referat.ro

ARGUMENT

Rentabilitatea in sectorul avicol depinde de posibilitatile de realizare a unei productii mari de carne si oua cu un minimum de cheltuieli. Pentru traducerea in fapt a acestui deziderat, stiinta si practica avicola au recurs in cresterea si intretinerea pasarilor productive, la metode mai intai semiindustriale, apoi industriale. Aceste metode au ca obiectiv ridicarea potentialului productiv al organismului pasarilor in vederea obtinerii in minimum de timp, a unor produse alimentare cu valoare nutritiva ridicata prin transformarea si folosirea la maximum de catre organismul pasarii, a principiilor nutritivi din nutreturi.

La pasari, metabolismul atinge intensitatea cea mai mare din scara animala. In conditiile solicitarii maxime a organismului lor ca consecinta a metodelor moderne, se impune necesitatea de a cunoaste exact cerintele pasarilor in diferite etape de dezvoltare si de productie in raport cu ritmul de crestere si de ouat.

Cunoasterea precisa a acestor cerinte si respectarea lor intocmai, in cadrul metodelor de crestere si intretinere pot garanta organismului, paralel cu ritmul marit de crestere sau de ouat, mentinerea capacitatii lui normale de raspuns la orice stimul sau interventie a factorilor negativi din mediul extern. Mentinerea capacitatii de reactivitate si rezistenta presupune posibilitati de pastrare a unor constante fiziologice si imunologice la valori pe care stiinta si practica le-a stabilit ca normale pentru diferite specii de pasari, rase, varietati sau linii.

In scopul cunoasterii cerintelor organismului la pasari de diferite rase de mare productie, in ultimul deceniu s-au facut numeroase cercetari stiintifice ale caror rezultate s-au verificat in practica aviculturii intensive, acestea avand o valoare de necontestat. S-au facut progrese mari in obtinerea prin selectie de linii si varietati, in cadrul unor rase specializate fie pentru reproductie, fie pentru productia de carne, fie pentru productia de oua; s-a obtinut o eficienta ridicata a hranei la puii crescuti pentru carne (broiler) reusindu-se sa se produca 1 kg de carne cu un consum de 1,9 kg furaj. Metodele aplicate astazi in cresterea pasarilor s-au dovedit capabile de a asigura organismelor conditii necesare unui ritm rapid de crestere sau de ouat, realizand un deziderat primar industrial: cantiate mare de produse cu cheltuieli reduse la nivelul minim posibil actual.

Mentinerea acestor organisme productive la o reactivitate si o rezistenta normala pentru orice stimul, endogen si exogen, preocupa specialistii in patologia aviara. Cercetari actuale in plina desfasurare cauta sa aprofundeze o serie de interrelatii neurohormonale si o serie de fenomene intime de metabolism (in special de metabolism proteic) a caror cunoastere va mari baza teoretica si practica a posibilitatilor actuale de mentinere a acestui mijloc biologic de productie-pasarea-in stare de sanatate.

Astazi dispunem de o serie de date stiintifice a caror aplicare corecta in practica poate asigura sanatatea pasarilor de mare productie; nu este insa suficient sa cunoastem aceste date ci este necesar ca realitatea stabilita de ele sa fie insusita just, in cadrul tuturor conditiilor in care a fost stabilita.

La pasari, bolile parazitare sunt destul de frecvente si daca nu produc totdeauna mortalitate, ele afecteaza in mare masura planul de productie. Prin faptul ca cele mai multe parazitoze (fac exceptie cateva boli produse de protozoare) evolueaza fie sub forme clinice inaparente, fie extrem de inselatoare, acestea devin greu de depistat sau se depisteaza mai tarziu, cauzand astfel pagube deosebit de mari unitatilor avicole.

In Romania, precum si in alte tari, dezvoltate sau nu,oamenii se lupta dintotdeauna cu numeroase boli parazitare cat si infectioase care le afecteaza implicit efectivele de animale, unele producand chiar moarte.

Din aceasta grupa de boli parazitare face parte ASCARIDIOZA, produsa de viermi din genul Ascaridia, intalnindu-se la numeroase animale in special la pasari.

Ascaridioza este o helmintoza intestinala cosmopolita care afecteaza pasarile domestice si salbatice (galiformele, columbiformele si anseriformele), producand imbolnaviri la tineret, precum si un randament extrem de scazut la pasarile puse la ingrasat sau cele ouatoare, uneori terminandu-se cu mortalitate, iar la adult, evolueaza subclinic, fiind determinata de nematozi din subordinul Ascaridata, familia Ascaridae, subfamilia Ascaridinae.

Ascaridioza se localizeaza in intestinul subtire, determinand tulburari enterice de intesitati variabile precum si modificari ale starii generale.

In general pasarile tinere sunt mai sensibile, dar varsta nu este singurul factor care favorizeaza aceasta parazitoza, acestuia adaugandu-i-se starea de intretinere, alimentatie, rasa.

Boala este raspandita aproape pe intreg globul, in unele regiuni incidenta la gaini ajunge de la 5-10% la peste 40%.

`Prevalenta este mai ridicata la gainile din unitatile gospodaresti, insa izbucnirile apar si in fermele industriale la pasarile intretinute pe asternut permanent, deci se inatlneste atat in sistem de crestere intensiv, cat si in sistem gospodaresc.

In concluzie, datorita faptului ca infestarea cu ascaridioza duce la scaderea efectivului de pasari, prin urmare la scaderea productiei, este recomandat sa se urmeze un tratament profilactic in cazul efectivelor indemne si de combatere a celor deja infestate.

ETIOLOGIE

Paraziteaza in intestinul subtire la gaini ,curca, rata, porumbel, in general pasarile domestice cat si cele salbatice.

Ascaridia galli este un vierme de culoare alba-galbuie, de 3-8 cm lungime si 0,49-1,21 mm latime masculul si 8-12 cm lungime si 0,8-1,8 mm latime femela. Gura este inconjurata cu trei buze trilobate. Pe toata lungimea corpului se gasesc doua aripi cuticulare stramte. Masculul are o ventuza precloacala ovala sau circulara, inconjurata e un inel chitinos, iar extremitatea caudala este triunchiata oblic. Are doua aripi caudale sustinute de zece perechi de papile scurte si groase. Au un corp usor transparent. Spiculii sunt inegali si masoara 4 mm lungime. Femela are extremitatea caudala stramta, conica si mucronata. Vulva se deschide putin inainte de mijlocul corpului. Oul este elipsoid cu marginile usor bombate si masoara 75-80X45-50 (), o coaja groasa, neteda si de culoare bruna-negricioasa.

Din acelasi gen se mai cunosc speciile:

Ascaridia dissimilis-paraziteaza la curca;

Ascaridia compar-paraziteaza la puii de gaina si galiformele de vanat;

Ascaridia numidae-paraziteaza la bibilica;

Ascaridia columbae-paraziteaza la porumbel; este de culoare alba-sidefie, translucid. In partea anterioara are 2 aripi laterale. Masculul masoara 16-31 mm lungime, pe 1 mm grosime. Uneori se pot intalni exemplare de 60-70 mm lungime. Femela masoara 20-37 mm (uneori 70-95 mm) lungime pe 1,6-2,5 mm grosime. Sunt viermi ovipari, ouale fiind ovale cu membrana neteda, iar substanta germinativa umple in intregime oul. Masoara 68-69() pe 45-50().

