UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAŞI

FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR

ŞCOALA DOCTORALĂ DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA

AFACERILOR

DOMENIUL: FINANȚE

BĂNCILE COOPERATISTE ÎN ROMÂNIA:

TRADIȚIE ȘI PERSPECTIVE

- Rezumatul tezei de doctorat -

Conducător ştiinţific,

Prof. univ. dr. Vasile COCRIȘ

Doctorandă,

Ioana – Raluca DIACONU

Iaşi, 2016

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor

Şcoala Doctorală de Economie şi Administrarea Afacerilor

Doamnei/ Domnului ………………………………………

………………………………………………………………

Vă facem cunoscut că pe data de 27.09.2016, ora 08:00, în sala B413,

domnișoara DIACONU Ioana - Raluca va susţine, în şedinţă publică, teza de

doctorat cu titlul „Băncile cooperatiste în România: tradiție și perspective”,

în vederea obţinerii titlului ştiinţific de doctor în domeniul fundamental

ŞTIINŢE ECONOMICE, domeniul FINANȚE.

Comisia de doctorat are următoarea componenţă:

Preşedinte: Prof. univ. dr. Adriana PRODAN, Universitatea „Alexandru Ioan

Cuza” din Iaşi

Conducător ştiinţific: Prof.univ.dr. Vasile COCRIȘ, Universitatea

„Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

Referenţi:

Prof.univ.dr. Mihaela ONOFREI, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din

Iaşi

Prof.univ.dr. Liliana DONATH, Universitatea de Vest din Timișoara

Prof.univ.dr. Ioan BĂTRÂNCEA, Universitatea „Babeș - Bolyai” din Cluj -

Napoca

Vă transmitem rezumatul tezei de doctorat şi vă invităm să participaţi la

şedinţa de susţinere a tezei.

Doresc să-mi exprim gratitudinea faţă de distinsul prof.univ.dr. Vasile Cocriș,

conducătorul ştiinţific al tezei de doctorat, pentru încrederea acordată, răbdarea,

sprijinul necondiţionat şi rigoarea ştiinţifică fără de care realizarea acestei lucrări nu ar

fi fost posibilă. Sfaturile, ideile şi, mai ales, soluţiile oferite cu o generozitate

nemărginită mi-au insuflat spiritul de cercetare şi mi-au deschis noi perspective,

contribuind în acelaşi timp la progresul meu într-un domeniu complex, precum cel al

cooperației de credit.

De asemenea doresc să multumesc doamnei prof. univ. dr. Liliana Donath și

domnului prof. univ. dr. Ioan Bătrâncea în calitate de referenți științifici pentru

profesionalismul de înaltă ținută academică, răbdarea, înțelegerea manifestată,

disponibilitatea de care au dat dovadă, cât și pentru cunoștințele împărtășite.

Totodată, doresc să aduc cele mai sincere mulţumiri doamnei prof.univ.dr.

Mihaela Onofrei, domnului prof.univ.dr. Ovidiu Stoica şi domnului conf.univ.dr.

Bogdan Căpraru pentru sugestiile oferite pe parcursul studiilor doctorale, lectura

minuţioasă a lucrării, observaţiile critice şi implicarea nemijlocită în definitivarea tezei

de doctorat, în calitatea de membri în comisia de îndrumare.

Țin să mulțumesc domnului Ioan Diaconu, director general al Băncii

Cooperatiste Jijia Dorohoi pentru sprijinul acordat prin punerea la dispoziție a datelor

necesare și sugestiile oferite de-a lungul demersului științific.

Cu cele mai bune gânduri și recunoștință le mulțumesc cadrelor didactice din

cadrul Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor care au contribuit la formarea

mea profesională. Mulțumiri se îndreaptă și spre doamna Alina Coșuleanu pentru atenția

acordată elementelor administrative ale demersului doctoral.

De asemenea, adresez calde mulțumiri familiei pentru susținere, înțelegere,

sprijin permanent și încredere pe tot parcursul acestor ani de căutări științifice. Îmi

manifest cu drag recunoștința față de ing. Andrei Tiliuță pentru suportul moral oferit,

răbdarea și sprijinul constant.

5

BĂNCILE COOPERATISTE ÎN ROMÂNIA:

