Aspecte demografice în economie

Demografia, care în limba greacă înseamnă ”descrierea poporului” este studiul populației umane intr-un spațiu dat. Această știință socială apare pentru prima dată în anul 1855 datorită lui Français Achille Guillard și operează cu termeni ca: numărul reprezentanților dintr-o populație dată, evoluția lor numerică, nașterile și decesele înregistrate,structura pe vârse și sexe, nupțialitatea, activitatea profesională , repartiția teritorială și mobilitatea indivizilor.

În zilele noastre această știință este foarte complexă și cunoaște o clasificare ramurală. Astfel deosebim: demografie statistică (ramura principală), demografie socială, demografie istorică, demografie politică, demografie descriptivă, demografie militară, demografie analitică, demografie matematică, demografie economică etc. Demografia economică este ramura care studiază influența demografiei asupra economiei. Inițial această ramură era privită sub dublu aspect: influența condițiilor social-economice asupra proceselor demografice și influența factorului demografic asupra dinamicii economico-sociale. În anii 1970 sub denumirea de demografie economică se subînțelegea ramura stiinței demografice care studiază legătura dintre structura pe sexe și pe vârste a populației si procesul de producție și consum. Cu timpul prima direcție a devenit obiectul de studiu al demografiei ”pure”, iar prerogativa demografiei economice a devenit analiza economică a proceselor demografice.

Ca orice știință, demografia economică operează cu un set de instrumente specifice:

1. Tabelele activității economice (Reflectă situația populației active din punct de vedere economic)

2. Investițiile demografice (Reprezintă cheltuielile care se fac pentru a menține nivelul de trai actual al populației care se află în continuă mișcare și schimbare)

3. Piramida pe sexe și vârste a populației (Ilustrează repartiția PIB-ului pe vârste și sexe. De exemplu câte % din PIB au produs bărbații cu vârste cuprinse între 25 și 30 de ani)

4. Profitabilitatea populației (Este raportul dintre mărimea PIB-ului realizat de către o generație dată-reală sau fictivă- și cheltuielile totale cu consumul, educația și instruirea generației. Evident, acest indicator trebuie să fie >1)

Cu ajutorul acestor instrumente s-a constatat că între cele două științe există o puternică relație de interdependență, subiect pe care îl vom aborda în capitolul următor.

Relația dintre factorii economici și cei demografici

Faptul că între populație și economie există o puternică legătură de interdependență a fost acceptat de către economiști încă din cele mai vechi timpuri. Chiar dacă această dependență a fost privită în mod diferit, existența ei pare a fi o axiomă.

La început, omul era considerat ” un mod de întrebuințare în serviciul suveranului,iar reproducerea sa ca una din formele de bogăție ale țării”1. Fiind percepuți doar ca resurse materiale și de îmbogățire a statului, oamenii erau analizați doar din punct de vedere cantitativ, numarul mare de cetățeni sporind balanța comercială. Ulterior această idee a fost combătută de către fiziocrați, care afirmau că popularea unui stat depinde în mare măsură de dezvoltarea agricolă a acestuia, întrucât pământul este sursa care le asigură mijloacele de existență. Economiștii clasici adaugă la agricultură și industria ca factor de îmbogățire considerând că interacțiunea oamenilor cu producția implsionează creșterea economică.

În opinia lui Smith ” creșterea populației permite dezvoltarea schimburilor și mărirea capacității pieței care favorizează diviziunea tehnică a muncii, ea însăși sursă de mărire a productivității”2

După cel de-al Doilea Război Mondial din cauza lipsei forței de muncă, oamenii de știință și-au focalizat atenția exclusiv pe echilibrarea economiei întrucât aceasta era cea mai acută problemă. Dezvoltarea statelor depinde de acum încolo de implicarea populației în sfera economică și legătura dinte demografie și economie devine evidentă.