Ascaridia lineata-paraziteaza la pasari de vanat: fazan, prepelita, potarniche, rate si gaste salbatice. Masculul masoara 55-68 mm lungime, iar femela 60-95 mm. Are 2 linii caracteristice de-a lungul corpului si de asemenea capul prezinta 5-6 papile cervicale fiind urmat de o strictura transversala despartind corpul ca un gat. Este mult mai putin frecvent decat Ascaridia galli, in tara noastra.

Porrocaecum crrasum-paraziteaza la rate domestice si salbatice, bibilica.

Viermii sunt liberi si mobili in intestin. Eliminarea lor sponatana din intestinul gazdei este atribuita: cresterii cantitatii de histamina care provoaca spasme musculaturii netede intestinale; contractiei violente a musculaturii intestinului cauzata de lichidul de ecloziune al parazitilor; modului de alimentatie si componentele ratiei puilor. Ciclul evolutiv este monoxen. Oul, in mediul exterior, atinge stadiul infestant in 2-3 saptamani. La temperatura de 20-22 grade oul evolueaza in 20-21 zile, iar la 28 grade in 10-12 zile. Larvele infestante (L2) nu eclozioneaza in mediul exterior. In iunie-iulie oul evolueaza pana la stadiul infestant in 15-17 zile. In adapost dezvoltarea se face in 30 zile in luna mai si in 18-20 zile in iunie-august. In perioada septembrie-aprilie evolutia sisteaza. Dupa ingerarea oului de catre gazda, la jumatate de ora larva eclozioneaza in jejun sau in proventricul si pipota. Dupa ecloziune larvele rhabditoide trec in peretele ileonului si mai putin al jejunului. Larvele parasesc peretele intestinal si trec in lumenul organului dupa 12-15 zile la puii infestati la varsta de 3-6 zile si la 21 zile la puii infestati la varsta de 20 zile. Dupa 14-18 zile numarul larvelor din intestin scade brusc, pasarile autohelmintinzandu-se. In timpul stationarii intramucoase, larvele nu se hranesc ceea ce face ca aceasta sa nu fie atacate de antihelmintice. Maturitatea sexuala este atinsa la 6 saptamani la pasarile sub varsta de 3 luni si in 8 saptamani la pasarile de peste trei luni. Longevitatea adultilor este de 9-14 luni. La puii in varsta de trei luni longevitatea este mai mare comparativ cu cea de la pasarile adulte.

Ciclul biologic este direct, gainile se infesteaza ingerand ouale embrionate de ascarizi. Larvele se dezvolta in peretele intestinului subtire in perioada prepatenta fiind de 28-35 zile.

PATOGENEZA

Ascarizii actioneaza mecanic,spoliator, toxic, iritativ si in mai mica masura inoculator. Sunt chimivori si mari consumatori de glucide, calciu si fosfor. La pui, se constata hipoglicemie, cresterea uratilor, tipoplazia timusului, intarzieri in crestere, emaciere si diaree si cresterea mortalitatii. Carenta glucidica duce la eliminarea spontana a ascarizilor. Ascarizii femele stocheaza mai mult glicogen si nu sunt eliminate atat de repede ca masculii. Ascarizii pot provoca inflamatii ale mucoasei intestinale si ocluzii fatale. Datorita chimivorismului selectiv pentru Ca, P, vitamina A si B, se inregistreaza o intarziere in crestere a tineretului si aparitia altor boli. Imunitatea in ascaridioza este putin cunoscuta. S-a pus in evidenta un proces de autoeliberare de viermi si o stare de premunitie conferita puilor in varsta de doua luni prin administrarea repetata de mici doze de oua infestante.

Populatiile de Ascaridia actioneaza prin mecanisme complexe provocand tulburari similare celor din ascarioza intestinala a mamiferelor.

In primele 2-3 saptamani perioadei de incubatie actiunea iritativ-inflamatoare se datoreaza patrunderii si dezvoltarii larvelor in profunzimea mucoasei intestinale. Adultii, chimivori, spoliind gazdele de cantitati importante de glucide, calciu, fosfor si vitamine determina intarzieri in crestere, rahitism, hipotrepsie secundara si diminuarea capacitatii ovoproductiei, favorizeaza aparitia altor boli.

Infestatiile masive cauzeaza oculatii intestinale. Toxinele parazitare si cele enteraleabsorbite datorita malabsorbtiei, determina perturbari ale metabolismului, hiperplazia timusului.

Ascaridia poate agrava efectele patogene ale virusului bronsitei infectioase. Perturbarile se rasfrang si asupra sistemului imunitar, impiedicand reactivitatea specifica post-vaccinala fata de alte afectiuni. Nu reusesc imunizarile antipasteurelica, antivariolica si antipseudopestoasa. Mai mult de 40% din pasarile vaccinate contra variolei nu au reactionat. Numai dupa dehelmintizarea pasarilor s-a putut face vaccinarea in bune conditii.

SIMPTOME

Manifestarea clinica a ascaridiozei este in functie de intensitatea infestaiei, varsta pasarilor si anotimpul respectiv.

Manifestarile sunt mai expresive, cu evolutie grava la tineretul aviar. La 8-14 zile perioadei de incubatie se constata adinamie neta, abatere, lipsa voiciunii, apetitul modificat, afectarea progresiva a starii generale tradusa prin slabire, scaderea productiei de oua, parezia gusii, diaree, atitudini anormale. Evoluand cronic, in faza avansata se constata pareze, pseudoparalizia aripilor, pica apoi casexie si mortalitate ridicata, in cazul neinterventiei medicamentoase.

Gainile adulte, adica peste 6-7 luni, pot sa manifeste semne clinice in special in timpul toamnei si iernii. In asemenea cazuri, randamentul in crestere scade mult, apetitul devine capricios. Este posibil sa apara in gospodaria respectiva si cazuri de moarte, in numar redus (1-3%), cu un ritm foarte neregulat.

La puicute si pasari ouatoare caracteristica este scaderea productiei de oua la varsta si perioada favorabila productiei, insotite de slabire, disparitia luciului penajului acestea devenind mate. Infestatiile slabe la acestea raman neobservabile, latente. Extrem de rar sunt prezenti ascarizi in interiorul oualor si chiar in oviduct. Cand ascarizii se gasesc in oua ei sunt impregnati cu calciu, iar oul degaja un miros eteric.

In timpul verii, la pasarile adulte, semnele clinice sunt aproape inexistente. In acest anotimp insa, ascaridioza poate fi clinica si cu semne evidente la puii de gaina: apetitul este foarte capricios, sunt indiferenti la ceea ce se petrece in jur si sunt somnolenti. De foarte multe ori apar si semne digestive, ca diareea etc.

La pui, semnele clinice apar vara si constau in sistarea dezvoltarii si cresterii, tristete, abatere, semne digestive, hipovitaminoza A si B, si mortalitate ridicata.

La anseriforme ascaridioza este mai rara si din punct de vedere economic mai putin importanta. In cazul cand apare, semnele clinice sunt mult mai sterse si numai examenul ovohelmintoscopic sau mai precis necroscopic, precizeaza diagnosticul.

Curcanii si porumbeii sunt mai des afectati, semnele directe fiind in oarecare masura asemanatoare celor de la gaini.

