Asimov - Baietelul Cel Urat

18
Isaac Asimov B!IE"ELUL CEL URÂT (volumul de povestiri ÎNTREBAREA FINAL! – NINE TOMORROWS, 1959) Edith Fellowes î"i netezi halatul, a"a cum f#cea întotdeauna înainte de a deschide u"a cu multe z#voare "i de a p#"i peste linia invizibil# ce desp#r$ea lumea lui Este de lumea lui Nu Este. Avea asupra ei blocnotesul "i pixul, de"i nu mai f#cea însemn#ri decât atunci când sim$ea nevoia absolut# a unui raport. De data aceasta, ducea cu ea o valijoar#. ! Juc# rii pentru b#ie$el, îi explicase zâmbind paznicului, c#ruia demult nu-i mai trecuse prin minte s-o întrebe ceva "i care-i f#cu semn s# treac#. %i ca întotdeauna, b#ie$elul cel urât "tiuse c# ea intrase "i alerg# spre ea, vorbind în felul lui, t#r#g#nat: ! Domni"oar# Fellowes... domni"oar# Fellowes... ! Ce s-a întâmplat, Timmie? spuse ea mângâindu-i p#rul castaniu "i zburlit de pe c#p"orul diform. ! O s# se-ntoarc# Jerry, s# ne juc#m împreun#? Îmi pare r# u de ce s-a-ntâmplat. ! Acum nu mai conteaz#, Timmie. De asta plângeai? El î"i feri privirea. ! Nu numai de asta, domni"oar# Fellowes. Am visat din nou... ! Acela"i vis? Domni"oara Fellowes strânse din buze. Bineîn$eles, episodul cu Jerry avea s# readuc# visul. El încuviin$# din cap. Din$ii s#i prea mari se dezgolir# când încerc# s# zâmbeasc#, iar buzele proeminente se alungir#. ! Când o s# fiu "i eu destul de mare ca s# ies afar#, domni"oar# Fellowes? ! În curând, r#spunse ea înceti"or, sim$ind c# i se frânge inima. În curând... Domni"oara Fellowes îl l#s# s#-i apuce mâna "i se bucur# de atingerea cald# a pielei groase "i uscate a palmei b#iatului. El o conduse prin cele trei camere ce alc#tuiau Sectorul Unu Staz# ! confortabile, sigur c# da, totu"i o temni$# etern# pentru b#ie$elul cel urât pe toat# durata celor "apte ("apte erau oare?) ani ai vie$ii lui. O trase de mân# spre fereastra dincolo de care se vedea un crâmpei de p# dure pitic# din lumea lui Este (ascuns# acum de v#lurile nop$ii), unde un gard "i mai multe panouri cu inscrip$ii nu îng#duiau nim#nui accesul f#r# aprobare. B#iatul î"i lipi nasul de geam. ! Afar#, acolo, domni"oar# Fellowes? ! Exist # locuri "i mai bune, locuri mai frumoase, r#spunse ea trist# privindu-i s#rmana fe$i"oar#, a"a cum se vedea din profil. Avea fruntea te"it#, acoperit# de smocuri de p#r. La ceaf#, craniul i se bomba, parc# îngreunând capul, astfel c# acesta era aplecat spre înainte, conferind întregului corp o $inut# gârbovit#. Arcadele osoase începuser# deja s# ias# în relief, întinzând pielea de deasupra ochilor. Gura larg# îi ie"ea în relief mult mai proeminent decât nasul, l#t#re$ "i turtit; cât despre b# rbie nici nu se putea vorbi ! exista doar maxilarul care se curba lin în jos "i spre înapoi. Era scund pentru vârsta lui "i picioarele butuc#noase îi erau cr#c#nate. Era un b#ie$el foarte urât, iar Edith Fellowes îl iubea mai mult decât orice pe lume. Fa$a ei nu se afla în raza vizual# a lui Timmie, a"a c# femeia îng#dui buzelor sale luxul de a tremura nervos. Ei nu aveau s#-l ucid#. Avea s# fac# tot ceea ce-i st#tea în putin$# ca s# previn# acest lucru. Absolut tot! Deschise valiza "i începu s# scoat# hainele din#untru. *** Cu trei ani în urm#, Edith Fellowes trecuse pentru prima dat# pragul companiei Staza, Inc. Pe atunci, nu avea nici cea mai vag# idee despre în$elesul cuvântului "Staz#", sau cu ce se ocupa compania. La urma urmelor, exceptându-i pe angaja$i, nimeni nu "tia mai multe. Mai precis, vestea fusese f#cut# public# a doua zi dup# sosirea ei. Anterior, compania publicase un anun$ prin care se c#uta, în vederea angaj#rii, o femeie care s# aib# cuno"tin$e de fiziologie "i experien$# farmaceutic# "i care s# iubeasc# copiii. Edith fusese doic# în maternitatea unui spital "i aprecia c# ar fi corespuns cerin$elor. Gerald Hoskins o studiase concentrat "i-"i sc#rpinase obrazul cu degetul mare. Î n mod reflex, domni"oara Fellowes se încordase, sim$ind cum îi zvâcne"te fa$a (cu nasul u"or asimetric "i cu sprâncenele pu$in cam prea late). "Nici el nu-i cine "tie ce F#t-Frumos", se gândise ea cu ranchiun#. "A început s# se îngra"e "i s# cheleasc#, "i are o gur# posac#." Îns# salariul men$ionat fusese considerabil mai mare decât sperase, de aceea t#cuse "i a"teptase. ! Iube"ti realmente copiii? întrebase Hoskins. ! N-a" fi afirmat c#-i iubesc, dac# n-ar fi fost adev#rat. ! Sau îi iube"ti doar pe cei dr#g#la"i? Pruncii dr#gu$i "i dolofani cu n#sucuri cârne, care uguie "i chicotesc? ! Copiii sunt copii, domnule Hoskins, "i tocmai cei care nu sunt dr#gu$i au mai mult# nevoie de ajutor decât ceilal$i. ! S# zicem atunci c# te lu#m... ! Pot în$elege c# m-a$i "i acceptat?

description

sf

Transcript of Asimov - Baietelul Cel Urat

Page 1: Asimov - Baietelul Cel Urat

Isaac Asimov B!IE"ELUL CEL URÂT

(volumul de povestiri ÎNTREBAREA FINAL! – NINE TOMORROWS, 1959) Edith Fellowes î"i netezi halatul, a"a cum f#cea întotdeauna înainte de a deschide u"a cu multe z#voare "i de a p#"i

peste linia invizibil# ce desp#r$ea lumea lui Este de lumea lui Nu Este. Avea asupra ei blocnotesul "i pixul, de"i nu mai f#cea însemn#ri decât atunci când sim$ea nevoia absolut# a unui raport.

De data aceasta, ducea cu ea o valijoar#. ! Juc#rii pentru b#ie$el, îi explicase zâmbind paznicului, c#ruia demult nu-i mai trecuse prin minte s-o întrebe

ceva "i care-i f#cu semn s# treac#. %i ca întotdeauna, b#ie$elul cel urât "tiuse c# ea intrase "i alerg# spre ea, vorbind în felul lui, t#r#g#nat: ! Domni"oar# Fellowes... domni"oar# Fellowes... ! Ce s-a întâmplat, Timmie? spuse ea mângâindu-i p#rul castaniu "i zburlit de pe c#p"orul diform. ! O s# se-ntoarc# Jerry, s# ne juc#m împreun#? Îmi pare r#u de ce s-a-ntâmplat. ! Acum nu mai conteaz#, Timmie. De asta plângeai? El î"i feri privirea. ! Nu numai de asta, domni"oar# Fellowes. Am visat din nou... ! Acela"i vis? Domni"oara Fellowes strânse din buze. Bineîn$eles, episodul cu Jerry avea s# readuc# visul. El încuviin$# din cap. Din$ii s#i prea mari se dezgolir# când încerc# s# zâmbeasc#, iar buzele proeminente se

alungir#. ! Când o s# fiu "i eu destul de mare ca s# ies afar#, domni"oar# Fellowes? ! În curând, r#spunse ea înceti"or, sim$ind c# i se frânge inima. În curând... Domni"oara Fellowes îl l#s# s#-i apuce mâna "i se bucur# de atingerea cald# a pielei groase "i uscate a palmei

b#iatului. El o conduse prin cele trei camere ce alc#tuiau Sectorul Unu Staz# ! confortabile, sigur c# da, totu"i o temni$# etern# pentru b#ie$elul cel urât pe toat# durata celor "apte ("apte erau oare?) ani ai vie$ii lui.

O trase de mân# spre fereastra dincolo de care se vedea un crâmpei de p#dure pitic# din lumea lui Este (ascuns# acum de v#lurile nop$ii), unde un gard "i mai multe panouri cu inscrip$ii nu îng#duiau nim#nui accesul f#r# aprobare.

B#iatul î"i lipi nasul de geam. ! Afar#, acolo, domni"oar# Fellowes? ! Exist# locuri "i mai bune, locuri mai frumoase, r#spunse ea trist# privindu-i s#rmana fe$i"oar#, a"a cum se

vedea din profil. Avea fruntea te"it#, acoperit# de smocuri de p#r. La ceaf#, craniul i se bomba, parc# îngreunând capul, astfel c# acesta era aplecat spre înainte, conferind întregului corp o $inut# gârbovit#. Arcadele osoase începuser# deja s# ias# în relief, întinzând pielea de deasupra ochilor. Gura larg# îi ie"ea în relief mult mai proeminent decât nasul, l#t#re$ "i turtit; cât despre b#rbie nici nu se putea vorbi ! exista doar maxilarul care se curba lin în jos "i spre înapoi. Era scund pentru vârsta lui "i picioarele butuc#noase îi erau cr#c#nate.

Era un b#ie$el foarte urât, iar Edith Fellowes îl iubea mai mult decât orice pe lume. Fa$a ei nu se afla în raza vizual# a lui Timmie, a"a c# femeia îng#dui buzelor sale luxul de a tremura nervos. Ei nu aveau s#-l ucid#. Avea s# fac# tot ceea ce-i st#tea în putin$# ca s# previn# acest lucru. Absolut tot! Deschise

valiza "i începu s# scoat# hainele din#untru. *** Cu trei ani în urm#, Edith Fellowes trecuse pentru prima dat# pragul companiei Staza, Inc. Pe atunci, nu avea nici

cea mai vag# idee despre în$elesul cuvântului "Staz#", sau cu ce se ocupa compania. La urma urmelor, exceptându-i pe angaja$i, nimeni nu "tia mai multe. Mai precis, vestea fusese f#cut# public# a doua zi dup# sosirea ei.

Anterior, compania publicase un anun$ prin care se c#uta, în vederea angaj#rii, o femeie care s# aib# cuno"tin$e de fiziologie "i experien$# farmaceutic# "i care s# iubeasc# copiii. Edith fusese doic# în maternitatea unui spital "i aprecia c# ar fi corespuns cerin$elor.

Gerald Hoskins o studiase concentrat "i-"i sc#rpinase obrazul cu degetul mare. În mod reflex, domni"oara Fellowes se încordase, sim$ind cum îi zvâcne"te fa$a (cu nasul u"or asimetric "i cu

sprâncenele pu$in cam prea late). "Nici el nu-i cine "tie ce F#t-Frumos", se gândise ea cu ranchiun#. "A început s# se îngra"e "i s# cheleasc#, "i are o

gur# posac#." Îns# salariul men$ionat fusese considerabil mai mare decât sperase, de aceea t#cuse "i a"teptase. ! Iube"ti realmente copiii? întrebase Hoskins. ! N-a" fi afirmat c#-i iubesc, dac# n-ar fi fost adev#rat. ! Sau îi iube"ti doar pe cei dr#g#la"i? Pruncii dr#gu$i "i dolofani cu n#sucuri cârne, care uguie "i chicotesc? ! Copiii sunt copii, domnule Hoskins, "i tocmai cei care nu sunt dr#gu$i au mai mult# nevoie de

ajutor decât ceilal$i. ! S# zicem atunci c# te lu#m... ! Pot în$elege c# m-a$i "i acceptat?

Page 2: Asimov - Baietelul Cel Urat

B#rbatul surâsese scurt "i, pentru o clip#, o expresie de frumuse$e absent# ap#ruse pe chipul s#u lat. ! M# decid iute. Deocamdat#, oferta nu-i decât sub forma de propunere. La fel de repede m# pot hot#rî s#

renun$ la dumneata. E"ti gata s# începi? Domni"oara Fellowes î"i încle"tase mâinile pe po"et# "i c#utase s# fac# ni"te calcule mentale rapide, apoi le ignorase

"i-"i urmase instinctul. ! Da. ! Perfect. Disear# activ#m Staza "i consider c# ar fi bine s# fii prezent#, ca s# intri imediat în rol. Asta se va

întâmpla la ora 20:30, de aceea a" dori s# te prezin$i la 19:30. ! Dar despre ce... ! Mul$umesc, asta-i tot deocamdat#. La un semnal nev#zut, o secretar# zâmbitoare p#trunsese în cabinet "i o condusese afar#. Domni"oara Fellowes r#m#sese câteva clipe holbându-se la u"a închis# a cabinetului lui Hoskins. Ce era Staza? Ce

leg#tur# exista între copii "i cl#direa aceea cu aspect de hangar ! cu angaja$i purtând ecusoane în piept, cu coridoare improvizate din pere$i temporari "i cu aerul general al unui obiectiv industrial?

Se întrebase dac# ar fi trebuit s# revin# spre sear#, ori s# n-o fac# "i s#-i dea o lec$ie individului acela arogant. %tia îns# c# avea s# vin#, fie "i numai pentru c# era roas# de curiozitate. Trebuia s# afle unde erau copiii.

*** Sosise la ora 19:30 "i nu fusese nevoie s#-"i anun$e prezen$a. To$i cei pe care-i întâlnise, b#rba$i "i femei

deopotriv#, p#reau s-o cunoasc# pe ea "i rolul care urma s#-l îndeplineasc#. Parc# fusese suit# pe o band# rulant# "i acum era deplasat# tot mai spre adâncul cl#dirii.

Hoskins se afla deja acolo, dar o privise "i o salutase cu un aer absent. Nici m#car nu-i oferise un scaun, dar femeia î"i luase singur# unul "i-l apropiase de balustrad#.