TENDINȚE ȘI PERSPECTIVE

Rezumatul tezei de doctorat

1. CUPRINSUL TEZEI DE DOCTORAT ............................................................ 6

2. CUVINTE ȘI SINTAGME CHEIE ................................................................... 9

3. CONSIDERENTE GENERALE ........................................................................ 9

3.1. Motivația alegerii temei de cercetare ........................................................ 9

3.2. Actualitatea și importanța temei de cercetare ........................................ 11

3.3. Scopul, obiectivele specifice și metodologia folosită ............................... 14

3.4. Contribuția proprie la dezvoltarea cunoașterii în domeniu .................. 16

4. SINTEZA PRINCIPALELOR PĂRȚI ALE TEZEI DE DOCTORAT ....... 19

5. REFERINȚE BIBLIOGRAFICE .................................................................... 25

6

1. CUPRINSUL TEZEI DE DOCTORAT

REZUMAT

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1 – SECTORUL COOPERATIST - PILON AL ECONOMIEI SOCIALE

1.1 ASPECTE TEORETICE PRIVIND CONCEPTUL DE ECONOMIE

SOCIALĂ

1.2 DIMENSIUNEA SOCIALĂ A SISTEMULUI COOPERATIST

1.3 ECONOMIA SOCIALĂ ȘI MODUL DE APLICARE ÎN ROMÂNIA

1.4 CONCLUZII PRELIMINARE

CAPITOLUL 2 –ROLUL ȘI IMPORTANȚA SISTEMULUI BANCAR COOPERATIST

ÎN CADRUL COOPERAȚIEI

2.1 CONCEPTUL DE COOPERAȚIE ȘI ISTORIA COOPERATIVELOR

2.2 EVOLUȚIA SISTEMUL COOPERATIST MODERN ÎN ROMÂNIA

2.3 ABORDĂRI ACTUALE ALE CONCEPTULUI DE SISTEM

COOPERATIST

2.4 ANALIZĂ COMPARATIVĂ PRIVIND DETERMINAREA

PARTICIPAȚIEI BĂNCILOR COMERCIALE, RESPECTIV BĂNCILOR

COOPERATISTE LA ECONOMIA SOCIALĂ DIN ROMÂNIEI

2.5 CONCLUZII PRELIMINARE

CAPITOLUL 3 – EVOLUȚIA SECTORULUI BANCAR COOPERATIST DIN

ROMÂNIA

3.1 ANALIZA SECTORULUI BANCAR COOPERATIST DIN ROMÂNIA

3.2 ANALIZA COMPARATIVĂ A INSTITUȚIILOR FINANCIARE

BANCARE ȘI NEBANCARE DIN ROMÂNIA

3.3 PROFILUL CLIENȚILOR BANCARI ȘI NEBANCARI DIN ROMÂNIA

3.4 CONCLUZII PRELIMINARE

7

CAPITOLUL 4 – ANALIZA PROFITABILITĂȚII ȘI STABILITĂȚII SISTEMULUI

BANCAR COOPERATIST

4.1 REPERE TEORETICE PRIVIND CONCEPTELE DE

PROFITABILITATE ȘI STABILITATE

4.1.1 Literatura de specialitate privind profitabilitatea băncilor

cooperatiste

4.1.2 Literatura de specialitate privind stabilitatea sistemului bancar

4.2 METODOLOGIA SPECIFICĂ

4.2.1. Elemente metodologice privind identificarea determinanților

profitabilității la nivelul băncilor cooperatiste

4.2.2. Elemente metodologice privind stabilitatea sistemului bancar și

identificarea determinanților acestuia

4.2.3. Elemente metodologice privind determinanții profitabilității și

stabilității la nivelul agențiilor bancare din rețeaua Creditcoop

4.3. SETURI DE DATE UTILIZATE

4.3.1. Principalele seturi de date utilizate pentru analiza profitabilității

băncilor cooperatiste

4.3.2. Principalele seturi de date utilizate pentru analiza stabilității

sistemului bancar

4.3.3. Principalele seturi de date utilizate pentru analiza profitabilității

și stabilității agențiilor bancare din rețeaua Creditcoop

4.4. REZULTATE OBȚINUTE

4.4.1. Rezultate obținute privind identificarea determinanților

profitabilității băncilor cooperatiste

4.4.2. Rezultate obținute privind identificarea determinanților

stabilității sistemului bancar

4.4.3. Rezultate obținute pentru identificarea profitabilității și

stabilității agențiilor bancare din rețeaua Creditcoop

4.5. CONCLUZII PRELIMINARE

8

CAPITOLUL 5 – RESPONSABILITATEA SOCIALĂ – UN VECTOR AL SECTORULUI

BANCAR COOPERATIST DIN ROMÂNIA

5.1 CADRUL CONCEPTUAL ȘI MODELE DE APLICABILITATE ALE

RESPONSABILITĂȚII SOCIALE

5.2 ABORDAREA ISTORICĂ ȘI NORMATIVĂ A PROBLEMATICII

RESPONSABILITĂȚII SOCIALE

5.3 IMPLEMENTAREA RESPONSABILITĂȚII SOCIALE ÎN ECONOMIA

ROMÂNEASCĂ

5.4 ETICA – COMPONENTĂ ESENȚIALĂ A RESPONSABILITĂȚII

SOCIALE ÎN SECTORUL BANCAR COOPERATIST DIN ROMÂNIA

5.5 ELEMENTE METODOLOGICE ȘI PRINCIPALELE SETURI DE DATE

UTILIZATE PENTRU ANALIZA EFICIENȚEI PROCESULUI DE

CREDITARE LA NIVELUL REȚELEI DE BĂNCI COOPERATISTE

CREDITCOOP

5.6 REZULTATE AFERENTE ANALIZEI EFICIENȚEI PROCESULUI DE

CREDITARE LA NIVELUL BĂNCILOR COOPERATISTE DIN REȚEAUA

CREDITCOOP

5.7 CONCLUZII PRELIMINARE

CONCLUZII ȘI DIRECȚII VIITOARE DE CERCETARE

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

LISTA GRAFICELOR

LISTA FIGURILOR

LISTA TABELELOR

9

2. CUVINTE ȘI SINTAGME CHEIE

Conținutul informațional al lucrării științifice poate fi sintetizat prin

următoarele cuvinte și sintagme cheie: economie socială, bunăstare socio-economică,

incluziune financiară, cooperație, principiile cooperației, apartenența voluntară și

deschisă, întrajutorarea membrilor, reducerea decalajelor economice, combatera

sărăciei, integrare socială, excluziune socială, bănci cooperatiste, rețeaua Creditcoop,

profitabilitatea și stabilitatea rețelei Creditcoop, eficiența rețelei de bănci cooperatiste,

responsabilitatea socială, etica

3. CONSIDERENTE GENERALE

3.1. Motivația alegerii temei de cercetare

Deși necesitatea cooperației a fost resimțită încă din antichitate, atunci când

oamenii au început să se asocieze în funcție de principalele ocupații practicate pentru a

depăși mai ușor obstacolele vieții, cooperația a luat ființă ca și concept în economia

socială abia în anul 1844 în regiunea Marii Britanii, mai exact în localitatea Rochdale

unde, în urma unei încercări eșuate de revoltă, 28 de țesători s-au înțeles în a strânge

banii necesari și a deschide împreună un magazin, punând bazele primei cooperative de

consum.

Prin urmare, sistemul bancar cooperatist are o tradiție îndelungată, fiind creat

de către și pentru membri, funcționând pe baza principiilor ce țin de solidaritate,

mutualism, întrajutorare și reciprocitate. De-a lungul timpului s-au transformat în

parteneri de încredere pentru populație, instituțiile financiar – bancare din țară, cât și

pentru organisme financiare internaționale, fiind la granița dintre sectorul economic și

cel nonprofit. Această dualitate a reprezentat de fapt cheia dezvoltării acestor organizaţii

a căror „putere şi forţă” se regăsește în numărul de membri cooperatori.

10

Rețeaua cooperatistă a luat naștere ca rezultat la greutățile întâmpinate în

rezolvarea unor probleme apărute în cadrul economiei de piață, cum ar fi: rata ridicată

a șomajului pe termen lung, excluziunea socială, sărăcia din mediul rural și de la

periferiile zonelor urbane, sistemul de sănătate și de educație precar, nivelul de trai

scăzut al pensionarilor, eșecuri cu privire la luarea măsurilor de asigurare a creșterii

durabile și sustenabile a economiei pe termen lung. Conform studiului efectuat de

(Williams, 2007) există voci care solicită reconstrucția sistemului economic modern de

la zero și folosirea sistemul cooperatist ca piatră de temelie a noului sistem economic,

deoarece acesta are capacitatea de a corecta o serie de dezechilibre economice și sociale

grave.

Sintagma de „economie socială” a fost îndelung dezbătută începând cu

mijlocul secolului al XX-lea, alături de concepte precum „sistem economic integrat”,

„reciprocitate” sau „mutualism”, după ce de-a lungul timpului filosofii au considerat

paradoxală alăturarea conceptelor de „economie” și „latură socială” ținând cont de legile

care stau la baza acestor două construcții teoretice. Conceptul de economie socială a fost

introdus și în România ca urmare a nevoii de a găsi soluții la problema excluziunii

sociale, fiind considerat un instrument de integrare socială, de combatere a sărăciei prin

întrajutorare sau de reducerea a ratei șomajului pe termen lung.

În „conul de umbră” al asocierii sistemului cooperatist cu sintagme precum

„economie socială” sau „responsabilitate socială” se regăsește și motivația alegerii

acestei teme de cercetare. Deşi aceste concepte au fost subiectul a numeroase tratate de

specialitate în ultima vreme, ideea afilierii sistemului cooperatist la acestea reprezintă

un domeniu foarte rar abordat în literatura de specialitate. Prin urmare, motivația

cercetării curente este de a examina relația între economia socială și sistemul cooperatist

din țara noastră ca pilon, respectiv responsabilitatea socială ca vector cu o deosebită

importanță pentru rețeaua Creditcoop.

De asemenea, s-a dorit determinarea unei legăturii între stabilitatea și

profitabilitatea băncilor cooperatiste și a celor comerciale, transpunerea acestei legături

într-un model statistic și evidențierea rezultatelor empirice. Având în vedere faptul că

11

profitabilitatea și stabilitatea la nivel consolidat poate fi diferită de cea a agențiilor, se

va realiza aceeași analiză și la nivel regional pentru rețeaua de bănci cooperatiste

Creditcoop.

Complexitatea şi amploarea acestei abordări oferă noi oportunităţi de cercetare,

iar până în prezent nu s-au identificat cercetări în domeniul bancar românesc care să

trateze acest subiect la nivel macroeconomic sau microeconomic. Având în vedere că

informaţiile sunt limitate în acest sens şi sunt foarte greu de obţinut, acest aspect a

reprezentat o limitare a cercetării doctorale.

Alte motive în alegerea aceastei teme au fost constituite de actualitatea

conceptului apreciat ca fiind deosebit de important, dar și de pasiunea pentru acest

domeniu.

3.2. Actualitatea și importanța temei de cercetare

Cooperativele de credit reprezintă rezultatul fizic al istoriei unei idei aparent

simple și anume aceea că oamenii își pot depozita banii în comun, iar în caz de necesitate

au posibilitatea de a-și acorda împrumuturi reciproc. Așadar, aceste entități fac parte

dintr-un sistem bazat pe asocierea benevolă care corectează o serie de dezechilibre

economice și sociale grave, fiind declarate o valoare socială substanțială și în același

timp o valoare economică.

Cooperația din România se ghidează după un set de valori și anume: asocierea

de tip voluntar și deschis; controlul democratic al cooperației de către membri;

autonomia și independența; participarea economică a membrilor; educarea, instruirea și

informarea personalului; cooperarea între cooperative și bineînțeles peocuparea pentru

comunitate.

Deși în multe lucrări de specialitate se argumentează faptul că este paradoxală

alăturarea conceptelor de „economie” și „latură socială”, băncile cooperatiste au

demonstrat cu succes că reprezintă un instrument de integrare socială și de combatere a

sărăciei prin întrajutorare, desfășurând activități în zone defavorizate, mai greu

accesibile, fiind îndreptate spre practici bancare responsabile.

12

Putem sublinia importanța sectorului cooperatist ca unități ce promovează

principiile economiei sociale, căutând soluții la probleme ca lupta contra excluziunii,

reducerea ratei șomajului, întrajutorarea membrilor, dar și implicarea în proiecte ce țin

de mediu, domeniul educației, cultură sau social.

Actualitatea acestei lucrări științifice este pusă în evidență în special de ideea

afilierii sistemului cooperatist la două sintagme: „economie socială”, respectiv

„responsabilitate socială”. Studiul redactat abordează o temă nouă care se bucură de o

largă complexitate, fiind puțin explorat de cercetători și de aceea am considerat necesară

trecerea în revistă a celor mai reprezentative studii în domeniu.

