UNIVERSITATEA DUNAREA DE JOS DIN GALATI

FACULTATEA DE ECONOMIE SI ADMINISTRAREA AFACERILOR

SPECIALIZAREA -MASTER MANAGEMENT FINANCIAR BANCAR

ANUL II

AUDITUL INTERN IN ROMANIA

Îndrumator:

Lect. Univ.dr. Lupaşc Ioana

Masterand,

Dănăilă Violeta

2012-2013

CUPRINS

Introducere.......................................................................................................................... 3

CAPITOLUL I - AUDITUL INTERN ÎN ROMÂNIA

1.1. Audit Intern. Noţiuni introductive................................................................................. 4

1.2. Funcţiile, obiectivele şi sfera auditului intern................................................................ 8

1.2.1. Funcţiile auditului intern............................................................................................. 9

1.2.2. Obiectivele auditului intern....................................................................................... 10

1.2.3. Sfera auditului intern................................................................................................. 11

1.2.4. Clasificarea auditului intern...................................................................................... 12

1.2.4.1. Auditul de regularitate - sau de conformitate........................................................ 13

1.2.4.2. Auditul performanţei.............................................................................................. 14

1.2.4.3. Auditul de sistem................................................................................................... 15

CAPITOLUL II – ORGANIZAREA AUDITULUI INTERN LA NIVEL NAŢIONAL ŞI

INTERNAŢIONAL

2.1. Organizarea auditului intern în România..................................................................... 17

2.1.1. Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI) ........... 17

2.1.2. Comitetul pentru Audit public intern ....................................................................... 18

2.1.3. Organizarea auditului public intern la entităţile publice .......................................... 21

2.2. Organizarea internaţională a auditului intern............................................................... 23

CAPITOLUL III- AUDITUL ÎN CADRUL INSTITUTIILOR DE CREDIT................ 26

CAPITOLUL IV- PROVOCĂRILE BASEL III PENTRU SISTEMUL BANCAR

ROMANESC

4.1. Basel III – concept si formă ........................................................................................ 35

4.2. Impactul acordului Basel III asupra sistemului bancar european .............................. 37

4.3. Implicatiile Basel III aupra sistemului bancar din Romania ..................................... 41

CONCLUZII ...................................................................................................................... 45

BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................... 48

INTRODUCERE

Întreprinderile şi organizaŢiile sunt în permanenţă confruntate cu îmbunatăţirea

performanţelor lor, managerul întreprinderii punandu-si in mod normal intrebari privind

bunul control asupra functionarii organizatiei. Din acest punct de vedere, funcţia de audit

intern oferă fie siguranţa rezonabilă ca operaţiunile desfăsurate şi deciziile luate sunt sub

control şi ca in acest fel contribuie la realizarea obiectivelor întreprinderii, fie oferă

comandari pentru a remedia situaţia.

Asadar, este o funcţie deosebit de utilă pentru responsabili, oricare ar fi nivelul lor

de responsabilitate, ceea ce explica dezvoltarea sa pe parcursul ultimelor doua decenii,

inclusiv extinderea domeniului de actiune asupra eficacitatii si performanţei dincolo de

simpla conformitate.

Prin structurarea acestei lucrari s-a urmarit acoperirea atat a planului teoretic –

notiuni generale, reglementare si standardizare, cat si al practicii profesiunii de auditor

intern – metodele si instrumentele utilizate in activitatea de audit si aspecte inportante

legate de evolutia si importanta implementării Basel III.

Basel III reprezintă o revizuire fundamentală a cadrului de reglementare şi

supraveghere a industriei bancare pe viitor, obiectivul fiind consolidarea stabilităţii

sistemului financiar. Am analizat impactul introducerii Basel III asupra sistemului bancar

la nivel european şi, respectiv, asupra sistemului bancar românesc.

Dacă, la nivel european, se estimează un deficit substanţial de capital şi lichiditate,

cu impact major asupra indicatorilor de profitabilitate, impactul Basel III asupra sistemului

bancar din România se consideră a fi limitat. Măsurile pe care instituţiile de credit le-ar

putea adopta în vederea atenuării impactului alinierii la noile standarde sunt ajustarea

modelului de business şi restructurarea bilanţurilor bancare.

CAPITOLUL I - AUDITUL INTERN ÎN ROMÂNIA

1.1. Audit Intern. Noţiuni introductive

In România problematica auditului intern a fost abordata începând cu anul 2000,

aceasta ca urmare a implementării cu responsabilitate a acquis-ului comunitar in

domeniului controlului intern care este alcătuit, in mare măsură, de principii generale de

buna practica acceptate pe plan internaţional şi naţional în Uniunea Europeana. Modalitate

in care aceste principii se transpun in sistemele de management si control intern este

specifica fiecărei ţări ţinând cont de condiţiile constituţionale, administrative, legislative,

culturale,etc.

Funcţia de Audit Intern este una relativ recenta deoarece apariţia ei (sau reapariţia

ei, după unii) se situează în perioada crizei economice din 1929 din Statele Unite. Auditul

intern este o funcţie universala. Acest calificativ trebuie înţeles din doua puncte de vedere:

este o funcţie universală deoarece se aplică tuturor organizaţiilor, dar este o funcţie

universală şi pentru că se aplică tuturor Funcţiilor acolo unde aceasta se exercită.1

Auditul public intern ajută, aduce un plus de valoare la buna şi efectiva gestiune a

fondurilor publice pe care entitatea publică le are în administrare. Entitatea publică este

reprezentată de autoritatea publică, instituţia publică, companie/societate naţională, regie

autonomă, societate comercială la care statul sau o unitate administrativ teritorială este

acţionar majoritar, cu personalitate juridică, care utilizează/administrează fonduri publice

şi/sau patrimoniu public. Instituţia publică reprezintă “denumirea generica“ ce include

Parlamentul, Administraţia Prezidenţiala, ministerele, celelalte organe de specialitate ale

administraţiei publice, alte autorităţi publice, instituţii publice autonome, precum si

instituţiile din subordinea acestora,indiferent de forma de finanţare a acestora.2 În lucrarea

”Teoria şi practica auditului intern”3 scrisă de Jacques Renard auditul intern este definit ca:

1. Auditul intern este un dispozitiv intern din cadrul întreprinderii care are ca scop:

1 I. Renard –Teoria si practica auditului intern. Proiect finantat prin Phare- Uniunea Europeana –Editia a -4-a

Ministerul Finantelor publice2 OUG. nr. 121/2010 (publicată în Monitorul Oficial nr. 890 din 30.12.2010) modifică și completează Legea

finanţelor publice nr. 500/2002 M. Of. nr. 597/2002

3 J. Renard,”Theorie et practique de l’audit interne”, Edition d’Organisation,Paris tradusă în România sub

coordonarea Ministerului Finanţelor Publice.pag.5913 J. Renard. Op.Cit. pag.60.

• aprecierea exactităţii şi a sincerităţii informaţiilor,în special a celor contabile;

• asigurarea securităţii fizice şi contabile a operaţiunilor;

• garantarea integrităţii patrimoniale;

• emiterea de judecăţi asupra eficacităţii sistemelor de informare;

2. După teoria clasică, auditul intern îşi asumă prin mandat o parte din

responsabilitatea de control a Direcţiei.

3. Auditul intern este realizat de un serviciu al întreprinderii, care verifică dacă

regulile fixate de întreprindere însăşi sunt respectate.

4. O altă definiţie este cea elaborată de I.I.A(The Institute of Internal

Auditors)-“auditul intern este o activitate independentă şi obiectivă care dă unei organizaţii

o asigurare în ceea ce priveşte gradul de control deţinut asupra operaţiunilor,o îndrumă

pentru a-i îmbunătăţi operaţiunile şi contribuie la adăugarea unui plus de valoare. El ajută

această organizaţie să-şi atingă obiectivele evaluând printr-o abordare sistematică şi

metodică procesele sale de management al riscurilor,de control şi de conducere a

întreprinderii şi făcând propuneri pentru a le consolida eficacitatea”.4 Potrivit dispoziţiilor

legale, în esenţă auditul intern este o parte componentă a activităţilor din entitatea

economică,dar pentru a evidenţia pregnant rolul şi locul auditului intern,putem spune că

auditul intern este o funcţie a entităţii economice aşa cum este definit în mai multe lucrări

de specialitate.