Se g#seau pe un balcon circular, deasupra unei s#li uria"e, ticsit# cu aparate ce p#reau o combina$ie între tablourile de comand# ale unor nave spa$iale "i consolele de calculator. Într-un sector al s#lii, o serie de pere$i alc#tuiau un soi de apartament lipsit de plafon, ca o c#su$# gigantic# pentru p#pu"i, în ale c#rei od#i se putea privi de sus.

Domni"oara Fellowes z#rise într-una din camerele acelea un cuptor cu microunde "i un frigider. Alt# odaie era echipat# cu toate cele necesare toaletei, iar în cea de-a treia înc#pere putea distinge cu claritate un p#tu$.

Hoskins discuta cu alt b#rbat; exceptând-o pe domni"oara Fellowes, ei erau singurii ocupan$i ai balconului. Hoskins nu-l prezentase pe necunoscut "i domni"oara Fellowes îl cercetase cu coada ochiului. Era de vârst# mijlocie, zvelt "i destul de ar#tos. Avea o must#cioar# "i ochi aler$i, care p#reau s# alerge peste tot.

! Hoskins, spusese el, nu voi pretinde nici o clip# c# în$eleg toate astea decât a"a cum le poate în$elege un neofit ! un neofit rezonabil de inteligent. Totu"i, dac# exist# un aspect care s#-mi fie mai neclar decât altele, atunci a" aminti problema selectivit#$ii. Nu po$i dep#"i o anumit# distan$# ! mi se pare firesc,

deoarece cu cât te îndep#rtezi mai mult, cu atât lucrurile devin mai neclare "i cheltuiala de energie cre"te. Pe de alt# parte, nu te po$i apropia oricât... Acesta-i aspectul care m# nedumere"te.

! &i-a" putea explica acest aparent paradox, Deveney, dac#-mi îng#dui s# folosesc o analogie. În clipa când auzise numele b#rbatului, domni"oara Fellowes îl identificase "i, f#r# s# vrea, se sim$ise impresionat#

! Candide Deveney, redactorul "tiin$ific de la Telenews, despre care se "tia c# era nelipsit în momentele istorice ale "tiin$ei. Îi recunoscuse "i chipul ! îl v#zuse cu ocazia amartiz#rii. Prin urmare, Hoskins întreprindea aici ceva foarte important.

! Dac# apreciezi c# poate fi de ajutor, surâsese Deveney, folose"te orice analogie dore"ti. ! Fii atent: nu po$i citi o carte cu litere obi"nuite, dac# se afl# la o dep#rtare mai mare de doi metri de ochii

t#i, dar o po$i citi, dac# o apropii la treizeci de centimetri. A"adar, cu cât o apropii mai mult, cu atât este mai bine. Pe de alt# parte, dac# apropii cartea la mai pu$in de doi centimetri de ochi, vei constata c#, din nou, nu mai distingi nimic. Altfel spus, nici prea aproape nu este bine.

! Hm-m-m... ! S#-$i mai ofer un exemplu. Um#rul dumitale drept se g#se"te la aproximativ "aptezeci "i cinci de centimetri de

vârful degetului ar#t#tor drept. Po$i s# atingi um#rul drept cu vârful degetului drept. Pe de alt# parte, cotul drept se g#se"te mult mai aproape de vârful degetului drept -la jum#tatea distan$ei respective. Conform unui ra$ionament simplu, el ar trebui s# fie mai u"or de atins ! cu toate acestea, este imposibil s# atingi cotul drept cu vârful degetului ar#t#tor drept. Din nou: nici prea aproape nu este bine.

! Pot folosi analogiile în emisiunea mea? întrebase Deveney. ! Bineîn$eles, cu mult# pl#cere. Am a"teptat suficient de mult pentru ca o persoan# ca dumneata s# aib# ce

prezenta. O s#-$i ofer tot ceea ce dore"ti. A sosit în sfâr"it momentul s# ar#t#m lumii ce anume am realizat. Te asigur c# oamenii vor fi ului$i.

F#r# s# vrea, domni"oara Fellowes se sim$ise impresionat# de siguran$a calm# a b#rbatului, care dovedea o t#rie remarcabil#.

! Cât de departe vei ajunge? întrebase Deveney. ! Patruzeci de mii de ani. Domni"oara Fellowes inspirase adânc. De ani? ***

Page 3: Asimov - Baietelul Cel Urat

În aer se sim$ea încordare. Personalul din fa$a consolelor de comand# de-abia se clintea. Un b#rbat vorbea monoton "i încet într-un microfon, rostind fraze scurte, lipsite de sens pentru domni"oara Fellowes.

Aplecându-se peste balustrada balconului "i privind concentrat, Deveney întrebase: ! Se va putea vedea ceva? ! Poftim? Nu. Absolut nimic, pân# nu se încheie opera$iunea. Detectarea se efectueaz# indirect, cumva

similar cu principiul de operare al radarului, atât doar c# în loc de unde, noi folosim mezoni. În anumite circumstan$e, mezonii c#l#toresc în trecut. Unii dintre ei sunt reflecta$i "i trebuie s# analiz#m reflec$iile acelea.

! Sun# destul de complex "i de dificil. Hoskins zâmbise scurt, ca de obicei. ! Este vorba despre produsul final a cincizeci de ani de cercetare. Ultimii zece ani au

fost coordona$i direct de c#tre mine. Da, este un procedeu complex "i dificil. B#rbatul cu microfon ridicase un bra$. ! De câteva s#pt#mâni, urmase Hoskins, am focalizat un moment anume. Am întrerupt contactul, l-am reluat

dup# ce am calculat propriile noastre trasee prin timp "i ne-am asigurat c# putem manipula fluxul temporal cu precizia necesar#. Acum, trebuie s# reu"easc#.

Cu toate acestea, fruntea i se brobonise de transpira$ie. Domni"oara Fellowes se trezise ridicându-se de pe scaun "i apropiindu-se de balustrad#. Nu v#zuse îns# nimic. ! Acum, "optise b#rbatul de la microfon. Urmase o t#cere ce se prelungise pe durata unei respira$ii, apoi dinspre casa p#pu"ilor r#sunase $ip#tul

însp#imântat al unui copil. Era un $ip#t de teroare pur#. De spaim# cople"itoare. Domni"oara Fellowes r#sucise capul într-acolo. Era implicat un copil! Pur "i simplu, uitase. Hoskins lovise cu pumnul în balustrad# "i rostise cu glas încordat, tremurând de satisfac$ie: ! Am reu!it. *** Domni"oara Fellowes coborâse gr#bit# sc#ri$a scurt#, în spiral#, îmboldit# de palma lui Hoskins, care o ap#sa între

omopla$i. B#rbatul nu-i adresase nici un cuvânt. Tehnicienii de la console se ridicaser# acum "i surâdeau, unii fumând, privindu-i pe cei trei care coborâser# în

sala principal#. Dinspre casa p#pu"ilor se auzea un zumzet intermitent. ! În Staz# se poate intra f#r# probleme, vorbise Hoskins c#tre Deveney. Am f#cut-o de o mie de ori. Se percepe

doar o senza$ie ciudat#, dar este foarte scurt# "i nu înseamn# nimic. P#"ise pe o u"# deschis#, într-o demonstra$ie t#cut#, iar Deveney, zâmbind încordat "i inspirând adânc, îl urmase. ! Domni"oar# Fellowes, zisese Hoskins. Vino, te rog! O chemase cu degetul, printr-un semn ner#bd#tor. Femeia încuviin$ase din cap "i p#"ise peste prag. Sim$ise un fior str#b#tându-i interiorul corpului, ca o furnic#tur#. În#untru, totul p#rea îns# normal. Se sim$ea mirosul de lemn al c#su$ei recent construite, dar parc# "i iz de... de

p#mânt reav#n. Se f#cuse lini"te acum ! nimeni nu vorbea !, îns# auzise târ"âit de pa"i, urmat de un râcâit, de parc#

cineva ar fi trecut un obiect aspru peste lemn... apoi un suspin adânc. ! Unde este? întrebase agitat# domni"oara Fellowes. Acestor b#rba$i lipsi$i de inimi chiar nu le p"sa? B#iatul se afla în dormitor; a"a numise domni"oara Fellowes camera cu p#tu$. Era gol pu"c#, iar pieptul mic "i murdar i se ridica "i cobora în ritmul unei respira$ii gâfâite. În jurul picioarelor

descul$e, cafenii, se z#reau bulg#ri de p#mânt "i brazde de iarb#. Dintr-acolo venea izul de sol, la care se ad#uga un altul, de materii intrate în putrefac$ie.

Hoskins z#rise privirea îngrozit# a femeii "i vorbise u"or iritat: ! Nu po$i smulge din trecut un b#iat care s# fie perfect curat, domni"oar# Fellowes. Pentru siguran$#, am fost

nevoi$i s# lu#m "i o por$iune din mediul imediat înconjur#tor. Sau ai fi preferat s# fi ajuns aici f#r# un picior, sau doar cu jum#tate de cap?

! V" rog! exclamase ea, cople"it# de repulsie. St#m locului, f#r# s# facem nimic? Bietul copil este îngrozit. %i murdar.

Avea dreptate. B#iatul era murdar de noroi "i de gr#sime animal#, iar pe coaps# avea o zgârietur# ro"ie "i umflat#. Când Hoskins se apropiase de el, b#ie$elul, care p#rea doar cu pu$in peste trei ani, se ghemuise "i se retr#sese

rapid. Ridicase buza superioar# "i mârâise "uierat ca o pisic# s#lbatic#. Hoskins îl prinsese de ambele bra$e "i-l ridicase de pe podea, în ciuda $ipetelor "i zvârcolelilor.

! &ine$i-l bine, încuviin$ase domni"oara Fellowes. În primul rând, are nevoie de o baie fierbinte. Trebuie sp#lat "i dezinfectat. Ave$i tot ce-i necesar? Dac# da, aduce$i-le aici. La început, voi avea nevoie "i de ajutoare. Dup# aceea, pentru Dumnezeu, cur#$a$i mizeria asta de pe podea!

D#dea ordine acum "i se sim$ea în apele ei. Era o doic# expert#, nu un spectator derutat, a"a c#-l studiase pe copil cu un ochi clinic ! "i ezitase pentru o clip#, "ocat#. V#zuse dincolo de murd#rie, de $ipete "i de inutilele lovituri ale mâinilor "i picioarelor. Îi v#zuse pe b#iat a"a cum era el.

Era cel mai urât copil pe care-l întâlnise în via$a ei. Era oribil de urât, din vârful capului diform "i pân# la picioarele cr#c#nate.

***

Page 4: Asimov - Baietelul Cel Urat

Ajutat# de trei b#rba$i, îl sp#lase pe b#iat, în vreme ce al$ii f#ceau cur#$enie în dormitor. Muncise în t#cere "i cumva furioas#, iritat# de permanentele zvârcolituri "i de zbieretele copilului, ca "i de du"urile lipsite de demnitate la care ea îns#"i era supus# la r#stimpuri.

Hoskins strecurase aluzia c# b#iatul nu avea s# fie dr#gu$, dar domni"oara Fellowes nici nu se gândise c# avea s# fie resping#tor de diform. În plus, trupul lui degaja o duhoare pe care s#punul "i apa abia dac# reu"eau s-o atenueze treptat.

Încercase dorin$a cople"itoare de a-l trânti pe b#ie$el, a"a s#punit cum era, în bra$ele lui Hoskins "i de a pleca imediat din locul acela, dar o oprise mândria profesional#. La urma urmelor, acceptase o slujb#... La asta se mai ad#uga "i privirea din ochii b#rbatului. O privire rece, gata s-o întrebe cu dispre$: "Doar copii dr#g#la"i, domni"oar# Fellowes?"

Hoskins st#tea pu$in într-o parte, uitându-se deta"at, "i surâsese scurt când îi prinsese privirea, parc# amuzat de indignarea femeii.

Domni"oara Fellowes hot#râse s# mai a"tepte pu$in, înainte de demisiona. Dac# ar fi f#cut-o în clipa aceea, ar fi fost înjositor pentru ea.

Apoi, când pielea copilului devenise de un roz suportabil "i mirosea a s#pun parfumat, ea se sim$ise oricum ceva mai bine. &ipetele se transformaser# în scâncete de epuizare, în vreme ce micu$ul privea atent, deplasându-"i ochii iute, suspicios "i înfrico"at, de la un ocupant al înc#perii la cel#lalt. Cur#$enia îi scotea în relief trupul sl#bu$, care tremura de frig dup# baie.

! Aduce$i-mi o c#m#"u$# de noapte! ceruse domni"oara Fellowes. C#m#"u$a ap#ruse imediat. Se p#rea c# totul fusese preg#tit, dar nimeni nu ac$iona pân# când ea nu d#dea

ordinele cuvenite, parc# l#sând-o în mod deliberat s# conduc#, f#r# s-o ajute în alt fel, pentru a o testa. Deveney se apropiase "i-i spusese: ! Îl $in eu, domni"oar#. Singur# nu vei reu"i s#-l îmbraci. ! Mul$umesc, încuviin$ase domni"oara Fellowes. Urmase, într-adev#r, o adev#rat# b#t#ile, dar reu"ise s#-i pun# c#ma"a de noapte, iar când b#iatul schi$ase un gest

ca "i cum ar fi vrut s-o sfâ"ie, femeia îl plesnise scurt peste mân#. B#ie$elul se înro"ise la chip, totu"i nu plânsese. R#m#sese privind-o, "i degetele r#"chirate ale unei mâini se

deplasaser# înceti"or peste $es#tura stranie a ve"mântului, pip#ind-o. "%i acum ce s# mai fac?" se gândise disperat# domni"oara Fellowes. To$i încremeniser#, parc# a"teptând ordinul ei... pân# "i b#ie$elul cel urât. ! A$i preg#tit mâncare? întrebase ea decis#. Lapte? Preg#tiser#. Aduseser# un c#rucior pe rotile, cu un compartiment frigorific con$inând trei sticlu$e de câte un sfert

de litru cu lapte, un cuptor cu microunde "i diverse fortifiante, sub form# de vitamine, pic#turi, siropuri "i altele la care nu avea vreme acum s# se uite. Existau, de asemenea, o mul$ime de semipreparate pentru copii, în cutii speciale cu sistem de autoînc#lzire.

Pentru început, folosise lapte simplu. În zece secunde, cuptorul înc#lzise lichidul la temperatura reglat#, apoi se oprise automat "i femeia turnase pu$in într-o farfurioar#. Era convins# de s#lb#ticia b#iatului. Acesta n-avea s# "tie cum s# foloseasc# o can#.

