Aspecte Gen Executare Silita

31
ASPECTE GENERALE PRIVIND EXECUTAREA SILITĂ. MASTERAND: MONICA NICULAE

Transcript of Aspecte Gen Executare Silita

Page 1: Aspecte Gen Executare Silita

ASPECTE GENERALE PRIVIND

EXECUTAREA SILITĂ.

MASTERAND: MONICA NICULAE

2009

Page 2: Aspecte Gen Executare Silita

CUPRINS

1. NOŢIUNEA, NATURA JURIDICĂ ŞI SCOPUL EXECUTĂRII SILITE. 3

1.1. Noţiunea executării silite............................................................................3

1.2. Natura juridică şi scopul executării silite...................................................5

2. SPECIFICUL NORMELOR DE PROCEDURĂ CIVILĂ CARE

REGLEMENTEAZĂ EXECUTAREA SILITĂ...............................................8

BIBLIOGRAFIE.............................................................................................10

JURISPRUDENTA ........................................................................................11

2

Page 3: Aspecte Gen Executare Silita

1. NOŢIUNEA, NATURA JURIDICĂ ŞI SCOPUL EXECUTĂRII SILITE

1.1. Noţiunea executării siliteHotărârea judecătorească conferă posibilitatea celui care a câştigat

procesul de a solicita să valorifice drepturile ce rezultă din aceasta, pe cale silită, dacă cel care a pierdut procesul nu-şi execută obligaţia de bunăvoie.1

Executarea silită reprezintă ultima fază a procesului civil şi una din formele de manifestare a acţiunii civile2; aşadar, scopul activităţii judiciare nu se poate limita doar la obţinerea unei hotărâri judecătoreşti favorabile întrucât simpla recunoaştere a dreptului sau obligarea debitorului de a restabili dreptul încălcat ori contestat nu este, adeseori suficientă3.

Astfel, executarea silită poate fi definită ca fiind „procedura prin mijlocirea căreia debitorul, titular al dreptului recunoscut printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu, constrânge cu concursul organelor de stat competente, pe debitorul său, care nu-şi execută de bună voie obligaţiile decurgând dintr-un asemenea titlu, de a şi le aduce la îndeplinire, în mod silit”4.

Întrucât, în masa titlurilor executorii ponderea cea mai mare revine titlurilor constituie prin hotărâri judecătoreşti, legislaţia a consacrat procedura execuţională ca parte a procesului civil. Imperativul de a integra procesului civil faza executării rezidă din însăşi raţiunea de a fi a acţiunii civile, care tinde să asigure realizarea dreptului ca scop şi nu numai obţinerea hotărârii judecătoreşti care consfinţeşte părţii dreptul dedus judecăţii.

În aceste condiţii, recurgerea la forţa de constrângere a statului pentru aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse printr-o hotărâre judecătorească apare ca fiind judicioasă şi necesară atunci când executarea acesteia nu se face în mod voluntar (art. 371 C. proc. civ.). Ca formă a constrângerii de stat, executarea realizată prin procedura de executare silită5 are caracter judiciar, întrucât se integrează în câmpul acţiunii civile şi prin aceasta operei justiţiei, funcţiei jurisdicţionale a statului.

Realizarea dreptului pe calea constrângerii are în vedere nu numai dreptul subiectiv (sau interesul legitim încălcat) dar şi dreptul obiectiv,

1 FLOREA MĂGUREANU, Executarea creanţelor bugetare, Analele Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, anul IV, 1996, p. 56 şi urm.; E. HEROVEANU, Editura executării silite, Editura Cioflec, Bucureşti, 1942; FLOREA MĂGUREANU, Executarea creanţelor bugetare potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996 în contextul armonizării cu legislaţia Europeană, Simpozion de comunicări Ştiinţifice, I.N.I., Bucureşti, 1997; D. NEGULESCU, Execuţiunea silită. Principiile generale, Vol. I, Tipografia „Guttenberg”, Bucureşti, 1910.

2 IOAN LEŞ, Tratat de drept procesual civil ,Ediţia 4, Editura C.H.Beck, Bucureşti,2008, p. 939.3 IOAN LEŞ, Legislaţia executării silite.Comentarii şi explicaţii, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2008,p.

811.4 FLOREA MĂGUREANU, Drept procesual civil, op. cit., p. 402.

5 ? A se consulta , pentru o deplină aprofundare: Mircea N Costin, Ioan Leş, Mircea Ştefan Minea, Călin M Costin, Sebastian Spinei, Dicţionar de drept procesual civil, Ediţia a 2 a, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2007.

3

Page 4: Aspecte Gen Executare Silita

ordinea de drept care a fost deopotrivă nesocotită o dată cu atingerea adusă dreptului subiectiv al titularului6.

Trebuie reţinut că executarea silită nu este însă obligatorie, dar ea este întotdeauna posibilă, întrucât de ele mai multe ori, debitorul, în faţa unei hotărâri înzestrate cu forţă executorie şi putere de lucru judecat, conştientizează justeţea hotărârii date, motiv pentru care ca proceda de bună voie la realizarea obligaţiei dispuse în sarcina sa.

Dar, întrucât pot exista şi situaţii în care debitorul nu-şi execută voluntar obligaţiile, legiuitorul a instituit un ansamblu de mijloace procedurale de natură a face posibilă realizarea efectivă a dreptului în cazurile de opunere ale debitorului la îndeplinirea obligaţiilor statuate prin hotărârea judecătorească pronunţată împotriva sa.

