BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI 1 · BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI 4 Consideraţii generale (3)...

1BANCA NABANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEIŢIONALĂ A ROMÂNIEI


Consideraţii generale (1)

1. Susţine iniţiativa de creare a Zonei Unice a Plăţilor în Euro (Single Euro Payments Aria – SEPA) prin stabilirea unui cadru legal unitar

2. Încorporează într-un act unic recomandări ale Comisiei Europene, care vizează plăţile electronice şi dispoziţiile Directivei 97/5 privind transferurile – credit transfrontaliere



Directiva are drept scop:armonizarea diferitelor cerinţe existente la nivel naţional în Statele Membre, aplicabile furnizorilor ne-bancari de servicii de plată, şi stabileşte cerinţe prudenţiale unitare şi un regim de autorizare şi supraveghere pentru aceste entităţi, în condiţiile acordării „paşaportului european”armonizarea unui set de reguli, aplicabile în egală măsură prestatorilor - bancari şi ne-bancari - de servicii de plată


Consideraţii generale (3)Directiva acoperă toate tranzacţiile de plată în euro, precum şi cele denominate într-o monedă a unui Stat Membru.

O serie de tranzacţii nu fac obiectul directivei, dintre care sunt de menţionat: tranzacţiile care implică transferul de fonduri în numerar de la plătitor la beneficiar sau transportul fizic de numerar, transferurile care au la bază utilizarea de cec-uri, cambii, bilete la ordin şi alte asemenea instrumente de plată, tranzacţiile de plată executate prin mijloace de telecomunicaţii, sisteme digitale sau IT, în măsura în care operatorul unor astfel de sisteme nu acţionează doar ca un intermediar între utilizatorul serviciului de plată şi furnizorul bunului sau serviciului achiziţionat prin astfel de mijloace/sisteme, tranzacţiile de plăţi intra-grup dacă nu sunt intermediate de o entitate din afara grupului.



Directiva este structurată în 6 titluri :

Titlul I cuprinde sfera de aplicare şi definirea noţiunilor utilizate; Titlul II este dedicat instituţiilor de plată în sensul directivei;Titlul III stabileşte regulile de transparenţă şi informare a clienţilor;Titlul IV reglementează drepturile şi obligaţiile utilizatorilor şi prestatorilor

serviciilor de plată;Titlul V reglementează competenţele Comisiei Europene; Titlul VI dispoziţii tranzitorii şi finale.


Titlul I Şase categorii de furnizori de servicii de plată:

» instituţiile de credit – ca entităţi care atrag depozite ori alte fonduri rambursabile de la public şi acordă credite în cont propriu;

» instituţiile emitente de monedă electronică;» instituţiile care prestează servicii poştale de transfer electronic de bani (giro);» instituţiile de plată în sensul directivei, ca entităţi non-bancare ce prestează

servicii de plată, intrând în acestă categorie emitenţii de card-uri, companiile de telefonie mobilă care furnizează şi servicii de plăţi, entităţile care fac transfer de bani etc;

» Banca Centrală Europeană şi băncile centrale când acestea nu acţionează în calitate de autorităţi monetare;

» Statele Membre sau autorităţile regionale sau locale ale acestora, când acestea nu acţionează în calitatea lor de autorităţi publice.


Titlul II

Titlul II este dedicat instituţiilor de plată în sensul directivei, ca entităţi non-bancare ce furnizează servicii de plată:

» capital iniţial minim, între 20.000 – 125.000 euro în funcţie de natura serviciilor de plată prestate, »capital de lucru (on-going capital) calculat prin una dintre cele trei metode alternative prevăzute de directivă în funcţie de opţiunea Statului Membru,»fondurile proprii trebuie să se situeze în permanenţă la un nivel care să fie cel puţin egal cu valoarea cea mai ridicată dintre capitalul iniţial şi capitalul de lucru,» separarea fondurilor primite de la clienţi pentru executarea tranzacţiilor de plată de orice alte fonduri deţinute în exercitarea altei activităţi sau să asigure aceste fonduri printr-o poliţă de asigurare.