Auditul intern se aplica tuturor întreprinderilor, indiferent de mărimea şi de natura

acestora şi care în esenţă are următoarea definiţie:

Auditul intern este în cadrul unei organizaţii o funcţie - exercitată într-o manieră

independenta si cu mandat – de evaluare a Controlului intern. Acest demers specific

concurează cu bunul control asupra riscurilor de catre responsabili. “ sau:

Auditul intern este o activitate independentă şi obiectivă,care dă unei organizaţii o

asigurare în ceea ce priveşte gradul de control deţinut asupra operaţiunilor,o îndrumare

pentru a-i îmbunătăţi operaţiunile şi contribuie la adăugarea unui plus de valoare.”

1.2. Funcţiile, obiectivele şi sfera auditului intern.

Rolul, locul şi importanţa auditului intern este dat de funcţiile, obiectivele şi sfera

de aplicabilitate a acestuia. Înainte de toate trebuie să spunem că funcţiile obiectivele şi

4

sfera auditului intern variază considerabil şi depind de dimensiunea şi structura entităţii şi

cerinţele conducerii acesteia.

Auditul intern:

- este activitatea funcţional independentă şi obiectivă care dă asigurări şi consiliere

conducerii pentru buna administrare a veniturilor şi cheltuielilor publice, perfecţionând

activităţile entităţii publice.

- ajută entitatea publică să-şi îndeplinească obiectivele printr-o abordare sistematică şi

metodică, prin care se evaluează şi se îmbunătăţesc eficienţa şi eficacitatea sistemului de

conducere legat de gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor de administrare;

- se exercită pentru a satisface cerinţele managementului. O sarcină particulară a auditului

intern este aceea de a monitoriza sistemele manageriale de control, de a raporta

managementului superior despre punctele slabe şi de a propune îmbunătăţiri;

- este o funcţie independentă de evaluare stabilită în cadrul unei entităţi publice;

- are rolul de a contribui la buna şi efectiva gestiune a fondurilor publice.

Auditul public intern nu trebuie să fie confundat cu controlul intern, care este

definit şi ca ansamblul măsurilor luate de către conducere în scopul îmbunătăţirii gestiunii

riscului şi creşterii probabilităţii ca scopurile şi obiectivele stabilite să fie atinse.5

1.2.1. Funcţiile auditului intern.

Din cele prezentate mai sus se desprind funcţiile auditului :

- Funcţia de consiliere ;

- Funcţia de asigurare;

Funcţia de consiliere

Consilierea reprezintă activitatea desfăşurata de auditorii interni, menită să aducă

plusvaloare şi să îmbunătăţească administrarea entităţii publice, gestiunea riscului şi a

controlului intern, fără ca auditorul să îşi asume responsabilităţi manageriale; Activitatea

de consiliere desfăşurată de auditorii intern, cuprind următoarele tipuri de consiliere:

- consultanta - ajuta sa se găsească soluţia; dă soluţia.

- facilitarea înţelegerii uşurează înţelegerea activităţilor, fenomenelor şi procedurilor;

- formare şi perfecţionare profesională.

Pentru realizarea misiunii de consiliere, auditorii interni trebuie sa dea dovada de

un înalt standard profesional, acţionând în vederea:

-Respectării Cartei auditului intern şi a prevederilor legale privind activitatea de consiliere;

5 M.Boulescu. C.Barnea.O.Ispir – Op.Cit.

-Realizarea misiunilor de consiliere si comunicare rezultatelor acestora;

-Stabilirea sferei activităţilor necesare atingerii obiectivelor misiunii de consiliere;

-Comunicare si raportarea rezultatelor misiunilor de consiliere.

Funcţia de asigurare

Potrivit legii româneşti, auditul intern ajuta entitatea să îşi îndeplinească obiectivele

printr-o abordare sistematica si metodica care evaluează şi îmbunătăţeşte eficienta si

eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului si a

procesului de administrare.

Controlul intern reprezintă ansamblul formelor de control exercitate la nivelul

entităţii publice, inclusiv auditul intern stabilite de conducere in concordanţă cu obiectivele

acestuia şi cu reglementările legale.

1.2.2. Clasificarea auditului intern

Din literatura de specialitate, cât şi din legislaţia româneasca auditul intern poate fi

clasificat în6:

a) Audit de regularitate sau de conformitate.

b) Audit de eficacitate sau audit al performanţei.

c) Audit de sistem.

Auditul de regularitate - sau de conformitate, constă în examinarea acţiunilor

asupra efectelor financiare pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public,sub

aspectul respectării ansamblului de principii şi reguli procedurale şi metodologice,conform

normelor legale7. Acest tip de audit compară regula şi realitatea,ceea ce ar trebui să fie cu

ceea ce este,pe baza unui sistem de referinţă,care este reprezentat de reglementările în

vigoare aferente domeniului.

Regularitatea se observă în raport cu regulile interne ale entităţii, elaborate de

compartimentele de specialitate,iar conformitatea se stabileste în raport cu dispoziţiile

legale şi reglementate. În sfera de cuprindere a auditului de regularitate intră operaţiunile

şi tranzacţiile efectuate de entitate. În acest caz se verifică dacă acestea au fost realizate

potrivit cadrului legal.

Auditul de regularitate parcurge următoarele etape:

6 V.Greceanu-Cocoş - Contabilitatea Instituţiilor Publice comentată şi actiunalizată- Vol.III-partea

II,pag.175-176, Ed.Lucman-2004

7 Legea nr. 191/2011 privind auditul public intern

• informarea cu privire la ceea ce trebuie să fie;

• semnalarea dezechilibrelor,

• a aplicaţiilor care nu s-au efectuat(evitabil sau inevitabil), a interpretărilor greşite ale

dispoziţiilor stabilite;

• analiza cauzelor şi consecinţelor;

• recomandarea a ceea ce trebuie făcut pentru ca pe viitor să fie aplicate regulile;

• raportarea rezultatelor celui auditat;

Auditul de regularitate –cuprinde de asemenea atestarea responsabilităţilor

financiare a entităţii presupunând examinarea şi evaluarea înregistrărilor financiare şi

exprimarea opiniilor asupra situaţiilor financiare.

Auditul de regularitate presupune şi auditul controlului intern şi a funcţiilor

acestuia,a onestităţii şi a caraterului adecvat a deciziilor administrative luate în cadrul

firmei auditate, (deciziile în cadrul entităţii publice se i-au conform normelor interne şi a

celor emise de niveluri ierarhice).În grija auditului de regularitate intră şi raportarea

oricăror altor chestiuni decurgând din audit sau în legătură cu auditul.

Auditul performanţei: examinează corectitudinea criteriilor stabilite pentru

implementarea obiectivelor şi sarcinilor entităţii publice, evaluează rezultatele şi apreciază

dacă rezultatele sunt conforme cu obiectivele. Evaluează performanţa managerială şi

operaţională (economicitate,eficienţa,eficacitate) a entităţilor publice care au la dispoziţie

resurse financiare, de personal sau de altă natura în vederea administrării lor. Auditul de

eficacitate înglobează eficacitatea şi eficienţa, şi pentru acest considerent se numeşte

auditul performanţei. Auditul performantei este activitatea conceputa să aducă un plus de

valoare, cu scopul evaluării rezultatelor obţinute, condiţii de economicitate eficienta si

eficacitate.

Eficacitatea constă în atingerea obiectivelor fixate. Criteriul eficienţei este acela

de a face cât mai bine posibil (cunoaşterea), priceperea (knowhow), comportamentul (a şti

cum să te comporţi) şi comunicarea (a şti să informezi). In practică auditul performanţei se

mai întâlneşte si sub denumirile :

- auditul rezultatelor;

- auditul managementului;

- auditul managementului sănătos; auditul celor „3 E”.

Auditul eficacităţii, auditează realizările în raport cu atingerea obiectivelor entităţii

auditate şi auditul impactului real al activităţilor comparativ cu impactul dorit.8 Auditul

eficacităţii se referă la îndeplinirea obiectivelor entităţii auditate şi auditul impactului

efectiv al activităţii entităţii în comparaţie cu impactul planificat al acesteia9. În cazul

acestui tip de audit nu mai există un sistem de referinţă clar şi precis(ca în cazul auditului

de regularitate),ci un sistem de referinţă care rezultă în urma aprecierii auditului intern cu

privire la ceea ce consideră el că este cea mai bună soluţie posibilă,cea mai eficace,cea mai

productivă,cea mai sigură.