Atunci când cel condamnat printr-o hotărâre judecătorească îşi îndeplineşte de bunăvoie obligaţiile reţinute în sarcina sa de către instanţă, se realizează o executare voluntară şi orice altă procedură pentru finalizarea constrângerii devine inutilă; dacă însă partea obligată prin hotărâre nu o execută de bunăvoie, atunci cealaltă partea - care a avut câştig de cauză - va putea cere executarea silită, situaţie ce îşi găseşte justificarea în faptul că atâta vreme cât legea recunoaşte şi garantează persoanelor drepturi subiective şi interese legitime, ea trebuie să le pună la dispoziţie şi mijlocul legal pentru realizarea lor. În lipsa constrângerii, realizată ca mijloc legal prin urmărirea silită a debitorului, dreptul recunoscut printr-o hotărâre trecută în puterea lucrului judecat ar fi o simplă aparenţă, iar hotărârea judecătorească ar deveni inutilă.

Reţinem astfel, că această fază procedurală - executarea silită - se caracterizează prin existenţa unor norme procedurale destinate a institui mijloace eficiente pentru realizarea dispoziţiilor cuprinse într-un titlu executoriu. Denumirea este consacrată şi în alte legislaţii, în termeni identici sau asemănători. Astfel, în Franţa, vechiul Cod de procedură civilă consacra Titlul al VI-lea din Cartea a V-a (intitulată „De l’execution des jugements”) tocmai regulilor generale privitoare la executarea silită (“Regles generales sur l’exécution forcée des jugements et actes”)7.

Legea nr. 91-650 din 9 iulie 1991, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1993 - noua reglementare procesuală din Franţa - se referă chiar în primul articol la conceptul de executare forţată sau silită.

Legislaţia provinciei canadiene Quebec se referă şi ea în termeni expreşi la instituţia executării silite: în acest sens, pot fi date ca exemplu dispoziţiile cuprinse în Cartea a IV-a a Codului de procedură civilă din Quebec, consacrate executării hotărârilor (“Exécution des jugements”). Primul titlu din această carte a execuţiei voluntare este denumit “De l’exécution voluntaire”, iar cel de-al doilea titlu este rezervat instituţiei

6 FLOREA MĂGUREANU, Drept procesual civil, op. cit., p. 402.7 IOAN LEŞ, op. cit., p. 812.

4

Page 5: Aspecte Gen Executare Silita

denumite în dreptul român - executare silită (în dreptul francez: “De l’exécution forcée des jugements”). În aceeaşi ordine de idei, exemplificăm şi aspecte din Codul de procedură civilă italian, care consacră Cartea a III-a procedurii de executare (“Del Prcocesso di executione”). În primul articol din această carte - art. 474 alin. 1 se arată că executarea silită (“esecuzione forzata”) nu poate avea loc decât în temeiul unui titlu executor (“titulo executivo”).

1.2. Natura juridică şi scopul executării silite.Ori de câte ori titlul executor îl constituie o hotărâre judecătorească,

executarea silită este ultima parte a procesului civil, care începe o dată cu introducerea cererii de chemare în judecată şi sfârşeşte în momentul în care hotărârea dată în cauză a fost efectiv executată - moment de obicei marcat prin încheierea ultimului act de executare prin care, instanţa care a ordonat urmărirea confirmă sfârşirea executării. Faza de judecată şi cea de executare nu sunt, deci, rupte una de cealaltă, ci sunt numai două forme ale aceleiaşi activităţi, fiecare având, totuşi, caractere specifice8.

În literatura juridică mai veche s-a susţinut concepţia potrivit căreia executarea silită nu ar reprezenta o activitate jurisdicţională, ci doar o simplă activitate administrativă, situaţie în care activitatea de judecată ar depinde de funcţia judecătorească iar executarea silită de funcţia executivă9. Potrivit acestei concepţii, executarea silită ar fi o activitate cu caracter administrativ, în care rolul instanţei de judecată ar ţine de aşa numitul „imperium„ deosebit de dreptul de jurisdicţie care s-ar epuiza în momentul în care instanţa a pronunţat hotărârea în cauza judecată şi prin aceasta s-a dezinvestit.

Problema naţiunii juridice a executării silite nu este una de dată recentă, ea a format obiect de preocupare atât în doctrina franceză mai veche, cât şi în literatura română antebelică, aşa cum am arătat.

Astfel în doctrină10 s-a subliniat că “executarea silită nu constituie o instituţie diferită de acţiunea civilă, ci ea ne apare ca o fază succesivă a procesului civil pentru obţinerea realizării hotărârii definitive”; astfel că “a considera executarea silită ca o instituţie distinctă de acţiunea civilă înseamnă a goli conţinutul acţiunii civile de mijlocul concret de realizare efectivă a drepturilor recunoscute...; ar însemna a lipsi acţiunea civilă de elementul constrângerii, necesar realizării efective a dreptului recunoscut în cauză ...”.

În acelaşi timp nu se poate ignora faptul că activitatea execuţională are şi unele componente care se apropie de activitatea executivă şi care prezintă

8 CONSTANTIN DRAGOŞ POPA, Executarea silită a creanţelor financiar bugetare, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000, p. 75.

9 V. CĂDERE, Tratat de procedură civilă, ediţia a II-a, Bucureşti, 1935, p. 463 şi urm.10 GR. PORUMB, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, vol. II, p. 144 şi urm.; GR. PORUMB,

Teoria generală a executării silite şi unele proceduri speciale, op. cit., p. 22 şi urm.

5

Page 6: Aspecte Gen Executare Silita

trăsături particulare faţă de judecata propriu-zisă. Poate acest motiv, a justificat de fapt, în doctrina mai veche, acreditarea opiniei potrivit căreia executarea silită ar avea mai degrabă un caracter mixt, atât jurisdicţional, cât şi administrativ11.