Astfel, nivelul de dezvoltare social-economică a unui stat este condiționat de următorii factori: Repartiția pe sectoarele de activitate ale economiei a resurselor umane de muncă, structura economiei și ale unor ramuri aparte ale ei, asortimentul și calitatea producției, nivelul de dotare a ramurilor economiei cu tehnică și tehnologii moderne, volumul și structura comerțului extern, speranța de viață la naștere, produsul național brut, nivelul de trai al populației, caracterul sistemului național de învățământ, venitul național, producția globală industrială și agricolă, ponderea în producția industrială și agricolă mondială, nivelul de școlarizare a populației și de pregătire a cadrelor de specialiști de înaltă calificare pentru economia națională.

După cum se observă, elementul central al progresului economic este omul, întrucât acesta depinde de activitatea sa, dar și nivelul de trai al omului este condiționat de nivelul de dezvoltare a statului. Din acest moment ideea de interdependență a celor două științe devine foarte clară.

1 Philippe Barthelemy, Roland Granier,Martine Robert ”Demografie și societate” pag. 1222 Philippe Barthelemy, Roland Granier,Martine Robert ”Demografie și societate” pag. 125

În continuare vom analiza o serie de indicatori macroeconomici care ilstrează această interdependență. Vom vorbi despre influența natalității, mortalității și a efectului de imbatrânire și asupra economiei României și Republicii Moldova.

Influența natalității asupra economiei

Natalitatea este fenomenul de bază al creşterii populaţiei, sporul populaţiei fiind rezultatul excedentului numeric de nou-născuţi asupra deceselor. Populaţia poate creşte şi pe seama imigraţiei, dar modalitatea principală a sporirii ei este mişcarea naturală.

Natalitatea, ca fenomen social, are o individualitate proprie. Când ne referim la natalitate trebuie să înţelegem că nu este vorba numai de suma naşterilor într-o colectivitate umană. Nivelul şi evoluţia natalităţii nu sunt determinate de caracterele biologice ale naşterii ci de condiţiile economice şi culturale ale societăţii.

Totuși, rata natalității este strâns legată și de politica familială.O serie de studii au pus în evidenţă legătura existentă între nivelul veniturilor şi dimensiunea familiei.

Se apreciază că familiile cu un venit redus favorizează existenţa unor familii cu un număr mare de membri, ceea ce echivalează de fapt cu o natalitate ridicată.

Pe măsura creşterii veniturilor este evidentă tendinţa de scădere a dimensiunii familiei. Depăşirea unui anumit nivel al veniturilor, astfel încât acestea să nu mai condiţioneze în măsură hotărâtoare standardul de viaţă, determină o reproducere a populaţiei.

Creşterea populaţiei printr-o natalitate ridicată avea loc şi anterior capitalismului deoarece gospodăria casnică şi gospodăria ţărănească au nevoie de numeroase braţe de muncă.

De-a lungul istoriei, s-a observat că fenomenele creşterii populaţiei sunt reglate de cererea de muncă, variabila economică fundamentală (pe lângă variabilele economice primare: producţia totală, resursele naturale, volumul investiţiilor, comerţul, sau variabilele economice secundare: venitul pe cap de locuitor, consumul).

Din punct de vedere economic, natalitatea este unul din factorii determinanți ai creșterii economice, întrucât aceasta determină structura economiei naționale pe termen lung. Pe baza previziunilor natalității se elaborează strategiile de creștere și dezvoltare economică a statului.

Conform datelor statistice,în Romania, dar și în Republica Moldova, rata natalității a cunoscut o dinamică destul de variată.

Astfel, în România în perioada 1947-1955 s-au înregistrat valori ridicate ale natalității, datorate în mare parte nașterilor amânate și fenomenului de recuperare a căsătoriilor. Ratele de natalitate au cunoscut o ușoară creștere: de la 23.4 născuți-vii la 1000 de locuitori în 1947, la 25.6 născuți-vii 1955. In următorul deceniu însă, natalitatea în Romania scade considerabil atingând valori de 24.2% în 1956 și numai 14.3 născuți-vii la 1000 de locuitori în 1966. După 1989, când a fost abrogată legea care interzicea avortul și contracepția, rata natalității a scăzut și mai mult. Perioada 1990-2010 se caracterizează printr-o scădere accelerată a ratei natalității-de la 13.6 la mie în 1990 la 9.9 la mie în 2010