În acest context, am realizat o segmentare a literaturii de specialitate în funcţie

de principalele obiective urmărite pe parcursul lucrării, respectiv:

− abordarea conceptuală a noţiunii de economie socială s-a bazat pe trecerea

în revistă a ideilor formulate de: (Dunoyer, 1830), (Ghuilea, 1927), (Carbon, 1972),

(Pestoff, 1991), (Fairbairn, 1994), (Defourny, 2001), (Azam, 2003), (Williams, 2007),

(Bevir, 2007), (Novkovic, 2008), (Levi & Davis, 2009), (Neck & Allen, 2009),

(Defourny & Nyssens, 2010), (Cace & Arpinte, 2010), (Birchall, 2011), etc.

- conceptul de cooperație a fost atent studiat de tuşele românești trasate în

articolele de (Morar, 2009), (Constantinescu & Dragomir, 2010), (Bolocan, 2011),

(Țiplea, 2011), (Petrescu, 2011), (Bogdănoiu, 2013), (Barna, 2014) sau (Spulbăr, Nițoi,

& Anghel, 2015) care au scos în evidenţă istoria, importanța, rolul și impactul atât social,

cât și financiar al băncilor cooperatiste asupra economiei naţionale. Pe plan internaţional

şi-au adus aportul în studii (Fairbairn, 1994), (Jones, 2001), (Hesse & Cihak, 2006),

(Hosno, SaKai, & Tsuru, 2006), (Whelock & Wilson, 2010), (Feinberg, 2011),

(Klinedinst, 2012), (Diamantopoulos, 2012), (Bülbül, Schmidt, & Schüwer, 2013),

(Birchall J. , 2013) precum și (Becchetti, Ciciretti, & Paolantonio, 2014), etc.

- în analiza stabilității și profitabilității rețelei cooperatiste am luat în

considerare lucrările autorilor: (Beaver, 1966), (Altman E. I., 1968), (Zimmerman,

1996), (Crockett, 1996), (Mishkin, 1999), (Sibbald, MvKillop, & Fergunson, 2002),

(Maggiolini & Mistrulli, 2005), (End & Tabbae, 2005), (Gersl & Hermanek, 2006),

13

(Hesse & Cihak, 2006), (Mercieca, Schaeck, & Wolfe, 2007), (Fohlin, 2007),

(Bătrâncea, Trenca, Bejenaru, & Borlea, 2008), (Athanasoglou, Brissimis, & Delis,

2008), (Groeneveld & de Vries, 2009), (Claessens, Kose, & Terrones, 2010),

(Albulescu, 2010), (Borio, 2011), (Andrieș & Căpraru, 2011), (Berger A. N., Kick,

Koetter, & Schaeck, 2012), (Gottwald, 2012), (Kanas, Vasiliou, & Eriotis, 2012),

(Mirzaei, Moore, & Liu, 2013), (Berger, Kick, & Schaeck, 2014), (Dietrich &

Wanzenried, 2014), etc.

- trecerea în revistă a conceptului de responsabilitate socială a presupus

consultarea opiniilor formulate de: (Armstrong, 1977), (Preston & O'Bannon, 1997),

(Emerson, 2003), (Elkington, 2004), (Jones, Bowd, & Tench, 2009), (Carpenter, Bauer,

& Eiderdown, 2010), (Bibu, Năstase, & Gligor, 2010), (Nunn, 2012), (Góngora &

Lucía, 2013), etc.

Studiul întreprins introduce atât aspecte teoretice, cât şi practice, într-o

manieră detaliată, în ceea ce privește trecutul și prezentul băncilor cooperatiste din

rețeaua Creditcoop având menirea de a oferi publicului interesat informații pertinente și

accesibile pentru înțelegerea modului de organizare, dar și a beneficiile aduse de aceste

organizații.

Această cercetare reprezintă totodată și un punct de plecare în aprofundarea

tematicii privind profitabilitatea şi stabilitatea băncilor cooperatiste, cu aplicabilitate atât

în România cât şi în Uniunea Europeană. Rezultatele obţinute au o importanţă aplicativă

extraordinară, întrucât pe baza identificării principalilor determinanţi interni ai

profitabilităţii, băncile cooperatiste pot aplica politici şi strategii manageriale pentru

influenţarea pozitivă a acestor determinanţi, cu scopul maximizării profitabilităţii.

Prin urmare, putem afirma că în perioade turbulente din punct de vedere

economic, precum și cele caracterizate de amenițări politice sau de mediu, sistemul

cooperatist s-a dovedit a fi unul rezistent fiind prezent și dezvoltându-se în zone cu

infrastructură slabă, acolo unde investițiile private sau guvernul nu au considerat

necesară dezvoltarea unor asemenea instituții.

14

3.3. Scopul, obiectivele specifice și metodologia folosită

Scopul general al lucrării este de a determina locul și poziția sectorului bancar

cooperatist din România, stabilitatea acestuia pe piața economică națională și

internațională, precum și posibilele direcții de dezvoltare ale acestui sistem cooperatist

pe viitor. Prin cercetarea acestei teme am urmărit aprofundarea sectorului bancar

cooperatist din România și determinarea încadrării acestuia în trendurile moderne ale

economiei globale, în speță în economia socială și în clasa responsabilității sociale.

Plusul de cunoaștere pe care îl vom aduce prin această lucrare sectorului

cooperatist bancar din Romania este determinat de analiza și identificarea eventualelor

legături între diferiți factori interni sau externi, dar și impactul acestora asupra

profitabilității și stabilității sistemului studiat.

Pentru a atinge scopul fundamental al lucrării s-au urmărit îndeplinirea

următoarelor obiective specifice:

determinarea apartenenței sectorului cooperatist la economia socială

stabilirea rolului și importanței sectorului bancar cooperatist în economia

socială

prezentarea evoluției sectorului bancar cooperatist din România

analiza profitabilității și stabilității sistemului bancar cooperatist

determinarea unei posibile direcții de dezvoltare a sistemului bancar

cooperatist din România

Atingerea obiectivelor specifice a fost posibilă datorită abordării în mod corect

a problematicii, precum și urmărind următoarele direcții principale de analiză:

precizarea cadrului conceptual al economiei sociale și determinarea

dimensiunii sociale a cooperației

prezentarea modelele și metodele de aplicare a economiei sociale în

România

conturarea cadrului teoretic și abordările actuale ale conceptului de sistem

cooperatist

15

determinarea evoluției sistemului cooperatist în România și delimitarea

acestuia de alte instituții financiare ce activează pe piață

conturarea caracteristicilor publicului-țintă aferent băncilor cooperatiste

sintetizarea conceptelor de stabilitate și profitabilitate în coroborare cu

analiza econometrică asupra determinanților specifici

delimitarea conceptuală a responsabilității sociale și modele de aplicare

istoria și normativele cu privire la responsabilitatea socială, precum și

modele de implementare a acestui concept în România

prezentarea relației dintre etică și responsabilitatea socială

analiza eficienței procesului de creditare aferent băncilor cooperatiste

În cadrul analizelor efectuate, pentru îndeplinirea obiectivelor specifice au fost

utilizate metode de cercetare atât calitative, abordând perspective descriptiv-

conceptuale, cât și cantitative sau empirice. Dintre aceste metode abordate, cele mai

importante sunt: ipoteza, analiza și sinteza, comparația, inducția și deducția, metoda

istorică, logică, statistică.

Metoda ipotezei a fost utilizată pe tot parcursul lucrării, toate studiile plecând

de la ipoteze de lucru, ipoteze inițiale și idei preliminare. Fără această metodă,

întețelgerea fenomenelor, a legăturilor, a relațiilor sau a cauzelor ar fi fost imposibilă.

Metoda analizei și sintezei este utilizată în mare parte în cadrul capitolelor

având rolul de a scoate în evidență principalele avantaje și dezavantaje, asemănările și

diferențele sau chiar pentru determinarea unor nevoi prin depistarea punctelor slabe și a

celor puternice (analiza SWOT). De asemenea, în toată lucrarea, graficele prezentate au

fost comentate, iar evoluțiile indicilor prezentați au fost analizate în context macro și

microeconomic sau chiar global.

Metoda comparației a fost abordată de multe ori în coroborare cu cea a analizei

și sintezei pentru evidențierea avantajelor/dezavantajelor sau în cazul asemănărilor și

diferențelor.

Inducția și deducția a fost folosită în special în cazul analizei evoluției

sectorului bancar cooperatist din România, atunci când variațiile diferiților indici au fost

16

analizați din perspectiva evoluției altor indici echivalenți la nivel global. Aceeași metodă

a fost folosită și în cadrul capitolului cinci în cazul analizei responsabilității sociale,

demonstrându-se faptul că bunăstarea comunității în care își desfășoară activitatea

(implicit a clienților) poate duce la creșterea stabilității băncilor cooperatiste. Metoda

inducției și deducției nu poate fi folosită decât în strânsă colaborare cu metoda logică,

de la simplu la complex sau de la complex la simplu.

