Arkadi şi Boris Strugatki - Lunea începe sâmbăta

Arkadi &Boris St ugatki

FICTIUNE FARA FRONTIERE

Arkadi Strugatki, Boris Strugatki

110HeAeAbHPLIC Haw-me-ma B cy66oTy

ARKADI STRUGATKI

BORIS STRUGATKI

Lunen lope simbata

„Dar cel mai ciudat, cel mai de neinteles este cum de autorii pot alege asemenea subiecte, sinter vor-bind, asta-i absolut de neinchipuit, intr-adevar... Nu, nu inteleg deloc.”

Prima istorie

Agitaie in jurul divanului

Capitolul 1

PROFESORUL: Copii, scrieti propozicia: „Pqtele statea in copac".

ELEVUL: Da' pe§tii pot sta in copac? PROFESORUL: Asta era un pe§te dement.

Gluma colareasci

ma apropiam de locul destinatiei. Imprejur, strans lipita de drum, padurea inverzita rasa rareori loc poienilor napadite de buruieni galbene. Soarele ar fi trebuit de mult sa apuna, dar Inca mai atarna jos, la linia orizontului, chinuindu-se sa dispara in intregime. Ma§ina gonea pe drumul ingust, aco-perit cu pietri§ marunt, trosnitor. Nu mai ocoleam pietrele maxi Si, de fiecare data cand le izbeam, in portbagaj zanga-neau §i huruiau canistrele goale.

Din partea dreapta, doi tipi ie§ira din padure §i se oprira la marginea drumului, uitandu-se in directia mea. Unul din-tre ei ridica mina. Am incetinit Si i-am studiat cu atenhie. Dupa cum i-am vazut, pareau a fi vanatori, tineri, poate un pic mai varstnici decat mine. Mi-au placut fetele for §i atunci am oprit. Cel care ridicase mina i§i strecura in ma§ina nasul coroiat Si bronzat, apoi intreba, zambind:

— Nu ne luati Si pe not papa la Solovet? Cel de-al doilea, cu barbs ro§cata, idea mustata, zambi §i

el, uitaridu-se pe dupa umarul priinului. In mod sigur, erau oameni placuti.

11

— Hai, urcati, le-am spus. Unul in fata, celMalt in spate. Am acolo ni§te vechituri, nu e loc pentru amandoi.

— Binefacatorule! se bucura coroiatul, luanduli arma de pe umar Si a§ezandu-se alAturi de mine.

Barbosul, uitandu-se nesigur la portiera din spate, spuse: — Daca-mi permiteti, a§ putea un pic aici sa... M-am lasat pe spate Si 1-am ajutat sa degajeze locul ocu-

pat de sacul de dormit Si de cortul facut sul. Se a§eza atent, punanduli arma intre genunchi.

— Inchideti up mai bine, i-am spus. Total se desfa§ura a§a cum se intampla de obicei. Ma-

§ina se puse in mi§care. Coroiatul se intoarse spre locul din spate §i spuse inviorat ca este mult mai placut sa mergi cu automobilul decat sa o iei pe jos. Barbosul aproba nedes-lu§it §i tot trantea portiera. „Strangeti-va balonzaidul, 1-am sfatuit, uitandu-ma la el prin oglinda retrovizoare. S-a prins in u§a". Dupa cateva minute totul se aranja. Am intrebat: „Cat sa mai fie pana la Solovet, vreo zece kilometri?". „Da, raspunse coroiatul. Poate chiar un pic mai mult. Druinul, ce-i drept, nu este prea bun, e pentru autocamioane". „Dru-mul e acceptabil, am protestat, de§i am fost asigurat ca, in general, nu am A pot trece pe aici". „Pe drumul asta pop trece chiar Si toamna". „A, pe aici, mersi, dar sa vezi de la Korobet cum e, ceva de groaza". „Anul asta vara a fost se-cetoasa, s-a uscat totul". „Se spune ca a plouat la Zatoni", remarca din spate barbosul. „fine spun?" intreba coro-iatul. „Merlin". Nu §tiu de ce, au izbucnit in ras. Mi-am scos *rile, mi-am aprins una §i le-am oferit §i lor. „Fabrics Clara Zetkin, spuse coroiatul, cercetand pachetul de tigari. Sunteti din Leningrad?" „Da". „Excursiothst?" „Excursio-nist. Sunteci localnici?" „Mda, ba§tina§i", raspunse coroiatul. „Eu sunt din Murmansk", ne comunica barbosul. „Probabil ca, pentru Leningrad, ce mi-e Solovet, ce mi-e Murmansk, totuna: Nordul", spuse coroiatul. „Ei, nu, de ce", am pro-testat politicos. „Va opriti in Solovet?" ma intreba coroiatul. „Bineinteles. Chiar intr-acolo mergeam." „Aveti rude sau

12

cunoscuti?" „Nu. Pur §i simplu wept ni§te amici. S-au ho-drat s-o is de-a lungul raului, iar Solovecul este punctul nostru de intalnire."

Am zarit in fata o aluviune mare de pietre, am franat §i am spus: „Tineti-va bine". Ma§ina se scutura §i facu un salt. Coroiatul se lovi cu nasul de teava pu§tii. Motorul mugi salbatic Si in podea rico§ara pietre. „Biata marina", se planse coroiatul. „Psi, ce era sa fac..." m-am justificat eu. „Nu oricine ar fi pornit cu marina personals pe un astfel de drum". „Eu a§ fi pornit", am spus. Aluviunea se terming. „Ah, deci nu-i marina dumneavoastra", ghici coroiatul. „Psi, de unde sa am eu ma§ina!? Este inchiriata." „Inteleg", spuse coroiatul, dupa cum mi s-a parut, cam deceptionat. M-am sinitit jignit. „Si ce motive a§ avea sa-mi cumpar ma§ina? Ca &I calatoresc pe asfalt? Acolo unde este asfalt, nu-i nimic interesant, iar unde este ceva interesant, nu-i asfalt". „Da, fire§te", aproba politicos coroiatul. „Dupa mine, este o prostie saii faci idol din ma§ina", am declarat. „Da' chiar, ce prostie, ma sustinu coroiatul. Dar nu toti gandesc a§a." Am discutat apoi despre ma§ini §i am cazut cu topi de acord ca, dad' ar fi sa cumperi ceva, atunci numai GAZ-69 putea intra in discutie, dar, din pacate, modelul nu era de vanzare. Apoi coroiatul ma intreba: „i unde lucrati?" I-am raspuns. „Formidabil! exclama coroiatul. Programatorl Tocmai ca ne-ar trebui Si noua unul! Stip ce, abandonati Institutul dum-neavoastra Si veniti la noi!" „i ce aveti?" „Ce avem?" in-treba coroiatul, intorcandu-se. „Un Aldan-3", raspunse barbosul. „Valoroasa marina, am spus. i lucreaza bine?" „Da, cum sa va spun..." „E limpede", am zis. „La drept vor-bind, Inca nu am reglat-o, se justified barbosul. Mai rarnineti pe la noi, o reglati..." „Iar transferal vi-1 aranjam noi in doi timpi Si trei mi§cari", adauga coroiatul. „i cu ce VA ocupati?" am intrebat. „Ca §i intreaga §tiinta, spuse coroiatul. Pentru fericirea omeneasca." „inteleg. Ceva cu cosmosul?" „i cu cosmosul", admise coroiatul. „Omul nu fuge de colac, ci de

13

ciomag", am spus. „Fosta capitals §i salariu barosan", murmurs barbosul, dar am reu§it sa-1 aud. nici chiar a§a, am zis. Nu trebuie sá ma judecati dupa bath." „A, nu, glumeam §i eu", se scuzi barbosul. „Asa mai glume§te el, se bAga §i coroiatul. Nu veti gasi nicaieri ceva mai interesant decat la noi." „Credeti asta?" „Fiti convins." „Dar eu nu sunt". Coroiatul zambi in bataie de joc: „O sä mai vorbim noi despre asta, spuse acesta. Rar" naneti mult in Solovet?" „Cel mult doua zile." „Atunci mai vorbim in a doua zi." Barbosul interveni §i el: „Eu, personal, va'd aici mana des-tinului — mergem prin padure §i intalnim un programator. Am impresia ca sunteti predestinat." „Chiar atat de mult aveti nevoie de un programator?" „Ne arde buza, nu alta." „Pai, sa vorbesc cu baiejii. Stiu eu cativa nemultumiti." „N-avem nevoie de once programator, spuse coroiatul. Programatorii sunt un popor deficitar, capricios, iar noua ne trebuie un programator serios." „Mda, asta e ceva mai complicat", am recunoscut. Coroiatul incepu sa i§i indoaie degetele: „Avem nevoie de un programator: unu — integru, doi — voluntar, trei — sa accepte sa locuiasca intr-un

„Patru, relUa bArbosul, pentru o suta douazeci de ruble." „Nu cumva sa aiba §i aripioare? Sau poate cu nimb in jurul capului? Pai, din sa§tia sunt unul la o mie!" „Chiar de ala §i avem nevoie", spuse coroiatul. „Si daca sunt numai noua sute in total?" „Ne multumim §i cu noua zecimi".

Padurea se ran, am traversat podul §i ne-am napustit printre campurile de cartofi. „E ora noua, anunta coroiatul. Unde va pregatiti sa innoptati?" „In marina. Pana la ce ora sunt deschise magazinele aici?" „A, deja s-au inchis", ras-punse coroiatul. „Se poate §i la camin, propuse barbosul. La mine in camera este un pat liber." „De camin nici nu te poti apropia", spuse ganditor coroiatul. „Mda, probabil ca da", zarnbi misterios barbosul. „Marina o puteti Lisa langa postul de militie", ma sfatui coroiatul. „Asta deja nu mai are nici o importanta, interveni barbosul. Vorbesc prostii, iar to te iei

14

dupa mine. Cum o sa intre in Cancun?" „Da, da, fir-ar sa fie, se necaji coroiatul. Ca sa vezi, nu munce§ti o zi §i-ai §i uitat de chestiile astea." „Ce-ar fi sa-1 teleportim?" „Hei-hei, protests coroiatul. Doar nu-i divan. Nu e§ti Cristobal Junta, iar eu nici atat..."

— Dar nu va faceti probleme, am incercat eu Im- pac. Innoptez in ma§ina, doar nu-i prima data.

Pe nea§teptate am simtit o dorinta nebuna sa dorm in cear§afuri. Era deja a patra noapte pe care o petreceam in sacul de dormit.

— Ia stai, sari coroiatul. Ho-ho-ho! Colipiga! — Corect! exclama barbosul. La Golfulet cu el! — Ce Dumnezeu, innoptez in marina. — 0 sa innoptati intr-o casa, spuse coroiatul, intr-o

lenjerie oarecum curata. Trebuie cumva sa va multumim. — Doar n-o sa va dam 50 de copeici, spuse barbosul. Am intrat in ora§. De-a lungul drumului se intindeau

garduri stravechi Si trainice, constructii solide din bame gigantice, innegrite, cu ferestrele inguste, cu ancadramente sculptate §i coco§i de lemn pe acoperipri. Se mai nimereau Si constructii mizerabile din chirpici, cu 110 metalice, a caror infati§are imi scoase din memorie un cuvant pe jumatate cu-noscut: „co§melii". Strada dreapta Si larga se numea Calea Pacii. Inainte, nu departe de centrul ora§ului, se zareau scua-rutile largi din fata caselor cu un etaj, construite din prefa-bricate upare.

— Urmatoarea strada la dreapta, spuse coroiatul. Am semnalizat, am incetinit Si am facut la dreapta. Dru-

mul era complet napadit de iarba, totu§i in fata unei portite oarecare statea proptit un Zaporoje; nou-nout. Numerele caselor atarnau deasupra portilor, iar cifrele erau abia vizi-bile pe tablitele de Fier ruginite. Strada se numea elegant: „Str. Golfulecului". Nu era prea larga, strecurandu-se sugru-math" printre gardurile masive Si vechi, ridicate, dupa toate aparentele, Inca din acele vremuri cand pe aici mai rataceau Pia ii suedezi §i norvegieni.

15

— Stop, spuse coroiatul. Am franat §i din nou se lovi cu nasul de teava armei. Deci a§a, spuse el, frecanduli nasul. Mai stati un pic papa aranjez total.

— Zau, nu merits! am incercat pentru ultima oars. — SA n-aud o vorba. Volodea, tine-1 in catare. Coroiatul ie§i din marina Si, aplecandu-se, se strecura

prin portita joasa. Casa nu se zarea dincolo de gardul malt, cenu§iu. Poarta era cu adevarat fenomenala, ca a unei re-mize de locomotive, iar balamalele de fier ruginite cantareau fiecare cel puffin un pud. Am citit cu surprindere firmele. Erau trei. in stanga por ii, avand o stralucire austera, se zirea o firma impunatoare din sticla groasa, albastra, cu litere argintii:

CANCI

coliba pe picioare de gains

MONUMENT ISTORIC SOLOVETIAN

in dreapta, in partea superioara a porii atarna o tablita ruginita: „Str. Golfulecului nr. 13, N.K. Gorinici"1, iar sub ea fusese expusa o bucata de furnir scrisa alancl212 cu cemeala:

Mo-tctnu-f fa-crect act

ADMINISTRATIA

— Care MOTAN? am intrebat. Ministerul Organizarii Tehnicii de Aparare Nationala?

1. Zmeul Gorinici (din basmele ruse§ti), similar Zmeului Zmei-lor (n. tr.).

16

Barbosul chicoti. — Important este sa nu va nelini§tifi. Este cam ciudat

aici la noi, dar totul va fi in regula. Am coborat din marina §i am inceput sa §terg parbrizul.

Brusc, ceva incepu sa-mi joace deasupra capului. M-am uitat imprejur. Deasupra porpi se facea cat mai comod un gi-gantic motan cenu§iu-inchis, pestrit, de cand stmt n-am mai vazut a§a ceva. Lenevea satul, uitar Klu-se nepasator la mine cu ochii lui galbeni. „Pss-pss-pss", m-am pomenit cheman-du-1 din reflex. Motanul casca politicos §i distant, aratan-du-§i colcii, scoase din gatlej tn sunet ragu§it, apoi se intoarse §i incepu sä priveasca in curtea interioara. De acolo, de din-colo de gard, se auzi vocea coroiatului:

— Vasili, dragul meu, ingaduie-ne sa to deranjam. Zavorul incepu sa scrameasca. Motanul se ridica §i

dispiru fara zgomot in curte. Poarta se clinti greu, scotand trosnete gemete ingrozitoare, Si canatul stang al poriii se deschise incet. Se ivi fata coroiatului, congestionata de efort.

— Binefacatorule! striga la mine. Intrap! M-am rotors ma§ina §i am intrat incet curte. in

fundul curtii spatioase se gasea o casa din bame solide. Acoperi§ul era complet ascuns de coroana stufoasa a unui stejar imens, scund, lat, extrem de compact. intre poarta Si casa se intindea un dnunulet pardosit cu lespezi de piatra, ce ocolea stejarul. In dreapta drumuletului fusese o grading de legume, iar in stanga, in mijlocul unei paji§ti, rasarea o fantana din barne, cu roata Si scripete, innegrita de vreme §i napaciita de mu§chi.

Am tras ma§ina intr-o parte, am oprit motorul Si am ie§it. Volodea barbosul cobori §i el Si, sprijininduli arms de portiera, incepu sa i§i aranjeze rucsacul.

— Iata-va Si acasa, spuse Volodea. Coroiatul inchise poarta intr-un vacarm de trosnete Si

scartaituri, iar eu, simtindu-ma deja destul de penibil, ma uitam de jur imprejur, ne§tiind ce sa fac.

17

— Dar iat-o §i pe stapana! striga barbosul. Sanatoasa-sa-natoasa, luminatia voastra, matu§a Naina Kievnal?

Stapana avea probabil peste o suta de ani. Se indrepta inceti§or spre noi, sprijinindu-se intr-un toiag noduros Si ta-randuli picioarele in ni§te paslari cu galo§i. Avea fata pa-mantie, iar din reteaua compacts de zbarcitwi plonja nasul, incovoiat §i ascutit ca un iatagan, dintre ochii palizi Si stin§i, acoperiti parca de cataracts.

— Buns ziva, buns ziva, nepoate, pronunta cu un glas nea§teptat de rasunator, de bas. Deci asta va fi noul progra-mator? Buna ziva, taicutule, bine ai venit!...

Am facut o plecaciune, intelegand ca trebuie sa-mi tin gura. Capul babei era acoperit cu un §al din Lana neagra, in-nodat sub barbie, iar deasupra §alului purta o basma nos-tima, din capron, cu simbolul multicolor al Atomului Si cu inscriptia „Expoziia Internationala – Bruxelles" in diferite limbi. Pe barbie Si sub nas ii rasireau fire de par carunte, rare. Babuta mai purta o vests vatuita, fira maneci, §i o rochie din postav negru.

— Deci a§a, Naina Kievna, spuse coroiatul, in time ce mergea §i-§i §tergea palmele de rugina. Trebuie sa-1 instalam pe noul nostru colaborator, pentru doua nopti. Dati-mi voie sa vi-1 prezint... Hm-m-hm.

— Nu-i nevoie, spuse batrana, uitandu-se fix la mine. Vad §i singura. Privalov Alexandr Ivanovici, 1938, masculin, rus, membru UTC, nu, nu, nu a participat, nu a fost, nu are, Si vei avea frurnosule cale lunga Si interes in casa statului, dar sal.' fie teams, odorule, de un om ro§cat Si rau Si is hai aure§te-mi palma, nestematule...

— Hm, facu tare coroiatul §i baba amuti. Se a§ternu o tacere penibila.

— Puteti sa-rni spuneti simplu, Sa§a... am stors din mine fraza pregatita din timp.

— Si unde sa-linstalez? se interesa baba.

1. In folclorul rus, Naina inseamna vrajitoare, ursitoare (n. tr.).

18

— A n magazie, fire§te, spuse u§or iritat coroiatul. — Si cine i§i asurna raspunderea? — Naina Kievna... scoase coroiatul un urlet de trage-

dian provincial, o prinse de brat pe batranica §i o tari spre casa. Se auzea cum se cearta: „Doar am vorbit!..." „...Si daca §terpele§te ceva?..." „Mai incet! Doar e programator, pricepi? Utecist! Savant!..." „Si daca tataie?..."

M-am rotors jenat spre Volodea. Acesta chicotea. — E cam penibil, am spus. — Nu va ingrijorati, totul va fi in regula... A vrut sä mai spuna ceva, dar tocmai atunci baba incepu

sa urle — Dar divanul, divanul!... Am tresarit §i am spus:

— Stip ce, mai bine plec, nu? — Nici vorbk spuse hotarat Volodea. Totul se va aranja.

Baba are pur Si simplu nevoie de un ciubuc, iar eu cu Ro-man n-avem bath gheata.

— Platesc eu, am spus. Acum doream foarte mult sa plec: nu mai suportam aceste a§a-numite conflicte cotidiene.

Volodea dada din cap. — Nu tine figura! Uite-1 ca deja vine. Acum totul este in

regula. Coroiatul Roman se indrepta spre noi, ma lua de mina

spuse: — Ei, totul s-a aranjat. SA' mergem. — Stip ce, e cam neplacut, am ezitat eu. La urma urmei,

doar nu-i obligata... Dar deja ne indreptam spre casa. — Ba-i obligati, ba-i obligati, insists Roman. Ocolind stejarul, ne-am indreptat spre intrarea din spate.

Roman impinse usa capitonata cu dermatina. Ne-am pome-nit intr-un vestibul indpator §i curat, dar slab luminat. Batra-nica ne a§tepta cu mainile incrucipte pe burta Si buzele stranse. Vizandu-ne, spuse razbunatoare, cu vocea ei de bas:

19

— Iar chitanta, chiar acum!... Deci, a§a §i pe am primit cum s-ar zice cutare cutare de la respectivul, care a predat cele mai sus mentionate subsemnatului...

Roman marai inceti§or Si intrarirn in camera ce imi fu-sese repartizata. Era o incapere racoroasa, cu un singur geam, acoperit de o perdeluta din stamba. Roman spuse cu o voce incordata:

— Aranjati-va §i sin-4.10-VA ca acasa. Batrana, geloasa, se interesa imediat din vestibul: — Da' n-o sa tafaie cand isi va suge maselele? Roman urla fara a se intoarce: — Nu va falai! V-am mai spus – n-are masele. — Atunci haideti sa scriem chitanta... Roman ridica sprancenele, dadu ochii peste cap, ranji §i

clatina din cap, dar ie§i. M-am uitat in jur. In camera nu era multa mobila. Langa fereastra era o masa masiva, acoperita cu o fata de masa veche, cenu§ie, cu ciucuri, iar in fata mesei un taburet §chiop. Langa peretele din ba=ne se gasea un divan spapos, iar pe celalalt perete, acoperit cu bucati dife-rite de tapet, se zIrea un cuier cu multe vechituri (pufoaice, §ube roase, caciuli cu urechi, §epci rupte). In interiorul ca-merei impresiona uria§a soba ruseasca, proaspat varuita Si stralucitor de curad, iar vizavi, intr-un colt, atarna o oglinda mare §i tulbure, cu o rams decolorata. Podeaua, curatata Si razuita, era acoperita cu pre§wi vargate.

Dincolo de perete bombaneau doua glasuri: batrana, cu vocea ei de bas, unitonala, §i Roman, a carui voce urca Si cobora. „Fata de masa, numar de inventar 245..." „Mai lip-se§te sa scrieti fiecare scandura din du§tuneal..." „Masa..." „Da' soba n-o notap?..." „E nevoie de ordine... Divanul..."

M-am dus la fereastra Si am indepartat putin perdeaua. Dincolo de fereastra se vedea stejarul §i nimic altceva. Am inceput sa ma uit la el. Parea un arbore extrem de batran. Avea coaja cenu§ie §i parca moarta, iar radacinile lui mon-struoase, ie§ite din parnant, erau acoperite de licheni albi §i

20

ro§ii. „SA treceft Si stejarul", spuse dincolo de perete Roman. Pe pervaz zacea o carte stufoasi §i patata cu grasime. Am rasfoit-o absent catva Limp, m-am indepartat de fereastra §i m-am a§ezat pe divan. Si brusc mi s-a facut somn. M-am gandit Ca astazi condusesem ma§ina Limp de paisprezece ore, ca nu merita atita graba, Ca ma doare spinarea, ca in cap mi se invalma§esc toate, ca la urma urmei nici nu imi mai pass de baba asta plictisitoare, de s-ar termina totul mai repede, sa ma pot culca Si adormi...

— Deci a§a, spuse Roman, ivindu-se in prag. Am incheiat §i formalitatile. I§i scutura mina, tinanduli degetele rasfirate, manjite cu cerneala. — Degetelele noastre au obo-sit: noi intruna am scris, intruna am scris... Culcati-va. Acum noi plecam, iar dumneavoastra cukati-va lini§tit. Ce faced maine?

— 0 sa wept, am raspuns fara vlaga. — Unde? — Aici... langa po§ta. — Probabil ca nu plecati maine, nu-i a§a? — Maine... pujin probabil... Mai degraba poimaine. — Atunci ne mai vedem. Dragostea noastra se va im-

plini. imi zambi, isi scutura mina Si ie§i. M-am gandit nepa-sator ca ar fi trebuit sa it conduc, sa-mi iau ramas-bun de la Volodea, dar m-am culcat. Batrana intra iute in camera. M-am ridicat Si batrana se uita o vreme pinta la mine.

Ma tern, taicutule, ca ai sa tatai din masele, spuse n.elini§tita.

N-am sa tatii, am protestat istovit. Am sa ma culc. — N-ai decat sa to culci §i sa dormi... Plate§ti doar

bani§orii Si poi sa dormi. Am bagat mina dupa portofel in buzunarul din spate. — Cat ma costa? Batrana iii ridica privirile spre tavan. — Punem o rubla pentru Juma' de rubla

Pentru rufaria de pat, a mea personala, nu a statului. Pentru

doua nopti face trei ruble... Iar cat to lass inirna, aclica pen-tru deranj, asta deja nu mai §tiu...

I-am intins o hartie de cinci. — Deocamdata ma lass o rubla, am spus. Iar pe urma

mai vedem. Batrana ingaca vioaie banii Si se indeparta, bombanind

ceva despre rest. A lipsit destul de mult, deja intentionam sa renunt la rest, §i la rufarie, cand se intoarse Si wza pe masa un pumn de monede murdare.

— §i restul, taicutule, spuse ea. Exact o poi sa nu-i mai socote§ti.

— Nu-i mai numar, am spus. Cum famine cu rearia?

— Acum astern. Du-te-n curte, plimba-te, iar eu iii voi wane patul.

Am ie§it §i mi-am scos o tigara din mers. In sfaqit, soa-rele apuse Si incepu noaptea alba. Undeva latrau cainii. M-am a§ezat pe o bancuta inradacinata in pamint, sub ste-jar, am fumat Si am inceput sa ma uit la cerul palid, nein-stelat. Motanul aparu de undeva, Fara zgomot, se uita la mine cu ochii lui fosforescenti, apoi se catara iute in stejar Si disparu in frunzipl intunecat. Imediat am §i uitat de el Si am tresarit cand de undeva deasupra mea se auzi un fo§net. In cap Ifni cazura murdarii. „Ptiu, lua-to-ar...", am injurat cu voce tare Si am inceput sa ma scutur. Dorinta de a dormi era neobimuit de puternica. Batrana ie§i din casa, nu ma observa Si o lua agate spre fantana. Am inteles ca patul era gata §i m-am intors in camera.

Baba, rautacioasa, imi a§ternuse pe podea. Nu, pentru nimic in lume, m-am gandit, am incuiat up cu zavorul, am mutat nternutul pe divan Si am inceput sa ma dezbrac. Prin fereastra razbatea o lumina sumbra, iar motanul se foia zgo-motos in stejar. Mi-am scuturat capul, artuicand murdariile din par. Era o mizerie ciudati, neobimuita: solzi maxi Si uscati de pe§te. Cam tare culcupl, m-am gandit, Si m-am prabuOt pe perna, adormind imediat.

Capitolul 2

„...Casa parasita devenise vizuina vulpilor pi bursu-cilor Si de aceea aici pot sa apara varcolaci Si staid stranii."

A. Weda

M-am trezit pe la miezul noptii pentru ca se vorbea in camera. Doi tipi vorbeau in §oapta, abia auzit. Vocile erau foarte asemanatoare, una fiind insa putin inabu§ita §i ragu-§ita, cealalta tradand o nervozitate extrema.

— Nu horcai, §opti nervosul. Eti in stare sa nu mai horca.'i?

— Sunt, raspunse inabu§itul §i tu§i. — Mai incet! §uiera nervosul. — Sunt ragu§it, explica inabu§itul. Tusea de dimineata a

fumatorului. Tu§i iara§i. — Pleaca de-aici, exploda nervosul. — Da' oricum doarme... — Cine-o fi? De unde a mai aparut Si asta? — De unde vrei sa §tiu? — Ce pacat... Pur Si simplu avem un ghinion fantastic. Iar nu dorm vecinii, m-am gandit, buimac de somn. Ifni

inchipuiam a sunt acasa. Acolo am printre vecini doi frati fizicieni, care adora sa lucreze in timpul noptii. La orele doua, in puterea noptii, li se terminatigar- ile Si atunci se stre-coara la mine in camera Si incep sa cotrobaie, sa se izbeasca de mobila Si sa injure.

Am in§facat perna Si am azvarlit-o in gol. Ceva se pra-bu§i cu zgomot §i se a§ternu lini§tea.

— Dali-mi perna inapoi, am spus, Si ie§iti afara. 'poi* sunt pe masa.

M-am trezit definitiv la sunetul propriei voci. M-am ridi-cat in capul oaselor. Cainii latrau a jale, iar dincolo de perete baba sforaia ingrozitor. Mi-am amintit, in sfar§it, unde ma aflu. In camera nu era nimeni. In lumina crepusculara am

23

vazut perna mea pe podea §i catrafusele cazute din cuier. Baba o sa-mi smulga capul, m-am gandit Si am sarit in pi-cioare. Podeaua era rece Si am pa§it pe pre§uri. Baba inceta sa mai sforlie. Am increment. Scandurile incepura sa pa-raie, ceva trosni Si fo§ni pe la colturi. Baba §uiera asurzitor §i se porni iara§i sa horcaie. Am ridicat perna Si am aruncat-o pe divan. Catrafusele puteau a came. Cuierul se desprinsese din piroane Si atarna intr-o parte. L-am indreptat Si am ince-put sa string boarfele. Abia am agatat ultima pufoaica pe carlig, ca imediat cuierul se prabu§i iara§i, hir§aind tapetul §i atirnand iar intr-un singur piron. Baba inceta sa mai sforaie, iar pe mine ma napadi o transpiratie rece. Un coco§ se porni sa cante undeva prin apropiere. La ciorba cu tine, m-am gandit cu du§manie. Batrana incepu sa se rasuceasca dincolo de perete, facand sa trosneasca arcurile patului. Am a§teptat cu sufletul la gura, ramanand intr-un singur picior. in curte cineva spuse inceti§or: „A vent vremea sa ne culcam, astazi §i a§a am stat destul impreuna". Vocea era a unei tinere. „Eh, daca-i vorba sa dormim, atunci hai sa ne culcam", ras-punse alt glas. Se auzi un cascat prelung. „Nu-i a§a Ca astazi nu ai sa mai plescale§ti?" „Mi se pare cam frig. Hai sa facem nani." Se a§ternu lini§tea. Pe nea§teptate, baba incepu sa maraie §i sa haraie §i atunci m-am intors precaut la divan. Dimineata ma voi trezi mai devreme Si le voi pure eu in ordine...

M-am rotors pe partea dreapta, am tras patura peste ure-che, am inchis ochii §i brusc am inteles ca nu imi este somn deloc Si ca vreau sa mananc. Aoleu, imi trecu prin cap. Tre-buie luate masuri de urgenta. Si le-am luat.

SA considerii n, de exemplu, sistemul de doul ecuatii inte-grale de tipul ecuatiilor statisticii stelare; ambele functii necu-noscute sunt sub integrals. Fire§te, poi sa le rezolvi doar numeric, sa zicem, pe imi amintesc de BESM-ul nostru. Panoul de comanda galbui. Jenea a§aza pe el pa-chetul invelit in ziare Si it desface incet. „Tu ce ai?" „Cu

24

salam §i ca§caval...". Salam de vara, semiafumat, in roto-coale. „Vai de capul tau, ar trebui sa to insori! Eu am chifte- lute cu usturoi, (acute acasa. un castravecior murat." Ba nu, doi castraveciori... Patru chiftele §i, ca sa fie socoteala rotunda, patru castraveciori beton, ei murati. patru felii zdravene de paine cu unt...

Am aruncat patura Si m-am a§ezat. 0 mai fi ramas ceva in ma§ina? Nu, tot ce era pe acolo de mancat s-a dus. A mai ramas o carte de bucate pentru mama lui Valka, care locuie§te la Lejnev. Cum scria acolo?... Sos picant. Jumatate cans cu otet, doul cepe... Si piper. Se pune la preparatele din came. Imi amintesc perfect: peste un biftec micut. „Ce ticalo§ie, m-am gandit, de fapt nu doar peste un biftec, ci peste un biftec micu-u-ut." Am skit in picioare Si am fugit la fereastra. In aerul noptii mirosea pregnant a biftec micu-u-ut. De undeva, din adancurile subcon§tientului, ie§i la supra-fata: „Il serveau cu feluri obi§nuite de mamare, specifice unei carciumi, cum ar fi: ciorba cu zeama de varza, creier cu mazare, castravete murat (am inghipt in sec) §i ve§nicele prajituri dulci din foietaj..." „Ar fi mai bine sa fac abstractie de asta", m-am gandit §i am luat cartea de pe pervaz. Era Dimineam posomoreita de Alexei Tolstoi. Am deschis la nirne-reala. „Mahno, rupand cutitul de sardine, scoase din buzunar cutitul de sidef cu cincizeci de lame §i, continuand sa-1 ma-nuiasca, deschise cutiile metalice cu ananas (nasol moment, mi-am zis), cu pateu frantuzesc, cu homari, de la care incepu sa mirosea stramic in toata camera." Am a§ezat cu grija cartea Si m-am trantit pe taburetul de langa masa. In camera se raspandi brusc o mireasma pregnanta, apetisanta: mirosea, probabil, a homari. Am cazut pe ganduri: de ce pana acum nu am gustat niciodata homari? Sau, sa zicem, striodii. La Dickens toata lumea mananca stridii, rotinduli bricegele, taindu-§i felii zdravene de paine Si ungandu-le cu unt... Am inceput sa netezesc nervos fata de masa. Pe ea se zareau pete necuratate. Aici s-a mancat mult §i bine. S-au halit ho-malt Si creier cu mazare. S-au infulecat biftecuri micute, in sos picant. S-au halit totodata §i biftecuri gigantice, precum

25

§i potrivite ca marime. Comesenii au rasuflat din greu, plesnind de satui, tataind multumiti, in timp ce-§i sugeau maselele...

N-am avut dupa ce sa rasuflu greu §i atunci am inceput sa ;ital.. •

Poate ca, de in.fometat ce eram, am facut-o prea tare, pentru ca dincolo batrana facu patul sa scartaie, incepu sa bombine infuriate, zdrangini ceva §i veni de-a dreptul la mine in camera. Purta o cama§a cenu§ie, lungs, iar in mans ducea o farfurie, ce raspandi in camera o autentica 0 nu fantastica aroma de mancare. Batrana zambi. Puse farfuria chiar langa mine §i §opti duke, cu vocea ei de bas:

_ Hai, taicutule, gusts... Alexandr Ivanovici. Gusts ce ne-a dat Dumnezeu, ce ne-a tnmis prin mine...

_ Se poate... vai, se poate, Naina Kievna, mormaiam, de ce v-ati deranjat atata?

Dar in mina deja imi aparuse, cine §tie de unde, o fur-culita cu miner din os §i atunci am inceput sa mananc, in timp ce baba statea alaturi, aproband mereu din cap §i repe-tand:

— Mananca, taicutule, mananca sanatos... Am mancat tot. Cartofi fierbinti cu unt topit. _ Naina Kievna, am spus surescitat, m-ati salvat de la

moartea prin infometare. _ Ai mancat? intreba Naina Kievna, oarecum nepriete-

noasa. _ A fost excelent. Mii de multumiri! Nici nu va dap

seama... — Ce sa nu-mi dau seama?... ma intrerupse iritata. Am

intrebat dac-ai mancat. Si cu asta, da-ncoa' farfuria... Am spus, di-mi farfuria!

— Pof... Poftiti, am inglimat. — „Poftici, poftir... Si vi tot indop numai pentru mul-

cumin.. • _ Pot sa va platesc... am indraznit, simind cum ma

enervez.

26

— „Sa va platesc, sa va platesc"... Se indrepta spre u§a. Si daca nu se platqte nimic pentru asta? Si de ce m-ai minit?

— Cum adica, sa VA mint? — Uite a§a, sa minpl Singur ai spus ca n-ai sa tatai...

Tacu Si disparu dupa u§a. „Ce-o fi cu ea? m-am gindit. Ce baba aiurita... Poate a

observat cuierul?" Se auzea cum scirtiiau arcurile, cum se foia in pat Si bombanea nemultumita. Pe urma incepu sa cinte inceti§or, pe un motiv barbar: „Si saturindu-ma cu carnea lui Fat-Frumos, ma rostogolesc, ma tolanesc..." Prin Beam patrunse racoarea noptii. M-am infiorat, m-am ridicat cu gind sa ma duc la divan Si brusc m-a fulgerat gindul ca incuiasem usa inainte de culcare. M-am indreptat dezorien-tat spre u§a Si am ridicat mina sa verific zavorul, dar de-abia degetele mele au atins fierul rece, ca totul prinse a pluti in fata ochilor. M-am pomenit lungit in pat, cu nasul virat in perna, pipaind peretele rece din Utile.

Am stat o vreme inmarmurit, pina cand am realizat ca undeva alaturi sforiie batrina si ca in camera se vorbe§te. Cineva expunea cu jumatate de glas, pe un ton profesoral:

— Elefantul este cea mai mare vietate dintre toate vie-tuitoarele de pe pamint. Are pe botul lui o bucata mare de came, care se ruunqte tromps, deoarece este goala Si intinsa ca o teava. El o lunge§te Si o indoaie in toate felurile §i o intrebuinteaza in loc de mina...

infrigurat de curiozitate, m-am rotors cu atenfie pe par-tea dreapta. Ca Si mai inainte, camera era pustie. Glasul con-tinua Si mai impunator:

— Vinul utilizat cu moderatie este foarte bun pentru stomac, dar cind este baut in cantitati marl, atunci se pro-duc vapori, injosind omul pina la gradul de vita negindi-toare. Ali vazut deseori betivi Si va mai amintiti repulsia indreptatita pe care ati avut-o fata de ei...

M-am sculat dintr-o saritura §i m-am a§ezat pe divan. Glasul amuti. Mi se panne ca se vorbe§te de undeva de

27

dupa pereti. A

camera totul ramasese ca mai Inainte, chiar Si cuierul, spre surprinderea mea, atLna la locul lui. Si, spre uimirea mea, mi se facu iara§i foame.

— Tinctura de antimonium ex vitro, proclama dintr-o data glasul. Am tresarit. Magicterium antimon, salae-ul ingerilor. BeOli oleum de vitro antimonium alexiterium antimonialae! Se auzi clar un, chicotit. — Iata totu§i ce delir! spuse glasul Si con-tinua cu urletele: — In curand ace§ti ochi, Inca nedeschi§i, nu vor mai zari soarele, totu§i nu-i Lisa sa se inchida fara bi-necuvantata imparta§anie a ierarii Si fericirii mele... Acesta este Spiritul sau Ideile Etice ale Gloriosului Jung, extrase din cuge-tank lui nocturne. Se vinde la Sankt-Petersburg Si la Riga, in dugheana cu carp a lui Sve§nikov, pentru doua ruble, car-tonata. Cineva prime in sughituri. Tot un delir, spuse glasul Si rosti expresiv:

Ranguri, frumuseli, avert In astei vials doarpleiceri Se Jpulbera, topesc, dispar 0, putregai fi striimbeifericire! Inima-i roars-adeinc de patimire Iargloria e doar o amintire...

Acurn am inteles de unde vorbeau. Vocea ra'suna din colt, acolo unde afar= oglinda cea tulbure.

— Iar arum, spuse glasul, mai departe. „Total este unicul Eu, sunt Eul, universalul Eu. Contopirea cu ne§tiinta pro-vine din eclipsarea luminii, Eul dispare cu dezvoltarea spiri-tului..."

— Iar delirul asta de unde mai este? am intrebat. Nu a§- teptam nici un raspuns. Eram convins ca Inca dorm.

— Maxima din Upanifade, raspunse glasul, complet pre-gatit.

— Dar ce-i aceea Upanifade? Nu mai eram convins ca dorm.

— Habar n-am, spuse glasul.

28

M-am sculat m-am apropiat in varful picioarelor de oglinda. Nu mi-am vazut imaginea reflectata. In sticla tul-bure se reflectau podeaua, un colt din cuptor §i in general multe alte lucruri. Dar eu nu eram acolo.

— Ce s-a intimplat? intreba glasul. Sunt ceva intrebari? — Cine vorbe§te? am intrebat, uitandu-ma dupi oglinda.

Acolo era mutt praf Si paianjeni morti. Atunci mi-am a§ezat aratatorul pe ochiul stang. Asta era o regulA veche pentru diagnosticarea halucinatiei, regula pe care am citit-o in fas-cinanta carte a lui V.V. Bitner Sti crezi sau sa nu cre#?. Era de ajuns sa ape§i cu degetul pe globul ocular, ca toate lucrwile reale, spre deosebire de halucinatii, se dublau. Oglinda se dubla. §i in ea aparu imaginea mea, o fizionomie somno-roasa Si ingrijorata. Pe la picioare sufla curentul. Chircin-du-mi degetele de la picioare, m-am dus la fereastra §i m-am uitat afara.

Dincolo de geam nu era nimeni, nu era nici macar ste-jarul. M-am frecat la ochi §i m-am uitat din nou. Am vazut limpede, drept in fata mea, fantana din barne, cu road Si scripete Si acoperita de mu§chi, poarta Si marina mea alaturi. „Totu§i dorm", m-am gandit lini§tit. Privirea imi cazu pe pervaz, pe cartea facuta ferfenifa. In visul trecut fusese at treilea volum din Calvarul, iar scum citeam pe coperta: P.I. Kal)ov. Opera nebunilor ji influenia ei asupra progresului ftiintei, artei fi tehnicii. Cu toate ca dintii imi clantaneau de frig, am rasfoit cartea si m-am uitat la plan§ele colorate. Apoi am citit Versul nr. 2:

Din a lumii inalta bolts 0 vrabie-ntunecata Infiorata, izolata, Spre pameint planeaza-ndata, Zboard la a nop/ii data De rata lunii luminata

deloc descurajata Vede tot ce se arata.

29

Trufafei, crude)" fi turbata, 0 fantasnui plutitoare Cu priviti stralucitoare.

Podeaua se balansa brusc sub picioarele mele. Rasuna un scramet patrunzator §i prelung, apoi vuietul crescu, intoc-mai ca mugetul surd al unui cutremur indepartat: „Co-o... co-o... co-o..." Coliba incepu sa oscileze precum o barca pe valuri. Dincolo de fereastra curtea se urni intr-o parte, iar de sub geam ie§i Si i§i infipse ghearele in pamant un gigantic picior de gains, care trase prin iarba brazde adanci, apoi disparu. Podeaua se inclines fulgerator, am singit cum ma prabu§esc, m-am prins cu mainile de ceva moale, lovin-du-ma totodata la cap §i la o coasts, Si am cazut de pe divan. Stateam pe prepri, incle§tat de pema pe care apucasem si o agat. Camera era complet luminata. Cineva expectora temei-nic la fereastra.

— Ei, bine, a§a... spuse o voce barbateasca bine tim-brata. intr-un oarecare regat, intr-un oarecare stat, a fost odata ca niciodata un tar, cu numele de...aaa... pai, de fapt n-are nici o importanta. Sal spunem... aaa... Poluekt... Avea trei feciori de crai. Primul... Ala... al treilea era neindoielnic un natarau, dar primul?...

M-am fwi§at pana la fereastra, aplecandu-ma ca un soldat sub bombardament, §i m-am that. Stejarul se gasea la locul lui. Cu spatele la el, statea ridicat, intr-o profunda me-clitatie, motanul Vasili, doar pe labele posterioare. Stringea intre dinti o floare de nufar. Motanul se uita la picioare §i scoase un sunet prelung: „Aaaa..." Apoi i§i scutura capul, i§i puse labele anterioare la spate §i, coco§andu-se u§or, precum docentul Dubino-Kniajitkil la cursuri, pleca de langa stejar cu paidomoli.

— Bine... spuse printre dinti motanul. Au fost odata tarul cu Carina. 'Fatal cu Carina avurdun fiu... aaA... natarau, bineinteles...

1. Cap-patrat-de-cneaz (n. tr.).

30

Motanul scuipa inciudat floarea Si Isi freca fruntea, schi-monosindu-se.

— Ce situatie disperata, continua el. Totu§i Imi amintesc cate ceva! „Ha-ha-ha! Am cu ce sa ma infrupt: calul la pranz Si voinicul la cina..." De unde ar putea sa fie asta? Iar Fat-Fru-mos, intelegeti §i sin.guri, prostul de el, raspunse: „Hei, tu, lighioana spurcata, n-ai s-o prinzi pe lebada cea dalba, d-a-poi s-o mai §i manand!" Dupa aia, normal – sageata calita, jos cu toate cele trei capete, Fat-Frumos scoate cele trei inimi Si le duce, idiotul, acasa, mamei... Ce cadou dragu;! Motanul izbucni Intr-un hohot sarcastic, dupa care suspina. Mai exista pe lume Si o astfel de boala, scleroza, se pronunta el.

Suspina Inca o data, se Intoarse catre stejar §i cants: „Mac-mac-mac, copila§ii mei! Mac-mac-mac, porumbeii mei! Eu... v-am adapat cu lacrimi... mai bine zis... nit..." Suspina pentru a treia oara §i o vreme se plimba in tacere. Ajungand in dreptul stejarului, cipa brusc, nemuzical: „Si nu apucam nici macar o bucatica dulcel..."

In labele lui aparu pe nea§teptate o guzla imensa; n-am observat de unde a luat-o. 0 lovi disperat cu laba Si, aga-tar idu-se cu ghearele de strune, urla Si Mai puternic, de parca s-ar fi straduit sa acopere muzica:

Das im tannwaldfinster ist Das macht das bolts Das... eieiii... mein schatz... sau katz?...

Tacu Si se plimba o vreme, lovind strunele in tacere. Apoi, Incetilor, canta §ovaitor:

Vai, fort-am in astd grade)" Da' eu va .spun ca nu-i de !eV: Chiar afa Se sap)" maca.

Se apropie de stejar, sprijini guzla de el Si se scarping la Ureche cu piciorul din spate.

31

— Munca, munca §i iar munca, spuse motanul. Doar munca!

10 duse mainile la spate Si pleca in stanga stejarului, mormaind:

— Mi-a sosit vestea, o, slavite tar, ca in maretul ora§ Bagdad a fost odata ca niciodata un croitor cu numele de... Se opri in patru labe, isi incovoie spinarea Si §uiera cu rautate. Uite, stau foarte prost in special cu aceste nume! Abu... Ali... un ibn al nu §tiu cui... In fine, sa spunem Po- luekt. Poluekt ibn... Poluektovici... Orictun nu-mi amintesc ce-a fost cu croitorul ala. Ia mai da-1 naibii, sa ince-pem cu altceva.

M-am a§ezat cu burta pe pervaz Si, instalandu-ma co-mod, m-am uitat cum bietul Vasili dadea tarcoale stejarului, cand in dreapta, cand in stanga, mormaind, tu§ind, urland, mugind, lasandu-se in patru labe de atata incordare, intr-un cuvant, chinuindu-se nespus. Spectrul cuno§tintelor sale era mare;. Nu §tia nisi macar o poveste sau un cantec mai molt de jumatate, dar in schimb acestea erau nise§ti, ucrainene, occidentalo-slave, nemte§ti, engleze§ti, poate chiar pove§ti japoneze, chineze§ti Si afritane, legende, parabole, balade, cantece, roman;e, strigatwi §i refrene. Scleroza it facea sa turbeze, determinandu-1 sa se arunce de cateva on asupra stejarului Si sa rupa cu ghearele coaja trunchiului, §uiera §i scuipa, in Limp ce ochii ii ardeau diavole§te, iar coada pu-foasa, groasa ca un par, se indrepta uneori spre zenit, alteori tresarea convulsiv, biciuind aerul intr-o parte Si-n alta. Singurul cantec pe care it duse la bun sfar§it a fost S ceiifor-pu-furor, iar singura povestioara pe care o terming a fost Casa pe care a construit-o Jack, in traducerea lui Mar§ak, chiar Si pe aceasta cu unele presCurtar' Treptat, probabil din cauza obo-selii, vorbirea lui dobancli un accent pisicesc tot mai pro-nuntat. „Iar pe camp, pe camp – canta el –, singur merge plugu§orul, iar... aau... iar... maauu... iar in urma astui plu-gu§or insu§i... mi-a-u-a-u!... insu§i Dumnezeu pa§e§te... sau hoinare§te?..." Motanul era complet epuizat, statea pe

32

coada Si o vreme ramase a§a, cu capul plecat. Apoi mieuna inceti§or, melancolic, lua guzia la subsuoara Si merse §on-tic-§ontic in trei picioare, prin iarba inrourata.

Am coborat de pe pervaz §i am scapat cartea pe jos. imi amintesc clan Ca ultima data fusese Opera nebunilor Si eram ferm convins ca pe podea cazuse tocmai aceasta carte. Am ridicat insa §i am a§ezat pe pervaz Descopenrea crirnelor de A. Svensson Si 0. Wendel. Am rasfoit-o, uitar Klu-ma stupid la ea, parcurgand cateva paragrafe la nimereala, Si brusc am avut impresia ca in stejar atarna un spanzurat. Mi-am ridicat privirile cu teama. De ramura cea mai joasa a stejarului atarna o coada de rechin argintiu-verzuie Si umeda. Coada se le-g:Ana greoi in bataia vantulecului de dimineata.

M-am smucit Si m-am lovit in ceara de ceva tare. Tele-fonul suna strident. M-am uitat Imprejur. Stateam de-a curmezi§ul divanului, patura cu care fusesem invelit alune-case pe podea, iar in geam batea printre ramurile stejarului soarele

Capitolul 3

„Mi-a trecut prin cap ca o discutie cu diavolul sau cu un vrajitor poate fi inlocuita cu mult succes de aplicarea corecti a principiilor §tiintei."

H.G. Wells

Suna telefonul. M-am frecat in ochi, m-am uitat pe fereastra (stejarul era tot acolo), m-am uitat la cuier (cuierul se afla §i el in local lui). Suna telefonul. In camera babei era lini§te. Atunci am skit pe podea, am deschis (zavorul era in local lui) §i am intrat in hol. Suna telefonul. Staten pe o

deasupra unui ciubar mare. Telefonul era foarte modern, din plastic alb, vazusem din astea numai in flume Si

cabinetul directorului nostru. Am ridicat receptorul. — Alo... — Cine e? Intreba strident o voce de femeie.

33

— Cu cine doriti? — Nu e Colipiga? — Cine? — Doar v-am intrebat, nu e coliba pe picioare de &a?

Cu cine vorbesc? — Da, am spus. E coliba. Cu cine dorip? — 0, drace, exclama vocea- de femeie. Primiti o telefo-

nograma. — Spuneti. — Notati. — 0 secundi, am spus. Sa iau un creion Si hartie. — 0, drace, exclama vocea de femeie. Am adus blocnotesul Si un pix-creion. — VA ascult. — Telefonograma numarul doua sute §ase, rosti femeia.

Cetitencei Gorinici Naina Kievna... — Nu atat de repede... Kievna... Mai departe? — „Prin prezenta... sunteti veniti astazi...

douazeci Si §apte iulie... anal curent... la miezul noppii... la congresul republican anual..." Aci scris?

— Am scris. — „Prima reuniune... are loc... pe Muntele Ple§uv.

imbracaminte de gall. Folosirea transportului mecanizat... pe cont propriu. Semnatura... Seful cancelariei... Ce... Em...

— Cine? — Vii! Ce Em Vii. — Nu inteleg. — Viill Cronos Monadovici2. Ce, nu-1 §titi pe §eful can-

celariei?

1. Vii — „Exists o fiptura extraordinary din imaginatia populara. Sunt astfel denurnici conducatorii pitici ai gnomilor, ale ciror pleoape cad peste ochi, atingind chiar pimintur (nota lui N.V. Gogol la propria lui povestire, Viz) (n. tr.).

2. Monads — termen ce desemneaza la diveqi filozofi units i simple, materiale sau spirituale, din care ar fi alcatuita lumea; la Leibniz, monadele sunt substance spirituale individuale (n. tr.).

34

— Nu-1 cunosc, am spus. Spuneti-mi pe litere. — Ei, dracovenie! Bine, pe litere. Verwolf – Incub –

Ibicus... Ali scris? —

Asa se pare. A ie§it: Vii.

— Cine? Vii!

— Ce, aveti polipi? Nu inteleg! — Vladimir! Ivan! Ivan! —

Asa. Repetati telefonograma. Am repetat-o.

— Corect. V-a transmis-o Onucikina. Cine a primit-o? — Privalov. — Salutari, Privalov! Sluje§ti de mult? — Cainii slujesc, am protestat. Eu muncesc. — Ei bine, atunci munce§te. Ne intalnim la congres. Se auzi tonul. Am a§ezat receptorul §i m-am inapoiat in

camera. Dimineata era racoroasa; mi-am facut in grabs invi-orarea §i m-am imbracat. intamplarea mi s-a panit extrem de interesanta. Telefonograma se asocia curios in con§tiinta mea cu evenimentele nocturne, de§i nu intelegeam prea bine cum anume. Unele idei imi venisera totu§i, iar imaginatia imi era deja starnita.

Tot ceea ce mi se intamplase, evenimentele la care fusesem martor nu imi era cu desavar§ire necunoscute, mai citisem undeva despre intamplari asemanatoare, iar acum imi aminteam ca purtarea oamenilor implicati in situatii similare mi se paruse intotdeauna neobi§nuita, enervant de

In locul unei depline exploatari a perspectivelor atragatoare, deschise for de o intamplare fericita, ei se spe-riau, straduindu-se sa se intoarca in obi§nuit. Un nu §tiu care erou isi implora chiar cititorii sa se Dina cat mai departe de valul ce desparte lumea noastra de misterios, speriindu-i cu mutilari spirituale si fizice. Inca nu §tiam cum vor decurge evenimentele, dar eram deja pregatit sa ma arunc in ele cu entuziasm.

