ATESTAT Protejarea Biodiversitatii

8/3/2019 ATESTAT Protejarea Biodiversitatii

1/22

ARGUMENT

In momentele de necesar recreere, natura este cea care ne ia de mn, ca pe niste copii

pierduti, s ne arate verdele pdurii si albastrul necuprins de deasupra, casa si ne dm seama

c, de fapt, viata este mult mai frumoas dect pare. Dac ar fi numai att, naturii i-ar fi bine.

Uneori uitm ns c nimic nu se capt degeaba, c natura nu mai poate da cnd noi doar

lum, fr s oferim la rndul nostru. Uitm, deci, c nu natura apartine omului, ci omul

apartine naturii. Omul, fiint efemer, este obisnuit s observe doar reactiile instantanee,

msurate ntr-un timp comparabil cu durata propriului ciclu vital. Dar natura, cu o viat

numrat n milenii, reactioneaz ntr-un interval de zeci si uneori sute de ani. Reactiile ei ns

sunt n lant, fiindc n natur toate sunt legate printr-o sensibil retea de relatii trofice ce stau

la baza functionrii oricrui sistem. S tinem seama, deci, de toate aceste legi ale naturii si s

nu stricm starea de echilibru att

de necesar supravietuirii. S ntindem credinciosului nostru prieten o mn!

Biodiversitatea este: tot Pmntul, plantele, animalele, ecosisteme; include copacii

uriasi, insectele minuscule si pn la cel mai delicat coral care face parte din

ecosistem; totdeauna Pmntul si toate creaturile care s-au adaptat si supravietuiesc.Ca fiinte, noi suntem complet dependenti de biodiversitate pentru a supravietui.

Noi suntem cei care distrugem n mare parte universul nostru natural. n locuri indeprtate si

largi, oamenii sunt striviti n afara altor forme de viat, uneori cauznd disparitia unei ntregii

specii.

Noi avem puterea s schimbm acest curs. Fiecare dintre noi putem s actionm pentru

a proteja propria biodiversitate si s ajutm dezvoltarea n viitor a vietii pe pmnt.

Este biodiversitatea n pericol ?

Deja, mii de specii au disprut pentru totdeauna. Disparitia este un proces natural pe Pmnt.

Cauzele care duc la pierderea biodiversittii sunt complexe:

- distrugerea habitatelor;

- poluarea;

- supra-exploatarea resurselor.

1


2/22

CAPITOLUL 1. BIODIVERSITATEA

Biodiversitatea cuprinde varietatea genelor, a speciilor i a ecosistemelor care

constituie viaa pe pmnt. n prezent, suntem martorii unei pierderi constante a biodiversitii

cu consecine profunde pentru lumea natural i pentru bunstarea oamenilor. Cauzele

principale sunt schimbrile care se produc n habitatul natural. Acestea au loc datorit

sistemelor de producie agricol intensiv, construciilor, exploatrii carierelor, exploatrii

excesive a pdurilor, oceanelor, rurilor, lacurilor i solurilor, invaziilor de specii strine,polurii i - tot mai mult - datorit schimbrilor climatice la nivel global. Europa a stabilit un

obiectiv pentru a stopa pierderea biodiversitii pn n 2010. Studiile recente ale AEM arat

c, fr eforturi politice suplimentare semnificative, este puin probabil ca obiectivul s fie

atins.

Umanitatea este ea nsi o parte a biodiversitii i existena noastr n lume ar fi

imposibil fr aceasta. Calitatea vieii, competitivitatea economic, fora de munc i

securitatea, toate se bazeaz pe acest capital natural. Biodiversitatea este esenial pentru

serviciile ecosistemelor, adic serviciile pe care le ofer natura: reglarea climei, apa i

aerul, fertilitatea solului i producia de alimente, combustibil, fibre i medicamente. Aceasta

este esenial pentru meninerea viabilitii pe termen lung a agriculturii i a pescuitului i st

la baza multor procese industriale i a produciei de medicamente noi.

n Europa, activitatea uman a format biodiversitatea nc de pe vremea rspndirii

agriculturii i a creterii animalelor, de acum peste 5 000 de ani. Revoluiile agricole i

industriale au determinat schimbri dramatice i accelerate n utilizarea terenurilor,

intensificarea agriculturii, urbanizare i abandonarea terenurilor. n schimb, acestea au dus la

prbuirea multor practici (de exemplu, metodele agricole tradiionale) care ajutau la

meninerea peisajelor bogate n biodiversitate.

Consumul ridicat pe cap de locuitor n Europa i producerea de deeuri nseamn c

2


3/22

impactul nostru asupra ecosistemelor se extinde cu mult dincolo de continentul nostru.