MODIFICARI ANATOMO-PATOLOGICE

Larvele intestinale genereaza slabire, cahexie, enterita cronica catarala, focare congestive si hemoragice intestinale. Viermii adulti produc obstructii, perforari, desirari intestinale, iar ca leziune extraintestinala secundara se constata atrofia timusului.

Cadavrele cu ascarioza sunt slabite, casectice, cu devierea carenei sternale. Uneori in oviduct se pot observa ascarizi. In general, pasarile care mor sunt slabite, cahectice, deoarece ascaridioza evoluaza cronic.

Mucoasele sunt palide, iar musculatura emaciata. In cazul puilor pana la 2 luni se intalnesc devieri ale carenei sternale si chiar ale membrelor, dezvoltare dizarmonica, ciocul deosebit de puternic dezvoltat in raport cu capul.

Organul cel mai imporatant la necropsie este intestinul. Acesta poate avea calibrul neregulat, fiind mai dur la palparea organului. La sectionare, pe langa helmintii respectivi, aglomerati de cele mai multe ori in ghemuri, se pot intalni perforari ale intestinului si consecutiv acestora, peritonite. AICI PUN POZA AIA MARE

Mucoasa intestinului, in special portiunea duodenala, prezinta enterita hemoragica, iar restul organului congestie de intesitate variabila.

Mucoasa este lezionata si de formele larvare in trecerea si dezvoltarea lor in prima perioada, in acest tesut.

Sunt citate cazuri cand ascarizii antrenati din intestin pornesc catre partea posterioara, iar din cloaca pot ajunge in oviduct. In urma acestor migratii accidentale, ascaridul poate fi inclus fie in albusul oului pasarii, fie in coaja acestuia.

DIAGNOSTIC

Manifestarile clinice au valoare informativa, orientativa si nu permit stabilirea diagnosticului. Examenul ovoscopic si necroscopic conduc la un diagnostic de certitudine, fiind o metoda uzuala datorita pierderilor in efectiv. Trebuie avut in vedere ca semnele apar chiar in cursul perioadei prepatante si ca atare primele stadii ale maladiei nu sunt diagnosticabile prin coproscopie. Ponta femelelor de ascarizi este intermitenta si un singur examen nu are semnificatie.

Tabloul clinic, in sezonul de vara la pui si in toamna-iarna la pasarile adulte, are valoare orientativa. Examenul coproscopic, ovohelmintoscopic, pozitiv de cele mai multe ori in faza imaginabila a bolii, are dezavantajul confuziilor posibile cu ouale de Heterakis.

Diagnosticul diferential la pasari in viata se face cu alte helmintoze digestive cronice, hipovitaminoze. La tineretul aviar se va diferentia de: cimerioza, trichomonoza, histomonoza si spirochetoza.

Diagnosticul epizootologic, datele care trebuie retinute intrucat ajuta la orientarea diagnosticului sunt:

-in sistemul de crestere intensiv, boala apare la pui indiferent de anotimp;

-in sistemul gospodaresc care foloseste padocul, cazuri de boala pot sa apara vara sau inceputul toamnei;

-la gainile adulte, ascaridioza se constata obisnuit in lunile de iarna.

Diagnosticul clinic-pasarile prezinta tulburari intestinale ( fecale diareice sau normale), stare generala modificata (nedezvoltate, slabite, mucoasela palide, la fel creasta si barbitele), semne de rahitism, adesea tulburari nervoase ( pareze, paralizii). In marile ferme avicole, profilate pe cresterea pasarilor pentru productia de oua, ceea ce frapeaza in mod deosebit este scaderea vizibila a productiei de oua. In infestatiile foarte puternice creste si mortalitatea. Aceste manifestari nu sunt caracteristice ascaridiozei, tabloul clinic oarecum asemanator se constata si in alte boli (cestoze, bacterioze, viroze). Impreuna cu datele epizootologice, semnele clinice il orienteaza pe medicul veterinar in suspicionarea ascaridiozei.

Pentru precizarea diagnosticului trebuie sa se faca examenul coprologic si eventual necropsii.

Examenul ovohelmintoscopic

Examenul macroscopic al fecalelor poate depista ascarizi eliminati spontan, iar examenul microscopic prin metoda flotatiei, pune in evidenta ouale de ascarizi care se recunosc dupa urmatoarele caractere: alungita (ouale), cu membrana groasa si neteda si substanta germinatva raspandita in interior, culoare cenusie-negricioasa, dimensiuni 70-80 microni lungime si 40-50 microni latime.

Ouale de ascaridia sp. au forma elipsoidala, cu diametrul de 75-80/45-50 microni, au coaja groasa dar neteda si sunt neevoluate in momentul pontei. Totusi diferentierea lor fata de ouale de Heterakis gallinae este destul de greu de realizat datorita asemanarii lor morfologice incat, dat fiind faptul ca este vorba de specii mici de animale, se poate recurge la sacrificarea in scop de diagnostic a uneia sau mai multor pasari cu semne clinice mai pregnante (aceasta in situatia cand nu exista mortalitate).

Examenul ovohelmintoscopic se poate face direct prin executarea unui preparat proaspat, intre lama si lamela cu excremente de la pasarea respectiva.

Se pune o portiune mica (cat un bob de mazare sau de canepa) din excrementele pasarii pe o lama, se toarna o picatura de NaOH 10%, se omogenizeaza, se acopera cu o lamela si apoi se examineaza imediat cu obiectivul 3 (in cazul folosirii luminii artificiale, se coboara condensorul). Atunci cand in camp se vor vedea ouale de ascaridia, diagnosticul este pozitiv.

Se poate folosi si metoda de imbogatire sau flotatie. In acest sens se ia o cantitate de 2-3 g excremente, proaspete sau ceva mai vechi, care se omogenizeaza perfect cu o solutie de NaCl saturata la rece. Astfel omogenizat se trece printr-o sita cu ochiurile de 1 mm, filtratul fiind prins intr-un pahar Erlenmeyer. Se umple bine, pana sus paharul, cautand ca lichidul sa formeze un menisc convex. Se asaza apoi deasupra o lama sau lamela si se lasa astfel 10-15 minute. Dupa acest timp se face preparatul proaspat intre lama si lamela, adica se ia lama de pe pahar si se acopera cu lamela sau daca am pus lamela, aceasta se pune pe o lama si se examineaza imediat la microscop.

Se poate atrage atentia asupra neconcordantei care poate fi intre numarul de oua din preparate si numarul de ascarizi-intensitatea invaziei. Astfel, este posibil ca in campul microscopic sa fie un numar redus de oua, iar in intestinul pasarii peste 20 de ascarizi (majoritatea femele mature), sau in campul microscopic peste 15-20 de oua, iar in intestin doar cateva femele mature. La pasarile parazitare cu forme tinere si adulte de ascarizi, cu predominenta ascarizilor tineri, numarul de oua este redus. Uneori, desi se observa tulburari digestive produse de ascarizi, examenul coproscopic pentru oua este negativ. Acest rezultat aparent paradoxal se poate explica fie ca in orele anterioare prelevarii probei coproscopice femelele de ascarizi nu au depus ponta, fie ca ascarizii sunt imaturi. Aspectele relatate sublinieaza necesitatea precizarii diagnosticului.

Diagnostic morfopatologic se constata enterita catarala, congestiva, uneori obstructii si mai rar perforarea intestinului. Ascarizii se observa usor (adultii si tinerii), iar pentru depistarea larvelor intraparietale se fac raclaje ale mucoasei care se examineaza cu lupa sau microscopul. Larvele se pot evidentia si prin digestie artificiala a segmentelor de intestin.