Metoda istorică de cercetare a fost utilizată în toate capitolele studiului fiind

prezentă în definirea conceptelor, aceasta făcându-se în general în mod cronologic de la

prima atestare până în contextul modern, dar și în cazul normativelor aplicate pentru

diferite sintagme.

În ultimele două capitole s-au utilizat seturi de date necesare analizelor în care

s-a folosit metoda statistică, utilizându-se în acest scop un program special conceput

pentru analiza econometrică denumit Eviews. Acestă metodă s-a bazat pe corelații și

analize de cauzalitate între diverse variabile.

În cadrul studiului efectuat s-au abordat atât concepte și probleme economice,

cât și problematici din alte domenii conexe, cum ar fi: contabilitate, analiză financiară,

management, drept, etc. Pentru o mai bună prezentare și înțelegere a rezultatelor

obținute de-a lungul demersurilor efectuate s-a utilizat 27 de reprezentări grafice, 18

figuri și 30 de tabele.

3.4. Contribuția proprie la dezvoltarea cunoașterii în domeniu

Pentru dezvoltarea cunoașterii în domeniu am demonstrat în primă fază

apartenența sectorului cooperatist la economia socială și am determinat rolul său de

actor important, fructificând și îmbinând în mod armonios funcția economică cu cea

socială. S-a analizat rețeaua de bănci cooperatiste din România și s-a subliniat rolul ei

în economie, aceasta acoperind o nișă importantă a sistemului bancar românesc.

S-a demonstrat, în cadrul studiului efectuat, faptul că stabilitatea băncilor

cooperatiste este superioară celor comerciale. În același timp s-a conchis volatilitatea

17

scăzută a profitabilității băncilor cooperatiste în comparație cu cea a băncilor comerciale

pe timpul crizelor sau a șocurilor pieței.

În demersurile efectuate am analizat impactul determinanților interni (LA, EA

și OEA), precum și a determinanților externi (creșterea PIB și rata inflației) asupra

variabilelor dependente ROE și ROA, acestea fiind elementele-cheie ale profitabilității.

De asemenea s-a analizat impactul determinanților externi (rata inflației,

creșterea PIB, indicele HHI și indicele ROBOR 3M) asupra scorului Z, indicator al

stabilității bancare.

Studiile s-au desfășurat la nivelul băncilor cooperatiste din România și din

Uniunea Europeană în cazul profitabilității, iar în cazul stabilității la nivelul băncilor

cooperatiste și al celor comerciale din România. Având în vedere faptul că atât

profitabilitatea, cât și stabilitatea pot prezenta rezultate diferite la nivel consolitat față

de cele raportate la nivelul agențiilor, studiul întreprins a fost extins și pentru acest nivel

micro al rețelei Creditcoop. Prin efectuarea aceastor două analize s-a urmărit

determinarea principalilor factori ce pot afecta profitabilitatea și stabilitatea rețelei de

bănci cooperatiste Creditcoop.

În urma studiului econometric întreprins în cadrul capitolului cinci s-a

demonstrat că odată cu creșterea solvabilității a scăzut valoarea provizioanelor ca

urmare a scăderii numărului de rău-platnici. În cazul nostrul, numărul de clienți rău

platnici, ”tradus” în termeni bancari prin volumul creditelor neperformante, a scăzut

datorită creșterii bunăstării socio-economice a populației. Așadar, s-a demonstrat faptul

că de-a lungul timpului, stabilitatea băncilor cooperatiste din România nu a fost

determinată în întregime de managementul corect al riscurilor și al vulnerabilităților, ci

și de implicarea acestora în viața socială a comunității în care își desfășoară activitatea.

În elaborarea studiului științific am întâmpinat și dificultăți care au limitat

posibilitatea extiderii cercetării în sensul accesului anevoios la date cu privire la

activitatea sectorului cooperatist, în special la nivelul Uniunii Europene, datorită

măsurilor adoptate în scopul asigurării secretului bancar. O altă dificultate a fost

18

determinată de frecvența datelor, dar și de perioada analizată, existând foarte puține date

raporate anterior anului 2003.

O viitoare direcție de cercetare în sensul îmbunătățirii analizei existente se

poate materializa prin adăugarea în cadrul modelelor studiate în capitolul al 4-lea a unor

variabile calitative care să caracterizeze nivelul profesional al personalului bancar, dar

și identificarea și introducere în modele a unor determinanți aferenți performanței

bancare (vârsta, experiența sau sexul) a membrilor echipei manageriale. De asemenea,

în demersurile efectuate în cadrul capitolului 5 putem adăuga în modelele studiate și alte

variabile precum valoarea medie a creditelor sau perioada medie de acordare.

Ca urmare a celor prezentate putem susține faptul că studiul dezvoltat în cadrul

tezei de doctorat a format o imaginie clară și corectă asupra sistemului bancar

cooperatist din România și a demonstrat capacitatea acestui sistem de a crește și de a se

dezvolta. Ca și importanță aplicativă, teza întocmită reprezentă un punct de plecare

pentru aprofundarea variabilelor ce pot afecta atât stabilitatea, cât și profitabilitatea unei

bănci. În urma determinării cu exactitate a celor mai importanți factori interni care

afectează profitabilitatea sau stabilitatea, conceptul de management al instituției poate

suferi modificări în sensul maximizării profitului, iar în cazul factorilor externi pentru

determinarea unor elemente interne de control al impactului acestora asupra

performanțelor bancare.

Informațiile din prezenta lucrare au fost diseminate în 7 prezentări susținute în

cadrul conferințelor internaționale, 8 articole publicate în reviste indexate în BDI și

articole cotate ISI-Proceedings, precum și în prezentările susținute în cadrul Școlii

Doctorale. Pe toată durata efectuării studiului doctoral am urmărit respectarea întocmai

a eticii și deontologiei universitare.

19

4. SINTEZA PRINCIPALELOR PĂRȚI ALE TEZEI DE

DOCTORAT

Studiul dezvoltat este structurat pe 5 capitole compuse din subcapitole

adiacente precum și concluziile rezultate în urma analizelor de date.

Primul capitol delimitează conceptul de economie socială și dezvoltarea

acestuia în jurul principiilor promovate. S-a făcut o scurtă trecere prin istoria și contextul

în care a apărut ideea de cooperație, determinând o legătură directă între pincipiile

cooperației și cele ale economiei sociale, concluzionând faptul că sistemul cooperatist

este parte integrată a economiei sociale.

S-a studiat modul de aplicare al economiei sociale în România urmărind

evoluția factorilor macroeconomici, precum și a celor socio-demografici. În urma

demersurilor întreprinse în acest capitol s-a conchis faptul că sectorul cooperatist este

un pilon al economiei sociale, îmbinând armonios funcția economică cu cea socială.

Istoria legistației care face referire la sectorul cooperatist, compunerea

acestuia, precum și evoluția atât în țară, cât și în străinătate a fost dezbătută în cadrul

celui de-al doilea capitol alături de analiza diferitelor definiții date de-a lungul timpului

conceptului de cooperație. În scopul definirii cadrului larg în care vom aborda cercetarea

am studiat abordările actuale ale sistemului cooperatist, determinând cu ajutorul unei

eradicarea sărăciei

coeziunea economică și socială

dezvoltarea economică,

culturală și socială

accesibilitatea bunurilor și serviciilor

reintegrarea socială și

profesională

generarea de locuri de muncă

egalitatea de șanse

promovarea democrației

independența membrilor

bunăstarea economică

sporirea încrederii între membri

Principalele contribuții ale sistemului cooperatist atât în spectrul

economic, cât și în cel social

20

analize comparative între băncile cooperatiste și cele comerciale, participația fiecăreia

la economia socială.

Evoluția raportului dintre veniturile din dobânzi și numărul de clienți aferent

rețelei Creditcoop, respectiv băncilor comerciale în perioada 2004 -2015

Sursa: Date preluate din rapoartele anuale (2004 - 2015) ale băncilor supuse studiului

În urma acestui studiu s-a remarcat o diferență foarte mare între rapoartele

rezultate în cazul băncilor cooperatiste față de cele rezultate în cazul băncilor comerciale

ceea ce ne indică faptul că sistemul cooperatist, prin dobânzile practicate, pune accent

pe interesul clientului în detrimentul generării de profit, în timp ce sistemul bancar

comercial s-a remarcat prin valori foarte mari ale profitului obținut din dobânzile

aplicate creditelor. S-a demonstrat astfel, în cadrul capitolului secund, rolul de actor al

băncilor cooperatiste în economia socială, precum și importanța majoră a acestuia prin

acoperirea unei nișe din economia românească.