Am continuat sa cuget, ratacind prin camera in cautarea onus bol sau a unei cans. Ace§ti oameni spelio§i, ma gandeam,

35

seamana cu acei cativa savanti-experimentatori foarte perse-verenti, foarte muncitori, lipsiti insa cu desavar§ire de imagi-nape §i de aceea foarte rezervati. Cand obicin un rezultat mai ciudat, ei se indeparteaza de el, explicand la repezeala ca experimentul a fost imprecis Si refuza practic noutatea, pen-tru Ca se incle§teaza prea tare de tot ce este vechi Si confor-tabil, aflat in limitele teoriilor autoritare... Ma gandisem deja la unele experience cu cartea-cameleon (statea ca de obicei pe pervaz, iar acum era U/timu/proscris a lui Oldridge), cu oglinda vorbitoare §i cu tataiturile. Aveam de pus cateva intrebari Si motanului Vasili, chiar §i sirena din stejar pre-zenta un anume interes, de§i uneori mi se parea ca imi apa-ruse doar in vis. Nu am nimic contra sirenelor, dar nu imi dau seama cum se pot catara in copaci... de§i, pe de alts parte, solzii?...

Am gasit clnuca in ciubar, sub telefon, dar in ciubar nu era apa §i atunci m-am indreptat sp. re fintana. Soarele deja se ridicase. De undeva razbatea vuietul ma§inilor, rasunau fluieraturile unui iar din inaltul cerului se auzea puternicul vajait al unui elicopter. M-am apropiat de lantana Si, descoperind multurnit Ca pe lant se gasea o galeati din fier, de§i cam stalcita, am inceput sa invart roata. Galeata, izbin-du-se de pereti, cobori in adancuri. Ra.suna un pleoscait, lancul se incorda. Am invartit roata Si m-am uitat la Mosk-viciul meu. Ma§ina avea o infati§are ostenita Si prafuita, iar parbrizul era patat de musculi;ele ce se zdrobisera de el. „Trebuie sa umplu radiatorul cu apa, m-am ganclit. in general..."

Galeata mi se paru foarte grea. Cand am pus-o pe ghizduri, din apa rasa."ri un cap mare de §tiuca, verde §i parca acoperit cu mu§chi. Am skit intr-o parte.

— Iat ma tarsi la piata? protests §tiuca. Am tacut stupefiat. Da-mi pace, hapsano! Da' cat se mai poate a§§§a? Abia m-am lini§tit, am vrut Si eu sa ma odihnesc, sa appesc un pic, &Ind – iar ma trajjji! Doar nu mai suet tanara §i

36

oricum sunt mai in varsta decat tine... nici cu branhiile nu mai stau a§§§a de bine...

Era foarte straniu sa te uiti cumvorbea. intocmai ca o §tiuca de la teatrul de papu§i, i§i inchidea Si i§i deschidea larg botul dintat intr-o neconcordanta suparatoare cu sunetele scoase. Ultima fraza o rosti stringand convulsiv din falci.

— i aerul imi dauneaza, continua §tiuca. Si uite c-o sa crap, ce-o sa mai faci atunci? Si total din cauza zgarceniei tale, baba proasta... Tot strar' igi §i de ce strangi... nici to nu tii... Ai vizut ce teapa ai luat la ultima reforms, la? Vezi!

Da' cu ecaterinele? Ai lipit cufere intregi! Iar kerenkii... cu kerenkii! Faceai focul in sobs cu ei...

— Vedeti... am ingaimat, venindu-mi nitel in fire. — Aoleu, tine e? se sperie §tiuca. — Eu... Sunt aici din intamplare... Intentionam sa ma

spal putin. — Sa te speli! 5i eu care credeam ca e din nou baba. Nu

mai vad: sunt tare batrana. Dar chiar Si coeficientul de re-fractie in aer se zice ca este cu totul altul. Am pierdut oche-larii pentru atmosfera, lactic.' pe comanda. Nu-i mai gasesc... Dar to ce hram porgy.?

— Turist... am spus concis. — Aha, turist... i eu care credeam ca e din nou baba.

Si ce nu-mi face! Ma prinde, ma tara§§§te pana la piata §i acolo ma vinde, chipurile, pentru ciorba. Ce-mi mai rarnane de fa-cut? Fire§te, sa vorbesc cu cumparatorul: ca a§§§a §i pe dincolo, sa-mi dea dnunul la copila§ii mei micuti – de parca am mai avea vreun copil – cei care mai traiesc deja nu mai sunt copila§i, ci buniculi. Da-mi drumul,. ii spun, iar eu iti voi sluji. Zi doar: „Din a §tiucii vrere, pentru-a mea pia"- cere". i imi dau drumul. Unii de frica, al ii din bunatate, iar cativa chiar din lacomie... Si uite a§§§a, inoti in rau, inoti – e rece, reumatism, te strecori inapoi in fantana, iar batrana, hop Si ea, din nou cu galeata... 5tiuca se cufunda in apa, galgai sub ea §i ie§i iara§i afara. — Ei, ce-ai de gar' id sa-mi

37

ceri, o§§-§tene? Numai roaga-ma ceva mai simplu, ca altii imi cer nu §du ce televizoare, tranzistoare... Unul chiar inne-bunise de-a binelea: „Indepline§te-mi planul anual la che-restea". Nu mai suns la varsta sä tai lemne...

— Aha, am exclamat. Deci inseamna ca totu§i s-ar putea un televizor?

— Nu, marturisi Stiuca. Nu pot un televizor. Si nici asta... combing cu pickup. Asta iara§i nu pot. Nu cred in a§§§a ceva. Cere-mi ceva mai simplu. Cizme, sa zicem, de §§§apte po§te sau cadulite fermecate... Ei?

Speranta de a ma sustrage astazi de la ungerea Mosk-viciului se stinse.

— Dar nu trebuie sä va nelini§titi, am spus. in general, nu-mi trebuie nimic. Imediat va dau drumul.

— Ce bine, se lini§ti Stiuca. Iubesc asemenea oameni. Nu demult, tot a§§§a... Ma cumparase unul de la pia;a Si ii promisesem o Eta de imparat. Inot in rau Si, recunosc, nid nu ma uitam in jur de ru§ine. Nimeresc intr-o plasa de oarba ce eram. Ma trajje cineva afara. Off, ma gandesc, iar va tre-bui &á mint. Dar el ce crezi ca-mi face? Ma inhata de-a currne-zi§ul gurii, a§§§a ca nu mi-o mai pot deschide. Eh, ma gandesc, asta-i sfar§itul, acum ma pune la fiert. El nu. imi prinde inotatoarea cu ceva §i ma aninca inapoi in rau. Uite! Stiuca i§i scoase inotatoarea din galeata §i o arata prinsa la baza cu o clema metalica. Am citit pe clema: „Anincat acest exemplar in raul Solova. Anul 1854. Expediai la A.I.S., SPt1". Nu-i spune babornicei, ma avertiza Itiuca. Mi-o rupe cu tot cu inotatoare. E lacoma, zgarcita.

„Ce sa-i cer?" ma gandeam cu infrigurare. — Cum faced minunile dumneavoastra? — Care, ce fel de minuni? — indeplinirea dorintelor... — Ah, astea? Cum le fac?... Am invatat din frageda

copilarie §i iata ca acum le fac. De unde sa §tiu eu cum le

1. Academia Imperials de Stiince, Sankt Petersburg (n. tr.).

38

fac... Pe§timorul de Aur uite Ca o facea Inca §i mai bine, dar oricum a murit. Nu pop fugi de destin.

Mi se pare ca §tiuca suspina. — De batranete? am Intrebat. — Aiurea, de batranetel Era tadar, viguros... Au arun-

cat in el, o§tene, cu o bombs antisubmarine. Si 1-au intors cu burta-n sus; s-a scufundat cu el chiar §i o corabie submarina ce se nimerise pe alaturi. El s-ar fi rascumparat, saracul, dar nu 1-au mai intrebat nimic, 1-au zarit §i hop cu bomba... Iata cum se intampla. Stiuca amuti. Atunci, cum facem? Imi dai cirumul sau ce? E zapumeala, va fi furtuna...

— Bineinteles, bineinteles, am spus, tresarind. Cum sa va arunc sau sa va cobor cu galeata?...

— Arunca-ma, o§tene, arunca-ma. Am bagat atent mana in galeata §i am scos §tiuca –

avea vreo opt kilograme. Stiuca mormai: daca vrei o fats de masa fermecata sau covorul zburator, atunci eu voi fi pe-aici... nu-0 ramin datoare". „La revedere", am spus §i mi-am dcsfacut mainile. Se auzi un plescait rasunator.

Am stat un timp uitandu-ma la palma mea murdara de verde*. Ma Incerca o oarecare senzafte stranie. Uneori, ca o rafala de vent, Imi trecea prin minte ca stau in camera pe divan, dar era de-ajuns sa clatin capul §i din nou ma gaseam

fantana. Apoi aceasta senzatie disparu. M-am spalat cu aceasta ape formidabila, ca gheata, am umplut radiatorul §i m-am barbierit. Batrana tot nu se arata. Voiam sa mananc §i chiar ar fi trebuit sa merg in ora§, la posts, unde poate ca baietii ma weptau deja. Am Incuiat ma§ina §i am ie§it pe poarta.

Mergeam agale pe strada Golfuletului, cu mainile date in buzunarele scurtei cenu§ii, redegiste, uitandu-ma la earful picioarelor. Monedele batranei zomaiau in buzunarul din spate al blugilor mei preferati, brazdati de fermoare. Me-ditam. Bro§urile subtirele ale colectiei „Stiinta" m-au deprins

gandul ca animalele nu sunt inzestrate cu darul vorbirii.

39

017

Ei Oirair aqir asrpli ut ainuileunsuno assaor mos t4 u!sauos runs puo punsu asst 3guoi41puoo inxauas EIODE D4Sa as 93" :ainurrum rnop op assu! pnos!c[ •r4oppauu o A ,pspica sdrj aa .puesa!qz A suapFss laintua2 por uT admos Es

sndaou! E I4 Ituomuaunuadxa rasps graieo apsrds uT EDFu4 -son.; Ei 4FadaJ r-s T,Ilt124 ap oluzuos2 sOuns .niidluoxa ap t3Tuaf .0 ED 4E4.10d1UO3 E-S iaEJE2i Einturrui Tounsv .apsaA EQD

14 a!§os Eurtuni suasplloouoo sEidno nr nu 1p dum E4,4E gu!ci ssoj r It-4os 'oppap 30§ — 0I§OJ Eurtuni lurtruci — apsan Eurumi :sruuoj inxallas EOM qurrips is! èosuoqson Es Els§ nu ‘srswiapr assg Taw 111430 no o-snzpA Wlj .iarjrx ulnaliyul ap !4 urruatuod Es nrs .!-Lrigpp asdsap A asursasostr! oproj irrpnls suns .aousnor areuwas ursd ,edu qns prunulop FTul apipa!A I4 in§ad p lintuap nu spadoasap .Joppurrur aFipIgq!sod asdsap uOnd assroj pop tuas4rouno nu ,o-cru p ulsasdurt .94ouatuo Tr!qsoA imp saidtuop apiatd

Tdmos is olF,e,tu E3luaf ‘,,E/uPl" TM:13010D awin§osq ulp asuni Fanop no za3uaurn21u r! Es osamp,E,Iss ,Eu pu,e,3 purue sr! ‘p‘snosounoau irsos assn al:bun; e,ssraor p JVF-I3 Eiap -ISUOD ÀOREUTOIONS U311..Mf 11120'091U ÈMIT tiU11§01.1nD '101114

-olor ti! pup ugdap ad ,votru assa nu cnu4 asp urp coODunj !as,r,o E casrospoul ,eo!4e,q o EgrE Es amqass Ea ‘Ansoi, ..Trio a Essy .1-u,r,urEd an nu rom:4 ronis4 as4aqson Juno JECI *sop

- ap uFind Tutu nus sinuz Flu `p; Ej assn inursow n0 -Rum asmumuau tr! as4aqsoA I§ pup ‘eisn àre,oloti oJED Pljul - utuai ap Epno apsEsurj uLind TUTU 4Flui man! un EJO 104Tql0A 6asapan ap FEN insound uiQ .natu min§ -otue.its °wan upd prpolom snows g su-t nu Qom p,2SEDDE

p pqrqosd ‘Eqson luaA e,opurg c! .sap assroj osaqs0A p ism

- asTiallnsulau appa!qo lajsir aa .Epurpo imp t§ MsEA rnurlow taring — prI ùmor *psracpoA Es 11Ts4 nu sup `tu.214 op asa2rs props Es ra4na1 asuo i12EdEd un ropo UlaS

- 'tics rdEd JEDr.I.0 !DIN *anoliciion apurrur pepoplu tuasnzA nu aoasroap 4appitAosq no poor ap uma `sops -upurg -nuEssuoo ap nra2urAuoo ru aurvdoo utp oirs4aAod

not cu banane §i bomboane". Fire§te, toate astea sunt ex-trem de complicate. Terrninologia nu este elaborate. Te simti complet stors de puteri cand in aceste conditii to cazne§ti sa gase§ti raspunsuri in legatura cu psihicul §i posibilele poten-pale ale animalelor. Pe de alts parte insa, cand ti se da, sa zicem, acela§i sistem de ecuatii integrate, de tipul statisticii stelare, cu functiile necunoscute sub integrals, nici atunci dispozicia nu este mai bung. Si, de aceea, esentialul este sa gande§ti. Cum a zis Pascal: „sa invatam sa ea'nclim bine – iata principiul fundamental al moralei".

Am ie§it pe Calea Pacii. M-am oprit, atras de o priveliste neobi§nuita. Pe pavaj mergea un om ce Linea in maim stegu- lete de copii. In urma lui, la vreo zece pa§i, mugind din cauza sfortarii, se tara inceti§or un uria§ MAZ alb, cu o enorma remorca fumeganda, cu aspect de cisterns argintie. Pe cisterns era scris „Inflamabil", in dreapta §i in stinga ei ruland la fel de incet jeepurile ro§ii ale pompierilor, intesate cu stin-gatoare de incendiu, dispuse ca ni§te tepi de arici. Din cand in cand in mugetul continuu al motoarelor se intercala un zgomot nou ingheta sangele in vine, §i atunci prin che- pengul cisternei scapau limbi gadlbui de foc. Fetele pompierilor, sub ca§tile indesate peste ochi, erau aspre §i barbate§ti. In jurul alaiului alergau o puzderie de copilandri. Zbierau asurzitor: „Tuuru-Laura, cu balaurul venil" Trecatorii mai virstnici se lipeau cu teams de garduri. Pe fetele for era inti-par- ita dorinta limpede de a-§i feri hainele de o posibila avarie.

- h duc, bietul de el, se auzi langa urechea mea binecu-noscuta voce scartaitoare de bas.

M-am rotors. In spatele meu statea mahnita Naina Kievna, tinand un cos plin cu pachete albastre de zahar tos.

— II duc, repeta ea. In fiecare vineri n cara...

— Unde? am intrebat. — La poligon, taicutule. Mereu. experimenteaza... Nu

au ce sa mai face. — Dar pe cine duc, Naina Kievna? — Cum adica pe cine? Ce, nu vezi §i singur?...

41

Se intoarse Si pleca, dar am ajuns-o din urma. — Naina Kievna, ap primit o telefonograma. — Asta de la cine-o mai fi? — De la C.M. Vii. — legatura cu ce? — Aveci nu §tiu ce intalnire astazi, am spus, uitandu-ma

fix la ea. Pe Muntele Ple§uv. Imbracamintea – de gala! Batrana se bucura vizibil. — Adevarat? 0, ce bine!... Si unde-i telefonograma? — In antreu, pe telefon. — Nu pomenea nimic de cotizatie? intreba ea, cobo-

rand vocea. — In ce sens? — Pai, chipurile, ca ar trebui achitata o datorie de o mie

§apte sute... Batrana tacu. — Nu, am spus. Nu a pomenit nimic despre asta. — Atunci este foarte bine. Dar cu transportul cum

famine? Imi da marina sau ce? — Lasati-ma sa va car eu co§ul, i-am propus. Batrana se

dadu — De ce? intreba suspicioasa. Ia lass-te de-astea, ca

nu-mi plac... Auzi la el, co§ul!... radar-tar' lar, da' uite ca inca de mic...

„Cc nu-tni plac babatiile", m-am gandit. — $i atunci cum ramine cu transportul? intreba ea. — Pe cont propriu, am spus cu rautate. — Ah, zgarcitii! gemu batrana. Matura mi-au luat-o de

la muzeu, piva nu mi-au reparat-o, ne jupoaie cu cotizatiile pentru cinci rublipare de asignatie, iar la Muntele Ple§uv vino pe cont propriu! Nota de plata nu este chiar atat de mica, taicutule, iar pans vine taxiul...

Mormaind Si tu§ind, imi intoarse spatele Si plea in alta directie. Mi-am frecat mainile Si mi-am vazut eu de drum. Presupunerea mea se adeverea. Nodul evenimentelor uimi-toare se strangea din ce in ce mai tare. Si mi-e mine sa

42

recunosc, dar scum asta mi se parea mult mai interesant chiar decat modelarea matematica a arcului reflectorizant.

Calea Pacii era deja pustie. La o intersectie iti atragea pri-virile o ceata de copii — jucau probabil turca. Vazindu-ma, au abandonat jocul §i au inceput sa se apropie. Presimjind ceva rau, i-am evitat in grabs Si m-am indreptat spre centru. In spatele meu auzeam exclamatii entuziasmate, inabu§ite: „Hippiotul!" Am marit pasul. „Hippiotul!" izbucnira dintr-o data cateva glasuri. Am inceput sa fug. in spatele meu, doar urlete: „Hippiotul! Cocostarcul! Podoaba lu' Tre- catorii se uitara la mine compatimitor. in aceste situapti cel mai bun lucru e sa to „tope§ti" pe undeva. M-am ascuns in cel mai apropiat magazin, o alimentara. Am mers de-a lun-gul tejghelei, convingandu-ma ca exists zahar, ca sortimen-tele de salam Si bomboane nu stint prea bogate, in schimb sortimentele de preparate din pe§te depa§esc toate a§tepta-rile. A§a o cega Si a§a un somon!... Am baut un sifon Si m-am uitat pe strada. Copiii disparusera. Atunci am ie§it din magazin Si am pornit mai departe. Curand disparura „co;- meliile" Si colibele-redute din barne, aparand in schimb casele contemporane cu doua etaje Si cu scuaruri deschise. In scuaruri se harjoneau pu§tanii, femei in varsta cro§etau imbracaminte cilduroasa, iar varstnicii jucau domino, izbind piesele de masa.

In centrul oraplui se gasea o piata larga, inconjurata de cladiri cu unul sau doui etaje. Piata era asfaltata, avand in mijloc un rond inverzit. Deasupra ierbii se ridica un panou mare Si ro§u, purtand inscriplia „panou de onoare", Si cateva panouri mai mici, cu scheme §i diagrame. Am dat de Ponta chiar aici, in piata. Stabilisem cu baiejii ca primul sosit

ora§ sa lase la post-restant o nod cu coordonatele sale. Nu era urma de bile;el §i atunci am lasat o scrisoare in care am. comunicat adresa mea §i am explicat cum se ajunge la coliba pe picioare de gaina. Apoi m-am hotarat sä pranzesc.

Ocolind piata, am descoperit: un cinematograf unde rula Koara, o librarie inchisa pentru inventar; primaria, in Eta

43

careia stateau cateva jeepuri serios prafuite; un hotel, „Mares geroasa", ca de obicei flea locuri libere; doua chio§curi cu sifon i inghetata; magazinul nr. 2 (marfuri de larg consum) Si magazinul nr. 18 (produse de uz casnic); cantina nr. 11, ce se deschidea la ora douasprezece, §i bufetul nr. 3, inchis fara explicatii. Apoi am descoperit sectia de militie ora§eneasca, unde am discutat, in apropierea u§ii deschise, cu un militian foarte tanar, un sergent, care imi explica unde sunt statia de benzins Si drumul spre Lejnev.

— Dar unde-i ma§ina thunneavoastra? se interesa mili-tianul, privind cu atentie piata.

— La ni§te cunopinte, am raspuns. — Aha, la ni§te cuno§tinte, spuse expresiv militianul. Probabil ca deja ma luase in colimator. Mi-am luat ra-

mas-bun, plin de sfiall. Langa impresionanta cladire cu doua etaje a UICAPS1

din DCF2, am gasit, in srar§it, o ceainarie curatica, avand nr. 16/27. In ceainarie era placut, nu se gasea prea multi lume, iar oamenii, intr-adevar, sorbeau numai ceai §i discutau despre lucruri absolut normale: ca aproape de Korobta, in fine, se prabu§ise poduletul, iar acum se traversa direct prin vad; ca postul de milipte, cel aflat la cincisprezece kilometri, fusese desfiintat de mai bine de o saptamana; ca „scanteia este ca o fiara, poate sa omoare §i un ditamai elefantul, dar cand ai nevoie de ea nu to ajuta nici pe dracu'..." Mirosea a benzins §i a pe§te prajit. Oamenii care nu erau absorbiti in discutii se uitau fix la jean§ii mei §i m-am bucurat ca aveam pe spatele pantalonilor o pats profesionala – alaltaieri ma a§ezasem zdravan pe pompita de ulei.

Mi-am luat o farfurie plina cu pe§te prajit, trei cani cu ceai §i trei sandvi§uri cu batog, platind cu gramajoara de mo-nede a batranei („cer§etor la biserica..." morrnai casierita).

1. Uniunile Industriei de Consum §i Aprovizionare cu Pow Sarat (n. tr.).

2. Directia Centrals a Flotei (n. tr.).

44

M-am instalat intr-un colt mai retras ;i am inceput sa ma-nanc, ascultand cu placere glasurile ragu;ite, de fumatori inraiti. Era placut sa-i prive;ti cat erau de bronzati, de inde-pendenti, de vinjo0 ;i versati, cum mancau cu pofta, cum fumau ;i discutau. Foloseau pans In ultima clipa ragazul dina-intea lungilor ore de zdruncinaturi pe drumuri plictisitoare, in atmosfera incinsa a cabinei, in soare ;i praf. Daca nu as fi fost programator, in mod sigur m-a; fi facut ;ofer, ;i zau ca n-a; fi lucrat pe o prapadita de ma;inuta ;i nici chiar pe un autobuz, ci pe cogeamite camionul, astfel incat sa ajungi la cabins doar suindu-te pe scara, iar roata s-o schimbi cu ajutorul unei tnici macarale.

La masuca Invecinata stateau doi lineri ce nu aduceau a ;oferi, ;i de accea, la inceput, nu mi-au arras atentia. De astfel, nici ei nu m-au bagat In seams. Dar cand am terminat de baut a doua cans cu ceai, la urechi imi ajunse cuvantul „divan". Apoi unul dintre ei spuse: „...Dar atunci nu-i clar de ce exists de fapt aceasta Colipiga..." ;i am inceput sa ascult. Din pacate, nu vorbeau tare, ba Inca mai stateam ;i cu spatele la ei, ass ca se auzea slab. Dar glasurile mi se pours cunoscute: „...nici un fel de teze... doar clivanul...", „...unui asemenea pletos?...", „...divan... gradul ;aispre-zece...", „... cu teleportare doar de categoria paispre-zece...", „...u;or de modelat teleportatorul...", „...nu conteaza cine a chicotit!...", „...0 sa-i daruiesc un brici...", ,,...nu putem fara divan...". La un moment dat, unul din ei tu§i intr-un mod atat de familiar, hick imediat mi-am amintit de noaptea trecuta ;i atunci m-am rotors. Prea tarziu. Spre ie;ire se indreptau doi linen robuoi, cu umeri largi ;i cefe de sportivi. I-am mai vazut o vreme pe fereastra cum au traversat piata, ocolind parculecul, apoi au disparut duPa panourile cu diagrame. Mi-am baut ceaiul, am mancat sandvi§utile ;i am plecat. „Ca sa vezi, ii framanta divanul, nli gandeam. Nu-i preocupa sirena. Nu-i intereseaza mo-tailul vorbitor. In schimb, poftim, nu pot Para divan..." Am

45

incercat sa imi amintesc cum fusese atunci cu divanul, dar nu am descoperit nimic interesant. Un divan ca once divan. Unul grozay. Comod. Atata doar ca pe el visai ciudatenii reale.

Ar fi fost bine sa ma intorc indata acasa Si sa ma ocup mai indeaproape de toate aceste treburi „divanistice". Sa experimentez cu cartea-cameleon, sa vorbesc pe §leau cu motanul Vasili §i sa arunc o privire prin cask poate mai ga-seam ceva interesant in coliba pe picioare de gaina. Dar acasa ma a§tepta Moskviciul Si treburile care se cereau acute, cum ar fi IC Si IT. IC-ul it mai poi accepta, Ca doar e vorba despre Ingrijirea Cotidiana: tot felul de lucruri, cum ar fi scuturarea covoraplui §i spalarea caroseriei cu un jet puter-nic de apa, care spalare, eventual, putea fi inlocuita cu o alta mai rudimentara, folosind o stropitoare sau o galeata. Dar IT-ul... Omul curat se gande§te cu groaza la IT in zilele de ar§ita. Pentru ca IT-ul nu este nimic altceva deck intreti-nerea Tehnica, iar aceasta presupune sa stai culcat sub ma-§ina, tinand in mans o pompita cu ulei, §i sa transferi treptat continutul pompitei atat in lagarele de ungere, cat Si pe fizionomia ta. Sub automobil este cald Si zapu§eala, iar po-deaua lui, acoperita cu straturi groase de murdarie uscata... Intr-un cuvant, nu prea voiam acasa.

Capitolul 4

„Cine §i-a permis aceasta glumi driceasci? Puneti mina pe el dati-i masca jos, sa §tim pe cine spinzurim dimineata de metereze!"

E.A. Poe

Am curnparat Pravda de alaltaieri, am baut un sifon §i m-am instalat pe o banca, in pirculet, la umbra panoului de onoare. Era ora unsprezece. M-am uitat cu atentie in ziar. Pentru asta mi-au fost suficiente §apte minute. Atunci am citit §i articolul despre hidroponick foiletonul despre

46

delapidatorii din Kansk §i o scrisoare amply a unor munci-tori dintr-o uzina chimica, scrisoare ce era adresata redactiei. Asta mi-a mai lust una peste alta douazeci Si doua de mi-nute. Ce-ar fi sa ma duc la film, ma fulgera un gand. Dar mai vazusem Koara, o data la cinematograf, altadata la televizor. Atunci m-am hotarat sa beau apa, am indoit ziarul §i m-am ridicat. Dintre toate monedele batranei imi mai ramasese in buzunar doar o moneda de cinci copeici. Voi trage o betie, mi-am zis, am baut un sirop, iar cu restul de o copeica am cumparat de la chio§cul invecinat o cutie de chibrituri. Hotarat lucru, altceva nu mai aveam de facut in central oraplui. plecat incotro am vazut cu ochii, pe strada ingusta dintre magazinul nr. 2 §i cantina nr. 11.

Nu prea erau trecatori pe strada. M-a depa§it un camion enorm, prafuit, cu o remorca huruitoare. Soferul se uita obosit la caldaram, tinanduli afara pe geam cotul Si capul. Strada cobora Si cotea brusc la dreapta, iar langa cotitura, alituri de trotuar, rasarea din pamant ;eava din fonts a unui tun stravechi. Gura tevii era umpluta cu pamant Si mucuri de pgara. Puffin mai departe, strada se termina in rapa raului. M-am a§ezat la buza rapei Si m-am delectat cu peisajul, apoi am trecut pe trotuarul celalalt Si am facut cale intoarsa.

Interesant, unde o fi disparut camionul? m-am intrebat subit. In rapa nu cobora nici un drum. Am inceput sa ma uit la porti Si brusc am descoperit o casa nu prea mare, dar foarte ciudata, ingram'adita intre doua „co§melii" din chirpici. de la parter aveau grilaje din fier, manjite cu creta papa la jumatate. In general, casa nu avea u§i deloc. Am observat asta de prima data, pentru ca firma, ce se pure de obicei langa poarta sau langa intiare, atarna chiar intre doua ferestre. Pe firma statea scris: „A.S.1 URSS. CANCI". Kam dus pana in mijlocul strazii: mda, un etaj cu zece fe-restre §i nici macar o u§a. Iar in stanga Si in dreapta, lipite de casi, stau „co§meliile". „CANCI, m-am gandit. Centrul de

1. Academia de Stiince (n. tr.).

47

Analiza a... NCI? Ce-o insemna? Necesar de Contrapon-dere inarmata? Nelegiuitele Corporapi Intercontinentale? Coliba pe picioare de gains, m-am gandit, este chiar muzeul acestui CANCI. Pesemne ca tovara§ii mei de drum stint tot de aid. Si cei de la ceainarie, tot a§a..." De pe acoperi§ul cla-dirii se tic:ha un stol de corbi, care se roti deasupra strazii, croncanind. M-am intors Si am pornit inapoi, spre piaci

Suntem cu totii ni§te materiali§ti naivi, reflectam eu. Si top suntem rationali. Vrem ca totul sa aiba imediat o expli-cape rationala, adica sa fie redus la un manunchi de fapte cunoscute. Si nici until dintre noi nu da doi bani pe dialec-tics. Nirnanui nu-i trece prin cap ca intre faptele cunoscute §i un eveniment nou se poate a§terne o mare de necunoscut, §i atunci explicarn noul fenomen ca fiind supranatural §i, prin utrnare, imposibil. Tata, de exemplu, cam cum ar fi primit maestrul Montesquieu in§tiintarea despre invierea unui mort, la patruzeci §i cinci de minute dupa oprirea initial Ar fi primit-o, poate, cu du§manie. Cum se spune, ar fi infierat aceasta veste. Ar fi calificat asta drept obscurantism Si fana-tism religios, clack in general, nu ar fi ignorat cu totul astfel de comunicari.. Iar daca totul s-ar fi petrecut sub ochii lui, atunci s-ar fi gasit intr-o situape neobi§nuit de dificila. Cum sunt eu acum, atata doar ca sunt mai familiarizat. Ar fi fost nevoit sau sa considere aceasta inviere o in§elatorie, sau sa tagaduiasca propriile senzatii, sau sa renunte la materialism. Cel mai probabil ar fi luat invierea drept o in§elatorie. Amin-tirea acestei scamatorii dibace i-ar fi zgan darit insa mintea pink' la sfar§itul vietii, a§a cum to jeneaza un fir de praf in ochi... Dar noi suntem copiii altui secol. Am vazut: Si un cap viu de Caine, cusut pe spinarea unui alt Caine viu; §i rinichi artificiali de dimensiunea unui dulap; Si o mana moarta, de fier, ditijata de nervi vii; Si oameni care pot remarca non§a-lanti: „Asta a fost deja dupa ce am murit prima data...". Da, Montesquieu nu prea ar fi avut multe §anse sa ramana ma-terialist in timpurile noastre. Iar noi uite ca ramanem §i nu-i

48

nici un bail Este adevarat, uneori devine dificil, atunci cand un vint infamplator ne aduce brusc, de peste oceane necu-noscute, petale ciudate din nemarginite continente ne§tiute. Asta se intimpla destul de des cand gase§ti nu ceea ce cauti. De pilda, in curand vor aparea in muzeele noastre zoologice fapturi uimitoare, primele vietati de pe Marte sau Venus. Da, bineinteles, ne vom uita la ele §i ne vom plesni peste §olduri, ca doar- a§teptam de multa vreme aceste vietati, noi suntem perfect pregatiti pentru aparitia lor. Am fi Ins tare afectati Si deceptionati daca aceste vietati n-ar fi sau n-ar parea asemanatoare cu pisicile Si cainii no§tri. De regula, §tiinta in care credem (Si deseori orbe§te) ne-a pregatit mai din timp §i mai de demult cu minunile viitoare, iar noi nu vom suferi un §oc psihologic decit atunci cand ne vom con-frunta cu neprevazutul — o gaura in a patra dimensiune, radiocomunicatile biologice, planeta vie sau, sa zicem, coliba pe picioare de gains... intr-adevar, coroiatul Roman avea dreptate; aici, la ei, este foarte, foarte interesant.

Am intrat in piata §i m-am oprit in fata chio§cului cu sifon. Imi amintesc exact ca nu mai aveam marunti§, §tiam ca va trebui sa schimb o bancnota §i deja imi pregatisem un zambet slugarnic, pentru ca, e bine §tiut, vanzatorii de sifon nu suporta sa schimbe bancnote, cand, deodata, am desco-petit in buzunarul blugilor o moneda de cinci copeici. M-am rnirat Si m-am bucurat, dar cel mai mult m-am bucurat. Am baut un sirop, am primit o copeica uda drept rest §i am vorbit

vanzatoarea despre vreme. Apoi m-am Indreptat hotarat spre casa, Bata sa termin cat mai repede IC-ul Si IT-ul, ca apoi sa ma ocup de explicatiile rational-dialectice. Am strecurat copeica in buzunar Si m-am oprit, descoperind in acela§i buzunar Inca o moneda de cinci copeici. Am scos-o Si 111-am uitat atent. Moneda era u§or umeda, iar pe ea era scris ",5 copeici 1961", iar cifra „6" era insemnata cu o u§oara scobitura. Poate ca nici macar atunci n-a§ fi dat atenfte acestei intimplari nesemnificative, daca brusc n-ar fi aparut

49

aceea§i senzafte, deja cunoscuta, ca stau concomitent Si pe Calea Pacii, Si lungit pe divan, uitindu-ma stupid la cuier. Si, tot la fel ca mai inainte, senzalcia a disparut cind am scuturat din cap.

Un timp am mers agale, aruncind Si prinzind moneda cu un aer absent (cadea intotdeauna pe „pajura"). Incercam sä ma concentrez. Apoi am vazut alimentara unde ma refu-giasem climineata Si am apucat-o intr-acolo. Tinind moneda intre dou'a degete, m-am indreptat direct spre tejgheaua unde se vindeau sucuri Si ape minerale Si am &alit in scarba un sifon. Pe urrna, stringind restul in pumn, m-am dat de o parte Si mi-am verificat buzunarul.

Nu am resimtit nid un §oc psihologic. Mai curind m-a§ fi mirat daca moneda nu ar fi aparut in buzunar. Dar ea era acolo — umeda, din 1961, cu o scobitura in cifra „6". Am fost imbrincit Si intrebat daca nu cumva am adormit. Se pare ca ma aflam in rind la casa. Am raspuns ca nu am adormit Si am facut un bon pentru trei cutii de chibrituri. Stand la coada pentru chibrituri, am observat ca moneda se reintorsese in buzunar. Eram complet lini§tit. Am primit cele trei cutii, am ie§it din magazin, m-am inapoiat in piaci Si am inceput sa experimentez.

Experimentul imi lua aproape un ceas. in aceasta ora am ocolit piata de zece ori, umflindu-ma cu sifon, captu-§indu-ma cu cutii de chibrituri Si ziare Si facind cuno§tinta cu top vinzatorii Si vinzatoarele. Am ajuns la un Sir de con-duzii interesante. Moneda se intorcea daca plateai cu ea. Daca pur Si simplu o aruncai, o scapai pe jos sau o pierdeai, ea ra-minea acolo unde cadea. Moneda se intorcea doar in mo-mentul in care restul din mina vinzatorului trecea in mina cumparatorului. Daca in acest Limp lineai mina intr-un buzunar, moneda aparea in altul. Nu aparea niciodata in bu-zunarul inchis cu fermoar. Daca tineai miinile in buzunare Si primeai restul cu cotul, atunci moneda putea aparea oriunde pe corp (in cazul meu a aparut in pantof). Nu

50

puteai sa observi disparitia monedei din farfurioara cu ma-runti§ de pe tejghea: se pierdea printre celelalte §i in farfu-rioara nu se producea nici o mi§care atunci cand trecea in buzunar.

astfel am luat cuno§tinta cu a§a-numita moneda ne-preschirnbabila in procesul functionarii ei. insa§i stabilitatea ei nu prea interesa. inainte de toate, imaginatia mea era zguduita de posibilitatea mi§carii corpurilor materiale in afara spaptului fizic. imi era foarte clar ca misterioasa trecere a monedei de la vanzator la cumparator nu reprezinta nimic altceva decat un caz particular at faimosului hipertransport, la fel de bine cunoscut iubitorilor de science-fiction si sub denu-mirea de hipertrecere, salt repagular, fenomenul Taran-toga' Perspectivele deschise erau uimitoare...

Nu aveam la mine nici un instrument de masura. Ar fi fost arhisuficient un termometru obi§nuit, de laborator, mi-nimal, dar nu it aveam nici macar pe ala. Eram silit sa ma limitez doar la observatii vizuale subjective. Am inceput ul-timul meu tur in jurul pie;ei, punandu-mi urmatoarea pro-blems: „Sa pun moneda Tanga farfurioara pentru marunti§ si, in masura posibilitatilor, sa impiedic vanzatorul s-o ames-tece cu restul banilor pana la primirea restului, sa studiez vizual procesul de rni§care at monedei in spaiu, incercand simultan sa obtin macar o determinare calitativa a schim-barii temperaturii aerului in apropierea traiectoriei probabile de trecere". Experimentul a fost intrerupt chiar In inceput.

Cand m-am apropiat de vanzatoarea Manea, langa casa ma wepta deja acela§i militian tinerel, cu grad de sergent, Pe care-1 mai vazusem.

— Asa, spuse el cu un glas profesional. M-am uitat In el cu umilinta, presimtind ca nu-i a buns. — Actele, va rog, cetatene, spuse militianul, salutar idu-ma

(11 mina la chipiu §i uitandu-se undeva alaturi de mine.

1. Tarantoga — celebrul profesor din romanele lui Stanislaw Lem tr.).

51

— Dar ce s-a intimplat? am intrebat, scotandu-mi bule-tinul.

— Va rog, Si moneda, spuse militianul in timp ce pri-mea buletinul. Fara sa spun un cuvant, i-am dat moneda. Manea se uita la mine, manioasa. Milihianul cerceta moneda Si, facand mulcumit „ahal", deschide buletinul. il studie, a§a cum numai un bibliofil cerceteaza un incunabul extraor-dinar. Stateam intr-o a§teptare chinuitoare. in jur se stran-sese incet-incet multimea. Se pronuntau deja diferite pareri pe socoteala mea.

— Ar trebui sa mergem, spuse in sfar§it milijianul. Am plecat. In timp ce treceam prin multime, am auzit

deja cateva variante ale biografiei mele „incarcate" Si se for-mula un intreg Sir de cauze ce ar fi putut deschide o ancheta penala chiar sub ochii tuturor.

La sectie, sergentul inmana locotenentului de serviciu moneda Si buletinul. Locotenentul se uita la moneda Si imi oferi un. loc. M-am a§ezat. Locotenentul spuse nepasator: „Predati-mi marunti§u1" Si se adanci Si el in studierea buleti-nului. Mi-am scos monedele din buzunar. „Numara, Kova-liov", spuse locotenentul Si, lasand de o parte buletinul, incepu sa se uite in ochii mei.

— Ati cumparat multe? intreba. — Multe, am raspuns. — Predati-mi totul, spuse locotenentul. Am intins pe masa din fata lui patru numere ale coti-

dianului Pravda, editia de alaltaieri, trei numere ale ziarului local Pescarul, doua numere ale Revistei literarr, opt cutii de chibrituri, §ase caramele „Cheita de aur" Si o perie pentru curatat primusul, luata la pre; redus.

— Apa nu am cum sa v-o dau, am precizat sec. Cinci siropuri Si patru sifoane.

Incepeam sa inteleg despre ce e vorba Si ideea ca voi fi nevoit sa ma dezvinovatesc deveni extrem de neplacuta Si apasatoare.

52

— $aptezeci Si patru de copeici, tovara§e locotenent, ra-porta tanarul Kovaliov.

Locotenentul contempla ganclitor vraful de ziare Si mor-manul de cutii de chibrituri.

— V-aji distrat sau ce? ma intreba. — Sau ce, am raspuns posomorat. — Imprudent, spuse locotenentul. Sunteti imprudent,

cetatene. Povestiti-mi. Am povestit. La sfar§itul povestirii 1-am rugat convin-

gator pe locotenent sa nu considere fapta mea ca pe o incercare de a strange bath pentru un Zgporojetl. Urechile imi ardeau. Locotenentul zambi.

— Si de ce sa nu o consider? se interesa el. Au fost ca-zuri cand s-au strans bath serio§i.

Am ridicat din umeri. — Va asigur ca nu putea sa imi treaca prin cap un ase-

menea gand... Adica ce spun eu nu putea... chiar nu mi-a trecut!...

Locotenentul tacu mult Limp. Tanarul Kovaliov imi lui buletinul Si se apuca iara§i sa-1 rasfoiasca.

— Totu§i cat este de straniu sa admiti... am spus dez-orientat. Ce prostie!... Sa stran gi cite o copeica... Am ridicat iara§i din umeri... Pai atunci mai bine stau la up bisericii...

— Noi combatem cer§itul, spuse gray locotenentul. — Fire§te, este normal... Atata doar ca nu inteleg ce le-

gatura are asta cu mine, §i... Mi-am dat seama ca incepusem sa dau foarte mult din umeri §i mi-am impus ca de acum incolo sa n-o mai fac.

Locotenentul tacu iar, exasperant de mult, uitandu-se la moneda.

— Trebuie sa intocmim un proces-verbal, spuse intr-un sat*

Am ridicat din umeri.

1. Autoturism de mic litraj (n. tr.).

53

— VA rog, desigur... de§i... Nu §tiam ce vreau sa spun, de fapt, cu acest „de§i".

Locotenentul se uita un timp la mine, a§teptand Conti-nuarea. Acura insa ma gandeam in ce articol al codului penal se inscrie fapta mea, Si atunci locotenentul trase spre el o foaie de hartie Si incepu sa scrie.

Tanarul Kovaliov se intoarse la postul sau. Locotenentul scria cu un toc scartaitor §i inmuia penita in calimara, cu lovituri dese. M-am a§ezat, uitandu-ma tamp la pancartele atirnate pe pereft, §i m-am gandit cu indolenta ca, in locul meu, Lomonosov, de pilda, ar fi in§facat buletinul §i-ar fi sarit pe fereastra. Si care-i esentialul, pans la urma? ma gin-deam. Esenlialul este ca omul sa nu se considere el insu§i vinovat. In acest sens nu eram vinovat. Dar se pare a vino-vafta este nu numai obiectiva, ci §i subiectiva. Iar faptele raman fapte: toate aceste monede, insumand §aptezeci §i patru de copeici, au aparut, din punct de vedere juridic, ca urmare a unui furt realizat prin procedee tehnice repre-zentate de moneda nepreschimbabila.

—Citi i Si semnati, spuse locotenentul. Am citit. Din procesul-verbal reie§ea ca eu, subsemnatul

Privalov A.I., intrasem, prin mijloace necunoscute mie, in posesia modelului functional al monedei nepreschimbabile, STAS 718-62, Si abuzasem de ea; Ca eu, subsemnatul Pri-valov A. I., sustin Ca actiunile au fost savar§ite pentru un experiment §tiintific, fara nici un fel de intentii oneroase, Ca sunt gata sa despagubesc statul pentru daunele pricinuite, in valoare de o rubla Si cincizeci §i cinci de copeici; ca eu, in sfar§it, in conformitate cu decizia primariei ora§ului Solovet, din 22 martie 1959, am predat locotenentului de serviciu Sergheenko U.U. modelul existent in vigoare al monedei nepreschimbabile §i am primit in schimb cinci copeici in monede cu putere circulatorie pe teritoriul Uniunii Sovie-tice. Am semnat.

Locotenentul confrunta semnatura mea at cea din bu-letin, mai numara o data meticulos monedele, suna undeva

54

in scopul de a stabili valoarea caramelelor §i a periu;ei pen-tru primus ri scrise o chitanta, pe care mi-o dadu impreuna cu cele cinci copeici in monede cu putere circulatorie.

ziarele, chibriturile, bomboanele §i periuta, spuse: — Iar apa, conform propriei clumneavoastra declarapi,

aji baut-o. In total, aveft de plata optzeci §i una de copeici. Le-am platit, sirntindu-ma extrem de uprat. Locote-

nentul imi inapoie buletinul, nu inainte de a-1 mai rasfoi o data cu atentie.

— Puteti pleca, cetatene Privalov, spuse el. Iar pe viitor fiti mai atent. Rat' naneti mult timp in Solovet?

— Maine plec, am spus. — Ei, atunci fift mai atent §i pana maine. — Oh, imi voi da toata silinta, am spus, dosindu-mi bule-

tinul. Dupa care, dand ascultare unui imbold, am intrebat, coborandu-mi vocea: — Dar spunep-mi §i mie, tovara§e locotenent, nu vi se pare cam straniu pe aid, prin Solovet?

Locotenentul se uita deja peste taste hartii. — Sunt aici de mult, spuse absent. M-am obi§nuit.

Capitolul 5

„— Dar dumneavoastra credep in fantome? in-treba unul dintre ascultatori pe lector.

Bineinteles ca nu, rispunse lectorul se topi incet in vazduh."

intimplare adevarata

Pana In caderea serii mi-am dat silinta sa fiu extrem de precaut. De la sectia de milipe m-am indreptat direct acasa, la Golfulet, §i acolo m-am strecurat imediat sub marina. Era foarte cald. Dinspre vest se tarau greoi nori negri, amenin-tatori. In Limp ce stateam sub marina ri ma patam cu ulei, bitrana Naina Kievna deveni brusc foarte blanda si iubi-toare, venind la mine de doua on pentru a ma convinge s-o

55

duc la Muntele Ple§uv. „Se spune, talcutule, Ca nu-i bine cand marina sta, ginguri cu voce scirtaitoare, uitandu-se pe sub bara frontala de Soc. Se spune ca este mult mai util sa mergi cu ea. Iar eu ti-a§ fi platit, nu te indoi de asta...". N-aveam chef sa merg la Muntele Ple§uv. in primul rind, baietii puteau sosi in orice clips. In al doilea rand, batrina, in variants lingu§itoare, imi era Si mai nesuferita decit atunci cand era ar(agoasa. Si-n plus, dupa cum a reie§it, pina la Muntele Ple§uv erau nouazeci de verste, iar cand am intre-bat de starea dnunului baba mi-a declarat bucuroasa ea nu trebuie sa-mi fac griji — drumul era meted, iar in caz de ceva va 'impinge chiar ea marina. („Nu te uita, taicutule, ca-s ba-traria, sunt Inca in putere.") Dupa e§ecul primului asalt, b6.trina renunta pentru o vreme §i pleca in coliba. Atunci veni la mine sub marina motanul Vasili. Timp de un minut imi urmari cu atentie miinile, pe urma spuse in surdina, dar clar: „Nu te sfatuiesc, cetatene... aaa... nu te sfatuiesc. Te vor minca". Apoi se indeparta brusc, fluturinduii u§or coada. Am vrut sa fiu foarte precaut Si de aceea, cand baba porni a doua oars la atac, m-am decis sa termin totul din--tr-un foc, pretinzindu-i cincizeci de ruble. Ma lass in pace, uitandu-se cu respect la mine.

Am terminat iC-ul Si iT-ul, m-am dus cu cea mai mare grija pina la benzinarie ca sa fac plinul, am luat masa la cantina nr. 11 Si m-am supus Inca o data controlului docu-mentelor din partea vigilentului Kovaliov. Pentru a ramine cu con§tiinta impacata, 1-am Intrebat de drumul catre Mun-tele Ple§uv. Tinarul sergent se uita la mine cu mare neincre-dere Si spuse: „Drum? Ce tot spinet'', cetatene? Ce drum sa fie pina acolo? Nu este nici un drum". M-am rotors acasa, deja pe o ploaie torentiala.

Batrina plecase. Motanul Vasili disparuse. Cineva canta in fintina pe doua voci, iar asta suna cumva sinistru Si dezolant. Curind aversa se transforms intr-o ploaie marunta Si plictisitoare. Se intuneca.

56

M-am strecurat in camera mea Si am incercat sa fac experience cu cartea-cameleon. Ceva se stricase totu§i in ea. Poate ca facusem ceva ce nu trebuia sau poste ca timpul avea vreo influenta asupra ei, cert este ca ea, cum a fost, a§a a §i ramas: Studii practice de sintaxd ji punctualie de F.F. Kuz-

de§i am incercat sa o schimb in fel Si chip. 0 asemenea carte era absolut imposibil de citit, a§a ca mi-am incercat norocul cu oglinda. Dar oglinda reflecta tot ce doreai Si ta-cea. Atunci m-am intins pe divan Si a§a am §i ramas.

incepusem deja sa motai din cauza plictiselii Si a ropo-tului ploii, cand suns brusc telefonul. Am ie§it in hol §i am ridicat receptorul:

— Alo... In receptor -- lini§te §i paraituri. — Alo, am spus Si am suflat in receptor. Apasati butonul. Nici un raspuns. — Lovici aparatul, am propus. In receptor lini§te. Am

mai suflat o data Si, mi§cand §nurul, am spus: — Sunaci de la alt telefon.

La un moment dat. se auzi cum cineva se intereseaza nepoliticos:

— Alexandr? Da.

Eram uimit. — De ce nu raspunzi? — Uite ca raspund. Cine este? — Petrovski to deranjeaza. Du-te la sectia de sarare Si

spune-i me§terului sa ma sune. — Care me§ter? — Ei, cine-i acolo astazi? .— Nu §tiu... — Cum adica, nu §tii? Nu este Alexandr? — Ascultati, cetatene, am spus. Ce numar aci format? — aptezeci §i doi... Este §aptezeci Si doi?... Nu §tiarn.

57

— Se pare ca nu, am spus. — $i de ce spuneft ca sunteti Alexandr? — Pai, Baca sunt Alexandrl — Ptiu, dracel... Nu este combinatul? — Nu, am spus. Este muzeul. — A-a... Atunci ma scuzati. Deci nu-1 puteti chema pe

me§ter... Am pus receptorul in furca. Am stat un limp, uitan-

du-ma prin hol. In hol erau cinci u§i: la camera mea, spre curte, la camera babei, in waled Si o u§a placata cu fier §i ferecata cu un lacat uria§. Ce plictiseala, m-am gandit. Sunt singer. Iar becul asta chior Si prafuit... M-am rotors in ca-mera mea, tar§aindu-mi picioarele, §i m-am oprit in prag.

Divanul disparuse. Total ramasese pe loc: Si masa, Si soba, Si oglinda, §i cu-

ierul, Si taburetul. Chiar §i cartea era pe pervaz, acolo unde o pusesem. Dar pe podea, acolo unde mai inainte fusese di-vanul, nu era decat un dreptunghi de murdarie §i praf. Pe urma am vazut a§ternutul, a§ezat cu grija Linga cuier.

— Parca aici fusese un divan, am spus cu voce tare. Doar am stat intins pe el.

Ceva se schimba in casa. Camera se umplea de zgomote inabu§ite, nedeslu§ite. Cineva vorbea, se auzea o muzica, se deslu§eau ni§te rasete Si pa§i tir§aiti, cineva tu§ea. 0 umbra tulbure innegura pentru o clips lumina becului, iar podeaua parai rasunator. Pe nea§teptate incepu sa tniroasa a farmacie Si am simtit chiar o adiere rece peste fata. M-am retras citiva pa§i. i-n acela§i Limp cineva ciocani tare §i distinct la u§a de in intrare. Zgomotele incetara instantaneu. Uitandu-ma in local unde fusese divanul, am ie§it iara§i in hol §i am deschis up.

Sub ploaia mining states in fata mea un om elegant, scund, imbracat intr-un pardesiu crem, scurt Si incredibil de curat, cu gulerul ridicat. i§i scoase palaria Si spuse respectuos:

— Imi cer scuze, Alexandr Ivanovici. N-ati putea sa lint acordati cinci minute pentru o discutie?

58

— Fire§te, am spus dezorientat. Poftiti... Nu it mai vazusem niciodata pans acum §i o clips m-am

intrebat daca nu cumva avea vreo legatura cu militia locali. Necunoscutul pa§i in hol §i incerca sa intre direct in camera mea. I-am barat drumul. Nu §tiu de ce am facut asta, pro-babil pentru Ca nu voiam sa mi se puns intrebari despre pra-ful §i murdaria de pe du§umea.