Încuviin$ând din cap, i se adresase: ! Bea. Bea. Ridicase farfurioara spre gura ei. B#iatul o privea atent, f#r# s# se mi"te. Brusc, domni"oara Fellowes trecuse la mijloace mai directe. Cu o mân#, apucase antebra$ul copilului "i înmuiase în

lapte degetele celeilalte mâini. Îl mânjise cu lapte peste gur#, astfel încât pic#turile îi curseser# pe obraji "i peste b#rbia te"it#.

B#ie$elul $ipase ascu$it, apoi î"i linsese buzele ude. Domni"oara Fellowes se retr#sese câ$iva pa"i. B#iatul se apropiase de farfurie, se aplecase deasupra ei, dup# care privise b#nuitor înd#r#t, parc# a"teptând s#

vad# un du"man; se aplecase din nou "i linsese pofticios laptele, ca o pisic#. Pleosc#ia. Nu se folosise de mâini ca s# ridice farfurioara.

Domni"oara Fellowes nu-"i mai putuse st#pâni repulsia "i o l#sase s# i se citeasc# pe chip. Probabil c# Deveney o observase, pentru c#-l întrebase pe Hoskins: ! Doica "tie? ! Ce s# "tiu? se încruntase domni"oara Fellowes. Deveney "ov#ise, dar Hoskins (cu aceea"i expresie de deta"are amuzat#) r#spunsese: ! Po$i s#-i spui chiar dumneata. ! Poate c# nu b#nuie"ti, domni"oar#, rostise reporterul, îns# e"ti prima femeie din istoria civiliza$iei umane

care îngrije"te un copil din Neanderthal. *** ! Trebuia s# fi fost anun$at#, se r#sucise ea spre Hoskins cu un aer de agresivitate st#pânit#. ! De ce? Cu ce ar fi diferit lucrurile? ! A$i spus c# va fi vorba despre un copil... ! %i acesta nu-i un copil? Ai avut vreodat# un c#$el sau un pisoia", domni"oar#? Animalele acelea vi se par mai

apropiate de "omenesc"? Dac# ar fi fost vorba despre un pui de cimpanzeu, ai fi fost scârbit#? Domni"oar# Fellowes, e"ti doic#. În dosarul dumitale se men$ioneaz# c# ai activat trei ani într-o maternitate. Ai refuzat vreodat# s# îngrije"ti un copil diform?

Femeia sim$ise cum îi dispare aplombul. ! Putea$i, totu"i, s#-mi fi spus, repetase ea pe un ton domol. ! Ca s# fi refuzat slujba? De fapt, mai dore"ti s-o p#strezi?

Page 5: Asimov - Baietelul Cel Urat

O privise inexpresiv, în timp ce Deveney se retr#sese în cel#lalt cap#t al od#ii; copilul terminase laptele, linsese farfuria "i se uitase la domni"oara Fellowes cu chip umed "i ochi mari, rug#tori.

Dup# aceea, gesticulase spre lapte "i emisese o rafal# scurt# de sunete repetate, alc#tuite din guturale "i clic#ituri ale limbii.

! Vorbe"te! exclamase surprins# domni"oara Fellowes. ! Bineîn$eles, aprobase Hoskins. Homo neanderthalensis nu este, de fapt, o specie aparte, ci mai degrab# o

subspecie a lui Homo Sapiens. De ce n-ar vorbi? Probabil c# mai dore"te lapte. Domni"oara Fellowes întinsese mâna, cu un gest reflex, spre sticla de lapte, dar Hoskins o prinsese de încheietur#. ! Înainte de continua, domni"oar#, a" dori s# "tiu dac# p#strezi slujba. Femeia se eliberase cu un gest nervos. ! Ce vre$i s# spune$i, c# dac# n-a" r#mâne, nu l-a$i mai hr#ni? O s# mai r#mân... o vreme. Turnase lapte în farfurioar#. ! Te vom l#sa singur# cu b#iatul, domni"oar#, spusese Hoskins. Aceasta este singura u"# de acces în Staza Unu

"i este bine încuiat# "i p#zit#. A" dori s# înve$i modul cum se opereaz# încuietoarea care, desigur, va fi adaptat# pentru amprentele dumitale, nu numai pentru ale mele. Spa$iile de deasupra ! ar#tase spre locul unde ar fi trebuit s# se afle plafoanele ! sunt de asemenea p#zite "i vom fi avertiza$i dac# aici se petrece ceva nelalocul lui.

! Adic# voi fi supravegheat#? se revoltase domni"oara Fellowes. Î"i amintise cum, din balcon, z#rise aproape perfect interiorul apartamentului. ! Nu, nu, o lini"tise Hoskins, intimitatea î$i va fi respectat# pe deplin. "Paza" const# exclusiv din senzori

electronici, care transmit date ce pot fi interpretate numai de un calculator. Pân# la alte dispozi$ii, domni"oar#, începând din seara aceasta, î$i vei petrece nop$ile cu copilul. În timpul zilei, vei fi liber#, conform unui orar pe care $i-l vei fixa personal. O s#-$i îng#duim aceast# libertate.

Domni"oara Fellowes privise derutat# apartamentul. ! De ce îns# toate aceste precau$ii, domnule Hoskins? B#iatul este periculos? ! Este vorba despre consumul energetic, domni"oar#. Copilul n-are voie s# p#r#seasc#

apartamentul. Niciodat#! Nici m#car pentru o clip#. Indiferent care ar fi motivul. Nici chiar pentru a-i salva via$a. Nici chiar pentru a salva via$a dumitale, domni"oar#. E clar?

Doica ridicase b#rbia. ! În$eleg o dispozi$ie, domnule Hoskins, iar meseria mea obi"nuie"te s# pun# sarcinile de serviciu înaintea binelui

personal. ! Perfect atunci. Dac# ai nevoie de ceva, anun$#-ne. Cei doi b#rba$i ie"iser#. *** Domni"oara Fellowes se întorsese c#tre b#ie$el. Acesta o privea, iar farfurioara mai con$inea lapte. R#bd#toare,

femeia încercase s#-i arate cum s# ridice vasul "i s#-l duc# la gur#. El se împotrivise, totu"i se l#sase atins f#r# s# $ipe. O privea necontenit, cu ochi însp#imânta$i, a"teptând gestul tr#d#tor. Ea se pomenise mângâindu-l, încercând s#

înainteze încet cu degetele spre p#rul lui, l#sându-l s# vad# tot ceea ce f#cea, s#-"i dea seama c# nu exista nici un pericol.

Reu"ise s#-i mângâie p#rul, pentru o clip#. ! O s#-$i ar#t cum se folose"te baia, îi spusese dup# aceea. Crezi c# vei putea înv#$a? Vorbea lent, cu blânde$e, "tiind c# el nu putea pricepe cuvintele, dar sperând c# avea s# reac$ioneze pozitiv fa$#

de tonul vocii. B#ie$elul se lansase din nou într-o fraz# alc#tuit# din clic#ituri ale limbii. ! Te pot $ine de mân#? îl întrebase ea. Întinsese mâna spre el; b#iatul o privise. R#m#sese cu mâna întins# "i a"teptase. Palma b#ie$elului avansase încet

c#tre ea. ! A"a, a"a, îl încurajase. El o apropiase pân# la doi centimetri, dup# care curajul îi pierise "i o smucise înapoi. ! Nu-i nimic, vorbise calm domni"oara Fellowes, o s# încerc#m "i mai târziu. Nu vrei s# stai aici? Lovise u"urel cu palma în salteaua patului. Orele se scurseser# încet, iar progresele erau minime. Doica nu reu"ise s#-l înve$e s# utilizeze nici baia "i nici

patul. Ba chiar, dup# ce dovedise semne clare de oboseal#, b#ie$elul se a"ezase pe jos, dup# care, printr-o mi"care rapid#, se rostogolise sub pat.

Domni"oara Fellowes se aplecase s#-l priveasc#, iar ochii lui clipiser# "i el clic#ise ceva din limb#. ! Bine, încuviin$ase ea, dormi acolo, dac# te sim$i mai în siguran$#. Închisese u"a dormitorului "i se retr#sese în camera cea mare, unde i se adusese un pat de campanie. La insisten$a

ei, odaia fusese acoperit# cu un plafon improvizat. "B#rba$ii #"tia idio$i", se gândise, "vor trebui s#-mi instaleze o oglind#, o servant# "i un lavabou separat, dac# se a"teapt# s#-mi petrec nop$ile aici."

*** Somnul venea greu. Se pomenise tr#gând cu urechea spre eventualele zgomote din camera al#turat#. B#iatul nu

putea ie"i, nu? Pere$ii erau verticali "i foarte înal$i... dar dac# el se putea coco$a ca o maimu$#? Hoskins spusese totu"i c# de sus îi supravegheau senzori electronici.

"Poate fi oare periculos?" se întrebase ea deodat#. "M-ar putea ataca?"

Page 6: Asimov - Baietelul Cel Urat

În nici un caz; Hoskins nu amintise despre a"a ceva. În nici un caz n-ar fi l#sat-o singur#, dac#... Încercase s# râd# de propriile ei temeri. Pu"tiul n-avea decât trei-patru ani"ori. Cu toate acestea, nu reu"ise s#-i

taie unghiile. Dac# în timp ce ea dormea, o ataca, folosindu-se de din$i "i de unghii... Începuse s# respire accelerat. Ce prostie... de"i... Ascultase concentrat# "i de data asta auzise ceva. B#ie$elul plângea. Nu $ipa, de fric# sau de mânie; nu zbiera "i nici nu urla. Plângea înceti"or, "i plânsetul lui era scâncetul

dezn#d#jduit al unui copil foarte, foarte singur. Pentru întâia oar#, domni"oara Fellowes se gândise înfiorat#: "S#r#cu$ul!" Era, desigur, un copila"; ce conta forma c#p"orului s#u? Era un copila" r#mas orfan într-un fel în care nici un

copil nu mai fusese pân# atunci. Nu-i disp#ruser# doar mama "i tat#l, ci întreaga sa specie. R#pit din epoca sa, r#m#sese acum singura creatur# de felul lui din lume. Ultima! Singura!

Femeia se sim$ise cople"it# de mil# "i în acela"i timp de ru"ine pentru propria ei indiferen$#. Strângându-"i c#ma"a de noapte pe lâng# coapse (f#r# s# vrea, se gândise: "Mâine, trebuie s#-mi aduc un capot"), coborâse din pat "i intrase în odaia copilului.

! B#ie$elule, "optise ea, b#ie$elule... Inten$ionase s# caute sub pat, dar renun$ase, gândindu-se la posibilitatea unei mu"c#turi. Aprinsese lumina de

veghe "i tr#sese patul într-o parte. Micu$ul era ghemuit într-un col$, cu genunchii strân"i la piept, privind-o cu ochi înl#crima$i "i tem#tori. În lumina difuz#, nu i se mai p#ruse resping#tor. ! Bietul b#ie$el, murmurase domni"oara Fellowes, s#r#cu$ul de el! Când îl mângâiase pe p#r, îl sim$ise încordându-se, apoi se destinsese. ! S#r#cu$ul de el. Nu vrei s# te $in în bra$e? Se a"ezase pe podea lâng# el, mângâindu-i încet "i ritmic p#rul, obrazul, bra$ul. Începuse s# murmure înceti"or un

cântecel lin "i blând. B#iatul în#l$ase capul "i-i privise buzele, parc# minunându-se de sunetele auzite. Îl tr#sese mai aproape de ea, în vreme ce o asculta. Îi ap#sase u"or c#p"orul, aducându-l pe um#rul ei. Î"i

strecurase bra$ul pe sub picioru"ele sale "i, cu o mi"care lent#, îl ridicase în poal#. Continua s# cânte, repetând întruna aceea"i strof# simpl#, "i leg#nându-se înainte "i înapoi, înainte "i înapoi. B#ie$elul se oprise din plâns, iar dup# o vreme sunetul regulat al respira$iei sale o anun$ase c# adormise. Extrem de grijulie, domni"oara Fellowes împinsese p#tu$ul în pozi$ia ini$ial# "i a"ezase copilul pe cear"af. Îl

acoperise "i se uitase la el. În somn, ar#ta destins "i ca orice alt b#ie$el adormit. Nu conta atât de mult c# era urât. Nu mai conta aproape deloc.

Pornise în vârful picioarelor spre u"#, apoi se gândise: "%i dac# se treze"te?" Se întorsese, luptându-se cu ea îns#"i, apoi oftase "i se furi"# în p#tu$. Era prea mic pentru un adult. Fusese

asaltat# de crampe, iar absen$a tavanului o nemul$umea, îns# mâna b#ie$elului se strecurase în mâna ei "i, cumva, domni"oara Fellowes adormise în pozi$ia aceea.

*** Se de"teptase tres#rind, cu impulsul de a $ipa. Abia reu"ise s#-"i în#bu"e exclama$ia printr-un geam#t. B#iatul o

privea cu ochi larg deschi"i. Câteva clipe nu-"i amintise cum ajunsese în p#tu$ul lui, dup# care, încet "i precaut, f#r# s#-l sl#beasc# din ochi, întinsese un picior "i-l coborâse pe podea, apoi pe cel#lalt.

Privise iute "i nervos spre plafonul inexistent "i-"i încordase mu"chii, preg#tindu-se s# se ridice. În aceea"i clip#, b#ie$elul întinsese dege$elele lui butuc#noase "i-i atinsese buzele, morm#ind ceva. Femeia se înfiorase sub atingere. În lumina zilei, copilul era teribil de urât. B#ie$elul vorbise din nou. Deschisese larg gura "i f#cuse un gest cu mâna, de parc# de acolo ar fi ie"it ceva. Domni"oara Fellowes b#nuise despre ce era vorba "i întrebase cu glas tremur#tor: ! Vrei s# cânt? B#iatul nu r#spunsese, ci îi privise gura. Cu glas u"or fals, domni"oara Fellowes începuse cântecelul pe care-l cântase în timpul nop$ii, iar b#ie$elul cel urât

zâmbise. Se leg#nase stângaci, aproximativ în ritmul muzicii, "i emisese un soi de gâlgâit care ar fi putut s# fie începutul unui hohot de râs.