În cel de-al treilea capitol vom aprofunda sectorul bancar cooperatist din

România pentru a genera o „imagine în cifre” a acestuia. În scopul îndeplinirii acestui

obiectiv vom analiza perioada cuprinsă între anii 2003 – 2015 având în vedere atât

contextul global, cât și cel macroeconomic. Urmărind caracterizarea cât mai exactă a

sectorului cooperatist se dorește, de asemenea, determinarea profilului clientului uzual

al acestuia, în acest scop fiind analizate atât instituțiile bancare, cât și cele nebancare

125110

196 198

1116

495

1575

973

0

200

400

600

800

1000

1200

1400

1600

2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

rețeaua Creditcoop media pe băncile comerciale

21

care compun piața de creditare din România. Ca urmare se va realiza o imagine de

ansamblu a rețelei de bănci cooperatiste Creditcoop, precum și profilul generic al

clientului la această instituție de credit.

Pentru a identifica determinanții performanțelor bancare, precum și a

capacității de gestionare a riscurilor generate de problemele globale sau cele

macroeconomice, dar și a vulnerabilităților sistemului intern s-a considerat necesară

analiza profitabilității și stabilității rețelei de bănci cooperatiste Creditcoop. În acest sens

s-au definit cele două concepte, s-a determinat metodologia de calcul, s-au prezentat

grafic datele utilizate în cadrul studiului și s-a utilizat programul de simulare statistică

Eviews pentru analiza econometrică a datelor. Pentru identificarea determinanților

profitabilității s-au utilizat două modele estimate (ROA ca variabilă dependentă și ROE

ca variabilă dependentă) pentru cei 5 determinanți utilizați (trei interni și doi externi).

Profilul clientul la băncile cooperatiste din România

22

Pentru o imagine clară asupra rezultatelor, precum și pentru a putea interpreta

în mod corect datele rezultate în urma analizei econometrice, s-au efectuat aceleași

demersuri și în cazul băncilor comericale.

Evoluția scorului Z a băncilor comerciale respectiv a băncilor cooperatiste

în perioada 2007 - 2015

Sursa: calcul autor

În final, s-a constatat faptul că băncile cooperatiste sunt mult mai stabile decât

cele comerciale, iar din punct de vedere al profitabilității, deși sunt diferențe de valori

destul de mari având în vedere cota de piață deținută, dar și serviciile oferite, în cazul

băncilor cooperatiste indicatorul este mai puțin volatil decât în cazul băncilor

comerciale, care pe timpul crizei financiare au raportat pierderi importante în timp ce

rețeau Creditcoop a raportat profit. Mai mult, pentru a aprofunda cercetarea deja

realizată până în prezent, am încercat în cea de-a treia parte să analizăm determinanţii

profitabilităţii şi stabilităţii rețelei Creditcoop pe baza datelor financiare afernte fiecărei

agenții.

23

ROA versus Z-scor pentru fiecare regiune (valori medii pentru perioada 2008-2015)

Acest capitol are o importanță aplicativă majoră reprezentând un punct de

plecare pentru aprofundarea stabilității și profitabilității, întrucât cu ocazia determinării

cu exactitate a celor mai importanți factori interni care afectează profitabilitatea,

managementul aplicat poate suferi modificări în sensul abordării acestor factori în

scopul maximizării profitului, deci a dezvoltării laturii economice a băncilor

cooperatiste.

În cel de-al 5-lea capitol vom aborda latura socială analizând concepția de

management a băncilor cooperatiste din România în sensul aplicării conceptelor de

responsabilitate socială. Pentru aceasta, vom defini cadrele conceptuale, istoria și

normativele aplicabile de-a lungul vremii, precum și modelele de gestionare de către

organizații, aflate la nivele diferite de dezvoltare, a problematicii responsabilității

sociale. Vom studia implementarea conceptului de responsabilitate socială atât în

economia românească, în general, cât și în cazul sectorului bancar cooperatist din

România, în particular.

profitabilitatea

stab

ilit

atea

24

Piramida responsabilității sociale

Pentru a demonstra oportunitatea participației la viața socială și încadrarea

acestui sector ca fiind unul responsabil din punct de vedere social, vom efectua un studiu

econometric pentru analiza eficienței procesului de creditare, având în vedere faptul că

aceasta este o caracteristică a planului de management care are integrat conceptul de

responsabilitate socială.

În urma efectuării studiului econometric s-a demonstrat faptul că odată cu

creșterea solvabilității a scăzut valoarea provizioanelor ca urmare a scăderii numărului

de rău-platnici. Această scădere a numărului de rău platnici, deci a creditelor

neperformante s-a realizat datorită creșterii bunăstării socio-economice a populației.

Așadar stabilitatea băncilor cooperatiste de-a lungul timpului nu a fost

determinată în întregime de managementul corect al riscurilor și vulnerabilităților, ci și

de implicarea acestor instituții de credit în viața socială a comunităților în care își

desfășoară activitatea.

Studiul dezvoltat în cadrul tezei de doctorat a format o imaginie clară și corectă

asupra sistemului bancar cooperatist din România și a demonstrat capacitatea acestuia

de a se dezvolta în viitor. Deși această instituție bancară de credit are o istorie în

economia românească, putem considera că este la început de drum, deoarece în ultima

vreme întâlnim tot mai des tendința de reînviere a abordărilor de tip colectiv pentru

rezolvarea problemelor apărute în societate.

dimensiunea filantropică

dimensiunea etică

dimensiunea legală

dimensiunea economică

25

5. REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

Articole, publicații și cărți:

1. Acharya, V., Engle, R., & Richardson, M. (2012). Capital Shortfall: A New

Approach to Ranking and Regulating Systemic Risks. American Economic

Review, 102(3), 59-64.

2. Adrian, M., & Brunnermeier, T. (2008). CoVaR. Federal Reserve Bank of New

York Staff Report no. 348, 37-46.

3. Adusei, M. (2015, September 07). Bank profitability: Insights from the rural

banking industry in Ghana. Cogent Economics & Finance, 3(1), 1-15.

4. Agur, I., & Sharma, S. (2013). Rules, Discretion and Macro-Prudential Policy.

Preluat pe 07 16, 2016, de pe International Mony Found:

http://www.imf.org/external/pubs/ft/wp/2013/wp1365.pdf

5. Albulescu, C. (2010). Stabilitatea sectorului financiar în condiţiile aderării

României la U.E.M. Timișoara: Editura Universității de Vest.

6. Altman, E. (2000). Predicting financial distress of companies: revisiting the Z-

score and ZETA models. Stern School of Business, New York University, 9-12.

7. Altman, E. I. (1968, september). Financial ratios, discriminant analysis and the

prediction of corporate bankruptcy. The Journal of Finance, 23(4), 589–609.

8. Amin, A. (2009). The Social Economy. Zed Books.

9. Andrieș, A., & Căpraru, B. (2011). Bank Performance in Central and Eastern

Europe: The Role of Financial Liberalization. European Financial

Management Association Paper.

10. Anghel, I. (2002). Bankruptcy Radiography and Predilection. București:

Economic Publishing House.

11. Asociației Societăților Financiare - ALB Romania. (2016). Preluat de pe

Statistici: http://www.alb-leasing.ro/evolutie.php

12. Athanasoglou, P., Brissimis, S., & Delis, M. (2008). Bank-specific, industry-

specific and macroeconomic determinants of bank profitability. Journal of

International Financial Markets, Institutions and Money, 18, 121–136.

13. Athanasoglu, P., Delis, M., & Staikouras, C. (2006). Determinants of Bank

Profitability in the South Eastern European Region. Munich: Munich Personal

RePEc Archive.

14. Azam, G. (2003). Economie Sociale, Tiers Secteur, Economie Solidaire,

quelles frontières? Revue, 21, 151-161.

15. Băileșteanu, G. (1998). Diagnosis Risk and Efficiency in Business. Timișoara:

Mirton Publishing House.

26

16. Barea, J., & Monzon, J. (2006). Manual for Drawing Up the Satellite Accounts

on Cooperatives and Mutual Societies. European Commission. Enterprise and

Industry Directorate General.

17. Barna, C. (2014). Atlasul Economiei Sociale. București.

18. Baron, D. P. (2006). Corporate Social Responsibility and Social

Entrepreneurship. Journal of Economics & Management Strategy, XVI(3),

683-717.

19. Batellier, P., & Rauffet, E. (2008). Responsabilite sociale de l’entreprise.

Montreal: Presses Internationales Polytechniques.

20. Bătrâncea, I., Trenca, I., Bejenaru, A., & Borlea, S. (2008). Analiza

performanțelor și riscurilor bancare. 374.

21. Bazillier, R., & Vauday, J. (2014). CSR into (new) perspective. Foresight,

XVI(2), 176-188.

22. Beaver, W. H. (1966). Financial Ratios As Predictors of Failure. Journal of

Accounting Research, 4, 71-111.

23. Becchetti, L., Ciciretti, R., & Paolantonio, A. (2014). Is There a Cooperative

Bank Difference? Working Paper Series from The Rimini Centre for Economic

Analysis.