Activitatea desfăşurată de organele de urmărire silită nu poate fi totuşi identificată, în toate detaliile sale, cu activitatea de judecată12. În primul rând, este de observat că executarea silită nu se caracterizează prin existenţa unei instrucţii propriu-zise, materializată în administrarea unor dovezi pentru stabilirea dreptului urmărit a fi realizat în justiţie. Pe de altă parte, executarea apare, în principiu, ca o fază ulterioară recunoaşterii judecătoreşti a dreptului afirmat prin acţiune. Intervenţia instanţei în cursul executării silite este uneori necesară. Este ceea ce se realizează în mod deosebit în sistemul execuţional reglementat prin dispoziţiile Codului de procedură civilă.

În unele din procedurile execuţionale reglementate în Codul de procedură civilă - urmărirea bunurilor imobile, poprirea, următirea veniturilor unor bunuri şi urmărirea fructelor prinse de rădăcini - executarea se făcea, până la modificarea acestuia prin Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2000, prin intermediul instanţei. Această împrejurare a justificat exprimarea opiniei potrivit căreia aceste forme de executare se înfăţişează ca “proceduri execuţionale judiciare, care se realizează sub forma unui adevărat proces civil, public şi contradictoriu, în care instanţa decide printr-o hotărâre, supusă căilor de atac”13.

Totodată, trebuie reţinut că în sistemul actual, executorul judecătoresc este un organ auxiliar al justiţiei: “lucrează din ordinul acesteia şi sub controlul ei”14.

În literatura juridică de specialitate se vorbeşte de un adevărat „proces de execuţie” mai exact execuţia este o fază, în continuarea procesului civil, care urmează aceleia de judecată15. Ea ţine şi de dreptul de jurisdicţie al instanţei şi nu este în sistemul codului o activitate exclusiv administrativă. Se consideră16

însă că această caracterizare nu mai poate fi aplicată, în totalitatea ei, executării silite reglementată prin unele dispoziţii speciale cum este cazul procedurii execuţionale pentru realizarea creanţelor bugetare, reglementată prin Ordonanţa Guvernului nr. 62/1996.

Executarea silită de drept comun17, ca urmare a noilor prevederi din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, se înfăţişează ca o activitate complexă, cu caracter mixt, în care trebuie distins între latura

11 V. CĂDERE, op. cit., p. 435.12 I. DELEANU, Tratat de procedură civilă, Vol. III, Editura Servo-Sat, 2000, p. 123.13 S. ZILBERSTEIN, V. M. CIOBANU, Drept procesual civil. Executarea silită, vol. II, op. cit., p. 18.14 Participarea unor organe administrative la executare nu poate conduce la concluzia că activitatea

desfăşurată de acestea are un caracter administrativ - G. BOROI, op. cit., p. 638.15 E. HEROVEANU, Teoria execuţiunii silite, Editura Cioflec, Bucureşti, 1942, p. 7.16 SAVELLY ZILBERSTEIN, VIOREL MIHAI CIOBANU, op. cit., p. 31.17 PAUL PETRESCU, Contestaţia la executarea silită imobiliară, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2002, p.

22 şi urm.

6

Page 7: Aspecte Gen Executare Silita

jurisdicţională, reprezentată prin activitatea instanţei de executare şi latura administrativă, constând în activitatea execuţională a executorului judecătoresc.

Se consideră că acest caracter mixt rezultă în cadrul noii reglementări prin însăşi condiţia prealabilă, stabilită de art. 374 C. proc. civ.18, care prevede că nici o hotărâre judecătorească nu se va putea executa dacă nu este investită cu formulă executorie prevăzută de art. 269 alin. 2 C. proc. civ., învestire ce se face de prima instanţă, textul stabilind totuşi că încheierile executorii, hotărârile executorii provizorii şi alte hotărâri prevăzute de lege se execută fără formulă executorie.

În completare, art. 372 C. proc. civ. stabileşte că executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ori a unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de către executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea, iar în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripţia judecătoriei în care se află bunurile urmărite. Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.

Totodată, acest caracter mixt al executării silite rezultă şi din mecanismul procedural al pornirii acesteia, respectiv, sesizarea executorului judecătoresc, sesizare ce implică totodată obligaţia acestuia de a solicita instanţei de executare încuviinţarea executării, instanţa fiind aceea care, după încuviinţare prin încheiere data în camera de consiliu, alcătuieşte şi dosarul de executare, piesă fundamentală în asigurarea legalităţii activităţii execuţionale.

În finalul acestor aspecte se impune astfel a reţine că noile reglementări execuţionale, consacrate în urma adoptării Ordonanţei de urgenţă nr. 138/2000, au redus în mod considerabil formalităţile caracteristice procedurii de executare reglementate în Codul de procedură civilă. Intervenţia instanţei în unele proceduri execuţionale, cum este cazul popririi şi al urmăririi silite imobiliare, a fost diminuată în mod considerabil19. Cu toate acestea, instanţa păstrează un rol important în cadrul executării silite, fiind chemată adeseori să soluţioneze diferitele incidente ivite în cursul urmăririi. Astfel, în doctrină20 se consideră că executarea silită, în prezent, are un caracter mixt administrativ-jurisdicţional, latura administrativă fiind însă preponderentă.

Executarea silită, după cum rezultă din însăşi denumirea sa21, este destinată să intervină numai în cazul neexecutării de bunăvoie a măsurilor dispuse de judecător. În acest fel se poate desprinde ideea că scopul executării silite este acela de a face posibilă realizarea efectivă a dreptului subiectiv şi, în cazurile de împotrivire a debitorului, îndeplinirea obligaţiei cuprinse într-

18 Codul de procedură civilă, cu modificările aduse prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, Editura All Beck, Bucureşti, 2000.

19 IOAN LEŞ, op. cit., p. 816.20 I. DELEANU, op. cit., p. 123.21 IOAN LEŞ, op. cit. p. 812.

7

Page 8: Aspecte Gen Executare Silita

un titlu executoriu. Neîndeplinirea de bunăvoie a obligaţiei asumate atrage executarea

silită în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispoziţiilor prezentei cărţi, dacă legea nu prevede altfel22. Executarea silită prezintă o importanţă deosebită pentru creditor, întrucât reprezintă ultima cale de valorificare a dreptului în caz de opunere din partea debitorului.

