Curs 1

Bibliografie:

Berlescu elena (1996), mica enciclopedie de balneoclimatologie a romaniei, edt all, bucuresti

Teposu e. (1929), climatoterapia, revista tara barsei

Teposu, e, puscariu v, (1932), romania balneara si turistica, editura cartea romaneasca, bucuresti

Berlescu elena, enciclopedia de balneoclimatologie a romaniei. Elena berlescu ed a 2 a bucuresti.

Ghidul statiunilor balneoclimaterice din romania, dr. Daiana mihaela popaMorariu tiberiu lacurile din romania

Mustaciosu minus cultura fizica medicala in statiuni balneare

Onose gelu recuperare, medicala fizica si balneoclimatologie

Percek a terapeutica naturista

Vasiliu iulian regimul de viata si alimentatie in bolile de ficat si cai biliare

Venzmer gerhard noua carte a sanatatii

Munteanu laviniu, stoicescu, constantin, grigore ludovic ghidul statiunilor balneoclimaterice din romania

Stefanescu costin statiuni balneare si climatice

Teleki nicolaie cura belneoclimatica din romania

Teodoreanu e. Caracteristici bioclimatice ale perioadei reci a anului

Teodoreanu e. Thermal confort in romania as a function of solar radiation

Teodoreanu e. Caracteristici bioclimatice ale perioadei calde a aerului in romania, institutul de geografie

Teodoreanu e. Bioclimatologie umana, ed academiei romane

Teodoreanu e. Le potentiel therapeutique des facteurs naturels de la mer noire

Teodereanu e. Geografie medicala, editura academiei romane bucuresti

Thornthwaite c.w. an approach toward a rational classification of climate

Topor n meteorologie turisticaed. Ceres, bucuresti

Povara r. Biometeorologie si bioclimatologie, ed goeland

Ionac n. Atlas bioclimatic, ed ars docendi

Ionac n. Clima si comportamentul uman

Berlescu elena enciclopedia de balneoclimatologie a romaniei

Bogdan octavia, bazele teoretice ale meteorologiei

Bogdan octavia, riscurile climatice din romania

Mahara gh, meteorologie

Teleki m si colab, cura belneoclimatica din romania

Teodoreanu elena si colab, bioclima statiunilor balneare din romania

Teodoreanu elena si colab, cura balneoclimatica indicatii si contradictii

*** Ordonanta 109 din 31 august 2000 privind statiunile balneare, climatice si balneoclimatice si asistenta medicala balneara si de recuperare.

Ovidiu gaceu si elena teodoreanu, 2014, turism balneoclimateric, ed univ din oradea

Caracteristici ale cadrului atmosferic general

Atm terestra face parte din cat geosferelor externe, repr invelisul de aer al pamantului.

Principalele caract:

1. masa atmosferei repr o milionime din masa pamantului ca planeta deoarece ea este alc in intregime din gaze fiind de circa 5,147 x 10 la puterea 15 tone. Masa atm este repartizata neuniform pe verticala remarcandu-se o rarefiere a aerului odata cu inaltimea dat cresterii distantei fata de nucleul feros al pamantului ceea ce se traduce printr-o diminuare a gravitatiei terestre. Astfel aprox 50% din aerul atmosferic se concentreaza in primii 5 km alt aprox 80% in primii 12 km alt si aprox 99% in primii 50 km alt. La alt mai mari de 50 km se concentreaza doar 1% din aerul atmosferic dat gravitatiei extrem de mici.

2. Forma atm imbraca forma pamantului ca planeta adica aceea de elipsoid de rotatie dat miscarii de rotatie a pamantului de la e la v, miscare care induce forta centrifuga ce bombeaza pamantul in plan ecuatorial si il aplatizeaza in plan polar. Forma elipsoidala a atm este sesizabila doar la partea inferioara la niv troposferei intru-cat acolo se concentreaza cea mai mare parte din nivelul de aer. La niv troposferei limita tropopauzei ecuatoriale fiind la 16-18 km, limita tropopauzei temperate se afla la 10-12 km in schimb deasupra polilor geografici limita superioara atroposferei se afla doar la 6-8 km. Aceasta forma poate fi pusa atat pe seama diferentierii terit a gravitatiei terestre dar si pe seama circulatiei aerului care det o ascendenta la ecuator si o descendenta la poli care comprima atm.

3. Limitle atmosferei. Limita inferioara a fost stabilita in mod conventional ca fiind nivelul suprafetei terestre (0) insa in realitate aerul poate patrunde in interiorul scoartei terestre fie prin pori rocilor fie prin anumite fisuri existente in scoarta terestra. Limita superioara de-a lungul timpului au fost emise mai multe ipoteze cea mai plauzibile fiind aceea conform careia limite superioara s-ar afla la nivelul la care elem usoare ating viteza critica sau barabolica de 11,2 km/s, viteza care este atinsa la aprox 3000 km alt. La aceasta inaltime pe baza acestei viteze hidrogenul si heliul se pot desprinde de campul gravitational terestru si pot patrunde in spatiul interplanetar.

4. Compozitia chimica. Atm terestra este alc din 20 de elem dintre care insa 4 detin o pondere covarsitoare de aproape 99,99%. Este vb despre azot cu o pondere de 78,088% din volum si 75, 527% din greutate, apoi oxicenul cu o pondere de 20,949% din volum si 23,143% din greutate apoi argonul cu 0,930% din vol si 1.282% din greutate si bioxidul de carbon cu 0,030% din volum. Dintre celelalte elem o imp deosebita pt mediul geo terestru si cura balneoclimatica o prezinta ozonul a carui pondere creste la niv stratosferei si mezosferei acolo unde formeaza un invelis distinct numit ozonosfera care protejeaza pamantul de radiatiile ultra-violete. O imp. Deoseb pt cura balneoclimatica o repr di bioxidul de azot, neonul, heliul si xenonul.

5. Structura pe verticala a atm. Pe verticala de la niv 0 pana la 3000 km alt, atm a fost compartimentata din doua perspective. Dintr-o perspectiva chimica si una termica. Dpdv chimic se pot separa doua invelisuri:

- homosfera invelis caract prin omogenitate chimica, atm moleculara de la 0 la 80 km alt

- heterosfera de la 80 pana la 3000 km alt, se caract prin eterogenitate chimica dar si prin prezenta gazelor in forma atomica.

Compartimentarea pe criteriou termic: dpdv al evolutiei temp odata cu alt se pot separa 5 straturi:

1. troposfera

2. stratosfera

3. mezosfera

4. termosfera sau ionosfera

5. exosfera

troposfera: este cel mai imp strat pt cura balneoclimatica fiind localizat intre 0 si aprox 12 km alt. Limita superioara a troposferei poarta numele de tropopauza sau substratosfera. Troposfera este bombata la ecuator 16-18 km si aplatizata la poli 6-8 km dat formei pamantului, a gravitatiei diferite dar si a circulatiei generale a atm. Troposfera este cel mai imp start al atm, in primul rand pt ca el concentreaza cea ma mare parte din vol de aer atmosferic aprox 80% iar in cadrul sau se formeaza toate fenomenele climatice (vantul, norii, ceata, pp atm sau umezeala aerului) care influenteaza intr-o masura mai mare sau mai mica activ turistice. In cadrul troposferei temp aerului scade odata cu alt pe fondul rarefierii aerului, a cresterii distantei dintre molecule si implicit a diminuarii capacitatii acestuia de a retine caldura. Aceata diminuare termica se face in conformitate cu un gradient termic vertical de aprox 0,64gC la 100 m alt. Astfel la limita superioara a troposferei temp sunt negative, la niv tropopauzei ecuatoriale de aprox -80gC.

Stratosfera: se desfasoara de la aprox 12 la 50 km inaltime se caracterizeaza printr-o crestere usoara a temp pana la niv startului de ozon dupa care o crestere brusca a temp (disocierea ozonului in contact cu radiatiile u.v. in oxigen atomic si oxigen molecular produce caldura). Astfel la partea superioara a stratosferei la niv stratopauzei temp se apropie de 0gC in medie cuprinsa intre -4gC-0gC.

Mezosfera: extensiune verticala de la 50 la 80 km inaltime, se evidentiaza printr-o rarefiere mare a aerului care duce la scaderea temp pana la -100gC.

Ionosfera: se desfasoara de la 80 la 1000 km alt, se caract printr-o crestere brusca a tem de la -100gC la aproape 1000 gC dat fotoionizarii si fotodisocierii ozonului. O imp mare a atm consta in faptul sau ca in cuprinsul sau se afla 4 straturi formate din partticule electrice de provenienta solara, straturi care reflecta undele radio emise de pe terra. In cadrul ionosferei se formeaza fenom fizice luminoase numite aurore polare, formate de frecarea aerului si particulelor electrice solare.

Exosfera: la alt de peste 1000 km, aici aerul este extrem de rarefiat, distanta dintre molecule ajungand chiar si la 10-15 km. Temp aerului in general scade dar exista mari variatii intre zi si noapte, ziua temp ajung sa depaseasca 100gC iar noaptea se apropie de -100gC.

Circulatia genrala a atm: aerul se misca atat pe orizontala cat si pe verticala din doua cauze importante:

dat incalzirii diferentiate a suprafetei terestre

dat miscarii de rotatie a pamantului

incalzirea diferentiata a supraf terestre det formarea anticiclonilor si a ciclonilor care genereaza vantul, vantul fiind o miscare a aerului dinspre anticiclon spre ciclon.

Miscarea de rotatie a pamantului: in absenta miscarii de rotatie a pamantului ar exista un singur circuit care ar presupune deplasarea aerului rece din spre poli spre ecuator pe la niv suprafetei terestre si a aerului cald in sens invers din spre ecuator spre poli prin troposfera superioara. Cei doi curenti orizontali in sens contrar sunt legati prin curenti verticali ascendenti la ecuator si descendenti la poli. Miscarea de roatie insa de la v la e complica f mult circulatia generala intru-cat induce forta coriolis, forta generata de vitezele inegale de roatatie a punctelor situate la dif latitudini. Dat fortei coriolis, aerul aflat in miscare sufera o abatere spre dreapta in emisfera nordica si spre stanga in emisfera sudica in sensul directiei de deplasare rezultand astfel 3 mari circuite.

Circuitul dn zona calda: presupune o deplasare a aerului din spre tropice spre ecuator si invers i troposfera superioara. Cei 2 curenti de sens contrar sunt legati de curenti verticali ascendenti la ecuator si descendenti la tropice, descendenta care este responsabila de dispersarea sistemelor noroase si inregistrarea unor cantitati f mici de pp. Circulatia pe orizontala intra sub influenta fortei coriolis drept pt care sufera o abatere spre dreapta in sensul directiei de deplasare. Aceasta deviere formeaza vanturile permanente din zona calda (alizee). In timpul unui an alizeele pot patrunde in emisfera opusa dat inclinarii axei terestre si migrarii aparente a soarelui pe bolta cereasca. Aceasta pendulare a alizeelor in emisfera opusa este cunoscuta in climatologie sub numele de musoni ecuatoriali.

Circuitul din zona temperata: presupune o deplasare a aerului pe la niv suprafetei terestre din spre lat mai mici catre lat mai mari si invers prin troposfera superioara. Cei doi curenti orizontali sunt legati prin curenti verticali descendenti la tropice si ascendenti la cercurile polare. Deplasarea aerului pe la niv supraf terestre intra sub influenta fortei coriolis fiind deviat pe directia sv-ne in emisfera nordica si ne-sv in emisfera sudica, purtand nmele de vanturi de vest.