Auditul de eficacitate constă în:

• diagnosticul, aprecierea metodelor, procedurilor, analizelor de cost, organizării activităţii;

• emiterea unei opinii nu numai cu privire la buna aplicare a regulilor privitor la calitatea

lor.

Auditul economicităţii arată dacă activităţile administrative sunt în concordantă cu

principiile, practicile sănătoase şi cu politicile manageriale. Economicitatea reprezintă

minimizarea costului resurselor utilizate pentru atingerea rezultatelor estimate ale unei

activităţi, cu menţinerea calităţii corespunzătoare a acestor rezultate.

Auditul eficienţei se referă la eficienţă. Eficienţa conform normelor în vigoare este:

maximizarea rezultatelor unei activităţi în raport cu resursele utilizate.10 Eficienţa reflectă

relaţia dintre intrări,resursele pe care le avem la dispoziţie şi ieşirile care constau în bunuri

si servicii.

Auditul de sistem reprezintă o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere şi

control intern,cu scopul de a stabili dacă acestea funcţionează în condiţii de economicitate,

eficacitate şi eficienţa. Auditul de sistem are rolul de a identifica deficienţele şi să

formuleze recomandări pentru îndreptarea acestora. Sub aspect financiar, auditul include

examinarea şi raportarea declaraţiilor financiare, precum si examinarea sistemelor de

control pe care aceste declaraţii se bazează. Auditul de sistem include atât auditul de

regularitate cat si pe cel al performantei. Regula de baza la desfăşurarea unei misiuni de

8 Curtea de Conturi a Romaniei-Auditul performanţei – Ghid. Bucureşti 2003, pag.12

9 Legea nr.672/2002 privind auditul public intern, republicata 2011, publicata in Monitorul Oficial nr.856 din

05 decembrie 2011, Publicata in M. Of. 392/2012, OUG 26/2012 modifica Art. 11, Art. 12, Art. 16 din Legea

672/2002 privind auditul public intern.10 Legea nr. 191/2011 privind auditul public intern

audit de sistem este existenta modelului agregat . Tehnica de verificare utilizată în practică

în derularea unei misiuni de audit de sistem este comparaţia.

Auditul intern are responsabilitatea de a furniza asigurarea privind organizaţia în

ansamblu (întreaga sfera de activitate a auditului intern.) Acest lucru nu poate fi realizat in

practica derulând o singura misiune de audit de mare amploare. Auditul va oferi asigurare

privind sistemul de ansamblu analizând elementele componente (sub-sistemele) in cadrul

misiunii specifice.

CAPITOLUL 2

PRINCIPIILE ȘI FORMELE AUDITULUI BANCAR

Auditul bancar reprezintă ansamblul de acțiuni de evaluare, verificare și control a

activității băncii, implicit a documentelor financiar-contabile finale elaborate de aceasta

(bilanțul contabil, contul de profit și pierderi), pentru a stabili dacă acestea oferă o imagine

fidelă a activității perioadei (de obicei un an finaciar).

Se pot distinge două trăsături fundamentale ale auditului bancar:

- depistarea erorilor și a fraudei;

- prevenirea erorilor și a fraudei.

Există o falsă impresie generală că scopul auditului este de a depista erori, fraude,

dar nu acestea sunt elementele definitorii ale unui audit. Auditul poate releva prezența unor

greșeli sau a unei fraude, dar aceste elemente sunt trăsături secundare ce apar în urma unei

activități normale de audit. Auditul implică, în principal, acțiuni de verificare și control ale

activității băncii și certificarea în final a corectitudinii, sub toate aspectele semnificative, a

cifrelor înscrise în documentele financiar-contabile finale.

1.1. Definiția și tipologia misiunilor de audit

Tipologia auditului cuprinde o serie de clasificări ale acestui proces multidimensional după

cum urmează :

1. In funcție de obiectivul urmărit auditul este:

Auditul situațiilor financiare în care se examinează informațiie din situațiile

financiare de sinteză. Criterul de auditare constă în normele naționale și interaționale de

contabilitate iar raportul de audit conține exprimarea unei opinii cu privire la prezentarea

unei imagini fidele a acestor situații, conform criteriului stabilit. De cele mai multe ori,

situațiile financiare incluse în acest audit sunt : bilanțul contabil, contul de profit și

pierderi, situația fluxurilor de trezorerie, situația modificărilor în capitalul propriu, precum

și notele însoțitoare ale declarațiilor financiare.

Auditul de conformitate în care se examineazț acțiunile băncii din perspectiva

politicilor stabilite, codurilor, normelor și reglementărilor, etc., în scopul evaluării

eficienței și eficacității lor în atingerea obiectivelor organizației. iar raportul de audit

contine referiri la conformitatea cu politicile, codurile, etc. stabilite. In mod normal,

rezultatele auditelor externe de conformitate sunt raportate unei persoane din interiorul

entitații economice auditate și nu unor utilizatori externi. Managerii reprezintă principalul

grup de utilizatori interesați de rezultatele auditului de conformitate din perspectiva

respectării reglementărilor și regulilor interne și externe asociate unei activități pe care o

conduc.

Auditul operational în care se examinează activitățile băncii sau doar o parte a

acestora din perspectiva diferitelor obiective ale acesteia, raportul de audit furnizând

recomandări de îmbunatățire a activităților auditate. Dupa raportul de audit, managerii

așteaptă, în mod normal, recomandări pentru ameliorarea activităților operaționale. Un

exemplu de audit operațional este evaluarea eficienței și acurateței prelucrării operațiunilor

legate de acordarea și urmarirea rambursarii creditelor. Din cauza numarului mare si

diversitatii domeniiilor a caror eficacitate operationale poate fi evaluata, este imposibil de

definit un proces de audit operational standard. Realizarea unui audit operational si

raportarea rezultatelor acestuia sunt mai greu de definit decat celelalte doua tipuri de audit.

Eficienta si efciacitatea oeratiunilor sunt mult mai dificild e evaluat in mod obiectiv decat

evaluarea situatiilor finaniare sau a conformitatii, dificultatea venind in special din

subiectivismul definirii criteriilor, astfel ca auditul operational este mai aproape de un

porces de consultanta manageriala decat de unul de audit in sensul cunsoctul al termenului.

In mod practic, bancile prefera si solicita auditorilor externi un audit operational pe

activitatea de creditare, datorita extremei sensibilitati a acestu domeniu al activitatii

bancare, insa, in contextul recunoasterii importantei riscurilor operationale in prezent si

autidul operational capata importanta, in primul rand pe planul auditului intern.

2. In functie de modalitatea de organizare a activitatii de audit si de apartenenta

auditorilor, se pot distinge trei tipuri de audit:

Auditul guvernamental, care se efectueaza de catre angajatii institutiilor publice

specializate (cum ar fi primariile, Ministerul Finantelor Publice, Curtea de Conturi, etc.,

sau in cadrul sistemului bancar, de catre Banca Nationala a Romaniei) si poate include

audit de conformitate si audit operational iar in cazul misiunilor de supraveghere ale Bancii

Nationale a Romaniei, si auditul situatiilor financiare.11

Auditul bancar extern este activitatea de audit organizata de catre un auditor

independent – o firma specializata in activitatea de audit, ca urmare a solicitarii bancii,

contra unui comision platit de banca comerciala respectiva.

Bancile comerciale, sunt obligate sa apeleze la un auditor independent (auditor

extern) - o societate de expertiza contabila autorizata in conditiile legii sa desfasoare

activitate in Romania - care acorda asistenta de specialitate, certifica situatiile finaciare

11 Ion Nitu-Control și audit bancar, editura Expert, București 2002, pag 4

finale si informeaza Banca Nationala a Romaniei cu privire la orice act fraudulos. Banca

comerciala numeste auditorul independent si are obligatia de a publica bilantul contabil

impreuna cu opinia auditorului independent.