Toate instituţiile de plată precum şi sucursalele şi agenţiile prin care acestea lucrează, vor fi înscrise într-un registru accesibil publicului ţinut în Statul Membru de origine.

BANCA NABANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEIŢIONALĂ A ROMÂNIEI

Titlul II (continuare)Condiţii pentru acordarea de credite legate de serviciile de plată furnizate:

creditele trebuie să aibă un caracter accesoriu şi intrinsec serviciului de plată oferit şi să fie acordate exclusiv în acest scop (cazul în care fondurile sunt acoperite de o linie de credit sau al emiterii unui card de credit);

scadenţa creditului este limitată la maximum 12 luni, dacă acesta este acordat în condiţiile exercitării dreptului de stabilire şi a libertăţii prestării de servicii într-un alt Stat Membru;

creditele să nu fie acordate din fondurile primite de la clienţi pentru executarea tranzacţiilor de plată;

existenţa unui nivel adecvat, în opinia autorităţii competente, al fondurilor proprii de care dispune instituţia în raport cu volumul creditelor acordate.

Instituţiile de plată sunt supravegheate de autoritatea competentă desemnată de Statul Membru.


Titlul IIITitlul III stabileşte regulile de transparenţă şi informare a clienţilor:

punerea la dispoziţia consumatorului a informaţiilor cerute de directivă nu poate fi comisionată de către furnizorul serviciilor;Statele Membre pot să prevadă că sarcina probei privind îndeplinirea de către furnizorul serviciilor de plată a obligaţiilor de informare a clientului revine furnizorului; introducerea de măsuri suplimentare de monitorizare a operaţiunilor valutare de capital şi/sau de măsuri de control valutar.

Cerinţele de informare în cazul tranzacţiilor de plată singulare:informaţiile şi condiţiile trebuie să fie puse la dispoziţia clientului într-o formă accesibilă şi, la cererea acestuia, în scris sau pe un suport durabil;informaţiile vizează toate costurile implicate de furnizarea serviciului,

cursul de schimb utilizat, dacă este cazul, necesitatea furnizării datelor/codului de identificare pentru executarea tranzacţiei în bune condiţii, durata maximă a executării tranzacţiei şi orice alte informaţii relevante;


Titlul III (continuare)Cerinţele de informare pentru tranzacţiile care urmează să fie executate în baza unui contract-cadru :

date de identificare ale furnizorului de servicii;date cu privire la utilizarea serviciului de plată, incluzând principalele caracteristici ale

serviciului, proceduri de transmitere a consimţământului privind executarea plăţii şi de retragere a acestui consimţământ, o referinţă cu privire la momentul la care un ordin de plată se consideră a fi primit, durata maximă de executare şi dacă este cazul plafonul valoric agreat în care poate fi utilizat instrumentul de plată;

date cu privire la comisioane, dobânzi, curs de schimb;dacă este cazul, date cu privire la mijloacele de comunicare, inclusiv cerinţele de natură tehnică

la care trebuie să se conformeze echipamentele utilizate de client, limba în care se va încheia contractul şi vor fi făcute comunicările reciproce;

date privind măsurile de siguranţă şi corective, întinderea răspunderii furnizorului de servicii în caz de utilizare neautorizată a instrumentului sau pentru tranzacţii neautorizate ori în cazul neexecutării sau executării defectuoase a tranzacţiei de plată, precum şi condiţiile pentru rambursarea sumelor;

date privind condiţiile de modificare şi încetare a contractului;nu în ultimul rând, date privind legea aplicabilă contractului şi procedura de soluţionare

extrajudiciară a litigiilor la care utilizatorul poate apela.


Titlul IVTitlul IV al directivei reglementează drepturile şi obligaţiile utilizatorilor şi prestatorilor serviciilor de plată.

