Arta Prerafaelita

1

CURSUL 2. ISTORIA ARTEI MODERNE A SEC. XIX

2.5. Arta Prerafaelită

În 1848, șapte studenți ai Academiei regale din Londra au

înființat o societate secretă, denumită Frăția Prerafaelită.

Regulile impuse de primul președinte al Academiei, Sir Joshua

Reynolds erau încă în vigoare în artă, iar cei șapte studenți

doreau să se îndepărteze de paleta sumbră de culori, de

subiectele fixe și de convențiile rigide. Celor 3 fondatori ai

frăției: John Everett Millais (1829-1896), Dante Gabriel

Rossetti (1828-1882) și Wullian Homan Hunt (1827-1910) li s-

au alăturat Thomas Woolner (1825-1892), Frederic George

Stephens (1828-1907), James Collinson (1825-1881) și William

Michel Rossetti (1829-1919). Toți erau admiratori ai artei

italiene și nostalgici ai Evului Mediu, considerând arta

medievală mai liberă și mai deschisă experimentelor decât cea

din epoca lor. Ei își semnau operele cu inițialele ”PRB”

2


Dintre cei șapte membri ai frăției, doar șase erau artiști.

Wuilliam Rossetti era scriitor aspirant, angajat la biroul de

impozite din Londra. Unul dintre scopuri era să îmbine arta cu

literatura; membri au produs o revistă lunară, The Germ, cu

subtitlul ”Gânduri despre natură și poezie, literatură și artă”, din

care au apărut doar 4 numere. Cu toate că a reprezentat un eșec

financiar, revista a primit totuși aprecieri pozitive din partea

criticii, iar în anii următori a avut o influență foarte mare.

Artiștii prerafaeliți ”dinainte de Rafael” pictau cu o mare

fidelitate față de natură, alegând de obicei ca subiect romanele

cavalerești medievale. Chiar dacă impresioniștilor francezi li se

atribuie în general meritul de a fi primii care au lucrat în plein-

air , prerafaeliții pictaseră în aer liber cu multe decenii înaintea

acestora.

3


Millais a pictat Ofelia (deasupra) în care a redat momentul înecului acesteia din piesa Hamlet de Shakespeare. Deși personajul Ofelia a fost propriu-zis realizat în atelier,

Millais a petrecut multe zile pe malul râului pictând vegetația și incluzând în imagine florile menționate în piesă. La fel ca și ceilalți colegii ai săi, Millais acoperea pânza mai întâi cu alb, apoi suprapunea straturi de culoare, înainte să se usuce complet. Acest ”grund alb” dă picturilor preraefaelite o luminozitate a culorii care amintește de arta renascentistă timpurie.

4


Ofelia (1851-1852), John Everett Millais

5


Lucrarea anterioară a lui Millais, Hristos în casa părinților ei (1849-1850) a fost dur criticată la ”Expoziția de vară” din 1850 a Academiei Regale. Romancierul Charles Dickens (1812-1870) a acuzat pictura de realism prea brutal. De asemenea ei condamnă frăția pentru că aducea în artă subiecte ”dezgustătoare”, precum prostituția, sărăcia și moartea. O perioadă, toate picturile asociate cu mișcarea prerafaelită au fost considerate inestetice, chiar dacă artistul respectiv nu făcea parte din grup.

Autoportret , John Everett Millais (1829-1896)

6


Isus în casa părinților (1849), John Everett Millais

7


Frăția Prerafaelită a durat doar 5 ani, însă a dus la una din cele mai influente mișcări artistice britanice. Printre apropiații grupului s-au numărat G. F. Watts (1817-1904) și Ford Madox Brown (1821-1893). Ultima privire spre Anglia al lui Brown care înfățișează un cuplu părăsind Anglia pentru a începe o viață nouă în Australia, este pictat în exterior; felul prerafaeliților de a concepe pictura a permis exprimarea unor emoții intense și reproducerea exactă a luminii într-o zi cenușie pe mare. Madox Brown a rămas mulți ani fidel idealurilor prerafaelite, însă Watts a trecut prin multe schimbări de stil, inclusiv printr-o perioadă în care a susținut mișcarea simbolistică.

8


Autoportret, 1850, Ford Madox Brown

(1821-1893) Portretul lui

Ford Madox Brown de Rossetti

9


Ultima privire spre Anglia (1855), Ford Madox Brown

10


La sfârșitul anilor 1850, arta prerafaelită era foarte admirată și imitată. A apărut astfel o a doua generație de prerafaeliți, dintre care cel mai renumit a fost William Morris (1834-1896), părintele Mișcării Arte și Meșteșuguri (Art and Crafts) și Edward Burne-Jones (1833-1898). Lucrările timpurii ale lui Burne-Jones au fost influențate de operele fantastice ale lui Rossette, cum ar fi Fecioarele din Elfen-Mere (1854); în tabloul Visare al lui Rossette, soția lui Morris, născută Jane Burden, este seducător înfățișată, cu trupul înveșmântat în satin senzual, sclipind pe un fundal stilizat. Burne-Jones s-a dovedit remarcabil în înfățișarea femeilor ca obiect al iubirii, în haine medievale-așa cum se întâmplă în seria Măcieșul (1870-1890) plasate în peisaje naturale detaliat reproduse.