Auditul bancar intern este activitatea de audit organizata in interiorul unei banci

comerciale de catre un departament specializat al bancii, inclus in organigrama acesteia, la

un nivel care sa permita independenta activitatii de audit si a opiniei formulata si transmisa

conducerii bancii in urma auditului efectuat. Acesta se poate defini ca o examinare de

specialitate, ca o evaluare a activitatii desfasurate de banca atat la nivelul directiilor

generale, directiilor de specialitate si compartimentelor functionale din cadrul centralei

bancii respective, cat si la nivelul unitatilor teritoriale, avand ca obiect sprijinirea

conducerii centrale si a unitatilor teritoriale in vederea adoptarii celor mai adecvate masuri

in activitatea proprie, in raporturile cu Banca Nationala a Romaniei, cu actionarii si clientii

bancii comerciale. De asemenea, auditul intern exercita controlul final ce cuprinde analize

ale sistemului intern de control, in vederea constatarii modului de utilizare a resurselor si in

vederea informarii conducerii asupra deficientelor constatate, inclusiv a masurilor ce se

impun a fi luate.

Asadar, auditul intern reprezinta o verificare de tip:

• endogen (verificarea este realizata printr-o structura specializata din interiorul bancii);

• ex-post (verificarea este realizata la sfarsitul unei actiuni sau decizii puse in aplicare de

compartimentele de specialitate ale bancii comerciale);

• continuu (verificarea este realizata pe parcursul unui an calendaristic asupra activitatii

globale desfasurata de sistemul auditat, in scopul identificarii partilor slabe ale sistemului

si masurilor ce se impun pentru remedierea lor in timp util).

Departamentul de audit intern, pe baza unui plan si unei metodologii prestabilite, va

realiza un diagnostic general al bancii, sub aspect tehnic, managerial si financiar-contabil.

Functiile structurii organizatorice de audit intern sunt direct proportionale cu

responsabilitatile pe care conducerea i le-a atribuit, cu marimea si structura bancii, cu

calitatea auditorului. Trebuie sa mentionam ca auditul intern nu se confunda cu controlul

intern. Acestea sunt categorii economice diferite. In plus, controlul intern face el insusi

obiectul auditului intern.

In interiorul bancii, misiunile de audit sunt duse la indeplinire de catre

divizia/departamentul de audit intern, care, asa cum am mai precizat, este subordonata

direct conducerii bancii, tocmai pentru a asigura independenta fata de serviciile sau

filialele auditate.

Planul de audit intern este plurianual (in general trienal) si presupune inspectarea:

- serviciilor operationale si a serviciilor descentralizate (operatiuni de incasari si plati,

operatiuni de casierie, activitati de creditare etc);

- serviciilor functionale sau centrale (departamentul juridic, de trezorerie, de informatica,

de personal, decontari externe, decontari interne, activitatea pe baza de carduri etc).

In general, cu ocazia pregatirii unei interventii de acest gen, este recomandabil ca

auditorul sa asculte si dezideratele directiilor / serviciilor / sucursalelor controlate.

In acest mod, auditul intern nu mai este asociat unic cu ideea de control exercitat de

conducerea bancii, ci este perceput ca un interlocutor privilegiat, capabil sa furnizeze

sfaturi si recomandari, gratie expertizei pe care o realizeaza.

Misiunile de audit intern ce pot fi intreprinse sunt de tipuri diferite, intrucat ele trebuie sa

raspunda unor obiective variate. Astfel, se disting urmatoarele tipuri de misiuni de audit

intern:

1. Misiunile clasice – sunt cele realizate in mod normal in cadrul unui program de

audit si care vizeaza un sector de activitate, un departament al bancii, o sucursala a acesteia

etc. Obiectivele unei astfel de evaluari sunt cele traditionale pentru acest tip de misiune:

securitatea, eficacitatea si calitatea serviciilor bancare, respectarea dispozitiilor legale de

catre banca, fiabilitatea / exhaustivitatea informatiilor etc. In acest cadru, controlul

serviciilor operationale este cel mai adesea anual, in timp ce controlul serviciilor

functionale nu este efectuat decat o data in cursul planului plurianual.

2. Misiunile “flash” – sunt misiuni scurte, avand ca obiectiv realizarea rapida a

unui diagnostic sau verificarea rapida a unuia sau mai multor puncte specifice. Ele pot

constitui o etapa pregatitoare a unei misiuni clasice, respectiv de luare la cunostinta, sau

pot declansa o astfel de misiune.

Obiectivele unei astfel de misiuni “flash” pot fi, spre exemplu: de a verifica

respectarea limitelor de risc de schimb sau de expunere pe anumite instrumente;

- de a verifica justificarea conturilor unui departament sau ale unei sucursale (numarul

conturilor utilizate, soldurile si miscarile acestora);

- de a verifica existentul din tezaurul societatii bancare, cum ar fi numerarul, hartiile de

valoare, metalele pretioase etc;

- de a verifica aplicarea unei proceduri specifice (spre exemplu, implementarea unei

proceduri speciale de lucru pentru mesajul SWIFT MT940, implementarea unei proceduri

speciale pentru un client important al bancii);

- de a verifica controlul intern al unei entitati determinate etc.

Aceste misiuni sunt, in general, declansate la cererea conducerii centrale a bancii.

Ele pot fi foarte eficiente, deoarece rezultatele sunt rapide, sunt putin costisitoare si, mai

ales, prin frecventa si imprevizibilitatea controalelor, contribuie la mentinerea presiunii.

3. Investigatiile – sunt declansate ca urmare a aparitiei unei probleme specifice:

pierderi (in general, fiecare sucursala este organizata ca centru de profit), depasiri de limite

(delegarea competentelor in teritoriu implica impunerea unor limite de actiune care nu

trebuie depasite decat cu acordul prealabil al centralei, colaborarea cu bancile

corespondente trebuie sa fie condusa in cadrul unor limite de risc si de expunere), fraude,

deturnari etc.

Obiectivul lor este de a ancheta circumstantele care au condus la aparitia problemei, de a

stabili responsabilitatile, de a trage invataminte si de a da recomandari pentru ca aceste

situatii sa nu mai apara.

4. Misiuni tematice sau transversale – au drept scop studierea unei problematici,

identificata in prealabil, care se regaseste in toata banca sau la mai multe entitati: functia

comerciala a bancii (activitatea de vanzare a produselor si serviciilor bancii), gestiunea

riscurilor de credit sau a riscurilor de dobanda, capacitatea informaticii de a satisface

nevoile diversilor utilizatori, eficienta functiei de control de gestiune sau de gestiune a

activului si pasivului etc. Acest tip de misiune are rolul unei consultante interne si

constituie prelungirea fireasca a functiei de audit.

5. Auditul de management – acest tip de misiune depaseste rolul traditional al

auditului, in sensul in care, la obiectivele clasice, se adauga o apreciere motivata asupra

capacitatii oamenilor si a organizatiei de a profita de mediu si de mijloacele disponibile.

Aceasta este o sarcina grea, care cere auditori experimentati si adevarati profesionisti.

1.2. Organizarea auditului intern

1.2.1. Lansarea si strategia

Bancile isi organizeaza compartimentele de audit in vederea asigurarii desfasurarii

acestei activitati in mod independent si eficient.12 De regula, compartimentul de audit

12 Ion Nitu-Control și audit bancar, editura Expert, București 2002, pag.11

intern este separat din punct de vedere organizatoric de controlul intern, in sensul ca aceste

doua structuri ale bancii sunt conduse de persoane diferite, ale caror misiuni nu se interpun.

Strategia de audit poate fi definita ca un proces ce vizeaza determinarea orientarii

generale de audit, in cursul careia este recomandabil sa se faca legatura intre cunoasterea

activitatii clientului si punctele asupra carora se vor concentra lucrarile de audit. Pentru

elaborarea strategiei de audit trebuie examinate punctele-cheie relative la activitatea si

situatiile financiare ale departamentului auditat, cat si incidenta acestora asupra auditului.

Strategia de audit se realizeaza si in scopul elaborarii unui program de lucru pe baza

caruia sa se poata formula o opinie finala pertinenta asupra gestiunii entitatii auditate.De

aici rezulta ca, obiectivele ce trebuie avute in vedere pe parcursul elaborarii strategiei de

audit sunt:

- intelegerea activitatii departamentului auditat;

-identificarea riscurilor legate de sectorul de activitate in care activeaza departamentul in

cauză;

-identificarea obiectivelor critice de audit si elaborarea abordarii de audit corespunzatoare;

- intelegerea caracteristicilor controlului intern, astfel incat sa se poata confirma faptul ca

se poate adopta o abordare de audit bazata pe sisteme, (spre exemplu, pentru tranzactiile de

rutina);

- examinarea problemelor legate de intocmirea situatiilor financiare; -identificarea

necesitatii apelului la experti;

- examinarea posibilitatii de aplicare a tehnicilor de reviziure asistata de calculator.

