„UMANITATEA CONTEAZĂ MAI MULT DECÂT...

CÂTĂ CULTURĂ NE PROPUNEGUVERNUL PNL?

ANUL XV w NR. 663 w 9 – 15 NOIEMBRIE 2019 w REALIZAT DE EDITURA POLIROM ȘI ZIARUL DE IAȘI PAGINILE 10-11

LIVIU SĂNDULESCUDEBUTEAZĂ ÎNLUNGMETRAJ

PAGINILE 8-9

PAGINA 2

IONUȚ CHIVA –KIDS ARE NOT OK

„Suplimentul de cultură“publică în avanpremierăun fragment din acestroman, care va apărea în curând în colecția„Ego. Proză“ a EdituriiPolirom.

Cărturan e o dramă contem -porană despre un bărbat (in -terpretat de Teodor Corban)care, aflând că mai are puținde trăit, încearcă să-și rezolverapid proble mele cu viața deaici și cu cea de dincolo.

PAGINA 12

Aflată într-o disperată căutare de atenție, culturaromână are nevoie de o abordare care să o valorifice.Sperăm într-o schimbare de optică, cu accentul pe cese poate obține din cultură, privită ca resursăproductivă la toate nivelurile.

INTERVIU CU SCRIITORULCEZAR PAUL-BĂDESCU

„UMANITATEACONTEAZĂ MAI

MULT DECÂTLITERATURA“

© M

ihai

Co

stea

2ANUL XV NR. 663

9 – 15 NOIEMBRIE 2019interviuwww.suplimentuldecultura.ro

LIVIU SĂNDULESCU DEBUTEAZĂ ÎN LUNGMETRAJ CU UN FEL DE MIORIȚA

„Teodor Corban a fost primul actor la carem-am gândit pentru rolul din Cărturan“Absolvent al Facultății de Filmdin cadrul UNATC în 2008, LiviuSăndulescu debutează în lung �metraj cu Cărturan, o dramăcontemporană despre un bărbat(interpretat de Teodor Corban)care, aflând că mai are puțin detrăit, încearcă să�și rezolve rapidproblemele cu viața de aici și cu cea de dincolo.

IULIA BLAGA

În biografia de pe aarc.ro scriecă ai făcut scurtmetrajul Beto-niera și că ești voluntar laAsociația Inima Copiilor. De ce evoluntariatul important pentrubiografia ta artistică? Te-ainfluențat în vreun fel în alege-rea poveștii din Cărturan?

Cu Alexandru Popa și Enona Chi�riac, cei de la Asociația Inima Copii�lor, m�am întâlnit în 2009, când aufăcut prima lor campanie de strân�gere de fonduri și au construit osecție de cardiochirurgie, exclusivpediatrică, la Spitalul „Marie Curie“.O premieră în România. Am fost re�gizorul spotului video și am rămasde atunci alături de Asociația InimaCopiilor. Le recomand tuturor să�isusțină, pentru că fac o treabăfoarte bună. Această implicare so�cială e foarte importantă pentrumine, dar scenariul filmului Cărtu�ran nu a fost influențat de ea.

Atunci cum ți-a venit ideea fil-mului pe care l-ai scris împreună

cu Bogdan Adrian Toma?

În copilărie petreceam bună partedin vacanțele de vară în Oltenia, labunicii din partea mamei. Acoloam întâlnit o altfel de lume, plinăde tradiții și de superstiții, cupovești foarte exotice pentru mine,

iar când am căutat un subiect pen�tru debutul în lungmetraj, am alesceva care avea legătură cu acesteexperiențe.

Cărturan e povestea unui băr�bat de 60 de ani, care trăiește într�ocomună frumoasă și are în grijă unnepot de 14 ani, singura lui rudă.Bărbatul află la începutul filmuluică din cauza unei boli incurabile,despre care nu știa nimic, mai arefoarte puțin de trăit. Pe parcursulfilmului, în această mică odisee di�naintea morții, el vrea să rezolvedouă lucruri foarte importante –să găsească un loc unde nepotul săstea după moartea lui (unul maibun decât orfelinatul) și să�și or�ganizeze o pomană.

Această pomană e o tradiție lo�cală, ceva normal în locul unde s�anăscut Cărturan, dar în comuna încare trăiește ea generează un con�flict cu preotul local, care, în spiritulcredinței creștine, crede că pomanase face doar după moartea omului.

Chiar dacă povestea este de �spre moartea unui om, filmul nue trist sau apăsător.

De ce ai ales să nu insiști pe sta-rea fizică tot mai precară sau pepsihologia cuiva care mai arepuțin de trăit? Pregătirea pentrumoarte e legată mai degrabă delucrurile practice pe care eroultrebuie să le rezolve.

Cărturan a văzut moartea deaproape, de la ortacii din mina decărbune în care a lucrat până lapersoanele dragi care s�au stinslângă el. Cumva, moartea îi e fami�liară. Posibilitatea ca nepotul săajungă la orfelinat îl face să lasedeo parte propria moarte (cel puținpentru moment) și să se concen�treze pe ce are de rezolvat, pentru cănu are prea mult timp. Filmul pre�zintă doar primele două săptămâni

din momentul în care Cărturanaflă de boală, iar starea lui fizică nuse schimbă semnificativ.

Pe de altă parte, există în filmși momente care arată că bărbatulnu primește vestea morții cu seni�nătate, că e totuși frământat deacest lucru.

Această bășcălie a morții de carevorbește Teodor Corban într-uninterviu vorbind despre pomanămi se pare mai mult tragică de-cât comică.

Pomana de viu, așa cum se numeș �te această tradiție, e atât tragică, câtși comică. Tragică, pentru că celcare își face pomana vede în jurullui toate lucrurile aranjate ca la opomană adevărată. Comică, pentrucă după slujba ținută de preot în �cep să cânte lăutarii și atmosferadevine asemănătoare cu cea de la onuntă. Această pomană arată cummoartea e învinsă pentru moment,iar viața merge mai departe – pânăla urmă, omul încă trăiește. Cred căla asta se referea Teodor Corban îninterviu.

Intenția mea a fost să surprindaceste stări pe tot parcursul poveștii,nu doar la pomană. Cred că există odoză destul de mare de umor în film.Spun asta pentru că am văzut reac �ția spectatorilor în sălile unde a fostproiectat până acum.

Ai făcut casting pentru rolul lui Cărturan?

Teodor Corban a fost primul actorla care m�am gândit. Lucrasem îm�preună la Betoniera și îl cunoș �team ca actor. Știam că i se potri� vește povestea și că poate face un

rol foarte bun, dar am dat câtevaprobe și cu alți actori. Aveam ne�voie de ele ca să fiu sigur. În alege�rea mea a contat și faptul că TeodorCorban a creat încă de la început olegătură foarte strânsă cu Vlad Po�pescu, băiatul care îl joacă pe ne�potul lui Cărturan.

Lângă Teodor Corban au statceilalți actori foarte valoroși:AdrianTitieni, Dana Dogaru, Cristina Flu�tur, Iulia Lumânare și Marcelo Cob�zariu, ca să�i amintesc doar pe ceicu roluri mai mari. Vreau să amin�tesc și ajutorul enorm al Iuliei Lu�mânare, care s�a ocupat și de cas � ting și cu care am căutat câteva lunicea mai bună distribuție.

Cum ai dezvoltat conceptul vi-zual al filmului împreună cu di-rectorul de imagine Oleg Mutu?

Ne�am dat seama de la început căsuntem pe aceeași lungime deundă și am luat împreună câtevadecizii generale. În primul rând,pentru că era vorba despre moar�tea iminentă a eroului, am vrut săcontrabalansăm pe imagine și săarătăm cât mai mult din mediulplin de viață în care trăiește acestbărbat, să transmitem legătura luiputernică cu natura. Am ales deasemenea să avem cadre mai lungi,chiar cadre secvență, pentru caactorii să aibă posibilitatea săadune și să transmită energia șitensiunea emoțională de careaveau nevoie personajele.

Nu în ultimul rând, ne�am pro�pus să nu avem o mișcare a camereide filmat care să iasă în evidență.Pe lângă aceste direcții principale,Oleg și�a folosit experiența în fiecare

zi de filmare și îi mulțumesc că aacceptat să�mi fie alături.

Cât de greu a fost să strângețitoți banii de când ați luatfinanțare de la Centrul Naționalal Cinematografiei, în 2014?

Financiar vorbind, am început cuun handicap față de alți regizoridebutanți. La secțiunea debutlung metraj am fost atunci șaptecâș tigători (de obicei erau trei saupatru), așa că banii s�au împărțit.Din această cauză multe proiecteau fost filmate după mai mulți ani,cum a fost și cazul lui Cărturan, pecare l�am filmat în 2018. Cred căcei de la CNC și�au dat seama că nua fost cea mai bună decizie, întretimp am văzut că au revenit la for�mula cu mai puțini câștigători.

Anca Puiu, producătorul fil�mului, știe foarte bine cât de greua fost să adune banii ca să putemintra în producție. Șansa noastrăa venit din Suedia, de unde amprimit sprijin pentru a duce pro�iectul la bun sfârșit.

Cum s-au implicat coproducă-torii suedezi?

Anca Puiu a vorbit cu cei de la Dop�pelganger, o casă de producție dinStockholm, care au fost foarte în �cântați de proiect. Apoi ei au câș �tigat o finanțare de la Film i Väst,fondul regional suedez care susținecoproducțiile cinematografice, iaracești bani au acoperit o bună partedin postproducția filmului. Suede�zii s�au ocupat în totalitate de sunet(de la inginerul de sunet prezent lafilmări până la mixajul final) și decolorizarea imaginii, un procesfoarte important pentru felul încare arată acum filmul. M�am bu�curat când mi�au spus că le�a plă�cut foarte mult filmul.

În ce direcție mergi mai depar-te? Ai un al doilea proiect delungmetraj?

După festivalurile de la Busan șiVarșovia ne pregătim de premieraromânească. În următoarea pe�rioadă o să dezvolt un alt scenariude lungmetraj și primul pe care îlvoi scrie singur. Va fi mult maipersonal. Sper să�l pot face mairepede decât pe primul. SDC

Cărturan

3ANUL XV NR. 6639 – 15 NOIEMBRIE 2019 actualitate

www.suplimentuldecultura.ro

Zilele Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu“ Iași,

8-10 noiembrie 2019

SILVIU D. CONSTANTINESCU

Înființarea Academiei Mihăileneîn 1835 și înzestrarea bibliotecii,la 8 noiembrie 1839, cu „600 detomuri alese“ se leagă de numeledomnitorului Mihail Sturdza.Educat în spiritul Luminilor fran�ceze, viitorul domn regulamentarvorbea curent limbile greacă șifranceză, cunoștea latina, rusa,italiana și engleza și avea vastecunoștințe în domeniul istoriei,filosofiei, jurispru denței și mate�maticii. În semn de omagiu, Bi�blioteca sărbătorește gândul dom� nitorului de a în ființa bibliotecaprintr�o serie de evenimente pecare le organizează anual.

Anul acesta la loc de cinsteprintre ele s�a aflat conferința inti�tulată „Cititorul contemporan și ce�remonia lecturii“, care a fost sus� ținută de filosoful și scriitorul Vale�riu Gherghel, vineri, 8 noiembrie2019, de la ora 12, în Aula BCU.

După prelegere a urmat lan�sarea numărului omagial al revis�tei „Biblos“ (care la rândul său

sărbătorește 25 de ani de la apa �riția primului număr).

Sâmbătă, 9 noiembrie 2019,cu începere de la ora 11.30, vaavea loc premierea celor mai ac�tivi cititori din acest an. De ase�menea, vor fi răsplătiți cu premiiparticipanții la concursul de foto�grafie „Eu și Biblioteca“. La intrareaîn Bibliotecă vor fi expuse foto�grafiile câștigătoare la concursul

„Biblioteca într�o imagine“.Duminică, 10 noiembrie 2019,

în intervalul orar 10.00�16.00, BCUvă așteaptă la Ziua Porților Des�chise, pentru vizite ghidate ce cu�prind inclusiv depozitele de carteale BCU Iași. Tururile ghidate sevor organiza din 30 în 30 de mi�nute. Dacă doriți să rezer vați unanumit interval orar, sunteți in �vitați să accesați calendarul pus la

dispoziție pe site�ul bibliotecii, larubrica Vizite în bibliotecă.

Pentru această zi, Biblioteca vapregăti și câteva surprize. Sea ra, dela ora 18, în Aula BCU Iași, puteți viziona proiecția filmului docu�mentar Jurnaliști în linia întâi(1916�1918), realizat de Alina ȚițeiIoncioaia.

În perioada 8�10 noiembrie 2019,toate persoanele care dețin permis

BCU beneficiază de gratuitate lacălătoriile cu mijloace de trans�port public pe traseele către șidinspre Copou. Călătorii vor pre�zenta controlorilor permisul deutilizator BCU.

În luna noiembrie, vizitatoriiPalatului Fundației vor putea ad�mira două expoziții de excepție. „Ar�hivele memoriei:Biblioteca Acade� miei Mihăilene“, în peri oada 7�27noiembrie 2019, în spațiul expozi �țional de la etajul I, sediul central,organizată de Departamentul deColecții Speciale, vă propune oselecție de cărți din inestimabilultezaur al Bibliotecii Centrale Uni�versitare „Mihai Eminescu“. Ex�li�brisul ștampilă al Bibliotecii Acade�miei Mihăilene de pe paginile volu�melor atestă drumul lung și sinuosparcurs de bibliotecă și de colecțiileei, precum și faptul că biblioteca asi�gură perenitatea valorilor.

Cea de�a doua expoziție se inti�tulează „Literatura de popularizarea științei în România: din perioadainterbelică până în zilele noastre“ șieste organizată de DepartamentulIndexare, în Cupola BCU. Aceastaprezintă o se lecție de monografii cutentă de popularizare, autohtonesau traduse, apărute în ultimulsecol. Volumele din expoziție seaxează pe trei perioade: interbelică,comunistă și după Revoluție, pen�tru a pune în lumină evoluția litera�turii de popularizare din România.

Prietenii Bibliotecii care aufăcut posibilă organizarea acti �vităților incluse în calendarul Zi�lelor Bibliotecii Centrale Universi� tare „Mihai Eminescu“ sunt Poli�rom, Banca Transilvania, BritishCouncil, Asociația ACVO, Printco,Humanitas, Junimea, Companiade Transport Public Iași.

Intrarea la toate evenimen�tele este liberă. SDC

În acest an, Zilele Bibliotecii Centrale Universitare „MihaiEminescu“ stau sub semnul celor 180 de ani de evoluțieneîntreruptă a acestei instituții de cultură. Trăgându-și sevadin vechile biblioteci ale Academiei Vasiliene de la 1640,ale mănăstirilor Sf. Sava și Barnovschi și ale Academiei

Domnești, biblioteca se reorganizează pe principii mo -derne odată cu fondarea Academiei Mihăilene. De-a lungultimpului, biblioteca, asemenea Academiei, a trecut prinreorganizări succesive, colecțiile îmbogățindu-se prindonațiile personalităților culturale ale vremii.