Stilurile de via europene se bazeaz puternic pe importul de resurse i bunuri din toat

lumea, deseori ncurajnd exploatarea nedurabil a resurselor naturale. Toate acestea duc la

pierderea biodiversitii care, la rndul ei, duneaz resurselor capitale naturale pe care se

bazeaz dezvoltarea economic i social.

n ultimele decenii, conditiile naturale si peisajul din Romania au fost influentate n

mod deosebit de evolutia activitatilor economice, la care se adauga cresterea economica a

ultimilor ani care a condus de multe ori la o exploatare excesiva a resurselor naturale. n

aceste conditii, multe specii de plante si animale sunt amenintate cu disparitia, iar

modificarea peisajului reprezinta primul indicator al deteriorarii mediului inconjurator.

( Anexa 1 )

1.1Habitate naturale, specii salbatice de flora si fauna.

Ecosistemele naturale si semi-naturale din Romania reprezinta aproximativ 47% din

suprafata tarii. Ca urmare a studiilor efectuate prin Programul CORINE Biotops, au fost

identificate si caracterizate 783 tipuri de habitate (13 habitate de coasta, 89 de zone umede,

196 de pajisti, 206 de padure, 54 de mlastina, 90 de stancarii/nisipuri si 135 zone agricole)

in 261 de zone analizate de pe intregul teritoriu al tarii. O mare varietate de specii salbatice

de flora si fauna de pe teritoriul Romaniei prezinta o importanta economica deosebita,

avand multiple utilizari in diverse sectoare. Pentru acele specii de importanta comerciala,

este necesara o evaluare a zonelor si a cantitatilor disponibile, precum si o planificare

adecvata in vederea utilizarii rationale a acestor specii, pentru a evita exploatarea excesiva.

3


4/22


5/22

ariilor protejate existente se afla in cea mai mare parte in proprietatea statului (cca. 78%),

dar suprafete importante sunt si in proprietate privata (11%) sau apartin autoritatilor locale

(11%). Regimul proprietatii este inca in schimbare, in special din cauza procesului continuu

de retrocedare a padurilor. Toate ariile protejate, inclusiv viitoarele situri Natura 2000, se

vor confrunta cu importante provocari in ceea ce priveste managementul conservarii si

mentinerea starii adecvate de conservare, in situatia in care nu se prevad masuri adecvate de

implementare astfel incat sa incurajeze proprietarii terenurilor sa integreze conservarea

biodiversitatii in practicile de utilizare a terenurilor. Este important de subliniat ca in

reteaua existenta de arii protejate, care va include si o parte insemnata a Retelei Natura

2000, nu exista infrastructura necesara unui management eficient. MMDD este responsabil

pentru organizarea si coordonarea managementului ariilor protejate. Pana in prezent,

MMDD a semnat contracte pentru managementul majoritatii parcurilor naturale si nationalecu Regia Nationala a Padurilor (22), cu autoritatile locale (2) sau universitati (1). Biosfera

Delta Dunarii este direct coordonata de catre minister. In plus, ariile protejate, altele decat

parcurile nationale si naturale, sunt in custodia directa a persoanelor fizice, a ONG-urilor

sau a diverselor institutii (Administratia Nationala a Padurilor sau autoritati locale). Doar 4

administratii ale parcurilor nationale au beneficiat de sprijin financiar considerabil pentru

dezvoltarea infrastructurii. Doar 3 arii protejate au planuri de management aprobate de catre

MMDD. In prezent, ca urmare a presiunii economice si a resurselor financiare precare,

ariile protejate se confrunta cu presiuni ridicate cauzate de exploatarile ilegale, turismul si

constructiile necontrolate, vanatoarea ilegala si alte presiuni, ceea ce a dus la pierderi

ireversibile ale biodiversitatii in Romania. Cu scopul de a imbunatati managementul

sistemului de arii protejate, care va deveni o retea complexa de arii protejate de importanta

nationala si siturile Natura 2000, in cursul anului 2007 se va infiinta Agentia Nationala

pentru Ariile protejate si Conservarea Biodiversitatii. ( Anexa 2 )

5


6/22

CAPITOLUL 2. PROTEJAREA HABITATELOR FORESTIERE SI

PROIECTAREA IN SILVICULTURA

Retrocedarea padurilor este si acum o problema importanta cu care societatea

romaneasca se confrunta. Incepand cu problemele legale, continuand cu modul in care s-a

realizat efectiv punerea in posesie a padurilor private ajungand la problemele tehnice de

administrare a acestora, silvicultura din Romania a fost si este in continuare in fata unei

mari provocari. In perspectiva implementarii retelei Natura 2000, aceste probleme se vor

accentua simtitor.

