(B/II)INFRACTIUNI CONTRA PATRIMONIULUI

a. furtul, b. furtul calificat, c. tâlh ă ria, d. abuzul de încredere, e. gestiunea frauduloas ă , f. în s el ă ciunea, g. delapidarea, h. distrugerea, i. tulburarea de posesie, j. t ă inuirea

a. FURTUL

Obiectul ocrotirii penaleInfractiunea de furt are ca obiect juridic special acele relatii sociale

cu caracter patrimonial, referitoare la posesia si detentia asupra bunurilor mobile.

Obiectul material al infractiunii il constituie bunul mobil insusit de autorul faptei din patrimoniul privat ori public.

Prin bun mobil se intelege lucrul care poate fi miscat dintr-un loc in altul fara a-si pierde valoarea economics235. In aceasta categorie conceptual^ intra bunurile mobile prin natura lor, cat si cele devenite astfel prin detasarea acestora din bunuri imobile (demontarea pieselor de la un strung, dislocarea caramizilor sau grinzilor unei constructs - operatiuni urmate de insusirea acestor componente ale bunului imobil). Tot astfel, sunt bunuri mobile rodul (fructele, produsele) imobilului, cat si bunurile imobile prin destinatie (animate de munca), susceptibile de a fi sustrase.

Prin ,,bun", ca lucru ocrotit de dispozitia penala, se intelege orice obiect insumat intr-un patrimoniu, privat ori public, si care prezinta valoare pentru detinatorul patrimoniului. Valoarea poate fi economica (exprimabila sau evaluabila in bani), afectiva (fotografii, distinctii pentru anumite merite stiintifice sau culturale ori performante sportive) sau pur si simplu utilitara (de folosinta pentru anumite activitati).

Corpul omului sau anumite parti ale corpului - cat omul este in viata - nu pot fi obiect material al furtului236, dar aparatele si protezele folosite de acesta (stimulator electric cardiac, ochi de sticla, peruca, coroana dentara etc.) pot constitui obiect material al infractiunii.

Nu vor constitui obiect al furtului res nullis (lucrurile ce nu apartin cuiva) si res derelictae (lucrurile abandonate), deoarece acestea nu apartin

1

unui patrimoniu.Potrivit art. 208 alin. (2), sunt considerate bunuri mobile si orice energie

care are o valoare economica. De asemenea, potrivit acelorasi dispozitii, sunt asimilate bunurilor care pot face obiectul unei fapte de furt si inscrisurile de orice fel (corespondente - private sau publice -, registre, albume, manuscrise s.a.), fara ca textul^sa mai pretinda ca acestea sa aiba valoare economica.

In sfarsit, alin. (4) al art. 208 C. pen. incrimineaza fapta de sustragere a unui vehicul, dar nu in scopul insusirii lui - pentru ca in acest caz sunt incidente dispozitiile alin. (I)237 —, ci in scopul de a-1 folosi pe nedrept. Obiectul furtului in situatia data nu va mai fi ,,bunul", in integralitatea acestuia, ci valoarea de intrebuintare a bunului. Furtul are deci un caracter temporar.

Subiectii infractiuniiSubiectul activ nemijlocit (autor) este necircumstantiat de text, el poate

fi, deci, orice persoana. In varianta normativa de la alin. (3) faptuitorul are insa calitatea de proprietar sau coproprietar al bunului sustras de la persoana care il define legitim in posesie sau detentie.

Persoana juridica poate fi subiect activ al acestei infractiuni in conditiile art. l^C.pen.

Infractiunea de furt este susceptibila de savarsire in toate formele de participatie penala - coautorat, complicitate, instigare -, cu precizarea insa ca in cazul coautoratului si al complicitatii concomitente - deci atunci cand actele sunt executate de doua sau mai multe persoane impreuna, din care eel putin una in calitate de autor - fapta constituie infractiunea de furt calificat, prevazut in art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen.238. Asadar formele de participatie proprii infractiunii de furt sunt doar instigarea si complicitatea anterioara.

Subiect pasiv al infractiunii este persoana - fizica sau juridica - din a carei posesie sau detentie a fost sustras bunul mobil.

Pluralitatea de subiecti pasivi este posibila in ipoteza in care, prin aceeasi fapta - deci aceeasi actiune - sunt sustrase bunuri apartinand unor persoane diferite, cat si in cazul cand bunul sustras este in coproprietatea mai multor persoane, ipostaza cunoscuta in doctrina de specialitate si in practica judiciara sub denumirea de unitate naturala a infractiunii239.

Latura obiectivaElemental material al infractiunii se exprima printr-o actiune (eel

mai adesea) ori printr-o inactiune, prin care este sustras un bun mobil

2

din detentia sau posesia persoanei fizice sau juridice.Posesia. Este o stare de fapt care consta in stapanirea materials a

unui lucru de catre o persoana, cu intentia de a se comporta fata de acesta ca proprietar sau titular al altui drept material240. De cele mai multe ori, posesia este exercitata de insusi proprietarul bunului, dar ea poate fi exercitata si de catre o persoana care nu este titulars a acestui drept.

Detentia. Se intelege tot o stapanire de fapt a unui lucru, insotita insa de obligatia de a-1 restitui proprietarului 41.

Din lectura textului se poate desprinde cu usurinta constatarea ca legea penala nu apara impotriva unor fapte de furt numai proprietarul unui bun, ci, in egala masura, si pe eel care il define in posesie sau detentie. De fapt, textul nici nu se refers la raportul juridic de proprietate dintre persoana si bunul respectiv, ci doar la raporturile de posesie si detentie dintre persoana si bun. Mai mult decat atat, dispozitia legala nici macar nu pretinde ca posesia sau detentia bunului sa fie legitima, aceasta conditie a legitimitatii fiind necesara doar in situatia ca bunul este sustras de insusi proprietarul sau coproprietarul acelui bun - art. 208 alin. (3)242. Asa fiind, va constitui infractiunea de furt - in opinia noastra - fapta de sustragere a unui bun din posesia unei persoane, care, la randul ei, 1-a sustras din patrimoniul altei persoane24 .

In cazul in care bunul este sustras din locuinta partii vatamate, in care autorul a patruns fara drept, sunt savarsite doua infractiuni - furtul si violare de domiciliu -aflate in concurs real.

Urmarea imediata a infractiunii consta in schimbarea starii de fapt a bunului, care este scos din posesia subiectului pasiv - si deci de sub controlul si posibilitatea acestuia de a dispune de bun - si mutat in posesia subiectului activ. Cele doua momente - ale deposedarii partii vatamate si imposedarii autorului faptei - nu trebuie sa se suprapuna neconditionat, sa fie simultane, esential fiind doar primul moment pentru realizarea urmarii imediate. Astfel, este produsa urmarea imediata in situatia in care autorul faptei ridica bunul din locul initial si-1 ascunde undeva - fie chiar si in locuinta (incinta) partii vatamate - de unde, direct ori prin intermediul altei persoane, sa-1 ia ulterior pentru a intra efectiv in posesia acestuia2 .

Prin deposedarea de bun, victima furtului sufera o paguba materials, care consta in lipsirea sa de folosinta acestuia.

Legatura de cauzalitate. Intre actiunea de sustragere a bunului si

3

aparitia urmarii imediate este o fireasca legatura de cauzalitate, care rezulta din insasi materialitatea faptei - ex re.

Latura subiectivaForma de vinovatie. Infractiunea de furt se savarseste exclusiv cu

intentie, si anume cu o intentie calificata, intrucat intentiei ii este asociat si scopul.

Textul art. 208 din Codul penal pretinde, pentru realizarea laturii subiective a infractiunii, ca luarea bunului, de catre autor, din posesia sau detentia unei persoane sa fie fara consimtamantul acesteia si in scopul de a si-1 insusi pe nedrept.

Absenta consimtamantului este prezumata, autorului infractiunii revenindu-i obligatia de a dovedi ca a avut acordul partii vatamate, anterior sau concomitent savarsirii faptei, de a o deposeda de bun, in eventualitatea ca el isi face o asemenea aparare. Magistratul nu poate insa primi o asemenea aparare in ipoteza ca autorul faptei tinde a dovedi ca a avut consimtamantul unei persoane in imposibilitatea de a si-1 da - persoana nevarstnica ori persoana senila, sau aflata in stare de intoxicatie alcoolica, alienata mintal s.a. -, deoarece o asemenea persoana nu poate exprima un consimtamant valabil.

Al doilea element al laturii subiective - scopul - este determinant pentru retinerea sau nu a faptei sub incidenta textului incriminator, scopul insusirii pe nedrept a bunului fiind de esenta acestei infractiuni. Asadar, este necesar a se dovedi ca scopul autorului faptei a fost de a-si insusi acel bun, adica de a-1 trece definitiv in posesia lui.

In cazul modalitatii normative prevazute in alin. (4) scopul urmarit de faptuitor nu este acela de a-si insusi definitiv vehiculul, ci doar de a-si insusi folosinta lui.

In literatura si practica judiciara s-au format doua opinii diametral opuse cu privire la rezonanta penala a faptei - destul de frecventa in cazuistica penala - de a se lua un bun, din posesia sau detentia altuia, fara consimtamantul acestuia, pentru a obliga astfel persoana deposedata sa-si achite o datorie anterioara pe care o are fata de eel care a luat bunul pe nedrept, sau pentru a-si preconstitui o proba in justitie.

Majoritatea doctrinarilor considers ca atata vreme cat scopul autorului nu a fost de a lua bunul - fara consimtamantul victimei - pentru a si-1 instapani, scopul fiind cu totul altul, fapta nu constituie infractiunea de furt, ci, eventual, o alta infractiune, sau nici nu va constitui infractiune245 - opinie impartasita si de autorul acestor randuri246. S-au exprimat insa opinii eel putin rezervate cu privire la corecta interpretare a textului art. 208 in raport cu

4

situatiile de fapt mai sus prezentate247.O asemenea disjunctie este prezenta si in practica judiciara. Astfel,

dupa ce instanta suprema248 si alte instante 49 au imbratisat o vreme teza non-infractiunii in astfel de cazuri, instanta suprema a revenit asupra propriei jurisprudence, hotarand ca, si in absenta scopului de insusire definitiva a bunului, infractiunea subzista250.

In cazul in care faptuitorul este in eroare cu privire la apartenenta unora din bunurile sustrase la patrimoniul public, eroarea ii profits acestuia, in sensul ca se va retine in sarcina sa o singura infractiune - de furt contra avutului privat - si nu doua infractiuni de furt - contra patrimoniului privat si, respectiv, public - aflate in concurs.

Pentru realizarea infractiunii de furt este lipsit de relevanta mobilul care 1-a animat pe autor.

Forme. SanctiuniForme. Actele preparatorii desi sunt posibile, nu sunt incriminate.Tentativa la infractiunea de furt este incriminata prin art. 222 Cod penal.Se considers in faza de tentativa fapta unei persoane de a incepe

executarea actelor de sustragere a unui bun, actiune intrerupta, desigur din motive independente de vointa acestuia, mai inainte de a se imposeda cu acel bun.

Asadar, deposedarea victimei de bun, nesuccedata de imposedarea cu acel bun de catre faptuitor, situeaza fapta in perimetrul tentativei si nu in acela al infractiunii consumate. Potrivit teoriei apropriatiunii, care guverneaza Codul nostru penal in materie, furtul este consumat doar in momentul in care bunul a trecut in posesia efectiva, in stapanirea de fapt a autorului infractiunii251, ,,indiferent daca autorul a reusit sau nu sa pastreze acea posesie ori daca el a izbutit sau nu sa paraseasca incinta locului de unde a sustras"252.

In raport cu aceasta delimitare de principiu, infractiunea de furt este consumata in momentul imposedarii autorului cu bunul sustras.

Furtul folosintei unui vehicul se consuma in momentul punerii in miscare a acestuia.

Infractiunea de furt poate avea caracter continuu253 ori continuat254.Sanctiuni. Infractiunea de furt prevazuta in art. 208 se pedepseste cu

inchisoare de la 1 la 12 ani.Persoana juridica se sanctioneaza cu amenda de la 10.000 la 900.000

lei, potrivit art. 71l C. pen.Top of the Document

5

b. FURTUL CALIFICAT

Furtul calificat este o variants a infractiunii de furt, variants agravata de savarsirea faptei in anumite circumstante (imprejurari) considerate de legiuitor ca prezentand un grad sporit de periculozitate sociala. Imprejurarile care agraveaza pericolul social al faptei si impun o sanctionare mai severa a faptuitorilor se refera fie la subiectii sau latura obiectiva a infractiunii, fie la obiectul material al acesteia.

In consecinta, toate explicatiile referitoare la continutul infractiunii de furt isi pastreaza deplina valabilitate, urmand a ne ocupa, in continuare, doar deexaminarea circumstantelor, limitativ enuntate in textul incriminator, care agraveaza fapta.

Alineat (1), lit. a). Doua sau mai multe persoane impreuna.Pentru a fi satisfacuta cerinta legala, este deci necesar ca o pluralitate

de faptuitori sa actioneze, la locul savarsirii furtului, efectiv, concomitent si conjugat, indiferent de forma participatiei - coautori255 sau autor si complici concomitenti 6 - si de contributia concreta a fiecaruia - mai mare sau mai redusa - in comiterea furtului.

Furtul este calificat, potrivit prevederilor art. 209 lit. a) C. pen., chiar daca intre participant nu a existat o intelegere prealabila, ci aceasta a survenit spontan, pe parcursul derularii actiunii de sustragere257 sau daca a doua ori urmatoarele persoane care colaboreaza la comiterea furtului sunt lipsite de raspundere penala -iresponsabil, minori sub 14 ani258 - ori in eroare cu privire la natura faptei2 .

Retinerea acestei agravante, in cazul comiterii furtului de eel putin trei persoane exclude, de buna seama, retinerea si a circumstantei agravante prevazute de art. 75 lit. a) C. pen. - ,,savarsirea faptei de trei sau mai multe persoane impreuna" -, deoarece in cazul aplicarii cumulative a celor doua texte s-ar ajunge la nelegitima si nedreapta situatie de a se da o dubla relevanta aceleiasi imprejurari de fapt si la o sporire nelegala a sanctiunii penale260.

Aplicarea agravantei analizate este insa compatibila cu aplicarea circumstantei agravante prevazute in art. 75 lit. c) C. pen., in ipoteza in care unul dintre faptuitori este major, iar celalalt este minor 61.

Constituind o circumstanta de fapt agravanta reglementata in art. 209 lit. a) C. pen. se rasfrange asupra tuturor participantilor care au cunoscut-o - instigator, complice anterior.

Alineat (1), lit. b). De o persoand avdnd asupra sa o armd sau o substantd narcoticd.

6

Conceptul de ,,arma" este explicat prin dispozitiile art. 151 alin. (1) C. pen., potrivit carora ,,arme sunt instrumentele, piesele sau dispozitivele declarate astfel prin dispozitii legale". Regimul juridic al armelor si munitiilor este reglementat prin mai multe acte normative care asigura cadrul general in acest domeniu: Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor si al munitiilor262; H.G. nr. 130/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 295/2004263 si art. 46-52 din Legea nr. 17/1996 privind regimul armelor de foe si al munitiilor264.

Obiectele ,,de natura" a putea fi folosite ca arme - la care se refera prevederile alin. (2) al art. 151 -, purtate de faptuitor, nu atrag incidenta acestei agravante intrucat legea penala le asimileaza ,,armelor" numai in masura in care au fost intrebuintate pentru atac. Or, intr-o atare ipostaza, fapta nu va mai constitui infractiunea de furt, ci aceea de talharie.