Faza executării silite, prezintă, de altfel, importanţă şi pe planul mai general al dreptului obiectiv. În acest sens, se impune precizarea că, constrângerea statală nu intervine doar pentru restabilirea unui drept subiectiv privat, ci si în scopul salvgardării ordinii de drept; din această optică, instituţia executării silite prezintă şi un caracter preventiv, deoarece avertizează participanţii la viaţa juridică despre consecinţele patrimoniale ale neexecutării obligaţiilor asumate23.

2. SPECIFICUL NORMELOR DE PROCEDURĂ CIVILĂ CARE REGLEMENTEAZĂ EXECUTAREA SILITĂ

Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 138/200024 a adus importante modificări Codului de procedură civilă, inclusiv Cărţii a V-a a Codului de procedură civilă, intitulată „Despre executarea silită”.

Capitolul I al Cărţii a V-a, „Despre executarea silită. Dispoziţii generale”, a fost completat prin Ordonanţa de Urgenţă cu o nouă materie, intitulată „Scopul şi obiectul executării silite”25. Ordonanţa de Urgenţă nr. 138 din 14/IX/2000, a introdus în Capitolul I al Cărţii a V-a o materie nouă. Sediul acestei materii se află în art. 3711 şi conţine 8 articole care în ordonanţă sunt numerotate cu 3711-3718.

Noua reglementare ţine seama de regulile specifice comerţului, cum ar fi stricta executare a obligaţiilor comerciale, buna-credinţă în executarea obligaţiilor, precum şi norme referitoare la natura sau calitatea bunurilor, precum şi norme referitoare la natura sau la calitatea bunurilor ce fac obiectul actului de comerţ26.

Acest sediu normativ se completează cu un complex de acte normative de grad diferit: legi, ordonanţe şi hotărâri de guvern, ordine administrative,

22 Noile prevederi privind executarea silită cuprinse în Secţiunea I-a Capitolului I, al Cărţii a V-a sub titlu „ Scopul şi obiectul executării silite”, pot fi apreciate ca fiind norme inedite - RAUL PETRESCU, op. cit., p. 30 şi urm.

23 GH. DOBRICAN, „Obiectul executării silite şi procedura de executare în cazul debitorilor regii autonome şi societăţi comerciale”, în Revista Dreptul nr. 2/1994, p. 57; Curtea Supremă de Justiţie, secţia contencios administrativ, decizia nr. 586/1993, în Buletinul Jurisprudenţei Curţii Supreme de Justiţie, Culegere de decizii pe anul 1993, p. 396 şi urm..

24 Ordonanţa a fost publicată în Monitorul Oficial la 2.X.2000, nr. 479/02.10.2000.25 Capitolul IV al Cărţii a V-a a fost completat cu prevederi specifice „Urmăririi silite asupra bunurilor

imobile”.26 Exemplificativ este articolul 371‚ care are un caracter inedit. Astfel, este prevăzut că „obligaţia stabilită

prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie”.

8

Page 9: Aspecte Gen Executare Silita

care pot fi sistematizate după criteriul raporturilor execuţionale pe care le reglementează, la care se adaugă tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte şi care cuprind norme referitoare la executarea silită27. În literatura juridică de specialitate28 se face distincţie între următoarele categorii de raporturi juridice execuţionale:

ambele părţi - creditorul şi debitorul - sunt persoane fizice, sau ambele părţi - creditorul şi debitorul - sunt persoane juridice de drept privat;

debitorul este o persoană juridică de drept privat, iar debitorul o persoanăfizică, sau creditorul este o persoană fizică, iar debitorul o persoană juridică de drept privat;

creditorul este statul sau o persoană juridică de drept public, iar debitorul este o persoană fizică (pentru o creanţă interesând patrimoniul public);

creditorul este o persoană fizică sau o persoană juridică de drept privat, iar debitorul este statul sau o persoană juridică de drept public;

creditorul este statul, Banca Naţională ori altă bancă comercială într-un raport bazat pe un contract de credit în cadrul acţiunii de compensare, iar debitorul este un agent economic, indiferent de forma de organizare şi forma de proprietate, care a beneficiat de credit;

creditorul şi debitorul sunt titulari de conturi bancare, raporturile juridice dintre ei implicând obligaţii de plată de la debitor la creditor, realizabile prin decontare bancară executorie.

După câmpul de aplicare, general sau restrâns, normele execuţionale sunt norme generale sau norme speciale. Astfel, Codul de procedură civilă, dreptul comun în materia executării silite, conţine normele generale, iar diversele acte normative de reglementare specială a unor forme de executare silită conţin normele speciale, care derogă de la dreptul comun, aşa cum este şi cazul Ordonanţei nr. 61/2003 privind executarea silită a creanţelor bugetare29. Ca instituţii ale executării silite, dreptul comun, Cartea a V-a a Codului de procedură civilă, reglementează şase tipuri de executare silită, prin urmărirea debitorului asupra banilor, bunurilor mobile şi imobile.

27 FLOREA MĂGUREANU, Drept procesual civil, op. cit., p. 406.28SAVELLY ZILBERSTEIN, VIOREL MIHAI CIOBANU, op. cit., p. 28. 29 Legea generală sau de drept comun este aceea care se aplică în orice materie şi în toate cazurile, în afară

de cele pentru care legea stabileşte un regim derogatoriu.