In situatia in care retrocedarile s-au efectuat in trei mari etape conform legilor emise

si anume Legea 18/1991, Legea 1/2000 si Legea 247/2005, fondul forestier proprietate

privata sau a statului a primit aspectul unui mare mozaic, in care proprietarul de padure

(chiar si statul) are padurea administrata uneori chiar si de trei ocoale silvice. Aceasta

retrocedare treptata a condus la faramitarea fondului forestier, ingreunand intr-o masura

ridicata atat administrarea fondului forestier cat si activitatile de proiectare necesare

desfasurarii activitatilor silviculturale.

Cea mai importanta activitate de proiectare in silvicultura este amenajarea padurilor,

care reprezinta un ansamblu de preocupari si masuri menite sa asigure aducerea si pastrarea

padurilor in starea cea mai corespunzatoare functiilor economice si sociale ori ecolgice pe

care sunt chemate sa le implineasca.

Realizarea amenajamentului silvic pentru padure sau pasuni impadurite este absolutnecesar desfasurarii activitati ocoalelor silvice indiferent daca sunt private sau de stat

acestea avand o perioada de valabilitate de 10 ani. ( Anexa 3)

Odata cu intrarea in vigoare a Legii 1/2000 si punerea in posesie a proprietarilor,

structura administrativa a fondului forestier reprezentata pana in acel moment de Regia

6


7/22

Nationala a Padurilor Romsilva, a intrat intr-un continuu proces de faramitare, punand in

discutie chiar organizarea teritoriala a padurii. ( Anexa 4 )

Ca rezultat principal a fost desfintarea la modul teoretic a Unitatilor de Productie

(UP) si a Unitatilor Amenajistice (UA) ca unitate de baza pentru administrarea ocoalelorsilvice. Pana in acel moment activitatiile de amenajare se realizau pe Ocoale Silvice ( OS ),

pentru fiecare Unitate de Productie din cadrul unui OS, intocmindu-se cate un amenajament

silvic. In urma retrocedarilor, proprietarii de padure au avut obligatia revizuirii

amenajamentului indiferent daca administrarea era asigurata de un ocol de stat sau unul

privat. Realizarea proiectelor de amenajare nu a avut loc insa intr-un mod unitar in cazul

proprietatilor mai mici de 30 ha, si nu numai, adoptarea lucrarilor siviculturale fiind uneori

diferita pentru aceeasi padure, datorita numerosilor proiectanti care au intocmit studii

diferite pentru aceleasi situatii. In aceasta situatie respectarea normelor tehnice de

amenajare a padurii a fost practic imposibila, ele nefiind adoptate contextului actual.

Aceasta situatie poate fi exemplificata cel mai bine prin prisma lucrarilor de aplicare

a taierilor de regenerare. Concepute pentru a asigura regeerarea naturala a padurilor aceste

lucrari se deruleaza in general de o perioada de 20 30 ani ( in cazul arboretelor care nu au

functii speciale de protectie). In general in cadrul unei Unitati de Productie arboretele

ajunse lavarsta exploatabilitatii ( 100 120 ani) ocupa in medie intre 10 20% din intreg

fondul forestier. In situatia realizarii amenajamentului silvic pe UP, se propuneau interventii

doar pe o parte din aceste arborete, in perioada de 10 ani de valabilitate a amenajamentului,

functie de urgenta intervenitiei,, determinata in principala de consistenta arboretului si a

existentei semintisului natural, respectiv de urgenta de regenerare.

Limitarea volumului de masa lemnoasa exploatabila, la nivel de UP, era data de

diferiti indicatori si coeficienti care au ca scop si asigurarea continuitatii reparatiei fondului

forestier pe clase de varsta. Ei bine, in situatia actuala, in care, in cadrul unei singure UP

sunt mai multi proprietari, fiecare cu propriul sau amenajament silvic, se creeaza premisa

interventiei ( pe parcursul deceniului de aplicare a amenajaentului) in toate arboretele

exploatabile, aspect care conduce la depasirea indicatorilor, care are rezulta pentru tot

fondul forestier din UP.

In acest moment silvicultorii din Romania si autoritatile responsabile incearca sa

7


8/22

refaca intreg spectrul legislativ si tehnic pentru adaptarea la conditiile existente. Aceasta

insa este o munca ingreunata, datorita numeroaslor interese economice legate de padure si

exploatarea ei intensiva.