Figura1.Sursa:http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/Evolutia%20natalitatii%20si%20fertilitatii%20in%20Romania_n.pdf

În anul 1966 natalitatea cea mai ridicată s-a înregistrat în judeţele din nordul şi nord-estul ţării: Bistriţa-Năsăud, Maramureş, Botoşani, Vaslui, Suceava, Iaşi şi Bacău. Zona tradiţională cu o natalitate scăzută este formată din judeţele din vestul ţării (Arad, Caraş-Severin şi Timiş) şi Municipiul Bucureşt în grupa judeţelor cu o natalitate ridicată se remarcă de regulă acele judeţe care au un grad de urbanizare mai scăzut şi o pondere a populaţiei tinere mai mare. Aceşti factori au determinat o variaţie sensibilă a natalităţii la nivelul fiecărui judeţ.

În grupa judeţelor cu o natalitate ridicată se remarcă de regulă acele judeţe care au un grad de urbanizare mai scăzut şi o pondere a populaţiei tinere mai mare. Aceşti factori au determinat o variaţie sensibilă a natalităţii la nivelul fiecărui judeţ.

Rata natalităţii a oscilat între 7,2‰ (Municipiul Bucureşti) şi 19,6‰ (judeţul Bacău). Dacă se face o analiză comparativă a nivelului natalităţii pe judeţe în 1966, înaintea luării măsurilor pronataliste, şi în anul 1968, se observă o creştere semnificativă a ratei natalităţii în toate judeţele, oscilând între 19,3‰ (judeţul Arad) şi 33,8‰ (judeţul Vaslui). Judeţele din nord-estul ţării au înregistrat în continuare ratele cele mai mari, iar la polul opus s-au menţinut judeţele din vestul ţării.

Comparând ratele de natalitate la nivel teritorial înregistrate în 2010, cu ratele din 1989, se constată că judeţele Ilfov şi Constanţa au apărut în topul judeţelor cu ratele cele mai mari, alături de judeţele Iaşi şi Suceava (peste 11‰). La polul opus se află judeţele Olt, Teleorman şi Hunedoara cu rate sub 8‰. Aceste schimbări ale ratei natalităţii la nivel teritorial au fost influenţate de migraţia internă a populaţiei dintre judeţe sau regiuni, din zonele sărace economic în zonele cu activitate economică dezvoltată.

Regiunile Vest şi Bucureşti-Ilfov au reprezentat adevăraţi poli de atracţie a forţei de muncă datorită dezvoltării activităţilor economice. Judeţul Ilfov este singurul judeţ care în ultimii ani a înregistrat o creştere a populaţiei datorită atât sporului natural cât şi soldului pozitiv migrator.

Figura2: http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/Evolutia%20natalitatii%20si%20fertilitatii%20in%20Romania_n.pdf

Figura3: : http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/Evolutia%20natalitatii%20si%20fertilitatii%20in%20Romania_n.pdf

În Republica Moldova această dinamică a ratei natalității a cunoscut 3 etape:

Etapa I- (1950-1965), când rata brută a natalității s-a micșorat aproape de 2 ori , de la 38.9 de născuți-vii la 1000 de locitoriîn 1950 la 20 de născuți-vii la 1000 de locuitori în 1965

Etapa II- (1965-1990), în care se constată o stabilitate a acestui indicator în limitele 20 de născuți-vii la 1000 de locuitori și 17 născuți-vii la 1000 de locuitori.