Cu fonduri de carte care au făcut parte dinfostele biblioteci ale Academiilor domnești(cea mai veche, de pe la 1640, fiinţând laMănăstirea Trei Ierarhi), actuala BibliotecăCentrală Universitară „Mihai Eminescu“ dinIași se bucură de continuitate și stabilitate în-cepând cu anul 1835, ca Bibliotecă a Acade-miei Mihăilene, schimbându-și în timp doardenumirea: Biblioteca Universităţii, Biblioteca„Ulpia“, Biblioteca Centrală.

În cursul unei neîntrerupte evoluţii depeste un secol și jumătate, BibliotecaCentrală Universitară „Mihai Eminescu“ a fostnevoită să-și închidă în mai multe rânduriporţile, fie din pricina lipsei de spaţiu (în1859), fie a cutremurului din 1940 sau arăzboiului (în 1944), a avut fondurile depublicaţii risipite sau reduse de calamităţi

(în cele două războaie mondiale, în timpulcrizei economice din 1929-1932, în incendiuldin martie 1932). În 1860, prin înfiinţarea laIași a primei universităţi din ţară, dinbibliotecă a Academiei Mihăilene devineBibliotecă Universitară, apoi Centrală șiPublică în 1864, din nou Universitară în 1916.

A funcţionat între 1835-1860 în clădireaAcademiei Mihăilene (astăzi distrusă), în Uni-versitatea veche (actuala Universitate deMedicină și Farmacie, până în 1897), în Uni-versitatea nouă (actualmente sală de studiua Bibliotecii Universităţii Tehnice „Gh.Asachi“), pentru ca după al Doilea RăzboiMondial să se mute în clădirea BiblioteciiFundaţiunii „Regele Ferdinand I“, ale căreifonduri le înglobează.

Aceasta din urmă a fost construită între

anii 1930-1934 de inginerul Emil Prager,după planurile arhitectului Constantin Jotzu.Interiorul acestui edificiu este lucrat înmarmură de Carrara și mozaic veneţian, iarexteriorul este împodobit cu impresionantecoloane în stil ionic, pilaștri neodorici, micifrontoane triunghiulare și medalioane cupersonalităţi marcante ale culturii naţionale.

Inestimabilele manuscrise, incunabule,cărţi vechi și rare, unele purtând semnăturiilustre (B.P. Hasdeu, M. Eminescu - care aufost și directori ai instituţiei, I. Creangă, Șt.Procopiu ș.a.), provin în principal din biblioteci mănăstirești și particulare (C. Hurmuzachi, B.P.Hasdeu, Mihail Sturdza, L. Steege, V. Adamachi,Titu Maiorescu, Paul de Gore, Iorgu Iordanetc.), care au intrat în patrimoniul BCU „MihaiEminescu“, prin donaţii sau cumpărătură. SDC

4ANUL XV NR. 663

9 – 15 NOIEMBRIE 2019opinii www.suplimentuldecultura.ro

Noi venim din timpul acela dincare nu am mai putut să evadămși să evadăm nu putem niciacum, când toate granițele s�auprăbușit, noi venim din aniiaceia de aur de când toatepoveștile aveau final fericit.

Mâna dictatorului alungase fina�lurile nefericite, mâna dictatoru�lui șterese biserici, bulevarde,cartiere, orașe, mâna lui mângâiaorfanii și semna tratate de pace înOrientul Mijlociu, mâna lui erasărutată și căutată, mâna lui diri�jând coruri, mâna lui arătândcalea, înainte, tot înainte!, mereuînainte!, să facem mai mult și maibine, noi am crezut în basme și înbaliverne și în libertate și în drep�tate și chiar în iubire, poeții fărătalent îi lăsau la picioare ode și

atunci ochiul său era ochiul unuitigru și bunătatea inimii sale eraneîntrecută și uite că deasupranoastră clocotea ura care în iarnaaceea l�a dus în fața plutonului deexecuție, noi venim dintr�un dicta�tor și o crimă justificată și Dumne�zeu încă nu ne�a iertat, cântândconstruiau părinții noștri și pă rinții

părinților noștri raiul socialist,tragedia, farsa, tragedia, farsa, tra�gedia, raiul socialist e un lagăr catoate lagărele, mâna lui obligândpruncii să se nască, mâna lui lepă�dând prunci, mâna lui întinzândpoporului o sută de lei, mâna luiașezând peste creș tetele noastre obinecuvântare de gheață, nu, noidin timpul acela n�am putut sămai evadăm, chipul său, în școli,în birourile micilor funcționari, înbirourile miniștri lor, în redacțiileziarelor și televiziunii publice, chi�pul său cu o singură ureche, ca pic�torul acela care genial și ne bun,chipul său în mișcare, pe șantiere,în fabrici, în uzine, în cantinestuden țești, în subteran, pe submarele oraș, în catacombele me�troului și la malul mării, marea eneagră și el botează vasele noastre,plecați și cuceriți lumea!, și mareae neagră, și cerul e negru, plecați șicuceriți lumea!, și corurile elevilorși siderurgiștii și minerii și oaspețiide peste hotare și cadrele de nă�dejde ale securității și cadrele de

nădejde ale armatei și carnea dingalantare, pregătită special pentruvizitele de lucru ale conducătoru�lui și congresele și aplauzele șimonstruoasa singurătate a palatu�lui său neterminat, această minu�nată primăvară pe care o trăim înveac, noi ducând mai departe visulstrăbunilor, mâna sa salutând po�porul, mâna sa tot mai încărcată deglorie, mâna sa care alungă dușma �nii și șterge culorile, anii stadioane�lor pline și trupurile noastre scriindnumele său, numele său din copii,numele său ridicat către cer și ini �ma sa moartă din care a curs totsângele nostru, inima unui dictatorcrud și josnic, ca toți dictatorii.

Jos, oamenii și micile lor în�tâmplări, el a iubit�o, ea nu l�a iu �bit, el i�a spus câteva cuvinte fru� moase în care credea mult, ca untânăr, ea l�a crezut și i�a dăruit laschimb o tăcere, apoi s�a măritatcu un inginer horticultor, noi ve�neam din timpul când el trebuia săurce în ceruri și să ia de acolo lunași să lase un loc gol în ceruri și să

se întoarcă, așa, cu luna la subțioriși să îi întindă luna pe o tavă de ar�gint, iar ea să o refuze grațios, vai,dar nu trebuia!, și au trăit fericiți,ea și celălalt, inginerul horticultor,până în zilele noastre, așa se poves �tește, fără să fie adevărat.

El știa să facă din mâinile luiobiecte care înainte nu cunoscu�seră viața, el a umplut pământulcu mici oale de lut și măsuțe pen�tru cafea și scaune ca pentru pi�tici. Ea învăța limba portugheză,de câte ori simțea că nu mai su�portă, nu mai suportă!, ea repetade opt ori cuvântul solarengo, cuvântul solarengo înseamnă în�sorit, solarengo, solarengo, sola�rengo, solarengo, solarengo, sola� ren go, solarengo, solarengo, șicerul se ștergea de nori, ca într�unteatru de păpuși când o mânăcare nu se vede lua norii și timpulera din nou îndurabil, toți avemmicile noastre cuvinte secrete, so�larengo, de opt ori numele tău șiviața se liniștește ca un cord pri�mind vestea cea bună. SDC

ANDREI CRĂCIUNCULEGĂTORUL DE HARFE

Solarengo (I)

N�aș putea spune cum arăta fatași nici măcar cum o chema. Mi�aplăcut pentru că nu era de pe lanoi. Venise cu părinții, de la oraș.Vorbea altfel decât prin părțilenoastre și asta îi dădea o aurăaparte. M�am chinuit să�i intruîn grații, dar nimic.

Parcă nici nu existam pentru ea.Aruncam cu mingea prin preajmaei. Dimineața veneam primul și�iopream cele mai apreciate jucării.Le lua fără să se uite la mine, fărăsă�mi mulțumească măcar. Și cuce credeți că am cucerit�o ? Ală�turi de grădiniță se construia numai știu ce chestie. Ne mai jucampe�acolo, mai vorbeam cu munci�torii. Pe mine mă fascina aparatulde sudură. Intram într�o încăpereîntunecoasă, după muncitorul cuvizieră de cavaler – asta mi sepărea mie că e masca de sudor,după cum văzusem într�o carte cupoze – și mă uitam la scânteile su�durii. Îmi plăcea că, multă vreme

după ce ieșeam, nu mai vedeamaproape nimic. Îmi rămânea înmemorie doar o pată luminoasăcare�și schimba culorile. Și, cudescoperirea mea miraculoasă,m�am dus direct la fetiță:

— Vrei să ne uităm la sudură? N�a înțeles despre ce e vorba,

însă mi�a răspuns cu un da hotărât.Ne�am luat de mână, am ajutat�ogalant să treacă grămezile demoloz, până în camera cavaleruluisudor. Jocul cu privitul sudurii i s�a părut și ei din cale�afară de gro�zav. Nu știu cât am privit la sudură,dar asta părea că ne�a legat pentrutotdeauna. Când am ieșit, pata mul�ticoloră ne juca în fața ochilor și noine prăpădeam de râs. Până să ple�căm acasă, ni s�au umflat ochii și necurgeau lacrimile întruna. Am statvreo câteva zile în pat, cu un bandajdin cartofi în jurul ochilor. Idila n�adurat prea mult. Din păcate, pă rințiifetei s�au mutat repede înapoi laoraș. Nici o iubire nu�i veșnică. Cuatât mai puțin prima.

***O seamă de vecini sunt adunați lanoi la televizor, că ei n�au așa cevala casa lor. E cumva ca la cinema,numai că nu tăiem bilete. Poporîntins și pe jos prin încăpere, eucalc desculț pe�acolo. Am trei ani,sunt îmbrăcat doar în chiloți șimaiou, mă doare la bască. Aproa �pe toți, mai ales femeile, mă în�treabă câte ceva drăgăstos, țugu� indu�și buzele. Nici nu�mi pasă ce.Îmi place doar că�s oameni mulțiadunați la noi. De�afară se aude unhuruit, tremură oleacă și casa.„Tre ce Faflicher cu camionul“, seapucă să explice mama, dar tremu�rul se face și mai mare decât dacăar fi stârnit de un camion. Audpăpușoii huruind pe scânduriledin pod. „Cutremur!“, urlă unul șio chișcă afară. Tata mă înșfacă despate, de maiou, ca un leu care�șiînhață puiul, și mă scoate în aerliber. Apoi se întoarce să salvezetelevizorul, pe care îl așază lângămine. Câinele nostru, scăpat din

legătoare, urlă ceva mai încolo. Nuștiu de ce, dar eu mă simt foarte în�viorat, vesel. Mama mă îmbracă,mergem până la bunica. Ea spunecă a fost un dezastru cutremurulăsta, i�a vărsat un lighean de făinăpeste picioare. Apoi trecem pe laun vecin să vedem cum e. Ăla po �vestește că, prin somn, nici n�a cre�zut că�i cutremur, ci scroafa lui dedouă sute de kile, care se scarpinăde perete. Ne întoarcem acasă. Ta �ta zice că sigur au murit mulți oa�meni la oraș.

***Noaptea târziu – am vreo 12 ani –,tata vine de la pescuit cu un ruc�sac întreg de pește. Cică el n�aprins nimic cu undița, de aceea s�a băgat în păpuriș, poate aremai mult noroc acolo. Și�a avut. Agăsit un rucsac plin cu pește, pe oplavie. S�a uitat stânga�dreapta,nu era nimeni. L�a luat și a venitacasă. Mama răstoarnă peștii într�un lighean și începe să�i curețe.

Fără vreun semn, fără vreo bătaieîn ușă, intră în casă la noi unnebun: „Bă Pavele, dă�o dracu’, săștii că�i rucsacul meu. Îl vreauîna poi, plus șalăul ăla mare. Atât.Restul nu mă interesează“.

***Dimineața devreme – am vreo 16ani –, mă culc obosit de atâta uitatla televizor, după fuga lui Ceau �șescu. Ațipesc. Apoi aud niște ur�lete afară. Ies să văd cine�i. E dom’profesor Nicu lu’ Costin, fluturândun steag găurit: „Haaai la Revo �luțieeee! Oameni buni, liberta�teee! Ieșiți cu mine la Revoluțieeee!“.Mă uit de�a lungul drumului, abiavăd, e încă întuneric, dar n�am niciun dubiu: e singur cuc. SDC

FLORIN LĂZĂRESCUÎNTÂMPLĂRI ŞI PERSONAJE

Știri la zi din actualitatea culturală și articolele ediţiei pe


O iubire și alte flashbackuri

Mă gândesc de mai multă vremesă scriu un text despre femeiledin politica românească, desprestatutul lor marginal, auxiliar, lamasa patriarhalistă a politicieni�lor care conduc țara asta patriar�halistă.

Mă pregătisem să pornesc de la oîntrebare cu bătaie aproape la felde lungă precum cea de odinioa �ră, cu Havel – poate v�o mai amin �tiți: noi de ce n�am avut în aniicomunismului un Václav Havel?Așadar, îmi ziceam eu, noi de cenu avem în politica românească oAngela Merkel? Sau, hai, fie și oHillary Clinton. Pentru că... și maideparte știm cu toții clișeul: socie�tate falocentrică, femeia la cratiță,rămășițe medievale, men talitățipremoderne etc.

Ei, asta e problema cu ideilede texte pe teme actuale: dacă nule exploatezi la vremea lor, s�arputea să se răsufle. Pentru că întretimp, iată, avem și noi o Angela

Merkel româncă, adică o premie�reasă sau premieră sau prim�mi�nistreasă, o doamnă cancelară ceconduce – sau conducea până decurând – guvernul României. Maimult, dat fiind stilul nostru de re�cuperare rapidă, în salturi, a de�calajelor, doamna cancelară (can �celăreasă?) va fi, probabil, și o Hil�lary Clinton româncă, adică vapierde alegerile pentru funcția depreședinte al țării, exact ca omo�loaga sa americană.