Toate aceste aspecte legate de strategia de audit vor fi trecute intr-un Memoriu

Specific de Strategie, al carui format va fi adaptat circumstantelor, si care vor fi

comunicate, in cadrul unei sedinte, echipei de auditori ce va participa la misiune; in plus,

membrii echipei trebuie informati ori de cate ori apar schimbari in aceasta strategie pe

parcursul actiunii de auditare.

Desi conducatorul misiunii este cel insarcinat cu elaborarea si modificarea strategiei

de audit, precum si cu comunicarea acesteia echipei de auditori, acesta poate delega

anumite sarcini si poate cere avizul colegilor sai din banca si specialistilor externi, in

special persoanelor care fac parte din echipa de audit.

1.2.2. Orientarea si planificarea

Strategia de audit serveste drept baza pentru elaborarea planului de audit.

Pregatirea planului de audit presupune urmatoarele etape:

1. efectuarea procedurilor analitice de control, astfel incat sa se faciliteze planificarea

auditului:

• identificarea posturilor importante din situatiile financiare, categoriilor de tranzactii si

afirmatiilor continute in situatiile financiare de sinteza;

• definirea obiectivelor de audit si confirmarea obiectivelor critice de audit identificate in

momentul realizarii strategiei de audit;

• evaluarea diferitelor categorii de riscuri:

- riscul inerent;

- riscurile majore de eroare pentru fiecare obiectiv de audit in parte;

- in urma analizei procedurilor de control intern, realizarea unei evaluari preliminare a

riscului de nerealizare corecta a controlului intern fata de obiectivele de audit;

2. fixarea hotararilor luate cu ocazia planificarii auditului intr-un Plan de Interventii si a

procedurilor de audit retinute intr-un Program de Lucru;

3. obtinerea aprobarii pentru hotararile luate cu ocazia planificarii auditului si a

procedurilor de audit retinute, inainte de inceperea misiunii de teren;

4. comunicarea Planului de Interventii echipei de audit;

5. comunicarea schimbarilor survenite pe timpul desfasurarii misiunii de audit si instruirea

membrilor echipe de audit pentru a face fata acetsor schimbari.

Cu ocazia planificarii este necesar sa se contacteze specialistii care vor interveni in

cursul misiunii de audit (informaticieni, specialisti in domeniul juridic si fiscal etc), sa se

precizeze care sunt obiectivele acestora si care este munca pe care o vor efectua in cadrul

misiunii de audit.

Pregatirea planului de interventii

Strategia de audit este procesul prin care se determina orientarea generala a

auditului. Faza de planificare a auditului are drept scop asigurarea precizarilor asupra

orientarii de audit alese si de a furniza instructiunile pentru a ghida echipa pe timpul

misiunii de audit. Deciziile luate cu ocazia planificarii auditului sunt instrumentate in

Planul de interventie. Acesta reprezinta in rezumat aspectele tehnice si aspectele logistice

ale misiunii. Planul de interventii nu repetă punctele mentionate in Memoriul de strategie,

dar poate fi combinat cu acesta. El este intocmit de catre unul din auditori in conformitate

cu strategia de audit si va fi supus aprobarii inaintea inceperii principalelor lucrari de teren.

Dupa aprobare, el este comunicat tuturor membrilor echipei.

In concluzie, in conformitate cu normele de referinta ale auditului financiar, orice

plan de misiune de audit trebuie sa contina informatii cu referire la:

1) societatea bancara –prezentare generala: denumire, coordonate, structura organizatorica,

locurile unde isi desfasoara activitatea, surt istoric, obiectul de activitate, conducere si

persoane de contact;

2) conturi – organizare si politici contabile, conturi previzionale, situatia evolutiva a

conturilor de rezultate si a principalelor posturi din bilanturile contabile;

3) sisteme si domenii semnificative – determinarea pragului de semnificatie, identificarea

functiilor si conturilor semnificative, prezentarea zonelor de risc, identificarea punctelor

forte si a celor slabe ale sistemului, stabilirea atitudinii conducerii fata de controlul intern;

4) misiunea – natura acesteia (certificarea de conturi anuale, de conturi consolidate,

atestarea unor situatii particulare), principalele condditii pentru realizarea activitatii de

control (documente de solicitat, functii de evaluat, data inventarului fizic, confirmari de

primit, interventii ale specialistilor);

5) organizarea misiunii – numarul si nivelul membrilor echipei, utilizarea lucrarilor

auditorilor interni sau externi, calendarul de interventii pe teren;

6) bugetul – determinarea orelor necesare pe feluri de lucrari, calculul costurilor estimate

in functie de experienta membrilor echipei, compararea numarului orelor necesare cu

limitele stabilite de normele profesionale si justificarea diferentelor.

Continutul tip al unui plan de misiune este urmatorul (exemplu):

PLANUL DE MISIUNE

I. Prezentarea societatii bancare

- denumirea societatii,

- sediul social,

- capital social si actionari,

- scurt istoric,

- consideratii succinte privind obiectul de activitate, piata, concurenta.

II. Informatii contabile

- bugete si conturi previzionale,

- particularitatile sistemului contabil,

- principiile contabile: prudenta, permanenta metodelor utilizate, continuitatea activitatii,

independenta exercitiului, comparabilitatea conturilor anuale, intangibilitatea bilantului de

deschidere, noncompensarea posturilor de activ si pasiv.

III. Definirea misiunii:

- natura misiunii: conturi anuale, conturi consolidate, previziuni;

- alti auditori, experti sau cenzori cu misiuni in unitatea auditata.

IV. Sisteme si domenii semnificative:

- prag de semnificatie,

- functii si conturi semnificative,

- zone de risc identificate,

- controale semnificative pe care ne putem sprijini.

V. Orientarea programului de lucru:

- aprecierea controlului intern,

- lucrari deosebite,

- cofirmari de obtinut, interne sau externe,

- inventare fizice,

- asistenta de specialitate necesara: informatica, fiscala, juridica, tehnica,

- documente necesare pentru activitatatea desfasurata.

VI. Echipa de specialisti si timpul alocat desfasurarii misiunii.

VII. Planificarea:

- repartizarea lucrarilor,

- datele interventiilor pe etape,

- lista rapoartelor, scrisorile de confirmare si alte documente ce urmeza a fi emise, cu data

limita pana la care acestea vor fi prezentate.

1.2.3. Desfasurarea misiunii13

Acest capitol se ocupa de descrierea modului in care se realizeaza interventia de audit in

plan practic si a modului in care se traduce aceasta in dosarul de audit.

1. O echipa organizata

Repartizarea sarcinilor este o procedura initiala, determinanta pentru misiunea de

audit si depinde de structura ierarhica a echipeI; seful de misiune are functia de incadrare si

supervizare, asigurand in special analizele privind punctele critice de audit si redactand

raportul de audit. Colaboratorii sai au in sarcina realizarea testelor si a controalelor.

13 Ion Nițu- Tehnici, proceduri și practici în auditul bancar,Ed. Expert, Bucuresti 2000, pag 20

Subordonarea sefului de misiune direct conducerii bancii este de altfel garantia de

independenta a echipei de audit intern fata de membrii departamentului auditat.

2. Aprecierea controlului (auditului) intern

Auditul intern este ansamblul coordonat al tuturor masurilor adoptate in interiorul societatii

bancare pentru:

- protejarea activelor;

- promovarea eficacitatii exploatarii;

- asigurarea respectarii dispozitiilor legale;

- asigurarea fidelitatii si exactitatii informatiei contabile.

Auditul intern cuprinde:

a. controlul administrativ intern

b. verificarea interna a operatiilor

c. autocontrolul salariatilor

d. controlul contabil intern.

Existenta unui sistem de control intern rational conceput si corect aplicat constituie

o serioasa prezumtie asupra fiabilitatii conturilor si a concordantei dintre datele

contabilitatii si realitate.

Elementele de baza ale sistemului de audit intern sunt:

-existenta unui plan de organizare (definirea sarcinilor, definirea limitelor de competenta si

a raspunderilor, modul de circulatie a informatiilor)

-competenta si integritatea personalului

-existenta unei documentatii satisfacatoare la nivelul societatii bnacare respective (pornind

de la producerea informatiilor si pana la arhivarea acestora).