Etapa III- (1990-2008), în care se atestă o scădere bruscă a ratei natalității de la 17,7 la mie la 10.9 la mie.3

Luând în considerare situatia celor doua state, menționăm că pentru ameliorarea ei este necesar să se întreprindă o serie de măsuri:

1. Trebuie să se susțină și să se încurajeze familiile tinere pentru nașterea celui de-al doilea și următorilor copii.

2. Politica demografică trebuie să fie îndreptată spre ameliorarea tuturor segmentelor vieții umane

3. Trebuie asigurat accesul liber la asistență medicală și socială pentru gravide,mame și copii.

Figura4: http://ro.wikipedia.org/wiki/Demografia_Republicii_Moldova

3 Cartea Verde a Republicii Moldova, pag. 11

Influența mortalității asupra economiei

Mortalitatea  spre deosebire de natalitate este un indicator al sporului natural care măsoară numărul de persoane care decedează raportat la o anumită populație.

Moartea este încetarea activităţii organismului sau, într-un sens mai larg, încetarea ireversibilă a metabolismului substanţei vii însoţită de dezintegrarea proteinelor. Indiferent de cauză, decesul rămâne un fenomen biologic care se produce într-un anumit cadru. Mortalitatea, ca fenomen social, are o individualitate proprie. Când ne referim la mortalitate trebuie să înţelegem că nu este vorba numai de suma deceselor într-o colectivitate umană (cifric), ci şi de un proces legic care se reflectă în durata medie de viaţă a unei anumite populaţii în condiţiile ei specifice de loc şi de timp, ca şi în cazul natalităţii. Nivelul şi evoluţia mortalităţii nu sunt determinate de caracterele biologice ale morţii ci de condiţiile economice şi culturale ale societăţii.

Factorii de mortalitate au posibilitatea de a interveni imediat după naştere şi pot limita durata de viaţă la diferite vârste. Astfel, după momentul intervenţiei decesului deosebim: - numărul născuţilor morţi raportat la numărul născuţilor vii; - numărul deceselor până la o săptămână raportat la numărul născuţilor vii; - născuţii morţi şi decedaţi până la o săptămână raportaţi la născuţii vii; - numărul deceselor până la o lună raportat la numărul născuţilor vii; - numărul deceselor până la un an raportat la numărul născuţilor vii; -care cuprinde proporţional toate decesele unei populaţii. În timp ce înregistrarea naşterilor găseşte o completare în recensământ, singura cale de cunoaştere şi studiu al deceselor rămâne înregistrarea lor.

Conform Organizației Mondiale a Sănătății primele zece cauze ale decesurilor pentru anul 2002 sunt:4

1. 12.6% Cardiopatia ischemica2. 9.7% Boli cerebrovasculare3. 6.8% Infecții ale tractului respirator inferior4. 4.9% HIV/SIDA5. 4.8% Bronhopneumonie obstructivă cronică6. 3.2% Diaree7. 2.7% Tuberculoză8. 2.2% Cancer de trahee/bronhii/plămâni9. 2.2% Malaria10.2.1% Accidentele rutiere

4 http://www.who.int/whr/2004/annex/topic/en/annex_2_en.pdf

Creşterea uriaşă a populaţiei din ultimele trei secole se datorează în primul rând scăderii mortalităţii prin controlul crescând al omului şi al societăţii asupra cauzelor de boală şi moarte; această scădere a fost determinată (după A. F. Dorn) de: -descoperirea de noi continente care au dat noi surse de alimente, de metale, etc.; -dezvoltarea comerţului, care a permis transportul alimentelor şi bunurilor importante la distanţe mari; -schimbarea tehnicii în agricultură şi dezvoltarea industriei moderne; -creşterea controlului asupra bolilor prin îmbunătăţirea locuinţei, alimentaţiei în general şi a celei cu apă, măsuri sanitare, medicină preventivă, vaccinări, asistenţă medicală, antibiotice, insecticide.

După Sauvy, factorii sociali ai longevităţii, asemănători dar nu identici cu cei enumeraţi anterior, ar fi următorii:

-creşterea puterii economice a individului; -creşterea educaţiei; -voinţa în ierarhizarea dorinţelor individului; -calitatea (şi cantitatea) aparatului medico-social.