Dar mă tem că asemănările seopresc aici. Diferențele dintre An�gela Merkel și doamna noastrăprim�ministreasă sunt mari șipro funde – cam ca diferențeledin tre Germania și România. Sau,oricum, ilustrează nivelul politiciiromânești tocmai prin perspec�tiva acestei aparente egalități degen. Gândiți�vă numai: în istoriaei recentă, republicană, adică dupăal Doilea Război Mondial, doamnapremier(ă), chiar și proaspăt de�misă, a fost una dintre puținele

femei cu rang extrem de înalt înadministrația țării. În afară de ea,nu îmi vin în mine acum decâtdouă alte nume. Unul este cel alAnei Pauker, lider comunist crân�cen din anii staliniști, care a ocu�pat funcțiile de vicepremier șiministru de Externe (pare�se, pri �ma femeie cu această funcție dinlume). Ana Pauker a fost numită laacea vreme de revista „Time“ drept„cea mai puternică femeie în viață“și probabil că așa a și fost. Dar pre�mier, șefă a guvernului, nu a fostniciodată. Al doilea este cel al Ele�nei Ceaușescu, soția lui NicolaeCeaușescu, cu care doam na prim�ministreasă recentă are multe încomun, inclusiv educația aproxi�mativă. Doar că funcția politicăcea mai înaltă deținută oficial de„numărul 2“ în România socialistăa fost cea de prim�viceprim�minis�tru al Consiliului de Miniștri.

Pare�se că așa, pe neobservate,am înregistrat o premieră în acestdomeniu sensibil și atât de actual al

egalității de gen: am avut, vreme demai bine de un an și jumătate, odoamnă prim�ministru, adică pri �ma femeie care conduce guvernulRomâniei din întreaga istorie aacestei țări, fie că vorbim de Româ�nia mică, de România Mare sau deactualul stat republican. Dar, fiindțara lui Caragiale mai mult decât aoricui altcuiva, am făcut�o cu odoamnă care vorbește despre „echi �pa care am venit“, enumeră – dinneatenție, desigur, ca orice om poli�tic – Pakistanul și Iranul printrestatele membre ale Uniunii Euro�pene și, în general, dă impresia cășefului îi e suficient să fie șef, altcevaîn afară de funcție nici nu�i mai tre�buie. Există destui subordonați că�rora să le delege sarcina de a fideștepți. Numai că nu�i ceva nou:bărbații noștri politici, care mai ba �ron, care mai șef, fac exact acelașilucru. Poate că asta e de fapt egali�tatea românească de gen?

Se știe însă cum a reușit să de�vină doamna prim�ministru ceea ce

este: grație dictatului unui bărbatde stat căruia îi plăcea să facă pemarionetistul. Prin alte părți sespune că în spatele unui bărbat desucces stă o femeie puternică. Nucred că această zicere clișeistică evalabilă și în politica românească.Aș zice că mai degrabă în spatelefiecărei femei de succes stă un băr�bat care o propulsează. Iar calitățilecare i se cer acestei femei sunt maidegrabă lipsa ori precaritatea lor,plus un jurământ de obediență, caîn căsniciile noastre premoderne.Norocul doamnei Merkel că nu s�anăscut în România. SDC

5ANUL XV NR. 6639 – 15 NOIEMBRIE 2019 opinii


RADU PAVEL GHEOROMÂNII E DEŞTEPŢI

Femeia și puterea (versiunea locală)

S�a încheiat cea mai plictisitoarecampanie prezidențială de laRevoluție încoace. Unii spun căzarurile au fost aruncate încădin momentul înscrierii can �didaților în cursă, însă n�amrămas cu nimic memorabil înminte după bătălia de anul ăsta.

La confruntarea lui Băsescu cuGeoană a fost momentul de po�veste cu vizita social�democratuluila Vântu, la alegerile trecute a fostprostia PSD cu îngrădirea votuluiîn diaspora. De data asta n�am maiavut gafe majore și nici dezvăluirizguduitoare (doar ancheta Rise

Project la adresa lui Barna să fiavut ceva impact), dar candidațiin�au rupt gura târgului cu vreodeclarație sau idee genială.

Calitatea protagoniștilor dinacest an a fost peste cea din urmăcu cinci sau zece ani, dar tot nune�am ales cu mare lucru. E dreptcă războiul pentru Cotroceni s�asuprapus cu cel pentru PalatulVic toria, însă parcă ne�am fi aș �teptat la altceva. Măcar o sclipirecare să fi stârnit ceva comentariiîn jur.

Nici nu există emoția altoralegeri, a dispărut miza, iar asta seva vedea la participarea la vot.Cred că prezența în primul tur vafi undeva între 45 și 50 la sută. Bă�tălia pentru locul doi se dă întreViorica Dăncilă și Dan Barna, darn�ar fi exclus ca Mircea Diaconu,omul susținut de Ponta și Tări�ceanu, să profite de culoarul favo�rabil și să încurce socotelile.

Există și scenariul ca finalis�tul care�l va înfrunta pe Iohannissă fie desemnat la mustață, caz în

care va conta enorm votul dindiaspora. La europenele din lunamai, în străinătate au votat aproa �pe 400.000 de oameni. Cu trei zilede vot la dispoziție și un numărdublu de secții de votare, este po�sibil ca din diaspora să vină 600�700 mii de voturi. Asta înseamnăun impact de șapte la sută.

La fel de interesant este ce seva petrece de luni încolo. DacăViorica Dăncilă intră în turul doi,confruntarea din interiorul PSDse amână. Pesediștii vor așteptacuminți rezultatul finalei, însăDăncilă nu va fi sigură că scapă deghilotina partidului. CEx�ul se vaîntruni rapid, sunt prea multefrustrări adunate și prea multe ta�bere care așteaptă la cotitură. Cuexcepția lui Ion Iliescu, PSD și�aabandonat toți liderii care aupierdut alegerile.

Dacă Dăncilă nu ia măcar 40la sută în turul doi, atunci PSD vaține probabil congres de mazilireundeva în februarie. Dacă VioricaDăncilă nu intră în turul al doilea,

atunci lucrurile se vor precipitaîn partid. Va fi semnalul dezastru�lui în PSD, iar șefii din județe nuvor mai aștepta să treacă sărbăto�rile de iarnă pentru a�și regla con�turile. E de așteptat ca în acest cazsă apară un soi de comitet de sal�vare al PSD, care să organizezecongres rapid pentru alegereanoii conduceri. Va fi cu sânge pepereți, pentru că în partid nu sedetașează vreo tabără câștigă toa �re. Pentru PSD ratarea turului doiar fi o adevărată catastrofă, iarpartidul riscă să se dezintegrezeîn condițiile în care mai vin douărânduri cruciale de alegeri (localeși parlamentare).

PNL e în cea mai bună formăposibilă, dar intrarea la guver�nare îl va coborî rapid cu picioa�rele pe pământ. Liberalii nu aumajoritate în Parlament, iar dinianuarie încolo vor începe să de�conteze guvernarea. Probabil căPNL nu va resimți pierderi în son�daje în primele luni, însă cu câttimpul va trece, iar problemele sevor aduna, cu atât partidul riscăsă aibă de suferit la alegerile ur�mătoare.

Până atunci este de așteptatca Iohannis să primească un bo �nus în primul tur din partea orga �nizațiilor liberale, prin mobilizarea

activiștilor în galben, bucuroși căîn sfârșit puterea e în mâinile lor.

La USR�PLUS situația rămânedelicată. Dan Barna n�a convinsîn campanie, dar liderul USRpoate fi salvat dacă reușește săintre în turul doi. Criticile dinpartid se vor domoli, relația cuPLUS va continua să funcționezefără sincope, iar alianța își poateface în liniște strategia pentru2020.

Dacă însă Barna ratează fi�nala, atunci va fi deranj mare. Nuatât din partea aliatului Cioloș.Cei din USR vor sări la gâtul luiBarna, iar liderului i se va cereplecarea din funcție.

Ghinionistul ultimelor săptă�mâni este Victor Ponta, care a pier �dut pe mâna lui. Atât de aproapesă ajungă omul anului în politicaromânească, Victor Ponta a reușitîn doar câteva săptămâni să fiearătat cu degetul de proprii co�legi pentru lipsa de strategiedupă mo mentul căderii guvernu�lui Dăncilă.

Ponta a negociat prost, nu și�a consultat partidul, iar acum tacechitic, pentru că știe că a pierdutmeciul.

Urmează un weekend liniștit.De luni încolo se scot săbiile dinteacă. SDC

FLORIN GHEŢĂUVAGONUL CU VORBE

Urmează reglările de conturi în partide

6ANUL XV NR. 663

9 – 15 NOIEMBRIE 2019opinii www.suplimentuldecultura.ro

Nu sunt un ascultător disciplinatde muzică. Lista mea de audițiipare plagiată după bibliografialecturilor unui poet ușor bețiv,cu mare succes la femei, a căruicameră de lucru – vizitată odi�nioară – semăna cu o gară pen�tru doi sau mai mulți călători,nici unul prea lucid.

Premisele fiind astea, mă gândeamca după articolul precedent, provo�cat de Helloween, să revin la nesă�buita mea slăbiciune actuală, Foals,care tocmai a editat partea secundăa superbului disc Everything NotSaved Will Be Lost. Sau, de ce nu, sădeschid altă sticlă de Jack Daniels,stimulat de suculentul spectacoldat de Joe Bonamassa și trupa sa pescena de la Sydney Opera House, oînregistrare audio pritocită vreotrei ani, „trasă“ deunăzi pe CD.Toate au trecut în rezervă când, la ozvâcnire de axon – stârnită, pasă�mite, de frizura și figura premierului

britanic Boris Johnson –, m�am în�trebat ce se mai aude cu nebunaticiienglezi Toy Dolls. Oi! Unde mi�a statmintea atâta vreme? Bucuria că audefinitivat și pus în vânzare al trei�sprezecelea disc de studio e umbrităde așteptarea LP�ului comandat on�line. Bucuria MP3�ului informativarde însă așteptarea, iar site�ul thetoy�dolls.comîmi îndulcește penitența.

După ce�am scris cuvântul„penitență“, m�am oprit îndelung,meditând la situație. Iată�mă�s,orice aș spune, „tinerel“ spre 64 de

ierni, râvnind la un disc de vinil cumuzică punk! Retrăiesc febrila ne�răbdare de la 19 toamne, când um�blam năuc prin magazinele bucu� reștene să găsesc noul LP Phoenix,anunțat oficial, dar nedistribuitîncă. Mă incitase cineva care pre�texta că�l văzuse; neavând bani, pe�semne, nu�l cumpărase. Pot înțe legecă nu am evoluat deloc? Îmi lipseștesimțul (auto) critic? Responsabilita�tea e un domeniu paralel cu mine?Mă comport inadecvat vârstei? Amajuns cumva pastișa celui care amfost? De�a ce – sau cu ce – mă joc?Om de spectacol nu se poate spune cămi�s, așa că nici pretenții artistice nuam. Atunci? Las�o așa, cum a căzut,îmi șoptește, trăgându�mi o palmăimaginară pe urechea stângă, voceasubconștientului presupus a fi alter�egoul – de nu pseudonimul – meu.

Episode XIII (2019, Secret Re�cords/ Randale, CD & vinil) (înre�gistrat la Londra & Newcastle, încomponența: Olga, chitară, voce;

Tommy Goober, bas, voce; TheAmazing Mr. Duncan, tobe, voce)vine la aproximativ șapte ani du �pă – și cu mai puțină furie ener�gizantă decât – The Album AfterThe Last One (2012, aceeași com �ponență, aceleași firme editoare).De la prima examinare, cu versu�rile dinaintea ochelarilor de ve�dere puși pe nas, pot scrie căEpisode XIII nu e mai prejos decâtprecedentele 12.

Conștient că dau dovadă de�o impardonabilă subiectivitate,afirm impertinent că este cel maibun album ascultat de mine anulacesta. Sună proaspăt. Transmite osenzație formidabilă de tinerețe (lă�murirea în paragraful precedent).

Băieții ăștia parcă au descoperitsecretul veșnicei juneți icono�claste și, având o educație muzi�cală mult peste media rockeriloractivi sau decedați, dau cu flitponcifelor showbiz, luându�și cumodestie și autoironie partea. Eunu știu o trupă mai acidă, mainonconformistă, mai cinică, șitotuși mai atractivă, mai plăcută laaudiție, mai antrenantă decât ToyDolls. Parodia, jocurile de cuvinte,veselia contagioasă a „po veștilor“cântate și a inserturilor în discursulsonor impecabil sunt arme din ar�senalul generos gestionat de Mi�chael Algar, alias Olga. Dincoacede substanța subiectelor aborda�te – serioase flecăreli de mahala(sic!) –, se găsește abilitatea inter�pretativă. Algar etalează în joacăvirtuozitatea unui chitarist demare clasă. Lejeritatea cu careabordează partitura destinată ori�cărui instrument este însoțită de opermanentă (auto)persiflare, înbună manieră punk (re�sic!), faptce�i risipește șansele să ocupelocul meritat în ierarhia genului.Presupun că el însuși nu dă doibani pe chestia asta. SDC

Jucării de om bătrân

Există o nouă modă în Washing �ton printre celebrități: cel maicăutat accesoriu sunt cătușele.Valul a fost pornit de JaneFonda, care s�a lăsat arestată depatru ori până la scrierea acestuiarticol și cel mai probabil și acincea oară până la apariția lui.

În fiecare săptămână în care a fostarestată, Jane Fonda a purtat unmantou roșu aprins. Și�a ținutmâinile prinse în cătușe de plasticîn sus, spre cei care o aplaudau șispre presa care îi făcea fotografii,

ca și cum ar fi ridicat un trofeu.Știe cum se face, a ridicat câtevala viața ei: două Oscaruri, șapteGolden Globes, două premii BAFTA.La 81 de ani, actrița s�a mutat înWashington special ca să protes�teze și să fie arestată săptămânal,folosindu�și celebritatea ca să tra �gă un semnal de alarmă legat deschimbările climatice.

Jane Fonda și�a anunțat pu�blic intențiile atunci când s�amutat în capitală: a dorit să pro�fite de popularitatea serialuluiGrace and Frankie de pe Netflix,în care joacă rolul principal, și săorganizeze timp de 14 săptămâniun Fire Drill Friday — o acțiunede nesupunere civică, în urma că�reia să fie arestată. La fiecare pro�test, Jane Fonda își declară sus� ținerea pentru Green New Deal, oinițiativă legislativă de combaterea schimbărilor climatice, înain�tată în Congresul american dedemocrați, în frunte cu Alexan�dria Ocasio�Cortez. Mitingurile sedesfășoară pe scările Capitoliului,

nu au amploare foarte mare, dar sebucură de atenție media datorităprofilului persoanelor implicate.

La fiecare protest, Jane Fondaîși invită prietenii celebri, care larândul lor sunt reținuți de poliție.Ten Danson, vedeta de 71 de anidin serialul The Good Place, a fostși el arestat. La fel și colegii ei dinserialul Grace and Frankie, LilyTomlin (80 de ani) și Sam Water�ston (78 de ani). După cea mai re�centă arestare, Jane Fonda a pe� trecut o noapte în închisoare, fărătratament special, și va apărea șiîn fața unei instanțe de judecatăîn luna noiembrie. Ca să evite săfie închisă pe termen mai lung,actrița va trebui să mulțumeascădoar cu un avertisment la urmă�torul protest.