Inteleasa gresit, reiproprietarirea a avut ca efect si degradarea unor arii protejate.Ecosistemele forestiere sunt in acest moment cele mai bogate si bine reprezentate

ecosisteme de pe teritoriul tarii exceptand Delta Dunarii, ele fiind intr-un continuu proces

de degradare. In acest moment dezvoltarea retelei de arii protejate este ingreunate de

situatia juridica a suprafetelor de fond forestier. Activitatile de stabilire a regimului de

protectie in multe situatii sunt impiedicate de presiunile exercitate de proprietarii de paduri.

Fara colaborarea acestora, respectarea regimului de arie protejata si stabilirea unui plan de

management pentru aria protejata, este mult ingreunata sau in unele cazuri chiar imposibila.

Invocata permanent, asigurarea compensatiilor pentru proprietarii care au pierderi

financiare datorita unor restrictii, ar putea fi o parghie importanta pentru a asigura un minim

de colaborare cu acestia.

In acest context viitoarele amenajamente silvice, care se vor realiza pentru arii

protejate si situri Natura 2000, vor provoca mari batai de cap autoritatilor responsabile de

silvicultura, proiectantilor, administratorilor de fond forestier, cat si viitoarele administratii

ale acestora.

Astfel impunerea unor masuri de conservare pentru habitatelor forestiere, vor

restrictiona exploatarile de masa lemnoasa in unele paduri, fara ca aceste masuri sa fie

corelate cu normele silvice ( ex. Pastrarea lemnului mort sau a arborilor batrani in padure

este in contradictie cu actualele norme silvice). Proiectantul va fi pus in situatia de a nu

respecta normele silvice deoarece planul de management al sitului/ariei respective va

propune alta solutie tehnica decat cele prevazute in norme. In acest context elaborarea unor

norme silvice adaptate pentru gospodarirea padurilor din arii protejate si orientate catre

conservarea habitatelor si a specilor este oportuna.

Proprietarii de padure vor solicita despagubiri pentru pierderile pe care le vor avea,

insa acestea vor fi destul de greu de cuantificat fara un proiect de manajare foarte bine

realizat. Acest aspect, va conduce la cresterea valorilor contratelor pentru proiectare si

realizarea amenajamentului silvic, deoarece intgrarea masurilor de conservare a habiatelor

8


9/22

si speciilor in acesta va necesita eforturi mai mari decat in prezent, atat financiare cat si

logistice.

Administratorul de fond forestier, va ajunge in situatia in care datorita restrictiilor, va

pierde din contractele de aministrare sau comercializare a masei lemnoase, lucru care arconduce la ridicarea costurilor aferente administrari padurilor. Acceptarea

administratorului, unui fond forestier inclus intr-un sit.arie protejata, ca administrator a

acesteia, ar putea fi o solutie, oferindu-le acestora si o alta alternativa pentru atragerea de

fonduri precum si diversificarea activitatilor, exista insa pericolul ca aceasta sa conduca

padurea tot in baza functiei economice si nu ecologice a acesteia. ( Anexa 5)

In acest moment, avizarea proiectelor de amenajare silvica este in grija autoritatii

responsabile de silvicultura. In contextul in care implementarea retelei Natura 2000 si

dezvoltarea retelei nationale de arii protejate vizeaza si zone acoperite de padure,

verificarea, aprobarea si avizarea menajamentelor silvice din aceste zone si de catre

Ministerul Mediului ar fi indicata, chiar daca acest lucru nu va fi posibil fara crearea unui

corp de specialisti in cadrul ministerului.

Proiectarea in silvicultura ar trebui sa capete o nuanta mult mai serioasa, sa fie

sustinuta de catre cercetare (ex. Crearea unui sistem informational intre proiectanti si cei

implicati in cercetare) si cei implicati in cercetare) si sa fie orientata in principal catre

dezvoltarea durabila a padurilor. Sprijinirea activitatilor de cercetare in domeniul

ecosistemelor forestiere ar trebui sa fie prioritara, tocmai pentru a puta asigura conservarea

habitatelor forestiere pe termen lung.

Asigurarea conservarii ecosistemelor forestiere este conditionata de o colaborare intre

intreg spectrul de institutii si organizatii cu responsabilitati in domeniul protectiei naturii. In

viitor terbuie sa tinem cont ca principala functie a padurii este acea ecologica, functia

economica avand un rol secundar.

9


10/22

CAPITOLUL 3. PROTECTIA SI CONSERVAREA BIODIVERSITATII

3.1. Diminuarea biodivesitatii

Cresterea populatiei, eroziunea solului, defrisarile, amenajarea litoralului pe distante

mari, ploile acide, poluarea,toate se coreleaza si cu disparitia de specii de plante si animale.