Circuitul din zona rece: care presupune o deplasare a aerului pe la niv suprafetei terestre de la poli catre cercurile polare formand vanturile polare si invers prin troposfera superioara formandu-se curentii de altitudine. Curentii orizontali sunt legarti prin curenti verticali descendenti la poli si ascendenti la cercurile polare. Vanturile polare sunt vanturi extrem de puternice (viteza de peste 100 km.h), ele fiind deviate ca urmare a influentei fortei coriolis, spre drreapta in emsfera n (ne-sv) si spre stanga in emisfera sudica (se-nv). Dat deplasarii predominant estice, vanturile polare mai sunt cunoscute si sub numele de vanturile estice. Curs 2

Energia proceselor care influenteaza balneoclimatologia

Toate procesele si fenom atmosferice care influenteaza balneoclimatologia au ca sursa principala soarele.

Soarele este o stea de marime mijlocie localizata in galaxia noastra sau calea lactee la aprox 30000 de ani lumina de centrul galactic. Soarele efectueaza atat o miscare de revolutie in jurul centrului galactic dar si o miscare de rotatie in jurul axei polare cu viteza si o durata inegala de aprox 25 zile terestre la ecuator si aprox 35 zile terestre la poli.

Soarele este principala sursa pt procesele atmosferice terestre stand la baza formarii vanturilor a pp atm dar si a altor procese si fenom care influenteaza intr-o masura mai mare sau mai mica starea de sanatate a oamenilor.

Soarele este localizta de asemenea in centrul sistemului nostru solar la o distanta de aprox 149,6 mil km fata de terra, distanta care este mai mare la afeliu pe 6 iulie atunci cand distanta este de aprox 152,1 mil km si mai mica la periferiu pe 4 ianuarie distanta de aprox 147,1 mil km.

Datorita acestei distante pamantul primeste doar o parte din energia totala emisa de soare (a doua mld parte), cantitate care este insa suficienta pt a asigura baza resurselor de energie terestra. Soarele este alc din doua componente de baza, partea centrala (nucleul soarelui) si atm solara.

Partea centrala sau miezul repr sectorul cel mai fierbinte din sistemul nostru solar acolo unde temp depaseste 15 mil de gr kelvin iar presiunea ajunge la aprox 10 la puterea 11 atmosfere. In nucleul soarelui au loc procesele termonucleare considerate a fi responsabile de eliberarea in spatiu a unei cantitati imense de energie. Aceste reactii se bazeaza pe transformarea a 4 nuclee de hidrogen intr-un nucleu de heliu. Intre cele doua elem exista dif de masa atomica, surplusul de masa rezultat in urma transformarii este convertit in energie si emis in spatiu.

Atm solara: este compartimentata in alte 3 invelisuri (fotosfera, cromosfera si coroana solara).

Fotosfera este pozitionata la baza atm solare, are temp ce cresc spre exterior pana la 20 30 de mii de gr kelvin. De asemenea i fotosfera se formeaza portiuni ma intunecate cu o periodicitate medie de 11 ani.

Cromosfera inconjoara fotosfera, are temp de aprox 15 20 e mii de gr kelvin, in cadrul au loc timp de 11 ani eruptii solare (protuberante solare). Aceste protuberante determina expulzarea in spatiu a unor cantitati mari de plasma care atunci cand ajung in aprpierea suprafetei terestre pot afecta functionarea satelitilor artificiali.

Soarele este pe departe cel mai mare corp din sistemul nostru solar care concentreaza aprox 99,86% din masa totala a acestuia si elibereaza in spatiu doua tipuri de fluxuri radiative de unda scurta si de unda lunga.

Fluxurile radiative de unda scurta:

1. radiatia solara directa: aceasta repr fractiunea din radiatia solara care strabate atm ajungand nemodificata la suprafata terestra sub forma unui flux de raze paralele cu lungimi de unda cuprinse intre 0,291 4 sau 5 microni. Radiatiile cu lungimi de unda mai mici de 0,291 microni nu pot ajunge la niv suprafetei terestre dat absorbtiei de catre stratul de ozon din stratosfera si mezosfera in timp ce radiatiile solare cu lungimi de unda mai mari de 4-5 microni nu pot ajunge dat absorbtiei acestora de catre bioxidul de carbon sau vaporii de apa din atm. Marimea sau intensitatea radiatiei solare directe inregistreaza o repartitie neuniforma atat in timp cat si in spatiu, atat dat distantei dintre pamant si soare, dat inclinarii axei terestre, dat momentului din timpul zilei dar si dat transparentei atm, transparenta influentata la randul sau de concentratia de nori sau de pulberi. Radiatia solara care ajunge la niv superior al atm in timp de 1 min, pe suprafata de 1 cm2, masurata perpendicular pe directia de inclinare a razelor solare poarta denumirea de constanta solara avand val medie de 1,95 calorii/min/cm2. valoarea constantei solare difera insa in timpul anului crestand in ianuarie cu aprox 3,3 procente intru-cat in aceasta luna pamantul ajunge la periheliu si scade in luna iulie cu 3,4 procente deoarece in aceasta luna pamantul ajunge la afeliu in punctul cel mai indepartat fata de soare. Valoarea radiatiei solare directe difera spatial si in functie de forma pamantului, fora care imprima un anumit unghi de incidenta razelor solare cu suprafata terestra, astfel la latitudini mici radiatia solara directa este ma mare decatla latitudini mari insa local pot aparea si anomalii, perturbatii, ex: zona ecuatoriala, zona caracterizata printr-o intensitate mica a radiatiei solare directe dat nebulozitatii mari a atm.

2. radiatia difuza: aceasta repr acea parte a radiatiei solare care dupa ce a fost difuzata de moleculele gazelor ce compun atmosfera dar si de suspensiile din cuprinsul acesteia ajunge la niv suprafetei terestre venind din toate directiile drept pt care in lit de speciaitate mai este cunoscuta si sub num de radiatia difuza a boltii ceresti. Intensitatea ei depinde in mare masura de inaltimea soarelui deaspurat orizontului drept urmare cele mai mari valori se inregistreaza la amiaza si la lat mici si valori foarte mici inainte de apusul soareleui sau imediat dupa rasarit.

3. radiatia globala (insolatia): repr suma dintre radiatia solara directa si radiatia difuza. Avand in vedere componenta acestui flux radiativ este influentata, este conditionata de factorii determinanti atat a radiatiei solare directe dar si a radiatiei difuze mai cu seama transparenta atm si inaltimea soarelui deasupra liniei orizontului.

4. radiatia reflectata: expresia radiatiei reflectate este data de albedou acesta repr raportul dntre radiatia reflectata si radiatia incidenta exprimata in procente. Valoarea albedoului variaza in functie de ma multe aspecte cu precadere in functie de tipul de suprafata subiacenta (zapada are un albedou f mare de peste 90 95%; solul inchis la culoare, cernoziomul are un albedou mai mic 20 30 %). Fluxurile radiative de unda lunga, o prima componenta este radiatia terestra aceasta este radiatia emisa neintrerupt de catre suprafata terestra in domeniul infrasoru al spectrului. Conform legii stefan boltsman intensitatea radiatiei terestre depinde de temp absoluta a suprafetei emisive, la sandul ei insa temp absoluta a supraf terestre este influentata de intensitatea radiatiei globale, de intensitatea insolatiei, din aceasta cauza val maxime ale radiatei terestre se produc in zielle de vara iar cele minime se produc in noptile de iarna.

Radiatia atm: este radiatia emisa neintrerupt de catre particulele atm in principal de catre vaporii de apa, particulele lichide de apa, bioxidul de carbon si ozonul.

Radiatia efectiva repr dif dintre radiatia terestra si radiatia atm. Ea este dependenta atat de transparenta atm, de momentul din timpul zilei, momentul din timpul anului sau natura suprafetei terestre.

Bilantul radiativ

Repr diferenta dintre fluxurile radiative primit de pamant si fluxurile cedate. Exista o deosebire mare intre bilantul radiativ din timpul zilei si bilantul radiativ din timpul noptii. In timpul zilei aerul este incalzit de radiatia solara directa, rdiatia atm si radiatia difuza iar fluxurile cedate care racesc aerul sunt radiatia reflectata de unda scurta si unda lunga si radiatia terestra.

Balneoclimatologia. Obiect si definitie

Clima in ansamblul sau actioneaza in orice moment atat asupra materiei anorganice cat si asupra materiei organice. Elem biosferei sufera variatii de temp, presiune atm, de vant sau de umezeala atunci cand sunt expuse aerului exterior.

Organismele vii se adapteaza permanent conditiilor climatice din zonele in care se dezvolta. In cazul in care echilibrul fiziologic nu mai poate fi mentinut, dimensiunea exagerata a stresului climatic, a varstei sau a bolilor pot genera accidente. Plecand de la acest considerent se pot deduce doua aspecte complementare ale relatiei dintre clima si organismele vii in sensul ca elem climatice sunt in anumite conditii un factor de existenta a vietii insa atunci cand au valori extreme pot deveni un factor patogen a carui cunoastere este absolut necesara.

Dintre toate ideile referitoare la relatia dintre clima si organismele vii cea mai importanta este necesitatea cercetarii. Astfel din meteorologie s-au desprins mai multe grupuri de stiinte.

Meteorologia in ansamblul sau este stiinta care studiaza proprietatile atm si fenomenele care se petrec in interiorul ei. Ea face parte alaturi de hidrologie, oceanografie sau geomorfologie din categoria ramurii geografiei fizice. La randul sau meteorologia are mai multe ramuri una dintre acestea fiind climatologia.

Denumirea provine de la grecescul klima = inclinare a unei suprafete de pamant fata de razele soarelui dar si de la latinescul logos = stiinta. Aceasta ramura a meteorologiei studiaza carcterele climatice ale diferitelor regiuni ale pamantului, clasifica si repartizeaza teritorial clima pe baza analizelor, proceselor si elem ei componente, stabilind cauzele care contribuie la modificarea acestora.

Din subramura climatologiei s-au desprins mai multe stiinte cum ar fi bioclimatologia care studiaza influenta factorilor climatici asupra organismelor vegetale si animale. Biocimatologia este o parte componenta si a ecologiei deoarece factorii climatici sunt o parte componenta a mediului de viata.

Biometeorologia aceatsa studiaza efectele vremii deci modificarile de timp (climei) asupra fiintelor vii.

Bioclimatologia si biometeorologia umana aceasta studiaza influeta factorilor climatici si meteorologici asupra omului in special asupra starii de sanatate.

Meteorolopatologia patos = a suferi. Este o rmura a medicinei care studiaza starile de boala provocate sau influentate de factorii meteorlogci.

Climatoterapia se ocupa cu folosirea in scop terapeutic a actiunii favorabile a factorilor climatici asupra organismului.

Balneoclimatologia este o rmura a climatologiei aplicate ce studiaza influenta elem meteo si a factorilor climatici din statiunile balneoclimaterice asupra organismului uman.

Analiza balneoclimatica impune cunoasterea atat a statiunii climatice cat si a statiunii balneoclimatice. Statiunea climatica este localitatea sau/si arealul situat in zone cu factori climatici, benefici si care are conditii pt asigurarea mentinerii si ameliorarii sanatatii si/sau a capacitatii de munca precum si a odihnei si reconfortarii, definitie data de ordinul de ministru nr 109 din anul 2000.