,,Substantele narcotice" sunt acele substante care actioneaza asupra centrilor nervosi, producand pierderea cunostintei, relaxare musculara, diminuarea sensibilitatii si a reflexelor.

Este insa de precizat ca infractiunea de furt, in aceasta circumstanta agravanta, se realizeaza in situatia in care faptuitorul ,,poarta", pur si simplu, o arma sau o substanta narcotica asupra sa, pentru ca daca una sau alta sunt si ,,folosite" in scopul deposedarii victimei de un bun, fapta va constitui infractiunea de talharie.

In practica si doctrina de specialitate s-a afirmat265, cu justificat temei, in opinia noastra, ca pentru incidenta agravantei examinate este irelevant daca faptuitorul s-a inarmat special in vederea comiterii furtului, ori daca acesta era intamplator inarmat la momentul savarsirii infractiunii.

De asemenea, literatura si jurisprudenta de specialitate considers ca nu are relevanta, pentru aplicarea circumstantei, faptul ca arma sau substanta narcotica sunt sau nu vizibile266, opinie de care insa ne distantam. In parerea noastra, constituie furt calificat in aceasta modalitate normativa numai daca armele sunt purtate in ascuns, pentru ca in cazul in care sunt la vedere, simpla lor exhibare, etalare, reprezinta un act implicit de amenintare, situatie ce va atrage incadrarea faptei in dispozitiile art. 211 alin. (2) lit. b), referitoare la infractiunea de talharie calificata.

In ipoteza cand faptuitorul detine arma in mod ilegal, infractiunea de furt calificat va fi retinuta, sub forma concursului real, cu aceea de nerespectarea regimului armelor si munitiilor, prevazuta in art. 279 Cod penal.

Circumstanta analizata este una de fapt, asa incat ea se rasfrange asupra tuturor participantilor nepurtatori de arme sau substante narcotice cu conditia, evident, ca acestia sa cunoasca imprejurarea ca faptuitorul

7

detinea asemenea mijloace in momentul comiterii furtului.Alineat (1), lit. c). De catre o persoana mascata, deghizata sau travestita.Prin mascare se intelege acoperirea integrals sau partiala a fetei cu un

obiect sau cu un material, astfel incat trasaturile individului sa nu poata fi vazute.

Deghizarea implica un proces mai complex de ascundere a identitatii, in cadrul caruia faptuitorul isi poate modifica parametrii trunchiului - atasarea unei cocoase false sau abdomen fals, supradimensionarea umerilor -, ori a aspectelor faciale - atasarea unei barbi sau mustati, purtarea de ochelari cu lentile fumurii ori a lentilelor de contact care schimba culoarea ochilor -, vopsirea parului ori purtarea unei peruci, modificarea mersului, a vocii etc. In acelasi procedeu se include si prezentarea intr-o tinuta sau cu insemne proprii unei profesii - purtarea uniformei de gardian, pompier, postas, agent veterinar, angajat CFR etc.

In sfarsit, prin travestire se intelege aparitia faptuitorului sub un alt sex decat eel pe care il are, ceea ce necesita, desigur folosirea recuzitei si a altor procedee trebuincioase.

Alineat (1), lit. d). Asupra unei persoane aflate in imposibilitate de a-si exprima vointa sau de a se apara. Imprejurarea este identica aceleia examinate la infractiunea de viol.

Alineat (1), lit. e). Intr-un loc public.Sintagma loc public este definita de legiuitor prin art. 152 C. pen.Spre deosebire de alte infractiuni, la care circumstanta reglementata

prin art. 152 din Codul penal opereaza fie ca faptele sunt comise in anumite locuri -circumscrise de text -, fie ca rezonanta acestora este perceputa de public pe varii cai, la infractiunea de furt calificat cerinta respectiva este satisfacuta doar cand faptele sunt comise in acele locuri (spatii) in care publicul are acces permanent sau temporar, in ultima ipoteza fiind necesar si ca locul sa fi fost accesibil publicului. Asadar, pentru ca furtul sa fie calificat prin circumstanta in discutie, fapta trebuie comisa in unul dintre locurile prevazute de lit. a) si b) ale art. 152 din Codul penal. Aceasta este opinia dominanta in doctrina de specialitate267 si practica judiciara268.

Alineat (1), lit. f). Intr-un mijloc de transport in comun.Astfel de mijloace de transport sunt acelea destinate special ori care au

capacitatea de a transports, concomitent, mai multe persoane (tramvaie, trenuri, avioane, vapoare, autobuze etc.).

Este realizata cerinta textului chiar daca, in vehiculul respectiv, nu sunt prezente alte persoane in afara de faptuitor si victima si indiferent daca vehiculul era in deplasare ori stationa269, dupa cum este indiferent daca

8

faptuitorul era el insusi jjasager sau facea parte din personalul de servire al vehiculului.

In ce priveste taxiurile, s-a considerat ca acestea nu sunt ,,mijloace de transport in comun", in sensul art. 209 alin. (1) lit. f), intrucat ele au capacitate redusa de transportare270, iar persoanele care calatoresc in acestea sunt, de regula, in relatii de incredere reciproca. Desigur, nu s-a avut in vedere si vehiculul cunoscut sub denumirea de ,,maxi-taxi".

Alineat (1), lit. g). In timpul noptii. A se vedea explicatiile date la infractiunea de violare de domiciliu.

In practica judiciara s-a considerat calificat, prin prisma prevederilor art. 209 alin. (1) lit. g) din Codul penal, furtul, indiferent daca noaptea a inlesnit ori nu savarsirea faptei271 ori daca locul de unde s-a sustras lucrul era puternic luminat272 sau daca faptuitorul si-a prelungit activitatea, inceputa ziua, si in timpul noptii273.

Instantele judecatoresti au pronuntat solutii274, este drept izolate, prin care agravanta reglementata la lit. g) a fost extinsa si la situatiile cand, desi noaptea nu era instalata, ,,s-a profitat de intuneric" -, cum este cazul furtului comis in tren, la trecerea acestuia printr-un tunel -, dar ele au fost infirmate de instantele de control judiciar si dezavuate in literatura de specialitate275.

Alineatul (1), lit. h). In timpul unei calamitati. Prin ,,calamitate" se intelege o situatie dezastruoasa care loveste o comunitate umana (cutremur, inundatie, incendiu, epidemie grava, catastrofa aeriana, navala, feroviara etc.).

Pentru a fi incidents prevederea de la lit. h), este necesar ca furtul sa fie comis in mod efectiv in timpul calamitatii. ,,Timpul unei calamitati" este determinat de magistrat prin orice mijloc de proba admis de lege, fara a fi influentat de momentul declararii, de catre autoritatile publice competente, a starii de urgenta, intrucat, in mod firesc, declaratia oficiala survine la un oarecare timp dupa declansarea evenimentului, iar starea exceptional^ dureaza, de regula, pana la inlaturarea consecintelor dezastruoase provocate de acesta.

Alineatul (1), lit. i). Prin efractie, escaladare, sau prin folosirea fara drept a unei chei adevarate ori a unei chei mincinoase.

Efractia. Conceptul desemneazS actiunea violenta prin care este inlaturat dispozitivul de inchidere (asigurare), ori un alt obiect care obstaculeaza autorului ajungerea la bunul ori locul unde se afla acesta. Asadar, violenta cu care este inlaturat obiectul sau dispozitivul ce protejeaza bunul constituie o conditie sine qua non a existentei agravantei, in modalitatea efractiei276.

Va fi calificat in aceasta agravanta furtul savarsit prin spargerea

9

geamului (de la locuinta, de la vitrina magazinului, de la autoturism)27 ; prin desfacerea dispozitivului de inchidere a contorului si dereglarea mecanismului de inregistrare a consumului de energie electrica278, prin spargerea ori distrugerea lacatelor, broastelor ori altor sisteme de inchidere - incuiere a usilor, portilor, casetelor, caselor de bani etc., prin inlaturarea plasei care acopera fereastra etc.

Nu va constitui furt prin efractie sustragerea bunului dintr-un vagon a carui usa este sigilata - deoarece sigiliul are rolul de a proba neviolarea acestui spatiu si nu impiedicarea fizicS de a pStrunde in acel spatiu -, ori sustragerea bunului din curtea a carei poarta a fost deschisa fara violarea dispozitivului de inchidere279.

Fapta de a produce pagube materiale partii vatamate prin actiunea de efractare nu constituie o infractiune distincta, ci ea este absorbita in fapta de furt calificat280.

Escaladarea. Conceptul se adreseaza actiunii de depasire (de trecere) peste sau pe sub un obstacol care impiedica ajungerea faptuitorului la bunul pe care intentioneaza sa-1 sustraga. Aceasta actiune presupune un efort fizic - de catarare pe un zid ori pe o poarta281, sau de abordare a unei ferestre282, ori de sapare a unui tunel pe sub o casa sau pe sub un zid - si, deseori, folosirea unor mijloace adecvate - scari, prajini, funii, lopeti, tarnacoape.

La circumstanta escaladare - ca, de altminteri, si la aceea a efractiei -operatiunile trebuie sa fie intreprinse pentru ca autorul sa ajunga la locul unde se afla obiectul, deci sa se plaseze anterior momentului deposedarii victimei, si nu ulterior acestui moment, adica pe itinerariul de indepartare de la locul faptei2 3.

Chei adevarate sunt cheile folosite pentru incuierea-descuierea unui anumit sistem de inchidere, folosite de eel in drept. Nu intereseaza, pentru retinerea acestei agravante, modalitatea in care cheia adevarata a ajuns in posesia autorului furtului: legitima - i-a fost incredintata pentru a introduce ceva in spatiul incuiat, ori pentru a confectiona un duplicat al originalului - sau nelegitima - a gasit-o, a sustras-o.

Chei mincinoase. Acestea sunt dispozitive de deschidere a sistemelor, de incuiere (inchidere) a usilor sau portilor de la imobile, a portierelor de autovehicule, a mecanismelor cu care sunt prevazute casele de bani sau mapele ,,diplqmat", dulapurile metalice ori de lemn, casetele etc.

In doctrina 84 si in jurisprudents285 este dominants opinia in conformitate cu care infractiunea de furt calificat prevazuta de art. 209 alin. (1) lit. i) este oinfractiune complexa, in latura obiectiva a acestuia incluzandu-se si fapta de violare de domiciliu. Asadar, potrivit acestei gandiri, furtul comis prin

10

patrunderea intr-o locuinta - in oricare alta modalitate decat prin efractie, escaladare, folosirea fara drept a unei chei adevarate ori mincinoase - naste un concurs de infractiuni intre aceea de furt (simplu sau calificat) si aceea de violare de domiciliu, in vreme ce, in cazul furtului savarsit in conditiile art. 209 alin. (1) lit. i), infractiunea de violare de domiciliu este absorbita in continutul aceleia de furt calificat.

A fost insa afirmata si o teza contrara286, - la care suntem atasati fara rezerve -, care sustine ca si in cazul savarsirii furtului dintr-o locuinta prin procedeele enuntate in art. 209 alin. (1) lit. i) subzista concursul intre aceasta infractiune si aceea de violare de domiciliu, cu motivarea, in principal, ca din economia textului in discutie nu rezulta, explicit ori implicit, vointa legiuitorului de a include violarea de domiciliu ca pe un simplu element circumstantial in continutul infractiunii de furt; or, constructia infractiunii complexe poate fi doar opera legiuitorului, si nicidecum creatia magistratului.

Alineat (2), lit. a). Bun care face parte din patrimoniul cultural.Agravarea furtului in raport cu apartenenta bunului - obiect material al

infractiunii - la patrimoniul cultural este determinate de valoarea sa insemnata, deseori inestimabila, ceea ce impune, pentru protejarea unor asemenea valori, instituirea unui regim punitiv mai aspru.

Regimul bunurilor din aceasta categorie cu totul speciala este reglementat de Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil287.

Alineat (2), lit. b). Act care serveste pentru dovedirea stdrii civile, pentru legitimare sau identificare.

Acte de stare civila sunt cele care consemneaza si prin care se probeaza fapte si acte juridice privind statutul civil al persoanei - acte de nastere, de casatorie, de deces, de recunoastere a filiatiei etc.

Este lipsit de relevanta, pentru realizarea agravantei, daca actul de stare civila sustras era in original ori in copie autentificata.

Acte de legitimare sau identificare sunt acele documente care dovedesc identitatea persoanei - buletin de identitate, pasaport - sau apartenenta ei la o institutie publica ori privata - legitimate de serviciu, carnet de student s.a. - sau la un partid politic ori formatiune politica.

Pentru a intra in zona de incidents a art. 209 alin. (2) lit. b), actiunea de sustragere trebuie sa vizeze exclusiv acte de natura celqr limitativ enuntate in text, adica acte de stare civila, de legitimare sau identificare. In cazul in care actul nu are o atare aptitudine, fapta de sustragere a acestuia va constitui infractiunea prevazuta de art. 208 alin. (1) cu referire la alin. (5) al aceluiasi articol288.

11

Doctrina si practica judiciara sunt in consens ca furtul actelor mentionate in art. 209 alin. (2) lit. b) se poate comite fie cu intentie directd, fie cu intentie indirectd, dar au refuzat acceptarea incidentei acestei agravante in cazurile cand autorul sustragerii unui bun mobil nu putea prevedea - in raport cu experienta vietii - ca, o data cu acel bun, va fura si un document de stare civila sau identitate.

Alineat (3): lit. a) Titei, gazolina, condensat, etan lichid, benzina, motorina, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisterna;

b) componente ale sistemelor de irigatii;c)componente ale retelelor electrice;d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori

alertare in caz deincendiu sau alte situatii de urgentd publica;

e)un mijloc de transport sau orice alt mijloc de interventie la incendiu, laaccidente de caleferata, rutiere, navale sau aeriene, ori in caz de dezastru;

f) instalatii de siguranta si dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aeriansi componente ale acestora, precum si componente ale mijloacelor de transportaferente;

g) bunuri prin insusirea carora se pune in pericol siguranta traficului si apersoanelorpe drumurile publice;

h) cabluri, linii, echipamente si instalatii de telecomunicatii, radio-comu-nicatii, precum si componente de comunicatii.

Legiuitorul a agravat furtul avand un astfel de obiect material, pe de o parte, din cauza multiplicarii unor asemenea furturi in ultimii ani, pe de alta parte, din cauza efectelor colaterale - nu mai putin primejdioase - provocate de comiterea unor atari fapte: distrugerea sau degradarea conductelor, cisternelor, depozitelor ori vagoanelor-cisterna; scurgerea si risipirea de produse; poluarea mediului; pericolul de declansare a incendiilor.

Agravarea furtului este justificata nu numai de intinderea prejudiciului cauzat prin sustragerea unor asemenea bunuri, ci, mai ales, de periclitarea functionary unor sisteme de interes general. Din categoria unor astfel de bunuri pot fi exemplificate: componente ale retelelor electrice289; dispozitive de semnalizare, alarme ori alertare in caz de incendiu; mijloace de interventie la incendiu, la accidente de cale ferata, rutiere, navale sau aeriene; componente

12

ale sistemelor de irigatii; instalatii de siguranta si dirijare a traficului feroviar, rutier, naval si aerian s.a.

In legatura cu norma de agravarea furtului prevazuta in alin. (3) lit. h) este insa de precizat ca aceasta este aplicabila doar in cazul in care bunurile expres enuntate in text erau integrate intr-o anumita structura tehnica - a decis instanta suprema290 - nu si in ipoteza in care ele existau ca materiale separate, neansamblate intr-un sistem.

O atare interpretare se impune si in cazul sustragerii de componente ale sistemelor de irigatii291 sau ale retelelor electrice.