În sinea ei, doica suspinase. Farmecul muzicii ce-mblânze"te pân# "i fiarele...! Muzica putea fi de ajutor. ! A"teapt#, spusese ea. Las#-m# s# m#-mbrac. Dureaz# numai un minut. Dup# aceea, î$i preg#tesc ceva de

mâncare. Se îmbr#case iute, permanent con"tient# de absen$a tavanului. B#iatul r#m#sese în pat, privind-o atunci când intra

în raza lui vizual#. De fiecare dat#, ea îi zâmbise "i fluturase din mân#. În cele din urm#, el îi r#spunsese printr-un gest similar "i domni"oara Fellowes se sim$ise încântat#.

! Vrei gri" cu lapte? îl întrebase când terminase cu toaleta. Preg#tise masa în doi timpi "i trei mi"c#ri, apoi îi f#cuse semn s# vin# la ea. Fie c# pricepuse gestul, fie c#-l ademenise aroma, b#ie$elul coborâse din pat. Doica încercase s#-i arate cum s# foloseasc# o lingur#, dar copilul se retr#sese speriat. "Avem timp destul la

dispozi$ie", se gândise ea. Se mul$umise s# insiste ca el s# ridice castrona"ul cu propriile sale mâini. Stângaci, v#rsând mare parte din con$inut, b#iatul reu"ise în cel din urm# "i înghi$i majoritatea gri"ului.

De data aceasta, îi pusese laptele într-un pahar, iar piciul scâncise, descoperind c# deschiderea acestuia era prea

! Replic# din piesa The Mourning Bride, actul I, scena I, de dramaturgul englez William Congreve

Page 7: Asimov - Baietelul Cel Urat

mic# pentru a-"i afunda gura în#untru. Femeia îi $inuse mâna, obligând-o s# cuprind# paharul cu degetele, s#-l ridice "i s#-l duc# la gur#.

Din nou, v#rsase pe el destul, dar, iar#"i, înghi$ise mare parte din lapte, iar domni"oara Fellowes era obi"nuit# cu murd#ria.

Spre surprinderea "i u"urarea ei, baia se dovedise o chestiune mai pu$in complicat#. Copilul în$elesese ce se a"tepta din partea lui.

Doica se pomenise mângâindu-l pe p#r "i spunându-i: ! E"ti un b#ie$el bun. Un b#ie$el de"tept. %i, spre imensa ei satisfac$ie, b#iatul surâsese. "Când zâmbe"te", î"i spusese ea, "este aproape acceptabil." *** Ceva mai târziu în cursul zilei, sosiser# reporterii. Domni"oara Fellowes $inuse b#iatul în bra$e, iar el se ag#$ase disperat de ea, în timp ce, de cealalt# parte a u"ii, se

filma "i se fotografia. Agita$ia îl speriase pe micu$, care începuse s# plâng#, dar abia dup# zece minute domni"oara Fellowes primise aprobarea s# se retrag# "i s# duc# pu"tiul în alt# camer#.

Femeia reap#ruse îmbujorat# de indignare, ie"ise din apartament (prima dat# dup# optsprezece ore) "i închisese u"a în urma ei.

! Cred c# v-ajunge! O s#-mi ia destul timp pân#-l lini"tesc. V# rog s# pleca$i! ! Imediat, imediat, încuviin$ase reprezentantul lui Times-Herald. Este îns# chiar un copil de Neanderthal

sau o fars#? ! V# asigur, intervenise Hoskins de undeva din spate, c# nu-i vorba despre nici o fars#. Copilul este un autentic

Homo neanderthalensis. ! Este b#iat sau fat#? ! B#iat, r#spunsese sec domni"oara Fellowes. ! B#iatul-maimu$#, spusese cel de la News. Asta-i! Un b#iat-maimu$#. Cum se comport#? ! Ca orice alt b#ie$el, replicase nervos domni"oara Fellowes. Nu-i câtu"i de pu$in b#iat-maimu$#. Se nume"te...

#-#-#, Timothy, Timmie ! "i se comport# absolut normal. Alesese numele Timothy la întâmplare; fusese primul care-i venise în minte. ! Timmie, b#iatul-maimu$#, repetase individul de la News "i,dup# cum se dovedi, aceea avea s# fie

denumirea sub care urma s#-l cunoasc# întreaga lume. Reporterul de la Globe se r#sucise spre Hoskins: ! Domnule Hoskins, ce inten$iona$i s# face$i cu b#iatul-maimu$#? ! Planul meu ini$ial, ridicase din umeri b#rbatul, a luat sfâr"it atunci când am dovedit c# este posibil s#-l

aducem în prezent. B#nuiesc c# de acum vor fi interesa$i antropologii "i fiziologii. La urma urmelor, de$inem o fiin$# aflat# la limita umanului. De la ea ar trebui s# înv#$#m multe despre noi "i despre str#mo"ii no"tri.

! Cât timp îl ve$i $ine aici? ! Pân# când spa$iul în care se afl# ne va fi mai necesar decât persoana lui. Probabil înc# destul timp. ! Nu-l pute$i scoate de acolo, întreb# reporterul de la News, ca s# instal#m echipamente subeterice "i s#

facem o transmisiune în direct? ! Îmi pare r#u, dar copilul nu poate p#r#si Staza. ! De fapt, ce este Staza? ! Oho, î"i îng#duise Hoskins unul dintre zâmbetele sale fugare, asta ar necesita cam multe explica$ii, domnilor.

Timpul, a"a cum îl cunoa"tem noi, nu exist# în Staz#. Camerele de acolo se g#sesc în interiorul unei sfere invizibile care nu apar$ine pe de-a întregul Universului nostru. De aceea, copilul a putut fi extras din fluxul temporal.

! Sta$i pu$in, intervenise nemul$umit tot cel de la News, cum st# treaba asta? Doica intr# "i iese din apartament.

! Acela"i lucru îl pute$i face "i dumneavoastr#, r#spunsese Hoskins calm. V-a$i deplasa paralel cu liniile de for$# temporal# "i n-ar fi implicat un consum sau un câ"tig de energie. Copilul a fost îns# adus din trecut. A traversat liniile acelea "i a acumulat poten$ial temporal. Dac# l-am aduce în Universul "i în timpul nostru, consumul de energie ar fi atât de mare încât s-ar arde toat# re$eaua electric# "i întregul Washington s-ar cufunda în bezn#. Când l-am adus, am prins "i o parte din solul pe care se afla, iar acesta va fi evacuat doar pu$in câte pu$in.

Reporterii înregistrau gr#bi$i cuvintele lui Hoskins. Nu în$elegeau totul "i erau convin"i c# nici publicul n-avea s# în$eleag#, dar limbajul era "tiin$ific "i altceva nu conta.

! Sunte$i dispus s# participa$i disear# la o emisiune în direct? întrebase cel de la Times-Herald. ! Cred c# da, încuviin$ase Hoskins, apoi plecaser# cu to$ii. Domni"oara Fellowes privise dup# ei. În$elesese la fel de pu$in ca "i ziari"tii explica$iile despre Staz# "i despre for$e

temporale, totu"i clarificase o problem#. Domiciliul for$at al lui Timmie (pe nea"teptate, se trezise c# se gândea la b#ie$el numai sub numele acela) era real, nu impus în mod arbitrar de Hoskins. Se p#rea c# n-avea s#-l poat# scoate niciodat# din Staz#.

Bietul copil... S#r#cu$ul... Îl auzise scâncind "i se gr#bise s#-l aline. *** Domni"oara Fellowes nu avusese posibilitatea s# vad# emisiunea în direct a lui Hoskins "i, de"i aceasta se

Page 8: Asimov - Baietelul Cel Urat

transmisese în toat# lumea, ba chiar "i la avanposturile selenare, ea nu ajunsese în apartamentul unde locuiau doica "i b#ie$elul cel urât.

Hoskins ap#ruse în diminea$a urm#toare, vesel "i radios. ! A mers bine emisiunea? întrebase domni"oara Fellowes. ! Perfect. Ce mai face... Timmie? Domni"oara Fellowes se sim$ise mul$umit# de folosirea numelui. ! Este bine. Vino aici, Timmie, domnul acesta dr#gu$ n-o s#-$i fac# nici un r#u! Timmie r#m#sese îns# în cealalt# odaie; de dup# tocul u"ii, ap#reau la r#stimpuri câte o "uvi$# de p#r încâlcit sau

un col$ de ochi. ! Ba chiar, urmase femeia, se adapteaz# remarcabil. Este destul de inteligent. ! Te suprinde? Ea ezitase o clip#, dup# care r#spunsese: ! Da. Cred c#-l considerasem un b#iat-maimu$#. ! B#iat-maimu$# sau nu, a f#cut multe pentru noi. A f#cut cea mai mare reclam# posibil# companiei. Am dat

lovitura, domni"oar#, am dat lovitura! P#rea c# simte nevoia s#-"i comunice cuiva bucuria, chiar "i domni"oarei Fellowes. ! Chiar a"a? replicase ea, invitându-l s# vorbeasc#. B#rbatul î"i afundase mâinile în buzunare "i începu: ! De zece ani, lucr#m pe muchie de cu$it, cer"ind fiecare b#nu$ ori de câte ori se ivea ocazia. A trebuit s#

renun$#m la toate proiectele de cercetare, cu excep$ia acestuia. Am riscat totul "i, când spun asta, s# "tii c# a"a a fost. Încercarea de a aduce în prezent un om din Neanderthal ne-a costat fiecare le$caie pe care am reu"it s-o împrumut#m sau s-o fur#m ! "i unii bani au fost cu adev"rat deturna$i din fondurile altor proiecte, pe care le-am utilizat f#r# aprobare legal#. Dac# experimentul n-ar fi reu"it, d#deam faliment.

! De aceea nu exist# plafoane? întrebase domni"oara Fellowes. ! Poftim? o privise nedumerit Hoskins. ! Nu v-au mai r#mas bani pentru plafoane? ! Aha, am în$eles. Nu, acesta a fost doar unul dintre motive. Nu puteam "ti cu exactitate dinainte ce vârst#

avea neanderthalianul. Detectarea în timp este doar aproximativ# "i am fi putut nimeri un exemplar uria" "i s#lbatic. S-ar fi putut s# fie nevoie s#-l îngrijim de la distan$#, ca pe un animal de la gr#dina zoologic#.

! Dar, fiindc# n-a fost cazul, pute$i monta plafoane? ! Acum, da. Acum avem suficien$i bani. Ni s-au promis fonduri din toate direc$iile. E grozav,

domni"oar#! Chipul lui masiv str#lucea de un zâmbet care nu pierise nici când plecase. "Este un b#rbat destul de dr#gu$", gândise domni"oara Fellowes "atunci când e luat prin surprindere "i uit# s# fie

prea savant." Mai reflectase pu$in, întrebându-se dac# era însurat, apoi î"i alungase gândul respectiv, pe jum#tate stingherit#. ! Timmie! strigase ea. Vino aici, Timmie! *** În lunile ce trecuser#, domni"oara Fellowes se sim$ise devenind parte integrant# din Staza, Inc. C#p#tase un birou

pe u"a c#ruia fusese scris numele ei; o camer# foarte apropiat# de casa p#pu"ilor (nu încetase nici o clip# s# numeasc# altfel câmpul de Staz# care înconjura ca o sfer# apartamentul lui Timmie). Salariul i se majorase substan$ial. Casa p#pu"ilor c#p#tase plafoane, mobilierul fusese completat "i îmbun#t#$it, se mai ad#ugase o sal# de baie ! ba chiar,

femeia primise un apartament personal în incinta Institutului "i, uneori, nu dormea nop$ile cu Timmie. Între casa p#pu"ilor "i apartamentul ei fusese stabilit# o leg#tur# interfon "i Timmie înv#$ase cum s-o utilizeze.

Domni"oara Fellowes se obi"nuise cu Timmie, ba chiar devenise tot mai pu$in con"tient# de urâ$enia lui. Într-o zi, se pomenise privind un b#ie$el obi"nuit, de pe strad#, "i fruntea înalt# a acestuia i se p#ruse neatr#g#toare, ca "i b#rbia pronun$at#. Trebuise s# se scuture, ca s# rup# vraja.

Chiar mai pl#cut# fusese obi"nuirea cu vizitele ocazionale ale lui Hoskins. Era limpede c# b#rbatul aprecia orice evadare din func$ia sa, tot mai complex#, de "ef al Stazei, Inc. "i c# se ata"ase sentimental de copilul de la care pornise totul, îns# domni"oarei Fellowes i se p#rea c#-i f#ceau pl#cere "i conversa$iile cu ea.

Aflase, de altfel, câte ceva despre Hoskins. El inventase metoda de analiz# a reflec$iilor razei mezonice care p#trundea în trecut, ca "i metoda de stabilire a Stazei; r#ceala lui era numai un efort de a ascunde un suflet bun "i... ah, da, era însurat.

Singurul aspect cu care domni"oara Fellowes nu se putea acomoda era angajarea ei într-un experiment "tiin$ific. În ciuda eforturilor constante, se pomenea implicat# direct, ajungând pân# la dispute cu fiziologii.

O dat#, Hoskins o g#sise clocotind de furie. N-aveau nici un drept... n-aveau absolut nici un drept! Chiar dac# era un Neanderthal, b#ie$elul nu era un animal.

Se uita dup# ei, orbit# de mânie; privea pur "i simplu u"a deschis# "i auzea plânsetele lui Timmie, când îl observase pe Hoskins. Cine "tie de cât# vreme se afla în fa$a ei?

! Pot s# intru? întrebase b#rbatul. Doica încuviin$ase cu un gest scurt din cap, apoi se gr#bise spre Timmie, care se ag#$ase de ea, prinzând-o "i cu

picioru"ele lui cr#c#nate ! înc# sub$iri, atât de sub$iri... Hoskins îl privise, apoi rostise grav: ! Pare nefericit. ! Nu-l învinov#$esc, replicase domni"oara Fellowes. Îl sâcâie zilnic cu recolt#ri de sânge "i cu teste. Îi dau numai

Page 9: Asimov - Baietelul Cel Urat

regimuri alimentare sintetice, care n-ar hr#ni nici un animal. ! %tii bine c# sunt regimuri ce nu pot fi testate pe oameni. ! Dar n-ar trebui s# le încerce nici pe Timmie! Domnule Hoskins, insist! Mi-a$i spus c# venirea lui Timmie v-

a adus celebritate. Dac# ave$i cât de pu$in# recuno"tin$# pentru asta, trebuie s#-i $ine$i la dep#rtare de s#rmanul b#iat, cel pu$in pân# cre"te îndeajuns ca s# în$eleag# mai multe. Dup# fiecare "edin$# medical#, are co"maruri "i nu mai poate dormi. V# previn, ! se ambalase ea deodat# !, nu-i mai las în#untru!