Statiunea balneoclimatica este localitatea si/sau arealul care dispune de resurse de substante minerale, stintific dovedite si traditional recunoscute ca eficiente terapeutic dar si de instalatii specifice pt cura si care are o organizare ce permite acordarea asistetei medicale balneare in conditii corespunzatoare, definitie data de asemenea de acelasi ordin de ministru 109 din 2000.

Principalele metode de cercetare bioclimatica sunt:

1. metodele empirice: metoda indrecta a geografiei medicale, respectiv harti ale distributei geografice, la care se adauga harti ale indicilor climatici si chiar harti climatice ale unor elem care pot sugera o anumita caracteristica bioclimatica. Metoda directa biometeorologica se face prin analizarea si compararea datelor meteorologice si clinice. In acest scop se intocmeste un jurnal de bord biometeorologic care cuprinde principalele elem meteorologice dar si caracteristicile sinoptice ale hartilor zilnice ale vremii in special repartitia teritoriala a arealelor ciclonale si anticiclonale. Erorile posibile pot aparea dat diagnosticului, dat inregistrarii, dat tratamentului medical, dat conditiilor meteorologice dezagreabile care pot infirma un efect bioclimatic, mediu de spital dar si erori dat diferentelor de varsta, sex, profesie.

2. metode experimentale care se aplica in cadrul cercetarii, a cimatizarii, adaptarii la schimbul de temp umezeala sau presiune atm. Aceata aclimatizare se realizeaza cu ajutorul camerei climatice in interiorul careia se poate controla temp, umezeala aerului, miscarea aerului, presiunea atm, ionizarea sau radiatia fie infrarosie fie UV, imitandu-se astfel conditiile reale de vreme. Influenta lor este studiata la nivelul presiunii sangaleui, continutului de hemoglobina dar si a altor componenti fizico-chimici cu influenta deosebita asupra starii de sanatate a populatiei. Pp analizarea starii de confort termic (indicele de confort termic det c ajutorul camerei climatice)

3. metodele statistice: abaterea standard, testul de variatie, probabilitatea integrala a lui gauss. Folosirea retelei de statii meteorologice cu date stocate ulterior in arhilele institutelor meteorologice prezinta un interes limitat pt valorificarea bioclimatica intru-cat de cele mai multe ori acestea pot furniza si date eronate.

Principalel notiuni de baza in relatia clima organism

Un prim elem ese stresul. Actiunea mediului asupra oamului se poate manifesta printr-un stres de natura variabila. Stresul este o notiune relativ noua care semnifica o solicitre puternica a organismului perceputa ca o sursa de agresiune si de solicitare a organismului de catre factri diversi inclusiv de natura meteorologica. Toate starile alarmante provoaca aceeasi reactie de aparare indiferent de natura factorului stresant, se realizeaza astfel un sindrom atat general cat si local in ceea ce priveste adaptarea. De cele mai multe ori este solicitat sistemul endocrin, sistemul nervos dar si glandele suprarenale.

O prima etapa este reactia de alarma urmata in cazul in care stresul persista de un stadiu de indiferenta urmand apoi stadiul de epuizare. Un stres moderat rmat de restapilirea echilibrului endocrin si nervos este considerat pozitiv, stimulent antrenand o adapatare si o vitalizare a organismului.

Pt geograful climatolog stresul care inereseaza in mod deosebit este expunerea la variatiile puternice si neperiodice ale activitatii solare, ale circulatiei atmosferei dar si la conditiile agresive ale unui mediu modificat care prezinta alte caracteristici geografice.

Curs 3 Adaptarea

Reprezinta un proces complex prin care un organism isi modifica forma, structura si functiile in stransa concodranta cu anumite conditii de mediu.

In general se disting 3 faze prin care trece organismul uman

1. Acomodarea : faza considerata a fi reversibila. In acest sens, un exemplu de acomodare este cresterea numarului de hematii si a procentului de homoglobina din sange la deplasarea la altitudine mare cu o presiune scazuta a oxigenului utilizata in tratarea anemiilor si convalescentelor in statiunile de munte. Se considera si imunitatea pe care o dau anumite boli infectioase organismului uman/

2. Aclimatizarea : reprezinta adaptarea prin modificari fiziologice la noi conditii geografice in special conditii climatice. Exemple : adaptarea europeanului intr-o tara situata intr-o regiune calda si umeda si vice-versa.

3. Naturalizarea : supravietuirea si reproducerea in conditii neschimbate de existenta cu modificari fiziologice si la urmasi.

Homeostazia : homoios - asemanator, stazie- stare. Aceasta este proprietatea organismelor vii determinata de reglajul neuroendocrin de a-si mentine in limitele functionale.

Stres - adaptare, se poate evidentia ca reglajul neuroendocrin determina o proprietate naturala a organismelor vii de a mentine in limitele organismului functional diferiti parametrii fizico-chimibi, bio-chimici sau fiziologici constanti. Aceasta proprietate poarta numele de homeostazie ea fiind cunoscuta in literatura de specialitate si sub numele de intelepciunea organismului. In domeniul balneoclimatologiei este foarte importanta homeotermia in cadrul mecanismelor de termoreglare care prezinta constanta termperatura interna a corpului independent de temperatura mediului exterior. Aceasta proprietate este asigurata prin mecanismele reflexe antagonice dintre care unele produc asa-zisa caldura interna iar altele cedeaza caldura acumulata spre exterior. Ele sunt reglate de centrii nervosi corticali si centrii hipotalamici pe baza excitatiilor termice pe care le primeste pielea din mediul exterior.

Climatoterapia este reazliata prin deplasarea si tratamentul in cadrul statiunilor balneoclimaterice ceea ce implica reactiile pacientului la noile conditii de viata.

Ritmuri cosmice si biologice. Reactiile umane la conditiile de mediu au loci n cadrul unor ritmuri cosmice concordante sau discordante cu ritmuri fiziologice proprii. Adaptarea la factorii naturali de mediu care prezinta variatii ritmice la un anumit interval se manifesta printre altele si printr-o sincronizare a functiilor biologice interioare ale omului cu cele exterioare ale mediului. Fenomenele ritmice cosmice ale astrelor apropiate cu precadere Luna si Soarele dar si fenomenele din atmosfera determinate in mare masura de Luna si Soare sau conditiile locale, influenteaza la randul lor bioritmurile fiintelor vii ale oamenilor, animalelor sau plantelor. Unele corelatii sunt evidente in timp ce altele sunt mai greu de stabilit datorita complexitatii lor astfel ca altele trec neobservate sau sunt considerate fara corespondent cel putin pana in prezent. Exemple de modificari si adaptari: deplasarea cu avionul pe glob de la e - v sau invers prin schimbarea rapida a mai multor fuse orare determina dereglari in ritmul veghe - somn; petrecerea unui timp mai indelungat in interiorul pamantului in afara ritmului zi-noapte, produce dereglarea ritmului veghe-somn si chiar dezorientarea temporara. Pentru balneoclimatologie foarte importante sunt fenomenele anuale, semi anuale si diurne. Cele anuale sunt exprimate fizic prin variatia principalilor biologici in functionarea diferita a unor organe in raport cu sezonul, temperatura corpului fiind mai scazuta iarna si primavara si mai ridicata vara, drept pentru care ritmul cardiac este mai ridicat vara si mai lent iarna. Fenomenele periodice de o zi sunt legate de rotatia Pamantului in jurul axei sale care determina variatia parametrilor geofizici respectiv a parametrilor meteorologici, campul electric atmosferic si campul gomagnetic. Toate acestea se ascociaza cu perioada de rotatie siderala a planetei Marte. Astfel de fenomene determina bioritmul circadian si biomiral, o zi - o noapte. Acesta este foarte important pentru organismul uman si anume in ritmul veghe somn temperatura corpului, pulsul, compozitia sangelui. Fenomenele anuale sunt o expresie a miscarii Pamantului cu evidentierea celor 4 anotimpuri la temperaturi variate. Variatiile din cursul unui an se datoreaza incalzirii inegale a temperaturilor aerului si solului, a nebulozitatii, a umezelii relative si absolute precum si presiunii atmosferice. Se aprecieaza faptul ca momentul de functionare zilnica al unui organ varieaza foarte mult cu sezonul. Astfel ritmul cardiac este mai rapid vara atunci cand si temperatura este mai mare si mai lent iarna. Deasemenea temperatura corpului este mai ridicata toamna si mai scazuta iarna si primavara atunci cand si procesele metabolice sunt incetinite. Deasemenea viteza de crestere a parului este maxima in luna iulie si minima in luna ianuarie datorita discrepantelor termice. Pentru un balneoclimatolog fenomenele bioritmice anuale si diurne sunt deosebit de evidente, ele putandu-se masura spre deosebire de cele cu perioade mai mari sau mai mici a caror corelare este deocamdata relativa dar care pot avea efecte indirecte prin variatii electromagnetice asupra ogranismului uman.

Factorii genetici ai climatului si influenta lor asupra vietii si a calitatiii acesteia

1. Factorii cosmici

Radiatia cosmina este o radiatie corpusculara si electromagnetica provenita direct din spatiul cosmic sau rezultata in urma unor reactii nucleare ale radiatiei extraterestrea cu nucleele atomilor in atmosfera. Prima este detectata la 10-30 km inaltime iar cea de-a doua la inaltimi mai mici chiar si la nivelul suprafetei terestre. Cele cu energie sub o anumita limita, urmeaza liniile de camp magnetic, fiind deviate spre poli. Asadar, intensitatea radiatiei cosmice este mai mare la poli.

2. Radiatia solara, influenta activitatii solare asupra ogranismelor vii

Este o emisie si propagare in spatiu a unor unde si a unor particule care influenteaza mediu interplanetar.

Radiatia corpusculara, reprezentata de vantul solar, raze solare provenite din eruptii, care constituie sursa de energie a Soarelui. Radiatia electromagnetica se propaga sub forma unor unde electromangnetice cu lungimi diferite de unda, de la 103 microni, radio, infrarosii, vizibile, ultraviolete pana la raze X.

La trecerea prin atmosfera radiatia isi schimba intensitatea si compozitia spectrala, datorita difuziei si absorbtiei. Fluxurile radiative (radiatia directa difuza, globala, efectiva, reflecatata) formeaza impreun bilantul radiativ (diferenta dintre energia primita) si cea emisa sau reflectata de suprafata terestra.

Elementele bilantului radiativ prezinta variatii temporare si spatiale in functie de mai multi factori si anume: inaltimea Soarelui, lungimea zilei care determina suma zilnica si lunara de energie si nebulozitatea si transparenta aerului.

Actiunea radiatiilor asupra organismului uman

Patrunderea radiatiilor solare in piele depinde in cea mai mare masura de lungimea de unda a radiatiei si de pigmentarea pielii. Cladura primita de om este dependenta de unghiul solar si de pozitia corpului expus la soare. Spectrul solar prezinta efecte biologice diferite, in functie de lungimea de unda.

Astfel, partea vizibila a spectrului (4000 A - 7500 A) interval cunoscut sub numele de radiatie solara luminoasa, este perceputa la nivelul celulelor retinei, apoi impulusul luminos este transmis pe cai nervoase la centrii ptici din hipotalamus si de aici sunt stimulate hipofiza si celelalte glande cu secretie interna, cu atat mai mult cu cat cantitatea de radiatie este mai mare. Totalul de energie in spectrul vizibil demonstreaza ca stimularea hipotalamusului este posibila, cu lungimi de unda de la indigo la rosu, dar in mod diferit. Intunericul complet influenteaza in sens regresiv schimbarile structurale, celulele neuroglandulare si functiile hipofizei.