Trecând către indici reduşi, mortalitatea generală începe să fie tot mai greu de combătut deoarece prevenirea şi tratarea bolilor degenerative depind nu numai de îmbunătăţirea condiţiilor generale social-economice, ci din ce în ce mai mult de progresele ştiinţei medicale. În scăderea mortalităţii generale prin reducerea bolilor transmisibile şi ale aparatului respirator este influenţată îndeosebi mortalitatea infantilă. Conform datelor statistice, indicatorul mortalității, la fel ca cel al natalității a cunoscut în cele 2 state o dinamică variată.

Astfel,după cel de-al Doilea Război Mondial, datorită îmbunătățirii condițiilor sanitare, în Romania se atestă o scădere bruscă a ratei mortalității. În anul 1947 aceasta era de 22,0‰ , iar în 1954- 11,5‰.

În perioada 1955-1959 rata mortalității a cunoscut o mișcare oscilatorie în jurul valorii de 10.0 decese la 1000 locuitori. Între anii 1955-1959 rata de mortalitate a oscilat în jurul valorii de 10,0 decese la 1000 locuitori. După anul 1960, mortalitatea a continuat trendul descendent, variind între 8,1‰ şi 9,2‰. În anii ’70 rata medie a fost de 9,5 decese la 1000 de locuitori, crescând uşor în anii ’80 la 10,5‰. Începând cu 1990 ratele de mortalitate au revenit la valorile înregistrate în anii 1953-1954 (11,6-11,5 decese la 1000 de locuitori), au crescut apoi treptat, având numeroase fluctuaţii şi cunoscând două vârfuri în perioadele 1996-1997 şi 2002-2003. Deşi în perioada 2010-2012 ratele de mortalitate au cunoscut o stabilitate în jurul valorii de 12 decese la 1000 locuitori, România se situează printre ţările europene cu o mortalitate ridicată. 5

În România, principalele cauze de mortalitate (2010) au fost reprezentate de: - bolile ap. circulator 729,6 decese la 100.000 locuitori - tumori 221,7 decese la 100.000 locuitori - bolile digestive 77,5 decese la 100.000 locuitori - bolile ap. respirator 59,4 decese la 100.000 locuitori

5 http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2013-10-9-15765618-0-mortalitan2012-2013.pdf

- accidente, traumatisme 56,1 decese la 100.000 locuitori

Figura 5: Mortalitatea infantilã pe cauze de deces, în anii 1965, 1980, 1990 si 2012Sursa: http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/pliante%20statistice/07-Speranta%20de%20viata_n.pdf

Figura 6 :

http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/pliante%20statistice/07-Speranta%20de%20viata_n.pdf

În Republica Moldova, mortalitate are o tendință descendentă,deși valoarea ei rămâne relativ înaltă în comparație cu țările dezvoltate. Evoluția acestui indice în perioada anilor 1950-2008 se caracterizează prin valori semnificative. Astfel,în perioada anilor 1950-1995 rata mortalității a scăzut de la 11.2‰ în anul 1950, la 6.2‰ în 1965, pentru ca în anul 1995 să crească la 12.2‰, cu o scădere semnificativă către anul 2008, la 11,8‰6

Analizând aceste date, observăm că odată cu scăderea deceselor şi prelungirea duratei medii de viaţă, s-a ivit un fenomen aparent paradoxal. S-a observat că o creştere a populaţiei nu se realizează numai pe baza natalităţii (factorul fundamental) ci şi prin reducerea mortalităţii. Pentru aceasta însă a trebuit pusă în evidenţă importanţa noţiunii de generaţie şi analizată situaţia coexistenţei diferitelor generaţii.