Milioane de specii de plante si animale, microorganisme, rezultatul adaptarii si evolutiei timp

de 3,5 miliarde de ani.

In aceasta perioada organismele si-au intarit procesul reproducerii, reparator, reglator,

care le conferea mai multi urmasi si supravietuiau numai cei care se reproduceau cu succes.

Modificarile aparute s-au acumulat, s-au combinat si s-au adaptat la modificarile mediului, iar

ca rezultat a aparut fantastica biodiversitate si variabilitate a formelor de viata. Omul a folosit

mult timp aceasta diversitate biologica obtinand un surplus alimentatie facilitand aparitia

civilizatiei moderne. Facand selectia animalelor si plantelor omul din neolitic pana azi, a

imprimat particularitatile dorite si a creat plante de o mare productivitate, de pilda: graul,

orzul, porumbul hibrid care asigura hrana oamenilor. Cele cateva specii cultivate pe imense

suprafete, cat si marea varietate genetica, conditie sine qua non necesara mentinerii supletei sivariabilitatii acestor toxine in agricultura. Selectia activa se bazeaza pe folosirea unor gene

unice pentru a conferi rezistenta crescanda fata de bolile noi ale plantelor. Prin biotehnica

actuala o serie de particularitati utile pot sa fie translocate de la specii inrudite salbatice, unor

specii sau soiuri care pana acum prin metoda incrucisarii nu se puteau obtine. Acest fapt va

modifica interesul de a face o iventariere a raspandirii si proprietatilor unei plante sau animal

caruia nu i s-a dat atentie pana acum.

Folosirea materialului genetic din multe surse va creste, iar adaptare speciilor noi la

necesitatile omului pare a fi atat de importanta ca si domesticirea plantelor si animalelor de

omul din neolitic. O planta poate fi folosita in alimentatie, industrie, medicina,etc. ( Anexa 6)

In ultimii 30 de ani din cele aproximativ 35.000 de specii de plante superioare, s-au

cercetat peste 30.000 specii a caror potential biologic si genetic a fost exploatat. Este necesara

si menajarea intacta a ecosistemelor care joaca un rol cardinal in mentinerea conditiilor care

10


11/22

furnizeaza perpetuarea speciilor si a vietii pe Terra. Daca nu sunt dezechilibre, ecosistemele

aduc contributii la: mentinerea debitului de apa in bazinele raurilor si fluviilor, actioneaza ca

tampon la inundatii, purifica aerul urban de poluanti, asigura existenta populatiilor de pasari si

insecte care faciliteaza moderarea numarului de daunatori ai agriculturii. Daca dispar unele

specii cheie se blocheaza si prestarea unor functii de importanta vitala. Uneori prin

dezechilibre create se poate stimula si aparitia unor epizotii epifitotii cu mare violenta, fapt ce

degradeaza unele specii sau soiuri de cultura. Aceasta situatie determina necesitatea realizarii

unei rezolvari costisitoare de introducere a genelor la plantele gazda fata de daunatori si

paraziti, similar cu unele procese petrecute candva pe cale naturala. Aceste functii de reglare

influenteaza si la nivel global circuitul unor elemente pe Terra (de ex.Carbonul, Sodiul,

Fosforul etc.) sunt de importanta vitala pentru toate speciile inclusiv omul. Acestea sunt

reglementarile de ecosisteme in acord cu ipoteza Gaia conform careia totalitatea organismelorpe Terra schimba intr-un anumit sens conditia existentiala pentru a forma un mediu optim de

viata. Asadar, asocierea vegetativa si animala presteaza niste functii de reglare esentiale.

Aprecierea timpului de diminuare a biodiversitatii este foarte grea si oarecum asemanatoare

cu actiunea functiilor naturii care modelat pana in prezent istoria vietii pe Pamant.

Daca o specie dispare; ea s-a pierdut pentru totdeauna.Unii cercetatori considera ca s-

au obtinut genele specifice unui animal disparut-quagga-ruda indepartata a calului. Dar este

greu de imaginat cum s-ar putea reinvia bourul si calul salbatic care haladuia odinioara prin

Moldova cu asemenea gene sau fragmente de gene izolate din sursa de stepa, sau calul

moldovenesc. Evident cu aceste gene s-ar putea lamuri gradul de rudenie intre speciile

apropiate si prin urmare s-ar descifra unele enzime ale evolutiei, dar nu ar descifra tainele

disparitiei speciei.Specia quagga prin anul 1960, era in turme mari in Africa de Sud, iar dupa

20 de ani specia a fost exterminata. Dupa 1980 disparitia speciilor s-a intensificat in raport cu

cresterea demografica si cu extinderea asezarilor omenesti.