Alineat (4). Furtul care aprodus consecinte deosebit de grave.Sintagma este definita prin dispozitiile art. 146 Cod penal, in

conformitate cu care ,,prin consecinte deosebit de grave se intelege o paguba materials mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de grava a activitatii, cauzata unei autoritati publice sau oricareia dintre unitatile la care se refera art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice".

Forme. SanctiuniForme. In regimul tentativei ,,clasice" au fost incluse si sanctionate si

unele fapte care, in absenta derogarii legale, puteau fi incadrate ca acte pregdtitoare la infractiunea de furt calificat. Astfel, potrivit dispozitiilor art. 209 alin. final C. pen., este considerate tentativa - in cazul prevazut la alin. (3) lit. a) - si efectuarea de sapaturi pe terenul aflat in zona de protectie a conductei de transport al titeiului, gazolinei, condensatului, etanului lichid, benzinei, motorinei, altor produse petroliere sau gazelor naturale, precum si detinerea, in acele locuri sau in apropierea depozitelor, cisternelor sau vagoanelor-cisterna, a stuturilor, instalatiilor sau oricaror altor dispozitive de prindere ori perforare. Tentativa de furt calificat este pedepsita potrivit art. 222 C. pen.

Consumarea infractiunii survine in momentele explicate la infractiunea de furt.Sanctiuni. Pentru faptele prevazute in alin. (1) si (2) pedeapsa este

unica -inchisoarea de la 3 la 15 ani -, in vreme ce faptele prevazute in alin. (3) sunt pedepsite cu inchisoarea de la 4 la 18 ani.

Furtul care a produs consecinte deosebit de grave se pedepseste cu inchisoare de la 10 la 20 ani si interzicerea unor drepturi.

Persoana juridica se sanctioneaza in cazul furtului calificat cu amenda de la 10.000 la 900.000 lei.

PEDEPSIREA UNOR FURTURI LA PLANGEREA PREALABILA

13

Furtul - in forma lui tip sau calificata - comis intre persoane care sunt in relatie de rudenie, ori in alte relatii care se formeaza si presupun increderea dintre parteneri, este urmarit in mod diferit fata de infractiunile de furt anterior analizate, fiind prevazut in art. 210 C. pen.

Asadar, infractiunea la a carei radiografiere purcedem nu este un alt tip de furt, continutul ei nu difera de continutul infractiunii prevazute de art. 208 din Codul penal. Ceea ce le deosebeste este, pe de o parte, calitatea subiectului activ sau/si pasiv, iar, pe de alta parte, modul de urmarire a infractiunii.

Furtul savdrsit:a) Intre soti. A se vedea explicatiile date la infractiunea de omor.In legatura cu aceasta calitate a subiectilor si cu pozitia psihica a

faptuitorului, este de evidentiat ca doctrina292 si practica juridica au considerat, pe de o parte, ca furtul este savarsit ,,intre soti" chiar daca acestia sunt despartiti in fapt2 , iar pe de alta parte, ca infractiunea se realizeaza - in lumina celor explicate la infractiunea de furt - numai in masura in care luarea bunului de catre autor se face in scopul de a si-1 insusi pe nedrept si deci de a-1 pagubi pe celalalt sot.

Dimpotriva - s-a decis constant in jurisprudents - in situatia in care sotul sustrage bunuri comune fara intentia de a si le insusi pe nedrept, ci in alt scop -conservarea acestora294, procurarea mijloacelor materiale necesare intretinerii copilului295 -, fapta nu constituie infractiunea de furt intre soti.

Intre rude apropiate. A se vedea dispozitiile art. 149 din Codul penal.De catre un minor in paguba tutorelui sau. A se vedea explicatiile

de la infractiunea de act sexual cu un minor.De catre eel ce locuieste impreuna cu persoana vatamata.Prin ,,a locui", in sensul art. 210 din Codul penal, s-a inteles -

deopotriva in doctrina si practica judiciara - folosirea in comun a unui spatiu de locuit, in intregime sau in parte, permanent sau pe o perioada de timp limitata, in ultima situatie durata folosirii fiind atat cat sa-i imprime caracter de stabilitate296. In aceasta ipoteza, bunul sustras trebuie sa se afle intr-o zona folosita in comun, unde au acces, deopotriva, faptuitorul si persoana vatamata.

S-au considerat in situatii de acest tip: persoanele care loeuiese in dormitoarele comune ale unor unitati militare, camine, internate, precum si ale organizarilor de santier ori ale unor organizari prilejuite de lucrari sezoniere; concubinii care convietuiesc intr-o locuinta comuna; fostii soti care, dupa divort, continua sa locuiasca impreuna297.

Nu au fost asimilate acestei conditii persoanele care ocupa temporar un spatiu de locuit (cabina unui vapor, cuseta unui vagon de tren, camera

14

unui hotel)298.Infractiunea de furt savarsita de persoanele limitativ mentionate in

textul art. 210 din Codul penal se urmareste exclusiv la plangerea prealabila a persoanei vatamate, indiferent daca infractiunea este aceea tip, ori modalitatea ei agravata299.

In cazul ca s-a introdus o asemenea plangere, textul ofera posibilitatea stingerii litigiului penal pe cale amiabila, prin impacarea partilor.

De catre eel care este gazduit de persoana vatamata.Intelesul conceptului de ,,gazduire" este acela de a beneficia de

adapostirea, de ospitalitatea persoanei vatamate, care-i ofera faptuitorului posibilitatea persoanei de a locui impreuna vremelnic.

Intr-o asemenea situatie nu pot fi considerate persoanele care se gasesc intamplator in locuinta celui de la care au furat - vizita ocazionala300, sau eel care a condus acasa persoana vatamata aflata intr-o stare avansata de ebrietate - ori cele care detin, cu titlul de chirias, o camera mobilata in locuinta victimei301, sau persoanele carora le-a incetat gazduirea302.

Este de observat ca sunt incidente dispozitiile acestui text numai cand furtul este comis de catre eel gazduit in paguba celui care gazduieste, dar nu si cand furtul a fost comis de persoana care a gazduit.

Top of the Document

c. TALHARIA

Obiectul ocrotirii penaleObiectul juridic special al infractiunii este complex - ca si

structura infractiunii -, el fiind constituit, pe de o parte, din relatiile sociale cu caracter patrimonial referitoare la posesia si detentia bunurilor mobile, iar pe de alta parte, din relatiile sociale referitoare la viata, integritatea corporals, sanatatea, libertatea -fizica sau psihica - a individului

Infractiunea de talharie este o infractiune complexa, alcatuita, prin vointa legiuitorului, din doua sau mai multe fapte incriminate de legea penala.

Independent de faptele ilicit penale din expresia ce defineste talharia, vom distinge, in structura acesteia, doua tipuri de infractiuni:

15

a) infractiunea scop, care, intotdeauna, este o infractiune de furt, pentru ca,finalmente, deposedarea unei persoane - fizice sau juridice - de un bun reprezintaobiectivul central si principal urmarit de faptuitor si,

b) infractiunea mijloc, ce poate fi de mai multe genuri - lovire, lipsire delibertate in mod ilegal, amenintare etc. -, savarsita de autor cu diferite motivatii -pentru a pastra bunul, pentru a sterge urmele samavolniciei sale etc. -, dar care esteinfaptuita, intotdeauna, in legatura cu infractiunea scop.

Obiectul material al infractiunii este, in principal, bunul la care atenteaza autorul faptei, dar, in aceeasi masura, obiect material poate fi si corpul persoanei asupra careia se indreapta actiunea violenta - persoane care sunt deposedate de bun, ori care intervin pentru a-1 prinde pe faptuitor etc. -, cat si unele lucruri apartinand acestora (imbracaminte, alte bunuri distruse in cadrul actiunii violente).

Subiectii infractiuniiNici subiectul activ nemijlocit (autor) si nici subiectul pasiv nu sunt

circumstantiati de text, deci orice persoana poate avea calitatea de subiect al infractiunii.

Sunt subiecti activi nemijlociti (autori) ai infractiunii de talharie toti participants la comiterea faptei, indifferent daca unii dintre acestia doar au molestat victima, iar altii s-au limitat la deposedarea acesteia de bun303.

Persoana juridica poate fi subiect activ al acestei infractiuni, in conditiile art. l^C.pen.

Infractiunea de talharie este susceptibila de savarsire, in afara coautoratului, si in modalitatile instigare si complicitate.

Subiecti pasivi sunt toate persoanele prejudiciate - fizic, psihic sau material -de pe urma infractiunii304.

In cazul unei pluralitati de subiecti pasivi, deposedati de bunuri printr-o actiune unica de violenta sau amenintare, vor exista tot atatea infractiuni de talharie, in concurs ideal, cate persoane au fost vatamate - fizic si/sau psihic305.

Latura obiectivaElementul material - prin efectul ,,reactiei in lant" imprimat de

continutul infractiunii - are, frreste, caracter complex, el fiind exprimat prin

16

actiuni, conjugate, de deposedare a victimei de bun, cat si de violentare - fizica sau psihica - a persoanei (persoanelor). Actiunile, din al doilea tip, sunt intreprinse de autor pentru a obtine sau pastra bunul detinut de persoana vatamata306, ori pentru a inlatura urmele infractiunii sau pentru a-si asigura scaparea de raspundere307. Intre cele doua tipuri de actiuni exista o indispensabila relatie de interconditionare, in absenta acestei relatii constructia juridica complexa a talhariei dezintegrandu-se in infractiunea de furt, pe de o parte, si infractiunea de lovire/vatamare corporala, amenintare etc., pe de alta parte368.

Actiunilor violente, de natura celor mai sus explicate, le sunt asimilate si actiunile prin care victima infractiunii este pusa in stare de inconstienta ori in neputinta de a se apara.

In raport cu mijloacele folosite in cadrul infractiunii de talharie se disting trei modalitati normative:

1.Furt prin amenintare. Conceptul amenintare a fost explicat la analizainfractiunii prevazute de art. 193. Amenintarea precede deposedarea victimei debun, aceasta cedandu-1 sub imperiul constrangerii psihice exercitate de autor309.

2.Furt prin violente. Despre violentele fizice sau psihice, care au ca urmareprovocarea unor vatamari ale integritatii corporate sau sanatatii, ce necesita ingrijirimedicale ori care cauzeaza diferite alte consecinte - infirmitate, slutire, avort etc. -s-au dat explicatiile cuvenite la infractiunile prevazute de art. 180-182 Cod penal,explicatii care isi pastreaza integral valabilitatea si la infractiunea de talharie.

Actiunile violente subsumate elementului material al infractiunii de talharie prevazute in alin. (1) sunt cele care au urmarile aratate in art. 180 si 181 Cod penal.

Violentele, ca si amenintarile, sunt exercitate de autor fie in scopul comiterii furtului - anterior sau concomitent sustragerii bunului -, fie pentru a-si pastra bunul sustras, a sterge urmele infractiunii, ori a-si asigura scaparea310 - posterior comiterii furtului.

Este insa de precizat ca violentele - fizice sau psihice - sunt indreptate asupra persoanei - indiferent daca aceasta este insasi victima, sau cea care pazeste bunul, ori care intervine pentru a captura faptuitorul - si nu asupra lucrului. Va exista totusi infractiunea de talharie daca violenta este

17

indreptata impotriva bunului in scopul de a infricosa victima311.In cazul insa in care bunul, chiar aflat asupra victimei, este sustras fara

ca autorul sa exercite agresiuni fizice sau psihice si, in consecinta, fara ca victimei sa i se produca o suferinta - ca, de pilda, smulgerea caciulii purtate de aceasta -, fapta nu va constitui infractiunea de talharie - a decis instanta suprema, in compunerea de 7 magistrati312 -, ci infractiunea de furt.

3.Furt prin punerea victimei in stare de inconstienta sau in neputinta de a seapara.

Asemenea stari au fost examinate pe larg la infractiunea de viol si ele au inteles identic la infractiunea de talharie, cu precizarea insa ca autorul faptei, prin actiunea lui, produce una sau alta din starile mentionate in text.

In ipoteza ca victima se afla intr-o asemenea stare datorata propriei vointe (este in stare de inconstienta din cauza consumului voluntar de bauturi alcoolice ori de stupefiante), sau din cauza actiunii intreprinse de alte persoane, iar autorul doar a profitat de acea stare preexistenta interventiei sale, fapta nu constituie infractiunea de talharie, ci aceea de furt313.

Violentele se pot savarsi fie asupra persoanei prejudiciate, fie a oricarei alte persoane, ca, de pilda, aceea care detine - in posesie sau detentie - bunul, care pazeste bunul ori care incearca sa-1 impiedice pe autor sa comita furtul, ori sa-siasigure p&strarea bunului, scSparea314 sau stergerea urmelor infractiunii. In opinia noastrS, infractiunea de talhSrie este realizata si atunci cand violentele sunt exercitate asupra unui membru al familiei partii vStSmate, ori a unei persoane de care aceasta este legata sufleteste, pentru a sili astfel victima sa cedeze bunul.

Modalitatile agravate ale variantei tipice a talhariei sunt prevazute in alin.

(2)-(3).Circumstantele agravante prevazute in alin. (2)-(2 ) se suprapun, in

mare masurS, acelora analizate la infractiunea de furt calificat. Asa fiind, vor fi puse in evidentS identitatile, dupa caz deosebirile in redactarea textelor.

Agravantele reglementate in alin. (1) lit. a)-c) sunt identice cu cele examinate la infractiunea prevazutS de art. 209 alin. (1) lit. c), g), e) si f) cu precizarea insa ca in vreme ce furtul este calificat in cazul in care este comis intr-un mijloc de transport in comun, talharia este agravatS, potrivit prevederilor alin. (2) lit. c) teza a Il-a, cand este comisa in oricare mijloc de transport.

Imprejurarile agravante prevazute in art. 211 alin. (21) lit. a), b) si d)

18

au acelasi continut si inteles cu eel aratat cu ocazia explicatiilor dispozitiilor din art. 209 alin. (1) lit. a), b) si h). Ceea ce apare in plus la infractiunea de talharie este si folosirea unei substante paralizante la realizarea infractiunii de furt.

,,Substantele paralizante" fac incapabila victima a actiona, a se misca, a se manifesta in orice mod.

In afara agravantelor comune cuprinse in textele incriminatorii citate, talharia mai este agravata in ipotezele ca aceasta este comisa ,,intr-o locuinta sau in dependinte ale acesteia" -, sau ,,a avut vreuna din urmarile arState in art. 182". In ipoteza normativa reglementatS in alin. (22) lit. c), infractiunea de violare de domiciliu este absorbita in continutul infractiunii de talharie315.

In sfarsit, agravanta stabilita in alin. (3) este incidents in cazurile in care talharia ,,a produs consecinte deosebit de grave" - a se vedea dispozitiile art. 146 C. pen. - sau ,,a avut ca urmare moartea victimei".

Urmarea imediata si legatura de cauzalitate privesc doar actiunea principals si sunt identice cu cele de la furt, fiind indiferent daca actiunea adiacenta si-a atins sau nu scopul. Este deci necesar numai ca actiunea principals (de furt) sa fie efectiva.

Latura subiectivaElementul subiectiv al infractiunii de talharie este, de asemenea,

complex, el exprimandu-se in forma intentiei, la ambele tipuri de actiuni - principals si secundara (adiacenta).

Intentia care caracterizeaza infractiunea de talharie, in intregul ei, este calificata, incluzand si elementul scop - spre care se indreapta actiunea adiacenta -, iar acest scop este acela de a obtine sau pastra bunul, ori de a inlatura urmele infractiunii, sau de a facilita faptuitorului exonerarea de raspundere.

