degradante. 60 Art. 10, al. 3, Cod de Procedură Penală al Republicii Moldova. 61 Art. 11, Cod de Procedură Penală al Republicii Moldova. 62 Art. 25, al 3, Constituţia Republicii Moldova; art. 63, al. 2, art. 165, art. 166, al 5 Cod de Procedură Penală al Republicii Moldova. 63 Art. 166, al. 6, Cod de Procedură Penală al Republicii Moldova.

18

obligată să comunice imediat aceasta procurorului şi părinţilor minorului sau persoanelor care îi înlocuiesc64. Imediat după reţinere, persoana reţinută are un spectru de drepturi, inclusiv: - de a fi informat în prezenţa apărătorului, în limba pe care o înţelege, despre conţinutul bănuielii

şi despre încadrarea juridică a faptelor infracţionale de săvârşirea cărora este suspectat; - de a primi de la persoana care l-a reţinut informaţie în scris despre drepturile de care dispune,

inclusiv dreptul de a tăcea şi de a nu mărturisi împotriva sa, precum şi de a primi de la organul de urmărire penală explicaţii asupra tuturor drepturilor sale;

- de a primi de la organul de urmărire penală copia de pe procesul-verbal privitor la reţinerea sa; - de a primi consultaţie juridică , în condiţii confidenţiale, din partea apărătorului până la începutul

audierii în calitate de bănuit; - de a anunţa imediat, dar nu mai târziu de 6 ore, prin organul de urmărire penală, rudele sau o altă

persoană, la propunerea sa, despre locul unde este reţinut65. În cazuri excepţionale, dacă aceasta o cere caracterul deosebit al cauzei, în scopul asigurării secretului etapei începătoare a urmăririi penale, cu consimţământul judecătorului de instrucţie, înştiinţarea despre reţinere poate fi efectuată în termen care nu va depăşi 72 de ore de la reţinere, cu excepţia cazului în care persoana reţinută este minoră66.

Persoana reţinută are dreptul la apărare. Organul de urmărire penală este obligat să asigure persoanei reţinute posibilitatea să-şi exercite dreptul la apărare prin toate mijloacele şi metodele care nu sunt interzise de lege67. Totodată, organul de urmărire penală sau instanţa nu are dreptul să recomande cuiva invitarea unui anumit apărător68. Din momentul în care i s-a adus la cunoştinţă actul procedural de recunoaştere în calitate de bănuit, persoana reţinută are dreptul la un apărător ales de el, iar în cazul în care nu are mijloace de a plăti apărătorul, să fie asistat în mod gratuit de către un avocat care acordă asistenţă juridică garantată de stat69, iar în cazurile admise de lege, să renunţe la apărător şi să se apere el însuşi. Întrevederile cu apărătorul se desfăşoară în condiţii confidenţiale, fără a fi limitat numărul şi durata lor70. Izolatoarele de detenţie provizorie, instituţiile de detenţie preventivă şi instituţiile penitenciare urmează să asigure realizarea dreptului la servicii medicale. Persoana reţinută are dreptul să ceară asistenţă medicală independentă71. În continuare administraţia instituţiilor de detenţie a persoanelor reţinute sau arestate dispun de obligaţia de a asigura persoanelor deţinute acces la asistenţă medicală independentă.72 În acelaşi timp, medicii sunt obligaţi să asigure secretul medical73 iar pacienţii dispun de dreptul de a solicita caracterul confidenţial al acestor informaţii74. Informaţia ce ţine de secretul medical este supusă următoarelor excepţii: atunci când se solicită de organul de urmărire penală, de 64 Art. 167, al. 3, Cod de Procedură Penală al Republicii Moldova. 65 Art. 64, al. 2, Cod de Procedură Penală al Republicii Moldova. 66 Art. 173, Cod de Procedură Penală al Republicii Moldova. Norma este reiterată şi în pct. 21, Codul de Etică şi Deontologie a Poliţistului, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 481 din 10.05.2006, Monitorul Oficial nr. 75-78 din 19.05.2006. 67 Art. 64, al. 1, Cod de Procedură Penală al Republicii Moldova. 68 Art. 70, al. 2, Cod de Procedură Penală al Republicii Moldova. 69 Art. 6 şi 19 din Legea nr. 198-XVI din 26.07.2007 cu privire la asistenţa juridică garantată de stat, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 157-160 din 05.10.2007. Adoptarea şi implementarea acestei legi este salutată de structurile internaţionale, vezi para. 10 al Observaţiilor Finale ale Comitetului Împotriva Torturii, CAT/C/MDA/CO/2, 19 noiembrie 2009. http://www2.ohchr.org/english/bodies/cat/docs/co/CAT.C.MDA.CO.2.doc 70 Art. 64 şi art 66 Cod de Procedură Penală al Republicii Moldova. 71 Art. 64, al. 2, p. 15), art. 66, al. 2 p. 18) Cod de Procedură Penală al Republicii Moldova, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 104-110 din 07.06.2003. 72 Art. 187, p. 2), Cod de Procedură Penală al Republicii Moldova. 73 Art. 13 al Legii nr. 264-XVI din 27.10.2005 cu privire la exercitarea profesiunii de medic, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 172-175 din 23.12.2005. 74 Art. 12, al.1 al Legii nr. 263-XVI din 27.10.2005 cu privire la drepturile şi responsabilităţile pacientului, publicată în Monitorul Oficial al Republcii Moldova nr. 176-181 din 30.12.2005.

19

instanţa de judecată în legătură cu efectuarea urmării penale sau a procesului judiciar cu prezentarea motivării necesare75 sau la solicitarea avocatului parlamentar şi a membrilor consiliului consultativ creat de Centrul pentru Drepturile Omului, în scopul asigurării protecţiei persoanelor împotriva torturii şi a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante76. Nu sunt prevederi speciale pentru Comisiile de monitorizare a respectării drepturilor omului în instituţiile care asigură detenţia persoanelor în partea ce ţine de accesul în calitate de excepţie la secretul medical, cum aceasta este oferit pentru avocatul parlamentar şi consiliul consultativ al Centrului pentru Drepturile Omului. Pentru persoanele aflate în instituţiile penitenciare şi în instituţiile de arest preventiv, din momentul începerii ispăşirii pedepsei penale sau aplicării măsurii de asigurare sunt stabilite drepturi de acces la serviciile mediale, inclusiv condiţiile şi termenii în care ele au loc77 În mod special, Codul de executare al Republicii Moldova stabileşte procedura de investigare medicală obligatorie la intrare în penitenciar şi periodic.78 De asemenea, în cadrul penitenciarelor medicul urmează să verifice cu regularitate starea deţinuţilor şi în caz de depistare a urmelor de tortură să anunţe imediat procurorul despre acest fapt79. Nu sunt prevederi exprese în Codul de Executare, Statutul executării pedepsei penale de condamntaţi etc. care ar oferi dreptul deţinuţilor şi persoanelor asupra cărora s-a aplicat arestul preventiv la examinare medicală independentă la cererea lor. Pe de altă parte, Regulamentul Ministerului Sănătăţii de apreciere medico-legală a gravităţii vătămării corporale80 stabileşte dreptul persoanelor interesate la servicii de examinare medico-legală a gravităţii leziunilor corporale81. Regulamentul de asemenea stabileşte competenţa redusă a medicului legist doar de constatare a prezenţei, caracterului şi vechimii vătămărilor corporale, făcând trimitere la competenţa procuraturii, instanţei de judecată şi altor organe de anchetă penală pentru cauzele de tortură.82 În acelaşi timp, Regulamentul stabileşte modalitate de efectuare a expertizei medico-legale de constatare a gravităţii leziunii corporale, care poate avea loc doar în prezenţa solicitării ofiţerului de urmărire penală, a procurorului sau hotărârii instanţei de judecată83. În continuare, Codul de Procedură Penală stabileşte forma specifică de probaţie pentru caracterul leziunilor corporale pentru infracţiunile grave, deosebit de grave şi excepţional de grave – raportul de expertiză medico-legală.84 Codul Penal pe de altă parte califică acţiunea de tortură în calitate de infracţiune mai puţin gravă în absenţa circumstanţelor agravante, ceea ce înseamnă că pentru actele de tortură fără circumstanţe agravante raportul de expertiză medico-legală nu poate fi aplicat în calitate de probă determinantă, ci se va urma calea concursului de probe prezentate în instanţa de judecată85.

75 Art. 12, al. 4, p. c) al Legii cu privire la drepturile şi responsabilităţile pacientului; art. 13 al. 4, p. c) al Legii cu privire la exercitarea profesiunii de medic. Aceste două legi dispun de prevederi diferite, în cazul pacientului, dreptul la secretul medical este supus excepţiei dacă se aduc solicitări motivate, iar în cazul medicului secretul profesional poate fi supus excepţiei doar în prezenţa solicitării din partea organelor respective, fără a se stabili condiţia de motivare a solicitării. 76 Art. 12 al. 4, p. c1) al Legii cu privire la drepturile şi responsabilităţile pacientului; art. 13 alin. 4 p. c1) al Legii cu privire la exercitarea profesiunii de medic. 77 Art. 166, al. 1, p. e); art 219, al. 6), 249, 250, 251, 327 Cod de executare al Republicii Moldova, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 34-35 din 03.03.2005. 78 Art. 251, Cod de executare al Republicii Moldova, 79 Para. 515, Hotărârea Guvernului nr. 583 din 26.05.2006 cu privire la aprobarea Statutului executării pedepsei de către condamnaţi, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 91-94 din 16.06.2006, Para. 16 al Regulamentului cu privire la modul de asiguare a asistenţei medicale persoanelor deţinute în penitenciare, aprobat prin Ordin Ministerului Justiţiei nr. 478 din. 15.12.2006, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 199-202 din 29.12.2006. 80 Aprobat prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 99 din 27 iunie 2003, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 170-172 din 08.08.2003. 81 Para. 4 al Regulamentului. 82 Para. 79 al Regulamentului. 83 Para. 3 al Regulamentului. 84 Art. 97, p. 2), Cod de Procedură Penală. 85 Art. 101, Cod de Procedură Penală.

20

Din punct de vedere instituţional, efectuarea expertizei medico-legale, care constituie sursa de probaţie în procesul penal, poate fi efectuată doar de către Centrul de Medicină Legală86. Expertiza medico-legală se efectuează în prezenţa persoanei, şi ca excepţie doar atunci când examinarea persoanei este imposibilă. În acest din urmă caz, în procesul formulării raportului de expertiză medico-legală se iau în considerare datele expuse în documentele medicale autentice, printre care şi examinarea medico-legală pe care anterior a efectuat-o medicul la solicitarea persoanei cointeresate87. Medicul legist este obligat să informeze organele de resort atunci când constată vătămări grave sau medii în urma examinării medico-legale efectuate la cererea persoanei.88

Din cele examinate mai sus pot fi concluzionate următoarele: a. dreptul persoanelor reţinute la examinare medico-legală nu este prevăzut, iar

mecanismul de constatare a leziunilor corporale în cadrul instituţiilor de detenţie are loc doar prin intermediul examinării periodice a medicului din aceste instituţii şi nu la cererea persoanei;

b. examinarea medico-legală este desconsiderată mijloc de probaţie, fiind luate în consideraţie, de regulă, doar raportele de expertiză medico-legală emise de Centrul de Medicină Legală;

c. expertiza medico-legală nu constitue formă specifică de probaţie în baza articolului 97 Cod de Procedură Penală pentru infracţiunea de tortură fără circumstanţe agravante;

d. nu sunt prevăzute mecanisme de constatare a daunelor altele decât vătămarea corporală, cum ar fi spre exemplu daunele psihice aduse persoanei supuse actelor de tortură.

Până la expirarea termenului reţinerii (cât mai curând posibil din momentul reţinerii), persoana reţinută trebuie să fie adusă în faţa judecătorului de instrucţie pentru a fi examinată chestiunea arestării, sau după caz, a eliberării acesteia89. Decizia privind aplicarea măsurii de arest preventiv poate fi luată doar dacă termenul privativ de libertate prescris pentru înfracţiunea de care persoana este bănuită este mai mare de 2 ani, sau dacă persoana a comis acţiuni de eschivare de la răspunderea penală sau tăiunire a probelor care ar demonstra vinovăţia sa90. Pentru a se putea aplica măsura de arest preventiv, urmează a fi eliberată o hotărâre din partea instanţei de judecată, cu indicarea motivelor şi justificării aplicării măsurii respective91. Termenul de arest preventiv nu poate depăşi 30 zile.92 Prelungirea termenului de arest preventiv poate avea loc prin intermediul unei hotărâri a instanţei de judecată pe un termen de până la 6 luni pentru persoanele băunite de comiterea infracţiunilor pentru care se prevede o pedeapsă privativă de libertate de până la 15 ani, şi 12 luni pentru infracţiuni care prevăd pedespre de până la 25 ani.93 În cazul minorilor termenul prelungit al măsurii de arest preventiv nu poate depăşi 4 luni94. În cadrul procedurii contravenţionale, în calitate de măsură procesuală de constrângere poate fi aplicată reţinerea95 şi doar atunci când: contravenţia de comiterea careia se bănuieşte persoana reţinută prevede sancţiunea arestului contravenţional, nu a fost posibil de identificat persoana după ce s-au utilizat toate metodele de identificare şi pentru contravenţiile care sunt pasibile de aplicare a

86 Art. 12 al Legii nr. 1086-XIV din 23.06.2000 cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale, publicată în Monitorul Oficial nr. 144-145 din 16.11.2000; Centrul activează în baza Hotărârii Guvernului nr. 58 din 04.02.2010 pentru aprobarea Regulamentului Centrului de Medicină Legală, publicat în Monitorul Oficial nr. 20-22 din 09.02.2010. 87 Para. 7, 8 al Regulamentului de apreciere medico-legală a gravităţii vătămării corporale. 88 Para. 5 al Regulamentului. 89 Art. 167, al. 7, Cod de Procedură Penală al Republicii Moldova. 90 Art. 167, al. 1, 2, Cod de Procedură Penală al Republicii Moldova. 91 Art. 177, al. 2 Cod de Procedură Penală al Republicii Moldova. 92 Art. 186, al. 2 Cod de Procedură Penală al Republicii Moldova. 93 Art. 186, al. 3 Cod de Procedură Penală al Republicii Moldova. 94 Art. 186, al. 4 Cod de Procedură Penală al Republicii Moldova. 95 Art. 432, lit. a), Cod Contravenţional al Republicii Moldova nr. 218-XVI din 24.10.2008, publicat în Monitorul Oficial nr. 3-6 din 16.01.2009, intrat în vigoare din 31 mai 2009.

21

măsurii de siguranţă a expulzării96. Durata reţinerii nu poate depăşi 3 ore97. Totuşi, pentru persoanele suspectate de comiterea contravenţiilor pentru care este prescris arestul contravenţional, se poate aplica o reţinere de până la 24 ore, fapt ce urmează a fi imediat notificat procurorului. În continuare, pentru contravenţiile ce ţine de regimul de şedere sau de trecere a frontierei poate fi aplicată măsura de reţinere de până la 72 ore în prezenţa unei hotărâri a instanţei de judecată.Faptul reţinerii se consemnează într-un proces verbal de reţinere, care conţine datele despre persoană, motivul reţinerii, locul reţinerii, persoana care a aplica reţinerea98, precum şi faptul că persoana a fost informată despre drepturile sale, inclusiv dreptul de a comunica cu două persoane la alegere99. Persoana reţinută dispune de dreptul de apărare, la un apărător din oficiu, la acces la informaţie, de a nu prezenta date care sunt împotriva sa sau a rudelor apropiate etc100. Persoana reţinută dispune cel puţin de condiţiile prevăzute în Codul de executare pentru persoanele supuse măsurii arestului preventiv101. Conform legislaţiei, în procesul penal nu pot fi admise ca probe şi, prin urmare, se exclud din dosar, nu pot fi prezentate în instanţa de judecată şi nu pot fi puse la baza sentinţei sau a altor hotărâri judecătoreşti datele care au fost obţinute prin aplicarea violenţei, ameninţărilor sau a altor mijloace de constrângere, prin violarea drepturilor şi libertăţilor persoanei; prin încălcarea dreptului la apărare al bănuitului, învinuitului, inculpatului, părţii vătămate, martorului102. În practică, se atestă un număr sporit de cazuri când mărturiile bănuiţilor, învinuiţilor sunt unica sursă de probă în instanţele de judecată103. 2.5.2 Măsuri administrative Republica Moldova şi-a asumat angajamentul de a fortifica capacitatea instituţională de preveni, combate, pedepsi şi compensa pentru actele de tortură şi în baza documentelor interne de politici şi strategii. Printre acestea se enumeră în mod special Planul Naţional de Acţiuni în domeniul Drepturilor Omului pentru anii 2004-2008104. Dintre acţiunile specificate, dar care nu au fost realizate105, se enumeră examinarea medicală obligatorie independentă a persoanelor aflate în detenţie preventivă şi transferul, în regim de urgenţă106, a izolatoarelor de detenţie provizorie din subordinea Ministerului Afacerilor Interne în subordinea Ministerului de Justiţie107. Unele angajamente sunt

96 Art. 433 al. 1 lit. a)-c) Cod Contravenţional al Republicii Moldova. 97 Art. 435 al. 1 Cod Contravenţional al Republicii Moldova. 98 Art.l 434 al. 1 Cod Contravenţional al Republicii Moldova. 99 Art.l 433 al. 5 Cod Contravenţional al Republicii Moldova. 100 Art. 384 al. 2 Cod Contravenţional al Republicii Moldova. 101 Art. 435 al. 6 Cod Contravenţional al Republicii Moldova. 102 Art. 94, al. 1, Cod de Procedură Penală al Republicii Moldova. 103 Para. 21 al Observaţiilor Finale ale Comitetului Împotriva Torturii, CAT/C/MDA/CO/2, din 19 noiembrie 2009 http://www2.ohchr.org/english/bodies/cat/docs/co/CAT.C.MDA.CO.2.doc 104 Aprobat prin Hotărîrea Parlamentului nr. 415-XVI din 24.10.2003, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 235-238 din 28.11.2003. Adiţional, vezi Capitolul 1.1. al Strategiei Naţionale de Dezvoltare pe anii 2008-2011 aprobată prin Legea nr. 295-XV din 21.12.2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 18-20 din 29.01.2008; p. 6 al Planului de Acţiuni Republica Moldova – Uniunea Europeană, semnat la Bruxelles la 22 februarie 2005, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 356 din 22.04.2006; Concepţia Reformării Sistemului Penitenciar şi a Planului de măsuri pe anii 2004-2020 pentru realizarea Concepţiei reformrăii sistemului penitenciar, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 1624 din 31.12.2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 13-15 din 16.01.2004. 105 Para. 9 al Observaţiilor Finale ale Comitetului Împotriva Torturii, CAT/C/MDA/CO/2, din 19 noiembrie 2009 http://www2.ohchr.org/english/bodies/cat/docs/co/CAT.C.MDA.CO.2.doc 106 Para. 9 al Observaţiilor Finale ale Comitetului Împotriva Torturii, CAT/C/MDA/CO/2, din 19 noiembrie 2009 http://www2.ohchr.org/english/bodies/cat/docs/co/CAT.C.MDA.CO.2.doc. Condiţiile de detenţie, serviciile medicale, spaţiul minim per persoană nu corespund exigenţelor, vezi: Para. 18 al Observaţiilor Finale ale Comitetului Împotriva Torturii, CAT/C/MDA/CO/2, din 19 noiembrie 2009 http://www2.ohchr.org/english/bodies/cat/docs/co/CAT.C.MDA.CO.2.doc 107 Capitolul 7, p. 1 şi 2, PNADO 2004-2008, aprobat prin Hotărîrea Parlamentului nr. 415-XVI din 24.10.2003, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 235-238 din 28.11.2003.

22

reiterate în proiectul Planului Naţional de Acţiuni în domeniul Drepturilor Omului pentru anii 2009-2012108. În baza Protocolului Opţional la Convenţia ONU împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, prin modificarea şi completarea Legii nr. 1349-XII din 17.10.1997 privind avocaţii parlamentari109, a fost instituit mecanismul naţional de prevenire a torturii. Modalitatea de funcţionare şi eficienţa acestuia este detaliată într-un capitol distinct. Adiţional mecanismului naţional de prevenire a torturii, este prevăzut controlul civil al respectării drepturilor omului în instituţiile care asigură detenţia persoanelor110. Mecanismul de control civil este asigurat de Comisiile de monitorizare, care sunt create în ficare unitate administrativ teriotorială de nivelul doi unde există instituţii care asigură detenţia persoanelor. Comisiile se formează din 7 membri ai societăţii civile, iar componenţa lor este aprobată de Consiliul local. Monitorizarea locurilor de detenţie are loc planificat, cu acordul organul ierarhic superior al instituţiei de detenţie care urmează a fi vizitată. Doar în cazuri excepţionale, pot avea loc verificări inopinate şi doar dacă nu sunt circumstanţe care pot pune în pericol securitatea instituţiei sau securitatea publică. Finanţarea activităţii comisiilor de monitorizare are loc din bugetul de stat, inclusiv alocarea spaţiilor pentru lucrul comisiilor. Actele de tortură pot fi examinate ca abateri disciplinare în cadrul anchetelor de serviciu, precum şi ca infracţiuni, în ordinea prevăzută de Codul de Procedură Penală. În cadrul Ministerului Afacerilor Interne există Direcţia de Investigaţii şi Securitate Internă111, competenţa căreia include examinarea cazurilor de tortură şi aplicarea corespunzătoare a unor sancţiuni disciplinare (inclusiv concedierea112). Totodată, actul normativ care reglementează activitatea acestei direcţii (inclusiv competenţa, procedura) nu este publicat, corespunzător nu poate fi opozabil terţilor sau limitativ în drepturi113. Această autoritate nu poate fi considerată ca întrunind exigenţele faţă de autorităţile care investigează actele de tortură114. 108vezi proiectul Planului Naţional de Acţiuni în domeniul Drepturilor Omului pentru anii 2009-2012: http://www.justice.gov.md/upload/Elaborare%20acte%20normative/Proiectul%20Hotaririi%20Parlamentului%20cu%20privire%20la%20aprobarea%20Planului%20national%20de%20actiuni%20in%20domeniul%20drepturilor%20omului%20pe%20anii%202009-2012%20(expediat%20Guvernului).doc şi nota informativă la proiect: http://www.justice.gov.md/upload/Elaborare%20acte%20normative/Nota%20informativa%20la%20proiectul%20Hotaririi%20Parlamentului%20cu%20privire%20la%20aprobarea%20Planului%20national%20de%20actiuni%20in%20domeniul%20drepturilor%20omului%20pe%20anii%202009-2012.doc Capitolul 4, p. 14-17 din proiectul PNADO 2009-2012 prevede printre măsurile de prevenire a torturii:

o stabilirea examinării medicale obligatorii imediate în toate cazurile pretinse de tortură; o eliminarea termenului de prescripţie pentru infracţiunile de tortură; o instruirea procurorilor, judecătorilor, colaboratorilor instituţiilor unde se deţin persoane în domeniul prevenirii

şi combaterii torturii; o elaborarea unui plan de acţiuni în domeniul prevenirii torturii; o crearea unui sistem informaţional pentru evidenţa cauzelor de tortură; o implementarea adecvată a mecanismului naţional de prevenire a torturii.

109 Legea nr. 200-XVI din 26.07.2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 1349-XIII din 17 octombrie 1997 cu privire la avocaţii parlamentari, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 136-140 din 31.08.2007. 110 Legea nr. 235-XVI din 13.11.2008 privind controlul civil asupra respectării drepturilor omului în instituţiile care asigură detenţia persoanelor, publicat în Monitorul Oficial nr. 226-229 din 19.12.2008 şi Hotărârea Guvernului nr. 286 din 13.04.2009 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la activitatea Comisiei de monitorizare a respectării drepturilor omului în instituţiile care asigură detenţia persoanelor. 111 Anexa nr. 2 la Hotărîrea Guvernului nr. 778 din 27 noiembrie 2009 cu privire la aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, structurii şi efectivului-limită ale aparatului central al acestuia, Monitorul Oficial nr. 173 din 01.12.2009. 112 Articolul 21 p. 8 al Legii cu privire la poliţie nr. 416-XII din 18.12.1990, Veştile nr. 12, 1990, republicat Monitorul Oficial nr. 17-19 din 31.01.2002. 113 vezi: art. 76 şi art. 102 din Constituţie; Legea nr. 780 – XIII din 27.12.2001 privind actele legislative, publicată în Monitorul Oficial nr. 36-38 din 14.03.2002; Legea nr. 317-XV din 18.07.2003 privind actele ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, publicată în Monitorul Oficial nr. 208-210 din 03.10.2003. 114 Para 19 p. c) al Observaţiilor Finale ale Comitetului Împotriva Torturii, CAT/C/MDA/CO/2, din 19 noiembrie 2009 http://www2.ohchr.org/english/bodies/cat/docs/co/CAT.C.MDA.CO.2.doc

23

2.5.3 Măsuri judiciare Orice declaraţie, plângere sau alte circumstanţe care oferă temei de a presupune că persoana a fost supusă acţiunilor de tortură, tratament inuman sau degradant urmează a fi examinate de procuror, în modul prevăzut de articolul 274 al Codului de Procedură Penală al Republicii Moldova115, în procedură separată116. Sarcina probaţiunii neaplicării torturii şi a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante îi revine autorităţii în a cărei custodie se află persoana privată de libertate, plasată la dispoziţia unui organ de stat sau la indicaţia acestuia, sau cu acordul sau consimţământul său tacit117. În privinţa făptuitorului actelor de tortură, pot fi aplicate măsuri procesuale de constrângere, inclusiv suspendarea provizorie din funcţie. Suspendarea provizorie din funcţie o decide administraţia instituţiei în care activează bănuitul, învinuitul, în condiţiile legii, la demersul procurorului care conduce, sau, după caz, efectuează nemijlocit urmărirea penală118. De asemenea, dacă există temeiuri suficiente de a considera că partea vătămată, martorul sau alte persoane participante la proces, precum şi membrii familiei acestora ori rudele apropiate pot fi sau sunt ameninţate cu moartea, cu aplicarea violenţei, cu deteriorarea sau distrugerea bunurilor ori cu alte acte ilegale, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să ia măsurile prevăzute de legislaţie pentru ocrotirea vieţii, sănătăţii, onoarei, demnităţii şi bunurilor acestor persoane, precum şi pentru identificarea vinovaţilor şi tragerea lor la răspundere119. Judecarea cauzelor de tortură se efectuează în ordine generală. Conform Codului de Procedură penală, prejudiciul cauzat drepturilor, libertăţilor şi demnităţii umane în cursul procesului penal se repară în modul stabilit de lege120.

115 Art. 274, Începerea urmăririi penale, Cod de Procedură Penală al Republicii Moldova. 116 Art. 298, Plîngerile împotriva acţiunilor ţi inacţiunilor organului de urmărire penală şi ale organului care exercită activitate operativă de investigaţii, Cod de Procedură Penală al Republicii Moldova. 117 Art. 10, al. 31, Cod de Procedură Penală al Republicii Moldova. 118 Art. 200, Suspendarea provizorie din funcţie, Cod de Procedură Penală al Republicii Moldova. 119 Art. 215, Obligaţia organului de urmărire penală şi a instanţei de judecată de a lua măsuri pentru asigurarea securităţii participanţilor la proces şi a altor persoane, Cod de Procedură Penală al Republicii Moldova; Legea nr. 105-XVI din 16.05.2008 cu privire la protecţia martorilor şi altor participanţi în procesul penal, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 114 din 27.06.2008. 120 Art. 10, al. 5, Cod de Procedură Penală al Republicii Moldova.

24

3. FENOMENUL DE TORTURĂ, TRATAMENT INUMAN ŞI DEGRADANT ÎN REPUBLICA MOLDOVA 3. 1. EVALUAREA FENOMENULUI DE TORTURA, TRATAMENT INUMAN ŞI DEGRADANT ÎN CUSTODIA POLIŢIEI Legislaţia Republicii Moldova prevede o perioadă de reţinere121 de până la 72 de ore. Până la expirarea termenului reţinerii, persoana reţinută trebuie să fie adusă în faţa judecătorului de instrucţie pentru a fi examinată chestiunea arestării, sau după caz, a eliberării acesteia. Persoanele reţinute se află, de regulă, în custodia poliţiei (instituţii subordonate MAI), iar persoanele faţă de care a fost aplicată arestarea preventivă122 şi cele sancţionate cu arest contravenţional123 urmează a fi deţinute în penitenciare (instituţii subordonate MJ). Există însă şi cazuri în care la aplicarea măsurii preventive sub formă de arest, judecătorul de instrucţie indică în încheiere că persoana urmează să fie deţinută în această perioadă în izolatorul de detenţie provizorie din subordinea MAI. Persoanele în privinţa cărora, prin încheierea decizia instanţei de judecată a fost aplicată măsura preventivă sub formă de: 1) arest, 2) sancţiunea arestului administrativ, trebuie să fie deţinute în instituţiile subordonate MJ. Transferul persoanelor în cadrul instituţiilor subordonate MJ, sunt autorizate de judecătorul de instrucţie, în încheierile judecătoreşti făcându-se trimitere la art.217 (2) Cod de executare. Transferul persoanelor deţinute sau arestate din cadrul MAI şi MJ nu sunt reglementate, aceasta prezintă un pericol. O problemă gravă care afectează libertatea şi siguranţa persoanei rămâne deţinerea în incinta Comisariatelor din sectoarele municipiului Chişinău a persoanelor reţinute administrativ. Majoritatea persoanelor aflate în locurile de detenţie din cadrul Comisariatelor de Poliţie din sectoarele municipiului Chişinău au fost reţinute şi după caz mai pot fi reţinute pentru: comiterea huliganismului nu prea grav (art. 354 CC124 (munca neremunerată), art.164-1 CCA-abrogat125),

121 Art. 165, Cod de procedură penală, Noţiunea de reţinere: Constituie reţinere privarea persoanei de libertate, pe o perioadă scurtă de timp, dar nu mai mult de 72 de ore, în locurile şi în condiţiile stabilite de lege. Reţinerea persoanei poate avea loc în baza: 1. procesului-verbal, în cazul apariţiei nemijlocite a motivelor verosimile de a bănui că persoana a săvîrşit infracţiunea; 2. ordonanţei organului de urmărire penală; 3. hotărîrii instanţei de judecată cu privire la reţinerea persoanei condamnate pînă la soluţionarea chestiunii privind anularea condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei sau anularea liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen ori, după caz, cu privire la reţinerea persoanei pentru săvîrşirea infracţiunii de audienţă. Art. 166, Cod de procedură penală, Temeiurile pentru reţinerea persoanei bănuite de săvîrşirea infracţiunii: Organul de urmărire penală are dreptul să reţină persoana, dacă există o bănuială rezonabilă privind săvîrşirea infracţiunii pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare pe un termen mai mare de un an, numai în cazurile: 1. dacă aceasta a fost prinsă în flagrant delict; 2. dacă martorul ocular, inclusiv victima, indică direct că anume această persoană a săvîrşit infracţiunea; 3. dacă pe corpul sau pe hainele persoanei, la domiciliul ei ori în unitatea ei de transport sunt descoperite urme evidente ale infracţiunii. În alte circumstanţe care servesc temei pentru o bănuială rezonabilă că o persoană a săvîrşit infracţiunea, aceasta poate fi reţinută numai dacă a încercat să se ascundă sau dacă nu are loc de trai permanent ori nu i s-a putut constata identitatea. Reţinerea persoanei bănuite poate fi dispusă şi dacă există temeiuri rezonabile de a presupune că aceasta se va sustrage de la urmărirea penală, va împiedica aflarea adevărului sau va săvîrşi alte infracţiuni. 122 Cod de Executare, nr. 443 din 24.12.2004, publicat la 03.03.2005 în Monitorul Oficial nr. 34-35, art nr. 112. Data intrării în vigoare: 01.07.2005. Art. 323, al. 1: “Persoanele faţă de care a fost aplicată arestarea preventivă sînt deţinute în penitenciare”. 123 Art. 333, al. 3, Cod de Executare: “Executarea sancţiunii arestului contravenţional se asigură de către penitenciare”. 124 CC nou: Articolul 354. Huliganismul nu prea grav. Huliganismul nu prea grav, adică acostarea jignitoare în locuri publice a persoanei fizice, alte acţiuni similare ce încalcă normele morale, tulbură ordinea publică şi liniştea persoanei fizice, se sancţionează cu amendă de la 10 la 50 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 20 la 60 de ore. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=330333 125 CCA abrogat: Articolul 164. Huliganismul nu prea grav. Huliganismul nu prea grav, adică vorbe sau expresii injurioase în locuri publice, acostarea jignitoare a cetăţenilor şi alte acţiuni asemănătoare, ce tulbură ordinea publică şi liniştea cetăţenilor, - atrage după sine aplicarea unei amenzi cetăţenilor în mărime de pînă la cinci unităţi convenţionale, iar dacă in virtutea circumstanţelor cauzei, ţinându-se seamă de persoana contravenientului, aplicarea acestei măsuri va fi considerată insuficientă, - arest administrativ pe un termen de până la cincisprezece zile. Huliganismul nu prea grav sau huliganismul, comis de preadolescenţi în vârstă de la paisprezece

25

nesubordonarea cu rea voinţă (art.336 CC126(munca neremunerată), art. 174 CCA-abrogat127(arest administrativ)); opunerea de rezistenţă colaboratorului de poliţie (art.353(2) CC128(munca neremunerată), art.174-5 CCA-abrogat129(arest administrativ)); ultragierea colaboratorului de poliţie (art.353(1) CC130(munca neremunerată sau arest administrativ), art.174-6 CCA-abrogat131(arest administrativ)). Locurile de custodie a poliţiei sunt limitate ca număr şi capacitate132: Izolatoarele de detenţie provizorie ale comisariatelor raionale de poliţie (IDP-uri CRP), 31 IDP-uri cu excepţia Ialoveni, Strǎşeni, Criuleni, Ştefan-Vodǎ, Donduşeni, Glodeni şi Ciadâr-Lunga, 7-10 celule; Izolatoarele de detenţie provizorie ale Comisariatelor de sector ale mun. Chişinăui (IDP CS Chişinău) – 5 IDP-uri, în fiecare câte 5-7 celule; Izolatorul de detenţie al Comisariatului General de Poliţie (IDP CGP), 15 celule; Izolatorul de detenţie al Departamentului Servicii Operative (IDP DSO) al MAI, 7 celule; Centrul de triere şi de plasament temporar al vagabonzilor şi apatrizilor (Centrul triere), 6 celule. 3.1.1. Condiţii inumane şi degradante Tortura, tratamentul inuman şi degradant este un fenomen persistent în custodia poliţiei. Condiţiile de detenţie din izolatoarele de detenţie provizorie din cadrul comisariatelor de poliţie din sectoarele municipiului Chişinău, dar şi din cadrul unor comisariate raionale de poliţie sunt recunoscute ca fiind neconforme cu cerinţele legislaţiei naţionale şi internaţionale în domeniu. Condiţiile inumane şi degradante pot fi determinate de anumiţi factori luaţi în parte dar şi în cazurile de cumulare a acestor factori.

până la şaisprezece ani, - atrage după sine aplicarea unei amenzi părinţilor sau persoanelor care îi înlocuiesc, în mărime de până la trei unităţi convenţionale. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=330333 126 CC nou: Articolul 336. Nesubordonarea cu rea-voinţă dispoziţiei sau cererii legitime a colaboratorului organelor de ocrotire a normelor de drept. Nesubordonarea cu rea-voinţă dispoziţiei sau cererii legitime a procurorului, a ofiţerului de urmărire penală, a ofiţerului de informaţii şi securitate, a colaboratorului organelor afacerilor interne, a altei persoane, aflate în exerciţiul funcţiunii sau al datoriei obşteşti de asigurare a securităţii statului, de menţinere a ordinii publice şi de combatere a criminalităţii, se sancţionează cu amendă de la 40 la 60 de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 30 la 60 de ore. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=330333 127 CCA abrogat: Articolul 174. Nesubordonarea cu rea-voinţă dispoziţiei sau cererii legitime a colaboratorului poliţiei. Nesubordonarea cu rea-voinţă dispoziţiei sau cererii legitime a unui colaborator al poliţiei,a altui lucrător din organele afacerilor interne sau a unei persoane, aflate în exerciţiul datoriei de serviciu sau obşteşti de menţinere a ordinii publice şi de combatere a criminalităţii atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de până la zece convenţionale sau arest administrativ pe un termen până la cincisprezece zile. Aceleaşi acţiuni, săvârşite în mod repetat în decursul unui an după aplicarea sancţiunilor administrative - atrag după sine aplicarea unei amenzi în mărime de până la douăzeci unităţi convenţionale sau arest administrativ pe un termen de până la treizeci de zile. 128 CC nou: Articolul 353. (2) Opunerea de rezistenţă procurorului, ofiţerului de urmărire penală, ofiţerului de informaţii şi securitate, colaboratorului organelor afacerilor interne, unei alte persoane, aflată în exerciţiul funcţiunii sau al datoriei obşteşti de asigurare a securităţii statului, de menţinere a ordinii publice şi de combatere a criminalităţii, se sancţionează cu amendă de la 50 la 100 de unităţi convenţionale sau cu arest contravenţional de până la 15 zile. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=330333 129 CCA abrogat: Articolul 174. Nesubordonarea cu rea-voinţă dispoziţiei sau cererii legitime a colaboratorului poliţiei. (1) Nesubordonarea cu rea-voinţă dispoziţiei sau cererii legitime a unui colaborator al poliţiei,a altui lucrător din organele afacerilor interne sau a unei persoane, aflate în exerciţiul datoriei de serviciu sau obşteşti de menţinere a ordinii publice şi de combatere a criminalităţii atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de până la zece convenţionale sau arest administrativ pe un termen până la cincisprezece zile. 130 CC nou: Articolul 353. (1) Ultragierea colaboratorului organelor de ocrotire a normelor de drept, opunerea de rezistenţă. (1) Ultragierea colaboratorului organelor de ocrotire a normelor de drept, adică jignirea premeditată a onoarei şi demnităţii procurorului, ofiţerului de urmărire penală, ofiţerului de informaţii şi securitate, colaboratorului organelor afacerilor interne, altei persoane, aflată în exerciţiul funcţiunii sau al datoriei obşteşti de asigurare a securităţii statului, de menţinere a ordinii publice şi de combatere a criminalităţii, exprimată prin acţiune, verbal sau în scris, se sancţionează cu amendă de la 10 la 25 de unităţi convenţionale sau cu arest contravenţional de la 10 la 15 zile. http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=330333 131 CCA abrogat Articolul 174/6. Ultragierea colaboratorului poliţiei. (1) Ultragierea colaboratorului poliţiei, adică jignirea premeditată a onoarei şi demnităţii lui, ultragierea altui lucrător din organele afacerilor interne sau unei persoane, aflate în exerciţiul datoriei de serviciu sau obşteşti de menţinere a ordinii publice şi de combatere a criminalităţii, exprimată prin acţiune, verbal sau în scris - atrage după sine aplicarea unei amenzi în mărime de până la zece unităţi convenţionale, sau arest administrativ pe un termen de până la cincisprezece zile. 132 Răspunsurile Guvernului RM la întrebările Comitetului ONU contra Torturii, 23 septembrie 2009, Para 72. http://www2.ohchr.org/english/bodies/cat/docs/AdvanceVersions/CAT-C-MDA-Q2-Add1.doc

26

Problema detenţiei în izolatoarele de detenţie provizorie ale organelor de urmărire penală, îndeosebi ale poliţiei, este alarmantă. Nici Codul de executare, nici legea cu privire la sistemul penitenciar133, nici legea cu privire la poliţie134 nu prevăd asemenea instituţii. Astfel, încăperile de detenţie, situate în subsolurile Comisariatelor de poliţie nu funcţionează în baza unui temei legal. Pe lângă faptul că în aceste încăperi sunt deţinute persoane bănuite, iar în multe cazuri şi învinuite de comiterea unor infracţiuni, în celulele respective se deţin şi persoane condamnate la arest contravenţional pe un termen de până la 30 de zile (de regulă 10-15 zile). În general, CPT-ul califică condiţiile predominante în cadrul comisariatelor de poliţie improprii pentru cazare pe termen lung a persoanelor private de libertate135. Autorităţile ar trebui să-şi intensifice eforturile pentru a găsi resursele financiare necesare pentru a satisface nevoile de bază şi pentru a menţine demnitatea deţinuţilor. CPT a marcat mai multe deficienţe în perioada anilor 2005-2007 (fiind înregistrate ulterior anumite progrese), în special la capitolul asigurării cu saltele (încă nu sunt igienizate la timp), asigurarea cu produsele alimentare în cantităţi adecvate (calitatea încă mai rămâne a fi o problema). Descreşterea numărului de deţinuţi a redus şi problema supraaglomerării, asigurându-se mai bine accesul la aer liber cel puţin o oră pe zi. Totodată, în pofida progreselor înregistrate, CPT consideră că aflarea persoanelor în secţiile sectoarelor de poliţie din Chişinău şi în cele mai multe secţii de poliţie vizitate, pentru o perioadă de mai multe de ore, chiar şi peste o zi nu corespunde cerinţelor şi standardelor internaţionale136. Raportorul Special al ONU contra Torturii constată că, condiţiile în unele instituţii de detenţie provizorie ale poliţiei sunt sursa unei îngrijorări majore. Deşi unele sectoare de poliţie sunt potrivite pentru cel mult o custodie a poliţiei pe termen scurt, în unele cazuri, şi anume în Bălţi, Comrat şi în sectorele de poliţie de la Chişinău, condiţiile pot fi egalate cu tratament inuman. În acele sectoare de poliţie, persoanele erau ţinute în celule mici, prost ventilate cu puţină lumină sau fără lumina zilei uneori timp de câteva săptămâni sau chiar luni. Totuşi, conform surselor oficiale, unele din instituţiile de detenţie provizorie ale poliţiei au fost închise pentru a le îmbunătăţi condiţiile (Criuleni, Ialoveni, Străşeni, Cantemir, Glodeni, Ştefan-Vodă, Edineţ, Donduşeni, Ciadâr-Lunga). Cele mai mari carenţe se înregistrează la capitolul137: luminozitate (inclusiv accesul la lumina naturala); ventilaţie adecvată în interiorul celulelor; acces la toalete echipate cu perete integrat de compartimentare; angajare de personal de sex feminin, în zonele de detenţie ale tuturor sectoarelor de poliţie. Raportorul Special al ONU contra Torturii constată că, vizitele rudelor în perioada de aflare în custodia poliţiei trebuie să fie autorizate de ofiţerul de urmărire penală. Mulţi interlocutori au menţionat că acest lucru se intâmplă rar şi, practic, nu are loc nici-o vizită. Deşi în multe cazuri rudele aduc regulat mâncare şi haine, nu li se permite să vadă deţinutul. Faptul că deţinuţilor din sectoarele de poliţie li se interzice să primească vizite timp de perioade îndelungate de până la mai multe luni, constituie o suferinţă în plus pentru deţinuţi. Spaţiu limitat în celule: Spaţiul limitat şi supraaglomerarea este o problemă majoră pentru locurile de detenţie aflate în subordinea poliţiei. Potrivit art. 326 al Codului de Executare138, faţă de persoanele aflate în arest

133 Legea nr.1036 din 17.12.1996 cu privire la sistemul penitenciar, publicată în Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 15/154 din 06.03.1997. 134 Legea nr.416 din 18.12.1990 cu privire la poliţie, publicată în Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 17-19 din 31.01.2002. 135 Para 38, Raportul CPT privitor la Moldova 2005, http://www.cpt.coe.int/documents/mda/2008-39-inf-fra.htm 136 Raportul CPT 2009 (para 36-38), http://www.cpt.coe.int/documents/mda/2009-37-inf-eng.htm 137 Para 39 Raportul CPT privitor la Moldova 2005, http://www.cpt.coe.int/documents/mda/2008-39-inf-fra.htm 138 Art. 326, Cod de Executare, Statutul juridic al persoanei aflate sub arest preventiv: „(1) Dispoziţiile capitolului XXIV din prezentul cod referitoare la condiţiile de deţinere, la drepturile şi obligaţiile persoanelor condamnate, la activităţile socioeducative, la stimulări şi sancţiuni disciplinare se aplică în mod corespunzător persoanelor aflate sub arest

27

preventiv se aplică dispoziţiile legale prevăzute pentru condamnaţi în art. 244139 al Codului de executare, stabilind o normă a spaţiului locativ de cel puţin 4m2. CPT constată că celulele din comisariatele de poliţie sunt foarte mici şi există pericolul de supraaglomerare în cazul în care vor fi plasate câteva persoane într-o celulă140. În cele mai multe cazuri, în comisariatele raionale de poliţie, celulele au dimensiunea în jur de 7m2, prin urmare dacă 2-3 persoane sunt plasate în celulă, detenţia pentru o perioadă de câteva zile contravine cerinţelor şi standardelor legii naţionale. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) s-a pronunţat în câteva cazuri cu referire la spaţiul limitat: - Cazul Modîrca (mai 2007)141 –constată că reclamantul a fost deţinut în perioada 24 septembrie

2004-23 februarie 2005 în izolatorul CCCEC cu alte 3 persoane pe o suprafaţă de 10 m2; - Cazul Popovici (noiembrie 2007)142 – constată că nu i-au fost prezentate probe că în perioada 7

octombrie-9 noiembrie 2003 în izolatorul de detenţie provizorie al CGP, 9 noiembrie-1 martie 2003 în izolatorul de detenţie provizorie al DSO, condiţiile de detenţie s-au îmbunătăţit;

- cazul Becciev (octombrie 2005)143 - constată că, în perioada 23 februarie – 1 aprilie 2003, în izolatorul de detenţie provizorie al CGP, din lipsa spaţiului, reclamantul nu avea posibilitatea de a face plimbări la aer liber.