Se disting doua tipuri de disparitii.

In primul caz sunt speciile care se trasforma in decursul unor generatii in urmasi cu

particularitati diferite determinand fenomenul de mutatii si selectii naturale, iar specia se

adapteaza treptat la modificarile de mediu. In al doilea caz se intalnesc disparitii sau inlaturari

pentru totdeauna a unei specii determinate de un impas al produsului evolutiei. In evolutie s-au

eliminat uneori unele specii.In ultimii 500 de milioane de ani au avut loc 6 disparitii in

11


12/22

masa.Odisparitie acuta a fost la finele premianului, acum 24 milioane de ani si care a adus la

exterminarea a 95% din totalul de specii vii in oceane.In actualitate se crede ca unele dovezi ar

exista si se coreleaza cu momentul caderii pe Pamant a unor asteroizi. Un astfel de impact a

coincis cu holocastul dinozaurilor acum 65 milioane de ani. Acest fenomen a generat

speculatii in sensul ca anumite evenimente cosmice periodice probabil caderi de meteoriti din

coada unei comete generata de existenta unui astru geaman al soarelui nedescoperit, care a

produs cataclisme repetate si a tulburat evolutia vietii pe Terra.

Sunt cateva date cunoscute in legatura cu disparitia speciilor:

1 Speciile nu au disparut brusc, iar unele specii de scoici marine au pierit intr-un

ritm de 1,2 specii la o mie de ani. Dar si disparitia asa-zisa brusca a dinozaurilor a fost intr-un

interval de peste 2 milioane de ani.

2 Dupa fiecare catastrofa a urmat o franare a activitatii biologice de catevamilioane de ani inainte de a se forma specii noi care sa refaca nivelul de diversitate existent

inainte.

3 Nici una din disparitiile din trecut nu a fost determinata de actiunea omului.

Fenomene descrise au fost valabile pana in pleistecenul tarziu, perioada care s-a sfarsit cu 10

mii de ani in urma cand au disparut mai multe dintre mamiferele cu dimensiuni mari din

Europa America de Nord. Evident, schimbarile globale de clima si vanatorii neolitici au jucat

un rol in disparitia maimutelor paroase si felinelor cu colti uriasi. Oamenii primitivi probabil

au folosit focul pentru a haitui in capcana animale, incendiind padurile si producand fara sa

vrea stepele Europei si preeriile din America. Dar disparitiile din pleistecenul tarziu nu au fost

urmate de o intensificare a aparitiei unor noi forme de viata, deoarece nu trecuse destul timp

pentru generatia unor noi specii distincte in naturaAstfel actuala diminuare a biodiversitatii

reprezinta un motiv de o mare ingrijorare. Pe langa disparitia de specii mai exista si alte

pierderi care retin atentia.Asa pot dispare subspecii, varietati, populatii unice, iar o astfel de

micsorare a variatiilor genetice de la o specie este considerata o pierdere din punct de vedere

biologic, deoarece epuizeaza treptat fondul necesar pentru evolutia si diversitatea ulterioara.

12


13/22

3.2. Cunoasterea biodiversitatii.

Ritmul disparitiei speciilor si a consecintelor ar putea fi cunoscute cu mai multa

precizie daca oamenii de stiinta ar fi in posesia unui iventar complet al plantelor si animalelor.

Pana in prezent exista 1,5 milioane de plante si animale descrise stiintific. Plantele

antrofite,pestii amfibiile, reptilele si mamiferele sunt in numar de aproximativ 290 mii de

specii,din care numai plantele reprezinta 85%. Analizand dupa criteriile de repetabilitate si

distributivitate a speciilor cercetate, oamenii de stiinta presupun ca mai exista 5-10 milioane

de specii inca nedescrise,iar unii autori considera ca ele ar fi pana la 30 sau chir 50 demilioane. Bogatia formelor de viata este distribuita pe Terra in mod neuniform.

De pilda parcul national La Amistrad din Costa Rica are o suprafata de aproximativ

3000km2 si sunt mai multe specii de pasari decat in intreaga America de N. Din cele 250 mii

de specii de plante antrofite s-a descris peste o treime, multe fiind originare din padurile

tropicale, care au 7% din suprafata de uscat a Terrei. Padurile tropicale poseda peste 40% din

speciile existente de plante si animale. Astfel in asemenea densitate de specii, exista un areal

restrans si sunt foarte legate una de alta in privinta polenizarii, hranii sau adaptarii in anumite

faze critice. Recent s-a comunicat ca padurile Vietnamului au urmatoarele specii: 76 specii

aromate, 600 specii tanifere, 200 specii tinctoriale, 93 specii fibroase, 100 specii pentru esente,

260 specii oleaginease, 1498 specii medicinale, iar ca specii de animale sunt: 1000 de specii

de pasari, 300 specii animale pentru carne, piei, blanuri si oase. La nivelul coroanei in padurea

tropicala, se gasesc mai multe forme de viata decat se astepta. La investigarea coroanei se

folosesc echipamente si tehnici de alpinism pentru arborii inalti tropicali cat si substante

biocide care omoara in mod selectiv insectele din coroane, culese separat ele fiind studiate si

determinandu-li-se specia, genul etc.