Intentia cu care se comit ambele tipuri de actiuni - furt si violente - poate fi concomitenta, dar intentiile care caracterizeaza fiecare actiune pot fi si succesive, deci una premerge celeilalte316.

Este insa de precizat ca urmarile aratate in art. 182 (vatamarea corporals grava) si art. 174 (moartea victimei) sunt praeterintentionate, autorul neprevazand producerea lor, ori socotind fara temei ca acestea nu se vor produce, astfel incat eleii sunt atribuite sub forma culpei317. In ipoteza insS in care autorul a prevSzut si urmarit producerea unor astfel de urmSri, suntem in prezenta unui concurs de infractiuni, intre aceea de talharie prevazuta in art. 211 alin. (2) si aceea de omor calificat prevazuta de art. 176 lit. d) C. pen.318

19

Forme. SanctiuniForme. Tentativa infractiunii de talharie este realizata - identic

aceleia de furt - atunci cand actiunea principals - de furt - este intreruptS, din motive independente de vointa fSptuitorului, mai inainte de deposedarea victimei de bun, cu conditia, absolut obligatorie, ca sa fie insotita de actiunea adiacenta - de violenta (lovire, amenintare etc.)319, in absenta actiunii adiacente, tentativa de deposedare a victimei de bun este la infractiunea de furt si nu la aceea de talharie.

Exists tentativa la infractiunea de talharie - respectiv, infractiune consumata - si in cazul cand violentele se exercitS in scopul sustragerii unui vehicul pentru a-1 folosi pe nedrept320.

Consumarea infractiunii de talharie survine, aidoma infractiunii de furt, in momentul imposedarii autorului cu bunul sustras, actiune asociata, desigur, la actiunea violenta - anterioara, concomitenta sau posterioara actului de deposedare321 - intreprinsa in legSturS cu furtul.

Sanctiuni. Infractiunea de talharie se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 18 ani, in varianta tip. Pedeapsa prevazuta in alin. (2) este inchisoarea de la 5 la 20 ani, iar in alin. (2 ) inchisoarea de la 7 la 20 ani. Fapta prevazuta in alin. (3) este pedepsita cu inchisoarea de la 15 la 25 ani si interzicerea unor drepturi.

Persoana juridicS se sanctioneaza, in toate ipotezele de incriminare, cu amenda de la 10.000 la 900.000 lei.

Top of the Document

d. ABUZUL DE INCREDERE

Obiectul ocrotirii penaleObiectul juridic special este constituit din acele relatii sociale privitoare

la patrimoniu - privat sau public -, relatii statornicite pe temeiul increderii (probitatii) interpersonale referitoare la transmiterea detentiei unor bunuri mobile.

Ceea ce caracterizeaza aceasta infractiune, si o deosebeste, in principal, de aceea de fiirt, este ca transferul bunului mobil din detentia unei persoane (victima) in detentia altei persoane (autor al infractiunii) se realizeaza licit (sub un titlu legal), dar, ulterior, faptuitorul, cu rea-credinta, interverteste detentia sa temporara asupra bunului intr-o deplina stapanire a acestuia. Deci el se comporta fata de bunul ce i-a fost incredintat ca un veritabil proprietar, evident in mod abuziv, privand persoana - fizica sau juridica -ce i-a incredintat bunul de drepturile pe care le avea asupra acestuia si provocandu-i, pe aceasta cale, un prejudiciu material.

20

Obiectul material al infractiunii este insusi bunul mobil - aflat in patrimoniul privat sau public - transmis in detentia faptuitorului, pe care acesta si-1 instapaneste.

Bunul mobil, obiect material al infractiunii, are intelesul explicat la infractiunea de furt. Acest bun mobil este detinut cu orice titlu de victima, situatie care necesita insa unele precizari.

Aidoma infractiunii de furt, textul infractiunii prevazute in art. 213 din Codul penal acorda protectie impotriva actiunii frauduloase acolo mentionate nu numai persoanei care este proprietar al bunului, ci oricaror persoane care detin, sub orice titlu, un bun. Asadar, textul pretinde doar ca bunul sa fie detinut de o alta persoana decat faptuitorul.

Transferul detentiei asupra bunului de la victima la infractor se realizeaza, de regula, in virtutea unui raport juridic - contract de depozit, transport, comodat, gaj, credit - insa nu lipsesc din practica judiciara nici cazurile in care transferul bunului -implicit titlul sub care autorul preia detentia bunului - provine dintr-o dispozitie a legii, dintr-un act al unei autoritati326 sau chiar dintr-o situatie de fapt in baza careia se transmite stapanirea bunului.

In doctrina327 si jurisprudenta328 s-a considerat ca refuzul de a restitui o suma imprumutata nu constituie infractiunea de abuz de incredere, cu motivarea ca incazul imprumutului de consumatie, care se refera la bunuri consumabile, o data cu acestea se transmite si dreptul de proprietate asupra lor, ceea ce determina, in cazul refuzului restituirii la scadenta a imprumutului (o suma de bani), nasterea unui litigiu civil si nu incidenta art. 213 C. pen.

Subiectii infractiuniiSubiectul activ si subiectulpasiv al infractiunii sunt circumstantiati de text.Subiect activ nemijlocit (autorul) poate fi numai persoana careia i se

incredinteaza un bun mobil - in virtutea unui raport juridic ori a altor situatii examinate -, iar subiect pasiv (victima) poate fi doar acea persoana - fizica sau juridica - care a incredintat bunul detinut cu orice titlu.

Potrivit dispozitiilor art. 191 C. pen. subiect activ al infractiunii poate fi si persoana juridica.

Participatia penala la savarsirea infractiunii este posibila in toate formele ei -coautorat, instigare, complicitate -, in cazul instigarii ori complicitatii nemaifiind insa necesar ca faptuitorii sa aiba calitatea pretinsa de text.

21

Latura obiectivaElemental material al infractiunii se exprima printr-o actiune sau

inactiune, din cele limitativ si altemativ enuntate in text, si anume: a) insusirea bunului mobil al altei persoane; b) dispunerea pe nedrept de acest bun; c) refuzul de a restitui bunul.

Insusirea bunului. Conceptul insusire are intelesul intrucatva asemanator aceluia de la infractiunea de furt. Spre deosebire insa de infractiunea in comparatie, deposedarea de bun, in cazul abuzului de incredere, se face cu consimtamantul (acordul) persoanei care il detine - de fapt, chiar aceasta incredinteaza bunul -, iar imposedarea autorului infractiunii are loc intr-un al doilea timp - uneori chiar departat de primul timp - si este realizata, asa cum aratam, in mod fraudulos (abuziv), prin intervertirea titlului legal de detentor in situatia de proprietar uzurpator al bunului.

Acesta este intelesul conceptului de insusire in sensul art. 213 alin. (1) Cod penal.A dispune pe nedrept de bun. Conceptul a dispune exprima acea

conduita a persoanei fata de bun admisa legal doar proprietarului acestuia, conduita in cadrul careia persoana are dreptul de a face ce doreste cu bunul sau - sa il vanda, consume, imprumute, distruga - daca distrugerea nu este prohibits prin dispozitiile art. 219 alin. (1) si (3) - abandoneze, prelucreze.

A dispune pe nedrept. Actul de dispozitie, potrivit textului, trebuie sa fie ,,pe nedrept" pentru a constitui infractiunea analizata, adica autorul actiunii sa nu aiba dreptul - in virtutea conditiilor stabilite in cadrul raportului juridic - sa se comporte cu bunul in maniera in care a facut-o.

Refuzul de a restitui bunul. Prin aceasta sintagma se intelege refuzul persoanei careia i s-a incredintat bunul de a-1 restitui persoanei care i 1-a incredintat.

Refuzul autorului infractiunii trebuie exprimat in mod manifest (expres) - nu este astfel considerate cererea de a amana remiterea bunului - si el succede solicitarii, de menea, manaseifests (somativa), a partii vatamate de a i se restitui bunul329.

Solicitarea de a se restitui bunul se poate face si prin mandatar ori de catre succesorul persoanei vatamate care a decedat330.

Nepredarea bunului la termenul scadent nu echivaleaza cu o atitudine de impotrivire a persoanei de a-1 restitui, dar, asa cum s-a statornicit cu temei in practica judiciara, neremiterea bunului la un alt termen, convenit de parti dupa expirarea primului termen, va putea fi considerate ca refuz de restituirea bunului.

22

Tot astfel, nu echivaleaza cu un refuz, in sensul infractiunii de abuz de incredere, nerestituirea bunului din pricina faptului ca acesta a fost sustras ori distrus de o terta persoana, imposibilitatea justificata a persoanei careia i s-a incredintat bunul de a-si indeplini obligatia constituind temei doar pentru antrenarea raspunderii civile - si nu penale -, deoarece lipseste intentia de fraudare.

Urmarea imediata consta, pe de o parte, in imposedarea frauduloasa a autorului cu bunuri care constituie obiect material al infractiunii, iar pe de alta parte, in lipsirea partii vatamate de posibilitatea exercitarii drepturilor ei asupra bunului in cauza si in producerea, prin consecinta, a unui prejudiciu material.

Legatura de cauzalitate dintre actiune/inactiune si consecintele acestora rezulta din insasi materialitatea faptelor - ex re.

Latura subiectivaForma de vinovatie. Infractiunea de abuz de incredere se savarseste exclusiv

cu intentie - ca forma a vinovatiei - in ambele ei modalitati - directa ori indirecta. Asadar, autorul infractiunii trebuie sa realizeze ca prin actiunea/inactiunea sa de apropriere frauduloasa a bunului persoanei vatamate, o priveaza pe aceasta de exer-citarea drepturilor legitime pe care le are asupra bunurilor in cauza, si sa urmareasca ori sa accepte producerea rezultatului. Savarsirea infractiunii din culpa este exclusa.

Textul nu pretinde, pentru realizarea infractiunii, existenta unui scop sau mobil.

Forme. SanctiuniForme. Desi posibila, ca realizare faptica, tentativa nu este sanctionata de lege.Consumarea infractiunii survine, instantaneu, intr-unul dintre cele 3

momente in care se materializeaza actiunea-inactiunea: insusirea bunului, dispunerea pe nedrept de acesta, refuzul de a-1 restitui.

Sanctiuni. Abuzul de incredere se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 4 ani sau cu amenda.

Persoana juridica se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 la 600.000 lei, potrivit art. 71l alin. (2) C. pen.

Top of the Document

e. GESTIUNEA FRAUDULOASA

Obiectul ocrotirii penale

23

Obiectul juridic special este identic cu eel al infractiunii de abuz de incredere, iar obiectul material al infractiunii este constituit din bunurile insumate in masa patrimoniului gestionat (o universalitate de bunuri mobile si/sau imobile) care si-au pierdut total sau partial valoarea din cauza gestionarii lor frauduloase, pricinuindu-se astfel o paguba persoanei care le-a incredintat spre conservare ori administrare.

Subiectii infractiuniiAidoma infractiunii de abuz de incredere, subiectii infractiunii de

gestiune frauduloasa sunt circumstantiati de text.Astfel, subiect activ nemijlocit (autor) va fi doar acea persoana careia i

s-au incredintat bunuri spre conservare sau administrare.Subiect activ poate fi si persoana juridica, in conditiile art. 191 C. pen.Infractiunea este susceptibila de savarsire in participate. In cazul

coautoratului - mai multe persoane se angajeaza sa gestioneze, in comun, un patrimoniu -, fiecare dintre autori trebuie sa aiba calitatea ceruta de text, dar in cazul instigarii ori al complicitatii, subiectii nu mai sunt calificati.

Subiectul pasiv este acea persoana - fizica sau juridica - care incredinteaza bunuri - din patrimoniul privat sau public - spre conservare sau administrare unei persoane fizice.

Latura obiectivaElemental material al infractiunii consta dintr-o actiune sau dintr-o

inactiune331 prin care sunt lezate bunurile aflate in administrarea sau conservarea autorului faptei. Pot constitui actiuni de acest tip, spre exemplu, vanzarea unui bun din patrimoniu la un pret inferior celui practicat pe piata, sau degradarea autoturismului primit spre conservare din cauza folosirii lui de catre faptuitor in interes propriu, ori acordarea unor salarizari exagerate; iar inactiuni de acest tip -neincasarea unor datorii, sau tolerarea furturilor in paguba patrimoniului gestionat, ori neluarea masurilor de ingradire a unei culturi pentru a o proteja de actiunile distrugatoare ale animalelor etc.

In ipoteza in care actiunile/inactiunile pagubitoare patrimonial nu sunt in legatura cu activitatea de administrare sau conservare a bunurilor, fapta nu va constitui infractiunea de gestiune frauduloasa, ci, eventual, o alta infractiune332.

Gestiune. Conceptul defineste o activitate complexa intreprinsa de o persoana in legatura cu patrimoniul - privat sau public - apartinand altei persoane - fizice saujuridice.

Conservarea bunurilor. Potrivit obligatiilor asumate, prin contract sau

24

prin efectul legii, persoana desfasoara activitati de pazire a bunurilor, de mentinere a valorii lor si, in general, orice activitati necesare si menite a conserva integralitatea cantitativa si calitativa a patrimoniului astfel gestionat.

In literatura de specialitate sunt asimilate unor asemenea acte de gestiune si actele utile pentru dobandirea unui drept cu privire la acele bunuri sau pentru evitarea stingerii unui astfel de drept333 (inscriptia unei ipoteci, intreruperea unei prescripts etc.).

Administrarea bunurilor. Activitatile de ,,administrare" a bunurilor sunt mult mai numeroase si complexe decat cele de ,,conservare" - pe care, de altfel, le si includ -, obligatiile administratorului, asumate evident tot printr-un contract sau prin efectul legii, putand consta in: primirea (sub orice titlu), evidentierea, manuirea, eliberarea (sub orice titlu, deci si vanzarea sau donarea) bunurilor primite in gestiune.

Drepturile si obligatiile persoanei referitoare la patrimoniul incredintat spre gestionare sunt cele stabilite prin contractul incheiat cu persoana care i-a incredintat in acest scop patrimoniul, sau cele stabilite prin actul emis in virtutea si in aplicarea dispozitiei legale.

Patrimoniul incredintat spre gestionare cuprinde o universalitate de bunuri -si nu numai un bun sau altul determinat, cum este in cazul infractiunii de abuz de incredere - universalitate ce poate cuprinde bunuri mobile si/sau imobile, fungibile si/sau nefungibile, consumptibile si/sau neconsumptibile, precum si drepturi (reale, de creanta etc.).

Este lipsit de importanta pentru realizarea infractiunii daca mandatul dat pentru gestionarea patrimoniului este exprimat intr-o forma scrisa sau orala, ori daca este cu titlu gratuit sau oneros.

Urmarea imediata consta in producerea unei pagube persoanei care i-a incredintat autorului bunurile spre administrare sau conservare.

Intre actiunea/inactiunea faptuitorului si urmarea imediata trebuie stability o legdturd de cauzalitate, adica trebuie demonstrat ca paguba inregistrata de partea vatamata este consecinta actelor frauduloase prin care i s-au gestionat bunurile.

Latura subiectivaForma de vinovdtie. Infractiunea de gestiune frauduloasa se

savarseste exclusiv cu intentie, in ambele ei forme - directd sau indirectd. Asadar, faptuitorul realizeaza, in toate cazurile, ca prin conduita sa fata de bunurile gestionate creeaza un prejudiciu material persoanei care i le-a incredintat, si el urmareste ori accepts producerea acestui rezultat. Prin expresia ,,cu rea-credinta", prezenta in text, legiuitorul si-a marcat limpede

25

vointa de a exclude posibilitatea sanctionarii penale a unei asemenea fapte atunci cand ea este comisa din culpa.