In scopul evaluarii auditului intern, auditorul orienteaza interventiile sale asupra a

trei intrebari principale:

a. care sunt procedurile efective, in functiune, care au ca obiective realizarea unui audit

intern eficient?

b. Sunt aceste proceduri aplicate?

c. In ce masura aceste proceduri satisfac crearea unui bun audit intern si pot conduce la

elaborarea de documente financiar contabile corecte?

Auditorii nu trebuie sa verifice ansamblul controlului intern, ci numai acele

elemente pe care vor sa se sprijine, alcatuind un program de verificare care cuprinde

urmatoarele etape:

a) descrierea procedurilor utilizate pentru elaborarea documentelor justificative, stabilirea

circulatiei documentelor si a sistemelor de contabilizare a acestora (se utilizeaza tehnici

descriptive sau diagrama de circulatie – flow-chart);

b) efectuarea testelor de conformitate, care au ca obiect obtinerea confirmarii ca descrierea

procedurii a fost corect inteleasa si corepunde procedurilor aplicate in unitatea respectiva;

se pot efectua dupa diferite modalitati ca: observarea directa, confirmare verbala,

observarea ulterioara constand din reluarea in intregime a circuitului plecand de la origine,

pentru a-l testa;

c) evaluarea preliminara pentru a evidentia punctele slabe si forte ale procedurilor

sistemului contabil si de control intern;

d) efectuarea de teste de permanenta in scopul verificarii daca punctele forte sau slabe fac

obiectul unei aplicari efective si constante;

e) evaluarea definitiva si documentul de sinteza in care se precizeaza veritabilele puncte

forte; punctele slabe ca urmare a conceperii defectuase a sistemului de control intern;

punctele slabe datorate unor aplicari eronate a procedurilor sistemului.

3. Controlul conturilor

In functie de credibilitatea informatiilor obtinute in etapele precedente, auditorul

stabileste programele de control a conturilor pe baza carora sa poata obtine elementele

probante, necesare fundamentarii opiniei sale. Aceasta etapa a misiunii are drept obiectiv

reunirea elementelor probante suficiente pentru a exprima o opinie motivata asupra

conturilor anuale, ceea ce presupune respectarea reglementarilor legale, si anume:

- regulile de prezentare si evaluare stipulate de normele in vigoare;

- regulile de prudenta;

- regulile referitoare la inventarieri;

- regulile de tinere a registrelor contabile si a contabilitatii;

- existenta activelor si a documentelor care atesta proprietatea societatii bancare asupra

acestora.

Programul de control al conturilor poate fi:

- restrans, cand controlul intern permite un grad rezonabil de asigurare ca inregistrarile

contabile ale operatiunilor sunt fiabile;

- extins, cand nu se poate sprijini pe concluziile controlului intern.

Programul de control poate fi stabilit pe o foaie de lucru speciala, care contine

rubricile urmatoare:

1. lista controalelor de efectuat, ordonata pe sectiunile conturilor anuale;

2. intinderea esantionului, tinand seama de pragul de semnificatie si eventualele erori ce

pot fi descoperite;

3. indicarea datei la care a fost efectuat controlul, pentru stabilirea cronologica a auditului;

4. referinta pentru foaia de lucru;

5. problemele intalnite.

Pe tot parcursul misiunii sale, auditorul urmareste obtinerea elementelor probante

care sa ii permita sa dea certificarea asupra conturilor anuale, utilizand procedee si tehnici

care privesc:

-controlul asupra pieselor justificative;

-observare fizica;

- examenul analitic.

Pentru obtinerea elementelor probante, tehnicile de control folosite sunt:

- inspectia fizica si observatia;

- confirmarea directa de la terti;

-examenul documentelor primite de catre societatea bancara si care servesc ca documente

justificative sau la controlul operatiunilor respective;

-examenul documentelor emise de catre societatea bancara;

- controlul aritmetic;

-analize, estimari si confruntari intre informatii si documente;

- examen analitic, care consta in:

- efectuarea de comparatii intre datele care rezulta din conturile anuale si datele anterioare

si previzionale ale societatii bancare;

- analiza abaterilor si tendintelor;

- studiul si analiza elementelor neobisnuite ce rezulta din comparatiile efectuate;

- sinteza informatiilor verbale obtinute de la personalul de executie sau de conducere al

societatii bancare.

Tinand cont de numarul mare de operatiuni care se efectueaza de catre o societate

bancara, auditorul nu poate verifica integral rulajele sau soldurile unui cont; el va cauta

elementele probante prin analiza unui esantion adecvat, utilizand tehnica sondajului.

Sondajul este definit ca o tehnica ce consta in selectionarea unui anumit numar sau parti

dintr-o multime, aplicarea la acestea a tehnicilor de obtinere a elementelor probante si

extrapolarea rezultatelor obtinute asupra esantionului la intreaga masa sau multime.

Auditorul poate folosi:

• sondajul statistic;

• sondajul nestatistic, bazat exclusiv pe experienta sa profesionala, care insa nu permite o

extrapolare riguroasa a rezultatelor obtinute asupra intregii populatii. Eficacitatea unui

sondaj este determinata de definirea precisa a obiectivelor sale. Auditorul trebuie sa

explice in acest sens:

• ce urmareste sa probeze: in aceasta etapa auditorul trebuie sa defineasca ceea ce va

considera eroare sau anomalie (sa demonstreze ca punctajul dintre avizele de expeditie si

facturi poate evidentia toate expedierile in curs de facturare);

• ca rata erorilor existente in multime nu depaseste rata maxima acceptabila de anomalii de

functionare, adica pragul peste care auditorul va considera ca, controlul intern nu

functioneaza de o maniera satisfacatoare..

4. Documentarea lucrarilor de audit

4.a. Dosarul exercitiului

Cuprinde totalitatea elementelor unei misiuni a caror utilitate nu depaseste

exercitiul controlat si permite asamblarea tuturor lucrarilor de la organizarea misiunii si

pana la redactarea raportului.

Dosarul exercitiului este utilizat pentru:

• mai buna organizare si controlul misiunii;

•documentarea lucrarilor efectuate, deciziilor luate si asigurarea ca programul s-a

desfasurat fara omisiuni;

• inlesnirea muncii in echipa si supervizarea lucrarilor date la colaboratori;

• justificarea opiniei emise si redactarea raportului.

Dosarul exercitiului cuprinde:

• planificarea misunii:

• note asupra utilizarii lucrarilor de control efectuate de catre altii;

• datele si durata vizitelor, locurile de interventie;

• compunerea echipei;

• data pentru emiterea raportului;

• bugetul de timp si realizarea lui.

• supervizarea lucrarilor:

• note asupra studierii dosarelor si stabilirea solutiilor la problemele ridicate;

• aprobarea tuturor deciziilor importante care pot afecta planificarea, programul lucrarilor,

executarea lucrarilor, concluziile lucrarilor si continutul raportului de audit.

• aprecierea controlului intern:

• evaluarea punctelor tari, punctelor slabe si zonelor de risc;

• foi de lucru privind bazele de stabilire ale sondajelor asupra

functionarii sistemelor si detalii asupra sondajelor efectuate;

• comentarii asupra anomaliilor descoperite.

• obtinerea de elemente probante:

• program de lucru;

• foi de lucru cuprinzand: obiectivul, detalii asupra lucrarilor efectuate, eventualele

comentarii si concluzii;

• documente sau copii de documente de la unitate sau de la terti justificand cifrele

examinate;

• detalii asupra detaliilor efectuate asupra conturilor anuale comparatii si explicatii ale

diferitelor variatii precum si concluziile;

• sinteza generala arezultatelor pe diferitele etape ale misiunii si tratarea distincta a

punctelor care ar putea avea o influenta asupra deciziei de certificare;

• foi de lucru cu privire la faptele delictuale.

4.b. Dosarul permanent

Dosarul permanent permite evitarea repetarii in fiecare an a unor lucrari si

transmiterea de la un exercitiu la altul a elementelor de cunoastere a intreprinderii.

Elementele unui dosar permanent sunt:

• fisa de caracterizare a unitatii auditate;

• scurt istoric al unitatii auditate;

• organigrama unitatii auditate;

• persoanele care angajaza unitatea auditata;

• conturile anuale ale ultimelor exercitii;

• note asupra statutului;

• procese verbale ale Consiliului de Administratie si Adunarii Generale a Actionarilor;

• structura grupului;

• contracte, asigurari.