Examenul necroscopic prilejuieste descoperirea ascarizilor in intestinul subtire, a caror identificare nu constituie o problema deosebita:

-Ascaridia galli are corpul cilindric, egal calibrat, masculul masoara 3-8 cm lungime/0,6 mm, iar femela 6-12 cm-/1,6-1,8 mm. Gura este delimitata de trei buze inegale (2 ventrale mai mici si una dorsala mai mare); de la extremitatea anterioara a corpului pornesc doua formatiuni membranoase, fine, de-a lungul intregului corp. Femela se termina conic. Masculul, spre deosebire de alte specii de ascarizi prezinta posterior doua aripi cuticulare pe care se gasesc mai multe perechi de papile, o ventuza precloacala si orificiul cloacal. Spiculii sunt inegali;

-Ascaridia lineata paraziteaza intestinul subtire al unor specii de pasari de vanat: fazan, prepelita, potarniche, rate si gaste salbatice. Masculul masoara 55-63 mm lungime, iar femela 60-95 mm. In rest, morfologia este asemanatoare speciei Ascaridia galli;

-Porrocaecum crassum se intalneste la rate domestice si salbatice, bibilica. Se indentifica dupa corpul cilindric de culoare alba rosietica si prezenta in jurul gurii a trei buze mai dezvoltate si trei interbuze situate sub nivelul primelor. Masculul masoara 12-30 mm lungime si are extremitatea posterioara arcuita, lipsita de expansiuni cuticulare, purtand 2 spiculi inegali atat ca lungime cat si ca grosime. Femela masoara 43-53 mm lungime/2-3 mm latime, se termina conic.

Leziunile provocate de speciile de ascarizi la pasari nu au o importanta deosebita, in cele mai multe cazuri fiind vorba de simple inflamatii catarale. In cazul infestatiilor mari pot apare obstructii intestinale prin ghemuri de paraziti si chiar ruperea peretelui intestinal. Prezenta larvelor in mucoasa intestinala este sesizabila prin focarele congestive si hemoragice care pot fi observata la acest nivel. Histologic se constata o reactie inflamatorie, cu infiltratie limfo-histiocitara instituita in jurul parazitilor larvari.

PROGNOSTIC

Vital, este favorabil cand evolueaza la pasarile adulte si rezervat pentru tineret. Economic, prognosticul este rezervat, pierderile se datoreaza scaderii productiei de oua, carne si mortalitati insemnate la tineretul aviar. La acesta se adauga implicatiile datorita izbucnirii altor afectiuni si imunizarile deficitare.Dehelmintizarile executate dupa planuri judicios intocmite au ridicat productia de oua cu peste 100% dupa cum si productia de carne, cresterea in greutate la puii de gaina.

PROFILAXIE

In acelasi timp cu tratamentul, trebuie luate masuri severe de profilaxie pentru ca in 2-3 ani sa se poata ajunge la asanarea gospodariei. Gunoiul (excrementele) in timpul dehelmintizarii trebuie dus la platforme de gunoi pentru sterilizare biotermica (ingroparea acestora la 70-80 cm adancime in gunoiul de fermentat).

In cotete se face deparazitarea cu lampa de benzina, deoarece majoritatea substantelor chimice au actiune slaba asupra oualor. Hidratul de sodiu in solutie 8-10% este singurul care are actiune. Este totusi mai comoda flambarrea.

Se iau masuri in vedrea igienii alimentare si a adaposturilor.

Padocurile in cazul ca nu sunt inierbate se vor ara o singura data pe an, arat adanc la 18-20 cm. Ouale pot trai ingropate astfel in pamant pana la 7 luni.

Padocurile trebuie sa fie cat mai bine si mai indelungat expuse la soare. Foarte potrivite, pantru a asigura profilaxia acestei helmintoze sunt umbrarele, la mutarea acestora sa fie si ele in razele soarelui.

Pentru tineret, in special, se recomanda ca in timpul verii sa fie scos la camp in libertate, iar daca este posibil pe miriste o perioada de timp. In cazul cresterii in libertate la camp, tratamentele se reduc uneori de la al doilea an.

In cazul cresterii pasarilor in tabere de vara, metoda extrem de buna, se face o dehelmintizare inainte ca pasarile sa fie scoase in tabara. De asemenea cu 7-10 zile inanite de a fi aduse din tabara se aplica o noua dehelmintizare.

In privinta tineretului care poate prezenta semne de boala chiar in timpul verii, acestuia i se aplica tratamentul de necesitate in acest moment si apoi intra si el in schema generala de combatere.

Asemenea unei gospodarii pentru ascaridioza este in totalitae posibila cu conditia ca alaturi de folosirea medicatiei amintite si a masurilor de profilaxie aratate sa existe in permanenta un plan de masuri complexe care toate converg la inlaturarea parazitismului.

Prevenirea infestatiilor este conditionata de modul de cazare a pasarilor si de conditiile de igiena ce se mentin in permanenta.

Deoarece este o stransa legatura intre pasarea infestata si padoc, care la randul sau devine focarul pentru celelalte pasari, este necesar controlul periodic al pasarilor pentru a se aplica din timp dehelmintizarea profilactica. Acumularile exogene de ascarizi, daca nu totdeauna pot mari intensivitatea parazitarii, deoarece suprainvaziile sunt greu de realizat, totusi ele contribuie la marirea extensivitatii cuprinzand usor toate pasarile gospodariei.

O grija deosebita trebuie avuta pentru pui incepand de la a 25-a-30-a zi de viata, cand controlul pentru ascarizi este absolut necesar.

Dehelmintizarile bine dirijate ridica mult productia sectorului avicol. La loturile dehelmintizate s-au obtinut cresteri in greutate si cresterea productiei de oua cu peste 100% fata de loturile netratate.

Profilaxia ascaridiozei se realizeaza prin urmatoarele masuri:

a. In crescatoriile cu ascaridioza:

-imbunatatirea conditiilor de igiena si alimentatie, care va duce la cresterea rezistentei organismelor fata de invazie;

-efectuarea dezinfectiilor si deparazitarilor periodice, in functie de fluxul tehnologic dupa depopularea halelor, evitandu-se acumularea oualor infestate in mediu, fapt ce ar putea determina infestatii masive cu ascarizi;

-dehelmintizarea profilactica a intregului efectiv aplicata in sistemul de crestere gospodaresc, astfel: toamna dupa trierea efectivului, inainte de introducerea pasarilor in hale, in luna ianuarie inainte de perioada de ouat intensiva si primavara inanite de scoaterea pasarilor la padoc. Puii se dehelmintizeaza la 2 luni si apoi intra in schema generala. In sistemul de crestere intensiv dehelmintizarile se fac ori de cate ori este nevoie, dar se face o dehelmintizare obligatorie la tineretul de inlocuire, cu o saptamana inainte de a fi mutat in halele de ouat. S-a folosit o metoda chimioprofilactica pentru prevenirea bolii, administrandu-se in hrana Higromicina B (2,5 kg/tona furaj), timp de cateva saptamani.

In fazele cand deja sunt contaminate se aplica dehelmintizarile periodice inainte de inceperea ouatului, la eliberarea puilor pentru popularea zonelor cinegetice. Cand se aplica sistemul de crestere in puiernite mobile, padocurile se vor demonta si schimba periodic, adecvat ratiei evolutive a oualor parazitului. In volierele-gradina, foarte contaminate, se recomanda o masura de asanare, aratul si reinsemantarea solului sau schimbarea destinatiei agricole.