Î"i d#duse seama c# $ipase ultimele cuvinte, dar nu se putuse st#pâni. ! %tiu c#-i un Neanderthal, urmase pe un ton mai potolit, îns# exist# multe lucruri pe care neglij#m s# le

apreciem la Neanderthali. Am citit despre ei. Au avut o cultur# proprie "i au fost autorii unora dintre cele mai însemnate inven$ii ale omenirii. Domesticirea animalelor, de pild#, roata, sau diversele tehnici de cioplire a pietrei. Au avut chiar "i preocup#ri spirituale. Îngropau mor$ii "i puneau lâng# ace"tia obiectele personale, ceea ce dovede"te c# ei credeau în via$a dup# moarte. Putem spune c# au inventat religia. Toate astea nu-nseamn# c# Timmie are dreptul la un tratament omenesc?

Îl atinsese u"or pe b#iat cu palma pe fundule$, trimi$ându-l în camera sa. Când u"a se deschisese, Hoskins zâmbise scurt z#rind juc#riile din#untru.

! Î"i merit# juc#riile, rostise femeia pe un ton defensiv. Altceva nu are "i le merit#, dup# toate prin care trece. ! Nu, nu, s# "tii c# n-am nici o obiec$ie. M# gândeam doar cât de mult te-ai schimbat din acea prim# zi, când

erai destul de furioas# c# $i-am b#gat un Neanderthal pe gât. ! Cred c# nu..., "optise domni"oara Fellowes dar nu-"i terminase fraza. Hoskins schimbase subiectul. ! Cam ce vârst# poate avea, domni"oar#? ! Nu pot preciza, fiindc# nu "tim cum se dezvoltau Neanderthalii. Dup# statur#, ar trebui s# aib# vreo trei

ani, totu"i specia a fost în general scund# "i, cu toate h#r$uielile la care este supus, probabil c# nici nu se dezvolt#. Pe de alt# parte, dup# modul cum înva$# engleza, a" zice c# a trecut de patru ani.

! Din rapoarte, n-am sesizat nimic referitor la înv#$area englezei. ! Nu vorbe"te decât cu mine, cel pu$in deocamdat#. Este foarte speriat de ceilal$i "i nu-i de mirare. Poate îns#

cere un obiect sau mâncare. Practic, poate indica orice-i trebuie "i în$elege aproape tot ceea ce-i spun. Desigur ! "i-l privise cu "iretenie pe b#rbat, încercând s# aprecieze dac# era momentul cuvenit !, dezvoltarea lui s-ar putea

s# nu mai continue. ! De ce? ! Orice copil necesit# stimulare, iar Timmie duce o via$# izolat#. Eu fac tot ce pot, îns# nu stau permanent

cu el "i nu sunt tot ceea ce are el nevoie. Domnule Hoskins, vreau s# spun c# are nevoie m#car de un tovar#" de joac#. B#rbatul încuviin$ase înceti"or din cap. ! Din p#cate, este singur, nu? S#rmanul! Domni"oara Fellowes se destinsese imediat. ! V# place Timmie, nu? Era atât de bine s# vad# c# "i altcineva $inea la b#ie$eii ! Sigur c# da, zisese Hoskins "i, garda lui fiind coborât#, domni"oara Fellowes putuse s#-i vad# oboseala din

ochi. Imediat, abandonase planurile ini$iale "i remarcase îngrijorat#: ! P#re$i extenuat. ! Adev#rat? În cazul #sta, trebuie s#-ncerc s# m# prefac mai vioi. ! Presupun c# Staza, Inc. este suprasolicitat# "i asta v# r#pe"te tot timpul. ! A"a-i, oftase Hoskins. Este vorba despre animale, vegetale "i minerale, în p#r$i egale. Am impresia c# n-ai v#zut

exponatele noastre, domni"oar#... ! Nu, nu le-am v#zut, dar nu pentru c# n-a" fi fost interesat#. Pur "i simplu, am fost prea ocupat#. ! Acum, nu mai e"ti chiar atât de ocupat#, rostise el, parc# hot#rându-se brusc. Te sun mâine la ora 11 "i

te conduc personal. De acord? ! Cu pl#cere, zâmbise ea fericit#. B#rbatul încuviin$ase din cap, îi r#spunsese la zâmbet "i plecase. Tot restul zilei, domni"oara Fellowes fredonase un cântecel. Avea senza$ia ! era ridicol, desigur ! c#... c#-

"i fixase o întâlnire sentimental#. A doua zi, Hoskins sosise punctual, surâz#tor "i amabil. Doica î"i schimbase halatul cu o rochie. Desigur, una cu o

croial# sobr#; totu"i, de ani de zile nu se mai sim$ise atât de feminin#. Hoskins o complimentase cu gravitate "i ea acceptase complimentele cu o gra$ie la fel de oficial#. Se gândise c# era,

într-adev#r, un prolog perfect. Apoi, sosise gândul urm#tor: "Prolog... pentru ce?" Abandonase introspec$iile, gr#bindu-se s#-i spun# la revedere lui Timmie "i s#-l asigure c# avea s# se întoarc#

repede. Verificase dac# b#ie$elul "tia de unde s#-"i ia de mâncare. Hoskins o condusese în aripa cea nou# a cl#dirii, în care femeia nu mai intrase pân# atunci. În aer se sim$ea miros

de vopsea, iar zgomotele slabe "i îndep#rtate dovedeau c# extinderea continua. ! Animale, vegetale "i minerale, repetase el cuvintele din ziua anterioar#. Animalele se g#sesc acolo "i sunt

exponatele noastre cele mai spectaculoase. Spa$iul era împ#r$it în mai multe incinte, fiecare fiind o sfer# Staz# individual#. Hoskins p conduse pân# la

fereastra de vizionare a uneia "i femeia privise în#untru. V#zuse acolo ceva ce i se p#ruse a fi un pui de g#in# acoperit cu solzi "i având coad# de reptil#. Cl#tinându-se pe cele dou# picioru"e sub$iri, puiul alerga de la un perete la cel#lalt, iar capul delicat, de pas#re, încununat de o creast# osoas# ca de coco", se r#sucea dintr-o parte în alta. Ghearele cu

Page 10: Asimov - Baietelul Cel Urat

care erau înzestrate micu$ele lui membre anterioare se încle"tau "i se descle"tau întruna. ! Este dinozaurul nostru, explicase Hoskins. Îl avem de câteva luni. Nu "tiu când îi vom putea da

drumul. ! Dinozaur? ! Te a"teptai la un gigant? ! Cred c-a fost o reac$ie normal#, se înro"ise domni"oara Fellowes. %tiu îns# c# au existat "i specii mai mici. ! Te rog s# m# crezi c#-i exact ceea ce ne-am dorit. De obicei, este investigat, dar se pare c# acum are o or#

de pauz#. S-au descoperit câteva lucruri interesante. De pild#, nu are sângele rece, ci de$ine o modalitate, imperfect#, de p#strare a temperaturii interne, superioar# celei din mediul ambiant. Din p#cate, este un mascul. De când l-am adus, încerc#m s# g#sim o femel#, dar înc# n-am avut noroc.

! De ce c#uta$i o femel#? O privise încruntat. ! Ca s# putem avea posibilitatea de a ob$ine ou# fertile "i pui de dinozaur. ! A"a-i, ce întrebare prosteasc# din partea mea! Dup# aceea, Hoskins o condusese în sec$iunea trilobi$ilor. ! Acela este profesorul Dwayne de la Universitatea Washington, îi explicase el. Este specialist în chimie

nuclear# "i analizeaz# concentra$ia izotopilor din oxigenul apei. ! De ce? ! Este ap# din "supa primordial#", veche de peste cinci sute de milioane de ani. Concentra$ia izotopilor ofer#

temperatura oceanului la momentul respectiv. Întâmpl#tor, Dwayne însu"i nu este deloc interesat de trilobi$i, dar al$ii se ocup# exclusiv cu disec$ia lor. Ei sunt noroco"ii, pentru c# nu le trebuie decât bisturiuri "i microscoape. Dwayne trebuie s# poarte dup# el un spectrograf masiv, ori de câte ori are de efectuat o experien$#.

! De ce? Nu poate... ! Nu, nu poate. Nu poate scoate absolut nimic din incint#. V#zuser# dup# aceea specimene de plante primitive "i e"antioane de roc#. Acelea erau vegetalele "i mineralele.

Fiecare specimen era studiat de un cercet#tor. Parc# s-ar fi g#sit într-un muzeu; un muzeu adus la via$# "i slujind drept centru de cercetare.

! Dumneavoastr# trebuie s# supraveghea$i toate astea, domnule Hoskins? ! Doar indirect, domni"oar#. Slav# cerului, am subordona$i! Pe mine m# intereseaz# doar aspectele

teoretice ale problemei: natura timpului, tehnica detec$iei intertemporale mezonice "i altele. Le-a" schimba pe toate pentru o metod# de detectare a obiectelor aflate la mai pu$in de zece mii de ani în trecut. Dac# am putea ajunge în epocile istorice ale omenirii...

Fusese întrerupt de agita$ia din jurul unei incinte îndep#rtate, dinspre care se auzea vociferând un glas ascu$it. Hoskins se încruntase.

! Scuz#-m#, murmur# "i se gr#bise într-acolo. Domni"oara Fellowes îl urmase, încercând s# $in# pasul, f#r# s# alerge. ! Trebuie s# termin câteva etape vitale ale cercet#rii! protesta un b#rbat vârstnic cu o barb# îngust# "i

înv#p#iat la fa$#. Nu-n$elege$i? Un tehnician în salopet#, având brodat# pe buzunarul de la piept monograma SI (Staza, Inc.), îi explicase situa$ia

lui Hoskins: ! Din capul locului, s-a stabilit cu domnul profesor Ademewski c# specimenul nu poate

r#mâne decât dou# s#pt#mâni. ! Nu "tiam cât vor dura cercet#rile! se înfierbântase Ademewski. Nu sunt profet. ! Domnule profesor, rostise Hoskins, trebuie s# ne în$elege$i c# dispunem de un spa$iu limitat.

Specimenele trebuie schimbate. Bucata aceea de calcopirit# trebuie s# se întoarc# înapoi, deoarece mul$i oameni a"teapt# alt e"antion.

! De ce n-o pot lua cu mine? ! %ti$i prea bine c#-i imposibil. ! Câteva kilograme nenorocite de roc#? De ce? ! %ti$i foarte bine c# nu ne putem îng#dui un asemenea consum de energie! ! Chestiunea este, intervenise tehnicianul, c# domnul Ademewski, contrar specifica$iilor, a

încercat s# scoat# piatra, iar eu am fost pe punctul s# dezactivez Staza, f#r# s# "tiu c# dumnealui se afla acolo. Se l#sase t#cerea, iar Hoskins se întorsese cu un aer oficial "i rece spre cercet#tor. ! Este adev#rat, domnule profesor? Ademewski î"i dresese glasul. ! Nu mi s-a p#rut c# fac... Hoskins ridicase mâna "i apucase un fir aflat în exteriorul incintei respective. Tr#sese de el. Domni"oara Fellowes, care privea în interior, la e"antionul de roc# banal# ce stârnise disputa, tres#rise brusc când

acesta disp#ruse. Incinta era goal#. ! Domnule profesor, vorbise Hoskins, permisul dumneavoastr# de acces în Staz# este anulat

definitiv. Regret! ! Dar... ! Îmi pare r#u. A$i violat una dintre regulile cele mai stricte. ! Voi face apel la Asocia$ia Interna$ional#... ! N-ave$i decât! Într-un asemenea caz, nu vi se va da niciodat# dreptate. Se r#sucise cu spatele spre profesorul care protesta "i (înc# palid de furie) se adresase domni"oarei Fellowes:

Page 11: Asimov - Baietelul Cel Urat

! Accep$i o invita$ie ia prânz? *** O condusese în separeul directorilor din sala de mese a companiei. Îi salutase pe cei de acolo "i o prezentase pe

domni"oara Fellowes, firesc "i degajat, de"i ea se sim$ea oarecum stânjenit#. "Ce vor crede despre mine?" se întrebase "i încercase cu disperare s# afi"eze un aer cât mai sobru "i profesional. ! Ave$i deseori parte de asemenea incidente? se interesase ea. M# refer la profesorul acela... Apoi, luase furculi$a "i începuse s# m#nânce. ! Nu, r#spunsese ap#sat b#rbatul. Este prima dat# c# s-a întâmplat a"a ceva. Desigur, am discu$ii permanente cu

cercet#torii "i trebuie s#-i conving c# n-au voie s# ia specimenele din#untru, dar acum a fost prima dat# când cineva a trecut realmente la fapte.

! &in minte c#, odat#, vorbea$i despre consumul energetic. ! A"a este. Am încercat, bineîn$eles, s#-l lu#m în considerare "i este imposibil s# nu se întâmple "i accidente, de

aceea trebuie s# avem surse energetice speciale, care s# poat# sus$ine consumul provocat de o ie"ire accidental# din Staz#. Asta nu înseamn#, totu"i, c# am dori s# vedem cum, într-o jum#tate de secund#, se duce pe apa Sâmbetei rezerva energetic# acumulat# într-un an... sau c# ne-am putea permite acest lucru, f#r# s# ne întârziem cu ani buni planurile de dezvoltare. În plus, imagineaz#-$i c# profesorul s-ar fi g#sit în incint# în momentul dezactiv#rii Stazei.

! Ce s-ar fi întâmplat? ! Obiectele "i cobaii pe care i-am utilizat în asemenea experimente au disp#rut. Probabil c# au ajuns în

trecut ! ca s# zic a"a, au fost târâ$i de e"antionul care revenea în timpul lui de obâr"ie. Din acest motiv, a trebuit s# ancor#m acele obiecte din interiorul Stazei pe care nu dorim s# le pierdem "i procedura respectiv# este destul de complicat#. Nefiind ancorat, profesorul ar fi disp#rut o dat# cu roca în Pliocen, la dou# s#pt#mâni ! timpul cât piatra a stat în laborator ! dup# ce fusese luat# de acolo.

! Îngrozitor! ! Nu pentru profesor, te asigur. Dac# ar fi fost atât de incon"tient s-o fac#, asta ar fi meritat. Închipuie-

$i îns# ce efect ar fi avut vestea, dac# ar fi ajuns la cuno"tin$a publicului. Atât ne-ar fi trebuit ! s# se afle de pericolele poten$iale. Toate subven$iile ni s-ar fi sistat, uite-a"a!