9

Page 10: Aspecte Gen Executare Silita

BIBLIOGRAFIE

1. CONSTANTIN DRAGOŞ POPA, Executarea silită a creanţelor

financiar bugetare, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000;

2. D. NEGULESCU, Execuţiunea silită. Principiile generale, Vol. I,

Tipografia „Guttenberg”, Bucureşti, 1910;

3. I. DELEANU, Tratat de procedură civilă, Vol. III, Editura Servo-Sat,

2000;

4. E. HEROVEANU, Teoria execuţiunii silite, Editura Cioflec, Bucureşti,

1942;

5. GR. PORUMB, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat, vol. II,

Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1962;

6. GR. PORUMB, Teoria generală a executării silite şi unele proceduri

speciale, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1964;

7. IOAN LEŞ, Codul de procedură civilă. Comentariu pe articole,

Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2007;

8. IOAN LEŞ, Legislaţia executării silite.Comentarii şi explicaţii, Editura

C.H.Beck, Bucureşti, 2008;

9. IOAN LEŞ, Tratat de drept procesual civil , Ediţia 4, Editura

C.H.Beck, Bucureşti, 2008;

10.MIRCEA N COSTIN, IOAN LEŞ, MIRCEA ŞTEFAN MINEA,

CĂLIN M COSTIN, SEBASTIAN SPINEI, Dicţionar de drept

procesual civil, Ediţia a 2 a, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2007.

11.PAUL PETRESCU, Contestaţia la executarea silită imobiliară, Editura

Oscar Print, Bucureşti, 2002;

12.S. ZILBERSTEIN, V. M. CIOBANU, Drept procesual civil.

Executarea silită, vol. I, II, Editura Lumina Lex, bucureşti,2001;

13.V. CĂDERE, Tratat de procedură civilă, ediţia a II-a, Bucureşti, 1935.

10

Page 11: Aspecte Gen Executare Silita

JURISPRUDENTASecţia   comercială, decizia nr.3915 din 24 iunie 2005

În cazul răspunderii solidare, creditorul cere urmărirea silită a debitorului  solvabil pentru întreaga sumă, urmând ca ulterior debitorii  să se desocotească, pe calea unei acţiuni  separate.                   

Totodată, în ceea ce priveşte, executarea silită şi procedura necontencioasă, instanţa fondului  este obligată să examineze  numai  condiţiile de  formă ale titlului executoriu, în timp ce  criticile de fond privind înţelesul, întinderea şi aplicarea titlului executoriu, se pot face de părţile nemulţumite, numai în faza contestaţiei la executare, în condiţiile art.399 C.proc.civ. 

Prin încheierea pronunţată în Camera de Consiliu de la 18 iunie 2004 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, a fost încuviinţată executarea silită a debitorului C. S. A. BUCUREŞTI Bucureşti, la cererea creditorului S.C. R. T. SRL cu sediul social în Bucureşti, prin poprire, în mâinile terţului TREZORERIA MUNICIPIULUI BUCUREŞTI cu sediul în Bucureşti.            Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin adresa din 17 iunie 2004, Biroul Executorului Judecătoresc R. I. C. a înaintat spre încuviinţarea executării silite titlul executoriu, sentinţa civilă nr.479 din 10 martie 2004 a Judecătoriei Tecuci, prin care debitorul a fost obligat la plata despăgubirilor  şi cheltuieli de judecată.            Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VI-a Comercială, prin decizia nr.20 din 14 ianuarie 2005 pronunţată în Camera de Consiliu, a respins ca nefondat apelul declarat de C. S. A. Bucureşti împotriva încheierii din 18 iunie 2004 pronunţată de Judecătoria Sector 4 Bucureşti, în contradictoriu cu intimaţii, creditoarea S.C. R.T. SRL Bucureşti şi terţul poprit TREZORERIA MUNICIPIULUI BUCUREŞTI.            Instanţa de apel a stabilit că în cauză apelanta a făcut apărări pe fondul cauzei, pe care trebuia să le facă în faţa Judecătoriei Tecuci sau să atace cu recurs sentinţa nr.479/ 2004, devenită titlu executoriu. S-a apreciat că în cazul executării silite, fiind o procedură necontencioasă, instanţa de fond este obligată să analizeze numai condiţiile de formă ale titlului executoriu, condiţii care în cauză au fost îndeplinite. Analizări pe fond a titlului executoriu, respectiv lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea şi aplicarea titlului executoriu se pot face de părţile nemumţumite, numai în faza contestaţiei la executare, în condiţiile prevăzute de art.399 şi urm.  C.proc.civ.            Împotriva deciziei comerciale nr.20 din 14 ianuarie 2005, pronunţate de  Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VI-a comercială debitoarea C.S.A BUCUREŞTI a declarat recurs, sub aspectele că s-a făcut o greşită aplicare a legii prin înlăturarea dovezilor administrate cu privire la ilegalitatea vădită a executării silite, precum şi împrejurarea că nu s-a luat în considerare şi nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de probă, hotărâtor în soluţionarea corectă a

11

Page 12: Aspecte Gen Executare Silita

pricinii, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispoziţiile art.304 pct.9 şi 10 C.proc. civ.             Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport cu criticile formulate în recurs, a constatat că acestea sunt neîntemeiate, şi a respins ca nefondat recursul.            Printr-o corectă şi integrală apreciere a probelor, instanţele judecătoreşti anterioare au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, reţinând că prin sentinţa civilă nr.479 din 10 martie 2004 pronunţată de Judecătoria Tecuci, care a fost investită cu formulă executorie, devenită astfel titlu executoriu, s-a stabilit că între creditoare şi cei doi pârâţi garanţi, C. S. A. şi G. A. R. cu sediul în Bucureşti,  există anumite raporturi juridice, în sensul că aceştia au fost obligaţi în solidar, să plătească despăgubirile. Potrivit răspunderii solidare, creditorul poate cere executarea silită a întregii creanţe împotriva numai a unuia dintre debitori, cel care este solvabil, cu întreaga sumă, urmând ca ulterior debitorii răspunzători solidar să îşi reglementeze între ei orice datorie pe calea unei acţiuni separate.             Prin încuviinţarea cererii de începere a procedurii de executare silită, au fost respectate toate normele legale care guvernează materia executării silite, obligaţia fiind certă, lichidă şi exigibilă şi stabilită printr- un titlu executoriu. Raportat la aceste exigenţe legale, invocarea tezei că pretenţiile creditoarei S.C. R. T. SRL nu pot fi satisfăcute pe calea unei executări silite a conturilor administratorului Fondului de Garantare (CSA) şi a sumelor existente în cadrul acestui fond, nu prezintă relevanţă juridică, apărările de această natură fiind specifice fondului cauzei.            În consecinţă, recursul a fost respins.