Parte de spectru cuprinzand radiatiile infrarosii calorice (7500 A - 30.000 A) penetreaza superficial pielea (maxim la 7500 A, 99% din radiatie este absorbita dupa penetrarea a cativa milimetri). Efectele locale sunt eritemul, care se manifesta imediat si dispare dupa cateva minute nefiind urmat de depigmentare.

Radiatia infrarosie este absorbita de conjunctiita si cornee, provocand fotooftalmie in mod rapid. Foarmarea cataractei prin expunere cronica la radiatii infrarosii paoate provoca leziuni pe retina. Efectele generale sunt cele produse de caldura. Aceasta produce modificare in reglarea termica, activeaza circulatia sangvina, produce sudoritate, dar si insolatie, soc caloric.Cele mai semnificative sunt efectele biologice ale ratiatiilor ultraviolete fie locale sau generale de tip A, lungimi cuprinse intre 4000 A - 3150 A si de tip B 3150 A - 2800 A, in timp ce tipul C mai mic de 2800 A inregistrandu-se la generatorii de ultraviolete.

Efectele asupra pielii umane sunt fotoeriterm, o inrosire a pielii, urmata de fotopigmentare. Daca intensiatatea este mare, se formeaza basici cu lichid ce se pot infecta. In acest caz se constata o dilatare a vaselor de sange ale pielii, producerea de coniferare a pielii, fenomen de adaptare la stres. Mecanismele de actiune ale radiatiei ultraviolete asupra pielii constau in conversia provitaminei D in vitamina D si transportarea ei in sange, cu actiune asupra fixarii calciului. Fascicolul UV, de tip B, intre 3030 A - 2970 A are actiune specific antirahitogena.

Raspunsul pielii umane la aceasta parte este de spectru numit fotosensibilitate, este mai mult sau mai putin pronuntat in functie de : culoarea pielii, varsta, sex, sezon. Fotosensibilitatea descreste de la piept, abdomen, spate, catre obraz si extremitati acolo unde si pielea este mai subtire si cu o concentratie mai mare de vase de sange.

Efectele generale asupra organismului uman si cresterea secretiei gastrice, gastrite modificare ale tensiunii sangelui datorita dilitarii vaselor capilare. Efecte asupra metabolismului sunt: schimbari de continut in substante minerale si proteine, reducerea capacitatii repsiratorii, hipertiroidism. Este de retiunt ca intensitatea radiatiilor UV crestere odata cu inaltimea Soarelui, fiindc mai mare la amiaza si mai mica dimineata si seara, dar si in functie de altitudinea geografica, concentratia de UV fiind mai mare in zonele mai inalte datorita rarefierii aerului.Efectul principal fiind reducerea functiilor metabolice. Acest lucru explica printre altele de ce in zona montana inalta talia organismelor in special a plantelor este mica.

Pentru helioterapie, doza de iradiere este importanta (doza este in functie de intensiatatea si timpul de expunere) si ea depinde de momentul din zi, de anotimp si de zona geografica, doza de iradiere fiind mai mare la Ecuator si mult diminuata catre polii geografici.

Radiatia ultravioleta

Soarele radiaza energie intr-un spectru extrem de larg de lungimi de unda. Radiatiile ultraviolete, care au o lungime de unda mai mica decat radiatia din domeniul vizibil sunt responsabile de arsurile provocate de expunerile la Soare sau de alte efecte asupra sanatatii umane.

Din fericire pentru sanatate pe Pamant, stratul de ozon din stratosfera ne protejeaza de cea mai mare parte a radiatiilor ultraviolete produse de Soare. Ceea ce strabate insa stratul de Ozon din atmosfera poate cauza umeroase probleme de sanatate, in special pentru persoane care petrec mult timp afara la radiatia solara: zbarcirea pielii, imbatranirea acesteia(cataracta, suprimarea sistemului imunitar, cancere de piele).

Din cauza acestor efecte asupra sanatatii, expunerea la radiatii UV trebuie limitata pe cat posibil ceea ce presupune evitarea orelor in care intensitatea este maxima, de exemplu la altitudinea geografia a Romaniei, intervalul de intensitate maxima se incadreaza intre 11 - 15.

Ozonul stratosferic

Stratul de ozon absoarbe o mare parte din radiatia UV, insa procesul de absorbtie depinde de luna din an si alte fenomene naturale. O mare problema a aprut cu deprecierea stratului de ozon, datorata substantelor care au dus la distrugerea ozonului (CFC - clorofluocrocarbonati), razultand astfel miscroarea puterii de absortie a radiatiilor UV prin micsorarea grosimii stratului de ozon.

Ora expunerii

Soarele este la cea mai mare inaltime pe cel la amiaza, atunci cand ajunge la zenit, moment in care si intensitatea radiatiei UV este maxima. La crepuscul, dimineata si seara, unghiul de incidenta a razelor solare este mai mic ceea ce demonstreaza ca razele Soarelui parcurg un drum mai lung spre atmosfera sub un unghi mai mare fata de verticala, iar intensitatea radiatiei se reduce gradat.

Luna din an

Unghiul format de razele Soarelui variaza cu anotimpul, producand si variatii mari ale radiatiei UV. Intensitatea radiatiei UV tinde sa fie maxima in lunile de vara atunci cand pozitia pe orbita si inclinarea axe terestre favorizeaza o inaltime mare a Soarelui pe bolta cereasca.

Latitudinea

Un efect important asupra radiatiei UV, il are forma elipsoidala a Pamantului care imprima radiatiei solare un anumit unghi de incidenta cu suprafata terestra. Intensitatea radiatiei solare este maxima la ecuator, acolo und razele solare parcurg un drum mai scurt spre atmosfera. Grosimea stratului de ozon este mai mica la tropice fata de la latitudinile mijlocii datorita circulatiei descendente a aerului de unde rezeulta ca si absorbtia ozonului este mai slaba la tropice. La latitudinile mari Soarele este mai jos pe cer deci razele calatoresc mai mult prin atmosfera si expunerea la radiatie UV este radusa. Se recomanda o helioterapie eficienta doar dimineata si seara atunci cand concentratia de UV este mai mica iar concentratia de aerosoli mai mare. Intervalul optim este 8 - 11 repectiv 16 - 19.

Altitudinea

Influenteaza concentratia de UV, odata cu inaltimea si gradul de rarefiere se modifica. Expunerea la radiatie UV creste odata cu altitudinea deoarece exista mai putin aer in atmosfera care absoarbe radiatia. De exemplu, daca la nivelul suprafetei terestre, greutatea unui m3 de aer este de 1,293 kg, la 40 km altitudine greutatea unui m3 de aer este de 4 kg, ceea ce explica influenta deosebita pe care o are gravitatia o are asurpa rarefierii aerului.

Conditiile de vreme / transparenta si nebulozitatea

Un rol important il are stratul de nori care reduce concentratia de UV intr-o masura mai mare sau mai mica in functie de grosimea norilor sau de continutul acestora de apa sau cristale de gheata. Astfel intr-o zi noroasa de vara in care cerul este acoperit cu nori foarte subtiri si formati din cristale de gheata ce reflecta lumina, se pot produce arsuri si intr-o zi noroasa de vara.

Reflexia

Unele suprafete, zapada, nisipul, iarba sau apa, reflecta o parte din radiatia UV care ajunge la nivelul lor. Datorita reflexiei intensitatea radiatiei UV in zonele de reflexie poate fi mult mai mare decat la umbra. De exemplu zapada proaspata din zona montana inalta care prezinta un coefiecient de reflexie foarte mare a radiatiei UV de peste 95% drept pentru care se recomanda la practicarea sporturilor de iarna, folosirea ochelarilor de soare.

Curs 4

Infl activ soalre asupra organismelor

Radiatia solara trebuie privita corelat cu periodicitatea de aprox 11 ani a petelor solare izoltae sau grupate in dreptul carora temp supraf soarelui scade cu aprox 1500 gC fata de temp medie de aprox 6000 gK.

Aceste pete solare se formeaza in cuprinsul cromosferei dat magnetismului solar, pe de alta parte in timpul maximelor se intensifica radiatia cropusculara si electromagnetica la suprafata pamantului declansandu-se furtuni magnetice si cresterea gradului de ionizare a atm.

Aceste furtuni magnetice infl astfel indirect starea de sanatate a organismului uman.

Efectele cele mai reprezentative sunt cu precadere asupra suferinzilor de boli cardio-vasculare pers cele ma afectate fiind pers varstnice. Deasemenea cu aceeasi peridioticitate de 11 ani se apreciaza un nr max de epidemii deszv in paralel cu intensitatea vantului solar, a bacteriilor saprofite si a celor patogene care provoaca in final difteria, holera, gripa, ciuma sau tifosul recurent.

In felul acesta fenom extraatm si indeosebi activ solara influenteaza viata pe terra in mod indirect intru-cat aceste fenom infl ma intai elem climatice.

Principali factori geologici si fizico-geografici care infl viata organismelor.

1. latitudinea si zonalitatea climatica: lat este factorul care det variabilitatea climei si a elem sale si drept urmare influenteaza intr-o f mare masura viata organismelor.

2. campul geomagnetic al terrei:

3. caracteristicile geologice

4. radioactivitatea solului

5. caracteristicile geomorfologice

6. suprafetele de apa: care ofera conditii optime pt practicarea helioterapiei si talasoterapie

7. peisajul bio-geografic: padurile si deserturile intru-cat acestea ofera conditii dif de umiditate si de nebulozitate.

Factorii fizico-chimici si meteorologici care infl organismele vii cei mai imp sunt compozitia aerului si aerosolii.

Compozitia aerului: atm terestra prin caracteristicile sale chimice si anume alc predominanta in proportie de peste 99% din azot si oxigen dar si din dioxin de carbon, vapori de apa sau ozon, infl si det calitatea vietii.

Oxigenul indispensabil vietii este un elem si un factor deosebit de imp care prezinta o variabilitate destul de mare odata cu cresterea alt.

Azotul poate provoca in cantitati sporite asa-zisa betie de azot constatata in mod special la aviatori sau la scafandrii.

Dioxidul ce carbon in anumite situatii poluante poate duce la dispnee si hiperventilatie, la concentratii f mari de 2 , 3% iar la o concentratie de peste 4% senzatia de constrictie toracica si dureri abdominale. La concentratii duble de peste 8% poate produce pierderea cunostintei iar la peste 10% dioxinul de carbon devine mortal.

Aerosolii: atm terestra dpdv fizico-chimic poate fi considerata un sistem aero-coloidal in care particulele f fine, solide sau fluide (aerosolii) sunt dispersate printre moleculele de gaze ale aerului.

In functie de marimea si sarcina electrica a particulelor de aerosoli, acestia au capacitatea de a patrunde la dif niveluri ale aparatului respirator. Activ chimica a aerosolilor se aplica in asa-zisa terapie de inhalatie (aerosolo terapie) in cadrul statiunilor balneoclimatice, permitand astfel o patrundere mai adanca a substantelor terapeutice in plamani.

Poluarea chimica cu gaze toxice poate provoca tulburari nervoase si poate contribui la aparitia de leziuni pulmonare. Fumul, praful si aciditatea aerului au fara doar si poate o actiune nociva asupra org uman si nu numai.