Pocnise din degete "i plimbase absent mâncarea prin farfurie. ! Nu l-a$i fi putut aduce înapoi? întrebase domni"oara Fellowes. La fel cum a$i adus piatra? ! Nu. O dat# ce un obiect se întoarce în timp, focalizarea ini$ial# se pierde ! se face excep$ie atunci

când avem interes s-o men$inem, ceea ce nu era cazul acum. De fapt, nu-i niciodat# cazul. Reg#sirea profesorului ar fi necesitat o refocalizare, ceva similar cu aruncarea unei undi$e în ocean cu inten$ia de a prinde un anumit pe"te. Dumnezeule, m# îngrozesc când m# gândesc câte m#suri de precau$ie am luat pentru evitarea accidentelor! Fiecare incint# Staz# este prev#zut# cu propriul ei dispozitiv de dezactivare ! asta deoarece fiecare incint# are alt# focalizare "i trebuie s# poat# fi dezactivat# independent de celelalte. Cu toate acestea, nici unul dintre dispozitive nu-i ac$ionat decât în ultima clip#, iar ac$ionarea nu se poate face decât din exteriorul Stazei. Dup# cum ai v#zut, modalitatea respectiv# necesit# un oarecare efort fizic "i nu se poate petrece accidental.

! Dar... istoria nu se modific#, dac# deplasa$i obiecte prin timp? Hoskins ridicase din umeri. !Teoretic, a"a ar trebui s# fie. În practic#, istoria nu se modific#, cu excep$ia unor cazuri neobi"nuite.

Scoatem mereu obiecte din Staz# ! molecule de aer, bacterii, praf... Cam zece la sut# din consumul nostru energetic acoper# micropierderile de aceast# natur#. Dar chiar "i deplasarea unor obiecte de dimensiuni mari prin timp determin# schimb#ri ce se amortizeaz#. S# lu#m, de pild#, calcopirita aceea din Pliocen. Este posibil ca, datorit# absen$ei de dou# s#pt#mâni, vreo insect# s# nu-"i mai reg#seasc# ad#postul "i s# moar#. Asta ar putea determina, la rândul, ei o serie întreag# de schimb#ri, îns# matematica Stazei indic# faptul c# seria este convergent#. Dimensiunile schimb#rilor se reduc în timp "i se revine la starea ini$ial#.

! Adic#... realitatea se vindec# singur#? ! Putem zice "i a"a. Dac# extragi un om din Timp sau dac#-l trimi$i în trecut, "rana" este mai mare. Dac#

individul este unul obi"nuit, rana se va t#m#dui la fel ca în cazul unui obiect. Desigur, foarte mul$i ne bombardeaz# cu cereri de a-l aduce în prezent pe Lincoln, pe Mohamed sau pe Lenin. A!a ceva nu se poate. Chiar dac# am putea depista aceste personaje, modificarea realit#$ii prin extragerea unuia dintre modelatorii istoriei ar fi prea sever# ca s# se mai amortizeze. Exist# metode prin care putem calcula dac# o schimbare va fi prea important#, "i atunci ne ferim s# atingem limita respectiv#.

! Atunci, Timmie... ! El nu ridic# nici o problem# în direc$ia asta. Realitatea se g#se"te în siguran$#. De"i... ! Privise iute

spre femeie "i continuase: Nu conteaz#. Spuneai ieri c# Timmie are nevoie de un tovar#" de joac#. ! Da, surâsese încântat# domni"oara Fellowes. Crezusem c# n-a$i fost atent. ! Ba da. L-am îndr#git pe b#ie$el, apreciez sentimentele dumitale fa$# de el "i am vrut s#-$i explic despre ce-i

vorba. Ai v#zut cu ce ne ocup#m "i ai deslu"it câte ceva din dificult#$ile cu care ne confrunt#m, deci "tii de ce, oricât am dori-o, nu-i putem asigura lui Timmie un tovar#".

! Nu pute$i? repetase femeia dezam#git#. ! &i-am explicat... Ar trebui s# avem un noroc extraordinar ca s# d#m peste alt Neanderthal de vârsta lui "i !

chiar dac# am avea norocul acela ! prezen$a altei fiin$e umane în Staz# ar spori riscurile. Domni"oara Fellowes pusese linguri$a pe mas# "i rostise hot#rât: ! Domnule Hoskins, nu m# referisem doar la acest aspect. Nu doresc s# aduce$i alt Neanderthal în prezent. %tiu

Page 12: Asimov - Baietelul Cel Urat

c# este imposibil. Mult mai u"or ar fi s# aduce$i alt copil, care s# se joace cu Timmie. ! Copilul unui om? o privise el uimit. ! Alt copil, repetase domni"oara Fellowes pe un ton de-a dreptul ostil acum. Timmie este om. ! Nici prin gând nu mi-a trecut a"a ceva. ! De ce? De ce nu v-a trecut? Ce vi se pare nefiresc? A$i smuls copilul acesta din epoca lui "i l-

a$i transformat într-un ve"nic prizonier. Nu-i datora$i chiar nimic? Domnule Hoskins, dac# în lumea aceasta exist# vreun b#rbat care s# fie tat#l copilului din toate punctele de vedere, cu excep$ia celui biologic, atunci dumneavoastr# sunte$i acela. De ce nu pute$i face pentru el un lucru atât de neînsemnat?

! Tat"l lui? exclamase Hoskins, sculându-se nesigur. Domni"oar#, dac# n-ai nimic împotriv#, te voi conduce înapoi.

Reveniser# la casa p#pu"ilor într-o t#cere pe care nici unul dintre ei n-o întrerupsese. *** Mult# vreme dup# aceea, domni"oara Fellowes îl v#zuse pe Hoskins doar în treac#t. Uneori îi p#rea r#u de cele

întâmplate; alteori, când Timmie era mai absent ca de obicei sau când petrecea ore întregi, t#cut, în fa$a ferestrei, femeia se gândea cu ur#: "B#rbat stupid!"

Cu fiecare zi, vorbirea lui Timmie se îmbun#t#$ise "i devenise tot mai exact#. Nu sc#pase de un soi de accent moale, t#r#g#nat, pe care domni"oara Fellowes îl g#sea de-a dreptul delicios. Când era surescitat, revenea la clic#iturile din limb#, îns# o f#cea tot mai rar. Se p#rea c# uitase de zilele de dinainte s# ajung# în prezent ! dac# n-ar fi fost visele.

Pe m#sur# ce crescuse, fiziologii î"i pierduser# interesul fa$# de el, iar locul lor fusese preluat de psihologi. Domni"oara Fellowes nu era sigur# dac# nu cumva îi detesta pe ace"tia mai mult decât pe primii. Disp#ruser# seringile de recoltare, vaccinurile "i regimurile alimentare speciale. Acum, Timmie era pus s# treac# peste bariere, ca s# ajung# la hran# "i ap#. Trebuia s# ridice panouri, s# deplaseze bare, s# se întind# dup# frânghii. Iar "ocurile electrice slabe îl f#ceau s# plâng# "i o înnebuneau pe domni"oara Fellowes.

Nu voia s# se duc# la Hoskins; nu voia s# i se plâng#, deoarece ori de câte ori se gândea la el î"i amintea chipul lui, de partea cealalt# a mesei din separeu, ochii i se umezeau "i se gândea: "B#rbat stupid, stupid!"

Apoi, într-o bun# zi, glasul lui Hoskins r#sunase pe nea"teptate în casa p#pu"ilor: ! Domni"oar# Fellowes! Doica ie"ise f#r# s# schi$eze un zâmbet, netezindu-"i halatul, "i se oprise surprins#, trezindu-se în prezen$a unei

femei palide, zvelte, de în#l$ime mijlocie. P#rul blond "i tenul îi confereau un aspect de fragilitate. Înapoia ei, încle"tat cu o mân# de fust#, se z#rea un b#ie$a" de vreo patru ani, cu chip rotund "i ochi mari.

! Scumpa mea, vorbise Hoskins, aceasta este domni"oara Fellowes, doica b#iatului. Domni"oar# Fellowes, so$ia mea.

Aceea era so$ia lui Hoskins? Nu ar#ta a"a cum "i-o imaginase domni"oara Fellowes. La urma urmelor, de ce nu? Era normal ca un b#rbat ca Hoskins s#-"i aleag# o f#ptur# pl#pând# ca tovar#"# de via$#. Dac# asta-"i dorea...

Se str#duise s# se comporte cât mai firesc. ! Bun# ziua, doamn# Hoskins. Acesta este... b#ie$elul dumneavoastr#? Era într-adev"r o surpriz#. %i-l imaginase pe Hoskins în calitate de so$, dar nu ca p#rinte, decât, desigur... Întâlnise

privirea grav# a b#rbatului "i se îmbujorase. ! Da, el este b#iatul meu, Jerry, zise Hoskins. Jerry, spune-i "bun# ziua" domni"oarei. Accentuase oare, pu$in, cuvântul "el"? Voise s# spun# c# acela era fiul s#u, iar nu... Jerry se înfundase "i mai mult în fusta mamei sale "i murmurase un salut. Ochii doamnei Hoskins cercetau peste

um#rul doicii, parcurgând înc#perea, c#utând ceva. ! Haide$i s# intr#m, zisese b#rbatul. Haide, scumpo! Când treci pragul, vei încerca o u"oar# senza$ie nepl#cut#,

dar foarte scurt#. ! Îl lua$i "i pe Jerry? întrebase domni"oara Fellowes. ! Bineîn$eles. El va fi tovar#"ul de joac# al lui Timmie. Dumneata ai spus c# Timmie are nevoie de un tovar#" de

joac#. Sau ai uitat? ! Dar... ! Îl privi complet surprins#. ! B#ie$elul dumneavoastr"? ! Al cui altul? replic# el cu subîn$eles. Nu asta doreai? Hai, scumpo. Haidem! Doamna Hoskins îl ridicase pe Jerry în bra$e cu un efort v#dit "i, "ov#ind, p#"ise peste prag. Jerry se zb#tuse,

detestând senza$ia. ! Creatura este aici? întrebase doamna Hoskins. N-o v#d. ! Timmie, strig# domni"oara Fellowes. Vino încoace! Timmie privise pe dup# tocul u"ii, uitându-se la b#ie$elul venit în vizit#. Bra$ele doamnei Hoskins se încordaser#

vizibil. ! Gerald, "optise ea, e"ti sigur# c# nu-i nici un pericol? ! Dac# v# referi$i la Timmie, intervenise prompt domni"oara Fellowes, nici nu poate fi vorba despre a"a ceva.

Este un b#ie$el manierat. ! Totu"i, este un s#i... un s#lbatic. Efectul emisiunilor despre b#iatul-maimu$#. ! Nu este un s#lbatic, rosti ap#sat domni"oara Fellowes. Este la fel de lini"tit "i de în$eleg#tor ca orice copil

de cinci ani "i jum#tate. Sunte$i extrem de generoas#, doamn#, acceptând ca b#iatul dumneavoastr# s# se joace cu Timmie, îns# nu ave$i motive de îngrijorare.

! Nu "tiu dac# voi accepta, pufnise doamna Hoskins.

Page 13: Asimov - Baietelul Cel Urat

! Scumpo, am stabilit deja, intervenise b#rbatul. S# nu mai începem o discu$ie. Las#-l pe Jerry jos. Doamna Hoskins se conformase "i b#iatul se lipise cu spatele de ea, privind ochii ce-l fixau din cealalt# camer#. ! Vino încoace, Timmie, spuse domni"oara Fellowes, nu-$i fie team#! Înceti"or, Timmie avansase în odaie. Hoskins se aplecase "i descle"tase degetele lui Jerry de pe fusta mamei sale. ! Retrage-te, scumpo. D#-le copiilor o "ans#. B#ie$ii st#teau fa$# în fa$#. De"i mai mic ca vârst#, Jerry era cu doi centimetri mai înalt "i, în prezen$a staturii sale

drepte "i a capului propor$ionat, grotescul lui Timmie era, brusc, la fel de pronun$at ca "i în primele zile. Buzele domni"oarei Fellowes tremuraser#. Micu$ul Neanderthal vorbise primul, cu o "ov#ial# copil#reasc#. ! Cum te cheam#? întrebase el "i întinsese gâtul înainte, parc# pentru a cerceta mai îndeaproape tr#s#turile

celuilalt. Speriat, Jerry r#spunsese printr-un brânci puternic care-l trântise pe Timmie. Amândoi începuser# s# plâng#

zgomotos "i doamna Hoskins î"i luase copilul în bra$e, în timp ce domni"oara Fellowes, clocotind de o mânie în#bu"it#, îl ridicase pe Timmie "i-l alinase.

! Instinctiv nu se plac, comentase doamna Hoskins. ! La fel de instinctiv ca oricare al$i doi copii care nu se cunosc, replicase so$ul ei pe un ton obosit.

Acum, pune-l jos pe Jerry "i las#-l s# se acomodeze. De fapt, ar fi chiar mai bine s# plec#m. Domni"oara Fellowes o s# mi-l aduc# pe Jerry ceva mai târziu "i-l voi trimite acas# cu "oferul.

*** În ora urm#toare, ambii b#ie$ei fuseser# extrem de agita$i. Jerry plânsese dup# mama lui, o lovise pe domni"oara

Fellowes, dar în cele din urm# îng#duise s# fie convins s# sug# o acadea. Timmie c#p#tase "i el una, iar dup# o or# domni"oara Fellowes îi determinase s# se joace cu acela"i set de cuburi, de"i în col$uri opuse ale camerei.

Femeia se sim$ise stânjenitor de recunosc#toare fa$# de Hoskins atunci când i-l dusese pe Jerry. C#utase o modalitate prin care s#-i mul$umeasc#, dar b#rbatul o împiedicase prin morga lui oficial#. Poate c# n-o

putea ierta c#-l f#cuse s# se simt# ca un tat# crud. Poate c#, la urma urmelor, faptul c#-"i adusese propriul s#u copil constituia o încercare de a dovedi atât c# era un tat# bun pentru Timmie, cât "i faptul c# nu era tat#l lui. Ambele simultan!

De aceea, doica reu"ise s# spun# doar: ! Mul$umesc. V# mul$umesc foarte mult. Iar b#rbatul reu"ise s# spun# doar: ! N-ai pentru ce. Devenise o rutin#. De dou# ori pe s#pt#mân#, Jerry era adus pentru o or# de joac#, extins# ulterior la dou# ore.