Cazurile date se referă la perioada 2003 - 2005 şi totodată, în speţă, ne prezintă situaţia în izolatoarele de detenţie provizorie ale CGP, DSO şi CCCEC. Aglomerarea şi insuficienţa spaţiului în custodia poliţiei nu mai persistă ca problemă144 datorită punerii în aplicare a alternativelor la detenţie (statistica). În baza informaţiei Consiliului Consultativ (mecanismul naţional de prevenire a torturii), în perioada evenimentelor din aprilie 2009, s-a observat o aglomerare substanţială, în unele cazuri fiind cazate peste 10-15 într-o celulă de 16m2, fapt confirmat de Comisarul CoE pentru drepturile omului cu referire la CGP în perioada reţinerilor în masă drept urmare a evenimentelor din aprilie 2009145. Condiţiile materiale, igiena, alimentarea: Condiţiile materiale ale detenţiei sunt critice pentru a nu admite tratamentul inuman. Conform art. 245 al Codului de Executare, persoanelor care se află în custodia poliţiei li se asigură posibilitatea de a-şi satisface nevoile fiziologice în condiţii curate şi decente şi după necesitate, posibilitatea de a face baie sau duş, la temperaturi admisibile, atât de des cât necesită igiena generală, însă nu mai rar decât preventiv în măsura în care nu contravin dispoziţiilor prezentului titlu. (3) Preveniţii se deţin în camere comune, cu respectarea cerinţelor deţinerii separate prevăzute în art.329 din prezentul cod. În cazuri excepţionale, în scopul asigurării securităţii preveniţilor, se admite instalarea lor în încăperi separate. (4) Preveniţii nu au dreptul la întrevederi de lungă durată. 139 Art. 244, Cod de Executare, Încăperile cu destinaţie locativă pentru condamnaţi: „(1) Încăperile destinate cazării deţinuţilor trebuie să corespundă exigenţelor de sănătate şi igienă stipulate în normativele de construcţii ale Republicii Moldova, inclusiv privind volumul, spaţiul, iluminatul, încălzitul şi ventilarea. (2) Norma de spaţiu locativ stabilit pentru un condamnat nu poate fi mai mică de 4 m2”. 140 Para 35 Raportul CPT privitor la Moldova 2005, http://www.cpt.coe.int/documents/mda/2008-39-inf-fra.htm 14114437/05 http://cmiskp.echr.coe.int/tkp197/view.asp?item=1&portal=hbkm&action=html&highlight=Modarca&sessionid=39624284&skin=hudoc-en 142 289/04 şi 41194/04, http://cmiskp.echr.coe.int/tkp197/view.asp?item=3&portal=hbkm&action=html&highlight=Popovici&sessionid=39632570&skin=hudoc-en 143 9190/03 http://cmiskp.echr.coe.int/tkp197/view.asp?item=1&portal=hbkm&action=html&highlight=Becciev&sessionid=39623822&skin=hudoc-en 144 Numărul persoanelor deţinute este incomparabil de mic faţă de perioada anterioară, fapt confirmat pentru perioada 2008-2009 şi de către Consiliul Consultativ (mecanismul naţional de prevenire a torturii). 145 Para. 25. Comisarul a primit multe plângeri cu privire la condiţiile de detenţie din instituţiile poliţiei în urma acelor arestări pe scară largă; majoritatea acestora includeau relatări cu privire la supraaglomerarea celulelor,

28

1 dată pe săptămână. Fiecare persoană trebuie să fie asigurată cu un pat şi lenjerie de pat, care se schimbă cel puţin odată pe săptămână146. În perioada toamnă-iarnă, în încăperi, temperatura trebuie menţinută nu mai mică de +18C147. Conform anexei nr.23 la Statut, iluminarea de zi este asigurată prin instalarea geamurilor, mărimea cărora nu trebui să fie mai mică decât 1.2mx0.9m. Pentru ventilare, geamurile sunt utilate cu oberliht. La geamuri, suplimentar, se instalează gratii metalice cu ochii de grilaj nu mai mare de 1mx2m. Celulele de locuit sunt amenajate cu vase pentru closet de pardoseală şi lavoare, care sunt instalate în cabine bine ventilate cu uşi. Celulele trebuie amenajate cu paturi metalice, noptiere, scaune, dulapuri. Se prevede 200 g/lună de săpun pentru fiecare deţinut. Plimbarea zilnică urmează a fi de cel puţin 1 oră, într-un loc special amenajat. Art.247 al Codului de executare prevede asigurarea gratuită a condamnaţilor cu hrana caldă de 3 ori/zi, la ore prestabilite. Este interzisă reducerea cantităţii, calităţii şi nutriţiei, trebuie asigurat accesul la apă potabilă. Conform HG nr.609, 29.05.2006 privind aprobarea normelor minime de alimentare zilnică, zilnic se va asigura: 2 787.2 kcal, proteine – 77.76 g, lipide – 83.49 g, glucide – 415.17 g, vitamina C – 103.85 g, B2 – 1.17 g, Ca – 622.9 g, Fe – 25.64 g. Carne – 85 g, peşte – 85 g, legume – 250 g, lapte – 100 g. În raportul CPT din 2007 se constată că, condiţiile în comisariatele de poliţie rămân foarte sărace, celulele sunt lipsite de ferestre sau sunt mici şi lumina pătrunde cu dificultate pentru că ferestrele sunt acoperite.148 Deţinuţii, în multe cazuri dorm direct pe lemn şi doar în unele cazuri pe saltele din lemn, lenjeria de pat lipseşte. Sistemul de ventilaţie este insuficient sau lipseşte, aerul este foarte închis şi de proastă calitate. Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în câteva cazuri, concluzionând că, condiţiile materiale nu sunt adecvate: - Becciev (octombrie 2005)149 – constată, pentru perioada 23 februarie – 1 aprilie 2003, că în

izolatorul de detenţie provizorie al CGP al MAI, lumina electrică era permanent aprinsă. În loc de veceu, care nu era separat de restul celulei, era o găleată. În loc de paturi erau poliţe din lemn fără saltele, perne, cuverturi şi cearşafuri. Se interziceau plimbările zilnice. Nu existau mijloace de a menţine igiena în celulă şi nici duş.

- Stepuleac (noiembrie 2007) 150 - constată că, în izolatorul DSO, celulele nu erau încălzite şi reclamantul era nevoit să doarmă îmbrăcat şi să folosească albituri proprii. În celula în care se afla nu erau ferestre, nu avea acces lumina.

Comisarul CoE pentru Drepturile Omului în cadrul vizitei sale, în mai 2009, în CGP a observat că condiţiile materiale din celule erau proaste, cu iluminare foarte slabă şi ventilare proastă. În general, condiţiile corespundeau destul de mult cu descrierile făcute de persoanele care au fost deţinute în acele celule. Precum constată şi CPT, în cele mai multe cazuri accesul la toaleta este realizat doar printr-o găleată instalată în celulă151. Frecvent, deţinuţilor li se permite să meargă la toaletă comună doar o singură dată. Accesul la duş este posibil în cele mai multe cazuri o singură dată pe săptămână. Practica de asigurare cu alimentare s-a îmbunătăţit în ultima perioadă în cazul comisariatelor raionale, care de regulă, încheie contracte de aprovizionare cu alimentare cu agenţii economici şi mâncarea

146 Art. 246, al. 4, Cod de Executare. 147 pct.466, Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 583, 26.05.2006, publicată în Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 91-94 din 16.06.2006. 148 Para 35 Raportul CPT privitor la Moldova 2005, http://www.cpt.coe.int/documents/mda/2008-39-inf-fra.htm 149 9190/03 http://cmiskp.echr.coe.int/tkp197/view.asp?item=1&portal=hbkm&action=html&highlight=Becciev&sessionid=39623822&skin=hudoc-en 150 8207/06 http://cmiskp.echr.coe.int/tkp197/view.asp?item=1&portal=hbkm&action=html&highlight=Stepuleac&sessionid=39624284&skin=hudoc-en 151 Para 36-37, Raportul CPT privitor la Moldova 2007, http://www.cpt.coe.int/documents/mda/2008-39-inf-fra.htm

29

este servită de 3 ori pe zi. Cantitatea mâncării este acceptabilă, însă calitatea încă mai cere atenţie. Totodată, comisariatele sectoriale din Chişinău nu oferă alimentare deţinuţilor. Consiliul Consultativ (mecanismul naţional de prevenire a torturii), în raportul său anual pentru anul 2008, constată condiţii inadecvate de hrană, de iluminare, de asigurare a plimbărilor şi condiţii sanitare inadecvate. Persoanele sunt hrănite doar o singura dată pe zi. În mare parte, în celule practic nu există o iluminare naturală. Iluminarea artificială este foarte rea deoarece se efectuează de la un bec de 36W. Persoanele deţinute frecvent se plâng că nu beneficiază de plimbări zilnice, alţii au deplâns că pe o perioadă de 2 săptămâni nu au beneficiat de plimbări la aer. Nu există veceu în celulele de detenţie, persoanele deţinute sunt nevoiţi să bată la uşă pentru a ruga poliţistul de gardă să-i escorteze până la veceu. Temperaturile ridicate în timpul verii provoacă un miros insuportabil. Nu există apă potabilă, persoanele sunt nevoite să roage poliţistul ca acesta să le aducă apă.

Asistenţa medicală: Asistenţa medicală constituie parte componentă a condiţiilor de detenţie. Portivit art.187 al Codului de Procedură Penală, administraţia instituţiei este obligată să asigure persoanelor deţinute accesul la asistenţa medicală independentă. Conform art. 249 al Codului de executare, asistenţa medicală se acordă ori de câte ori este necesar sau la cerere de către un personal calificat. În realitate, în cadrul Comisariatelor de poliţie ale sectoarelor Chişinăului, lipseşte personalul medical, serviciile medicale fiind oferite de către serviciul medical 903 la necesitate. CPT-ul constată că în CGP, sunt luate acţiuni inconsistente pentru a asigura tratamentul împotriva tuberculozei la deţinuţi152. Deţinuţii care sunt bolnavi de tuberculoză sunt izolaţi de ceilalţi bolnavi într-o celulă separată, sunt trataţi medical, însă nu beneficiază de condiţii mai bune pentru plimbare la aer, alimentare, în special în perioada de iarnă şi toamnă. În cadrul comisariatelor raionale şi în CGP, există câte o poziţie de felcer, angajaţi cu program redus de muncă care pot oferi doar asistenţa limitată. Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în câteva cazuri, concluzionând că asistenţa medicală nu este adecvată:

- Becciev (octombrie 2005)153 - constată, pentru perioada 23 februarie – 1 aprilie 2003, că în izolatorul de detenţie provizorie a CGP există riscul de infectare cu tuberculoză şi alte boli infecţioase;

- Şarban (octombrie 2005)154 - constată că, în izolatorul de detenţie provizorie a CGP, în perioada noiembrie 2004-ianuarie 2005, reclamantul a fost supus examenului şi asistenţei medicale doar o singură dată, deşi suferea de 3 maladii grave, în condiţiile în care se plângea de boli. Recomandările medicului specialist nu a fost urmate;

- Stepuleac (noiembrie 2007)155 - constată că, în izolatorul DSO, asistenţa medicală este acordată de o ambulanţă, reclamantul nu a fost examinat de către un medic specialist, nu există un medic permanent.

3.1.2 Tortură Cazuri de maltratare a persoanelor reţinute şi arestate, aflate în custodia poliţiei sunt numeroase. Cum demonstrează evenimentele din aprilie 2009, poliţia poate uşor recurge de la aplicarea 152 Para 54, 55, Raportul CPT privitor la Moldova 2005 http://www.cpt.coe.int/documents/mda/2008-35-inf-fra.htm 153 9190/03 http://cmiskp.echr.coe.int/tkp197/view.asp?item=1&portal=hbkm&action=html&highlight=Becciev&sessionid=39623822&skin=hudoc-en 154 3456/05 http://cmiskp.echr.coe.int/tkp197/view.asp?item=1&portal=hbkm&action=html&highlight=%u015Earban&sessionid=39624284&skin=hudoc-en 155 8207/06 http://cmiskp.echr.coe.int/tkp197/view.asp?item=1&portal=hbkm&action=html&highlight=Stepuleac&sessionid=39624284&skin=hudoc-en

30

sistematică a maltratărilor la utilizarea în masă a torturii, care a rezultat într-un număr mare de victime. Incidenţa torturii Mai multe surse credibile şi actori de constatare indică la numărul mare de plângeri privind aplicarea forţei şi maltratărilor în unele instituţii de detenţie ale poliţiei. Raportorul Special al ONU contra Torturii156 indică, în raportul său privitor la Moldova, despre plângeri recepţionate privind maltratări în timpul interogărilor, dar şi în timpul arestului. CPT constată o practică sistematică de maltratare la primele etape de reţinere a persoanei în custodia poliţiei157. În baza informaţiilor primite în cadrul interviurilor private cu indivizi care au fost sau mai sunt în custodia poliţiei, a rezultatelor întemeiate ale examinărilor medico-legale independente ale vătămărilor, CPT conclude că maltratarea în timpul perioadei iniţiale de aflare în custodia poliţiei este larg răspândită. Metodele de tortură fizică, cum ar fi: bătăi şi lovituri puternice severe cu pumnii, bastoane din cauciuc şi bâte de baseball, inclusiv pe tălpi; electroşocuri; asfixiere cu măşti de gaz; introducere a acelor sub unghii; suspendare, etc., sunt folosite pentru a primi mărturii de la persoanele aflate în custodie sau suspectate de careva infracţiuni. În general, aceste acţiuni sunt realizate atunci când persoanele anchetate refuză să „coopereze”. În unele cazuri, tortura şi maltratarea se practică în aşa mod, ca să nu lase urme. De exemplu, lovirea cu sticle de plastic umplute cu apa, sau acoperirea unor obiecte (bâte de basebal) în cazul bătăilor, inclusiv la tălpi ( metoda „falaka”). Sau înfăşurarea unor părţi ale corpului cu diferite cârpe sau haine, în special în cazul suspendărilor în diverse poziţii. În conformitate cu Codul de Procedură Penală, art. 94, mărturiile obţinute prin violenţă, ameninţări sau alte metode de presiune, nu pot fi admise ca probe în cadrul procesului de judecată. Totuşi, Raportorul Special al ONU contra Torturii şi Comitetul ONU contra Torturii158 au primit numeroase plângeri şi informaţii precum că mărturiile obţinute prin tortură sunt luate în consideraţie în timpul procesului de judecată şi că judecătorii, procurorii şi alţi actori din justiţia penală ignorează regulat plângerile legate de tortură. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) s-a pronunţat în câteva cazuri, concluzionând că în custodia poliţiei au fost torturate şi maltratate persoane:

- Colibaba (octombrie 2007)159 – maltratarea în custodia poliţiei pe 25 şi 27 aprilie 2006, de către un poliţist şi ulterior de către alţi 2 poliţişti, pentru a-l forţa să depună mărturii false. Tortura s-a manifestat prin aplicarea bătăilor, suspendare pentru cca 40 de minute (metoda „rândunica” - legarea mâinilor la spate şi suspendarea pe bara metalică), lipsa apei, hranei. În timpul torturărilor, muzica acoperea strigătele deţinutului. În momentul suspendării, membrele a fost acoperit cu cârpe şi haine. Poliţiştii aplicau lovituri asupra capului şi corpului. Toate acţiunile lor au fost însoţite de ameninţări, agresiuni verbale şi psihice;

- Gurgurov (iunie 2009)160 – arestat pe 25 octombrie 2005. În perioada arestului, a fost torturat şi maltratat, în special în orele de masă (ca să nu poată mânca) şi noaptea (ca să nu poată dormi). Poliţiştii insistau să obţină marturii. Pe 31 octombrie 2005, a fost dus în CGP, unde 5 poliţişti au continuat torturarea şi maltratarea lui, inclusiv prin metoda de suspendare « rândunica ». A fost bătut cu sticlă de plastic plină cu apă peste tot corpulş a fost lovit puternic şi simultan cu palmele peste urechi (metoda «telefon»); i s-a îmbrăcat pe cap o mască antigaz, cu sufocarea periodică prin închiderea supapelor şi introducere de fum; a fost torturat prin şoc electric cu aplicarea firelor electrice la urechi şi alte părţi sensibile ale

156 Para 26, 27 Raportul de vizită a Raportorului Special contra Torturii, A/HRC/10/44/Add.3, 12 februarie 2009 157 Raportul CPT 2009 (para 19), http://www.cpt.coe.int/documents/mda/2009-37-inf-eng.htm 158 Para 15 159 29089/06 http://cmiskp.echr.coe.int/tkp197/view.asp?item=14&portal=hbkm&action=html&highlight=Moldova%20%7C%203&sessionid=39624284&skin=hudoc-en 160 7045/08

31

corpului. În timpul suspendării, o greutate de 32 de kg a fost plasată peste el pentru cca 10 minute. Fiind scos de pe bară metalică, a fost aşezat pe scaun de pe care a căzut. Tratamentul inuman a continuat în aceiaşi cheie în scopul de a obţine autoincriminarea; Periodic î-şi pierdea cunoştinţa, dar după ce îşi revenea, tortura continua.

- Boicenco (iulie 2006)161 – arestat pe 20 mai 2005 de către CCCEC, în seara zilei a fost arestat şi adus la CCCEC şi bătut până ce şi-a pierdut cunoştinţa. Ulterior s-a aflat în Spitalul Penitenciar….. şi în Spitalul de psihiatrie pentru tratament de durată;

- Pruneanu (ianuarie 2007)162 – maltratarea a avut loc în custodia poliţiei în luna mai 2001 şi în luna iunie 2002. Pe 10 mai 2001, a fost bătut cu cruzime de către 2 poliţişti în primăria Şipoteni, lovit cu picioarele, pumnii, bătut cu o bâtă din lemn peste corp şi cap până nu şi-a pierdut cunoştinţa. În aceiaşi zi, a fost adus în Comisariatul de poliţie Călăraşi şi încătuşat de calorifer. Pe 10 iulie 2002, a fost adus forţat în sectorul de poliţie Buiucani din Chişinău, după ce a fost capturat de poliţie drept urmare a jafului comis. A fost suspendat pe o bară metalică şi bătut cu o bâtă peste picioare, corp şi gât;

- Levinta (decembrie 2008)163 – Maltratarea a avut loc pe 3-4 noiembrie 2000, inclusiv prin aplicarea suspendării prin metoda “rândunica” ; Bătăi cu bastonul de cauciuc asupra corpului, capului şi picioarelor, diferite greutăţi au fost ataşate în jurul gâtului (în timpul suspendării). Uneori masca antigaz se punea peste cap cauzând asfixie. Deţinutul s-au aflat în CGP în perioada 12 decembrie 2000 până 14 martie 2000;

- Corsacov (4 aprilie 2006)164 – la momentul arestării era minor, de 17 ani, şi a fost reţinut pe 9 iulie 1998 în Cărpineni. Poliţiştii l-au lovit în faţă în momentul transportării, el fiind încătuşat. În comisariatul de poliţie, în timpul interogării, l-au lovit cu picioarele, l-au bătut cu bastoane asupra corpului şi picioarelor, pentru a obţine marturii. În momentul bătăilor, era încătuşat şi suspendat (“rândunica”). Pe 10 iulie 1998, a fost transportat în pădure, pentru “reconstituirea faptelor” şi pe lângă alte maltratări şi bătăi, a fost ameninţat cu moartea cu pistolul la tâmplă pentru a recunoaşte fapta.

Astfel, CEDO CPT şi organizaţiile specializate, constată neîntrerupt pe perioada ultimelor 10 ani cazuri şi aceleaşi practici de maltratare, care se pare că au devenit metode obişnuite de lucru pentru unii poliţişti . Incidenţa maltratărilor în aprilie 2009 Practica maltratărilor s-a evidenţiat în special în perioada evenimentelor din aprilie 2009. Comisarul CoE pentru Drepturile Omului şi ulterior CPT165 constată că persoanele reţinute în legătură cu demonstraţiile post-electorale din aprilie 2009, au afirmat că au fost maltratate fizic de către colaboratorii de poliţie. Sursele oficiale iniţial menţionase iniţial 111 persoane reţinute. Organizaţiile din Domeniul Drepturilor Omului documentează aproape 700 de cazuri de reţineri ale persoanelor în legătura cu evenimentele din aprilie 2009166. Reţinerea persoanelor s-a realizat în aproape jumătate de situaţii (180 de cazuri ferm documentate) în baza prevederilor Codului cu privire la Contravenţiile Administrative (peste 70% fiind nesubordonare şi huliganism)167 şi au primit ca sancţiune aresturi

161 41088/05 162 6888/03 16317332/03 http://cmiskp.echr.coe.int/tkp197/view.asp?item=15&portal=hbkm&action=html&highlight=Moldova%20%7C%203&sessionid=39624284&skin=hudoc-en 164 18944/02 165 Raportul CPT 2009 (para 13), http://www.cpt.coe.int/documents/mda/2009-37-inf-eng.htm 166 Libertatea si siguranţa persoanelor, relele tratamente în perioada evenimentelor din aprilie 2009, Centrul de resurse pentru drepturile omului (CReDO), Institutul pentru Drepturile Omului (IDOM) http://credo.md/arhiva/documente/MoldovaLibertyTortureApril2009%20v8.pdf 167 Libertatea si siguranţa persoanelor, relele tratamente în perioada evenimentelor din aprilie 2009, Centrul de resurse pentru drepturile omului (CReDO), Institutul pentru Drepturile Omului (IDOM) http://credo.md/arhiva/documente/MoldovaLibertyTortureApril2009%20v8.pdf

32

administrative de la 3 la 30 de zile. Toate persoanele respective au fost deţinute în custodia poliţiei în izolatoarele comisariatelor de poliţie. Cel puţin jumătate din reţinuţi nu au avut acces la avocat. În majoritatea cazurilor, persoanele care au fost supuse la presupuse rele tratamente erau relativ tinere (sub 25 ani). Pretinsele maltratări se refereau la următoarele trei situaţii diferite: 1) la momentul reţinerii; 2) în timpul transportării spre locul de detenţie; şi 3) maltratarea în locul de detenţie, inclusiv în timpul interogatoriilor cu scopul de a obţine o mărturie.168 Pretinsele maltratări fizice (a) ţi psihologice (b) au inclus169: a) Bătăi continue şi lovituri puternice cu pumnii şi picioarele, cu bastoane de cauciuc, bâte de lemn, sau paturi de arme de foc sau alte obiecte contondente şi dure, inclusiv la trecerea prin „coridorul morţii”; Expunere îndelungată la rece (în celule) fără haine adecvate; Lipsa apei şi hranei pentu perioade de până la 3-4 zile; b) Ameninţare cu violenţa fizică sau chiar cu execuţia sumară; Abuz şi atacuri verbale; tratament umilitor, un exemplu fiind percheziţia corporală cu dezbrăcare a unor deţinute de sex feminin, care, fiind goale, ar fi fost puse să facă genuflexiuni în mod repetat, în prezenţa colaboratorilor de sex masculin, pentru pretinsul scop de a verifica dacă nu ascund vreun obiect în interiorul corpului. Anumite persoane au afirmat că relele tratamente la care au fost supuse au fost suficient de grave sau prelungite, astfel încât să le facă să-şi piardă cunoştinţa cel puţin o dată şi/sau au avut ca rezultat fracturi sau afecţiuni durabile ale sistemului nervos. Trei persoane au fost găsite moarte la scurt timp după demonstraţiile post-electorale şi violenţele din Chişinău. Circumstanţele acelor decese au constituit subiectul unor controverse170. Organizaţiile de drepturile omului documentează ferm aproape 90 de cazuri de maltratare în custodia poliţiei171, CPT documentează cazuri numeroase în acelaşi sens172. 3.1.3 Analiză şi cauze Cauzele tratamentului inuman în custodia poliţiei Condiţiile inadecvate de detenţie în custodia poliţiei ai mai mulţi factori contributivi. Problema cea mai importantă este designul arhitectural al izolatoarelor de detenţie provizorie ale comisariatelor de poliţie. Acestea, în cele mai multe cazuri, sunt construite după modelul arhitectural unic, izolatorul fiind amplasat în subsolul clădirii cu acces limitat la lumină naturală şi aer. Izolatoarele au şi un tipar de aranjare şi proiectare a celulelor de o anumită dimensiune şi cu particularităţi de aranjare a locurilor de odihnă astfel, încât în majoritatea cazurilor este utilizat un singur pat de lemn de-lungul peretelui sau este utilizată o parte din celulă, ridicată la nivelul patului de lemn. De regulă, un comisariat raional de poliţie are până la 7-8 celule, un comisariat de sector până la 4-5 celule, iar CGP un număr de 15-20 de celule. Astfel, constrângerile arhitecturale ale izolatoarelor de detenţie provizorie oferă puţin spaţiu pentru modernizare şi modificare a acestora, încât să asigure condiţii de detenţie conforme standardelor internaţionale. Modernizarea şi ajustarea ar prevedea investiţii capitale pentru a instala sistemul de ventilare, circulaţie a aerului proaspăt, ajustare a luminii naturale, îmbunătăţire a sistemului de încălzire, modificare a paturilor de dormit. Suplimentar, ar fi necesar de construit spaţii pentru plimbări zilnice

168 Para 14 al Raportului şi informaţiile documentate de CPT (http://www.cpt.coe.int/documents/mda/2009-37-inf-eng.htm), organizaţiile specializate în drepturile omului (http://credo.md/arhiva/documente/MoldovaLibertyTortureApril2009%20v8.pdf) 169 Para 15 al Raportului 170 Para 26 al Raportului 171 Libertatea si siguranţa persoanelor, relele tratamente în perioada evenimentelor din aprilie 2009, Centrul de resurse pentru drepturile omului (CReDO), Institutul pentru Drepturile Omului (IDOM) http://credo.md/arhiva/documente/MoldovaLibertyTortureApril2009%20v8.pdf 172 http://www.cpt.coe.int/documents/mda/2009-37-inf-eng.htm

33

la aer curat, veceuri în afara celulelor de calitate acceptabilă, asigurând lenjerie de pat, obiecte şi produse igienice. În unele comisariate de poliţie, izolatoarele pot fi doar parţial ajustate şi modernizate, astfel încât să corespundă în mare parte exigenţelor internaţionale, doar în cazul detenţiei de scurtă durată de maximum 24 ore. Este necesară o inventariere detaliată a fiecărui izolator de detenţie provizorie pentru a identifică necesitatea construcţiei unui nou izolator sau modernizarea acestuia. Supraaglomerarea poate surveni ca un factor constitutiv al problemei în cazul în care se va recurge la detenţia unui număr mai mare de persoane decât este capacitatea unui izolator. Capacitatea unui izolator de detenţie provizorie al comisariatului de poliţie ar trebui să fie calculat conform prevederilor legislaţiei naţionale de 4 m2 pentru o persoană. Observăm că, pentru perioada anului 2008 şi 2009, cu excepţia evenimentelor din aprilie 2009, numărul persaanelor deţinute în comisariatele de poliţie a fost unul gestionabil în limitele capacităţii izolatoarelor de detenţie173. Condiţiile de igienă personală şi calitatea alimentării sunt factori pasibili de soluţionare. Găsirea soluţiei potrivite pentru aceste probleme depinde de existenţa alocaţiilor corespunzătoare pentru fiecare deţinut, dar şi de calitatea serviciilor prestate. Se cunoaşte că, actualmente Comisariatele raionale recepţionează o anumită sumă de bani pentru întreţinerea deţinuţilor (comisariatele de sector nu au alocaţii speciale pentru reţinuţi, sumele fiind alocate de CGP), însă nu este cert dacă aceste sume sunt suficiente şi gestionate adecvat (informaţii relevante nu a fost posibil de obţinut). Astfel, se cere alocarea şi gestionarea eficientă şi transparentă a resurselor financiare.Concomitent, organele de monitorizare ar putea supraveghea calitatea alimentaţiei şi igienei pentru a ridica nivelul prestaţiei. Calitatea asistenţei medicale a fost invocată în mai multe cazuri ca factor de determinare a tratamentului inuman. Actualmente, comisariatele de poliţie folosesc serviciile unui lucrător medical cumulant de la spitalul sau policlinica raională cu program redus de muncă (după necesitate), în multe cazuri, acesta fiind felcer. Dacă aflarea persoanei reţinute ar rezuma la câteva ore sau o zi, serviciile medicale necesare ar putea fi prestate ulterior, după caz, în custodia Ministerului Justiţiei. O soluţie ar fi ca, în cazul în care persoana deţinută invocă condiţia de sănătate şi medicul constată necesitatea serviciilor medicale de ambulatoriu sau staţionar sau chiar şi a serviciilor mai specializate, persoana ar trebui imediat transferată în custodia Ministerului de Justiţie sau aplicată o măsura alternativă detenţiei. Prin urmare, problema calităţii asistenţei medicale poate fi rezolvată prin aplicarea alternativelor detenţiei sau prin reglementarea transferului imediat în custodia Ministerului de Justiţie. Cauzele maltratării în custodia poliţiei Maltratarea în custodia poliţiei este o problema care depinde de mai mulţi factori. Fiecare factor în parte contribuie la persistenţa problemei şi totodată contribuie separat la amplificarea şi manifestarea sistematică a fenomenului. Vom analiza cauzele problemelor din perspectiva factorilor instituţionali, culturii organizaţionale, disponibilităţii resurselor, etc. Politicile de prevenire a maltratărilor în locurile de detenţie trebuie să se axeze în cea mai mare parte pe controlul asupra factorilor de risc care generează maltratările. Indice de descoperire (indice de rezultat al performanţei activităţii) a infracţiunilor este un factor utilizat la raportarea dosarelor, ce încurajează o competiţie dintre instituţii pentru a accesa sursele financiare suplimentare sau a justifica salarizarea actuală a ofiţerilor de urmărire penală. Indicele de descoperire este un indice de rezultat imediat şi nu un indice de impact şi de calitate. Indicele dat, fiind raportat la indice de intrare (plângeri sau cazuri de infracţiune) şi generează174 practici de

173 Informaţia prezentată de către conducerea comisariatelor în cadrul vizitelor de către Consiliul Consultativ (mecanismul naţional de prevenire a torturii) pe parcursul anului 2008-2009. 174 William N. Dunn, Public Policy Analysis, 4th edition, chapter 6. Monitoring Observed Policy Outcomes, Pearson Prentice Hall. 2007.

34

procesare superficială a cazurilor. Asistăm la folosirea frecventă a metodei de auto-incriminare, obţinute prin aplicarea forţei fizice şi psihice, şi totodată folosirea frecventă a detenţiei pentru a obţine controlul mai mare asupra persoanei175. Prin urmare, la evaluarea performanţelor poliţiei, suplimentar, ar trebui să se folosească indici de impact (condamnare, în condiţiile justiţiei imparţiale), indicii de proces (respectarea drepturilor procesuale ale persoanelor bănuite, deţinute), opinia părţilor implicate. Folosirea indicatorilor cumulativi va avea un efect general de echilibrare a evaluării performanţelor de descoperire a infracţiunilor. Lipsa examenului medical independent. Paramedicii angajaţi în Comisariatele de poliţie, sunt prezenţi în locurile de detenţie doar pe parcursul zilelor lucrătoare. sunt angajaţii MAI, lipsesc procedurile legale de garantare a independenţei acestora ca statut şi ca procedurile de activitate. Deşi legea cere ca doctorul şi/sau şeful instituţiei penitenciare să informeze procurorul în cazul în care constată că deţinutul a fost supus torturii, tratamentelor cu cruzime, inumane sau degradante ori la alte rele tratamente176, în unele cazuri nu se întreprinde nicio acţiune. În mod similar, examinările medico-legale de evaluare a plângerilor legate de tortură, sunt mai degrabă o excepţie şi nu o regulă, şi se efectuează adesea prea târziu. Acestea tind, de asemenea, doar să înregistreze semnele, fără a indica cum au fost cauzate. Pe de altă parte, Centrul de medicină legală este prost echipat, iar concluziile medicilor independenţi nu sunt luate în calcul177. Transferuri regulate înapoi în custodia poliţiei. De facto, majoritatea deţinuţilor sunt ţinuţi în custodia poliţiei timp de câteva săptămâni/luni şi se întorc regulat acolo, inclusiv pentru „investigaţii ulterioare”, ceea ce-i face vulnerabili faţă de represalii în caz de depunere a plângerii despre maltratare. Solicitarea pentru realizarea acţiunilor procesuale, în incinta Comisariatelor de poliţie, se face doar în baza cererii ofiţerului de urmărire penală.

Admiterea mărturiilor obţinute prin tortură. Există plângeri precum că, mărturiile obţinute prin tortură nu sunt excluse din cadrul procesului penal. Numeroase rapoarte arată că, judecătorii, procurorii şi alţi actori din sistemul de justiţie penală ignoră regulat plângerile de tortură. Deşi legea prevede posibilitatea de a folosi înregistrări video şi audio în timpul audierilor,178 aceste instrumente nu sunt folosite în practică. Povara dovezii rămâne pe seama victimei. Deseori, audierea are loc în absenţa apărătorului.

Poliţia recurge la utilizarea forţei sau a detenţiei şi din următoarele motive adiţionale: preferinţa pentru tehnologii poliţieneşti şi de descoperire a infracţiunilor actuale învechite; persistenţa culturii corporative de utilizare nejustificată a forţei; lipsa resurselor materiale necesare pentru activitate; corupere profesională; presiunea politicului. Evenimentele din aprilie 2009, reprezintă un caz elocvent de presiune politică asupra acţiunilor poliţiei. Intervenţia brutală simultană, în special demonstrată prin acţiunile Brigăzii cu Destinaţia Specială Fulger şi Regimentului Scut (la faţa locului), a ofiţerilor de urmărire penală din cadrul Comisariatelor de poliţie. Intervenţia cu aplicarea forţei în mod nejustificat, inclusiv maltratăr, la faţa locului, în timpul transportării, în cadrul Comisariatelor se atestă şi în timpul detenţiei. Impedimente de acces la asistenţa juridică calificată. Plângerile legate de confidenţialitatea întâlnirilor cu avocaţii adesea nu sunt examinate. Un avocat ce acordă asistenţă juridică garantată de

175 Actualmente în Moldova, este utilizat indice de descoperire, care cifrează în jur de 70% din toate infracţiunile raportate. Cifra dată, în condiţiile resurselor şi tehnologiilor învechite, plasează poliţia din Republica Moldova printre cele mai performante servicii poliţieneşti din lume. 176 Articolul 251, Cod de Executare; pct. 515, Statutul executării pedepsei de către condamnaţi, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 583, 26.05.2006, publicată în Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 91-94 din 16.06.2006. 177 Para. 10 al Observaţiilor Finale ale Comitetului Împotriva Torturii, CAT/C/MDA/CO/2, din 19 noiembrie 2009 http://www2.ohchr.org/english/bodies/cat/docs/co/CAT.C.MDA.CO.2.doc 178 Art. 115, Codul de Procedură Penală al Republicii Moldova.

35

stat este numit, dacă este solicitat. Totuşi, există numeroase plângeri care indică că aceştia nu sunt eficienţi şi cooperează cu poliţia. Ţinerea defectuoasă a evidenţei privind persoanele în custodia poliţiei. Persoanele care se află în custodia poliţiei sunt înregistrate doar în registrul de la izolatorul de detenţie provizorie, şi doar la prima intrare în acest izolator179. Membrii Consiliului Consultativ (mecanismul naţional de prevenire a torturii) au remarcat o practică constantă prin care persoanelor deţinute în izolatorul de detenţie provizorie sunt transferate pentru ore în şir în afara izolatorului, fie că în incinta Comisariatului propriu zis180 sau în afara Comisariatului, pentru audieri sau alte măsuri de urmărire penală. În cazurile date, nu se fac inscripţiile respective în Registrul de evidenţă a persoanelor deţinute în izolatoar. Totodată, Ministerul Afacerilor Interne lasă impresia că au fost luate măsuri pentru: ridicarea nivelului instruirii personalului de poliţie, adoptarea instrucţiunilor pentru respectarea drepturilor persoanelor deţinute, ridicarea nivelului controlului intern şi a supravegherii externe şi pentru investigarea plângerilor cu privire la maltratări. În afară de aceasta, au fost amenajate doar sporadic săli speciale pentru interogatorii în IDP în scopul de a pune capăt practicii de interogare a persoanelor bănuite de comiterea infracţiunilor penale în birourile funcţionarilor de poliţie. Costul integral al condamnărilor la CEDO pentru tortura, tratamentele inumane şi degradante se ridică la 180 000 euro sau aproape 3 300 000 lei. 3.1.4 Recomandări Recomandări pentru diminuarea incidenţei tratamentului inuman şi degradant în custodia poliţiei: 1. Ajustarea şi modernizarea temporară a izolatoarelor de detenţie provizorie încât să corespundă

exigenţelor internaţionale, şi detenţia de scurtă durată a persoanelor în acestea, de maximum 1-2 zile;

2. Alocarea resurselor financiare, gestionarea eficientă şi transparentă a resurselor de către Comisariatele de Poliţie, inclusiv prin publicarea informaţiei anuale despre activitatea sa şi folosirea mijloacelor financiare;

3. Supravegherea calităţii alimentaţiei şi igienei în locurile de detenţie provizorie ale poliţiei; 4. Reglementarea transferului imediat a persoanei deţinute din custodia instituţiilor subordonate

Ministerului Afacerilor Interne în custodia instituţiilor subordonate Ministerului de Justiţie. Recomandări pentru diminuarea incidenţei torturii în custodia poliţiei: 5. Asigurarea dreptului la apărare şi dezvoltarea sistemului de asistenţă juridică garantată de stat,

dotat totalmente cu finanţarea şi resursele necesare, încât să asigure asistenţă juridică calificată chiar din momentul reţinerii. O atenţie particulară urmează a fi acordată independenţei avocaţilor în raport cu poliţia şi autorităţile de urmărire penală181; Interzicerea audierii persoanelor în birourile ofiţerilor de urmărire penală182 şi asigurarea desfăşurării audierilor în încăperi de audiere, special adaptate şi dotate cu echipament de înregistrare audio şi video183;

6. Instalarea camerelor de înregistrare video în comisariatele de poliţie, astfel încât toate persoanele care intră/ies în/din incinta comisariatelor şi/sau din izolatoarele de detenţie provizorie să fie documentate;

7. Adoptarea măsurilor care ar stimula funcţionarii de poliţie să semnaleze superiorilor ierarhici faptele care fac să se creadă că au fost comise/admise de către colegi184 acte de tortură, tratament inumane şi degradant;

179 Raportul CPT 2009 (para 31), http://www.cpt.coe.int/documents/mda/2009-37-inf-eng.htm 180 Raportul CPT 2007 (para 15). 181 Recomandarea susţinută de CPT 2007 (para 30). 182 Recomandarea susţinută de Raportul CPT 2009 (para 20), http://www.cpt.coe.int/documents/mda/2009-37-inf-eng.htm 183 Recomandarea susţinută de CPT 2007 (para 19). 184 Recomandarea susţinută de Raportul CPT 2007 (para 17).

36

8. Transferul totalmente a responsabilităţii pentru unităţile de detenţie provizorie de la Ministerul Afacerilor Interne către Ministerul de Justiţie; Construirea edificiilor noi (caselor de arest) şi ajustarea edificiilor actuale pentru a corespunde exigenţelor faţă de condiţiile materiale185; Aplicarea efectivă a prevederilor Codului de Executare, astfel încât persoanele supuse arestului contravenţional să fie deţinute în custodia instituţiilor subordonate Ministerului Justiţiei186;

9. Eradicarea practicii de substituire a intenţiei şi procedurilor de urmărire penală cu procedura de reţinere şi arest contravenţional; Asigurarea inadmisibilităţii probelor obţinute pentru acuzaţii penale în cadrul procedurii contravenţionale;

10. Excluderea practicilor de detenţie a persoanelor cercetate penal împreună cu cele ce ispăşesc pedeapsa arestului conravenţional;

11. Reducerea perioadei de aflare în custodia poliţiei conform standardelor internaţionale (maximum 48 ore), după care deţinuţii să fie transferaţi într-o instituţie de detenţie preventivă unde să nu se mai permită nici-un contact nesupravegheat cu ofiţerul de urmărire penală;

12. Excluderea posibilităţii transferului persoanelor arestate din instituţiile subordonate Ministerului de Justiţie în instituţiile subordonate Ministerul Afacerilor Interne, inclusiv pentru acţiuni de urmărire penală, fără o hotărâre interlocutorie motivată prin scopul său şi asigurarea controlul medical al persoanei187;

13. Transferarea sarcinii probaţiunii către partea acuzării, pentru a dovedi în afara oricărei îndoieli rezonabile că depoziţiile au fost obţinute fără violenţă; examinarea posibilităţii ca judecătorii, procurorii şi personalul medical să întrebe persoanele sosite din custodia poliţiei cum au fost tratate;

14. Efectuarea regulată a examinării medicale, urmând fiecare transfer, inclusiv fiecare intrare şi ieşire din unităţile de detenţie provizorie, similar examinării medicale stabilite prin art.251 al Codului de Executare;

15. Asigurarea efectivă a garanţiilor pentru deţinuţii contravenţionali, inclusiv termenul, dreptul la apărare188 şi dreptul de a beneficia de examinare medicală independentă (înregistrarea adecvată a oricăror leziuni observate);

16. Consolidarea suportului oficiului avocaţilor parlamentari şi mecanismului naţional de prevenire a torturii şi asigurarea accesului neîngrădit a acestora în toate locurile de detenţie;

17. Asigurarea respectării dreptului persoanei reţinute de a-şi înştiinţa rudele şi de a fi informat despre drepturile sale (inclusiv modificarea art.173, al. 4 al Codului de Procedură Penală cu referire la situaţia excepţională)189;

18. Angajarea lucrătorilor medicali în carul izolatoarelor de detenţie provizorie de către organele de ocrotire a sănătăţii în vederea asigurării independenţei medicilor. Determinarea obligaţiunii medicilor angajaţi să scrie raport de evaluare a stării de sănătate şi să raporteze imediat despre fiecare caz suspect190; realizarea examinării medicale în absenţa lucrătorilor de poliţie191;

19. Satisfacerea oricărei cereri a persoanei de a fi consultată de un medic fără întârziere (personalul de poliţie nu va dispune asupra acestor cereri; rezultatele fiecărei examinări, cât şi toate declaraţiile pertinente făcute eventual de către interesat şi concluziile medicului, trebuie să fie consemnate de acesta şi puse la dispoziţia interesatului şi avocatului său); consemnarea în registrele de reţinere a exercitării dreptului de acces la un medic192;

185 Recomandarea susţinută de CPT 2007, CPT 2009 (para 10), Raportul anual al Consiliului Consultativ 2008. 186 Recomandarea susţinută de CPT 2009 (para 11), Raportul anual al Consiliului Consultativ 2008. 187 Recomandarea susţinută de CPT 2007 (para 10), Raportul anual al Consiliului Consultativ 2008. 188 Recomandarea susţinută de Raportul CPT 2009 (para 34), http://www.cpt.coe.int/documents/mda/2009-37-inf-eng.htm 189 Recomandarea susţinută de Raportul CPT 2009 (para 27), http://www.cpt.coe.int/documents/mda/2009-37-inf-eng.htm 190 Recomandarea susţinută de Raportul CPT 2009 (para 22), http://www.cpt.coe.int/documents/mda/2009-37-inf-eng.htm 191 Recomandarea susţinută de Raportul CPT 2009 (para 24), http://www.cpt.coe.int/documents/mda/2009-37-inf-eng.htm 192 Recomandarea susţinută de CPT 2007 (para 31).

37

20. Adoptarea reglementărilor relevante care să impună utilizarea obligatorie a registrelor în toate unităţile de poliţie, în conformitate cu acordurile internaţionale relevante, în special cu principiile pentru protecţia tuturor persoanelor supuse oricărei forme de detenţie sau încarcerare. Înregistrarea dată trebuie să conţină informaţie cu privire la identitatea deţinutului, data, ora şi locul reţinerii, identitatea autorităţii care a reţinut persoana, motivele pentru reţinere, data şi ora admiterii în unitatea de detenţie, starea sănătăţii a deţinutului la admitere şi orice schimbare care survine referitor la starea sănătăţii, ora şi locul interogatoriilor, cu numele tuturor ofiţerilor de urmărire penală prezenţi, cât şi data şi ora eliberării sau transferului într-o altă unitate de detenţie193;

21. Asigurarea ca toţi colaboratorii organelor de drept să fie echipaţi şi instruiţi în mod adecvat pentru a utiliza mijloace ne-violente sau să recurgă la utilizarea forţei şi a armelor de foc doar în cazuri de strictă necesitate şi proporţional cu situaţia specifică194;

22. Revizuirea detaliată a regulamentelor cu privire la utilizarea forţei şi armelor de foc de către colaboratorii organelor de drept, precum şi revizuirea practicilor curente în rândul poliţiei, inclusiv instruirea şi punerea în acţiune a măsurilor de control a mulţimii. În special, elaborarea unui manual de utilizare a forţei în conformitate cu acordurile internaţionale relevante, cum ar fi principiile ONU cu privire la utilizarea forţei şi armelor de foc de către colaboratorii organelor de drept195;

23. Realizarea instruirilor specifice în continuare cu toţi colaboratorii relevanţi şi în special cu personalul medical cu privire la modul de identificare a semnelor de tortură şi maltratare (ex: Protocolul de la Istanbul din 1999, Manual cu privire la investigarea şi documentarea eficientă a torturii şi altor pedepse şi tratamente crude, inumane sau degradante să devină o parte integrantă a acestor instruiri).

3. 2. EVALUAREA FENOMENULUI DE TORTURA, TRATAMENT INUMAN ŞI DEGRADANT ÎN INSTITUŢIILE SUBORDONATE MINISTERULUI DE JUSTIŢIE 3.2.1. Obligaţia de a respecta dreptul deţinuţilor de a nu fi supus torturii, pedepselor, tratamentului inuman sau degradant Conform informaţiei oferite de Departamentul Instituţii Penitenciare, în perioada 2007-2009, nu s-a confirmat nici o petiţie invocată de persoanele aflate în detenţie referitor la presupuse acţiuni din partea personalului instituţiilor penitenciare care ar putea fi calificate ca şi tortură, tratamente cu cruzime, inumane sau degradante. Astfel, în perioada anului 2007, din instituţiile penitenciare au fost înregistrate 3 plângeri privind presupuse maltratări ale deţinuţilor de către personalul instituţiilor penitenciare; în anul 2008 - 3 plângeri, anul 2009 – 3 plângeri. Conform aceleiaşi surse, aceste afirmaţii au fost verificate, inclusiv prin deplasarea în instituţiile penitenciare respective, au fost colectate informaţie cu caracter probatoriu, însă pretenţiile invocate nu s-au confirmat196.

Cu toate acestea, există multiple cazuri ce sesizează încălcări ale dreptului absolut de a nu supus torturii, pedepselor şi altor tratamentelor cu cruzime, inumane sau degradate. Raportul CpDOM cu privire la activitatea Mecanismului Naţional de Prevenire a Torturii în anul 2008 relevă cel puţin două cazuri relevante. În primul caz, deţinuţii L.V. şi L.P. s-au plâns avocatului parlamentar că au fost maltrataţi de un colaborator al Instituţiei penitenciare nr. 4 - Cricova. În cadrul vizitei, au fost observate semne vizibile de violenţă. Sunt alarmante tentativele de muşamalizare a acestui caz, întreprinse de instituţia penitenciară respectivă, prin efectuarea fotografiilor astfel ca leziunile să nu fie observate şi prin exercitarea presiunilor asupra reclamanţilor. Graţie sesizărilor Avocatului

193 Recomandarea susţinută de CPT 2007 (para 33). 194 Recomandarea susţinută de CPT 2007 (para 18). 195 Recomandarea susţinută de CPT 2009 (para 16). 196 Guvernul Republicii Moldova, Răspunsul Guvernului la întrebările Comitetului împotriva torturii în legătură cu examinarea celui de-al doilea Raport periodic al Republicii Moldova, 14 septembrie 2009, alin. 275-6.

38

Parlamentar, pe cazul respectiv a fost pornită urmărirea penală197. În cel de-al doilea caz, deţinuţii G.D. şi P.I. au comunicat Avocatului Parlamentar că au fost maltrataţi de către colaboratorii instituţiei penitenciare nr. 18 – Brăneşti în urma efectuării percheziţiei şi opunerii condamnaţilor la încercarea administraţiei de a ridica corespondenţa personală a unuia dintre condamnaţi. Pe cazul dat nu a fost pornită urmărirea penală198. Raportorul Special ONU în domeniul torturii, de asemenea, a semnalat cazuri aparente de maltratări. La instituţia penitenciară nr. 2 – Lipcani, unii minori au menţionat pedepse corporale şi muncă forţată ca modalitate de pregătire a deţinuţilor pentru viaţa în penitenciarele pentru adulţi199. Constatări similare au fost depistate şi de Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului din Moldova în cadrul vizitei efectuate în anul 2008, majoritatea minorilor menţionând că au fost maltrataţi de personalul instituţiei penitenciare200. La Instituţia penitenciară nr. 17 - Rezina, câţiva deţinuţi din unitatea de tuberculoză au menţionat că au fost bătuţi de gardieni în rezultatul plângerilor depuse de ei referitor la peştele alterat cu care au fost alimentaţi, fapt parţial confirmat prin investigaţie medicală201. Unele deţinute din instituţia penitenciară nr. 7 – Rusca, de asemenea, au relatat cazuri de aplicare periodică a pedepselor corporale202 dar şi cazuri de muncă forţată pe parcursul a două ore pe zi la construcţiile din cadrul penitenciarului203. Presupuse încălcări au fost sesizate şi de CPT în cadrul vizitei din 2007 la penitenciarele nr. 3 – Leova, penitenciarul nr. 18 – Brăneşti, penitenciarului nr. 17 - Rezina. Câţiva deţinuţi ai instituţiei penitenciare nr. 3 – Leova, au afirmat că au fost obiectul unor insulte din partea unor membri ai personalului de gardă. Deţinuţii instituţiei penitenciare nr. 18 – Brăneşti au menţionat multiple cazuri de maltratări (lovituri de pumn, picioare, bastoane) în calitate de măsuri disciplinare. Recurgerea la mijloacele speciale precum bastoanele, nu întotdeauna a fost consemnată într-un registru special, iar organele procuraturii nu au fost informate privind utilizarea acestora. Majoritatea plângerilor veneau de la persoanele calificate ca „umilite” care au menţionat insulte şi atitudini provocatoare din partea personalului instituţiei penitenciare. Deţinuţii penitenciarului nr. 17 – Rezina au relatat că în cadrul unei intervenţii efectuate de detaşamentul Forţelor Speciale „Pantera” în februarie 2007, aceştia au fost loviţi şi insultaţi, fiindu-le confiscate diverse obiecte personale, anterior permise de administraţia penitenciarului. Ca urmare a plângerilor depuse de deţinuţi, a fost deschisă o anchetă, însă la momentul vizitei aceasta nu a dat nici un rezultat, iar obiectele confiscate nu au fost returnate204. O altă problemă ţine de modalitatea de deţinere a persoanelor condamnate la privaţiune de libertate pe viaţă. Condamnaţii pe viaţă se află permanent în cătuşe, ceea ce e umilitor. De asemenea, aceste persoane se află în celule 23 de ore pe zi. Aceste măsuri pot fi calificat ca tratament inuman sau chiar tortură205.