24. Berea, P. A. (2003). Modernizarea sistemului bancar. București: Editura

Expert.

25. Berger, A. N., Kick, T. K., Koetter, M., & Schaeck, K. (2012). Does it Pay to

Have Friends? - Social Ties and Executive Appointments in Banking. Journal

of Banking and Finance, 37, 2087-2105.

26. Berger, A. N., Kick, T., & Schaeck, K. (2014). Executive board composition

and bank risk taking. Journal of Corporate Finance, 28(C), 48-65.

27. Bevir, M. (2007). Enciclopedia of Governance. University of California,

Berkeley: Sage.

28. Birchall, J. (2011). People-Centred Businesses: Co-operatives, Mutuals and

the Idea of Membership. London: Palgrave MacMillan.

29. Birchall, J. (2013). The evolution of cooperative banks. În J. Birchall, Finance

in an Age of Austerity. The Power of Customer-owned Banks (p. 256).

30. Birchall, J., & Hammond Ketilson, L. (2009). Resilience of the Cooperative

Business Model in times of crisis. Geneva: ILO.

31. Birchall, J., & Hammond, L. (2009). Resilience of the Cooperative Business

Model in Time of Crisis. Geneva: International Labor Organization.

32. Bogdănoiu, C. (2013). The stability, risk and performance of cooperative

banks. Review of General Management, XVII(1), 201-208.

27

33. Bollerslev, T. (1986). Generalized autoregressive conditional

heteroskedasticity. Journal of econometrics, 31(3), 307-327.

34. Bolocan, M.-D. (2011). Performanța sistemului bancar din România. Impactul

integrării europene. Cluj - Napoca.

35. Bordeianu, G., Radu, F., Paraschivescu, M., & Păvăloaia, W. (2011). Analysis

models of the bankruptcy risk. Economy Transdisciplinarity Cognition, 14(1),

248-259.

36. Borio, C. (2003). Towards a macroprudential framework for financial

supervision and regulation? CESifo Economic Studies, 49, 181–215.

37. Borio, C. (2011). Central Banking prost-crisis: What compass for uncharted

waters? Preluat pe 07 16, 2016, de pe Bank for International Settlements Web

site: http://www.bis.org/publ/work353.pdf

38. Borzaga, C., Depedri, S., & Tortia, E. C. (2009). The Role of Cooperative and

Social Enterprises: A Multifaceted Approach for an Economic Pluralism.

Euricse Working Papers .

39. Bruque, S., Moyano, J., Vargas, A., & Hernandez, J. (2003). Ownership

Structure, Technological Endowment and Competitive Advantage: Do

Democracy and Business Fit? Technology Analysis & Strategic Management,

15(1), 65-79.

40. Bülbül, D., Schmidt, R., & Schüwer, U. (2013). Savings banks and cooperative

banks in Europe. SAFE White Paper Series, 5.

41. Cace, S., Arpinte, D., Scoican, N. A., Theotokatos, H., & Koumalatsou, E.

(2010). Economia socială în Europa. Bucureşti: Expert.

42. Caprio, G., & Klingebiel, D. (1997). Bank insolvency: Bad luck, bad policy or

bad banking? Annual World Bank report IBRD, 1–29.

43. Carbon, B. d. (1972). Essai sur l´histoire de la pensée et des doctrines

économiques (Vol. II). Paris: Ed. Montchrestien.

44. CECOP. (2006). Social enterprises and worker cooperatives: Comparing

models of corporate governance and social Inclusion. CECOOP European

Seminar. Manchester.

45. Certo, S. T., & Miller, T. (2008). Social entrepreneurship: key issues and

concepts. Business Horizons, LI(4), 267–271.

46. Chant, J., Lai, A., Illing, M., & Fred, D. (2003). Essays on Financial Stability.

Bank of Canada Technical Report, 95, 1-111.

47. Chloupková, J. (2002). European Cooperative Movement – Background and

common denominators. 1-43.

48. Čihák, M. (2007). Systematic loss: A measure of financial stability. Czech

Journal of Economics and Finance, 57(1-2), 5-26.

28

49. CIRIEC. (2000). The Enterprises and Organizations of the Third System: A

strategic challenge for employment. Liege: Directorate General V of the

European Union.

50. CIRIEC. (2007). The Social Economy in the European Union. 20.

51. Claessens, S., Kose, M. A., & Terrones, M. E. (2010, june). The global

financial crisis: How similar? How different? How costly? Journal of Asian

Economics, 21(3), 247–264.

52. Clark, T. S., & Grantham, K. N. (2012). What CSR is not: Corporate Social

Irresponsibility, Critical studies on Corporate Responsibility. Governance and

Sustainability, IV, 23-41.

53. Cochran, P. L. (2007). The evolution of corporate social responsibility.

Business Horizons, L, 449- 454.

54. Constantinescu, L.-A., & Dragomir, C. (2010). Risk management in credit

institutions - New trends. Review of General Management, 12(2), 51-58.

55. Crane, A. M. (2008). Corporate social responsibility: readings and cases in a

global context. London: Rourledge.

56. Crockett, A. (1996). The Theory and Practice of Financial Stability. De

Economist, 144(4).

57. Cucu, V., & Hârlea, A. (2012). Social Economy – History and Present. Revista

Română de Statistică, 239-243.

58. Dahlsrud, A. (2008). How Corporate Social Responsibility is Defined: an

Analysis of 37 Definitions. Corporate Social Responsibility and

Environmental Management, XV, 1-13.

59. Davant, J. (2003). Las organizaciones intersectoriales de la Economía Social:

Francia, CEGES. la Economía Social y el Tercer Sector.

60. Davis, J., Wicas, N., & Kinniry, F. (2004). The strengths and weaknesses of

various financial simulation methods. The Journal of Wealth Management,

6(4), 33-42.

61. Déclaration finale commune des organisations européennes de l´Économie

Sociale. (2002, Iunie 20). CEP-CMAF.

62. Defourny, J., & M., N. (2001). Social enterprise in Europe: recent trends and

developments. 15, 5.

63. Defourny, J., & Nyssens, M. (2010). Social Enterprise in Europe: At the

Crossroads of Market, Public Policies and Third Sector. Policy and Society,

29(3), 231-242.

64. Diaconu, I. (2014). Co-operative banks’ profitability after 2008: Evidence from

EU-27. The Proceedings of the International Conference Globalization,

Intercultural Dialogue and National Identity, I, 266 - 272.

29

65. Diaconu, I. (2014). The financial stability of the cooperative banks in

comparison with the commercial banks. The Proceedings of the International

Conference Globalization, Intercultural Dialogue and National Identity, III,

512 - 523.

66. Diaconu, I., & Aursulesei, T. (2014). Major obstacles in creating a modern

capital market in Romania. The Proceedings of Monetary, Banking and

Financial issues in Central and Eastern EU member countries: How can

Central and Eastern EU members overcome the current economic crisis?

67. Diaconu, I., & Nucu, A. (2014). The impact of financial crisis on creditcoop

profitability. The Proceedings of Monetary, Banking and Financial issues in

Central and Eastern EU member countries: How can Central and Eastern EU

members overcome the current economic crisis?

68. Diaconu, I., & Oanea, D. (2014). Determinants of bank profitability: evidence

from CreditCoop. International Finance and Banking Conference, (pg. 356-

362). București.

69. Diaconu, I., & Oanea, D. (2014). Determinants of bank profitability: evidence

from CreditCoop. Theoretical and Applied Economics, 356-362.

70. Diaconu, I., & Oanea, D. (2014). Determinants of bank’s stability. Evidence

from CreditCoop. Procedia Economics and Finance, XXXII, 488 - 495.

71. Diaconu, I., & Oanea, D. (2014). The main determinants of bank’s stability.

Evidence from Romanian banking sector. Procedia Economics and Finance,

XVI, 329 - 335.

72. Diamantopoulos, M. (2012). The Developmental Movement Model :A

Contribution to the Social Movement Approach to Co-operative Development.

Journal of Co-operative Studies, 42-56.

73. Dietrich, A., & Wanzenried, G. (2014). The determinants of commercial

banking profitability in low-, middle-, and high-income countries. The

Quarterly Review of Economics and Finance, 54, 337–354.

74. Dilip, K. D. (2003). Globalization in the word of finance. Routledge Taylor

and Francais Group, 12.

75. Drury, J. C. (1937). An Introduction to the History of Consumers' Cooperation.

Annals of the American Academy of Political and Social Science, 191(2), 1-6.

76. Duygun, M., Sena, V., & Shaban, M. (2013). Schumpeterian competition and

efficiency among commercial banks. Journal of Banking and Finance, 37,

5176–5185.

77. EACB. (2005). Co-operative banks in Europe: values and practices to promote

development.