De astfel, se sublinieaza necesitatea unei supravegheri sanitare a tuturor loturilor pentru depistarea precoce a primelor cazuri cu ascaridioza, deoarece in cresterea intensiva exista factori ecologici favorabili extinderii in timp scurt a bolii.

b. In crescatoriile indemne prin masuri profilactice generale se poate preveni aparitia ascaridiozei. Accentul se pune pe neintroducerea de pasari purtatoare de ascarizi, ratie alimentara completa si echilibrata, conditii igienice optime confortului fiziologic.

TRATAMENT

S-au folosit numeroase substante cu rezultate in general bune, mai ales in cazul aplicarii tratamentelor individuale, dar cu oarecare dificultati cand este vorba de un numar mare de pasari.

Tinand seama de rezultatele obtinute la noi si de substantele pe care le are la dispozitie medicul veterinar, cele mai practice sunt: tetraclorura de carbon, fenotiazina si piperazina.

Tetraclorura de carbon- este o substanta lichida, incolora, foarte solubila in alcool si grasimi. In apa este extrem de putin solubila. Substanta se poate descompune foarte usor aparand in asemenea caz produsi toxici ca oxyclorura de carbon (fosgenul). Se cere deci ca substanta sa fie chimic pura, iar conservarea ei sa se faca in foarte bune conditii.

La puii de gaina se da 1 g pana la varsta de 2-3 luni, iar pentru pasarile adulte 3-4 g. La gaste se poate da 1,25-1,50 g/kg.

Tetraclorura se poate administra amestecate in parti egale cu un oleu vegetal in scopul de a se face mai repede evacuarea parazitilor. Marele dezavantaj al substantei il constituie faptul ca trebuie administrata individual. Aceasta se poate face cu sonda atasata la o seringa direct in gusa, sau in capsule gelatinoase.

Tratamentul se repeta o data sau de 2 ori la un interval de o saptamana.

Fenotiazina sau tiodifenilamina. Este o substanta de culoare alba-galbuie,uneori cu reflexe verzui si se prezinta fie sub forma de fulgi, fie de graunte, fine.

In afara de proprietati antihelmintice are si proprietati insecticide, din care cauza a fost folosit in combatere daunatorilor culturilor, dupa cum si in combaterea tantarilor.

In tubul digestiv fenotiazina se oxideaza transformandu-se in tionol si fenotiazon. Tionolul se elimina prin urina, de aceea dupa tratamentul pasarilor cu aceasta substanta, excrementele au culoare rosie.

Din fenotiazina administrata, numai 50% actioneaza asupra helmintilor, restul absorbindu-se.

Se pare ca fenotiazina actioneaza mai activ daca granulatiile sale sunt mai fine. Pentru o mai buna dispersare in tubul digestiv s-au produs diferite formule in care fenotiazina a fost amestecata cu benotonita (fenobent).

Fenotiazina in formula: fenotiazina 33%, benotonita 66% si stearat de sodiu 1%, administrata in doza de 0,5 /kg greutate vie, atat pentru ascarizi cat si pentru heterachis a avut actiune curativa de 96,71% pentru heterachisi si 87,5% pentru ascarizi. Eliminarea helmintilor se face intre 15-18 ore de la administrare. Fenobentul, adica modificarea primei formule (fenotiazina 66%, benotonita 33%, stearat de natiu 1%) se administreaza 0,7/kg greutate vie, ajugandu-se la 97% eliminare pentru heterachisti si 65% pentru ascarizi.

Asociatia fenobent+ filixona mareste eficacitatea pentru ascarizi (87,8%) actionand si asupra teniilor intr-un procent de 36,4%.

Deoarece fenotiazina nu produce tulburari administrata chiar in doze mari, ea poate fi folosita in hrana.

Fenotiazina in doza de 1 g/kg repetata la 15 zile da bune rezultate si in cazul ascaridiozei curcilor, unde eficacitatea este de 78,2%.

Se considera ca pentru complexul ascaridioza, heterachidoza, eventual capilarioza sau fiecare din ele separat, pasarile adulte pot fi tratate cu fenobent in doza de 2g/cap de pasare, administrat dimineata in hrana o singura zi apoi repetat la 15 zile de cateva ori.

Piperazina-sarurile de piperazina sunt din ce in ce mai mult intrebuintae. Derivatii piperazinei sunt substante solubile in apa, se prezinta sub forme de cristale. Introducerea acestor substante in terapia antihelmintica este de data relativ recenta (1949). Astazi se folosesc curent urmatorii derivati: citratul de piperazina, hidratul si adipatul de piperazina. Au aceleasi proprietati antihelmintice si difenilacetatul, dilauratul si sebacatul de piperazina, derivati mai greu de preperat in stare pura.

Sarurile de piperazina actioneaza asupra ascarizilor prin anestezie. Substanta lucreaza mult mai repede asupra musculaturii si patrunde mai incet prin cuticula viermelui. Paralizia produsa viermelui tratat este reversibila, paralitii putandu-si relua miscarile daca sunt luati de sub actiunea piperazinei.

Asupra ascarizior, la pasare piperazina incepe sa actioneze de la a 2-a ora dupa administrare, iar la eliminarea helmintilor se face dupa 3-4 ore de la administrarea piperazinei fara purgativ.

Adipatul de piperazina este mai putin toxic, dozajul insa este mai mare dacat la citrat sau hidrat de piperazina.

Adipatul de piperazina 0,2-0,3 g/kg se poate administra in apa sau in hrana timp de 2 zile consecutiv. Eficacitatea este de minimum 98%.

Sarurile de piperazina actioneaza mai slab asupra heterachistilor, de aceea in dehelmintizarile obisnuite se poate recurge la sinergizarea piperazinei cu fenotiazina. Cercetatorii sovietici au arata utilitatea acestor asocieri. La noi in tara Olteanu Gh. si colaboratorii (1963) folosesc adipatul de piperazina 0,15 g in amestec cu fenotiazina 0,8 g/kg, administrat 2 zile consecutiv, obtinand rezultate foarte bune, realizandu-se in acelasi timp o scadere a pretului dehelmintizarii.

Sarurile de piperazina, in concentratie de 0,05% in apa de baut dau rezultate bune. Compusii de piperazina in doza de 300-400 mg/kg viu au o eficacitate de 100%. Rezultate asemanatoare se obtin prin amestecul de compusi de piperazina cu hrana in diverse proportii, de la 1/350 timp de o zi la 1/700, timp de 3 zile, ceea ce inseamna o ingestie zilnica de 138 mg pana la 330 mg/kg. La curca, se da hexahidrat de piperazina in apa de baut in concentratie de 0,2-0,4% cu rezultate bune, la o singura administrare.

La porumbei se da doza de 500 mg/kg o singura data, de citrat de piperazina. Medicamentul se poate da in apa de baut in cantitate de 8 g/4-5 l apa. Pasarile au acces la apa medicamentoasa timp de 50 de ore. Adipatul de piperazina duce la eliminarea ascarizilor la trei ore dupa adminstrare si dureaza 12 ore.. Nu necesita administrarea de purgativ. Eficacitatea este de 100%.