Prin protestele sale, Jane Fon �da își calcă pe propriile urme. Întinerețe a fost arestată de maimulte ori în timpul protestelor îm�potriva războiului din Vietnam. Dedată mai recentă, au fost notabilearestările lui Amy Schumer, actriță

de comedie, și Emily Ratajkowski,cunoscută pentru rolul său dinGone Girl – ambele re ținute depoliție la un protest împotriva nu�mirii lui Brett Kavanaugh, acuzatde viol, la Curtea Supremă a State�lor Unite. Dar dacă ar exista un pre�miu în lumea filmului pentru per� sonajul care poartă cel mai binecătușele, cu siguranță premiul i�arreveni lui George Clooney, care s�alăsat arestat în 2012 în urma uneimanifestații din fața ambasadeiSudanului.

Sezonul acesta, seniorii careprotestează prin acte de nesupu�nere civică au căpătat un capitalimens de imagine în ultimele săp�tămâni. Mantoul roșu al lui JaneFonda, pălăria pe care o poartădeseori și cătușele de plastic aufost printre cele mai popularecostume purtate de Haloween.Deși de obicei este invers, de da�ta aceasta cei mai bătrâni i�auînvățat pe cei mai tineri să în�cerce, chiar și pentru o seară, ac�tivismul. SDC

MĂDĂLINA COCEADE VEGHE-N LANUL DE CULTURĂ

Clubul select al vedetelor care se lasă arestate

DUMITRU UNGUREANUROCKIN’ BY MYSELF

Am nimerit accidental într�osală de cinema unde rula o ver�siune dublată. Sunt împotrivaacestui sistem de�a transla dintr�olimbă în alta, dar cum era preatârziu să părăsesc incinta, amdecis să folosesc situația ca pe o oportunitate de�a vedea/ auzicum se face dublajul și de�a scrie despre subiect.

Din fericire, România nu esteprin tre țările care apelează laaceastă formă de traducere în pro �porții masive. Se între buințeazădoar când e vorba despre pro �ducții ce se adresează copiilor, darși aici am observația că puștii deazi încep să citească de pe la 5 ani;iar pentru cei aflați încă subaceastă vârstă, deși părinții suntfoarte ocupați, urmărirea origina�lelor ar putea deveni un minunatprilej de a petrece timp și de a dis�cuta cu micuții, cu un control maiclar asupra a ceea ce văd, fac șiînțeleg ei.

Dublajul, postsincronul în ter�meni tehnici, este o fază succesivăturnării, care a apărut odată cu fil�mul vorbit. Pentru a depăși barie�rele lingvistice, în zorii sonoruluise filma, în aceleași decoruri, cuactori de limbi diferite, ajungân �du�se uneori la câte 7�8 varianteoriginale. Unii preferau să învețefonetic replicile, precum celebriicomici Stan și Bran. Nici una dinaceste formule nu era ideală, motivpentru care s�a și renunțat rapid laele. Întrucât în filmul mut ceea ceconta era înfățișarea actorilor, înproducțiile vorbite înlocuirea uneivoci cu alta din rațiuni artistice afost ceva obișnuit multă vreme.

Vocile fără chip au fost utili�zate frecvent în musicalurile deodinioară. Natalie Wood nu cântaea în West Side Story și nici Audrey

Hepburn în My Fair Lady, ca sădau numai două producții ico�nice. Părțile muzicale erau sus �ținute de Marni Nixon, o sopranăcare și�a împrumutat ani la rândvocea, inclusiv în anii ’90 în de �senul animat Mulan.

SE POATE ÎNTÂMPLA SĂ REPETE CÂTEVA ORE

Se recurge la vocile fantomă și pen�tru mici ajustări pentru care, filmă�rile odată încheiate, vedetele numai au timp. Jessica Gee�George șiGrant George sunt actori de vocespecializați în imitarea vocală, iarcuplul e angajat des pentru aseme�nea adăugiri. Cate Blanchett șiOwen Wilson sunt printre starurilecărora le�au împrumutat câteva re�plici. Acum sunt cunoscuți în in�dustria de gen, dar la începuturiparticipau la castinguri ca mulțialții, trimițând înregistrări audio,în vederea selectării.

Postsincronul se face într�unstudio specializat, cu filmul în față,alături de regizorul de sunet. Pen�tru câteva cuvinte, exclamații sauonomatopee care trebuie drese, sepoate întâmpla să repete câtevaore. Actoria de voce e o specializarecare necesită calități înnăscute șiexersate. O îmbrățișează artiștii cenu au reușit în filmul mare și s�aurefugiat într�o nișă profesionalăcare îi ține în anonimat, dar le oferășansa să�și plătească facturile.

Dublajul ca formă de tălmă�cire se practică la scară mare înmulte țări europene. Germaniaeste lider pentru spațiul germano�fon (inclusiv Austria și Elveția). 52la sută dintre actori activează îndomeniu, unii devenind voci ofi�ciale ale unor vedete. Timmo Nies�ner, de pildă, e Elijah Wood îngermană încă din 1999. Franța este

și ea adepta dublajului. Din 1995,însă, în Hexagon e obligatoriu canumele actorilor care fac asta săfie scrise pe generic. Ca o recu �noaștere a contribuției, dar și dinrațiuni de drepturi de autor. Italiaeste un alt perimetru unde dubla�jul pentru marele și micul ecrancunoaște proporții substan țiale.Printre practicieni s�au număratAlberto Sordi și Nino Man fredi, ul�terior devenind cunoscuți și ca ac�tori la vedere. În peninsulă, Emmi �lio Cigoli e liderul absolut, cu peste7.000 de filme (între 1936 și 1980),iar la actrițe e Lydia Simoneschi(în 40 de ani de carieră a fost glasulpentru Bette Davis, Sophia Loren,Ingrid Bergman etc.).

ÎNDELETNICIRE CE OFERĂ OPORTUNITĂȚIMULTOR ARTIȘTI

Uneori, distribuitorii și realizato�rii au ei înșiși pretenții incluse încontract în privința distribuțiilorde voce, dar de cele mai multe oridecizia îi aparține directorului decasting sau regizorului, compo �nenți ai unei echipe care se îngri �jește de traducere, adaptare laimagine, ton, ritm și toate cele�lalte detalii, pentru ca imixtiuneaîn creația originală, căci e o imix�tiune, să fie cât mai mică.

Din fericire, sunt încă multeculturi unde se recurge cvasi�ex�clusiv la subtitrare, precum MareaBritanie, țările nordice, țările bal�canice, Portugalia etc. O formăoriginală de traducere e cea dinRusia, unde se face audio de doiinterpreți, unul pentru actrițe, al �tul, pentru actori, care se audpeste vocile și sound�ul originale.

La noi, primul film dublatpentru cinema și televiziune paresă fie Babe, cel mai curajos porc

din lume (1996). După ce în primiiani desenele animate Disney seauzeau în română cu un accentardelenesc foarte pronunțat (fir �ma ce asigura dublajul avea se�diul în Transilvania), între timpmulte firme de post producție s�au orientat spre această îndelet�nicire care, da, oferă oportunitățiprofesionale multor artiști.

De ce sunt împotriva dublaju�lui? În primul rând, din motive es�tetice. O creație de personaj în �seamnă și partea vocală (timbru,intonație, pauze sugestive, frazare,ritm al rostirii etc.), iar a încredințaaceastă componentă a construcțieirolului unui alt actor decât cel carese vede pe ecran echivalează cumutilarea creației. Cu atât maimult când e vorba despre staruri,cu voci foarte cunoscute. Cum să�idublezi pe Meryl Streep, Jack

Nickolson ori atâția alții ca ei? E ointerferență în drepturile de autor.

Un alt motiv solid ține destrategia de dezvoltare a capa �cităților cognitive la nivel indivi�dual. Într�o țară ca a noastră, cuun alarmant procent de analfabe�tism și analfabetism funcțional, a�ipune în situația să citească subti�trarea poate deveni un exercițiubenefic, alături de altele, în favoa�rea stimulării cititului. În plus, fa�miliarizarea cu muzicalitatea unorlimbi străine e și un factor de evo �luție personală, care, în anumitesituații, poate contribui la apro�pierea de alte graiuri și, de ce nu?,la exersarea lor. SDC

7ANUL XV NR. 6639 – 15 NOIEMBRIE 2019 teatru


ION BARBUPINACOTECA DIN PETRILA

OLTIȚA CÎNTECDATUL ÎN SPECTACOL

Împotriva dublajului

8ANUL XV NR. 663

9 – 15 NOIEMBRIE 2019interviuwww.suplimentuldecultura.ro

INTERVIU CU SCRIITORUL CEZAR PAUL-BĂDESCU

„Pentru mine, umanitatea conteazămult mai mult decât literatura“

ANDRA PETRARIU

Prin cărțile dumneavoastră văexpuneți cumva cu totul în fațaoamenilor, în față cititorilordum neavoastră, și asta pentrucă, de cele mai multe ori, liniadintre ficțiune și realitate estefoarte subțire. De unde acestcuraj?

Eu nu�mi propun să mă expun, nusunt un exhibiționist, eu îmi pro�pun să explorez, iar dacă asta pre�supune și expunerea, atunci cum� va intră la pachet. Eu de fapt nufac literatură, nu mă așez la masade scris și�mi zic gata, acum voiproduce literatură, ceva care săfie citit cu degetul la tâmplă șibun de livrat marii cărți de istoriea literaturii. Nu, eu pur și simpluscriu ca să explorez realitatea în�conjurătoare și să mă explorez pemine însumi.

Mărturiseați că folosiți scrisul cape o formă de autoterapie. Scri-sul vă face așadar bine, vă face

scrisul și rău?

Uneori îmi provoacă insomnii lapropriu, pentru că în momentulîn care scriu un text sunt băgatașa ca într�o supă, e aproape imer �siune, nu neapărat o supă demâncat, o supă de asta organică,cum e supa primordială. Pe dealtă parte, scrisul mă ajută și sănu mai am insomnii. În momentulîn care am insomnii nelegate descris, scriu și insomniile dispar.

Așa s-a întâmplat în cazul volu-mului Luminița, mon amour.

Exact. Așa s�a întâmplat, l�am scrisîn Germania, în timpul unei bur�se de creație. Acolo mă dusesem

crezând că voi scrie despre alt �ceva. Chiar am și documentat câ�teva luni bune subiectul respectivși tocmai pentru că aveam insom�nie cronică și erau multe nopți larând în care nu reușeam să dorm,la un moment dat, la patru dimi �neața, m�am întrebat de ce aș scrieeu despre nu știu ce cai verzi pepereți, când aș putea să scriu de �spre lucrurile care mă intereseazăpe mine. Am început să scriu șiam făcut asta câteva ore, iar apoiam reușit să adorm.

„Literatura chiar poate să îți sal-veze viața, să îți dea o liniște, unechilibru, un rost“, spuneați înurmă cu ceva vreme. În acelașitimp, cu mai mulți ani în urmăafirmați că nu merită să sacrifici

nimic pentru literatură, ea nefiind esențială. Așa că v-aș între-ba ce ați sacrificat totuși pentruliteratură?

Nu merită să�i sacrifici pe cei dinjurul tău! Eu, de exemplu, suntprieten cu câțiva copii de scriitori,iar doi frați (nu spun despre cescriitor este vorba, mai ales că nicinu mai este printre noi) îmi po�vesteau la un moment dat că ei aufost toată copilăria lor obsedați de

faptul că mama lor le spunea tottimpul șșșșșt, tata lucrează. Eibine, merită pentru o înșiruire decuvinte pe foaie să le distrugi co�pilăria copiilor tăi? Eu cred că nu.Nu merită să sacrifici deloc cevaîn privința celorlalți. Dacă tu eștidispus să te sacrifici, asta estetreaba ta, dar nu merită să proce�dezi astfel cu cei din jurul tău.Pentru că orice mare operă ar fifăcut acel șșșșt, tata lucrează!, nu

face cât o viață de om sau cât o co�pilărie. Oamenii sunt mult maiimportanți decât jucărelele noas�tre cu care ne ocupăm zilnic. Toateacestea devin ridicole în momen�tul în care le compari cu adevăra�tele probleme, cu oamenii, cu viațași cu moartea. Astea sunt adevăra�tele probleme. E adevărat, uneorijucărelele noastre se pot întâlnicu viața reală, e o osmoză, lucru�rile sunt foarte fluide, pot migradintr�o parte în alta, dinspre viațăînspre scris și dinspre scris înspreviață, dar, dincolo de asta, viața eviață, iar scrisul e scris.

Ce i-ați reproșa totuși literatu-rii? În urmă cu mai bine de zeceani spuneați că i-ați reproșafoarte multe.

Literaturii nu. Le reproșez scriito�rilor care se folosesc de literaturăpentru glorie, pentru a�și exercitaputerea, pentru tot felul de lu�cruri colaterale. Ei doar lovesc cumanta scriind literatură. Și le maiaduc reproșuri și scriitorilor careau mari probleme morale. Nu ple�dez pentru moralitatea în litera�tură, moralitatea nu există în li� teratură, literatura este deasupramoralității, dar scriitorii nu pot fideasupra ei.

Ați afirmat că intrarea dumnea-voastră în presă a dus de fapt la intrarea dumneavoastră încomă că scriitor. Acum, că ațirenunțat la presă, înțelegem căv-ați însănătoșit, pentru că nebucurați cu un nou roman. Cuma fost această ieșire din presă,după mai bine de 20 de ani?

Cam 20 de ani am lucrat în presă,dar din fericire în presa cotidianăceva mai puțin. Șapte ani am lu�crat la un cotidian central care

Eticheta de scriitor nu face mulţi bani pentru mine. Mult mai mulţi baniface eticheta de om.

„Eu de fapt nu fac literatură, eu scriu tocmai ca să explorez realitatea înconjurătoare și ca să mă explorez pe mine însumi“, spune scriitorul Cezar Paul-Bădescu. Scrisul îi provoacă, dar îl și scapă de insomnii, astfel că acesta a pregătit publicului din

România un nou roman. Este vorba despre volumul Frica de umbra mea, apărut de curând la Editura Polirom, în colecția „Ego. Proză“.Cezar Paul-Bădescu a debutat ca scriitor în anul 1995 și este cunoscut cititorilor pentru volume precum Tinerețile lui Daniel Abagiu

și Luminița, mon amour, adaptat cinematografic în filmul Ana, mon amour, regizat de Călin Peter Netzer și laureat în anul 2017 cu Ursul de Argint la Festivalul de Film de la Berlin.