12

Page 13: Aspecte Gen Executare Silita

GENERAL ISSUES

Enforcement.

1. CONCEPT, NATURE AND PURPOSE OF LEGAL enforcement

1.1. Concept enforcement Decision shall give opportunity to the successful one to request claims arising from it, by Levy, who has lost if the process fails to execute the obligation voluntarily. 1 Enforcement is the last phase of the civil trial and one of their forms of civil action 2, therefore, to judicial work is not limited to obtaining a favorable court decision as a simple recognition of the right or order the debtor to restore the right violated or challenged not often enough 3. Thus, enforcement can be defined as "the procedure by means of the debtor, the holder of the rights recognized by a court or by other enforceable, compel the competent state bodies contest on his debtor, who does not run voluntary obligations arising from such title to and shall enforce them, the forced "4. Since the mass of executive orders is the highest share of titles is by judicial decision, legislation has enshrined the procedure execution as part of the civil trial. Imperative to integrate civil trial implementation phase lies in the very reason of being a civil action, which tends to ensure the right purpose and not only obtaining court decision which confirms the party right before the Court. In these circumstances, the use of force to coerce the state to comply with the measures ordered by a court decision appears to be judicious and necessary when its execution is not voluntary (Art. 371 C. Proc. Civ.) . As a form of state coercion, the performance achieved by the procedure of 5 is a non-judicial enforcement, as it integrates into the field of civil action and the work of justice, judicial functions of the state. Making the right path to the coercion is not only subjective right (or legitimate interests infringed) but also the objective, the legal order which was also harmed unadvised with a subjective right of the holder 6. It should be noted however, that enforcement is not mandatory, but it is always possible because of them several times, the debtor, before a decision endowed with enforceable and force of res judicata, conscious wisdom judgment, which is why the conduct of voluntarily to achieve the obligation placed in charge. But, since there may be situations where the debtor fails to voluntarily implement the obligations, the legislature has established a set of procedural means such as to enable effective implementation of law where the debtor's opposition to the obligations stipulated by court pronounced against him .

13

Page 14: Aspecte Gen Executare Silita

When the sentenced by a court order to fulfill its obligations voluntarily accepted by the court in its task is made a voluntary implementation and to complete any further constraint is unnecessary if the party ordered by court but not executed voluntarily, then the other side - which had prevailed - may require enforcement, a situation which finds its justification in the fact that as long as the law recognizes and guarantees the subjective rights and legitimate interests of persons, it must make available and legal means to achieve them. In the absence of constraint, as legal achieved by pursuing forced the debtor, its right by a decision passed in the power of final work should be a simple appearance and judicial decision would become unnecessary. So remember that this phase procedure - enforcement - is characterized by the existence of procedural rules designed to establish effective means to achieve the provisions contained in an enforcement. The name is enshrined in other legislation, in terms identical or similar. Thus, in France, the old Code of Civil Procedure devote Title VI of Book V (entitled "De l'execution des jugements") just general rules relating to enforcement ( "Règles generales sur l'exécution des jugements et forcée actes ") 7. Law no. 91-650 of July 9, 1991, which came into force on January 1, 1993 - New regulatory proceedings in France - the very first article concerns the concept of execution or forced. Canadian province of Quebec legislation includes it in terms of expression of the enforcement institution: in this respect can be given that such provisions of Book IV of the Code of Civil Procedure of Quebec, to implementing the decisions ( "exécution des jugements" ). The first title of the book of voluntary implementation is called "De l'exécution voluntaire" and the second title is reserved for the institution named in Romanian law - enforcement (in French law: "De l'exécution forcée des jugements") . In the same vein, illustrate aspects of the Italian Civil Procedure Code, which Paper III establishes the procedure for execution ( "Del Prcocesso di execution"). In the first article in this book - art. 474 para. 1 shows that enforcement ( "esecuzione forzata") can only take place under a title executor ( "titulo executivo"). 1.2. Legal nature and purpose of enforcement. Whenever the title is to a court bailiff, enforcement is the last part of the civil trial, which began with an application for the proceedings and ends when every decision that was actually performed - usually time marked by the conclusion of the last act of execution by which the court ordered the prosecution confirmed sfârşirea execution. Phase of implementation costs and are thus severed from each other, but are only two forms of the same activities, each of which, however, specific characters 8. The oldest legal literature has supported the vision that enforcement would not be a judicial activity, but a simple administrative task, in which activity costs would depend on the function of judicial and executive enforcement 9. According to this view, enforcement would be an activity of an administrative nature, the role of the court would take the so-called "Imperium" particularly the