30

78. EESC- Comité Économique et Social des Communautés Européennes. (1986).

Les organisations cooperatives, mutualistes et associatives dans la

Communaute Europeenne. Brussels: Editions Delta: Office for Official

Publications of the European Communities.

79. EMES. (2008). Social entreprise: a new model for poverty reduction and

employment strategy – an examination of the Concept and Practice in Europe

and the Commonwealth of Independent States. UNDP Regional Bureau for

Europe and the Commonwealth of Independent States, 17.

80. End, J., & Tabbae, M. (2005). Measuring Financial Stability: Applying the Mf

Risk Model to the Netherlands. National Bank of Netherland Working Paper,

1-25.

81. Engle, R. (1982). Autoregressive conditional heteroscedasticity with estimates

of the variance of United Kingdom inflation. Econometrica: Journal of the

Econometric Society, 987-1007.

82. Fairbairn, B. (1994). The Meaning of Rochdale: The Rochdale Pioneers and

the Co-operative Principles. Centre for the Study of Co-operatives, University

of Saskatchewan.

83. Feinberg, R. (2011). Role of credit unions in small local financial services

markets. The rewiew of economics and statistics, 83(3), 560-563.

84. Fergunson, C., & McKillop, D. (1997). The strategic Development of Credit

unions. Chichester: John Wiley.

85. Fiordelisi, F., & Mare, D. (2013). Probability of default and efficiency in

cooperative banking. Journal of International Financial Markets, Institutions

and Money, 26, 30-45.

86. Flamini, V., Schumacher, L., & McDonald, C. A. (2009). The determinants of

commercial bank profitability in sub-Saharan Africa. IMF Working Papers,

15(9), 1–32.

87. Fohlin, C. (2007). Finance Capitalism and Germany’s Rise to Industrial

Power. Cambridge: Cambridge University Press.

88. Forker, J., & Ward, A. (2012). Prudence and financial self-regulation in credit

unions in Northern Ireland. The British Accounting Review, 44, 221-234.

89. Gersl, A., & Hermanek, J. (2006). Financial Stability Indicators: advantages

and disadvantages of their use in the Assessment of the Financial System

Stability . Czech National Bank Paper, 69-79.

90. Ghiulea, N. (1927). Cooperaţia : faptă, ideie, doctrină. Cluj : Cartea

Românească.

91. Gide, C. (1922). Consumers' Co-operative Societies. New York: Alfred A

Knopf.

31

92. Gide, C., Rist, C., Row, E., & Richards, R. (1915 - retipărită în 1956). A History

of Economic Doctrines from the Time of the Physiocrats to the Present Day.

Michigan: University of Michigan, Harrap.

93. Goddard, J., & Wilson, J. (2005). US credit unions: an empirical investigation

of size, age and growth. Annals of Public and Cooperative Economics, 76(3),

375-406.

94. Goddard, J., Molyneux, P., & Wilson, J. (2004). The probability of European

Banks: A cross-sectional and dynamic panel analysis. The Manchester School,

44, 363-381.

95. Gottwald, R. (2012). Value at Risk Model Used to Stock Prices Prediction.

Preluat pe 07 16, 2016, de pe Mendel University in Brno, Faculty of Business

and Economics - MENDELU Working Papers in Business and Economics:

https://ideas.repec.org/p/men/wpaper/30_2012.html

96. Gough, J., Eisenschitz, A., & McCulloch, A. (2006). Spaces of social

exclusion. Londra: Routledge.

97. Grant, J. (2012, 06 15). Banking Dysfunction. Cato Journal, 32(2).

98. Groeneveld, J., & Vries, B. d. (2009). European cooperative banks: first lessons

from the subprime crisis. International Journal of Co-operative Management,

4, 8-22.

99. Heriot, K. C., & Campbell, N. (2006). Searching for Wortman's Rural

Economic Development Zones: A Case Study of Three Rural Electric

Cooperatives. Journal of Developmental Entrepreneurship, 11(3), 233-253.

100. Hesse, H., & Cihak, M. (2006). Cooperative banks and financial stability.

Conference on “Public versus Private Ownership of Financial Institution”.

Frankfurt.

101. Holyoake, G. (1908). The History of Co-operation. London: T. Fisher Unwin.

102. Hosno, K., SaKai, K., & Tsuru, K. (2006). Consolidation of Cooperative Banks

(Shinkin) in Japan: Motives and Consequences. Trade and Industry Discussion

Paper Series, 34.

103. Iamandi, I., & Filip, R. (2008). Etică și responsabilitate socială corporativa în

afacerile internaționale. București: Editura Economică.

104. ICA. (2010). Statement of the Co-operative Identity. International Co-

operative Alliance.

105. ICA. (2012). Co-operative identity, values and principles.

106. Ilie, S. (2003). Sărăcie şi excluziune socială. Incluziunea socială ca obiectiv al

sistemului de protecţie socială. În Calitatea Vieţii. București: Academia

Română.

32

107. Illing, M., & Liu, Y. (2003). An Index of Financial Stress for Canada. National

Bank of Canada working Paper(14), 1-63.

108. Ivonciu, P. (1998). The Analysis of the Bankruptcy Risk Using Score Method.

Finanțe - bănci - asigurări Journal, 17-19.

109. Jeantet, T. (2006). Economie sociale. La solidarité au défi de l'efficacité. La

documentation française.

110. Jones, P. (2001). The growth of credit unions and credit co-operatives - Is the

past still present? Oxford: John Carpenter Publishing.

111. Kanas, A., Vasiliou, D., & Eriotis, N. (2012). Revisiting bank profitability: A

semi-parametric approach. Journal of International Financial Markets,

Institutions and Money, 22, 990–1005.

112. Klinedinst, M. (2012). Bank Decapitalization: The Impact of Excessive

Compensation. Working paper, University of Southern Mississippi.

113. Lambadiaris, G., Papadopoulou, L., Skiadopoulos, G., & Zoulis, Y. (2003).

VAR: history or simulation? Risk, 16(9), 122-127.

114. Leavens, D. H. (1945). Diversification of Investments. Trust and Estates, 80,

469-473.

115. Lepetit, L., Nys, E., Rous, P., & Tarazi, A. (2008). Bank income structure and

risk: An empirical analysis of European banks. Journal of Banking & Finance,

32(8), 1452-1467.

116. Levi, Y., & Davis, P. (2008, December ). Cooperatives as the “enfant terribles”

of economics: Some implications for the social economy. Journal of Socio-

Economics, 37(6), 2178-2188.

117. Luo, X., & Bhattacharya, C. B. (2006). Corporate Social Responsability,

Customer Satisfaction and Market Value. Journal of Marketing, LXX, 1-18.

118. Maggiolini, P., & Mistrulli, P. (2005). A survival analysis of de novo co-

operative credit banks. Empirical Economics, 30, 359-378.

119. Mânecuță, C., & Nicolae, M. (1996). Construirea şi utilizarea funcţiei scor

pentru diagnosticarea eficienţei agenţilor economici. Revista Finanţe-Credit-

Contabilitate, 5.

120. Markowitz, H. (1952). Portfolio Selection. The Journal of Finance, 7(1), 77-

91.

121. Marshall, A. (1889). Inaugural Address to the Co-operatives Congress.

Cambridge: Ipswich by Professor Alfred Marshall, University of Cambridge

as President, Co-operatives Congress.

122. Mercieca, S., Schaeck, K., & Wolfe, S. (2007). Small European banks: Benefits

from diversification? Journal of Banking & Finance, 31(7), 1975-1998.

33

123. Miklaszewska, E., Mikołajczyk, K., & Pawlowska, M. (2012). The

consequences of post-crisis regulatory architecture for banks in Central

Eastern Europe. Warsaw: National Bank of Poland, Economic Institute.

124. Miller, M. G. (1937). The Democratic Theory of Cooperation. Annals of the

American Academy of Political and Social Science, 191(2), 29-37.

125. Mirzaei, A., Moore, T., & Liu, G. (2013). Does market structure matter on

banks’ profitability and stability? Emerging vs. advanced economies. Journal

of Banking and Finance, 37, 2920–2937.

126. Mishkin, S. (1999). Global Financial Instability: Framework, Events, Issues.

The Journal of Economic Perspectives, 13(4).

127. Monzon, J. (1987). La Economía Social en España. CIRIEC-España, 19-29.

128. Monzon, J. (1989). Las cooperativas de trabajo asociado en la literatura

economica y en los hechos. Madrid: Ministerio de Trabajo y Seguridad Social.

129. Mooney, P. (2004). Democratizing Rural Economy: Institutional Friction,

Sustainable Struggle and the Cooperative Movement. Rural Sociology, 1, 76-

98.

130. Mora, C., & Menozzi, D. (2005). Vertical Contractual Relations in the Italian

Beef Supply Chain. Agribusiness, 21(2), 213-235.