3.2.2 Obligaţia de a proteja deţinuţii

197 Centrul pentru Drepturile Omului, Raport pe activitatea Mecanismului Naţional de Prevenire a Torturii în anul 2008, p. 25. 198 Centrul pentru Drepturile Omului, Raport pe activitatea Mecanismului Naţional de Prevenire a Torturii în anul 2008, Chişinău 2009, pp. 25-26. 199 UN, Report of the Special Rapporteur on torture and other cruel, inhuman or degrading treatment or punishment, Manfred Nowak: Mission to the Republic of Moldova, 12 February 2009, para. 23 200 LADOM, Raport privind protecţia juridică a deţinuţilor, Chisinau 2008, p. 13, http://www.ladom.org.md/?p=rapoarte&id=45e0ebbfdae52ec53598b71d4e4443d4 201 UN, Report of the Special Rapporteur on torture and other cruel, inhuman or degrading treatment or punishment, Manfred Nowak: Mission to the Republic of Moldova, 12 February 2009, alin. 24. 202 UN, Report of the Special Rapporteur on torture and other cruel, inhuman or degrading treatment or punishment, Manfred Nowak: Mission to the Republic of Moldova, 12 February 2009, alin. 54 203 UN, Report of the Special Rapporteur on torture and other cruel, inhuman or degrading treatment or punishment, Manfred Nowak: Mission to the Republic of Moldova, 12 February 2009, Anexa II (11). 204 Comitetul European pentru Prevenirea Torturii, Raport cu privire la vizita în Republica Moldova din 14-24 septembrie 2007, alin. 51. 205 UN, Report of the Special Rapporteur on torture and other cruel, inhuman or degrading treatment or punishment, Manfred Nowak: Mission to the Republic of Moldova, 12 February 2009, para. 33.

39

Art. 225 al Codului de Executare prevede în obligaţia persoanelor cu funcţii de răspundere din cadrul penitenciarelor de a întreprinde măsuri pentru asigurarea securităţii personale a condamnatului, iar, după caz, şi măsuri de protecţie din partea statului. Pentru implementarea acestor prevederi, au fost întreprinse o serie de măsuri preventive şi educaţionale206. În pofida acestor măsuri, este notorie problema violenţei dintre deţinuţi. Astfel, la 28 august 2008, la intrarea în sectorul nr.5 al penitenciarului de tip închis nr.15 – Cricova, a fost depistat cadavrul condamnatului Daşic Andrei cu semne de moarte violentă207. În instituţiile penitenciare există o ordine ierarhică între deţinuţi, moştenită încă din perioada sovietică. Deţinuţii care nu se supun „legii lumii criminale” sunt supuşi unor ameninţări şi violenţe de partea co-deţinuţilor lor. În rezultat, sunt frecvente cazuri de violenţă, inclusiv violenţă sexuală faţă de persoanele „umilite”, care sunt utilizaţi pentru servicii sexuale de către deţinuţii „ierarhic superiori”. Condiţiile materiale pentru această categorie de deţinuţi sunt inferioare comparativ cu ceilalţi deţinuţi208, ceea ce perpetuează discriminarea în rândurile deţinuţilor. Aparent, administraţiile instituţiilor penitenciare menţin acest sistem ca o măsură de menţinere a disciplinei. În acest context, merită de menţionat că violenţa dintre deţinuţi poate fi calificată ca tortură sau maltratare dacă Statul nu întreprinde măsuri suficiente pentru prevenirea acesteia209. O problemă specială este examinarea preventivă superficială a deţinuţilor aflaţi în Instituţiile penitenciare, ceea ce nu permite documentarea adecvată a cazurilor de tortură sau tratamente inumane. Legislaţia în vigoare prevede obligativitatea efectuării examenului medical preventiv la primirea în penitenciar a persoanelor nou sosite, inclusiv a celor care sunt în tranzit, întru depistarea persoanelor care prezintă pericol epidemiologic pentru cei din jur, a bolnavilor care necesită asistenţa medicală de urgentă, întru constatarea existenţei leziunilor corporale sau altor urme de violenţă sau tortură. În cazul constatării unor leziuni corporale sau urme de tortură, este obligatorie examinarea de către medic, acordarea ajutorului medical necesar, înştiinţarea în scris, în cel mai scurt termen, a Departamentului Instituţiilor Penitenciare şi a organului teritorial al Procuraturii210. Totuşi, realizarea practică a acestor prevederi este problematică. În faza de urmărire penală, deţinuţii din izolatoarele de urmărire penală sunt transferaţi frecvent în izolatoarele de detenţie provizorie din comisariatele de poliţie. Personalul medical este prezent în locurile de detenţie doar în zilele lucrătoare, dar regulamentul nu stabileşte clar termenul de efectuare a examenului medical preventiv, ceea ce permite examinarea medicală în termeni întârziaţi şi face dificilă depistarea urmelor de tortură. Examinările medicale sunt efectuate superficial, în unele cazuri leziunile corporale sunt înregistrate, iar deţinuţii refuză să depună plângeri din frica tratamentelor ulterioare din partea colaboratorilor Ministerului Afacerilor Interne. Un alt aspect constă în faptul că personalul medical din cadrul instituţiilor penitenciare sunt angajaţi ai sistemului penitenciar, implicit aceştia nu sunt independenţi, ceea ce face dificilă constatarea obiectivă a unor maltratări din partea personalului instituţiilor penitenciare211. De asemenea, actele normative nu stipulează clar termenii de înştiinţare a Departamentului Instituţiilor Penitenciare şi a Organelor Procuraturii în cazul depistării unor maltratări, sintagma „în cel mai scurt termen” fiind pasibilă de interpretări. În cadrul vizitei din 2007, CPT a sesizat la penitenciarul nr. 3 – Leova multiple cazuri în care lipseau constatările respective în

206 Ordinul nr. 25 din 20 februarie 2008 cu privire la procedurile de asigurare a securităţii personale a deţinuţilor conform Art. 225 a Codului de executare; “Strategia de prevenire a violenţei în penitenciare”, aprobată prin Ordinul DIP, nr. 168 din 2 septembrie 2005. 207 http://www.penitenciar.gov.md/ro/stiredetalii.html?idnews=28.08.2008%206:09:11, ultima acccesare, 10.12.2009. Promo-lex, Raport: Drepturile Omului în Moldova, Chişinău 2009, p. 10, http://www.promolex.md/upload/publications/ro/doc_1259134469.pdf. 208 CPT 2007, alin. 69 209 UN, Report of the Special Rapporteur on torture and other cruel, inhuman or degrading treatment or punishment, Manfred Nowak: Mission to the Republic of Moldova, 12 February 2009, para. 25 210 Ministerul Justiţiei, ORDIN Nr. 478 privind aprobarea Regulamentului cu privire la modul de asigurare a asistenţei medicale persoanelor deţinute în penitenciare, adoptal la 15.12.2006, publicat la 29.12.2006 în Monitorul Oficial nr. 199. 211 UN, Report of the Special Rapporteur on torture and other cruel, inhuman or degrading treatment or punishment, Manfred Nowak: Mission to the Republic of Moldova, 12 February 2009, p. 31.

40

registre, chiar la 9 zile de la admiterea deţinutului212, iar în cadrul vizitei la penitenciarul nr. 18 – Brăneşti, a constatat că urmele de violenţă menţionate în cartele medicale erau uneori descrise succint, fără declaraţia deţinuţilor vizaţi213. O altă problemă ţine de condiţiile de detenţie în celule de carantină, precum şi de respectarea prevederilor legale cu privire la procedurile de examinare a deţinuţilor. Conform legii, după procedurile de primire, deţinuţii sunt plasaţi în carantină pe o perioadă de până la 15 zile, în decursul căreia aceştia sunt supuşi examenului medical general în vederea determinării stării sănătăţii si capacităţii de muncă, prescrierii, la necesitate, a tratamentului individual, precum si efectuarea obligatorie a examenului microradiofotografic214, iar rezultatele examenului medical se înscriu în cartela medicală de ambulatoriu a deţinutului215. În realitate, condiţiile în celulele de carantină sunt foarte rele, existând riscul de infectare a deţinuţilor cu diverse maladii, iar deţinuţii cu boli aparent contagioase nu întotdeauna sunt întreţinuţi în celule separate216. În plus, deseori în celulele de carantină nu există lumină naturală, iar energia electrică este deconectată câteva ore pe zi.217 O altă problemă ţine de realizarea în practică a drepturilor deţinuţilor şi a condamnaţilor de a beneficia de serviciile unor medici privaţi şi/sau independenţi. Codul de Executare prevede dreptul deţinuţilor de a apela la un medic privat şi obligativitatea medicului care efectuează examinarea medicală de a anexa constatările la cartela medicală a deţinutului. În acelaşi timp, prevederile actului normativ subordonat stipulează că „pe cont propriu, condamnatul, cu acordul administraţiei penitenciare, iar prevenitul - cu acordul administraţiei penitenciare şi al organului de urmărire penală, al judecătorului de instrucţie sau al instanţei de judecată, pot beneficia şi de serviciile unui medic privat, cu excepţia medicului expert psihiatru si medicului expert legist”218. Prin urmare, în cazul în care personalul medical din instituţia penitenciară efectuează examinarea medicală în mod superficial, această prevedere creează impedimente deţinuţilor de a apela la serviciile unor medici privaţi, şi face practic imposibilă depistarea existenţei leziunilor corporale sau altor urme de violenţă sau tortură. Situaţia deţinuţilor din Izolatoarele de urmărire penală este problematică din perspectiva perioadelor excesive de detenţie antejudiciară şi condiţiile de detenţie în aceste locuri de detenţie. Raportorul Special ONU relevă multiple cazuri în care deţinuţii se află trei sau patru ani în detenţie fără existenţa unei sentinţe finale a instanţei de judecată. De asemenea, condiţiile în aceste instituţii sunt mai proaste decât în penitenciare, deţinuţii fiind întreţinuţi în celule suprapopulate 23 de ore pe zi. Actualul izolator de urmărire penală din Chişinău datează încă din anii 1864, fiind reconstruit în anii 1950. Construcţia are un grad sporit de uzură, existând pericolul demolării (încă din 1993 o comisie a Ministerului arhitecturii şi construcţiilor a stabilit necesitatea unei reconstrucţii capitale a blocurilor locative). La momentul actual, reieşind din norma de spaţiu locativ pentru un deţinut de 4 m2, izolatorul dispune de circa 600 de locuri. De facto, în izolator sunt întreţinuţi 1076 de deţinuţi.

212 Consiliul Europei, Rapport au Gouvernement de la République de Moldova relatif à la visite effectuée en Moldova par le Comité européen pour la prevention de la torture et des peines ou traitements inhumains ou dégradants (CPT) du 14 au 24 septembre 2007 (CPT/Inf (2008) 39), alin. 94, http://www.cpt.coe.int/documents/mda/2008-39-inf-fra.pdf 213 Consiliul Europei, Rapport au Gouvernement de la République de Moldova relatif à la visite effectuée en Moldova par le Comité européen pour la prevention de la torture et des peines ou traitements inhumains ou dégradants (CPT) du 14 au 24 septembre 2007 (CPT/Inf (2008) 39), alin. 95, http://www.cpt.coe.int/documents/mda/2008-39-inf-fra.pdf 214 al. 19, Ordin Nr. 478, Ministerul Justiţiei, privind aprobarea Regulamentului cu privire la modul de asigurare a asistenţei medicale persoanelor deţinute în penitenciare, adoptat la 15.12.2006, publicat la 29.12.2006 în Monitorul Oficial Nr. 199 art Nr 695. 215 ibid, alin. 20 216 UN, Report of the Special Rapporteur on torture and other cruel, inhuman or degrading treatment or punishment, Manfred Nowak: Mission to the Republic of Moldova, 12 February 2009, para. 35 217 UN, Report of the Special Rapporteur on torture and other cruel, inhuman or degrading treatment or punishment, Manfred Nowak: Mission to the Republic of Moldova, 12 February 2009, Appendix II (40). 218 Ministerul Justiţiei, ORDIN Nr. 478 privind aprobarea Regulamentului cu privire la modul de asigurare a asistenţei medicale persoanelor deţinute în penitenciare, adoptal la 15.12.2006, (publicat la 29.12.2006 în Monitorul Oficial Nr. 199 art Nr 695), alin. 5.

41

Aflarea pe parcursul unor perioade îndelungate a deţinuţilor în asemenea condiţii reprezintă o încălcare a principiului prezumţiei nevinovăţiei şi poate fi calificate, în unele cazuri, ca şi tratament inuman219. Circumstanţele şi condiţiile de încarcerare a deţinuţilor sunt îngrijorătoare. Conform legii, sancţiunile disciplinare, inclusiv încarcerarea deţinuţilor sunt aplicate de şeful penitenciarului, ceea ce poate permite abuzuri şi posibilitatea unor decizii arbitrare din partea administraţiei instituţiei penitenciare. În asemenea situaţii, deţinuţii au posibilitatea de a depune plângeri la organele procuraturii şi la Comitetul pentru Plângeri220. Pe lângă competenţele ce ţin de monitorizarea situaţiei, această instituţie este abilitată cu competenţa de anula sancţiunile disciplinare aplicate de administraţia instituţiilor penitenciare, inclusiv sancţiunile legate de încarcerarea deţinuţilor221. De facto însă, Comitetul pentru plângeri nu dispune de personalul de suport necesar şi de resurse financiare adecvate pentru examinarea în termeni rezonabil a plângerilor şi de resurse adecvate pentru deplasarea în instituţiile penitenciare unde sunt invocate abuzuri şi încălcări ale drepturilor deţinuţilor. În acest context, merită de menţionat că la moment nu există statistici privind plângerile parvenite la Comitetul pentru plângeri şi modul în care acestea au fost examinate/soluţionate. Această situaţie este agravată şi de condiţiile de detenţie în carcere, care sunt sub limita normelor minime sanitare şi de igienă şi constituie, de fapt, veritabile focare de infecţie. În celulele de tip carceră, în partea de sus a veceului există un robinet, care serveşte concomitent şi ca scurgere de apă, şi ca sursă de apă pentru spălare. Suplimentar, veceul este separat de suprafaţa locativă a celulei doar printr-un perete lateral de circa un metru înălţime, fapt ce nu permite păstrarea adecvată a intimităţii222. Asemenea situaţii au fost înregistrate în carcerele din instituţia penitenciară nr.17, or. Rezina, Instituţia penitenciară nr.6, or. Soroca, Instituţia penitenciară nr.18, s. Brăneşti, Instituţia penitenciară nr.13, mun. Chişinău223 3.2.3. Obligaţia de a asigura realizarea dreptului de a nu fi supus torturii, pedepselor, tratamentelor cu cruzime, inumane sau degradante Condiţii de detenţie: În perioada 2007-2008, autorităţile au depus eforturi considerabile în vederea renovării bazei materiale a instituţiilor penitenciare. Potrivit informaţiei Guvernului Republicii Moldova, pe parcursul acestor doi ani practic fiecare instituţie penitenciară a beneficiat de mijloace financiare pentru construcţia sau reconstrucţia sediilor, reparaţia capitală a unor sisteme importante. Astfel, în diverse instituţii penitenciare au fost efectuate reparaţii capitale, reutilate sistemele de termificare, construite mini-cazangerii noi, reparate veceurile şi lavoarele, renovate acoperişurile. De asemenea, au fost efectuate lucrări curente de reparaţie a apeductelor, a reţelelor electrice şi a sistemului de încălzire a încăperilor224. Aparent, a fost soluţionată şi problema cea mai arzătoare a penitenciarelor, suprapopularea. La 1 iulie 2009, în cele 18 instituţii penitenciare din subordinea Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova erau întreţinuţi 6739 deţinuţi, inclusiv 2227 persoane în izolatoarele de urmărire penală225.

219 UN, Report of the Special Rapporteur on torture and other cruel, inhuman or degrading treatment or punishment, Manfred Nowak: Mission to the Republic of Moldova, 12 February 2009, alin. 30, 32 220 Instituit prin Hotărârea Guvernului Nr.77 din 23.01.2006, publicată în Monitorul Oficial al R.Moldova nr.21-24/122 din 03.02.2006. 221 art. 267, al. 6, Codul de Executare. 222 Centrul pentru Drepturile Omului, Raport pe activitatea Mecanismului Naţional de Prevenire a Torturii în anul 2008, Chişinău 2009, p. 20. 223 Centrul pentru Drepturile Omului, Raport pe activitatea Mecanismului Naţional de Prevenire a Torturii în anul 2008, Chişinău 2009, p. 21. 224 Guvernul Republicii Moldova, Răspunsul Guvernului la întrebările Comitetului împotriva torturii în legătură cu examinarea celui de-al doilea Raport periodic al Republicii Moldova, 14 septembrie 2009, al. 297-316. 225 vezi: http://penitenciar.gov.md/ro/statistica.html. Judecătorul de instrucţie este competent să examineze solicitările din partea organelor de urmărire penală cu privire la aplicarea arestului preventiv şi durata acestuia. În practică, numărul arestărilor autorizate de judecătorii de instrucţie este îngrijorător, vezi: Respectarea drepturilor omului de către

42

Capacitatea penitenciarelor este de 6860 de persoane, a izolatoarelor de urmărire penală - de 2770 de persoane. La limita maximă admisibilă funcţionează izolatoarele de detenţie preventivă din Chişinău, Bălţi şi Rezina.

În pofida acestor eforturi, acţiunile desfăşurate sunt insuficiente pentru a realiza măsurile din planurile şi strategiile naţionale. Conform Concepţiei reformării sistemului penitenciar şi Planului de măsuri pe anii 2004-2013, pentru realizarea Concepţiei reformării sistemului penitenciar, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1624 din 31.12.2003, sunt planificate un complex de măsuri ce presupun: reconstrucţia blocurilor locative din penitenciare, reconstrucţia sistemelor de încălzire, de aprovizionare cu apă potabilă, de epurare a apelor reziduale, de reparaţie a reţelelor electrice, îmbunătăţirea asistenţei medicale, dotarea bibliotecilor cu fond de carte, pregătirea profesională a colaboratorilor, etc. Practica ultimilor ani de implementare a Concepţiei a demonstrat că şi la acest compartiment sunt deficienţe, finanţarea acesteia fiind la nivel de: • în anul 2007 - 6646,0 mii lei (32,4%); • în anul 2008 - 4870,8 mii lei (22,2%); • în perioada ianuarie august 2009 - 500 lei (2,1%)226 . De asemenea, nu au fost realizate prevederile Planului Naţional de Acţiuni în domeniul Drepturilor Omului pentru anii 2004-2008 privind reconstruirea parţială a clădirilor pentru a întreţine condamnaţii în încăperi de tip celulă: penitenciarul nr.6 - Soroca; nr.4 - Cricova; nr. 9 - Pruncul, nr. 18 - Brăneşti. Deţinerea condamnaţilor în penitenciarele vizate are loc în dormitoare mari, unde sunt plasate de la 55 până la 80 de paturi în două nivele. Întreţinerea în asemenea condiţii este sub limita standardelor minime de detenţie, îngreunează menţinerea ordinii, şi stimulează violenţa între condamnaţi. Condiţiile inadecvate în celulă, interzicerea plimbărilor la aer liber, lipsa nutriţiei adecvate au fost calificate de CEDO ca şi încălcari ale Articolului 3 al Convenţiei în cazul Becciev vs. Modova227. În cazul Istratii şi alţii vs. Moldova, CEDO, de asemenea, a calificat condiţiile de detenţie, supraaglomerarea, lipsa lenjeriei, nutriţia inadecvată, accesul limitat la lumina de zi, insuficienţa condiţiilor sanitare ca şi tratament inuman şi degradant în lumina Articolului 3 al CEDO228. Asistenţa medicală: Asistenţa medicală a deţinuţilor nu este asigurată în mod adecvat. Codul de Executare, în art. 249 şi 251, stipulează că deţinuţii din sistemul penitenciar al Republicii Moldova beneficiază de asistenţă medicală în mod gratuit. Asistenţa medicală se acordă ori de câte ori este necesar sau la cerere, condamnaţii beneficiind gratuit de tratament medical şi de medicamente. În practică, implementarea acestor prevederi rămâne a fi problematică, motivul principal fiind lipsa resurselor financiare. Conform informaţiei oferite de DIP, în anul 2007 pentru asistenţa medicală a deţinuţilor au fost repartizate resurse financiare în proporţie de 20,6% din minimul necesar, în anul 2008 – 20,4%, iar în perioada ianuarie–august 2009 - 42.5%. De asemenea, numărul personalului medical ce activează în cadrul sistemului penitenciar la moment constituie 200 persoane şi acoperă minimul de necesităţi229.

Aparent, în anumite cazuri problema nu constă doar în lipsa mijloacelor financiare, dar şi în eforturile întârziate şi/sau insuficiente pentru realizarea dreptul la asistenţă medicală a deţinuţilor, dar şi pentru investigarea adecvată a presupuselor cazuri de încălcare a acestui drept. De exemplu, la data de 01.08.2008, deţinutul D.V. s-a plâns avocatului parlamentar pe faptul neacordării asistenţei judecătorii de instrucţie la aplicarea arestării preventive: Raport de cercetare statistică. - Agenţia pentru Susţinerea Învăţămîntului Juridic şi a Organelor de Drept „Ex lege”. – Ch.: „Bons Offices” S.R.L., 2007. 226 Răspunsul Departamentului Instituţiilor Penitenciare din 12 noiembrie 2009 la cererea de acces la informaţie de interes public. 227 Hotărârea CEDO în cazul Becciev v. Moldova, 14.01.2006, al. 47. 228 Hotărârea CEDO în cazul Istratii şi alţii v. Moldova, 27.06.2007, al. 71 229 Răspunsul Departamentului Instituţiilor Penitenciare din 12 noiembrie 2009 la cererea de acces la informaţie de interes public.

43

medicale adecvate şi la timp în Instituţia penitenciară nr.9, mun. Chişinău. În cadrul examinării acestui caz, s-a constatat că la data de 01.04.2008, D.V. a alunecat pe scări şi a căzut pe partea stângă a bazinului. La adresările sale către serviciul medical al instituţiei penitenciare nr.9, mun. Chişinău, cet. D.V. i s-a comunicat că a suferit doar o traumă neînsemnată. La fel, nu a fost luată în considerare şi solicitarea acestuia de a fi examinat la aparatul Roentgen. Abia la data de 07.05.2008, după expirarea a 37 de zile, cet. D.V. a fost examinat la aparatul Roentgen, unde s-a constatat că a suferit o fractură închisă de col femural stânga cu deplasare în consolidare vicioasă, fiind transferat de urgenţă (timp de o oră) în Instituţia penitenciară nr.16, mun. Chişinău. La moment, din cauza traumei suferite şi neacordării asistenţei medicale adecvate şi la timp, cet. D.V i-a fost atribuit grad de invaliditate, deplasându-se cu ajutorul unor cârje bifurcate. Avocatul parlamentar a sesizat Procuratura Generală, însă, organele procuraturii au statuat asupra lipsei temeiurilor pentru reacţionare. În cadrul unei vizite repetate, cet. D.V. a comunicat colaboratorilor Centrului pentru Drepturile Omului că a fost ameninţat de către deţinuţii cu „autoritate” că în cazul în care nu-şi va retrage pretenţiile faţă de colaboratorii serviciului medical şi faţă de administraţia Instituţiei penitenciare nr.9, mun. Chişinău i se vor „crea probleme”230. Tuberculoza: Deşi s-au înregistrat anumite progrese privind reducerea îmbolnăvirilor de tuberculoză în instituţiile penitenciare, situaţia este în continuare alarmantă. La finele anului 2008, numărul deţinuţilor bolnavi de tuberculoză constituia 292 de pacienţi, sau aproximativ 4% din numărul total al deţinuţilor – cu 74.6% mai puţin comparativ cu anul 2001. În anul 2008, în penitenciare au fost înregistrate 15 cazuri de decese din cauza tuberculozei, 40% din care erau infectaţi şi de virusul HIV/SIDA. Conform informaţiei guvernului, asigurarea cu preparate anti-tuberculoză în penitenciare este în proporţie de 100%, cu susţinerea programului naţional din resursele Băncii Mondiale şi a Fondului Global de combatere a SIDA, Tuberculozei şi Malariei. Tratamentul bolnavilor de tuberculoză se efectuează în baza schemelor standarde DOTS şi DOTS Plus. În anul 2008, au fost incluşi 35 de deţinuţi în schema DOTS Plus, iar în 2009 – 21 de deţinuţi. În anul 2007, au fost identificate 232 de noi îmbolnăviri şi 172 cazuri de recidivă; în anul 2008 – 153 cazuri noi şi 92 cazuri de recidivă; în perioada ianuarie - august 2009 - 73 cazuri noi şi respectiv 46 cazuri de recidivă231. Merită de menţionat faptul că, alimentaţia insuficientă din punct de vedere cantitativ şi calitativ, condiţiile materiale inadecvate, lipsa unui tratament adecvat a altor boli sau infecţii scade rezistenţa organismului faţă de bacilul tuberculozei232. Alimentaţia: Problema alimentaţiei în instituţiile penitenciare din Moldova rămâne la fel de acută ca în anii precedenţi. În 2007, suma alocată din bugetul de stat pentru alimentarea deţinuţilor a constituit 53,2% din minimul necesar; în anul 2008 – 49,8%, iar în perioada ianuarie-august 2009 acestea au constituit 64,4%, media alocată fiind de aproximativ 3,6 lei pe zi pentru un deţinut233. Cuantumul valoric mediu destinat alimentaţiei zilnice a unui deţinut rămâne a fi de 2 ori mai mic decât prevede legislaţia în vigoare, ducând practic la excluderea din alimentaţia deţinuţilor a cărnii, peştelui şi produselor lactate. Alimentaţia relativ satisfăcătoare a deţinuţilor se datorează în special ajutoarelor umanitare şi coletelor alimentare transmise de rude. Condiţiile sanitare şi igiena personală:

230 Centrul pentru Drepturile Omului, Raport pe activitatea Mecanismului Naţional de Prevenire a Torturii în anul 2008, p. 23, http://www.ombudsman.md/file/Raport_mecanism.pdf 231 Guvernul Republicii Moldova, Răspunsul Guvernului la întrebările Comitetului împotriva torturii în legătură cu examinarea celui de-al doilea Raport periodic al Republicii Moldova, 14 septembrie 2009, al. 329-334, http://www2.ohchr.org/english/bodies/cat/docs/AdvanceVersions/CAT-C-MDA-Q2-Add1_ru.pdf . 232 Constatările Comitetului European pentru Prevenirea Torturii în cadrul vizitei din 14-24 septembrie 2007, al. 97, http://www.cpt.coe.int/documents/mda/2008-39-inf-fra.pdf 233 Răspunsul Departamentului Instituţiilor Penitenciare din 12 noiembrie 2009 la cererea de acces la informaţie de interes public.

44

Codul de executare prevede dreptul deţinuţilor de a-şi satisface nevoile fiziologice în condiţii curate şi decente şi după necesitate, posibilitatea de a face baie sau duş, la temperaturi admisibile, atât de des cât necesită igiena generală, însă nu mai rar de o dată pe săptămână, precum şi asigurarea cu lenjerie de pat, care se schimbă cel puţin o dată pe săptămână234. Aceste obligaţii nu sunt realizate pe deplin. În multe instituţii penitenciare, cazarea deţinuţilor se face în dormitoare de mare capacitate care nu dispun în deplină măsură de facilităţile utilizate zilnic de către condamnaţi, cum ar fi: spaţiul de dormit, spaţiul de zi şi instalaţiile sanitare, deţinuţii aflându-se în spaţii întunecoase, umede şi fără ventilaţie235. În cadrul vizitei CPT din 2007 la instituţia penitenciară Leova, s-a constatat că deţinuţilor nu li se furniza nici un articol de igienă personală236. Raportorul Special ONU, de asemenea, constată că o problemă comună în penitenciarele din Republica Moldova sunt condiţiile nesatisfăcătoare de igienă, acces restrictiv la asistenţă medicală şi riscul contaminării cu tuberculoză sau alte boli237. Contactele cu exteriorul: Codul de Executare prevede diverse aspecte ce ţin de conectarea deţinuţilor cu lumea exterioară, inclusiv dreptul la corespondenţă privată şi conversaţii telefonice238, dreptul de a primi şi de a transmite colete pachete cu provizii239, dreptul la întrevederi de scrurtă durată – cel puţin o dată în lună, şi de lungă durată – cel puţin de patru ori pe an240, dreptul la o plimbare zilnică de cel puţin o oră241. La acest capitol există deficienţe serioase. Dreptul la convorbiri telefonice nu este realizat în majoritatea penitenciarelor din cauza lipsei telefoanelor publice în majoritatea instituţiilor242. Procedura de oferire a întrevederilor nu este clar reglementată, ceea ce permite abuzuri şi abateri din partea administraţiei instituţiei penitenciare, care pot profita de ocazia de a permite sau refuza nejustificat întrevederile deţinuţilor243. Pe parcursul vizitei CPT din 2007 la instituţia penitenciară Leova, s-a constat că spaţiul destinat întrevederilor de scurtă durată este prea mic, permiţând trei întrevederi simultane, iar condamnaţii au menţionat că sunt nevoiţi să aştepte mult înainte ca o vizită să aibă loc şi sunt constrânşi la întrevederi de maximum o oră244. În acest sens, Raportorul Special ONU subliniază că, politicile penitenciare în Republica Moldova au un caracter restrictiv, contrar scopului declarat de reintegrare socială a deţinuţilor, dovadă fiind limitarea întrevederilor de scurtă durată la o singură dată pe lună245. De asemenea, este alarmant faptul că sunt interzise întrevederile de lungă durată pentru persoanele condamnate pe viaţă246.

234 Art. 245, Cod de Executare. 235 Centrul pentru Drepturile Omului, Raport pe activitatea Mecanismului Naţional de Prevenire a Torturii în anul 2008, p. 20. Disponibil online la http://www.ombudsman.md/file/Raport_mecanism.pdf 236 Consiliul Europei, Rapport au Gouvernement de la République de Moldova relatif à la visite effectuée en Moldova par le Comité européen pour la prevention de la torture et des peines ou traitements inhumains ou dégradants (CPT) du 14 au 24 septembre 2007 (CPT/Inf (2008) 39), al. 59, http://www.cpt.coe.int/documents/mda/2008-39-inf-fra.pdf 237 UN, Report of the Special Rapporteur on torture and other cruel, inhuman or degrading treatment or punishment, Manfred Nowak: Mission to the Republic of Moldova, 12 februarie 209, al. 31, http://daccess-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/G09/107/71/PDF/G0910771.pdf?OpenElement 238 Art. 229, Cod de Executare. 239 Art. 230, Cod de Executare. 240 Art. 232, Cod de Executare. 241 Art. 234, Cod de Executare. 242 Constatările Comitetului European pentru Prevenirea Torturii în cadrul vizitei din 14-24 septembrie 2007, alin. 106. Accesibil online la http://www.cpt.coe.int/documents/mda/2008-39-inf-fra.pdf. A se vedea de asemenea CReDO, IDOM, CNR, Raportul alternativ privind cel de-al doilea raport al Republicii Moldova privind implementarea de către Republica Moldova a Convenţiei ONU împotriva Torurii, p. 66. 243 Constatările Comitetului European pentru Prevenirea Torturii în cadrul vizitei din 14-24 septembrie 2007, alin. 106. Accesibil online la http://www.cpt.coe.int/documents/mda/2008-39-inf-fra.pdf. A se vedea de asemenea CReDO, IDOM, CNR, Raportul alternativ privind cel de-al doilea raport al Republicii Moldova privind implementarea de către Republica Moldova a Convenţiei ONU împotriva Torurii, p. 66. 244 Constatările Comitetului European pentru Prevenirea Torturii în cadrul vizitei din 14-24 septembrie 2007, al. 105. 245 UN, Report of the Special Rapporteur on torture and other cruel, inhuman or degrading treatment or punishment, Manfred Nowak: Mission to the Republic of Moldova, 12 februarie 209, al. 58. 246 UN, Report of the Special Rapporteur on torture and other cruel, inhuman or degrading treatment or punishment, Manfred Nowak: Mission to the Republic of Moldova, 12 februarie 209, al. 80.

45

Eforturile de asigurare a dreptului la educaţie: Sunt meritorii eforturile de asigurare a dreptului la educaţie al condamnaţilor, prin deschiderea de şcoli gimnaziale în penitenciare. La 24 august 2009, în instituţiile pentenciare din Republica Moldova, erau întreţinuţi 85 minori, incluv 5 fete minore, iar termenul mediu de ispăşire a sentinţelor penale este de aproximativ 4 ani. Conform informaţiei Guvernului Republicii Moldova, în toate izolatoarele de urmărire penală, inclusiv instituţia penitenciară nr. 2 – Lipcani şi nr. 7 – Rusca, au fost deschise clase de oferire a învăţământului general în conformitate cu normele Ministerului Educaţiei, care asigură realizarea procesului respectiv247. Totodată, se impune o evaluare a educaţiei oferite, inclusiv accesibilitatea materialelor instructiv-educative. O soluţie ar fi faclitarea accesului organizaţiilor neguvernamentale specializate în domeniu.

Colectarea datelor: La moment, colectarea datelor de către DIP se efectuează după numărul de deţinuţi/condamnaţi întreţinuţi în fiecare instituţie penitenciară, tipurile instituţiilor penitenciare, tipul de infracţiuni, cantitatea de antecedente penale, termenul de ispăşire a pedepsei, vârstă, starea socială, capacitatea în muncă, studii.

Astfel, după tipurile de infracţiuni, conform datelor din iulie 2009, majoritatea condamnaţilor îşi ispăşesc pedeapsa pentru omor (art. 145,147 CP) – 18.8%; însuşire în proporţii mari şi deosebit de mari (art.195 CP) - 8.3%; vătămare intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii (art.151 CP) – 7.6%; infracţiuni privind viaţa sexuală (art. 171 -175 CP) – 5.7%; furt (art. 186 CP) – 11.2%; jaful (art.187 CP) – 7.1%; tâlhărie (art.188 CP) – 6.8%; infracţiuni săvârşite de persoane cu funcţii de răspundere (art. 324-332 CP) – 0.1%248. Caracteristica condamnaţilor după cantitatea de ancedente penale relevă o situţie alarmantă a gradului de recidivă. Astfel, pentru prima dată au săvârşit infracţiuni 44.79%; a doua dată – 27.33%; a treia dată – 14.32%; a patra şi mai mult 13.56%249. De asemenea, statistica condamnaţilor după categorii sociale relevă faptul că majoritatea persoanelor condamnate sunt şomeri – 47.06%; muncitori - 22.97%, ţărani – 23.86%, iar funcţionarii reprezintă 1.57% din numărul total al persoanelor condamnate250.

Dezagregarea datelor este importantă pentru a identifica grupurile sociale care sunt cel mai pasibile de a săvârşi infracţiuni şi a identifica acţiuni focusate pentru prevenirea acestora. De asemenea, statistica dezagregată a deţinuţilor la etapa de urmărire penală, comparată cu statistica de reţineri, poate dezvălui gradul de impunitate şi de corupţie, implicit facilitând elaborarea de acţiuni pentru contracararea acestor fenomene. De exemplu, din datele statistice oferite, nu este clar profilul persoanelor condamnate pentru fiecare tip de infracţiuni; de asemenea, aceste date nu permit identificare categoriilor sociale ce se află la moment în izolatoarele de urmărire penală, nici infracţiunile cel mai des săvârşite de minori, femei, sau şomeri. În acest context, se recomandă o acumulare mai complexă a datelor statistice, care să permită analiza o analiză mai aprofundată datelor.

3.2.4 Recomandări: 1. Desfăşurarea de către organele procuraturii a unor investigaţii complexe pe toate presupusele

cazuri de maltratări aplicate deţinuţilor din instituţiile penitenciare (inclusiv cele vizate); 247 Guvernul Republicii Moldova, Răspunsul Guvernului la întrebările Comitetului împotriva torturii în legătură cu examinarea celui de-al doilea Raport periodic al Republicii Moldova, 14 septembrie 2009, al. 264-265. 248 Guvernul Republicii Moldova, Răspunsul Guvernului la întrebările Comitetului împotriva torturii în legătură cu examinarea celui de-al doilea Raport periodic al Republicii Moldova, 14 septembrie 2009, al. 264-265. 249 Guvernul Republicii Moldova, Răspunsul Guvernului la întrebările Comitetului împotriva torturii în legătură cu examinarea celui de-al doilea Raport periodic al Republicii Moldova, 14 septembrie 2009, al. 264-265. 250 Guvernul Republicii Moldova, Răspunsul Guvernului la întrebările Comitetului împotriva torturii în legătură cu examinarea celui de-al doilea Raport periodic al Republicii Moldova, 14 septembrie 2009, al. 264-265.

46

2. Desfăşurarea de către Departamentul Instituţiilor Penitenciare a măsurilor instructiv-educative a personalului instituţiilor penitenciare în spiritul demnităţii umane pentru a nu admite rele tratamente faţă de deţinuţi. Progresul acestor eforturi trebuie măsurat prin prisma vizitelor instituţiilor şi organizaţiilor de monitorizare, dar şi prin prisma evaluărilor periodice ale cunoştinţelor personalului;

3. Sancţionare disciplinară de către DIP a personalului instituţiilor penitenciare în cazurile de aplicare tratamentelor interzise, inclusiv a insultelor faţă de deţinuţi şi a comportamentelor provocatoare;

4. Investigarea adecvată de către organele procuraturii a tuturor cazurilor de recurgere la mijloace speciale (bastoane) din perspectiva proporţionalităţii forţei aplicate de personalul Instituţiilor penitenciare;

5. Revizuirea practicilor/politicilor de detenţie faţă de persoanele condamnate la privaţiune de libertate pe viaţă.

6. Adoptarea de măsuri pentru eradicarea sistemului de ierarhie între deţinuţi, inclusiv neadmiterea cazurilor de recurgere la suportului deţinuţilor „lideri” pentru menţinerea ordinii şi împiedicarea violenţei între deţinuţi;

7. Efectuarea cu regularitate a examinării medicale a deţinuţilor din Izolatoarele de urmărire penală, în urma fiecărui transfer a deţinutului din locurile de detenţie subordonate Ministerului Afacerilor Interne;

8. Adoptarea modificărilor corespunzătoare la Ordinul Ministerului Justiţiei Nr. 478 din 15.12.2006 pentru a clarifica obligativitatea de efectua examenul medical cu regularitate, în urma fiecărui transfer al deţinutului în Izolatoarele de Urmărire Penală. Termenul de efectuare a examenului medical nu trebuie să depăşească 24 ore251.

9. Adoptarea modificărilor corespunzătoare la Ordinul Ministerului Justiţiei Nr. 478 din 15.12.2006 pentru a clarifica termenii de înştiinţare a Departamentului Instituţiilor Penitenciare şi a Procuraturii, în cazul depistării leziunilor corporale sau altor urme de violenţă sau tortură.

10. Alocarea de resurse financiare pentru construcţia izolatorului de urmărire penală în municipiul Chişinău pentru a asigura condiţii umane de detenţie.

11. Adoptarea modificărilor la Ordinul Ministerului Justiţiei Nr. 478 din 15.12.2006 pentru a exclude barierele ce ţin de accesul la un medic privat, inclusiv ale medicului psihiatru si ale medicului legist. Constatările medicului independent trebuie aibă valoare probatorie egală în instanţele de judecată cu cea a medicului din instituţiile penitenciare252.

12. Instituirea unor mecanisme eficiente de examinare a plângerilor cu privire la aplicarea sancţiunilor disciplinare, inclusiv a sancţiunilor disciplinare prin încarcerare. Asigurarea Comitetului pentru plângeri cu resurse adecvate pentru examinarea plângerilor şi pentru vizitarea instituţiilor penitenciare, pentru a examina veridicitatea faptelor expuse în plângerile deţinuţilor. O alternativă ar fi abilitarea Avocatului parlamentar/Mecanismului Naţional de Prevenire a Torturii cu competenţa de anula sancţiunile disciplinare aplicate de administraţia instituţiilor penitenciare.

13. Asigurarea unor condiţii adecvate de detenţie/întreţinere în carcere. 14. Instruirea adecvată a personalului instituţiilor penitenciare pentru a asigura, în faza de

carantină, întreţinerea deţinuţilor cu boli aparent contagioase în celule separate; 15. Asigurarea de condiţii adecvate de detenţie în celulele de carantină; 16. Alocarea resurselor necesare pentru implementarea Concepţiei Reformării Sistemului

Penitenciar. 17. Asigurarea întreţinerii condamnaţilor în încăperi de tip celulă pentru a umaniza condiţiile de

detenţie.

251 Consiliul Europei, Rapport au Gouvernement de la République de Moldova relatif à la visite effectuée en Moldova par le Comité européen pour la prevention de la torture et des peines ou traitements inhumains ou dégradants (CPT) du 14 au 24 septembre 2007 (CPT/Inf (2008) 39), alin. 94 252 vezi: Observaţiile Finale ale Comitetului ONU Împotriva Torturii, 19 noiembrie 2009, alin. 13(f)

47

18. Investigarea de către DIP şi organele procuraturii a tuturor cazurilor de acordare neadecvată a asistenţei medicale şi aplicarea sancţiunilor faţă de personalul care se face vinovat de asemenea încălcări;

19. Instruirea adecvată a personalului medical în spiritul drepturilor deţinuţilor şi a demnităţii umane;

20. Alocarea de resurse financiare suficiente pentru a asigura dreptul la asistenţa medicală a deţinuţilor;

21. Informarea adecvată a tuturor deţinuţilor bolanvi de tuberculoză privind evoluţia naturală a maladiei acestora, precum şi efectele secundare care pot să intervină ;

22. Neadmiterea situaţiilor în care sunt prescrise medicamente primare anti-tuberculoză care nu au nici un efect pentru bolnavii respectivi ;

23. Asigurarea alimentaţiei adecvate din punct de vedere cantitativ şi calitativ şi asigurarea unor tratamente adecvate pentru tratamentul tuberculozei, altor boli sau infecţii253.

24. Realizarea progresivă a dreptului deţinuţilor de a beneficia de alimentaţie adecvată. 25. Dotarea tuturor instituţiilor penitenciare cu telefoane publice pentru a permite realizarea

efectivă a dreptului la conversaţii telefonice; 26. Reglementarea mai clară, în Codul de executare, a procedurii de oferire a întrevederilor pentru

a nu admite abuzuri sau devieri din partea administraţiei penitenciare; 27. Revizurea Codului de Executare pentru a permite întrevederile pentru persoanele condamnate

la privaţiune de libertate pe viaţă; 28. Examinarea posibilităţilor de mărire a numărului minim de întrevederi pentru persoanele

deţinute sau condamnate ; 29. Monitorizarea activităţii judecătorilor de instrucţie privind autorizarea arestului preventiv şi

prelungirea acestuia în calitate de măsură preventivă. 3. 3. EVALUAREA FENOMENULUI DE TORTURA, TRATAMENT INUMAN ŞI DEGRADANT ÎN INSTITUŢIILE SUBORDONATE MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII ŞI MINISTERULUI MUNCII, PROTECTIEI SOCIALE SI FAMILIEI 3.3.1 Evaluarea fenomenului de tortura, tratament inuman şi degradant în instituţiile psihiatrice

Actualmente, în Republica Moldova, sunt 7 instituţii psihiatrice pentru maturi şi două pentru minori. Aceste instituţii fac parte din două ministere: Ministerul Sănătăţii, cu 3 spitale de psihiatrie (Spitalul de psihiatrie Chişinău; Spitalul de psihiatrie Bălţi; Spitalul de psihiatrie Orhei) şi Ministerul Protecţiei Sociale, Muncii şi Familiei (Internatul psihoneurologic din Bălţi; Internatul psihoneurologic Cocieri; Internatul psihoneurologic Bădiceni; Internatul psihoneurologic Brînzeni; Internatul psihoneurologic pentru baieţi Orhei; Internatul psihoneurologic pentru fete Hînceşti). În total, în înstituţiile Ministerului Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului sunt cazate iar în instituţiile Ministerului Sănătăţii se află la tratament circa 4000-4500 de persoane254. Activitatea instituţiilor psihiatrice este reglementată prin de Legea nr. 1402 din 16.12.1997 privind sănătatea mentală255, precum şi un şir de ordine şi dispoziţii ale ministerelor sus menţionate.

În spitalele de psihiatrie, sunt internate persoane ce au nevoie ugentă de asistenţă medicală în legatură cu starea psihiatrică acută. În spitalul de psihiatrie, persoană poate fi deţinută pe o perioadă de circa 35 zile. Persoana este internată fie în baza voinţei proprii, fie făra liber consimţământ în temeiul art. 28, 31 şi 32 a legii nr. 1402 din 16.12.1997 privind sănătatea mentală.

253 Constatările Comitetului European pentru Prevenirea Torturii în cadrul vizitei din 14-24 septembrie 2007, al. 97. 254 Numărul este fluctuant, de obicei acest număr se măreşte şi se micşărează în spitalele de psihiatie, în internate fiind un număr mai constant. 255 Lege nr. 1402 din 16.12.1997 privind sănătatea mentală, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr

48

Actualmente, spitalele de psihiatrie nu au o practica de conlucrare cu instanţele judecătoreşti, nu vine regulat un judecător de instrucţie în aceste instituţii pentru a examina cauzele cu privire la internările fără liberul consimţământ. Spitalele de psihiatrie nu dispun de resurse financiare şi umane pentru a pregati dosarul necesar în concordanţă cu stipulările legale şi pentru a transporta pacientul la instanţa de judecată. Deseori, persoanele ce ajung în spitalele de psihiatrie sunt impuşi să semneze acordul cu privire la tratament voluntar. Uneori, persoanele sunt supuse relelelor tratamente pentru a semna astfel de acorduri. Persoanele care refuză să semneze acordurile de tratament voluntar, sunt deţinuţi ilegal în aceste instituţii. În momentul în care expiră perioada de detenţie, sub pretextul eliberării, persoanele semneaza cu o dată anterioară acordul256.

Deşi, de iure, persoanele sunt internate în baza voinţei proprii, nu sunt liberi, stau închişi în secţii, fără posibilitatea de a avea vizitatori, fără posibilitatea de a se plimba şi de a pleca liber din această instituţie în oricare moment ar dori. Doar prin decizia medicului persoana poate fi eliberată din instituţie257.