La modalitatea agravata, prevazuta in alin. (2) intentia este chiar calificatd, intrucat insumeaza elementul scop, care consta in urmarirea obtinerii unui profit material prin savarsirea infractiunii.

Textul nu pretinde ca autorul sa fi urmarit un anume scop - la modalitatea tip reglementata in alin. (1) -, ori sa fi fost animat de un mobil.

Forme. SanctiuniForme. Legea nu prevede sanctionarea tentativei, desi aceasta este posibila.Consumarea infractiunii are loc in momentul aparitiei urmarii

imediate, respectiv in momentul producerii efective a pagubei in dauna patrimoniului privat ori public.

Sanctiuni. In forma tip, infractiunea este pedepsita cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani, iar in varianta agravata pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani, daca fapta nu constituie o infractiune mai grava.

Persoana juridica se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 la 600.000 lei.Top of the Document

f. INSELACIUNEA

Obiectul ocrotirii penaleObiectul juridic special este constituit din fasciculul de relatii sociale

privitoare la patrimoniu, privat si public, formate pe temeiul bunei-credinte si al increderii reciproce a subiectilor acestor raporturi.

Obiectul material al infractiunii poate fi un bun mobil sau imobil si, in general, orice valoare materials, cum este, de pilda, un inscris care incorporeaza o asemenea valoare (libret334 sau obligatiune CEC, adeverinta de castigarea unui premiu la loterie, actiune la o banca etc.).

In varianta prevazuta in alin. (3), obiectul material consta in contractul prin a carui valorificare - executare este prejudicial material victima, iar la varianta agravata de la alin. (4), obiectul material este cecul335.

Subiectii infractiuniiSubiectul activ nemijlocit (autor) al infractiunii este necircumstantiat de

text, el putand deci fi oricare persoana.Poate fi subiect activ si persoana juridica, in conditiile art. 191 C. pen.Infractiunea este susceptibila de participate in toate formele acesteia -

coautorat, instigare, complicitate.Subiectul pasiv al infractiunii este insa circumstantiat, si anume, poate fi

26

doar acea persoana, fizica sau juridica, prejudicial materialmente prin fapta inselatoare.

Latura obiectivaElementul material al infractiunii consta intr-o actiune - rar intr-o

inactiune -de inducere in eroare a unei persoane, careia i se prezinta in mod distorsionat o situatie ori o imprejurare de fapt - prin alterarea adevarului -, cu alte cuvinte, asa cum o spune chiar textul - fie este prezentata ca mincinoasa o fapta adevarata, fie o fapta adevarata este prezentata ca mincinoasa.

Acesta difera in raport cu modalitatile normative ale infractiunii.Astfel, in alin. (1) al art. 215 este prevazuta modalitatea tip (simpla) a

infractiunii, al carei element material consta dintr-o actiune/inactiune vicleana, de inducere in eroare (de pacalire), exprimata oral sau in scris.

In alin. (3) al articolului este prevazuta o varianta speciala a modalitatii tip -asa numita inselaciune in conventii - al carei element material consta in actiunea sau omisiunea din contract care induce in eroare partea contractanta. In cazul acestei variante speciale, partenerul contractual este indus in eroare fie cu ocazia incheierii contractului336 - adica in faza negocierii pana la intervenirea acordului si semnarea actului -, fie in faza executarii contractului - adica in faza derularii acestuia (la livrarea marfii, care poate fi inferioara calitativ, la plata pretului etc.). Este esential de retinut la inselaciunea in conventii ca - asa cum pretinde textul - in absenta erorii in care a fost indusa ori mentinuta victima, aceasta nu s-ar fi angajat la incheierea ori executarea contractului in conditiile acolo stipulate.

Inselaciunea in modalitatea tip, ca si varianta ei speciala - inselaciunea in conventii - pot avea cate o varianta agravata, atunci cand ele sunt savarsite in anumite conditii, prevazute in alin. (2) al textului. Deci modalitatea agravata a infractiunii de inselaciune are ca obiect material actiunea/inactiunea de inducere in eroare a unei persoane (aceea caracteristica modalitatii tip) savarsita insa prin folosirea de: a) nume mincinoase, b) calitati mincinoase33 sau c) alte mijloace frauduloase338.

a) Nume mincinoase. Este un nume care nu apartine faptuitorului. Numele este ,,imprumutat" de la alta persoana - in locul careia se prezinta, pretinzand ca este acea persoana -, sau este imaginar - pentru a-si ascunde reala identitate si a zadarnici astfel descoperirea sa, ori pentru ca numai in acest mod reusea inducerea in eroare a victimei (se prezinta sub nume de rezonanta germanica si vorbeste romana cu accent german spre a convinge victima ca este ,,agentul" unei firme mtincheneze).

b)Calitati mincinoase. A se vedea explicatiile date la infractiunea de

27

violarede domiciliu.

c)Mijloace frauduloase. Actiunea de inselare a unei persoane se realizeaza, inregula generala, prin prezentarea de catre autorul infractiunii a unor stari de faptneconfonne realitktii, adica prin vorbe amagitoare, mincinoase, rostite339 ori scrise3 °.Deseori insa aceasta actiune, principals, este sustinuta cu anumite ,,mijloacefrauduloase", folosite de autor pentru a spori sansele de reusita ale activitatii deplasmuire a adevarului, pentru a-i conferi un grad de credibilitate ridicat.

Din dispozitiile art. 215 alin. (2) rezulta ca inselaciunea, in varianta agravata prevazuta in acest text, nu poate fi niciodata o infractiune complexa41. In consecinta, daca mijlocul fraudulos prezinta el insusi elementele unei infractiuni -fals material in inscrisuri oficiale, fals in inscrisuri sub semnatura privata, fals privind identitatea, uz de fals, uzurparea de calitati oficiale -, sunt incidente regulile privitoare la concursul de infractiuni intre inselaciune si aceea care a constituit mijlocul fraudulos342.

In alin. (4) este prevazuta a doua modalitate agravata a infractiunii de inselaciune, care se exprima prin urmatoarele actiuni: a) emiterea unui cec asupra unei institutii de credit sau unei persoane, stiind ca pentru valorifrcarea lui nu exista provizia sau acoperirea necesara343; b) retragerea, dupa emiterea cecului, a proviziei, in total sau in parte; c) interzicerea trasului de a plati inainte de expirarea termenului de prezentare. Actiunile incriminate in cele trei variante in alin. (4) sunt intreprinse in scopul aratat in alin. (1), adica de a produce o paguba posesorului cecului344.

,,Trasul" este persoana care are mandat sau ordin de la o alta persoana numita ,,tragator" sa execute obligatia de plata a unei sume determinate in favoarea unei a treia persoane, numita beneficiar, la scadenta si locul mentionate.

Instanta suprema, in sectii unite, a decis ca in cazul in care beneficiarul cecului are cunostinta, in momentul emiterii, ca nu exista disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infractiunea prevazuta in art. 84 alin. (1) pet. 2 din Legea nr. 59/1934 si nu aceea prevazuta in art. 215 alin. (4) C. pen.345.

Urmarea imediata. Indiferent de modalitatea normativa in care se savarseste infractiunea, urmarea imediata a laturii obiective consta in

28

producerea unui prejudiciu material persoanei inselate. In absenta unor actiuni menite a produce o paguba, fapta nu constituie infractiunea de inselaciune.346

Nu constituie urmarea imediata a infractiunii de inselaciune prejudiciul moral produs persoanei inselate (compromiterea victimei fata de vecini, colegi etc.).

Pentru realizarea laturii obiective, este necesar a se demonstra ca intre actiunea de inducere in eroare si consecinta pagubitoare material rasfranta asupra victimei exista un raport de cauzalitate.

In ce priveste ,,folosul material" obtinut de faptuitor, acesta este, aidoma aceluia de la infractiunea de furt, un folos injust, un folos la care el nu este indreptatit.

Latura subiectivaInfractiunea de inselaciune se savarseste exclusiv cu intentie, si anume cu intentie directa. Intentia este calificatd, deoarece insumeaza si elementul scop, care, potrivit textului, este acela de a obtine un folos material injust347.

Nu intereseaza, pentru realizarea infractiunii, mobilul de care este animat faptuitorul.

Forme. SanctiuniForme. Fapta de inselaciune este susceptibila de desfasurare in timp.

Tentativa se pedepseste. Infractiunea ramane in faza de tentativa atunci cand actiunile de inducere in eroare sunt intrerupte, independent de vointa faptuitorului -mai inainte de producerea rezultatului pagubitor pentru victima -, cat si atunci cand actiunile specifice de inselare au fost epuizate, fara insa ca urmarea imediata -prejudiciul material - sa apara348.

Nu va constitui totusi tentativa la aceasta infractiune fapta de a incerca inducerea in eroare a unei persoane prin folosirea unor mijloace total improprii -falsuri grosiere, deghizari usor sesizabile - deoarece acestea nu au aptitudinea de a insela pe cineva349.

Consumarea infractiunii intervine in momentul aparitiei urmarii imediate, adica al producerii efective a pagubei350.

In practica judiciara s-a considerat ca inselaciunea in conventii se consuma intotdeauna la incheierea contractului351.

Consimtind, in parte, ca infractiunea se poate consuma in acel moment, ne exprimam opinia - usor distantata de aceea a instantei supreme - ca momentele nu se suprapun, obligatoriu si intotdeauna, deoarece, pe de o parte, actiunea/inactiunea de inducere in eroare poate incepe nu neaparat in faza incheierii, ci si in aceea de executare a contractului - astfel ca raportarea la momentul stabilirii acordului partilor apare nejustificata de

29

vreme ce actiunea inselatoare nici nu a debutat -, iar pe de alta parte, deoarece este posibila epuizarea actiunii de inducere in eroare a persoanei - in una ori in ambele faze ale contractului - fara insa ca rezultatul pagubitor sa se fi produs.

Asa fiind, consideram ca infractiunea de inselaciune, indifferent de modalitatea normativa in care este savarsita, se consuma doar la provocarea unei pagube persoanei yatamate.

Sanctiuni. In raport cu pericolul social prezentat de fiecare modalitate normativa, legiuitorul a stabilit un regim sanctionator diferentiat, astfel:

- inchisoarea de la 6 luni la 12 ani - alin. (1) si (3);- inchisoarea de la 3 la 15 ani - alin. (2), (3) si (4);- inchisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi - alin. (5).Persoana juridica se sanctioneaza, in toate ipotezele de incriminare, cu

amenda de la 10.000 la 900.000 lei potrivit art. 71x alin. (3) C. pen.Top of the Document

g. DELAPIDAREA

Obiectul ocrotirii penaleObiectul juridic special este constituit din fasciculul de relatii sociale

cu caracter patrimonial care reclama, pentru existenta si dezvoltarea lor, din partea gestionarilor sau administratorilor patrimoniului unei persoane juridice, sa nu sustragS bunuri din cele gestionate ori administrate352. Protectia penalS se extinde insa si asupra relatiilor de serviciu din cadrul acelei unitati, optima desfasurare a acestor relatii fiind intr-un raport de interconditionare cu starea (integralitatea sau neintegralitatea) bunurilor detinute de unitate.

Obiectul material. Infractiunea de delapidare are totdeauna un obiect material, adica un obiect asupra cSruia se exercita direct si nemijlocit actiunea ilicita de sustragere, obiect care apartine unei persoane de drept public sau privat. Prin concept, notiunea de sustragere implica existenta unui obiect material, obiect care este sustras, fara de care actiunea de sustragere nu ar fi posibila.

Obiect material al infractiunii de delapidare poate sa fie, in primul rand, orice bun mobil, aceasta fiind, oarecum, de la sine inteles, deoarece numai un bun mobil, este susceptibil de sustragere. Se considers, de asemenea, bun mobil, bunul ce poate fi desprins de un bun imobil (de exemplu: usile, ferestrele unei clSdiri, fructele unui teren). In al doilea rand, bunul trebuie sa

30

aiba o existenta materials, deoarece numai un astfel de bun poate fi sustras. Acest lucru devine mai evident in cazul creantelor sau al altor valori, caci existenta lor se reflects material in documentul care le constatS. In al treilea rand, bunul material trebuie sa aiba o valoare economics, valoare care se exprima intr-un pret, intr-un tarif sau intr-o lists de valori. Valoarea economics este un element important, deoarece, in bunS mSsurS, de aceasta depinde cuantumul pagubei si prin aceasta, gradul de pericol social al faptei53.

Bunurile care formeaza obiectul material al delapidarii trebuie sa indeplineasca douS conditii:

- sa apartina unei persoane juridice de drept public sau de drept privat;- sS se gSseascS in gestionarea sau administrarea autorului.Sfera bunurilor care pot forma obiectul material al infractiunii de

delapidare este delimitatS chiar de norma de incriminare prin sintagma ,,bani, valori sau alte bunuri".

Prin bani se intelege moneda de hartie sau metalica si biletele de banca.Prin valori se inteleg inscrisurile de orice fel: titlurile de credit, creanta

sau alte valori economice (cum sunt cecurile, hartiile de virament, obligatii etc.)

Prin bunuri se inteleg orice fel de obiecte mobile care au o valoare economics, cum sunt obiectele produse industriale, obiectele agricole, obiectele casnice etc.

Plusurile in gestiune, oricare ar fi originea lor, formeaza obiect material al infractiunii de delapidare, iar fapta de creare a plusurilor prin mijloace frauduloase, constituie infractiune potrivit art. 35 din Legea nr. 22/1969. In aceasta ipotezS cele doua infractiuni se vor refine in concurs real54.

Subiectii infractiuniiSubiectul activ nemijlocit (autor) al acestei infractiuni proprii este

calificat si nu poate fi decat un ,,functionar public" sau ,,functionar", care este ins&rcinat cu gestionarea sau administrarea bunurilor unei persoane juridice de drept public sauprivat. Aceste cerinte care afecteaza calitatea subiectului activ nemijlocit sunt cumulative. Daca una dintre acestea nu este indeplinita, fapta nu mai poate constitui delapidare.

Prin ,,functionar public", in sensul legii penale - art. 147 alin. (1) C. pen. -, se intelege orice persoana care exercita permanent sau temporal", cu orice titlu, indiferent cum a fost investita, o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in serviciul unei unitati dintre cele la care se refera art. 145 C. pen. (autoritatile publice, institutiile publice, institutiile sau alte persoane juridice de interes public).

31

Prin ,,functionar" se intelege functionarul public, precum si orice salariat care exercita o insarcinare in serviciul unei alte persoane juridice decat cele la care se refera art. 145 C. pen.

In cazul infractiunii de delapidare insa, calitatea de functionar public sau privat nu este suficienta pentru comiterea acesteia. Se cere ca acestia sa aiba atributii de gestionare sau administrare a bunurilor unei persoane juridice de drept public sau privat.

Gestionarul355 este acel angajat al unui agent economic, autoritate sau institutie publica care are ca atributii principale de serviciu, primirea, pastrarea si eliberarea de bunuri aflate in administrarea, folosinta sau detinerea, chiar temporara, a unui agent economic, autoritate sau institutie publica, indiferent de modul de dobandire si locul unde se afla bunurile.

Este considerat gestionar orice persoana care gestioneaza in fapt anumite bunuri. Un functionar public, care accepts sa faca acte de gestiune sau isi asuma rolul de gestionar, desi nu are atributii de serviciu in acest sens este gestionar de fapt si, daca isi insuseste din bunurile gestionate, comite infractiunea de delapidare.

O conditie minimala, absolut necesara pentru existenta unei ,,gestionari de fapt", este aceea ca persoana juridica de drept public sa aiba cunostinta despre exercitarea in fapt a activitatii de gestionare. Altfel, persoana in cauza nu poate fi privita ca avand vreo ,,insarcinare" in serviciul unei persoane juridice de drept public si deci considerate ca avand in vreun fel oarecare calitatea de functionar public3*.