9ANUL XV NR. 6639 – 15 NOIEMBRIE 2019 interviu


m�a supt de toate energiile, pen�tru că presa cotidiană presupunefoc continuu, e ca în siderurgie,unde sunt cuptoarele acelea încare se cere foc continuu. Așa e șiîn presă, dar măcar dacă s�ar con�strui ceva durabil! Presa din Ro�mânia a ajuns o cloacă, este vizatăde tot felul de interese, ale patro�nilor, ale șefilor de publicații, deredacții și așa mai departe. Nive�lul actului jurnalistic este foartejos, de multe ori nu e vorba de actjurnalistic, ci de pură manipulare.Prin urmare, este un mediu ne�frecventabil, de care e bine să teții departe. Am funcționat destulîn mediul ăsta și practic simțeamcă nu am alternativă, era un fel derelație de asta de codependențăîn care eram efectiv captiv, intra�sem într�o capcană. Când am ieșitînsă mi�am dat seama că există al�ternativă și că viață poate și chiarmerită să fie trăită, dar în nici uncaz într�o cloacă, așa cum estepresa din România.

Ce ați păstrat dumneavoastră cascriitor din universul copilăriei?

Nu știu ca scriitor, dar sper să fipăstrat foarte mult ca om, pentrucă eticheta asta de scriitor nu facemulți bani pentru mine. Mult maimulți bani face eticheta de om.Umanitatea contează mult mai multdecât literatura pentru mine. Nor�mal că am pierdut candoarea copi�lăriei, dar încerc să regăsesc totfelul de ecouri din perioada aceea,ecouri ale purității pierdute. Bebe �lușii, chiar în primele săptămâni,au momente în care, uitându�se așa,cu ochii pier duți, la un moment datzâmbesc. În popor se spune căatunci copilul a văzut un înger. E ometaforă foarte frumoasă, dar din�colo de metaforă eu cred că noi cutoții în perioada aia de început, înperioada aceea pură, vedem îngeri.Numai că, la un moment dat, cana�lele astea prin care suntem în con�tact cu îngerii se obturează și de aianu�i mai vedem. Ar fi bine ca, așa,cu vremea să încercăm să mai des�fundăm din canalele respective șisă mai intrăm în contact din cândîn când cu îngerii.

Muzică la vinil mai ascultați așacum făceați când erați copil?

Din păcate nu mai am pick�up, auavut părinții mei unul Tesla și la eiaveam discuri pe care le cumpă�ram de la magazinul Muzica. Eraudiscuri de muzică simfonică șimuzică rock, am și cântat într�oformație rock în liceu. Făcusemrost inclusiv de niște discuri aletrupei Phoenix, muzica lor fiindinterzisă pe vremea lui Ceau șescu,pentru că ei fugiseră în străină�tate. Îmi făcuse însă cineva rost detoată discografia Phoenix, dar cuetichete false, de muzică populară.

Și la chitară mai cântați ?

Nu, nu, nu am mai cântat de mult.Mi�am vândut chitara în anul întâide facultate. După ce am devenitstudent, trupa s�a împrăștiat prințară, unii au intrat la facultate laCluj, alții la Timișoara, eu înBucurești. Nu am mai avut cu cinesă cânt și, după ce am stat câtevaluni cu chitara degeaba, am vân�dut�o, iar din banii ăia m�am dusla un moment dat la mare, un wee�kend. (Râde.)

Dacă ar fi să vă asociați cărțiledumneavoastră cu un anumit genmuzical care ar putea fi acela?

Cred că jazzul. Spre deosebire demuzica clasică, unde totul este foarteclar, bătut în cuie, jazzul presupuneo explorare pe moment, toată im �provizația din jazz înseamnă o ex�plorare, iar asta fac și eu în literatură.

Pentru că tot am vorbit desprecopilărie și puțin despre ado -lescență, aș vrea să vă provoc săne răspundeți pe scurt la câtevaîntrebări de oracol, pentru că știucă dumneavoastră ați acordat oatenție specială acestora. Prima:care ar fi cele trei dorințe pecare vi le-ați pune dacă ați ști că

acestea vi s-ar putea îndeplini?

Mă interesează ca cei dragi să fiebine, cei la care țin să fie bine. Nuaș cere peștișorului de aur să îmidea viață îndelungată sau sănătatemie, ci celor din jurul meu, pentrucă este mult mai greu să suporți otragedie legată de cei dragi.

A doua: care ar fi țara în care v-ar plăcea să locuiți?

Am locuit un an în Germania șiîntr�adevăr este o țară care te res�pectă pe tine ca individ, ceea ce din păcate în România nu se

întâmplă. Dar cu toate acestea, cutoate că sunt călcat în picioare înfiecare zi, sunt fericit să trăiesc înRomânia. E stilul ăsta love & hate,face parte din mine, mi�a intrat pesub epidermă, nu o pot extirpa,așa cum nu îmi pot extirpa unorgan. România e un organ de ăstacare funcționează prost, dar fărăel nu știu dacă aș putea să trăiesc.

Ultima întrebare din oracol: ce este moartea?

Asta este o întrebare foarte, foartegrea. Nu știu ce este moartea, darîn momentul de față eu nu cred înviața de după moarte. Deci cred căe pur și simplu o apăsare pe bu �ton și o stingere a luminii.

Din câte am descoperit eu, fricade moarte se numără printrecele mai mari frici ale dumnea-voastră. Așa că aș vrea să nespuneți cum ați decis că estetimpul ca moartea să ocupe unrol special în noul dumneavoas-

tră roman.

De ceva vreme nu mă mai gândesccu groază la propria mea moarte,ci marea mea groază este moarteacelor apropiați, părinți și ceilalțicare îmi sunt apropiați, nici nuvreau să îi numesc, mi�e și frică sămă gândesc la asta, într�adevăr eceva care mă terifiază.

Se spune despre romanul Fricade umbra mea, căci despre elvorbim, că nu este nicidecum ocarte despre frică. Și atunci v-aș

întreba despre ce ar fi?

Nu e o carte în care e arătată cu de�getul frica, ci cumva sunt încercăride descoperire a remediilor împo�triva fricii. Sap, sap și găsesc totfelul de lucruri în săpăturile pecare le fac. Lucruri mai plăcute, al�tele mai înfricoșătoare, lucruri caremă ajută și mă întăresc în drumulpe care îl am. Pe de altă parte, dupăcum știm, „frica de umbra mea“este o expresie despre oameniifricoși, despre ființele fricoase. Darumbra nu este numai moartea,umbra poate fi totodată și o zonă ainconștientului, a inconștientuluicolectiv, a inconștientului perso�nal. Umbra nu este numai moarteapropriu�zisă sau fantoma�umbră,ci și fantomele pe care le avem cutoții în capul nostru.

Pe mine personal cartea dum-neavoastră m-a trecut prin toate

stările imaginabile. Dumnea-voastră cum faceți față cărților pe care le scrieți?

Nu e deloc ușor. Cu toate că stilulpare unul foarte lejer, nu mi�e de �loc ușor să le scriu. Nu neapăratactul propriu�zis de a scrie e unefort, pentru că de scris pot scriefără probleme, având exercițiul dinpresă, unde trebuie totul să fie pre�dat foarte repede. Deci ușu rințascrisului o am, dar ceea ce stă înspatele scrisului este un act foartedificil pentru mine. Săpăturile ar�heologice la care mă de dau uneoriajung și în străfunduri, alteori nusunt numai săpături, sunt de�adreptul scufundări în adâncimi abi�sale. Iar după cum ne amintim de labiologie, în zonele astea există totfelul de pești abisali, cu tot felul debeculețe, dar care au niște înfățișăridestul de înspăimântătoare. Ei, însăpăturile și scufundările acestea pecare le fac scriind, găsesc tot felul deastfel de vietăți stranii, iar lucrurilesunt cu atât mai șocante cu cât îțidai seama că ele sunt de fapt reflexiiale propriei tale ființe.

Care au fost cele mai dificilepărți de scris?

Toate au fost, pentru că vorbesc și despre bunicii mei, care s�au

prăpădit, despre prieteni, care niciei nu mai sunt, au fost experiențecare m�au marcat, care m�au trau�matizat într�un fel sau altul. Amîncercat totuși să nu fie o cartegrea. E o gravitate în cartea asta,dar am încercat ca totul să fiecompensat prin stilul lejer și prinumorul presărat din când în când.Tocmai ca să nu îți vină totuși săîți tai venele citind cartea mea.

Ar putea Frica de umbra mea să

fie „cartea cea de toate zilele“?

Pentru mine a fost, atunci când amscris�o, cartea cea de toate zilele. Afost un exercițiu de toate zilele, unexercițiu pe care îl fac în conti�nuare, pentru că moartea este unsubiect care mă bântuie constantși nu are cum să nu mă bântuie dinmoment ce în mod evident o să amde�a face cu ea, într�o formă saualta. Nu este o carte care să vă facăplăcere, pe care să o puneți în ra �mă în sufragerie ca să dea bine înpeisaj, ci este o invitație la explo�rare, eu dau tonul și explorarea oface fiecare cititor în parte. E o car �te care sper să îi ajute pe mulți săse cunoască mai bine. SDC

(Interviu difuzat la Radio România Cultural)

E o carte care sper să îi ajute pe mulţisă se cunoască mai bine.

România e un organ carefuncţionează prost,dar fără el nu știudacă aș putea să trăiesc.

10ANUL XV NR. 663

9 – 15 NOIEMBRIE 2019actualitatewww.suplimentuldecultura.ro

Câtă Cultură ne propuneguvernul PNL?

RADU CUCUTEANU

Dar speranțele sunt firave, maiales dacă este să ne uităm la si �tuația în care se află finanțele pu�blice. Iar în România din păcatecultura în ansamblul ei rămânelegată în primul rând de bugetulde stat și mult mai puțin de ini �țiativa privată. Cu toate acestea,cum speranța moare ultima, amspus să aruncăm o privire asupradomeniului culturii și ce își pro�pune noua guvernare PNL să facă,după cum reiese din Programulde guvernare pe care și l�a asumat.

Prima oară se observă un lu �cru foarte simplu: rubrica „Cul�tură“ însumează o pagină și jumă� tate din cele 69 pe care le are pro�gramul. Cu ale cuvinte, proble�mele uriașe din acest domeniusunt elaborate în 2,17% din docu�ment. Lucrul este de natură să nepună pe gânduri și să ridice o pro�blemă: în lista priorităților nouluiguvern, pe ce poziție se află dome�niul culturii?

UN PROGRAM GENERIC

După eternitatea celor zece luniîn care vătaf peste Ministerul Cul�turii și Identității Naționale (titu�latură pompoasă, menită să as� cundă după vorbe deșarte goli�ciunea și mai mare a împăratului)a fost numitul Breaz, care a purtatinteresele culturii pe noi culmi –evident că ale disperării, doar nuați văzut să fi făcut în chip voitceva util, nu? –, parcă s�ar spunecă ar fi nevoie de mai multă atențieacordată acestui domeniu, tratatcu prea multă discreție de toateguvernele și mult fragilizat suboblăduirea strâmbă a PSD. Ceea cear trebui să știe pe de rost ministrul

Culturii, indiferent cine este șidin ce parte a spectrului politic setrage, este situația pe care o pre�zintă (cu toate problemele sale)Barometrul de consum cultural pe2018. Nu cred că este necesar sămai spun la ce cote incredibile –în sensul cel rău – se pare că neîncadrăm în ceea ce înseamnăconsumul de cultură. În egală măsură, este necesar contactulpermanent cu specialiști din diver� sele ramuri ce țin de acest minister.Altfel, cu toții am văzut prea binecât de simplu le este unora săsemneze, fără a fi conștienți (saua le păsa) de consecințele unui actdecizional.

Dar să vedem exact ce spunedocumentul oficial, programul deguvernare la care făceam referire.Practic, el ar funcționa ca o carte decăpătâi pentru acest executiv. Par�tea bună este că, cel puțin la niveldeclarativ, avem recunoscut un faptevident pentru toată lu mea care și�a tocit cât de puțin coatele cu do�meniul culturii sau care măcar afost ca turist în alte părți: patrimo�niul și industriile creative suntpeste tot în lume un important ge�nerator de resurse – chiar conformacestui document, putând acoperi7% din PIB. Aici este o schimbareimportantă de optică, care pune ac�centul implicit pe ceea ce se poate

obține din investirea în cultură,care nu ar mai fi percepută ca fiindo consumatoare de bani. Pe scurt,cultura ca resursă, ceea ce și este.

Măsurile considerate de gu �vernanți ca fiind urgente sunt înnumăr de 14. Este vorba de mă�suri cu un anumit grad de genera�litate, nici una dintre ele nefiindfoarte clară în ce înseamnă cuadevărat și cum va afecta actualulsistem. Evident, e aproape firesc,într�un program general. Până laurmă, ce ne interesează este felulîn care vor fi puse în practică. Cuun lucru însă toți suntem de acord,sistemul de acum are nevoie deschimbare.

MĂSURI NECESARE, DAR ȘI FUNCȚIONALE?

Prima dintre măsuri anunță „De�birocratizarea și reorganizareastructurii actuale“ a Ministeruluiși „reducerea fragmentării“, ceeace sună bine, una dintre proble�mele culturii fiind birocratizareaputernică și masificarea aparatu�lui funcționăresc. La aceasta seadaugă și existența foarte multorstructuri inutile (sau care ar aveaun grad de utilitate într�un statdominat de transparență și con �curență). Problema însă este pu�nerea în practică. Iar aici accentular trebui să fie criteriile de

Iată că avem din nou guvern. România, e clar pentruîntreaga lume, e o țară greu guvernabilă, iar precaritateape care ne-a pus-o la dispoziție cu atâta larghețe guver -narea anterioară a făcut-o și mai greu guvernabilă. În plus,vorbim despre cultură, un domeniu care, să fim sinceri cu

noi înșine, nu a reprezentat niciodată o prioritate pentrucei care de-a lungul timpului s-au perindat pe la con -ducerea acestei țări. Ne așteptăm să fie altfel de acum?Un răspuns mai potrivit decât idealismul unui „da“ sausumbra încruntare a unui „nu“ ar fi: sperăm.



performanță și eficientizarea în�tregii structuri a Ministerului.Aceasta înseamnă printre altelecă renunțarea la o serie de func �ționari trebuie dublată de angaja�rea de specialiști și de experți îndirecțiile de specialitate, ceea cepresupune o reală evaluare a ne�voilor momentului. Prin urmare,în urma unui proces onest, esteposibil ca numărul angajațilorchiar să crească.

A doua măsură preconizată,privind „restructurarea activitățiiDirecțiilor Județene de Cultură înscopul scăderii barierelor admi�nistrative la accesarea de fondurieuropene sau din surse interna �ționale“, nu oferă nici un stan�dard, nici o miză propriu�zisă, înmăsura în care nu știm încotrourmează să se miște lucru rile.DJC�urile au ca principală pro�blemă personalul redus și atri �buțiile reduse. Ar fi necesare dinnou măsuri care să împiediceingerințele factorului politic localasupra acestor instituții, ceea ceimpune necesitatea ca ele să nuțină de structurile locale, ci decele naționale, ca parte a unuiplan coerent la nivel de țară și culibertăți care să țină de specificulfiecăreia dintre ele.