Pentru a-si indeplini rolul de informare, dosarul permanent trebuie:

• tinut la zi:

• sa contina informatii actualizate cele perimate fiind eliminate ;

• sa nu contina documente voluminoase ale unitatii.

In concluzie, un dosar permanent trebuie sa cuprinda toate informatiile permanente

asupra operatiunii sau structurii controlate, si in special:

- organigrama departamentului;

- statisticile tranzactiilor;

- descrierea procedurilor;

- o analiza a punctelor importante din cotrolul intern;

- diverse informatii sau documente cu caracter permanent;

- rapoartele anterioare.

Dosarul de lucru pentru o misiune prin sondaj trebuie sa curpinda in mod clar toate

fisele de lucru elaborate, care contin operatiunile selectionate pentru control, anomaliile

gasite si, evident, concluziile. Acest dosar trebuie aprobat in mod obligatoriu de catre seful

misiunii.

Toate dosarele intocmite sunt pastrate si puse la dispozitia controlorilor externi,

care vor putea aprecia astfel magnitudinea si calitatea controalelor efectuate.

5. Programe de lucru detaliate, care sunt definite inaintea declansarii misiunii si

dupa ce s-a definit strategia de audit. Ele contin obiectivele si controalele de efectuat

pentru sectiunile cuprinse in dosarul de lucru.

6. Rapoarte de calitate

Raportul de audit este suportul si scopul oricarei interventii de acest gen.

El este documentul pe baza caruia se fac aprecieri asupra:

- oamenilor (atat personalul departamentului controlat, cat si auditorii);

- eficientei structurii controlate;

- procedurilor si sistemului de control intern.

Principalele conditii de forma pe care trebuie sa le indeplineasca un astfel de raport

sunt:

- sa fie ingrijit si accesibil, deoarece acesta este destinat difuzarii;

- sa nu se foloseasca un limbaj prea tehnic;

- sa fie concis si bine organizat, dat fiind faptul ca el se adreseaza unor persoane care nu au

intotdeauna timpul necesar pentru a citi si analiza un raport lung.

Raportul nu trebuie sa fie o sanctiune, ci, dimpotriva, trebuie sa propuna baza de

reflectie pentru ameliorarea in viitor a gestiunii riscurilor departamentului auditat.

CAPITOLUL

PROCEDURI DE AUDIT INTERN AL ELEMENTELOR DIN SITUATIILE

FINANCIARE

4.1. Elemente de activ

4.1.1 Numerar si elemente asimilate

Auditorul trebuie sa se asigure ca:

- Soldurile de casa reprezentând disponibilul, toate valorile de incasat, in curs de incasare

sau plasate la institutiile financiare sunt corect înregistrate.

- Soldul de casa este prezentat corect si clasificat corespunzator, in functie de lichiditatea

diferitelor elemente componente, considerandu-se ca depozitele blocate in diferitele conturi

bancare au cea mai scazuta lichiditate.

- Elementele asimilate numerarului sunt înregistrate, prezentate si clasificate corect.

Testele aplicate de auditor pentru verificarea corectitudinii si completitudinii soldurilor de

numerar, sunt:

- Confirmarea soldurilor de casa, presupune confirmarea soldurilor coturilor casa cu

disponibilul efectiv din casierie.

- Controlul confirmarilor bancare, presupune întocmirea unei confirmari de control al

conturilor rulate, verificarea corectitudinii aplicarii principiului independetei exercitiului si

urmarirea raspunsurilor la scrisorile de circularizare.

Testul de închidere a conturilor interbancare, presupune:

- Pentru conturile inchise in timpul anului se va verifica daca operatiunea s-a efectuat in

baza autorizarilor date de persoanele cu responsabiliati in acest sens. Daca banca confirma

ca un cont a fost inchis la initiativa sa, se va investiga la nivelul managerial corespunzator.

- Investigarea motivelor care au condus la închiderea contului, prin studierea

corespondentei transmise de catre banca.

4.1.2. Conturi de creante14

Testele trebuie sa determine daca:

- Creantele reprezinta toate sumele datorate bancii la sfârsitul perioadei, auditorul trebuind

sa verifice corectitudinea înregistrarii acestora, precum si modul de prezentare a

informatiilor cu privire la creantele bancii. Auditorul trebuie sa verifice in mod special

creditele (reprezentand iesiri de numerar efective), creantele cesionate (valoarea acestora,

14 Ion Nițu- Tehnici, proceduri și practici în auditul bancar,Ed. Expert, Bucuresti 2000, pag. 76

tertii in favoarea carora sau cesionat), verificarea înscrierii acestora la arhiva electronica.

Sumele prezentate reprezinta drepturi reale ale bancii.

- Provizioanele pentru creante îndoielnice, veniturile si reducerile de provizioane sunt

calculate, descrise si prezentate in mod corect si adecvat, fara a fi supraevaluate sau

subevaluate (in cazul provizioanelor). Provizioanele pentru creante îndoielnice, veniturile

si reducerile de provizioane au fost alocate perioadei adecvate.

A. Testarea Registrelor jurnal

1. Obtinerea reconcilierii soldurilor creditelor cu evidentele contabile din Cartea Mare (in

lei si in valute) la data trimiterii scrisorilor de confirmare (circularizarii) sau la sfârsitul

perioadei.

Pentru obtinerea reconcilierii se pot efectua urmatoarele teste si proceduri:

- Verificarea încrucisata a totalurilor de control din Cartea Mare, cu sursa care a condus la

generarea acestuia.

- Examinarea documentelor justificative pentru detectarea elementelor materiale sau

neobisnuite.

- Verificarea balantei pentru a se asigura faptul ca toate soldurile creantelor înregistrate

sunt incluse in situatiile financiare.

- Urmarirea cu atentie sporita a creantelor scadente la un an de la data bilantului.

Reclasificarea acestora in creante pe termen lung, daca este cazul.

B. Testarea existentei creantelor prin circularizarea soldurilor de închidere

Selectarea conturilor din balanta care vor face obiectul transmiterii scrisorilor de

circularizare. Modalitatea de esantionare precum si procentul din sold care se testeaza in

acest fel este o chestiune de judecata profesionala a auditorului implicat in derularea

auditului.

Aplicarea procedurilor alternative in cazul in care nu se primeste un numar suficient

de raspunsuri la aceste scrisori, precum si in cazul aparitiei unor discrepante fata de

înregistrarile bancii. Examinarea documentelor justificative pentru a verifica soldurile

înregistrate, in cazul in care nu se raspunde scrisorilor de confirmare.

4.2 Elemente de datorii si capitaluri proprii

4.2.1 Conturi de disponibilitati si depozite15

Obiectivele auditului sunt de a determine daca:

15 Ion Nițu- Tehnici, proceduri și practici în auditul bancar,Ed. Expert, Bucuresti 2000, pag.86

a. Miscarile din conturile de disponibilitati si depozite care se refera la evenimentele

ulterioare închiderii bilantului au fost înregistrate corect.

b. Conturile de disponibilitati si depozite sunt descrise si clasificate corect si daca au fost

prezentate corespunzator in notele anexate la situatiile financiare.

A. Testarea Registrului jurnalul

Obtinerea reconcilierii jurnalului de cumparari cu Cartea Mare prin circularizare la

sfârsitul perioadei. Testarea si compararea totalurilor cu documentele suport, examinarea

documentelor justificative referitoare la elementele materiale sau neobisnuite si insumarea

înregistrarilor din jurnalul de cumparari, pentru a se asigura asupra completitudii soldului

(respectiv ca au fost înregistrate toate disponibilitatile si depozitele clientilor).

Verificarea jurnalului pentru detectarea soldurilor neobisnuite (de ex. Sume

rotunde, alte sume datorate, solduri debitoare); investigarea documentelor justificative si

propunerea reclasificarii, daca este cazul.

B. Circularizarea clientilor

Selectarea unui esantion de clienti; asigurarea faptului ca selectia a fost facuta in

functie de rulajul contului curent al clientului, mai degraba decât in baza soldurilor

contului la sfârsitul perioadei de raportare. In definitiv alegerea elementelor care vor fi

confirmate (rulaje sau solduri) este o chestiune de judecata profesionala. Etapele ce trebuie

urmarite sunt :

1. Obtinerea reconcilierii pentru raspunsuri neobisnuite, care difera fata de raspunsul

asteptat; testarea si examinarea documentelor justificative pentru reconcilierea elementelor.