— Ma scuzati, am ingaimat, se poate §i aici... La mine este dezordine. Si nici nu aveti unde sa stati. • •

Necunoscutul ridica brusc capul. — Cum adica nu am unde sa stau? spuse incet. Dar di-

vanul? Am tacut amandoi pret de un minut, uitandu-ne unul in

ochii celuilalt. — Hm-m... Ce este cu divanul? am intrebat, nu §tiu de

ce, in §oapta. Necunoscutul i§i plea privirile. — Ah, deci a§a? rosti rar. Inteleg. Pacat. Ei, atunci

Ma saluta politicos, i§i puse pararia §i se indrepta hotarat spre up de la toaleta.

— Unde va duceti? am tipat. Nu pe acolo! Fifa sa se intoarca, necunoscutul mormai: „Eh, nu con-

teaza" §i disparu dincolo de u§a. I-am aprins ma§inal lumina, am stat puffin §i am ascultat, dupa care am deschis brusc u§a. Nu mai era nimeni la waled. Mi-am scos incet o tigara §i am aprins-o. Divanul, m-am ganclit. Ce are a face aid di-vanul? Nu auzisem niciodata vreo poveste despre divane. A ezdstat covorul zburator. A fost fats de masa fermecata. Au fost: caciulita fermecata, cizmele de §apte poste, guzla can-tatoare. A existat §i o oglinda fermecata. Dar divanul fer-mecat nu a existat. Pe divane stai sau to lunge§ti, un divan e ceva trainic, foarte obi§nuit... De fapt, ce fantezie ar putea sa itt inspire un divan?...

Intorcandu-ma in camera, 1-am vazut imediat pe Omu-let. States pe sobs, sub plafon, chirdt intr-o pozitie incomoda. Avea o fata zbarcita, nebarbierita §i urechi paroase, sure.

59

— Buna seara, am spus extenuat. Omuletul i§i stramba gura larga, cu o grimasa de martir. — Buna seara, spuse. Ma scuzati, va rog, nici eu nu §tiu

cum am ajuns aici... Am venit in legatura cu divanul. —

Ali intarziat in legatura cu divanul, am spus, a§ezan-

du-ma la masa. — Vad, remarca lini§tit Omuletul §i se rasuci neindema-

natic. Varul incepu sa cada. Fumam, uitandu-ma ganditor la el. Omuletul se uita §o-

vaitor in jos. — Sa va ajut? 1-am intrebat, schitand o mi§care. — Nu, mulcumesc, spuse posomorat Omuletul. Mai bine

o fac singur... Murdarindu-se de var, se aranja pe marginea sobei §i,

luanduli stangaci avant, plonja cu capul inainte. imi sari inima din loc, dar el pluti in aer §i incepu sa coboare incet, desficanduli spasmodic picioarele §i mainile. Nu era prea estetic, in schimb era amuzant. Ateriza in patru labe §i, ridicandu-se imediat, i§i §terse cu mina fata transpirata.

— Am imbatranit rau de tot, imi explica el cu o voce ra-gu§ita. Acum o suta de ani sau, de pilda, pe vremea lui Gon-zast, tni-a§ fi pierdut diploma in urma unei astfel de coborari, fiti sigur de asta, Alexandr Ivanovici.

— Dar ce-ati terminat? m-am interesat, aprinzandu-mi a doua tigara.

Nu ma asculta. Continua indurerat, a§ezandu-se pe taburetul de vizavi:

— Odinioara levitam precum Zex. Iar acum, scuza-ti-ma, nu pot sa scap de parul de pe urechi. Este atat de ne-placut... Dar uncle nu este talent!... In jur suet o grainada de tentatii: toate titlurile, ordinele §i gradele posibile, dar daca nu este talent?! La noi. multi devin paro§i la batrinete. Asta, bineinteles, nu u prive§te pe corifei. Gian Giacomo, Cristobal Junta, Giuseppe Balsamo sau, sa zicem, tovara§ul Kivrin Fiodor Simeonovici. Nici urma de par! Se uita

60

triumfator la mine. — Nici ur-rma! Pielea neteda, eleganta, linie armonioasa...

— Dace-mi ingaduiti, 1-am intrerupt. Ali pomenit de Giuseppe Balsamo. Dar el este acela§i cu contele Cagliostro! Iar dupe cum spune Tolstoi, contele era gras Si foarte ne-placut la vedere...

Omuletul se uita la mine compatimitor §i zambi cu ingaduinta.

— Pur Si simplu nu sunteti in miezul problemei, Ale-xandr Ivanovici, spuse acesta. Contele Cagliostro nu este deloc aceea§i persoana cu marele Balsamo. Este... cum sa va spun eu... Este copia lui nu prea reu§ita. In tinerete, Bal-samo s-a copiat prin matritare. Era incredibil, neobi§nuit de talentat, dar §titi cum se fac lucrurile la tinerefe... Mai re-pede, mai in batjocura, una-doua, merge §i a§a... Mda... Niciodata sa nu spunep ca Balsamo Si Cagliostro sunt una Si aceea§i persoana. Puteti deveni penibil.

M-am simtit imediat penibiL — Da, am spus. Eu, binthiteles, nu sunt specialist.

Dar... Tertaii-mi intrebarea indiscrete, dar ce-i cu divanul asta? Cine are nevoie de el?

Omuletul tresari. — Ce infumurare de neiertat, spuse tare §i se ridica. Am

comis o gre§eala Si sunt gata sa recunosc cu toata hotararea. Cand astfel de giganti... Dar pe aici s-au mai begat Si ni§te baieta§i neobrazati... incepu sa se ploconeasca, ducanduli libutele palide la inima. — Imi cer iertare, Alexandr Ivano-vici, v-am deranjat atat de mult... Inca o data imi cer insis-tent iertare Si va parasesc imediat. Se apropie de cuptor Si se luta in sus cu teams. Sunt batran, Alexandr Ivanovici, spuse, rasuflan d din greu. Un batrinel...

— Poate ca v-ar fi mai comod... prin... AAA... Aici, ina-Intea dumneavoastra, a venit unul Si chiar a§a a procedat.

A, taicutule, psi asta a fost Cristobal Junta! Pentru el este un fleac sa se strecoare prin canalizare, cale de zeci de

61

leghe. Omuletul scutura intristat mina. Noi suntem mai simpli... A luat divanul cu el sau 1-a teleportat?

— N-nu §tiu, am spus. Treaba este ca §i el a intirziat. Omulecul i§i smulse stupefiat citeva fire de par de pe

urechea dreapta. — A intirziat? El? Imposibil... De altfel, putem oare

comenta asta? La revedere, Alexandr Ivanovici, fiti marini-mos Si

Trecu prin perete cu un efort vizibil §i disparu. Am aruncat mucul de tigara in murdaria de pe du§umea. Halal divan! Asta nu mai este o pisica vorbitoare. Este ceva mult mai profund – aproape o drama. Poate chiar o drama de idei. totu§i, poftim, Inca mai vin intarziati. SSi or sa mai vina negre§it. M-am uitat la mizerie. Unde am vazut oare matura?

Matura era lingi hardaul de sub telefon. Am inceput sa matur praful §i gunoiul, cand ceva greu se prinse brusc de matura §i se rostogoli in mijlocul camerei. M-am uitat. Era un cilindru lunguiet, stralucitor, de marimea unui deget ara-tator. L-am atins de cateva on cu matura. Cilindrul se cla-dna, ceva trosni sec Si in camera incepu sa miroasa a ozon. Am aruncat matura Si am ridicat cilindrul. Era neted, perfect polizat §i cald la pipait. dat un bobirnac cu unghia Si el incepu iara§i sa trosneasca. L-am rasucit astfel Incit sa-1 privesc dintr-un capat §i in aceea§i secunda am simcit cum imi fuge podeaua de sub picioare. Totul se rasturna in fata ochilor. M-am lovit zdravan la calcaie, pe urma la umar §i in cre§tetul capului, am scapat cilindrul Si m-am prabu§it. Eram complet buimacit §i nu am realizat de prima data ca zac intins in spatiul ingust dintre sobs Si perete. Lampa se cia-tina deasupra capului §i, ridicindu-mi privirile, am observat cu uimire pe tavan urmele zimtate ale pantofilor mei. Am ie§it din crapatura, gemind, Si mi-am privit talpile. Erau murdare de var.

— Totu§i, am gandit cu voce tare. Bine ca nu m-am strecurat prin canalizare.

62

Am cautat din priviri cilindrul. Statea intr-o pozitie ce sfida toate legile echilibrului, atingand cu muchia unui capat du§umeaua. M-am apropiat cu prudenta §i m-am lasat pe vine in apropierea lui. Cilindrul trosnea u§or §i oscila. M-am uitat La el mult Limp, cu gatul intins, apoi am suflat in el. Cilindrul oscila Si mai putemic, se inclina Si dintr-o data in spatele meu rasuna un croncanit dogit Si incepu sa adie vantul. Pe sobs, un condor uria§, cu gam! gola§ Si cu un dont curbat, lugubru, i§i strangea grijuliu aripile.

— Bursa seara! 1-am salutat. Eram convins ca este un condor vorbitor.

intorcanduli capul, condorul ma privi cu un singur ochi, semanand imediat cu o gaina. L-am salutat cu mana, in semn de bun sosit. Condorul incerca sa deschida clontul, totu§i nu vorbi. i§i ridica aripa §i prinse a se cauta sub ea, clantanind din plisc. Cilindrul tot se mai legana §i trosnea. Condorul inceta sa se tot purice, i§i trase capul intre umeri §i inchise acoperindu-i cu o pielita galbena. incercand sa nu stau cu spatele la el, am terminat curatenia §i am aruncat gunoiul pe u§a, in intunericul ploios. Apoi m-am inapoiat in camera.

Condorul dormea, iar in camera mirosea a ozon. M-am uitat la ceas: era douasprezece §i douazeci. Am mai ramas putin langa cilindru, meditand asupra legli conservaiii ener-giei, de altfel Si a materiei. Putin probabil ca astfel de con-dori sa se intrupeze din nimic. Daca aparitia acestui condor a avut loc aici, in Solovet, inseamna ca un oarecare alt con-dor (nu neaparat cel de fata) a disparut din Caucaz sau de unde or fi traind ei. Am evaluat cu aproximatie energia de transfer §i m-am uitat cu bagare de seams la cilindru. Mai bine it las in pace, m-am gandit. Mai bine it acopar cu ceva

lass-1 sa stea acolo. Am adus ibricul din hol Si, uitandu-ma fix la cilindru, 1-am acoperit cu ibricul, fara macar sa respir. DuPa aceea m-am a§ezat pe taburet, am fumat Si am ramas

ageptare. Condorul respira zgomotos. In lumina becului,

63

penele lui bateau spre Aaramiu, iar ghearele puternice i se infipsesera in vamiala. In jurul lui se raspandea incet-incet un miros de putreziciune.

— Zadarnic facut asta, Alexandr Ivanovici, spuse o voce placuta, masculine.

— Ce anume? am intrebat, uitalidu-ma la oglinda. — Ma refer la umclaidet. Nu oglinda vorbea. Altcineva. — Nu inteleg despre ce vorbip. in camera nu era

nimeni Si ma simteam nervos. — Vorbeam despre umclaidet, rosti glasul. Este absolut

inutil sa-1 acoperiti cu un ibric metalic. Umclaidetul, sau cum it numiti durnneavoastra – bagheta magica trebuie manuit cu o maxima atentie.

— Tocmai de aceea 1-am Si acoperit... Dar, va rog, in-trati, tovar4e, altfel este atat de incomod sa discuti a§a.

— Va multumesc, spuse glasul. Chiar in fata mea se intrupa incet un om palid, spilcuit,

intr-un costum cenu§iu ce u venea de minune. capul u§or intr-o parte, se interesa cu o politete rafinad:

— Imi daft voie sa nadajduiesc ca nu v-am deranjat prea tare?

— Nici vorba de deranj, am spus, ridicandu-ma. Va rog, luati loc §i simtiti-va ca acasa. Preferati un ceai?

— Va multumesc, spuse necunoscutul Si se a§eza vizavi de mine. I§i ridica u§or cracul pantalonilor, cu un gest stilat. A n privinta ceaiului, Alexandr Ivanovici, imi cer scow, dar

tocmai am cinat. Se uita o vreme drept in ochii mei, zambind manierat.

Am suras Si eu. — Dunmeavoastra ati vent, presupun, pentru divan?

am spus. Ce pacat, divanul nu mai este. Imi pare extrem de rau, chiar nici nu §tiu cum...

Necunoscutul pocni din palme. — Ce fleacuri, spuse. Ce mult zgomot pentru, ierta-

mi-ma, o neghiobie, in care, mai mult decat atat, nimeni nu

64

crede cu adevarat... Judecati §i dumneavoastra, Alexandr Ivanovici. SA semen zazanie, sa provoci dezgustatoare urma-riri ca-n filme, sa nelini§te§ti oamenii datorita miticei – §i nu ma tern de aceste cuvinte – a miticei Teze Albe... Fiecare om rational §i cumpatat se uita la divan ca la un teleportator universal, cam voluminos, dar de buns calitate Si foarte sta-bil in exploatare. Cu atat mai absurzi sunt batranii ignoranti care palavragesc despre Teza Alba... Nu, nici nu mai vreau sa vorbesc despre divan.

— Dupa cum binevoiti sa va fie mai agreabil, am spus, concentrand in aceasta fraza toate bunele mele maniere. Sa vorbim despre altceva.

— Superstitii... Prejudecati... spuse absent necunos-cutul. Lenevia gandirii Si invidie, invidie, invidie paroasa... Se intrerupse. Scuzati-ma, Alexandr Ivanovici, dar n indrazni totu§i sa va cer permisiunea sa ridic acest ibric. Din pacate, fierul, in mod practic, nu este permeabil pentru hipercam-puri, iar cre§terea intensitatii hipercampurilor intr-un volum mic...

Am ridicat mainile. — Pentru Dumnezeu, faced tot ce doriti! Luati ibricul...

Luati chiar §i acest... um... um... aceasta bagheta magica... Aid m-am oprit, observand cu stupoare ca ibricul disparuse. Cilindrul zacea intr-o balta de lichid asemanator mercurului colorat. Lichidul se evapora repede..

— A§a va fi mai bine, va asigur, spuse necunoscutul. in Privinta marinimoasei dumneavoastra propuneri de a lua uniclaidetul, eu, din pacate, nu v-o pot indeplini. Asta este deja o problems de morati Si etica, daca vreti, o chestiune de onoare... Conventiile sunt atat de puternice! Imi permit sa va dau un sfat: nu va mai atingeti de umclaidet. Vad ca v-ati 1°vit... Si acest vultur... Cred ca simtiti... lal... un oarecare ainbre?

— Da, am confirmat cu inflacarare. Pute ingrozitor. Ne-am uitat la vultur. Condorul dormita ghemuit.

65

— Arta de a manui umclaidetul, spuse necunoscutul, este o arta complicate Si subtill. in nici un caz nu trebuie sa va amirati sau sa va repropti ceva. Cursul referitor la ma- nuirea umclaidetului tine opt semestre Si necesita o solids cunowere a alchimiei cuantice. Cum sunteti programator, probabil ca nu yeti depune o munca indirjita pentru a va familiariza cu umclaidetul la nivel electronic, a§a-numitul UEU-17... Dar in privinta umclaidetului cuantic... a hipercampurilor... a realizarilor prin teleportare... legea generals a lui Lomonosov-Lavoisier... hi desfacu mainile in semn de regret. .

— Ce sa mai continuum cu discutiile? am spus repede. De fapt, eu nici nu pretind! Fire§te, sunt un ignorant desa-var§it.

Atunci mi-am venit in fire Si i-am oferit o cigars. — Va multumesc, spuse necunoscutul. Spre marele

meu regret, nu obi§nuiesc. Atunci, rasfirandu-mi degetele intr-un gest politicos,

m-am interesat, n-am intrebat, ci doar m-am interesat: — imi este permis sa §tiu canti fapt ii datorez placerea

intalnirii noastre? Necunoscutul i§i cobori privirile. — Ma tern sa nu par indiscret, spuse acesta, dar, ce

pacat, trebuie sa recunosc ca ma aflu aici de foarte mult limp. Nu as fi vrut sa dau nume, dar cred ca Si dumneavoastra va este limpede, Alexandr Ivanovici, oricat de departe ati fi de toate astea, ca in jurul divanului s-a iscat o oarecare agitatie nesanatoasa, se coace scandalul, se incinge atmosfera Si cre§te incordarea. intr-o astfel de situatie gre-;dile sunt inevitabile, iar intamplarile extrem de nedorite.. • sa nu mergem prea departe dupa exemple. Cineva, repet, n-a§ vrea sa dau nume, mai ales ca este un colaborator vrednic de toata consideratiunea, iar vorbind de stima nu am in vedere manierele, ci marele lui talent Si abnegatia — deci, cineva, grabindu-se Si enervandu-se, pierde pe aid

66

umclaidetul Si obiectul respectiv devine central sferei eve-nimentelor in care este atras un om care nu are nimic de-a face cu cele mai sus pomenite... Se indina in directia mea. Iar in aceste imprejurari este absolut necesara o actiune care sa neutralizeze cumva influentele nefaste... Se uita semni-ficativ la urmele de pantofi de pe tavan. Apoi imi zambi. Dar nu as vrea sa par un altruist abstract. Fire;te, toate aceste evenimente ma intereseaza extrem de mult ca specia-list Si administrator... De altfel, nu am intentia sa va mai deranjez pentru ca m-a . incredintat ca nu yeti mai expe-rimenta de acum inainte cu umclaidetul, imi cer ingaduinta sa imi iau ramas-bun. Se ridica.

— Se poate?! am tipat. Nu plecati! Este mat de placut sa conversez cu dumneavoastra, am o mie de intrebari sa va pun!...

— Pretuiesc margini delicatetea dumneavoastra, Alexandr Ivanovici, dar suntep istovit, trebuie neaparat sa va odihnii.

— Nicidecum! am protestat cu inflacarare. Dimpotriva! — Alexandr Ivanovici, rosti necunoscutul, zambindu-mi

cu blandete uitandu-se fix in ochii mei. Dar suntep real-mente obosit. Iar dumneavoastra realmente doriti sa va odihnip.

Am simtit deodata ca. realmente adorm. Ochii mi se inchisera. Nu mai voiam sa vorbesc. Nu mai voiam nimic altceva. Doream nespus de mult sa dorm.

— Mi-a facut o deosebita placere sa va cunosc, ;opti necunoscutul. Am vazut cum incepe sa paleasca, sa paleasca

sa se dizolve u;or in vazduh, lasand in urma lui un iz fin de apa de colonie scumpa. Cu chiu, cu vai am intins salteaua Pe du;urnea, mi-am varat fata in perna ;i am adormit pe loc.

Ma trezira bataile unor aripi Si un croncanit neplacut. In camera domnea o stranie semiobscuritate azurie. Vulturul se f°ja pe sobs, caraind odios Si aripile de tavan. 4-am a;ezat Si m-am uitat. In mijlocul camerei plutea in

67

vazduh un zdrahon vinjos, in pantaloni de trening Si intr-un tricou mariniresc vargat, scos pe deasupra. Plutea deasupra cilindrului §i, fara A-1 atingi, i§i flutura lin labele zdravene, osoase.

— Ce se intampla? am intrebat. Zdrahonul imi aninca o privire superficiala peste umar

Si i§i vazu de treburi. — N-aud raspunsul, am spus cu rautate. inca mai do-

ream nespus de mult sa dorm. — Lini§te, muritorule, §uiera zdrahonul. hi intrerupse

pasele magice Si lua cilindrul de pe du§umea. Vocea mi se pin' cunoscuta.

— Hei, prietene, am spus amenintitor. Lasa chestia aia la loc Si elibereaza ringul.

Zdrahonul se uita la mine, impingat' idu-§i barbia inainte. Am azvarlit cear§aful Si m-am ridicat.

— Hai, lass umclaidetull am spus cu voce tare. Zdrahonul cobori pe podea §i, proptindu-se bine pe

picioare, lua o pozitie iscoditoare. Camera deveni incompa-rabil mai luminoasa, de§i becul nu ardea.

— Baieta§, spuse zdrahonul, noaptea trebuie sa faci nani. Mai bine culca-te singurl

Tanarul nu parea a fi un tolomac. De altminteri, nici eu. — Poate vrei sa ie§im in curte, am propus cu un aer

preocupat, tragandu-mi chilotii mai sus. Deodata, cineva rosti expresiv: — „Concentrandu-ti gandurile spre supremul Eu,

eliberat de dorin;ele arzatoare Si de iubirea de sine, tamaduit de frigurile suflete§ti, lupta-te, Arjunarl

Am tresarit. Tanirul treslri §i el. — Bbagavad-sita2! spuse vocea. Cantu' trei, versul treizeci. — Asta-i oglinda, am spus ma§inal.

1. Arjuna — „Iuminosul", al treilea fiu al lui Paridavas, marele erou al.epopeii Mahabharata (n. tr.).

2. In mitologia hindusa — Cantarile divine (n. tr.).

68

— ~Stiu §i singur, mormai zdrahonul. —

Lass umclaidetul! am spus hotarat.

— Ce tot zbieri, ba, ca un elefant bolnav? se rasti ta-narul. E al tau, sau ce?

— Poate-o fi al tau? — Da, e-al meu! Pe nea§teptate ma fulgera un gand. — Inseamna ca divanul tot to 1-ai §terpelit? — Ia nu-0 mai baga nasul unde nu-ii fierbe oala, ma

ameninta tanarul. — Da divanu'! am spus. Am semnat o chitanta pentru el. — Du-te dracu', ba! injura zdrahonul, uitandu-se Im-

prejur. dintr-o data apamra in camera Inca doi indivizi: Slaba-

nogul §i Grasanul, amandoi in pijamale vargate, semanand cumva cu ni§te detinuti de la Sing-Sing.

— Komeev! striga Grasanul. Deci dumneata ai furat di-vanul?! Ce revoltator!

— Ia mai duceti-va... Incepu zdrahonul. — Mitocanule! tipa Grasanul. Trebuie sa to dam afara!

Iti voi face un referat! — Nu aveti decat, spuse posomorat Komeev. Vedeti-va

de treaba preferata. — Cum 11i permiti sa-mi vorbe§ti pe tonul asta? Mu-

cosule! Impertinentule! Ai uitat aici umclaidetul! Tananil putea fi vatimat!

— Deja am avut de suferit, m-am strecurat eu in vorba. Divanul lipse§te, dorm ca un caine, in fiecare noapte clis-cutii... Vulturul asta imputit...

Grasanul se intoarse imediat spre mine. — 0 incalcare inimaginabila a disciplinei, declara acesta.

Trebuie sa faced reclamatie... Iar dumneavoastra ar trebui sa VI fie ru§ine! Se intoarse iara§i spre Komeev.

Komeev i§i Indesa posomorat umclaidetul in gura, dupa °braz. Slabanogul Intreba brusc, Incet §i amenintator.

69

— Ai scos Teza, Korneev? Zdrahonul zambi trist. — Dar acolo nu este nici o Teza, spuse el. Ce tot indru-

gati? Daca nu vreti sa mai furam divanul, dati-ne alt tele-portator...

Ali citit ordinul cu privire la sustragerea bunurilor din depozitele muzeelor? intreba amenintator Slabanogul.

Korneev i§i indesa mainile in buzunare §i incepu sa se uite la tavan.

— Va este cunoscuta decizia Consiliului Stiintific? se interesa Slabanogul.

— Imi este cunoscut, tovara§e Demin, ca lunea incepe sambata, spuse morocanos Korneev.

—

Incetali cu demagogic, spuse Slabanogul. inapoiaft imediat divanul Si sa nu mai indrazniti sa calcaft pe aici.

— Nu inapoiez nici un divan, spuse Korneev. Cum ter-minam experimental, it inapoiem.

Grasanul facu o scena dezagreabila. „Cats nesimtire! urla acesta. Ce vandalism!..." Condorul incepu sa caraie tulburat. Korneev ne intoarse spatele Si fugi prin perete, fara a-§i scoate mainile din buzunare. Grasanul se repezi dupa el, ti-pand: „Nu, mai intai inapoiati divanul!". Slabanogul mi se adresa:

— Este o neintelegere. Vom lua masuri sa nu se mai repete.

Ma saluta Si fugi Si el spre perete. — Stati! am tipat. Vulturul! Luau Si vulturul! impreuna

cu duhoarea! Deja intrat pe jumatate in perete, Slabanogul se intoarse

§i chema vulturul, facandu-i semn cu degetul. Condorul se desprinse zgomotos de pe soba Si, mic§orandu-se, infra sub unghia degetului intins. Slabanogul disparu. Lumina azurie pali inceti§or, se intuneca, iar ploaia incepu iara§i sa bad darabana in fereastra. Am aprins lumina mi m-am uitat prin camera. Total era ca mai inainte, doar ca pe soba se cascau zgarieturi adanci de la ghearele condorului, iar pe tavan se

70

zareau, intunecate, bizare Si stupide, urmele zimtate ale bo-cancilor mei.

— Untul „limpede", aflat in vacs, pronunta cu o pro-funda concentrare iciioata oglinda, nu contribuie la hranirea ei, dar furnizeaza cele mai bone elemente nutritive, conform metodelor de prelucrare corespunzatoare.

Am sties lumina §i m-am culcat. Podeaua era tare, iar in camera domnea frigul. Maine o sa am de-a face cu baba, m-am

Capitolul 6

„— Nu, rosti el drept raspuns la intrebarea sti-ruitoare din privirile mele, nu sunt prepedintele clu-bului, sunt o fantomi.

— O.K., dar asta nu vI di dreptul sa bintuiti prin club."

H.G. Wells

Dimineata am observat ca divanul era la locul lui. Nu m-am mirat. M-am ganclit doar ca, intr-un fel sau altul, batrana obtinuse ceea ce dorise: divanul statea intr-un colt, iar eu ma gaseam culcat in alt colt. Am strans a§temutul §i mi-am facut gimnastica de inviorare, gandindu-ma ca, probabil, exists o oarecare limits a puterii de uimire. Dupa cat se pare, depa§isem demult aceasta limits. Ba chiar simteam o oare-care oboseala. Am incercat sa imi inchipui cam ce ar putea sa ma mai surprinda acum, dar imaginajia nu ma ajuta. Asta nu mi-a placut deloc, pentru ca nu pot sa sufar oamenii care nu sunt capabili sa ramana uimiti. Intr-adevar, eram departe de psihologia lui „iateuitacemaiminune", situatia mea se-mar' land mai degraba cu cea a Alisei in Tara Minunilor: era ca Si cum as fi fost intr-un vis §i as fi fost pregatit sa iau once minune drept un lucru firesc, lucru care cerea o reactie mult mai complexa decit o simpla gura cascata Si ochi holbati.

71

Inca nu imi terminasem gimnastica de inviorare, ca in hol se Si tranti up, se auzira bocanitul Si tar§aitul unor to-curi, cineva tu§i, ceva ca.zu cu un zgomot asurzitor Si un glas autoritar rosti: „Tovara§a Gorinici!". Batrana nu raspunse in hol incepu discutia. „Ce u§a o fi asta?... Aha, inteleg. Dar asta?" „Aici este intrarea in muzeu." „Dar aid?... Ce se intampla aici – totul e incuiat, numai lacate..." „Este o fe-meie tare gospodina, Ianus Poluektovici. Iar asta este tele-fonul." „Dar unde e fairnosul divan? In muzeu?" „Nu. Aici trebuie sa fie depozitul."

— Aici este, se auzi o voce cunoscuta, morocanoasa. U§a de la camera mea se dadu de perete Si in prag se ivi

un batran malt, uscativ, cu o splendida comma alba ca neaua, sprancene negre Si must*" neagra, ochi nevi §i adanci. Vazandu-ma (stateam doar in chiloti, cu mainile desfacute in pirp, picioarele la latimea umerilor), se opri §i rosti cu un glas rasunator:

— A§a. Din dreapta Si stang-a lui semai zgaiau ni§te mutre, ce se A

uitau grin camera. Am spus: „Imi cer scuze" Si m-am repe-zit la jean§ii mei. De altfel, nu mi-au dat atentie. In camera intrara patru in§i §i top se imbulzira.' in jurul divanului. Pe doi dintre ei u cuno§team: morocanosul Korneev, nebar-bierit, cu ochii inro§iti, in acelni tricou neglijent, Si bron.zatul Roman coroiatul, care imi facu cu ochiul Si imi intoarse imediat spatele, dupa ce imi adresa un semnal enigmatic din mans. Albiciosul nu imi era cunoscut. Nu-1 §tiam nici pe barbatul corpolent, voinic, cu mi§cari ample de stapan, im-bracat intr-un costum negru al carui spate lucea.

— Deci asta este divanul? intreba luciosul. — Asta nu este un divan! protesta posomorat Korneev.

Asta e un teleportator! — Pentru mine este un divan, remarca luciosul, uitan-

du-se intr-un carnetel. Divan moale, de unu Si jumatate, numar de inventar 1123. Se apleca Si 11 pipai. Uite ca este

72

umed, Komeev, 1-ati carat prin ploaie. Acum socotii §i dum-neavoastra: arcurile au ruginit, captu§eala a putrezit.

— Valoarea acestui obiect, rosti batjocoritor, dupa cum

mi s-a parut, coroiatul Roman, nu consta catu§i de put in in captu§eala §i nici chiar in arcuri, care de fapt nici nu exista.

— Incetati cu asta, Roman Petrovici, se rasti demn lu-ciosul. Nu mi-1 mai scoateti basma curata pe Komeev. Di-vanul este trecut la mine ca fiind in muzeu §i acolo trebuie sa se gaseasca.

— Asta-i un aparat, spuse deznadajduit Komeev. Noi lucrarn cu el...

— Nu §tiu nimic despre asta, se eschiva luciosul. Nu §tiu ce munca se depune cu

— Iar noi uite ca §tim, §opti Roman. — incetati cu asta, va rog, spuse luciosul, intorcandu-se

sere el. Nu sunteti aici la berarie, ci intr-o institutie. De fapt, ce vreti sa spuneti cu asta?

— Vreau sa spun ca asta nu este un divan, spuse Ro-man. Sau, intr-o forma mai accesibila dumneavoastra, asta nu este tocmai un divan, ci un aparat avand infati§area unui divan.

— V-am rugat sa incetati cu aluziile, se ratoi luciosul. Cu formele mai accesibile §i altele asemenea. Haideti sa ne facem fiecare treaba! Treaba mea este sa lichidez risipa §i chiar am sa-i pun capat.

— A§a, spuse tare albiciosul. Dintr-o data se a§ternu lini§tea. Am stat de vorba cu Cristobal Josevici §i cu Fiodor Simeonovici. Ei presupun ca acest divan-teleportator are numai o valoare muzeistica. La vremea lui a aparlinut regelui Rudolph al II-lea, a§a ca valoarea sa istorica este incontesta-bila. In afara de asta, acum doi ani, daca nu ma in§ala me-moria, noi am comandat deja un teleportator de serie... Cine 1-a comandat, nu va mai amintii, Modest Matveevici?

— 0 secunda, spuse luciosul Modest Matveevici §i incepu sa rasfoiasca in graba carnetelul. intr-o clipa...

73

Teleportator dicirculator. TDC-80E, fabrica Kitejgradi... La cererea tovaraplui Balsamo.

— Balsamo lucreaza cu el douazeci Si patru din doua-zeci §i patru, spuse Roman.

— Si vechitura asta de TDC, adauga Komeev. Selecti-vitate la nivel molecular.

— Da, da, spuse albiciosul. Acum imi amintesc. A exis-tat un raport referitor la examinarea TDC-ului. Intr-adevar, curba selectivitafti nu este neteda... Iar acest... divan?

— Lucre manual, spuse repede Roman. Irepro§abil. Constructor: Lev Ben Betzalel. Ben Betzalel 1-a montat Si a continuat sa-lregleze Limp de trei sute de ani...

— Vedeti! sari luciosul Modest Matveevici. Vedeti cum trebuie sa se munceasca? Batran-batran, dar a facut totul singur.

Oglinda tu§i brusc Si se porni: — Top au intinerit, stand o ors in apa Si ie§ind din ea

atat de frumo§i, trandafirii, tineri §i sanato§i, puternici §i bucuro§i de vista, incat ai fi zis ca au douazeci de ani.

— Chiar a§a, spuse Modest Matveevici. Oglinda vorbise cu glasul albiciosului.

Albiciosul se stramba, inciudat. — Nu vom rezolva acum aceasta problems, rosti el. — Da' cand? intreba grosolan Komeev. — Vineri, la Consiliul — Nu putem irosi relicvele, interveni Modest Matveevici. — Si not ce facem? intreba Komeev nepoliticos. Oglinda mormai amenintatoare, cu o voce sepukrala:

Eu insumi le-am Vrit cum mereu 4i salts rochille cernite Urliind, desculia Canidia mergea cu pletele-nacite Cu ea e Sagana, mai batranti, dar pakde amandouti.

infioreitoatv la vedere. Aici pornird cu unghille Piimantul sail Ripe 1i facie carnea mielului negru.

1. Kitejgrad — ora; legendar, scufundat in apele mare (n. tr.).

74

Schimonosindu-se de tot, albiciosul se indrepta spre oglinda, i§i vari mina in ea pina la umar §i intrerupse ceva. Oglinda amuti.

— Asa, spuse albiciosul. Vom rezolva problema grupei voastre tot la Consiliu. Iar dumneata... Pe fata lui se vedea limpede ca u uitase numele §i patronimicul lui Korneev. Dumneata sa to abtii deocamdata sa... aaa... sa mai vizitezi muzeul.

Cu aceste cuvinte ie§i din camera. Pe use. — V-ati aims scopul, scri§ni printre dinti Korneev, ui-

tandu-se la Modest Matveevici. — Nu ingadui risipa, raspunse acesta scurt, virandu-si

carnetelul in buzunarul interior. — Risipa, spuse Korneev. Durnneavoastra vi se falfaie

de toate astea. Gestiunea va nelini§te§te. Va e lene sa mai introducep o rubrica.

— Va rog sa incetati, spuse inflexibil Modest Matvee-vici. De altfel, vom numi o comisie §i vom vedea dace nu cumva relicva este deteriorate...

— Numar de inventar unsprezece douazeci §i trei, corn-pieta cu jumatate de glas Roman.

— Chiar in acest senz, spuse solemn Modest Matveevici §i, intorcindu-se, ma vazu. Dar dumneavoastra ce faceti aid? se interesa el. De ce dormiti aici?

— Eu..., am inceput. —Ali dormit pe divan, rosti glacial Modest, sfredelin-

du-ma cu o privire de contrainformator. Va este cunoscut faptul ca acesta este un aparat?... - — Nu, am spus. De§i acum, bineinteles, cunosc acest lucru.

— Modest Matveevici! exclama coroiatul Roman. Acesta este noul nostru programator, Sa§a Privalov!

— Si de ce doarme aici? De ce nu este la camin? — Inca nu s-a incadrat, spuse Roman, stringindu-ma

pe dupa talie.

75

— Cu atat mai molt! — Atunci sa-1 lasam sa doarma in strada? intreba rauta-

cios Korneev. — Va rog sa incetati, spuse Modest. Exists un camin,

exists un hotel, iar aici este un muzeu, o institutie a statului. Daca top ar dormi in muzee... Durnneavoastra de uncle sunteti?

— Din Leningrad, am spus mohorat. — Ei, daca eu a§ veni la Leningrad §i m-a§ duce sa ma

culc in Ermitaj? — Poftici, am spus, dand din tuneri. Roman tot ma mai

tinea de dupa talk. — Modest Matveevici, aveti perfecta dreptate, este o

incalcare, dar astazi el va innopta la mine. — Asta este cu totul altceva. Atunci, poftici, spuse so-

lemn Modest. Cerceta camera cu o privire de stapan, vazu urmele de pe tavan §i se uita repede la picioarele mele. Din fericire, eram descul;. Chiar in acest senz, spuse el, aranjand vechiturile pe cuier, §i ie§i.

— T-tampitul, exploda Korneev. Bolovanul! Se a§eza pc divan §i se apuca cu mainile de cap. La naiba cu top! in noaptea asta iar n Sterpelesc...

— Stai lini§tit, spuse bland Roman. Nu este nici un pe-ricol. Pur Si simplu nu ne-a ie§it nice]. pasienta. Ai observat care Janus era?

— Ei? spuse deznadajduit Korneev. — Era A-Ianus. Korneev ridica privirile. — diferenta? — Uria§a, spuse Roman §i facu cu ochiul. Si asta pentru

ca S-Ianus a zburat la Moscova. in special pentru problema divanului. Intelegi asta, risipitor de valori muzeistice?

— Auzi, pai atunci m-ai salvat, spuse Korneev Si pentru prima data 1-am vazut zambind.

— Asta-i treaba, Sa§a, spuse Roman, apropiindu-se de mine. Avem un director ideal. Este unul dintre aceia cu

76

dou'a" fete. Este A-Ianus Poluektovici §i S-Ianus Poluek-tovici. S-Ianus este un savant remarcabil, de clasa intema-tionala. Cat despre A-Ianus, acesta este un administrator destul de obi§nuit.

— Gemeni? am intrebat prudent. — A, nu. Este una Si aceea§i persoana. Doar ca are

doua fete. — Clar ca buns ziva, am spus §i am inceput sa imi pun

bocancii. — Nu-i nimic, Sa§a, in curand ai sa intelegi totul, ma

incuraja Roman. Am ridicat capul. — Adica? — Ne trebuie un programator, spuse apasat Roman. — Am neaparata nevoie de un programator, spuse Ko-

meev, inviorandu-se. — Toata lumea are nevoie de un programator, am spus,

intorcandu-ma la bocanci. Si, va rog, fare hipnoza Si alte lu-cruri fermecate...

— Deja ne banuie, spuse Roman. Korneev incerca sa spuna ceva, dar dincolo de fereastra

izbucnira tipete. — Asta nu este moneda noastra, tipa Modest. — Dar a cui este? — Nu §tiu a cui este moneda astal Nu este treaba mea!

Asta este treaba dumneavoastra, tovara§e sergent, sa-i in§fa- cap pe falsificatorii de monede!...

— Moneda a fost confiscate de la un oarecare Privalov, care locuie§te aici la dumneavoastra, la Colipigal...

— Aha, de la Privalov? De la bun inceput m-am gandit cad este un punga§!

Se facu auzit §i glasul reprobator al lui A-Ianus: — Hei-hei, Modest Matveevici!... — Iertati-ma, Ianus Poluektovici... Nu! Nu putem rasa

asta a§a! Sa mergem, tovara§e sergent!... Este in casa... Ianus

77

Poluektovici, sup la fereastra, sa nu sari pe acolol Va voi dovedi! Nu pot permite sa se arunce cu noroi in tovara§a Gorinici!.

M-au trecut fiori reci. Dar Roman, care apreciase deja smulse din cuier o ciciuliti unsuroasa Si mi-o indesa

peste urechi. Am dispirut. Era un sentiment foarte straniu. Totul rimisese pe roc,

in afari de mine. Dar Roman nu-mi rasa Limp sa analizez noire impresii.

— Asta-i caciulita fermecati, §opti el. Da-te de-o parte §i tine-ft gura.

Am fugit in varful degetelor m-am a§ezat intr-un colt, Linea oglindi. in aceeni secunda in camera didu buzna nervosul Modest, tarandu-1 de mineci pe tanarul sergent Kovaliov.

— Unde-i? sttigi Modest, uitandu-se de jur imprejur. — Uite-1, spuse Roman, aritind spre divan. — Nu VI impacientati, sti la locul lui, adiugi Korneev. — Va intreb, unde-i acel... programator al vostru? — Care programator? se mid Roman. — incetaft cu asta, spuse Modest. Aici a fost un progra-

mator. Stitea in pantaloni Si era firi bocanci. — Aha, deci la asta vi referiti, spuse Roman. Am glumit

§i noi, Modest Matveevici. Aici nu a fost nici un progra-mator. Era pur §i simplu... Facu o mi§care din mans §i in mijlocul camerei aparu un ins in tricou §i jean§i. Il vedeam din spate Si nu puteam sa spun nimic despre el, dar tanirul Kovaliov clatini din cap Si spuse:

— Nu, nu-i el. Modest didu ocol fantomei Si — Tricou... pantaloni... Para bocanci... El el Asta-i. Fantoma dispiru. — Ba nu, nu-i acela0, spuse sergentul Kovaliov. Acela

era tank, Ears barbi...

78

— Fara barbs? se intreba Modest. Era complet derutat. — Fara barbs, confirms Kovaliov. — Mda... facu Modest. Cred ca totu§i avea barba... — Asa ca va predau avizul, spuse tinarul Kovaliov

intinse lui Modest o foaie de hartie cu aspect oficial. Iar dumneata descurca-te §i singer cu Privalov al dumitale §i cu Gorinici a dumitale...

— V-am mai spus Ca nu asta este moneda noastra! tipa Modest. Despre Privalov nu spun nimic. S-ar putea ca, in general, Privalov sa nici nu existe ca atare... Dar tovara§a Gorinici este salariata noastral...

Tanarul Kovaliov incerca sa spuna ceva, ducinduli mina la piept.

— Lucrurile trebuie imediat puse in punct! striga Mo-dest. incetati cu asta, tovara§e militian! Prezentul aviz arunca cu noroi asupra intregului colectiv! Insist sa va convingeti!

— Am ordin... incepu Kovaliov, dar Modest, cu un strigat: „incetati cu asta! Insist!", se napusti asupra lui si it tan afara din camera.

L-a tras in muzeu, spuse Roman. Sa§a, unde e§ti? Scoate caciulita, sa mergem sa ne

N-ar fi mai bine sa n-o scot? am intrebat. — Scoate-o, scoate-o, spuse Roman. Acum e§ti o fan-

toina. Acum nimeni- nu o sa mai creada in tine, nici admi-nistratia, nici militia..

Komeev spuse: — Atunci, eu ma duc sa ma culc. Sa§a, vino dupa pram.

Sa to uiti in parcul nostru de ma§ini §i in general... Mi-am scos caciulita. — incetati cu asta, am spus. Sunt in concediu. — Sa mergem, sa mergem, spuse Roman. In hol, Modest, agatindu-se cu o mina de sergent, des-

cum cu cealalta mina lacatul imens ce atirna la u§a. „Am sa arat imediat moneda noastra! tipa el. Totul este inre-

gistrat... Totul este la locul lui." „Dar eu n-am spus nimic,

79

se apara stingaci Kovaliov. V-am spus doar ca s-ar putea sa nu fie singura moneda...". Modest deschise larg usa Si in-trarana cu totii in incaperea spacioasa.

Era un muzeu destul de placut – cu standuri, diagrame, vitrine, machete Si mulaje. Mai mult decit once, aspectul general imi amintea de un muzeu de criminalistica: multe fotografii Si exponate gretoase. Modest it smuci brusc pe sergent, tirindu-1 undeva dupa standuri, §i acolo incepura amindoi sa bolboroseasca in contradictoriu, ca dintr-un bu-toi: „Uite moneda noastra..." „Dar eu n-am spus nimic..." „Tovara§a Gorinici..." „Dar eu am ordin!..." „incetati cu astal..."

— Satisfali curiozitatea, delecteaza-te, Sa§a, spuse Ro-man, facu un gest larg §i se a§eza in fotoliul de linga intrare.

Am pa§it de-a lungul peretilor. Nu m-a mirat nimic, de§i totul era extraordinar de interesant. „Apa vie. Eficacitate -52%. Reziduu fix – 0,3" (o butelcuta straveche, dreptun-ghiulara, cu apa, avind dopul sigilat cu ceara colorata). „Schema oblinerii industriale a apei vii". „Macheta alambi-cului pentru apa vie". „Licoarea ferrnecata Ve§kovski-Trau-benbach" (un borcanel de farmacie, continind un unguent galbui-veninos). „Singe deochiat obi§nuit" (fiola sigilata, con-

d un lichid negru)... Deasupra acestui stand atir na o tablita: „Mijloace chimice active. Sec. X[I–XVIII". Aici se

mai gaseau multe alte sticlute, borcanele, retorte, fiole, epru-bete, modele funclionale sau nefunclionale de instalalii pen-tru sublimari, distiLar- i Si condensari, dar am mers mai departe.

„Palo§ul lui Fat-Frumos" (o spada foarte ruginita, cu doui minere, cu taisul ondulat, tintuita cu un Ian; de un piron metalic; vitrina era sigilata cu meticulozitate). „Ca-ninul drept (lucrator) al contelui Dracula Depestedunare" (nu sunt Cuvierl, dar, judecind dupi acest dinte, contele Dracula Depestedunare a fost un om foarte ciudat

1. Georges Cuvier (1769-1832), zoolog §i paleontolog francez (n. tr.).

80

neplacut la vedere). „Urma obi§nuita Si urma extrasa.1 Tur-nari in ghips." (Dupa opinia mea, urmele nu se deosebeau una de cealalta, dar unul dintre mulaje era crapat). „Piva pe suprafata de decolare, sec. 1X"2 (o constructie masiva, cenu-pie, din fonts poroasa)... „Zmeul Gorinici, schelet, 1/25 mar. nat." (semana cu scheletul unui diplodoc3 cu trei gaturi)... „Schema de functionare a glandei aruncatoare de foc a capului din mijloc"... „Cizme gravigene de §apte po§te, model functional" (cizme foarte maxi, din cauciuc)... „Co-vor zburator graviprotector, model functional" (un covor de aproximativ unu jumate pe unu jtunate, cu un model ce reprezenta un cerkez imbrati§and o tanara cerkezoaica pe fondul unor munti din acela§i tinut)...

Ajunsesem la standul „Evolutia ideii de piatra filozo-fala", cand in sa4 aparura iara§i sergentul Kovaliov §i Mo-dest Matveevici. Judecand dupa toate, tot nu reu§isera sa iasa din punctul mort. „incetati cu asta", spunea nepasator Modest. „Am ordin", ii raspundea la fel de indolent Kova-liov. „Moneda noastra este la locul ei." „Atunci a§teptapi sä apara batrana Si sa dea o declarmie..." „Dar ce suntem noi, dupa opinia durnneavoastra, falsificatori de monede?..." „Dar eu nu am spus asta..." „Noroi pe intregul colectiv." „Ne lamurim noi...". Kovaliov nu ma observa, insa Modest se opri, se uita la mine absent, ma masura din cap pana in picioare, apoi ridica privirile Si spuse cu voce tare, indiferent: „Ho-mun-cu-lus de laborator, infati§are gene-rala" §i i§i vazu de drum.

1. Se face referire la fenomenele de materializare §i demateria-lizare — fenomene de exteriorizare a unor substance sui-generis din corpul unui om aflat in stare mediumnica. Substancele au Post denu-mite in mai multe feluri: fluid psihic (Sudre), ectoplasma (Richet), teleplasma. Reintrand in corp, ectoplasma depune toate impuriticile attnse (n. tr.).

2. Vrajitoarele zburau cu o piva uria0, ca intr-o nacell, Si folo-sind mitura drept cirma (n. tr.).

3. Specie de reptili dinozauriani fosill, jurasicul superior, animal erbivor, lung de circa 26 de metri (n. tr.).

81

M-am rotors dupa el, cuprins de un sentiment neplacut. Roman ne a§tepta la u§a.

— Ei, cum e? intreba el. — Este revoltator, spuse scarbit Modest. Birocrati. — Am ordin, repeta cu incapatanare sergentul Kovaliov,

aflat deja in hol. — Haide, ie§iti, Roman Petrovici, ie§iti, spuse Modest,

zornaind cheile. Roman ie§i. Am vrut sa ma strecor Si eu dupa el, dar

Modest ma opri. — Imi cer scuze, spuse acesta. aunneavoastra, unde? — Cum adica, unde? am §optit. — La loc, mergeft la loc. — La care loc? — Pai, unde stall? aunneavoastra, imi cer scuze, sun-

teft un... Hham-munculus, nu-i a§a? Atunci stati unde va este locul...

Am inteles cal sunt pierdut. Si as fi fost probabil pierdut, deoarece Roman, dupa cum vedeam, se fastacise Si el, daca in acest moment Naina Kievna nu ar fi dat buzna in hol, cu troplituri Si zgomote, tragand de franghie un tap negru, enorm. La vederea sergentului de militie, ;apul izbucni intr-un behait urat Si se smuci inapoi. Naina Kievna cazu. Modest se repezi in hol Si se isca o harmalaie de neinchipuit. Hardaul gol se rostogoli cu zgomot. Roman ma prinse de mans §i, §optind: „Haide, haide...", se arunca in camera mea. Am trantit u§a dupa not Si ne-am lasat cu toata greu-tatea pe ea, rasufland din greu. In hol toata lumea ipa:

— Prezentati documentele! — Thicutule, da' ce-i asta? — Ce-i cu tapul?! De ce aveti in casa un tap?! — Me-e-e-e... — incetati cu asta, aici nu e berarie! — Nu §tiu nimic despre moneda dumneavoastra §i nici

&á n-o vad!

82

— Me-e-e-e... — Cetateanco, luati tapul! — incetati cu asta, tapul este inregistrat! — Cum .adica inregistrat?! - Asta nu-i tap! Asta-i salariatul nostru! — Atunci sa se legitimeze!... — Pe fereastra §i in ma§ina! imi arata Roman. Am in§facat scurta §i am sarit pe fereastra. Motanul

Vasili sari intr-o parte de sub picioarele mele, mieunand. Aplecandu-ma, am fugit la ma§ina, am deschis larg portiera §i am sirit la volan. Roman deja deschidea poarta. Motorul nu porth insa §i, in timp ce chinuiam starterul, am vazut cum up colibei se da in laturi, iar din hol ta§ne§te tapul cc! negru, care dispare apoi in salturi gigantice undeva dupa colcul casei. Motorul mugi. Am rotors ma§ina §i am ie§it in grabs pe strada. Poarta de stejar se tranti asurzitor. Roman aparu prin portita Si, luandu-§i avant, se tranti langa mine.

— Hai, dispari! spuse vioi acesta. In centru. Cand am cotit pe Calea Pacii, ma intreba: — Ei, cum ft se pare la noi? — imi place, am spus. Numai ca e prea mult zgomot. — La Naina e intotdeauna zgomot. 0 batrana arta-

goasa. Nu te-a jignit? Nu. Aproape 6 nu am avut de-a face cu ea.

— Ia stai, spuse Roman. incetine§te. — De ce? — Uite-1 pe Volodea. iI mai pi minte pe Volodea? Am franat. Barbosul Volodea se sui in spate §i, zambind

bucuros, ne stranse mainile. — Ce bine, spuse acesta. Uite, tocmai veneam la voi. — Numai to lipseai acolo, spuse Roman. — Si cum s-a terminat totul? — Nicicum, spuse Roman. — Si acum unde merged?

La Institut, raspunse Roman.

83

— De ce? am intrebat. — Ca sa lucram, spuse Roman. — Eu sunt in concediu. — N-are importanta, zise Roman. Lunea incepe sam-

bata, iar acum, in cazul tau, august incepe in iuliel — Ma weapta blietii, am spus rugator. — De asta avem not grija, spuse Roman. Baietii nu vor

observa absolut nimic. —

Ali innebunit, am spus.

Am trecut printre magazinul nr. 2 Si cantina nr. 11. — Deja ;tie unde trebuie sa mergem, observa Volodea. — Un bliat excelent, spuse Roman. Un gigant! — Mie din capul locului placut, sublinie Volodea. — Se pare ca va arde buza dupe un programator, am

spus. — Nu ne trebuie chiar orice programator, obiecta

Roman. Am franat langa cladirea ciudata, ce purta inscriptia

„CANCI" intre gearnun. — Ce inseatnna? am intrebat. Pot sa ;tiu ;i eu cel puffin

unde sunt constrat is sa lucrez? —Pori, spuse Roman. Acum poi totul. Este Centrul de

AnaLiza a Notiunilor Cabalistice Inexplicabile... Hei, ce ai films aka? 'taxa cu marina!

— Unde? am intrebat. —

Nu-mi spune ca nu vezil

Si atunci am vazut. Dar asta este deja o cu totul alts istorie.

84

A doua istorie

Derraciunea de§ertaciunilor

Capitolul 1

„Dintre eroii povestirii se desprind unul sau doi croi principak toti ceilalti fiind consideravi secundari."

Metodica preekini literatuni

Telefonul suns in jurul orei doua dupa-amiaza, cand iara0 se arsese siguranta dispozitivului de admisie al „Aldanului". Era directorul adjunct responsabil cu treburile administra-tiv-gospodare§ti, Modest Matveevici Kamnoedov.