Dezvoltarea ICR este un altpunct pe această listă, dar maimult decât atât, ICR trebuie să îșidobândească prin legislație clarăstatutul de autoritate ce coordo�nează acțiunile de diplomație cul�turală ale României și trebuie sătreacă printr�un proces de debiro�cratizare și de transparentizare.Ingerințele politice în aceastăinstituție au dus în timp la decredi�bilizarea sa, iar refacerea ei trebuie

să se bazeze pe legislație și pe odiplomație culturală contempo�rană. Dar din programul înaintatde PNL nu reiese nici o măsurătangibilă a felului în care va fi re�organizat ICR.

Măsura preconizată pentrudezvoltarea proiectului E�Cul�tura: Biblioteca Digitală a Româ�niei pare a fi una necesară. În mo �mentul de față, nu există o coe �rență în implementarea digitali�zării la nivelul României. Para� doxal la cât de puțin s�a reu șitpână în acest moment, sunt preamulte instituții care acțio nează,fiecare în propriul sens, în aceastădirecție. Evident, rezultatele suntinegale, iar multe dintre acesteinițiative se izbesc de problemetehnice. Prin urmare, este nevoiede un cadru unitar pentru digita�lizarea patrimoniului cultural,care să țină cont de specificul șinevoile tuturor celor implicați înacest proces, dar prin care să seasigure respectarea unor stan�darde de calitate.

DESPRE FUTILITĂȚI ȘI CEI UITAȚI

O măsură precum cea a reluăriiprocesului de includere a RoșieiMontane în Patrimoniul UNESCO,măsură oprită în guvernarea an�terioară, nu poate fi decât salu�tară. Alături de Roșia Montană,sunt în stadiul de pregătire maimulte dosare privind alte obiec�tive din România.

Sunt două măsuri care însănu își au rostul, cele cu numerele8 și 11. Prima, care prevede ini �țierea unui program naționalpen tru bugetarea programului de

restaurare și salvare a patrimo�niului național, reprezintă o supra�punere, dacă nu o ingerință pesteinstituția subfinanțată cronic demulți ani de acum, anume Institu�tul Național al Patrimoniului. Adoua, numărul 14, dincolo de fap�tul că dublează măsura 11, are exactaceeași problemă: „Acor darea uneicontribuții anuale [...] care să aco�pere nevoile stringente privitoarela repararea, restaurarea și cons �trucția lăcașurilor de cult din țară“.Dacă nu cumva se urmărește inter �venția și modificarea inclusiv astructurii și atri buțiilor INP, acestedouă prevederi sunt futile.

Discuția pe marginea acestuidocument merită o analiză maiîntinsă, unul dintre subiectele cumare potențial fiind fondurileobținute din timbrul literar și ad�ministrarea lor, dar să închei cudouă mari lipsuri.

Primul dintre ele privește nece�sitatea finalizării Codului Patrimo�niului Cultural, o doleanță foarteimportantă a actorilor din acestcâmp, repusă pe masă de nenumă�rate ori. Și aceasta în con dițiile încare în primăvara anului 2020 acestCod ar trebui să fie finalizat.

Al doilea este cel privind cul�tura contemporană. Dincolo defaptul că se pomenește despre re�organizarea AFCN (fără să știm ceînseamnă aceasta, care sunt direc �țiile de acțiune, ce se urmă reșteprin aceasta), revizuirea legisla �ției culturale și rezolvarea inega �lităților salariale, nu avem decâtprevederea a noua, legată de în�curajarea creațiilor din domeniulculturii scrise. Este prea puțin șiprea vag. Nu știm dacă aceasta pre�supune organizarea unui program

național de lectură, unul de susți �ne re și difuzare a cărții etc. Nuștim care va fi soarta indepen �denților din artele spectacolelorși nici nu am găsit prevederi caresă îi privească. Aruncați în izbe �liște de Breaz, aceștia acum se aflăîn situația în care nici noua pu�tere nu pare a îi băga în seamă.Ceea ce este o greșeală fundamen�tală de abordare.

Actualul guvern are preapuțin timp și prea puțină puterepentru a putea spera la mai multdecât la împiedicarea degradăriitotale a ceea ce înseamnă cultură.Cum ne�a demonstrat cu asuprăde măsură fostul ministru, DanielBreaz, zece luni pot dura foartemult. În acest interimat, trebuiesă fim conștienți că oricine ar fiministrul Culturii nu are resur�sele pentru a reseta sistemul, așacum am auzit cu toții de atâtea oriîn ultima vreme. Cât despre gra�dul de vulnerabilizare a întregu�lui construct prin persoana minis �trului înscăunat acum, rămâne sădiscutăm altă dată.

Și atunci rămânem cu spe �ranța. Speranța că nu va face maimult rău. Speranța că ministrulva fi pentru cultură și nu împo�triva ei. Speranța că specialiștii îndiversele subramuri vor fi auzițiși, mai mult, ascultați. Speranța căde astă dată ministerul nu va fiunul resimțit de guvernanți drepto tinichea agățată de coadă.

Cum arătam la început, dinprogramul de guvernare asumatde PNL în acest interimat, capito�lul Cultură ocupă o pagină și ju�mătate, adică 2,17% din docu� ment. Pentru a ține activitatea mi�nisterului pe linia de plutire șipentru a oferi o prea necesarăgură de oxigen celor angajați înacest domeniu, nu este îndeajunssă fie desfăcut în mare ce a făcutPSD, este nevoie de mult maimult.

Atunci rămâne o speranță, căîn exercițiul bugetar ce urmeazăacești 2,17% din document vor fiîntrecuți cu asupra de măsură deprocentul din PIB care se va alocaCulturii. SDC

Măsurile preconizate de PNL ca fiind urgente în prezentul mandat

1. Debirocratizarea și reorganizarea structurii actuale aMinisterului Culturii și Identității Naționale și reducerea frag�mentării, plecând de la reducerea numărului de demnitari;

2. Restructurarea activității Direcțiilor Județene deCultură în scopul scăderii barierelor administrative la ac�cesarea de fonduri europene sau din surse internaționale;

3. Demararea consultărilor cu privire la nevoile de dez�voltare a rețelei institutelor culturale române în străină�tate, împreună cu Administrația Prezidențială și MinisterulAfacerilor Externe;

4. Dezvoltarea proiectului E�Cultura: Biblioteca Digi�tală a României, destinat digitalizării patrimoniului cultu�ral și extinderea la domeniul arhivelor de patrimoniuimaterial;

5. Revizuirea legislației privind activitățile culturale:l Modificarea și revizuirea legislației în domeniul pri�

vind finanțarea activităților culturale de interes major. Re�vizuirea Legii sponsorizării și mecenatului 32/1994 și

revizuirea Legii nr. 350/2005 privind regimul finanțărilornerambursabile din fonduri publice alocate pentru activi �tăți nonprofit de interes general, în sensul îmbunătățiriiprocesului de selecție a proiectelor;

l Actualizarea Legii nr. 8/1996: „Dreptul de autor șidrepturile conexe“ – corelarea cu legislația europeană;

6. Eficientizarea funcționării instituțiilor de interesnațional din domeniul cultural:

l Modificarea legii de funcționare a ICR în vederea re�glementării răspunderilor și atribuțiilor în domeniu, curol de coordonare a acțiunilor de diplomație culturală aleRomâniei;

l Reorganizarea AFCN prin garantarea autonomieiinstituționale și asigurarea unei finanțări adecvate;

l Revizuirea legislației în vigoare în vederea clarificăriistatutului muzeelor academice (universitare din România)și recunoașterea acestora ca instituții muzeale;

l Corectarea inechităților în salarizare între spe �cialiști din rețeaua muzeală și cei din domeniul artelorspectacolului și reintroducerea statutului de cercetătorpentru specialiștii din muzee implicați în activitatea de cercetare;

7. Pregătirea dosarelor pentru înscrierea unora din

celor mai valoroase bunuri culturale imateriale în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Uma �nității – reluarea procesului de includere a Roșiei Montanaîn patrimonial UNESCO.

8. Inițierea unui program național de finanțare care săasigure bugetarea programului național de restaurarea șisalvare a patrimoniului național, activitate subfinanțată înultimii ani;

9. Încurajarea creațiilor din domeniul culturii scrisenaționale:

l Elaborarea unei legislații transparente, care să pre�vadă criterii în ceea ce privește achiziția de carte de cătrebiblioteci sau alte entități ale statului, dar și cu privire laexistența timbrului literar și folosirea fondurilor colectateprin acest mijloc;

10. Simplificarea legislației privind implementarea pro�iectelor sociale, culturale de către minoritățile națio nale;

11. Acordarea unei contribuții anuale predictibile de labugetul de stat pentru susținerea activității cultelor reli�gioase din România care să acopere nevoile stringente pri�vitoare la repararea, restaurarea și construcția lăcașurilorde cult din țară, dar și pentru sprijinirea comunităților re�ligioase românești din afara granițelor țării. SDC

Bogdan Gheorghiu, Ministrul Culturii

12ANUL XV NR. 663

9 – 15 NOIEMBRIE 2019avanpremierăwww.suplimentuldecultura.ro

Ionuț Chiva – Kids are not OK

– FRAGMENT –

Înghesuiți, din toate varianteleposibile, din toată casa, din toatăgrădina și din toate împrejuri�mile, în camera aia mică de la etaj,care se umpluse de mirosul nos�tru și de căldura pe care o dega�jam, am lăsat ziua aia stătută, de ocăldură care te bătea în cap, săspele tot ce am fi crezut poate cătrebuie să ne mai spunem, toateistoriile mele sau orice ar fi aș �teptat să mai audă din parteamea, toate juliturile care, așa cumspune un scriitor român, rămândupă ce două suflete care s�au îm�binat și nu știu ce sunt dezlipite

brutal, și, în loc de istoriile noas�tre de viață, ne�am mișcat, câteunul să�și ia un pahar cu apă, câteunul, eu, să�și aducă ceva din ca�meră și să bage un pipi, atin�gându�ne în trecere, așa cum dincând în când venea Andor să�șifrece nasul de părul aspru de pecapul lui Egon. Și n�am știut înziua aia dulce de vară, ca altelecare au urmat, că în curând lumeaavea să�i calce pe cap cum rar s�amai văzut să pățească niște oa�meni drepți, inteligenți și gene �roși cu lumea, deschiși spre ea pecât era de deschis zâmbetul lui demilioane, și nici David nu știa șidacă ar fi știut ar fi fost tot de�geaba, pentru că, așa cum îl știu,ar fi ridicat mirat din umeri, între�bându�se ca un animal din topullanțului trofic „ce�mi poate facemie lumea așa de rău când suntașa cum sunt, mereu deasupra șide nedistrus și n�am pierdut ni�ciodată iremediabil, nici la vână�toare, nici în bătăliile din savanăcu frații mei tineri“.

*

În 22 decembrie al acelui an,la trei jumate după�amiază, Davidieși pe poarta casei însoțit de bă�trânul câine Andor.

Mergeau în pădure.Se sculase cu puțin timp în

urmă, băuse repede o cafea, un

suc de portocale, mâncase obrioșă; își luase puloverul de lânăvernil cu ochiuri largi, întinsesemâna după haina de lână, dar olăsase pentru un fleece coat ce �nușiu, blănos, în care se mișcamai ușor, plus că, fiind mai deteren, prinsese obiceiul să�și maisufle nasul pe mânecă atunci cândn�avea șervețele.

Bătea vântul, era frig. Îl lăsăpe Andor în poziția „șezi“, la poar �tă, și se întoarse după mănuși.

O luă pe câmp repede, cu câi�nele tropăind scund în abur înurma lui, căutând să se încăl�zească cumva și să ajungă mai cu�rând în pădure, să scape de vântulcare�l mușca usturător de obraji.Nu ninsese, nici vorbă, însă pelângă cărarea uscată câmpul totera alb, acoperit de chiciură, ca șicopacii din pădure, albi în zare, înaerul înghețat – un zid alb deceață, înghețată parcă neverosi�mil, părea să înconjoare valea în�treagă, ieșind din pădure în lu�mi nișuri și intrând înapoi în ea.

Trecu pe lângă casa aia mișto,ultima din Freudenburg înaintede pădure, scundă, de culoareapământului, ieșită parțial dintrevaluri de pământ excavat pentrutemelie pe care îl lăsaseră așa, s�oîmpresoare. Își puseseră draperiipână la urmă, observă.

Un val de căldură îi umflăpieptul pe sub haină. Stăpânit de

crize identitare adânci după moar�tea lui Egon, de care poate că și�adat seama ca de o lipsă abia cânda fost readus acasă și ceva lipseade aici, Andor se purta în ultimultimp ca un akita, sobrietatea în�truchipată, menținând din ve�chiul eu doar obiceiul de a i seîntinde pe labele picioarelor. Câtdespre jocuri și delabrări, făceaasta foarte rar și era, iată, cevaprețios – așa că, văzându�l cumaleargă, cu picioarele depărtate,în cercuri dezechilibrate, David oluă și el la fugă pe cărare, urmat decâine, care sări să�l apuce de cot șiatunci David îl dădu jos de pe el șise sprijini transpirat de o stâncă depe marginea potecii, privind la co�păcelul care creștea strâmb un�deva sus din ea și încercând să�șipotolească inima. Ce să�i faci,amintiri.

Cu câinele întors lângă el, îșipuse piciorul pe o piatră, să selege măcar mai bine la șireturiîna inte de panta pulii. Se înseravânăt. Era așa de liniște.

Pe malul celălalt al pârâului,toată costișa acoperită de copaciargintii, înghețați. Pe terasa aceleicase greoaie, precum casa lui Rogo�jin, greoaie ca și sufletul lui, despre

care trăsese demult concluzia că epărăsită, era acum un om întinspe șezlong, înfășurat în pături!

Cum stătea aplecat peste și �returi, auzi crengi trosnind. Se în�toarse brusc.

Mai apucă să vadă o coadăcenușie, cumva scurtă, paralelă cupământul, pe niște picioare sub �țiri și înalte, dispărând dintr�unboschet în desiș.

Ignorând rațiunea care�i zi ceacă ce a văzut avea de două oriînălțimea lui Andor, ignorându�șisufletul adevărat, cel cu peri ridi �cați pe spinare, care nu ieșise vreo�dată din peșteră și care îi spuneacă ce a văzut a fost lup, își spuse căo fi fugit câinele după ceva și dădusă�l strige, însă Andor veni dinspate vertiginos și mai făcu câțivapași cu pieptul bombat, coada mân�gâindu�i spinarea cu vârful și ure�chile aduse în față. După care s�aoprit îmbă țoșat, încordat, taurin,amușinând fără să scoată cel maimic sunet. Nu lătrat, ca pe alțicâini, nu nimic. „O fi fost câine“, îșispuse David, însă era lup, lup, lupși câinele lui știa și sufletul lui știași perii care i se așezau la loc în cap,pe gât și pe brațe știau.