Utilizatorii:trebuie să notifice furnizorului cat mai curând posibil în legătură cu orice tranzacţie de plată pretinsă a nu fi fost autorizată sau care nu a fost executată corecttrebuie să notifice fără întârziere orice pierdere sau furt al instrumentului de platărăspunderea este restrânsă în aceste cazuri la o sumă ce nu poate depăşi 150 eurodupă efectuarea notificării, nu trebuie să suporte nici o pierdere rezultată din utilizarea neautorizată a instrumentuluiare dreptul de a i se restitui în întregime suma aferentă unei tranzacţii de plată neautorizate, care a fost notificată furnizorului într-un termen determinat

Prestatorii serviciilor de plată:răspund pentru securitatea tehnică a produselor oferite. trebuie să comunice utilizatorului refuzul şi motivele acestuia cât mai curând posibil, cu excepţia situaţiilor în care o astfel de comunicare este interzisă potrivit legii.


Titlul IV(continuare)

Din perspectiva utilizatorului, directiva stabileşte principiul irevocabilităţii unui ordin de plată recepţionat de către furnizorul serviciilor (excepţie direct debit sau atunci când părţile au agreat asupra unei date ulterioare de executare a plăţii).

Întreaga sumă transferată de plătitor trebuie să fie pusă la dispoziţia beneficiarului, fără deducerea de costuri, inclusiv de către orice intermediar implicat în tranzacţie.

Pentru tranzacţiile în euro sau în orice monedă a unui Stat Membru, directiva stabileşte ca termen maxim de executare a plăţii o zi lucrătoare, cu posibilitatea pentru părţi, ca până la 1 ianuarie 2012 să poată stabili o durată mai lungă, ce nu poate depăşi, însă, 3 zile lucrătoare. Pentru tranzacţiile la care ordinul de plată este transmis pe suport hârtie, termenele pot fi prelungite cu o zi lucrătoare. Pentru plăţile naţionale, Statele Membre pot stabili termene mai scurte de executare.


Titlul V

Titlul V reglementează competenţele Comisiei Europene legate de adoptarea de măsuri de implementare a prevederilor directivei


Titlul VI

Titlul VI Dispoziţii tranzitorii şi finale:Pentru instituţiile de plată care funcţionează la data intrării în vigoare a directivei este prevăzută o perioadă de tranziţie de 18 luni. În cazul instituţiilor care sunt eligibile pentru a fi exceptate de la cerinţele de autorizare, acestea pot continua sa funcţioneze o perioadă de maximum 3 ani. Sunt aduse unele modificări altor directive incidente (cele referitoare la spălarea banilor, protecţia consumatorului în contractele la distanţă, comercializarea la distanţă a serviciilor financiare, directiva bancară) pentru a se asigura corelarea prevederilor acestora.Directiva nr.97/5/EC privind transferurile – credit transfrontaliere urmează să fie abrogată, prevederile acesteia fiind încorporate în noua directivăTranspunere la nivel naţional până la data de 1 noiembrie 2009

Prevederile directivei sunt de maximă armonizare, ceea ce implică faptul că, exceptând acele dispoziţii care lasă la latitudinea Statelor Membre opţiunea stabilirii anumitor cerinţe sau a unui regim mai restrictiv (în special din perspectiva protecţiei consumatorului), acestea nu pot menţine sau institui în plan naţional alte prevederi decât cele cuprinse în directivă.


Implicaţii în cazul României

Un impact semnificativ vor avea modificările în plan legislativ implicate de transpunerea directivei, în ceea ce priveşte instituţiile financiare nebancare (IFN) care desfăşoară activităţi de creditare.

În măsura în care instituţiile financiare nebancare emit carduri de credit sau prestează alte servicii de plată pentru clienţi în desfăşurarea activităţii de creditare, acestea vor trebui să respecte şi cerinţele prevăzute de noua directivă, fiind considerate din perspectiva acesteia instituţii de plată.

Vor trebui desemnate la nivel naţional autorităţile competente cu autorizarea şi supravegherea instituţiilor de plată non-bancare şi, respectiv, cu administrarea prevederilor şi procedurilor legate de protecţia consumatorului.


[email protected]

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI 1 · BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI 4 Consideraţii generale (3)...

Documents

Transcript of BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI 1 · BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI 4 Consideraţii generale (3)...