— Privalov, spuse acesta sever, iar nu sunteti la post? — Cum adica nu sunt la post? m-am mirat. Avusesem o

zi grea Si uitasem de toate. — Incetati cu asta, spuse Modest Matveevici. Au trecut

cinci minute de cand trebuia sa fiti la mine pentru instructaj. — Fir-ar sa fie, am spus §i am aruncat receptorul in furca. Am oprit calculatorul, mi-am scos halatul Si le-am ordo-

nat fetelor sa nu uite sa intrerupa curentul. Coridorul larg era pustiu. Dincolo de geamurile pe jumatate inghetate se dezlantuise viscolul. Am fugit spre biroul Economic, imbra-candu-mi scurta din mers.

Imbracat in costumul sau lucios, Modest Matveevici ma qtepta intr-o pozitie solemna, in camera lui de primire. In spatele lui un gnom micut Si trist, cu urechile paroase, isi Plirnba sarguincios degetul pe o lista impunatoare.

— Dumneavoastra, Privalov, sunteci ca acest oarecare... ham-munculus, rosti Modest. Niciodata nu sunteti la post.

85

Toad' lumea se straduia sa intretina cu Modest Matvee-vici doar relaiii bune, de vreme ce omul era puternic, ferm §i fantastic de incult. Prin urmare, am racnit: „Va ascult!" §i am pocnit din calcaie.

— Toata lumea trebuie sä se gaseasca la post, continua Modest Matveevici. Intotdeauna. Aveti studii superioare §i ochelari, v-ati lasat §i barbs, dar nu puteti intelege o teorema atat de simpla.

— Nu se va mai repeta, am spus, holbandu.--mi — Incetati cu asta, spuse Modest Matveevici,

zindu-se. Scoase din buzunar o foaie de hartie Si se uita un Limp la ea. Deci a§a, Privalov, spuse intr-un sfar§it, astazi intrap de serviciu. Serviciul efectuat pe Intregul Institut in timpul sarbatorilor este o sarcina de rasptmdere. Asta nu mai inseamna o simpla apasare pe butoane. Mai intai ar fi paza contra incendiilor. Asta-i prima. SI nu perrniteti autoa-prinderea. Si urmariui intreruperea alimentarii cu curent a suprafetelor de productie ce v-au fost incredintate. sit' supravegheap personal, Era scamatoriile dumneavoastra cu dedublari §i trip 'Uri. Fara dubeletii dumneavoastra. In cazul aparitiei factorilor incendiari, sunap imediat la telefonul 01 §i incepeti sa luau masuri. Pentru aceasta eventualitate

fluierul de avertizare pentru chemarea trupei de §oc... Imi incredinta un fluier de plating cu numirs de inventar. tot a§a, nu lasati pe nimeni sa intre. Iata aici o lista de per-soane carora le este ingaduit sa intrebuinteze laboratoarele pe perioada nopuii, dar nici for sa nu le dap drumul, pentru ca este sarbatoare. In tot Institutul sa nu fie nici un suflet viu! Descantati demonii de la intrare Si ie§ire. E clara situatia? Sufletele vii nu au voie sa intre, iar ceilalti nu au voie sa iasa. Pentru ca s-a mai creat un prencendent: a fugit dracul §i-a furat luna. Un prencendent faimos, care a aparut pans §i in filme. Se uita gray la mine §i dintr-o data imi ceru actele.

M-am supus. imi cerceta cu atentie legitimajia, Inapoie §i rosti:

86

— E-n regula. Aveam o banuiala Ca totu§i ati fi un du-belet. Deci a§a. Inseamna ca la cincisprezece zero-zero, in conformitate cu legislatia muncii, ziva lucratoare se Incheie §i toata lumea va va preda cheile de la locurile for de pro-duct:ie. Dupa care yeti inspecta personal teritoriile. in con-tinuare yeti efectua rondul, la fiecare trei ore, pentru prevenirea autoaprinderii. In timpul serviciului vizitati viva-riul de cel pupn doua ori. Daca supraveghetorul bea ceai -sa inceteze. Au fost semnale: nu bea nici un fel de ceai acolo. Chiar in acest sent. Postul dumneavoastra se afla in anticamera directorului. Puteti sa va odihniti pe canapea. Maine la §aisprezece zero-zero va va schimba Vladimir Pocikin din laboratorul tovaraplui Oyra-Oyra. Limpede?

— Pe deplin, am spus. — Am sä va sun la noapte §i in timpul zilei de main.

Personal. Este posibil un control Si din partea tovaraplui §ef de cadre.

— Sa traii! am spus §i m-am uitat pe In capul listei figura directorul Institutului, Ianus Polu-

ektovici Nevstruev, iar alaturi se gasea o Insemnare facuta cu creionul: „doua ex.". Al doilea venea insu§i Modest Mat-veevici, al treilea – tovara§ul §ef de cadre, cetateanul Demin Cerber Psoevici. In continuare erau trecute numele unor persoane pe care nidodata Si nicaieri nu le-am intalnit.

— Ceva nu este limpede? se interesa Modest Matvee-vici, urmarindu-ma cu gelozie.

— Uitaft, am spus autoritar, infigandu-rni degetul in lista, aid sunt inscri§i ni§te tovara§i in numar de... m-m-m... douazed Si unu, care nu imi sunt cunoscup. AS fi vrut ca impreuna cu dumneavoastra personal sa „frunzarim" aceste nume. M-am uitat drept in ochii lui §i am rostit cu fermitate: — Pentru a evita eventualele...

Modest Matveevici lua lista §i se uita la ea de la distanta, tinand-o cu mina intinsa.

— E-n regula, spuse ingaduitor. Pur §i simplu dumnea-voastra, Privalov, nu sunteti la curent. Persoanele marcate

87

cu numere de la patru la doulzeci §i cinci, inclusiv ultimul, §i trecute pe lista de persoane, sunt admise pentru munca nocturna post-mortem. In vederea recunonterii meritelor din trecut. Acum va e clan?

Am ramas un pic surprins pentru ca, once s-ar zice, este greu sa to obi§nuie§ti cu toate astea.

— Luati-va in primire postul, spuse impunator Modest Matveevici. Eu din partea mea personala Si in numele admi-nistrapei va felicit, tovara§e Privalov, cu ocazia Anului Nou Si VA doresc in noul an reunite corespunzatoare atat in munca ca Si in viata personall.

I-am urat Si eu succese corespunzatoare Si am ie§it pe condor.

Ieri, cand am aflat Ca fusesem numit de serviciu, ma bucurasem: intentionam sa termin un calcul pentru Roman Oyra-Oyra. Acura sirnteam ca treaba nu mai este chiar atat de simpla. Perspectiva de a petrece noaptea in Institut mi se iniafi§a brusc intr-o lumina complet noua. Si alts data mai ramasesem sa lucrez pans tarziu, papa cand oficerul de ser-viciu stingea pentru economisire patru lampi din cinci pe fiecare condor, fiind astfel pus in situatia de a ma furi§a spre ie§ire pe Ur' iga umbre fugare, mitoase. Prima oath' acest lucre m-a impresionat foarte putemic, apoi m-am obi§nuit, ca dupa aceea iara§i sa ma dezobi§nuiesc, atunci cand, straba-find ()data coridorul mare, am auzit in spate toc-toc-toc-ul ritrnic al unor gheare pe parchet Si, uitandu-ma inapoi, am observat o vietate fosforescenta ce fugea in mod evident pe urmele mele. E-adevarat, cand m-au dat jos de pe corrii§a, am constatat Ca era vorba despre un catelu§ viu, obi§nuit, al unuia dintre angajapi Institutului. Salariatul respectiv i§i ceru scuze, Oyra-Oyra imi linu o lectie batjocoritoare despre prejudicille superstiiilor, dar in sufletul meu a ramas totu§i o oarecare senzatie neplacuta. „Primul lucru, sa descant demonii", m-am gandit.

La intrarea in anticamera directorului m-am intalnit cu morocanosul Vitka Komeev. Ma saluta incruntat Si vru sa"

treaca pe langa mine, dar 1-am prins de mina.

88

— Ce-i? ficu necioplitul de Korneev, oprindu-se. — Astazi stint de serviciu, i-am comunicat. — MA, da' prost mai e§ti, spuse Komeev. — E§ti totu§i un necioplit, Vitka, am spus. Nu vreau sä

mai §tiu de tine... Vitka trase cu un deget de gulerul puloverului se uita

cu interes la mine. — ce-ai sa fad? intreba el. — Gasesc eu ceva sa fac, am spus, pierzandu-ma puffin.

Vitka se insufleti brusc. — Ia stai. Ce, e§ti pentru prima datA de serviciu? — Da. — Aha, spuse Vitka. cum ai de gand sa procedezi? — SA respect instrucpunile, am raspuns. Descant de-

monii §i ma duc la culcare. Pentru prevenirea autoaprinderii. Dar to ce vei face?

— Eh, o sä s-adune acolo o ga§ca, spuse nedefinit Vitka. La Verocika... Da' aici ce-ai? Imi luA lista. A, sufle-tele moarte...

— Nu las pe nimeni, am spus. Nici viii, nici — 0 decizie valabill, spuse Vitka. Supervalabila. Numa'

vezi de to uita Si pe la mine in laborator. Acolo, la mine, va lucra un dublet.

— Al cui dublet? — Al meu, bieeinceles. Cine mi-1 da pe al lui? L-am

inchis acolo. Ia cheia daca e§ti de serviciu. Am luat cheia. — Asculta, Vitka, it las sa mai lucreze pans la ora zece,

dar apoi tai curentul peste tot... In conformitate cu

— Bine, mai vedem noi. Nu 1-ai vazut pe Edik? — Nu, am spus. sa nu ma prostqti. La ora zece in-

trerup totul. — Si ce, te-mpiedic eu? Taie curentul, n-ai decat.

tot ora§ul daca vrei.

89

U§a de la anticamera se deschise §i in condor aparu Ianus Poluektovici.

— Asa, rosti, vazindu-ne. M-am inclinat respectuos. Pe fata lui Janus Poluektovici

se vedea ca imi uitase numele. — Va rog, spuse el, dandu-mi cheia. Doar sunteti de

serviciu, daca nu ma inset... Apropo... El ezita. — N-am stat ieri de vorba?

— Ba da, am spus, ati intrat in sala electronics. Dadu din cap. — Da, da, intr-adevar... Am vorbit despre practicieni... — Nu, am obiectat respectuos. Nici vorba. A fost in

legatura cu scrisoarea noastra catre Centrala de Aprovizio-nare a Acaderniei Despre dispozitivul electronic.

— Ah, a§a deci, spuse el. Ei bine, va doresc un serviciu lini§tit... Viktor Pavlovici, va pot deranja pentru un minut?

Il lua pe Vitka de brat §i se indepartara pe condor, iar eu am intrat in anticamera. Aici, al doilea Ianus Poluektovici incuia seiful. Vazandu-ma, spuse „Asa" §i incepu din nou sa zornaie cheile. Era A-Ianus. Deja invatasem sa-i deosebesc pupn. A-Ianus arata ceva mai tanar, era neprietenos, intot-deauna corect §i taciturn. Se spunea ca munce§te mult, iar oamenii care-1 cuno§teau mai demult susiineau ca acest ad-ministrator mediocru se transforms incet, dar sigur, intr-un savant exceptional. Dimpotriva, S-Ianus era intotdeauna bland, foarte atent §i avea ciudatul obicei de a intreba: „Nu am discutat impreuna ieri?". Se vorbea ca in ultima vreme se delasase mult, de§i ramasese un savant de renume mondial.

totu§i A-Ianus si S-Ianus erau unul §i acela§i om. Ei, uite, asta nu-mi intra deloc in cap. In toate astea este ceva abstract.

A-Ianus incuie ultimul lacat, imi inmana imediat o parte din chei §i, luanduli un ramas-bun glacial, pleca. M-am a§ezat la masa referentului, am pus in Eta lista §i am sunat la mine, la sala electronics. Nu mi-a raspuns nimeni – se pare ca fetele plecasera deja. Era ora paisprezece §i treizeci de minute.

90

La paisprezece Si treizeci Si unu de minute avali in anticamera, gifaind zgomotos §i facand sa trosneasca par-chetul, faimosul Fiodor Simeonovici Kivrin, mare mag §i vrajitor, §eful biroului Fericirea Lineara. Fiodor Simeono-vici era renumit pentru optimismul sau incorigibil incre-derea intr-un viitor stralucit. Avea un trecut foarte agitat. In timpul lui Ivan Vasilievici – cam! cel Groaznic urma unui denunt al diacului vecin, opricinikii lui Maliuta Sku-ratov it arsesera intr-o baie de lemn, ca pe un vrajitor, spunand glume Si anecdote; in timpul lui Alexei Mihailovici – tarul cel Panic – fusese batut crunt cu batele Si ii arsesera pe spinarea goall manuscnsele operelor lui complete; in timpul lui Petru Alexeevici – tarul cel Mare – intai fusese ridicat la rangul de cunoscator in ale chimiei Si minereurilor, dar nu fusese pe placul cneazului-domnitor Romodanovski Si a fost condamnat la munc4 silnicA la fabrica de armament din Tula; fugise de acolo in India, calatorise mult, fusese mu§cat de §erpi venino§i §i crocodili, pe nesimlite excelase in yoga, se intorsese din nou in Rusia, in focal rascoalei lui Pugaciov, fusese invinuit ca a vindecat rasculatii, i se taiasera narile Si a fost exilat pe vecie in Solovet. Aici iara§i avusese o multime de nepaceri, pada' cand a nimerit la CANCI, unde a ocupat rapid un post de §ef de birou.

—Va sa-salut! rosti el at o voce de bas, punandu-rni inainte cheia de h laboratoarele lui. SA-saracu', cum de sun-teti a§a? Du-durnnevoastra trebuie sa vá distrati intr-o a-ast-fel de noapte, las' ca-1 sun eu pe Modest, ce-i cu pro-prostia asta, eu insurni am sa fac de se-serviciu... A Se vedea clar acest gand abia trecuse prin minte Si it Infierbantase tare.

— Ia s-stai, nude-i te-telefonul lui? Ce ble-blestem! Ni-clodata nu-mi amintesc te-telefoanele... Unu-ci-cin§pe sau

Vai, se poate, Fiodor Simeonovici, va multum.escl am tipat. Nu trebuie! Tocmai mi-am facut ceva de lucru!

91

— Aha, de lu-lucru! Asta este al-altceva! Asta-i bi-bine, asta-i strapnic, bra-bravo!... Iar eu, fi-fir-ar sa fie, nu ptiu electronics ni-nici pe dracu'... Tre-trebuie sa o invat, pentru ca toate aceste cu-cuvinte magice suns in-invechite, ho-ho-cus-pocusuri cu psi-psihocampuri, ce pri-primitiv... Pro-pro-cedee ba-batranepti...

Imediat, fara sa se mipte de pe locul unde statea, crea doua „antonovki"1, unul mi-1 dadu mie, iar pe al doilea it in-jumatati dintr-o singura mupcatura Si pomi sa mestece lacom.

— Ble-blestem, iar le-am facut vie-vier! 'nanoase... Al du-mitale cum e, bu-bun? Asta-i bine... Sap, am sa va vizitez mai ta-tarziu, Ca nu prea in-inceleg sistemul de co-comanda... Mai beau o vo-votca Si mai vi-vin pe aici... A douazeci Si no-noua co-comanda e la thunneata in ma-marina... Sau minte ma-marina, sau eu nu inteleg... va a-aduc o „po-po-litista", de Ga-gardner. Doar cititi in in-in-gleza? Scrie bi-bine, ticalosul, strapnic! Pa-parry Maison e pe-acolo, ptiti, un avocat bru-brutal!... A-apoi sa va mai dau, s-scienceffiction sau al-altceva... A-asimov sau Bra-bradbury...

Se indrepta spre fereastra spuse incantat. — Iu-iubesc vi-viscolul, dracu' sa-1 Subtirelul Si elegantul Cristobal Josevici Junta infra pi el

in camera, incotopmanit intr-o puba de nurca. Fiodor Si-meonovici se intoarse.

— A, Cri-cristo! exclama el. Poftim de ve-vezi, Karnno-edov, ta-tampitul, 1-a pus pe tanarul fla-flacau sa fad.' de serviciu de-de Anul Nou. Ha-hai sa-1 eliberam, ramanem amandoi, ne a-amintim de cele vechi, be-bem, ce zici? Ce sa se mai chi-chinuiasca pe aici?... El trebuie sa se joa-joace cu fe-fetele...

Junta puse cheia pe masa Si spuse nepasator. — Relatiile cu domnipoarele ip. creeaza placere doar in

cazurile cand suns stabilite dupa invingerea obstacolelor...

1. Soi de mar (n. tr.).

92

— E-ei, ce-ar mai fi! tuna Fiodor Simeonovici. Mu-mult multe ca-cantece in cinstea in-incantatoarelor dame...

Cu-cum e asta la voi?... Do-doar acela i§i a-atinge telul, cel care nu tie cu-cuvantul „frica"...

— Chiar a§a, spuse Junta. eu nu suport binefacerile.

— Nu suporta bi-binefacerile! Dar cine mi 1-a ce-cerut pe Odihmantiev? Sa-mi in§face, in-intelegi, a§a un labo-rant... Acum va trebui sa-1 rascumpeti cu o sti-sticla de §ampanie, nu mai puffin... As-asculta, nu trebuie §ampanie! Amontillado! Ti-a ma-mai lamas ceva din pro-proviziile tolediene?

— Suntem a§teptati, Fiodor, u aminti Junta. — Da, in-intr-adevar... Mai trebuie sa gasesc o cra-cra-

vata... §i paslari, taxi nu pri-prinzi... Meant, Sa§a, sa nu to pli-plictise§ti aid.

— In noaptea de Anul Nou ofiterii de serviciu nu se plictisesc in Institut, spuse inceti§or Junta. Mai ales agearniii.

Se indreptara spre u§a. Junta it lass pe Fiodor Simeo-novici inainte §i pans sa iasa se uita chiora§ la mine §i schita rapid cu degetul pe perete steaua lui Solomon. Steaua lua foc §i incepu sa se stings u§or, precum dara unui fascicul de electroni pe ecranul oscilografului. Am scuipat de trei on peste umarul stung.

Cristobal Josevici Junta, §eful biroului Sensul Vietii, era un om admirabil, dar, dupa cum se vedea, absolut neindu-rator. Candva, in tineretea lui timpurie, fusese mult timp Mare Inchizitor §i pans in ziva de azi i§i pastrase obiceiu-rile de atunci. Aproape toate experimentele lui greu de inteles le facea fie asupra lui insu§i, fie asupra colabora-torilor sal §i despre acest lucru se vorbise cu indignare, chiar in prezenta mea, in adunarea generala sindicara. Junta se ocupa cu studiul sensului vietii, dar, deocamdata, nu obi-mise prea multe lucruri, cu toate ca avea unele rezultate interesante, demonstrand, de pilda, ca teoretic moartea nu reprezinta catu§i de putin un atribut obligatoriu al vietii. In

93

legatura cu aceasta ultima descoperire se protestase cu aceea§i indignare la seminarul de filozofie. Nu rasa aproape pe nimeni sa intre in cabinetul sau, iar in Institut umbla vorba ca acolo s-ar gasi o multime de lucruri interesante. Se spunea ca intr-un colt al cabinetului sta o mumie exceptional realizata, a unei cuno§tinte mai vechi de-a lui Cristobal Junta, un standardfiihrer SS in uniforms completa, de parada, cu monoclu, pumnal, crucea de fier, frunzele de stejar Si celelalte accesorii. Junta era un taxidermist uluitor. Dupa spusele lui Cristobal Junta, standardfithrer-ul fusese de ase-menea un taxidermist fenomenal, atata doar ca Junta i-o luase inainte. I1 placea s-o is inaintea celorlalti, totdeauna §i in toate. in plus, nu era strain de un oarecare scepticism. intr-unul din laboratoarele lui atarna o pancarta mare: „Noi ne suntem oare necesari?" Un om foarte neobi§nuit.

La trei fix, in conformitate cu legislatia munch, doctorul in §tiinte Amvrosi Ambruazovici Vibegallo aduse cheia. Purta paslari cu talpa de piele, un cojoc mirositor de birjar, iar de dupa gulerul ridicat rasarea o barbs carunta Si mur-dara. Parul era tuns „castron", a§a Ca nimeni, niciodata, nu i-a vazut urechile.

— Asta... facu el, apropiindu-se. La mine, acolo, poate va ie§i azi careva din gaoace. Care va sa zica, in laborator. Ar trebui, asta, supravegheat. I-am lasat acolo provizii, asta, painicute, care va sa zica cinci bucaci, ei, §i mai sunt Si faratele oparite, §i Inca doua galeti cu zer. Si de cum, asta, mananca tot, va incepe sa se napusteasca care va sa zica. A§a ca, mon §er, sa-mi dai §i mie un caraft, draguta.

A§eza in fata mea o legatura de chei ca pentru hambare §i deschise gura cu o oarecare greutate, tintuindu-ma cu pri-virea. Avea ochii translucizi, iar in barbs i se zareau boabe de mei.

— Unde sa va tarsi? am intrebat. Individul nu-mi placea deloc. Era cinic §i prost. Munca

pe care o presta pentru trei sute cincizeci de ruble pe luna

94

putea fi denumita fara §ovaiala eugeniel, dar nimeni nu-i spunea a§a — se temeau sa se lege de el. Acest Vibegallo de-clara ca toate nenorocirile, care va sa zica, provin din cauza nemulcumirilor §i ca daca, asta, se va da omului de toate — painicute, care va sa zica, tar* oparite atunci nu va mai fi om, ci roger. Cu aceasta idee puerila el razbatu in fel §i chip, agitand tomurile clasicilor, din care, proband o naivi-tate uimitoare, smulgea cu sange citate, dand de o parte §i §tergand tot ce nu u convenea. La vremea lui, Consiliul Stiintific a cedat navalei acestui impetuos, ba chiar salbatic, demagog, iar tema lui Vibegallo a fost inclusa in plan. AO-onand precis conform acestui plan, evaluanduli sarguincios realizarile in procente de indeplinire, fara sa uite niciodata de regimul economiei §i al maririi vitezei de rotatie a mij-loacelor circulante, precum §i de legatura cu viata, Vibegallo a pus bazele a trei modele experimentale: modelul Omului decepionat total, modelul Omului deceptionat din punct de vedere digestiv §i modelul Omului satisfacut pe deplin. Primul s-a „copt" antropoidul deceptionat total — s-a nascut cu doua saptamani in urma. Aceasta fiinta jalnica, acoperita de plagi precum boy, mai mult moarta decat vie, chinuita de toate bolile cunoscute §i necunoscute, suferind concomitent de frig §i caldura, s-a tot tarat pe condor, facind sa rasune Institutul de senile tanguirilor nearticulate. In cele din urma a crapat. Vibegallo triumfa. Acum se puteau lua in conside-rare probele ce dovedeau ca daca omul nu se hrane§te, nu bea §i nu se lecuie§te, atunci el, asta, va fi, care va sa zica, nefericit §i poate chiar da ortul popii. Asa cum a crapat asta. Consiliul Stiincific s-a ingrozit. Proiectul lui Vibegallo se metamorfoza, aratand un aspect insplimantator. A fost constituita o comisie pentru a verifica activitatea lui Vibe-gallo. Dar acesta, fara sa se piarda cu firea, prezenta doua

1. Teorie care preconizeaza ameliorarea populatlilor umane prin misuri genetice (alegerea parintilor, sterilizarea, interdictia de a pro-crea etc.) (n. tr.).

95

adeverinte din care rezulta, in primul rand, ca trei laboranti din laboratorul sau plecau in fiecare an sa munceasca la sovhozul subordonat, iar In al doilea rand, ca el, Vibegallo, a fost candva prizonierul carismului, §i ca acum preda cu regu-laritate curswi de popularizare in sala de conferinte publice a ora§ului §i la periferii. pana card comisia buimacita s-a straduit sa priceapa logics celor petrecute, el a carat u§or-u§or de la uzina de prelucrare a pe§telui subordonad (pe baza legatwii stranse cu productia) patru camioane cu capete de scnunbie pentru maturizarea antropoidului deceptionat din punct de vedere digestiv. Comisia a Intocmit raportul, iar Institutul a§teapta de atunci cu teams desfa§urarea eveni-mentelor. Vecinii de palier ai lui Vibegallo §i-au luat con-cediu Ears plata.

— Unde sa va tarsi? am Intrebat. — Sa ma tarai? Pai acasa, unde altundeva da Anul Nou?

Trebuie sa existe o morals, mai draguta. Noul An trebuie intampinat acasa. C-a§a-i pe la noi, nes pal?

— SStiu ca acasa. Dar la ce numar? — Iar tu, asta, sa te uiti in carticica. Stii carte, nu? Deci

uita-te, care va sa zica, in carticica. Noi n-avem secrete, nu ca la unii, altii. An masse.

— Bine, am spus. 0 sa va tarsi. — Sa ma tarsi, mon §er, sa ma carai. Iar daca Incepe sa

mu§te, atunci arde-i una la moaca, nu te sfii. Se la vii. Am prins curaj am mormait: — Doar nu ne-am tras Inca de §ireturi. — Pardon? — A, nimic, am zis Si eu a§a.

1. Nu-i a§a? (fr.) Vibegallo adora sa strecoare in vorbire combi-natii izolate de cuvinte frantuze§ti sau, ass cum se exprima el, dia-lecte. Tara a ne asuma responsabilitatea pronuntiei lui, ne-am luat sarcina de a efectua traducerea (n.a.).;

2. In general (fr.) (n.a.). 3. A§a c viata (fr.) (n.a.).

96

O vreme se uita la mine cu ochii lui translucizi, care nu exprimau absolut nimic, apoi spuse:

— Daci nu-i nimic, atunci bine ca nu-i nimic. Te felicit cu ocazia sirbatorilor. Si fii sinitos. Arivuarl, care va si zica.

Isi puse cupma cu urechi iepi. Am deschis repede fereastra. Infra in zbor Roman Oyra-Oyra, intr-tut palton verde, cu guler din blani de miel, stramband din nasul lui coroiat Si interesandu-se:

— A pters-o Vibegallo? — A pters-o. — Mda, facu el. Asta-i scrumbia. Uite cheia. unde a

depertat unul dintre camioane? Sub ferestrele lui Gian Gia-como. Chiar sub ferestrele cabinetului. 0 mica atenie de Anul Nou. 0 si fumez eu aici, la tine.

Se prabupi intr-un fotoliu imens din piele, se descheie la palton pi incepu si fumeze.

— Ia hai la treabi, spuse el. Se dau: mirosul saramurii de scrumbie, intensitatea de paisprezece microtopori, cubatura... Se uita prin camera. Ei, intelegi singur, anul este la las-pantie, Saturn in constelatia Balantei... Hail

M-am scarpinat dupa ureche. — Saturn. .. Ce i-o fi vent cu Saturn?... Dar cat este

vectorul magistatum? — Nu, frate, spuse Oyra-Oyra, p-asta trebuie sa-1 afli

singur... M-am scarpinat dupi cealalti ureche, cakuland in minte

vectorul, Si, cu poticneli, am realizat efectul acustic (rostind formulele magice). Oyra-Oyra iii astupa nasul. Am smuls doua fire din sprinceana (ma durea ingrozitor, de ma tam-pea) si am polarizat vectorul. Mirosul se intensifica din nou.

— Slab, ma dojeni 0yra-0yra. Ce faci, ucenicule vraji-tor? Nu vezi ca este deschisa ferestruica?

1. Au revoir (fr.) (n. tr.).

97

— A-a-a, am fa-cut eu, intr-adevar. Luand in considerare divergenta Si rotorul, m-am straduit sa rezolv in grand ecuatia lui Stokes Si, incurcandu-ma, mi-am mai smuls doua fire, respirand iute pe gura. Adulmecand aerul, am mormait descantecul lui Awers §i intentionam sa imi mai smulg un fir, cand am constatat dintr-o data Ca anticamera se aerisise pe cale naturala. Roman ma sfatui sa imi crut sprincenele Si sa inchid ferestruica.

— Satisficator, spuse acesta. SA ne ocup'im de materia-lizari.

Un timp ne-am ocupat de materializiri Am creat ni§te pere, iar Roman imi pretinse sa le mananc. Am refuzat Si atunci ma obliga sa le creez din nou. „Vei lucra papa cand vei obline ceva comestibil, spuse el. Iar pe astea, da-i-le lui Modest. El este Kamnoedovi-ul nostrul" Intr-un sfar§it, am creat o para autentica – mare, galbena, moale ca untul Si amara precum chinina. Am mancat-o, iar Roman imi inga-- dui sa ma odihnesc.

Si chiar atunci aduse cheile licentiatul in magie neagra Magnus Fiodorovici Redkin, gras, ca intotdeauna preocupat Si ofensat. Bacalaureatul it absolvise acum trei sute de ani pentru inventarea unor nadragi fermecati ce te faceau invi-zibil. De atunci a tot continuat sa-i perfectioneze §i iar sa-i perfectioneze. Nadragii-fermecati au fost la inceput chilotii fermecaii, apoi au devenit izmenele fermecate Si intr-un trecut deloc indepartat incepuse sa se vorbeasca despre ek ca despre pantalonii fermecati. Si nu putea nicicum sa-i puns la punct. La ultima §eclinta- a seminarului de magie neagra, cand a prezentat obi§nuitul referat DeJpre unele not caracterirtici ale pantalonilor fermecafi Redkin, a avut din nou ghinion. in timpul prezentarii prototipului modernizat ceva s-a blocat pe undeva, iar pantalonii, cu un pocnet rasunator, in loc sa-1 faca invizibil pe inventator, au devenit brusc ei in§4i invizibili. Foarte penibil. Mai intai de toate, trebuie

1. Mancitor-de-pietre (n. tr.).

98

insa spus ca Magnus Fiodorovici lucra la o teza de doctorat a carei tema suna cam a§a: Materiak area fi naturaliarea kniarci a Tereei Albe, ca un argument al funcliei 2 suficient de arbitrarci, reprezentand patlial fericirea omeneascd.

Aici obinuse rezultate importante Si bine cunoscute, din care reie§ea ca omenirea s-ar fi scaldat efectiv fericire greu imaginabila doar dad s-ar fi putut gasi insa§i Teza Alba §i, ce este mai important, daca s-ar putea intelege ce re-prezinta ea unde ar putea fi gasita.

Teza Alba era mentionata doar in jurnalul lui Ben Betzalel. Ben Betzalel ar fi obpnut, chipurile, Teza Alba ca pe un produs secundar al unei reactii §tiute doar de alchi-m4ti Si, neavand Limp sa observe un asemenea marunp§, n montase pentru functionarea unui element auxiliar la unul din aparatele sale. Intr-una din ultimele lui insemnari, scrisa deja in temnita, Ben Betzalel nota: va puteti inc.hipui? Aceasta Teza Alba nu indreptatise deloc sperantele mele, nu le justificase nicicum. Dar cand am priceput care poate fi menirea ei — ma refer la fericirea data tuturor oamenilor, oricati ar fi ei deja uitasem unde o montasem". Prin Institut trecusera §apte aparate care aparfinusera candva lui Ben Betzalel. Pe §ase dintre ele Redkin le-a examinat pans in ultimul §urubel Si nu a gasit nimic deosebit. Al §aptelea aparat era divanul-teleportator. Dar divanul fusese inhatat de Vitka Komeev §i in sufletul simplu al lui Redkin incolti-sera cele mai negre banuieli. incepu sa-1 urmareasca pe Vitka, iar acesta deveni pe loc feroce. Se certara Si devenira dupnani neitnpacati, raminand a§a pans in ziva de azi. Fata de mine, ca reprezentant ce sunt al ;tiintelor exacte, Magnus Fiodorovici manifesta bunavointa, de§i condamna prietenia mea cu „acest plagiator". in general, Redkin nu era tott4 un om rau, fiind foarte harnic §i perseverent, cu desavar§ire lipsit de lacomie. Depusese o munca impresionanta, stran-

d o colectie gigantica de atribute variate ale fericirii. Erau acolo simple atribute negative („Banii n-aduc fericirea"), simple atribute pozitive (,,Cea mai mare satisfactie este de-

99

plina multumire, izbanda ;i norocul"), atribute cazuistice (,,Fericirea este absenta nefericirii") ;i paradoxale („Cei mai fericiii dintre to1i sunt nebunii, pro;tii, nataraii autentici Si indolentii, deoarece ei nu ;tiu ce inseamna mustrarile de congiinta, nu se inspaimanta de fantome ;i alp strigoi, nu-i chinuie teama de calamitatile viitoare, nu se lass sedu;i de speranta intr-o bunastare viitoare").

Magnus Fiodorovici puse pe masa o cutiuta cu chei ;i, uitandu-se neincrezator la noi, pe sub sprancene, spuse:

— Am mai gasit un atribut. — Care? am intrebat. — Ceva in genul unor versuri. Atata doar ca sunt albe.

Vreii? — Bineit iteles ca vrem, spuse Roman. Magnus Fiodorovici scoase un cametel Si, incurcan-

du-se, citi:

Mei intrebati Ce consider a fi Suprema fericire pe pamant? Doud lucrura Sei-mi schimb starea de sufk, uite, la fel de u,ror Cum as schimba schillingii pe-un penny 47 Sd and cantecul Tinerei fete Dar nu pe drumul meu, ei dupd ce A invellat de 11 mine care-i e propriul drum.

— N-am priceput nimic, recunoscu Roman. Dati-mi sa ma uit ;i eu. Redkin ii dadu carnetelul ;i explica:

— Este Christopher Logue. Englez. — Minunate versuri, spuse Roman. Magnus Fiodorovici suspina. — Unii zic una, altii — alta. — E greu, am spus compatimitor.

100

— Nu-i a§a? Ei, §i cum sa le combini pe toate astea aid? Sa auzi cantecul fetei... Si nu este vorba despre un cantec oarecare, ci doar al unei fete tinere care nu se afla pe drumul ei, ba mai mult decat atat, doar dupa ce a aflat de la el care este drumul... Poate fi posibil a§a ceva? Pot fi algoritmate astfel de lucruri?

— Putin probabil, am spus. Eu nu m-a§ angaja. — Ei, vedeii! insists Magnus Fiodorovici. Si sunteti

chiar §eful centrului de calcul! Cui sa ma adresez daca nu dumneavoastra?

— Poate ca insa nu exists deloc? intreba Roman cu o voce de instigator din filme.

— Ce anume? — Fericirea. Magnus Fiodorovici se supara imediat: — Cum sa nu existe, raspunse cu semetie, din moment

ce eu insumi am simtit-o de nenumarate ori? — Schimband un penny pe un shilling? intreba Roman. Magnus Fiodorovici se simti Inca §i mai jignit §i ii

smulse carnetelul. — Bunted Inca tanar... incepu el. Tocmai atunci Insa ne asurzi un bubuit, izbucni un

trasnet, scapara o flacara §i incepu sa miroasa a pucioasa. In anticamera se ivi Merlin. Magnus Fiodorovici, sarind de surprindere tocmai pana la fereastra, spuse: „Ptiu, lua-te-ar!" §i fugi afara.

— Good God! spuse Oyra-Oyra, frecanduli ochii orbiti. Canst thou not come in by usual way as decent people do? Sir... 1 adauga el.

— Beg t& pardon, spuse Merlin plin de sine, uitandu-se cu satisfactie la mine. Probabil ca eram palid, pentru ca ma speriase foarte tare autoaprinderea.

1. Nu puteti intra in mod obi§nuit, aka cum o fac oamenii de-cent? Domnule... (n.a.).

2. Vi cer iertare (n.a.).

101

Potrivinduli mantia mancata de molii, Merlin azvarli pe masa o legatura de chei §i rosti:

—

Ali observat, domniile voastre, cum este timpul? — Prognozat, spuse Roman. — intr-adevar, Sir Oyra-Oyra! Chiar prognozat! — Folositor lucru radioul, spuse Roman. — Eu nu ascult radioul, spuse Merlin. Am metodele

mele. Iii scutura poalele mantiei Si se ridica la un metru de

podea. — Lustra, am spus. Fici atent! Merlin se uita la lusted' §i incepu nitam-nisam: — Nu pot sa nu-mi amintesc, dragii mei ski, cum anul

trecut, not cu Sir pre§edinte at Sovietului Raional, tovara§ul Pereiaslavlski...

Oyra-Oyra casca sfa§ietor, incepusem Si eu sa ma plicti-sesc. intr-adevar, Merlin ar fi fost Si mai rail decat Vibegallo daca nu ar fi fost atat de arhaic §i infumurat. Din neatentia cuiva, Merlin avu norocul sa se autopropulseze ca §ef at biroului Prevestiri §i Prorociri, pentru ca la toate chestiona-rele a scris despre lupta lui neimpacata impotriva imperia-lismului yankeu Inca din timpul feudalismului timpuriu, anexand la formulare ni§te copii batute la ma§ina Si legali-zate la notar, corespunzatoare unor pagini scrise de Mark Twain.

Ulterior, a fost din nou adus la postul lui, ca §ef at biro-ului Vremea, iar scum, ca §i in urma cu o mie de ani, se ocupa tot cu prezicerea fenomenelor atmosferice – cand cu ajutorul procedeelor magice, cand pe baza comportamen-tului tarantulelor, a intensificarii durerilor reumatice Si a ten-dintei porcilor din Solovet de a se tavali prin noroi sau de a ie§i din el. De altfel, principalul furnizor at prognozelor sale era, printr-o interceptare neru§inata a emisiunilor radiofo-nice, un aparat de receptie furat, dupa cum se zvonea, dintr-o expozitie a tinerilor tehnicieni, Inca din anii douazeci. Merlin

102

era foarte bun prieten cu Naina Kievna Gorinici Si impreuna cu ea colectiona §i raspandea zvonuri despre aparitia in paduri a unei gigantice femei pIroase sau despre studenta luata prizoniera de catre omul-zapezilor din Elbrus. Se spunea de asemenea ca participa uneori Si la veghile noc-turne de pe Muntele Ple§uv, impreuna cu Ce Em Vii, Homa Brut „Banclit"1 Si alti derbedei.

Taceam impreuna cu Roman §i a§teptam sa dispara. Dar Merlin, infa§urandu-se in mantie Si instalandu-se co-mod sub lustre, incepu o poveste lungs, de care de mult eram cu totii satui pans-n gat: cum el, Merlin, §i pre§edintele raionului Solovet, tovara§ul Pereiaslavlski, facusera o in-spectie prin raion. Toata aceasta istorie era o minciuna go-gonata, o transpunere netakntata §i de conjuncture dupe textele lui Mark Twain. Vorbea despre sine la persoana a treia, iar pe pre§edinte it numea cateodata, incurcandu-se, regele Arthur.

— ~Si a§a, pre§edintele Sovietului Raional impreuna cu Merlin au pornit la drum §i au ajuns la un prisacar, Erou al Muncii, Sir Ot§elnicenko, care fusese un bun cavaler §i un reputat recoltator de miere. Si Sir Ot§elnicenko le-a raportat despre succesele lui in munca Si cu veninul de albine 1-a vindecat de radiculita pe Sir Arthur Si Sir pre§edinte a pe-trecut acolo trei zile, iar radiculita lui s-a lini§tit, Si ei au pornit-o din nou la drum, iar pe drum Sir Art... pre§edinte a spus: „N-am palo§". „Nu-i nimic, i-a spus Merlin. Eu iti voi dobandi un palo§." au ajuns ei la un mare lac Si vede Arthur: din lac se ridica o mina... A

n acest moment suns telefonul Si am ridicat bucuros receptorul.

— Alo, am spus. Alo, va ascult. In receptor se auzi un mormait, in Limp ce Merlin i§i

tar. agana povestirea, fonfaind: „Iar in apropiere de Lejnev se

1. In textul original, doar Homa Brut. Porecla de „Bandit" a fost impusa de traduccrea in limba romans (n. tr.).

103

intalnira cu Sir Pellinor, de§i Merlin facuse in a§a fel incit Pellinor sa nu-1 observe pe prqedinte..."

— Ceta;ene Sir Merlin, am spus. Nu se poate un pic mai incet? Nu and nimic.

Merlin tacu, avand expresia unui om gata sa continue in once moment.

— Alo, am spus din nou in receptor. — Cine este la aparat? — Da' de cine ai nevoie, domn'e? am intrebat dupa

vechile deprinderi. — Va rog sa incetati cu asta. Nu suntep la iarmaroc,

Privalov. — Sunt vinovat, Modest Matveevici. Ofiterul de ser-

viciu Privalov Va. asculta. — A§a da. Raportaft. — Ce sa raportez? — Ia asculta, Privalov. Iar va comportati ca nu mai §tiu

cine. Cu cine vorbiti acolo? De ce sunt strain in post? De ce mai umbra oameni prin Institut dupa incheierea zilei de munca?

— Este Merlin, am spus. — Da-i un branci afara. — Cu placere, am spus. (Merlin, auzind fara indoiala

toate astea, se aprinse la fats Si izbucni: „Badir-r-ranul!", apoi disparu in vazduh.)

— Cu placere sau neplacere, asta nu ma intereseaza. Si uite Ca am mai primit un semnal: cheile ce vi s-au incre-dintat au fost puse grainada pe masa, in loc sa fie incuiate in sertar.

„Vibegallo m-a turnat", m-am gandit. — De ce tacept? — Se va executa. — Tocmai in acest senz, spuse Modest Matveevici.

Vigilenta trebuie sa fie la inaltime, clar? — E clar.

104

Modest Matveevici spuse: „Asta-i tot ce am avut de spus" §i inchise telefonul.

— Ei, bine, spuse Oyra-Oyra, incheinduli paltonul verde. Ma duc sa deschid conservele §i sa destup sticlele. Hai noroc, Sa§a, dau eu o raid pe aici mai tarziu.

Capitolul 2

„Mergeam, coborand pe coridoarelc intunecoase, apoi iarasi am urcat. Eram singur: am cipat, dar nu mi-a rispuns nimeni; eram singur in aceasta casi imensa, intortocheata ca un labirint."

Guy de Maupassant

Am plecat in prima inspectie, punand cheile in buzunarul hainei. De pe scara principala, care, din cite imi aduc aminte, fusese folosita doar o singura data, in timpul vizitei in Institut a unei persoane auguste din Africa, am coborat in holul imens, omamentat cu straturi multiseculare de exce-dente arhitecturale, §i am aruncat o privire pe gemuletul de la camera portarilor. Acolo, intr-un nor fosforescent, se intrezareau doi macrodemoni ai lui Maxwell. Demonii jucau unul dintre cele mai stocastice jocuri – ri§ca. I§i petreceau astfel tot timpul for fiber, imen§i, ve§tejiti, neinchipuit de absurzi, imbracati in livrele ponosite, semanand mai mult decat once cu o colonie de viru§i poliomielitici privita la microscopul electronic. Asa cum de astfel li se cuvenea, demonii lui Maxwell s-au ocupat intreaga for viata cu in-chisul §i deschisul u§ilor. Erau exemplare experimentale, bine dresate, dar unul dintre ei, cel responsabil cu ie§irea, ajunsese la varsta de pensionare, comparabila cu varsta Galaxiei, a§a ca uneori mai dadea in mintea copiilor, ince-Pand sa dea rateuri. In acest caz careva de la serviciul De-servirea Tehnica i§i punea costumul de scafandru, patrun-dea in camera portarilor, in atmosfera de argon comprimat,

aducea pe batranel in simliri.

105

Conformandu-ma instructiunilor, i-am descantat pe amandoi, inchizand canalele informationale, §i mi-am co-nectat mie insumi dispozitivele de intrare-ie§ire. Demonii nici ca se sinchisira, nu le ardea de asta. Unul ca§tiga, iar celalalt, in mod corespunzator, pierdea, iar asta u nelini§tea, deoarece astfel se indica echilibrul statistic. Am tras panoul peste gemule;, apoi am strabatut holul: umed, intunecos §i plin de ecouri. Cladirea Institutului era in general destul de veche, iar constructia ei incepuse, am impresia, cu holul. In cotloanele mucegaite licareau oasele albite ale scheletelor prinse in lancuti, undeva picura ritmic apa, iar din ni§ele aflate intre coloane ieleau, in pozicii nenaturale, statui im-bricate in zale ruginite. La dreapta intrard se ingramadeau intr-un colt vestigii ale unor idoli stravechi, deasupra acestui morman tronand ni§te picioare din ghips, indicate in cizme. Din portretele afumate, agitate chiar sub tavan, priveau sever stared venerabili, pe fecele for observandu-se trasaturile binecunoscute ale lui Fiodor Simeonovici, ale tovara§ului Gian Giacomo Si ale altor magi§tri. Toate aceste vechituri trebuiau de mult aruncate, se impunea montarea unor tuburi fluorescente §i executia unor ferestre in perep. Dar totul fusese inregistrat Si inventariat, iar Modest Matveevici inter-zisese personal risipa.

Pe capitelurile coloanelor Si in labirintul giganticelor lustre suspendate de tavanul innegrit fo§neau lilieci uria§i §i caini zburatori. Se daduse o lupta crancena intre ei §i Mo-dest Matveevici. Ii stropise cu terebentina Si creozot, u pul-verizase cu tot felul de prafuri, u impro§case cu hexacloran, murisera cu miile, dar renascusera cu zecile de mii. Aparu-sera: Si mutanti, printre ei ivindu-se Si germeni cantatori §i vorbitori, urma§ii celor mai stravechi generatii hranindu-se acum exclusiv cu piretrum amestecat cu clorofosfat, iar Sanea Sturzul, mecanicul de aparatura cinematografici din Institut, se jurase ca vazuse odata, chiar aici, cu ochii lui, un liliac uriai care semana ca doua picaturi de apa cu tovara§ul ief de cadre.

106

A n ni§a adanca, din care ie§eau duhori glaciale, cineva

gemu §i i§i zornai lanturile. „incetaft cu asta, am spus sever. Ce-i misticismul asta? Nu va e un pic In ni§a se a§ternu lini§tea. Am Indreptat gospodare§te covorul deranjat §i am urcat pe scars.

Dupa cum bine se §tie, Institutul arata din exterior ca o cladire cu un etaj. De fapt, avea cel puffin unsprezece etaje. Nu am ajuns niciodata mai sus de nivelul unsprezece, pentru ca liftul era permanent in reparati, iar eu Inca nu invatasem sa zbor. Fatada cu zeci de geamuri, a§a cum arata majori-tatea fatadelor, era tot o iluzie optics. In dreapta §i in stinga vestibulului, Institutul se intindea pe cel puffin un kilometru §i cu toate acestea absolut toate geamurile dadeau spre ace-ea§i straduta stramba §i spre aceea§i „co§melie". Asta m-a uirnit profund. Prima data m-am tinut scai de Oyra-Oyra, rugandu-1 sa-mi explice cum pot sa privesc aceasta situatie in spiritul ideilor clasice, sau macar relativiste, referitoare la proprietatile spatiului... Nu am inteles nimic din ce mi-a explicat, dar treptat m-am obi§nuit §i am Incetat sa ma mai minunez. Eram pe deplin convins ca, dupa zece-cincispre-zece ani, once elev se va descurca in teoria generals a relativitatii mai bine decat un specialist contemporan noua. Pentru asta nu trebuia deloc sa intelegi cum se produce deformarea spatio-temporala, era necesar doar ca aceste idei sa devina un fapt obi§nuit Inca din copilarie §i sa intre in realitatea cotidiana.

intreg parterul era ocupat de serviciul Fericirea Lineara. Aici era imparatia lui Fiodor Simeonovici, aici mirosea a mere §i padure de conifere, aici lucrau cele mai dragu;e fete

cei mai simpatici baieti. Aid nu se gaseau nici fanatici mo-rocano§i, nici speciali§ti sau adepti ai magiei negre, nimeni nu vomita, nu §uiera, nu se stramba de durere, nimeni nu i§i smulgea parul din cap, nu mormaia vraji ce semanau cu o vorbire repezita §i plina de obscenitali, nimeni nu fierbea de vii broa§te §i corbi la miezul noptii, pe luna plina, de

107

Sanziene sau la date ghinioniste. Aici se lucra cu optimism. Aici se faces tot ce era posibil in limitele magiei albe, sub-moleculare Si infraneuronice, pentru a ridica tonusul spiri-tual al fiecarui om in parte Si al colectivitatilor umane. Aici era condensat Si raspandit in intreaga lume rasul vesel Si inofensiv; se elaborau, se verificau Si se lansau modele de comportament Si de relatii interumane care intareau prie-tenia Si distrugeau neintelegerile; erau distilate Si sublimate extracte de alinare a tristetii, ce nu contineau nici macar o molecula de alcool sau de narcotic. Acum, aici se pregatea pentru cercetarile in teren un distrugator de rautati portabil, universal, Si erau elaborate not sortimente din cele mai rare aliaje de raftune-bunatate.

Am descuiat up salii centrale Si, stand in prag, m-am delectat privind cum functiona giganticul distilator Surasul Copilar" iei, un fel de generator Van der Graaf. Spre deose-bire de generator, distilatorul functiona intr-o tacere deplink iar in jurul lui mirosea placut. Conform instructiunilor, tre-buia sa deblochez doua intrerupatoare, marl Si albe, cu parghii, de la tabloul de comanda, pentru a stinge nimbul auriu din sala, pentru a invalui totul in intuneric, racoare Si nemi§care. Pe scurt, instructajul prevedea intreruperea curen-tului in acest spatiu de productie. N-am §ovait insa nici macar o clipa, m-am inapoiat in condor Si am incuiat up dupa mine. Mi s-ar fi parut un sacrilegiu sa intrerup curentul in oricare din laboratoarele lui Fiodor Simeonovici.

Am mers incet pe condor, uitandu-ma la desenele amu-zante de pe u§ile laboratoarelor, Si intr-un colt 1-am intalnit pe spiridu§ul Tihon, care mereu desena Si schimba aceste tablouri in fiecare noapte. Ne-am dat mina. Tihon era un spiridu§ simpatic, din regiunea Riazan, cam §ters la infati-§are, exilat la Solovet de catre Vii pentru o vina oarecare: on nu se salutase cu cineva a§a cum trebuia, on refuzase sa ma-nance vipera fiarta... Fiodor Simeonovici it primise bine, it spalase Si it vindecase de alcoolism cronic, Si uite a§a se

108

acomodase aici, la parter. Desena minunat, in stilul lui Bid-strup, §i era celebru printre spiridu§ii localnici pentru bu-nul-simt §i comportarea lui lucida.

Ma indreptam deja spre etajul intai, cand mi-am amintit de vivariu Si atunci m-am rotors la subsol. Supraveghetorul vivariului, batranul varcolac reabilitat Alfred, sorbea ceai. Vazandu-ma, incerca sa ascunda ceainicul sub masa, sparse cana, se inro§i tot §i lasa capul in jos. Mi se facu mils de el.

— Un An Nou fericit, am spus, facandu-ma ca nu ob-sery nimic.

Tu§i upr, astupanduli gura cu palma Si raspunse ra-gu§it:

— VA multumesc. Si dumneavoastra la fel. — Totul este in ordine? am intrebat, privind iirurile de

cu§ti Si grajduri. — Briareu li-a rupt un deget, spuse Alfred. — Cum aia? — Pur Si simplu. La a optsprezecea mana dreapta. S-a

scobit in nas, s-a rasucit neindemanatic – intotdeauna sunt neajutorati hecatonchirii a§tja – §i drept urmare §i-a rupt degetul.

— Atunci avem nevoie de un veterinar, am spus. — Ii trece! Ca doar nu-i prima oars, nu?... — Nu, nu se poate ala, am spus. Hai sa ne uitam. Ne-am cufundat in adancurile vivariului, pe langal volie-

rele cu harpii, ce ne-au insotit cu privirile for impaienjenite, inca buimacite de somn; am trecut pe langa cuica Hidrei din. Lerna, posomorata Si taciturna in acest anotimp... Heca-tonchird, cei cu o suta de brate Si cincizeci de capete ge-mene, primii nascuti ai Cerului Si Parnantului, se gaseau in marea grota betonata, inchisa cu gratii groase din Fier. Hies 1i Kott dormeau incolaciti intr-un ghemotoc urial, din care se iteau, priii invalma§eala de bra;e paroase 1i lipsite de vi-goare, capete albastre 1i rase, cu ochii inchi§i. Briareu se chinuia. Statea pe vine, lipit de zabrele, 1i 11i scosese pe

109

condor mina cu degetul bolnav, tinand-o cu alte §apte main. Celelalte nouazeci Si doua de main se prinsesera de gratii sau i§i sprijineau capetele. Cateva capete dormeau.

— Ce este? 1-am compatimit. Te doare? Capetele ce stateau de veghe bombanira ceva in elena §i

trezira capul care §tia limbs rusa. — Aoleu ce ma mai doare, spuse acesta, iar restul ca-

petelor amutira brusc Si i§i atintira privirile asupra mea cu gurile caseate.