11


Fotografie de pe portretul lui Edward Burne-Jones (1898)

12


Portrait of Dante Gabriel Rossetti c. 1871, by George Frederic

Watts

http://en.wikipedia.org/wiki/George_Frederic_Watts

http://en.wikipedia.org/wiki/George_Frederic_Watts

13


Fecioarele din Elfen-Mere (1854);

Dante Gabriel Rossetti

14


Visare (1880); Dante Gabriel Rossetti

15


Seria Măceșul (1871-1873), Edward Burne-Jones

16


În afară de Jane Burden, și alte femei au participat la această mișcare. Lizzie Siddal (1829-1862) nu a fost doar modelul, muza și soția lui Dante Rossette, ci și o neexperimentată artistă. Maria Spartali-Stillman (1844-1927) a fost eleva lui Burne-Jones și un model foarte apreciat. Verișoara ei, Maria Zambaco (1843-1914), a fost sculptoriță și sursă de inspirație a multor dintre cele mai uimitoare picturi ale lui Edward Burne-Jones . Printre alți artiști prerafaeliți se numără Arthur Hugles (1832-1915), a cărui pasiune pentru pictură a fost trezită după ce a citit un număr din The Germ; Valentin Prinsep (1838-1904), un elev foarte bun al lui G. F. Watts; și John William Waterhouse (1849-1917), care a dus mișcarea prerafaelită în secolul următor.

17



18


Acest tablou numit și Atelierul tâmplarului, îi înfățișează pe Iosif, Maria, Iisus, Sfânta Ana și fiul ei, care ulterior a primit numele de Ioan Botezătorul, și un alt bărbat, probabil ucenicul lui Iosif. Această scenă simplă are loc în atelierul de tâmplar al lui Iosif și include multe elemente ale imaginarului religios, care face aluzie la răstignirea lui Hristos. Iisus s-a rănit la mână într-un cui care iese dintr-o bancă de lemn și ridică palma în sus. Mama lui îngenunchează dinaintea lui și întinde obrazul ca el să o sărute; chipul ei este trist, ca și când ar ști ce urmează să se întâmple. Iosif se întinde să vadă rana, iar Sfânta Ana se pregătește să scoată cuiul. Ioan aduce un vas cu apă, ca să spele sângele. Inițial, pictura a fost criticată și considerată o blasfemie, însă ulterior a fost recunoscută drept una dintre cele mai importante lucrări ale lui Millais și o capodoperă a mișcării prerafaelite timpurii

19


Turma de oi

Prin ușa deschisă se vede o turmă de oi, care amintesc de numele Domnului dat lui Iisus ca aluzie la sacrificiul acestuia pentru mântuirea păcatelor oamenilor. De asemenea, aceste animale duc cu gândul la Hristos Păstor și la turma de credincioși creștini.


20


Atelierul de tâmplărie

Millais a găsit un atelier de tâmplărie pe strada Oxfort, în Londra, și a petrecut acolo multe ore, pentru a schița scena, studiind toate obiectele, de la uneltele de lângă peretele din spate, până la plăcile de lemn din colț și la rumegușul de pe podea. În schița inițială, uneltele de lângă perete formau semnul crucii.


21


Muncitorul

Brațele dezgolite ale lui Iosif încălcau convenția victoriană a pudicității, iar contemporanii au fost furioși că Millais a reprezentat Sfânta Familie ca pe niște oameni obișnuiți . Câteva decenii mai târziu, Millais ar fi fost apreciat ca maestru al realismului, însă în 1850 a fost acuzat de blasfemie.


22


Ioan

Ioan este îmbrăcat într-o blana de animal, o trimitere la ascetismul său de mai târziu. Vasul cu apă pe care îl aduce pentru a spăla rana este un simbol al momentului, în care îl va boteza pe Iisus, și la cel în care Iisus va spăla păcatele credincioșilor săi. Atitudinea lui Ioan este umilă, ca și el cunoaște adevărata natură a lui Iisus.


23


Măna rănită

Pictura conține foarte multe simboluri creștine. Mâna lui Iisus sângerează, ca și cum ar purta stigmatele, cuiul în care se rănește amintește de cuiele cu care va fi răstignit pe cruce. Mâna lui arată tăietura, însă reprezintă în același timp și semnul binecuvântării, familiar în tablourile care îl reprezintă pe Iisus adult.


Arta Prerafaelita

Documents

Transcript of Arta Prerafaelita