Poluarea cu particule anorganice det num afectiuni in special boli de plaman dintre care cea mai cunoscuta este silivoza, boala frecventa in special in randul minerilor expusi in mod continuu la praf toxic.

Poluarea cu subst organice (plen, spori de ciuperci otravitoare sau dif microorganisme) pot provoca alergii, infectii, bronsite, astm, boli de piele, dar si sensibilitate alergica.

Conditiile meteo cele mai favorabile poluarii chimice sau pluarii cu subst organice sunt calmul atm, ceata, inversiunile termice, situatii sinoptice caract in general pe timp anticiclonic mai cu seama dimineata iar cnditiile geografice cele mai favorabile sunt repr de amplasarea localitatilor si a industriilor in vai si depresiuni.

Astfel formele de relief in care frecventa bolilor induse de poluare si conditiile meteo este ma mare in special in depr intramontane inchise cu inversiuni de temp sau in maile largi si adanci.

Acest lucru explica dc in ro, in depr giurgeu si ciuc se inreg cu o frecventa pana la 70% mai mare decat media nationala in cazul bolilor alergice, a bronsitelor sau a astmului.

Efectele poluarii sunt in functie de tipul de poluanti. Fie ca este vb despre poluanti gazosi sau pulberi dar si in functie de fibrozanti (pulberi, compusi ai fierului sau asbestului) la care se adauga acei compusi azfisianti (monoxidl de carbon sau hidrogenul sulfurat).

Efectele induse de acesti compusi pot fi directe caz in care provoaca iritatie sau pot fi axfisiante, cancerigene sau mutagene.

In timp indelungat efectele poluarii se pot vedea si asupra invelisului bio-pedo-geografic respectiv asupra vegetatiei, faunei sau solurilor.

In ro cea mai ampla modificare a peisajului dat poluarii chimice s-a inregistrat in DCT in perimetrul loc copsa mica acolo unde pe fndul poluarii excesive de la jum sec 20, covorul vegetal a disparut de pe versantii din apropiere.

Solurile au fost poluate, la fel panza freatica ceea ce a det o crestere a nr de cazuri de cancer sau mutatii genetice. Acest lucru ia atras renumele de cel mai poluat oras al EU la sf sec 20.

Electricitatea atm si aeroionizarea

Atm terestra este sediul fenomenelor electrice ale caror manifestari sunt dintre cele mai diverse, manifestari detectabile numai cu aparatura de inalta precizie, aparatura folosita in prezent in cadrul statiunilor balneoclimatice.

Infl campului electric asupra org uman nu este insa pe deplin elucidata. Scoala de balneoclimatologie din franta consemneaza faptul ca in camp pozitiv vegetatia si animalele cresc normal in timp ce intr-un camp nul sau negativ generatiile degenereaza treptat putand deveni chiar sterile.

Se considera deasemenea faptul ca exista legaturi intre tulburarile campului electric atm la crestrea frecventei impulsurilor electromagnetice si durerile la amputatii, cresterea frecventei nasterilor premature, a accidentelor vasculare sau a mortalitatii.

Ionizarea si conductibilitatea aerului: aerul atm exterior sau cel din cadrul inceperilor contine in cantitati variabile particule purtatoare de sarcini electrice numite ioni atm care prin deplasarea in campul eectric snt pozitivi sau negativi dupa starea de agregare ei fiind gazosi, solizi sau lichizi iar dupa dimensiuni acestia pot fi mici mijlocii si mari.

Intr-o masa de aer urat concentratia de ioni mici este intre 800 si 1400 de ioni pe ml iar de ioni mari intre 400 si 700. in zonele f curate, la munte sau in apropierea cascadelor, concentratia ionilor mic poate atige chiar val exceptionale iar a celor mari scade la cateva zeci cel mult cateva sute.

Efectele biologice ale ionilor: in balneoclimatlogie s-a stabilit faptul ca salubritatea unui climat este det de proportia de aero ioni neg deci cu alte cuv de ioni de oxiden din aer care exercita o actiune stimulenta si normalizanta a dif organe. Actiunea ionilor nu are un efect local direct ci prin circulatia sangvina se poate extinde in intreg organismul. Acestia pot ajunge chiar si la niv celulelor celebrale drept pt care pot avea o actiune stimulenta a functiilor intelectuale.

Luptand impotriva suboxigenarii care este una dintre principalele cauze ale imbatranirii, ionii neg pot ipiedica sau pot intarzia proesul de imbatranire. In felul acesta specialistii in balneoterapie recomanda aeroiono terapia in congestia pulmonara, astm, gripa, tulburari respiratorii de nat alergica, tulburari endocrine, insomnii, reglarea ritmului cardiac, tulburari cardiovasculare, egzeme, urticarie, starile de oboseala in general.

Masele de aer, ciclonii si anticiclonii si influenta lor asupra organismelor: masele de are, fronturile atm, ciclonii si anticiclonii det implcit variatii de temp si presiune, modif bruste ale aerului si drept urmare pot genera modif starii de moment a vremii si implicit poate influenta prin desfasurarea lor calitatea vietii.

Vremea este starea fizica a atm in continua schimbare caract prin totalitatea valorilor, elem meteo la un momentdat si prin variatia succesiva a acestora intr-un anumit interval de timp. Cele mai semnificatie efecte asupra organismului uman sunt cele det de variatiile bruste si neprevazute care pot genera afectiuni neasteptate pt persoanele meteo sensibile accentuand bolile reumatismale, cardiovasclare sau bolile digestive.

In general se apreciaza faptul ca patrunderea unei mase de aer rece si uscat legata de un anticiclon care antreneaza o scadere a temp si o crestre a presiunii atm, a potentialului electric si implicit a nr de ioni conduce la o reactie a organismului manifestata prin hipertensiune arteriala, cresterea ph-ului, provocand hiperglicemie, modificarea continutului de potasiu, calciu, fosfor sau clor din sange ceea ce det reactivsrea sistemului nervos si a sistemului muscular.

Substantele oxidante adusede masele reci det stare de linistire a org, o stare de calm de somnolenta uneori de apatie. Masele de aer cald det fenom inverse de vasodilatatie, ph scazut retentie de apa la niv tesuturilor si permeabilitate marita a peretilor capilari.

Aceste mase de aer pot antrena proliferarea micro-organismelor si producerea de infectii sau scaderea glicemiei.

La niv psihic apare o stare de nervozitate urmata de insomnie si oboseala.

Scoala de balneoclimatologie di franta arata faptul ca frontul de calde au efecte asupra sist nerv contral in sensu ca det cresterea irascibilitatii, scaderea atentiei, scaderea cap de concentrare si insomnie dar si asupra sist cardio-vascular det tahicardie si cresterea tensiunii arteriale.

Astefl de fronturi pot avea si infl asupra compozitiei sangelui det crestrea continutlui de calciu de iod plasmatic, ph-ului si glicemiei.

Toate aceste aspecte det in final scaderea imunitatii si crestrea sensibilitatilor alergice. La trecerea fronturilor reci efectele se manifesta postfrontal prin scaderea tensiunii arteriale, inmultirea crizelor anghinoase, predispozitia la tromboze, afectiuni respiratorii, crize de astm, stari alergice, accentuarea durerilor reumatice, scaderea glicemiei si nr de leucocite.

In general fronturile calde, masele tropicale, aeroionizarea pozitiva, scaderea continutului de substante ionizante predomina reactii adverse distructive in sensul ca genereaza accelerarea proceselor de oxidare, crestrea consumului energetic si cresterea starii de oboseala.

Fronturile reci, masele polare cu aeroionizare neg au o actiune tonifianta de refacere decalnsand scaderea metabolismului, a proceselro oxidative, a consumului energetic si drept urmare sunt recomandate in curele de aeroionizare.

In urma unor studii balneoclimatice intreprinse in MB s-a constatat faptul ca schimbarile de vreme det de traversarea ciclonilor insotiti de fronturi calde si reci car antreneaza o serie de reactii biologice det separarea a 9 faze de vreme unele favorabile dpdv biologic, altele nefavorabile a caror prezenta este legata de pozitia fata de fronturile atm din interiorul unui ciclon.

Grupa 1 de favorabilitate este constituita la max in zona de presiune mare, subtropicala sau arctica si la min in zona tem a vanturilor de v.

Grupa 9 de favorabilitate prezinta un minimum in zonele tropicale si subtropicale si un max in sect subpolare de presiune mare.

Pe terit ro gr 1 de fav se inatlneste in zona montana cu precadere la peste 1000 m alt iar ultima grupa de fav in depr intramontane cu inversiuni de temp sau in zonele deluroase si de campie in partea de v.

Aceasta repartitie a grupelor de fav explica dc in tara noastra statiunile care practica aeroterapia prin aeroionizare sunt localizate in zona montana inalta la peste 1000 m alt vestite in acest sens fiind statiunea paltinis, statiunea voineasa, baile tusnad, stana de vale din muntii apuseni.

In cadrul acestor statiuni balneoclimatice, aeroterapia este recomandata in special pt tratarea afectiunilor digestive, cardiovasculare sau afectiunile nervoase.

Curs 5

Elemente climatice

Dat fiind faptul ca mediul climatic actioneaza printr-un complex de factori permanenti relatia sa cu organismul uman este destul de greu de stabilit atat la niv calitativ dar i la niv cantitativ.

Din aceasta cauza cu exceptia variatiilor meteo excesive si care nu u fost puse in relatie cu manifestarile meteo a fost folosite si unele cercetari cu ajutorul camerelor climatice.

Temperatura aerului

Aceasta prezinta pe glob oscilatii lat, alt dar si variatii temporale, diurne sau anuale. In balneoclimatologie temp aerului poate fi masurata prin pierderea de caldura pe care o suporta un corp sau un organism cu temp cunoscuta in prealabil de 36,5 gC. Aceasta este val de racire masurata cu ajutorul frigorimetrului, criometrului sau frigrografului. Pt temp corpului uman se foloseste in afara termometrului medical considerat a fi un termometru de maxima si un termometru electronic cutanat.

Frigrograful repr organul de control termic pt cura pacientului in aer liber in conditii de calm, in pozitia culcat si usor imbracat. Aparatul este legat in functie de temp cutanata la productie constanta de caldura. In functie de sensibilitatea termica si diferiti parametri climatici se pot stabili conditiile de efectuare a climato-terapiei dar si clasificarile regionale de natura bioclimatica.

Functiile endocrinologice dar si celelalte functii fiziologice ale organismului sunt influentate de schimbarile de temp ale med inconjurator mai ales in cazul in care aceste schimbari se produc brusc.

Organismul uman cu sange cald (homeoterm)are capacitatea de a-si pastra temp corpului constanta doar intre anumite limite. Aceasta proprietate poarta numele in climatologia madicala de homeostazie termica.

Organismul uman este inzestrat cu un mecanism pt mentinerea temp.......

Dat fiind faptul ca celulele corpului contin circa 70% apa, pt cresterea sau scaderea temp cu un gC este necerasa o energie termica considerabila dar si de asemenea pt cresterea temp.

Activitatea musculara de ex, poate det cresterea temp cu 1 pana la 2 gC. La o temp joasa a med inconjurator contractia fibrelor musculare poate produse frisoane. Ficatul este si el un organ producator de caldura prin multitudinea de procese chimice care au loc la niv sau.