Am cercetat degetul: era murdar, inflamat, nici vorba sa fie rupt. Era doar luxat. La noi, in sala de sport, astfel de traume erau vindecate Para ajutorul medicului. Am apucat degetul §i 1-am tras brusc, din toate puterile. Briareu urla din toate cele cincizeci de gatlejuri §i se pravali pe spate.

— Hei-hei-hei, am spus, §tergandu-mi palma cu batista. Gata, gata...

Smiorcaindu-se, Briareu incepu sa-§i cerceteze degetul. Capetele din spate i§i intinsera cu interes gatwile §i mu§cara nerabdatoare urechile celor din &fa, ca acestea sa nu le aco-pere vederea. Alfred zambi.

— Cred ca 1-ar fi ajutat mai mult daca lasam sa-i curga putin singe, spuse el cu o expresie demult uitata, apoi ofta §i adauga.": — Eh, da' ce, parca asta are singe – este doar o naluca. intr-un cuvant – strigoi.

Briareu se ridica. Toate cele cincizeci de capete suradeau blajin. I-am facut cu mina in semn de ramas-bun Si ne-am rotors. M-am oprit linga Ko§cei Nemuritorul. Marele ticalos locuia singer intr-o celula confortabila, cu covoare, cu aer conclitionat Si stelaje pentru card. Pe perecii cu§tii erau aga-tate portretele lui Ginghis-Han, Himmler, Ecaterina de Me-dici §i un tip on din familia Borgia, on Goldwater, sau poate chiar McCarthy. Ko§cei insu§i, imbracat intr-un halat scli-pitor, statea cu picioarele incrucipte, in fata unui pupitru uria§, Si citea copia xerografiata a Ciocanului Vrajitoarelor, timp in care facea mi§cari neplacute cu degetele lui lungi: parca in§uruba ceva, sau infigea ceva, sau poate el jupuia ceva. Se

110

gasea intr-o detentie preventiva, continua, in timp ce se afla in desf4urare o nesfar§ita ancheta penala in legatura cu nenu-maratele lui crime. in Institut fusese foarte apreciat, deoa-rece fusese intrebuintat concomitent atat in cateva experi-mente unice, cat §i ca interpret in relatiile cu Zmeul-Zmeilor. (Zmeul-Zmeilor era inchis in sala cazanelor vechi, de unde rasunau sforaitul lui metalic Si racnetele lui buimace.) Statearn §i ma gandeam ca, dace intr-un anume moment, aflat in viitor la o departare infinite fata de noi, Ko§cei va fi condamnat, atunci judecatorii, care or fi ei, se vor afla intr-o situacte foarte ciudata: pedeapsa cu moartea a unui criminal nemu-ritor nu se putea pune in aplicare, iar detenfia ve§nica, dace o luam in considerare Si pe cea preventiva, fusese deja exe-cutata...

Brusc, cineva ma prinse de cracul pantalonilor §i un glas de betivan rosti:

— Ba, mangleala, vii al patrulea la pileala? Am reu§it sa scap. Trei varcolaci ma priveau acum la-

comi dintr-o voliera invecinata, cu mutrele vinelii lipite de plasa metalica prin care trecea un curent electric de doua sute de volpi.

— Mi-ai strivit laba, prajina ochelaristal se planse unul. — Iar to sa nu to mai agati alts data de mine, i-am spus.

Sau ci s-a facut de par? Se apropie in fuga §i Alfred, pocnind din bici, iar var-

colacii se retrasera in colcul intunecat al cu§tii, de unde incepura imediat sa injure murdar §i sa imparta cartile de joc confectionate prin mijloace proprii.

I-am spus lui Alfred: — Bine. Cred ca totul e in regula. Ma duc mai departe. — Drum bun, imi raspunse binevoitor Alfred. A n limp ce urcam scarile, am auzit zanganitul ceainicului

§i ni§te galgaituri. Am aruncat o privire in sala ma§inilor Si m-am uitat cum

lucreaza energogeneratorul. Institutul nu se cuplase la sursa energetica a oraplui. Astfel, dupa ce a fost descifrat principiul

111

determinismului, s-a hotarat utilizarea celebrei Roci a Noro-cului ca sursa gratuity de energie mecanica. Deasupra podelei de ciment a salii se ridica doar o mica portiune din obada §lefuita, sclipitoare, a giganticei roti, a carei axa de rotatie se afla undeva in inftnit, din care cauza obada pazea efectiv a fi o simply !panda rulanta, iqind dintr-un perete intrand in altul. Odata fusese la mare mods sustinerea disertatiilor despre calcularea razei de curbura a Ropi Norocului, dar intrucat toate aceste disertatii dadusera rezultate extrem de imprecise, 'Ana la zece megaparseci, Consiliul Stiinjific din Institut luase hotararea sa interzica examinarea lucrarilor de disertatie pe aceasta tema pans in acele vremuri cand, o data cu realizarea mijloacelor de comunicare transgalactice, va putea exista o speranta intr-o cre§tere substanliala a preciziei calculelor.

Cativa demoni din personalul de intretinere se jucau langa Roata, sareau pe obada, mergeau pana la perete §i borau, intorcandu-se apoi in goana de unde plecasera. chemat imediat la ordine. „incetaci cu asta, am spus, nu sunteti la iarmaroc." S-au ascuns dupa carcasele transfor-matoarelor Si au inceput de acolo sa ma bombardeze cu cocoloa§e de hartie. M-am hotarat sa nu imi pun mintea cu top muco§ii, am mers de-a lungul tablourilor de comanda §i, va.zand ca totul decurge normal, am urcat la primul etaj.

Aici era lini§te, intuneric praf. Langa u§ita intredeschisa motaia, rezemat de pu;ca lungs cu cremene, un soldat batran, ramolit, imbracat in uniforma regimentului Preobra-jenski §i purtand tricorn. Aici era plasat serviciul Magia De-fensiva, iar in randul colaboratorilor lui deja de mult nu mai exista nici macar un suflet viu. La vremea lor, to babalacii no§tri, cu exceptia, poate, a lui Fiodor Simeonovici, sera tribut pasiunii pentru aceasta sectie a magiei. Ben Betzalel it intrebuintase cu succes pe Golem la revolupile de palat: un monstru din lut, insensibil la coruppe, invulnerabil la otrava, care ii pazea laboratoarele acela§i Limp §i

112

tezaurul imperial. Giuseppe Balsamo crease pentru prima data in istorie un escadron aerian pe maturi, afirmandu-se pe campurile de lupta ale Razboiului de o sued' de ani. Esca-dronul s-a destramat insa destul de repede: uncle vrajitoare s-au maritat, iar restul au insotitt regimentele de reiterieril, in calitate de vivandiere. Regele Solomon vanase §i fermecate o duzina de duzine de ifriti Si organizase separat cu ei un batalion aruncator de flacari pentru distrugerea elefantilor. Tadarul Cristobal Junta adusese pentru deta§amentul lui Carol cel Mare un dragon chinezesc, dresat anume pentru uciderea maurilor, dar Junta s-a infuriat Si a dezertat, afland ca imperatorul nu se pregate§te pentru razboiul cu maurii, ci pentru acela cu compatriotii sai basci. In decursul istoriei multimilenare a razboiului diferiti magi propusesera intrebu-intarea in batalii a vampirilor (pentru spionajul nocturn al luptei), a vasiliscului (pentru infringerea du§manului, de la in-grozirea lui pans la impietrirea lui), a covoarelor zburatoare (pentru aruncarea murdariilor asupra ora§elor vrajma§e), a palo§elor fermecate de -diferite calitaft (pentru compensarea numarului restrar is de persoane) §i a multor altora. Totu§i, chiar dupa primul razboi mondial, dupa „Big Bertha", dupa tancuri, yperita Si clor, magia defensive a inceput sa decade. Din aceasta sectie a inceput exodul in masa al colaboratorilor. Mai mult decat oricine, s-a mentinut acolo un oarecare Pitirim Schwartz, fost calugar Si inventatorul proptelei pentru muscheta, muncind Ezra preget la proiectul bombardierului de djinni. Esenta proiectului consta in lan-sarea asupra ora§elor du§mane a unor sticle cu djinni, tinuti

cel puffin trei mu de am. Este bine §tiut ca djinnii aflati in stare libera nu sunt capabili decat fie sa distruga orate, fie sa construiasca palate. Djinnul tinut mult limp inchis (spunea Pitirim Schwartz) §i apoi eliberat din sticle in tuci un caz nu va construi palate, Si atunci du§manilor nu le

1. in Evul Mediu, cavaleri germani care se aflau pe teritoriul Francei (n. tr.).

113

va fi prea u§or. 0 oarecare dificultate in realizarea acestui proiect consta in insuficienta cantitate de sticle cu djinni, dar Schwartz credea ca rezervele pot fi completate prin dragarea la mare adancime in Marea Ro§ie §i Marea Mediterana. Se spune ca, afland de aparitia bombei cu hidrogen §i a razbo-iului bacteriologic, batranul Pitirim §i-a pierdut echilibrul psihic, a predat la diferite servicii djinnii pe care ii avea in dotare §i a plecat sa cerceteze sensul vietii la Cristobal Junta. De atunci nu 1-a mai vazut nimeni, niciodata.

Cand m-am oprit in prag, soldatul se uita la mine cu un ochi §i harai: „E interzis, circula mai departe..." §i atipi din nou. M-am uitat prin camera pustie §i intesata cu vechituri, cu rarna§ite ale unor modele stranii §i crampeie de desene copilare§ti, §i am mi§cat cu varful pantofului un dosar arun-cat in dezordine la intrare §i care avea pe coperta o parafa tears de vreme: „Absolut secret. A se arde inainte de ci-

tire". Am pornit mai departe. Aici nu aveam ce sa decuplez de la curentul electric, iar in ce prive§te autoaprinderea, tot ce se putea autoaprinde se autoaprinsese cu multi ani in utma.

La acela§i etaj era situata arhiva. Era o camera mohorata §i prafuita, asemanatoare vestibulului, dar considerabil mai intinsa. in legatura cu dimensiunile ei, se spunea ca la o jumatate de kilometru de intrare se desfa§oara in adancime, de-a lungul stelajelor, o §osea destul de bunk prevazuta cu stalpi de marcare a verstelor. Oyra-Oyra ajunsese pans la marcajul „19", iar incapatinatul Vitka Komeev, in cautarea documentatiei tehnice a divanului-teleportator, i§i facuse rost de ni§te cizme de §apte poste §i ajunsese pans la mar-cajul „124". Ar fi inaintat §i mai departe, dar drumul i-a Post barat de o brigada de danaide, imbricate in pufoaice §i do-tate cu picamere. Sub supravegherea botosului Cain, spar-geau asfaltul §i instalau ni§te conducte. Consiliul $tiintific ridicase in repetate randuri problema construirii unei lulu de inalta tensiune de-a lungul §oselei, pentru deservirea abona-tilor arhivei prin cablu, 1nsa toate propunerile pozitive se izbisera de problema lipsei de fonduri.

114

Arhiva era ticsita cu card interesante, in toate limbile lumii Si ale istoriei, de la limba atlantilor papa la Pidgin Engkshl, inclusiv. Mai mult decat once ma interesa editia in mai multe volume a Car/ii Destinelor. Aceasta, tiparita cu petit, pe hartie extrem de sublire din orez, continea date in ordine cronologica, mai mult sau mai putin complete, refe-ritoare la 73.619.024.511 oameni rationali. Primul volum in-cepea cu pitecantropul /Utah („N. 2 aug. 965543 i. Ch., m. 13 ian. 965522 i. Ch. Parinti: ramapiteci. Sofia: ramapitec. Copii: masculul Ad-Amm, femela E-Ua. A migrat cu un trib de ramapiteci in voile Araratului. A mancat, a baut s-a culcat dupa propria satisf. A sfredelit prima gaura in piatra. A fost inful. de un urs de cay. in timpul vanatorii.") Ultimul nume trecut in ultimul volum al edipei permanente, volum aparut anul trecut, era Francisco-Caetano-Augustin-Lucia-e-Manuel-e-J o se fa-e-Miguel-Luca-C arlo s-Pedro-Trinidad. „N. 16 iulie 1491, m. 17 iulie 1491. Parinti: Pedro-Carlos-Luca-Miguel-e-J o se fa-e-Manuel-e-Lucia-Augustin-Caetano-Fran-cisco Trinidad Si Maria Trinidad (v.) Portughez. Anacefal. Cavaler al Ordinului Sfantului Duh, colonel de garda."

Din datele publicate rezulta Ca aceasta Carte a Destinelor era scoasa Intr-un tiraj de 1 (un) exemplar, iar ultimul volum fusese dat bun de tipar Inca de pe vremea zborurilor fratilor Montgolfier. Probabil pentru a satisface dorintele contem-poranilor, editura incepuse publicarea urgenta a unor fasci-cule suplimentare, in care erau trecuti doar anii na§terii §i ai moriii. Intr-unul dintre aceste fascicule am gasit Si numele meu. Totu§i, din cauza grabei, in aceste editii se strecurasera o sumedenie de gre§eli de tipar §i am aflat cu surprindere ca voi muri in anul 1611. In volumul opt, cel al greFlilor de tipar observate Si explicate, Inca nu se ajunsese la numele meu.

Editia Cat* Destinelor era consultata de o grupa speciala din serviciul Prevestiri §i Prorociri. Serviciul a fost saracit, neglijat Si nu reu§i nicicum sa se restabileasca dupa scurta

1. Pidgin English — jargon anglo-chinez (n. tr.).

115

domnie a cetateanului Sir Merlin. Institutul organizase in repetate randuri concurs pentru ocuparea postului vacant de pef al serviciului Si de fiecare data depunea cerere pentru concurs una aceeapi persoana — Merlin.

Consiliul $tiinpfic examina cu buns-credinta cererea din fericire, o respingea de fiecare data — cu patruzeci trei de voturi „contra" pi unul „pentru" (prin traditie, Merlin era Si el membru al Consiliului Stiintific).

Serviciul Prevestiri pi Prorociri ocupa intreg etajul doi. Am mers de-a lungul upilor pe care erau fixate placute de genul „Grupul zatului de cafea", „Grupul augurilorl", „Grupul pitiilor2", „Grupa sinoptica", „Grupul pasien-;elor", „Oracolul solovetian". Nu am avut ce curent sa in-trerup, deoarece serviciul lucra numai cu lumaniri. Pe upile grupei sinoptice aparuse deja o inscriptie proaspata, scrisa A cu creta: „Hai s-o lasam balta". In fiecare dimineata Merlin blestema intrigile invidiosilor Si curata cu o carpa uda aceasta inscriptie Si tot in fiecare noapte ea reaparea. In general, imi era imposibil sa inteleg cum se mentinea autoritatea servi-ciului. Din cand in cand angajatii serviciului faceau raporturi pe teme ciudate, cum ar fi: Expresia relativci a privirii augu-rului sau Capacitatea de predictie a wiului din ceyeaua mocca, recolta anului 1926. Cateodata grupa pitiilor izbutea cate o prevestire corecta, dar de fiecare data pitiile aratau o ase-menea surprindere Si infricopare in fata succesului lor, incat intregul efect se pierdea. S-Ianus, un om de o delicatete exceptionala, nu putea, apa cum se remarcase in repetate randuti, sali retina un zambet vag de fiecare data cand lua parte la seminariile pitiilor augurilor.

La etajul trei mi-am gasit, in sfarpit, de lucru: am sties lumina in chiliile serviciului Tineretea Vepnica. In acest ser-viciu nu mai intalneai tineri, iar boporogii de aici, chinuin-du-se de mii de ani cu scleroza, uitau cu regularitate sa

1. Augur — preot, la romani, despre care se credea ca prevestote viitorul prin studierea maruntaielor de pasire (n. tr.).

2. Pitia — preoteasa oracolului din Delfi (n. tr.).

116

stifled' lumina la plecare. Totu§i, presupun ca treaba nu consta doar in scleroza. Multi dintre ei se tem chiar Si in prezent sa nu se curenteze. Ei Inca mai numesc trenul elec-tric drum de fier.

Modelul abatut al adolescentului ve§nic tank bantuia prin laboratorul de sublimari, printre mesele lungi, gura-cas-ca, cu mainile in buzunare. Barba lui caninta, de doi metri, se tiara pe podea Si se agata de picioarele scaunelor. Pentru once eventualitate am pus in dulap sticla cu vodca regala ce se gasea pe un taburet Si am plecat in mine, in sala electro-nica.

Aici se gasea „Aldanul" meu. L-am admirat cateva clipe cat era de compact, de frtunos, cu sclipiri tainice. Exists diferite atitudini fail de noi, aid, in Institut. Contabilitatea, de exemplu, m-a intimpinat cu bratele deschise, iar conta-

zambind cu zgarcenie, m-a impovarat imediat cu calculele chinuitoare ale retributiilor Si rentabilitatii. Gian Giacomo, §eful serviciului Metamorfoza Universals, s-a bu-curat Si el in inceput, dar, convingandu-se ca „Aldan" nu este in stare sa calculeze nid macar transformarea elemen-tary a cubuletului de plumb intr-un cubulet de aur, §i-a pier-dut interesul fats de electronica mea Si ne-a onorat arareori cu probleme. in schimb, nu puteam scapa de subaltemul Si ucenicul lui preferat, Vitka Korneev. Si Oyra-Oyra imi statea permanent pe cap cu problemele lui „incligeste" din domeniul matematicii irationale. Cristobal Junta, canna placea sa fie primul in toate, i§i stabilise drept regula ca in timpul noptii sa cupleze marina la sistemul sau nervos cen-tral, a§a ca a doua zi in capul lui se auzea cum bazaia Si clintanea ceva distinct, iar „Aldanul", dezorientat, in loc sa calculeze in sistemul binar, functiona intr-un mod necunos-cut mie, in arhaicul hexazecimal, ba Inca isi modificase Si logica, negat' cu inver§unare principiul tertului exclus. Pans Si Fiodor Simeonovici Kivrin se distra cu marina, ca un coP11 cu jucariile. Putea juca ore in Sir par-impar, invatase

117

ma§ina sa joace §ah japonez, §i, pentru ca totul sa devina mai interesant, instalase in ma§ina nu §tiu ce suflet nemu-ritor — de altfel, destul de bucuros de viata Si muncitor. Ianus Poluektovici (nu-mi mai amintesc daca A sau S) s-a servit doar o singura data de marina. Ne-a adus o cutie mica, semitransparenta, pe care a cuplat-o la „Aldan". Dupa aproximativ zece secunde de lucre cu acest dispozitiv, au sarit toate sigurantele ma§inii, dupa care Ianus Poluektovici s-a scuzat, §i-a luat cutioara Si a plecat.

Lasand la o parte insa toate aceste mici obstacole Si neplaceri, ca §i faptul ea acum insuflefitul „Aldan" tipire§te uneori la ie§ire anuntul r „Ga' idesc. Va rog nu deranjati", fara sa mai amintim de lipsa blocurilor de schimb §i sentimentul de neajutorare care ma cuprindea atunci cand trebuia efec-tuata analiza logica a „transgresiunii necongruente in cam-pul psi al incub-transformarii" — ignorand deci toate acestea, munca de aid era neobi§nuit de interesanta, iar eu ma man-dream cu evidenta mea utilitate. Efectuasem toate calculele in studiul lui Oyra-Oyra referitor la mecanismul ereditar al homunculilor bipolari. Alcatuisem pentru Vitka Korneev ta-bele cu intensitatea campurilor M ale divanului-teleportator in magospatiul nonadimensional. Raspundeam de efectua-rea unor calcule curente pentru fabrica de prelucrare a pe§- telui, fabrica subordonata noua. Calculasem schema pentru transportarea cea mai economicoasa a elixirului Surasul Co-pilariei. Evaluasem chiar §i probabilitatea rezolvarii pasien-telor „Mamie elefant", „Duma de stat" §i „Mormantul lui Napoleon" pentru glumetii din grupul pasientelor Si am efectuat toate cvadraturile metodei numerice a lui Cristobal Josevici, drept pentru care acesta m-a invatat cum sa intru in nirvana. Eram multumit, nu-mi ajungeau zilele, iar acum viata mea avea cu adevarat un rost.

Era Inca devreme — doar §ase §i ceva. Am pornit „Al-danul" Si am lucrat un pic. La noua seara m-am dezmeticit, cu parere de rau am Intrerupt curentul in sala electronics §i

118

m-am indreptat spre etajul patru. Viscolul tot nu incetase. Era un viscol adevarat, de revelion. Vajaia §i urla prin hor-nurile stravcchi §i parasite, troienea named papa sub gea-muri, zvacnind salbatic Si scuturand putinele felinare de pe strada.

Am lasat in urma teritoriul serviciului administrativ-gos-podaresc. Intrarea in anticamera lui Modest Matveevici era blocata cu grinzi de fier, cu sectiunea in dublu T, a§ezate in cruci§, iar de o parte Si de alta stateau doi zdrahoni de ifriji, cu sabille scoase din teaca, cu turbane Si in echipament corn-plet de lupta. Nasul fiecaruia dintre ei, ro§u §i umflat de guturai, era perforat de un inel masiv din aur, fiecare inel cu numar de inventar din tabla. imprejur mirosea a self, a Ulna arsa Si a unguent streptocid. M-am oprit o vreme, uitan-du-ma la ei, pentru ca ifritii sunt ni§te creaturi rare prin lo-curile noastre. Cel care statea in dreapta, nebarbierit Si cu un bandaj negru peste un ochi, incepu insa si ma" manance din priviri. Avea o faima proasta, cum ca ar fi canibal §i atunci mi-am vazut de drum, indepartandu-ma in grabs. Am auzit cum i§i trage nasul, smiorcaindu-se, Si cum plescaie in spa-tele meu.

In incaperile serviciului Cunoa§terea Absoluta erau des-chise toate ferestruicile, pentru ca aici se raspandise mirosul capetelor de scrumbie achizitionate de profesorul Vibegallo. Pe pervazele viscolite Si sub calorifere se formasera mid baltoace. Am inchis ferestruicile Si m-am strecurat printre mesele curate, imaculate, ale lucratorilor serviciului. in vazul tuturor, pe mese erau a§ezate calimari noi, care nu avusesera niciodata cerneala §i din care rasareau chi§toace de igara. Ciudat mai era §i serviciul asta! Deviza for era: „Cunoa§terea infinitului necesita un timp infinit". Cu asta eram perfect de acord, dar de aici ei au tras o concluzie nenteptata: „A§a ca on munce§ti, on nu, totuna". Nu lucrau pentru a nu deter-mina o cre§tere a entropiei universale. Cel put:in, era valabil Pentru majoritatea lor. „An mass", cum ar fi zis Vibegallo.

119

In esenta, obiectivul for se reducea la analiza curbei cunoa§- terii relative in regiunea apropierii ei asimptotice de adevarul absolut. De aceea unii salariali se ocupau mai tot timpul cu impartirea lui zero la zero, cu ajutorul „mercedesthilor" de birou, iar alcii se aranjau la nesfir§it cu delegatii. Se intor-ceau din delegatii plini de viata, imbuibati, Si imediat 4i luau concediu pe caz de boala. In intervalul dintre delegapi rata-ceau din serviciu in serviciu, stand la mesele de lucru, tra-gand din pgari Si spunand bancuri despre descoperirea metodei de nedeterminare a lui L'Hospital. Erau u§or de recunoscut dupla privirile goale §i zgarieturile provocate de neintreruptul barbierit at urechilor. Cu o jumatate de an ina-intea stabilirii mele la Institut, introduceau in „Aldan" una §i aceeali problems, care se limita la aceea0 impartire a ze-roului la zero Si care nu continea nici un adevar absolut. Poate ca unii dintre ei se ocupau Si de probleme adevarate, dar eu nu itiam nimic despre asta.

La zece Si jumatate am urcat la etajul lui Amvrosi Am-bruazovici Vibegallo. Infundandu-mi fa;a in batiste §i incer-cand sa respir pe gura, m-am indreptat direct spre laborator, cunoscut printre salariati drept „Matemitatea". Aici, a§a cum pretindea profesorul Vibegallo, se na§teau in retorte modelele omului ideal. Care va sa zica, spargeau gaoacea. Comprene vu?1 A

n laborator era zapu§eala §i intuneric. Am aprins lumina, ilurriinand perepi cenuiii, netezi, impodobiti cu portretele lui Esculap, Paracelsus Si at lui Amvrosi Ambruazovici infati§at cu o tichie neagra de sub care rasireau ni§te bucle distinse, in Limp ce la pieptul lui stralucea nedesluOt o me-dalie oarecare.

In rnijlocul laboratorului se afla o autoclave, iar intr-un colt trona alta, mai mare. Linga autoclava centrals stateau direct pe podea paini intregi, galeti zincate pline cu zer athastriu Si un cazan mare cu tarate °pante. Judecand dupg

1. AO inteles? (n.a.).

120

miros, pe undeva prin apropiere se gaseau Si capetele de scrumbie, dar nu am reu§it defel sa inteleg unde anume. in laborator domnea lini§tea, iar din adancul autoclavei se auzeau pocnituri ritmice.

M-am fuript, nu §tiu de ce, in varful picioarelor pans la autoclava centrals §i m-am uitat prin ferestruica de obser-vare. Si a§a imi venea sa vomit din cauza mirosului, dar acum mi se facu rau de-a binelea, de§i nu am vazut nimic deosebit: ceva alb §i diform se clatina inceti§or intr-o semi-obscuritate verzuie. Am stins lumina, am ie§it §i am inchis usa cu grija. Sa-i dau una la moaci, mi-am amintit. Ma nelini§tea un presentiment confuz. Abia acum am observat ca in jurul pragului era trasata o linie groasa, magica, pictata cu semne strambe, cabalistice. Privind mai atent, am inteles ca era un descantec contra carligelor demonului flarnand al iadului.

Am parasit cu o oarecare u§urare proprietatea lui Vibe-gallo Si am pornit spre al cincilea etaj, unde Gian Giacomo §i colaboratorii lui se ocupau de teoria Si practica Meta-morfozei Universale. Pe palier atarna o pancarta pitoreasca, in versuri, ce in.demna la crearea bibliotecii publice. Ideea aparlinuse sindicatului, iar versurile, mie:

subsolurile, Nici de dulapuri sei me uitati, Sd aduceti Mate tomurile,

fare ce-aruncali.

Am ro§it §i am pornit mai departe. Urcand la etajul cinci, am vazut imediat ca up de la laboratorul lui Vitka era intredeschisa §i am auzit un cantec ragu§it. M-am furi§at pana la u§a.

Capitolul 3

„Vreau sa to ridic in slavi, Pe tine, ce-nfrunti viforul serii de lama. Lisuflarea to putemicA §i zvacnirile inimii tale..."

W. Whitman

Deunazi Vitka imi spusese ca. plead -la o petrecere §i ca in laborator va ramane sa lucreze un dublet. Dubletul — iata o chestiune foarte interesanta. De obicei, este o copie destul de fidela a creatorului sau. Si spunem ca omului nu-i ajunge timpul — i§i creeaza un dublet prostanac, supus §i capabil doar sa sudeze legatwi, sa care greutati sau sa scrie la dic-tare, dar care in schimb §tia sa le faca foarte bine. Sau dad are nevoie de un model al omului antropoid pentru nu §tiu ce experiment — i§i creaza un dublet prostanac, supus §i capabil doar sa mearga pe tavan §i sa primeasca teme prin telepatie, dar care in schimb §tia sa le faca foarte bine. Sau sa luam cel mai simplu caz. SA zicem ca se pregate§te omul

is salariul, dar nu mai vrea sa piarda timpul, §i atunci i§i ttimite in loc dubletul, care nu §tie decat sa se iscaleasca in statul de plata §i sa numere banii firs sa plece de linga casa. Bineinteles, nu to ti §tiu sa faca dubleji. Eu, de exemplu, Inca nu §tiam. Ceea ce Imi ie§ea mie nu §tia deocamdata sa fad' nimic — nici macar sa mearga. Si uite ca se intampla sa stai la rand, aici parca ar fi §i Vitka, §i Roman, §i Volodea Pocikin, dar nu ai cu cine sa vorbe§ti. Stau ca ni§te statui, nu clipesc, nu respira, nu se muta de pe un picior pe altul §i nu ai cui sa ceri o tigara.

Adevaratii maestri pot sa faca dubleci foarte complec§i, multiprogramati §i autodidacti. Un astfel de „super" a fost trimis in locul meu, cu ma§ina, de catre Roman, vara tre-

cuta. 5i nici unul dintre blietii mei nu §i-a dat seams ca nu eram eu. Dubletul a condus exceptional Moskviciul meu, injura cand „il mancau" tantarii §i canta bucuros in cor, Impreuna cu intorcandu-se la Leningrad, i-a dus pe

fiecare acasa, a predat singer automobilul inchiriat, a achitat totul Si a disparut brusc, chiar sub privirile uluite ale direc-torului centrului de inchirieri.

intr-o vreme m-am gandit ca A-Ianus S-Ianus sunt dublet ;i original. Totu;i nu era deloc aka. Mai intai, aman-doi directorii aveau buletine de identitate, diplome, permise ;i the documente indispensabile. Chiar cei mai complec;i dubleti nu pot avea acte de identitate. E de-ajuns sa vada ;tampila statala pe fotograftile lor, ca dubletii se Si infurie Si nip pe loc documentele in bucali. Magnus Redkin s-a ocupat multa vreme de aceste insu;iri misterioase ale duble-lilor, dar, in mod evident, problema s-a dovedit a fi peste puterile lui.

Apoi, Ianu;ii erau fiinte proteice. Nici pans astazi nu a incetat disputa dintre filozofi Si ciberneticieni in legatura cu dublelii: sa ii considere vii sau nu. Majoritatea dubletilor are structuri organo-silicice, exists dubleti pe baza de germa-niu, iar in ultima vreme sunt la mods dubletii din polimeri de aluminiu.

Si, in sfar;it, ce-i mai important, nimeni nu u crease vreodata in mod artificial nici pe A-Ianus, nici pe S-Ianus. Nu erau nici original ;i copie, nici fraji gemeni, erau un sin-gur om — Janus Poluektovici Nevstruev. Nimeni din Institut nu intelegea chestia asta, dar top o ;tiau atat de bine incat nici nu se mai cazneau s-o priceapa.

Dubletul lui Vitka statea cu palmele proptite de masa de laborator Si urmirea cu o privire concentrate cum lucra

homeostatl „Ashby". In acela0 Limp ingana un can-tecel pe un motiv altadata foarte popular:

Nu suntem nici Descartes, nici Newton nu suntem, Pentru not ftunia-i un codru tenebros, Un lucru fabulos.

1. Sistem cibernetic cu autoorganizare pe principiul cautirii sta-tistice a regimului de fuuictionare stabile (n. tr.).

123

Iar not ca simpli astronomi Inheipm stelu;ele din cerun

Nu mai auzisem niciodata papa acum ca un dublet sa cinte. Dar te puteai a§tepta la once de la dubletul lui Vitka. Imi amintesc de unul din dubletii lui Vitka care a indraznit sa se certe cu insu§i Modest Matveevici, in legatura cu con-sumul excesiv de psihoenergie. Si cind te gandesti ca fatO de Modest Matveevici dubletii nutreau, probabil din instinct, o spaima convulsive, chiar §i momaile create de mine, fare maim §i picioare. A

In dreapta dubletului, intr-un colt, sub o husa din pre-lad, se afla teleportatorul dicirculator TDC-80E, produs nerentabil al fabricii de magotehnicI din Kitejgrad. Linga masa de laborator, in lumina a trei reflectoare, stralucea pie-lea cirpita a vechii mele cuno§tinte — divanul. Pe divan era puss o cadita pentru copii, plina cu ape, unde plutea cu bursa in sus un biban mort. In laborator se gaseau stelaje ticsite cu aparate §i chiar Tanga use se afla o damigeana mare, de douizeci si cinci, din sticla verde, prifuita. In damigeana era un djinn sechestrat, cu ochii scapiratori, se putea vedea foarte bine cum se agita.

Dubletul lui Vitka inced sa se mai uite in homeostat, se a§eza pe divan, linga baita, §i, atintinduli aceeni privire fixa asupra pe§telui mort, cants urinatorul cuplet:

Pentru a imblan# natura, Pentru a spulbera negura Inculturii, L.wdm harta universului, Privind tamp la ale ei

Bibanul nu se mi§ca. Atunci dubletul i§i viri mina in adit'ximea divanului §i incepu, icnind, sa invirta ceva.

Divanul era un teleportator. Realiza in jurul lui un camp M, transformand, ca sa o spunem mai simplu, adevarata

124

realitate Intr-o realitate de basm. Verificasem asta pe propria piele, in acea noapte de neuitat, cand fusesem gazduit la Naina Kievna Si scapasem doar fiindca divanul lucrase la un sfert din capacitate, altfel m-a§ fi trezit vreun Tom Degetel in cizme. Pentru Magnus Redkin divanul era ipoteticul pa's-trator al mult cautatei Teze Albe. Pentru Modest Matveevici era exponatul din muzeu cu numarul de inventar 1123, a carui pierdere era interzisa. Pentru Vitka era instrumental numarul unu. De aceea, Vitka Pura divanul in fiecare noapte, Magnus Fiodorovici raporta gelos tovaraplui §ef de cadre, Derain, iar toata activitatea lui Modest Matveevici se redu-cea la „incetati cu asta". Vitka a continuat sa fure divanul pans cand 1-a deranjat pe Ianus Poluektovici, care, intr-o stransa colaborare cu Fiodor Simeonovici Si cu sprijinul activ at lui Gian Giacomo, bizuindu-se pe o scrisoare ofi-ci214 a Prezidiului Academiei de Stiinte, cu semnaturile per-sonale a patru academicieni, a reu§it totu§i sa-1 anihileze complet pe Redkin §i sa-1 sileasca puffin pe Modest Matvee-vici sa se retraga de pe pozitia ocupata. Modest Matveevici a declarat Ca el, ca o persoana cu raspundere materials, nu vrea sa mai asculte de nimeni §i a tot ceea ce dore§te este ca divanul cu numarul de inventar 1123 sa se gaseasca Intr-o camera special destinata lui, divanului. Iar daca asta nu se va intampla totu§i, a spus amenintator Modest Matveevici, atunci saii asume raspunderea toti, inclusiv academicienii. Ianus Poluektovici accepts sa-§i asume raspunderea, Fiodor Simeonovici proceda la fel, iar Vitka Korneev transports de urgenta divanul la el in laborator.

Vitka era un lucrator serios, nu ca haimanalele din ser-viciul Cunoa§terea Absoluta, §i intentiona sa transforme toata apa marilor Si a oceanelor de pe planeta noastra in apa vie. Deocamdata, e-adevarat, se gasea Inca in stadiul de ex-perirnentare.

Bibanul din cadita Invie §i se Intoarse cu burta in jos. Dubletul i§i scoase mina din divan. Bibanul dadu apatic din

125

inotatoare, deschise larg gura, cazu intr-o rang §i iara§i se intoarse pe spate.

— D-dobitocul, spuse expresiv dubletul. Am devenit dintr-o data atent. Asta fusese spus pe un

ton emotional. Nici un dublet de laborator nu putea sa vorbeasca astfel. Dubletul i§i infunda mainile in buzunare, se ridica incet §i ma vazu. Ne-am uitat cateva secunde unul la celalalt. Apoi m-am interesat malitios:

— Lucram., lucram? Dubletul se uita stupid la mine. — Ei, hai, lass, lass, am spus. E clar. Dubletul tacea.

Statea stana de piatra §i nu clipea. — Uite ce e, am spus. Acum este zece jumate. ift mai

dau zece minute. Strange tot, arunca mortaciunea aia Si fugi la dans. Voi intrerupe eu singur curentul.

Dubletul i§i tuguie buzele Si incepu sa se retraga. Se dadu inapoi foarte atent, ocoli divanul Si se opri astfel incat intre not sa se afle masa de laborator. M-am uitat demon-strativ la ceas. Dubletul mormai o vraja, iar pe masa aparura un „mercedes", un stilou Si un top de hartie curata. indo-indu-§i genunchii, dubletul ramase suspendat in aer §i incepu sa scrie ceva, uitandu-se din cand in cand la mine circumspect. imi era foarte cunoscuta aceasta imagine §i am inceput chiar sa am indoieli. Cu toate acestea, aveam me-tode exacte pentru a descoperi adevirul. Dubletul, de regulk este total insensibil la durere. Scotocindu-ma prin buzunare, am scos un cle§ti§or taios Si, clantanind semnificativ din el, am inceput sa ma apropii de dublet. Dubletul inceta sa mai scrie. Uitandu-ma fix in ochii lui, am retezat o Hoare de cui ce ie§ea din masa Si am spus:

— Ei-i-i? — Ce to tot iii scai de mine? rosti Vitka. Doar vezi Ca

omul lucreaza. — Dar to e§ti un dublet, am spus. Nu-ti permit sa vor-

be§ti cu mine.

126

— Lasa cle§tele, spuse el. — Iar to nu mai fa pe prostul, am spus. Ce sa spun,

halal dubletl Vitka se a§eza pe marginea mesei §i i§i freca obosit

urechile. — Astazi nu mi-a ie§it nimic, imi comunica. Astazi sunt

un prost. Am facut un dublet §i a ie§it until complet idiot. Totul ii scapa, s-a a§ezat pe umclaidet, vita... I-am tras una dupa ceafa, de mi-am rupt mina... Iar bibanul o mierle§te intruna.

M-am indreptat spre divan Si m-am uitat in cadita. — Da' ce-i cu el? — Da' eu de unde sa §tiu? — De undel-ai luat? — De la piata. Am ridicat bibanul de coada. — Pai, ce-ai vrea? Un pe§te obi§nuit, mort. — Tampitule, spuse Vitka. E apa vie. — Aha, am facut §i am inceput sa ma gandesc ce sfat

i-a§ putea da. imi imaginam extrem de confuz mecanismul de actionare al apei vii. Cam ca in povestea despre Ivan-fiu.- de-crai §i Lupul cenu§iu.

Djinnul din damigeana se mi§ca Si uneori incepea sa curete cu palma sticla prafuita pe dinafara.

Ar fi trebuit sa-i mai §tergi damigeana, am spus fara sa pot nascoci nimic.

— Cum? Scutura praful de pe damigeana. Se plictise§te acolo. Da-1 dracului, lass-1 sa se plictiseasca, spuse cu un aer

absent Vitka. Baga din nou mina in divan Si incepu iar sa invarta ceva acolo. Bibanul invie.

— Ai vazut? spuse Vitka. Cand dau tensiune maxima, totul e in regula.

— Exemplarul nu este... corespunzator, am spus intr-o doad. Vitka i§i scoase mina din divan Si i§i ainti privirile asupra mea.

127

— Exemplar, spuse el. Necorespunzator... Avea ochii ca ai unui dublet. Exemplarul este lup pentru exemplars.

— Si apoi cred a este inghetat, am prins eu curaj. Vitka nu ma asculta. — De unde sa iau un peste? spuse el, uitandu-se in jur §i

plesnindu-se peste buzunare. Macar un pe§ti§or... — De ce? am intrebat. — Corect, spuse Vitka. De ce? Daca nu avem un alt

peste, rosti el ginditor, de ce sa nu luam alta apa? Corect? — A, nu! am exclamat. Asa nu merge. — Da' cum? se incorda Vitka. — Sterge-o de aici, am spus. Pirase§te incaperea. — Unde? — Unde vrei. Sari peste divan §i ma in§faca de piept. — Asculta-ma, pricepi? spuse amenintator. in lume nu

exists nimic la fel. Totul este repartizat dupa distributia gaussiana. 0 apa nu seamina cu alta... Uita-te la asta ba-trin, n-a priceput ca mai exists si dispersia proptietatilor...

— Of, dragul meu, 1-am intrerupt. In curand o sa fie Anul Nou! Nu to mai inflacara atat.

Ma lass in pace §i incepu sa se agite: — Da' unde 1-oi fi pus?... Ba, ce bou sunt!... Pe unde

1-am varat?... A, uite-1... Sari spre scaunul unde se gasea in pozitie verticall

umclaidetul. Acela§i. Am sarit inspre u§a §i1-am implorat: — Vino-ti in fire! E totu§i douasprezece Para ceva! Doar

e§ti a§teptat. Te a§teapta Verocika! — Nu, imi raspunse. Acolo am trimis un dublet. Un du-

blet reu§it, falnic... Tampitul fampitilor. Anecdote, sta §i sluj, danseaza ca un dobitoc...

Rasuci umclaidetul in maim, calculi §i masura ceva, inchizand un ochi pe jumatate.

1. Parafraza la expresia latineasca: homo homini lupus — omul este lup pentru om (n.a.).

128

— Ti-am spus s-o §tergi! am cipat disperat. Vitka se uita scurt la mine, iar eu m-am a§ezat. Gata cu

glumele. Vitka se gasea in acea stare cand magii, infracarati de

munca lor, transformau totul in jur in paianjeni, rocotele, ;oparle §i alte animale pa§nice. M-am a§ezat pe vine, linga djinn, Si am inceput sa ma uit.

Vitka incremenise in clasica pozitie pentru vrajile mate-riale (pozitia „martihor"), deasupra mesei incepu sa se ridice un abur trandafiriu, timbre zvacneau in sus §i in jos, precum 1iliecii, disparu „mercedesul", disparura hartiile §i brusc toata suprafata mesei se acoperi cu recipient continand solutii stravezii. Fara sa se uite, Vitka strecura umclaidetul pe scaun, apuca unul dintre recipienti Si se uita cu atentie la el. Era clar ca acum nu va mai pleca nicaieri de aici. Lua cu insufletire cadita de pe divan, ajunse dintr-o singura saritura la stelaje §i trase spre masa un acvaspirometru masiv, din cupru. Tocmai ma a§ezam cat mai comod Si ii ;tergeam djinnului o ferestruica de observare, cand pe condor se auzira glasuri, tropaituri §i u§i trantite. Am sarit in picioare Si m-am napustit afara din laborator.

Senzatia de pustietate nocturna Si tacere intunecata a uriwi cladiri disparuse Para urma. Pe condor ardeau stralu-citor becurile. Cineva fugea pe scan de-i scaparau calcaiele, cineva tipa: „Valka! A scazut tensiunea! Fugi la acumulator!", cineva i0 scutura §uba pe palier Si zapada uda zbura in toate Pirtile. in intampinarea mea venea repede, cu o figura gin-ditoare §i incovoiat cu clistinctie, Gian Giacomo, iar dupa el pa;ea la fel de repede, cu pa0 marunti, un gnom ce ii Linea bastonul intre dinti Si geanta uria0 la subsuoara. Ne-am salutat. Dinspre marele prestidigitator veneau o aroma de vin bun §i miresme frantuze§ti. N-am indraznit sa-1 opresc 0 el trecu prin up zavorita in cabinetul sau. Gnomul strectui dupi a geanta 0 bastonul §i plonja in calorifer.

— Ce dracu'? am ipat Si am fugit pe scars.

129

Institutul era plin pans la refuz cu salariati. Parca erau chiar mai multi decat in zilele de lucru. In cabinete si labo-ratoare ardeau din plin becurile, uOle erau deschise larg, vra4te. In Institut era larma obimuita de lucru: trosnetul descircarilor electrice, glasuri monotone care dictau cifre si rosteau descantece, tacanitul marunt si des al „mercedesu-tilor"I si „reihnmetalelor"2. Iar peste toate, ragetul rasunator

si biruitor al lui Fiodor Simeonovici: „Asta-i bine, asta-i bi-i-ne! Bra-bravo, puipr! Da' ci-cine a fost timpitul care-a sti-stins ge-generatorul?" Am fost lovit puternic In spinare cu un obiect tare §i colturos si m-am agatat de balustrade. Am turbat. Erau Volodea Pocikin si Edik Amperian, care cirau la etajul for marina de masurat in coordonate, in greu-tate de o jumatate de tona.

—

Sara! facu prietenos Edik. Salut, Sa§a! — Sa§ka, da-te la o parte din drum! tips Volodea Poci-

kin, dandu-se indarat. Asa, ocole§te-l... L-am inhatat de guler: — De ce e§ti in Institut? Cum ai nimerit aid? — Pe use, pe use, da-mi drumul... spuse Volodea.

Edka, Inca putin mai la dreapta. Nu vezi ca tot nu are loc? L-am lasat si m-am napustit in hol. Eram cuprins de o

manie administrative. „Las' ca v-arat eu voua sa mai pierdeti timpul de pomana. Las ca v-arlt eu voua si mai dap drumul la nimerealal..." Macrodemonii Intrare si Iqire, in loc sa-§i vada de serviciu, „faceau" o ruleta, tremurin d de patima §i stralucind fosforescenft de atata Infrigurare. Sub ochii mei, Intrarea, uitand de Indatoririle pe care be avea, sparse banca cu aproximativ ;aptezeci de miliarde de molecule luate de la Iqire, care uitase si el de Indatoriri. Am recunoscut imediat ruleta. Era ruleta mea. 0 mqterisem singer pentru o petre-cere si o tineam dupe dulap, in sala electronica, iar despre asta nu §tia decat Vitka Korneev. Un complot, iata

1, 2. Marini de calculat (n. tr.).

130

explicatia. Va spulber pe top. In vestibul intrau continuu salariati veseli, plini de zapada, rurneni in obraji.

— Mama-mama, ce mai viscole§te. Mi-a astupat ure-

-Si to ai plecat? — Da-i Incolo, mi-e lehamite... S-au imbatat cu totii.

Mai bine hai sa merg la serviciu, imi zic. Le-am lasat un dublet §i am plecat...

— ~Stii, am dansat cu ea deodata am simtit cum imi cre§te blana. M-am pus pe votca, dar nu mi-a ajutat...

— Dar daca este un fascicul de electroni? Masa e mare? Atunci fotonii...

— Alexei, ai laserul liber? Atunci, da-mi-1 macar pe Ala gazos...

— Galka, cum de ti-ai lasat barbatul? — Daca vrei sa §tii, Inca de acum o ora am plecat. M-am

prabu§it intr-un namete, iti dai seama, cat pe-aci sa ma ingrop...

Am inteles ca n-am fost la inaltimea increderii acordate. Nu mai avea nici un rost sa iau ruleta de la demoni, nu-mi ramanea decat sa merg sa-1 injur papa it fac praf pe insti-gatorul Vitka, iar dupa aceea fie ce-o fi. I-am amenin;at cu pumnul pe demoni, apoi am luat-o incet pe scars, incercand sa-mi dau seama ce ar putea sa iasa daca Modest Matveevici ar face acum o scurta vizita in Institut.

In drum spre anticamera directorului m-am oprit in sala standurilor de incercari. Aici era imblanzit un djinn eliberat din sticla. Djinnul, uria§, vanat de rautate, se zbuciuma in voliera imprejmuita cu scuturile lui Gian ben Gian Si inchisa in partea superioara cu un camp magnetic de mare intensi-tate. Djinnul era biciuit cu descarcati de malt voltaj, urla, inJura in cateva limbi moarte, sirea de colo-colo, varsand limbi de foc si incepand sa construiasca furios §i sa darame unediat palatele construite, apoi, in fine, capitula, se a§eza pe Podea §i, tresarind din cauza descarcarilor, zbiera jalnic:

131

— Gata, va rog, hai, lasaft-ma, ca nu mai fac... Aoleu, aoleu... Gata, ca m-am linioit de tot...

La tabloul de comanda al descarcarilor electrice stateau impasibili ni§te linen, nici unul nu clipea, cu to1ii erau du- bled. In schimb, ingramadite in jurul standului vibrator, originalele se uitau la ceasuri Si destupau ni§te sticle. M-am Indreptat spre ei.

— Ah, Sa§ka! — Sa§enka, am auzit ca eoi de serviciu astazi... Mai tar-

ziu dau o fuga la tine in sala. — Hei, sa-i faca cineva un pahar, eu am mainile ocu-

pate... Eram atat de uimit, incat nici nu §tiu cum m-am §i po-

menit in mans cu un pahar. Dopurile se izbira cu zgomot de scuturile lui Gian ben Gian §i §ampania frapata incepu sa curga sisaind.

Descarcarile electrice incetara, djinnul se opri §i el din tanguit §i incepu sa adulmece. Chiar in aceea§i secunda orologiul Kremlinului batu ora douasprezece.

— Baieti! Traiasca lunea! Se ciocnira paharele. Apoi cineva spuse, uitandu-se la

sticla: — Cine a facut vinul?

Eu. — SI nu WO sa-lachiti maine. — Ce ziceli, Inca o sticluta? — Ajunge, o sa racim. — S-a nimerit un djinn grozay... Un piculet cam nervos. — Calul de dar... — Nu-i nimic, o sa zboare ca un mielu§el. 0 sa se men-

ina patruzeci de rotalii elicoidale Si apoi da-1 dracului cu nervii lui cu tot.

— Baieli, am inceput timid, afara e noapte... E Si sarba-toare. Mai bine ati pleca acasa...

S-au uitat la mine, m-au batut pe tuneri Si mi-au spus: „Nu-i nimic, las' ca-ci trece" Si s-au Indreptat cu totii spre

132

voliera... Dubletii rostogolira unul dintre scuturi, iar origi-nalele inconjurara cu un aer preocupat djinnul, il in§facara steins de main Si de picioare Si il tarara pans la vibrostand. Djinnul se jelea de frica Si fagaduia, uneori indecis, toate co-motile regilor de pe Pamant. Stateam de unul singer intr-o parte §i ma uitam cum il leaga in curele Si cum ii fixeaza microtraductoare in diferite parti ale corpului. Apoi am pus mina pe scut. Era uria§, greu, brazdat de adancitwile lasate de loviturile fulgerelor globulare, pe alocuri carbonizat. Scuturile Gian ben Gian erau facute din §apte piei de dra-gon, lipite intre ele cu fiere de paricid Si destinate loviturilor in plin ale fulgerelor. Pe fiecare scut erau tintuite in cui§oare de tapiserie numere de inventar din tabla. Teoretic, pe fata frontall a scutului trebuia sa existe imagini ale tuturor bata-liilor celebre din trecut, iar pe fata dorsals cele ale tuturor marilor batalii din viitor. Practic, insa, pe fata frontala a scutului din fata mea se vedea ceva asemanator unui avion cu reaciie, care ataca o coloana motorizata, iar pe partea interioara erau desenate ni§te mazgalituri stranii, totul avand infaii§area unei picturi abstracte.

Incepura sa scuture djinnul pe vibrostand. Djinnul chi-cotea Si schelallia: „Au, oho-ho, ce ma mai gadilal... Aoleu, nu mai pot!..." M-am rotors pe condor. Mirosea a focuri bengale. Sub tavan se invarteau roli cu focuri de artificii, lovindu-se de pereti Si lasand in urma for jeturi de fumuri colorate. Zburau rachete. Am intalnit dubletul lui Volodea Pocikin, care abia tara un incunabul gigantic, cu incuietori din cupru; am intalnit ambii dubleti ai lui Roman Oyra-Oyra, sar§ii de oboseala §i extenuali sub greutatea unor profiluri U din o;el, apoi pe insu§i Roman, cu un maldar de dosare, de un albastru tipator, luate din arhiva biroului Probleme Inaccesibile Si, in sfar§it, ultimul intalnit a fost un laborant fioros din serviciul Sensul Vietii, care escorta pentru un Interogatoriu la Junta un card de fantome ce se injurau intre die, imbricate in mantale de cruciati. TO erau ocupati §i preocupati.

133

Codul muncii era incalcat abuziv pi am simtit cum imi dispare once dorinta de a ma mai lupta cu aceste nereguli, pentru ca aici, la ora doua'sprezece in noaptea de Anul Nou, venisera oameni care razbisera prin viscol, carora li se parea mult mai interesant sa duca la bun sfarpit sau sa reinceapa o activitate utila decat sa bea in neptire, sa dea din picioare ca nipte bezmetici, sa joace gajuri omoare timpul cu flirturi de diferite grade de frivolitate. Aici venisera oameni care preferasera sa fie laolalta decat sa fie razleti, care nu puteau suferi duminidle, pentru ca se plictiseau in astfel de tile. Magii, Oameni cu „O" mare, aveau deviza „Lunea in-cepe sambata". Da, ptiau sa faca farmece, puteau transforma apa in vin pi fiecare dintre ei irnpartea cu upurinta cinci paini la o mie de oameni. Dar nu din cauza asta erau magi. Asta era ceva de suprafata, o aparenta. Erau magi pentru ca ptiau foarte multe, atAat de multe, incat, in sfarpit, cantitatea se transfor-mase la ei in calitate, aveau o alts atitudine fata de lume decat oamenii obipnuiti. Lucram intr-un Institut care se ocupa mai intai de toate cu problemele fericirii omenepti pi sensul vielii, dar chiar pi printre angajatii lui nu era nici unul care sa ptie ce inseamna fericirea pi care este de fapt rostul Adoptasera o ipoteza de lucru, conform ci'reia atat fericirea, cat pi sensul vielii constau in cunoapterea permanenta a ne-cunoscutului. Fiecare om este un mag in adancurile sufle-tului sau, dar nu poate deveni mag decat atunci cand incepe sa se gandeasca mai pulin la el pi mai mult la ceilalti, atunci cand i se pare mult mai interesanta munca deck distractia, in vechiul sens al acestui cuvant. Si probabil ca ipoteza for de lucru nu era prea departe de adevar, deoarece, apa cum munca a transformat maimuta in om, la fel pi lipsa muncii transforma omul in maimuta, intr-o perioada cu mult mai scurta. Ba chiar mai rau decat intr-o maimuta.