În internatele psihoneurologice, persoanele sunt internate pe viaţă, în baza îndreptării Ministerului Protecţiei Sociale, Muncii şi Familiei. Îndreptarea este eliberată în baza unui diagnostic medical şi un formular îndeplinit de asistenţa socială. Nu este nevoie de o decizie judecătorească definitivă care ar dispune necesitatea sau lipsirea de capacitate de exerciţiu pentru a interna forţat persoana pe viaţa într-un internat psihoneurologic. Mai mult decât atât, în internatele psioneurologice, nu se respectă Legea privind asistenţa psihiatrică la capitolul reexaminării stării/diagnozei persoanei258. Unul dintre motive este lipasa cadrelor şi anume, a medicilor psihiatri. În fiecare internat psihoneurologic, activează doar un singur medic psihiatru, iar reexaminarea medicală a fiecarui pacient necesită un organ colegial compus din 3 medici259. Organele de monitorizare şi supraveghere, precum ar fi procuratura, nu monitorizeaza legalitatea aflării persoanelor în instituţiile psihiatrice şi nu face supravegheri zilnice a acestor instituţii.

Nu există cicluri de perfecţionare a infermierilor din spitalele de psihiatre şi nici a celor din internatele psihoneurologice. Nu sunt elaborate curicule pentru acest tip de personal. Mai mult ca atât, la angajarea în calitate de infermier în instituţiile psihiatrice nu se cere anumit nivel al studiilor. Există angajaţi cu studii medii incomplete260. Infermierii se ”autoinstruiesc” în baza practicilor infermierilor care deja activează în aceste instituţii şi care nu au cunoştinţele necesare în domeniul atribuţiilor lor legale, care activează în baza aptitudinilor, înţelegerilor şi capacităţilor lor personale. În marea majoritate a cazurilor, infermierii sunt din familii vulnerabile, cu o sursă de existenţă sub minimul de existenţă pe ţară. CPT recomandă ca personalul medical din secţiile închise de psihiatrie generală să aducă clar la cunoştinţa infirmierilor care lucrează, sub responsabilitatea lor, că orice formă de maltratare a pacienţilor (de natură fizică sau verbală) este inacceptabilă şi va face obiectul unor sancţiuni severe. Acest mesaj ar trebui de asemenea să fie difuzat în carul ciclului de instruire a personalului261. 3.3.2. Rele tratamente: În marea majoritate a timpului, infermierii din spitalele de psihiatrie sunt cei care stau zi de zi alături de pacienţi, medicul şi asistentele medicale fiind în alte localuri, în afara secţiei. Infermierii sunt ”persoanele de decizie”, care pot hotărî orice situaţie. Ei iau decizia dacă va ieşi persoana la plimbare sau nu (cazul în care persoanele se plimbă), va fi sau nu persoana sancţionată, va fi sau nu persoana mobilizată, mai mult ca atât, pot decide asupra administrării anumitor preparate 256 Cazul Dimitrov, actualmente este înregistrat la CtEDO, prezentat de Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova (IDOM), www.idom.md 257 Cazurile constatate de NPM si IDOM www.idom.md 258 Constatarile IDOM www.idom.md , NMP 259 Art. , Lege nr. 1402 din 16.12.1997 privind sănătatea mentală. 260 Lista de state a Ministerului Protectiei Socale, Familie si Copilului. 261 Nu sunt alocate surse financiare pentru perfectionarea cadrelor, informatia este confirmata de Viceministrul Protectiei Sociale, Familie si Copilului.

49

medicamentoase în sensul pedepsei. De obicei, se foloseşte preparatul ”amenazin”, care este administrat fără ”corectori”262. Ministerele de resort nu dispun de surse financiare, capacitaţi şi voinţă politică pentru a instrui această categorie de angajaţi. Salariile primite de infermieri uneori nu sunt suficiente pentru acoperirea cheltuielilor de transport a acestor angajaţi de la serviciu până acasă.

În prezent, există dormitoare şi încăperi unde sunt deţinute pâna la 30 persoane concomitent. Incăperile sunt atât de mici, încât fiecarui pacient îi revine circa 1,5-2m2. Este îngrijorator faptul că, în aceste condiţii, persoanele sunt deţinute pe viaţă – Internatul psihoneurologic din s. Bădiceni, r. Edineţ. ”Deţinuţii” nu dispun de un dulap sau alt loc unde ar putea ţine lucrurile lor personale. Mai mult ca atât, multe din aceste persoane nu au lucruri persoanale, din motive că nu le-au avut la sosire în instituţie sau că au fost preluate de angajaţi sau de alţi pacienţi. Medicii psihiatri susţin că orice obiect de uz persoanal ar putea fi periculos în instituţiile psihiatrice. Intimitatea, în sensul dreptului la viaţă privată, este violat la maxim.

Aeresirea în aceste încăperi, unde persoanele se află zi de zi, se face doar prin intermediul deschiderii ferestrilor, ceea ce este insuficient. Baia se face doar o dată pe săptămână.

Un mijloc eficace de prevenire a relelor tratamente din partea personalului ar rezida în examinarea cu diligenţă de către autorităţile competente a oricărei informaţii cu conţinut de rele tratamente despre care li se aduce la cunoştinţă şi, în caz de comportamente inadecvate, - în dispunerea sancţiunilor disciplinare şi/sau sancţiunilor penale. Astfel de măsuri, nu vor fi lipsite de un efect disuasiv foarte puternic. În caz contrar, cei care au înclinarea de a maltrata rezidenţii vor ajunge foarte repede să înţeleagă că ei pot acţiona astfel fără a fi pedepsiţi. Din ceea ce delegaţia CPT a putut stabili pe loc, conducerea ar fi aflat de unele plângeri de viol şi ar fi concediat infirmierii vizaţi. Din contra, se pare că nici o anchetă judiciară vizând acest tip de plângeri n-a fost dusă la bun sfârşit263.

Insuficienţa cadrelor în sistemul psihiatric duce la un şir de probleme şi violări ale drepturile omului. În cazul în care nu există un număr necesar de angajaţi în sistemul dat, pacienţii sunt deţinuţi mai mulţi în celule şi blocuri, pentru a fi spravegheaţi de un număr mai mic de persoane. În spitalele de psihiatrie, în saloanele de supraveghere (salon în care sun deţinuţi pacienţi în stare de acutizare) sunt deţinute câte 20-30 persoane concomitent. Aceste saloane sunt supravegheate mereu de 1-3 infermieri. Există cazuri când, în saloanele de supraveghere, unii pacienţi au aplicat forţa faţă de alţii (chiar cu rezultat letal, ex: Liubineţchi Iurie, Spitalul Clinic de Psihiatrie Chişinău. Infermierii nu au reuşit să acţioneze în acest caz). Mai mult ca atât, pentru a evita astfel de cazuri, personalul medical administrează pacienţilor preparate psihotrope, care imobilizeaza total persoana, pacienţii fiind în aşa stare de la 3 zile până la 7 zile. Pacienţii nu cunosc preparatele ce li se administreaza, efectul şi consecinţele administrării. Pacienţii nu dispun de posibilităţi de a refuza tratamentul, deoarece în aşa caz este imobilizat şi preparatele îi sunt administrate forţat264. Pacienţii nu pot depune plângeri în perioada aflării în staţionare de psihiatrii, din lipsă de pix, foaie, cutii poştale, contact cu lumea înconjurătoare, acces la telefon şi alte mijloace de comunicare.

Pacienţii nu dispun de dreptul la plimbări în aer liber din mai multe considerente: lipsa practicării a astfel de plimbări, lipsa personalului ce ar supraveghea pacienţii ce ies la plimbare, politica instituţiilor aplicată faţă de pacienţi de ”deţinuţi” şi nu de ”pacienţi”, în unele cazuri - lipsa locurilor amenajate pentru plimbări, îngrijorări nefondate ale angajaţilor că pacienţii vor ”evada” (deşi sunt binevol în aceste instituţii).

262 Amenazina se administrează doar în combinaţie cu alte preparate, numite corectori, care au efectul de a exclude efectele negative cum ar fi dureri, atrofiaţia muschilor etc. pe care le produce amenazinul administrat 263 Cazul X din Internatul Psihoneurologic din Balti. 264 Constatari a IDOM in urma vizetelor de monitorizare in institutiile psihiatrice din Republica Molova. Cazul Dimitrov, reprezentat de IDOM www.idom.md.

50

În azilul psiho-neurologic din Cocieri, rezidenţii care se află la primul şi al doilea nivel, aveau posibilitatea de a se plimba într-un parc agreabil care înconjura clădirea principală. Aflarea la aer liber a rezidenţilor de la nivelul trei era organizată într-un spaţiu de securitate, ce dispunea de un adăpost în caz de timp urât. Totuşi, aceşti rezidenţi erau în general constrânşi să-şi petreacă ziua în acest spaţiu şi nu erau autorizaţi să rămână în secţia lor. Doar câţiva rezidenţi, care-i ajutau pe infirmieri în lucrul lor, făceau excepţie de la regulă. CPT a menţionat faptul că aflarea la aer liber în fiecare zi a rezidenţilor trebuie să aibă scopuri terapeutice şi nu trebuie să fie redusă la un instrument de păzire a rezidenţilor consideraţi ca cei mai dificili de gestionat265. Pacienţii de la anumite regimuri (regimul este stabilit de administraţia instituţiilor de sinestatător) nu au acces la aer liber. Cei care sunt mobilizaţi la pat, nu sunt scoşi afară ani de zile.

Nu există acte normative privind folosirea mijloacelor de imobilizare, imobilizarea fiind efectuată la discreţia proprie a fiecarărui angajat medical. Nu există o colaborare a Ministerelor ce gestionează activitatea instituţiilor psihiatrice cu Ministerul de Justiţie, care ar duce la elaborarea unor astfel de instrucţiuni, luând la bază actele normative naţionale şi internaţionale la care Republica Moldova este parte. Informaţiile culese în 2007 la Cocieri de CPT, suscită un oarecare număr de semne de întrebare şi de preocupare. Mai întâi, unii rezidenţi au indicat că ar fi fost sau ar fi văzut alţi rezidenţi legaţi de mîini de paturi (cu ajutorul funiilor) în izolare sau chiar în camera lor proprie, în pofida abandonării oficiale a acestei practici266. Practicile de mobilizare sunt folosite şi decise de sinestatător de infermieri, făra a dispune de anumite regulamente-ordine interne la acest capitol.

În conformitate cu prevederile Codului Penal, pacienţii consideraţi penal iresponsabili sunt spitalizaţi sub supravegherea strictă sau ordinară în conformitate cu decizia judecătorească fondată pe o expertiză psihiatrico-judiciară. Această plasare face obiectul unei reexaminări de către un judecător, cel puţin o dată în şase luni în baza unui raport a comisiei de medici psihiatri a instituţiei267. Totuşi, reexaminarea plasării lor suscită un oarecare număr de întrebări şi preocupări. Din dosarele examinate de delegaţia CPT, a ieşit la iveală mai întâi faptul că rapoartele trimestriale ale comisiei de medici psihiatri, inclusiv părţile cu privire la evoluţia stării de sănătate a pacienţilor, erau adesea stereotip şi se întindeau pentru perioade de câţiva ani268. CPT recomandă autorităţilor moldoveneşti să remedieze aceste neajunsuri. În particular, trebuie de luat măsuri pentru a se asigura că interesaţii şi/sau reprezentanţii lor legali să fie sistematic informaţi, în deosebi în formă scrisă, referitor la rapoartele trimestriale ale comisiei de medici psihiatri оn privinţa lor. Pacienţii în cauză ar trebui de asemenea să se bucure de dreptul efectiv de a fi ascultat în persoană de către un judecător în cadrul procedurii de reexaminare şi să beneficieze de serviciile unui avocat269. CPT a reiterat recomandarea sa în conformitate cu care, orice derogare de la principiul consimţământului liber şi clar la tratament al pacienţilor nonvoluntari n-ar trebui să se aplice decât în circumstanţe excepţionale şi foarte clar definite prin lege270.

Din monitorizările efectuate de către Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova, în mai puţin de 10% de cazuri, instituţiile psihiatrice se adresează instanţelor judecătoreşti pentru internarea forţata a persoanelor. În celelate cazuri, persoana sau este convinsă sa semneze actele de tratament voluntar, sau este forţată prin metode medicametoase să semneze actele. Din monitorizările Institutului pentru Drepturile Omului din Moldova, peste 90% din cei plasaţi în instituţiile Ministerului Protectiei Sociale, Muncii şi Familiei, sunt deţinuţi fără decizie judecătorească pe viaţă.

265 Raport CPT pentru vizita in Republica Moldova 2007. 266 Scrisoarea IDOM catre Comisarul European pentru Drepturile Omului, Raportul Alternativ pe Conventia Europeana privind Drepturile Civile si Politice 2009, Raportul Alternativ Privind implimentarea Conventiei ONU impotriva torturii 2009 www.idom.md. 267 Art. , Lege nr. 1402 din 16.12.1997 privind sănătatea mentală. 268 Raportul CPT in urma vizitei Republicii Moldova 2005, 2007. 269 vezi: Art. 5, 33 al Legii cu privire la asistenţa psihiatrică. 270 Raportul CPT in urma vizitei din Republica Moldova din 2005, 2007.

51

Pacienţii, atât cei care sunt internaţi forţat, cât şi cei care stau la tratament binevol, n-au acces la telefon. Potrivit articolului 36 a Legii cu privire la asistenţa psihiatrică, pacienţii au dreptul să prezinte fără nici o formă de cenzură, plângeri şi petiţii unui avocat, cât şi autorităţilor publice, procuraturii şi instanţelor judiciare. Totuşi, pacienţii care au fost audiaţi de delegaţia CPT, adesea păreau să nu aibă nici o idee asupra căilor de recurs externe271. În acest sens, trebuie de notat că serviciul independent de protecţie a drepturilor pacienţilor, abilitat cu primirea plângerilor, aşa cum este prevăzut în articolul 37 al legii, nu era încă pus în acţiune. Până în prezent, Ministerul Sănătăţii nu a instituit serviciul de aparare a drepturilor persoanelor ce se află în psihiatrie, susţinând că nu este responsabil de această prevedere legală, deşi art.37 a legii prevede expres această responsabilitate. Această normă legală însă nu este completă, deoarece există instituţii psihiatrice nu doar sub jurisdicţia Minsiterului Sănătăţii ci şi sub egida Ministerului Protecţiei Sociale. De un astfel de serviciu în internatele psihoneurologice, legiutorul nu menţionează. 3.3.3. Recomandari 1. Instruirea infirmierilor din cadrul spitalelor de psihiatrie; 2. Luarea măsurilor în vederea reducerii numărului de persoane în saloanele din Spitalul clinic de

psihiatrie din Chişinău; 3. Mărirea semnificativă a efectivelor asistenţilor medicali ce lucrează în secţiile închise ale Spitalului

clinic de psihiatrie din Chişinău, şi în timpul apropiat, ocuparea posturilor vacante; 4. Revederea totală a procedurilor de selecţie a infirmierilor din Azilul psihico-neurologic din

Cocieri (cât şi în alte internate psihico-neurologice) şi punerea la punct a unui program complet de instruire iniţială şi continuă pentru ei, în lumina observaţiilor făcute mai sus;

5. Supravegherea personalului din Azilul psihico-neurologic din Cocieri în vederea protejării rezidenţilor de alţi rezidenţi care ar putea să le cauzeze prejudiciu. Aceasta necesită nu doar o prezenţă a personalului de toate nivelurile şi o supraveghere adecvată a rezidenţilor, dar de asemenea o instruire corespunzătoare pentru gestionarea situaţiilor dificile;

6. Asigurarea ca toţi pacienţii, inclusiv cei internaţi în secţiile închise, să beneficieze de cel puţin o oră pe zi de aflare reală la aer liber, excepţie fiind contraindicaţia medicală. Se cuvine de asemenea de mărit timpul pe care copiii pot să-l petreacă în curtea secţiei în fiecare zi şi să li se propună activităţi diverse la aer liber în dependenţă de vârsta lor;

7. Dezvoltarea liniilor directorii cu privire la folosirea mijloacelor de imobilizarea pacienţilor; 8. Luarea tuturor măsurilor ce se impun pentru ca procedurile de spitalizare din oficiu a

persoanelor în condiţiile prevăzute de articolul 28 al legii cu privire la asistenţa psihiatrică să fie respectate numaidecât şi ca garanţiile juridice existente să fie realmente eficace;

9. Luarea măsurilor pentru a asigura că pacienţii interesaţii şi/sau reprezentanţii lor legali să fie sistematic informaţi, în deosebi în formă scrisă, referitor la rapoartele trimestriale ale comisiei de medici psihiatri în privinţa lor;

10. Asigurarea ca pacienţii să se bucure de dreptul efectiv de a fi ascultat în persoană de către un judecător în cadrul procedurii de reexaminare şi să beneficieze de serviciile unui avocat;

11. Asigurarea că orice derogare de la principiul consimţământului liber şi clar la tratament al pacienţilor nonvoluntari n-ar trebui să se aplice decât în circumstanţe excepţionale şi foarte clar definite prin lege;

12. Dotarea de către Conducerea Spitalului clinic de psihiatrie din Chişinău a instituţiei cu instalaţii adecvate care să le permită pacienţilor să facă apeluri telefonice;

13. Luarea măsurilor incitative în scopul ocupării posturilor vacante de medici şi anume, al doilea post de psihiatru şi postul pe jumătate de funcţie de ginecolog în internatele psihoneurologice;

14. Acordarea unei înalte priorităţi măririi semnificative a numărului de asistenţi medicali (şi/sau de personal cu o instruire medicală) în contact direct cu rezidenţii din secţii în cursul zilei, ocupând mai întâi posturile vacante şi dublând efectivele actuale în timpul zilei, obiectivul final fiind de a avea în fiecare secţie în timpul zilei câte un asistent medical;

15. Asigurarea recrutării personalului specializat;

271 Raportul CPT in urma vizitei din Republica Moldova din 2007.

52

16. Asigurarea că sarcina care constituie în liniştirea rezidenţilor cu comportament agresiv/violent să fie întotdeauna efectuată de personalul calificat pentru aceasta. În nici o circumstanţă, nu trebuie de făcut apel la asistenţa altor rezidenţi.

17. Reevaluarea practicii de recurgere la izolare în azilul psihico-neurologic din Cocieri272; 18. Asigurarea ca toate persoanele plasate în Azilul psihico-neurologic să se bucure de dreptul

efectiv de a iniţia o acţiune în faţa unei instanţe de judecată pentru ca instanţa să decidă asupra legalităţii plasării lor. În acest context, persoanele în cauză ar trebui să poată beneficia de garanţiile cuvenite (adică, posibilitatea de a fi audiat de către un judecător, dreptul la un avocat, etc.);

19. Garantarea că legislaţia în materie de reevaluare periodică a stării de sănătate mintală a persoanelor plasate în Azilul psihico-neurologic, să fie din plin respectată, asigurându-se că interesaţii să fie informaţi în modul cuvenit despre rezultatele noilor evaluări;

20. Revizuirea de către conducerea Azilului din Cocieri a posibilităţilor ce permit rezidenţilor să adreseze, în mod confidenţial, plângerile lor la nivel intern cât şi în faţa organismelor exterioare;

21. Evaluarea dacă rezidenţii din azilurile psihiconeurologice pot să se adreseze unei persoane de referinţă care ar putea anume să le asiste în ceea ce ţine de respectarea drepturilor şi intereselor legitime şi să efectueze o mediere, în caz de necesitate;

22. Asigurarea ca procurorii şi comisiile ministeriale, având sarcina de inspecţie a azilurilor psihico-neurologice, să intensifice vizitele lor, având în vedere că membrii acestor organisme trebuie să aibă iniţiativa de a intra spontan în contact cu rezidenţii şi să se poată întâlni cu ei fără martori ;

23. Personalul medical din secţiile închise de psihiatrie generală ale Spitalului clinic de psihiatrie să aducă clar la cunoştinţa infirmierilor care lucrează sub responsabilitatea sa că orice formă de maltratare a pacienţilor (de natură fizică sau verbală) este inacceptabilă şi va face obiectul unor sancţiuni severe. Acest mesaj ar trebui de asemenea să fie difuzat în carul ciclului de formare a personalului;

24. Instituirea unui serviciu independent de protecţie a drepturilor pacienţilor abilitat cu primirea plângerilor, în conformitate cu legea;

25. Editarea unei broşuri de prezentare, care să formuleze regulile de viaţă ale instituţiei şi drepturile pacienţilor – inclusiv şi despre organele şi procedurile de plângeri – şi să fie înmânate sistematic pacienţilor şi familiilor lor în cursul admiterii lor într-o instituţie psihico-neurologică

272 Raportul CPT in urma vizitei din Republica Moldova din 2007.

53

3.4. SUMAR AL CAUZALITĂŢII TORTURII ÎN REPUBLICA MOLDOVA După declararea independenţei RM, deşi au fost depuse anumite eforturi în vederea eradicării torturii, fenomenul este în continuare întâlnit în practica cotidiană, ca o reminiscenţă a unui sistem de guvernare autoritar şi totalitar. Factori sistemici ce favorizează comiterea şi tolerarea actelor de tortură:

• acces limitat al reprezentanţilor societăţii civile în locurile de detenţie; • accesul liber al ofiţerilor de urmărire penală la persoanele aflate în custodia poliţiei; • detenţia îndelungată în custodia poliţiei273; • atitudinea punitivă a unor colaboratori ai organelor de drept; • dificultăţi şi constrângeri în demonstrarea performanţelor profesionale; • condiţii precare de detenţie şi resurse financiare limitate pentru întreţinerea locurilor de

detenţie, ceea ce duce la tratament diferenţiat al deţinuţilor274, inclusiv prin comiterea unor acte de corupţie275, când se asigură unele facilităţi contra anumitor sume de bani;

• corupţia în autorităţile publice, ceea ce poate permite eschivarea de la răspundere penală a unor făptuitori şi atragerea la răspundere penală a unor persoane nevinovate, corespunzător cu deficienţe în probarea „vinovăţiei” acestor persoane şi aplicarea relelor tratamente în vederea recunoaşterii vinovăţiei;

• evidenţa documentară sumară sau inadecvată a circuitului persoanelor în detenţie; • abordarea superficială de către factorii politici al problematicii torturii şi tolerarea actelor de

tortură în vederea creării „climatului” necesar menţinerii controlului asupra societăţii; • înţelegerea superficială a fenomenului torturii (prevenirea, combaterea, pedepsirea,

compensarea) de către practicienii din sistemul de justiţie penală, inclusiv cunoaşterea insuficientă de către profesionişti (ofiţeri de urmărire penală, procurori, avocaţi, judecători, medici, experţi medico-legali etc.) a diferitor aspecte importante în ceea ce priveşte tortura;

• eficienţa scăzută a activităţilor instructive şi educaţionale, datorită corelării sumare a contextului educaţional cu cel de activitate cotidiană, precum şi cu actele internaţionale din domeniu;

• mecanisme ineficiente de depunere a plângerilor de tortură, soldate deseori doar cu înregistrarea lor, fără o reaţie adecvată şi consecventă la acestea. Marea majoritate a plângerilor nu sunt investigate în mod corespunzător şi sunt respinse practic automat276, după o abordare şablonata, fără luarea în considerare a prevederilor Protocolului de la Istambul şi a altor principii de investigare eficientă a cazurilor de tortură;

• elemente de persecutare a persoanelor care depun plângeri şi lipsa mecanismelor de protecţie a acestora;

• capacitate şi cunoştinţe insuficiente în vederea investigării eficiente a plângerilor de tortură. Practicarea unor metode vechi şi inadecvate de investigare şi documentare a torturii, inclusiv de colectare şi prezentare în instanţă a dovezilor medicale şi a documentelor eliberate exclusiv de Centrul de Medicină Legală (CML) şi alte instituţii de stat277;

273 Raport al Raportorului Special al ONU pentru tortură şi alte forme crude, inumane sau degradante de tratament sau pedeapsă, Manfred Nowak. A/HRC/10/44/Add.3. 12 februarie 2009. 274 Raport al Raportorului Special al ONU pentru tortură şi alte forme crude, inumane sau degradante de tratament sau pedeapsă, Manfred Nowak. A/HRC/10/44/Add.3. 12 februarie 2009. 275Documentul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei Doc. 11374 din 14 septembrie 2007, al. 16, 93, 100, 121 şi 129-141. 276 Raport al Raportorului Special al ONU pentru tortură şi alte forme crude, inumane sau degradante de tratament sau pedeapsă, Manfred Nowak. A/HRC/10/44/Add.3. 12 februarie 2009. 277 Recomandări ale Comitetului Împotriva Torturii din noiembrie 2009 (CAT/C/MDA/CO/2).

54

• examinarea medicală primară278 sumată la examinarea vizuală a deţinutului în locurile de detenţie ale poliţiei şi, corespunzător, documentarea inadecvată a consecinţelor actelor de tortură sau lipsa reacţiei (anunţarea altor medici, a procurorului, a ombudsmanului etc.) în acest caz279;

• admiterea ca probe în cadrul procesului de judecată a depoziţiilor obţinute prin violenţă, ameninţări sau alte metode de presiune şi tortură;

• remedii naţionale ineficiente pentru combaterea actelor de tortură; persistenţa impunităţii prin judecarea inadecvată, uneori contextuală, a actelor de tortură;

• limite legale inadecvate ale pedepsei pentru acte de tortură; • solidaritate profesională, tolerarea şi muşamalizarea cauzelor de tortură de către superiori; • remedii domestice ineficiente pentru acte de tortură. Autorităţile competente, procurorii şi

personalul penitenciar cu greu iniţiază investigaţii280, chiar dacă există dovezi medicale sau de alt gen precum că s-au comis acte de tortura281.

Factori individuali, atribuiţi colaboratorilor organelor de drept, ce favorizează comiterea actelor de tortură:

• condiţii de muncă dificile, lipsă sau insuficienţă a echipamentelor necesare, salarii reduse şi alte probleme sociale, , ore de muncă peste program, lipsa condiţiilor adecvate de re-creare şi odihnă, stres profesional zilnic, stări de încordare şi tensiune care pot duce la patologii cardiovasculare, neurologice, psiho-somatice şi de altă natură, probleme psiho-emoţionale, tulburări psihologice şi stări de limită, soldate cu reducerea auto-controlului, a gradului de satisfacţie faţă de profesie şi activitatea zilnică, cu creşterea agresivităţii şi comunicare violentă cu persoanele aflate în custodie cu riscul de utilizare a forţei şi torturii faţă de acestea;

• lipsa serviciilor de asistenţă psihologică specializată continuă pentru colaboratorii organelor de drept;

• condiţii inadecvate şi resurse insuficiente pentru formare profesională continuă, inclusiv auto-instruire;

• lipsa sistemelor eficiente de verificare a cunoştinţelor şi de motivare profesională în baza abilităţilor şi performanţelor personale;

• regulamente interne riguroase în structuri quasi-militarizate, cu indicatori inadecvaţi de evaluare a performanţelor.

Factori sociali ce favorizează comiterea şi tolerarea actelor de tortură:

• interes şi cunoştinţe limitate în rândul cetăţenilor cu privire la Drepturile fundamentale ale Omului şi interzicerea absolută a torturii;

• tolerarea practicării torturii pe teritoriul ţării pentru o perioadă îndelungată de timp; • situaţie dificilă şi stare socială precară a victimelor, care deseori provin din familii social

compromise şi vulnerabile, precum şi lipsa de cunoştinţe şi mijloace pentru a implica mecanisme de suport şi protecţie;

• dominanţa fricii în societate, dependenţa de factorii de decizie de la diferite niveluri, obedienţa faţă de guvernare, indiferenţa, ignoranţa sau reticenţa cetăţenilor faţă de victimele torturii şi problemele lor, care contribuie la instaurarea unei stări de toleranţă sporită a fenomenului în societate.

278 RAPORT, Thomas Hammarberg, Comisar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei ca urmare a vizitei în Republica Moldova, 25 - 28 aprilie 2009. 279 Raport cu privire la activitatea Mecanismului Naţional de Prevenire a Torturii, 2009, pag. 23-24. 280 Raport al Raportorului Special al ONU pentru tortură şi alte forme crude, inumane sau degradante de tratament sau pedeapsă, Manfred Nowak. A/HRC/10/44/Add.3. 12 februarie 2009. 281 CtEDO, Gurgurov vs Moldova (No. 7045/08); Colibaba vs Moldova.

55

4. PREVENIREA ŞI COMBATEREA TORTURII 4.1. INSTRUMENTE DE PREVENIRE A TORTURII

4.1.1. Mecanismul Naţional pentru Prevenirea Torturii (Consiliul Consultativ)

La 16 septembrie 2005, Republica Moldova a semnat, iar prin Legea nr.66 din 30.03.2006 a ratificat Protocolul Opţional la Convenţia ONU (OP CAT) împotriva torturii şi altor tratamente crude, inumane sau degradante, adoptat de Adunarea Generală a ONU la 18 decembrie 2002. Întru implementarea cerinţelor Protocolului, Parlamentul Republicii Moldova la data de 26.07.2007 a adoptat Legea nr. 200 privind modificarea şi completarea Legii RM cu privire la avocaţii parlamentari nr.1349 din 17.10.1997282 şi hotărârea Parlamentului nr. 57, din 20.03.2008 cu privire la Regulamentul Centrului pentru Drepturile Omului (CpDOM)283. Mecanismul Naţional pentru Prevenirea Torturii (MNPT) a fost creat cu două entităţi componente: 1) avocaţii parlamentari – în capacitatea lor individuală şi 2) un organ colegial - Consiliul Consultativ (din care face parte un avocat parlamentar desemnat, în calitate de membru)284. CpDOM a adoptat, la data de 12.07.2007, Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Consultativ285. Consiliul Consultativ s-a constituit în aprilie 2008, prin alegerea a 10 membri din partea societăţii civile în frunte cu Ivan Cucu, avocatul parlamentar desemnat de către directorul CpDOM în calitate de preşedinte al Consiliul Consultativ din oficiu. Din noiembrie 2008, Anatolie Munteanu, noul director al CpDOM, exercită funcţia de preşedinte din oficiu al Consiliului Consultativ. Consiliul Consultativ are un mandat, în baza legii, compatibil cu prevederile OP CAT. Suportul logistic pentru activitatea Mecanismului Naţional pentru Prevenirea Torturii şi implicit Consiliului Consultativ (inclusiv a membrilor acestuia) se asigură de către CpDOM. Cadrul normativ relevant nu prevede exact cerinţele referitor la colegialitatea activităţii în cadrul Consiliului Consultativ şi nici modalitatea de adoptare a deciziilor privitor la rapoartele în urma vizitelor instituţionale, adoptarea bugetului, raportului de activitate anuală şi a rapoartelor tematice etc. Pe parcursul lunilor de toamnă a anului 2008 şi la începutul anului 2009, componenţa Consiliului Consultativ s-a micşorat semnificativ. Către luna august 2008 din componenţa Consiliului Consultativ au plecat trei membri ai societăţii civile. Pe parcursul anului 2009, Consiliul a funcţionat doar cu 5 membri ai societăţii civile. Pe parcursul anilor 2008 şi 2009, Consiliul Consultativ a produs mai multe rapoarte după vizite instituţionale, însă acestea nu sunt făcute publice. Rezultatele şi efectele activităţii Rezultatele activităţii Consiliului Consultativ este dificil de evaluat exact datorită timpului limitat de funcţionare şi condiţiilor inadecvate în funcţionarea acestuia. Probabil, funcţionarea Mecanismului Naţional pentru Prevenirea Torturii, poate fi evaluată în termenii de produse create şi realizate şi contribuţia la conştientizarea de către societate şi instituţiile specializate despre problemele şi situaţia drepturilor persoanelor în detenţie. Un alt rezultat măsurabil poate fi însăşi faptul de supraveţuire şi de funcţionare a Consiliului Consultativ, în condiţiile constrîngerilor existente.

282 http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=311577 283 http://lex.justice.md/md/327712/ 284 În opinia directorului CpDOM, expusă în raportul său prezentat Comitetului ONU contra Torturii, Consiliul Consultativ nu se prezintă ca partea componentă a MNPT http://www2.ohchr.org/english/bodies/cat/docs/ngos/CPDODM_Moldova43.pdf. Totodată, opinia expusă în public în cadrul vizitei Raportorului special Manfred Nowak, CC poate face parte din MNPT. 285 Regulamentul nu a fost publicat în mod oficial şi nici pe pagina electronică a CpDOM.

56

Mecanismul Naţional pentru Prevenirea Torturii este un instrument de prevenire a torturii prin monitorizare şi inspecţie286, având la dispoziţie metodele de lucru: 1) vizite inopinate şi vizite periodice în locurile de detenţie şi 2) dialogul cu autorităţile publice relevante pe marginea constatărilor în vederea îmbunătăţirii situaţiei. Mecanismul Naţional pentru Prevenirea Torturii completează alte instrumente de prevenire şi combatere a torturii. Mecanismului Naţional pentru Prevenirea Torturii nu substituie avocaţii parlamentari în domeniul prevenirii torturii, dar completează şi cooperează cu aceştia în promovarea drepturilor omului în locurile de detenţie. Avocaţii parlamentari au un rol distinct în examinarea cazurilor individuale, reprezentarea cazurilor individuale, dar, totodată, dreptul de iniţiativă legislativă şi angajamentul direct în pledoaria pentru schimbarea politicilor în raport cu autorităţile publice. Rezultatul activităţii Consiliului Consultativ se preconizează a fi presiunea constructivă şi totodată preventivă asupra locurilor de detenţie cu un efect de umanizare a locurilor de detenţie. Totodată, informaţia colectată de Consiliul Consultativ constituie informaţii necesare pentru formularea concluziilor şi recomandărilor cu referire la locurile de detenţie. Consiliul Consultativ a realizat ceva mai puţin de una sută de vizite instituţionale în locurile de detenţie, a elaborat zeci de rapoarte instituţionale, inclusiv un raport anual, formulat recomandări şi dialogat cu unele autorităţi responsabile de situaţia în locurile de detenţie287. Efectul activităţii Consiliului Consultativ poate fi examinat pentru două perioade diferite: până la evenimentele din aprilie 2009 şi după evenimentele din aprilie 2009. Constatările rapoartelor instituţionale individuale efectuate în baza vizitelor pe parcursul anului 2008 au fost sistematizate în raportul anual 2008288. Acesta conţine un şir de constatări şi concluzii formulate pentru primă dată cu un grad mai mare de specificitate şi exactitate. Impactul raportului este greu de estimat, însă Raportorul special contra torturii, CPT şi alte organisme internaţionale au făcut referinţe la conţinutul acestuia. Pe plan naţional, raportul publicat în luna februarie 2009 nu a reuşit să producă o rezonanţă, probabil din cauza alegerilor parlamentare din aprilie 2009. Vizitele instituţionale, în care Consiliul Consultativ s-a angajat într-un dialog pe marginea situaţiei din locurile de detenţie, oferind soluţii specifice şi concrete situaţiilor depistate, au produs efecte locale, şi în unele cazuri a avut efecte de prevenire a cazurilor de tortură. Unul din rezultatele principale ale activităţii Consiliului Consultativ a fost că o bună parte din autorităţi responsabile de locurile de detenţie au devenit mai conştiente de respectarea drepturilor în locurile de detenţie. Un alt efect s-a realizat asupra activităţii CpDOM. Proximitatea Consiliului de CpDOM, interacţiunea Consiliului cu avocaţii parlamentari şi angajaţii instituţiei date, a avut un efect de deschidere a CpDOM. Un efect important pozitiv pentru CpDOM a avut transferul parţial de imagine de la organizaţiile neguvernamentale – membre ale Consiliului Consultativ. Dialogul dintre societatea civilă şi CpDOM prin transferul de cunoştinţe, informaţii, abordări a avut o contribuţie de democratizare a CpDOM. Prezenţa societăţii civile în activitatea Mecanismului Naţional pentru Prevenirea Torturii deocamdată este limitată. OP CAT şi practica de implementare a OP CAT în ţările cu democraţii avansate, prevede un grad mai important de participare a societăţii civile. Opinia experţilor cu privire la rolul

286 Raport al raportorului Special pentru Tortura şi alte forme crude, inumane sau degradante de tratament sau pedeapsă, Manfred Nowak. Misiunea în Republica Moldova, 12 februarie 2009. 287 Raportul de activitate al Consiliului Consultativ pentru anul 2008, http://www.ombudsman.md/file/Raport_mecanism.pdf 288 Raportul de activitate al Consiliului Consultativ pentru anul 2008, http://www.ombudsman.md/file/Raport_mecanism.pdf

57

societăţii civile în cadrul Mecanismului Naţional pentru Prevenirea Torturii289 remarcă participarea insuficientă şi prea sumară. Evenimentele din aprilie 2009 au prezentat o importantă provocare pentru activitatea Consiliului Consultativ. Membrii societăţii civile din Consiliul Consultativ au exercitat atribuţiile sale pentru a vizita izolatoarele aflate sub jurisdicţia autorităţilor poliţiei, dar şi izolatoarele din cadrul penitenciarelor. Restricţiile impuse Consiliul Consultativ în luna aprilie 2009, informaţia totuşi obţinută de Consiliul Consultativ despre încălcarea drepturilor persoanelor reţinute, interviurile şi cazurile documentate de membrii societăţii civile din cadrul Consiliului Consultativ au avut un impact important pentru conştientizarea de către societatea şi comunitatea internaţională a situaţiei în locurile de detenţie. Interacţiunea membrilor Consiliului Consultativ cu Comisarul CoE al Consiliului Europei, Comitetul de miniştri al CoE, CPT, Raportorul Special contra Torturii, a contribuit la crearea imaginei corecte despre dimensiunea încălcărilor drepturilor omului în detenţie. Astfel, Consiliul Consultativ a reuşit să promoveze o înţelegerea mai adecvată a societăţii asupra situaţiei drepturilor omului în locurile de detenţie. Schema input --> procese --> produse (output) --> rezultate (outcome)290 Input Procese Output şi Outcome Observăm prezenţa resurselor minime pentru funcţionarea Consiliului Consultativ, actualmente doar 5 membri şi un jurist cu program redus de muncă, în condiţiile constrângerilor interne de funcţionare a mecanismului. Pe parcursul anului 2008 şi 2009, Consiliul Consultativ a realizat a serie de vizite în marea majoritate a locurilor de detenţie, a luat act de situaţia în locurile de detenţie. În situaţiile cele mai dificile din aprilie 2009, a demonstrat o atitudine activă şi intolerantă faţă de cazurile de încălcare a drepturilor omului în custodia poliţiei.

Provocările şi constrângerile de funcţionare În activitatea sa, Mecanismul Naţional pentru Prevenirea Torturii s-a confruntat cu multiple constrângeri de ordin extern şi totodată intern. Constrângerile interne au fost cauzate de impedimentele şi obstacole impuse din cadrul CpDOM, iar constrângerile externe au venit în principal din partea autorităţilor poliţiei. În continuare vom enumeră cele mai importante constrângeri interne şi cauzele acestora:

289 Studiul de politici şi de implementare a politicii cu privire la crearea mcanismului national de prevenire a torturii, include amendamentele legislative şi normative, http://credo.md/arhiva/documente/PolicyOPCATMoldova%20v3.pdf. Informaţia prezentată de Asociaţia Memoria cu privire la funcţionarea MNPT pentru Comitetul ONU contra Torturii http://www2.ohchr.org/english/bodies/cat/docs/ngos/Memoria_Moldova43.pdf, CReDO, IDOM, CNR, Raportul alternativ privitor la implementarea Convenţiei contra Torturii, noiembrie 2009, http://www2.ohchr.org/english/bodies/cat/docs/ngos/CReDO_IDOM_CNR_Moldova43.pdf. 290 Input – intrări şi resurse folosite; procese – procese, procedurile, instrumentele disponibile; output – rezultatele obţinute (produse tangibile); outcome – schimbările.

2008: 8 membri (fiecare 8 ore voluntariat-săptămână), 1 maşină (şofer, benzină), 50% suport jurist, instruire CoE (APT), OSCE, suport politic OSCE 2009: 5 membri (fiecare 8 ore voluntariat-săptămână), 1 maşină (şofer, benzină), 50% suport jurist, Oct 2009: 3 pc, 3 camere, etc.; instruire OSCE, UNDP, suport politic OSCE

Vizite: 2008(70), 2009(50); Discuţii, negocieri (4), refuzuri (10), autorităţi poliţia: Confruntări conducerea CpDOM, MinJust: 9 Opinii separate poziţia CpDOM: 5 Întilniri CC: 2008 (25), 2009 (30)

Rapoarte instituţionale: 50 (nu sunt publice); Proiect website (respins); Rapoarte anuale: 1 (public); Propuneri modificare funcţionare MNPT: 5; Intervenţii CoE, UN, EU CoE (Comisar DrOm, CPT, ComMin), UN (RapSpec, UNCAT, UNHRC), EU:5; Opinia publică MD cunoaşte probleme din sistem

58

- Membrii Consiliul Consultativ care reprezintă societatea civila interpretează Mecanismul naţional ca fiind compus din: 1) Consiliul Consultativ, si 2) Avocaţii parlamentari. În cadrul CpDOM exista o ezitare de interpretare, deseori se prezintă o opinie divergenta precum că doar Avocaţii parlamentari reprezintă mecanismul Naţional de prevenire a Torturii şi Consiliul Consultativ este o entitate de suport. Opinia din cadrul CpDOM este una incoerenta, nu se conformează prevederilor OPCAT si interpretărilor legale ale Legii 200/2007 si hotărârii 57/2008. Aceasta divergenta de interpretare apare din luna noiembrie 2008 şi se accentuează din perioada evenimentelor din aprilie 2009. Interpretarea diferită se datorează ambiguităţii legislaţiei relevante, opiniei neconstructive a conducerii CpDOM şi a Ministerului Justiţiei291. Această ambiguitate necesită o abordare şi o precizare.

- Activitatea Consiliul Consultativ nu este una colegială în adoptarea deciziilor (toate deciziile adoptate, planificările, folosirea resurselor financiare, responsabilitatea tuturor membrilor, inclusiv a avocatului parlamentar în prezentarea rapoartelor de vizită). Membrii Consiliului Consultativ cunosc doar cu câteva zile înainte despre prezentarea rapoartelor către organismele internaţionale, Consiliul Consultativ este reprezentat în exterior fără a se consulta cu opinia membrilor Consiliul Consultativ, după cum se prevede statutul si regulamentul de funcţionare. Astfel, cadrul legislativ şi de funcţionare a Consiliului Consultativ necesită clarificare şi detaliere.

- Lipsa suportului de secretariat şi logistic pentru activitatea Consiliul Consultativ. Consiliul Consultativ nu are la dispoziţie asistenţi juridici pentru realizarea vizitelor în locurile de detenţie292. De asemenea, membrii Consiliul Consultativ, au primit doar în luna octombrie 2009 suportul tehnic în realizarea vizitelor. CC nu are o linie bugetară specializată care poate fi gestionată în scopurile de realizare a obiectivelor sale, separată clar în cadrul bugetului CpDOM.

- Exista divergente în cadrul Consiliului Consultativ privitor la activitatea şi drepturile membrilor, cu referire la: 1) accesul la oricare timp şi în toate încăperile în care pot fi deţinute persoane, 2) folosirea tuturor materialelor şi informaţiilor, inclusiv copiilor după registre (cum este necesar) pentru a face constatările necesare. Preşedintele din oficiu al Consiliului Consultativ descurajează293 membrii să persevereze în accesul în izolatoarele comisariatelor de poliţie, optând pentru solicitarea informaţiei în scris şi nu pentru documentarea registrelor. Percepţia şi înţelegerea eronată a preşedintelui din oficiu al Consiliului Consultativ şi al CpDOM a prevederilor OPCAT şi celor ale legislaţiei Republicii Moldova, necesită o clarificare prin detalierea legislaţiei respective şi prin elaborarea metodologilor de efectuare a vizitelor.

- Activitatea Consiliului Consultativ este deocamdată slab cunoscută în societate. Mecanismul Naţional pentru Prevenirea Torturii nu are o pagină elaborată despre activitatea sa. Singura filă294 dedicată Mecanismului Naţional pentru Prevenirea Torturii conţine informaţii sumare şi conţinutul acesteia este gestionat în exclusivitate de conducerea CpDOM. Eforturile şi propunerile membrilor Consiliului Consultativ de a elabora o pagină electronică separată295, care ar fi legată de pagina electronică a CpDOM a eşuat din cauza obstacolelor puse de către CpDOM pe motive necunoscute. MNPT ar trebui să adopte o strategie de comunicare mai agresivă, gestionarea strategiei ar trebui să revină Consiliului Consultativ.

291 Opinia vice-ministrului Ministerului Justiţiei în calitate de şef al delegaţiei Republicii Moldova la Geneva, în cadrul audierii raportului de către Comitetul ONU pentru Drepturile Omului (13-14.10.2009) http://www.publictv.md/ro/Geneva_Raportul_Drepturile_Omului_in_Moldovei_2-13.10.2009. Opinia exprimată de vice-ministru al Justiţiei în cadrul întrevederii cu Raportorul Special contra Torturii,Manfred Nowak (februarie 2009). 292 Singurul jurist din cadrul CpDOM, care este ataşat la activitatea Consiliului Consultativ, susţine că are doar câteva ore pe zi pentru activitatea de suport juridic pentru Consiliul Consultativ. Acesta se subordonează în exclusivitatea conducerii CpDOM. 293 CReDO, IDOM, CNR, Promo-lex, Raportul alternativ privitor la implementarea Pactului cu privire la Drepturile Civile şi Politice, octombrie 2009, http://www2.ohchr.org/english/bodies/hrc/docs/ngos/CreDO_IDOM_Moldova97.pdf. CReDO, IDOM, CNR, Raportul alternativ privitor la implementarea Convenţiei contra Torturii, noiembrie 2009, http://www2.ohchr.org/english/bodies/cat/docs/ngos/CReDO_IDOM_CNR_Moldova43.pdf, Clarisa Bencomo, Sub acoperirea Impunităţii, http://www.soros.md/docs/HR%20Report_Final_cover.pdf 294 http://www.ombudsman.md/md/torturii/. 295 vezi: Minutele Consiliului Consultativ din perioade mai, iunie, iulie 2008 (în forma electronică).

59

În continuare vom enumera cele mai importante constrângeri externe şi cauzele acestora:

- Refuzul autorităţilor poliţiei, în special în perioada aprilie-iulie 2009, dar şi după această perioadă, de a oferi acces nelimitat la toate încăperile şi orice informaţii relevante privind persoanele aflate în detenţie. Aceasta se datorează lipsei de voinţă politică în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, necunoaşterii din partea persoanelor responsabile şi lipsei procedurii de responsabilizare a celora care încalcă drepturile Consiliului Consultativ. Astfel, este oportună tragerea la răspundere disciplinară, după caz – penală, pentru încălcarea drepturilor Consiliului Consultativ.

- Consiliul Consultativ nu are o recunoaştere bună în societate, prezenţa mediatică este limitată. Totodată, Consiliul Consultativ nu se bucură de o implicaţie mai consistentă din partea organizaţiilor societăţii civile. Organizaţiile specializate: nu au resurse adecvate, au atitudine distanţată faţă de Consiliul Consultativ, nu conştientizează importanţa Mecanismului Naţional pentru Prevenirea Torturii.

Evenimentele din aprilie 2009 au prezentat o importantă provocare pentru activitatea CC. Membrii societăţii civile din CC au exercitat atribuţiile sale pentru a vizita izolatoarele aflate sub jurisdicţia autorităţilor poliţiei, dar şi izolatoarele din cadrul penitenciarelor. Contrar legii cu privire la Avocatii Parlamentari cu referire la Consiliul Consultativ:

1. 09.04.2009, orele 1200 –unui membru al Consiliului consultativ i-a fost restricţionat accesul în Comisariatul de Poliţie al sectorului Rîşcani, mun. Chişinău, pe motiv că nu se permite nimănui să intre;

2. 09.04.2009, orele 2230 – unui membru al Consiliului consultativ i-a fost restricţionat accesul în Comisariatul de Poliţie al sectorului Buiucani, mun. Chişinău, pe motiv că colaboratorii de la unitatea de gardă au primit ordin să nu permită nimănui accesul;

3. 11.04.2009, orele 1800 – la 3 membri ai Consiliului consultativ le-a fost restricţionat accesul în Comisariatul General de Poliţie al mun. Chişinău şi în Izolatorul de detenţie preventivă din cadrul acestei instituţii, pe motiv că persoanele responsabile nu sunt pe loc şi nu există permisiunea Ministerului Afacerilor Interne în acest sens;

4. 11.04.2009, orele 2130 – la 3 membri ai Consiliului consultativ le-a fost restricţionat accesul în Comisariatul de Poliţie al sectorului Centru, mun. Chişinău, pe motiv că persoanele responsabile nu sunt pe loc, şi nu există permisiunea Ministerului Afacerilor Interne în acest sens;

5. 14.04.2009, orele 1200 – avocatului parlamentar şi la 3 membri ai Consiliului consultativ le-a fost restricţionat accesul în Comisariatul de Poliţie al sectorului Rîşcani, mun. Chişinău, pe motiv că colaboratorii de poliţie nu cunoşteau Legea cu privire la avocaţii parlamentari şi invocau faptul că conducerea Comisariatului nu este pe loc, este la masă, este la adunare. Ulterior, după intervenţia avocatului parlamentar către persoanele responsabile din Ministerul Afacerilor Interne, accesul le-a fost permis.