Legea nr. 22/1969 nu defineste notiunea de gestionar de fapt, insa prevede in art. 31 ca persoana care primeste, pastreaza si elibereaza bunuri, fara a avea calitatea de gestionar in intelesul art. 1, raspunde integral ca si gestionarul de drept.

Autor al infractiunii de delapidare poate fi si functionarul public sau functionarul care administreaza asemenea bunuri. Administrarea, spre deosebire de gestionare, consta dintr-un complex de acte de dispozitie (planificarea, aprovizionarea, desfacerea, platile catre terti etc.) care privesc efectuarea de operatii asupra bunurilor ce apartin unui agent economic, autoritate sau institutie publica, potrivit cu natura si scopul patrimoniului unitatii respective. Actele de dispozitie ale unui administrator (persoana din conducerea unitatii), prin care s-ar insusi, folosi ori trafica bunuri ale persoanei juridice de drept public sau de drept privat constituie, de asemenea, infractiune de delapidare.

Daca gestionarul vine in contact direct si material cu bunurile, date fiind atributiile lui legate de primirea, pastrarea sau eliberarea bunurilor, administratorul are un contact posibil, virtual. Delapidarea deci nu presupune

32

in mod obligatoriu un contact direct si material cu bunul persoanei juridice de drept public sau privat,deoarece se poate ajunge sa se sustraga sau sa se instraineze un bun si printr-o dispozitie privind miscarea bunurilor3 .

Persoana juridica poate fi subiect activ al infractiunii de delapidare, potrivit art. 19!C. pen.

Participatia penala este posibila in toate formele sale: coautorat, instigare, complicitate. Fiind o infractiune proprie, coautoratul nu este posibil decat daca toti coautorii au dubla calitate ceruta de lege la data savarsirii faptei. Daca una dintre cele doua calitati sau chiar ambele lipsesc, activitatea acelui participant va fi considerate drept complicitate la delapidare chiar daca in concret acesta a comis acte de executare nemijlocita a acesteia358.

Subiectul pasiv este o unitate din cele aratate la art. 145 C. pen. (autoritate publica, institutie publica, institutiile sau alte persoane juridice de interes public) sau o persoana de drept privat.

In ipoteza in care bunurile care au facut obiectul delapidarii au fost incredintate unitatii respective spre transport, reparare etc., proprietarul acestor bunuri are calitatea de subiect pasiv secundar35 .

Latura obiectivaElemental material al acestei incriminari consta intr-o actiune de

sustragere, care se realizeaza prin trei modalitati normative: ,,insusirea", ,,folosirea" sau ,,traficarea" de bani, valori sau alte bunuri.

Savarsirea oricareia dintre aceste modalitati conduce la realizarea elementului material al infractiunii de delapidare. Nu intereseaza, pentru existenta infractiunii daca actiunea de sustragere s-a savarsit in interesul faptuitorului sau al unei alte persoane.

,Jnsusired\ ca modalitate a sustragerii unui bun, consta, pe de o parte, dintr-un act initial de scoatere a unui bun din posesiunea sau detentiunea unei persoane juridice de drept public sau privat si, pe de alta parte, dintr-un act subsecvent de trecere a acestuia in stapanire proprie. Aceasta modalitate de sustragere este legal exprimata prin actul de ,,insusire", de luare in stapanire, care implica insa actul de luare, de scoatere a bunului din posesiunea sau detentiunea unei persoane juridice de drept public sau privat.

Un bun se socoteste insusit in momentul in care faptuitorul il ia in stapanire si poate dispune de el, adica poate sa-1 consume, sa-1 foloseasca sau sa-1 instraineze360.

33

Insusirea de catre factorul postal a unor sume de bani reprezentand pensii si alte drepturi banesti pe care trebuia sa le achite destinatarilor constituie infractiunea de delapidare, iar nu aceea de gestiune frauduloasa361.

Fapta inculpatului, inspector de impozite si taxe in cadrul unei administratii financiare, de a-si insusi sume de bani din incasarile facute in aceasta calitate, constituie infractiunea de delapidare si nu infractiunea de gestiune frauduloasa, deoarece inculpatul are calitatea de functionar, iar in cadrul atributiilor sale de serviciu ii revenea si obligatia de a gestiona sumele incasate. Gestiunea frauduloasase comite de orice persoana ce are bunuri in conservare sau administrare, nefiind necesar ca subiectul activ sa aiba calitatea de functional"362.

Insusirea de sume de bani sau alte bunuri apartinand avutului public de catre functionarul care le gestioneaza sau administreaza constituie infractiunea de delapidare si nu cea de gestiune frauduloasa in acest din urma caz nefiind necesar ca bunul sa faca parte din avutul public, iar subiectul activ al infractiunii sa fie functionar363.

,Folosirea\ ca modalitate de sustragere a unui bun din posesiunea sau detentiunea unei persoane juridice de drept public sau privat, consta intr-un act initial de luare sau scoatere a unui bun din sfera patrimoniala a unei persoane juridice de drept public sau privat si apoi intr-un act subsecvent de intrebuintare a bunului sustras. Concret, ,,folosirea" unui bun inseamna tragerea de foloase, de exemplu, scoaterea dintr-un magazin sau depozit a unei masini si folosirea ei, scoaterea unui costum de haine si folosirea lui. In acest caz, Mosul este tras fie chiar de magaziner, de gestionar, fie de o alta persoana (ruda, prieten).

Spre deosebire de insusire, in cazul careia bunul luat ramane la faptuitor, in cazul folosirii bunului, acesta este readus in unitatea publica sau privata, fiind vorba de o scoatere temporara a bunului din acea unitate3 .

Constituie delapidare prin folosire luarea din gestiune a unui televizor pentru a-1 folosi pentru o perioada de timp365.

,,TraficarecT, ca modalitate de realizare a infractiuni de delapidare, este tot o forma de sustragere, care consta, mai intai, din actul de scoatere a bunului de la o persoana juridica de drept public sau de drept privat si apoi din actul de traficare, de speculare, in vederea obtinerii unui profit. Ca si in cazul celorlalte modalitati, aceasta modalitate de sustragere este exprimata prin actul subsecvent al ,,traficarii" (specularii), act care presupune si actiunea de deposedare a unitatii publice sau private de acel bun, de scoatere a bunului de la unitatea respectiva.

Scoaterea bunului de la unitatea publica sau privata este, si in cazul

34

traficarii, temporara, adica pentru timpul cat a fost necesar specularii, dupa care bunul este readus in unitate. Traficarea se deosebeste de folosire prin aceea ca traficarea este o speculare, adica o folosire care aduce profit, pe cand folosirea satisface o nevoie personals si nu aduce un profit, exprimat in bani sau alte avantaje366.

Exista delapidare prin traficare in cazul in care magazionerul imprumuta un bun din gestiune in schimbul unei sume de bani367, ori in ipoteza in care gestionarul unui bufet scoate temporar sume de bani din gestiune pentru a cumpara din comert bauturi alcoolice si a le vinde in unitate la pretul de desfacere in unitatile de alimentatie publica368.

Urmarea imediata. Actiunea de sustragere are ca urmare imediata, scoaterea bunului din sfera patrimoniala in care se gasea si deci deposedarea sau lipsirea unitatii publice sau private de bunul sustras. Aceasta inseamna si pricinuirea unei pagube persoanei juridice de drept public sau de drept privat.

In caz de delapidare comisa prin insusire de bunuri, pentru stabilirea pagubei, trebuie avute in vedere preturile in vigoare la data savarsirii infractiunii, iar daca este vorba de o delapidare continuata, de la data savarsirii fiecarei actiuniventualele majorari de preturi vor fi avute in vedere numai la stabilirea despagubirilor De asemenea, in cazul sustragerii unor sume de bani, autorul delapidarii va fi obligat sa acopere atat prejudiciul efectiv, cat si dobanda aferenta, pe durata de timp de la data savarsirii infractiunii si pana la achitarea sumei datorate370.

In caz de delapidare prin folosire sau traficare, paguba consta in uzura bunului pe timpul cat a fost scos din gestiune371 sau, daca obiectul material este o suma de bani, in echivalentul dobanzii legale pe durata folosirii sumei372.

Pagubele produse prin infractiuni de delapidare concurente nu se totalizeaza, ci raman de sine statatoare373.

Impozitele platite la sumele delapidate nu pot fi considerate ca delapidate374.Delapidarea prevazuta in art. 2151 alin. (2) C. pen. are ca urmare

producerea unor consecinte deosebit de grave.Prin ,,consecinte deosebit de grave", in sensul legii penale, se intelege

o paguba materials mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de grava a activitatii, cauzate unei autoritati publice, institutii publice sau altei persoane juridice de drept public ori altei persoane juridice sau fizice.

Legatura de cauzalitate intre actiunea incriminata si urmarea imediata

35

trebuie sa existe si sa fie dovedita. Daca deposedarea nu se datoreaza unei actiuni de sustragere, ci altei cauze (pierderii bunului, perisabilitatea lui, furt etc.), nu poate fi vorba de legatura de cauzalitate si nici de infractiunea de delapidare.

Latura subiectivaForma de vinovatie. Delapidarea se poate comite numai cu intentie

directa sau indirecta.Este indiferent daca faptuitorul a savarsit fapta pentru satisfacerea

unui interes propriu sau pentru interesul altei persoane. Scopul urmarit de faptuitor este satisfacerea unui interes. De aceea, existenta acestui scop este prezumata, iar faptuitorul nu se poate apara sustinand ca nu a urmarit un interes propriu, fiind indiferent in interesul cui a fost savarsita delapidarea375.

Forme. SanctiuniForme. Delapidarea fiind o infractiune comisiva cu executie lenta,

savarsirea sa poate trece prin toate fazele de desfasurare a activitatii infractionalek

Actele preparatorii, desi posibile, nu sunt insa incriminate. In principiu, crearea de plusuri in gestiune nu constituie un act de executare a infractiunii de delapidare, ci un act pregatitor376.

Exists tentativa de delapidare atunci cand hotararea faptuitorului de a sustrage un bun de la o unitate publica sau privata a fost pusa in executare, dar executarea a fost intrerupta sau nu si-a produs efectul.

Tentativa la delapidare se pedepseste potrivit art. 222 C. pen.Infractiunea de delapidare se consuma in momentul in care

executarea actiunii de sustragere a fost dusa pana la capat si s-a produs urmarea imediata, adica scoaterea bunului din sfera patrimoniala a persoanei juridice de drept public sau privat si trecerea lui in stapanirea faptuitorului.

Este posibil ca actiunea de sustragere sa se prelungeasca in timp dupa consumare in cazul folosirii sau traficarii (infractiune continua) sau actele de sustragere sa se repete (infractiune continuata). Alteori este posibil ca urmarea imediata sa se agraveze sau sa i se adauge o alta urmare, generata de aceeasi actiune de sustragere. In toate aceste cazuri, infractiunea se va socoti epuizata in momentul in care se va efectua ultimul act al actiunii de sustragere sau in care producerea urmarilor se va termina377.

Instanta suprema378 a decis ca pentru a se refine caracterul de infractiune continuata a unei delapidari, nu este necesar ca actele materiale repetate savarsite in realizarea aceleiasi rezolutii sa fie de aceeasi natura - insusire,

36

folosire, traficare - ci si de natura diferita, cerinta legii fiind satisfacuta din moment ce fiecare act in parte constituie o modalitate de comitere a uneia si aceleiasi infractiuni, aceea de delapidare.

Sanctiuni. Delapidarea, in varianta tip, se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 15 anL

In varianta agravata, pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

Persoana juridica, in ambele ipoteze de incriminare, se sanctioneaza cu amendade la 10.000 la 900. 000 lei.

Top of the Document

h. DISTRUGEREA

Obiectul ocrotirii penaleObiectul juridic special este constituit din acele relatii sociale de ordin

patrimonial, referitoare la ocrotirea bunurilor sub aspectul integritatii si/sau insusirilor acestora necesare spre a fi utilizate.

Obiectul material al infractiunii este bunul - mobil sau imobil -, apartinand altei persoane - fizice ori juridice, sau insusi autorului infractiunii in cazurile prevazute de text - si care este efectiv distrus, degradat ori adus in stare de neintrebuintare prin fapta comisa.

Subiectii infractiuniiSubiectul activ nemijlocit (autor) nu a fost circumstantiat de text, asadar

el poate fi oricare persoana. Este insa de observat ca in variantele normative agravate prevazute de alin. (2), (3) si (4), subiect activ poate fi chiar proprietarul bunului distrus.

Subiect activ poate fi si persoana juridica in conditiile art. 191 C. pen.Participatia penala este posibila in toate formele ei - coautorat,

instigare385, complicitate.Subiectul pasiv este persoana, frzica sau juridica, careia ii apartine bunul

distrus, degradat ori adus in stare de neintrebuintare prin fapta autorului infractiunii.

Latura obiectivaElementul material al infractiunii se exprima, de regula, printr-o actiune

si, mai rar, printr-o inactiune, in urma carora se aduce atingere integritatii materiale a unui bun.

Aceste actiuni/inactiuni pot fi, asa cum se prevede in alin. (1) al textului, de: a) distrugere, b) degradare si c) aducere in stare de neintrebuintare a unui

37

bun apartinand altei persoane, sau d) impiedicarea luarii masurilor de conservare ori salvare a unui bun si e) inlaturare a masurilor de conservare sau salvare a unui bun al altei persoane.

Distrugere. Este actiunea purtata impotriva unui bun, in urma caruia acesta este dezintegrat, nimicit, daramat, ruinat, iar atunci cand se indreapta impotriva animalelor, consecinta consta in uciderea sau infirmizarea acestora. De pilda, prin naruirea pilonilor de rezistenta ai unui pod, efect al actiunii de minare a acestora, podul este distrus.

Prin degradare se intelege acea actiune indreptata impotriva unui bun, in urma caruia acesta pierde una sau mai multe din calitatile sale, este deteriorat, stricat. In exemplul anterior, deteriorarea suprafetei de rulare prin provocarea unor sparturi in aceasta, va determina degradarea podului. Spre deosebire de primul caz, in care podul va trebui reconstruit, in acest caz sunt indestulatoare lucrari de reparatie.

Sintagma aducere in stare de neintrebuintare vizeaza cu precadere aspectul functional al bunului, adica acea actiune prin care bunul devine impropriu folosirii potrivit destinatiei sale, fara a provoca distrugerea sau degradarea acestuia. In exemplul de mai sus, este suficienta sustragerea buloanelor de fixare a suprafetei de rulare pe structura podului, pentru ca acesta sa devina inutilizabil datorita vaditei insecuritati pentru circulatia vehiculelor.

Impiedicarea luarii masurilor de conservare ori de salvare a bunului. Prin aceasta formulare trebuie intelese acele actiuni de obstructionare a activitatii unor persoane - desfasurata individual ori in cadrul unor echipe de interventie ale serviciilor publice -, menite a preveni distrugerea unui bun, sau de a inlatura pericolul efectiv distrugator care planeaza asupra bunului (zadarnicirea actiunii de consolidare a unui imobil avariat de trecerea timpului ori de cutremur -, sau a actiunii de inlaturarea unei avarii la o sonda ori mina sau dig, ori a actiunii de stingere a unui incendiu386).

Inlaturarea masurilor de conservare sau salvare a bunului. Se inteleg acele actiuni intreprinse de faptuitor pentru a anihila ori a face ineficiente masurile de tipul celor mentionate anterior - inlaturarea sudurii aplicate pe conducta sparta, dezgroparea gurii de put prin care sonda erupea necontrolat s.a.