Copiii î"i înv#$aser# numele "i obiceiurile "i se jucaser# împreun#. Dup# primul val de recuno"tin$#, domni"oara Fellowes constatase c# nu-l pl#cea pe Jerry. Era mai voinic "i mai

greoi, dominator în toate privin$ele, "i-l împingea pe Timmie într-un rol complet secundar. Singurul lucru care o f#cea s# accepte situa$ia era faptul c#, în ciuda dificult#$ilor, Timmie a"tepta cu tot mai mult# încântare apari$iile periodice ale tovar#"ului s#u de joac#.

"Altceva nu avea micu$ul", ofta femeia în sinea ei. O dat#, privindu-i, se gândise: "Cei doi copii ai lui Hoskins, unul f#cut cu so$ia "i cel#lalt cu Staza." În vreme ce ea... "Dumnezeule", î"i spusese, ap#sându-"i tâmplele cu podul palmelor "i sim$indu-se ru"inat#, "sunt geloas#!" *** ! Domni"oar# Fellowes, spusese Timmie (prev#z#toare, doica nu-i îng#duise niciodat# s#-i spun# în alt fel), eu

când o s# merg la "coal#? Ea îi privise ochii c#prui, curio"i, "i-i mângâiase u"or p#rul aspru "i cre$. Era partea cea mai neîngrijit# a b#iatului,

deoarece îl tundea ea îns#"i, în vreme ce Timmie se foia sub foarfec#. Femeia nu ceruse un ajutor calificat, deoarece neorânduiala tunsorii slujea la mascarea proeminen$elor craniului.

! Unde ai auzit de "coal#? îl întrebase. ! Jerry merge la "coal#. La gr#-di-ni-$#, silabisise el cu aten$ie. Merge în multe locuri. Afar#. Eu când voi

putea merge afar#, domni"oar# Fellowes? Ea sim$ise o împuns#tur# în inim#. Bineîn$eles, nu avea cum s#-l împiedice pe Timmie s# aud# tot mai multe despre

lumea exterioar#, în care b#ie$elul n-avea s# poat# intra niciodat#. ! P#i, se pref#cuse vesel#, ce s# faci la gr#dini$#? ! Jerry spune c# joac# jocuri "i au videobenzi. Zice c# sunt mul$i copii. Zice... zice... Se gândise, apoi ridicase triumf#tor ambele mânu$e cu degetele r#"chirate. ! Zice c# sunt atâ$ia. ! &i-ar pl#cea s# vezi videobenzi? întrebase domni"oara Fellowes. Î$i pot aduce unele foarte frumoase. %i benzi

muzicale. Pentru un r#stimp, Timmie se potolise. *** În lipsa lui Jerry, Timmie privea videobenzile, iar domni"oara Fellowes îi citea ore în "ir c#r$i pentru copii.

Page 14: Asimov - Baietelul Cel Urat

Trebuia s#-i explice multe lucruri, chiar "i în cea mai simpl# povestire, lucruri ce dep#"eau universul celor trei înc#peri. De când îi fuseser# explicate condi$iile "i obiectele din exterior, Timmie începuse s# viseze mai des.

Visele erau întotdeauna la fel. Ezitând, b#ie$elul încercase s# le explice domni"oarei Fellowes. În vise, el se g#sea afar#, un "afar#" pustiu, îns# uria", uneori populat de copii "i de obiecte ciudate "i greu de descris, pe jum#tate imaginate din c#r$i "i pe jum#tate provenite din îndep#rtatele sale amintiri neanderthaliene.

Dar copiii "i obiectele îl ignorau "i, cu toate c# Timmie se g#sea în lume, nu f#cea niciodat# parte din ea, ci era la fel de singur ca "i în camerele sale... "i se trezea plângând.

Domni"oara Fellowes încercase s# ia visele în râs, dar în unele nop$i plângea "i ea în dormitorul personal. *** Într-o zi, pe când domni"oara Fellowes îi citea, Timmie îi pusese palma sub b#rbie "i o ridicase u"urel, pân# ce

privirile lor se întâlniser#. ! De unde "tii ce s# zici? întrebase el. ! Vezi semnele astea? îi ar#tase femeia. Ele îmi spun ce s# zic. Ele alc#tuiesc cuvintele. Timmie le privise îndelung "i curios, luându-i cartea din mâini. ! Unele semne sunt la fel, remarcase el. Femeia râsese, încântat# de agerimea lui, "i încuviin$ase. ! A"a-i. Vrei s#-$i ar#t cum se fac semnele? ! Da. Ar fi un joc frumos. Ea nu se gândise c# b#ie$elul ar fi putut înv#$a s# citeasc#. Pân# în clipa când Timmie îi citise dintr-o carte,

domni"oarei Fellowes nu-i trecuse prin minte c# el putea înv#$a s# citeasc#. Pentru ca, dup# câteva s#pt#mâni, dimensiunile realiz#rii s-o loveasc# realmente ca un ciocan. Timmie îi st#tea în

poal#, urm#rind cuvânt cu cuvânt literele dintr-o carte pentru copii, "i-i citea. El îi citea doicii! Se ridicase tulburat# în picioare "i spusese: ! M# întorc repede, Timmie. Vreau s# vorbesc ceva cu domnul Hoskins. Surescitat# la culme, i se p#ruse c# avea un r#spuns pentru nefericirea lui Timmie. Dac# b#ie$elul nu putea p#r#si

apartamentul ca s# intre în lume, lumea trebuia s# fie adus# în cele trei od#i ! prin c#r$i, videobenzi "i înregistr#ri audio. Timmie trebuia s# fie educat la întreaga sa capacitate. M#car atât îi datora lumea.

*** Îl g#sise pe Hoskins într-o stare ciudat de asem#n#toare cu a ei; un fel de triumf combinat cu mândrie. Biroul "i

secretariatul erau neobi"nuit de aglomerate "i, pentru o clip#, domni"oara Fellowes se gândi c# n-avea s#-l poat# vedea, a"a cum st#tea, uitat#, în anticamer#.

O v#zuse îns# el "i-i zâmbise larg. ! Intr#, domni"oar#. Rosti câteva cuvinte în interfon, dup# care-l deconectase. ! Ai auzit? Nu, bineîn$eles, n-aveai cum. Am f#cut-o! Am dat lovitura! Am ob$inut detec$ia intertemporal# a

trecutului apropiat. ! Adic#, încercase ea s#-"i uite pentru o clip# propria bucurie, pute$i aduce în prezent o persoan# din

societatea civilizat#? ! Exact ! Am reu"it focalizarea unei persoane din secolul al XIV-lea. Închipuie-$i! Închipuie-#i! Dac# ai "ti cât de

fericit sunt s# scap de Mezozoicul #sta, s#-i înlocuiesc pe paleontologi cu istorici... Voiai îns# s#-mi spui ceva, nu? D#-i drumul, d#-i drumul! M-ai g#sit într-o pas# bun#. Po$i cere orice î$i dore"ti.

! M# bucur, surâsese domni"oara Fellowes. M# întrebam dac# nu putem stabili un sistem educa$ional pentru Timmie.

! Educa$ional? În ce sens? ! P#i, în toate sensurile. O "coal#. S# poat# înv#$a. ! Dar poate înv#$a? ! În mod sigur, înva#" chiar acum. Poate s# citeasc#. Asta l-am înv#$at eu. Hoskins t#cuse, p#rând brusc deprimat. Dup# o vreme, spusese: ! Nu "tiu ce s#-$i r#spund, domni"oar#. ! Spunea$i c# v# pot cere orice doresc... ! %tiu, "i n-ar fi trebuit s# spun a"a ceva. Vezi, domni"oar#, sunt sigur c#-$i dai seama c# nu putem men$ine la

nesfâr"it experimentul Timmie. Femeia îl privise pe nea"teptate îngrozit#, de"i nu pricepuse prea bine ce voise s# afirme. Cum adic# "nu putem

men$ine"? O amintire dureroas# i-l readusese în minte pe profesorul Ademewski "i e"antionul s#u mineral, care-i fusese luat dup# dou# s#pt#mâni.

! Dar este vorba de un copil, "optise ea. Nu de o piatr#... Hoskins se foise stânjenit. ! Nici chiar unui copil nu i se poate acorda o importan$# excesiv#, domni"oar#. Acum, când ne

a"tept#m la persoane din trecutul nostru istoric imediat, vom avea nevoie de tot spa$iul disponibil al Stazei. ! Dar nu pute$i..., protestase ea. Timmie... Timmie... ! Domni"oar# Fellowes, te rog, n-are rost s# te agi$i! Timmie n-o s# plece imediat, ci abia peste câteva luni.

Între timp, o s# facem tot ce putem.

Page 15: Asimov - Baietelul Cel Urat

Ea continua s#-l fixeze cu privirea. ! Dore"ti un pahar de ap#? ! Nu, "optise doica. Nu-mi trebuie nimic. Se ridicase, sim$indu-se în mijlocul unui co"mar, "i ie"ise. "Timmie", se gândise ea, "n-o s# mori. N-o s# mori." *** Era foarte bine s#-"i repete c# Timmie nu trebuia s# moar#, dar cum avea s# aranjeze acest lucru? În primele

s#pt#mâni, domni"oara Fellowes se ag#$ase doar de speran$a c# tentativa aducerii în prezent a unei persoane din secolul al XIV-lea avea s# e"ueze. Teoriile lui Hoskins puteau fi eronate, sau transpunerea lor în practic# defectuoas#. Atunci, situa$ia avea s# continue ca "i pân# atunci.

Bineîn$eles, restul omenirii nu spera la fel "i, în mod ira$ional, domni"oara Fellowes detestase omenirea din acest motiv. Proiectul "Evul Mediu" atinsese un apogeu publicitar. Mass-media "i publicul tânjiser# dup# a"a ceva. De mult# vreme, Staza, Inc. nu mai venise cu nimic senza$ional. Un mineral nou sau alt pe"te str#vechi nu mai interesa pe nimeni. Acum, îns#, era vorba despre cu totul altceva. O persoan# din trecutul istoric imediat ! un adult care s# vorbeasc# o limb# cunoscut#, cineva care putea rescrie practic istoria.

Ora H se apropia, iar de data aceasta n-aveau s# mai fie doar trei privitori pe un balcon. De data aceasta, omenirea întreag# avea s# asiste în direct. Tehnicienii Stazei aveau s#-"i joace rolurile în fa$a întregii lumi.

Domni"oara Fellowes era aproape îngrozit# de timpul care se scurgea inexorabil. Când Jerry Hoskins ap#ruse pentru obi"nuita sa "edin$# de joac# în compania lui Timmie, femeia de-abia îl recunoscuse. Nu pe el îl a"teptase.

Secretara care-l adusese plecase repede, dup# ce o salutase neatent pe domni"oara Fellowes. Se gr#bea s# prind# un loc cât mai bun, de unde s# asiste la finalul Proiectului Evul Mediu. Doica se gândise cu am#r#ciune c# a"a ar fi trebuit s# fac# "i ea, dac# i-ar fi sosit înlocuitoarea promis#.

Jerry se apropiase nesigur de ea. ! Domni"oar# Fellowes... Scosese din buzunar o t#ietur# dintr-un ziar. ! Ce este, Jerry? ! Asta-i poza lui Timmie? Femeia îl privise, apoi îi smulsese articolul din mân#. Surescitarea produs# de Proiectul Evul Mediu retrezise un

u"or interes din partea mass-media în privin$a lui Timmie. Jerry o privise printre pleoapele mijite, apoi rostise: ! Scrie c# Timmie este un b#iat-maimu$#. Ce-nseamn# asta? Domni"oara Fellowes îl în"f#case de mân# "i de-abia se st#pânise s# nu-l zgâl$âie. ! S# nu mai spui asta niciodat#, Jerry! Niciodat#, în$elegi? Este un cuvânt urât "i nu trebuie s#-l folose"ti. Jerry se tr#sese speriat din strânsoarea ei. Domni"oara Fellowes rupsese cu r#utate articolul, ! Acum, du-te în#untru "i joac#-te cu Timmie! Are o carte nou# "i vrea s# $i-o arate. În sfâr"it, ap#ruse "i fata. Doica n-o cuno"tea; acum, când Proiectul Evul Mediu începuse num#r#toarea invers#,

nu mai era disponibil# nici una dintre suplinitoarele folosite ocazional, totu"i secretara lui Hoskins îi promisese c#-i va g#si pe cineva.

Domni"oara Fellowes se str#duise s#-"i ascund# suspiciunea din glas. ! Dumneata ai fost trimis# la Sectorul Unu Staz#? ! Da. M# numesc Mandy Terris. Dumneavoastr# sunte$i domni"oara Fellowes? ! Exact. ! M# scuza$i c# am întârziat. Este atâta agita$ie... ! %tiu. A" dori ca s#... ! Ve$i fi spectatoare, nu? Pe chipul frumu"el "i prelung al fetei era întip#rit# o expresie de invidie. ! Nu conteaz# asta. A" dori s# intr#m "i s# faci cuno"tin$# cu Timmie "i cu Jerry. Ei se vor juca în

urm#toarele dou# ore, a"a c# n-o s# ai probleme. Au laptele la îndemân# "i suficiente juc#rii. De fapt, cel mai bine ar fi s#-i la"i mai mult singuri. S#-$i ar#t acum unde sunt toate "i...

! Timmie este b#iatul-mai... ! Timmie este subiectul Stazei, o întrerupsese ferm domni"oara Fellowes. ! Vreau s# spun, el este cel care n-are voie s# ias#, nu? ! Exact. Haide, intr#. Este târziu. Când, în cele din urm#, plecase, Mandy strigase dup# ea cu glas ascu$it: ! Sper s-ave$i un loc bun "i s# dea Dumnezeu s# reu"easc#! Domni"oara Fellowes nu avusese curajul s# spun# exact ce anume gândea. Se gr#bise, f#r# s# priveasc# înapoi. *** Datorit# întârzierii, nu ob$inuse un loc bun. Abia reu"ise s# ajung# la uria"ul ecran de vizionare din sala de

asamblare. Se sim$ise str#b#tut# de un fior de regret. Dac# ar fi fost chiar acolo, dac# ar fi putut cumva s# ajung# lâng# aparate, dac# ar fi fost, cumva, capabil#, s# influen$eze experimentul...