13


14/22

Oamenii de stiinta care au lucrat in Peru presupun ca estimarea numarului de specii

tropicale trebuie majorat de cateva ori.De asemenea litiera si solul padurilor tropicale,

temperatura, contin foarte multe specii de antropede etc. In baza celor de mai sus unii

entomologi considera ca numarul speciilor de insecte ar putea fi la 50 de milioane. Speciile

tropicale sunt mai strict localizate si mai vulnerabile decat s-a crezut inainte. Astfel Erwin ca 4

din cele 5 specii deinsecte selectate au fost noutati pentru stiinta. De asemenea se arata ca 9

din 10 insecte tropicale sunt cantonate intr-un anumit tip de padure, iar un numar de pana la 13

specii exista in coroana unor specii de copaci. Pana acum cativa ani se credea ca pe Terra

traiesc intre 3-5 milioane de specii de organisme vii. Cercetari recente arata ca in padurile

tropicale ar putea fi numai insecte peste 30 de milioane, adica ar reveni 34 specii de insecte

nedescoperite pentru o specie cunoscuta. De asemenea au mai ramas necunoscute intre 10-

40% plante flori si 10% din pestii de pe Terra. In aceasta situatie alcatuirea unui iventar este onecesitate, astfel se arata ca magnitudinea si controlul biodiversitatii nu este doar o problema

centrala a biologiei evolutioniste,ea este si o problema centrala a intregii stiinte .

Stiind proportia insemnata de specii edemice, ritmul de defrisare la tropice,

interactiunea dintre ecosisteme,starea de sanatate a unor ecosisteme etalon, schimbarea

factorilor de repetabilitate, a cataclismelor naturale, toate ofera multe indicii referitoare la

disparitia unor specii de plante si animale.Se pare ca in anul 2000, 15-20% din speciile vii ar

putea fi induse la disparitie, iar insectele si plantele vor avea cel mai mult de suferit. Bogatia

de specii din padurile tropicale din actualitate ar fi fost determinate de unele reduceri de

suprafete de paduri in urma proceselor de evolutie din trecut.Cert este caraportul dintre

procentul de despadurire in Amaseane si procentul de organisme vii amenintate cu disparitia

depinde mult de intensitatea despaduririlor si orientarea acestui proces spre forme de refugii

si lipsa lor.Despaduririle reprezinta o forma periculoasa a disparitiei speciilor si cu atat mai

mult este necesara iventarierea si cartografierea lor. Daca se creeaza insule de paduri in urma

taierilor pentru cherestea sau agricultura efectul final este foarte variat astfel: in primul rand

biodiversitatea este puternic legata de dimensiunea habitatului existent netulburat.

Concomitent cu reducerea fondului forestier la insule, multe specii de animele dispar decat

este posibila crearea altor specii noi.In al doilea rand in timp ce populatia se organizeaza in

zone mai mici si fragmentate, ele devin vulnerabile la efectele edogamiei (care diminueaza

varietatea gametica) si deteriorarea functiilor de autoreglare care faciliteaza instalarea

14


15/22

epizoteriilor si prin acestea pot inlatura repede populatii mici.

Cert este ca ramasitele de padure netulburata sunt mult mai mici pentru a inlesni

formarea de noi specii. Starea padurii de mangrove din zonele litorale constituie un indicator

puternic al prosperitatii speciilor din ecosisteme adiacente atat pe mal (litoral) cat si in largul

marii. Padurile acestea se intind in lungul coastelor uneori imersionate in apa in zona

tropicelor si subtropicelor stabilizand tarmul si oferind adapost si loc de depunere a icrelor

pentru multe specii de pesti si crustacei care au importanta economica. In timp mangrovele

sunt taiate frecvent, pierderile fiind greu de estimat fiindca iventarul florei si faunei este foarte

slab cunoscut. Probabil o treime din arborii mangrovelor litorale tropicale sa fie taiate, iar

pierderile anuale datorita taierilor si degradarii sa fie de 260 de mii ha semnificativ ca IUCN

(Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii) a identificat in 1993 20 specii de plante si