Bunul are o deosebita valoare artistica, stiintifica, istorica, arhivistica. Bunurile mobile, de asemenea valori, sunt cele cuprinse in patrimoniul cultural mobil387, iar bunurile imobile, cu valori identice, sunt cele cuprinse in patrimoniul cultural national388.

In alin. (3) este prevazuta forma agravata a faptei de distrugere, degradare ori aducere in stare de neintrebuintare a unei conducte petroliere

38

sau de gaze, a unui cablu de inalta tensiune, a echipamentelor si instalatiilor de telecomunicatii389 sau pentru difuzarea programelor de radio si televiziune ori a sistemelor de alimentare cu apa si a conductelor magistrate de alimentare cu apa. Pericolul major - pentru indivizi si societate - degajat prin distrugerea unor asemenea bunuri apare de ordinul evidentei.

In sfarsit, alin. (4) prevede, in forma agravata, fapta de distrugere a unui bun prin actiuni de incendiere, explozie ori alte actiuni de acest tip, pretinzand, concomitent, producerea unui pericol public in urma folosirii acestor mijloace.

Prin ,,pericol public" trebuie sa se inteleaga acea primejdie care ameninta o colectivitate de persoane sau/si bunuri.

In legatura cu modul de redactare a textului este de observat si retinut caracterul enuntiativ (explicativ) - si nu exhaustiv (limitativ) - prin care legiuitorul a denumit mijloacele periculoase folosite de autor pentru distrugerea bunului.

In consecinta, magistratul poate constata, in cazul instrumental ca si ,,alte mijloace" -aidoma incendiilor si exploziilor - prezinta o incarcatura de pericol apropiata de cele expres enuntate in text.

Cerinta textului, de a rezulta pericol public, este satisfacuta in ipoteza, de pilda, a unei actiuni de braconare cu substante puternic toxice390, intrucat, concomitent omorarii pestilor din acea zona, este poluata apa pe o intindere insemnata, sau a incendierii unui apartament din structura unui imobil cu mai multe apartamente3 \

Spre deosebire de modalitatea tip, prevazuta in alin. (1) - la care bunul distrus apartine, intotdeauna, altei persoane -, la modalitatile agravate prevazute in alin. (2), (3) si (4) bunul la a carui integritate se atenteaza poate fi chiar al autorului infractiunii. Ratiunea pentru care s-a incriminat si fapta de distrugere a unui bun propriu, este ca prin disparitia unui bun de valoare ori de insemnatate pentru colectivitate - si nu numai pentru proprietar -, sau prin distrugerea acestuia cu mijloace ce creeaza efectiv pericol public, sunt afectate interesele legitime ale unui numar indeterminat de persoane.

Urmarea imediatd a infractiunii consta in distrugerea, degradarea ori aducerea in stare de neintrebuintare a unui bun aflat in patrimoniul public ori privat.

Pentru realizarea laturii obiective a infractiunii este necesar sa se stabileasca legatura de cauzalitate intre actiunea/inactiunea faptuitorului si consecinta produsa, care este aceea de afectare a integritatii bunului.

Latura subiectiva

39

Forma de vinovatie a infractiunii prevazute in art. 217 din Codul penal se exprima exclusiv prin intentie, in ambele ei modalitati - directa si indirecta. Savarsita din culpa fapta constituie infractiunea prevazuta in art. 219 Codul penal.

Nu prezinta interes pentru realizarea infractiunii elementele scop si mobil.Forme. SanctiuniForme. Tentativa la infractiunea de distrugere se pedepseste de

lege -art. 222 C. pen.Consumarea infractiunii survine in momentul in care se produce

distrugerea bunului, degradarea sau aducerea acestuia in stare de neintrebuintare ca efect al oricareia dintre actiunile ce alcatuiesc elementul material. In absenta unei pagube effective provocate de actiunea - inactiunea autorului, infractiunea nu este consumata, putand fi eventual analizata prin prisma formei sale imperfecte - tentativa.

Sanctiuni. Fapta savarsita in forma tip - alin. (1) - este pedepsita cu inchispare de la o luna la 3 luni sau amenda.

In cazul modalitatilor agravate reglementate in alin. (2) si (3), pedeapsa este inchisoarea de la un an la 10 ani, iar la aceea din alin. (4), sanctiunea este inchisoarea de la 3 ani la 15 ani.

Persoana juridica se sanctioneaza, in cazul faptelor prevazute in alin. (l)-(3), cu amenda de la 5.000 la 600.000 lei, iar in cazul agravantei din alin. (4), cu amenda de la 10.000 la 900.000 lei.

Top of the Document

DISTRUGEREA CALIFICATA

Dupa cum se poate sesiza cu usurinta, chiar si numai prin citirea titlului infractiunii, distrugerea calificata este o forma agravata a infractiunii de distrugere prevazuta in art. 217 Cod penal.

Deosebirea dintre cele doua infractiuni rezida, in principal, in urmarile (consecintele) provocate prin fapta penala, urmari care, in cazul infractiunii de distrugere calificata, sunt fie ,,deosebit de grave", fie constau intr-un ,,dezastru".

In afara acestei deosebiri principale, intre infractiunile comparativ examinate mai apar deosebiri in ce priveste latura subiectiva si regimul sanctionator.

Retinand ca toate explicatiile oferite la infractiunea de distrugere isi pastreaza valabilitatea la infractiunea de distrugere calificata, ne vom cantona doar in aspectele particulare ale acesteia.

40

Latura obiectivaUrmarea imediata consta, alternativ, in:a. Producerea de „ consecinte deosebit de grave". In legatura cu

aceastaprima modalitate in care se exprima urmarea imediata - a se vedea art. 146.

b.Dezastru. Conceptul este definit in alin. (2) al art. 218 C. pen. Limpezimeaenuntului face inutil orice adaus de explicatii. Se cuvine a sublinia ca, pentru acalifica un eveniment ca ,,dezastru", este necesara producerea ambelor tipuri deconsecinte mentionate de text - deci consecintele sunt cumulative -, respectiv,

bi) distrugerea sau degradarea unor mijloace de transport in comun, de marfuri sau persoane, ori a unor instalatii sau lucrari aflate in patrimoniul privat sau public si

b2) moartea sau vatamarea grava a integritatii corporate ori sanatatii mai multor persoane.

Latura subiectivaElementul subiectiv al infractiunii de distrugere calificata este complex.

Fapta de distrugere este comisa, evident, cu intentie - directa ori indirecta -, dar pozitia autorului in ce priveste consecintele acesteia - deosebit de grave ori dezastru - se caracterizeaza prin culpa.

Asadar, forma de vinovatie la infractiunea de distrugere calificata este praeterintentia.

Sanctiuni. Consecintele deosebit de periculoase pentru societate impun un tratament sanctionator mai aspru. Astfel, in cazul in care infractiunea are consecinte deosebit de grave, pedeapsa este inchisoarea de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi, iar daca urmarea acesteia consta intr-un dezastru, pedeapsa este detentiunea pe viata sau inchisoarea de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

Persoana juridica se sanctioneaza cu amenda de la 10.000 la 900.000 lei, potrivit art. 71l alin. (3) C. pen.

Top of the Document

DISTRUGEREA DIN CULPA

Analiza infractiunii de distrugere din culpa nu implica explicatii nici ample si nici speciale, deoarece aceasta corespunde - sub raportul

41

actiunilor/inactiunilor prin care este infaptuit, cat si al urmarilor (consecintelor) provocate - continutului infractiunilor de distrugere (prevazuta de art. 217 C. pen.), respectiv de distrugere calificata (prevazuta de art. 218 C. pen.). Ceea ce o particularizeaza fata de precedentele infractiuni de distrugere este forma de vinovatie prin care se exprima atitudinea autorului faptei, si anume - culpa, caci aceasta este insumata categoriei de infractiuni patrimoniale savarsite fara de intentie delictuala.

si totusi, sunt unele aspecte ale infractiunii de distrugere din culpa ce se impun a fi evidentiate, eel putin pentru a nu fi omise observarii si examinarii in procesul de aplicare in concret a acestor dispozitii legale.

Latura obiectivaSimilitudinea textelor - cu usoare nuante de particular - este evidenta,

insa structurarea textelor apare asimetrica fata de modelele anterioare, astfel:Dispozitiile cuprinse in art. 219 alin. (1) C. pen. corespund acelora din

art. 217 alin. (4) si (5) C. pen. adica, este incriminata fapta culpoasa de distrugere, degradare ori aducere in stare de neintrebuintare a unui bun, chiar daca apartine faptuitorului - in cazul in care bunul este afectat in urma unui incendiu, unei explozii ori unui alt asemenea mijloc392 - cu conditia, cumulativa, a producerii pericolului public.

Prevederile art. 219 alin. (2) C. pen. calchiaza prevederile art. 217 alin. (3) C. pen., dar, in deosebire de acestea, actiunile-inactiunile de distrugere, degradare ori aducere in stare de neintrebuintare a bunului nu mai reprezinta modalitati normative echivalente in grad si alternative, ci aceste actiuni/inactiuni sunt situate intr-o anumita relatie de conditionare. Este de observat, astfel, ca s-a incriminat in art. 219 alin. (2) fapta de distrugere sau degradare numai daca aceasta a avut ca urmare scoaterea din starea de intrebuintare a unuia dintre bunurile enuntate in text. Rezulta deci ca fapta de distrugere sau degradare a unui asemenea bun neurmata si de aducerea acestuia in stare de neintrebuintare, nu va constitui infractiunea comentata. La aceeasi modalitate normativa mai trebuie remarcata absenta din text a precizarii potrivit careia fapta constituie infractiune si in cazul ca bunul distrus apartine faptuitorului.

Dispozitiile art. 219 alin. (3) C. pen. sunt identice acelora cuprinse in art. 218 alin. (1) C. pen., respectiv sunt agravate actiunile - inactiunile din culpa care au provocat consecinte deosebit de grave, ori dezastru, prin distrugerea, degradarea ori aducerea in stare de neintrebuintare a unui bun, chiar daca acesta apartine faptuitorului.

Singurul element material nou, original fata de textele infractiunilor de referinta, s-a introdus prin alineatul final al art. 219 C. pen., care

42

agraveaza fapta din culpa ce are drept urmare provocarea unui dezastru ori a unor consecinte deosebit de grave, in cazul in care acea fapta comisa este in contextul ,,parasirii postului sau a savarsirii oricarei alte fapte de catre personalul de conducere al unui mijloc de transport in comun, ori de catre personalul care asigura direct securitatea unor astfel de transporturi".

La aceasta modalitate normativa, subiectul activ nemijlocit este deci calificat -functionar ori alt angajat al agentului economic caruia ii apartine ori care exploateaza mijlocul de transport in comun -, iar culpa lui este o culpa profesionala, aparuta in cadrul si in legatura cu exercitarea atributiilor de serviciu ce revin subiectului potrivit regulamentului sau statutului de organizare si functionare al respectivului agent.

Numitor comun al modalitatilor agravate ale infractiunii de distrugere din culpa - alin. (2)-(4) - este absenta din text a cerintei ,,pericolului public", deoarece acest pericol - care este implicit urmarilor provocate prin faptele acolo incriminate -nu mai era necesar a fi explicit pretins.

Sanctiuni. Faptele prevazute in alin. (1) si (2) sunt sanctionate cu inchisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda.

La alin. (3), teza I, pedeapsa este inchisoarea de la unu la 6 ani, iar la teza II -este inchisoarea de la 3 la 12 ani.

Pedeapsa pentru modalitatea agravata prevazuta in alin. (4) este inchisoarea de la 5 la 15 ani.

Persoana juridica pentru faptele prevazute in alin. (l)-(3) teza I, se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 la 600.000 lei, iar in celelalte ipoteze de incriminare amenda este de la 10.000 la 900.000 lei.

Top of the Document

i.TULBURAREA DE POSESIE

Obiectul ocrotirii penaleObiectul juridic special este constituit din acele relatii sociale privitoare

la securitatea bunurilor imobile, la starea lor de pasnica posesie, imobile aflate in detentia sau posesia persoanelor fizice sau juridice si care apartin patrimoniului privat ori public.

Obiectul material al infractiunii este insusi bunul imobil asupra caruia se exercita actiunea samavolnica. Acesta este insa, de regula, complex, fiind alcatuit -osebit bunului imobil - si din corpul persoanei asupra careia se exercita violentele fizice, ori din bunurile distruse prin actele violente, sau bunurile (semne de hotar, repere de marcare) desfiintate.

43

Subiectii infractiuniiSubiectul activ nemijlocit (autor) este necircumstantiat de text. El

poate fi orice persoana si chiar proprietarul acelui bun, daca actiunea este indreptata impotriva bunului imobil legitim posedat ori detinut de alta persoana.

Potrivit dispozitiilor art. 191 C. pen., subiectul activ poate fi si persoana juridica.

Infractiunea este susceptibila de savarsire in toate formele de participate penala - coautorat, instigare, complicitate.

Subiectul pasiv este, in principal, persoana - fizica sau juridica - care poseda ori detine bunul imobil asupra caruia este indreptata actiunea samavolnica, ori persoana - fizica sau juridica - careia i se desfiinteaza semnele de hotar sau reperele de marcare aferente terenurilor respective.

In ipoteza ca bunul imobil ce formeaza obiect al proprietatii private sau publice se afla in posesia sau detentia altei persoane decat a proprietarului, calitatea de subiect pasiv al infractiunii o are si proprietarul acelui bun.

Latura obiectivaElementul material al infractiunii se constituie, intr-o prima

modalitate, dintr-o actiune de ocupare a unui imobil, sau o actiune/inactiune de refuz a elibera terenul astfel ocupat.

Ocuparea unui imobil. In sensul art. 220 din Codul penal, sintagma este inteleasa ca acea patrundere a autorului faptei intr-un imobil - constructie, teren -in scopul de a si-1 instapani. Asadar, faptuitorul, cunoscand ca imobilul este in posesia unei persoane - fizica sau juridica -, il ocupa samavolnic, erijandu-se in posesorul acestuia.

Intrarea in imobil trebuie sa fie efectiva. Este indiferent, pentru realizarea infractiunii, daca imobilul a fost ocupat partial sau in intregime, dupa cum este indiferent timpul cat a durat instapanirea imobilului.

Fara drept. Prin aceasta se intelege ca autorul nu are un titlu care sa-i legitimeze intrarea in imobil, el nu este deci in situatia de a-si exercita un drept propriu sau de a aduce la indeplinire o dispozitie legala.

Dar nu numai atat. Si in ipoteza unui drept de intrare in stapanirea imobilului fapta va constitui infractiune daca acel imobil se afla deja in posesia unei persoane, chiar daca titlul acesteia din urma este inferior celui detinut de faptuitor 3. Legea penala proteguieste pasnica posesia a imobilului si nimanui nu-i este ingaduit sa-si faca singur dreptate, mai ales folosind si violenta - deci autorul faptei ocupa imobilul tot ,,fara drept" -, litigiul astfel nascut din conflictul dintre titlurile detinute de fiecare parte urmand

44

a fi solutionat de autoritatile administrative sau judiciare competente394.Instantele de judecata395 au considerat insa ca nu este realizata

infractiunea examinata in cazul in care faptuitorii au ocupat un teren mostenit impreuna cu partea vatamata si preluat de acesta anterior, bun pentru care nu se facuse iesirea din indiviziune. S-a motivat ca atata vreme cat nu s-a cerut iesirea din indiviziune, fiecare mostenitor-proprietar are dreptul de a poseda terenul si ca deci ocuparea acestuia nu s-a facut fara drept396.