6. 14.04.2009, orele 1300 – la 2 membri ai Consiliului consultativ le-a fost restricţionat accesul neintirziat si deplin în Comisariatul de Poliţie al sectorului Ciocana, mun. Chişinău, pe motiv că colaboratorii de poliţie nu cunoşteau Legea cu privire la avocaţii parlamentari şi invocau faptul că conducerea Comisariatului nu este pe loc, este la masă, este la adunare. Membrii Consiliului Consultativ au avut acces doar la celulele goale a Comisariatului, fara a avea acces la alte incaperi si la registrele de detentie.

7. 23.04.2009, orele 16.45 – la 2 membri ai Consiliului consultativ le-a fost restricţionat accesul neintirziat si deplin în Departamentul Servicii Operative a MAI, pe motiv că colaboratorii de poliţie nu cunoşteau Legea cu privire la avocaţii parlamentari şi invocau faptul că conducerea Comisariatului nu este pe loc, este la masă, este la adunare. Peste 2 ore si 30 minute după intervenţia repetata la avocatului parlamentar, Ministerul Afacerilor Interne, accesul le-a fost permis doar in izolatorul de detentie.

60

Schema analitică a principalelor constrîngeri în funcţionarea MNPT

4.1.1.1. Recomandări privind Mecanismul Naţional pentru Prevenirea Torturii Recomandările menţionate reprezintă o sinteză din recomandările organismelor internaţionale specializate şi a experţilor în domeniu296:

1. Precizarea prevederilor legale în legătură cu drepturile membrilor Consiliului Consultativ vizând realizarea vizitelor regulate şi ne-anunţate în locurile de detenţie;

2. Asigurarea ca toţi membrii Consiliului Consultativ să se bucure de statut egal, drept parte a Mecanismului Naţional pentru Prevenirea Torturii şi a Consiliului Consultativ pentru a le acorda posibilitatea de a-şi îndeplini pe deplin rolul cuvenit,

3. Asigurarea Mecanismului Naţional pentru Prevenirea Torturii şi Consiliului Consultativ cu suportul şi resursele financiare adecvate şi dedicate, inclusiv suport logistic şi de secretariat, acestea fiind gestionate colegial de către Consiliul Consultativ;

4. Organizarea activităţilor de instruire şi implementarea măsurilor relevante pentru a asigura ca toate persoanele care realizează vizite sub egida Protocolului Opţional la Convenţie să poată să-şi îndeplinească rolul în ceea ce priveşte documentarea tratamentului persoanelor în detenţie;

5. Modificarea legislaţiei, prin care Mecanismul Naţional pentru Prevenirea Torturii va deveni mai pluralist, incluzând elementele existente: avocaţii parlamentari şi Consiliul Consultativ, dar suplimentar va include comisiile locale de monitorizare a locurilor de detenţie297 (Consiliul Consultativ va asigura coerenţa şi suportul metodologic în funcţionarea acestora) şi organizaţiile neguvernamentale specializate (care vor coopera strâns instituţional cu Mecanismul Naţional pentru Prevenirea Torturii şi prin delegare vor vizita locurile de detenţie);

6. Asigurarea ca toate persoanele din administraţia locurilor de detenţie să conştientizeze drepturile Mecanismului Naţional pentru Prevenirea Torturii, inclusiv ale Consiliului Consultativ în ceea ce priveşte accesul neînsoţit şi neîmpiedicat la toate sectoarele din cadrul tuturor locurilor unde persoanele sunt private de libertate, fără oricare formă de notificare în prealabil. Aceste drepturi trebuie să includă posibilitatea pentru Mecanismul Naţional pentru

296 Concluziile şi recomandările Comitetului ONU contra Torturii, noiembrie 2009; Raportul Comisarului pentru Drepturile Omului al CoE, http://www2.ohchr.org/english/bodies/cat/docs/co/CAT.C.MDA.CO.2.doc; Raport al raportorului Special pentru Tortura şi alte forme crude, inumane sau degradante de tratament sau pedeapsă, Manfred Nowak. Misiunea în Republica Moldova, 12 februarie 2009; Raportul de activitate a Consiliului Consultativ, februarie 2008, http://www.ombudsman.md/file/Raport_mecanism.pdf; CReDO, IDOM, CNR, Promo-lex, Raportul alternativ privitor la implementarea Pactului cu privire la Drepturile Civile şi Politice, octombrie 2009, http://www2.ohchr.org/english/bodies/hrc/docs/ngos/CreDO_IDOM_Moldova97.pdf; CReDO, IDOM, CNR, Raportul alternativ privitor la implementarea Convenţiei contra Torturii, noiembrie 2009, http://www2.ohchr.org/english/bodies/cat/docs/ngos/CReDO_IDOM_CNR_Moldova43.pdf, 297 Legea nr. 235 din 13.11.2008 privind controlul civil asupra respectării drepturilor omului în instituţiile care asigură detenţia persoanelor, http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=329996.

MNPT, CC întâmpină obstacole

substanţiale în activitatea

sa

Ambiguitate legislativă în MNPT

Interpretarea restrictivă a CpDOM, MinJust, componenţa MNPT neconformă cu OP CAT

Conducerea autoritară a CpDOM, restricţii interne de funcţionare a CC

Lipsa surselor financiare, liniei dedicate, suportul secretariat

Accesul limitat şi obstrucţionat, poliţia

Suportul slab şi participarea redusă a societăţii civile

Lipsa acţiunilor de comunicare şi prezenţă publică

Lipsă metodologii, tehnologii de lucru

61

Prevenirea Torturii să examineze, la cerere, registrele ce ţin de detenţie, inclusiv registrele medicale, luând în consideraţie în modul cuvenit drepturile persoanelor cointeresate;

7. Intentarea proceselor disciplinare împotriva colaboratorilor care împiedică accesul liber al tuturor persoanelor care realizează vizite sub egida OP CAT la toate locurile unde persoanele sunt private de libertate, sau le neagă în orice alt mod accesul privat şi confidenţial la deţinuţi, le restricţionează posibilitatea de a revizui şi copia registrele şi alte documente relevante, sau interferează în orice alt mod cu îndeplinirea funcţiilor lor;

8. Asigurarea ca, de regulă, cu excepţia cazurilor existenţei unor motive convingătoare ce contravin drepturilor omului, raportul şi recomandările fiecărei vizite în partea a Mecanismului Naţional pentru Prevenirea Torturii, inclusiv a Consiliului Consultativ să fie făcute publice şi amplasate pe site-ul web al CpDOM imediat după realizarea vizitei, drept urmare a întreprinderii măsurilor de asigurare a drepturilor de securitate personală şi intimitate a deţinuţilor, precum şi drept urmare a aprobării colegiale în cadrul mecanismului naţional de prevenire ca un tot întreg;

9. Consolidarea Mecanismului Naţional pentru Prevenirea Torturii prin interacţionarea şi implicarea mai calitativă a membrilor societăţii civile, încurajarea prezenţei în cadrul Consiliului Consultativ a reprezentanţilor societăţii civile şi a mediului academic drept prioritar faţă de foştii lucrători ai sistemului de justiţie şi ai organelor de drept;

10. Plasarea panourilor informative despre drepturile Mecanismului Naţional pentru Prevenirea Torturii, inclusiv ale membrilor Consiliului Consultativ în fiecare loc de detenţie.

4.1.2. Centrul pentru Drepturile Omului Capacitatea Centrului pentru Drepturile Omului de a contribui la apărarea dreptului de a nu fi supus torturii, pedepselor, tratamentelor cu cruzime, inumane sau degradante este analizată în baza prevederilor Principiilor de la Paris privind Statutul Instituţiilor Naţionale (Principiile de la Paris)298, prin utilizarea cadrului analitic elaborat de Consiliul Internaţional cu Privire la Politicile în Domeniul Drepturilor Omului299. Astfel, contribuţia Centrului pentru Drepturile Omului este examinată din perspectiva a două aspecte: - corespunderea instituţiei cu standardele minime stipulate în Principiile de la Paris din perspectiva

prevenirii torturii şi - indicatorii utilizaţi pentru măsurarea progresului în prevenirea torturii. 4.1.2.1. Corespunderea CpDOM cu standardele minime prevăzute de Principiile de la Paris Caracterul Instituţiei Instituţia Naţională pentru Drepturile Omului din Republica Moldova cuprinde patru avocaţi parlamentari, Centrul pentru Drepturile Omului (CpDOM) şi oficiile sale regionale. Instituţia a fost creată în temeiul Legii cu privire la avocaţii parlamentari nr. 1349 din 17 octombrie 1997 cu modificările ulterioare300. Legea stipulează statutul Avocaţilor Parlamentari şi procedurile privind numirea şi resemnarea lor în funcţie (Capitolul I) şi responsabilităţile acestora (Capitolul II). Capitolul III al acestei Legi descrie procedurile privind organizarea şi activitatea Centrului pentru Drepturile Omului. Suplimentar la această Lege, în februarie 1998, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Hotărârea privind Regulamentul Centrului pentru Drepturile Omului (Regulamentul CpDOM), care reglementează structura CpDOM, aspectele ce ţin de angajaţii şi finanţarea acestuia301.

298 Principles relating to the Status of National Institutions (The Paris Principles), adopted by General Assembly resolution 48/134 of 20 December 1993. 299 Assessing the Effectiveness of Human Rights Institutions, 2005. International Council on Human Rights Policy. Versoix, Switzerland. 300 Legea nr. 1349 din 17.10.1997 cu privire la avocaţii parlamentari, publicată la 11.12.1997 în Monitorul Oficial nr. 82-83, data intrării in vigoare 11.12.1997. 301 Hotărâre nr. 57 din 20.03.2008 de aprobare a Regulamentului Centrului pentru Drepturile Omului, a structurii, a statului de funcţii şi a modului de finanţare a acestuia, publicată la 25.04.2008 în Monitorul Oficial nr. 81, data intrarii in vigoare 20.03.2008.

62

Structura CpDOM CpDOM este format din 4 avocaţi parlamentari, egali în drepturi, unul dintre care este specializat în probleme de protecţie a drepturilor copilului (avocat al copilului), din funcţionari, care asigură avocaţilor parlamentari asistenţă organizatorică, informaţională, ştiinţifico-analitică, economico-financiară, precum şi trei reprezentanţe amplasate în: Bălţi, Cahul şi Comrat (Unitatea Teritorială Autonomă ,,Gagauz-Yeri’’), activând ca subdiviziuni teritoriale ale instituţiei. Structura CpDOM este una problematică din perspectiva prevederilor ce ţin de egalitatea avocaţilor parlamentari, interacţiunea şi lucrul lor colectiv, încărcătura administrativă semnificativă a unuia dintre avocaţii parlamentari. Astfel, art. 4 al Legii cu privire la Avocaţii Parlamentari prevede existenţa a patru avocaţi parlamentari care deţin „drepturi şi responsabilităţi egale”. În acelaşi timp, legislaţia prevede că directorul Centrului pentru Drepturile Omului (desemnat de parlament din rândul Avocaţilor Parlamentari) coordonează activitatea avocaţilor parlamentari, ceea ce determină un tratament favorizant al acestuia. Interacţiunea dintre avocaţii parlamentari, procedurile de luare a deciziile nu sunt stipulate legal, cu excepţia prevederilor art. 11 al Regulamentului CpDOM, care stipulează posibilitatea avocaţilor parlamentari de a se specializa în diferite ramuri ale dreptului, conform unei decizii adoptate în comun302. În lipsa unor proceduri de luare a deciziilor, este dificilă adoptarea unor poziţii publice de comun acord a CpDOM. În plus, Regulamentul CpDOM conferă directorului acestei instituţii o listă impunătoare de responsabilităţi administrative suplimentare la funcţiile sale substantive de avocat parlamentar303, ceea ce poate diminua eficienţa activităţilor acestuia. Numirea în funcţie a avocaţilor parlamentari Conform art. 3 al Legii cu privire la avocaţii parlamentari, „avocat parlamentar poate fi orice cetăţean al Republicii Moldova licenţiat în drept, care are o înaltă competenţă profesională, o vechime de cel puţin 5 ani în activitatea juridică sau în învăţământul juridic superior şi o reputaţie ireproşabilă”. Procedura de numire este prevăzută în art. 5, care prevede că avocaţii parlamentari sunt numiţi în funcţie cu votul majorităţii deputaţilor aleşi; propunerile privind candidaturile avocaţilor parlamentari sunt înaintate în Parlament de către Preşedintele Republicii Moldova, de cel puţin 20 de deputaţi ai Parlamentului, în decursul ultimei luni a mandatului avocaţilor parlamentari desemnaţi anterior; comisia parlamentară pentru drepturile omului prezintă Parlamentului un aviz argumentat asupra fiecărei candidaturi. Merită de menţionat că în practică, aproape că nu există transparenţă în procesul de selectarea candidaţilor şi nu există concurenţă în perioada aprobării acestora de către Parlament304. Deseori, există doar un singur set de candidaţi, care mai mult sau mai puţin sunt aprobaţi de Parlament în mod automat. Mandatul avocaţilor parlamentari, independenţa, garanţiile legale Prevederile privind mandatul, independenţa funcţională şi garanţiile legale în exercitarea atrbuţiilor avocatului parlamentar corespund în mare parte Principiilor de la Paris. Astfel, conform art. 6 al Legii cu privire la avocaţii parlamentari, mandatul avocaţilor parlamentari este de 5 ani, limita fiind de 2 mandate consecutive. Legea prevede garanţii privind inviolabilitatea personalităţii avocaţilor parlamentari pe toată durata mandatului. Conform art. 12 al aceleiaşi legi, aceştia nu pot fi traşi la răspundere penală sau administrativă, nu pot fi reţinuţi, arestaţi, percheziţionaţi, supuşi controlului personal fără acordul prealabil al Parlamentului, cu excepţia cazurilor de infracţiune flagrantă. De asemenea, conform art. 11, în exerciţiul mandatului, avocaţii parlamentari sunt independenţi faţă de

302 Art. 11, Hotărâre nr. 57 din 20.03.2008 de aprobare a Regulamentului Centrului pentru Drepturile Omului, a structurii, a statului de funcţii şi a modului de finanţare a acestuia. 303 Art. 13, Hotărâre nr. 57 din 20.03.2008 de aprobare a Regulamentului Centrului pentru Drepturile Omului, a structurii, a statului de funcţii şi a modului de finanţare a acestuia. 304 Richard Carver şi Alexey Korotaev, Sporirea eficienţei Centrului pentru drepturile omului din Moldova: Constatări şi Recomandări, Chişinău 2007, p. 3.

63

deputaţii Parlamentului, Preşedintele Republicii Moldova, autorităţile publice centrale şi locale şi persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile. Resurse şi fonduri Legea cu privire la avocaţii parlamentari stipulează, în art. 35, că Centrul pentru Drepturile Omului este persoană juridică, dispune de ştampilă şi formulare ce au imprimate denumirea centrului şi imaginea stemei de stat a Republicii Moldova. Art. 37 prevede că, Centrul pentru Drepturile Omului dispune de buget propriu, care face parte din bugetul de stat. Proiectul bugetului Centrului pentru Drepturile Omului, cu avizul prealabil al Ministerului Finanţelor, se aprobă de către Parlament concomitent cu bugetul de stat. Până în anul 2008, statele de personal ale CpDOM constituiau 37 unităţi. Ulterior, conform Hotărârii Parlamentului Republicii Moldova nr. 57 din 20.03.2008, statele de funcţii ale instituţiei este de 55 unităţi. Conform Guvernul Republicii Moldova, finanţarea instituţiei este o problemă, CpDOM având statutul de instituţie de stat, iar donatorii preferând să susţină programe orientate spre sectorul neguvernamental. Conform aceleaşi surse, este incorectă situaţia în care Ministerul Finanţelor elaborează proiectul de lege privind bugetul de stat şi practic, la discreţie, decide repartizează resursele pentru finanţarea activităţii CpDOM305. În anul 2007 pentru finanţarea CpDOM au fost alocaţi 1,746,600.00 MDL; în anul 2008 – 3,050,500.00 MDL; iar în 2009 – 3,155,900 MDL306. Cu toate acestea, problema declarată a finanţării CpDOM poate fi abordată sub mai multe aspecte, nu doar strict din perspectiva alocării insuficiente a resurselor bugetare. Practic, nu există factori care ar împiedica colectarea de fonduri din partea CpDOM. În plus, recomandările internaţionale privind activitatea instituţiilor naţionale pentru drepturile omului prevăd că acestea trebuie să dispună de posibilităţi de acumulare de fonduri de la donatori privaţi sau străini. Până în anul 2007, unele aspecte ce ţin de funcţionarea CpDOM au fost asigurate de donatorii externi, în mod special PNUD – Moldova şi Guvernul Danez. Raportul CpDOM privind respectarea drepturilor omului în Republica Moldova în anul 2008 relevă o serie de activităţi desfăşurate cu susţinerea unor donatori precum UNICEF-Moldova, OSCE, PNUD-Moldova, şi alţi donatori. Evident, este foarte important ca majoritatea fondurilor să vină de la bugetul de stat, deoarece guvernele care creează asemenea instituţii trebuie să-şi exercite responsabilitatea de a le finanţa. Problema resurselor financiare trebuie privită în mod prioritar din perspectiva domeniilor prioritare de intervenţie pentru anul viitor. Aparent, la moment CpDOM nu are o abordare sistemică clară ce ţine de drepturile omului, iar fondurile se planifică în mare parte pentru asigura funcţionalitatea centrului, examinarea plângerilor şi efectuarea vizitelor în teritoriu şi abordare unor aspecte care s-au dovedit a fi problematice în anul precedent. Totodată, se impune un grad mai mare de transparenţă privind sursele de finanţare şi cheltuielile CpDOM. La moment, pe pagina web a CpDOM sunt publicate doar rapoartele generale de activitate şi rapoartele tematice, inclusiv un raport privind activitatea Mecanismului Naţional de Prevenire a Torturii, dar nu sunt publicate rapoartele financiare, nefiind menţionate contribuţiile financiare ale unor donatori precum UNICEF-Moldova, OSCE şi alţi donatori (susţinere în domeniul promovării drepturilor copilului, inclusiv linia fierbinte), PNUD-Moldova şi Delegaţia Comisia Europene în Moldova (linia fierbinte pe cazuri de tortura şi proiectul de susţinere a Mecanismului Naţional de Prevenire a Torturii, Sida, Misiunea OSCE în Republica Moldova (buletinul „Avocatul Parlamentar”), precum şi alţi donatori307. 305 Guvernul Republicii Moldova, Răspunsul Guvernului la întrebările Comitetului împotriva torturii în legătură cu examinarea celui de-al doilea Raport periodic al Republicii Moldova, 14 septembrie 2009, al. 156-157, http://www2.ohchr.org/english/bodies/cat/docs/AdvanceVersions/CAT-C-MDA-Q2-Add1_ru.pdf 306 Guvernul Republicii Moldova, Răspunsul Guvernului la întrebările Comitetului împotriva torturii în legătură cu examinarea celui de-al doilea Raport periodic al Republicii Moldova, 14 septembrie 2009, al. 164, http://www2.ohchr.org/english/bodies/cat/docs/AdvanceVersions/CAT-C-MDA-Q2-Add1_ru.pdf 307 vezi: pagina web a Centrului pentru Drepturile Omului din Moldova http://www.ombudsman.md

64

Atribuţiile avocaţilor parlamentari Avocaţii parlamentari au un spectru larg de împuterniciri, care corespund în mare parte Principiilor de la Paris. Astfel, conform Legii cu privire la avocaţii parlamentari, aceştia beneficiază de un şir de drepturi, inclusiv dreptul de a examina cererile privind deciziile sau acţiunile/inacţiunile autorităţilor publice centrale şi locale, instituţiilor, organizaţiilor şi întreprinderilor, indiferent de tipul de proprietate, asociaţiilor obşteşti şi persoanelor cu funcţii de răspundere de toate nivelurile care, conform opiniei petiţionarului, au încălcat drepturile şi libertăţile sale constituţionale308; de a avea acces liber la toate autorităţile publice centrale şi locale, să asiste la şedinţele lor, inclusiv la şedinţele organelor colegiale ale acestora; de a avea acces liber la instituţii, organizaţii şi întreprinderi, indiferent de tipul de proprietate, asociaţii obşteşti, în comisariate de poliţie şi locurile de detenţie din cadrul acestora, în instituţii penitenciare, în izolatoare de detenţie provizorie, în unităţi militare, în centre de plasament al imigranţilor sau al solicitanţilor de azil, în instituţii care acordă asistenţă socială, medicală sau psihiatrică, în şcoli speciale pentru minori cu devieri de comportament şi în alte instituţii similare; de a solicita şi primi de la autorităţile publice centrale şi locale, de la persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile informaţiile, documentele şi materialele necesare pentru exercitarea atribuţiilor; să aibă acces nelimitat la orice informaţie privind tratamentul şi condiţiile de detenţie ale persoanelor private de libertate; de a primi explicaţii de la persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile asupra chestiunilor ce urmează a fi elucidate; de a sesiza instituţiile de stat respective pentru a efectua investigaţii de expertiză şi a pregăti rapoarte asupra chestiunilor ce urmează a fi examinate309. Conform Art. 27, al. 11, în activitatea sa de prevenire a torturii şi a altor tratamente şi pedepse crude, inumane sau degradante, avocaţii parlamentari sunt împuterniciţi să prezinte autorităţii sau persoanei cu funcţie de răspundere corespunzătoare recomandările sale în vederea ameliorării comportamentului faţă de persoanele private de libertate, a condiţiilor de detenţie şi a prevenirii torturii. În cazul în care avocatul parlamentar nu este de acord cu măsurile întreprinse, el este în drept să se adreseze unui organ ierarhic superior pentru luarea măsurilor corespunzătoare în vederea executării recomandărilor cuprinse în avizul său şi/sau să informeze opinia publică, inclusiv să divulge numele persoanelor autorizate să acţioneze în numele acelei autorităţi. Conform Art. 28, al. 1 al Legii cu privire la avocaţii parlamentari, aceştia sunt în drept: să adreseze în instanţa de judecată o cerere în apărarea intereselor petiţionarului ale cărui drepturi şi libertăţi constituţionale au fost încălcate; să intervină pe lângă organele corespunzătoare cu un demers pentru intentarea unui proces disciplinar sau penal în privinţa persoanei cu funcţii de răspundere care a comis încălcări ce au generat lezarea considerabilă a drepturilor şi libertăţilor omului; să intenteze proces administrativ împotriva persoanelor care au săvârşit contravenţia prevăzută la articolul 17419

din Codul cu privire la contravenţiile administrative (imixtiunea în activitatea avocaţilor parlamentari)310; să sesizeze persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile asupra cazurilor de neglijenţă în lucru, de încălcare a eticii de serviciu, de tărăgănare şi birocratism. Conform art. 29, avocatul parlamentar este în drept: să prezinte Parlamentului propuneri în vederea perfecţionării legislaţiei în vigoare în domeniul asigurării drepturilor şi libertăţilor omului; să remită autorităţilor publice centrale şi locale obiecţiile şi propunerile sale de ordin general referitoare la asigurarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale cetăţenilor, la îmbunătăţirea activităţii aparatului administrativ. De asemenea, avocaţii parlamentari au dreptul să sesizeze Curtea Constituţională în vederea controlului constituţionalităţii legilor şi hotărârilor Parlamentului, decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, hotărârilor şi dispoziţiilor Guvernului, asupra

308 Art. 15, Legea nr. 1349 cu privire la avocaţii parlamentari din 17.10.1997. 309 Art. 24, Legea nr. 1349 cu privire la avocaţii parlamentari din 17.10.1997. 310 Art. 28(c) din Legea nr. 1349 cu privire la avocaţii parlamentari din 17.10.1997 face referinţă la Codul cu privire la Contravenţiile administrative abrogat. Se impune coroborarea prevederilor Legii cu privire la avocaţii parlamentari cu articolul 320 (imixtiunea în activitatea avocatului parlamentar), Codul contravenţonal al Republicii Moldova nr. 218-XVI din 24.10.2008, Monitorul Oficial nr.3-6/15 din 16.01.2009.

65

corespunderii lor principiilor general acceptate şi actelor juridice internaţionale cu privire la drepturile omului311. Drepturile avocaţilor parlamentari implică în mod necesar anumite obligaţii din partea oficialităţilor, care sunt reglementate insuficient în Legea cu privire la avocaţii parlamentari. Astfel, conform art. 25, al. 2, persoanele cu funcţii de răspundere de toate nivelurile sunt obligate să prezinte avocatului parlamentar materialele şi documentele solicitate, oricare altă informaţie, necesare pentru exercitarea atribuţiilor acestuia, în cel mult 10 zile de la data solicitării, dacă în solicitare nu se prevede un alt termen. Conform art. 27, al. 2, organul sau persoana cu funcţii de răspundere care a primit avizul avocatului parlamentar este obligată să-l examineze în termen de o lună şi să comunice avocatului parlamentar în scris despre măsurile luate. De menţionat că dreptul de a nu fi supus torturi este un drept absolut, iar măsurile corespunzătoare trebuie să fie prompte şi imediate. Modificarea Legii cu privire la avocaţii parlamentari pentru a permite avocaţilor parlamentari solicitarea de examinare a unor cauze în termeni mai restrânşi pe cazuri de tortură, ar putea contribui mai eficient la depistarea acestor cazuri, eradicarea şi prevenirea lor. Responsabilitatea publică Legea cu privire la avocaţii parlamentari prevede, în art. 34, al. 1, obligaţia CpDOM de a prezenta Parlamentului un raport despre respectarea drepturilor omului în Republica Moldova în decursul anului precedent. De asemenea, conform art. 33, al. 3, avocatul parlamentar are responsabilitatea de a face publice, în mod periodic, rapoartele întocmite în urma vizitelor în locurile unde se află sau se pot afla persoane private de libertate, precum şi răspunsurile autorităţilor corespunzătoare. Conform prevederilor art. 34, al. 2, „în Parlament se discută informaţia despre activitatea Centrului pentru Drepturile Omului, prezentată de Comisia pentru drepturile omului, şi propunerile în vederea îmbunătăţirii acestei activităţi”. În practică însă, rapoartele CpDOM sunt examinate superficial de către Parlament. Nu există o procedură parlamentară cu privire la primirea propunerilor din partea CpDOM, de cele mai multe ori acestea fiind ignorate. De asemenea, acest aspect este dificil şi din perspectiva faptului că avocaţii parlamentari nu au dreptul la iniţiativă legislativă, deşi circumstanţele par a fi favorabile pentru introducerea amendamentelor respective la art. 73 al Constituţiei Republicii Moldova. 4.1.2.2. Programele CpDOM şi indicatorii de performanţă

Programe de promovare a drepturilor omului Legea privind avocaţii parlamentari stipulează, în art. 33, responsabilitatea avocaţilor parlamentari de a desfăşura activităţi de „propagare a cunoştinţelor în domeniul apărării drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale omului”. În anul 2008-2009, CpDOM a desfăşurat o serie de activităţi de informare relevante domeniului drepturilor omului şi interzicerii torturii, inclusiv312: - Proiectul ,,Serviciul informaţional Linia fierbinte pe problemele ce ţin de drepturile omului”,

desfăşurat în perioada iulie 2004 -1 iulie 2008, în cadrul Proiectului PNUD-Moldova „Susţinere în implementarea Planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului în Republica Moldova”. Este menţionată „importanţa şi necesitatea acestui serviciu [...] nu numai datorită numărului apelurilor telefonice recepţionate, care a constituit 5197 (iunie–decembrie 2004 – 408 apeluri; 2005-1410; 2006 – 1652; 2007 – 1256, februarie-iunie 2008 – 471), dar şi datorită categoriilor de apelanţi, în special din localităţile rurale şi conţinutului problemelor invocate”, accentuându-se oportunitatea dezvoltării acestui servicii pe viitor;

- Proiectul ,,Avocatul parlamentar’’, care constă în editarea buletinului trimestrial ,,Avocatul parlamentar’’, realizat în perioada 2005–2008, cu suportul Misiunii OSCE în Moldova. Publicaţia a devenit carte de vizită a instituţiei şi a constituit drept sursă de informare a populaţiei în domeniul drepturilor omului, prezentând publicului larg mai multe aspecte ce ţin de informare,

311 Art. 31, Legea nr. 1349 cu privire la avocaţii parlamentari din 17.10.1997. 312 Centrul pentru Drepturile Omului, Raport privind respectarea drepturilor omului în Republica Moldova în anul 2008, pp. 76-78, http://www.ombudsman.md/file/Rapoarte/Raport_2008.doc

66

promovare şi protecţia drepturilor omului. În anul 2009 a fost instituită Linia fierbinte privind Mecanismul Naţional de Prevenire a Torturii313.

Merită de menţionat că, activităţile de propagare a dreptului de a nu fi supus torturii nu au o abordare sistemică. Numărul de apelanţi al liniei fierbinţi poate fi considerat ca unul dintre indicatorii utilităţii acesteia, dar nu este cel mai relevant. În raport nu este indicat numărul de apelanţi din locurile de detenţie, şi cât de relevant ar fi acest serviciu pentru deţinuţi în condiţia în care telefoanele publice lipsesc în majoritatea locurilor de detenţie. Nu sunt menţionate nici tipurile de încălcări cel mai frecvent invocate de către beneficiarii acestora. Este necesară evaluarea performanţei şi impactului acestei activităţi, care ar putea fi măsurat prin numărul de persoane a căror cazuri au fost soluţionat cu succes, fiind necesare eforturi de evaluare a satisfacţiei beneficiarilor cu serviciile oferite. În plus, aceasta ar putea servi mai eficient ca o modalitate de oferire a consultanţei juridice pe problemele drepturilor omului, nu pur şi simplu ca un instrument de propagare a cunoştinţelor în domeniul drepturilor omului sau a dreptului de nu fi supus torturii. De asemenea, există necesitatea includerii unor indicatori de performanţă şi pentru alte tipuri de activităţi de educare în domeniul prevenirii torturii. De exemplu, activităţile de instruire pentru colaboratorii de poliţie privind prevenirea torturii trebuie să includă atât indicatori de rezultat (numărul de activităţi de instruire, numărul de participanţi), indicatori de performanţă (evaluarea cunoştinţelor acumulate şi gradul de satisfacţie al beneficiarilor cu serviciile de instruire oferite) şi indicatori de impact – evaluarea după o anumită perioada a instituţiilor în care activează participanţii la instruire, interviuri cu deţinuţii, compararea numărului de plângeri privind aplicarea relelor tratamente până şi după activitate. Similar, diseminarea rapoartelor periodice în domeniul prevenirii torturii trebuie evaluată nu doar prin prisma numărului de instituţii la care acesta a fost expediat, dar şi prin gradul de reflectare a constatărilor în mass-media, reacţiei organelor vizate. Examinarea sesizărilor Legea cu privire la avocaţi parlamentari atrage o deosebită atenţie examinării sesizărilor cetăţenilor Republicii Moldova, cetăţenilor străini şi apatrizilor care locuiesc permanent sau se află temporar pe teritoriul ei, denumiţi în continuare petiţionari, ale căror drepturi şi libertăţi au fost încălcate în Republica Moldova, inclusiv petiţii privind protecţia drepturilor copilului.314 În perioada anului 2008, la CpDOM au parvenit 1402 petiţii, dintre care 1313 au fost recepţionate la oficiul din Chişinău. Conform Raportului de activitatea pentru anul 2008, cota petiţiilor ce invocă încălcări referitoare la demnitatea personală reprezintă 18,8%. Cele mai frecvente încălcări, invocate de apelanţi la această rubrică, sunt percheziţiile ilegale, aplicarea torturii sau tratamentelor degradante, condiţiile precare de detenţie în instituţiile penitenciare315. Analiza petiţiilor după categoriile de petiţionari relevă faptul că, aproximativ acelaşi procent de plângeri (18%) au parvenit „de la persoanele deţinute în instituţiile penitenciare, indiferent dacă au fost condamnate sau se află sub urmărire penală”316. Incontestabil, o dezagregare mai profundă a petiţiilor ar fi putut furniza informaţii relevante pentru prevenirea torturii, tratamentelor inumane sau degradante. De exemplu, cota mai mare de plângeri din anumite tipuri de instituţii ar sugera necesitatea unor acţiuni targetate în acestea. Similar, dezagregarea plângerilor după criteriu de sex, vârstă, ar furniza informaţii privind atitudinea inadecvată faţă de anumite categorii sociale facilitând identificarea cauzelor torturii şi acţiuni corespunzătoare care ar putea fi iniţiate de CpDOM.

313 vezi: www.ombudsman.md 314 Art. 24, Legea nr. 1349 cu privire la avocaţii parlamentari din 17.10.1997. 315 Centrul pentru Drepturile Omului, Raport privind respectarea drepturilor omului în Republica Moldova în anul 2008, p. 72, http://www.ombudsman.md/file/Rapoarte/Raport_2008.doc 316 Centrul pentru Drepturile Omului, Raport privind respectarea drepturilor omului în Republica Moldova în anul 2008, p. 73, http://www.ombudsman.md/file/Rapoarte/Raport_2008.doc

67

Raportul CpDOM furnizează anumite date privind soluţionarea sesizărilor parvenite şi redirecţionate altor organe de forţă, dar această analiza sugerează că eforturile depuse de CpDOM nu sunt suficiente. Astfel, conform raportului CpDOM, din totalul petiţiilor, 236 au fost luate în procedură şi investigate, din care şi-au găsit soluţionarea pozitivă 82 de cazuri, iar în 5 cazuri s-a constatat că faptele expuse în cereri nu s-au adeverit şi nu au fost încălcate drepturile şi libertăţile constituţionale ale petiţionarului317. Conform aceleaşi surse, în anul „au fost depistate şi investigate câteva cazuri de aplicare a agresiunii fizice faţă de condamnaţi. Asemenea cazuri s-au produs în Instituţia penitenciară nr.4, or. Cricova, Instituţia penitenciară nr.17, or. Rezina, Instituţia penitenciară nr.18, s. Brăneşti, r-nul Orhei”318. Nu este clară reacţia avocatului parlamentar la cazurile care nu şi-au găsit soluţionarea pozitivă, şi care constituie 63% din numărul total de cazuri investigate, or abordarea din perspectiva drepturilor omului nu acceptă date agregate şi necesită atenţie asupra fiecărui caz aparte, deoarece acesta fiecare caz reprezintă demnitatea umană şi soarta unei persoane. Similar, datele privind rezultatele sesizărilor Curţii Constituţionale, propunerilor de perfecţionare a legislaţiei, sesizărilor depuse către organele de forţă sunt incomplete. Pe parcursul anului 2008, a fost de 2 ori sesizată Curtea Constituţională, de 4 ori au fost sesizate persoanele cu funcţie de răspundere asupra cazurilor de neglijenţă în lucru, de încălcare a eticii de serviciu, de tărăgănare şi birocratism, conform împuternicirilor prevăzute de art.28 al. 1 din Legea cu privire la avocaţii parlamentari. De asemenea, au fost făcute 10 propuneri de perfecţionare a legislaţiei, în vederea aducerii în corespundere acesteia cu standardele recunoscute în domeniul drepturilor omului319. În acest caz, nu sunt oferite informaţiile privind efectele activităţii, sau măsura în care sesizările şi propunerile au fost luate în considerare de instituţiile respective, nici dinamica acestor reacţii în comparaţie cu anii precedenţi. O abordare din perspectiva drepturilor omului necesită acţiuni suplimentare în lumina spectrului larg de drepturi şi atribuţii prevăzute de Legea cu privire la avocaţii parlamentari, inclusiv adresarea către organele ierarhice superioare pentru luarea măsurilor corespunzătoare, pentru fiecare caz nesoluţionat sau examinat superficial, în vederea executării recomandărilor cuprinse în avizul său şi/sau informarea opiniei publice privind încălcarea drepturilor petiţionarilor; divulgarea numelor persoanelor autorizate să acţioneze în numele acelei autorităţi; prezentarea de propuneri corespunzătoare Parlamentului în vederea perfecţionării legislaţiei în vigoare în domeniul asigurării drepturilor şi libertăţilor omului şi informarea opiniei publice privind propunerile înaintate; identificarea grupurilor de categoriilor de petiţionari care invocă cel mai frecvent încălcarea anumitor drepturi şi condiţiile/circumstanţele acestora, pentru identificarea tendinţelor şi prioritizarea anumitor acţiuni pentru anul viitor.

Vizite la penitenciare şi alte locuri de detenţie Programul vizitelor preventive în instituţiile penitenciare şi alte locurile de detenţie este o altă prioritate majoră a avocaţilor parlamentari. Pe parcursul anului 2008, au fost vizitate circa 72% din instituţiile subordonate Ministerului Justiţiei (instituţii penitenciare), 30% din instituţiile subordonate Ministerului Afacerilor Interne (comisariate de poliţie şi locurile de detenţie din cadrul acestora, unităţi militare) şi un procent foarte mic din instituţiile subordonate Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Protecţiei Sociale, Familiei şi Copilului320. În acest context, nu sunt clare criteriile conform cărora au fost selectate instituţiile care au făcut obiectul vizitelor, nici motivul disproporţiei vădite a vizitelor efectuate în instituţiile subordonate Ministerului Justiţiei comparativ cu alte locuri de detenţie. De asemenea, nu este furnizată informaţia privind dinamica evoluţiilor în diverse locuri 317 Centrul pentru Drepturile Omului, Raport privind respectarea drepturilor omului în Republica Moldova în anul 2008, p. 74, http://www.ombudsman.md/file/Rapoarte/Raport_2008.doc 318 Centrul pentru Drepturile Omului, Raport privind respectarea drepturilor omului în Republica Moldova în anul 2008, p. 92, http://www.ombudsman.md/file/Rapoarte/Raport_2008.doc 319 Centrul pentru Drepturile Omului, Raport privind respectarea drepturilor omului în Republica Moldova în anul 2008, p. 75, http://www.ombudsman.md/file/Rapoarte/Raport_2008.doc 320 Centrul pentru Drepturile Omului, Raport privind respectarea drepturilor omului în Republica Moldova în anul 2008, pp. 87-88.

68

de detenţie vizitate în pofida faptului că vizitarea locurilor de detenţie a constituit preocuparea avocaţilor parlamentari şi în anii precedenţi. În anul 2008, avocaţii parlamentari au relevat problema obstrucţionării accesului liber al avocaţilor parlamentari în unele locurile de detenţie din Republica Moldova. O serie de instituţii au manifestat dezinteres şi lipsă de conlucrare faţă de avocaţii parlamentari şi Consiliul Consultativ, Mecanismul Naţional de Prevenire a Torturii, inclusiv: Comisariatul General de Poliţie al municipiului Chişinău; Comisariatele de Poliţie din sectoarele municipiului Chişinău: Centru, Buiucani, Rîşcani; Comisariatele municipale de Poliţie Bălţi şi Bender; Comisariatele raionale de Poliţie Hînceşti, Sîngerei, Orhei, Cimişlia; Postul de poliţie al Gării Feroviare Chişinău; Direcţia poliţiei transporturi a Ministerului Afacerilor Interne; Regimentul de patrulă şi santinelă „Scut” al Comisariatului General de Poliţie al municipiului Chişinău, Internatul psihoneurologic din Bălţi321. Impedimente similare au fost sesizate în cadrul vizitelor efectuate în instituţiile de detenţie în urma evenimentelor post electorale din 5 aprilie 2009322. Aparent, o problemă notorie constă în reacţia insuficientă a avocaţilor parlamentari la cazurile de încălcare a drepturilor omului sau depăşirii obligaţiilor de serviciu din partea unor autorităţi. Raportul CpDOM nu menţionează public numele persoanelor care au obstrucţionat accesul avocaţilor parlamentari în locurile de detenţie din subordinea MAI, deşi au acest drept conform Legii cu privire la avocaţii parlamentari. De asemenea, nu sunt menţionate acţiunile întreprinse pentru intentarea unor proces administrative împotriva persoanelor care au săvârşit contravenţia prevăzută la art. 17419

din Codul cu privire la contravenţiile administrative. 4.1.2.3. Recomandări

1. Modificarea Legii cu privire la Avocaţii Parlamentari şi a Regulamentului CpDOM pentru instituirea funcţiei de director executiv al CpDOM, cu atribuţii pur administrative, subordonat Avocaţilor Parlamentari, pentru a eficientiza administrarea instituţiei şi asigura îndeplinirea adecvată a atribuţiilor avocaţilor parlamentari;

2. Modificarea Regulamentului CpDOM pentru instituirea unor proceduri clare de interacţiune şi lucru colectiv al avocaţilor parlamentari;

3. Modificarea cadrului legislativ pentru a asigura participarea diferitor grupuri ale societăţii civile (inclusiv ONG, sindicate) la nominalizarea iniţială a candidaţilor şi o selecţie şi aprobare competitivă a candidaţilor de către Parlament;

4. Modificarea Legii cu privire la avocaţii parlamentari pentru a stabili termeni mai restrânşi (10 zile) de examinare a avizului avocaţilor parlamentari pe presupuse cauze de tortură, tratament inuman sau degradant;

5. Instituirea, în cadrul CpDOM, a unei proceduri de planificare a bugetului CpDOM în baza unor planuri strategice de acţiuni, bazate pe priorităţi stabilite în cooperare cu organizaţiile neguvernamentale de profil;

6. Elaborarea anuală de către CpDOM a programelor de promovare a drepturilor omului în locurile de detenţie, prioritizând intervenţii focusate pe instituţiile în care se încalcă cel mai frecvent drepturile omului;

7. Stabilirea unor indicatori de performanţă mai relevaţi pentru activităţile de instruire a funcţionarilor din locurile de detenţie, care să permită analiza şi dinamica evoluţiilor pe domenii de intervenţie;

8. Dezagregarea mai detaliată a petiţiilor ce parvin din locurile de detenţie, inclusiv după tipuri de instituţii, dar şi după criterii precum sex, vârstă, rural/urban;

9. Stabilirea unor criterii interne de selectare a vizitelor în locurile de detenţie;

321 Centrul pentru Drepturile Omului, Raport pe activitatea Mecanismului Naţional de Prevenire a Torturii în anul 2008, p. 10, http://www.ombudsman.md/file/Raport_mecanism.pdf 322 Centrul pentru Drepturile Omului, Raport pe activitatea Mecanismului Naţional de Prevenire a Torturii pe primul semestru al anului 2009, p. 3, http://www.ombudsman.md/file/Raport%20MNP%206%20luni%202009.doc

69

10. Stabilirea unor criterii de evaluare a rezultatului sesizărilor şi avizelor înaintate de avocaţi parlamentari pe cauzele de tortură, tratament inuman sau degradant , inclusiv prin prisma utilizării întregului spectru de drepturi şi atribuţii conferite prin lege avocaţilor parlamentari;

11. Monitorizarea continuă a impactului sesizărilor şi avizelor, informarea sistematică a publicului larg privind constatările în urma acestor eforturi.

4.2. EDUCAŢIA PENTRU PREVENIREA TORTURII 4.2.1 Educaţia pentru prevenirea torturii a colaboratorilor Ministerului Afacerilor Interne Activităţi curriculare Academia de Poliţie „Ştefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne este instituţia de învăţământ superior universitar care are sarcina de a asigura pregătirea profesională şi recalificarea specialiştilor, în conformitate cu cerinţele Ministerului Afacerilor Interne. La moment, instruirea generală în domeniul drepturilor omului inclusiv privind interzicerea torturii, este asigurată în contextul însuşirii unor disciplini precum:

o Drept Constituţional (6 credite, curs ţinut la audienţii din anul I ai Facultăţii de Drept şi ai Facultăţii Securitate şi Ordine Publică), este o etapă incipientă a educaţiei în domeniul drepturilor fundamentale, fiind examinate probleme legate de noţiunea şi esenţa drepturilor constituţionale;

o Protecţia Juridică a Drepturilor Omului (6 credite – Facultatea de Drept, 3 credite - Facultatea Securitate şi Ordine Publică),. curs de bază în materie de drepturile omului. Curricula vizează studiul detaliat al aspectelor de protecţie a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, cuprinzând în egală măsură cadrul normativ naţional şi internaţional;

o Drept Comunitar (5 credite, Facultatea de Drept, în modul cu disciplina Organele de ocrotire a normelor de drept), cuprinde doar compartimente de instruire în materia drepturilor fundamentale ale omului.

Aspecte de natură juridică cu referire la drepturile omului sunt însuşite şi în contextul altor disciplini cu caracter general, precum Drept penal, Drept Contravenţional, etc. De exemplu, în cadrul Disciplinei Drept penal (Partea Specială) sunt analizate din punct de vedere juridico-penal faptele infracţionale ce atentează asupra drepturilor fundamentale ale omului. Conform Administraţiei Academiei, o atenţie sporită se acordă studierii jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. Unele aspecte conexe domeniului drepturilor omului sunt studiate în cadrul disciplinelor de specialitate:

o Drept Poliţienesc (8 credite), problematica drepturilor omului este corelată cu principiile activităţii poliţieneşti;

o Tactică şi Teorie Poliţienească (3 credite) vizează studiul intervenţiilor poliţieneşti pentru a nu admite încălcarea drepturilor fundamentale;

o Criminalistică (20 credite– Facultatea de Drept, 8 credite - Facultatea Securitate şi Ordine Publică), în mod special compartimentul Tactica Criminalistică, vizează însuşirea procedeelor de efectuarea a acţiunilor de urmărire penală pentru a evita ingerinţele în exercitarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, inclusiv interzicerea torturii.

Audienţii Facultăţii de Drept şi ai Facultăţii de Securitate şi Ordine Publică fac referinţe privind respectarea drepturilor omului şi în contextul altor discipline de specialitate, precum Dreptul penitenciar şi Activitatea Operativă şi de Investigaţii. Instruire în domeniul drepturilor omului se oferă şi de către Institutul de formare profesională continuă şi cercetări ştiinţifice aplicative a Academiei de poliţie „Ştefan cel Mare”, fiind adresată prioritar persoanelor care nu au studii juridice poliţieneşti speciale şi care doresc să se angajeze în

70

organele Ministerului Afacerilor Interne. Pregătirea vizează formarea unor competenţe speciale, inclusiv în materia drepturilor omului. Instruirea se desfăşoară în două niveluri: - cursuri de pregătire iniţială a efectivului mediu de comandă cu o durată de 3 luni; - cursuri de pregătire iniţială a efectivului de trupă şi inferior de comandă cu o durată de pregătire

de 6 luni (subofiţeri). În ambele cazuri, instruirea în domeniul drepturilor omului se realizează în 2 etape: - instruire generală (se realizează în contextul studierii disciplinelor cu caracter juridic, precum

Drept Constiţional, Protecţia Juridică a Drepturilor Omului în Activitatea Poliţienească, Drept administrativ);

- instruire specială – derivă din însuşirea disciplinelor ce ţin nemijlocit de activitatea poliţienească, inclusiv Etica şi deontologia poliţienească, Conflictologia şi psihologia profesională, Teoria şi Practica intervenţiilor poliţieneşti.