Nu intotdeauna observam asta in viata. Trantorii §i pa-razitii, depravatii pi carieriptii continua sa mearga pe mem-brele posterioare pi sa vorbeasca raspicat (depi sfera

134

subiectelor for de discutie este extrem de restransa). Cat despre cei cu pantalonii stramti Si pasiune pentru jazz, se incercase intr-o vreme situarea for la un nivel asemanator cu cel al maimutelor, dar s-a constatat rapid ca aceste pasiuni be au chiar ;i cei mai buni dintre magi.

in Institut era imposibil sa ascunzi regresul. Institutul prezenta posibilitati nemarginite pentru transformarea omului in mag, dar era necrutitor cu renegatii Si ii insemna Para gre;. Era de ajuns ca un lucrator sa se lase prada, fie Si pentru o ora, unor actiuni egoiste ;i instinctive (cateodata chiar ;i numai unor simple *dun.), a observa Ingrozit cum pufu;orul de pe urechi ii devine stufos. Era un aver-tisment, aka cum fluieratul militianului te avertizeaza asupra unei posibile amenzi, a;a cum durerea te avertizeaza asupra unui posibil traumatism. Acum total depindea doar de el. Omul nu este intotdeauna capabil sa lupte cu propriile gin-duri amare, de aceea Si este om — o treapta intermediary intre neanderthalian ;i mag. El poate razbi in pofida acestor ganduri Si atunci i;i mai pastreaza ;ansele. El poate insa ;i ceda, sa dea din main a lehamite („Traim o singura viata", „Trebuie sa luarn total de la viata", „Nirnic din ce e ome-nesc nu imi este strain") ;i in cazul asta nu-i mai rarnane decat un singur lucru: sa plece cat mai repede din Institut. Acolo, afara, el putea famine in fond un mic-burghez cumsecade, cinstit, dar lucrand cu indiferen0 pentru salariul sau. Dar Cu greu se putea hotaii cineva sa plece. in Institut e cald, placut, munca este onesta, stimata, salariul bun, oa-menii minunali. Si iata cum neghiobii, pierzanduii coerenta limbajului, hoinaresc pe coridoare ;i prin laboratoare, inso-liti de priviri compatimitoare sau dezaprobatoare, cu urechile acoperite de o blanita cenu;ie, aspra. Dar pe ace;tia poti inca sa-i mai compatime;ti, pop incerca sa-i mai ajuti, Poo sa mai speri ca be vei reds chipul omenesc...

Sunt alcii. Cu ochii goi. Care ;tiu cu certitudine pe care Parte a sandviplui este untul. Nu se cred deloc pro;ti.

135

Convingerea for este ea sunt destui specia4ti in cunoa§terea caracterului uman. Prevazatori §i lipsiti de principii, cu-noscand toad ford slabiciunii umane, §tiind sa converteasd asupra for once rau in bine. hi birbieresc cu meticulozitate urechile Si deseori nascocesc procedee surprinzatoare pentru distrugerea inveli§ului pilos. i cat se poate de des ating inaltimi considerabile §i succese depline in munca for de baza – construirea viitorului luminos intr-un apartament izolat, pe un teritoriu izolat, imprejmuit Si ferit de alp oa-meni printr-o retea de sarma ghimpata.

M-am rotors la postul meu in anticamera directorului, aruncand scarbit cheile in sertar, i am inceput sä rasfoiesc cateva pagini din opera clasia a lui I.P. Nevstruev Ecuapile magiei matematice. Cartea se cites ca un roman de aventuri, pentru di era ticsita cu enuntun de probleme nerezolvate. Doream foarte molt sa lucrez Si deja ma hotitasem sa Ora"- sesc serviciul Si sa plec la „Aldan.u1" meu, cand suns Modest Matveevici.

Cu un §uierat scartaitor, se interesa suparat: — Pe unde umblati, Privalov? Este a treia oath' cand

sun, ce neobrazare! — La multi ani, Modest Matveevici! am spus. 0 vreme rumega in tacere, apoi raspunse cu un ton mai

jos: — In mod corespunzator. Cum merge serviciul? — Tocmai am inspectat inciperile, am spus. Total e In

regula. — Nu au fost autoaprinderi? — De nici an fel. — AO oprit curentul peste tot? — Briareu §i-a rupt un deget, am rispuns. Se alarms. — Briareu? Stati an pic... Aha, numarul de inventar

1489... De ce? I-am explicat.

136

— Si ce aft intreprins in acest sent? I-am povestit. — Inteleapta hotarare, spuse Modest Matveevici. Conti-

nuati-va serviciul. Asta-i tot ce am avut de spus. Imediat dupa Modest suns Edik Amperian de la ser-

viciul Fericirea Lineati Si imi ceru politicos s'a-i calculez coe-ficientul optim al indiferentei lucratorilor cu fiinctii de rispundere. Am fost de acord §i am stabilit s'a" ne intalnim la sala electronics peste doua ore. Apoi intra dubletul lui Opra-Oyra Si imi ceru cu un glas monoton cheile de la seiful lui Janus Poluektovici. L-am refuzat. Continua sa insiste. L-am dat afara.

Peste un minut veni in goana mare insu§i Roman. Da-mi cheia.

Am cratinat din cap. — Nu ti-o dau. — Da-mi cheia! — terge-o §i to de aici. Sunt o persoana cu raspundere

materials. — Sa§ka, iau seiful cu mine! Am zambit §i am spus: — Te rog. Roman iii auinti privirile asupra seifului §i se incorda din

risputeri, dar seiful on era descantat, on era foarte bine ancorat in podea.

— Dar ce-ti trebuie de acolo? am intrebat. — Documentatia de la spuse Roman. Haide,

dpi-mi odad cheia! Am zambit §i am intins mar' catre sertarul cu chef Si

chiar in acel moment izbucni un urlet strident, de undeva de la etajele superioare. Am writ in sus.

137

Capitolul 4

„Vileu! Sunt facau 0 cam nevolniq Ma inghite strigoiul cape-un nimic."

A.S. Pu§kin

— A spart gioacea, spuse linioit Roman, uitandu-se la tavan.

— Cine? Nu prea eram in apele mete: tipatul fusese de femeie.

— Strigoiul lui Vibegallo, spuse Roman. Mai exact, cadavrul.

— Dar de ce un pipit de femeie? — Stai, ca o sa vezi, spuse Roman. Ma lua de mina, sari in sus Si incepuram sa strabatem

etajele. Penetram tavanele, infigindu-ne in planFe ca un cutit intr-o bucata de unt inghetat, apoi cu un pocnet ne napusteam din nou prin aer Si iara§i ne in§urubam in plan-§eu. Intre plamee era intuneric, gnomi micuti §i §oricei se fereau din calea noastra, chitaind speriali, iar in laboratoarele Si cabinetele prin care zburam lucratorii se uitau in sus cu fete uluite.

La „Maternitate" ne-am croit drum prin multimea de curio0 §i la masa de laborator 1-am vazut pe profesorul Vi-begallo complet gol. Pielea uda u stralucea in culori alb-al-bastrii, barba uda ii atarna ca un barbi§on, iar parul ud i se lipise de fruntea joasa, pe care se inalta un buboi ca un ade-varat vulcan. Ochii translucizi Si goi clipeau rar, cu privirile rotindu-se sens prin camera.

Profesorul Vibegallo minca. Pe masa, in fata lui, fu-mega o chiuveta fotografica uria§a, piing virf cu tarite oparite. Fara sa dea nimanui vreo atentie specials, scotea cite un pumn de tarite, le strivea Intre degete ca pe un pilaf §i, facind un bulgare, it arunca in pripastia umplanduli barba din bel§ug cu stropi. Totodata rontaia, grohlia, pleoscaia horcaia, capul intr-o parte 0

138

strangand din ochi, ca Si cand ar fi simtit o placere imensa. Din cand in cand, Rea a se opri din inghitit §i hapait, era cuprins de o nelini§te brusca Si, apucand marginea caza-nului cu tar* Si galeata cu zer ce se gasea linga el pe podea, le tragea de fiecare data din ce in ce mai aproape de el. La capatul opus al mesei, tanara vrajitoare-practicanta Stella, cu urechiuF curate, rozalii, livida Si plansa, cu bu-zele tremurande, taia bucati man de paine. intorcand capul, i le dadea KU Vibegallo, in mainile lui intinse. Autoclava centrala era deschisa, rasturnata, iar in jurul ei se lapse o baltoaca verzuie.

Pe nea§teptate, Vibegallo rosti nedeslu§it: — Hei, fato... asta... da-mi laptele! Toarna, care va sa

zica, chiar aici, peste tarate... Sil vu ple, care va sa zica... Stella ingaca repede galeata Si rasturna zerul in chiuveta. — Ah! exclama profesorul Vibegallo. Care va sa zica, e

mic vasul! Tu, fata, cum Ili zice, asta, toarna direct in cazan. Care va sa zica, vom manca direct din cazan...

Stella incepu sa de§erte in cazan galetile cu zer, iar pro-fesorul, apucand chiuveta ca pe o lingura, incepu sa is ta-rate, revarsandu-le in botul ce brusc se cascase incredibil de mult.

— Da' sunati-1 ()data! cipa jalnic Stella. Acum o sa ter-mine totul!

— L-au sunat deja, spuse cineva din multime. Ai face totu§i mai bine sa pled de linga el. Vino-ncoace!

— Da, dar va veni? Va veni? — A spus ca vine imediat. hi va pune, care va sa zica,

galo§ii Si va veni. Pleaca de linga el, ti-am mai zis. In sfaqit, am inteles despre ce este vorba. Asta nu era

profesorul Vibegallo. Era cadavrul nou-nascut, modelul oraului nesatisfacut din punct de vedere digestiv. Si slava Domnului, ca incepusem deja sa cred Ca profesorul fusese lovit de o congestie cerebrala... Din cauza muncii incor-date.

139

Stella se indeparta cu grija. Cineva o luad pe dupa umeri Si o strecura in multime. Stella se ascunse dupa mine Si se agita de cotul meu, iar eu mi-am Indreptat imediat umerii, de§i nu intelegeam Inca despre ce era vorba Si de ce se teme ea atat de mult. Cadavrul infuleca. In laboratorul plin de lume se a§ternu o lini§te plina de uimire in care nu se auzeau deck glfliturile §i pleoseliturile profesorului Si racaitul chiu-vetei de pereii cazanului. Ne uitam. Se daduse jos de pe scam Si i§i cufundase capul in cazan. Femeile i§i intoarsera privirile. Lilei Novosmehova i se facu flu §i o scoasera in condor. Apoi se facu auzit glasul clar al lui Edik Amperian:

— Bun... Sa fim logici. Acum va termina taratele, apoi se va sfar§i §i. painea. Dar dupl. aceea?

InPrandurile din &fa se isca agitatie. Multimea se indrepta spre u§a. Incepeam sa inteleg. Stella rosti cu glas sties:

— Mai sunt Si capetele de scrumbie. — Mult? — Dou'l tone. — Mda, facu Edik. Si unde sunt? — Trebuiau luate cu conveierul, spuse Stella. Am in-

cercat, dar conveierul s-a stricat... — In treacat fie spus, rosti cu voce tare Roman, am in-

cercat Limp de aproape doul minute A-1 pasivizez Si absolut nici un rezultat.

— $i eu la fel, spuse Edik. — Tocmai de aceea ar fi fost foarte bine, spuse Roman,

daca vreuna din persoanele carora le este sill aici s-ar putea ocupa cu reparatul conveierului. Ca un paleativ. Care dintre magicieni mai sunt pe aici? Il yid aici pe Edik. Mai este Si altcineva? Komeev? Viktor Pavlovici, e§ti aici?

— Nu e. Poate dam o fugi dupa Fiodor Simeonovici? — Cred ca. Inca nu este cazul sa-1 deranjam. Ne-om des-

curca Intr-un fel. Edik, hai sa ne concentram impreuna. A — In ce regim? - in regim de franare. Pana la tetanos. Blieti, cine poa-

te sa ne dea o mans de ajutor?

140

— Un moment, it intrerupse Edik. daca i1 vatamam? — Da, da, da, am spus. Mai bine nu. Mai bine sa ma

haleasca pe mine. — Fii calm, stai lini§titl 0 sa fim atenti. Edik, hai sa

facem atingerile. intr-un singur contact. — incepem, spuse Edik. Lini§tea se adanci. Cadavrul se invartea prin cazan, iar

dincolo de perelii camerei bocaneau voluntarii ce se ocupau de conveier. Trecu un minut. Cadavrul ie§i din cazan, i§i §terse barba, se uita somnoros la not §i brusc, cu o mi§care sprintena, Intinse mana incredibil de departe §i inhata ultima paine. Apoi ragai putemic §i se lass pe spatarul scaunului, a§ezandu-§i mainile pe uria§a burta balonata. Pe fata lui se a§temu multumirea. Pomi sa sforaie u§or §i zambi proste§te. Fara-ndoiala era fericit, a§a cum poate fi fericit un om peste masura de obosit, care ajunge in sfar§it la multdoritul pat.

— Se pare ca §i-a facut efectul, spuse cineva din mul-lime, rasufland u§urat.

Roman stranse din buze cu — Nu sunt de aceea§i parere, spuse Edik politicos. — Poate ca i s-au slabit resorturile? am Intrebat plin de

speranta. Stella ne informs cu un glas jalnic: — Asta este doar o relaxare... Paroxismul satisfactiei.

In curand se va trezi. — Neputincio§i mai sunteli, magi§trilor, spuse o voce

de barbat Lasati pe mine, ma duc sa-1 aduc pe Fiodor Simeo-novici.

Top i§i aruncara priviri, zambind §ovaitor. Roman se juca ganditor cu umclaidetul, rostogolindu-1 in palma. Stella tremura, §optind „Ce o sa se intample? Sa§a, mi-e face. In ceea ce ma prive§te, mi-am scos pieptul in afara

incruntandu-mi sprancenele, ma luptam cu dorinta ar-zitoare de a-1 suna pe Modest Matveevici. Doream nespus de molt sa-mi declin raspunderea. Dadeam dovada de

141

slabiciune pi eram lipsit de puteri in fata ei. Modest Mat-veevici mi se infaiipa acum intr-o lumina cu totul deo-sebita. Eram convins ca daca ar fi aparut aici ar fi urlat la strigoi: „incetati cu asta, tovarape Vibegallo!", vampirul s-ar fi potolit

— Roman, am spus nepasator, ma gandesc ca la o ached' ai fi in stare sa-1 dematerializezi?

Roman rase pi ma batu pe umar. — Nu te teme, ma incuraja. Toate astea nu sunt decat

nipte fleacuri. Atata doar ca nu as vrea sa am de-a face cu Vibegallo... Dar nu de asta sa te temi, uite de cine sa-ti fie frical imi atrase atentia asupra celei de a doua autoclave, care ticaia upurel intr-un colt al camerei.

intre Limp, cadavrul se mipca dintr-o data neliniptit. Stella scoase un tipat upor pi se lipi de mine. Ochii cada-vmlui se deschisera. Mai intai acesta se apleca pi se uita in cazan. Apoi zdrangani ga1eji1e goale. Se opri Si statu nemip-cat un timp. Pe fata lui, expresia de multumire se trans-forma fulgerator intr-una de supirare extrema. Se tidied, adulmeca repede masa, umflarnhile, Si, scocand limba ropie lungs, linse firimiturile.

— Blieti, acum sa va tineti, se auzira poapte in mulpme. Cadavrul iii baga mana in cazan scoase chiuveta, o

cerceta pe toate mupca upurel o bucata din ea. SprLicenele lui se ridicara, schicand mina unui om chinuit. Mai mupca o bucata o mesteca, trosnind din masele. Fata

deveni vanata, ca in urma unei iritar" i puternice, ochii i se umezira, dar continua sa mupte, pans cand mina toata chiuveta. Timp de un minut ramase ganditor, pipaindu-§i dintii cu degetele, apoi privi incet toata multimea incre-menita. Avea o privire dubioasa – parca alegea pe cineva. Volodea Pocikin rosti instinctiv: „Hei, hei, upurel..." Si brusc ochii transparent' Si goi se atintira asupra Stellei, care scoase un tipat, acelapi pipit sfapietor care se transforma III ultrasunet si pe care eu pi Roman 11 mai auzisem in

142

anticamera directorului, cu patru etaje mai jos. M-am cutre-murat. Si cadavrul se intimida: i;i cobori privirile incepu sa bad nervos darabana pe masa. A

n u;a se auzi un zgomot, tops incepura sa se foiasca Si prin mulpme trecu Amvrosi Ambruazovici Vibegallo, facanduli loc cu coatele prin multimea de gura-casca Si smulganduli turcuri din barbs. Era cel adevarat. Mirosea a votca, ;uba ;i ger.

— Dragole! tipa el. Ce-i asta? Chel setuasien!1 Stella, unde, asta, to uiti?... Uncle sunt scrumbiile? Nu vezi ca are nevoi?... Nu vezi ca ek e in cre;tere?... Citip-mi lucrarile!

Se apropie de cadavru Si acesta incepu imediat sa-1 miroasa, cu lacomie. Vibegallo u dadu ;uba.

— Trebuie sa-i satisfaci dorintele! spunea acesta, apa-sand in grabs intrerupatoarele de pe panoul benzii rulante. Da ce nu i-ai dat imediat? Of, aceste le fam, le fame... Cine a spus ca este stricat? Nu este deloc stricat, este doar vrajit. Asta pentru ca, care va sa zica, sa nu-1 poata folosi oricine, pentru ca, asta, nevoi e la top, dar scrumbiile sunt numai pentru model... A

n perete se deschise o ferestruica, banda rulanta incepu sa zdringane Si capetele mirositoare de scrumbie se revar-sara direct pe podea. Ochii cadavrului sclipira. Cazu in patru labe si o porni intr-un trap marunt spre ferestruica. Se puse pe treaba. Stind alaturi, Vibegallo batea din palme, striga ceva, bucurandu-se, ;i din cand in cand, cople;it de senti-mente, scarpina dupa urechi cadavrul.

Multimea se puse in mi;care, suspinand uprata. Se des-coperi ca Vibegallo adusese cu el doi corespondent.' de la ziaml regional. Pe corespondenti ii Stia toad lumea: G. Pronitatelnii Si B. Pitomnik. Si ei miroseau a votca. Blitzu-tile for incepura sa fulgere. Fotografiau din toate unghimile, notau de zor in carnetele. G. Pronicatelnii Si B. Pitomnik

1. Ce situatiel (n.a.). 2. Femeile, femeilel (n.a.).

143

erau speciali§ti in probleme §tiincifice. G. Pronitatelnii era creatorul frazei: „Oort a fost cel dintai care a privit cerul instelat §i a observat ca Galaxia se invarte". Tot lui ii apar-tineau descrierea literara a povestirii lui Merlin referitoare la calatoria cu pre§edintele Sovietului Raional §i interviul luat (datorita ignoran;ei) unui dublet al lui Oyra-Oyra. Interviul purta titlul Omul cu liters mare §i incepea cu urmatoarea pro-pozipte: „Ca un adevarat savant, nu era vorbaret..." B. Pitomnik parazita pe Vibegallo. Schitele lui militante despre incaltamintea autoinciltatoare, despre morcovii care ie§eau singuri din pamint §i se depozitau in camioane erau bine cunoscute in regiune, iar articolul Vrdjitorul din Solovei aparuse chiar intr-una din revistele centrale.

Cand multurnirea cadavrului atinse a doua faza de paro-xism §i acesta incepu sa picoteasca, laborantii lui Vibegallo, smul§i cu tot cu radacini de la mesele festive de revelion §i din aceasta cauza foarte mohorati, imbracara urgent cada-vrul Intr-un costum negru §i ii pusera un scaun sub el. Co-respondenpi de presa it pusera alaturi pe Nribegallo, u a§ezati mainile pe umerii cadavrului §i, fixanduli obiectivele, it ru-gara sa continue.

— Principalul, care este? rosti hotarat Vibegallo. Princi-palul este ca omul sa fie fericit. Subliniez aceasta in paran-teza: fericirea este o notiune omeneasca. Si ce este omul din punct de vedere filozofic? Omul, tovara§i, este homo sapiens, care poate §i vrea. Poate, asta, tot ce vrea §i vrea tot ce poate. Nes pa, tovara§i? Iar daca el, aciica omul, poate tot ce vrea §i vrea tot ce poate, atunci el este §i fericit. Asa it §.1 definim. Ce avem aid, tovara§i, in fata noastra? Avem un model. Dar acest model, tovara§i, vrea §i asta deja este bine. Cum s-ar zice, ecselent, ecsui, §armanti. Si Inca, tovar* vedeti §i singuri ca poate. Si asta este §i mai bine, pentru ca daca este a§a, atunci ea... el, care va sa zica, este fericit. Este o trecere metafizica da la nefericire la fericire si aceasta nu

1. Excelent, distins, incantator (n.a.).

144

trebuie sa ne mire, pentru ca fericitii nu se nasc, asta, sunt in devenire. acum se va trezi... Vrea. Si de aceea este deocamdata nefericit. Dar poate, Si prin acest „poate" se face saltul dialectic. Iaca, iacal... Uitati-val Ati vizut cum poate? Of, tu, dragul meu, of, tu, bucurosul meu!... Iaca, iaca! Uite-1 cum mai poate! Mai poate vreo zece-cincisprezece minute... Dumneata, tovara§e Pitomnik, mai 6-1 incolo de aparat de fotografiat Si is aparatul de filmat, pentru ca aici avem un proces... Aici la noi totul este in mi§care! La noi lini§tea, a§a cum Si trebuie sa fie, este relativa, iar tni§carea este absoluta. Uite a§a. Acura a putut §i trece dialectic spre fericire. Adica spre satisfactie. Vedeti, a inchis ochii. Se desfata. Ii este bine. Va confirm §tiiniific ca sunt gata sa ii iau locul. In acest, desigur, moment... Dum-neavoastra, tovara§e Proni;atelnii, scrieft tot ce spun, apoi sa-mi dap. mie insa§i totul. 0 sa-1 mai pieptan, mai pun §i ni§te trimiteri... Iata-1 cum motaie acum, dar asta Inca nu este tot. Necesitatile trebuie sa mearga la noi atat in adan-cime, cat Si in largime. Acesta, care va sa zica, va fi singurul proces posibil. On di chef Vibegallo ar fi, chipurile, contra lumii spirituale. Asta, tovara§i, este o eticheta. Tovara§i, demult trebuia sa abandonam asemenea maniere in discutiile

Stim cu to1ii ca materialul merge inainte, iar spiritualul se tine dupa el. Satur ventur, ass cum se Itie, non studit libentur2 , ceea ce, in cazul da fata, vom traduce astfel: vrabia malai viseaza...

— Din contra, spuse Oyra-Oyra. Un limp, Vibegallo it privi cu ochii goi, apoi spuse: — Tovara§i, acu§ica vom matura cu indignare aceasta

replica din sala. Asa cum se cuvine unei replici neorganizate. Sa nu ne abatem de la principal – de la practica. Am sa con-tului Si voi trece la urmatoarea etapa a experirnentului. Explic pentru presa. Pornind da la ideea materialista ca

1. Se zice ca... (fr.) (n. a.) 2. Burta satula este surds la invatatura Oat.) (n. tr.).

145

satisfacerea temporary a necesitatilor materiale s-a produs, se poate trece la satisfacerea necesitaiilor spirituale. Adica sa vizionezi un film, sa to uiti la televizor, sa asculti muzica populara sau sa canti de unul singer, ba chiar sa cite§ti o carte oarecare, sa zicem Crocodild , sau un ziar, ceva acolo... Tovara0, sal nu uitam a pentru toate astea trebuie sa dam dovada da aptitudini, in Limp ce pentru satisfacerea necesi-tatilor materiale nu e necesare aptitudini deosebite, ele exists dintotdeauna, pentru ea natura urmeaza materialismul. In ceea ce prive§te aptitudinile spirituale ale modelului de fats, deocamdata nu putem spune nimic, pentru ca samburele lui rational este nesatisfacerea stomacala. Dar vom determina numaidecat aceste aptitudini.

Posomoraft, laborancii a§ezara pe masa un magnetofon, un radio, un aparat de proiectie Si o minibiblioteca. Cada-vrul privi nepasator instrumentele culturii, apoi gusts din banda de magnetofon. Un lucru era evident: aptitudinile spirituale ale modelului nu apareau spontan. Atunci Vibe-gallo porunci sa se inceapa, dupa spusele lui, introducerea fortata a deprinderilor culturale. Magnetofonul incepu A cane dulce: „Ma desparteam de dragul meu §i dragoste-i juram..." Radioul incepu sa fluiere Si sa chiuie. Proiectorul fixa pe perete un film de animafte, Lupul 3d cei fapte iq.i. Ridicandu-se in picioare de-o parte Si de alta a cadavrului, tinand inaintea for ni§te reviste, doi laboranti incepura sa citeasca din ele cu voce tare...

A§a cum era de a§teptat, modelul stomacal reactiona cu o indiferenta totals la toate aceste zgomote. Pana in acest moment nu dorise decat sa se indoape, it duruse in cot de lumea lui spirituala, pentru ca nu-1 interesa decat infulecatul -Si de fapt doar asta §i facuse. Dupa ce se saturase, atipise i o vreme nu a mai vrut nimic, ignoranduli lumea spirituala. Vibegallo reu§i insa sa observe, datorita vigilentei, o legatura evidenta intre bubuiturile tobei (de la radio) Si tresatirile

1. Revisti de satira 0 umor editata la Moscova (n. tr.).

146

reflexe ale membrelor inferioare ale modelului. Aceste tresa-riri it adusera intr-o stare de extaz.

— Piciorul! urla el, prinzandu-1 de maneca pe B. Pitom-nik. Fotografiati piciorul! In prim-plan! La vibrasion sa mole go§ etium grand sin!1 Acest picior pune capat tuturor intrigilor §i rupe toate etichetele ce mi s-au pus! Ui san dote, cine nu este specialist va fi, poate, chiar uimit da atitudinea mea fata de acest picior. Dar, tovara§i, tot ce este mares a aparut din marunti§uri, iar eu trebuie sa va reamintesc ca modelul acesta este modelul cerintelor limitate, la drept vor-bind, este cel al unei singure dorinte §i, ca sa spunem lucru-rilor pe nume, direct, ca pe la noi, fara toate aceste voaluri, el este modelul cerintelor stomacale. Tocmai de aceea ne-voile lui spirituale sunt atat da limitate. Noi afirmam ca numai o diversificare a cerintelor materiale poate asigura o diversitate a cerintelor spirituale. Explic presei, dand tot un exemplu pe in;elesul ei. Daca el ar fi avut, sa zicem, o ne-voie clar conturata pentru respectivul magnetofon „Astra-7", de-o suta patruzeci de ruble, care nevoie trebuie inteleasa da noi ca materials, Si el ar fi avut acest magnetofon, atunci el ar fi „Invartit" respectivul magnetofon, pentru ca, Infelegeti Si singuri, ce altceva pop face cu magnetofonul? Iar daca 1-ar fi invartit, atunci, cu muzica, iar daca-i muzica, atunci trebuie s-o asculti sau sa dansezi, acolo... ce inseamna, tovara§i, sa asculti muzica cu sau fara dansuri? Asta in-seamna o satisfacere a nevoilor spirituale. Comprane vu?

Observasem de ceva vreme a in comportarea cada-vrului se schimbase ceva esential: sau se dereglase ceva in el, sau a§a trebuia sa fie totul, dar durata relaxarii se mic§ora din ce in ce mai mult, astfel ca la sfar§itul cuvantatii lui Vibegallo cadavrul nu mai pleca de langa banda rulanta. De

probabil ca ii era Si greu sa se mi§te.

1. Vibratia gambei lui stingi este un mare semn (fr.) (n. a.) 2. Bineinteles (fr.) (n. a.)

147

— Permiteti-mi o intrebare, spuse politicos Edik. Cum va explicati incetarea paroxismului multumirii?

Vibegallo tacu §i se uita la cadavru. Cadavrul infuleca. Vibegallo it privi pe Edik.

— RAspund, spuse Vibegallo cu ingarnfare. intrebarea, tovara§i, este indreptatita. Ba chiar as spune, tovara§i, ca este o intrebare de§teapta. Avem in fats noastra un model concret cu nevoi materiale ce cresc in mod continuu. Nu-mai un observator superficial poate crede ca paroxismul multurnirii a incetat. De fapt, nevoile au trecut dialectic in-tr-o noua calitate. Ele, tovara§i, au generat insu§i procesul satisfacerii cerintelor. Acum nu se mai multume§te sa fie doar satul. Acum nevoile lui a crescut, urea sa manance tot timpul §i §tie, singer a invatat, ca este la fel da minunat sa §i mesteci. Este clan, tovara§e Amperian?

L-am privit pe Edik. Zambea politicos. Alaturi de el sta-teau mina in mina dublurile lui Fiodor Simeonovici Si Cristobal Josevici. Capetele lor, cu urechile clapauge, se ro-teau incet in jurul axei lor, precum radarele la aeroport.

— Se mai poate o intrebare? incerca Roman. — VA rog, spuse Vibegallo cu o mina ingaduitor-obosita. — Amvrosi Ambruazovici, spuse Roman, ce se va in-

timpla cand va consuma tot? Privirea lui Vibegallo deveni manioasa. — Rog intreaga asistenta sa consemneze aceasta intre-

bare tendentioasa, care miroase da la o po§ta a malthusia-nisml, neomalthusianism, pragmatism, existenlio... oa... nalism §i a neincredere, tovara§i, in puterea nemirginita a omenirii. Ce vreti sa spuneci cu aceasta intrebare, tovaraie Oyra-Oyra? Ca in activitatea institutiei noastre §tiincifice poate aparea un moment, o criza, un regres, card alimentele de consum nu vor mai ajunge pentru consumatorii no§tri?

1. Teorie ce sustine ca, in timp ce mijloacele de existence nu pot spori decat in progresie aritmetica, populatia cre§te in progresie geo-metrica (n. tr.).

148

Nu este frumos, tovara§e Oyra-Oyra! Nu aft chibzuit cum trebuie! Iar noi nu putem admite, sub nici o forma, sa se lipeasca etichete pe munca noastra Si sa se arunce cu noroi in ea. Si asta, noi, tovara§i, nu putem admite.

i§i scoase batista in care de obicei i§i sufla nasul Si i§i §terse barba. G. Pronitatelnii, cu fata schimonosita de atita incordare mental:a', puse urmatoarea intrebare:

– Eu, desigur, nu sunt specialist. Care va fi insa viitorul acestui model? Din cite am inteles, experimentul se desfa-§oara cu succes. Totu§i modelul mi se pare prea activ in consum.

Vibegallo zambi amar. — Vedefi, tovara§e Oyra-Oyra. Iaca a§a apar senzatiile

nesanatoase. Dutnneavoastra, Para sa va gandi i, aft pus o intrebare. Si iata ca un tovara§ da rand este orientat in mod gre§it. Prive§te spre un alt ideal. Tovara§e Pronitatelnii, dum-neata prive§ti catre un ideal gre§it! se adresa Vibegallo direct corespondentului. Acest model reprezinta o etapa deja de-pa§ita! Tata idealul spre care trebuie sa privim! Se apropie de a doua autoclava §i iii a§eza mina paroasa, ro§cata, pe peretele ei lacuit. Barba lui Vibegallo se zburli. Tata idealul nostru! declama el. Sau, expritnindu-ma mai exact, iata mo-delul idealului nostru! Avem aid un consumator universal care vrea tot §i, in mod corespunzator, poate tot. Toate do-rintele de pe lumea asta sunt cuprinse in el. Si poate sa-§i satisfaca toate aceste nevoi. Bineinteles, cu ajutorul §tiintei noastre. Explic pentru press. Modelul consumatorului uni-versal, inchis in aceasta autoclava sau, cum u spunem noi, autoincuietoare, vrea in mod nelimitat. Noi toji, tovara§i, cu tot respectul nostru pentru sine, suntem pur §i simplu un zero in comparape cu el, pentru ca asta vrea lucruri despre care noi nici macar nu avem habar. Jar el nu va mai a§tepta pomana naturii. Va lua da la nature tot ceea ce are nevoie pentru realizarea fericirii depline, adica pentru propria satis-factie. Fortele lui magico-materiale scot ele in§ile tot ce le

149

trebuie din mediul Inconjurator. Fericirea acestui model va fi de nedescris. El nu va cunonte nici foamea, nici setea, nici durerea da dinii, nici neplacerile personale. Toate ne-voile lui vor fi satisfacute instantaneu pe masura ce apar.

— Iertati-ma, il intrerupse politicos Edik. Toate nevoile lui vor fi materiale?

— Bineintelesl exclama Vibegallo. Nevoile spirituale se vor dezvolta corespunzator! Am remarcat deja ca nevoile spirituale sunt cu atat mai diversificate, cu cat nevoile mate-riale sunt mai marl. Va fi un titan al spiritului, un corifeu!

I-am privit pe cei din jur. Multi erau ametici, imbatati de aceste cuvinte. Corespondentii scriau ca disperatii. Altii insa, dupe cum am observat, i§i mutau privirea, cu o expresie stranie, cand de la autoclave la cadavrul ce inghilea conti-nuu, cand rovers. Sprijininduli fruntea de umanil meu, Stella suspina §i §optea: „Plec de aici, nu mai pot, plec...". Cred ca incepusem sa inteleg §i eu de ce se temea atata Oyra-Oyra. Mi-am imaginat un bot cascat, de proportii inimaginabile, in care cadeau, constranse de o putere ma-gica, animale, ora§e, oameni, continente, planete §i sori...

B. Pitomnik se adresa din nou lui Vibegallo. — Land §i unde va fi experimentat modelul universal,

Amvrosi Ambruazovici? — Raspundl spuse Vibegallo. Demonstratia va avea loc

aici, in laboratorul meu. Despre acest moment, presa va primi §tiri suplimentare.

— Dar asta se va intimpla In zilele imediat urmatoare? —

Exists opinia ca se va petrece In orele imediat urma-

toarel Asa ca, tovara§i, presa ar face mai bine sa eat' nana aid §i si a§tepte.

In acest moment dublurile lui Fiodor Simeonovici §i Cristobal Josevici se intoarsera §i ie§ira ca la comanda. Oyra-Oyra spuse:

— Amvrosi Ambruazovici, nu vi se pare periculoasa o asemenea demonstratie, facuta intr-o Incapere §i Inca in centrul oraplui?

150

— Nu avem de ce ne teme, spuse cu gravitate Vibe-gallo. Du§manilor no§tri, asta, sa le fie teams.

Amintiti-va ce v-am spus, ca ar fi posibil... — Durnneavoastra, tovara§e Oyra-Oyra, nu sunteti,

care va sa zica, destul da potcovit. Trebuie sa faced distinc-tie, tovara§e Oyra-Oyra, intre posibilitate Si realitate, proba-bilitate §i necesitate, teorie Si practica Si in general...

— Poate totu§i la poligon... — Eu nu cercetez o bombs, spuse ingamfat Vibegallo.

Eu cercetez un model al omului ideal. Mai sum intrebari? Se gasi Si un de§tept din sectia Absoluta care sa

intrebe despre regimul de lucru al autoclavei. Vibegallo in-cepu sa explice cu pofta. Laboranlii posomorati incepura sa-§i stranga tehnica de satisfacere a cerintelor spirituale. Cadavrul continua sa se indoape. Costumul lui negru paraia, incepand sa se desfaca pe la cusaturi. Oyra-Oyra it privi banuitor. Apoi spuse brusc cu voce tare:

— Am o propunere. Toti cei care nu sunt interesati in mod personal de problems sa paraseasca imediat incaperea.

Toti i§i intoarsera privirile spre el. — in curand aici va fi o mizerie de nedescris, explica el.

0 mizerie inimaginabila. — Este o provocare, protests impozant Vibegallo. Roman ma prinse de mineca §i ma tan spre u§a. Am

tras-o dupa mine §i pe Stella. Dupa noi au fugit Si restul spectatorilor. Roman avea un cuvant greu de spus in Insti-tut, Vibegallo, nu. Dintre straini nu mai ramasesera decat corespondenlii, iar noi ne-am ingramadit pe coridor.

— Care-i treaba? it intrebau pe Roman. Ce se va in-fat' npla? De ce mizerie?

— Acum o sa explodeze, raspunse Roman, fara a-§i dezlipi privirile de la u§a.

— Cine sa explodeze? Vibegallo? — Mi-e mils de corespondenti, spuse Edik. Auzi, Sa§a,

astAzi functioneazA du§ul?

151

Ufa laboratorului se deschise §i de acolo ie§ira doi labo-tragand cazanul cu galetile goale. Un al treilea labo-

rant, uitandu-se temator in jar, se tot agita §i mormaia: „Hai, baieti, hai sa va ajut Si eu, ca e greu..."

— inchideti sfatui Roman. Cel de-al treilea laborant tranti in grabs usa §i se apropie

de noi, scotandu-§i Ochii ii erau rotunzi Si juclu§i. — Ei, acum va fi, spuse acesta. Mare prostovan Si Pro-

nitatelnii asta, doar i-am facut cu ochiul... Ce mai infu-lecal... Sa innebune§ti, ce infuleca...

— E doua §i douazeci §i cinci... incepu Roman. atunci se auzi un bubuit rasunator. Se auzi zdranganit

de geamuri sparte. U§a laboratorului trosni §i sari din Otani. Prin deschizatura zburara un aparat de fotografiat §i o cravats. Ne-am ferit, §i Stella tipa din nou.

— Staid spuse Roman. Total s-a terminat. Pe Pamant exists un consumator mai putin.

Alb precum halatul lui, laborantul tragea tot timpul din tigara. Din laborator se auzeau plescaituri, tusete, injurattui nedeslu§ite. Ne izbi un miros greu. Am propus §ovaielnic:

— Poate ar trebui sa mergem sa vedem. Nu-mi raspunse nimeni. Top ma priveau compatimitor.

Stella pLingea u§or §i ma tinea de geaca. Cineva explica in §oapta altcuiva: „El e ofiterul de serviciu, intelegi? Cineva trebuie sa scoata mizeria..."

Am facut cativa pa§i ezitanti spre u§a, dar tocmai atunci ie§ira din laborator, agatandu-se unul de celalalt, corespon-dentii de press impreuna cu Vibegallo.

Dumnezeule! Cum aratau!... Venindu-mi in fire, am scos din buzunar fluierul de pla-

tina Si am tras un Facanduli loc printre colegi, comandoul special al spi-

ridu§ilor vidanjori se indrepta grabnic catre mine.

152

Capitolul 5

„Credevi-mk a Post cea mai ingrozitoare prive4te din lume."

F. Rabelais

Cel mai mult m-a uimit faptul ca Vibegallo nu era catu§i de puffin descurajat de cele petrecute. In Limp ce spiridu§ii 11 curatau, turnand pe el absorbanti Si ungandu-1 cu parfumuri, acesta rostea in falset:

— Iata, voi, tovara§i Oyra-Oyra §i Amperian, Si voi v-ati temut. Adica, asta, ce va fi, adica, care va sa zica, cum it vom opri... Exists, exists in voi, tovara§i, care va sa zica, un scep-ticism nesanatos. Ba a§ zice chiar o neincredere in fortele natwii, in posibilitatile umane. Si unde este ea acum, nein-crederea voastra? A plesnitl A plesnit, tovara§i, sub ochii opi-niei largi, m-a stropit Si pe mine Si pe tovara§ii da la presa...

Presa tacea pierduta, stand resernnata sub jeturile spu-moase de absorbanti.

G. Pronitatelnii tremura din tot corpul. B. Pitomnik i§i scutura capul Si iii lingea buzele in mod

involuntar. Dupe ce spiridu§ii au facut cat de cat curatenie in labo-

rator, am aruncat o privire inauntru. Cei din comando pu-neau preocupati geamuri la ferestre Si ardeau in cuptorul din material refractar resturile modelului stomacal. Nu erau prea multe rama§ite: o grit' najoara de nasturi cu inscriptia „for gentlemen", o maneca de la sacou, ni§te bretele incredibil de intinse §i o place dentara care semana izbitor cu maxi-larul unei fosile de pitecantrop gigantic. Probabil ca restul se facuse praf. Vibegallo cerceta a doua autoclave, adica autoin-cuietoarea, Si anunta ca totul este in regula. „Rog presa sa villa In mine", spuse acesta. „Propun ca ceilalti sa se intoarca la obligaiile for profesionale." Presa i§i scoase cametelele Si

toy trei se a§ezara la masa Si incepura sa precizeze detaliile studjului Nafterea unei descopeliri ale unei notice informative, intitulate Profesond Vibegallo relatead

153

Cei care asistasera la spectacol se impra§tiara. Pleca §i Oyra-Oyra, luand de la mine cheile seifului lui Ianus Polu-ektovici. Pled §i Stella, disperata din cauza lui Vibegallo, care nu o rasa sa se mute la alts secie. Plecara §i laboranpi, vizibil mai bine dispu§i. 0 intinse Edik, inconjurat de mul-timea teoreticienilor, calculand din mers presiunea maxim posibila din stomacul cadavrului ce explodase. M-am in-dreptat Si eu spre postal meu, asigurandu-ma ca experi-mental cu cel de-al doilea cadavni nu va avea loc mai devreme de ora opt dimineata.

Experimental Imi lasase o impresie cople§itoare Si, scu-fundandu-ma in fotoliul imens din anticamera, am incercat un timp sa inteleg ce este de fapt Vibegallo: un prostanac sau un demagog ;iret Si carpaci In mod evident, valoarea §tiintifica a tuturor cadavrelor lui era egala cu zero. Modele bazate pe dublepi proprii puteau fi create de once lucrator care sustinuse o disertatie de magistru Si care urmase un curs special, cu durata de doi ani, avand ca tema transgre-siunea nelineara. Nu era dificil nici sa atribui acestor modele calitati magice, pentru ca existau indnunare, tabele i ma-nuale pentru magicienii aspiranti. Prin firea lor, aceste mo-dele nu dovedeau niciodata nimic §i nu prezentau din punct de vedere §tiintific un interes mai mare decat scamatordle cu carftle de joc sau inghitirea sabiilor. Desigur, toti ace§ti sarmani scriitora§i puteau fi intele§i atunci cand se lipeau de Vibegallo ca mu§tele de rahat, pentru ca din punctul de vedere al unui nespecialist toate acestea erau neob4nuit de spectaculoase, it faceau sa tremure respectuos, cu senzatia vaga a existentei unor posibilitaft colosale, Inca nevalorifi-cate. Mai greu era de inteles Vibegallo, cu atractia lui bolna- vicioasa pentru reprezentatiile de circ Si exploziile in public destinate celor curio§i, lipsiti de posibilitatea (chiar §i de do-rinta) de a intelege esenta problemei. Fara a-i lua in considerare pe cei cativa absoluti§ti, extrem de obositi din cauza frecventelor deplasari in interes de serviciu Si care erau

154

ahtiati dupa interviuri referitoare la starea lucrurilor in infi-nit, nimeni din Institut nu Ikea, ca sa ne exprimam delicat, abuz de contacte cu presa: era socotit un lucru de prost gust Si exista o profunda motivaie interioara in acest sens.

Problema este Ca intotdeauna cele mai interesante §i rafinate rezultate §tiincifice au calitatea de a parea profanilor

• absurde, de neinteles §i plictisitoare. in zilele noastre, oa-menu care n-au de-a face cu Shins a§teapta de la ea minuni

numai minuni, Si sunt practic incapabili sa deosebeasca adevarata minune §tiintifica de o scamatorie sau de un salto mortale intelectual. Stiinta magiei §i vrajitoriei nu face exceptie. Multi pot sa organizeze in studioul TV o con-ferinta a staffilor celebre sau sa sfredeleasca doar cu privirea o gaura intr-un perete din beton de jurnatate de metru gro-sime, dar asta nu folose§te nimanui, de§i ar provoca entu-ziasmul respectabilului public, incapabil totu§i sa inteleaga §i

imagineze in ce masura ;tiinta a impletit §i a amestecat notiunile specifice basmului cu realitatea. Ia incercati sa gasiti legatura interns, de esenta, intre forta de penetrate a privirii Si caracteristicile filologice ale cuvantului „beton". Incercati sa rezolvati aceasta micu;a problems particulars, cunoscuta sub denumirea de „Mares problems Awers". A rezolvat-o Oyra-Oyra, creand teoria comunitatii fantastice §i punand bazele unui capitol complet nou in domeniul magiei matematice, dar aproape nimeni nu a auzit de Oyra-Oyra, in timp ce top it cunosc foarte bine pe profesorul Vibegallo (Cum, lucrati la CANCI? Ce mai face Vibegallo? Ce a mai creat nou?). Aceasta se intamplA pentru ca ideile lui Oyra-Oyra pot fi intelese doar de doua-trei sute de oameni pe tot glo-bul pamantesc, iar dintre ace§ti doua-trei sute multi sunt nlembri corespondenti, Si din pacate nici unul nu e cores-pondent de presa. Iar lucrarea clasica a lui Vibegallo, Baele tehnologiei de fabticare a bocancilor autoincalptori, o lucrare plina de trancineli demagogice, a creat la timpul ei mare zarva datorita lui B. Pitomnik. (Mai tar' ziu s-a aflat ca bocancii

155

autoincaltatori costau mai mult decat o motocicleta Si nu suportau praful Si umezeala.)

Era tarziu. Eram tare obosit Si am adormit pe nesimtite. Am visat numai spurcaciuni: tantari gigantici miriapozi, cu ba.'rbi a la Vibegallo, galeti vorbitoare pline cu zer, un cazan ce alerga pe scan cu picioru§ele lui scurte. Uneori un spiri-du§ indiscret i§i mai arunca o privire in visul meu, dar, va.- zand asemenea orori, fugea infrico§at. M-am trezit din cauza unei dureri Si am vazut alatwi un *tar bathos Si posomorat, care incerca infiga in gamba mea trompa groasa cat un stilou.

„zat", am tipat la el Si 1-am lovit cu pumnul peste ochiul holbat.

Tantarul harai suparat §i fugi intr-o parte. Era cu pete ro§cate, mare cat un caine. Probabil ca in Limp ce visasem rostisem involuntar formula materializarii §i Ears sa-mi dau seama scosesem din neant acest animal posomorat. N-am remit sa-1 trimit inapoi de unde a venit. M-am inarmat atunci cu volumul Ecuattile magiei matematice, am deschis ferestruica §i am gonit tantarul afara, in ger. Viscolul it prinse imediat in vartejul lui §i-1 facu numaidecat invizibil in intuneric. Uite a§a spar senzatiile nesanatoase, m-am gandit. A

Era §ase dimineata. Am ciulit urechile. In Institut era lini§te. Ori munceau cu totii sarguincio§i, on plecasera deja acasa. Ar fi trebuit sa mai dau o raja, dar nu mai aveam chef sa merg nicaieri §i mi-era foame, pentru ca rill mai mancasem de aproape optsprezece ore. M-am hotarat sa

trimit in locul meu un dublet. A n general, deocamdata sunt un magician foarte prost.

Lipsit de experienta. Dace ar fi fost cineva alaturi n-a§ fi riscat niciodata sa-mi demonstrez ignoranta, dar eram sin-gur Si m-am incumetat sa risc Si sa fac totu§i nitica practice. Am gasit o formula generals in Ecua/iile magiei matematice, am introdus in ea parametrii mei, am facut toate demersurile necesare Si am rostit toate expresiile indispensabile, in

156

caldeeana veche. iata ca invatatura Si munca muta muntii din loc. Pentru prima data in viata am reu§it sa fac un dublet bun. Total era la locul lui, ba el chiar semana puffin cu mine, atata doar ca ochiul sting nu §tiu de ce nu se deschidea, iar la maim avea cite §ase degete. I-am explicat sarcinile, el a dat din cap, a facut o reverenta §i s-a indepartat, clatinan-du-se. De atunci nu 1-am mai vazut niciodata. Poate a nimerit din intamplare in buncarul in care statea Zmeul-Zmeilor sau poate a plecat intr-o calatorie nesfar§ita pe obada Rolii No-rocului — nu §tiu, zau nu §tiu. Oricum, am uitat repede de el, pentru Ca ma hotarasem sa-mi pregatesc micul dejun.

Nu sunt un om pretenios. Nu vream decat un sandvi§ cu parizer Si o cea§ca plina cu cafea neagra. Nu inteleg cum s-a 'infamplat, dar mai intai a aparut pe masa un halat de doctors, bine uns cu unt. Cand disparu primul §oc datorita uimirii, am cercetat cu atentie halatul. Untul nu era nici din grasime animals, nici vegetala. Ar fi trebuit acum sa distrug halatul Si sa iau totul de la inceput, dar, cu o ingamfare dezgustatoare, m-am inchipuit un Dumnezeu-creator Si am mers pe calea transformarilor succesive. Alaturi de halat aparu o sticla cu un lichid negru inauntru, iar halatul, dupa o scurta perioada de Limp, incepu sa se carbonizeze pe la margini. Fara sa pierd vremea, mi-am conturat mai precis imaginile, insistand asupra formei canii §i a carnii de vita. Stich se transforms in cans, lichidul nu se modifica, o ma-neca a halatului se contracta §i prinse consistenta, se intinse, deveni ro§cata §i incepu sa tresara. M-au trecut toate sudo-rile de frica, pans m-am convins ca era o coada de vacs. M-am ridicat din fotoliu Si m-am retras intr-un colt. Coada nu s-a mai transformat in nimic, dar Si a§a priveli§tea era sinistra. Am mai incercat o data Si coada s-a prefacut intr-un spit. M-am concentrat, am inchis ochii Si am inceput sa-mi Imaginez cu toata claritatea posibila o bucata de paine

1. S-a avut in vedere, probabil, o legitura intre cuvintele parizer (doktorskaia kolbara) §i halat (doktorski halat) (n. tr.).

157

obi§nuita, de secara — cum o tai in felii, cum o ung cu unt, facut din caimac, cum iau untul dintr-o untiera de cristal, cum pun pe felie un rotocol de salam de vara, semiafiunat, de Poltava', mai da-1 incolo de panzer. In ceea ce prive§te cafeaua, m-am hotarat sa mai wept. Cand am deschis pre-caut ochii, pe halatul de doctor se gasea o bucata mare de cristal de munte, inauntrul caruia se zarea ceva intunecos. Am ridicat cristalul, iar dupa cristal se tan §i halatul, inexpli-cabil lipit de el. in interiorul cristalului am deslu§it multdo-ritul sandvi§, foarte asemanator cu unul adevarat. Am gemut §i am incercat in gand sa sparg cristalul. Pe cristal aparu o retea densa de crapaturi, a§a ca sandvi§ul aproape disparu din vedere. „Tampitule! mi-am zis. Ai mancat mu de sand-vi§uri §i nu e§ti capabil sa-ti imaginezi unul cat de cat clar. Nu te agita, nu este nimeni pe aici, n-are tine sa te vada. Nu este nici lucrare de control, nici examen, nu Ili pune nimeni nota. Mai incearca o data." Si am incercat. Mai bine n-a§ fi incercat. Nu §tiu de ce, imaginatia mi se aprinse, in creier imi licareau §i se stingeau cele mai nea§teptate asociatii Si, pe masura ce incercam, anticamera se umplea de lucruri stranii. Multe dintre ele ie§isera probabil din subcon§tient, din jungla deasa a memoriei ereditare, din frica primitiva, inabu-§ita de invatarriaritul superior. Aveau picioare Si se mi§cau continuu, scotand sunete odioase, erau indecente, agresive §i tot timpul se luptau intre ele. Priveam in jur, terorizat. Totul imi amintea izbitor de gravilt-ile stravechi ce ilustrau scene din ispitele sfantului Anton. Cel mai neplacut era un platou oval, cu „labe" de paianjen, acoperit pe margini cu par aspru Si rar. Nu §tiu ce voia de la mine, dar pleci mereu intr-un colt indepartat al camerei Si de acolo, luandu-§i avant, fugea repede spre mine Si ma izbea cu toata forta sub genunchi, pans card nu 1-am lipit de perete cu fotoliul. intr-un sfar§it, am reu§it sa distrug o parte din lucruri, celelalte risipindu-se §i ascunzandu-se prin colturi. Au famas

1. Salam foarte ieftin, de calitate inferioara (n. tr.).

158

platoul, halatul cu cristalul, cana cu lichidul negru, care ajunsese in cele din urma la dimensiunile unei carafe. Am luat-o cu ambele maim Si am mirosit-o. Cred ea era cerneala neagra. Platoul se tot foia dincolo de fotoliu, zgiriind cu labele linoleumul colorat §i scotand maraitwi abjecte. Ma simteam foarte stanjenit.