In modalitatile agravate, actiunile de ocupare fara drept a unui imobil sau actiunile de desfiintare a semnelor de hotar si a reperelor de marcare sunt purtate prin violenta sau amenintare.

Violenta. Conceptul are intelesul determinat prin dispozitiile art. 180 din Codul penal, respectiv de actiuni provocatoare de suferinte fizice sau de vatamari ce necesita penlru vindecare ingrijiri medicale de eel mult 20 de zile. Asadar, infractiunea de tulburare de posesie - in variantele agravate de la alin. (2) si (3) -absoarbe in continutul sau pe acela al infractiunii prevazute de art. 180 din Codul penal.

Violenta poate fi indreptata si impotriva lucrurilor sau animalelor -efractionarea sistemelor de inchidere sau incuiere a imobilelor, uciderea cainelui de paza etc.

In ipoteza insa in care consecintele actelor violente exced pe acelea prevazute in art. 180 din Codul penal, fapta va constitui infractiunea de vatamare corporala sau vatamare corporala grava, savarsita in concurs cu aceea prevazuta in art. 220 din Codul penal.

Dupa cum, daca violentele exercitate asupra lucrurilor sunt efectuate prin mijloace periculoase pentru colectivitate (incendiu, explozie etc.), fapta va constitui infractiunea de distrugere in concurs cu aceea de tulburare de posesie.

Amenintarea. si acest concept are intelesul deja explicat la infractiunea prevazuta de art. 193 din Codul penal, infractiune al carei continut este absorbit in acela al infractiunii de tulburare de posesie.

Desfiintarea semnelor de hotar si a reperelor de marcare.Semn de hotar. Sunt semne de demarcare a terenurilor, adica semne prin

care se vizualizeaza limitele acestora. Ele sunt statornicite potrivit conventiei persoanelor care au terenurile invecinate ori prin dispozitie a autoritatilor competente (Comisia de atribuire a titlurilor de proprietate - art. 11 din Legea nr. 18/1991,- primaria - art. 30 din aceeasi lege -, instanta de judecata).

Semnele de hotar pot fi reprezentate prin imprejmuiri (ziduri, garduri), pietre sau borne de hotar, copaci, spatiu nearat etc.

45

Desfiintarea semnelor. Se intelege actiunea de nimicire, de a face sa dispara in orice mod - ardere, spargere, ridicare sau smulgere si aruncare - a obiectelor (lucrurilor) care reprezinta, servesc ori simbolizeaza granitele terenului397.

Urmarea imediata consta in transferul ilicit al imobilului din posesia sau detentia partii vatamate in aceea a autorului, dupa caz, in modificarea situatiei semnelor de hotar si a reperelor de marcare.

Legatura de cauzalitate dintre actiunea intreprinsa si consecinta produsa rezulta ex re.

Latura subiectivaElementul subiectiv al infractiunii se exprima, exclusiv, prin intentie,

in ambele modalitati ale acesteia - directd ori indirecta. Savarsirea infractiunii in contra unui bun imobil proprietate publica implica stiinta si vointa autorului faptei de a ocupa ilegal acel imobil si, cumulativ, stiinta ca bunul pe care vrea sa-1 ocupe este proprietate publica.

Ocuparea din eroare a unui imobil nu constituie infractiunea de tulburare de posesie, dar pot fi retinute si tratate penal actiunile insotitoare - lovirea sau amenintarea unei persoane, distrugerea de bunuri - in masura in care sunt intrunite elementele constihitive ale acestor infractiuni.

Textul nu pretinde existenta unui scop sau mobil al infractiunii.

Forme. SanctiuniForme. Infractiunea este susceptibila de savarsirea in forma imperfects

a tentativei, dar tentativa nu se pedepseste de text.Consumarea infractiunii prevazute in art. 220 din Codul penal survine

in momentul in care faptuitorul, prin una din modalitatile normative prevazute in text, patrunde si ramane, fara drept, in imobil, respectiv, in momentul modificarii situatiei semnelor de hotar si a reperelor de marcare.

Infractiunea - care este continua - se epuizeazd fie la momentul cand faptuitorul a incetat actiunea ilicita din proprie initiativa, fie la data pronuntarii hotararii de condamnare398.

Sanctiuni. Forma tip a infractiunii - alin. (1) - are prevazuta inchisoarea de la 1 la 5 ani.

Faptele prevazute in alin. (2) si (3) sunt sanctionate cu pedeapsa inchisorii de la 2 la 7 ani, respectiv inchisoarea de la 3 la 15 ani.

Persoana juridica se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 la 600.000 lei, in cazul faptelor prevazute in alin. (1) si (2) si cu amenda de la 10.000 la 900.000 lei, pentru fapta prevazuta in alin. (3).

Top of the Document

46

j. TAINUIREA

Obiectul ocrotirii penaleObiectul juridic special al infractiunii de tainuire este complex. El este

constituit, pe de o parte, din acele relatii sociale de ordin patrimonial ce se cer ocrotite impotriva faptei de tainuire, iar pe de alta parte, din relatiile sociale referitoare la infaptuirea justitiei. Caci, prin tainuirea bunurilor provenite din savarsirea unei infractiuni in dauna patrimoniului este stanjenita - asa cum aratam - si activitatea de realizare a actului de justitie.

Tainuirea este o infractiune subsecventa, ea se situeaza in trena altei infractiuni, relatie ce poarta in literatura de specialitate denumirea de conexiune de corelatie3 9, cu alte cuvinte, aparitia sa depinde de preexistenta unei infractiuni patrimoniale.

Dependenta inexorabila a tainuirii de infractiunea prima si principals se manifests la nivelul obiectului material, care este comun ambelor infractiuni: bunurile (sau o parte din acestea) dobandite prin savarsirea primei infractiuni sunt ascunse ori valorificate in actiunea tainuitoare a infractiunii subsecvente.

,,Conexiunea de corelatie" dintre cele doua infractiuni si obiectul lor material comun nu trebuie sa duca insa la gandul ca cea de a doua, tainuirea, este o ,,copie" a celei dintai, ca ea ,,imprumuta" elementele constitutive ori circumstantele primei infractiuni. Dimpotriva, odata aparuta - in urma savarsirii altei infractiuni - tainuirea are o existenta autonoma, caracterizandu-se prin elemente proprii acesteia.

Autonomia tainuirii, ca infractiune, este usor sesizabila nu numai prin examinarea comparative a structurii si a elementelor ei constitutive cu cele ale infractiunii principale, ci si prin constatarea ca circumstantele infractiunii principale nu se rasfrang asupra infractiunii de tainuire si nu o influenteaza. Astfel, lipsa raspunderii penale a autorului primei infractiuni (fapta comisa de un minor sub 14 ani ori de un alienat mintal) ori inlaturarea raspunderii sale penale (fapta amnistiata) nu va avea nici un efect asupra tainuitorului. Dupa cum, nici existenta unei imprejurari legale care impiedica punerea in miscare a actiunii penale in cauza privind infractiunea principals - art. 10 lit.b1), c), f), h) C. proc. pen. - nu are rezonanta penala asupra infractiunii de tainuire.

Nu va constitui insa infractiunea examinata fapta de tainuire a unui bun ce provine dintr-o fapta neprevazuta de legea penala.

Obiectul material al infractiunii este acelasi bun care a format obiect

47

material al primei infractiuni, adica este bunul provenit - sau unul din bunurile provenite -prin savarsirea infractiunii principale.

Subiectii infractiuniiSubiectul activ nemijlocit (autor) este necircumstantiat de text, prin

urmare acesta poate fi orice persoana.Cu toate acestea, prin insusi textul incriminator, este exclusa

raspunderea penala a sotului sau a rudei apropiate participantului - indiferent de forma de participare - la savarsirea infractiunii prime si principale, deci aceste persoane nu pot avea calitatea de subiect activ al infractiunii.

Subiectul activ poate fi si persoana juridica, in conditiile art. 191 C. pen.Participatia penala la infractiunea de tainuire este posibila in toate

formele ei -coautorat, instigare, complicitate.Subiectul pasiv al infractiunii este persoana fizica sau juridica, din al

carei patrimoniu - privat ori public - provine bunul dobandit printr-o infractiune anterioara si care face obiectul infractiunii de tainuire.

Latura obiectivaElementul material al infractiunii este constituit dintr-o actiune, si

anume din acea actiune de tainuire a unui bun provenit dintr-o alta infractiune prin care este lezat patrimoniul privat ori public. Din aceasta formulare nu trebuie inteles ca infractiunea de tainuire este subsecventa exclusiv infractiunilor prevazute in Titlul III al Codului penal, prima infractiune putand fi oricare alta infractiune cuconsecinte de asemenea natura - infractiuni silvice, santaj (cand bunul pretins a fost si dobandit de faptuitor), luare de mita s.a.

Textul de lege prevede mai multe modalitati normative in care se poate comite actiunea incriminata, respectiv: a) primire, b) dobandire, c) transformare a bunului si d) inlesnire a valorificarii bunului. Infractiunea poate fi savarsita, alternativ, intr-una dintre aceste modalitati, dar ea poate fi savarsita si in prezenta concomitenta a doua sau mai multe modalitati (de pilda, ascunde si apoi transforms bunul), in acest din urma caz actiunile, cumulate, constituind elementul material al unei infractiuni unice de tainuire.

Primirea. Conceptul, in sensul art. 221 din Codul penal, defineste actiunea de a prelua, sub orice titlu (depozit, gaj etc.), adica de a lua in stapanire temporara un bun mobil provenit din savarsirea unei infractiuni400. In acelasi concept este insumata si actiunea de ascundere a bunului, pentru ca actiunea de preluare (de primire) a bunului precede firesc

48

aceleia de ascundere.Este de remarcat si de retinut ca actiunea de primire - ca de altfel toate

celelalte actiuni prin care se exprima infractiunea de tainuire - are ca obiect exclusiv bunul mobil. Bunul imobil, prin natura si caracteristicile lui, nu poate fi tainuit.

Dobdndirea. Prin acest concept se intelege primirea si luarea in stapanire definitive a bunului provenit din infractiune401. In acest caz, autorul se comporta fata de bunul tainuit ca un veritabil proprietar, atitudine ce se poate concretiza in utilizarea, consumarea, vanzarea, distrugerea, abandonarea sau donarea bunului, ori in schimbarea acestuia cu un alt bun.

Transformarea bunului. Actiunea de transformare a bunului - astfel cum este explicate in literatura de specialitate si admisa in practica judiciara - consta intr-o modificare (metamorfozare) adusa bunului in ce priveste forma (exteriorul) acestuia -vopsire, remodelare, reambalare -, ,,cosmetizarea" avand drept scop nerecunoasterea bunului de catre eel in patrimoniul caruia s-a aflat ori de catre agentii autoritatilor judiciare care il urmaresc pentru a proba fapta penala principala si a dezdauna persoana vatamata. Actiunea de transformare poate viza insa si continutul (interiorul) bunului -topire, prelucrare, demontare etc. - fie in scopul sus aratat, fie in scopul de a fi valorificat mai lesnicios sau profitabil (topirea unor monede de aur si prelucrarea materialului sub forma de bijuterii, demontarea pieselor unui autoturism sustras si comercializarea bucata cu bucata a subansamblurilor s.a.).

Inlesnirea valorificarii bunului. Este acea actiune de ajutorare a participantilor la infractiunea principala de a instraina bunul, fie prin vanzarea lui directa ori schimbarea cu un alt bun, fie prin intermedierea unor asemenea operatiuni. De regula, ,,tainuitorii de profesie" isi formeaza si intretin relatii permanente cu persoane amatoare a cumpara bunuri de provenienta indoielnica, iar in numeroase cazuri acest tip de tainuitori nici nu intra in contact cu bunul sustras, limitandu-se la ,,a vinde pontul", adica la a indica - fireste contra unui beneficiu -persoana cumparatorului.

In cazul primirii, in etape, a unor bunuri sustrase in mod repetat de aceeasi persoana, fapta aceluia care le ascunde ori le vinde nu va mai constitui infractiunea de tainuire, ci aceea de complicitate la infractiunea prima si principala402.

Urmarea imediata consta in aparitia unei stari de pericol pentru relatiile patrimoniale afectate prin savarsirea primei fapte penale - primejdia fiind ca bunulmaterial sa fie pierdut efectiv si definitiv (nerecuperat) - si, concomitent, in aparitia starii de pericol pentru buna infaptuire a actului de justitie. Dar urmarea imediata (consecinta) poate consta si dintr-o paguba provocata

49

patrimoniului privat ori public prin transformarea, distrugerea etc. a bunului tainuit

Raportul de cauzalitate dintre actiune si consecinte rezulta, de regula, din insasi materialitatea faptei, adica din chiar fapta de primire, transfonnare etc. a bunului.

Din punctul de vedere al raspunderii civile, tainuitorul este insa tinut sa raspunda doar in limitele valorice ale bunului tainuit, si nu ale intregului prejudiciu provocat prin prima fapta penala403.

Latura subiectivaInfractiunea de tainuire se savarseste exclusiv cu intentie, directa ori

indirecta. Intentia este calificata, deoarece ea include si elementul scop, iar scopul autorului este acela de a obtine un folos material, pentru sine ori pentru alta persoana. In eventualitatea ca prin fapta comisa in una dintre modalitatile normative nu s-a urmarit realizarea de catre autor a unui profit material (de pilda autorul actioneaza din sentimente de amicitie), aceasta fapta va putea fi examinata si tratata, eventual, prin prisma prevederilor ce reglementeaza infractiunea de favorizare.

Asadar, este definitoriu pentru infractiunea de tainuire ca autorul acesteia sa urmareasca dobandirea unui folos material (sa actioneze in acest scop). Pentru realizarea infractiunii, textul insa nu cere ca faptuitorul sa-si fi apropiat efectiv un astfel de folos, ci doar ca el sa fi procedat la tainuirea bunului in vederea obtinerii acestuia.

Desi s-a retinut ca intelegerea dintre autorul primei fapte penale si autorul tainuirii este intotdeauna posterioara infractiunii principale, este de subliniat inca o data acest aspect caracteristic404, cu mentiunea ca in ipoteza in care intelegerea dintre faptuitori este anterioara sau concomitenta primei infractiuni, actiunea de tainuire a bunului va constitui complicitate la acea infractiune, si nu o infractiune distincta de tainuire405.

Forme. SanctiuniForme. Actiunea de tainuire a unui bun este susceptibila de

desfasurare in timp. Cu toate acestea tentativa la infractiunea de tainuire nu este sanctionata de lege, ea nefiind prevazuta in art. 222 Cod penal.

Consumarea infractiunii survine in momentul efectuarii uneia dintre actiunile prevazute de text, si anume - al primirii, al dobandirii, al transformarii ori al inlesnirii valorificarii bunului provenit dintr-o infractiune -, actiuni purtate in scopul dobandirii unui folos material.

Infractiunea de tainuire poate fi savarsita si in forma continuata406.Sanctiuni. Infractiunea de tainuire este pedepsita cu inchisoare de la 3

50

luni la 7 ani, fara ca sanctiunea aplicata sa poata depasi pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea din care provine bunul tainuit. Aceasta conditionare a textului nu trebuie interpretata in sensul ca sanctionarea tainuitorului nu poate fi mai aspra decat aceea a autorului infractiunii principale - daca magistratul face o asemenea judecata -, ci doar ca pedeapsa tainuitorului sa nu depaseasca pe aceea prevazuta de lege pentru infractiunea din care provine bunul.

Tainuirea savarsita de sot sau de o ruda apropriata nu se pedepseste.Persoana juridica se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 la 600.000

lei, conform art. 71 alin. (2) C. pen.Top of the Document

51