Citratul sau hidratul de piperazina se dau in doza de 100-150 mg/kg viu, iar adipatul se da in doza de 200-300 mg/kg. Au efect paralizant asupra viermilor. Nu actioneaza asupra formelor primaginale, pentru care fapt repetarea medicatiei nu se face la interval mai scurt de 3 saptamani.

Benzina a fost experimentata cu oarecare rezultate, administrata cu sonda direct in gusa, in doza de 2 g/kg viu. Cu toata eficacitatea ei, sunt totusi posibile unele accidente atat la gainile adulte cat si la pui.

Indiferent care substanta se foloeste, este necesra ca tratamentul sa se repete la 24-48 ore.

Se considera ca este util si se sublinieaza ca se poate face totusi o aplicare selectiva a diferitelor substante medicamentoase. Se arata in unele cercetari ca fenotiazina da mai bune rezultate la pui, adica mareste mai mult randamentul de crestere, in timp ce sarurile de piperazina au efect pozitiv la gainile ouatoare.

S-a pus totdeauna intrebarea daca este necesara repetarea tratamentelor si la cat timp. Parerile sunt impartite. Unii sustin la 21 zile, altii la 30-40 zile. Repetarea tratamentelor este necesara pentru suplinirea intensificitatii in intestin cand s-a facut tratamentul.

Din mai multe observatii facute, atat fenotiazina cat si piperazina nu actioneaza asupra formelor larvare de Ascaridia. S-a obtinut eliminarea larvelor cu aceste medicamente, decat in momentul cand erau aproape de faza de pubertate, dupa 22-24 zile de la infestare. La aceasta varsta ele inca nu elimina oua. De aici reiese ca repetarile tratamentelor la intervale prea mici (15-20 de zile) nu sunt necesare si nici economice.

In conditii de teren Stoican E. si Galiu G. (1959) ajung la concluzia ca dupa dehelmintizare, pasarile devin reinfestate dupa 60-90 zile. Din cele aratate reiese ca repetarea tratamentului se poate face intre 30-40 zile.

In cazul unui numar redus de pasari, tratamentul se poate aplica in orice conditii, tinand seama ca pasarile sa fie totusi tinute intr-un singur loc atat timp cat dureaza eliminarea helmintilor care este in funmctie de substanta folosita-astfel pentru tetraclorura de carbon 24-48 ore, piperazina 5 ore, fenotiazina 24 ore.

Cand este vorba de efective mari de pasari, tratamentul trebuie sa se aplice si in afara de momentul cand a fost descoperita boala, dupa un plan bine intocmit pe o periada de cel putin 3 ani.

In primul an se vor face 2 tratamente cu scop curativ, unul in momentul cand s-a descoperit parazitoza, in general pentru pasarile adulte in timpul iernii, apoi al doilea in primavara in luna martie-aprilie. In acest mod pasarile intra in vara in cea mai mare parte dehelmintizate. Tinand seama ca ouale de ascarizi rezista mult in conditii de mediu ( in pamant la 20 cm adancime pana la 7 luni), reiese ca in lunile de primavara pasarile se pot infesta cu oua de helminti din anul trecut, iar apoi cu oua din anul respectiv, maturate intre timp. Pentru a preveni aceasta situatie, in primul an de combatere se va aplica in lunile iunie, iulie si august cate un tratament/luna, iar apoi un singur tratament in cursul iernii-in luna decembrie sau ianuarie.

In anul urmator se face un tratament eventual selectiv in lunile iunie, iulie si obligatoriu in luna august, in special pentru tineretul care urmeaza sa completeza halele de ouat. Urmeaza apoi un singur tratament, in decembrie sau ianuarie. In anul al treilea poate fi suficient un singur tratament in lunile iulie, august si cel din decembrie-ianuarie. Scchematic, acest plan de combatere se prezinta in graficul 2.(8)

Nilvermul (tetramisolul) se administreaza sub forma de boluri, individual, in doza de 40-50 mg/ kg, cu eficacitate de 90-100%. Administrat in hrana in aceeasi doza, eficacitatea a fost de 89% la puii de 2-4 luni varsta. Se poate administra si in apa de baut. Eliminarea viermilor incepe de la 2 ore dupa administrare si inceteaza 72 de ore mai tarziu. Doza toxica este de 550-600 mg/kg la care pasarile mor in 6-48 ore dupa tratament.

Mebendazolul inhiba ireversibil asimilarea glucozei de catre helminti succesibili. In acest fel scase glicogenul endogen necesar pentru supravietuirea si reproducerea parazitului. Mebendazolul nu influenteaza concentratia glucozei din sangele gazdei, actiunea lui este locala si este foarte putin absorbit in sange, este contraindicat in cazul hipersensibilitatii la mebendazol.

Rombendazol 10%- administrat pe cale orala, prin componenta sa activa albendazolul, se absoarbe rapid si difuzeaza in toate organele si tesuturile, actionand asupra viermilor adulti sau larvelor de nematode, trematode si cestode, indiferent de localizarea acestora, la toate speciile si categoriile de animale, inclusiv la pasari.

Ascacid 7,5X100 cp- 1comprimat pentru puiul de 150g, 2 comprimate pentru puiul de 500 g si 1 comprimat/kg pasari adulte, 2 zile consecutiv.

Ascacid 2,5%X0,1lX1l-7,5 mg/kg greutate corporala si 10 mg/kg greutate corporala.

Ascacid 7,5 pentru porumbei-1 comprimat/porumbel/zi, 2 zile consecutiv.

Hidromicina B exercita o inhibitie a pontei, a dezvoltarii oualor si o actiune distructiva asupra viermilor. Aceste actiune e manifestata la sfarsitul celei de-a doua sau a treia saptamani da la absorbtia antibioticului. Acesta se administreaza in hrana in concentratie de 8 mg la tona de furaje, timp de 8 saptamani continuu cu incepere de la varsta de 15 zile.

Vitamina A se da in doza de 4000-5000 UI/kg de furaje.

Thiabendazol se administreaza in concentratie de 0,05-0,1% in hrana, timp de 7 zile. La doza de 0,2% se reduce reproductia, productia de oua, ingestia de hrana si se produce o moratlitate de 7%.

Cambendazolul se da in doza de 30 mg/kg viu in hrana.

La galiforme, anseriforme si porumbei se folosesc:

-Flubendazol (Flubenol TM 5%, pulbere), 5 mg in hrana;

-Fenbendazol, 5-7,5 mg/kg, per os;

-Mebendazol, 50 mg/kg, per os, cu eficacitate maximala 100%. Supradozarile produc tulburari nervoase, apatie;

-Albendazol comprimate, 5-10 mg/kg;

-Cambendazol-30 mg/kg, in hrana, cu eficacitate ca si Mebendazolul.

In ascaridioza asociata cu alte nematoze, derivatii benzimidozoli se pot administra cateva zile:

-Fenbendazol, 4 zile, 600 ppm in hrana

-Cambendazol, 5 zile, 10 ppm in hrana

-Mebendazol, 7 zile, 60 ppm in hrana

-Avermectinele se experimenteaza deja si la galinacee in nematoza si in raie

-Tetramisol (nilverm) in doza de 30-40 mg/kg corp in hrana sau apa de baut, cu eficacitate de 89%, la pui in varsta de 2-4 luni. In situatii cu administrare individuala eficacitatea este mai buna, de peste 90%. Doza letala este de 550-600 mg/kg, deci cu aproximativ de 10 ori mai ridicata

-Levamisol, 20 mg/kg de furaj sau 200 mg/l apa de baut, actioneaza atat asupra adultilor cat si asupra formelor larvare.