131. Morar, A. I. (2009). Analiza activității financiare în cooperația de credit din

România. Cluj - Napoca.

132. Mörttinen, L., Poloni, P., Sandars, P., & Vesala, J. (2005, April). Analysing

banking sector conditions: How to use macro-prudential indicators. ECB

Occasional Paper Series, 26.

133. Neck, H., Brush, C., & Allen, E. (2009). The Landscape of Social

Entrepreneurship. Business Horizons, 52(1), 13-19.

134. Nembhard, J. G. (2002). Cooperatives and Wealth Accumulation: Preliminary

Analysis. American Economic Review, 92(2), 325-329.

135. Novkovic, S. (2008). Defining the Co-operative Difference. Journal of Socio-

Economics, 37(6), 2168 - 2177.

136. Nunez-Nickel, M., & Moyano-Fuentes, J. (2004). Ownership Structure of

Cooperatives as an Environmental Buffer. Journal of Management Studies,

41(7), 1131-1152.

137. Oanea, D., & Diaconu, I. (2014). Banking system stability: Commercial and

Co-operative banks. SEA – Practical Application of Science, II(1), 404-410.

138. Ogrizek, M. (2002). The effect of corporate social responsibility on the

branding of financial services. Journal of Financial Services Marketing, VI(3),

215-228.

34

139. Pendleton, A. (2004). The real face of corporate social responsibility.

Consumer Policy Review, XIV(3).

140. Pestoff, V. (1991). Between Markets and Politics: Co-operatives in Sweden,.

Campus Verlag, Frankfurt am Main.

141. Petrescu, C. (2011). Cooperația în România - actor al economiei sociale.

Calitatea vieții, 4, 409-430.

142. Rubinstein, M. (2002). Markowitz’s Portfolio Selection: A Fifty-Year

Retrospective. The Journal of Finance, 57(3), 1041-1045.

143. Sibbald, A., MvKillop, D., & Fergunson, C. (2002). An examination of the key

factors of influence in the development process of credit union industries.

Annals of Public and Co-operative Economics, 73, 399-428.

144. Sollis, R. (2009). Value at risk: a critical overview. Journal of Financial

Regulation and Compliance, 17(4), 398-414.

145. Spulbăr, C., Nițoi, M., & Anghel, L. (2015). Efficiency in cooperative banks

and savings banks: a stochastic frontier approach. Romanian Journal of

Economic Forecasting, XVIII(1), 5-21.

146. Sufian, F., & Habibullah, M. S. (2009). Bank specific and macroeconomic

determinants of bank profitability: Empirical evidence from the China banking

sector. Frontiers of Economics in China, 4, 274–291.

147. Sufian, F., & Noor, M. A. (2012). Determinants of bank performance in a

developing economy: Does bank origins matters? Global Business Review,

13(1), 1–23.

148. Tennbakk, B. (2004). Cooperatives, regulation and competition in Norwegian

agriculture. Acta Agriculturae Scandinavica: Section C - Food Economics,

1(4), 232-240.

149. Țimurlea, M. (2003). Măsuri ale riscurilor financiar - bancare. ABC-ul lumii

financiare(1), 360-377.

150. Țiplea, A. (2011). Contribuții privind perfecționarea analizei și

managementului activelor și pasivelor în unități ale cooperației de credit din

România. Cluj - Napoca.

151. Tomuleasa, I. (2013). Macroprudențialitatea și stabilitatea financiară.

Management Intercultural, XV(3(29)), 359-365.

152. Walter, S. (2010). Basel III and Financial Stability. Speech at the 5th Biennial

Conference on Risk Management and Supervision, Financial Stability

Institute, Bank for International Settlements. Basel. Retrieved 07 16, 2016,

from http://www.bis.org/speeches/sp101109a.htm

153. Warbasse, J. P. (1937). Basic Principles of Cooperation. Annals of the

American Academy of Political and Social Science, 191(2), 7-16.

35

154. Ward, A. M., & McKillop, D. (1997). he Relationship between Credit Union

Objects and Cooperative Philosophies. Belfast: School of Management and

Economics, University of Queens.

155. Whelock, D., & Wilson, P. (2010). Are credit unions too small? Federal

Reserve Bank of St. Louis Working Paper Series, 033C.

156. Williams, R. C. (2007). The Cooperative Movement: Globalization from

Below. London: Ashgate Publishing Ltd.

157. Zamfir, C., & Zamfir, E. (1994). Politici sociale. România în context european.

Bucureşti: Alternative.

158. Zimmerman, G. C. (1996). Factors influencing community bank performance

in California. Economic Review, 26-40.

Website-uri:

1. Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, http://www.anofm.ro

2. Alpha Bank, https://www.alphabank.ro

3. Asociația Română a Băncilor, http://www.arb.ro

4. Asociația Societăților Financiare - ALB România, http://www.alb-leasing.ro

5. Banca Centrală Cooperatistă Creditcoop, http://www.creditcoop.ro

6. Banca Comercială Română, https://www.bcr.ro

7. Banca Națională a României, http://www.bnr.ro

8. Banca Românească, https://www.banca-romaneasca.ro

9. Banca Transilvania, https://www.bancatransilvania.ro

10. Bancpost, https://www.bancpost.ro

11. BRD – Groupe Societe Generale, https://www.brd.ro

12. Business for Social Responsibility, https://www.bsr.org

13. Cec Bank, https://www.cec.ro

14. Citibank, http://www.citibank.ro

15. CSR Romania Awards, http://csrawards.ro

16. European Association of Co-operative Banks, http://www.eacb.coop

17. European Research Institute on Cooperative Enterprises,

http://www.euricse.eu

18. Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare, http://www.fgdb.ro

19. Garanti Bank, http://www.garantibank.ro

20. Globescan, http://globescan.com

21. ING Bank, https://www.ing.ro

22. Institutul Național de Statistică, http://www.insse.ro

23. Institutul de Economie Socială, http://www.ies.org.ro

24. International Co-operative Alliance, https://ica.coop

36

25. Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri,

http://www.aippimm.ro

26. Monitorul Oficial al României, http://www.monitoruloficial.ro

27. Organization for Economic Co-operation and Development,

http://www.oecd.org

28. OTP Bank, https://www.otpbank.ro

29. Piraeus Bank, http://www.piraeusbank.ro

30. Provident, https://www.provident.ro

31. Raiffeisen Bank, https://www.raiffeisen.ro

32. UniCredit Bank, https://www.unicredit.ro

33. Veneto Banca, https://www.venetobanca.ro

34. World Business Council for Sustainable Development, http://wbcsd.org

35. Zaplo, https://www.zaplo.ro

Legislație și regulamente:

*** Legea nr. 219/2015 privind economia socială

*** Decretul - Lege nr. 67/1990 privind organizarea și funcționarea cooperației de

consum și de credit cu modificările și completările ulterioare - abrogată

*** Legea nr. 109/1996 privind organizarea și funcționarea cooperației de consum

și a cooperației de credit cu modificările și completările ulterioare – abrogată

*** Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei

*** Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară cu modificările și completările

ulterioare - abrogată

*** Legea nr. 200/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.

97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit - abrogată

*** Legea nr. 29/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.

113/2013 privind unele măsuri bugetare şi pentru modificarea şi completarea

Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi

adecvarea capitalului

*** Legea nr. 33/1991 privind activitatea bancară cu modificările și completările

ulterioare – abrogată

*** Legea nr. 34/1991 privind Statutul Băncii Naționale a României cu modificările

și completările ulterioare – abrogată

*** Legea 101/1998 privind Statutul Băncii Naționale a României cu modificările

și completările ulterioare – abrogate

*** Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României cu

modificările și completările ulterioare

37

*** Legea nr. 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare cu modificările și

completările ulterioare

*** Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale cu modificările și completările

ulterioare

*** Legea nr. 122/1996 privind regimul juridic al caselor de ajutor reciproc ale

salariaţilor şi al uniunilor acestora cu modificările și completările ulterioare

*** Legea nr. 540/2002 privind casele de ajutor reciproc ale pensionarilor cu

modificările și completările ulterioare

*** Ordonanța de Urgență nr. 97/2000 privind organizațiile cooperatiste de credit

cu modificările și completările ulterioare – abrogată

*** Ordonanţă de Urgenţă nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea

capitalului cu modificările și completările ulterioare

*** Ordonanţa de Urgenţă nr. 25/2009 pentru modificarea şi completarea

Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi

adecvarea capitalului cu modificările și completările ulterioare

*** Regulamentul B.N.R. nr. 5/2013 privind cerinţe prudenţiale pentru instituţiile

de credit cu modificările și completările ulterioare

*** Regulamentul B.N.R. nr. 20/2009 privind instituţiile financiare nebancare cu

modificările și completările ulterioare