89 specii de animale amenintate cu disparitia din padurile de mangrove.In mangrove nu sunt bine cunoscute speciile de plante si animale (a caror existenta este

legata de padurile de aici) si nici raspandirea si extinderea populatiilor de plante. Alt indicator

de apreciere a disparitiei speciilor il constituie tipul si dimensiunea cataclismelor naturale care

afecteaza zonele de padure si reduc mult biodiversitatea. Un fenomen natural El Nino a

produs seceta si un mare incendiu de paduri care a durat 3 luni (1983) in Kalimantan (Bosnia)-

Indonezia, cu efecte mari asupra biodiversitatii. Focul a ars peste 2,5 milioane de ha de padure

din care 750 mii ha de padure secundara exploatata de agricultorii migratori. In Kalimantan

numarul agricultorilor a sporit cu 10 mii de oameni. Se stie ca padurile se incendiaza greu din

cauza abundentei precipitatiilor si umezelii. Precipitatiile sunt de 5 ori mai intense ca in zona

laterala a oceanului Atlantic din climatul temperat, ex.Franta, Anglia, S.U.A.etc.

Un caz asemanator a fost si in vara anului 1992 cand au ars padurile intinse in Polonia,

Grecia etc. din cauza secetei. Cercetatorii de la Universitatea Hamburg au emis ipoteza ca

modificarea calitatii apelor de coasta se datoreaza eroziunii solului in Asia de S si se pare ca ea

a schimbat cursul curentilor atmosferici in regiune facilitand instalarea secetei.Este posibil ca

si in padurile Amazonului (Brazilia) unde sunt programe de reasezare a populatiei si de

exploatari forestiere, sa apara dereglarea unor cicluri hidrologice in sensul instalarii anumitor

situatii de seceta si probabil izbucnirea unui incendiu catastrofal similar cu cel din Kalimantan

care ar putea compromite viitorul biologic al regiunii. Unii cercetatori considera ca pierderile

viitoare de specii din zona tropicala din categoria disparitia speciei in masa ar fi similar cu

15


16/22

cele care au marcat istoria vietii pe Terra de 6 ori in ultimii 500 de milioane de ani. Probabil

vom avea de-a face cu prima disparitie de acest gen care va afecta un numar de plante, insecte

si nevertebrate pe care se sprijina existenta unor forme superioare de viata. Astfel va fi prima

disparitie in masa la care oamenii vor fi nevoiti sa se adapteze. In plantele agricole moartea

unei varietati ar insemna disparitia unei parti din resursele genetice ale Terrei cu mari

implicatii stiintifice, biologice, ecologice si practice.Animalele amenintate cu extinctia si

antropoide, lemurieni, ursul Panda, balene, ghepardul, tigrul, elefantul de Asia, rinocerii,

specii de pasari de prada, crocodili, fazanii, cactusi. O alta categorie cuprinde specii ce ar

putea fi amenintate,iar pentru aceasta trebuie reglat si controlat comertul international; de aici

fac parte: primatele, delfinul, foci cu blana, barza neagra, unii melci, pasarea paradisului etc.

In actualitate, marile descoperiri stiintifice au starnit un deosebit entuziasm in randul

specialistilor din domeniul ingineriei genetice, a altor biotehnologi si a fondurilor de finantare.Unele biotehnologii valorifica cu succes variabilitatea si diversitatea organismelor vii, altele

accelereaza presiunea pe care agricultura moderna le infaptuieste asupra plantelor salbatice

grabind procesul de disparitie a acestora. Este necesar ca cei ce aplica practic biotehnologiile

sa stie ca le vor asigura viitorul tinerelor industrii.

16


17/22

Anexe

Anexa 1

Primul indicator al deteriorarii mediului inconjurator (modificarea peisajului)

17


18/22

Anexa 2

Ariile protejate si Conservarea Biodiversitatii

18


19/22

Anexa 3

Defrisarea padurilor

19


20/22

Anexa 4

Organizarea teritoriala a padurii

Anexa 5

Conduca padurii pe baza functiei economice, nu ecologice

20


21/22

Anexa 6

Planta medicinala

21


22/22

BIBLIOGRAFIE

1. INFO mediu. Revista Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului. No. 18/Martie2007

2. www.bucovina-forestiera.ro/2002/giurgiu.pdf

3. www.referat10.net/download.php?id=1908

4. "Primul raport national cu privire la diversitatea biologica" // Ministerul Mediului si Amenajarii

Teritoriului, Chisinau, 2000, p.16;

ATESTAT Protejarea Biodiversitatii

Documents

Transcript of ATESTAT Protejarea Biodiversitatii