Inima îi sări o bătaie. SDC

CARTEA

Nimic din felul în care începe povestea lui David, a soţiei sale Sabine și a fiicei lor Sofia, mutaţi decurând la ţară, într-o casă aflată în mijlocul unuipeisaj bucolic, nu-l pregătește pe cititor pentruceea ce urmează să se întâmple cu viaţa celor trei.Un prieten din tinereţe, care este și povestitorulîntâmplărilor, li se alătură în două vacanţe și areprilejul să-i vadă îndeaproape în zilele lor obișnuiteși să constate că sunt o familie unită și fericită. Dartoate acestea sunt curmate brusc atunci când un

val de arestări în masă, care a cuprins aproapejumătate din sat, îi aruncă și pe cei doi soţi în în-chisoare, sub acuzaţia de pedofilie, într-un caz in-strumentat de un procuror „dornic de afirmare“.Unde se termină nevino văţia și unde începe fapta?Cum convingi lumea și legea că acuzaţiile propriu-lui copil nu sunt adevărate? Cum supravieţuieștigândului că ai eșuat ca părinte și în ce fel de fiinţăte transformă acesta? Kids are not OK este un ro-man dur despre procesul prin care oamenii potdeveni ne-funcţionali și despre existenţa care nu-șimai găsește nici o motivaţie dacă valorile care odiferenţiază de stadiul larvar sunt anihilate. SDC

AUTORUL

IONUŢ CHIVA (n. 1978) a debu-tat în 2004 cu romanul 69,publicat la Editura Polirom. Auurmat volumul de poezii insti -tuţia moartă a poștei (2011, Edi-tura Casa de Pariuri Literare) șicel de povestiri Boddah speriat(2014, Editura Polirom). A lu-crat ca traducător, corector,ziarist. A publicat în revistele„Vatra“, „Ziua literară“, „Româ-nia literară“, „Paradigma“, „Lu ceafărul“, „Ziarul deDumini că“, „Dilema veche“,Scena9 ș.a. SDC

„Suplimentul de cultură“ publică în avanpremieră un fragment dinromanul Kids are not OK, de Ionuț Chiva, care va apărea în curând în colecția Ego. Proză a Editurii Polirom.



Întâlnire cu Mariana Gorczyca la Cluj-NapocaLuni, 18 noiembrie, ora 18.00, laLibrăria Humanitas Cluj�Napoca(Str. Universității, nr. 4) va avealoc o întâlnire cu Mariana Gor�czyca, cu prilejul lansării roma�nului Dincoace și dincolo detunel. 1945, apărut în colecțiaEgo. Proză a Editurii Polirom.

Invitați, alături de autoare: IrinaPetraș, Ovidiu Pecican, Ioan PopCurșeu.

Este o poveste de iubire întredoi tineri sași, ea rămasă în Si �ghișoara, el deportat la Stalino,sau povestea unuia dintre cei maitragici ani ai secolului XX? În fapt,cele două fire epice se susțin reci�proc în acest roman în care totulstă sub semnul dublului: surorile,frații, albul troienelor de zăpadăși negrul cărbunelui, nazismul șicomunismul... Una dintre puține �le cărți din literatura română dincare se pot afla amănunte despreviața unei comu nități săsești tran�silvane, sever diminuate numericdupă al Doilea Război Mondial, în

timpul regimului Ceaușescu și înanii ’90, Dincoace și dincolo detunel este un roman despre mul�ticulturalitate și memorie.

Mariana Gorczyca este licen �țiată în Litere (1983) și în Jurna�lism și Comunicare (2002), doctorîn filologie (2007), prozatoare.Primul roman la Editura Polirom:Cheful nu se organizează, vine dela sine (2005). Alte romane: Ca �dență pentru marș erotic (edi ția I,2010; ediția a II�a, 2016, tradus înfranceză, Cadence pour une mar�che érotique); Parcurs (2013, tra�dus în maghiară, Az utolsó ütés).Alte volume: Versuri pentru pau �za mare, 2002; Să facem totul... Re�viste literare și ideologie comu �nistă, 2007; Să iau cuvintele cumine. 7 povestiri în 7 zile, 2016.Prezentă în mai multe antologiide proză. Publică în „Observatorcultural“, „Vatra“, „Discobolul“,„Fa milia“, „Accent“, „Saeculum“,www.agentiadecarte.ro, „Dilemaveche“ ș.a. Membră a UniuniiScrii torilor, Filiala Cluj, și a PEN

Club România. Organizează laSighișoara „Turnirul Scriitorilor“,festival literar care celebrează

multiculturalitatea și diversita�tea. Inițiază și dezvoltă proiectedespre implicarea în educație a

scriitorilor, despre adevăr, liber�tate, manipulare, despre egalita�tea de șanse, sub egida PEN. SDC

Sylvain Tesson este câști �gătorul prestigiosului premiuRenaudot, ediția 2019, pentruromanul Pantera zăpezilor,apărut la Gallimard. SylvainTesson este autorul volumu�lui Axa Lupului. Din Siberiapână în India pe urmeleevadaților din gulag, apărut laPolirom în anul 2014, în tra�ducerea Sorinei Dănăilă.

Sylvain Tesson a refăcut lunguldrum din Siberia până în golfulBengal pe care se presupune căl�au străbătut odinioară evadațidin gulag. Pentru a le aduce un omagiu celor a căror sete de

libertate a depășit cele mai mariobstacole, a traversat singur,mer gând pe jos, pe bicicletă saucălare, taigaua siberiană, stepamongolă, deșertul Gobi, înalteleplatouri tibetane, lanțul hima�layan, până la Calcutta. Tessondescrie oamenii pe care îi în �tâlnește, întâmplările și locurileprin care trece, cu uimitoarea va�rietate a peisajelor ce i se înfă �țișează de�a lungul călătoriei.Timp de opt luni, a avut de în�fruntat foamea, frigul și singură�tatea pe parcursul celor 6.000 dekilometri ai „axei lupului“ – tra�seu urmat doar de evadații dingulag și de lupii aflați în căutare

de pradă, care se deplasează de lanord la sud, spre deosebire demarile migrații din istorie, care auurmat de fiecare dată axa est�vest.

Din cuprins: Paris�Berlin�Iakutsk • Pe valea Lenei • SpreBaikal • În țara buriată • SpreUlan Bator • În stepă • Gobi • Tra�versând Tibetul • Ultima poartă

Sylvain Tesson, născut în1972, este geograf, ziarist și scrii�tor. Membru al Societății Explo�ratorilor francezi, își împarteviața între expediții de amploare,scris și realizarea de documen�tare de aventură. Numeroaselesale peripluri i�au inspirat în jurde zece cărți, printre care L’axedu loup (Robert Laffont, 2004) șiEloge de l’énergie vagabonde(Editions des Equateurs, 2007),Aphorismes sous la lune etautres pensées sauvages apar în2008, la Editions des Equateurs,urmate de Une vie à coucher de�hors, Gallimard, 2009, și Vérifi�cation de la porte opposée,Phébus, 2010. SDC

Premiul Renaudot 2019: Sylvain Tesson, Pantera zăpezilor

Marți, 19 noiembrie, ora 18.00, la Book Corner Librarium (Bd. Eroilor, nr. 15),va avea loc lansarea volumului Opera poetică (II), de Paul Celan, apărut încolecția Biblioteca Polirom, traducere din limba germană de George State,postfață de Andrei Corbea.

Vor vorbi: Andrei Corbea, Ion Pop, Gabriel H. Decuble, George State.Lansarea va fi urmată de o ședință de autografe.„S�a spus cu dreptate că modelul ideal pentru traducătorii lui Celan îl

oferă însuși traducătorul Celan. Fără lecturile din Nietzsche, Heidegger,Adorno și din eseistica lui Valéry, el nu s�ar fi încumetat să traducă poemulJeune Parque [...]. Traducătorul trebuie să fie el însuși poeta doctus, altfel spussă dispună de aptitudinea exersată de a detecta sensurile apropiate și înde�părtate, să reconstituie aluziile biografice și culturale, inclusiv țesutul inter�textual al dialogului cu alți poeți, unii traduși de Celan, să revadă istoriagenezei textelor și contextele lor, să descifreze, în definitiv, cu smerenia dato�rată «textului�sursă», oîncifrare cu care s�a înde�letnicit oricum o cuprin�zătoare exege ză, oricândconsultabilă. Am convin�gerea că în cazul traduce�rii de față putem conta peîmplinirea unui programintelectual aflat la înălți �mea misiunii asumate.“(Andrei Corbea) SDC

Lansare de carte la Cluj:Opera poetică (II), de Paul Celan

În noaptea de 9 spre 10 noiem�brie, acum 30 de ani, tinerii berli�nezi din est și vest s�au întâlnit peZid dansând pe ritmul Lambadei,mare senzație muzicală a veriicare trecuse.

Cu ani înainte, în 1977, DavidBowie folosea Zidul care separacapitala Germaniei ca decor pen�tru o poveste de dragoste în piesaHeroes, vorbind despre doi amanțitragici aflați de�o parte și de cea�laltă a frontierei. Zece ani maiapoi, în iunie 1987, Bowie con�certa împreună cu Genesis și Eu�rythmics la câțiva metri de Zid, înBerlinul de Vest, serbând aniver�sarea de 750 de ani a orașului. Departea cealaltă, în Est, sute de ber�linezi se apropiaseră de Zid să as�culte concertul, în ciuda unuiimpresionant cordon de securitateinstalat de autoritățile comuniste.Când forțele de securitate au în�cercat să împrăștie mulți mea, faniis�au revoltat strigând „doborâțiZidul!“. O situație similară s�a pe�trecut în 1988, când Michael Jack �son a dat și el un concert înBerlinul de Vest. Forțele de securi�tate comuniste, încercând să dis�perseze fanii, au atacat și ziariștiiși echipele de televiziune vestger�mane care filmau evenimentele.

În iulie 1988, Bruce Spring �steen concertează in Berlinul deEst în urma unui calcul greșit alco muniștilor care sperau să cal�meze, folosindu�se de această su�papă, tineretul est�german. 300.000de oameni au venit să îl vadă pe

Springsteen, iar alte milioane l�auurmărit la televiziunea de stat. Darcele patru ore de concert al muzicia�nului american, așa cum arată do�cumentele poliției politice STASI,aveau să aprindă și mai tare spiritulde revoltă care avea să ducă, după16 luni, la căderea Zidului.

„N�am venit aici pentru niciun guvern. Am venit să cânt rockpentru voi în speranța că, într�o zi,toate barierele vor fi doborâte!“,le�a strigat Springsteen fanilor.

În zilele ce au urmat căderii Zi�dului, Berlinul a devenit un soi descenă în aer liber pentru o mulțimede muzicieni. Mstislav Rostropovicia oferit un concert de Bach, pe 11 no�iembrie, la punctul de frontierăCheckpoint Charlie, iar a doua zi zecide mii de berlinezi au participat la unconcert rock, unde au cântat printrealții Joe Cocker și Nina Hagen.

Pe urmă, de Revelion, actorulamerican David Hasselhoff, cele�bru grație serialului Baywatch,devine o uriașă vedetă în Germa�nia după ce cântă, urcat pe Zid,Looking for Freedom, o piesă ger�mană din anii ’70.

În iulie, anul următor, vinerândul lui Roger Waters să atragămulțimi de fani cu un spectacolgrandios în cursul căruia se pră �bușește la final o reconstituire de20 de metri a zidului sub ochii pu�blicului. Waters cântă pe scenăpiesele celebrului său album TheWall, alături de artiști foarte po�pulari precum Cyndi Lauper sauScorpions. Aceștia lansează Wind

of Changes, cel mai de succes cân�tec al anului 1991 în întreaga lume,care devine și un soi de imn neofi�cial al căderii Zidului Berlinului.Ideea cântecului i�a venit vocalis�tului Klaus Meine la un festivalrock la Moscova, în august 1989.

„Armata Roșie era staționatăîn fața scenei, ca să supraveghezemulțimea. Dar, când am urcat pescenă, soldații s�au întors cu fațaspre noi și au devenit și ei parti �cipanți la concert, aruncându�șișepcile în aer. Am avut sentimen�tul că o lume întreagă s�a schim�bat în fața ochilor noștri. Wind ofChanges s�a născut imediat după“,a povestit mai târziu Klaus Meine.

„A făcut muzica rock să seprăbușească Zidul Berlinului?“, seîntreabă Mark Sheehan, într�unarticol publicat de „Christian ScienceMonitor“. „Răspunsul este proba�bil jein, o combinație între ja șinein, da și nu. Muzica în sine nu adărâmat Zidul, dar a semnalat cusiguranță că Zeitgeist�ul, spiritulvremurilor, s�a schimbat, trecândde la acceptarea stării de fapt la unspirit de revoltă și o dorință multmai mare de libertate.“

Dar, poate, adevărata coloanăsonoră a căderii Zidului a fost muzicatehno. La începutul noului deceniu,toți berlinezi dansau pe ritmuri teh �no. Noi și noi cluburi apăreau și se in�stalau în clădiri dezafectate din fostaparte comunistă a orașului, iar pro�ducătorii germani Dr. Motte și West �Bam creau în 1989 prima LovePa rade pe străzile Berlinului. SDC

ANUL XV NR. 6639 – 15 NOIEMBRIE 201914


LUCIAN AMARII (JUP)SUPLIMENTUL LUI JUP

Zidul Berlinului a căzut – un soundtrackDe la ridicarea lui, în 1961, Zidul Berlinului a inspirat numeroși muzicieni. Căderea lui, înnoiembrie 1989, a fost și ea însoțită de muzică.

ANUL XV NR. 6639 – 15 NOIEMBRIE 2019 15


Responsabilitatea juridică pentru conținutul articolului îi aparține autorului.Manuscrisele primite la redacție nu se înapoiază.

Adresă: Iași, B�dul Carol I, nr. 4, etaj 4, CP 266, tel.: 0232/ 214.100, 0232/ 214111,

fax: 0232/ 214111

Redactor�șef:George Onofrei

Redactor�șef adjunct:Radu Cucuteanu

DTP:Adina Arnăutu

Rubrici permanente:Bobi (Fără Zahăr),Mădălina Cocea, Dragoș Cojocaru, Andrei Crăciun, Florin Ghețău, Radu Pavel Gheo, Florin Lăzărescu, George Onofrei

Carte: Doris Mironescu, Eli Bădică, Marius Miheț, Cristian Teodo rescu, Bogdan�Alexandru Stănescu, Alina Purcaru, Cătălin Constantinescu, Ioan�Alexandru Tofan, Dana Pîrvan

Muzică:Victor Eskenasy, Dumitru Ungurea nu

Film: Iulia Blaga

Teatru:Oltița Cîntec

Caricatură:Lucian Amarii (Jup)

Grafică: Ion Barbu

Actualitate:Cătălin Hopulele

Publicitate: tel. 0232/ 252294

Distribuție:Mihai Sârbu, tel. 0232/ 271333.Media Distribution S.R.L., tel. 0232/ 216112

Abonamente: tel. 0232/214100

Tarife de abonament:45 lei pentru 3 luni; 91 lei pentru 6 luni; 182 lei pentru 12 luni.Prețurile includ și tarifele poștale.