Pierderea de caldura a organismului uman depinde de dif mecanisme dintre care 4 au o importanta mai deosebita:

1. conductia repr transferul de caldura de la corpul uman la orice substanta sau corp mai rece din exterior cu care vine in contact provocand in principal vasoconstrictie.

2. convectia este responsabila de pierderea totaa de caldura in proportie de aprox 15%. Acest proces rezulta din incalzirea si umezirea stratului subtire de aer de 1-2 mm de la contactul cu pielea si inlocuirea lui cu un aer mai rece si mai uscat.

3. radiatia caldurii: in acest sens suprfata corpului se comporta ca un corp negru drept pt care acest proces este responsabil de 60% din pierderea totala de caldura.

4. evaporatia apei din piele si din plamani care repr aprox 25% din pierderea totala de caldura in general la o temp a mediului de peste 28-29gC. Rata de evaporatie depinde de temp exterioara, de dif dintre presiunea partiala a vaporilor de apa de pe suprafata umeda dar si de stratul de aer din imediata vecinatate, de viteza curentilor de aer dar si de permeabilitatea membranelor.

Transpiratia depinde de cresterea temp exterioare a med inconjurator dar si de influxul brusc de aer tropical vara, de baile fierbinti sau de inductia electro-magnetca cu inalta frecventa practicata in termoterapie dar si in anumite cazuri de stari emotionale, bilantul termic de crestre a productiei de caldura se realizeaza prin unele procese fiziologice: cresterea a fluxului de sange in piele si tesuturile subcutanate, cresterea secretiilor s incetarea transpiratiei, vasodilatatia porilor pielii prin stimulare de catre sistemul nervos.

La o temp normala in camera temp suprafetei pielii este in general urmat: suprafata abdominala are o temp de 33,6 gC, la frunte 33,1 gC, la piept 32,8 gC, la niv coapsei 32,3 gC, la partea inferioara a piciorului 32,8, la mana 31,5 iar la niv axilei de aprox 36,5 gC.

Ritumul biologic al temp inregistreaza o variatie zilnica, cu un max dupamiaza si un minim dimineata dat solicitarii dif a activ musculare.

La barbati max principal este in jurul orei 15 si un max secundar la 20:30 in timp ce min este dimineata in juru orei 6. la femei in schim apare un singur max la 22:30 si un singur min in jurul orei 4:30.

Aceste dferente constau in ritmul dif al proceselor metabolice generatoare de caldura.

Temp corpului poate fi afectata insa si de alti factori: umezeala mare poate produce disconfort la o temp scazuta accentuand senzatia de firg iar la o temp ridicat da senzatia de nabuseala dat imposibilitatii evaporarii transpiratiei, miscarile aerului produc o scadere a temp corpului si o dif mai mare in temp dif parti ale corpului. Imbracamintea poate influeta intr-o masura deosebita termoreglarea.

Aceasta termoreglare este influentata si de varsta: la copii termoreglarea este defectuasa, la varstnici este mai scazuta, reactivitatea vasculara este mai slaba iar variatiile de temp din mediul exterior pot influenta puternic temp corpului drept pt care varstnicii sunt cei mai expusi.

Mecanismul aclimatizarii este un proces fizionomic complex care depinde de med termic iar expunerea treptata poate usura aceasta adaptare.

Oamenii sanatosi expusi la fluctuatii puternice ale temp med prez un cntrol eficient al temp pielii adaptandu-se mai usor la frig iarna si la caldura vara. In general insa efectul acelorasi factori meteo este dif vara si iarna. Receptarea stimulilor este insotita de o schimbare gradata a raspunsului la acesti stimuli. Acest proces poarta numele de obisnuinta el fiind un proces invers celui de domesticatie.

In conditiile de stres rece, se declanseaza mecanismul de crestere a cantitatii de caldura produsa in organism prin: intensificarea arderilor metabolice respectiv prin contractii involuntare a muschilor striati, prin utilizarea proteinelor alimentare pt termoreglarea chimica dar si prin utilizarea proteinelor pt termoreglarea fizica.

Diminuarea pierderilor de caldura in mediu se poate face prin: vasoconstrictie respectiv prin concentrarea sangelui, apa trecand prin tesuturile organelor, prin suprafata de iradiere care se poate reduce prin ghemuire dar si prin utilizarea de imbracaminte groasa care sa retina cat mai multa caldura.Se admite faptul ca in general omul este mai rezistenta la hipotermie decat la hipertermie, totusi la temp de sub 24 gC mecanismul de reglare a temp corpului inceteaza, acesta incepand sa piarda caldura pana la egalizarea temp sale cu cea a mediului inconjurator.

Frigul poate provoca degeraturi, urticarie, nevrite, nevralgii si in anumite cazuri maladii infectioase.

In conditii de stres cald, organismul isi intensifica modalitatile de pierdere a caldurii prin radiatie, prin convectie, conductie sau alte procese.

Si la stresul cald metabolismul creste ajungand pana la 7000 de kcal in 8 ore la muncitorii neantrenati care lucreaza intr-un medu cald.

Caldura prin activ germenilor det reducerea secretiei gstrice si a puterii de evaporare a organismului, favorizand o frecventa mare a maladiilor infectioase intestinale. Limita ambiantei termice la care un om intra in hipertermie este destul de variabila. Ea poate ajunge teoretic la 100 gC intr-un aer perfect uscat insa omul nu poate rezista f mult la temp ambientale care depasesc temp corpului sau de 36 sau 36,5 gC.

La ambele stresuri termice sugarii sunt mai expusi dat in principal termoreglarii insuficiente.

Starea de confort a organismului depinde insa nu numai de temp aerului ci si de alti factori meteo sau nemeteo.

Temp aerului si turismul in ro.

Temp ocupa un loc imp in cadrul factorilor climatici care influenteaza tursmul, evolutia temporala sau spatiala fiind legata in primul rand de regimul radiatiei solare. Temp aerului este luata in considerare in cazul manifestarii sale excesive atunci cand devine inadecvata activ de recreere la fel si iarna atunci cand temp poate cobora la valori mai mici de 15 gC. In felul acesta temp aerului poate influenta practicarea sporturilor de iarna dar si heliterapia precum si simpla petrecere a timpului in er liber.

Pe terit ro temp medie anuala in reg delroase si de campie are urmat 3 paliere de favorabilitate:

1. conditii f favorabile practicarii dif forme de tur atunci cand are valori mai mari de 10gC

2. conditii favorabile atunci cand inregistreaza val cuprinse intre 9 si 10Gc

3. conditii cu favo medie si mica atunci cand coboara la val mai mici de 9 gC

in felul acesta in functie de scara conditiilor climatice estivale care sunt favorabile activ tur principalele limite sunt:

1. conditii f fav turismului atunci cand temp medie a sezonului estival este mai mare de 18 gC.

2. conditii fav atunci cand temp aerului are val cuprinse intre 17 si 18 gC

3. conditii cu fav medie atunci cand temp sez estival este cuprinsa intre 16 si 17gC

4. conditii cu fav mica catnci cand temp nu depaseste 16gC.

In zonele montane in sez estival temp medie sezoniera a aerului are urmat conditii de fav:

1. cond f fav tur cu val mai mari de 112. cond fav tur cu val intre 8 si 11

3. cond fav medii cu val intre 5-8 gC

4. cond cu fav mica la val termice mai mici de 5 gC.

In scala conditiilor climatice anuale favorizante tur in reg deluroase si de campie au fost uati in calcul pe langa temp medie anuala si alti parametri termici:

1. nr mediu anual de zile cu temp medii mai mari sau egala cu 20

2. nr mediu anulal de zile cu temp medii mai mari sau egale cu 18

3. 15

4. 10

Acesti parametrii subliniaza caract reale ale climei astfel ca frecventa zilelor cu dif temp caracteristice este o consecinta directa a variatiilor neperiodice ale temp aerului. Astfel in scala conditiilor climatice estivale favorizante tur in reg deluroase si de campie apare ca parametru climatic specific si nr mediu sezonier de zile cu temp medii mai mari sau egale de 20 gC iar in scala conditiilor climatice estivale favorizante tur in reg montane apare si nr medu sezonier de zile cu temp medii mai mari sau egale de 15 gC.

Durata de stralucire a soarelui. Insolatia si nebulozitatea.

Radiatia solara directa difera f mult pe suprafata terestra, ea inreg val mari la ecuator, val reduse la poli si medii in zonele temperate insa cu mari variatii in decursul unui an.

Din camtitatea totala de energie emisa de soare, pamantl nu primeste decat a doua mld parte dat distantei dintre cele doua corpuri de apox 150 mil de km. Cantitate care este insa suficienta pt a asigura baza resurselor de energie terestra.

Cantitatea de energie este raportata la consumul energetic al societatii insa aceasta cantitate primita sau cedata variaza f mult lat in cazul radiatiei primite scazand destul de mult de la ecuatr catre poli in timp ce in cazul rdiatiei cedate diferentele sunt mult mai mici dat albedoului mare al zapezii din zona polara.

Lat geo Radiatia primitaRadiatia cedata

00,3390,271

100,282

200,284

300,284

400,284

500,272

600,272

700,260

800,252

900,252

Cantitatea de energie solara receptonata de suprafata globului este repartizata in mod inegal in functie de forma pamantului acea de geoid care face ca unghiul de incidenta al razelor solare sa se reduca continuu de la ecuator spre poli dar si in al doilea rand de repartitia inegala a nebulozitatii.Lat60504030201001020

Nebulozitatea medie anuala

Coeficientul de transparenta0,800,770,750,700,700,700,700,700,70

Cantitatea anuala posibila de radiatie solara directa105128148168172183187183172

Cantitaea anuala reala de radiatie solara directa4154749110095828088

Astfel in zona tropicala arida ptentialul energetic solar atinge val max de 1800 -2200 de kilovati-ora/km2/an, in zona temp scade la 1100 1800 in timp ce in zona rece, polara val cuprinse intre 750 si 1100.

Inclinarea axei polilor pe eliptica si oscilatia citrica a val acesteia det o distribuire inegala a energiei solare receptionata de sol sau de apa pe lat inegalitate care este accentuata in per cu val mari a inclinarii axei polilor.

Toate aceste aspecte au insemnat consecinte pe plan economic, reg cu cele mai bune conditii pt captarea energ solare fiind cele de la lat mici cu nebulozitate scazuta acolo unde solul pimeste peste 0,6 cal/min/cm2. aceste zone sunt cele tropical uscate desertice cu durata mare de starlucire a soarelui.

Zona temp are o durata de stralucire a soarelui variabila conditionata de elem astronomice, de echinoctii si solstitii dar si de nr de ore din timpul zilei. Astfel la solstitiul de iarna ziua are aprox 8 ore iar suma orelor de stralucirea a soarelui este de 90 100 de ore pe luna ceea ce repr aprox 3-4ore/zi. La solstitiul de vara ziua are aprox 16 ore iar suma orelor de stralucire a soarelui depaseste 200 300 ore/luna ceea ce repr cel putin 7 10 ore/zi.

Durata de strlucire a soarelui depinde si de orizontul geografic local respectiv de topografie fie ca este vb de depresiune, de vale, de campie sau de culme dar si de nbulozitate care este in general mai mare iarna in special in decembrie atunci cand predomina norii stratus de joasa alt si mai mica vara in iulie si august dat circulatiei generale a atm.