La porumbei se mai poate folosi Tiabendazol-0,5% in hrana ad libidum, peste 10 zile.

Terapia antiascaridiana va fi urmata de masuri antiinvationale, recoltarea asternutului si excrementelor din primele 2-3 zile dupa dehelmintizare si depozitarea lor pentru biosterilizare; efectuarea dezinfectiilor in adaposturi.

Ca si in cazul ascaridiozei la mamifere, tratamentul la ascaridioza pasarilor se aplica la intreg efectivul la care se diagnostica boala. Se instituie vitaminoterapia si alimentatia va fi imbunatatita pentru redresarea starii ponderale a pasarilor.

EPIZOOTOLOGIE

Ascaridioza este foarte raspandita atat la pui cat si la pasarile adulte. Helmintoza apare mai ales acolo unde conditiile igienice si alimentare lasa de dorit.

La mentinerea ascaridiozei intr-o gospodarie, in afara de celelalte conditii, o deosebita importanta o are rezistenta oualor de helminti in mediul exterior.

In conditii obisnuite de crestere asternutul constituie o activa sursa de paraziti, deoarece la suprafata acestuia se gasesc conditii optime de evolutie a oului. Ramele pot constitui gazde de transport pentru oua.

La pasarile adulte, ascaridioza debuteaza clinic incepand din septembrie-octombrie si merge ascendent pana in februarie, cand atinge un maximum, pentru ca apoi sa descreasca pana in luna mai. La pui, boala apare in iunie-iulie. Aceasta dinamica se intalneste in sistemele gospodaresti de crestere.

In sistemele industriale, in care pasarile sunt tinute pe asternut permanent, parazitoza poate evolua tot anul.

Rezistenta acestor oua este destul de mare, ele suporta timp indelungat temperatura de 40-42 gr C iar la temperatura de (-10) rezista peste 15 ore. In pamant, la adancimea de 18 cm rezista timp de 7 luni. La suprafata pamantului sau in strat de gunoi maximum 4-5 cm. Fata de unele substante chimice are o rezistenta deosebita; astfel ascarizii femeli in formol 10% timp de 5 ani au rezistat, pentru ca dupa aceasta data sa se constate ca larvele din oua prezentau inca miscari.

Cotetele cu pamant pe jos, in care se face in general mult praf, sunt foarte propice pentru dezvoltarea si mentinerea ascaridiozei.

In procesul epizootologic al ascaridiozei, in functie de factorii amintiti, dupa cum si de varsta pasarilor se poate vorbi de posibilitatea de contaminare de-a lungul anului si de aparitia ascaridiozei ca boala clinica. Adica se diferentiaza o curba a dinamicii de contaminare si de o curba a dinamicii ascaridiozei clinice, ambele constituind curba epizootologica.

Din cele aratate referitor la posibilitatile de dezvoltare a oualor de ascarizi in mediul exterior se constata ca numarul cel mai mare de oua evolueaza in intervalul iunie-iulie. Sansele de evolutie descresc din luna septembrie, pentru ca in timpul; rece sa ajunga la 0, pana la in luna aprilie cand iar conditiile sunt favorabile. Reiese de aici ca cele mai mari sanse de infestare sunt din aprilie-mai pana in septembrie. Desigur ca atat pentru pasarile adulte (gaini) cat si pentru pui, sezonul favorabil contaminarii este acelasi.

Daca se cerceteaza numarul de ascarizi la pasari (gaini) in cursul anului se constata ca invazia puilor atinge maximum la inceputul lunii iunie (Olteanu Gh. 1961, Stoican E. si colaboratorii 1962). Aceiasi autori, prin metoda examenelor coprologice si autopsiilor helmintologice lunare, gasesc ca la gainile de 1-2 si 2-3 ani, intensivitatea si extensivitatea parazitarii este la fel ca si la pui cu deosebire ca ambele caractere invazionante sunt mai reduse, dar in anotimpul rece numarul ascarizilor creste.

Din punct de vedere clinic se constata ca helmintoza apare la gainile adulte cel mai frecvent din lunile septembrie-octombrie si manifestarile sunt din ce in ce mai evidente in lunile de iarna. In aceste caz desigur ca infestatia se produce tot in timpul calduros, insa organismul pasarilor mult mai rezistent nu este invins de catre helminti. Dezechilibrul apare numai catre toamna si mai ales in cele mai multe cazuri alimentatia si conditiile de intretinere contribuie in mare masura la aparitia bolii.

In ceea ce priveste puii tineri, care s-au nascut pana in luna mai, ei incep sa se dezvolte o data cu posibilitatile de infestare. In luna mai, iunie si iulie puii inca nu sunt complet dezvoltati; organismul lor este in permanent dezechilibru datorita cresterii si cea mai mica greseala de alimentatie favorizeaza aparitia bolii. Reiese deci ca fiind in plina perioada de contaminare, iar organismul lor avand o rezistenta mai mica decat pasarile adulte, puii pot manifesta forme alarmante de ascaridioza, in lunile mai-iunie.

La pui prezenta ascarizilor se poate constata mai devrema la varsta de 30-40 zile. Cu toate ca timpul acesta nu este totdeauna suficient pentru maturarea ascarizilor, totusi apar semne clinice, la puii infestanti masiv, inanite ca helmintiii sa fie maturi.

Curba grafica a dinamicii epizootologice (vezi grafic nr.1) arata ca aparitia clinica a ascaridiozei la pui este oarecum opusa celei de la gainile adulte, care se plaseaza in sezonul rece.

Interpretand in acest fel epizootologia ascaridiozei, reiese ca si combaterea trebuie sa fie axata tot pe aceste date, pentru a fi cat mai usor de aplicat si cu rezultate bune.

Aparitia ascaridiozei este favorizata si de modul de alimentatie; hipovitaminozele A si B au o mare importanta ca de astfel si alimentatia cu cantitati prea mari de proteine.

Aparitia ascaridiozei este in oarecare masura legata si de varsta. Asfel, la pasarile care deja au depasit 4-5 luni, infestarea se face mai greu si nu in aceesi intensitate cu modul in care se petrece la puii de cateva saptamani.

In mediul exterior ouale infestante ( care contin L2) sunt distruse de uscaciune, caldura si razele solare. Temperaturi de -4 gr si -5grdistrug ouale in 24 de ore, iar la ogr ouale rezista mai putin de o luna. In mediul umed si la umbra, rezista 250 zile si uneori chiar mai mult de un an. In fecalele uscate, rezista 20 de zile. Sunt foarte sensibile la pentaclorfenolatul de sodiu. In marile aglomerari de pasari, ascaridioza are o frecventa mai mare la tineret. Sunt de asemenea receptivi puii de 6 zile varsta. Puii in varsta de 3 luni sau mai mari manifesta o considerabila rezistenta la infestatie. La acestia, s-a observat o crestere a numarului de celule intestinale producatoare de mucus in epiteliul duodenal. Mucusul produs de aceste celule este responsabil de rezistenta puilor la infestatie. Acest mucus observat si la pasari adulte contine un principiu termostabil, cu actiune inhibitoare pentru ascarizi, fapt ce reduce receptivitatea. Pasarile de rasa Leghorn si Orpington sunt mai receptive, in timp ce rasele Rhode-Island si Playmouth-Rock sunt mult mai putin receptive. Aceasta se asociaza cu intensitatea exploatarii care conduce la un surmenaj functional. Printre factorii extrinseci care duc la marirea receptivitatii se pot cita tulburarile digestive, greselile de alimentatie, carenta in proteine de origine animala, fosfolipide, vitamine A si B1, excesul de faina de carne, excesul de glucide si fosfor, marirea cantitatii de proteina vegetala.