Figura7 : http://www.statistica.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=2936

Efectul de îmbătrânire a populației și consecințele lui în economie

Îmbătrânirea populației este una din problemele mondiale cu caracter demografic, care în următorul secol va afecta toată economia mondială. Acest fenomen se produce pe doua căi: ”de jos” prin scăderea fertilității și a natalității care conduc la micșorarea importanței relative a populației tinere și ”de sus” prin prelungirea speranței la viață care favorizează creșterea numărului de persoane ”de vârsta a treia”

6 Cartea Verde a Populației Republicii Moldova, pag12

Cauzele apariției fenomenului de îmbătrânire a populației sunt de natură socială și psihologică. In primul rand, datorită îmbunătățirii serviciilor medicale și a creșterii nivelului de trai a crescut speranța la viață a oamenilor. În consecință aceștia vor să-și păstreze locul de muncă pentru o perioadă cât mai lungă ca să aibă o sursă de venit sigur. Împlicarea îndelungată a persoanelor în vârstă pe piața muncii împiedică accesul la ea a tinerilor, ceea ce explică într-o măsură oarecare de ce aceștia nu se grăbesc să-și întemeieze o familie și scade natalitatea.

Alt factor care determină imbătrânirea populației poate fi considerat chiar progresul tehnologic și cel economic, întrucât stimulează concurența pe piață și dorința tinerilor de a obține un post de muncă cît mai bine plătit, ceea ce implică acumularea de cunoștințe cât mai calitative și conduce astfel la mărirea perioadei de școlarizare.

Emaniciparea femeilor este încă un factor care stimulează îmbătrânirea populației deoarece fiind preocupate de carieră și situația lor financiară ele neglijează familia și în special copiii. În prezent o familie are în medie 1-2 copii, în timp ce în secolul trecut numărul acestora varia între 3 și 5.

Ca orice fenomen social, îmbătrânirea populației are consecințe asupra structurii și evoluției economice a statului.

În România :

Figura8:Evoluţia Speranţei de viaţă

Sursa:http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/pliante%20statistice/07Speranta%20de%20viata_n.pdf

Figura 9:Evoluţia de viaţă

Sursa:http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/pliante%20statistice/07Speranta%20de%20viata_n.pdf

Figura 10: Speranţa de viaţă în Republica Moldova

Consecințele cele mai importante ale fenomenului de îmbătrânire a populației sunt:

1, Scăderea PIB-ului prin reducerea forței de muncă și capitalului

2. Presiunea asupra bugetului de stat care se realizează atât pe partea de venituri, prin afectarea creșterii economice, cât și pe partea de cheltuieli cu asistența socială și sănătatea.

3. Afectarea ratei interne de economisire și implicit a investițiilor.

4, Scăderea populației active

5. Decalajul mare dintre populația activă și cea întreținută

Concluzii

1. Între demografie și economie există o relație de interdependență clară

2. Atât România, cât și în R. Moldova, se confruntă cu un declin demografic grav care afectează negativ economiile naționale.

3. În ambele state se cere elaborarea unor programe îndreptate spre ameliorarea planificării familiale.

4. Pentru a putea redresa situația demografică și economică țările studiate trebuie să promoveze o politică de sprijinire și încurajare a populației tinere.

5. Sistemul serviciilor medicale din ambele state trebuie îmbunătățit.

6. Economia națională a Romăniei și cea a Republicii Moldova sunt amenințate de fenomenul de îmbătrânire a populației.

Bibliografie

1. Philippe Barthelemy, Roland Granier,Martine Robert ”Demografie și societate”

2. ”Cartea Verde A Populației Republicii Moldova”

3. Traian Rotariu, ”Demografia și sociologia populației”

4. statistica.md

5. insse.ro

6. http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2013-10-9-15765618-0-mortalitan2012-2013.pdf

7. http://ro.wikipedia.org/wiki/Demografia_Republicii_Moldova

8.Mircea Bulgaru , „Populație și dezvoltare economică”

9.Al. Pescaru „Elemente de demografie”

10. Cornelia Mureșan „ Evoluția demografică a României”

Influența natalității, mortalității și efectului de îmbătrânire asupra economiei României și Republicii Moldova

Profesor: Perțicaș Diana Studenți:David Ioana,

Cazacu Margarita

Oradea, 2015

Cuprins:

1. Aspecte demografice în economie

2. Relația de interdependență dintre factorii economici și demografici

3. Influența natalității asupra economiei

4. Influența mortalității asupra economiei

5. Efectul de îmbătrânire a populației și consecințele lui în economie

6. Concluzii

7. Bibliografie