Aceste cursuri normative în mod firesc conţin elemente conexe drepturilor fundamentale, luând în considerare faptul că orice intervenţie a organelor de drept inclusiv a organelor poliţieneşti, trebuie corelată cu ideea de legalitate şi asigurare a drepturilor fundamentale ale omului323. Activităţi extracuriculare În anul 2008, Ministerul Afacerilor Interne, în colaborare cu Procuratura Generală, a organizat 16 seminarii de instruire, la nivel naţional, pentru colaboratorii Direcţiei urmărire penală, axate pe tematică respectării de către colaboratorii de poliţie a drepturilor omului în procesul de investigare a infracţiunilor. În toate subdiviziunile Direcţiei urmărire penală au fost distribuite rapoarte şi pliante elaborate de Asociaţia Obştească „Amnesty International” privind respectarea drepturilor omului în Republica Moldova şi interzicerea torturii, a altor tratamente cu cruzime, inumane sau degradante. De asemenea, în toate subdiviziunile Direcţiei de urmărire penală a fost expediat raportul preliminar privind monitorizarea respectării drepturilor persoanelor aflate în detenţie preventivă, elaborat de către Asociaţia Obştească „Institutul de Reforme Penale”. În acelaşi an, direcţia generală urmărire penală a Ministerului Afacerilor Interne, a elaborat îndrumări metodice cu privire la respectarea drepturilor omului în cadrul efectuării urmăririi penale: recomandări metodice privind respectarea drepturilor bănuiţilor şi învinuiţilor, reţinuţi sau arestaţi preventiv; îndrumări metodice privind legalitatea deţinerii în izolatoarele de detenţie provizorie a persoanelor reţinute şi arestate preventiv. Îndrumările au fost distribuite la toate Comisariatele de Poliţiei din ţară324. În pofida eforturilor de instruire, progresele reale la compartimentul educaţia în domeniul drepturilor omului a colaboratorilor de poliţie sunt modeste. Rapoartele instituţiilor de monitorizare a respectării drepturilor omului relevă o pregătire profesională necorespunzătoare a colaboratorilor de poliţie. Spre exemplu, s-a stabilit că, majoritatea dintre poliţişti nu cunosc prevederile Legii cu privire la avocaţii parlamentari nr.1349 din 17.10.1997, şi nici despre faptul instituirii Mecanismului Naţional de Prevenire a torturii în Republica Moldova325. 4.2.2 Educaţia pentru prevenirea torturii a colaboratorilor sistemului penitenciar La începutul anului 2008, Direcţia resurse umane a Departamentului Instituţii Penitenciare a întreprins un şir de măsuri orientate spre instruirea personalului în domeniul drepturilor omului, în scopul ridicării nivelului profesional al efectivului sistemului penitenciar, respectării cerinţelor jurământului, ordinelor, respectării ţinutei de serviciu, executării întocmai a serviciului de luptă 323 Informaţie prezentată în baza Răspunsului Academiei de Poliţie “Ştefan cel Mare” din 10 noiembrie 2009, la Cererea de Acces la Informaţie de Interes Public . 324 Guvernul Republicii Moldova, Răspunsul Guvernului la întrebările Comitetului împotriva torturii în legătură cu examinarea celui de-al doilea Raport periodic al Republicii Moldova, 14 septembrie 2009, al. 239-247. 325 Centrul pentru Drepturile Omului, Raport de activitatea Mecanismului Naţional de Prevenire a Torturii în anul 2008, Chişinău 2009, p. 9; Centrul pentru Drepturile Omului, Raport privind respectarea drepturilor omului în Republica Moldova în anul 2008,Chişinău 2009, p. 88.

71

din partea efectivului sistemului penitenciar. Conform ordinului DIP nr.11 din 23.01.2009 „Cu privire la organizarea şi desfăşurarea pregătirii profesionale în sistemul penitenciar pe anul 2009326”, a fost aprobat programul pregătirii profesionale a colaboratorilor sistemul penitenciar pentru anul 2009. La disciplina „Pregătirea în domeniul Drepturilor Omului” au fost incluse temele: „Standardele minime de întreţinere a condamnaţilor; Convenţia europeană de prevenire a torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante; Declaraţia universală a drepturilor omului; Mecanismul naţional, regional şi internaţional de apărare a DO”327. Sesiunile de instruire, cu o durată de 7 ore, au fost destinate efectivului din subdiviziunile Departamentului Instituţii Penitenciare. În cadrul sistemului penitenciar, sunt organizate cursuri de pregătire iniţială, cu durata de trei luni, pentru efectivul de trupă şi corpul de comandă inferior, nou angajat la serviciu în cadrul sistemului penitenciar. Curricula de instruire include 24 ore pentru studierea unor acte normative, cu anumite tangenţe în domeniul drepturilor omului. Curricula cursurilor de perfecţionare a colaboratorilor din subdiviziunile Departamentului Instituţii Penitenciare de asemenea include 6 ore pentru studierea actelor normative, cu anumite tangenţe în domeniul drepturilor omului. În conformitate cu Hotărârea Guvernului nr.1119 din 14.10.2004328 ,,Privind unele chestiuni ce ţin de activitatea sistemului penitenciar”, a fost creat Centrul instructiv al Departamentului Instituţii Penitenciare, în cadrul căruia urmează să se desfăşoare pregătirea profesională iniţială, perfecţionarea şi reciclarea personalului sistemului penitenciar. Totuşi, datorită insuficienţei de fonduri, este dificilă reparaţia capitală necesară a blocului de instruire şi a căminului, destinat cazării participanţilor la instruire. Facilităţile de instruire oferite de alte instituţii nu permit a desfăşura activităţi de instruire cu un număr sporit de colaboratori ai sistemului penitenciar329. În contextul implicării mai active a societăţii civile în procesul derulării unor activităţi în penitenciare, Departamentul Instituţii Penitenciare a colaborat cu mai multe organizaţii obşteşti: Institutul de Reforme Penale, SIDO, CREDO, LADOM, Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului, SIEDO etc. Aceste organizaţii au desfăşurat şi anumite activităţi tematice de instruire. Adiţional, în cadrul proiectului „Susţinere în implementarea planului naţional de acţiuni în domeniul drepturilor omului”, implementat de PNUD-Moldova, a fost elaborat ghidul formatorului în domeniul drepturilor omului din sistemul penitenciar, care include şi subiectul prevenirii şi combaterii torturii. Cu toate acestea, nu există certitudine privind asigurarea contextului educaţional orientat spre schimbare, durabilitatea şi impactul implementării programelor de instruire menţionate. 4.2.3 Educaţia lucrătorilor medicali pentru prevenirea torturii Comisia pentru Drepturile Omului, în Rezoluţia 2000/43330 din 20 aprilie 2000 şi Adunarea Generală a ONU în Rezoluţia 55/89331, din 4 decembrie 2000, punctul 3, au atras atenţia guvernelor asupra Principiilor privind Investigarea şi Documentarea torturii şi a altor tratamente crude, inumane sau degradante sau pedepselor, şi au încurajat guvernele în a considera aceste Principii ca fiind utile în combaterea torturii. Educaţia profesioniştilor medicali în domeniul prevenirii torturii prin prisma Protocolului de la Istambul a fost defectuoasă până acum şi continuă a fi o necesitate stringentă. Lucrătorii medicali (din comisariatele de poliţie, instituţii penitenciare, sau alte instituţii medicale 326 Nepublicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 327 Ordinul Departamentului Instituţii Penitenciare nr.11din 23.01.2009 „Cu privire la organizarea şi desfăşurarea pregătirii profesionale în sistemul penitenciar pe anul 2009. 328 Hotărârea Guvernului nr.1119 din 14.10.2004 ,,Privind unele chestiuni ce ţin de activitatea sistemului penitenciar, publicată la 22.10.2004 în Monitorul Oficial nr. 189. 329 Începând cu luna ianuarie 2010, angajaţii Direcţiei trupelor de pază, supraveghere şi escortare (DTPSE) din cadrul Departamentului Instituţii Penitenciare vor putea realiza activităţi de instruire a personalului într-o sală renovată, destinată realizării unor activităţi instructiv-informative a personalului. 330 http://ap.ohchr.org/documents/E/CHR/resolutions/E-CN_4-RES-2000-43.doc 331 http://www.unhchr.ch/Huridocda/Huridoca.nsf/0/694d7f1d5f11b70cc1256a0f0031bdce/$FILE/N0056473.pdf.

72

specializate, sau care în virtutea activităţii ar putea avea tangenţe cu victimele torturii) nu au cunoştinţe suficiente în domeniul prevenirii torturii şi abilităţile necesare de identificare şi documentare a diferitor urme fizice şi psihologice de tortură, aşa cum prevede Protocolul de la Istambul332. Experţii medico-legali În Republica Moldova, expertiza medico-legală este efectuată de către specialiştii din cadrul Centrului de Medicină Legală al Ministerul Sănătăţii, specialiştii din 36 secţii teritoriale (orăşeneşti şi raionale) şi specialiştii a 4 laboratoare specializate, în total peste 100 de experţi. O parte dintre victimele torturii (inclusiv beneficiari ai RCTV Memoria) au invocat problema eliberării de către Centrul de Medicină Legală a unor Rapoarte de expertiză medico-legale, incomplete sau chiar contradictorii, care urmau a fi prezentate în instanţele naţionale şi internaţionale. Unii avocaţi ai victimelor violenţelor post-electorale din aprilie 2009, au reiterat şi contestat inconsecvenţa şi nepotrivirea conţinutului constatărilor experţilor medico-legali cu starea sănătăţii clienţilor lor şi au solicitat efectuarea unor expertize medico-legale repetate şi mai ample. Reprezentanţii şi administraţia Centrului de Medicină Legală explică deficienţele de activitate prin existenţa unor probleme de ordin subiectiv, instituţional şi de reglementare normativ-juridică, care limitează activitatea şi competenţele medicului legist. De asemenea, sunt accentuate lacunele admise de către ordonatorii de expertize medico-legale, inclusiv în cazurile victimelor violenţelor post-electorale din aprilie 2009: • prezentarea incompletă a obiectelor de cercetare (originalul fişelor de observaţie clinică,

radiogramele etc.); • neprezentarea documentelor solicitate în mod suplimentar; • absenţa informaţiilor cu privire la circumstanţele cazului; • incorectitudinea formulării întrebărilor adresate expertului spre soluţionare sau expunerea

întrebărilor ce depăşesc cadrul de competenţă profesională a medicului legist. Totodată, pe parcursul anului 2009, Centrul de Medicină Legală şi-a schimbat pe alocuri abordarea instruirii experţilor medico-legali. În scopul îmbunătăţirii calităţii examinării medico-legale a victimelor torturii, precum şi pentru pregătirea adecvată a documentaţiei medico-legale, tuturor experţilor medico-legali, care au participat la seminarul republican din 06.11.2009, li s-au distribuit câte o broşură care conţine prevederile Protocolului de la Istambul (capitolul V) cu privire la examinarea medicală şi medico-legală a victimei. Pentru anul 2010, în cadrul catedrei Medicină Legală un curs cu durata de 1 lună - „Actualităţi în expertiza medico-legală a persoanelor agresate şi morţii violente” - va include o abordare nouă a materiei predate, prin prisma Protocolului de la Istambul. Adiţional, pentru anul 2010, sunt planificate 3 seminare republicane pentru experţii medico-legali din toate centrele de expertiză medico-legală. În cadrul acestor seminare, se planifică discutarea particularităţilor de expertiză medico-legală şi de documentare a cazurilor de tortură. Există angajamente că ulterior, se va pregăti un document unic pentru experţii medico-legali, în baza Protocolului de la Istambul, după o primă etapă a utilizării pe larg a protocolului în practică. Lucrătorii medicali din sistemul penitenciar şi comisariate de poliţie În scopul creşterii nivelului profesional, cei cca. 200 colaboratorii medicali din cadrul Departamentului Instituţii Penitenciare beneficiază periodic de cursuri de perfecţionare, în cadrul catedrelor respective de perfecţionare a Universităţii de Stat de Mediciă şi Farmacie „N. Testemiţanu” şi ale Colegiului Naţional de Medicină şi Farmacie din Chişinău. Contingentul de cca 32 felceri care activează sau ar trebui să activeze în cadrul Comisariatelor de poliţie, de asemenea beneficiază de cursuri de instruire la Colegiul Naţional de Medicină şi Farmacie din Chişinău. Totuşi, programele de instruire din aceste instituţii nu includ cursuri speciale, ce ţin de identificarea

332 Raport cu privire la activitatea Mecanismului Naţional de Prevenire a Torturii, 2009, p. 23-24; Thomas Hammarberg, Comisar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei. Raport al vizitei în Republica Moldova, 25 - 28 aprilie 2009.

73

consecinţelor fizice şi psihice a torturii şi a altor tratamente crude, inumane sau degradante, sau pedepse, conform prevederilor Protocolului de la Istambul. Medicii de profil psihiatric şi somatic Programele de instruire şi formare continuă a medicilor pentru anii 2009 şi 2010333 (cu alt profil decât cel medico-legal) nu includ subiecte referitor la identificarea, asistenţa medicală şi documentarea victimelor torturii şi ale altor forme de violenţe, precum şi asistenţa sau managementul unor asemenea cazuri în instituţiile medicale.

4.2.4 Recomandări privind educaţia pentru prevenirea torturii

1. Elaborarea şi implementarea unei metodologii de evaluare a eficienţei şi impactului educativ al eforturilor instructive privind reducerea cazurilor de tortură, violenţă şi maltratare, destinate colaboratorilor Ministerului Afacerilor Interne;

2. Implicarea activă a societăţii civile în activitatea de elaborare a programelor de instruire şi perfecţionare profesională a colaboratorilor Ministerului Afacerilor Interne. Expertizarea acestor programe pentru a asigura suport metodic şi nivel avansat de predare a materiei;

3. Introducerea în programele de perfecţionare profesională a personalului izolatoarelor de detenţie provizorie a unor componente destinate schimbării de atitudine, în spiritul respectării drepturilor deţinuţilor;

4. Elaborarea unei programe aplicative de instruire în domeniul drepturilor omului, inclusiv orientate spre prevenirea şi combaterea torturii şi altor rele tratamente pentru colaboratorii sistemului penitenciar;

5. Actualizarea ghidului metodic al formatorului care ar fi utilizat de către responsabilii Departamentului Instituţii Penitenciare de instruirea personalului în domeniul drepturilor omului;.

6. Elaborarea unei culegeri de acte normative ce vizează respectarea drepturilor omului în sistemul penitenciar (acte naţionale şi internaţionale, recomandări şi bune practici de aplicare);

7. Crearea condiţiilor adecvate pentru desfăşurarea activităţilor educative cu colaboratorii instituţiilor penitenciare;

8. Diversificarea activităţilor educative în domeniul drepturilor omului cu tematică specifică în prevenirea şi combaterea torturii;

9. Implicarea mai activă a organizaţiilor neguvernamentale în desfăşurarea activităţilor educative cu colaboratorii sistemului penitenciar în domeniul drepturilor omului;

10. Consolidarea capacităţii Centrului de Instuire a Departamentului Instituţii Penitenciare prin suplinirea funcţiilor vacante din cadrul Centrului cu personal calificat; perfecţionarea profesorilor din cadrul Centrului în domeniul implementării metodologiilor avansate de instruire a adulţilor; cooptarea specialiştilor de înaltă calificare pentru asigurarea procesului de instruire; pregătirea specializată a persoanelor responsabile de perfecţionarea profesională din cadrul instituţiilor penitenciare; continuarea tratativelor cu instituţiile de învăţământ din sistemul penitenciar ale altor ţări în scopul preluării de experienţă privind instruirea colaboratorilor sistemului penitenciar; alocarea de către Guvern a fondurilor necesare pentru asigurarea funcţionării adecvate a Centrului de Instruire;

11. Crearea în cadrul Ministerului Sănătăţii a unui grup de lucru multi-disciplinar (medici legişti, medici de familie, psihiatri, psihologi clinici, traumatologi, neurologi, neuro-chirurgi, oto-rino-laringologi (ORL), şi altor specialişti) pentru studierea şi elaborarea mecanismului naţional de implementare a prevederilor Protocolului de la Istambul în practica medicală, în scopul documentării eficiente a cazurilor de tortură;

12. Organizarea unor mese rotunde, cu participarea reprezentanţilor catedrelor relevante ale Universităţii de Stat de Mediciă şi Farmacie „N. Testemiţanu” şi ale Colegiului Naţional de Medicină şi Farmacie din Chişinău, în scopul familiarizării cu prevederile Protocolului de la

333 http://www.usmf.md/index.php?page=informatii-utile-10.

74

Istambul şi asumării de anagajamente în vederea implementării prevederilor acestuia în practică;

13. Includerea în curricula universitară şi post-universitară de pregătire şi formare continuă a cadrelor medicale din diferite domenii, a subiectelor ce ţin de principiile de documentare a torturii, conform Protocolului de la Istambul;

14. Pregătirea şi formarea medicilor din diferite domenii, precum şi a studenţilor de la medicină, prin introducerea în programele de instruire iniţială şi formare continuă a conţinuturilor referitor la Principiile de documentare a consecinţelor fizice şi psihice ale torturii, la specificul psiho-emoţional, efectele post-traumatice, nevoilr speciale şi de asistenţă complexă şi specializată pentru victime şi familiile lor;

15. Elaborarea şi implementarea unor programe de instruire pentru profesioniştii din domeniul sănătăţii, care lucrează în comisariatele de poliţie, armată, servicii de securitate sau în sistemul penitenciar;

16. Informarea cadrelor medicale despre existenţa diferitor organizaţii de apărarea a Drepturilor Omului, a Mecanismului Naţional de Prevenire a torturii şi a altori actori relevanţi preocupaţi de problema torturii şi de asistenţa victimelor, în vederea dezvoltării unor parteneraite în activitatea de susţinere a victimelor torturii sau a rudelor acestora în caz de necesitate;

17. Asigurarea ca toţi colaboratorii relevanţi şi în special personalul medical din sistemul penitenciar şi din instituţiile din jurisdicţia Ministerului Afacerilor Interne, să beneficieze de instruiri specifice cu privire la modul de identificare a semnelor de tortură şi maltratare şi ca Protocolul de la Istambul din 1999 (Manual cu privire la investigarea şi documentarea eficientă a torturii şi altor pedepse şi tratamente crude, inumane sau degradante) să devină o parte integrantă a acestor instruiri;

18. Elaborarea şi implementarea unei metodologii de evaluare a eficacităţii şi impactului programelor de instruire/educaţionale realizate cu lucrătorii medicali.

4.3. INSTRUMENTE DE COMBATERE A TORTURII Prevenirea şi combaterea torturii, tratamentelor inumane şi degradante este un rezultat al activităţii mai multor instituţii şi mecanisme naţionale:

- Procuratura, prin controlul respectării legilor în locurile de detenţie preventivă şi în penitenciare (supravegherea de către procuratură a locurilor de detenţie ale poliţiei şi ale Ministerului de Justiţie) şi exercitarea, după caz, a urmăririi penale;

- Centrul pentru Drepturile Omului prin examinarea plângerilor, vizite de documentare, propunere de modificări legislative, rapoarte şi recomandări autorităţilor publice;

- Mecanismul Naţional pentru Prevenirea Torturii prin vizitele periodice şi realizarea recomandărilor instituţionale pentru toate locurile de detenţie;

- Vizite ale organizaţiilor societăţii civile în locurile de detenţie; - Mandatul de activitate al Comitetului pentru Plângeri; - Stipularea unor drepturi şi garanţii procedurale pentru persoanele aflate în locurile de

detenţie.

75

Mecanism Metode Mandatul Procuratura Plângeri, autosesizare; se poate solda cu

urmărire penală Urmărire penală; supraveghere zilnic, toate locurile de detenţie

Centrul pentru Drepturile Omului

Plângeri, autosesizare, se poate solda cu constatări referite organelor abilitate, recomandări, concluzii cu caracter individual şi instituţional

Toate locurile de detenţie

Mecanismul Naţional pentru Prevenirea Torturii (Consiliul Consultativ)

Constatări, informarea publicului şi a instituţiilor publice, recomandări şi concluzii

Toate locurile de detenţie

Societatea civilă Constatări şi informare în public Comitetul pentru Plângeri Plângeri, contestaţii Stipularea unor drepturi şi garanţii procedurale

Reglementări privind: dreptul la apărare, condiţii de detenţie, garanţii şi servicii medicale, gestionarea autonomă a locurilor de detenţie etc.

Schema – acţiunea diverselor instrumente pentru prevenirea şi combaterea torturii Mecanismele naţionale de combatere prin reprimare a torturii, tratamentelor inumane şi degradante:

- Urmărirea penală şi judecarea cazurilor în baza art. 3091 (tortura), art.137 al CP (tratamentul inuman), art. 328 (excesul de putere)334;

- Investigaţia internă disciplinară a plângerilor de către Direcţia Securitatea Internă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne şi alte instituţii subordonate.

334 Cod Penal, art. 328, Excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu. (1) Săvârşirea de către o persoană cu funcţie de răspundere a unor acţiuni care depăşesc în mod vădit limitele drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, se pedepseşte cu amendă în mărime de la 150 la 400 unităţi convenţionale sau cu închisoare de până la 3 ani, în ambele cazuri cu (sau fără) privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani. (2) Aceleaşi acţiuni însoţite: a) de aplicarea violenţei; b) de aplicarea armei; c) de tortură sau acţiuni care înjosesc demnitatea părţii vătămate se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 6 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de pînă la 5 ani. (3) Acţiunile prevăzute la alin. (1) sau (2): b) săvârşite de o persoană cu înaltă funcţie de răspundere; c) săvârşite în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii criminale; d) soldate cu urmări grave, se pedepsesc cu închisoare de la 6 la 10 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

Tortura,

tratament inuman

Investigaţia internă,

disciplinară, MAI

Prevederile legislative

Urmărire penală şi

judecare a cauzelor CpDOM

plângeri, vizite

Drepturi şi garanţii procedurale

Supraveghere, Procuratura

Mecanisme combatere a torturii Mecanisme Prevenire a torturii

MNPT (Consiliul

Consultativ) Societate civilă (control civil

asupra locurilor de

detenţie)

Comitetul pentru

Plângeri

76

4.3.1. EVALUAREA EFICIENŢEI INVESTIGAŢIILOR INTERNE CA INSTRUMENT DE PREVENIRE ŞI COMBATERE A TORTURII335 Investigaţii interne: componenţa şi rezultatul activităţii Investigaţiile disciplinare sunt în responsabilitatea Direcţiei Securitate Internă336 a Ministerului Afacerilor Interne, care, conform informaţiei oficiale, are un rol important de prevenire şi combatere corupţiei în rândul personalului Ministerului Afacerilor Interne337. Ca structură specializată, de a preveni şi combate faptele de corupţie în care pot fi implicaţi funcţionarii Ministerului Afacerilor Interne, direcţia a fost înfiinţată în anul 1997. Conform prevederilor regulamentului intern al Direcţiei Securitate Internă, acest organ va realiza verificările periodice a activităţilor ofiţerilor de poliţie cu referire la cazurile de:

- maltratare fizică şi psihologică; - detenţie şi arest ilegal; - obţinere de mărturii cu forţa; - folosire nejustificată a forţei şi a mijloacelor speciale; - încălcare a inviolabilităţii domiciliului; - interceptarea ilegală a convorbirilor, etc.

Colaboratorii direcţiei Securitate Internă pot avea acces la oricare materiale şi informaţii referitoare la mandatul său, pot solicita acces la orice material sau probe din dosarele penale sau administrative, le pot căuta în oricare loc al clădirilor aflate în jurisdicţia Ministerul Afacerilor Interne. Direcţia Securitate Internă acceptă spre examinare plângerile şi petiţiile individuale ale cetăţenilor (inclusiv şi hotline: 226-574), verifică cum organele de poliţie răspund solicitărilor cetăţenilor referitor la acuzaţiile de încălcare a drepturilor, evaluează reacţia şefilor instituţiilor poliţiei, poartă un dialog cu întregul personal al poliţiei. Responsabilitatea disciplinară a colaboratorului de poliţie este stipulată în art. 26 al Legii cu privire la poliţie338. Toate plângerile sunt în prealabil examinate de către Ministerul Afacerilor Interne, ulterior cercetarea internă colectează probe şi informaţii, şi după caz, expediază cazurile individuale spre examinare Procuraturii Generale pentru începerea urmăririi penale. Din momentul în care urmărirea penală este declanşată, examinarea/ancheta disciplinară se suspendă, cu posibilitatea redeschiderii acesteia după pronunţarea deciziei finale a instanţei de judecată şi a hotărârii luate de ancheta. Poliţistul care este vizat, poate fi suspendat din funcţie pe tot parcursul examinării, inclusiv cu suspendarea dreptului de a purta arma, de a se afilia cu MAI, de a intra şi folosi edificiile MAI.

Frecvenţa cazurilor de sancţiuni penale şi disciplinare:

2007 2008 (aprox)

2009 (aprox)

abuz de putere 90 89 24 abuz de serviciu 25 10 12 tortură 33 2 forţare mărturii 20 15

335 Evaluarea activităţii Direcţiei Securitate Internă nu a fost posibilă în deplină măsura din lipsa informaţiilor accesibile publicului, o parte a informaţiei a fost considerată de conducerea MAI ca informaţie cu accesibilitate limitată. 336 http://www.mai.md/dsi 337 http://www.mai.md/dsi 338 Legea cu privire la poliţie, art. 26, Responsabilitatea colaboratorului poliţiei: “Pentru activităţi nelegale colaboratorul poliţiei poartă răspundere în conformitate cu legislaţia şi cu Statutul disciplinar al organelor afacerilor interne, aprobat de Guvern. Plângerile cetăţenilor asupra acţiunilor colaboratorilor poliţiei prin care sunt lezate drepturile, libertăţile şi interesele lor legitime sunt examinate şi soluţionate de conducătorul acelei instituţii de poliţie în cadrul căreia activează colaboratorul poliţiei, dacă legislaţia în vigoare nu prevede un alt mod de soluţionare a chestiunii. În cazul în care cetăţeanul nu este de acord cu hotărârea adoptată, el are dreptul să se adreseze instanţei judecătoreşti”.

77

sancţiuni disciplinare 1 154 690 996

În 2 luni ale anului 2009, pentru încălcarea disciplinei de serviciu şi executorii, derogări de la legislaţia în vigoare şi alte încălcări ale normelor de convieţuire socială, faţă de personalul MAI au fost:

- aplicate 166 sancţiuni disciplinare (în ianuarie 2009 - 65); - pornite 12 cauze penale pentru abuz şi exces de putere (în ianuarie 2009 - 1); - pornite 3 cauze penale pe corupere pasivă (în ianuarie 2009 - 1).

Conform datelor MAI339, în 2007, 258 cauze penale au fost intentate împotriva lucrătorilor de poliţie, inclusiv, 216 angajaţi au fost suspectaţi de a fi comis 272 infracţiuni, inclusiv: 90 cauze penale - abuz de putere; 25 - abuz de serviciu; 33 - tortură; 20 – forţarea de a face declaraţii. În acest an, pentru diverse încălcări disciplinare, în cadrul MAI (toate instituţiile subordonate), au fost aplicate sancţiuni disciplinare în 1154 cazuri. Pentru I jumătate a anului 2008, datele statistice respective sunt prezentate după cum urmează: Total - 47 de cazuri penale împotriva proprietarului mai, inclusiv: 4 - abuz de serviciu; 1 - tortură; 6 - forţat să facă declaraţii. Au fost impuse 299 sancţiuni disciplinare. În anul 2007 (în comparaţie cu anul 2006), sancţiunile disciplinare aplicate se pot grupa: 1) încălcarea disciplinei de muncă - 778 (-107), neglijenţa în realizarea funcţiei - 479 (-387), încălcarea ordinelor interdepartamentale privitor la menţinerea registrelor infracţiunilor - 138 (+5), folosirea alcoolului - 78 (+9), încălcarea legii - 74 (+12), altele.

Sancţiunile disciplinare în anul 2006, 2007340 Sancţiunile disciplinare 2006 2007 1) încălcarea disciplinei de muncă 885 778 2) neglijenţa în realizarea funcţiei 866 479 3) încălcarea ordinelor interdepartamentale privitor la menţinerea registrelor infracţiunilor 133 138 4) folosirea alcoolului 69 78 5) încălcarea legii 62 74 6) altele Total 2 015 1 547

Pe parcursul anului 2006 (în comparaţie cu anul 2005), 1480 (-250) persoane au fost disponibilizate din MAI, inclusiv 110 (-26) pentru condiţii nefavorabile, din care 82 (-23) pentru încălcarea disciplinei de muncă, 3 (-7) pentru discreditare, 25 (+8) în baza deciziei de instanţa de judecată.

Disponibilizări din MAI în anul 2005, 2006 Disponibilizări din MAI 2005 2006 1) conditii nefavorabile 136 110 2) încalcarea disciplinei de muncă 105 82 3) discreditare 10 3

339 Răspunsul Guvernului Raport CPT 2007, http://www.cpt.coe.int/documents/mda/2008-40-inf-fra.htm 340

78

4) în baza deciziei de judecată 17 25 5) altele 1 462 1 260 Total 1 730 1 480

Sancţiunile disciplinare pot fi aplicate pentru încălcarea prevederilor Constituţiei şi ale legislaţiei, a prevederilor statutelor, regulamentelor, instrucţiunilor, ordinelor şi dispoziţiilor primite341. Ordinul şefului este obligatoriu pentru subalterni şi urmează a fi executat fără discuţie, întocmai şi în termenul oportun. Şeful poartă întreaga răspundere pentru legalitatea ordinului dat; el trebuie să fie primul care să-l respecte cu stricteţe, iar cel care-l primeşte este obligat să-l execute şi să raporteze imediat după executare. Subalternul însuşeşte nu numai litera ordinului, ci şi entitatea lui. Când subalternul constată că nu poate executa ordinul primit, raportează imediat şefului care l-a dat. Colaboratorul are dreptul să conteste legitimitatea ordinului primit, după executarea lui, adresându-se şefului superior în serviciu. Colaboratorilor organelor afacerilor interne le pot fi aplicate următoarele sancţiuni disciplinare: - avertisment; - mustrare; - mustrare aspră; - retrogradarea în gradul de calificare; - retrogradare în funcţie; - retrogradare în gradul special cu o treaptă; - concedierea din organele afacerilor interne. Conform Legii privind statutul ofiţerului de urmărire penală, art. 24342, răspunderea disciplinară poate implica: a) observaţia; b) mustrarea; c) mustrarea aspră; d) retrogradarea din grad special; e) retragerea insignei onorifice; f) concedierea; g) alte sancţiuni disciplinare prevăzute de actele legislative sau normative care reglementează modul de sancţionare disciplinară a angajaţilor instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală. Sancţiunea disciplinară se aplică în termen de o lună de la data depistării abaterii disciplinare, dar nu mai tîrziu de 6 luni de la data săvârşirii ei. În cazul săvârşirii unor fapte care au drept rezultat cauzarea nejustificată a unui prejudiciu în proporţii mari statului, ofiţerul de urmărire penală este concediat indiferent de timpul care a trecut de la încălcare sau săvârşire. Suspendarea din funcţie (art.27)343 se realizează de către conducătorul instituţiei în cazul în care: este pornită urmărire penală, până la adoptarea unei hotărâri definitive privind vinovăţia sau nevinovăţia lui; persoana a comis o abatere disciplinară gravă ori a săvârşit acţiuni compromiţătoare pentru care poate fi concediat, până la adoptarea unei hotărâri definitive. La confirmarea ofiţerul de urmărire penală este eliberat din organul de urmărire penală. Încetarea serviciului în organele de urmărire penală dacă a încălcat prevederile privind incompatibilitatea funcţiei. Potrivit art. 16 al Statutului344, colaboratorul care a săvârşit infracţiuni, poartă răspundere potrivit dispoziţiilor legii penale. Până la stabilirea caracterului infracţional al faptei, şeful poate sancţiona disciplinar colaboratorul în cauză pentru acţiuni ce constituie încălcări ale disciplinei de serviciu.

341 Statutul disciplinar al organelor afacerilor interne şi Regulamentului consiliilor de onoare ale efectivului de trupă şi corpului de comandă ale organelor afacerilor interne, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 2 din 04.01.1996, publicată în Monitorul Oficial nr. 342 Legea nr. 333, din 10.11.2006 privind statutul ofiţerului de urmărire penală, publicată la… în Monitorul Oficial nr. 343 344 Statutul disciplinar al organelor afacerilor interne şi Regulamentului consiliilor de onoare ale efectivului de trupă şi corpului de comandă ale organelor afacerilor interne, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 2 din 04.01.1996, publicată în Monitorul Oficial nr.

79

Colaboratorul sancţionat disciplinar nu este absolvit de răspundere penală, dacă acţiunile lui conţin elementele constitutive ale infracţiunii. Potrivit art. 31 al Statutului,345 ancheta de serviciu se efectuează în termen de până la 30 zile. Acest termen cuprinde timpul de la data când şeful respectiv a dispus efectuarea anchetei de serviciu până la data aprobării încheierii. Sancţiunea disciplinară se aplică de regulă, imediat după constatarea abaterii disciplinare. Termenul anchetei de serviciu sau aplicării sancţiunii disciplinare poate fi suspendat dacă vinovăţia persoanei urmează a fi constatată în cadrul unor investigaţii efectuate de alte organe de drept, dacă persoana în cauză se află în deplasare sau în concediu, dacă există alte împrejurări ce fac imposibilă adoptarea unei concluzii definitive. Ancheta de serviciu, anterior suspendată, urmează să fie reluată, dacă au decăzut motivele şi temeiurile suspendării. Sancţiunea disciplinară nu poate fi aplicată, dacă din ziua săvârşirii încălcării a trecut mai mult de şase luni. Analiza eficienţei de funcţionare Investigaţiile interne este un mecanism care ar trebui să permită evaluarea situaţiei relevante din interiorul Ministerului Afacerilor Interne, şi astfel să permită acţionarea pentru combaterea torturii şi a tratamentelor inumane. Investigaţiile interne ca mecanism de combatere a torturii, deocamdată, conform mandatului, pot avea efect doar asupra maltratărilor în custodia poliţiei. Inspectarea locurilor de detenţie din perspectiva condiţiilor de detenţie lipseşte în activitatea Ministerului Afacerilor Interne. Prin urmare, condiţiile şi cerinţele legale pentru locurile de detenţie nu sunt monitorizate şi inspectate la capitolul de respectare şi conformitate. În rezultat, avem mai multe cazuri de tratament inuman, generat de condiţiile inumane de detenţie. Investigaţiile interne, probabil prin instituirea unui organ intern specializat, ar trebui să includă în mandatul său şi plângerile privitor la condiţiile de detenţie, dar şi inspectarea periodică a locurilor de detenţie. Investigaţiile interne se iniţiază în baza plângerilor şi autosesizărilor. După documentarea cazului şi calificarea juridică a faptelor, Direcţia Securitate Internă ia decizia fie de a continua examinarea cauzei pe cale disciplinară fie de a sesiza organele procuraturii pentru urmărire penală. Deciziile reciproc se exclud, astfel încât, în cazul preluării cauzei de către organele procuraturii, investigaţia disciplinară se suspendă din oficiu. Practica actuală de suspendare a procedurii disciplinare în rezultatul pornirii urmăririi penale dezavantajează şi subminează mandatul şi eficienţa investigării disciplinare. Investigaţiile interne, pe de o parte, nu se bazează pe reglementări legale stricte, pe de altă parte, motivele materiale de sancţionare disciplinară, nu sunt foarte exacte. De regulă, normele de aplicare a sancţiunilor disciplinare sunt mai puţin riguroase, corespunzător - sarcina de probaţiune este diferită şi mai uşoară, dar şi sancţiunea disciplinară este mai blândă. În cazul sancţiunii penală trebuie respectată prezumţia de nevinovăţie şi probarea cazurilor de tortura ar trebuie să satisfacă exerciuţiului probatoriu mult mai temeinic. Deseori, lipsa instrumentului de cauzare a torturii sau alte ambiguitatea şi neconstatarea altor circumstanţe fac imposibilă constatarea cauzării torturii. Totodată, prin investigaţia disciplinară se stabileţte încălcarea clară a legii şi normelor de conduită şi a obligaţiunilor şi de facto se constată provocarea leziunilor corporale sau tratamentelor inumane. Astfel de cazuri necesită o intervenţie clară pe calea disciplinară independent şi după caz complementar urmăririi penale. Practica demonstrează că, urmărirea penală necesită timp considerabil şi durează, de regulă, peste un an. Adiţional, procedurile de judecare a cazurilor de urmărire penală, de regulă, durează o perioada care depăşeşste un an. Astfel, timpul integral al remediului penal ajunge cel puţin la un termen de cel puţin 2 ani. Pe perioada urmăririi penale, conducătorul organului de urmărire penală poate decide asupra suspendării temporare din funcţie (temeiurile deciziei nu sunt bine specificate). Prin urmare,

345 Statutul disciplinar al organelor afacerilor interne şi Regulamentului consiliilor de onoare ale efectivului de trupă şi corpului de comandă ale organelor afacerilor interne, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 2 din 04.01.1996, publicată în Monitorul Oficial nr.

80

în cazul în care învinuitul (pentru tortură) nu este suspendat din funcţie şi urmărirea penală nu se realizează eficient, procedurile existente sunt nefavorabile combaterii torturi, şi astfel necesită modificare. Mai mult ca atât, ancheta disciplinară nu poate fi reluată în caz de încetarea a urmăririi penale sau de achitare a persoanei. Informaţia cu privire la investigaţiile interne în general, tipologia, clasificarea cazurilor, durata investigaţiilor, distribuţia instituţională şi geografică etc. nu este disponibilă public. În special, lipseşte informaţia referitor la investigaţiile privind acuzaţii de tortura şi tratamente inumane, inclusiv sancţiunile aplicate, analiza carenţelor în funcţionarea poliţiei depistate prin intermediul investigaţiilor interne, numele persoanelor disponibilizate. Astfel, se cere o transparenţă şi publicitate mai mare, inclusiv pentru a evalua eficienţa şi impactul acestui mecanism de combatere a torturii. 4.3.1.1. Recomandări

1. Îmbunătăţirea informării publicului despre rezultatele procedurilor de investigare internă346, inclusiv despre numărul de plângeri, clasificarea plângerilor pe tipuri, reprezentarea instituţională a acestora şi rezultatele investigaţiilor;

2. lărgirea competenţei investigaţiilor interne pentru a include şi condiţiile de reţinere şi detenţie în custodia poliţiei;

3. lărgirea competenţei investigaţiilor interne asupra oricărui colaborator şi conducător care are responsabilitatea şi obligaţiunea pentru a preveni actele de tortură şi situaţiile care cazuează tratamentul inuman şi degradant din cadrul MAI;

4. capacităţile, autonomia şi independenţa funcţională a organului cu competenţe lărgite trebui consolidată;

5. Implicarea mai mare a victimelor tratamentului inuman şi reprezentanţilor acestora în procesul de investigare;

6. Cercetarea promptă, imparţială şi efectivă de către Direcţia Securitate Internă a tuturor plângerilor şi alegaţiilor de conduită necorespunzătoare din partea colaboratorilor organelor de drept pe parcursul demonstraţiilor post-electorale din aprilie 2009. Continuarea investigaţiilor disciplinare interne din considerentul folosirii unui criteriu diferit de constatare a responsabilităţii disciplinare chiar şi în cazul pornirii urmăririi penale de către organele procuraturii. Asigurarea ca, colaboratorii organelor de drept, care vor fi găsiţi responsabili de actele de tortură şi maltratare a protestatorilor şi a celor reţinuţi, inclusiv a ofiţerilor care deţin funcţii de răspundere, să fie urmăriţi în justiţie şi în cazul în care vor fi găsiţi vinovaţi să fie condamnaţi cu penalităţi corespunzătoare;

7. Asigurarea de către conducerea organelor vizate în cazurile prima facie de tortură şi maltratare, ca suspectul bănuit, de regulă, să fie suspendat din funcţie sau transferat în altă funcţie pe parcursul procesului de investigare internă, pentru a evita orice risc ca dânsul sau dânsa să intervină sau să împiedice investigarea;

8. Reglementarea legală şi determinarea sarcinii de probaţiune pentru cazurile de investigare disciplinară diferit procedurilor de urmărire penală.

346 Raportul CPT 2009 (para 67), http://www.cpt.coe.int/documents/mda/2009-37-inf-eng.htm

81

4.3.2 URMĂRIREA PENALĂ ÎN CAUZELE DE TORTURĂ Conform bunelor practici internaţionale, urmărirea penală trebuie să fie347: Caracteristici Indicatori 1. Eficientă Identificarea infractorilor;

Pedepsirea celor vinovaţi şi responsabili;

2. Efectivă Realizarea investigaţiilor în baza principiului de independenţă în raport cu: - persoana/instituţia implicată la exercitarea sau conducerea urmăririi penale

în privinţa persoanei care pretinde că a fost supusă maltratării şi torturii; - persoana care a înaintat oficial reclamantului (victimei torturii) învinuirile; - persoana care a solicitat aplicarea faţă de reclamant a măsurii arestării

preventive, precum şi prelungirea ulterioară a termenului de ţinere a persoanei în arest;

- cel care a reprezentat învinuirea în instanţa de judecată; Realizarea investigaţiei de către un organ competent, în mod imparţial; Nu se bazează doar pe informaţiile şi explicaţiile poliţiştilor pe care se plânge reclamantul; Determină dacă forţa utilizată de poliţie a fost sau nu justificată în circumstanţele cazului; Suspendarea din funcţie a persoanelor care sunt bănuite că ar fi comis acte de tortură; Asigurarea contradictorialităţii procesului, dar şi dreptului la apărare victimelor actelor de tortură, dar şi făptuitorilor, pentru a asigura admisibilitatea probelor;

3. Multilaterală şi completă

Încercări serioase de a afla ce s-a întâmplat, fără a se baza pe concluzii pripite sau nefondate, astfel încât:

- să se întreprindă măsuri rezonabile şi disponibile pentru a asigura dovezi privitoare la incident, inclusiv, declaraţii ale martorilor oculari şi expertize medico-legale, declaraţii ale medicilor, cercetarea fişelor medicale etc.;

Orice omisiune pe parcursul desfăşurării investigaţiei care ar putea submina capacitatea de a stabili cauza leziunilor corporale sau identitatea persoanelor responsabile duce la riscul de a califica investigaţia drept necorespunzătoare standardelor specificate;

4. Rapidă/ la timp

Vizezază nu numai începutul investigaţiei, dar şi durata acesteia (începerea neîntârziată a investigaţiilor, audierea neîtârziată a martorilor); Reacţionarea promptă la plângerile prin care sunt sesizate fapte de tortură, de aplicare a tratamentului degradant şi inuman; Efectuarea într-un timp scurt a tuturor investigaţiilor necesare pentru cercetarea circumstanţelor faptelor sesizate în vederea identificării şi tragerii la răspundere a persoanelor vinovate, inclusiv audierea victimelor, efectuarea cercetărilor la faţa locului, verificarea registrelor, examinarea medicală independentă;

5. Transparentă Informaţii, după caz, accesibile public referitor la investigare

347 vezi: Indicaţia Procuraturii Generale nr. 11-2.2d/07-9924 din 16.11.2007.

82

Urmărirea penală a actelor de tortură se realizează în baza prevederilor Codului de Procedură Penală, faptele fiind calificate conform Codului Penal. Adiţional, au fost adoptate acte normative cu caracter intern pentru a spori eficienţa investigaţiilor desfăşurate de către procurori în cauzele de tortură348. În anul 2007, în total 282 plângeri au fost primite de către procuratură, rezultând în 44 cauze penale, din care 21 au fost trimise în instanţa de judecată. 14 cauze, cu implicarea a 26 persoane s-au finalizat cu sentinţe de condamnare. În prima jumătate a anului 2008, în baza a 145 plângeri au fost iniţiate 18 cauze penale, din care 7 au fost trimise în judecată şi ca efect 14 persoane au fost declarate vinovate. Aceste persoane însă au fost condamnate la amenzi, care nu corespund gravităţii faptelor349. Conform datelor oficiale350, în anul 2009351, la Procuratură au fost depuse 106 sesizări ale cetăţenilor, care pretind că au suferit de pe urma acţiunilor abuzive şi de tortură ale organelor de poliţie din aprilie 2009352. Au fost iniţiate 46 de cauze penale: în 28 cazuri pentru tortură; 12 – exces de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu; 1 caz – jaf; 1 - vătămarea intenţionată gravă soldată cu decesul victimei; 1 – vătămarea intenţionată medie a integrităţii corporale; 1- Tentativă de omor. În 2 cazuri, în baza autosesizării procurorilor, s-a dispus începerea urmăririi penale (pe faptul excesului de putere din partea unor persoane cu funcţii de răspundere din cadrul Brigăzii de poliţie cu destinaţie specială „Fulger” şi în privinţa ex-ministrului afacerilor interne Gheorghe Papuc şi ex-comisarului general al C.G.P. mun. Chişinău Vladimir Botnari pentru neglijenţa în serviciu soldată cu urmări grave). În judecată au fost trimise 8 cauze penale în privinţa la 15 colaboratori de poliţie (4 - tortură şi 11 - exces de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu). Totodată, în cadrul procuraturii a fost creat un grup de lucru care verifică acţiunile sau inacţiunile procurorilor care au participat la examinarea cauzelor legate de 7 aprilie 2009, după care vor fi luate măsuri de rigoare prevăzute de lege. Este relevant sprijinul reprezentanţilor ONG-urilor în vederea urgentării procedurii de expertizare internaţională ADN a unor urme de sânge, stabilite pe armele aparţinând brigăzii cu destinaţie specială „Fulger” din care s-a tras în cadrul evenimentelor post-electorale din aprilie 2009. Procuratura invocă şi anumite deficienţe de investigare a cauzelor de tortură: - 10 cauze penale în care părţile vătămate nu se prezintă la audieri; - 2 cauze penale în care tinerii se află la studii peste hotare; - 16 cauze penale în care părţile vătămate nu recunosc făptuitorii deoarece aceştia erau deghizaţi; - 5 cauze penale – pe motiv de tergiversare a examinării din cauza avocaţilor. Totodată, persoanele responsabile de supravegherea locurilor de detenţie şi colaboratorii de poliţie, care au fost de serviciu în zilele 5-10 aprilie în capitală şi alte localităţi nu au fost suspendaţi din funcţie. Mai mult decât atât, perioade îndelungate după evenimentele din aprilie victimele torturii şi plângerile acestora au fost neglijate (numărul mare de acţiuni bănuite de tortură şi maltratare din 348 vezi: Ordin nr. 91/15 din 31.03.2005 cu privire la aprobarea Instrucţiunii privind rolul şi atribuţiile procurorilor teritoriali şi specializaţi în exercitarea şi conducerea urmăririi penale; Ordin nr. 325/19 din 30 noiembrie 2006 cu privire la prevenirea şi combaterea torturii; Ordin nr. 261/11 din 19 noiembrie 2007 privind organizarea investigării cazurilor de tortură, tratament degradant şi inuman 349 Para. 67, Raport al Raportorului Special pentru tortură şi alte forme crude, inumane sau degradante de tratament sau pedeapsă, Manfred Nowak, A/HRC/10/44/Add.3 din 12 februarie 2009. 350 http://www.procuratura.md/md/newslst/1211/1/3156/ 351 Către luna martie 2010, datele statistice se prezintă, după cum urmează: 107 sesizări, dintre care în 26 cazuri procurorii s-au autosesizat şi au început investigaţiile în lipsa plângerilor cetăţenilor. În 49 cazuri au fost pornite dosare penale, inclusiv în 28 cazuri în baza art. 3091CP (tortură), în 12 cazuri – art. 328, alin. (2) lit a) CP (depăşirea atribuţiilor de serviciu şi excesul de putere), un caz - art. 328, alin. (3) lit b) CP (depăşirea atribuţiilor de serviciu şi excesul de putere). Din numărul total al cauzelor penale, 13 dosare în privinţa a 21 colaboratori de poliţie au fost expediate cu concluzii de învinuire în judecată (7 cauze în privinţa a 7 colaboratori de poliţie în baza art. 3091CP (tortură)). La acel moment, se aflau în stadiu de finisare alte 3 cauze penale în privinţa a 9 colaboratori de poliţie. 352 Către data de 15 iulie 2009, Procuratura Militară Chişinău a recepţionat 97 reclamaţii (48 – aplicare excesivă a forţei în timpul reţinerii; 49 – rele tratamente în cadrul comisariatelor de poliţie). Către acea dată, erau iniţiate urmăriri penale în 9 cazuri, în 35 cazuri a fost refuzată iniţierea urmăririi penale iar 51 erau în proces de deliberare. vezi: Comentariile autorităţilor din Republica Moldova cu priivre la raportul domnului Thomas Hammarberg, Comisar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei, referitor la vizita sa în Republica Moldova în perioada 25-26 aprilie 2009.

