ARTA CONVERSAŢIEI ÎN PEDIATRIEsuccesul prevenirii erorilor de diagnostic

Dr. Ştefana Cristina Alexoaie, Prof. Dr. Traian Mihaescu, Şef lucrări Dr. Nicolai Nistor, Asist. Univ. Dr. Radu Adrian Crişan Dabija, Asist. Univ. Dr. Irina Mihaela Ciomaga

INTRODUCEREErorile de diagostic în pediatrie constituie o ramură care până în prezent a fost puţin studiată, dezvoltată și acceptată. Informaţiile survin de cele mai multe ori din cazurile de malpraxis cunoscute, acestea �ind nereprezentative pentru imaginea de ansamblu. Pentru a putea să își desfăşoare activitatea în condiţii optime, medicul trebuie să stăpânească, nu doar patologia pediatrică, ci şi psihologia copilului în �ecare stadiu al său de dezvoltare.

OBIECTIVE:> identi�carea principalelor cauze ce conduc la apariţia erorilor de diagnostic în pediatrie;> importanţa îmbinării cunoştinţelor medicale cu cele de psihologie;> necesitatea apariţiei unei noi ramuri care să se ocupe strict de erorile de diagnostic;

ERORILE DE DIAGNOSTIC - RAMURĂ A MEDICINEI?

> Conform rezultatelor unui studiu efectuat în SUA în 2014, aproape �ecare persoană va primi de-a lungul vieţii cel puţin un diagnostic greșit;> în America aproximativ 12 milioane de copii primesc în �ecare an un diagnostic greșit;> 32% din cazurile de malpraxis apar datorită erorilor diagostice;

“Nu ştiu ca undeva pe glob să existe o organizaţie care să se ocupe cu urmărirea erorilor de diagnostic. De asemenea, nici un spital din lume nu are implementat un program care să detecteze erorile diagostice făcute în instituţie.”

Mark Graber - fondatorul și președintele “Societăţii de îmbunătăţire a diagnosticului”, SUA

ConcluziiOrice pediatru trebuie să a ibă cunoşt inţe aprofundate în domeniul psihologiei copilului. Dragostea şi devotamentul pentru copilul bolnav trebuie să �e completate de spiritul de observaţie, a p t i t u d i n e a d e c o m u n i c a r e c u c o p i i i ş i promptitudinea în intervenţia terapeutică. Calitatea informaţi i lor obţinute de medic în t impul consultaţiilor este strâns legată de abilitatea de a pune întrebări pacientului şi de a câştiga încrederea acestuia.

ESTE UȘOR PENTRU UN PEDIATRU SĂ GREȘEASCĂ UN DIAGNOSTIC?

Studiu publicat în revista Pediatrics (2010) - principala cauză a erorilor de diagnostic în pediatrie este dată de informaţiile eronate primite de la aparţinători şi de la pacientul pediatric, �ind urmată de examenul clinic incomplet şi de factorii care ţin de sistem (lipsa coordonării și a comunicării în echipa medicală)

Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie IAȘI

SISTEMUL DE SĂNĂTATEFLUXUL DE MUNCĂCUNOȘTINȚELE MEDICULUIȘI JUDECATA CLINICĂ

INFORMAȚIILE PRIMITE DE LA APARȚINĂTORI ȘI COPIL

În afară de cunoștinţele necesare diagnosticării și tratării unui copil, medicul pediatru trebuie să deţină cunoștinte despre dezvoltarea psihologică a acestuia în �ecare stadiu al dezvoltării sale.

Copiii mai mari și adolescenţii ridică alt tip de probleme ce pot pune un pediatru în di�cultate. Aceștia au tendinţa de a ascunde unele detalii despre vieţile lor ce ar putea să le afecteze grav sănătatea.

Florin 2 aniCunoscut cu ventricul unic şi epilepsie se prezintă pentru somnolenţă persistentă, apetit diminuat şi alterarea progresivă a stării generale. La internare, somnolenţa a fost pusă pe seama medicaţiei, pacientul a�ându-se sub tratament cu fenobarbital. La evaluările ulterioare s-a constatat de�citul motor la nivelul hemicorpului drept, investiigaţiile evidențiind tromboză cerebrală, pacientul revenindu-şi după instituirea tratamentului corespunzător.

Ema (12 ani)> la internare: “am epilepsie de 2 ani, nu am luat pastilele și de aceea îmi este rău;” > la 6 ore de la internare: “nu a mai vorbit cu mine și am vrut să mor;”