G#sise t#ria s#-"i înving# nebunia aceea. Simpla distrugere nu ajuta cu nimic. Hoskins avea s# reconstruiasc#, s# reechipeze "i s# reia efortul, iar ea n-avea s# mai primeasc# aprobarea de a-l vedea pe Timmie.

Page 16: Asimov - Baietelul Cel Urat

Nimic n-ar fi fost de folos. Nimic ! cu excep$ia e"ecului experimentului, a rat#rii sale definitive. De aceea, a"teptase pe toat# durata num#r#torii inverse, privind fiecare mi"care de pe ecran, cercetând chipurile

tehnicienilor, pe m#sur# ce obiectivul video trecea de la unul la altul, c#utând o privire de îngrijorare sau de nesiguran$#, semnul unei erori nea"teptate, privind, privind...

Nu z#rise nimic. Num#r#toarea ajunsese la zero "i, în lini"te, nespectaculos, experimentul reu"ise! În noua Staz# se afla un $#ran b#rbos "i gârbovit, de vârst# nedefinit#, îmbr#cat în zdren$e murdare "i cu sabo$i

de lemn, privind tâmp "i îngrozit la transformarea brusc# "i nebuneasc# ce se petrecuse în jurul s#u. %i în timp ce to$i jubilau ferici$i, domni"oara Fellowes r#m#sese încremenit# de triste$e, împins#, înghesuit#,

aproape c#lcat# în picioare; înconjurat# de triumf, ea se pleca înaintea înfrângerii. Când difuzoarele îi anun$aser# numele, îl auzise abia la cel de-al treilea apel. ! Domni!oara Fellowes! Domni!oara Fellowes! Prezenta#i-v" urgent la Sectorul Unu Staz". Domni!oara Fellowes!

Domni!oara Fel... ! Face$i loc! strigase ea cu r#suflarea t#iat#, în timp ce difuzoarele repetau mesajul. Se împinsese cu disperare prin mul$ime, lovind cu pumnii, îmbrâncind, strecurându-se, înaintând cu o încetineal#

de co"mar spre u"#. *** Mandy Terris era sc#ldat# în lacrimi. ! Nu "tiu cum s-a-ntâmplat. Am ie"it pân# în cap#tul coridorului, ca s# m# uit la un televizor portabil pe care l-

au instalat acolo. Doar un minut! ! %i, înainte de-a putea face ceva... brusc, izbucnise în acuza$ii: ! Mi-a$i spus c# nu vor fi probleme! Dumneavoastr" mi-a$i spus s#-i las singuri...

Tremurând necontrolabil, domni"oara Fellowes o str#punsese cu privirea: ! Unde-i Timmie? O infirmier# tampona cu dezinfectant bra$ul lui Jerry, care urla ca din gur# de "arpe; o alta preg#tea o injec$ie cu

ser antitetanos. Pe hainele b#ie$elului se vedeau pic#turi de sânge. ! M-a mu"cat, domni"oar#! zbierase Jerry. M-a mu!cat. Domni"oara Fellowes nici m#car nu-l vedea. ! Ce-ai f#cut cu Timmie? explodase ea. ! L-am încuiat în baie, r#spunsese Mandy. L-am încuiat acolo pe animalul #la! Domni"oara Fellowes p#trunsese în goan# în casa p#pu"ilor. Bâjbâise la încuietoarea b#ii "i-i trebuise o ve"nicie

pân# deschisese u"a; b#ie$elul cel urât tremura într-un col$. ! Nu m# bate, domni"oar# Fellowes! suspinase el. Ochii îi erau înro"i$i de plâns, iar buzele îi tremurau. ! N-am vrut... ! Timmie, cine $i-a spus ceva de b#taie? Îl luase în bra$e "i-l strânsese cu disperare. ! Ea a spus, scâncise copilul. A zis c-o s# m# ba$i cu o funie, "i-o s# m# ba$i... ! Nu-i adev#rat. A fost rea cu tine. Dar ce s-a întâmplat. Ce-a$i f#cut? ! Jerry mi-a zis b#iat-maimu$#. A zis c# nu-s un b#iat adev#rat. A zis c#-s un animal. ! Timmie

izbucnise în lacrimi. ! A zis c# nu mai vrea s# se joace c-o maimu$#. Eu i-am spus c# nu-s o maimu$#, nu-s o maimu$#! A zis c# n-ar#t normal. A zis c#-s urât ca naiba. Tot zicea a"a "i atunci l-am mu"cat...

Acum, plângeau amândoi. ! Nu-i adev#rat, "optise domni"oara Fellowes. O "tii "i tu, Timmie. E"ti un b#iat normal. E"ti un b#ie$el scump

"i normal ! cel mai bun b#ie$el din lume. %i nimeni, nimeni, n-o s# te ia de lâng# mine. *** Acum îi fu u"or s# hot#rasc#, s# în$eleag# ce trebuia s# fac#. Trebuia îns# s# ac$ioneze rapid. Hoskins nu avea s#

mai a"tepte mult, dup# ce propriul s#u fiu fusese atacat... Trebuia s-o fac# în noaptea aceea, chiar în noaptea aceea. Era momentul cel mai bun: patru cincimi din personal

dormea, iar restul erau îmb#ta$i de reu"ita Proiectului Evul Mediu. Poate c# ora avea s# fie neobi"nuit# pentru reîntoarcerea ei, totu"i nu suspect#. Paznicii o cuno"teau "i nici prin

cap n-avea s# le treac# s#-i pun# întreb#ri. Nu puteau b#nui nimic despre valiz#. Femeia repet# explica$ia simpl#, "Juc#rii pentru b#ie$el", "i zâmbetul calm.

De ce s# nu fie crezut#? Paznicul o crezu. Când reintr# în casa p#pu"ilor, Timmie nu adormise "i doica p#str# cu disperare normalitatea,

ca s# nu-l sperie. Vorbir# despre visele lui "i-l ascult# rugând-o s#-l aduc# înapoi pe Jerry. Prea pu$ini aveau s-o vad# dup# aceea "i nici unul nu s-ar fi interesat de bocceaua pe care o purta. Timmie avea

s# tac# chitic "i faptul ar fi fost consumat. O dat# comis, ce rost ar mai fi avut s# fie modificat? Aveau s-o lase în pace. Aveau s#-i lase pe amândoi în pace.

Deschise valiza, scoase pelerina, c#ciula cu urechi "i celelalte. ! De ce m# îmbraci cu astea, domni"oar# Fellowes? întreb# Timmie, începând s# se alarmeze. ! O s# te duc afar#, Timmie, zise ea. Acolo unde sunt visele tale. ! Visele mele? Chipul i se destinse, doritor, totu"i teama nu-l p#r#si. ! Nu-$i fie fric#! Vei fi cu mine. N-o s#-$i fie fric# dac# e"ti cu mine, nu-i a"a, Timmie?

Page 17: Asimov - Baietelul Cel Urat

! Nu, domni"oar#, Fellowes. Î"i îngrop# c#p"orul diform în poala ei "i femeia îi sim$i inimioara b#tându-i sub palm#. Era miezul nop$ii când îl ridic# în bra$e. Deconect# alarma "i deschise cu precau$ie u"a. %i nu-"i putu st#pâni strig#tul, fiindc# de cealalt# parte a pragului se afla Hoskins! *** Era înso$it de doi b#rba$i "i o privea la fel de surprins ca "i ea. Domni"oara Fellowes î"i reveni prima "i încerc# s# treac# iute pe lâng# el, dar nu-l putu lua prin surprindere.

Hoskins o prinse "i o împinse înapoi brutal, lovind-o de un dulap. F#cu apoi semn b#rba$ilor s#-l urmeze "i se post# înaintea ei, blocând u"a.

! Nu m# a"teptasem la a"a ceva! Ai înnebunit complet? Femeia reu"ise s# se r#suceasc#, astfel c#-l ferise pe Timmie, "i se lovise doar cu um#rul de dulap. Rosti rug#tor: ! Ce r#u pot face dac#-l iau, domnule Hoskins? O pierdere energetic# este mai presus decât o via$# de om? Ferm, Hoskins i-l smulse pe Timmie din bra$e. ! O pierdere energetic# de dimensiunile astea ar însemna milioane de dolari pierdu$i din buzunarele

investitorilor. Ar însemna un regres teribil pentru Staza, Inc. Pe de alt# parte, n-ar însemna decât publicitate în jurul unei doici sentimentale, care a distrus totul de dragul unui b#iat-maimu$#.

! B"iat-maimu#"! repet# domni"oara Fellowes cu o furie zadarnic#. ! A"a îi vor spune reporterii, preciz# Hoskins. Unul dintre b#rba$i ie"i din Staz# "i trecu un fir de nailon prin fantele din partea de sus a peretelui. Domni"oara Fellowes î"i reaminti de firul pe care Hoskins îl tr#sese în exteriorul incintei care con$inea e"antionul

de roc# al profesorului Ademewski. ! Nu! strig# ea. Hoskins îl a"ez# pe Timmie pe podea "i-i scoase cu blânde$e pelerina. ! R#mâi aici, Timmie. N-o s# $i se întâmple nimic. Noi ie"im pentru o clip#, da? Palid "i amu$it, b#ie$elul încuviin$# din cap. Hoskins o împinse u"urel pe domni"oara Fellowes, sco$ând-o din casa p#pu"ilor. Femeia nu opuse nici o rezisten$#.

Privea inert# b#rba$ii ce reglau mecanismul de dezactivare al Stazei. ! Îmi pare r#u, domni"oar#, spuse Hoskins. Dorisem s# te cru$. Am vrut s-o facem noaptea, ca s# nu afli decât

ulterior. ! Pentru c# l-a mu"cat pe fiul dumneavoastr#, "opti ea. Pentru c# fiul dumneavoastr# l-a chinuit pân# ce l-a

determinat s# reac$ioneze în felul acela. ! Nu. Crede-m#. Am în$eles incidentul de azi "i-mi dau seama c# a fost vina lui Jerry. Îns# s-a aflat. Era

inevitabil cu atâ$ia reporteri care au fost azi pe aici. Nu pot risca difuzarea unui reportaj eronat despre neglijen$# "i despre a"a-zi"i neanderthalieni s#lbatici, care s# afecteze succesul Proiectului Evul Mediu. Timmie trebuia oricum s# plece. Este mai bine s# se întâmple acum, l#sând cât mai pu$ine urme pentru presa de scandal.

! Nu-i acela"i lucru cu trimiterea unei pietre în trecut. Ve$i ucide o fiin$# omeneasc#. ! N-o ucidem. El nu va sim$i nimic. O s# redevin# pur "i simplu un b#iat Neanderthal într-o lume

neanderthalian#. N-o s# mai fie un prizonier "i un înstr#inat. Va avea "ansa unei vie$i libere. ! Care "ans#? Are doar "apte ani, s-a obi"nuit s# fie îngrijit, hr#nit, îmbr#cat, ad#postit. Va fi singur. Dup#

patru ani, s-ar putea ca tribul lui s# nu mai fi r#mas în acela"i loc. %i chiar dac# ar fi r#mas, nu l-ar recunoa"te. Va trebui s#-"i poarte singur de grij#. Cum va "ti s-o fac#?

Hoskins cl#tin# energic din cap. ! Dumnezeule, domni"oar#, crezi c# nu ne-am gândit la toate astea? Crezi c# am fi adus un copil în

prezent, dac# n-ar fi fost prima focalizare reu"it# a unei fiin$e umane "i dac# am fi cutezat s# risc#m c#utarea altei focaliz#ri la fel de bune? De ce crezi c# l-am p#strat atât de mult pe Timmie, dac# nu tocmai din cauza "ov#ielii de a expedia un copil în trecut? Chestiunea este ! "i glasul îi c#p#t# o not# de disperare ! c# nu mai putem a"tepta. Timmie st# în calea extinderii companiei! Timmie poate cauza o publicitate negativ#. Ne afl#m în pragul unor evenimente deosebite "i, îmi pare r#u, domni"oar#, dar nu ne putem opri din cauza lui. Nu putem. Îmi pare r#u, domni"oar#!

! Bine atunci, încuviin$# domni"oara Fellowes cu triste$e. L#sa$i-m# s#-mi iau r#mas bun. Acorda$i-mi cinci minute ca s#-mi iau la revedere. M#car atât merit "i eu.

Hoskins "ov#i. ! Bine. *** Timmie alerg# spre ea. Alerg# pentru ultima dat# spre ea "i pentru ultima dat# domni"oara Fellowes îl prinse în

bra$e. Pentru moment, îl strânse orbe"te. Cu vârful pantofului, ag#$# un scaun, îl trase lâng# perete "i se a"ez#. ! S# nu-$i fie fric#, Timmie. ! Nu mi-e fric# dac# e"ti cu mine, domni"oar# Fellowes. B#rbatul de afar# e sup#rat pe mine? ! Nu, nu-i sup#rat. Pur "i simplu, nu ne în$elege... Timmie, tu "tii ce-i o mam#? ! Ca mama lui Jerry? ! &i-a povestit despre mama lui? ! Câteodat#. Cred c# mama este o doamn# care are grij# de tine "i-i dr#gu$# cu tine "i face lucruri bune.

Page 18: Asimov - Baietelul Cel Urat

! A"a-i. Tu $i-ai dorit vreodat# o mam#, Timmie? B#ie$elul î"i desprinse capul de lâng# ea, pentru ca s-o poat# privi în ochi. Încet, ridic# mânu$a, o mângâie pe

obraz "i pe p#r a"a cum, cu mult, mult timp în urm#, îl mângâiase ea. ! Nu e"ti tu mama mea? o întreb#. ! Timmie... ! Te superi c# te-am întrebat? ! Nu. Bineîn$eles c# nu. ! %tiu c# te cheam# domni"oara Fellowes, dar... dar uneori, în sinea mea, î$i spun "Mam#". Nu fac bine? ! Ba da. Ba da. Faci bine. Iar eu n-am s# te p#r#sesc "i nimic nu te va r#ni. Voi fi mereu cu tine, ca

s# am grij# de tine. Spune-mi "Mam#", ca s# te aud. ! Mam#, "opti Timmie fericit, lipindu-"i obrazul de al ei. Femeia se ridic# "i, $inându-l în bra$e, se sui pe scaun. Nu mai auzi strig#tul de afar#, pentru c#, folosindu-"i

mâna liber#, trase cu toat# puterea de firul de nailon ce f#cea o bucl# între dou# fante ale peretelui. Iar Staza se dezactiv# "i înc#perea r#mase pustie.

-------------------