83

partea organelor de drept şi numărul foarte limitat de urmăriri în justiţie şi condamnare a acestor cazuri). Mai jos sunt prezentate câteva exemple, care confirmă caracterul ineficient al investigaţiilor desfăşurate de către procuratură353: Cauza A.A. (starea la data de 01.11.2009): La 07.04.09 cet. A.A. a fost încercuit şi reţinut de forţele de ordine mascate, dus la Comisariat unde a fost ţinut la perete cu mîinile ridicate, fiindu-i aplicate mai multe lovituri, bătăi cu bâtele şi pumnii în regiunea spatelui de către colaboratorii de poliţie; impus să semneze „hârtii” necunoscute pentru el, fiind ameninţat, intimidat, ţinut fără apă şi mâncare 2 zile, fără ajutor medical. Plângerea privind acţiunile ilegale ale colaboratorilor de poliţie care au aplicat violenţa a fost depusă la 06.05.09. Cazul s-a aflat în gestiunea Procuraturii Militare, care a efectuat mai multe acţiuni procesuale. Abia la 01.10.09, în urma efectuării în mod repetat a unui raport de expertiză medico-legală (care a confirmat existenţa leziunilor corporale medii) s-a anunţat că pe acest caz va fi pornită urmărirea penală. Recunoaşterea lui A.A. în calitate de parte vatamata a avut loc la 05.10.09, cu participarea avocatului. Totuşi, între timp, au survenit schimbări de “competenţă”, cauza fiind remisă spre examinare în cadrul Procuraturii Municipale. Probe confirmatoare referitor la acţiunile de tortură: concluzii medicale efectuate de Centrul "Memoria", cliseele radiografice efectuate de către Policlinica nr.1, raport medico-legal efectuat de Centrul de Expertiză Medico-legală, martori. Dificultăţi: tărăgănarea de către ofiţerul de urmărire penală a pornirii urmăririi penale; nerecunoaşterea timp îndelungat a concluziilor medicale ale Centrului "Memoria"; efectuarea îndelungată (3 luni) a raportului medico-legal de către experţii Centrului de Medicină Legală; lipsa de încredere a victimei traumatizate şi înfricoşate - respectiv consultarea permanentă a victimei în vederea obţinerii încrederii în efectul acţiunilor desfăşurate. Totodată, în pofida cererilor avocatului, în cauza în care A.A a fost reţinut şi învinuit de comiterea infracţiunii prevăzute de art. 285 alin. 3 Cod Penal (dezordini în masă), de către Procuratura de sector din luna aprilie 2009 nu s-au întreprins nici un fel de acţiuni procesuale Cauza B.B.: La 08.04.09 B.B. a fost încercuit şi reţinut de forţele de ordine; dus la Comisariat unde a fost maltratat, bătut cu bastoanele de cauciuc şi alte obiecte dure; ţinut la perete; lovit la cap şi frunte; ţinut cu capul plin de sânge; insultat; umilit; intimidat; ţinut fără apă, mâncare, veceu, ajutor medical; impus să semneze acte necunoscute pentru el; ameninţat; intimidat. La 14.04.09 a fost depusă către Procuratura de sector plângere privind acţiunile ilegale ale colaboratorilor de poliţie. Ulterior, cauza s-a aflat în gestiunea Procuraturii Municipale, care la 03.06.09, a emis Ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale din lipsa elementelor constitutive a infracţiunii, adusă la cunoştinţa lui B.B/avocatului la 24.08.09. A fost înaintată plângere către Procurorul Ierarhic Superior (Procuratura Militară) în vederea anulării ordonanţei ca fiind ilegală, dar până la 01.11.2009 nu a parvenit nici un răspuns. Probe confirmatoare a acţiunilor de tortură: concluzii medicale efectuate de Centrul Teritorial Medical; raport medico-legal al existenţei "echimozelor şi excoriaţiilor"; martor; poliţişti care urmau a fi identificaţi. Dificultăţi: - tărăgănarea de către ofiţerul de urmărire penală a pornirii urmăririi penale; tergiversarea intenţionată a răspunsului la cererile parvenite; nerecunoaşterea documentelor medicale ale Centrului Teritorial Medical; folosirea datelor din investigaţiile efectuate pe dosarul

353 Cazuri similare sunt constatate şi în para. 50-59, Report to the Moldovan Government on the visit to Moldova carried put by the European Committee for the prevention of Torture and Inhuman or Degrading Treatment or Punishment (CPT) from 27 to 31 July 2009, CPT/Inf (2009) 37, Strasbourg, 14 December 2009.

84

contravenţional al lui B.B precum că ar fi participat violent la manifestaţiile din 7-8 aprilie 2009; lipsa de încredere a victimei traumatizate şi înfricoşate - respectiv consultarea permanentă a victimei în vederea obţinerii încrederii în efectul acţiunilor desfăşurate. Cauza C.C.: La 09.04.09 C.C. a fost reţinut ilegal şi ridicat în cătuşe de la domiciliu fără autorizaţie; dus la Comisariat unde i-au fost aplicate lovituri cu pumnii, picioarele peste corp/faţă; bătut cu diverse obiecte; insultat; umilit; ameninţat; dezbrăcat; ţinut fără apă, mâncare, veceu, ajutor medical; impus să semneze „hârtii” cu conţinut necunoscut pentru el. La 20.05.09 a fost depusă către Procuratura Militară plângere privind acţiunile ilegale ale colaboratorilor de poliţie. Cauza s-a aflat în gestiunea Procuraturii Municipale, care la 26.06.09, a emis Ordonanţă de neîncepere a urmăririi penale din lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii, adusă la cunoştinţa lui C.C./avocatului la 10.09.09. A fost înaintată plângere către Procurorul Ierarhic Superior (Procuratura Militară) în vederea anulării ordonanţei ca fiind ilegală. La 28.09.09 a fost dispusă anularea Ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale, fiind pornită cauza penală cu recunoaşterea lui C.C. în calitate de parte vătămată pe art. 3091 al.3) pct.c) din Codul Penal. Cauza a fost repartizată spre examinare din nou Procuraturii Municipale, dar în gestiunea altui Procuror. Probe confirmatoare referitor la acţiunile de tortură: concluzii medicale efectuate de Policlinica Nr.1; raport medico-legal al existenţei "echimozelor şi excoriaţiilor"; martor; poliţişti care urmau a fi identificaţi; cercetarea la faţa locului- acţiune care a întâlnit multă ostilitate din partea colaboratorilor Comisariatului de poliţie. Dificultăţi: lipsa examinării obiective şi imparţiale; tărăgănarea pornirii urmăririi penale de către ofiţerul de urmărire penală; desconsiderea lui C.C (victimei torturii) la darea explicaţiilor; utilizarea datelor în investigaţiile efectuate pe dosarul penal al lui C.C. precum că ar fi participat violent la manifestaţiile din 7-8 aprilie; presiune psihologică exercitată asupra lui C.C. (victimei torturii) de către „mesageri” din partea colaboratorilor de poliţie implicaţi. Analiza eficienţei de funcţionare Faptul că investigaţiile în cauzele de tortură (şi înainte şi după evenimentele din aprilie 2009) în mare parte nu întrunesc cerinţele minime, căpătând un caracter îndelungat şi sunt finalizate printr-o hotărâre procesuală neîntemeiată este constatat în multiple surse. Astfel, Raportorul special al ONU pentru tortură şi alte forme crude, inumane sau degradante de tratament sau pedepasă, în raportul din Februarie 2009 menţionează: „Judecătorii, procurorii sau personalul penitenciar cu greu iniţiază vreodată investigaţii, chiar dacă există dovezi medicale sau de altă natură că s-a comis tortură”. Tendinţa de a voala şi a muşamaliza cauzele din partea organelor procuraturii şi conducerii Ministerului Afacerilor Interne este constatată şi în raportul Mecanismului Naţional pentru Prevenirea Torturii354. În multiple situaţii, chiar dacă existau afirmaţii credibile referitor la tortură şi rele tratamente, organele procuraturii ezitau să iniţieze investigarea cauzelor. În unele cazuri, procurorii par să fi fost prezenţi în comisariatele de poliţie în timpul sau imediat după atacul poliţiei asupra persoanelor reţinute, însă nu au interogat, în mod consistent persoanele reţinute despre tortură şi rele tratamente din partea poliţiei şi nu le-au direcţionat spre examinare medico-legală, nu au colectat divezi care ar fi putut fi utilizate pentru identificarea făptuitorilor şi nici nu au acţionat în vederea prevenirii

354 Raport cu privire la activitatea Mecanismului Naţional de Prevenire a Torturi, 2008, p. 14, vezi: http://www.ombudsman.md/file/Raport_mecanism.pdf

85

abuzurilor continue355. Şi mai îngrijorător – unii procurori au încercat a influenţa şi „speria” victimele actelor de tortură. Refuzul de a porni investigaţiile şi tărăgănarea acestora a scăzut considerabil credibilitatea publică a procuraturii şi a subliniat dependenţa de politic. Procurorii au invocat imposibilitatea investigaţiei pe motiv că persoanele care au fost implicate în presupusele rele tratamente erau mascaţi şi deghizaţi. Aici se constată însă o dependenţă funcţională de organele de poliţie, cu care urmează a conclucra procurorii permanent în vederea realizării funcţiilor ambelor instituţii356. Se pare că acesta a fost motivul adoptării ordinului Procurorului General nr. 261/11 din 19 noiembrie 2007 privind organizarea urmăririlor în cazuri de tortură, tratament inuman şi degradant. Acest transfer de competenţă exclude însă posibilitatea procurorilor din sector de a interveni rapid şi de a iniţia investigaţii în termeni utili în cauzele de tortură. Adiţional, nu este clar dacă procurorii militari au precondiţiile de independeţă şi de capacitate pentru a realiza investigaţii conforme obligaţiilor internaţionale ale Republicii Moldova. În interviurile realizate cu procurori şi avocaţi, au fost menţionate câteva argumente adiţionale de calificare drept inadecvate a investigaţiilor în cauzele de tortură:

- constrângerile organizatorice şi funcţionale ale procuraturii357 şi rolul dublu de investigare şi „acuzator” în procesul de judecată358;

- nemotivarea ordonanţelor de refuz a începerii urmăririi penale în cauze de tortură359; - nerespectarea de către judecătorii de instrucţie a termenelor de examinare a plângerilor

împotriva acţiunilor şi actelor ilegale ale organului de urmărire penală şi ale organului care exercită activitate operativă de investigaţii (conform art. 313 CPP);

- împuternicirea procurorului de a permite sau refuza examinări medicale independente360; - desconsiderarea victimelor şi a posibilelor probe în cauze de tortură361; - refuzul de a recunoaşte victima torturii în calitate de parte vătămată362; - nefixarea de către procuror a termenului de urmărire penală în cauza respectivă363; - calificarea faptelor de tortură în baza diferitor articole ale Codului Penal (art. 3091-tortura,

art. 328 – excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu, art. 152 - vătămarea intenţionată medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii);

355 SUB ACOPERIREA IMPUNITĂŢII. Raport despre reacţia autorităţilor moldoveneşti la violenţa poliţiei în timpul protestelor post-electorale din aprilie 2009, Clarisa Bencomo. – Ch.: Cartier, 2009, p. 143. 356 Para. 67, Raport al Raportorului Special pentru tortură şi alte forme crude, inumane sau degradante de tratament sau pedeapsă, Manfred Nowak, A/HRC/10/44/Add.3 din 12 februarie 2009. 357 Aici se includ: presiunea din partea conducătorilor de resort; relaţii proaste cu ofiţerii de urmărire penală; lipsa de încredere a populaţiei şi altele. vezi: Performanţele justiţiei penale prin prisma drepturilor omului. Evaluarea procesului de transformare a sistemului de justiţie penală în Republica Moldova. Jean Redpath, Nadejda Hriptievschi. – Ch.: Cartier, 2009, p. 119. 358 Documentul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei Doc. 11374 din 14 septembrie 2007, al. 120. 359 Para. 67, Raport al Raportorului Special pentru tortură şi alte forme crude, inumane sau degradante de tratament sau pedeapsă, Manfred Nowak, A/HRC/10/44/Add.3 din 12 februarie 2009. Spre exemplu: “vătămările nu au avut consecinţe grave pentru sănătatea victimei”. Totodată, nu s-a luat în calcul gradul durerii şi suferinţei fizice şi mentale şi natura crudă, inumană sau degradantă a tratamentului. vezi: SUB ACOPERIREA IMPUNITĂŢII. Raport despre reacţia autorităţilor moldoveneşti la violenţa poliţiei în timpul protestelor post-electorale din aprilie 2009, p. 149. 360 Para. 67, Raport al Raportorului Special pentru tortură şi alte forme crude, inumane sau degradante de tratament sau pedeapsă, Manfred Nowak, A/HRC/10/44/Add.3 din 12 februarie 2009. 361 Para. 64, Report to the Moldovan Government on the visit to Moldova carried put by the European Committee for the prevention of Torture and Inhuman or Degrading Treatment or Punishment (CPT) from 27 to 31 July 2009, CPT/Inf (2009) 37, Strasbourg, 14 December 2009. 362 Drept consecinţă, lipsirea victimei de dreptul de a prezenta acte şi alte probe; de a cere recuzarea persoanei care conduce urmărirea penală, a judecătorului şi altor participanţi; de a face obiecţii la acţiunile organului de urmărire penală sau ale judecătorului; de a obţine acoperirea cheltuielilor legate de caz şi de a obţine reparaţii pentru daunele cauzate de acţiunile ilegale ale organului de urmărire penală, vezi art. 60 al Codului de Procedură Penală. 363 vezi: art. 274, al. 3, CPP;

86

- înţelegerea uneori defectuoasă şi denaturată a art. 10, al. 31 a CPP364 privind sarcina probării365;

- refuzul victimelor şi martorilor de a da depoziţii pe motivul neaplicării măsurilor de protecţie366.

4.3.2.1. Recomandări 1. Luarea unor măsuri decisive pentru a adopta şi pune în aplicare o atitudine fermă de “toleranţă

zero” faţă de relele tratamente în întregul sistem de justiţie penală367; 2. Stabilirea unor mecanisme eficiente şi accesibile de depunere a plângerilor şi protecţia împotriva

represaliilor persoanelor care depun plângeri368; 3. Ducerea unei evidenţe corespunzătoare a plângerilor de maltratare, tortură, rele tratamente cu

dispunerea efectuării unei investigaţii efective în termene restrânse; 4. Asigurarea, în ceea ce priveşte cazurile prima facie de tortură şi maltratare, a suspendării din

funcţie sau transferarea în altă funcţie a suspecţilor bănuiţi de tortură pe parcursul investigaţiei, pentru a evita orice risc ca dânsul sau dânsa să intervină sau să împiedice investigarea;

5. Asigurarea expedierii de către instituţiile medicale către organele procuraturii a informaţiei privind cauzarea leziunilor corporale de către colaboratorii de poliţie369;

6. Verificarea legalităţii şi temeiniciei reţinerilor precum şi a altor informaţii care ar permite a iniţia investigaţii în cauze de tortură chiar şi în absenţa plângerii victimei;

7. Modificarea legislaţiei în vederea determinării obligativităţii numirii de către procuror a unei examinări medico-legale în cazul unor bănuieli rezonabile şi urme vizibile de tortură sau rele taratamente370;

8. Modificarea Codului de Procedură Penală pentru a specifica perioada de timp în decursul căreia trebuie de întreprins acţiuni pentru a deschide o urmărire penală pentru orice alegaţie credibilă de tortură şi maltratare371;

9. Asigurarea colaboratorilor organelor afacerilor interne şi altor entităţi cu semne de indentificare în cazul în care aceştia operează deghizaţi372;

364 art. 10, al. 31 al CPP: “Sarcina probaţiunii neaplicării torturii şi a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante îi revine autorităţii în a cărei custodie se află persoana privată de libertate, plasată la dispoziţia unui organ de stat sau la indicaţia acestuia, sau cu acordul ori consimţământul său tacit”. 365 Para. 85, Raport al Raportorului Special pentru tortură şi alte forme crude, inumane sau degradante de tratament sau pedeapsă, Manfred Nowak, A/HRC/10/44/Add.3 din 12 februarie 2009; Recomandările Generale ale Raportorului Special în legătură cu tortura în E/CN.4/2003/68, al. 26. 366 În cazul evenimentelor post-electorale din aprilie 2009, CPT constată prezenţa unui ofiţer de poliţie la Spitalul de Urgenţă, care ar fi putut intimida victimele actelor de tortură. vezi: Para. 23, Report to the Moldovan Government on the visit to Moldova carried put by the European Committee for the prevention of Torture and Inhuman or Degrading Treatment or Punishment (CPT) from 27 to 31 July 2009, CPT/Inf (2009) 37, Strasbourg, 14 December 2009. 367 Para. 16, Report to the Moldovan Government on the visit to Moldova carried put by the European Committee for the prevention of Torture and Inhuman or Degrading Treatment or Punishment (CPT) from 27 to 31 July 2009, CPT/Inf (2009) 37, Strasbourg, 14 December 2009; Recomandarea 43, Raport de Thomas Hammarberg, Comisar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei, ca urmare a vizitei în Republica Moldova din 25-28 aprilie 2009, Srtasbourg, 17 iulie, 2009, CommDH(2009) 27. 368 Para. 90, Raport al Raportorului Special pentru tortură şi alte forme crude, inumane sau degradante de tratament sau pedeapsă, Manfred Nowak, A/HRC/10/44/Add.3 din 12 februarie 2009. 369 Para. 24, Report to the Moldovan Government on the visit to Moldova carried put by the European Committee for the prevention of Torture and Inhuman or Degrading Treatment or Punishment (CPT) from 27 to 31 July 2009, CPT/Inf (2009) 37, Strasbourg, 14 December 2009. 370 Para. 21, Report to the Moldovan Government on the visit to Moldova carried put by the European Committee for the prevention of Torture and Inhuman or Degrading Treatment or Punishment (CPT) from 27 to 31 July 2009, CPT/Inf (2009) 37, Strasbourg, 14 December 2009. 371 Comitetul Împotriva Torturii, CAT/C/MDA/CO/2, para. 19, lit. c). 372 Para. 17, Report to the Moldovan Government on the visit to Moldova carried put by the European Committee for the prevention of Torture and Inhuman or Degrading Treatment or Punishment (CPT) from 27 to 31 July 2009, CPT/Inf (2009) 37, Strasbourg, 14 December 2009.

87

10. Determinarea unui mecanism independent de organul de investigare a cazului sau de acuzare a victimei care ar investiga ex-officio repede, multiaspectual şi complex toate plângerile de tortură şi maltratare373;

11. Excluderea cazurilor de reacţionare neadecvată din partea procurorilor care, stabilind fapte de aplicare din partea poliţiei a relelor tratamente, dispun neînceperea urmăririi penale pe motiv că colaboratorii poliţiei deja au fost sancţionaţi în mod disciplinar sau intervin doar înaintând o sesizare privind neadmiterea pe viitor a acestor comportamente;

12. Organizarea şi efectuarea unor controale corespunzătoare374, care ar exclude riscurile unor investigaţii insuficiente. Aplicarea corespunzătoare a sancţiunilor discilinare procurorilor care nu îşi îndeplinesc atribuţiile profesionale ce ţin de investigarea cazurilor de tortură şi rele tratamente;

13. Instruirea procurorilor şi sporirea capacităţilor în vederea: - audierii confidenţiale a reclamantului/victimei torturii pentru a cunoaşte: cauza şi motivul

care au catalizat aplicarea în privinţa acestuia a presupuselor tratamente ilegale; eventualii martori ai actelor de tortură; locurile concrete în care victima a fost supusă acţiunilor cu caracter de tortură sau exces de putere; persoanele care au admis acţiuni cu caracter ilegal sau descrierea amănunţită a înfăţişării şi îmbrăcămintei acestora; descrierea amănunţită a obiectelor utilizate în cadrul acţiunilor cu caracter de tortură;

- numirii examinării (expertizării) medico-legale a reclamantului, inclusiv cu dispunerea investigaţiilor medicale în vederea constatării leziunilor corporale interne sau a dereglărilor neurologice în cazurile în care reclamantul indică la aplicarea procedeelor ilegale prin metode voalate în scopul ascunderii creării leziunilor corporale vizibile;

- ridicării şi verificării materialelor aflate în procedura poliţiei care vizează direct sau indirect interesele petiţionarului şi în legătură cu care acesta a fost supus relelor tratamente;

14. Examinarea imediată, cu folosirea tehnicii foto sau video, a localurilor (birourilor) indicate de reclamant ca loc în care în privinţa sa au fost aplicate procedeele interzise, în scopul verificării circumstanţelor indicate în plângere, constatării şi ridicării mijloacelor de probă, inclusiv a obiectelor utilizate în cadrul acţiunilor cu caracter de tortură (măşti antigaz; generatoare de curent electric; bare metalice, etc);

15. Verificarea promtă a registrelor de evidenţă a persoanelor deţinute în cazul în care reclamantul indică la faptul deţinerii în celulele de deţinere preventivă375; audierea tuturor persoanelor care s-au aflat cu reclamantul într-o celulă sau cameră de detenţie preventivă asupra faptelor indicate de ultimul;

16. Asigurarea dreptului fiecărei persoane de a interveni în ordine civilă în favoarea repunerii sale în drepturi;

17. Elaborarea şi punerea în aplicare a îndrumarelor metodice privind particularităţile exercitării urmăririi penale în cazuri de tortură;

18. Elaborarea unui plan instituţional complex de prevenire şi combatere a torturii, cu referire la toate structurile procuraturii Republicii Moldova, coroborat cu Planul Naţional de Acţiuni pentru prevenirea şi combaterea torturii376;

19. Informarea cu regularitate a publicului referitor la progresele şi măsurile întreprinse de organele procuraturii în vederea protecţiei drepturilor persoanelor de abuzurile poliţiei377.

373 Para. 90, Raport al Raportorului Special pentru tortură şi alte forme crude, inumane sau degradante de tratament sau pedeapsă, Manfred Nowak, A/HRC/10/44/Add.3 din 12 februarie 2009. 374 vezi: Ordin nr. 325/19 din 30 noiembrie 2006 cu privire la prevenirea şi combaterea torturii. 375 Para. 32, Report to the Moldovan Government on the visit to Moldova carried put by the European Committee for the prevention of Torture and Inhuman or Degrading Treatment or Punishment (CPT) from 27 to 31 July 2009, CPT/Inf (2009) 37, Strasbourg, 14 December 2009. 376 Para. 19, Report to the Moldovan Government on the visit to Moldova carried put by the European Committee for the prevention of Torture and Inhuman or Degrading Treatment or Punishment (CPT) from 27 to 31 July 2009, CPT/Inf (2009) 37, Strasbourg, 14 December 2009 377 Para. 67, Report to the Moldovan Government on the visit to Moldova carried put by the European Committee for the prevention of Torture and Inhuman or Degrading Treatment or Punishment (CPT) from 27 to 31 July 2009, CPT/Inf (2009) 37, Strasbourg, 14 December 2009.

88

4.4. JUDECAREA CAUZELOR DE TORTURĂ Instanţele de judecată, în baza Codului Penal şi Codului de Procedură Penală, participă la câteva etape ale procesului de înfăptuire a justiţiei în cauzele de tortură. În scopul uniformizării practicii judiciare în cauzele de tortură, Curtea Supremă de Justiţie a adoptat Hotărârea Plenului cu privire la unele chestiuni ce ţin de aplicarea de către instanţele judecătoreşti a prevederilor articolului 3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale378. Etapa prejudiciară379 La această etapă, judecătorul de instrucţie este competent să examineze legalitatea acţiunilor de urmărire penală, a măsurilor operative de investigaţii şi aplicarea măsurilor procesuale de constrângere. Competenţa judecătorului de instrucţie se stabileşte după locul efectuării urmării penale sau a măsurii operative de investigaţii380. Solicitarea de aplicare a măsurii de arest preventiv, înaintată de procuror sau de organul de urmărire penală, urmează să fie motivată. Judecătorul de instrucţie urmează să examineze solicitarea „fără întârziere”. În cazul unui răspuns pozitiv, se emite o încheiere de aplicare a măsurii preventive, cu emiterea mandatului de arest, care se aplică imediat. Demersului privind aplicarea măsurii de arest preventiv pentru bănuitul cu privire la care deja s-a solicitat aplicarea arestului preventiv dar a fost respins de judecătorului de instrucţie, nu va fi examinat decât dacă au apărut probe noi care justifică solicitările organului de urmărire penală381. Încheierile privind aplicarea sau refuzul aplicării arestului preventiv sau al altor măsuri procesuale sau de investigaţie operativă ori de urmărire penală pot fi atacate cu recurs la instanţa ierarhic superioară, formată dintr-un complet de 3 judecători. Examinarea are loc în timp de 3 zile de la momentul recepţionării382. Acţiunile ilegale ale organelor de urmărire penală pot fi atacate la judecătorul de instrucţie în termen de 10 zile383 (nu se stabileşte de când curge termenul de 10 zile), care examinează plângerea în timp de 10 zile de la recepţionare. Încheierea judecătorului de instrucţie este irevocabilă.. Judecătorul de instrucţie poate limita accesul la informaţia care face obiectul dosarului de urmărire penală, dacă publicarea acesteia ar putea pune în pericol martorul, victima şi alţi participanţi la proces384. De asemenea, se poate decide asupra audierii speciale a martorului385 sau asupra aplicării, în caz de necesitate, a măsurilor de protecţie386. Protecţia martorilor şi altor participanţi în procesul penal este dată în competenţa unei subdiviziuni din cadrul Ministerului Afacerilor Interne387. Pentru cazurile de aplicare a torturii, există pericol de conflict de interese, întrucât organul de protecţie a victimei unui act de tortură se află în subordinea instituţiei în care activează făptuitorul. Etapa judiciară Instanţa de judecată poate examina din oficiu sau la solicitarea oricărei părţi eventuala aplicare sau revocare a măsurii preventive, inclusiv arestul preventiv. Examinarea chestiuni de aplicare, înlocuire 378 Adoptată la 30 noiembrie 2009, http://www.csj.md/admin/public/uploads/Hotărîrea%20nr.%208%20din%2030.10.2009%20Cu%20privire%20la%20unele%20chestiuni%20ce%20ţin%20de%20aplicarea%20de%20către%20instanţele%20judecătoreşti%20a%20prevederilor%20articolului%203%20din%20Convenţia.pdf 379 Controlul judiciar al procedurii prejudiciare are loc în baza Titlului I, capitolului VIII al părţii Speciale a Codului de Procedură Penală. 380 Art. 300, Cod de Procedură Penală. 381 Art. 308, Cod de Procedură Penală. 382 Art. 312, Cod de Procedură Penală. 383 Art. 313, Cod de Procedură Penală. 384 Art. 293, Cod de Procedură Penală. 385 Art. 110, Cod de Procedură Penală. 386 Art. 215 Cod de Procedură Penală, Legea nr. 105-XVI din 16.05.2008 cu privire la protecţia martorilor şi a altor participanţi la procesul penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 112-114 din 27.06.2008. 387 Art. 5 din Legea cu privire la protecţia martorilor şi a altor participanţi la procesul penal.

89

sau revocare a măsurii preventive poate fi examinată doar în termeni de o lună de la ultima examinare şi doar în prezenţa unor probe suplimentare. Încheierea poate fi atacată în acelaşi mod ca şi încheierile emise de judecătorul de instrucţie la etapa de control prejudiciar388. Nu există prevederi în legea procesual penală în partea ce ţine de sesizarea organelor de urmărire penală în decursul examinării cauzei penale, atunci când instanţa de judecată identifică urme sau există plângeri din partea inculpatului privind aplicarea torturii. Doar procurorul urmează să iniţieze acţiunile de investigaţie atunci când au loc pretinse acte de tortură389. În continuare, nu există măsuri procesuale disponibile pentru instanţele de judecată pentru a asigura tratamentul sau internarea în instituţie medicală la depistarea urmelor de tortură. La judecarea cauzei de tortură, urmează să se stabilească corect sarcina probaţiunii în baza modificărilor din Codul de Procedură Penală390, prin a solicita din partea instituţiei care a exercitat detenţia probe relevante care să demonstreze neaplicarea torturii sau altor tratamente inumane sau degradante. La emiterea sentinţei, în calitate de compensare pentru condamnat, pot fi luate în considerare încălcările drepturilor acestuia în decursul urmării penale sau a judecării cauzei391. Este de menţionat că, în prezent, datele statistice disponibile în instanţele de judecată, la Consiliul Superior al Magistraturii şi la Ministerul de Justiţie nu sunt suficient de dezagregate pentru a putea stabili care este numărul de plângeri depuse şi examinate în baza art. 3091 Cod Penal (tortura), numărul de cauze intentate de procurori, numărul de dosare transmise în instanţa de judecată, numărul de sentinţe de condamnare şi de achitare, precum şi caracterul acestor sentinţe. Aceste date sunt considerate importante pentru a putea determina eficienţa cu care sunt examinate cauzele de presupusă aplicare a torturii şi pot constitui mijloc de monitorizare, inclusiv pentru expunerea pe marginea caracterului echitabil al pedepselor penale aplicate de către instanţele de judecată. În prezent, cauzele de tortură sunt incluse în aceeaşi categorie cu infracţiunile de vătămare intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii392. Se recomandă modificarea în acest sens a modalităţii de colectare şi prezentare a datelor statistice, inclusiv implementarea actelor normative relevante393, cu dezagregarea pe componenţe de infracţiune a informaţiei prezente în sistemul informaţional. La moment, se atestă un număr redus de acţiuni în instanţele de judecată legate de examinarea cauzelor de tortură şi de respectare a drepturilor persoanelor care au fost supuse torturii. Acestea sunt legate printre altele şi de lipsa independenţei suficiente a puterii judecătoreşti394, a instruirii insuficiente în domenii legate de tortură,395 neexecutării hotărârilor CEDO pe articolul 3396. 4.4.1. Recomandări

1. Clarificarea prin intermediul unei Hotărâri a Plenului Curţii Supreme de Justiţie sau prin modificarea Hotărârii deja existente a „termenului de examinare fără întârziere”, stabilirea criteriilor pentru caracterul motivat al cererii de aplicare a arestului preventiv, clarificarea de

388 Art. 329, Cod de Procedură Penală. 389 Art. 274, Cod de Procedură Penală. 390 Art. 10, al. 31, Cod de Procedură Penală, introdus prin Legea nr. 13-XVI din 14.02.2008 pentru completarea unor acte legislative, publicată în Monitorul Oficial nr. 51-54 din 14.03.2008. 391 Art. 385, Cod de Procedură Penală. 392 Informaţie furnizată de Departamentul Executare a Ministerului Justiţiei, 26 februarie 2010. 393 Hotărârea Guvernului nr. 770 din 06.07.2004 cu privire la Sistemul Informaţional integrat automatizat de evidenţă a infracţiunilor, a cauzelor penale şi a persoanelor care au săvârşit infracţiuni, publicată în Monitorul Oficial nr. 112-118 din 06.07.2004. 394 Para. 11 al Observaţiilor Finale ale Comitetului Împotriva Torturii, CAT/C/MDA/CO/2, din 19 noiembrie 2009 http://www2.ohchr.org/english/bodies/cat/docs/co/CAT.C.MDA.CO.2.doc. 395 Para 17 al Observaţiilor Finale ale Comitetului Împotriva Torturii, CAT/C/MDA/CO/2, din 19 noiembrie 2009 http://www2.ohchr.org/english/bodies/cat/docs/co/CAT.C.MDA.CO.2.doc. 396 Para 20 al Observaţiilor Finale ale Comitetului Împotriva Torturii, CAT/C/MDA/CO/2, din 19 noiembrie 2009 http://www2.ohchr.org/english/bodies/cat/docs/co/CAT.C.MDA.CO.2.doc.

90

când începe să curgă termenul de 10 zile pentru plângerile care pot fi depuse împotriva acţiunilor organului de urmărire penală, stabilirea condiţiilor când judecătorul de instrucţie este în drept să aplice măsuri de protecţie a martorilor.

2. Împuternicirea unei autorităţi speciale cu responsabilitatea de protecţia martorilor şi altor participanţi la procesul penal atunci când printre bănuiţi, învinuiţi sau inculpaţi sunt colaboratori ai organelor de urmărire penală, cu eliminarea oricăror posibilităţi de conflict de interese.

3. Îmbunătăţirea cadrului instituţional în cadrul sistemului judecătoresc, inclusiv mecanismele de control şi sancţionare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, precum şi a beneficiilor oferite corpului de judecători pentru a putea asigura imparţialitatea instanţelor la judecarea cauzelor legate de aplicarea torturii şi a cauzelor penale în cursul cărora s-au aplicat acte de tortură.

4. Înzestrarea judecătorilor, în calitate de excepţie pentru cauzele de tortură, cu posibilitatea de a sesiza organele de urmărire penală în cazul identificării unor urme de aplicare a torturii sau a altor tratamente inumane sau degradante faţă de băuniţii, învinuiţii, inculpaţii cu privire la care sunt examinate cauze, precum şi cu posibilitatea ordonării examinării medicale şi a tratamentului medical necesar.

5. Clarificarea prin intermediul unei Hotărâri Explicative a Plenului Curţii Supreme de Justiţie a posibilităţilor practice de probaţiune din partea instituţiilor băunite de acte de tortură, inclusiv modalităţile prin care se răstoarnă sarcina probaţiunii de neaplicare a actelor de tortură.

6. Reformarea sistemului de statistică a cauzelor penale din cadrul instanţelor de judecată şi a Ministerului Justiţiei cu oferirea datelor dezagregate pe fiecare componentă de infracţiune la diferite etape ale urmării penale; implementarea Sistemului Automatizat a cauzelor penale.

7. Modificarea legislaţiei naţionale, inclusiv ale Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie, ce ţine de instituţiile medicale concluziile cărora pot fi acceptate în calitate de probe în instanţele de judecată şi instruirea judecătorilor în examinarea unor astfel de cauze

4.5. REMEDII CIVILE PENTRU TORTURĂ ŞI ALTE RELE TRATAMENTE Persoana care a avut de suferit de pe urma actelor de tortură dispune de două posibilităţi:

c) să inainteze o acţiune civilă în procedură penală; d) să intenteze o acţiune civilă în procedură separată

Acţiunea civilă în procedura penală Acţiunea civilă în procedura penală poate fi intentată de către partea vătămată sau de către procuror, pentru persoanele care nu-şi pot apăra interesele397. La judecarea acţiunii civile în procedură penală se aplică principiile procesului penal, cu excepţia celor din procesul civil care nu contravin celor din procesul penal. Odată cu examinarea în procesul penal a cauzei civile, aceasta nu mai poate fi examinată repetat în procedură civilă. Şi invers, odată ce cauza civilă a fost examinată separat, această cauză nu mai poate fi examinată repetat în proces penal398. Printre cerinţele ce pot fi incluse în acţiunea civilă se enumeră: compensarea daunelor fizice şi morale, printre care compensarea cheltuielilor, profitului ratat, daunelor morale, în special suferinţele psihice, şi daunele cauzate demnităţii şi onoarei persoanei, precum şi reputaţiei profesionale399. Cheltuielile de judecată sunt suportate de partea care înaintează acţiunea civilă şi la finele procesului sunt achitate din contul condamnatului sau din contul statului, dacă condamnatul nu dispune de

397 Art. 219, 221(4) Cod Procedură Penală. 398 Art. 221(5), Cod Procedură Penală. 399 Art. 219, Cod Procedură Penală.

91

mijloace pentru a achita cheltuielile de judecată, inclusiv taxa de stat. Cheltuielile care nu sunt suportate de condamnat sunt cele legate de asistenţa juridică400. Legislaţia naţională stabileşte o serie de surse de recuperare a prejudiciului cauzat de reprezentanţii organelor de drept401. Printre aceste surse, nu se enumără aplicarea torturii sau la general comiterea infracţiunilor ce sunt legate de tratamentul inuman sau degradant. În schimb, sunt stabilite alte acţiuni cum ar fi arestul ilegal sau aplicarea ilegală a măsurilor de constrângere. Instituţiile în cadrul cărora au fost aplicate actele ilegale, sunt responsabile de compensarea integrală a daunelor402. Prin prejudiciul material cauzat se înţelege, printre altele, şi tratamentul părţii vătămate403, fiind făcută referinţă la „maltratarea” persoanei fizice. Curtea Supremă de Justiţie stabileşte că, în cazul aplicării măsurilor de arest preventiv sau administrativ, răspunderea pentru daunele morale cauzate survine şi în absenţa vinovăţiei404. În continuare, prejudiciul se incasează de la bugetul de stat sau cel local, după caz, cu participarea reprezentanţilor Ministerului Finanţelor sau administraţiei publice locale. Ulterior, persoana care a comis actele ilicite care au generat daunele respective, dispune de dreptul de recuperare a lor în ordine de regres de la persoana cu funcţii de răspundere405. Acţiunea civilă separată Partea care se consideră lezată în drepturile sale, se poate adresa în instanţa de judecată pentru a i se recupera prejudiciile406. Examinarea repetată a cauzei civile nu este posibilă şi atrage după sine refuzul în examinarea cauzei sau scoaterea cererii de pe rol, în cazul în care procedura a fost iniţiată407. Printre prejudiciile pe care le poate cere reclamantul se enumeră: recuperarea daunelor produse din delicte, inclusiv daunele morale408. Nu este prevăzută recuperarea psihologică în calitate de modalitate de recuperare a prejudiciului. Cheltuielile de judecată nu se achită pentru cazul solicitării recuperării prejudiciilor cauzate prin infracţiune.409 Spre deosebire de procedura penală, în cadrul procedurii civile, sarcina probaţiuni revine persoanei care înaintează pretenţia410. Recuperarea prejudiciilor se face exclusiv din contul delicventului şi aceasta se poate materializa atât în compensarea prejudiciilor realmente cauzate, inclusiv daunele fizice şi morale, cât şi profitul ratat411.

400 Art. 229, Cod Procedură Penală. 401 Legea nr. 1545-XIII din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial nr. 50-51 din 04.06.1998; art. 1405 Cod Civil, nr. 1107-XV din 06.06.2002, publicat în Monitorul Oficial nr. 82-86 din 22.06.2002. 402 Art. 3(2), Cod de Procedură Penală. 403 Art. 219 al. 3 p. 1), Cod de Procedură Penală. Art. 7 lit. f), Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti stabileşte în calitate de compensaţii pot servi „sumele pentru tratamentul persoanei fizice, tratament determinat de aplicarea faţă de aceasta a unor acţiuni ilicite (maltratare)” 404 Punctul 7, al. 3, Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 9 din 09.10.2006 cu privire la aplicarea de către instanţele de judecată a legislaţiei ce reglementează repararea prejudiciului moral, publicată în Buletinul Curţii Surpeme de Justiţie nr. 2, anul 2007, pagina 19. 405 Punctul. 15, 17, Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 9 din 09.10.2006 cu privire la aplicarea de către instanţele de judecată a legislaţiei ce reglementează repararea prejudiciului moral. 406 Art. 7, Cod de Procedură Civilă nr. 225-XV din 30.05.2003, publicat în Monitorul Oficial nr. 111-115 din 12.06.2003, 407 Art. 169, al. 11, p. d); art. 267, p. d), Cod de Procedură Civilă. 408 Art. 616, 1398, Cod Civil. 409 Art. 85, al. 1, p. a), Cod de Procedură Civilă. 410 Art. 118, Cod de Procedură Civilă. 411 Art. 610, 1418, Cod Civil.

92

În ambele tipuri de acţiuni se constată lipsa unei prevederi naţionale care ar putea asigura reabilitarea completă a persoanelor supuse torturii, inclusiv forme de tratament psihologic şi reabilitare412 şi nu sunt identificate practici eficiente pentru asigurarea acestei forme de remedii413. Ca şi în cazul cauzelor de tortură, statistica privind acţiunea civilă în cauzele penale sau acţiunile civile separate privind recuperarea prejudiciului nu sunt dezagregate pentru a se putea stabili o practică consolidată a instanţelor de judecată pe astfel de cauze414. Practica Curţii Europene pentru Drepturile Omului în cazul încălcării articolului 3 din Convenţie în partea ce ţine de asigurarea unei satisfacţii echitabile (articolul 41 din Convenţie) presupune două forme de compensare: pecuniară şi morală. Pentru a se oferi compensarea pecuniară urmează să se îndeplinească următoarele condiţii:

a. prezenţa daunei realmente cauzate b. existenţa legăturii cauzale directe dintre acţiunile ilicite şi daunele rezultante c. prezentarea probelor pertinente ce demostrează daunele suportate415

Pentru compensarea morală este suficient de stabilit legătura cauzală dintre suferinţe şi acţiunile ilicite. Sumele oferite de Curte pentru daune morale sunt extrem de diferite416. Practica Curţii Europene pentru Drepturile Omului de asemenea sugerează faptul că compensaţiile pecuniare şi morale nu sunt în sine suficiente pentru a asigura satisfacţie echitabilă în urma încălcării articolului 3 al Convenţiei. Astfel, Guvernele condamnate pot fi solicitate de Curte să exercite acţiuni specifice cum ar fi reînceperea urmăririi penale, recunoaşterea publică a vinovăţiei autorităţii şi scuzele publice. 4.5.1. Recomandări 1. Modificarea legislaţiei şi includerea torturii în calitate de sursă de răspundere civilă a instituţiei şi

nu a funcţionarului public care a aplicat tortura. Considerarea într-o hotărâre explicativă care este sarcina probaţiunii în procedura penală în prezenţa unei acţiuni civile;

2. Clarificarea sarcinii probaţiunii în cauzele civile şi penale ce ţin de tortură, atunci când acestea se examinează în comun şi separat. Stabilirea unei şi aceleaşi prevederi ce ţine de scutirea de taxa de stat pentru examinarea pretenţiilor civile.

412 Para 20 al Observaţiilor Finale ale Comitetului ONU împotriva Torturii CAT/C/MDA/CO/2 din 19 noiembrie 2009. 413 Para. 79 al Raportului Raportorului Special pentru tortură şi alte forme crude, inumane sau degradante de tratament sau pedeapsă, Manfred Nowak, A/HRC/10/44/Add.3 din12 februarie 2009, http://daccess-ods.un.org/access.nsf/Get?Open&DS=A/HRC/10/44/Add.3&Lang=E 414 Para 20 al Observaţiilor Finale ale Comitetului ONU împotriva Torturii CAT/C/MDA/CO/2 din 19 noiembrie 2009. 415 Vezi spre exemplu cauza Dizman vs Turcia, nr. 27309/95, 20 septembrie 2005. 416 Spre exemplu, în cauza Ilaşcu şi alţii vs Moldova şi Rusia nr. 48787/99 din 8 iulie 2004, au fost achitate daune morale în mărime de 190.000 EUR, inclusive datorită caracterului excepţional de grav pentru încălcarea Convenţiei, inclusiv a articolului 3, iar în cauza Ostrovar vs Moldova, nr. 35207/03, 13 septembrie 2005 au fost oferite 2000 EUR compensaţii pentru daune morale.

93

4.6. ASISTENŢA VICTIMELOR ACTELOR DE TORTURĂ

4.6.1. ASISTENŢA JURIDICĂ A VICTIMELOR ACTELOR DE TORTURĂ ŞI RELE TRATAMENTE Victimele torturii, în prezent, pot beneficia de asistenţa juridică a unui avocat angajat în bază de contract sau de asistenţă juridică garantată de stat. Sistemul de ajutor juridic (avocaţii din oficiu) existent înainte de 01 iulie 2008, era ineficient417. Din 01 iulie 2008, funcţionează un nou sistem de acordare a asistenţei juridice garantate de stat. Asistenţa juridică garantată de stat este acordarea serviciilor juridice gratuit sau parţial gratuit persoanelor care nu dispun de suficiente mijloace financiare pentru plata acestor servicii. Acest 417 Para. 67, Raport al Raportorului Special pentru tortură şi alte forme crude, inumane sau degradante de tratament sau pedeapsă, Manfred Nowak, A/HRC/10/44/Add.3 din 12 februarie 2009; Raport analitic: Respectarea standardelor unui proces echitabil şi a drepturilor corespunzătoare ale părţilor în cadrul proceselor judiciare, Programul OSCE de monitorizare a proceselor de judecată în Republica Moldova, OSCE/ODIHR 2008; Raport analitic: Constatări preliminare ale monitorizării şedinţelor de judecată în Republica Moldova, Programul OSCE de monitorizare a proceselor de judecată pentruRepublica Moldova, OSCE/ODIHR 2007; Raport final. Programul OSCE de monitorizare a proceselor de judecată pentruRepublica Moldova, OSCE/BIDDO 2009. Cauze majore: - numirea avocaţilor „din sală”, fără a li se acorda timp suficient pentru pregătirea apărării; - neprezentarea avocaţilor la şedinţă şi schimbarea apărătorului din oficiu; - lipseau norme clare, care ar fi determinat cazurile şi persoanele ce puteau beneficia de asistenţa juridică garantată de

către stat. Actele internaţionale obligă statul să acorde asistenţă juridică persoanelor ce nu pot angaja un avocat. În legislaţia Republicii Moldova în vigoare, nu erau stipulate clar criteriile de determinare a statutului de persoană social-vulnerabilă. Nu exista o interpretare clară a noţiunii de „interes al justiţiei”. Deşi legislaţia includea o asemenea formulare, această noţiune era interpretată de regulă extrem de restrictiv. Erau restrictive prevederile referitor la acordarea asistenţei juridice în cauze civile. Normele nu prevedeau acordarea asistenţei juridice garantate de stat în cauzele de contravenţii administrative, deşi este evident că în anumite categorii de cauze libertatea persoanei este pusă în joc. Totodată, existau situaţii în care asistenţa juridică din oficiu era acordată şi persoanelor care aveau capacitate deplină de plată, deoarece legea le permitea să o solicite.

- Nu exista un mecanism funcţional de numire a avocaţilor care ar presta servicii din oficiu, lipseau criterii de selectare a avocaţilor care ar acorda asistenţă juridică gratuită. Deseori, avocaţii care acordau asistenţă juridică din oficiu, nu aveau un nivel înalt/suficient de pregătire profesională. Continua să existe problema accesului în profesia de avocat, ceea ce făcea ca în anumite regiuni să nu existe un număr suficient de avocaţi.

- Nu exista un mecanism funcţional de evaluare şi supraveghere a calităţii serviciilor prestate de către avocaţii din oficiu. Calitatea serviciilor acordate de către avocaţii din oficiu era suficient de joasă şi asistenţa purta de cele mai dese ori un caracter formal. Statul nu are dreptul să se implice în activitatea organizaţiilor profesionale dar, când este vorba despre prestarea unor servicii pe bani publici, dreptul de intervenţie este justificat. Sistemul de asistenţă juridică garantată de către stat este destinat persoanelor sărace, dar nu avocaţilor săraci sau cu experienţă modestă. În acest sens, sistemul de avocaţi din oficiu are cele mai multe dezavantaje, în raport cu alte sisteme de acordare a asistenţei juridice garantate de stat.

- Procedura de remunerare avea un şir de inconveniente şi ducea la o dependenţă a avocatului din oficiu de persoanele ce trebuia să confirme activitatea lui profesională în anumit caz.