Pe condor se auzira ni§te pa§i Si voci, up se deschise larg Si in prag aparu Ianus Poluektovici, care spuse dupa cum ii era obiceiul: „A§a". Am inceput sa ma agit. Janus Poluektovici trecu in cabinetul sau Si, dintr-o singura mi§- care universals a sprancenei, lichida in treacat toata kunst-cameral creata de mine. il urmara Fiodor Simeonovici, Cristobal Junta, care pinea in coltul gurii un trabuc Bros, negru, Vibegallo, bosumflat, Si Roman Oyra-Oyra, foarte decis. Top erau ingrijorati, foarte grabiti Si nu ma bagara in seama. U§a de la cabinet ramase deschisa. M-am a§ezat la locul meu cu un suspin 'de u§urare Si aici am descoperit ca ma a§teapta o cans mare din portelan, plina cu cafea abu-rinda, Si o farfurie cu sandvi§wi. Unul dintre titani avusese totu§i grija de mine, dar nu §tiam care dintre ei. Am inceput sa marline, tragand cu urechea la cliscutia din cabinet.

— Vom incepe prin a spune, se auzi glasul lui Cristobal Josevici, dispretuitor §i rece, ca, iertati-mi expresia, „Mater-nitatea" dumneavoastra se afla exact sub laboratoarele mele. AO provocat deja o explozie §i drept urmare am fost nevoit sa wept zece minute pans cand mi-au fost inlocuite in laborator toate geamurile plesnite. Tare ma tern ca nu yeti tine seama de argumentele cu caracter general §i tocmai de aceea voi porni de la considerente pur egoiste...

— Asta, mai draguta, este treaba mea cu ce ma ocup la mine in cabinet, raspunse Vibegallo in falset. Nu ma pi-ve§te etajul vostru, de§i in ultimul Limp da la voi curge in-continuu apa vie. Mi s-a udat tot -tavanul Si din cauza asta

1. Camera de depozitare a diferitelor raritati si minunicii (n. tr.).

159

apar plo§nite. Deci nu ma prive§te etajul vostru Si nici pe voi sa nu va intereseze etajul meu.

— Pu-pui§orule, murmurs Fiodor Simeonovici, Amvrosi Ambruazovici! Ar tre-trebui sa tinem sea-seams de po-posi-bilele complicatii... Do-doar nu se ocupa ni-nimeni de, sa zicem, dra-dragonul din cladire, de-de§i exists §i materiale re-refractare, §i...

— Nu am nici un dragon, io-1 am pe Omul fericit! Un gigant al spiritului! Ce ciudat discutati, tovara§e Kivrin, ce ciudate analogii, cat da stem'. le sunt ele! Modelul omului ideal Si un dragon oarecare, neclasificat, care arunca foc!...

— Pu-pui§orule, problema nu co-consta in faptul ca este ne-neclasificat, ci in fa-faptul ca el poate de-declan§a un incendiu.

— Poftim, iara§i! Omul ideal poate provoca un incen-diu! Nu &dip deloc, tovara§e Fiodor Simeonovici!

— Eu vo-vorbesc despre dra-dragon... — Iar eu vorbesc despre orientarea dumneavoastra gre-

Oa! Dumneavoastra §tergeti, Fiodor Simeonovici! Dumnea-voastra treceti sub tacere totul in fel §i chip! Desigur, §tergem contradictiile... intre intelectual §i fizic... intre ora§ §i sat... intre barbat §i femeie, in sfar§it... Dar nu VA vom permite sa acoperiti prapastia, Fiodor Simeonovici!

— Care pri-prapastie? Ce-i dra-dracovenia asta, Ro-ro-man, la urma urmei?... Du-durnneavoastra deja i-au e-ex-plicat in fata mea! Eu va spun, Am-amvrosi Ambruazovici, ca experimentul du-dumneavoastra este pe-periculos, inte-legeti?... Se pot a-aduce daune oraplui, intelegeti?

— Las' ca inteleg io totu'. Eu nu permit ca omul ideal sa iasa din gaoace in vant, pe campul goll

— Amvrosi Ambruazovici, spuse Roman, pot sa va repet argumentele mele. Experimentul este periculos, fiindca...

— Uite ce, Roman Petrovici, ma tot uit la dumneata §i nu reu§esc sa pricep cum poi folosi asemenea expresii la

160

adresa ornului ideal. Omul ideal, care va sa zica, i se pare lui periculos!

Aici Roman, probabil din cauza tineretii, 4i pierdu lib-darea.

— Nu este omul ideal! urla el. Nu e deck un geniu con-sumator!

Se wernu o tacere sinistra. — Cum ati spus? tuna infrico;ator Vibegallo. Repetati.

Cum i-ati spus omului ideal? — Ia-ianus Poluektovici, intervene Fiodor Simeonovici,

prietene, totu§i nu se poa-poate ass.. . — Nu se poate! exclama Vibegallo. Corect, tovaraF

Kivrin, nu se poate! Avem un experiment ;tiintific da rasu-net mondial! Gigantul spiritului trebuie sa apara aici, intre perecii Institutului nostru! Este simbolicl Tovarapl Oyra-Oyra, cu orientarea lui pragmatica, tovar4i, abordeaza problema de pe o pozitie utilitaristal i tovara§ul Junta privqte la fel de ingest! Nu va uitati la mine, tovaraF Junta, nu m-au spe-riat jandarmii tarului, n-o sa ma sperii eu nici da dumneata! Este oare, tovar4i, in spiritul nostru sa ne temem de experi-ment? Desigur, tovarapl Junta, ca fost cetacean strain §i angajat al bisericii, poate sa mai aiba cite un moment de ratacire, dar dumneavoastra, tovaraF Oyra-Oyra, 0 dumnea-voastra, Fiodor Simeonovici, sunteli doar ni§te simpli oa-meni din popor!

— Te-terminali cu de-demagogia! exploda in fine §i Fiodor Simeonovici. Cu-cum nu va e ru-ruOne sa indrugati asemenea ab-absurditaji? Ce fel de om si-simplu sunt eu pentru du-dumneavoastra? Si ce fel de cu-cuvint mai e 0 asta: si-simplu? Doar du-dubletii sunt simpli la noi!...

— Eu pot sa va spun un singur lucre, spuse cu indi-ferenti Cristobal Josevici. Sunt fostul simplu Mare Inclii-zitor §i va voi interzice accesul la autoclava dumneavoastra Pini and voi avea garancii ca experimentul se va desfapra pe poligon.

161

— N-nu mai aproape de cinci ki-kilometri de ora§, adauga Fiodor Simeonovici. Ba chiar ze-zece.

Se parea ca Vibegallo n-avea nici un chef sa-§i care aparatura din laborator §i sa se tarasca pans la poligon, in plin viscol, intr-un loc unde nu era suficienta lumina pentru reportajele filinate.

— Deci a§a, spuse el, e clan. Separali §tiinta noastra de popor. Atunci poate ca nu la zece, ci direct la zece mii de kilometri, Fiodor Simeonovici? Undeva da partea cealalta? Undeva in Alaska, Cristobal Josevici, sau de unde op fi? Asa sa §i spuneti, direct. Iar not o sa notam.

Se a§temu iara§i tacerea §i se auzea doar cum sasaie groaznic Fiodor Simeonovici, incapabil sa-§i recapete graiul.

— Acum vreo trei sute de ani, rosti glacial Junta, pentru asemenea cuvinte v-as fi invitat la o plimbare in afara ora-§ului, unde v-as fi scuturat praful de pe urechi §i v-as fi spintecat de la un capat la celalalt.

— Nu-i nimic, nu-i nimic, spuse Vibegallo. Aici nu sun-teti in Portugalia. Nu va place critica. Acum vreo trei sute de ani nici eu nu prea m-a§ fi sinchisit da tine, catolic neis-pravit.

Ma potopi un sentiment de ura. De ce tace Janus? Oare cat se mai poate indura? Ni§te pa§i tulburara lini§tea, in anticamera intra Roman, palid §i cu dinlii inclegati, §e facu dubletul lui Vibegallo doar pocnind din degete. Apoi lua cu voluptate dubletul de piept, incepu sa-1 scuture, n in§fica de barbs, trase de cateva on cu satisfactie, se lini§ti, distruse dubletul §i se intoarse in cabinet.

_ De fapt, ar trebui sa v-va gonim, Vi-vibegallo, spuse deodata Fiodor Simeonovici, cu o voce lini§titi. Du-dum-neavoastra, dupa cum se vede, su-sunteci o figura ne-nepla-cud.

— Critica, critica nu va place, raspunse Vibegallo, gafaind-i Lid ca, in sfir§it, Ianus Poluektovici incepu pe nea-

teptate sa vorbeasca. Vocea lui era putemica, egara, ca a capitanilor jack-londonieni.

162

— Conform ruga'rnintii lui Amvrosi Ambruazovici, ex-perimentul va avea loc astazi la orele zece zero-zero. Avand in vedere faptul ca experimental va duce la distrugeri consi-derabile, putand provoca chiar jertfe omenepti, stabilesc local experimentului in sectorul indepartat al poligonului, La cincisprezece kilometri de marginea orapului. Cu acest prilej, ii multurnesc anticipat lui Roman Petrovici pentru curajul Si prezenta lui de spirit.

Un timp cred ca toti am rurnegat aceasta hotarare. In once caz, eu am rumegat-o. Janus Poluektovici isi exprimase gandurile intr-o maniera, fara-ndoiali, stranie. De altfel, to1i rearnopteau faptul ca el oricum vede problemele cel mai bine. De fapt, mai fusesera precedente.

—Ma duc sa chem marina, spuse brusc Roman Si trecu, probabil, prin perete, pentru ca nu a mai aparut in anticamera.

Fiodor Simeonovici Si Junta, probabil, &clued aprobator din cap, far Vibegallo, veninduli in fire, exclama:

— Junta hotarare, Janus Poluektovici! Ne-aji amintit la limp de vigilenta pierduta. Cat mai departe, cat mai departe da priviri straine. Numai Ca as avea nevoie de nipte incar-catori-descarcatori. Autoclava e grea la mine, care va sa zica, e totupi da vreo cinci tone...

— Desigur, spuse Ianus. Luati. In cabinet se auzi cum sunt mipcate fotoliile Si atunci

mi-am baut in graba cafeaua. in cursul orei urmatoare am stat numai la intrare

impreuna cu cei care mai ramasesera in Institut, am privit cum au incircat autoclava Si cum, pentru once eventualitate, au mai adaugat stereotuburi, paravane blindate Si rube. Vis-colul incetase, diminea;a era geroasa Si senina.

Roman aduse camionul cu Senile. Varcolacul Alfred a adus incarcatorii hecatonchiri. Kott Si Hies se bucurara din toata inima, provocand o larma voioasa din sute de gaturi Si suflecanduli din mers sutele de maneci. Doar Briareu se

163

tara in urma lor, cu degetul vatamat scos la vedere, vaitan-du-se ca nu mai poste de durexe Si ca are cateva capete ametite; normal, nu dormise toad noaptea. Kott lua auto-clava, Hies restul. Atund Briareu, vazand ca nu-i mai ramane nimic de facut, incepu sa dea dispozitii §i sa ajute cu sfaturi. Fugi inainte, deschise Si inu wile, se lass pe vine §i, uitandu-se de jos, pips de cateva ori: „Merge! Merge!" sau „Tine dreapta! S-a agatat!". in cele din urma a fost calcat pe mans Si atunci 1-au inghesuit intre autoclava Si perete. Incepu sa planga cu suspinuri Si sughituri, a§a ca. Alfred it duse inapoi in vivariu. A

n carrion se inghesuise destul de multa lume. Vibegallo s-a urcat in cabina §oferului. Era foarte suparat intreba pe top cat e ceasul. Camionul pleca, dar se intoarse dupa cinci minute, pentru ca se descoperise lipsa coresponden-plor de press. Rana i-au cautat, Kott Si Hies au inceput sa anuice cu bulgari de zapada, ca sa se mai incalzeasca, Si au spart doua geamuri. Apoi Hies se legs de un betiv cam ma-tinal care tipa intruna: „Ba, top pe unul, da?". L-au inhatat pe Hies Si 1-au vault inapoi carrion.t§i dadea ochii peste cap §i injura infiorator in limba elena. Au aparut G. Proni-tatelnii §i B. Pitomnik, buimaci de somn.

Institutul deveni pustiu. Era opt Si jumatate. Tot ora§ul dormea. Tare mult as fi vrut sa merg cu ceilalti la poligon, dar nu am avut de ales §i, oftand, am pornit sa fac al doilea rond.

Cascam §i strabateam coridoarele, stingand luminile peste tot, papa am ajuns la laboratoarele lui Vitka Korneev. Pe Vitka nu it interesau experimentele lui Vibegallo. Spunea ca pe a§tia de-alde Vibegallo trebuie sa-i predai Ears mila lui Junta, ca pe ni§te cobai, pentru a se clarifica odata dad suet sau nu mutat* zburatori. Tocmai de aceea Vitka nu plecase nicaieri, ci statea pe divanul-teleportator, fuma conversa lini§tit cu Edik Amperian. Edik statea lungit alaturi privind ganditor spre tavan, sugea o caramela. Pe masa, in cadita plina cu apa, inota vioi bibanul.

164

— La multi ani! am spus. — La multi ani! raspunse prietenos Edik. — Uite, sa spuna Si Sa§ka, propuse Korneev. Sa§a,

exista viata neproteica? — Nu §tiu, am spus. Nu am vazut. De ce? — Ce-i aia, nu am vazut? Campul M de asemenea nu

1-ai vazut niciodata, dar u calculezi intensitatea. — Si ce daca? am spus. Ma uitam la bibanul din cadica.

Bibanul inota voinice§te in cercuri, inclinandu-se la viraje, Si atunci se observa ca avea maruntaiele scoase. — Vitka, totu§i ai reu§it?

— Sa§a nu vrea sa vorbeasca despre viata neproteica, spuse Edik. pe buns dreptate.

— Se poate trai Ears albumins, am spus, dar cum tra-iqte el fara maruntaie?

— Iar tovara§ul Amperian spune ca Ears albumins nu se poate trai, spuse Vitka, facand ca fumul de la tigara sa se transforme intr-un vartej, care incepu sa se deplaseze prin camera, ocolind lucrurile.

— Eu am spus ca viata inseamna albumins, it contrazise Edik.

— Nu simt diferenta, spuse Vitka. Tu spui ca daca nu exista albumins, atunci nu exista nici

— Da. — Atunci, asta ce e? intreba Vitka, fluturand slab din

mat' ia. Alaturi de cadita aparu pe masa o fiinta dezgusta-toare, care semana in acela§i timp cu un arid Si cu un pa-ianjen. Edik se ridica put-in Si se uita pe masa.

— A, facu el Si se culca din nou. Asta nu e viata. Este un strigoi. Ce, Ko;cei Nemuritorul e o fiinta neproteica?

Nu §tiu ce mai vrei, spuse Komeev. Se mi§ca? Se rni§ca. Se hrane§te? Se hrane§te. Poate sa se Si inmulteasca. Vrei sa se inmulteasca chiar acum?

Edik se ridica din nou Si se uita pe masa. Ariciul-paian-Jen se invartea pe loc, neindemanatic. Parea ca ar fi vrut sa Inearga concomitent in toate cele patru zari ale lumii.

165

— Strigoiul nu are viata, spuse Edik. Strigoiul exists atata Limp cat exists Si via;a rationala. Pot sa fiu Si mai exact: atata Limp cat exists magi. Strigoiul este rebutul activitapti magicienilor.

— Bine, spuse Vitka. Ariciul-paianjen disparu. In locul lui aparu pe masa un

mic Vitka Korneev, o copie exacta a adevIratului Vitka, doar ca de dimensiunile unei main. Copia pocni din dege-tele ei micute Si crea un microdublet de dimensiuni Si mai mici. Acesta pocni pi el din degete. Aparu un dublet de marimea unui stilou, apoi unul de marimea unei cutii de chibrituri. In cele din urma aparu unul cat un degetar.

— Ajunge? intreba Vitka. Fiecare dintre ei este un magi-cian Si in nici unul dintre ei nu exists nici macar o molecula de albumina.

— Este un exemplu prost, spuse cu regret Edik. In primul rand, ei nu difera cu nimic, in principiu, de o mapina-unealta cu program. In al doilea rand, ei nu sunt un produs al evolupei, ci un produs al maiestriei tale proteice. Nu cred ca merits sa discutam daca evolutia este in stare sa dea nap-tere unor mapini-unelte cu program capabile sa se autore-produca.

— Multe mai ptii to despre evolupe, spuse brutal Kor-neev. Ce sa spun, s-a gasit noul Darwin! Ce importanta are daca e un proces chimic sau o activitate rationala? Nici stra-mopii tai nu sunt toji proteici. Stra-stra-strabunica to era, sunt gata sa recunosc, destul de complexa, dar nu avea nici macar o molecula de albumina. Poate ca apa-zisa noastra activitate rationala este la fel o varietate a evolupei. De unde ptirn not ca telul naturii este crearea tovarapului Amperian? Poate ca telul naturii este crearea strigoilor prin intermediul tovarapului Amperian. Este posibil.

— E clar, e clar. La inceput protovirusul, apoi albumina, apoi tovarapul Amperian pi in final intreaga planets va fi populata cu strigoi.

166

— intocmai, spuse Vitka. — Iar not toi vom dispirea din cauza — Si de ce nu? intreba Vitka. — Am un amic, spuse Edik, care sustine ca omul nu

este decat o veriga intermediara, necesara naturii pentru a atinge apogeul creatiei: un paharel cu coniac o felioara de

— La urma urmei, de ce nu? - fiindci nu vreau eu, spuse Edik. Natura are

telurile ei, eu pe ale mele. — Antropocentrist, spuse disprecuitor Vitka. — Da, spuse mandru Edik. — N-am ce disputa cu antropocentri§tii, spuse grosolan

Vitka. — Atunci, hai sa spunem bancuri, propuse Edik §i mai

WO in gura o caramels. Pe masa, dubletii lui Vitka isi continuau activitatea. Cel

mai mic dublet era deja cat o furnica. In timp ce ascultam disputa antropocentristului cu cosmocentristul imi veni o idee.

- Mai bgei, am spus, prefacandu-ma brusc inviorat. De ce n-act plecat la poligon?

— De ce sa plecirn? intreba Edik. Totu§i este interesant...

— Eu nu ma duc niciodati la circ, spuse Edik. Si in gala de asta: UN nil vales, ubi nil velisl.

— Asta o spui despre tine insupt? intreba Vitka. — Nu. Despre Vibegallo. — Mai 1360, am spus, mie imi place tare mult la arc.

Nu va e totuna uncle spuneft bancurile? — Adica? intrebA Vitka. — Stati de garda in locul meu, iar eu dau o fugi pana la

Poligon.

1. Unde nu e§ti capabil de nimic, acolo nu trebuic sa vrei nimic. (lat.) (n.a.).

167

— E frig, imi aminti Vitka. Ger. Vibegallo. — Tare mult imi doresc, am spus. Totul pare atat de

enigmatic. — Ce zici, lasam copilul? intreba Vitka, uitandu-se la

Edik. Edik aproba cu o m4care a capului. — Du-te, mai Privalov, spuse Vitka. Dar asta o sa to

coste patru ore din timpul de lucru al ma§inii. — Doul, am spus repede, prevazand o astfel de alter-

native. — Cinci, spuse impertinent Vitka. — Bine. Fie trei. a§a lucrez tot timpul pentru tine. — $ase, spuse imperturbabil Vitka. — Vitea, interveni Edik, o creasca par pe urechi. — ro§cat, am spus cu rautate. Poate chiar cu

ni§te fire verzui. — Bine, cede Vitka. Du-te pe gratis. Ma multumesc Si

cu doua ore. Ne-am indreptat spre anticamera. Pe drum magi§trii

incepura o discutie neclara, in contradictoriu, despre o oarecare ciclotafte, iar eu am fost nevoit sa-i intrerup, ca sa ma teleporteze pe poligon. Deja u plictisisem, iar ei, pentru a scapa cat mai grabnic de mine, facura teleportarea cu atata energie, incat n-am mai avut limp sa ma imbrac zburat cu spatele inainte in multimea de spectatori.

Pe poligon totul era pregatit. Publicul se ascunsese in spatele panourilor blindate. Vibegallo se zarea in trameea proaspat sapata cum privea increzator printr-un stereotub mare. Fiodor Simeonovici Si Cristobal Junta, care finea in

main un binoclu cu factorul de marire patruzeci, discutau inceti§or in latina. imbracat intr-o §uba uria§a, Lanus Polu-ektovici statea indiferent de o parte §i scormonea zapada cu bastonul. B. Pitomnik statea pe vine, langa tramee, cu agenda deschisa §i cu stiloul pregatit, iar G. Pronitatelful, Cu foto- §i cineaparatele atarnate pe el, ipi freca obrajii inghetati

168

§i-§i batea picioarele unul de celalalt, jucand pe loc in spatele lui B. Pitomkim.

Cerul era senin, luna plina cobora spre apus. Sagetile cetoase ale aurorei boreale apareau tremurand printre stele §i dispareau iara§i. Zapada stralucea in vale §i cilindrul mare, oval, al autoclavei se profila extrem de clar la o suta de metri distanta de noi. Vibegallo dadu la o parte stereotubul, i§i drese vocea §i spuse:

— Tovara§i! To-va-ra§i! Ce vedem noi in acest stereo-tub? In acest stereotub, tovara§i, noi observam, cuprin§i de simtaminte complicate, cu respiratia taiata de emope, cum capacul da protectie incepe sa se deprubeze automat... Scrieti, scrieti, se adresa el lui B. Pitomnik. i scrieti cat mai exact... Deci, care va sa zica, se de§urubeaza automat. Peste cateva minute vom asista la aparitia printre noi a omului ideal — §evalie, care va sä zica, san pior e san repro§1 ...

Vedeam Si cu ochiul liber cum se de§uruba capacul autoclavei Si cum cazu apoi, fare zgomot, in zapada. Din autoclave izbucni prelung, pans la stele, un jet de abur.

— Dau explicatii presei... abia incepu Vibegallo, dar chiar atunci it intrerupse un urlet infiorator.

Pamantul se clatina Si incepu sa fuga de sub picioare. Se ridica un nor imens de zapada. To cazura unii peste altii, am fost Si eu aruncat cat colo Si rostogolit prin zapada. Ur-letul crescu in intensitate Si cind, agatandu-ma de §enila camionului, m-am ridicat cu mare greutate in picioare, am vazut in lumina moarta a lunii cum marginea orizontului se tara'§te sinistru, infa§urandu-se in interior, semanand acum cu o cea§ca gigantica, am vazut cum se clatina amenintator Panourile blindate, cum spectatorii fug care incotro, cum se prabu§esc Si cum iara§i se tidied plini de zapada. Am vazut cum Fiodor Semionovici Si Cristobal Junta, acoperip de cupolele multicolore ale propriilor campuri protectoare, se

1. Cavaler lira frica 0 prihana (fr.) (n.a.).

169

dau indarat sub presiunea vijeliei Si cum, ridicand mainile, incearca sa extinda protectia asupra tuturor; am vazut cum vartejul sfa§ie protectia in bucati ce prind sa zboare dea-supra Vali asemenea unor baloane imense de sapun care plesnesc atunci cand ating cerul instelat. L-am vazut pe Janus Poluektovici, cu gulerul ridicat, cum se intoarce cu spatele la vant Si se propte§te bine in bastonul infipt in parnantul deszapezit, cum se uita la ceas. Acolo unde era autoclava se invartea un nor compact de abur, iluminat din interior de o lumina ro§ie; orizontul se unduia violent §i, in general, parea ca ne aflam cu totii pe fundul unui ulcior uria§. Apoi, foarte aproape de epicentrul acestei monstru-ozitati cosmice, aparu pe nea§teptate Roman, in paltonul sau verde, care imediat incepu a i se rupe in fa§ii pe umeri. Roman i§i lua avant §i arunca din toate puterile in aburul urlator ceva mare, cu sclipiri de sticla, apoi se tranti imediat cu fata la parnant, acoperinduli capul cu mainile. Din nor ta§ni fizionomia hidoasa, schimonosita de turbare, a unui djinn, cu ochii bulbucati de furie. Deschizanduli botul intr-un hohot neauzit, djinnul i§i flutura urechile imense Si.

paroase §i imediat ne izbi mirosul de ars, in timp ce deasupra viscolului se inaltara zidurile iluzorii ale unui castel minunat, care imediat se scuturara Si se prabu§ira, iar djinnul, transformandu-se intr-o limbs prelunga de foc portocaliu, disparu in inaltul cerului.

Timp de cateva secunde se a§ternu lini§tea. Apoi, cu un vuiet greu, orizontul cobori la locul lui. Am Post proiectat undeva sus de tot, iar cand mi-am venit in fire am observat ca stau in patru labe, aproape de camion. Zapada disparuse. Tot campul era negru. Acolo unde in urma cu un minut se aflase autoclava acum se casca o groapa mare, in forma de palnie. Din adancurile ei se ridica un firicel de furn alb §t mirosea a ars.

Cei prezenti incepura sa se ridice de jos. Top aveau fecele murdare §i crispate. Multi i§i pierdusera vocea, to eau,

170

scuipau ;i gemeau inceti;or. Au inceput sa se curete Si atunci s-a vazut ca unii ramasesera doar in lenjeria de corp. intai se auzi un murmur, apoi urmara" tipetele: „Uncle imi sunt pantalonii? De ce sunt lira pantaloni? Doar am avut pantalonii pe mine", „Tovara;i! Nu a vazut nimeni ceasul meu?", „Si al meu!", „Si al meu a disparut!", „Nu mai am dintele de plating! Asta-vary mi 1-am .pus..."„,Aoleu, iar mie mi-a disparut inelul... Si bratara", „Uncle e Vibegallo? Este revoldtorl Ce insearnna asta?", „SA le is dracu de ceasuri Si de dinti! Sunt teferi toti oamenii? cap am fost?...", „Dar de fapt ce s-a intamplat? Ce explozie!... Djinnul... Unde este gigantul spiritului?", „Uncle e consu-matorul?", „Dar unde e totu;i Vibegallo?", ,Ai vazut ori-zontul? t-ii cu ce seamana asta?", „Cu restringerea spapului, ;tiu eu chestiile astea...", „Este frig numai in maiou, dati-mi ceva sa pun pe rnine...", „U-unde e acest Vi-vibegallo? Unde e pro-prostul Ala?"

Pimantul incepu sa se mite Si din tran;ee aparu Vibe-gallo. Era Para paslari.

— Explic presei, spuse acesta rigu;it. Nu fu rasat sa explice. Magnus Fiodorovici Redkin, care

valise in mod special pentru a afla, in sfar;it, ce insearnna adevirata fericire, ski la Vibegallo ;i, agitanduji pumnii in-cle;tati, incepu sa urle:

— Asta este o ;arlatanie! 0 sa rispundeti pentru asta! Ce baki! Unde mi-e caciula? Unde mi-e ;uba? Am sa" va reclamlAMai intreb o data, unde mi-e caciula?

— In deplina concordanta cu programul... mormai Vibegallo, uitat idu-se imprejur. Scumpul nostru gigant...

Fiodor Simeonovici se apropie de el. — Dumneata, dra-dragule, Ili i-irose;ti talentul. A-ar

trebui sa interim se-seclia Magia Defensive cu du-dumneata. Pe oamenii du-dumitale ideali ar trebui sa-i a-aruncam asu-Pra bazelor inamice. Pe-pentru infricoprea a-agresorului.

Vibegallo batu in retragere, tinand pavaza maneca ;ubei. Se apropie de el ;i Cristobal Junta, care-1 masura din priviri

171

;i u arunca manu;lle murdare la picioare, Ears sa scoata o vorba, dupa care pleca. Gian Giacomo striga din departare, nu Inainte de crea in grabs iluzia unui costum elegant:

— Asta-i fenomenal, seniori. Intotdeauna am nutrit pentru acest individ o oarecare antipatie, dar pentru nimic In lume nu mi-a; fi putut imagina ass ceva...

In acel moment, in sfar;it, intelesera situatia ;i G. Proni-catelnii ;i B. Pitomnik. Pans atunci, zarnbind ;ovaitori, ei se uitasera in gura fiecaruia, sperand sa inteleaga ceva. Apoi realizara ca evenimentele nu decurg Intr-o deplina concor-danta. G. Pronitatelnii se apropie cu pa;i fermi de Vibegallo

apucandu-1 de umar, spuse pe un ton extrem de cate-goric:

— Tovara;e profesor, cum as putea sa-mi recuperez aparatele? Trei aparate foto ;i unul de filmare.

— Si verigheta mea, adauga B. Pitomnik. — Pardon, spuse demn Vibegallo. On vu demandera

cand on ura bezuan de \rill. A;teptati explicatii. Corespondentii se fastacira. Vibegallo le intoarse spatele

;i se indrepta spre groapa in forma de palnie. Acolo se gasea deja Roman.

— Cate nu sunt aici... spuse el Inca din departare. Gigantul consumator nu mai era in groapa. In schimb

erau toate celelalte si inca foarte multe altele. Acolo erau fotoaparatele si camerele de filmat, portofelele, ;ubele, lele, colierele, pantalonii si dintele de plating. Acolo erau paslarii lui Vibegallo ;i caciula lui Magnus Fiodorovici. Acolo era ;i fluierul meu de plating pentru chemarea coman-doului special. in plus, s-au mai gasit acolo doua Moskvid-uri, trei automobile Volga, un seif metalic cu sigiliile

CEC-ului local, o bucata mare de came prajita, doua lazi de votca, o lads de bere „Jiguli" ;i un pat de fier cu bile nichelate.

1. and va fi nevoie, veti fi chemati (ft.) (n.a.).

172

Vibegallo i§i incalta paslard Si, zambind cu condescen-denta, anunta Ca acum discutia poate incepe. „Puneti intre-bari", spuse el. Nu mai avu loc insa nici o discutie. Infuriat, Magnus Fiodorovici chema militia. Jute ca vantul, sosi intr-un jeep tanarul sergent Kovaliov. Am fost obligati sa ne inscriem cu tocii ca martori. Sergentul Kovaliov umbla in jurul gropii, incercand sa descopere urmele criminalului. Gasi o placa dentara uria§a Si cazu pe ganduri, uitandu-se la ea. Recuperanduii aparatele, corespondentii vedeau total intr-o noua lumina §i-1 ascultau acum cu cea mai mare aten-tie pe Vibegallo, a anti galimatie demagogica readucea in discutie diverse §i nenumarate necesitaft. Devenise plicti-sitor Si incepuse sa ma patrunda frigul.

— Hai acasa, spuse Roman. — Hai, am spus. De unde ai luat djinnul? — L-am luat ieri din depozit. Pentru cu total alte sco-

Puri. — Ce s-a intar nplat totu§i? Iar s-a indopat? — Nu, doar ca Vibegallo este un prost, spuse Roman. — Asta-i clar, 1-am aprobat pe Roman. Dar de unde

acest cataclism? — Tot de acolo, spuse Roman. I-am spus de o mie de

ori: „Duinneavoastra programati standardul superegocen-tricului. Va capta toate valorile materiale la care va putea ajunge, apoi va infa§ura spatiul, se va transforma intr-o cri-salida Si va opri timpul". Iar Vibegallo nu pricepe cu nici un chip ca adevaratul gigant al spiritului nu atat consuma, cat gande§te Si simte.

— Toate astea sunt acum cenu§a, continua el, pe cand ne apropiam in zbor de Institut. Asta este clan pentru toata lumea. Mai bine spune-mi de unde §tia S-Ianus ca total se va petrece a§a Si nu altfel? A prevazut totul. Atat distrugerile considerabile, cat Si faptul ca eu voi intelege cum trebuie dlstrus gigantul, aflat Inca in stare embrionara.

— Intr-adevar, m-am mirat eu. Ba chiar pi-a multurnit. Anticipat.

173

— Straniu, nu-i a§a? spuse Roman. Ar trebui sa ne gan-dim cu foarte mare atentie la toate astea.

Iar not am inceput si ne *dim cu foarte mare atentie. Ne-a luat mult Limp. Am reu§it s'a ne dumirim pe deplin doar in primavara Si cu totul intimplator.

Dar asta este deja o cu totul aka' istorie.

A treia istorie

Tot felul de derrtaciuni

Capitolul 1

„Cand Dumnezeu a creat timpul, spun irlandezii, el 1-a creat indeajuns."

H. Boll

Optzeci Si trei la suta dintre toate zilele anului Incep in felul urmator. suns de§teptatorul. Acest sunet intra in ultimele visuri precum caraitul spasmodic al perforatorului la afiprea rezultatelor, sau ca bubuiturile manioase ale vocii de bas a lui Fiodor Simeonovici, sau ca scr4netul ghearelor de vasi-lisc cand acesta se joaca in termostat.

In acea dimineata it visasem pe Modest Matveevici Kamnoedov. Se Ikea ca devenise §eful centrului de calcul Si ma invata sa lucrez cu „Aldanul". „Modest Matveevici, ii spuneam eu, toate sfaturile dumneavoastra nu sunt decat ri4te halucinalii bolnavicioase." Iar el urla: „Va r-r-rog, incetati cu asta! La voi total este o pr-r-rostie! Ba-li-ver-r-r-net" Atunci mi-am dat seama ca nu este Modest Matveevici, ci dqteptatorul meu „Dnijba", de unwe pietre, avand reprezentat pe cadran un elefantel cu trompa ridicata. Am lovit cu palma in masa, in jurul ceasului de§teptator, in limp ce mormaiam: „Am auzit, am auzit".

Fereastra era larg deschisa, zaream cerul albastru intens de primavara Si simteam racoarea patrunzatoare aprima-yell Pe corni0 se auzeau copaiturile porumbeilor. In jurul abajurului de sticla, atarnat de tavan, zburau lipsite de puteri

175

trei mu§te, probabil primele pe anul acesta. Din cand in cand se repezeau brusc, parca exasperate, dintr-o parte in alta, Si cum eram buimacit de somn, imi veni o idee geniala, §i anume ca mu§tele incercau probabil sa evadeze din planul bidimensional in care erau silite sa zboare, §i atunci le-am compatimit, erau incercari lipsite de once speranta. Doua mute se a§ezara pe abajur, a treia dispani, iar eu m-am trezit definitiv.

inainte de toate am aruncat patura de pe mine §i am incercat sa planez deasupra patului, dar, ca intotdeauna cand o faceam fara gimnastica, fara du§ Si micul dejun, incercarea mea nu a facut decat ca momentul reactiv sa ma anuice cu putere in pat. Undeva sub mine, arcurile au sarira de la locul for Si rasunara jalnic. Apoi amintit de cele petrecute in seara de dinainte Si mi-a pirut rau ca astazi nu voi putea munci intreaga zi. Teri, pe la unsprezece noaptea, Cristobal Josevici aparuse in sala electronics cum ii era obiceiul, se conectase la „Aldan", pentru a rezolva impreuna problema sensului vietii. Cinci minute mai tarziu, „Aldanul" lua foc. Nu-mi dau seama cam ce s-ar fi putut arde in el, cert ca „Aldanul" a ie§it din circuit pentru multa vreme Si iata Ca astazi, in loc sa lucrez, voi fi nevoit sa umblu haihui din sectie in sectie, la fel ca toti trantorii cu urechile napadite de par, ca sa-mi plang soarta Si sa spun bancuri.

M-am schimonosit, m-am a§ezat pe pat §i pentru ince-put mi-am umplut plamanii cu prana amestecata cu aerul rece de dimineata. Am a§teptat pana cand prana s-a asimilat

conform recomandarilor, m-am gandit la ceva luminos, aducator de bucurii. Apoi am expirat aerul rece al diminetii Si am inceput complexul de exercitii ale gimnasticii matinale. Mi s-a povestit ca vechea §coala prevazuse obligativitatea gimnasticii yoga, dar complexul-yoga, la fel ca §i aproape uitatul azi complex-maia, iii lua pentru executie cincispre-

zece-douazeci de ore zilnic, astfel CA, o data cu instalarea 111

post a noului pre§edinte al Academiei de Stiinte a URSS,

176

vechea §coala a trebuit sa se retraga. Tinerii CANCI-ului au distrus cu voluptate vechile tradiii. A

n limp ce executam a o suta cincisprezecea siritura, in camera infra in zbor vecinul meu Vitka Korneev. Ca intot-deauna dimineata, era vioi, energic, ba chiar binevoitor. Ma plesni peste spatele gol cu un prosop ud Si incepu sa zboare prin camera, dand din main Si din picioare, de parca inota in stilul bras. imi povesti in acest limp visurile lui, pe care le talmacea imediat dupe Freud, Merlin §i domni§oara Lenor-man. M-am spalat, ne-am imbracat Si ne-am dus la cantina.

La cantina am ocupat masuta noastra preferata, sub un panou mare, deja decolorat: „Cu mai mult curaj, tovara§il Trosniti din falci! G. Flaubert", am destupat sticlele cu kefir §i am inceput sa mancam, ascultand noutatile locale §i barfele.

Pe Muntele Ple§uv a avut loc noaptea trecuta congresul traditional de primavara. Participantii s-au comportat mize-rabil. Vii §i Homa Brut „Bandit", beti, au batut strazile oraplui in toiul noptii, umbland brat la brat, s-au legat de trecatori, au injurat, pans cand Vii §i-a calcat pleopa stanga 0 a devenit o fiara. S-a batut cu Homa, au diramat un chio§c de ziare §i s-au trezit la militie, unde fiecare a primit cincisprezece zile arest pentru huliganism.

Motanul Vasili §i-a luat concediul de primavara in ve-derea casatoriei. In curand vor aparea din nou in Solovet pi-soia0 vorbitori, cu memorie sclerozata pe fond congenital. Louis Sedlovoi, din sectia Cunoa§terea Absolute, a inventat o marina a timpului §i azi va prezenta la seminar un referat despre ea.

Vibegallo a aparut iara§i in Institut. Umbla peste tot §i se lauda Ca are o idee titanica. Vorbirea multor maimute, vedeti durrineavoastra, s-ar asemana cu cea a oamenilor, inregis-trata, care va sa zica, pe banda de magnetofon Si redata lavers la viteza mica. A§a ca el, asta, a inregistrat discutiile Pavianilor in rezervatiile din Suhumi Si le-a ascultat,

177

denilan' du-le inapoi cu viteza mica. A obvinut, dupa cum nice el, ceva colosal, dar ce anume — asta nu mai spun.

La central de calcul s-a ars din nou „Aldanul", dar Sa§ka Privalov nu este cu nimic vinovat, ci Junta, care in ultimul Limp se intereseaza numai de acele probleme pentru care se dovedise inexistenta rezolvarii.

Batranul vrajitor Perun Marcovici Neunivai-Dubinol, din sectia Ateism, §i-a luat concediu pentru urmatoarea lui reincamare.

In sectia Tineretea Ve§nica a murit dupa o lungs boala modelul omului nemuritor.

Academia de $tiinte a acordat Institutului o sums de bath pentru amenajarea teritoriului sau. Cu aceasta sums Modest Matveevici intentioneaza sa inconjoare Institutul cu un gard din fier forjat, reprezentand imagini alegorice Si avand pe fiecare stalp ghivece cu flori, iar in curtea din spa-tele Institutului, intre punctul trafo Si depozitul de benzins, plinuie§te construirea unei fantani arteziene cu un jet de apa de noul metri htalcime. Sectia sportiva a cerut bath pentru terenul de tenis, dar a primit un refuz categoric, pentru ca cantina este necesara gandirii §tiintifice, iar tenisul nu este decat datul din maim §i din picioare...

Dupa micul dejun toata lumea a plecat in laboratoare. Am intrat la mine in sala §i am ocolit abatut „Aldanul", care zacea cu manintaiele scoase Si in care cotrobaiau irrgineri morocano§i din sectia Deservirea Tehnica. N-au vrut sa stea de vorba cu mine Si m-au sfatuit posomorati sa plec de acolo unde imi dore§te inima Si sa-mi vad de treburi. Am plecat pe la cuno§tinte.

Vitka Komeev m-a dat afara, deoarece it impiedicarn sa se concentreze. Roman preda o lectie practicantilor. Volo-dea Pocikin discuta cu un corespondent de press. Vazin: du-ma, se bucura exagerat de tare Si tipa: „A-a, iata-1! Faced cunoginta, el este §eful centrului de calcul, va va povesti el

1. Perun Marcovici Nufiisuparat — Cap Pitrat (n. tr.).

178

cum...". M-am prefacut insa foarte bine ca as fi propriul meu dublet Si, speriindu-1 serios pe corespondent, am fugit. La Edik Amperian am fost tratat cu castraveti proaspeti §i abia incepuse sa se lege o discutie animata despre avantajelc viziunii gastronomice asupra cand tocmai a bubuit alambicul §i am fost imediat abandonat.

In disperare totals, am ie§it in condor, unde m-am cioc-nit de S-Ianus, care imediat spuse: „A§a" §i, ezitand, ma intreba daca nu cumva am discutat ieri. „Nu, am spus, din pacate nu am discutat." El i§i continua drumul, iar eu am auzit cum in capatul coridorului u pune aceea§i intrebare standard lui Gian Giacomo. A

n cele din urma am niment la absoluti§ti. Am ajuns chiar la inceputul seminarului. Cascand guile §i mangain-du-§i grijulii urechile, colaboratorii s-au instalat in sala mica de conferinte. Pe postul de pre§edinte trona §eful sectiei, ma-gistrul-academician al tuturor magiilor Albe, Negre §i Cenu-§ii, atot§tiutonil Maurice-johann-Laurentis Pupkov-Zadni, care, impletinduli degetele, se uita binevoitor la refe- rental cuprins de agitatie. Acesta, ajutat de doi dubleli prost executati, cu urechile paroase, instala pe podium un fel de ma§inarie cu §a Si pedale, semanand izbitor cu o bicicleta ergonomica pentru antrenamentul obezilor. M-am a§ezat intr-un colt mai retras, ferit de restul lumii, am scos un bloc-notes Si stiloul, §i mi-am luat o mina foarte preocupata.

— Ei! facu magistrul-academician. Sunteci gata? — Da, Maurice Johannovici, raspunse L. Sedlovoi.

Suntem gata, Maurice Johannovici. — Atunci, poate totu§i incepem? Nu-1 vad insa pe

Smoguli... — E in delegatie, Johann Laurentievici, se auzi o voce

din sail. — Ah, da, imi amintesc. Cercetarile exponent-tale? Aha,

aha... Bine. Astazi, Louis Ivanovici ne va face o scurta comunkare referitoare In unele tipuri posibile de ma§ini ale timPului... Am spus corect, Louis Ivanovici?

179

— .A-a-a... Practic... Practic, mi-a§ fi intitulat expu-nerea astfel incat...

— A, psi foarte bine. Va rog intitulati-o dumneavoastra. — Va multumesc. Aaa... AS fi intitulat-o a§a: „Posibili-

tatea realizarii unei ma§ini a timpului pentru deplasarea in spatiile temporale construite artificial".

— Foarte interesant, se auzi vocea magistrului-acade-mician. Totu§i, parca imi amintesc ca a mai existat odata un caz asemanator, cand un colaborator de-al nostru...

— Iertati-ma, chiar cu asta as fi vrut sa incep. —

Asa, deci... Atunci, va rog, va rog.

La inceput am fost destul de atent. Expunerea chiar m-a captivat. Se pares ca unii dintre acerb baieti se ocupau cu lucruri foarte incitante. Se parea ca unii dintre ei se luptau chiar §i in zilele noastre cu problema deplasarii in timpul fizic, este adevarat insa, fara nisi un rezultat. In schimb, ci-neva, i-am uitat numele, unul dintre batrani, dintre cei ce-lebri, dovedi ca se poate face deplasarea corpurilor materiale in lumi ideale, adica in lumile create de imaginatia omului. S-ar parea ca, in afara de lumea noastra obi§nuita, cu me-trica lui Reeman, cu principiul nedeterminarii, cu vacuumul fizic §i cu betivanul Brut „Bandit", exists §i alte lumi, cu o realitate clar individualizata. Aceste lumi au fost realizate de imaginatia creatoare in decursul intregii istorii a omenirii. De exemplu, exists lumea imaginatiei cosmologice a ome-nirii, lumea creata de pictori §i chiar lumea semiabstracta faurita pe nesimftte de generatiile de compozitori.

Cu cativa ani in urma, un ucenic al acelui faimos savant asamblase o marina cu ajutorul careia a plecat intr-o cala-torie prin lumea imaginatiei cosmologice. 0 perioada de Limp s-a tinut cu el o legatura telepatica unilaterala, timp in care a mai putut sa transmita ca se afla la marginea Parnan-tului plat, ca vede undeva in adancuri trompa unduitoare a unuia dintre cei trei elefanti-adanti §i ca are de gand S2

coboare pada' is broasca testoasa. De atunci nu s-a rnal primit de is el nici un mesaj.

180

Probabil ca referentul Louis Ivanovici Sedlovoi era un savant Si un magistru destul de bun, dar suferea mult din cauza reminiscentelor paleolitice din con§tiinta lui, find astfel nevoit sa-§i barbiereasca in mod constant urechile. Construise o marina de calatorit in timpurile descrise de literature. Dupe spusele lui, exista cu adevarat §i o lume in care traiesc Si actioneaza Anna Karenina, Don Quijote, Sherlock Holmes, Grigori Melehov, ba chiar Si capitanul Nemo. Aceasta lume i§i are legile Si proprietatile ei foarte curioase, iar oamenii care o populeaza sunt cu atat mai reali, mai vii Si mai individualizati, cu cat autorii lucearilor respec-tive i-au descris mai veridic, mai cu talent §i pasiune.

Toate astea m-au atras deoarece Sedlovoi, aprinzan-du-se, vorbea pitoresc §i cu insuflepre. Apoi, danduli seama ca totul apare cumva ne§tiintific, aduse pe scene ni§te sche-me Si grafice Si incepu sa vorbeasca intr-un limbaj extrem de specializat, plictisitor, despre ni§te roti dintate conice decre-mentale, despre angrenaje temporale polideplasabile Si despre un anume volan permeabil. Am pierdut foarte repede find discutiei m-am apucat sa-i studiez pe cei prezenti.

Magistrul-academician dormea maiestuos §i uneori, din pur reflex, i§i ridica spranceanadreapta, de parca ar fi pus la

I indoiala cuvintele referentului. In randurile din spate se juca „vapoare" in spatiul Banahl. Doi laboranti, studenti la Era frecventa, scriau sarguincio§i fiecare cuvant, in limp ce pe fe;ele for se a§ternusera o disperare chinuitoare Si o supu-nere totals in fata destinului. Cineva i§i aprinsese figara pe furi§ sufla acum fumul printre genunchi, sub masa. In randul intai, magi§trii §i licentiatii ascultau expunerea cu atenhia obi§nuita, pregatind intrebari Si observatii. Unii zam-beau sarcastic, allii erau doar nedumerili. indnunatorul §tiin-Pfic al lui Sedlovoi dadea aprobator din cap dupe fiecare faze rostita de referent. Am Inceput sa ma uit pe fereastra,

1. Spatii lineare in analiza functionala, dupe numele matematicia-nului polonez Stepan Banah (n. tr.).

181

dar acolo nu vedeam decat aceeapi „copmelie" urata, peisaj insufletit uneori de blieti ce treceau in fuga cu undite in maini.

Am devenit atent cand referentul a anuntat ca a ter-: minat de expus partea introductiva Si a acum ar fi vrut sa faca o demonstratie practica.

— Interesant, interesant, spuse magistrul-academician, trezindu-se. Ei, cum e? Plecati chiar dumneavoastra?

— Vedeli dumneavoastra, spuse Sedlovoi, as fi vrut sa Liman aici pentru a va da explicatiile necesare in decursul calatoriei. Poate se ofera cineva dintre cei prezenti?...

Cei prezenti au inceput sa ezite. Pesemne toata lumea pi-a amintit de soarta enigmatica a calatorului de la marginea Pamintului plat. Unul dintre magiptri propuse trimiterea unui dublet. Sedlovoi raspunse ca experimentul va deveni plictisitor, pentru ca dublelii sunt foarte putin sensibili la stimulii exteriori Si de aceea pot interpreta eronat informatia captata. Din spate fu lansata intrebarea: ce fel de stimuli exteriori pot exista? Sedlovoi raspunse ca aceptia sunt dintre cei obipnuiti: vizuali, olfactivi, acustici pi tactili. Tot din randurile din spate fu puss atunci intrebarea: care dintre stimulii tactili vor prevala? Sedlovoi gesticula Si afirma ca asta va depinde numai de comportarea calatorului in locurile unde nimerepte. Din fundul salii se auzi un „Aha..." Si cu aceasta nu s-a mai pus nici o intrebare. Referentul se uita in jur neputincios. Nimeni din sala nu se uita la el, ocolindu-i privirile. Magistrul-academician spuse binevoitor. „Ei? Ei, ce sa mai? Tinerii! Ei? Cine?". Atunci m-am ridicat pi m-am indreptat in tacere spre mapinarie. Nu suport agonia unui referent o privelipte rupinoasa, jalnica Si chinuitoare.

Din fundul salii se auzira strigate: „Sapka, unde to dud? Vino-p in fire!" Ochii lui Sedlovoi incepura sa sclipeasca.

— Dati-mi voie, am spus. — Poftiti, poftift, sigur ca da! indruga Sedlovoi, prin-

zandu-ma de un deget Si tragandu-ma spre marina. — Un moment, am spus, desprinzandu-ma cu delica-

tete. Dureaza mult?

182

— Cum doriti dumneavoastra! exclama Sedlovoi. Cum imi spuneti, a;a am sa fac... Ba chiar puteti s-o conduced singur! Totul este foarte simplu. Ma inhata din nou ma trase spre marina. Asta-i volanul. Asta este pedala de am-breiaj cu realitatea. Asta-i frana. Iar asta-i pedala de gaz. Stiti sa conduced un automobil? Minunat! Acest buton... Unde doript sa merged, in viitor sau in trecut?

— In viitor, am raspuns. —Aha, facu el, dupa cum mi s-a parut, dezamagit. In

viitorul descris literar... Asta inseamna tot felul de romane fantastice Si utopii. Desigur, ;i aid e interesant. Numai sa aveti in vedere ca acest viitor este, probabil, de natura dis-continua, ca are imense goluri temporale, neurnplute de nici un autor. De fapt, n-are importanta... Deci asa, apasati de doui on pe acest buton. 0 data acum, la start, Si a doua oars cand vreci sa va inapoiati. Intelegeti?

— Am inteles, am spus. Si daca se strica mninkia? — Nu exista absolut nici un pericoll Porni sa gesti-

culeze. — Cum apare vreo defectiune, chiar un singur firicel de praf intre contacte, in acelni moment va ;i in-toarceti aid.

— Curaj, tinere! intervene magistrul-academician. 0 sa ne spuneti Si noua ce este acolo, in viitor, ha-ha-ha!

Am urcat in ;a, incercand sa nu ma uit la nimeni si sim-tindu-ma extrem de penibil.

— Apasati, apasati... imi ;optea referentul, aproape implorandu-ma.

Am apasat butonul. Dupa toate aparentele, era ceva ase-manator unui starter. Marina se smuci, grohai Si incepu sa duduie uniform.

— Arborele cotit, ;opti cu naduf Sedlovoi. Dar nu-i ni-mic, nu-i nimic... Bagati-o in viteza. Uite asa. Iar acum dad-i gaz, gazul...

Am accelerat Si in acela;i timp am apasat u;or ambre-lajul. Lumea incepu sa disparl. Am apucat sa mai and in sall

183

intrebarea binevoitoare a magistrului-academician: ,,Si cum it vom urmari?..." Si sala disparu.

Capitolul 2

„Singura deosebire intre limp ;i oricare din cele trei dimensiuni spaciale consti in deplasarea congiincei noastre de-a lungul lui."