Contaminarea se face oral, odata cu apa sau furajele. In lumenul jejunului, uneori in proventricul, incepand cu o jumatate de ora de la ingerare, se produce eclozarea larvelor. Acestea efectueaza o migrare entero-parietala, cele mai numeroase patrund in mucoasa ileonului, unde se dezvolta intr-un interval de 10-21 zile, revenind iarasi in lumenul intestinal, unde devin adulti. In perioada histiotropa, larvele naparlesc repetat, la interval de circa 6 zile, cand nu se hranesc. Faza prepatenta dureaza, in functie de varsta gazdei, de la 5-6 saptamani, la pasarile mai tinere de 3 luni, la circa 8 saptamani la pasarile in varsta de peste 3 luni. Longevitatea adultilor este de 9-14 luni, durata fiind mai mare in cazul parazitismului la tineretul aviar decat la adulte. In faza de migratie sunt posibile localizari eretice larvara in pulmon, ficat, oviduct.

EPIDEMIOLOGIE

Sursele de poluare sunt diverse si numeroase, datorita specificitatii largi a ascarizilor si rezistentei oualor acestora. De prim ordin sunt considerata: pasarile bolnave sau cu evolutie inaparenta, cadavrele si masa intestinala care contin ascarizi, accesibile vectorilor animali; alte rezervoare sunt excrementele, asternutul, ramele de sol si alti vectori care pot vehicula ouale ascarizilor. Nivelul poluarii mediului in efective de pasari contaminate este ridicat datorita prolificitatii mari a femelelor,ajungand la 170000 oua/femela. Din ovoproductia potentiala, in conditii ecologice obisnuite, circa 50-60% oua devin infestante, restul fiind distruse.

Evolutia ascariozilor facandu-se direct, reiese ca pasarile se contamineaza cu oua de helminti embrionate in mediu exterior, pe care ocazional le ingera o data cu alimentele sau cu apa de baut.

Daca dintr-un lot de pasari ar fi parazitate numai 10% din efectiv cu cativa ascarizi reiese ca in padoc sau cotete se pot gasi miliarde de oua. Aici intervine insa pe de o parte nedezvoltarea tuturor oualor eliminate ajungand infestante obisnuit 50-60%, iar pe de alta parte se poate spune ca exista o doza minima infestanta din aceste oua infestante.

Din observatiile facute se constata ca doza minima infestanta este in functie de varsta puilor si de alimentatia acestora.

In urma infestarilor experimentale cu 100, 250, 380 si 500 de oua la pui de 7 zile s-a constatat ca dupa 40 zile, numai la infestarile de 380 si 500 s-au gasit 3, respectiv 4 ascarizi dezvoltati. S-a constatat de asemenea ca in timpul evolutiei lor, larvele sunt eliminate din organism. In cazul infestarii cu 250 oua la 12 zile s-au gasit 40 larve, la 15 zile 28, la 18 zile 22, la 25 zile 1 larva iar la 40 zile nici una. In cazul infestarii cu 500 oua de asemenea cifrele gasite au descrescut: 72 la 12 zile apoi 45, 28, 10 iar la 40 zile 4 ascarizi. Organismul reuseste sa se debaraseze de larve pana la a 25-a zi de la infestare, iar raportul intre numarul de ouia ingerat si ascarizii rezultati este dupa varsta si alimentatia puilor intre 1:120 si 1:380.

In acelasi timp pasarile purtatoare de ascarizi sunt destul de rezistente la suprainvazie. La puii de 4 luni care prezentau infestatie masiva cu ascarizi, nu s-a putu realiza suprainvazia cu doza de 1000 oua mature de Ascaridia galli.

BIOLOGIE

Asupra modului de dezvoltare a ascarizilor in corpul pasarilor au existat doua pareri: s-ar face dupa tipul ascarizilor de la mamifere adica cu migratii prin organism pana in pulmon si a doua parere ca dezvoltarea se face fara o migratie propriu-zisa, adica larvele nu ar parasi intestinul pasarii.

Cele mai recente cercetari au demonstrat modul de dezvoltare fara migratie propriu-zisa.

Ouale acestor helminti eliminate in intestinul pasarii parazitate, trebuie sa ajunga neaparat in mediul exteroir pentru a evolua. In functie de umiditate si in special de temperatura, aceste oua evolueaza devenind infestante intre 5 si 35 de zile. In acest timp in ou se formeaza o prima larva care naparleste fara a iesi din coaja oului si ca atare nici din camasa de naparlire. In acelasi fel se petrece si cu larva de stadiul al doilea putand sta astfel inchistata si aparata de coaja oului un timp indelungat. In general evolutia oualor in mediul exterior este strans legata de mediu, temperatura fiind elementul cel mai important.

Proktistov I.P. 1950 ajunge la concluzia, in urma experientelor facute in ferme avicole, ca dezvoltarea oualor de Ascaridia se face in bune conditii in perioada mai-august, in timp ce in lunile septembrie-aprilie ouale nu pot evolua. De asemenea timpul de evolutie este diferit dupa zona considerata. In tabelul 1, dupa Proktistov I.P., se prezinta timpul de maturare a oualor de Ascaridia, in diferite conditii de mediu.TABEL

In experimentele facute s-a constatat ca la temperatura de 18-20()C ouale de Ascaridia galli s-au dezvoltat in 27 zile. Panova G.L. 1960 arata ca la temperaturi intre 15 si 16() dezvoltarea se face in 28 zile.

De asemenea s-a constatat ca din numarul de oua puse la embrionat nu ajung infestante decat 50-60% in medie si numai rareori pot ajunge infestante 75% din totalul lor.

Cand ouale au devenit infestante, daca sunt ingerate de pasari, ajungand in tubul digestiv unde coaja este dizolvata si larva, care masoara 200-250() lungime pe 14() largime, este pusa in libertate.

Larva se dezvolta apoi in faldurile mucoasei intestinale unde patrunde adanc, ramanand in acest loc timp de 10-14 zile. Desi se considera dezvoltare fara migratie, cu toata limitarea ei numai in peretele intestinului. Dupa acest timp, larvele revin in lumenul intestinului si fixandu-se de mucoasa intestinala se dezvolta destul de lent. Ajung in stadiu de adult intre 40-50 zile de la patrunderea oului in intestin.

Dimensiunile larvelor la inceput, cand revin in intestin, sunt reduse, 4-5 mm lungime. La 18 zile au 6-7 mm, iar la 25 zile ajung pana la 13-16 mm lungime.

Ackert, Sprehn, Roberts (citati de Lesbouryes) au aratat existenta migratiei larvelor; totusi aceasta cale de evolutie nu a fost confirmata de toti cercetatorii. In 1961 Niculescu Al. si colaboratorii au gasit larve de Ascaridia in sange, dar in numar extrem de redus si nedezvoltate. S-ar putea ca unele larve sa ajunga si in circulatie fara a constitui calea normala de evolutie.

Powered by http://www.referat.ro/

cel mai complet site cu referate