2. Investigarea variatiilor materiale.

3. In cazul in care nu se primeste raspuns la circularizari, se efectueaza proceduri

alternative, dupa cum urmeaza:

a. Daca este posibil, se obtin direct declaratii ale clientilor si se efectueaza aceleasi

proceduri ca in cazul rasupunsurilor neobisnuite primite in urma circularizarii.

b. Revizuirea platilor facute catre acesti clienti ulterior atei circularizarii; verificarea

platilor facute la data primirii auditului.

4. Sumarizarea rezultatelor circularizarii, incluzând acoperirea obtinuta in urma acesteia,

raspunsurile primite si toate sumele care reprezinta diferente. Propunerea eventualelor

ajustari.

5. Decizia asupra completitudinii informatiilor obtinute in urma aplicarii testelor de audit.

6. Concluzii in baza rezultatelor circularizarii.

C. Testarea furnizorilor de utilitati, a platilor ulterioare, a facturilor neplatite si

primirea documentelor, cuprinzand urmatoarele etape:

1. Revizuirea platilor facute ulterior sfârsitului perioadei, pe parcursul ultimei zi de lucru

pe teren.

2. Compararea platilor facute pentru bunuri primite inainte de sfârsitul perioadei cu datoria

respectiva înregistrata la sfârsitul perioadei.

3. In sens invers, se obtine asigurarea ca facturile pentru bunurile si serviciile primite dupa

sfârsitul perioadei nu au fost înregistrate ca fiind aferente perioadei precedente.

D. Sume datorate partilor aflate in relatii speciale cuprinde etapele:

1. Identificarea sumelor datorate persoanelor in relatii speciale cu banca si determinarea

factorilor care le-au cauzat.

2. Compararea soldurilor curente cu cele din perioada anterioara si explicarea fluctuatiilor

semnificative sau neobisnuite.

3. Revizuirea naturii si volumului tranzactiilor, pentru a determina daca au fost autorizate

si daca sumele au fost folosite in scopul pentru care au fost acordate.

4. Verificarea corectitudinii clasificarii unor astfel de sume in bilant

5. Luarea in considerare a necesitatii de prezentare a conturilor si tranzactiilor respective.

6. Luarea in considerare a confirmarilor sumelor datorate partilor afiliate, in cazul in care

sumele sunt materiale.

7. Daca exista suspiciuni asupra faptului ca tranzactii materiale nu sunt dezvaluite, se ia in

considerare investigarea membrilor managementului pentru a identifica partile afiliate,

utilizând tehnici de analiza a datelor pentru gasirea de nume, adrese comune, etc. in bazele

de date de furnizori si clienti sau alte asemenea tehnici.

4.2.2. Capitalul propriu16

Auditul capitalului presupune efectuarea urmatoarelor verificari pentru a se vedea

daca:

1. Elementele de capital si alte elemente asimilate capilalurilor reprezinta toate sumele

varsate pentru actiunile comune emise, sumele varsate peste valoarea nominala (prime de

capital), rezultat reportat si sume varsate de catre banca pentru a-si rascumpara propriile

actiuni.

16 Ion Nițu- Tehnici, proceduri și practici în auditul bancar,Ed. Expert, Bucuresti 2000, pag. 89

2. Sumele aferente capitalului social si a altor conturi de capital social sunt in concordanta

cu hotarârile AGA (sau alte dispozitii ale statutului societatii sau cu aprobarile legale

acordate) si cu legile nationale si daca sunt înregistrate corect.

3. Toate tranzactiile cu capitalul social sau alte conturi de capitaluri proprii efectuate pe

perioada in care are loc auditul sunt corect înregistrate.

6. Sumele aferente capitalului social si al altor conturi de capitaluri proprii sunt prezentate

si clasificate corect in situatiile financiare si notele (inclusiv restrictiile aferente rezultatului

reportat, optiuni asupra pachetului de actiuni, planurile sau obligatiile de rascumparare a

pachetelor de actiuni, dividendele preferentiale restante, creditorii privilegiati in cadrul

lichidarii, etc) aferente.

A. Proceduri analitice

Recalcularea soldului fiecarei tip de actiune, inmultind numarul de actiuni cu

valoarea nominala mentionata in statutul societatii. Se verifica variatiile semnificative sau

neobisnuite. Se verifica daca numarul actiunilor proprii nu depaseste numarul actiunilor

autorizate.

B. Teste privind modificarile in conturile de capital

1. Se efectueaza un roll-forward pentru fiecare cont.

a. Verificarea soldurilor initiale a anului precedent si a soldurilor finale cu cele din Cartea

Mare.

b. Verificarea miscarilor cu documentele suport.

2. Actualizarea documentelor ce permit prezentarea componentelor de capitaluri proprii.

3. Cunoasterea regulamentului intern, hotarârilor legale, statutului bancii, corespondenta cu

consilierul juridic, daca este cazul, pentru orice schimbare in componenta actiunilor de-a

lungul timpului.

4. Verificarea schimbarilor in conturile de capital ulterior perioadei încheiate (anterior

publicarii raportului de audit). Se iau in calcul ajustarile la si/sau prezentarile in situatiile

financiare, daca este cazul.

C. Verificari ale tranzactiilor nemonetare

Daca modificarile soldului final al contului decapital sunt datorate tranzactiilor

nemonetare cum ar fi fuziune, reorganizare, lichidare, reinvestirea de capital intr-o alta

companie, atunci:

-Se asigura daca partea cu care societatea bancara desfasoara tranzactii este o parte afiliata

deoarece aceasta ar putea sa influenteze evaluarea si contabilizarea tranzactiilor.

- Daca aceasta nu este o parte afiliata, se verifica valoarea justa a activelor nete distribuite

sau primite.

D. Verificarea dividendelor declarate si platite

1. Pentru dividendele declarate in timpul anului, se face o analiza a sumei declarate a

acestora (pe actiune si pe total) pentru fiecare tip de actiune, data platii acestora si numarul

de actiuni la care exista dividende restante. Se urmareste:

a. Asigurarea ca numarul de actiuni la care exista dividende restante este bazat intr-o

maniera rezonabila pe numarul de actiuni existente la inceputul si la sfârsitul perioadei.

c. Calculul dividendelor pe actiune, datele de înregistrare si plata cu hotarârile autorizate

mentionate

3. Se verifica daca sumele calculate (pe actiune si dividendele totale) corespund cu cele

prezentate in situatiile financiare

4. Daca societatea bancara plateste dividendele direct actionarilor, se verifica prin

esantionare plata acestora in contul actionariatului. Se recalculeaza sumele platite

inmultind dividendele pe o actiune cu numarul de actiuni detinute de actionar, asa cum este

mentionat in Registrul Actionarilor.

BIBLIOGRAFIE

1. I. Renard –Teoria si practica auditului intern. Proiect finantat prin Phare- Uniunea

Europeana –Editia a -4-a Ministerul Finantelor publice

2. A. Munteanu-Auditul sistemelor informaţionale contabile-Cadrul general-cap.5,pag.104-

105.,Ed.Polirom 2001

3. S. Crăciun-Auditul financiar şi audit intern-Control financiar şi expertiză contabilă -

Partea a II-a, pag.237, Ed.Economică 2004

4. J. Renard,”Theorie et practique de l’audit interne”, Edition d’Organisation,Paris tradusă

în România sub coordonarea Ministerului Finanţelor Publice.pag.59

5. J. Renard. Op.Cit. pag.60.

6. M.Boulescu şi colectiv. Op.Cit. II,pag.175-176, Ed.Lucman-2004

8. Niţu I., Control şi audit bancar, Editura Expert, Bucureşti, 2002.

9. M. Ghiţă-Auditul Intern-Capitolul 6-Standardizarea auditului intern,Bucureşti 2004,

Ed.Economică 2004-pag.121.. 12. Dobroţeanu L, Dobroţeanu C. L, Audit – concepte şi practici, Editura Economică,

Bucureşti 2002.

-Walter, S., „Basel III: Stronger Banks and a More Resilient Financial System”,

Conference on Basel III, Financial Stability Institute, Basel, 2011

Legislatie