Durata de stralucire a soarelui si turismul in ro

Durata de stralucire a soarelui dpdv al sumelor medii anuale inregistreaza valorile cele mai mari in reg litorala a marii negre si in delta dunarii. Si val cele mai mici pe crestele montane inalte si in depresiunile intramontane dat obstacolelor care limiteaza orixontul dar si dat frecventei mai mari a cetii si a nebulozitatii stratiforme.

Analiza scalei conditiilor climatice anuale fav tur in reg deluroase si de campie evidentiaza urmat limite de favorabilitate:

Conditii f fav tur pt o drata de stralcire a soarelui mai mare de 2220 de ore, apoi conditii fav atunci cand durata stralucirii soarelui are val cuprinse intre 2220 si 2100 ore, cond cu fav med durata medie anuala de expunere la soare este cupr intre 2000 si 2100 de ore si cond cu fav mica pt tur mai mica de 2000 de ore pe an.

In per estivala atunci cand durata de stralucire a soarelui este cea mai mare se evidentiaza urmat limite de favorabilitate: cand nr mediu sezonier de ore de stralucire a soarelui este mai mare de 600 sunt conditii f fav tur, atunci cand nr este suprins intre 500 si 600 sunt consid cond fav pt activ tur, daca durata de stralucire a soarelui este cuprinsa inre 400 si 500 ore fav este med, durata mai mica de 400 ore fav este mica.

Durata de stralucire a soarelui din sezonul estival prez o imp deosebita pt toate activ tur dar mai cu seama pt helioterapie si talasoterapie in delta dunarii si zona litorala a marii negre.

Curs 6

Nebulozitatea

Repr acel ecran noros in calea fluxului de energie solara drept pt care repr parametrul climatic cu impact bioclimatic deosebit. Importanta bioclimatica a nebulozitatii este data atat de reducerea radiatiei solare directe dar si de modificarea componentelor termice si hidrice ale mediului aerian.

Daca soarele este in general un factor bioclimatic benefic cu o durata mare de stralucire a soarelui asociata cu o radiatie saolara mare poate fi nociva pt organismul uman tot asa cum o nebulozitate accentuatasi indelungata poate avea efecte negative atat asupra sistemului nervos cat si asupra metabolismului in general.

Partea vizibila a spectrului prin lumina zilei influenteaza pozitiv stimuland hipotalamusul si glandele de secretie interna in special hipofiza.

Radiatiile infrarosii au mai ales efecte calorice determinand modificari in reglarea termica determinand sudoratie si vasodilatatie.

Radiatiile uv produc in schimb efecte biologice si chimice la nivelul pielii dar si in metabolismul mineral in special in metabolismul calciului. Principalele efecte negative sunt insolatia cu cefalee cu greata dar si foto-oftalmie, foto-dernie si peritern. Deasemenea sunt si modif ale presiunii sangelui sau chiar agravarea unor afectiuni anterioare in special dureri reumatismale, accidente celebrale sau miocardice, leziuni pulmonare, meningita, toate acestea agravandu-se la o expunere indelungata la soare.

Deasemenea se poate face insolatie chiar si in conditii de nebulozitate dar numai in prezenta unei radiatii difuze accentuate mai ales in sectorul litoral prin asociere cu radiatia reflectata mare si in prezenta unor curenti de aer care diminueaza senzatia de caldura.

Lipsa luminii produce rahitism, declansarea unor maladii infectioase sau agravarea tuberculozei. Dpdv al practicarii tur in ro nebulozitatea totala medie prezinta urmat limite de favorabilitate astfel conditii f favorabile in reg deluroase si de campie, cu val are nebulozitatii mai ici de 5 zecimi. Conditii fav atunci cand nebulozitatea inregistreaza val cuprinse intre 5 si 6 zecimi sau fav mede intre 6 si 7 zecimi iar cand nebulozitatea este mai mare de 7 zecimi fav pt tur este f mica.

Aceleasi limite de favorabilitate sunt caracteristice si pt nebulozitatea sezoniera din anotimpul estival atat pt reg montane cat si pt reg deluroase sau de campie. Pt anotimpul de iarna in scala conditiilor climatice hibernale favorizante tur in regiunile montane apar urmat limite:

Daca durata medie sezoniera cu nori este mai mica de 7 zecimi conditiile sunt f fav daca este cuprinsa intre 7 si 8 zecimi conditiile sunt fav,intre 8 si 9 fav pt tur este medie iar daca nebulozitatea este mai mare de 9 zecimi fav este mica si f mica.

Nr mediu de zile cu cer senin cu o nebulozitate cuprinsa intre 0 si 3 zecimi completeaza regimul nebulozitatii totale si este invers proportional cu nebulozitatea totala.

Cele mai multe zile cu cer senin sunt in reg litorala si in lungul dunarii iar cele mai putine zile cu cer senin sunt inreg in zonele montane cu precadere la alt de peste 2000 m. Astfel nr de zile cu cer senin repr un alt parametru climatic cu influenta deosebita asupra practicarii tur.

Pt scala cnditiilor climatice estivale favorizante tur, se remarca urmat limite: in reg deluroase si de campie nr mediu sezonier de zile cu cer senin trebuie sa fie mai mare de 40 pt a se incadra in scara conditiilor deosebit de fav tur. In schimb pt conditii fav nr de zile cu cer senin trebuie sa fie cuprinsa intre 30 si 40, pt cond cu fav medie intre 20 si 30 iar daca nr este mai mic de 20 de zile apar cond cu fav mica pt tur.

In scala cond climatice anuale favorizante tur se remarca urmat limite: in reg deluroase si de campie nr mediu anual de zile cu cer senin trebuie sa fie mai mare de 120 pt a intruni cond f fav tur, acest nr trebuie sa fie cuprins intre 90 si 120 pt cond fav, intre 60 si 90 pt fav medie iar daca nr mediu anual este mai mic de 60 fav pt tur este mica si f mica.

In regiunile montane in anotimpul de iarna se remarca insa urmat limite: nr mediu sezonier de zile cu cer senin trebuie sa fie mai mare de 24 pt con f fav tur, daca zilele cu cer senin sunt in nr de 22 pana la 24 cond sunt fav, intre 20 si 22 fav este medie iar daca nr este mai mic de 20 fav este mica sau f mica.

Vara in schimb la munte pt a fi cond f fav tur nr de zile cu cer senin trebuie sa fie mai mare de 20 pt cond f fav, acesta trebuie sa fie cuprins intre 15 si 20 pt cond fav, intre 10 si 15 pt cond cu fav medie, iar mai putin de 10 fav este mica si f mica.

In concluzie atat nebulozitatea cat si drata de stralucire a soarelui prezinta valori diferite dar si limite diferite de favorabilitate atat in functie de treapta de relief dar si in functie de tipul de tur practicat. Astfel daca turismul heliomarin dn zona litorala este deosebit de pretentios la durata de stralucire a soarelui in zona montana, acolo unde se practica tur pt sporturi de iarna sau pt drumetii nebulozitatea si durata de stralucire a soarelui nu ai repr inconveniente atat de mari.

Alte elem care evidentiaza activ tur sunt umezeala aerului pp atm si stratulde zapada.

Marimile care definesc umezeala aerului si sunt utilizate in balneoclimatologie, evidentiaza cantitatea de vapori de apa, capacitatea de saturare a aerului in apa dar si relatia cu organismul uman.

Tensiunea vaporilor de apa repr de fapt presiunea vaporilor de apa intr-un vol de aer dat fiind exprimata atat in meteorelogie cat si in balneoclimatologie prin umezeala absoluta si umezeala relativa.

Umezeala absoluta repr densitatea vaporilor de apa continuti in aer, exprimandu-se in g/m3, iar umezeala relativa repr raportul dintre tensiunea reala (e) si tensiunea maxima sau tensiunea de saturatie a vaporilor de apa (E).

Umezeala relativa prez o imp deosebita intru-cat intra alaturi de temp in componenta indicelui de confort termic. Variatia zilnica si anuala a tensiunii vaporilor de apa urmareste aproape paralel valorile teperaturii aerului, cantitatea de vapori de apa fiind mai mare atunci cand temp este mai ridicata deci in consecinta ziua si vara atunci cand si evaporatia este ma intensa.

Umezeala relativa prez o variatie inversa cu cea a temp minima fiind la amiaza si vara iar max noaptea tarziu sau spre dimineata atunci cand se inreg minima de temp in majoritatea reg.

Pp atm atat la niv cantitativ cat si in ceea ce riveste regimul ..... depind de circulatia atm generala darsi de conditiile strict locale. O vreme cu pp intretine o umezeala ridcata care influenteaza la randul sau organismul uman prin incetinirea evaporatiei cutanate sau evaporatiei pulmonare. Asociata cu temp aerului se pate aprecia o asa-zisa umezeala psihlogica cu atat mai greu de suportat cu cat temp inreg val extreme f mari sau f mici.

Umezeala calda in afara de faptul ca reduce evaporarea si deci pierderea de caldura, fav dezvoltarea insectelor, a vectorilor, a parazitilor si a microbilor. Astfel umezeala calda explica frecventa mare a maladiilor din zona tropicala a amazoniei, a bazinului zairului sau anomaliilor din asia de s si se.

Umezeala rece a fost admisa ca o cauza a durerilor reumatice desi in prez tot mai mult se considera ca aceste dureri ar fi ma degraba un raspuns la schimbarile complexe si bruste de vreme. Deasemenea se constata agravarea crizelor astmatice. Umezeala rece face ca prin crestrea capacitatii pielii de a absorbi vaporii de apa sa creasca f mult conductivitatea termina a pielii. Astfel hainele se ot umezi in timp creand si accentuand senzatia de confort termic iar crsterea umezelii paretilor cladirilor dupa ploi indelungate si turbulente atm det un microclimat nefav inconfortabil prin mari pierderi de caldura.

Umezeala calda sau rece atunci cand este mare intretine asa-zisi aerosoli icrobieni cu o putere de diseminare si penetrare mare, puterea fiind superioara aerosolilor uscati pt dif maladii contagioase in primul rand pt gripa.

Ploaia si zapada spala si purifica atm poluata chimic sau microbian insa polueaza astfel solul si antreneaza agentii infectiosi in stratul de apa subterana, in izvoare sau in puturi.

Ploaia si zapada pot det la pacientii sensibili anumite stari psihice inconfortabile, totusi cu toate acestea zapada este si un factor estetico-peisagistic tonifiant in special pt sistemul nervos dar si pt sistemul muscular.

Presiunea atm: devine un factor de stres fiziologic doar in cazul alt ridicate atunci cand efectul sau se combina cu efectul altor parametrii meteo de temp scazuta sau umezeala ridicata, generand boala de alt num si raul de munte.

Aceasta stare meteoro-patologica cuprinde un ansamblu de reactii fiziologice induse ca urmare a expunerii intr-un med hipobaric caract atm marilor inaltimi. Intensitatea acestora este det de niv hipoxiei ceea ce repr insuficienta respiratorie de oxigen care variaza in functie de val presiunii partiale a oxigenului din aerul aflat in imediata apropiere a posesorului care isi modif toate calitatile pe masura scaderii alt respectiv a cresterii presiunii atm.

Astfel in conditiile hipoxiliei progresive de alt componentele sistemului nervos genereaza primee simptome de disfunctionalitate fiziologica ce afecteaza treptat in final echilibrul functonal al intregului organism. In acest sens sa constatat faptul ca la alt medii de 2000 m, sstemul nervos central se gaseste intr-o stare de hiperexcitabilitate atat in timpul zilei cat si in timpul noptii. Aceasta se dat cresterii pragului de hiperexcitabilitate a simturilor cutanate care amplifica gradul de sensibilitate la nic tuturor organelor.