14

Page 15: Aspecte Gen Executare Silita

right of jurisdiction which were exhausted when the court delivered the ruling in court case and thereby to dezinvestit. The problem of the nation's legal enforcement is not one of recent date, it has formed the object of concern in older French doctrine and pre-war Romanian literature, as shown. So in theory 10 emphasized that "Enforcement is a different institution of civil action, but it appears as a successive phase of the civil proceedings to obtain completion of final decision" so that "to consider enforcement action as a distinct institution civil civil action is to clear the contents of the middle concrete realization of the rights recognized ... actually, would mean depriving the civil action of the element of coercion necessary to achieve recognition of the right concerned ...". At the same time can not ignore the fact that the activity execution has some components approaching work and feature private executive to court itself. It therefore justified in fact, the old doctrine, accreditation opinion that that enforcement would be rather a mixed character, both judicial and administrative 11. The work undertaken by prosecution bodies may still be forced identified in all its details, the work of court 12. First, it is noted that enforcement is not characterized by the existence of a proper Instructions, reflected in the administration of evidence for determining entitlement to be pursued in the courts. On the other hand, the execution is, in principle, as a later stage of judicial recognition of the right claimed by action. Court intervention in the enforcement is sometimes necessary. This is what is done particularly in the execution system governed by the Code of Civil Procedure. In some of the execution procedures covered in the Code of Civil Procedure - tracking real property, attachment, următirea revenue tracking of goods and fruit attached to the roots - the execution was done to amend it by Emergency Ordinance no. 138/2000, through court. This fact justified the expression of opinion that these forms of execution appears as "judicial execution procedure that is performed as a true civil, public and contradictory, the court decided by a decision subject to appeal '13. It must also be noted that the current system, the bailiff is an auxiliary organ of justice "works in its order and under its control '14. In the specialized legal speaking of a real "implementation process" is exactly the implementation phase, the continuation of civil cases, following that court 15. She holds law and jurisdiction of the court and not into the administrative code an exclusive activity. 16 but it is considered that this characterization can not be applied in its entirety enforcement governed by special provisions as necessary to achieve budgetary claims execution procedure, regulated by Government Ordinance no. 62/1996. 17 common law enforcement because of the new provisions of Government Emergency Ordinance no. 138/2000, appears as a complex, mixed character, which must distinguish between the judicial side, represented by court

15

Page 16: Aspecte Gen Executare Silita

enforcement activity and administrative side, consisting of execution of bailiff activity. It is considered that the mixed character resulting in the new regulations by itself the precondition set by Art. 374 C. Proc. civ. 18, which provides that no court could not run if not appended to the binding set of art. 269 para. 2 C. Proc. civ., investing what is the first instance, however, that the conclusion of the text setting enforceable interim enforcement decisions and other decisions under the law is executed without binding formula. In addition, Art. 372 C. Proc. civ. determines that enforcement will be made only by a court decision or another document that, by law, be enforceable. Enforceable Judgments and other run by the bailiff of the district court to be made enforcement and prosecution if the goods by the bailiff of the district court in which the goods are pursued. Enforcement court is the court in whose jurisdiction will be execution. However, the mixed nature of results from enforcement of procedural mechanism to start it, that a referral to the bailiff, also involving the referral of its obligation to seek court enforcement declaration of enforceability, the court was that, after closing date of the declaration by Board the board, draw up and file performance, fundamental part in ensuring the legality of the activity execution. Ultimately, these issues should therefore be held that new rules execution, established following the adoption of Emergency Ordinance no. 138/2000, have significantly reduced formalities characteristic enforcement proceedings covered by the Code of Civil Procedure. The intervention of the court in some execution procedures, such as attachment and prosecuting real estate levy was reduced significantly 19. However, the court retains an important role in enforcement, is often called upon to resolve various incidents arising during prosecution. Thus, in theory 20 it is considered that enforcement currently has a joint administrative-judicial nature, but the administrative side prevails. Enforcement, as shown by the very name 21 is designed to intervene only when voluntarily non-implementation of the measures ordered by the judge. This way they can come off the idea that the purpose of enforcement is to make possible the realization of the right people and, in cases of resistance to the debtor, the obligation contained in an enforcement. Failure of the obligation assumed voluntarily attract enforcement if the debtor does not voluntarily implement its obligation, it shall be fulfilled through execution, according to this Charter, if the law provides otherwise 22. Enforcement of particular importance for the creditor, as is the last way of turning to the right in case of opposition by the debtor. Enforcement phase, is, indeed, important and more general plane of the object. In this regard, it should be mentioned that state coercion is involved not only to restore a private subjective right, but in order to safeguard the rule of law, in this optic, the institution and enforcement have a preventive nature, as warn participants about the legal life economic consequences of the failure obligations 23.

16

Page 17: Aspecte Gen Executare Silita

2. SPECIFIC RULES OF CIVIL PROCEDURE GOVERNING Enforcement Government Emergency Ordinance no. 138/2000 24 has made important changes in the Code of Civil Procedure, including the Book V of the Code of Civil Procedure, entitled "On enforcement. Chapter I of Book V, "On enforcement. General provisions, supplemented by Emergency Ordinance with a new material, entitled "The aim and purpose of enforcement" 25. The decree no. 138 of 14/IX/2000, introduced in Chapter I of Book of the nine will matter. The headquarters of this material is in art. 1 and 8 contain 371 articles are numbered in the order 371 1 -371 8. The new regulations take account of specific trade rules such as strict enforcement of commercial obligations, good faith the obligations and rules relating to nature or quality of goods, and rules relating to the nature or quality of goods subject to the act of commerce 26. This legislative office complex is completed with a grade different laws: laws, orders and decisions of government, administrative orders, which can be summarized by the criterion that governs relations execution, plus international treaties and conventions to which Romania party and include rules relating to enforcement 27. In the specialized legal 28 distinguishing the following categories of legal relations Execution:

both parties - the creditor and debtor - are individuals, or both parties - the creditor and debtor - are private legal persons;

debtor is a legal entity of private law and the debtor a person physical, or is an individual creditor and the debtor has a legal entity under private law;

creditor is the state or a legal person of public law and the debtor is an individual (for a debt interest to the public patrimony);

creditor is a person or a legal entity under private law and the debtor is the state or a legal person of public law;

creditor is the National Bank or another commercial bank in a report based on a credit agreement for compensation under the scheme and the debtor is a trader in any form of organization and type of ownership, which has received credit;

creditor and debtor hold bank accounts, legal relations between them involving liabilities of the debtor to the creditor, achievable through bank settlement enforceable.