„Suplimentul de cultură“ este tipărit cu sprijinul

Adevărul Holding

Marcă înregistrată – Editura Polirom și „Ziarul de Iași“. Proiect realizat de Editura Polirom în

colaborare cu „Ziarul de Iași“. Se distribuie gratuitîmpreună cu „Ziarul de Iași“.

PE SCURT

În viitorul film Finding Jack,James Dean, legendar actor al Hol�lywoodului de odinioară, va fi re�suscitat digital la peste 60 de anide la moartea sa, pentru a juca unrol secundar, a anunțat societateade producție Magic City Films.

Această performanță va fi realizatăde două societăți specializate înefecte digitale, care vor folosi o teh�nologie numită „full body“, ce per�mite reconstituirea unui individpornind de la fotografii și imaginivideo de arhivă.

Magic City Films își poate per�mite să îl refacă pe James Dean fi�indcă deține drepturile de folosirea imaginii lui, pe care le�a obținutde la familia actorului. „Familiavede în acest proiect cel de�al pa�trulea film de cinema al lui Dean,cel pe care n�a mai apucat să îl

facă“, spune Anton Ernst, cofonda�tor al Magic City Films.

James Dean a jucat în câtevaproducții TV, dar pe marile ecranen�a apărut decât în trei lungme�traje – Rebel fără cauză (1955), Laest de Eden (1955) și Gigantul(1956), pentru ultimele două fiindnominalizat la Oscar. Consideratcel mai bun actor al generației sale,Dean a încetat din viață pe 30 no�iembrie 1955, la vârsta de 24 de ani,într�un accident de mașină.

Nu ar fi prima oară când Hol�lywoodul ajunge să resusciteze unactor trecut dincolo de viață pen�tru nevoie unui film.

În cazul lui Brandon Lee pen�tru Corbul, Oliver Reed pentruGladiatorul sau Paul Walker pen�tru Fast and Furious 7, actori de �cedați în timpul filmărilor, realiza� torii nu au făcut decât să completeze

interpretările pentru a finisa pro�dusul. Cea mai completă recreerea unui actor pentru un film a fostcea a lui Peter Cushing, decedat în1994, care „și�a reluat“ rolul jucat înRăzboiul stelelor (1977) în recentulRogue One (2016). În acest caz, du�blura digitală a lui Cushing a fostsuprapusă pe interpretarea unuiactor real.

„Readucerea la viață“ a luiJames Dean deja stârnește contro�verse și îi supără pe actori. „Nu,treaba asta n�ar trebui să devină omodă“, scrie Elijah Wood. „E groaz�nic“, spune și Chris Evans, interpre�tul Căpitanului America în filmeleMarvel. „Poate că putem pune uncomputer să picteze un nou tabloude Picasso. Sau să scrie vreo douăpiese de Lennon. Completa lipsă deînțelegere a ceea ce înseamnă artăeste rușinoasă.“ SDC

n Lauren Hissrich, care su�pervizează realizarea așteptatuluiserial The Witcher (foto jos), bazatpe o serie de romane de AndrzejSapkowski, spune că are la dis �poziție suficient material pentru 20de ani de acum înainte. Netflix, careproduce The Witcher, a planificat

deja șapte sezoane din acest serialde la care se speră să devină „noulUrzeala tronurilor“.

n Serialul BH90210 nu vamai avea un al doilea sezon, fără oexplicație oficială din partea stu�diourilor Fox. Resuscitare mult

așteptată a seriei Beverly Hills90120 de la începutul anilor ’90,BH90210 (foto dreapta), care areunit cea mai mare parte a acto�rilor inițiali, a fost lansat în varăși a avut o audiență record pe ser�viciile de streaming.

n „Greta Thunberg este oIoana d’Arc a mediului. Cred cămai are nevoie doar de un cal alb“,a declarat celebra scriitoare cana�diană Margaret Atwood, autoarearomanului Povestea slujitoarei.

nChitaristul Pete Towns hendde la The Who și�a prezentat laLondra primul lui roman, TheAge of Anxiety, care, spune muzi�cianul în vârstă de 74 de ani,„conține multe fragmente auto�biografice“.

Townshend intenționează săîși adapteze cartea sub formaunei opere rock. „De fapt, am scriso carte ca să pot scrie un libret pebaza ei“, a declarat el.

n Cineastul elen Costa Ga�vras a lansat în Franța Adults inthe Room, adaptare cinematogra�fic a bestsellerului despre crizaeconomică din Grecia scris de fos�tul ministru al Finanțelor YánisVaroufákis.

n Scenaristul Jon Spaiths s�aretras din postul de îndrumător alproiectatei serii Dune:The Sister�hood, dar nu părăsește universulcreat de Frank Herbert. Spaiths seva concentra pe scrierea conti�nuării filmului Dune, pe care re�gizorul Denis Villeneuve îl valansa anul viitor.

n Platforma de streamingApple TV Plus a avut parte de undebut oarecum timid în Statele

Unite, unde a fost lansat pe 1 no�iembrie. Cele mai urmărite se�riale dintre cele propuse deplatformă au fost See și For AllMankind. The Morning Show, cuJennifer Aniston și Reese Wither�spoon, de la care se aștepta foartemult, nu a fost atât de cerut decătre public. SDC

James Dean, un nou rol la șase decenii de la moarte

Pagini realizate de DRAGOȘ COJOCARU

Atât a trecut de la intrarea în vi�goare a celebrei legi care interzicetăierea sau distrugerea prin oricemijloace a copacilor în România.

A fost o decizie foarte curajoasă,luată într�un moment critic, fiind �că riscam să ne sufocăm cu toții.Ecourile internaționale nu s�au

lăsat așteptate și în câteva lunimai bine de 99% din statele lumiiau adoptat legi cu text similar. Di�feră doar pedepsele, de la 25 deani de închisoare în Româniapână la execuția în piața publicăîn Coreea de Nord.

Expresia junglă urbană a că�pătat sens propriu. Spre exemplu,în Iași, Parcul Copou a ajuns să seunească cu Ciricul și cu toate pă�durile limitrofe, iar în maximumtrei ani se preconizează că se vacontopi cu Codrii Pașcanilor, mă�rindu�se astfel considerabil habi�tatul celor 38.264 de urși recentnumărați în zona Pașcani.

Ministerul Sănătății cautăsoluții pentru stoparea fenomenu�lui numit plămâni arși. Este o

afecțiune pulmonară cauzată decreșterea cu cinci procente a con �centrației de oxigen din aer. Pânăacum, singura modalitate care s�adovedit eficientă este respirația sa�cadată într�o pungă. Pentru faptulcă ziarul acesta încă apare în format

tipografic trebuie să�i mulțu miți co�lumbianului Juan Maria del PotroDelahoya Vasquez, cel care, gre �șind procesul de fabricare a cocai�nei, a inventat accidental celulozade sin teză, care stă la baza hârtieide pe care citiți acum. Nu a apucatsă se bucure de această invenție, elmurind strivit de un arbore dePaulovnia crescut dintr�o sămân țăpe care o scăpase sub pat.

Se caută soluții de încetinire aritmului de creștere a masei lem�noase, de fapt se caută orice subter�fugiu prin care să se eludeze aceastălege fără a o încălca. Este de noto�rietate imensul scandal izbucnitîntre ONG�urile de mediu de la noiși firma austriacă Schweighofer, pe care au acuzat�o de împăduriri

ilegale ale unor versanți montanidin Carpații Orientali. În fapt, avo �cații puternicei firme au detectat o breșă în legislație: faptul că ascoate din pământ un arbore, cutot cu rădăcini și a�l replanta alt �undeva nu înseamnă nici tăiere,nici distrugere. Până la izbucnireascandalului mediatic, mii de auto�camioane conținând milioane deasemenea arbori au intrat în țaranoastră pe la punctele de trecerea frontierei din Cenad, Nădlac, Sa�lonta și Borș, fiind apoi plantați peascuns de o manieră așa�zis legală.

Noroc că a fost lansată apli �cația Arboradar, prin intermediulcăreia orice transport suspect delemn care intră în România poatefi reclamat de către cetățeni. SDC

16ANUL XV NR. 663

9 – 15 NOIEMBRIE 2019fast food www.suplimentuldecultura.ro

Trecem în revistă ce e mai relevantîn cinematografe, inclusiv pro duc �țiile românești despre care nu amapucat să scriem până acum.

De neratat e Parasite, de BongJoon�ho, distins cu Palme d’or laFestivalul de la Cannes din acestan. Definit de autorul lui (care în2013 a făcut Snowpiercer, în carea jucat și Vlad Ivanov) drept „otragicomedie de familie“, respec�tiv „o comedie fără clovni și o tra�gedie fără personaje negative“ șicomparat de directorul său de ima �gine, Hong Kyung�pyo, cu niștemontagnes russes, Parasite abor�dează într�o manieră surprinză�toare de la o scenă la alta (satira serăsucește spre thriller) dife rențelede clasă din societatea contempo�rană, prin intermediul a două fa�milii care încep să re laționeze prinoglinda deformată ce trebuia să lesepare. Ajutat de o echipă de elită(scenograful Lee Ha�jun, DoP�ulHong Kyung�pyo care a făcut șiimaginea de la Burning, de LeeChang�dong, și actorii care într�ade�văr se sudează ca o echipă de fot�bal), Bong Joon�ho livrează un filmimpecabil regizat, care e și enter�taining, dar și grav, și care te tri�mite acasă cu teme de gândire.

Lungmetrajul de debut al luiLiviu Săndulescu, Cărturan, îl arepe Teodor Corban în rolul unuipensionar care află că va muri cu�rând, dar jocul interiorizat al ac�torului (o garanție a autenticitățiioriunde apare) nu poate punecarne acolo unde povestea și regia

suferă împreună. Cărturan e unfilm prea cuminte care pleacă de lao miză subțire:până va muri, eroultrebuie să�i găsească nepotului(unica rudă) un loc să stea și să ne�gocieze cu preotul din sat organi�zarea unei pomeni pentru sine,deși e încă în viață (așa cum se faceîn Oltenia). Încercând să împacerealismul (găurile din sistemul deprotecție a copilului) cu planul me�tafizic, filmul pică undeva între eleși, în ciuda unor părți bune (Teo�dor Corban, imaginea lui OlegMutu, sunetul), nu reușește săatingă spectatorul în vreun fel.

Mo, alt debut, semnat de Ra �du Dragomir, are și el plusuri șiminusuri. Filmul pleacă de la uncaz real (o studentă de la Clujhărțuită sexual de un profesor) șiurmărește mai ales ajunul uneirestanțe, când două studente la ASEsunt invitate de profesorul exami�nator la el acasă, după ce le�a prinscopiind la precedentul examen.

Răzvan Vasilescu era op țiu nea per�fectă pentru un prădător sexual, unmonstru nu lipsit de șarm, dar mo�tivat mai ales de misoginism și depropriile frustrări, însă ce putea fiun studiu de caractere corect exe�cutat (deși e bizar că o fată care as�cultă punk rock are gusturi decinema la nivelul lui Titanic) se lu�xează din pricina poveștii și adificultății de a rotunji personajele.Spre deosebire de Cărturan, Mo areritm, dar, după un climax parțialratat (în ciuda curajului unei scenede sex explicit), finalul vine precipi�tat și spectatorul are senzația că avăzut un mediumetraj.

Jurnalul familiei –escu, deȘerban Georgescu, e un documen�tar prilejuit de Centenarul Româ�niei Mari, care apelează la ani �mație (în 2 și 3D) pentru a pune înmișcare și în legătură numeroaseimagini foto și video de arhivă,precum și clasice interviuri talking�heads cu figuri ale vieții publice.

Imaginile de arhivă sunt intere�sante și efortul presupus de mon�taj e evident, dar această abordaremai mult comică a istoriei Româ�niei e mai degrabă neinspirată, în�deosebi fiindcă amestecul con� stant de planuri și momente isto�rice între ele și cu felii de istoriepersonală poate crea o varză inclu�siv în capul cuiva care știe desprece e vorba. Jurnalul familiei –escupare să fie mai mult pentru „mai �muța calofilă“ decât pentru spec�tatorul care vrea substanță, chiarși de la un film de montaj.

Emigrant Blues: un road mo �vie în 2 ½ capitole, de Mihai Min�can și Claudiu Mitcu, e un altdocumentar românesc lansat decurând în cinematografe și carefolosește o formulă neinspirată.Cei doi regizori au vrut să tratezetema emigrației în manieră ine�dită, plusând pe ideea de distanțădintre România și Spania (desti �nația pe care s�au concentrat).

Faptul că plasează camere de fil�mat într�un autocar care mergespre Spania nu reușește să deasenzația de spațiu larg parcurs înmult timp, după cum nici returul,când aparatul de filmat urmă reștede pe parbrizul unei dube con ver �sația unor șoferi necarismatici întimp ce transportă în România ca�davrul unei femei, nu spune nimicdespre ideea de emigrație sau de �spre distanță. Între aceste două ca�pitole, viața în Spania e redatăprintr�un montaj cu filmulețe fă�cute cu telefonul de emigranți, caresunt neinspirate și multe nefavora�bile acestora. Faptul că la începutulfilmului sunt inserate cartoane cucifre concrete nu face filmul maicuprinzător sau mai semnificativpentru tema aleasă. SDC

l Parazit/ Parasite – de Bong Joon-ho, cu: Song Kang-ho, Lee Sun-kyun, Cho Yeo-jeong, Choi Woo-shik, Park So-daml Cărturan – de Liviu Săndulescu,cu: Teodor Corban, Dana Dogaru,Cristina Flutur, Vlad Popescul Mo – de Radu Dragomir, cu: Dana Rogoz, Mădălina Craiu,Răzvan Vasilescul Jurnalul familiei –escu – de Șerban Georgescul Emigrant Blues: un road movie în 2 ½ capitole – de Mihai Mincan și Claudiu Mitcu

663

IULIA BLAGAFILM

BOBIVOI N-AȚI ÎNTREBAT, FĂRĂZAHĂR VĂ RĂSPUNDE

30 de ani

Dintre sute de catarge...Parasite, de Bong Joon-ho

„UMANITATEA CONTEAZĂ MAI MULT DECÂT...

Documents

Transcript of „UMANITATEA CONTEAZĂ MAI MULT DECÂT...