La alt mai mari de 2000 m, aceasta stare de hiperexcitabilitate nervoasa se atenueaza teptat pt ca la alt cuprinse intre 4000 si 6000 m sa isi inverseze manifestarile transformandu-se intr-o stare de hipoexcitabilitate atata somatica cat si vegetativa caract prin cresterea cronaxiei oculare ceea ce rep timpul de reactie al ochiului uman necesar adaptarii la lumina sau intuneric.

Deasemenea se mai caract si prin diminuarea campului vizual stereoscopic, anularea sensibilitati cutanate la presiune, disparitia simtului gustativ si atenuarea functiilor audtve si vestibulare ca urmare a modif biochimice (scaderi glucozei) produse la niv creierului.

La alt de peste 6000 m organismul uman incepe sa manifeste primele semne clinice de intoleranta toxica. Mai intai apar modif deosebite ale starii psihice manifestate prin euforie, veselie, explozii emotionale de ras si de plans insubordonare, aparitia halucinatiilor si ideilor fixe ce pot duce chiar si la agresivitate comportamentala.

De aceasta alt argumentarea devine greoaie iar adaptarea la noi situatii se face incomplet si tarziu. Deasemenea deplasarea devine greoaie ca urmare a slabei oxigenari a sangelui care ajunge la niv muscular. Pe acest fond neuromotor apar si manifest de tip astenic repr prin oboseala mintala, scaderea capacitatii de memorare, diminuarea pragului perceptiei senzoriale care in final degenereaza intr-o stare de stupoare, de letargie, de paralizie iar daca nu se administreaza arificial oxigen se poate ajunge la coma sau la moarte.

La niv aparatului respirator efectul hipoxiliei dat cresterii alt a presiunii partiale a oxigenului se combina cu coeficientul respirator dat modif proportiei de amestec a gazelor din compozitia aerului inspirat ca urmare a scaderii alt a presiunii atm.

Din aceasta cauza la inceput se declanseaza asa-zisul mecanism de restructurare a functiei respiratorii, mecanism caracterizat prin modif amplitudinii si frecventei respiratiei iar apoi prin accentuarea hipoxiei se activeaza mecanismele de reglare a respiratiei care modif procesele de difuziune si transport a gazelor la niv celular.

Hiperventilatia este caract prin cresterea debitului respirator dintr-o anumita unitate de timp ce apare ca o reactie reflexa asociata fregvent cu hiperexcitabilitatea nervoasa de la mare alt. Ea se declanseaza dupa un interval de 1 pana la 2 ore la alt cuprinse intre 0 si 2000 m in cateva min intre 2500 si 3000 m si aproape instantaneu la alt mai mari de 5000 m iar odata instalata ea se accentueaza rapid pana cand ajunge sa se stabilizeze la un niv max ce caract starea de aclimatizare hipoxica a respiratiei.

Amplificarea hiperventilatiei det totodata si reducerea corespunzatoare a capacitatii vitale care se diminueaza in medie 4 pana la 7 procente la alt cuprinse intre1500 si 2000 m cu 10 pana la 15% la alt 2400 si 4000m si intre 20 si 25% la peste 6000-7000m.

Hipocapnia de alt repr un proces fiziologic derivat hipoxiei ce se dat scaderii presiunii partiale a dioxidului de carbon din sange in vederea limitarii efectelor hiperventilatiie care astfel ar det eliminarea in exces a bioxidulu de cardon din sange afectand grav coeficientul schimbului gazos al org uman. Ca urmare a modif gazoasa impusa de hipocapnia de alt in mediul sanguin se prod o srrie de reactii compensatorii menite sa imbunatateasca nivelul de aprovizionare cu oxigen a tesuturilor vitale.

Astfel in faza reactiei impediate prin mobilizarea sangelui restant din organele rezervoare (splina) se constata o usoara intensificare a productiei de hematii noi care la randul sau det si cresterea nr de leucocite provocand prelungirea timpului de coagulare a sangelui a catui efect patogen se manifesta prin tendinta aparitiei starii septice in orice rana deschisa. Din acest motiv pop indiana din muntii anzi prez o rata ridicata a infectiilor iar speranta de viata este deosebit de mica fiind cuprinsa intre 40 si 50 de ani.

Hiperventilatia si hipocapnia det in mod inevitabil si deprecierea starii functionale a aparatului cardio-vascular care actioneaza cu atat mai brusc cu cat ascensiunea este mai rapida.

In primul stadiu scaderea oxigenului din sange det cresterea frecventei cardiace, marimea vol siscolic respectiv a volumului de sange pompat de inima dar si cresterea debitului cardiac precum si intensificarea tensiunii arteriale iar prin cumularea tuturor acestor efecte det cresterea travaliului inimii.

In al doilea stadiu dat hiperexcitabilitatii cortcale de la alt mari sistemul cardiovascular da semne de oboseala care det hipertrofierea cardiaca exprim prin cresterea dimensionala a cordului drept. In acest sens studiile de patologie in special de cele cardiovasculare au aratat faprtul ca mobilitatea de gen care caracterizeaza pop care locuiesc la amre alt atinge proportii alarmante cum ar fi de pana la 2 la mie din totalul pop perubiene. In plus date fiind avengura modif fiziologice indusa de scaderea presiunii atm la niv sistemului endocrin se va instala in final o stare generala de inhibitie responsabila pt diminuarea activ glandei endocrine si a glandei tiroide a secretiilor lactare dar si a fertilitatii ant ceea ce face ca populatiile care traiesc la mari alt in muntii anzi sau himalaia sa inreg cele mai mari val ale mortalitatii infantile, val acre ajung pana la 99 la mie in peru sau intre 120 si 150 la mie in state predominant ontane (bolivia, nepal).

Aceste val deosebit de ridcate sunt puse pe seama deficientelor fiziologice dezvoltate in timpul unui proces defectuos de dezvolt intrauterina si travaliu. Deasemenea efectul presiunii atm se insumeaza si cu efectul concentratiei mari de radiatii uv.

Astfel odata cu alt pe fondul rarefierii aerului concentratia de uv este din ce in ce mai mare cu efecte deosebite in special la niv celular. Astfel sunt incetinite pocesele metabolice ceea ce explica printre altele talia mica a organismelor de la alt mari.

Curs 7Regimul vantului si vanturile locale

Vantul reprezinta cel mai important element meteorologic vectorial deosebit de variabil atat in timp cat si in spatiu, el fiind conditionat se contrastul baric orizontal creeat in candrul circulatiei generale a atmosferei.

Deplasarea curentilor de aer dintr-un loc in altul, respectiv regimul vantului, este determinata in principal de dezvoltarea diferitelor sisteme barice si in primul rand de activitatea centrilor de actiune barica.

Vantul se caracterizeaza prin doua elemente extrem de variabile atat in timp si cat in spatiu :

1. directia din care bate vantul, apreciata dupa 16 sectoare ale orizontului

2. intensitatea/viteza, reprezentand distanta parcursa de particulele de aer intr-o anumita unitate de timp si exprimata in m/s

Observatiile meteorologice asupra directiei si vitezei vantului se efectueaza la inaltimea standard de la 10m deasupra solului. In Romania regimul vantului este determinat de particularitatile circulare a atmosferei dar si de particularitatile suprafetei active si in special rolul barajului orografic al Carpatilor care determina prin orientare si inaltime o circulatie regionala si locala a aerului.

Pe teritoriul Romaniei, vitezele medii anuale ale vantului depasesc urmatoarele praguri in :

8m/s, pe crestele cele mai inalte ale Carpatilor la peste 2000m altitudine.

6-8m/s, in sectoarele montane cuprinse intre 1700-2000m altitudine

4-6m/s, intre 1400-1700m altitudine

in depresiuni si zonele deluroase, viteza se reduce treptat in raport cu conditiile locale de adapostire aerodinamica

In zonele cu relief usor fragmentat cele mai mari viteze medii ale vantului se inregistreaza in zona litorala si mai cu seama deasupra intinderii de apa ale Marii Negre. In Delta Dunarii, pe litoralul Marii Negre, in zona mai inalta a podisului din NV, in podisul Central Moldovenesc, dar si pe culoarele intre acestea, viteza medie a vantului depaseste 4m/s. In cadrul Campiei Romane, viteza medie a vantului depaseste 3m/s, in anumite sectoare din Campia Olteniei si aproape in totalitate in extremitatea estica in Campia Baraganului. Valori asemanatoare sunt specifice celei mai mari parti al podisului Moldovei si al Dobrogei, extremitatile vestice ale Campiei de Veste si sudul Banatului Campia Banatului si Dealurile Banatului. In podisul Transilvaniei, exceptat partea mai inalta a podisului Tarnavelor, valorile anuale a vitezei vantului sunt de 1-2m/s. Cele mai mic valori >1m/s, se inregistreaza in depresiunile adapostite din cuprinsul subcarpatilor (Getici). In toate unitatile mentionate exista si deosebiri locale astfel pe formele concave ale reliefului valorile medii anuale ale vitezei vantului pot fi mai mari decat cele specifice, in timp ce convexitatile viteza vantului se poate reduce la sub 1m/s.

In Romania, cea mai mare frecventa o au vanturile care se inscriu in primele 5 grade ale scarii Beaufort, insa in conditii deosebite (deplasarea teritoriului, unor centre barice, trecerea unor sfere) se pot inregistra si vanturi a caror viteza se pot inregistra si pe scara Beaufort. Astfel s-au intalnit viteze maxime ale vantului care au depasit 55m/s in Moldova sau 40m/s in Dobrogea in ianuarie 1956, atunci cand in estul Romaniei s-a inregistrat viscolul secolului. Pe culmile muntilor, viteza vantului poate depasi frecvent 55m/s (Vf. Omu 60m/s) in special in timpul iernii.

Viteza vantului are mare importanta astfel are influenta asupra temperaturii resimtita de corpul uman. Astfel s-a calculat ca un vant care sufla constant cu numai 5m/s poate atenua temperatura aerului intr-o zi de vara de la 30gC, la 22-23gC. In timpul iernii insa, este suficient ca vantul sa sufle cu 2m/s pentru ca in loc de -3, -4 gC, temperatura sa fie simtita ca -17,-18gC.Gradul BeaufortDenumirea vantului Pe uscatViteza (km/h)

0CalmFumul se inalta vertical.Frunzele nu se misca120,7

Vanturile periodice. Musonii

Cel mai important dintre acestia, este musonul indian. Se afla in afara zonei dominata de prezenta alizeelor datorita continentului asiatic. Contrastele termice si barice legate de marea intindere a uscatului Asiei, creeaza premizele formarii unor dintre cele mai cunoscute vanturi ale globului. Acestea sunt vanturi sezoniere, denumirea provenind din limba araba de la cuvantul mausin cu semnificatia de anotimp. In timpul verii partea centrala si sudica a Asiei se incalzeste excesiv, temperatura aerului ajungand in foarte multe locuri la 50gC. Ca urmare a acestui fapt, deasupra acestor regiuni, se va contura o vasta zona depresionala spre care converb, masele de aer umed, dens si racoros de pe oceanele care marginesc tarmurile sudice si s-e ale Asiei. In felul ace