After the scope, general or restricted execution rules are general rules or special rules. Thus, the Civil Procedure Code, common law enforcement, contains general rules and the various special regulatory acts and providing execution contain special rules which derogate from the common law, as is the case with Ordinance No. 61/2003 on the enforcement of budgetary claims 29. The enforcement institutions, law, book V of the Code of Civil Procedure regulates six types of enforcement by the debtor tracing the money, movable and immovable property.

17

Page 18: Aspecte Gen Executare Silita

REFERENCES

1. DRAGOŞ CONSTANTIN POPA, enforcement of financial claims budget publications on Lex, Bucharest, 2000;

2. D. Negulescu, Execuţiunea recovery. General Principles, Vol I Tipografia "Guttenberg", Bucharest, 1910;

3. I DELEANU, Treatise of Civil Procedure, Vol III, Ed Power Village, 2000;

4. E. HEROVEANU Theory execuţiunii forced Cioflec Publisher, Bucharest, 1942;

5. GR. Maize, the Code of Civil Procedure commented and annotated, vol II, Scientific Publishing House, Bucharest, 1962;

6. GR. Maize, General Theory of enforcement and some special procedures, Scientific Publishing House, Bucharest, 1964;

7. JOHN LES, Code of Civil Procedure. Comment on articles, CHBeck Publisher, Bucharest, 2007;

8. JOHN LES, law enforcement and silite.Comentarii explanation CHBeck Publisher, Bucharest, 2008;

9. JOHN LES, Treatise of Civil, Issue 4, CHBeck Publisher, Bucharest, 2008;

10. Mircea N COSTIN, JOHN LES, Mircea STEFAN me CĂLIN M COSTIN, SEBASTIAN SPINEI, Dictionary of Civil, Edition 2, Publisher Hamangiu, Bucharest, 2007.

11. Paul Petrescu, appeal to enforcement estate, Oscar Print Publishing House, Bucharest, 2002;

12. S. ZILBERSTEIN, VM CIOBANU, Civil. Enforcement, vol I, II, Editura Lumina Lex, Bucharest, 2001;

13. V. Fall, Treaty of Civil Procedure, second edition, Bucharest, 1935.

CASE LAW Commercial sectors, nr.3915 decision of June 24, 2005 If joint liability, the lender requires the borrower creditworthy forced to follow the full amount, then the debtors will be desocotească by means of a separate action. However, in terms, enforcement and court procedures, court fund is required to examine only the formal requirements of the writ of execution, while the substantive criticisms of the meaning, scope and implementation of the enforcement, the parties may be dissatisfied, but challenging the execution phase, under art.399 C.proc.civ. The conclusion given in closed session from June 18, 2004 the Court Sector 4 Bucharest, was unacceptable to the debtor CSA enforcement BUCHAREST Bucharest, at the request of the creditor SCRT Ltd. with registered office in Bucharest, by attachment, in the hands of third party TREASURY BUCHAREST MUNICIPALITY Bucharest.

18

Page 19: Aspecte Gen Executare Silita

In deciding so, the court held that the substantive address of June 17, 2004, RIC bailiff's office has submitted to the title enforceable consent enforcement, civil sentence nr.479 of March 10, 2004 the Court Tecuci, the debtor was required to pay damages and costs. Bucharest Court of Appeal, Commercial Section VI, the No.20 of January 14, 2005 decision rendered in the Council Chamber, dismissed as unfounded the appeal said the CSA Bucharest against the conclusion of the Court rendered June 18, 2004 Sector 4 Bucharest, inconsistent with intimaţii, creditoarea SCRT SRL Bucharest and third attachment TREASURY Bucharest. Appeal court decided that defense was concerned caller on the merits of the case, which had to do before the Court Tecuci or to appeal the sentence nr.479 / 2004, which became enforceable. It has been estimated that for enforcement, is a non-adversarial proceeding, the court is required to fund only the formal review of the enforcement of, conditions that have been achieved. Analyzing the merits of the writ of execution, namely clarification of the meaning, scope and implementation of the enforcement can be made by the parties nemumţumite only challenging execution phase, as specified in art.399 and later. C.proc.civ. Against commercial decision No.20 of January 14, 2005, adjudged by the Court of Appeal in Bucharest, Section VI commercial debtor BUCHAREST said CSA Appeal, the issues that was an incorrect application of law by removing the evidence given on the manifest illegality the enforcement and the fact that it has been considered and not ruled on an evidence, crucial in resolving correctly pricinii being invoked as grounds for the appeal rights of art.304 provisions of Para 9 and 10 C . Proc. civ. High Court, analyzing evidentiary material given that, in relation to criticisms raised in the appeal, finding that they are groundless, and dismissed the appeal as unfounded. In a fair and full appraisal of the evidence, previous courts have established the true legal relationship between the parties, bearing in mind that by civil sentence nr.479 of March 10, 2004 rendered by the court Tecuci, which was invested with the decision, became enforceable was established that the two defendants creditor and guarantor, CSA and GAR headquartered in Bucharest, there are legal relationships, meaning that they were jointly and severally liable to pay compensation. Under joint liability, the creditor may request enforcement of all claims against only one of the debtors, who is solvent, with the full amount, then the debtors will jointly responsible to regulate each other any debt via a separate action. The consent application to commence enforcement proceedings have been completed all the legal rules governing enforcement matters, the obligation is certain, liquid and due and determined by an enforcement. Related to these legal requirements, invoking the thesis that claims creditoarei SCRT LLC can not be satisfied by way of enforcement of the Guarantee Fund accounts administrator (CSA) and the amounts available under the Fund, no legal relevance, the defenses of this kind is Fund specific case. Accordingly, the appeal was dismissed.

19

Page 20: Aspecte Gen Executare Silita

20