- Nu existau calculele cost – eficienţă, nu existau estimări privind numărul aproximativ de persoane care ar avea nevoie asistenţă juridică garantată de către stat, respectiv era greu de planificat cheltuielile bugetare reale pentru acordarea asistenţei juridice categoriilor de populaţie socialmente vulnerabile.

- Nu exista (anterior adoptării Legii cu privire la asistenţa juridică garantată de stat) o politică clară referitoare la sistemul de acordare a asistenţei juridice gratuite categoriilor de populaţie socialmente vulnerabile şi un organ responsabil pentru implementarea acesteia. Ministerul Justiţiei, Baroul de Avocaţi, instanţele de judecată şi organele de urmărire penala îndeplineau diverse funcţii ce ţin de asigurarea, coordonarea şi acordarea serviciilor de asistenţă juridică gratuită. În acelaşi timp, lipsea o coordonare sistematică între acestea. Pe de o parte Ministerul Justiţiei pregătea propunerea pentru Legea anuală a bugetului, pe de alta parte Baroului îi era delegata funcţia de acordare a serviciilor juridice gratuite, fără un buget adecvat şi fără un control al gestionării fondurilor repartizate. Organele de urmărire penala şi instanţele de judecată numeau avocaţi din oficiu fără criterii clare de selectare a avocaţilor.

- Există grave încălcări ale accesului la justiţie în ceea ce priveşte cauzele civile, inclusiv cele de contencios administrativ şi cele de contravenţii administrative. Legislaţia Republicii Moldova nu oferă posibilitate în aceste categorii de cauze păturilor social-vulnerabile de a beneficia de asistenţă juridică garantă de către stat.

În acest sens, se constata o serie de discrepanţe între prevederile cadrului normativ naţional şi internaţional. Aceste argumente au stat la baza iniţierii reformei sistemului de acordare a asistenţei juridice garantate de stat.

94

drept este consacrat în art. 20 din Constituţia Republicii Moldova, care prevede că „Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie”. Art. 26 al Constituţiei Republicii Moldova, prevede că „Dreptul la apărare este garantat. Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale. În tot cursul procesului părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu. Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege”. Acest drept este garantat şi de Codul de Procedură Penală şi de Codul de Procedură Civilă. Asistenţa juridică garantată de stat se acordă prin furnizare de informaţii, prin consultaţii şi explicaţii în probleme juridice; întocmire de acte juridice; reprezentare în faţa autorităţilor administraţiei publice; apărare a intereselor bănuitului, învinuitului, inculpatului în proces penal; apărare şi reprezentare a intereselor condamnatului; apărare a intereselor persoanei în cadrul procedurii pe cauze contravenţionale; apărare şi reprezentare a intereselor persoanei în cadrul procesului civil; apărare şi reprezentare a intereselor persoanei în instanţă de contencios administrativ. O categorie a asistenţei juridice este asistenţa juridică calificată – acordarea serviciilor juridice de consultanţă, reprezentare şi/sau apărare în organele de urmărire penală, în instanţele judecătoreşti pe cauze penale, contravenţionale, civile sau de contencios administrativ, reprezentare în faţa autorităţilor administraţiei publice. Conform legislaţiei Republicii Moldova418, pot obţine asistenţă juridică calificată solicitanţii care întrunesc cumulativ, la momentul adresării, 2 condiţii:

1. Cetăţenia (persoana este cetăţean al Republicii Moldova sau este cetăţean străin sau apatrid, dar cauza ţine de competenţa autorităţilor administraţiei publice şi a instanţelor judecătoreşti ale Republicii Moldova;

2. Categoria cauzei: - are nevoie de asistenţă juridică pe cauze penale, şi interesele justiţiei o cer, însă nu dispune de

suficiente mijloace pentru a plăti acest serviciu; - are nevoie de asistenţă juridică de urgenţă în cazul reţinerii în cadrul unui proces penal sau al

unei proceduri contravenţionale419; - are dreptul la asistenţă juridică obligatorie în temeiul art.69 alin.(1) pct.2)–12) 420 din Codul

de procedură penală al Republicii Moldova421;

418 Legea nr. 198-XVI din 26.07.2007 cu privire la asistenţa juridică garantată de stat, publicată în Monitorul Oficial nr.157-160/614 din 05.10.2007. 419 Se acordă asistenţă juridică calificată indiferent de nivelul veniturilor persoanelor, vezi art. 20, Legea nr. 198-XVI din 26.07.2007 cu privire la asistenţa juridică garantată de stat. 420 Art. 69, al. 2-12, Cod de Procedură Penală: 2) bănuitul, învinuitul, inculpatul întâmpină dificultăţi pentru a se apăra el însuşi, fiind mut, surd, orb sau având alte dereglări esenţiale ale vorbirii, auzului, vederii, precum şi defecte fizice sau mintale; 3) bănuitul, învinuitul, inculpatul nu posedă sau posedă în măsură insuficientă limba în care se desfăşoară procesul penal; 4) bănuitul, învinuitul, inculpatul este minor; 5) bănuitul, învinuitul, inculpatul este militar în termen; 6) bănuitului, învinuitului, inculpatului i se incriminează o infracţiune gravă, deosebit de gravă sau excepţional de gravă; 7) bănuitul, învinuitul, inculpatul este ţinut în stare de arest ca măsură preventivă sau este trimis la expertiza judiciară psihiatrică în condiţii de staţionar; 8) interesele bănuiţilor, învinuiţilor, inculpaţilor sunt contradictorii şi cel puţin unul din ei este asistat de apărător; 9) în cauza respectivă participă apărătorul părţii vătămate sau al părţii civile; 10) interesele justiţiei cer participarea lui în şedinţa de judecată în primă instanţă, în apel şi în recurs, precum şi la judecarea cauzei pe cale extraordinară de atac; 11) procesul penal se desfăşoară în privinţa unei persoane iresponsabile, căreia i se incriminează săvârşirea unor fapte prejudiciabile sau în privinţa unei persoane care s-a îmbolnăvit mintal după săvârşirea unor asemenea fapte; 12) procesul penal se desfăşoară în privinţa reabilitării unei persoane decedate la momentul examinării cauzei. 421 Se acordă asistenţă juridică calificată indiferent de nivelul veniturilor persoanelor, vezi art. 20, Legea nr. 198-XVI din 26.07.2007 cu privire la asistenţa juridică garantată de stat.

95

- are dreptul la asistenţă juridică obligatorie în temeiul art.304 şi 316 din Codul de procedură civilă al Republicii Moldova422;

- are nevoie de asistenţă juridică în cauze contravenţionale, civile şi de contencios administrativ, însă nu dispun de suficiente mijloace pentru a plăti aceste servicii, cauzele fiind complexe din punct de vedere juridic sau procesual.

Astfel, legislaţia Republicii Moldova nu prevede victimele torturii ca o categorie distinctă de beneficiari ai asistenţei juridice garantate de stat (persoana victimă a torturii poate beneficia de asistenţa juridică garantată de stat în virtutea calităţii de bănuit, învinuit, inculpat, condamnat). Poate fi solicitată asistenţă juridică calificată garantată de stat la orice etapă a procesului penal, iar în cauze civile, şi până la iniţierea procesului. Este de menţionat că la moment, nu se acordă asistenţă juridică garantată de stat victimelor torturii în utilizarea de către acestea a remediilor civile423. Asistenţa juridică calificată se acordă de către avocaţi publici şi avocaţi la cerere. Avocat public este persoana care are dreptul de a desfăşura activitate de avocat în condiţiile Legii cu privire la avocatură şi este admis în baza unor criterii de selectare să acorde gratuit sau parţial gratuit asistenţă juridică calificată din contul mijloacelor destinate acordării asistenţei juridice garantate de stat. Avocaţii publici sunt avocaţi licenţiaţi, membri ai baroului, cu o înaltă reputaţie profesională, activând în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, cu Regulamentul de activitate al avocaţilor publici424, precum şi cu normele deontologice ale profesiei de avocat. Avocaţii publici asigură o înaltă calitate a asistenţei juridice acordate, inclusiv în baza standardelor de calitate ce derivă din Manualul de Activitate al Avocatului Public425. Astfel de bune practici de asigurare a calităţii ar putea fi preluate de către unii avocaţi la cerere care, nu totdeauna prezintă garanţia incontestabilă a diligenţei profesionale şi a apărării bazate pe interesele clienţilor lor. Avocatul care acordă asistenţă juridică la cerere este persoana care, în condiţiile Legii cu privire la avocatură, a obţinut dreptul de a practica activitate de avocat şi care este înscris în lista avocaţilor care acordă asistenţă juridică la cerere. Avocaţii la cerere, la fel ca şi avocaţii publici, sunt membri ai Baroului şi sunt obligaţi să asigure înalta calitate a asistenţei juridice acordate. O parte dintre avocaţii la cerere respectă cu stricteţe legislaţia Republicii Moldova şi deontologia avocatului, acordând asistenţă juridică efectivă beneficiarilor de asistenţă juridică garantată de stat. Totodată, unii avocaţii la cerere invocă lipsa unor standarde minime de calitate sau a unor indicaţii metodice adoptate de către Barou, care ar permite a consolida diligenţa avocatului în apărarea intereselor clientului. Consiliul Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de stat a aprobat Regulamentul cu privire la procedura de solicitare şi desemnare a avocatului pentru acordarea asistenţei juridice de urgenţă din 14.07.2008, care prevede modalitatea de desemnare a avocatului ce acordă asistenţă juridică garantată de stat în decursul a 2 ore din momentul recepţionării solicitării de desemnare a avocatului426, dar care nu a fost publicat în Monitorul Oficial. Evenimentele post-electorale din aprilie 2009 au fost un test al funcţionalităţii mai multor mecanisme de protecţie a drepturilor omului în Republica Moldova. În baza solicitărilor recepţionate de la organele de drept şi a cererilor depuse personal de către beneficiari sau rudele acestora, Oficiul 422 Se acordă asistenţă juridică calificată indiferent de nivelul veniturilor persoanelor, vezi art. 20, Legea nr. 198-XVI din 26.07.2007 cu privire la asistenţa juridică garantată de stat. 423 Prevederea referitor la acordarea asistenţei juridice garantate de stat în cauze civile va intra în vigoare la 01 ianuarie 2012, vezi Legea nr. 198-XVI din 26.07.2007 cu privire la asistenţa juridică garantată de stat, publicată în Monitorul Oficial nr.157-160/614 din 05.10.2007. 424 Aprobat prin Hotărârea Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat nr. 18 din 06.10.2008, publicat la 03.03.2009 în Monitorul Oficial Nr. 47-48. 425 vezi: http://www.avocatii-publici.md/pagini/rom/12/. 426 Regulamentul cu privire la procedura de solicitare şi desemnare a avocatului pentru acordarea asistenţei juridice de urgenţă din 14.07.2008, http://www.cnajgs.md/13/.

96

Teritorial Chişinău al CNAJGS a emis, în perioada 8-10 aprilie 2009, 84 decizii de acordarea a asistenţei juridice de urgenţă. La data de 8 aprilie 2009, asistenţa juridică de urgenţă a fost acordată de către avocaţii la cerere, conform graficului de serviciu din acea zi. Dat fiind numărul mare de solicitări, au fost implicaţi şi avocaţii de serviciu din zilele următoare. Conform legislaţiei, în afara orelor de program a Oficiilor Teritoriale, avocaţii de serviciu sunt solicitaţi direct de către persoana care efectuează reţinerea, în baza graficului de serviciu aprobat de coordonatorul Oficiului Teritorial. Începând cu ziua de 9 aprilie 2009, a sporit numărul cererilor depuse personal de către beneficiari sau rudele acestora. În 25 cauze, Oficiul Teritorial Chişinău a desemnat avocaţi din cadrul Biroului Asociat de Avocaţi „Avocaţii publici”, inclusiv în 4 cauze s-a acordat asistenţa juridică de urgenţă (reţinere penală sau administrativă). Ulterior, avocaţii publici au preluat cauze şi ale victimelor torturii. În pofida demonstrării funcţionalităţii noului mecanism de acordare a asistenţei juridice garantate de stat (inclusiv în situaţii excepţionale, precum violenţele post-electorale din aprilie 2009), a măsurilor de asigurare a calităţii asistenţei juridice garantate de stat luate de către Consiliul Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat427, se constată o insuficienţă a avocaţilor profesionişti şi independenţi. În general, cultura apărării şi diligenţa unor avocaţi (indiferent de faptul dacă sunt angajaţi în bază de contract sau dacă acordă asistenţă juridică garantată de stat) lasă de dorit din multiple considerente, inclusiv din cauza admiterii în rândul avocaturii a unor persoane care nu întrunesc exigenţele deontologice şi morale. 4.6.1.1. Recomandări privind asistenţa juridică a victimelor actelor de tortură şi rele tratamente 3. Asigurarea publicării în Monitorul Oficial a Regulamentului cu privire la procedura de solicitare

şi desemnare a avocatului pentru acordarea asistenţei juridice de urgenţă, aprobat de Consiliul Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de stat la 14.07.2008;

4. Perfecţionarea cadrului normativ care reglementează asistenţa juridică garantată de stat şi includerea victimelor torturii drept beneficiari ai asistenţei juridice garantate de stat;

5. Consolidarea capacităţilor Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de stat şi instituirea unui aparat administrativ cu sarcina de gestiune continuă a activităţii sistemului şi de monitorizare a executării hotărârilor, inclusiv monitorizarea calităţii serviciilor de asistenţă juridică garantată de stat acordate;

6. Consolidarea capacităţilor oficiilor teritoriale prin instruirea specialiştilor şi ajustarea schemei de încadrare/remunerare a personalului în contextul extinderii sistemului asistenţei juridice garantate de stat şi pentru cauzele civile, contravenţionale şi de contencios administrativ în vederea facilitării accesului victimelor actelor de tortură la serviciile de asistenţă juridică garantată de stat;

7. Crearea birourilor de avocaţi publici în localităţile de reşedinţă ale oficiilor teritoriale. Identificarea şi alocarea spaţiilor pentru amplasarea acestora, dotarea şi echiparea birourilor;

8. Identificarea fondurilor extrabugetare care vor putea fi utilizate la consolidarea sistemului asistenţei juridice garantate de stat. Constituirea parteneriatelor cu organizaţiile interesate în promovarea accesului la justiţie pentru diferite segmente ale populaţiei Republicii Moldova;

9. Elaborarea şi punerea în funcţiune a mecanismului de antrenare a ONG-urilor pentru prestarea serviciilor de asistenţă juridică garantată de stat;

10. Elaborarea de către Baroul Avocaţilor şi partenerii săi a unui set de standarde de activitate a avocaţilor care ar putea servi drept repere în monitorizarea calităţii serviciilor avocaţilor ce prestează asistenţă juridică garantată de stat;

427 Hotărârea Nr. 10 din 19 mai 2009 cu privire la acţiunile care urmează a fi efectuate de către oficiile teritoriale ale CNAJGS în vederea asigurării calităţii asistenţei juridice garantate de stat; Hotărâre Nr. 25 din 28 octombrie 2009 cu privire la asigurarea prin monitorizare a calităţii asistenţei juridice garantate de stat, vezi: http://www.cnajgs.md/13/.

97

11. Asigurarea dreptului la apărare şi a condiţiilor de întrevederi confidenţiale cu apărătorii persoanelor plasate în custodie428.

4.6.2. ASISTENŢA MEDICALĂ A VICTIMELOR ACTELOR DE TORTURĂ ŞI RELE TRATAMENTE Ministerul Sănătăţii nu este împuternicit şi direct responsabil de prevenirea torturii prin careva instrumente şi decizii luate la nivel naţional, dar nici nu reprezintă o verigă a unui mecanism interministerial şi eficient de implementare în Moldova a prevederilor Convenţiei ONU împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante. Astfel, percepţia de responsabilitate pentru prevenirea torturii, este una superficială şi improprie, fără asumări concrete la nivel instituţional. În ultimii ani, Ministerul Sănătăţii a adoptat o serie de acte normative, care ar putea contribui la prevenirea diferitor forme de violenţă socială, tratamente inumane şi/sau degradante, neglijenţe sau abuzuri, chiar dacă nu se abordează în mod separat fenomenul torturii şi acordarea unei asistenţe specializate victimelor:

o Politica Naţională de sănătate 2007-2021429, în special Capitolul XI, Viaţa fără violenţe şi traume, include: „prevenirea violenţei (neglijenţei, abuzului, traficului de fiinţe umane) şi traumelor (fizice şi psihice), fenomene ce afectează negativ societatea”, specificând că „Măsurile de combatere şi reducere a violenţei şi traumelor vor fi bazate pe principiul respectării drepturilor omului, a demnităţii umane şi vor fi orientate spre implicarea autorităţilor publice (centrale şi locale), societăţii civile, comunităţii şi fiecărui cetăţean”;

o Ordinul Ministerul Sănătăţii nr. 235, din 09.06.2008, „Despre implementarea în practica medicală a Standardelor medicale de diagnostic şi tratament”. Adiţional, au fost elaborate o serie de Protocoale de asistenta şi Standarde medicale de diagnostic si tratament430 pentru diferite profiluri, care au drept scop asigurarea unei asistente medicale adecvate, atât pentru adulţi cât şi pentru copii;

Cu toate acestea, se constată anumite rezerve în cooperarea cu instituţiile şi organizaţiile care acordă asistenţă anumitor categorii de persoane cu nevoi speciale, victime ale diferitor abuzuri şi violenţe, inclusiv victimelor torturii431, tratamentelor inumane şi/sau degradante. Asistenţa medicală În dependenţă de problemele cu care se confruntă, dar indiferent de locul aflării sale, orice persoană care pretinde că este victimă a torturii, tratamentelor inumane şi/sau degradante, poate să se adreseze după ajutor în diferite instituţii medicale. Oricare lucrător medical ar trebui să-i acorde atenţia şi asistenţa necesară, fără niciun fel de discriminare, în volumul necesar şi în conformitate cu legislaţia în vigoare, inclusiv Legea cu privire la drepturile şi responsabilităţile Pacientului nr. 263-XVI din 27.10.2005432, Legea cu privire la exercitarea profesiunii de medic433 şi mecanismele de implementare a acestora, precum şi Codul deontologic (sau Codul cadru de etică)434.

428 Anexa I, Report to the Moldovan Government on the visit to Moldova carried put by the European Committee for the prevention of Torture and Inhuman or Degrading Treatment or Punishment (CPT) from 27 to 31 July 2009, CPT/Inf (2009) 37, Strasbourg, 14 December 2009. 429 vezi: http://www.ms.gov.md/_files/1002-PoliticaNationala_rom_rus_finall.pdf 430 http://www.ms.gov.md/public/info/Ghid/instruire/235/profterapeutic/Profterapadulti/ 431 Un exemplu pozitiv în acest sens, poate fi colaborarea medicilor de la Asociaţia Medical Teritorială (AMT) Centru, care au acordat servicii necesare beneficiarilor RCTV Memoria (inclusiv victimelor torturii din aprilie 2009). Serviciile medicale, cum ar fi: consultaţii ale diferitor specialişti, investigaţii diagnostice, fizioterapie şi stomatologie, au fost oferite victimelor cu suportul financiar al RCTV Memoria, în baza unui contract de colaborare cu AMT Centru. 432 Legea nr. 263-XVI din 27.10.2005, publicată în Monitorul Oficial al R.Moldova nr.176-181/867 din 30.12.2005. 433 Legea nr. 264-XVI din 27.10.05, publicată în Monitorul Oficial al R.Moldova nr.172-175 din 23.12.05. 434 http://www.ms.gov.md/_files/1471-Cod%2520etica-brosura.pdf

98

Codul deontologic stipulează şi încadrează valorile, principiile şi normele de conduită obligatorii pentru personalul angajat în sistemul ocrotirii sănătăţii şi asistenţei medicale. Capitolul 2 al Codului, pct. 19, prevede că „Lucrătorul medical, solicitat sau obligat să acorde asistenţă medicală unei persoane private de libertate, inclusiv din mediul carceral, nu poate să provoace, direct sau indirect, sau să favorizeze atingerea integrităţii fizice sau psihice a vreunui deţinut, inclusiv a demnităţii acestuia. Dacă lucrătorul medical sau farmaceutic va observa că persoana în detenţie se află într-o situaţie vulnerabilă, una din obligaţiile morale şi profesionale medicale va fi intervenţia în sprijinul şi protejarea persoanei deţinute”. Pct. 20 menţionează că „Lucrătorul medical şi farmaceutic nu poate fi implicat în realizarea unor acte degradante pentru fiinţa umană”. În vederea aplicării Codului deontologic, în cadrul instituţiilor medicale ar trebui să fie create comitete de etică, care îşi vor desfăşura activitatea în baza unui regulament propriu.

Astfel, la nivel legislativ, există mai multe pârghii de asigurare a unei asistenţe medicale adecvate. Dar în practică, acestea ori nu există în anumite instituţii, ori nu lucrează eficient. De exemplu, din raportul Ministerului Sănătăţii pentru anul 2008435, rezultă ca la nivel de instituţii medicale, în marea lor majoritate: lipseşte un management calitativ şi un control intern eficient al calităţii serviciilor prestate; dările de seamă, inclusiv privind îndeplinirea indicatorilor de calitate nu sunt verificate de persoane abilitate cu funcţia respectivă; nu se controlează respectarea periodică a volumului de asistenţă medicală acordată în baza poliţei de asigurare; lipseşte un cadru legislativ de sancţionare pentru deficienţele comise în asistenţa medicală. Categoriile petiţiilor parvenite în adresa Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină (CNAM) şi agenţiilor teritoriale, demonstrează că încălcarea drepturilor pacienţilor încă mai prezintă o problemă pentru domeniul ocrotirii sănătăţii, astfel parvenind436 petiţii referitor la: încălcarea drepturilor la asistenţă medicală in volum deplin si calitativ (42), plăţi nejustificate (23), refuz de spitalizare (6). Din relatările beneficiarilor RCTV Memoria, s-au constatat cazuri când victimele torturii sunt asistate ca şi pacienţii ordinari, fără a se ţine cont de faptul că reprezintă un grup aparte de pacienţi, cu nevoi speciale evidente, din cauza consecinţelor severe şi Sindromului de Stres Post Traumatic. În practică, nu sunt făcute referinţe către alţi profesionişti, inclusiv psihologi, chiar dacă problemele sunt evidente.

Asistenţă Medicală de Urgenţă (AMU). Medicii de la Serviciul AMU sunt cei, care ar putea fi solicitaţi în locurile de detenţie în cazul unor urgenţe. Pe de altă parte, victimele ar putea solicita ajutor de urgenţă imediat după eliberarea din detenţie. Practica demonstrează că medicii s-au alertat în foarte puţine cazuri de tortură. Această lipsă de reacţie ar putea avea diferite motive, inclusiv şi frica de a fi persecutaţi de cei care au aplicat tortura sau nedorinţa de a fi chemaţi prin instanţe de judecată (după cum au relatat unii dintre ei).

Este remarcabilă tendinţa Ministerului Sănătăţii de a îmbunătăţi cadrul legislativ din acest domeniu şi de a-l racorda la normele europene. Un exemplu pozitiv este şi Ordinul nr. 85 din 30.03.09 „Cu privire la organizarea şi funcţionarea Serviciului de Asistenţă Medicală Urgentă”437. Totodată, nu există un mecanism de cooperare (de exemplu, un acord sau protocol de colaborare) dintre serviciul AMU şi alţi actori relevanţi (ONG-uri, apărători ai Drepturilor Omului sau Mecanismul Naţional de Prevenire a Torturii), orientat spre apărarea intereselor şi drepturilor persoanelor vătămate – presupuse victime ale abuzului de forţă, a torturii, tratamentelor inumane şi/sau degradante sau altor forme de violenţă.

435 Raport al MS, 2008, http://www.ms.gov.md/_files/3164-pentru%2520MS%2520la%2520colegiu29.01.2009.pdf 436 Numărul de petiţii nu este un indicator suficient al stării actuale în sistemul de ocrotire a sănătăţii, datele fiind incluse pentru exemplificare. 437 Ordinul MS nr. 85 din 30.03.09, Cu privire la organizarea şi funcţionarea Serviciului de Asistenţă Medicală Urgentă din Republica Moldova, http://www.ms.gov.md/_files/4656-ordin%2520AMU%25202009.pdf.

99

Prevederile Codului deontologic nu sunt respectate nici în situaţii de criză, fapt dovedit şi în timpul evenimentelor din aprilie 2009. Din relatările pacienţilor RCTV Memoria, au fost mai multe cazuri când, chiar dacă erau chemaţi să acorde asistenţa medicală persoanelor aflate în arest, medicii de la Urgenţă nu le acordau atenţia necesară manifestând a abordare superficială a problemelor lor, fără o documentare adecvată a consecinţelor fizice şi/sau psihologice a torturilor suportate, în consecinţă fără o (posibilitate de) sesizare a Mecanismului Naţional de Prevenire a Torturii, sau a altor actori relevanţi. Au fost şi excepţii (cazul S.), când medicul de la Spitalul de urgenţă a dat dovadă de profesionalism, de respectarea normelor de etică, stoicism şi insistenţă în apărarea dreptului victimei la o asistenţă medicală adecvată, spitalizare şi tratament. Poliţiştii care escortau pacientul au fost nevoiţi să cedeze şi să renunţe la transportarea victimei înapoi la Comisariatul de poliţie, unde intenţionau să-l ţină sub arest, după ce pacientului i s-a imobilizat cu gips membrul superior fracturat. Profesionişti din domeniul sănătăţii cu obligaţii duble – faţă de pacient şi faţă de angajator Actualmente, în Comisariatele de poliţie sunt angajaţii cca 42 felceri. Profesioniştii din domeniul sănătăţii, care lucrează cu poliţia, armata, servicii de securitate sau în sistemul penitenciar, se confruntă cu dileme ce decurg din obligaţii duble. Interesele angajatorilor şi a colegilor lor care nu sunt din domeniul medical, pot intra în conflict cu interesele pacienţilor deţinuţi. Asemenea cazuri, când lucrătorii medicali din diferite instituţii din sistemul penitenciar sau comisariate de poliţie, nu au respectat drepturile victimelor şi normele de etică profesională, au fost relatate atât de către victime, rudele lor, avocaţi, cât şi menţionate în diferite rapoarte pe ţară438. De asemenea, lipseşte procedura de evaluare a calităţii serviciilor medicale, prestate în instituţiile de tip închis. Comitetul European Împotriva Torturii (CPT) concluzionează că lipsa acestui mecanism nu promovează independenţa lucrătorilor medicali în realizarea activităţii sale în izolatoarele Comisariatelor de poliţie439. În conformitate cu prevederile art. 251, Cod de executare, la sosirea în penitenciar, condamnatul ar trebui să fie chestionat şi supus unui examen medical complex şi minuţios. Medicul are obligaţia de a sesiza procurorul şi avocatul parlamentar, în cazul în care constată că persoana condamnată a fost supusă la tortură, tratamente inumane sau degradante, precum şi obligaţia de a consemna în fişa medicală declaraţiile persoanei şi constatările efectuate. Pe parcursul anului 2008, asemenea sesizări nu au avut loc, iar în majoritatea cazurilor, avocatul parlamentar şi membrii Consiliului consultativ aflau din alte surse440. În contextul actual, pe lângă soluţionarea acestei probleme, este imperativă includerea unor prevederi legale privind examenul medical independent obligatoriu al persoanelor aflate în custodia poliţiei sau care pretind că ar fi fost torturate441. De asemenea, ar trebui revizuită subordonarea lucrătorilor medicali care activează în cadrul instituţiilor Departamentului Instituţii Penitenciare şi Ministerul Afacerilor Interne, pentru a spori independenţa lor profesională. Una din soluţii, ar fi transferarea lor în subordinea Ministerului Sănătăţii.

438 Raportul cu privire la activitatea Mecanismului Naţional de Prevenire a Torturii, 2009; Raport al Raportorului Special al ONU pentru tortură şi alte forme crude, inumane sau degradante de tratament sau pedeapsă, Manfred Nowak.

A/HRC/10/44/Add.3. 12 februarie 2009; RAPORT de Thomas Hammarberg, Comisar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei, ca urmare a vizitei în Republica Moldova din 25 - 28 aprilie 2009, para. 22. Deficienţe în înregistrarea leziunilor corporale şi altor semne ale torturii au fost observate în unităţile de poliţie şi evidenţiate şi de către Comitetul European pentru Prevenirea Torturii (CPT) în raportul pe vizita din 2007 efectuată în Moldova. 439 Para 24, Raportul CPT, 14/12/ 2009, http://www.cpt.coe.int/documents/mda/2009-37-inf-eng.htm. 440 În timpul vizitelor efectuate, deţinuţii s-au plâns pe comportamentul neadecvat al personalului medical, precum şi pe faptul că pentru maladii diferite li se administrau unele şi aceleaşi pastile, în pofida faptului că în farmacie existau medicamentele necesare. Libertatea profesională a doctorului de închisoare este limitată de închisoare în sine: el nu-şi poate alege liber pacienţii, iar deţinuţii nu au decât o singură opţiune medicală la dispoziţie. Vezi: Raportul cu privire la activitatea MNP, 2009. 441 Raport al Raportorului Special al ONU pentru tortură şi alte forme crude, inumane sau degradante de tratament sau pedeapsă, Manfred Nowak. A/HRC/10/44/Add.3. 12 februarie 2009.

100

4.6.2.1. DOCUMENTAREA MEDICALĂ A TORTURII Documentarea medicală reprezintă o componentă indispensabilă în investigarea cazurilor de tortură, precum şi un pas important în combaterea impunităţii şi prevenirii acestui fenomen. Din aceste considerente, statele-parte ale UN CAT şi interesate în combaterea fenomenului, ar trebui să se ghideze de Principiile privind cercetarea şi Documentarea torturii şi a altor tratamente crude, inumane sau degradante tratamente sau pedepse, recomandate de Adunarea Generală a ONU, prin Rezoluţia 55/89 din 4 Decembrie 2000442 şi să asigure utilizarea lor de toate instituţiile. Documentarea medicală este o activitate complexă, care necesită strategii diferite şi o abordare multi-disciplinară a unei game largi de de consecinţe şi situaţii, în care ajung victimele. În funcţie de contextul, circumstanţele implicate şi consecinţele torturii, victima trebuie să fie asistată şi intervievată de diferiţi profesionişti cu o pregătire specială – medici, psihologi, asistenţi sociali, avocaţi şi procurori, pentru a documenta toate aspectele şi urmările experienţei traumatice, legate de tortura suferită.

Referitor la documentarea medicală a cazurilor de tortură în Republica Moldova, au fost remarcate deficienţe, care au fost menţionate de experţii internaţionali în diferite Rapoarte pe ţară. În timpul vizitei sale sale în Republica Moldova din 25 - 28 aprilie 2009, expertul medical al Comisarului pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei, a observat că, în comparaţie cu fişele medicale din penitenciare şi spitale, înregistrările leziunilor documentate în izolatorul Comisariatului General de Poliţie din Chişinău erau extrem de lacunare şi superficiale. Explicaţia dată la această chestiune a fost că felcerul (paramedicul) angajat acolo nu era medic legist443. Din practica juridică a Republicii Moldova, rolul Rapoartelor de expertiză medico-legală continuă să fie unul decisiv atât în procesul de investigare, cât şi în instanţele naţionale de judecată, în pofida prevederilor instrumentelor internaţionale din domeniul torturii. Astfel, dreptul victimelor torturii la o justiţie imparţială, independentă şi adecvată este limitat. În acest sens, sunt foarte relevante cazurile de la CtEDO: Colibaba vs Moldova şi Gurgurov vs Moldova, unde nu au fost luate în considerare Rapoartele de expertiză medico-legală (EML) eliberate de Centrul de Medicină Legală (CML).

În cazuri de pretinsă sau presupusă tortură, Centrul de medicină legală, ca instituţie, efectuează expertiza şi eliberează rapoarte de expertiză medico-legală. O parte dintre victimele torturii, beneficiari ai RCTV Memoria444, au invocat problema eliberării de către Centrul de Medicină Legală a unor Rapoarte de expertiză medico-legală, incomplete sau chiar contradictorii, care urmau a fi prezentate în instanţele naţionale şi internaţionale. Unii avocaţi ai victimelor violenţelor post-electorale din aprilie 2009, au reiterat şi contestat inconsecvenţa şi nepotrivirea conţinutului constatărilor experţilor medico-legali cu starea sănătăţii clienţilor lor şi au solicitat efectuarea unor expertize medico-legale repetate şi mai ample. Existenţa unor probleme de ordin subiectiv, instituţional şi de reglementare normativ-juridică, care limitează activitatea şi competenţele medicului legist, sunt prezentate şi în Raportul „Rolul Social al Medicinei Legale şi aportul ei la înfăptuirea actului de justiţie”445 din 2007.

442 http://www2.ohchr.org/english/law/investigation.htm. 443 Raportul Dlui Thomas Hammarberg, Comisar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei, ca urmare a vizitei sale în Republica Moldova din 25 - 28 aprilie 2009, para 22 . 444 Inclusiv cazurile Plate, Colibaba, Gurgurov 445„Sănătate Publică, Economie şi Management în Medicină”, Revistă ştiinţifico-practică 2 (17)/2007.

101

De asemenea, în acest Raport sunt accentuate lacunele admise anterior de către ordonatorii de expertize medico-legale, dar regăsite şi în cazurile victimelor violenţelor post-electorale din aprilie 2009:

• prezentarea incompletă a obiectelor de cercetare (originalul fişelor de observaţie clinică, radiogramele etc.);

• neprezentarea documentelor solicitate în mod suplimentar; • absenţa informaţiilor cu privire la circumstanţele cazului; • incorectitudinea formulării întrebărilor adresate expertului spre soluţionare, sau • expunerea întrebărilor ce depăşesc cadrul de competenţă profesională a medicului legist.

Cu aportul specialiştilor de la Centrul de Medicină Legală, care s-au confruntat nemijlocit cu documente medicale incorect sau insuficient completate (după violenţele post-electorale din aprilie 2009), a fost elaborată o nouă instrucţiune pentru completarea Fişei medicale a bolnavului de staţionar (F 003/e). Ulterior, Ordinul nr. 265, din 03.09.09446, a fost adoptat în scopul sporirii calităţii documentaţiei medicale, completate în cadrul instituţiilor medico-sanitare spitaliceşti, asigurării corectitudinii şi plenitudinii descrierii îngrijirilor medicale efectuate la toate etapele actului medical, şi aprobă Instrucţiunea cu privire la completarea Fişei medicale F003/3447.

În ultimii 3 ani, Centrul de medicină legală a manifestat o deschidere spre comunicare şi participare activă în cadrul seminarelor organizate de RCTV Memoria la subiectul torturii şi „Protocolului de la Istambul”. Această deschidere s-a manifestat prin modificări relevante în activitatea Centrul de medicină legală, cum ar fi emiterea a 3 Dispoziţii:

1) Nr. 1, din 05.01.09, „Privind unele exigenţe speciale faţă de modul de cercetare medico-legală în cazul supoziţiilor de rele tratamente”, pentru a racorda asistenţa medico-legală la exigenţele şi recomandările Protocolului de la Istambul;

2) № 6, din 12.06.2009, „Privind standardizarea schemelor regiunilor corpului uman”, precum şi obligarea experţilor medico-legali de a le utiliza în calitate de material ilustrativ adiţional la actele de medicina legală, în toate cazurile de moarte violentă448.

3) № 10, din 13.10 .2009, „Privind introducerea unor metode suplimentare în tehnicile utilizate anterior”.

În vederea punerii în aplicare a dispoziţiilor de mai sus, în 2009, au fost organizate două seminare naţionale pentru experţii medico-legali din Moldova, la care a fost puse în discuţie „Rolul Expertizei medico-legale în identificarea şi documentarea cazurilor de tortură şi rele tratamente”. Din informaţia primită de la reprezentanţii Centrului de medicină legală, în ultimii ani, instituţia se confruntă cu o serie de probleme, care afectează grav calitatea rapoartelor medico-legale referitor la victimele torturii, printre care:

- în multe cazuri, victima ajunge la medicul legist peste mult timp după suportarea traumelor; - documentele medicale ale victimelor lipsesc, sunt incomplete sau insuficient argumentate; - medicul legist nu are nici timpul necesar, nici posibilitatea de a comunica liber cu victima în

timpul examinării, din cauza timpului limitat (de obicei doar o singură vizită), dar şi prezenţei santinelei în unele cazuri (de ex. cazul Colibaba.);

- medicul legist nu are posibilitatea de a face legătura dintre traumele suportate de către victimă şi manifestările clinice de la momentul examinării;

- lipsa resurselor financiare pentru efectuarea investigaţiilor necesare şi baza tehnico-materială depăşită şi insuficientă.

446 Ordinul MS nr. 265 din 03 august 2009 privind Instrucţiunea cu privire la completarea Fişei medicale a bolnavului de staţionar (F 003/e). http://www.ms.gov.md. 447 Este un document, care ar putea contribui la o documentare mai bună a unor eventuale semne ale torturii, dar sunt necesare unele îmbunătăţiri, pentru a asigura o claritate referitor la contextul traumei şi o continuitate în acordarea suportului necesar presupuselor victime. 448 Această Dispoziţie a avut la bază: evenimentele din aprilie 2009, în special cazul V. Boboc, inclusiv sosirea expertului Dereck şi practica internaţională de examinare medico-legală.

102

Este important de menţinut în grad înalt de deschidere a Centrului de medicină legală spre cooperare la nivel naţional şi internaţional pentru asigurarea unui schimb de experienţă continuu şi ameliorarea cunoştinţelor în planul documentări adecvate a diferitor forme de abuzuri şi violenţă fizică şi/sau psihologică, inclusiv tortură. De asemenea, este importantă căutarea soluţiilor pentru sporirea şi asigurarea independenţei serviciului de expertiză medico-legală, cu excluderea oricăror imixtiuni. Este obligatorie şi admiterea în instanţe a constatărilor medicilor independenţi, inclusiv conform celor mai recente Recomandări ale Comitetului ONU Împotriva Torturii449. 4.6.2.2. Recomandări privind la documentarea şi asistenţa medicală a victimelor actelor de tortură şi rele tratamente 1. Asigurarea independenţei instituţionale a Centrului de medicină legală, în special excluderea

aprobării Regulamentului de activitate, de către asemenea instituţii, cum ar fi: Ministerul Justiţiei, Ministerul Afacerilor Interne, Procuratura Generala, sau alte instituţii, decât Ministerul Sănătăţii.

2. Pregătirea şi instruirea continuă a cadrelor, dotarea şi adaptarea unor încăperi ale Centrului de Medicină legală, pentru evaluarea şi intervievarea pretinselor victime;

3. Asigurarea în cadrul Centrului de Medicină Legală a unor condiţii adecvate (dotarea tehnico-materială, timpul necesar examinării medicale, investigaţii şi consultaţii suplimentare, absenţa santinelei, etc.) pentru documentarea medicală şi efectuarea unei expertize medico-legale adecvate, în toate cazurile când se sesizează, se pretinde, sau se presupune că s-a utilizat tortura;

4. Utilizarea obligatorie a registrelor medicale în toate unităţile de poliţie în conformitate cu acordurile internaţionale relevante şi înregistrarea detaliilor asupra stării generale a sănătăţii fizice şi mentale, a tuturor sistemelor de organe şi orice schimbare care ar putea surveni pe parcursul perioade de custodie;

5. Introducerea procedurii de examinare medicală obligatorie a deţinuţilor la fiecare intrare şi ieşire din unităţile de detenţie temporară, similar examinării stabilite sub egida articolului 251, secţiunea 1 din Codul de Executare, pentru persoanele condamnate din instituţiile penitenciare;

6. Asigurarea examinării adecvate a persoanelor aduse în locurile de detenţie ale poliţiei – în condiţiile respectării confidenţialităţii datelor medicale – şi a înregistrării adecvate a oricăror leziuni observate;

7. Asigurarea examinării de către un expert medico-legal independent în cazul plângerilor de tortură şi maltratare;

8. Prevederea unui examen medical independent obligatoriu al persoanelor aflate în custodia poliţiei450;

9. Asigurarea ca, constatările rapoartelor medicale ale medicilor independenţi, a căror opinie poate fi solicitată în baza articolului 5, alineatul (e) din Legea cu privire la drepturile şi responsabilităţile pacienţilor din 2005 şi/sau articolul 251, secţiunea 4, din Codul de Executare, să obţină în practică aceeaşi valoare probatorie în instanţele de judecată din Republica Moldova, ca şi rapoartele medicale emise de personalul serviciilor medicale din locurile de detenţie;

10. Asigurarea efectuării unei evaluări psihologice a pretinselor victime ale torturii şi după necesitate, acordarea unor consultaţii adiţionale cu referire la starea psiho-emoţională, la posibile sechele ale torturii fizice şi/sau psihice şi asistenţa specilizată;

11. În cazul spitalizării, includerea, în fişa medicală a bolnavului de staţionar (F 003/e), a informaţiei privind originea şi contextul traumelor din relatările victimelor, pe lângă descrierea leziunilor corporale;

449 (CAT/C/MDA/CO/2), Observaţiile concludente ale Comitetului împotriva Torturii,19/11/2009, para.10, c). 450 Raport al Raportorului Special al ONU pentru tortură şi alte forme crude, inumane sau degradante de tratament sau pedeapsă, Manfred Nowak. A/HRC/10/44/Add.3. 12 februarie 2009.

103

12. Asigurarea colaborării eficiente a Ministerului Sănătăţii şi Serviciului de Asistenţă Medicală de Urgenţă cu alte ministere, departamente, Mecanismul Naţional pentru Prevenirea torturii, ONG-uri, etc. pentru o abordare multi-disciplinară şi o reacţie adecvată la eventuale cazuri de tortură, dar şi al altor forme de violenţă, inclusiv pentru informarea instituţiilor relevante despre locul aflării presupusei victime, starea acesteia şi asistenţă necesară;

13. Revizuirea şi adaptatarea cadrului legal şi indicatorilor structurali din domeniul Sănătăţii (Ordine, Dispoziţii, Instrucţiuni, etc.) pentru a cuprinde problemele fenomenului torturii din diferite structuri şi instituţii, prin prisma implementării UN CAT în Moldova (inclusiv art. 14) şi cooperarea cu alte instituţii relevante, pentru asigurarea unei abordări inter-departamentale a fenomenului şi problemelor victimelor;

14. Oferirea publică de către MS a informaţiei privind specialiştii pregătiţi şi disponibili de a se implica în examinarea independentă şi documentarea medicală în cauze de tortură (la solicitarea victimelor, familiei, avocatului sau altor persoane);

15. Examinarea posibilităţii de transfer a angajării lucrătorilor medicali cu obligaţii duble din Comisariatele de poliţie, instituţiile medicale ale DIP, etc., în cadrul unor instituţii subordonate direct Ministerului Sănătăţii pentru a evita dependenţa instituţională şi pentru asigurarea unei asistenţe medicale corecte, eficiente şi adecvate persoanelor aflate în custodia poliţiei sau în detenţie. Pentru această categorie de lucrători medicali ar putea fi prevăzut un sistem separat de salarizare, cu facilităţi şi sporuri pentru condiţiile nocive de muncă.

16. Elaborarea standardelor minime de calitate pentru serviciile de asistenţă medicală prestate în instituţiile de tip închis, inclusiv victimelor sau pretinselor victime ale torturii şi tratamentelor inumane sau degradante.

4. 7. REABILITAREA ŞI REINTEGRAREA SOCIALĂ A VICTIMELOR ACTELOR DE TORTURĂ Până în prezent, reabilitarea şi reintegrarea socială a victimelor torturii, ca grup vulnerabil cu nevoi speciale, nu a constituit obiect de activitate şi prioritate pentru Ministerul Sănătăţii şi nici pentru Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, în pofida recomandărilor anterioare ale diferitor rapoarte pe ţară şi experţi451, care accentuau lipsa mecanismelor de compensare şi reabilitare. În Republica Moldova, a fost iniţiat un model de reabilitare şi reintegrare socială a victimelor torturii, în formula RCTV Memoria, ONG, care activează din aprilie 2000, exclusiv pe finanţare din granturi din exterior. Această organizaţie a acordat asistenţă diferitor categorii de beneficiari (peste 2000 persoane: victime ale represiunielor politice, refugiaţi şi solicitanţi de azil în Moldova), inclusiv 102 beneficiari, victime recente ale torturii în urma evenimentelor din aprilie 2009 (80 victime primare şi 22 secundare) prin includerea în programe de reabilitare cât mai deplină şi complexă, pentru ameliorarea stării actuale de sănătate, dar şi pentru profilaxia consecinţelor tardive. Din experienţa acumulată, se constată că o atenţie deosebită trebuie acordată patologiei cardio-vasculare, neurologice, psiho-somatice, digestive, respiratorii, a sistemului uro-genital, disfuncţii ale diferitor organe şi sisteme în urma bătăilor, tulburări psihice, etc., care sunt cauzate sau condiţionate de traumele suferite şi care sunt în topul consecinţelor torturilor suferite de pacienţi. Un loc aparte în asistenţa victimelor recente, îl ocupă abordarea adecvată a Tulburărilor de Stres Post Traumatic (PTSD), care afectează grav calitatea vieţii lor452. Din cauza suferinţelor, problemelor de sănătate şi altor consecinţe ale torturii, re-integrarea victimelor in familie şi societate prezintă probleme serioase. Deseori victimele întâmpină dificultăţi în continuarea studiilor, carierei sau în găsirea unui nou loc de muncă, fapt ce agravează situaţia lor s 451 Para. 79, 80, Raport al Raportorului Special al ONU pentru tortură şi alte forme crude, inumane sau degradante de tratament sau pedeapsă, Manfred Nowak. A/HRC/10/44/Add.3. 12 februarie 2009. 452 Ministerul Sănătăţii pune în evidenţă cu îngrijorare creşterea numărului de pacienţi cu probleme mentale, dar fără o specificare a factorilor etiologici predominanţi, printre care credem că se află şi stresul post traumatic. Vezi: Programul National privind Sanatatea mintala pentru anii 2007-2011.

104

şi afectează bunăstarea familiilor. În cele mai multe cazuri de tortură, tratamente inumane şi/sau degradante, procesul de reabilitare este unul costisitor şi devine o povară financiară pentru victime şi familiile lor. Deseori, ei nu au banii necesari pentru investigaţii şi tratamentele indicate. Totodată, până în prezent, nu se observă un interes al instituţiilor de stat faţă de problemele victimelor torturii, ca o categorie de persoane vulnerabile, cu nevoi speciale. Sistemul public de sănătate, încă nu este gata de o abordare adecvată, complexă şi multi-disciplinară a problemelor de sănătate fizică şi mentală a supravieţuitorilor torturii, care necesită o atenţie specială atât în faza acută a traumelor suferite, cât şi la apariţia consecinţelor tardive. 4.7.1. Recomandări privind reabilitarea şi reintegrarea socială a victimelor actelor de tortură 1. Unificarea şi fortificarea eforturilor pentru a oferi reparaţii şi compensaţii victimelor torturii şi a

relelor tratamente, inclusiv mijloacele pentru o reabilitare cât de completă posibilă; 2. Încurajarea şi dezvoltarea serviciilor existente de reabilitare a victimelor torturii; 3. Adoptarea legislaţiei necesare şi constituirea unui fond naţional pentru victimele torturii şi

alocarea resurselor financiare suficiente pentru funcţionarea efectivă a acestuia; 4. Includerea dreptului la reparaţie pentru victimele torturii şi a relelor tratamente în legislaţia

naţională împreună cu mecanisme de executare eficiente; 5. Sprijinirea instituţiilor neguvernamentale care activează în domeniul reabilitării victimelor

torturii, alocarea resurselor adecvate pentru a asigura funcţionarea efectivă a acestor programe, susţinerea şi protecţia personalului care lucrează în aceste instituţii;

6. Oferirea scuzelor oficiale şi a compensaţiilor adecvate tuturor victimelor torturii şi altor forme de tratamente inumane sau degradante, survenite în legătură cu demonstraţiile post-electorale din aprilie 2009, indiferent de rezultatele urmăririi în justiţie a infractorilor.