H.G. Wells

in primele momente ma;ina s-a deplasat in salturi ;i singura grija pe care am avut-o a fost sa ma tin in ;a. imi incola-cisem picioarele in jurul cadrului ;i ma uineam din toate pu-terile de volan. in jurul meu zaream vag, cu coada ochiului, ni;te constructii luxoase, fantomatice, campii de un verde tulbure ;i un astru rece, aflat in ceata cenu;ie, aproape de zenit. Apoi mi-am dat seama a toate aceste zguduituri Si salturi se produceau pentru ca luasem piciorul de pe pedala de acceleratie Si (la fel ca la automobil) motorul nu avea suficienta putere, astfel ca ma;ina se deplasa neregulat, poticnindu-se mereu de ruinele utopiilor antice ;i medie-vale... Am apasat pedala de accelerafte Si imediat mi;carea deveni ling, permitandu-mi, in srar;it, sa ma nez mai co-mod ;i sa privesc in jur.

Ma Inconjura o lume fantomatica. Printre casutele cu aspect rural se inaltau constructii grandioase, din marmura multicolora, impodobite cu colonade. In jur, in lipsa totala a vantului, lanurile unduiau. Turme „grase", stravezii, pa;teau iarba, in Limp ce pe coline stateau tolaniti ciobani cu pinil carunt Si infati;ari venerabile. Absolut top, ara exceptie, citeau Carp ;i manusaise stravechi. Apoi aparura lingi mine doi oameni stravezii, luara o atitudine afectata Si incepuri sa vorbeasca. Erau desculft, purtau cununi ;i stateau inve§- mintati in chitoane largi. Unul tinea in mina dreapta o Lo-pata, iar in mina stanga stringea un pergament facut sul.

184

Celllalt individ se sprijinea intr-o sapaliga Si se juca absent cu o calimara imensa din cupru, agatata de centura. Vorbeau strict pe rand §i, a§a cum mi s-a parut la inceput, se adresau unul altuia. Foarte curand am inteles Ins ca mi se adresau chiar mie, de§i nici unul dintre ei nu se uita in directia mea. Am devenit mai atent. Cel cu lopata facea o expunere lungs

monotona despre bazele oranduirii politice intr-o Para minunata al carei cetacean era. Oranduirea era incredibil de democratica, in nici un fel nu se putea pune problema asu-ptirii cetatenilor (el sublinie asta de cateva on cu expresivi-tate), to erau bogati §i eliberati de griji Si chiar §i cel mai saran" toc plugar avea cel putin trei sclavi. Cand se oprea traga sufletul Si sa-§i linga buzele, se pornea cel cu calimara. Se lauda ca tocmai terminase cele trei ore de munca pe rau ca luntra§, nu luase nici un bin.ut de la nimeni pentru ca nu oia ce Inseamna barui, iar acum intentiona sa se Indrepte spre un loc umbros, pentru a se ocupa linioit de versificatie.

Au vorbit mult Limp, judecand dupa vitezometru cativa ani, apoi au disparut pe nea§teptate Si am ramas singur. Printre cladirile fantomatice se Intrezarea un soare imobil. Brusc, aparura la mica inaltime, Intr-un zbor lent, aparate zburatoare grele, cu aripi palmate, ca la pterodactili. in primul moment am avut senzatia ca toate aparatele ard, dar apoi am observat ca fumul iese chiar din interiorul for prin cwri marl, conice. Dand greoaie din aripi, aparatele trecura chiar pe deasupra mea, cenu§a se a§ternu peste tot in jur §i peste mine, iar cineva scapa de sus un buoean noduros.

Au inceput sa apara schimbari in aspectul cladirilor lu-xoase din jur. Numarul coloanelor nu s-a rnic§orat §i arhi-tectura a ramas la fel de impunatoare Si caraghioasa, in schimb au aparut culori noi, iar marmura, mi se parea a fi inlocuita cu un material mai modern. In locul statuilor oarbe

busturilor de pe acoperipri se zareau acum instalatii scli-pitoare, asemanatoare unor radioantene telescopice. Pe strazi erau mai multi oameni Si o sumedenie de ma§ini. Disparura

185

turmele §i ciobanii cititori, dar granele continuau sa undu-iasca in lipsa vantului. Am franat Si am oprit.

Privind in jur, am inteles ca ma aflu cu marina pe banda rulanta a unui trotuar. imprejur mi§unau oameni, o lume pestritI. In marea for majoritate, ace§ti oameni erau cumva ireali, mult mai puffin reali decat puternicele mecanisme complexe ce se deplasau aproape Era zgomot, astfel ca, atunci cand un asemenea mecanism calca intamplator un om, de fapt nu se producea nici o ciocnire. Ma§inile ma interesau mai puffin, probabil pentru ca pe fiecare dintre ele statea pe partea for frontall blindata cite un inventator, semitransparent de atata insufletire, ce explica detaliat confi-guratia §i intrebuintIrile ma§inii. Pe inventatori nu u asculta nimeni, dar se parea ca ei nici nu se adresau cuiva in mod special.

Mult mai interesant era sI-i prive§ti pe oameni. Am vazut tineri solizi, imbracaft in salopete, care umblau im-brIft§ati, dracuind §i urland cantece disonante pe versuri A proaste. Intalneam la tot pasul oameni imbracati doar

sI zicem, purtand o paTarie verde Si un sacou ro§u, im-bracat pe corpul gol (altceva nimic), sau cu ghete galbene §i cravata inflorata (nici pantaloni, nici cam*, nici macar lenjerie), sau cu pantofi superbi pe piciorul gol. Cei din jur ii priveau dar eu m-am simtit jenat, pans cand mi-am amintit ca unii autori aveau obiceiul sä scrie in genul: „U§a se deschise §i in prag aplru un om suplu, musculos, purtand o cadula mitoasa Si ochelari negri". Intaln.eam §i oameni imbracaft normal, e drept, in costume cu croiala stranie, §.1 ici-colo se mai strecura prin multime Si cite un bArbos bronzat, imbrIcat intr-o hlamidI alba, far' de pata, Orland intr-o mana cand o sapa, cand un jug, iar in cealalta mans avand fie un §evalet, fie un penar. Purtatorii de hlamide aratau dezorientap, se aruncau in laturi din calea surnede-

niilor de mecanisme miriapode, privind speriai in jur. Exceptand mormlitul inventatorilor, totul era .destul de

lini§tit. Cei mai multi taceau. La tin colt de strada doi tinett

186

me§tereau ceva la un dispozitiv mecanic. Unul spunea cu fermitate: „Ideea constructoare nu poate sta inerta. Este o lege a dezvoltarii societatii. 0 sa-1 inventam. Neaparat o sa-1 inventam. in ciuda birocratilor ca Ginu§in §i a conserva-torilor ca Tverdolobov". Celalalt tank o Linea pe a lui: „Am descoperit cum putem folosi aid anvelopele permanente din fibre polistructurale cu legaturi aminice atrofiate Si grupe partial oxigenate. Deocamdata nu §tiu insa cum sa folosesc reactorul de regenerare pe baza de neutroni subtermali. Mi§a! Mirka! Ce ne facem cu reactorul?". Uitandu-ma mai atent In dispozitiv, am recunoscut fara greutate bicicleta.

Trotuarul m-a scos intr-o piata imensa, plina cu oameni Si nave cosmice de cele mai diferite constructii. Am coborat de pe trotuar Si am tras ma§ina de-o parte. La inceput nu am inteles ce se intarnpla. Canta muzica, se declamau dis-cursuri, ici-colo deasupra multimii se zareau tineri imbu-jorati, care, luptandu-se din greu cu parul valvoi §i carliontat ce le cadea mereu pe frunte, citeau transpu§i poezii. Poeziile erau sau cunoscute, sau execrabile, dar din ochii nenwnara-tilor ascultatori curgeau §iroaie de lacrimi, mai retinute In barbati, amare la femei §i luminoase in copii. Barbati seven se imbrati§au puternic Si, mi§cand din negii de pe pometi, se bateau pe spate, Si pentru ca multi dintre ei nu erau imbra-cati, aceste bat& pireau mai degraba aplauze. Doi locote-nenti supli, cu privirile blande Si obosite, tarau pe langa mine un barbat spilcuit, cu mainile 1ntoarse la spate. Bar-batul se zbatea Si cipa ceva intr-o engleza stricata. Se pirea ci individul ii tradase pe toci, povestea cum pusese bomba in motorul astronavei Si cine-1 platise pentru treaba asta. Cativa baieti, cu volume de Shakespeare in main, se indrep-tau pe fw:i§ spre duza celei mai apropiate astronave. Mul-timea nu-i observa.

Curand am inteles ca jumatate din multime i§i lua IA-tnas-bun de in cealalta jumatate. Era ceva aseminator unei raohilizari totale. Din cuvantiri Si disculii mi-am dat seams

187

ca birbacii plecau in cosmos – unii spre Venus ;i Marte, iar altii, cu fete deja absente, urmau is zborul spre stele, ba chiar spre centrul Galaxiei. Femeile thmaneau sä-i ntepte. Multe dintre ek stateau la rand pentru a infra intr-o cladire urina Si urata, pe care unii o numeau Panteonul, iar altii Refrigeratorul. M-am gandit ca am ajuns la Limp. Daca as fi intarziat macar o ora, as fi gisit in ora; numai femei inghe-tate pentru mil de ani. Apoi imi reftnu atentia un zid malt, de culoare cenwie, care ingradea piata in partea vestica. Dincolo de zid se ridicau vilatuci de fum negru.

— Ce este acolo? am intrebat o femeie frumoasa, doar cu un batic pe cap, Si care se indrepta posomorati spre Panteonul-Refrigerator.

— Zidul de Fier, imi rispunse, fora a se opri. Pe manna ce minutele se scurgeau, ma plictiseam din ce

in ce mai tare. In jurul meu top plingeau, iar oratorii rigu-Osera. Alaturi de mine un far' lir in salopeta bleu i;i lua far' nas-bun de la o fad ce purta o rochie roz. Fata in;ira mo-noton: „A; vrea sa fiu praful astral, sa irnbrati;ez a to nava ca un nor cosmic..." Tanarul era numai ochi Si urechi. Apoi, deasupra mulp.mii, tunara orchestrele reunite, imi cedarl nervii, aka ca am skit in ;a mi-am luat talp4ita. Am reu;it sa obsery cum deasupra oraplui vuiau in zbor navele stelare, navele planetare, astronavele, iononavele, fotonavele ;i astromatele, apoi peste tot se nternu o ceata fosforescenta, mai putin peste Zidul de Fier.

Dupa anul doua mii apirura faliile. Zburam prin timpul lipsit de materie. in astfel de locuri era intuneric Si doar ara-reori dincolo de zidul cenu;iu licareau explozii izbucneau valvatai. Uneori ora;u1 ma impresura din nou Si de fiecare data cladirile deveneau tot mai inalte, cupolele tot mai transparente, iar in piata se gaseau din ce in ce mai putine nave stelare. Dincolo de zid, fumul se ridica incontinuu.

Cared disparu Si ultimul astromat din tiara, m-am oprit pentru a doua oath'. Trotuarele se mi;cau. DispArusera

188

tinerii galagio§i in salopete. Nu mai dracuia nimeni. Pe strada se plimbau discret grupulete de cite doi-trei indivizi placizi, imbracati sau straniu, sau saracacios. Din cite mi-am dat seama, toata lumea vorbea numai despre §tiinta. Unii aveau de gaud sa invie pe cineva, iar un profesor in me-dicina, un intelectual cu alura atletica, cu o infatipre foarte pitoreasca in vesta lui stinghera, explica procedura invierii unui biofizician lungan, pe care it prezenta tuturor treca-torilor drept autorul, initiatorul §i principalul executant al acestui proiect. Unii se strat' isesera pentru a sfredeli Pa-mantul pins pe partea cealalta. Proiectul era analizat direct in strada, in fata unei numeroase asistente, se faceau desene cu creta direct pe pereci §i trotuare. Am zabovit o vreme ca sa ascult, dar expunerea era atat de plictisitoare, §i, in plus, atat de presarata cu atacuri la adresa unui politician con-servator necunoscut mie, incat mi-am pus ma§iniria pe umar §i am pirasit locul. Nu m-a mirat faptul ca dezbaterea proiectului a incetat brusc §i ca top §i-au vazut de treburile lor. in schimb, de cum m-am oprit, s-a pornit sa pala-vrageasca un individ de profesie nedefinita. Nitam-nisam, a inceput o cuvantare despre muzica. Imediat se adun.ara §i ascultatorii. Cascau ochii in gura lui §i ii puneau intrebari care denotau ignoranta crass. Deodata pe strada aparu in A goana un om care t.pa. Il urmarea un mecanism asemanator unui paianjen. Judecand dupe tipetele urmaritului, se parea ca este vorba despre un robot cibernetic autoprogramabil pe cuatori trigonici cu legatura inverse, care se defectase §i... ,Aoleu, acu' ma face ar§ice!..." Curios, nimeni nici rnacar nu clipi. Probabil ca nimeni nu credea in revolta ma§inilor.

La un colt de strada sarira in Eta mea doua ma§inarii metalice, care semanau tot cu ni§te paianjeni, dar de &men-mini mai reduse decat robotul anterior 1i nu atat de infri-co§atoare. Nici n-am apucat sa oftez, ca una dintre ele imi lustrui rapid ghetele, iar cealalta imi spala 1i calca batista. AParu 1i o cisterns mare, alba, pe senile 0 cu o multime de

189

beculete pilpiitoare, care ma stropi cu parfum. Am vrut sa plec, cind se auzi un trosnet puternic pi in piata cazu din cer o racheta uriapa, ruginita. Se auzira imediat voci in mullime:

— Asta e „Steaua Visului"! — Da, ea e! — Bineinteles, ea e! A luat startul acum doua sute opt-

sprezece ani, au uitat top de ea, dar echipajul a irnbatrinit doar cu doi ani, datorita comprimarii einsteiniene a timpului in condipile deplasarii cu viteze subluminice.

— Datorita cui? Ah, Einstein... Da, da, imi amintesc... Am invatat asta la pcoala in clasa a doua.

Din racheta ruginita izbuti cu mare greutate sa iasa un individ chior, lipsit de mina stinga pi de piciorul drept.

— Asta-i Pamintul? intreba iritat individul. — Pirnintul! Pamintul! se auzira raspunsuri din mul-

time. Pe fetele oamenilor incepura sa infloreasca zimbetele. — Slava Domnului! exclama individul pi top ipi aruncara

priviri piezipe. Ori nu it incelesesera, on se prefacusera ca nu il Inteleg.

Astropilotul mutilat lua o tinuta impozanta pi Incepu o cuvintare, prin care chema intreaga omenire sa zboare spre planeta Hop-ni-Hop din sistemul stelar Eoella, aflat in Norul Mic al lui Magellan, acolo unde era necesara eliberarea fra-plor intru intelect, care se jieleau (chiar apa s-a exprimat: jieleau) sub oprimarea unui fioros dictator cibernetic. Urletul duzelor ii acoperi cuvintele. In piata aterizara Inca doua rachete, tot ruginite. Din cladirea Panteonului-Refrigerator dadeau fuga femei acoperite de bruma. Se isca imbuLzeala:

Am priceput ca nimerisem in epoca intoarcerilor pi atunci am apasat grabit pe pedale.

Orapul disparu pi mult Limp nu mai aparu. Rir" nase doar zidul, clincolo de care izbucneau cu o ritmicitate plictisitoare incendii pi fulgere. Priveliptea era cel puffin stranie: un yid total pi doar zidul la vest. Deodata izbucni o lumina orbi-toare pi atunci m-am oprit.

190

De jur imprejur se intindeau tinuturi infloritoare, nepo-pulate. Lanurile unduiau. Turme impozante cutreierau

dar nu se mai vedeau ciobanii intelectuali. La orizont straluceau, argintii, bine cunoscutele cupole transparente, viaducte pi serpentine. Ca de obicei, la vest se inalta zidul.

Am simtit o atingere pe genunchi Si am tresarit. Linea mine statea un baietel cu ochii inflacaraft Si adanc cufiindati in orbite.

— Ce vrei, piciule? am intrebat. — s-a defectat aparatul? ma intreba cu o voce melo-

dioasa. — Celor mai man ca tine trebuie sa to adresezi cu

„dumneavoastra", 1-am dascalit. Rat- nase perplex, apoi fata i se lumina. — A, da, mi-aduc aminte. Daca nu ma inpala memoria,

apa se proceda in Epoca Politetii Fortate. Minded' adresarea cu „tu" este in discordanta cu ritmul tau emotional, sunt gata sa ma multumesc cu once adresare adecvata ritmului tau.

N-am ptiut ce sa u raspund Si atunci el se apeza pe vine Tanga marina, o atinse in diferite locuri Si spuse cateva cu= vinte pe care nu le-am inteles defel. Era un baietel dragut, foarte curatel, extrem de ingrijit Si sanatos. Mi s-a pirut totu1i mult prea serios pentru anii lui.

De dupa zid se auzi o trosnitura asurzitoare. Am rotors capul amandoi. Am vazut cum o laba solzoasa, sinistra, cu opt degete, se inclepteaza de coama zidului, se incordeaza, ca apoi sa se desprinda Si sa dispara.

— Ia asculta, piciule, am spus, ce-i cu zidul asta? Ma privi serios pi in acelapi Limp timid.

— Asta e apa-zisul Zid de Fier, raspunse. Din pacate, uni este necunoscuta etimologia acestor cuvinte, dar ptiu Ca zidul desparte doua lumi – Lumea Imaginatiei Umane pi Lumea Fricii fata de Viitor. Tacu putin, dupa care adauga:

Etimologia cuvantului „frica" imi este de asemenea necunoscuta.

191

— Ce curios, am spus. AS putea sa ma uit §i eu? Ce Lume a Fricii o mai fi §i asta?

— Desigur, se poate. Tata ambrazura de comunicape. Satisfy-ti curiozitatea.

Ambrazura avea aspectul unei arcade joase, barata de o u§ita blindata. M-am apropiat Si am pus myna pe zavor, cu nehotarare. Baiatul imi spuse din spate:

— Nu pot sa nu te previn. Daca p se intimpla ceva acolo, va trebui sa te prezinti in fata Consiliului Central al Celor 0 Suta Patruzeci de Lumi.

Am deschis u§ita. Trosc! Buff! Uauu! Ai-i-i-i! Du-du-du-du-dul Toate cele cinci simtuti mi-au fost agresate conco-mitent. Am zarit o blonds frumoasa, cu un tatuaj indecent intre omoplap, goala, cu picioare lungi. Blonda tragea de zor din doua pistoale-automat intr-un brunet urat Si, on de cate on nimerea, in jur zburau numai stropi ro§ii. Am auzit tunetul exploziilor §i racnetele infioratoare ale mon§trilor. Am simpt putoarea de nedescris a camii neproteice arse Si putrezite. Vantul incins, starnit de o explozie nucleara inve-cinata, imi arse Eta, iar pe limbs am simpt gustul detestabil al protoplasmei impra§tiate in vazduh. Am skit inapoi Si am trantit tremurand u§ita, cat pe ce sa-mi prind capul. Aerul mi se paru dulce, lumea minunata. Blieta§ul disparuse. Am stat un timp sa-mi revin, dar apoi m-am speriat: te pome-ne§ti ca blietelul ala par§iv a dat fuga sa se planga la Con-siliul sau Central. M-am repezit la ma§inaria mea.

Amurgul timpului lipsit de spatiu se inchise din nou in jurul meu. Nu mi-am desprins insa privirile de Zidul de Fier, prea ma rodea cutiozitatea. Ca sa nu pierd timpul de pomana, am satit in viitor de-a dreptul peste un milion de ani. Dincolo de zid cre§tea spre inaltimi „o padurice" de ciuperci atomice Si m-am bucurat sand §i in zona mea aparu o lumina. Am franat §i am scos un geamat de dezamagire.

Nu departe se inalta giganticul Panteon-Refrigerator• Din cer cobora o nava stelara ruginita in forma de sfera. In

192

jur era pustlu, lanurile unduiau. Sfera ateriza §i din ea ie§i acela§i pilot imbracat intr-o salopeta bleu, iar in pragul Pan-teonului aparu fata in haine de culoare roz, plina de petele ro§ii ale decubitului. Fugira unul acre celalalt §i se luara de maini. Mi-am rotors privirile ru§inat. Pilotul bleu §i fata ro-zalie trantira cite un discurs.

Ca sa-mi mai dezmortesc picioarele, am coborat de pe maOnarie §i abia atunci am observat ca cerul deasupra zidului era neobi§nuit de limpede. Nu se mai auzeau nici bubuitwile exploziilor, nici pocnetele impu§catwilor. Am prins curaj Si m-am indreptat spre ambrazura.

De cealalta parte a zidului se intindea un camp perfect neted, despicat in doua, pans la orizont, de un §ant adanc. De partea stinga a §ancului nu se zarea tipenie de om, cam-pul era intesat de capace metalice plate, asemanatoare celor de In canalizare. In dreapta §antului, departe spre orizont, se za'reau calk' eti purtanduli caii in galop. Am observat apoi ca pe marginea §ancului sta un om, cu picioarele atarnand in gol, smead, imbracat intr-o armura metalica. La piept ii atama, legat de o curea lungs, ceva asemanator unei. mitra-liere cu teava groasa. Omul mesteca lent, scuipand la fiecare minut Si privindu-ma apatic. il priveam Si eu cu mina pe u§ita Si nu indrazneam sa-i vorbesc. Prea arata straniu. Neo-bi§nuit. Salbatic. Cine §tie ce fel de om era.

Saturandu-se sa ma tot ptiveasca, scoase de sub armura o sticla plata, smulse dopul cu dint:a, trase o du§ca buna, scuipa iara§i in sane Si spuse cu o voce ragu§ita:

— Hello! You from that side?' — Da, am raspuns. Adica,yes. — And how is it going on out therein — So-so, am spus, inchizand up in urma mea. And how

is it going on hereP

1. Salutl E§ti din partea cealalti? (n.a.). 2. Si cum e pe acolo? (n.a.). 3. A§a pi a§a. Dar pe aici cum este? (n.a.).

193

— It's 0.K, rispunse flegmatic si amuti. Dupa un timp 1-am intrebat ce invarte pe aici. La

inceput rispunse fara chef, dar dupa aceea deveni vorbaret. Se pirea ca in stinga §ancului omenirea i§i tram' ultimele zile, asuprita de roboti fioro§i. Acolo robotii devenisera mai de§tepti decat oamenii, acaparasera puterea, bucurandu-se de toate darurile vietii, in timp ce pe oameni ii varasera sub pamant instalasera linga benzile rulante, la muncA. in dreapta §antului, pe teritoriul pe care el B. pazea, oamenii fusesed inrobili de ni§te extratere§tri veniti din universul invecinat. Ace§tia luasera Si ei puterea, instaurand reguli feudale si bucurandu-se din plin de dreptul primei nopti. Traiau ace§ti extratere§tri – Si deie Domnul Si celor care le erau in gratii tot le mai pica una, alta. Iar la vreo douazeci de mile de aici, daca mergeai de-a lungul §antului, se afla o regiune unde oamenii erau exploatati de extrate-re§tri de pe Altair, ni§te viru§i rationali care infra in corpul omului obliga sa faci tot ce vor ei. Mai departe, spre vest, se afla o mare colonie a Federaftei Galactice. acolo oamenii erau asupriti, dar traiau destul de bine, pentru ca Inaltimea Sa Viceregele ii hrinea pentru taiere §i alegea dintre ei recnift pentru garda personalA a Excelentei Sale Imperatorul A-u al 3562-lea. Mai existau regiuni cucerite de paraziti rationali, plante rationale §i minerale rationale. Si, in sfar§it, dincolo de munft existau regiuni asuprite de cineva despre care deocamdata doar circulau diferite pove§ti §i pe care nici un om serios nu le putea crede...

Aici discutia noastra fu intrerupta. Pe deasupra cam-pului trecura la joasi inaltime aparate zburatoare de forma unor farfurii. Din ele, invartindu-se rostogolindu-se, se risipiri bombe. „Iar incepe", mormai individul, se culca, in-dreptarpicioarele spre locul exploziilor, in§rica mitra-

liera Si deschise focul asupra calArelilor care i§i cabrau cat In orizont. Am writ afara, am inchis u§ila Si m-am sprijinit de ea cu spatele. Un timp am ascultat §uieratul, vuietul

194

tunetul bombelor ce explodau. Pilotul in bleu §i fata in roz Inca fill terminasera dialogul pe treptele Panteonului. M-am uitat 'Inca o data, cu precautie, dincolo de u§ita: deasupra campului se umflau inceti§or globurile de foc ale exploziilor. Capacele metalice se deschideau until dupa altul, iar din sub-terane ie§eau oameni palizi Si zdrentuipi, cu fete barboase, fioroase. Purtau rangi de fier pe umeri. Calaretii in armuri sosira in galop §i-1 faceau bucati pe interlocutorul meu, hacuindu-1 cu palo§e lungi, in Limp ce el tipa Si incerca sa-i alunge cu mitraliera...

Am inchis u§ita Si am tras zavorul cu grija. M-am rotors la ma§inarie §i m-am a§ezat in §a. A§ fi vrut

sa zbor iara§i spre viitor, peste o perioada de cateva mili-oane de ani, sa pot vedea Pamantul muribund descris de Wells. Dar pentru prima oath' ceva se defects la ambreiajul ma§inariei. Am apasat pedala o data, Inca o data, apoi am lovit-o din toate puterile, ceva s-a frant, se auzi un sunet, lanurile unduitoare se zbarlira Si atunci ma simtii ca §i cum tocmai m-a§ fi trezit din somn. Stateam pe podiumul de de-monstratii din sala mica de conferinte a Institutului nostru. Toff ma priveau cu respect.

Ce s-a intamplat cu ambreiajul? am Intrebat, uitan-du-ma imprejur in cautarea ma§inariei. Aceasta dispanise. Ma intorsesem lira ea.

— N-are irnportanta! exclama Louis Sedlovoi. Va mul-tumesc foarte mult! Pur Si simplu m-ati salvat... Ce intere-sant a fost, nu-i a§a?

Sala vuia in sensul ca da, fusese interesant. — Dar eu am citit undeva despre toate astea, se auzi

vocea ;ovaielnica a unuia dintre magi§trii aflati in randul in

— Pai, bineinteles! Cum sa nu! tipa Louis Sedlovoi. Doar a fost in viitorul descris literar!

— Prea putine aventuri, comentara din spate jucatorii de „vapoare". Doar discutii...

195

— Pai, aici n-am nici o vina, spuse hotarat Sedlovoi. — Da, n-am ce zice, discutii, am spus, coborand de pe

podium. Mi-am amintit cum era sfartecat interlocutorul meu negricios Si mi se facu rau.

— Ei nu, de ce, protests un licentiat. Sunt §i lucruri interesante. Uite, ma§ina aia... Va amintiti? Pe cuatori trigo-nici... Asta, §tiii, nu-i a§a?...

— Ei? facu Pupkov-Zadni. Se pare ca a §i inceput dez-baterea. Poate are cineva intrebari pentru referent?

Licentiatul cel pisalog puse imediat o intrebare referi-toare la transmisia temporala policonducatoare (II interesa, vedep dwnneavoastra, coeficientul dilatarii volumice), iar eu am parasit in lini§te sala.

Aveam un sentiment ciudat. Totul in jur parea atat de material, stabil, plin de substanta. Treceau oameni §i auzeam cum le scartaie pantofii, simteam curentul de aer provocat de trecerea lor. Nimeni nu vorbea mult, top munceau Si erau absorbiti de ganduri, nimeni nu statea la palavre, nu declama poezii §i nu rostea cu patos cuvantari. To §tiau Ca laboratorul e una, iar tribuna §edintei sindicale Si mitingul omagial – alta. Si cand in intimpinarea mea a venit Vibe-gallo, tar§ainduli paslarii cu talpa din piele, am avut chiar un sentiment asemanator simpatiei, pentru ca individul avea in barbs resturi de fiertura adevarata de mei, pentru ca se scobea printre dinti cu un cui lung §i subtire, iar atunci cand a trecut pe langa mine nu mi-a dat buns ziva. Era un ba-daran viu, vizibil §i material, nu gesticula Si nu lua poze academice.

Am intrat la Roman, pentru ca vream nespus de mult sa povestesc cuiva aventurile mele. Roman statea cu barbia sprijinita in palms Si privea un papagal mic §i verde, care zacea intr-o cea§ca Petri, a§ezata pe o masa de laborator. Papagalul mic §i verde era mat §i avea ochii acoperiti cu o pielita albicioasa, cadaverica.

— Ce-i cu el? am intrebat.

196

— Nu ptiu, raspunse Roman. Dupa cum vezi, a murit. — De unde ai papagalul? —Si eu ma-ntreb. — Poate e artificial? am presupus. — Nu, e un papagal ca orice papagal. — Cred ca iar s-a apezat Vitka pe umclaidet. Ne-am aplecat deasupra papagalului pi am inceput sa-1

studiem cu atentie. Pe labuta neagra, chircita, se gasea un inelu§.

— „Foton", citi Roman. Si Inca nipte cifre... Nouaspre- zece zero cinci paptezeci pi trei.

— Apa, se auzi in spate o voce bine cunoscuta. Ne-am rotors pi am lust pozifta de drepti.

— Buda ziva, spuse S-Ianus, apropiindu-se de masa. Iepise pe usa laboratorului sau, aflata in spatele camerei, si arata cumva obosit pi foarte trist.

— Buns ziva, Ianus Poluektovici, am raspuns in cor, cu tot respectul posibil.

Ianus observa papagalul pi mai spuse o data: „Ape. Lua pasarea in mina pi u mangaie cu grija si tandrete motul ropu-aprins de pe cap. Spuse Incet:

— Ce-i cu tine, Fotonap? Vru sa mai spuna ceva, dar se uita la not si tacu. Stateam

si ne uitam cum papepte batrinepte in coltul indepartat al laboratorului, cum deschide upita cuptorului electric pi cum pune inauntru trupporul verde.

— Roman Petrovici, spuse. Fiji dragut si aprindeti cup-torul, va mg.

Roman se conforma. Avea o figura de parca i-ar fi vent o idee neobipnuita. S-Ianus isi pleca fruntea, statu puffin

cuptor, apoi scoase cu grija cenupa fierbinte si, deschi-zand geamul, o arunca in Vint.

— Ciudat, spuse Roman, uitandu-se in urma lui. — Ce e ciudat? am intrebat. — Totul e ciudat, spuse Roman.

197

Si mie mi se pant ciudata aparicia acestui papagal verde, mort, probabil foarte cunoscut lui Ianus Poluektovici. Ciu-data mi s-a parut si aceasta mult prea neobipnuita ceremonie funerara, cu arderea in foc si cu aruncarea cenupii in vent, dar exam atit de nerabdator sa povestesc calatoria in viitorul descris de literatura, incat asta am pi facut. Roman ma asculta foarte distrat, privind absent pi dand aiurea din cap, apoi se WO sub masa, spunand: „Continua, continua, to and", scoase de acolo copul de gunoi si incepu sa risco-leasca printre ghemotoacele de hartii si resturile de bands magnetica. Cand am terminat de povestit, ma intreba:

— Dar acest Sedlovoi n-a incercat sa calatoreasca in prezentul descris de literatura? Cred ca ar fi fost mult mai amuzant.

In limp ce ma gandeam la aceasta propunere si ma delectam cu ironia lui Roman, acesta rasturna pe jos intreg continutul copului.

— Ce s-a intamplat? am intrebat. Ti-ai pierdut lucrarea de doctorat?

— intelegi, Sapka, spuse, privindu-ma cu nipte ochi absenp, iata o intimplare minunata. Ieri am curatat cuptorul pi am gasit acolo o pana verde, arse. Am aruncat-o la cop pi astazi vad ca nu mai e

— A cui pana? am intrebat. — Vezi tu, penele verzi sunt foarte rare pe meridianele

noastre. Iar papagalul care a fost ars scum era verde. — Ce prostie. Doar ai gasit pana ieri. — Tocmai asta-i treaba, spuse Roman, adunand gunoiul

si punandu-1 la loc in cop.

198

Capitolul 3

„Poeziile sunt nefire§ti, nimeni nu vorbe§te in ver-suri, in afara de vreun prostanac, sau de vreun beadle atunci cared vine cu un cadou de Criciun, sau anunturile de crema de ghete. Niciodata sa nu to cobori pini la poezie, baiatul meu."

Charles Dickens

„Aldanul" a fost in reparafti toata noaptea. A doua zi de dimineata, cand am venit in sala electronics, inginerii, ral de atata nesomn, stateau trantift pe podea Si-linjurau apatici pe Cristobal Josevici. Il numeau scit, barbar Si hun, care se napustise asupra dberneticii. Disperarea for era atat de mare, incat au ascultat un timp pans Si sfaturile mele ;i au incercat sa mi le urmeze, dar intre limp a venit ;eful lor, Savaof Baalovici Unic, atunci m-au izgonit de linga ma-;ina. M-am retras, m-am a;ezat la biroul meu pi am inceput sa privesc cum Savaof Baalovici patrunde in miezul defec-tiunii.

Era foarte in varsta, dar robust ;i vanjos, bronzat, cu o chelie lucitoare, cu obrajii barbieriti meticulos, imbracat intr-un costurn alb, imaculat, de ;antung. Top n priveau cu adanca venerape pe acest om. Eu insumi am vazut odata cum it dojenea cu voce inceata pe Modest Matveevici, iar Modest cel Groaznic, aplecanduli lingu;itor capul, spunea: ,Am inteles, sa traift!... E vina mea. Nu se va mai in-

Savaof Baalovici emana o energie extraordinara. Fusese observat faptul ca in prezenta lui ceasurile incep sa mearga mai repede ca traiectoriile particulelor elementare, curbate din cauza campului magnetic, devin rectilinii. Nu a fost nidodata magician, in orice caz nu un magician prac-ficant. Nu trecea prin pereti, nu teleporta nidodata pe nimeni Si nu iii crea dublep, totu;i lucra extraordinar de rnult. Era peful secpei Deservirea Tehnica, cunoscator papa

cele mai mid amanunte al intregii tehnici a Institutului Si consultantul fabricii tehnomagice din Kitejgrad. In plus, se

199

Indeletnicea cu cele mai nea§teptate treburi, care nu aveau nid o legatura cu profesia lui.

Povestea viecii lui Savaof Baalovici am aflat-o nu de mult. In timpuri imemoriale, S.B. Uni fusese cel mai mare magician al globului parnantesc. Cristobal Junta Si Gian Giacomo au fost ucenicii ucenicilor lui. Cu numele lui erau descantati dracii. Cu numele lui erau sigilate recipientele cu djinni. Regele Solomon u trimisese scrisori exaltate §i con-struise temple in cinstea lui. area atotputemic. Si iata Ca pe la mijlocul secolului al §aisprezecelea devenise intr-adevar atotputemic. Rezolvand numeric ecuatia diferentiala inte-grail a Perfectiunii Supreme, enuntata de un titan Inca din perioada gladara, putea sa faca absolut once minune. Fie-care magician i§i are limitele lui. Unii nu sunt capabili sa-§i inlature parul de pe urechi. Altii stapanesc legea generaLi a lui Lomonosov-Lavoisier, in schimb sunt neputindo§i in fata celui de-al doilea principiu al termodinamicii. Al treilea grup, extrem de restrans, poate, sa spunem, sa opreasca tim-pul, dar numai in spaciul Reeman §i pe perioade foarte scurte. Savaof Baalovici era atotputernic. Putea totul 1i nu putea nimic, intrucat condicia limits a ecualiei Perfectitudi era obligativitatea ca minunea sa nu aduca daune nici unei fiinte rationale. Nici pe Pamant, nisi in alts parte a Univer-sului. Iar astfel de minuni nu puteau fi imaginate de nimeni, nid chiar de Savaof Baalovici, astfel ca S.B. Uni abandons pentru totdeauna magia Si deveni §eful sectiei Deservirea Tehnia din CANCI...

0 data cu venirea lui, inginerii prinsera spor. Mi§carile for devenira rationale, iar ironiile rautacioase disparura ca prin farmec. Mi-am scos mapa cu sarcinile zilnice Si cram gata sa ma apuc de lucru, dar chiar atunci veni la mine Stellocika, o vrajitoare foarte dragutk cu nasul in want §i ochii cenu§ii, practicanta la Vibegallo. Ma chema sa facem gazeta de perete.

Amandoi faceam parte din colegiul de redactie §i scriam poezii satirice, fabule Si texte pentru desene. In afara de asta,

200

eu desenasem artistic o cutie de scrisori pentru reclamaii, spre care zburau din toate partile scrisori inaripate. In general, pictorul gazetei de perete era tizul meu, Aleksandr Ivanovici Drozd, mecanic de aparatura cinematografica, individ care intr-un fel sau altul reu§ise sa se strecoare in Institut. Dar era specialist in titluri de articole. Redactorul-§ef al gazetei era Roman Oyra-Oyra, iar adjunctul lui era Volodea Pocikin.

— Sa§a, spuse Stellocika, privindu-ma cu ochii ei ce-nu§ii, sinceri. Sa mergem.

— Unde? am intrebat. Stiam insa uncle. — SA facem gazeta. — De ce? — Roman ne roaga insistent, pentru a Cerber a in-

ceput sa latre. Spune ca au mai ramas doar doua zile Si nu-i gata aproape nimic.

Cerber Psoevici Demin, §ef de cadre, era protectorul gazetei noastre, principalul ei cenzor §i animator.

— Asculta, am spus, hai s-o lasam pe main. — Maine nu pot eu, se impotrivi Stellocika. Maine zbor

spre Suhumi, sa-i inregistrez pe paviani. Vibegallo spune ca trebuie sa-1 inregistrez pe §eful lor, acesta fiind exemplarul cel mai responsabil... Lui Vibegallo ii e fiica sa se apropie de §ef, pentru ca ala sufera de gelozie. Hai sa mergem, Sa§a!

Am oftat, mi-am stins hartiile Si am urmat-o pe Stellocika, pentru ca singur nu sunt in stare sa compun poezii. Intot-deauna ea imi dadea prima strofa Si ideea principala, iar in poezie, dupa opinia mea, asta-i lucrul cel mai important.

— Unde lucram? am intrebat-o pe drum. La comitetul sindical?

— La comitetul sindical nu avem loc, acolo it prelu-creaza pe Alfred. Din cauza ceaiului. Roman ne da voie sa lucram la el.

— Despre ce trebuie sa scriem? Iara§i despre baie? — Si despre baie. Despre baie, despre Muntele Ple§uv.

Trebuie sa il infieram pe Homa Brut „Bandit".

201

— Printre not e Homa Bandit – un borfq de ne.im-blanzit, am spus.

— Si tu, Brutus, spuse Stellocika. — E doar o idee, am spus. Trebuie s-o dezvoltam. in laboratorul lui Roman, pe masa era intinsa gazeta de

perete: o coals mare din hartie semiciocan, curata ca o fe-cioara. Alaturi, printre borcanelele cu gua§e, pulverizatoare si notice, zacea culcat pictorul mecanicul de aparatura cinematografica Aleksandr Drozd, cu o tigara lipita de buze. Catnap ii era, ca intotdeauna, desfac-uta Si din ea se zarea burta proeminentA Si piroasa.

— Salut, am spus. — Salut, spuse Sanea. Urla muzica, iar Sanea invartea un radio portativ. — Ce aveti aici? am intrebat, strangand notitele. Nu erau prea multe. Un articol de fond: In Intampinarea

sarbotoni. Un articol al lui Cerber Psoevici, Retultatele cercetd-tilor privind stadiul de execulie a directivelor conduceni pnvind disci-plina in muncd pe perioada dintre ildrfitul primului trimestru ji inceputul celui de-al doilea trimestru. Se mai gisea articolul pro-fesorului Vibegallo Datoria noastra este datoria fa/d de goipo-&tide ortifenefti fi raionale patmnate de nos; articolul lui Volodea Pocikin De, pre confetinia unionald pe tema ma,giei electronice, o nota a unui spiridu; Cand se va remeduz Inceikina la etajul tree? Mai era Si articolul pre§edintelui comitetului cantinei, articol intitulat Nici came, nisi pefte – §ase pagini dactilografiate la un rand. Articolul incepea cu urmitoarele cuvinte: „Fosforul este necesar omului ca aerul". Se mai gasea §i articolul lui

Roman despre activitatea sectiei Probleme Inaccesibile. Pentru rubrica „Veteranii nowi" aveam articolul lui Cris-tobal Junta De la Sevilla la Granada. Anul 1547. Mai erau ci-teva scurte notice in care se criticau: lipsa ordinii necesare la casa de ajutor reciproc, dezordinea in organizarea activitatu brigizii de pompieri voluntari, admiterea jocurilor de noroc in vivariu. Erau Si cateva caricaturi. Una dintre ele it infaci§a

202

pe Homa Brut „Bandit", decazut §i cu nasul vineliu. intr-alts era luata in deradere situatia bail: era desenat un om gol, inghetat, de culoare albastra, stand sub jeturile de apa ca gheata ale unui du§.

— Ce plictiseala! am zis. Poate nu mai este nevoie de poezii?

— Este, suspina Stellocika. Am aranjat articolele in fel Si chip, tot mai famine loc fiber.

— Lasa-1 pe Sanea sa deseneze ceva pe-acolo. Ni§te spice sau n4te panselu;e inflorite. Ce zici, Sanea?

— Munciti, munciti, spuse Drozd. Eu trebuie sa scriu titlul.

— Ce sa spun, am protestat. De scris trei cuvinte acolo. — Pe fondul noptii instelate, declama impunator

Drozd. Si mai am Si o racheta. Mai sunt §i titlurile artico-lelor. Iar eu nu am mancat Inca de pranz. Nici micul dejun nu 1-am luat.

— Du-te Si mananca, 1-am sfatuit. — Nu am cu ce, spuse iritat. Am cumparat de la consig-

naie un magnetofon! In loc sa va tineft de prostii, mai bine mi-ati fi facut cateva sandvi§uri. Cu unt §i cu dulceata. Sau §i mai bine, mi-ati fi facut o bancnota de zece ruble.

Am scos o tuba §i i-am aratat-o de la distanta. — Daca scrii titlul, o prime§ti. — Fara s-o mai dau inapoi? intreba, inviorandu-se. — Nu. E cu Imprumut. — Pai, atunci totuna e, spuse. Numai ca, sa ;titi, sunt pe

moarte. Deja am spasme. — Minte, spuse Stella. Sa§a, hai sa ne a§ezam la masuta

aia Si sa scriem acum toate poeziile. Ne-am a§ezat la masuta §i-am intins caricaturile. Le-am

Privit un timp in speranta ca ne va veni vreo idee. Apoi Stella spuse:

— Astfel de oameni ca Bandit, pazea, sunt pu0 pe ;ter-Pelit.

203

— Da' ce-a furat? am intrebat. Ce, a furat ceva? — Nu, spuse Stella. S-a batut ca un huligan. Asta am

spus-o doar asa, pentru rima. lath* ne-am pus pe nteptat. in afath de „pazea, sunt

pu0 pe Sterpelit" nu-mi venea nimic in minte. — Hai sa" gandim logic, am propus. 11 avem pe Homa

Bandit. S-a imbatat. S-a batut. Ce-a mai facut? — S-a legat de fete, spuse Stella. A spart un geam. — Bun, am spus. Si altceva? — A injurat... — Ce ciudat, se auzi vocea lui Sanea Drozd. Am lucrat

cu acest Bandit in camera de proiectie. Un baiat ca toi blietii. Unul normal.

— am intrebat. — Si asta-i tot. — Pop sa-mi dai o rima la Bandit? am intrebat. — Manglit. — Asta a mai fost, am spus. $terpelit. — Atunci ce zici de-un ciomag cioplit? Un ciomag

pentru trosnit. Stella declama: — Aici, tovara§i, e Bandit. Ia ciomagul de trosnit Si

plesnqte-lpe Bandit. — Nu tine, comenta Drozd. Propaganda pedepsei cor-

porale. — Plesnit, am spus. Adica murit. — Aici, tovara§i, iata-1 pe Bandit, spuse Stella. Plesnit-au

mu§tele cand a griit. — Cu poeziile ce le-ati citit, toate mu§tele-au mierlit,

spuse Drozd. — Ai scris titlul? am intrebat. — Ntt, se fandosi Drozd. — Atunci ocupa-te de el. — Ru§inea Centrului vestit, spuse Stella, sunt betivanii

ca Bandit.

204

— Asta merge, am incuviintat. Asta o sa o scriem la sfar§it. Noteaz-o. Va fi o morals proaspata Si originalA.

— Ce-i a§a de originalA? intreba Drozd. Nu am catadicsit sa ii raspund. — Acum trebuie sa arAtarn, am continuat eu, cum a

vagabondat. Sa zicem a§a. Un notoriu betivan seamana cu-n pavian, vorba lui nu face-un ban, iata cum un gogoman a ajuns un huligan.

— Ingrozitor, spuse dezgustata Stella. Mi-am sprijinit capul in palme §i am aruncat o privire

caricatutii. Drozd tragea cu pensula pe coala de harde semi-ciocan, concentrat, cu fundul scos in afarl. Picioarele ii erau arcuite, Incorsetate in blugii extrem de stramti. Atunci imi veni ideea.

— Cu genunchii impleticiti! am exdamat. Cantecelul. — „StAtea un greiera§ cu genunchii spuse

Stella. — A§a-i, incuviinta Drozd, Ears a-§i intoarce privirile. Si

eu it §tiu. „Oaspetii au plecat pilip, cu genunchii-mpleticiti", cants el.

— Stai a§a, staff, 1-am Intrerupt. Simteam cum ma cu-prinde inspiratia. De vA bated, dracuiti, precum el o s-o sfecliti: la militie dormiti cu genunchii-mpleticiti.

— A§a mai merge, spuse Stella. — Vezi? am Intrebat. Inca douA strofe §i peste tot re-

frenul „cu genunchii-mpleticir. S-a imbatat cruet... A fugirit gagicile... Sau cam a§a ceva.

Stramic s-a mai imbatat, Incepu Stella. Nici dracu' nu-1 vrea fartat. Sparge usi, oamenii-s panditi, cu genun-chii-mpleticiti.

— Minunat! am exclamat. Noteaz-o. Si chiar le-a spart? — Le-a spart, le-a spart.

Excelent! am strigat satisfacut. Ei, acum Inca o strofa.

— Pe fete le-alearga §ovaielnic, cu genunchii-mpleticiii puternic. Acum ne trebuie §i primul rand.

205

— Munitie, am spus. Politie. Ambifte. Justitie. — Se cuibirepte, spuse Stella. Se adapostepte. Nu se

barbierepte Si nu se sapunepte. — Asta-i el, adauga Drozd. intocmai apa. A reiepit un

adevar artistic. De cand s-a nascut nu 1-a interesat nici bar-bieritul, nici scaldatul.

— Poate ne mai gandim la al doilea rand? propuse Stella. Puternic. Statornic. Harnic.

— Venetic, am spus. Genetic. — Potrivnic, interveni Drozd. Cred a am intrat in

impas. Ne-am privit mult limp in tacere, absenti, mipcand din buze. Drozd batea cu pensula in marginea ceptii cu apa.

— Cand joaca Si dantuie nevolnic, am spus intr-un sfar-pit, injury ca un pirat netrebnic. Pe fete le-alearga povaielnic, cu genunchii-mpleticiti putemic.

— Pirat... pared' e cumva... ezita Stella. — Atunci: nici dracu' de-amic nu-i este vrednic. — Asta a mai fost. — Unde?... Ah, da, intr-adevar, a mai fost. — Ca un tigru groaznic, propuse Drozd. Se auzi un racait upor pi am intors capetele. Upa labora-

torului lui Ianus Poluektovici se deschise incetipor. — Ia to uital exclama Drozd mirat, incremenind cu

pensula in mans. Prin crapatura upii apiru un papagal micu;, verde, cu un

ciuf ropu. — Ce papagal micut! exclama Drozd. Papagal! Pui-pui-

pui... incepu sa mite din degete, ca pi cum ar fi faramicat nipte pain. Papagalul ne privea cu un singur ochi. Apoi deschise ciocul lui negru Si curbat, precum nasul lui Roman, Si striga cu glas ragupit:

— R-reactor! R-reactor! Tr-rebuie sa r-rezistarn! — Ce dry-a-agut! exclama Stella. Sanea, prinde-1! Drozd se urni spre papagal, dar se opri brusc. — Probabil ca mupca, se sperie el. Ia uite ce cioc are.

206

Papagalul se desprinse de podea, batu din aripi Si zbura stangaci prin camera. Il urmiream cu uimire. Semana foarte mult cu acela de ieri. Un frate gearnan. Ce multi papagali, m-am Bandit.

Drozd flutura din pensula. — Daca di cu ciocul? insinua el. Papagalul se a§eza pe bratul balantei de laborator, se

scutura, i§i cauta echilibrul Si pronunta dar: — Pr-roxima Centaur-ri! R-rubidiu! R-rubidiu! Se umfla apoi in pene, i§i trase capul intre aripi Si inchise

ochii. Aveam impresia ca tremura. Stella crea urgent o bucata de pain cu gem, rupse o bucatica Si i-o puse sub cioc. Papagalul nu reactions. Tremura in mod evident Si talerele balantei zdrkigineau inceti§or.

— Cred ca e bolnav, spuse Drozd. Lua absent sandvipl din. mai"' Stellei §i incepu sa manance.

— Bileti, am remarcat eu, a mai vazut cineva papagali in Institut p'ina acum?

Stella nega, dared din cap. Drozd ridica din umeri. — Cam multi papagali in ultima vreme, am spus. ieri

la fel... — Probabil ca Ianus face experience cu papagali, presu-

puse Stella. Antigravitatie sau ceva asemanator... Up de in condor se deschise §i intrara Roman Oyra-

Oyra, Vitka Komeev, Edik Amperian Volodea Pocikin. In camera zgomotul se inteci. Korneev, proaspat odihnit, foarte vioi, incepu sa rasfoiasca notitele noastre Si sa fad observaiii ironice, zgomotoase, asupra stilului. Voinicul Volodea Pocikin, adjunctul redactoruluilef, responsabil in Principal cu obligati& politiene§ti, it in§fica pe Drozd de ceafa groasa, Ii indoi pe jumatate Si it vari cu nasul in gazeta, intreband: „Unde-i titlul? Unde-i titlul, Drozdillo?" Roman ceni sa vada poeziile scrise, iar Edik, neavand nimic in c°113-nn cu gazetir' ia, se indrepta spre dulap §i incepu sa mute diferite aparate. Pe nea§teptate papagalul izbucni: ,,Over-rsun! Over-rsunl", Si toti incremenira.

207

Roman privea fix papagalul. Pe fata lui aparu o expresie mai veche, de parca tocmai i-ar fi vent o idee nastrupnica. Volodea Pocikin it abandons pe Drozd Si se mire cu voce tare: „Ia to uita, un papagal!" Mitocanul Komeev intinse imediat mina sa inhate papagalul de mijlocul corpului, dar pasarea se smuci Korneev abia mai reupi sa-1 prinda de coada.

— Lase-1, Vitka, pips Stella, infuriate. Ce-s apucaturile astea, sa chinuiepti pasarea?

Papagalul tipa. Top se Ingramadisera in jurul lui. Kor-neev it linea ca pe un porumbel, Stella u mingaia ciuful, iar Drozd u rasfira tandru penele cozii. Roman se uita la mine.

— Curios, spuse el. Nu-i apa? — De unde a aparut aici, Sap? ma intreba politicos

Edik. Am schitat un gest cu capul, aratand laboratorul lui Ianus.

— Ce nevoie are Ianus de papagal? intreba Edik. — Pe mine ma intrebi? am spus. — Nu, e o intrebare retorica, preciza cu seriozitate

Edik. — Ce nevoie are Ianus de doi papagali? am Intrebat. — Sau trei, adiuga incet Roman. Korneev se intoarse spre noi. - Unde mai sunt Si altii? intreba el, privind in jur cu

interes. Papagalul pe care it Linea in mina se zbatea ince-tipor, incercand sa-lciupeasca de deget.

—

Lase-1 in pace, am spus. Nu vezi ca e bolnav? Komeev it impinse pe Drozd pi apezi din nou papagalul

pe balanta. Papagalul se infoie pi isi desfacu aripile. —

Lase-1 in plata Domnului, spuse Roman. Ne-om

descurca noi mai tarziu. Unde sunt poeziile? Stella turui tot ce reupisem sa compunem. Roman iii

freci gar' iditor barbia, Volodea Pocikin necheza nenatural, iar Komeev ordona:

- Impupcati. Cu un automat. De mare calibru. 0 sa invatati vreodata sa scrieti poezii?

208

— Ia scrie-le singer, am raspuns — Nu pot sa scriu poezii, protests Korneev. Eu nu am

caracterul lui Pu§kin. Eu am caracterul lui Belinski. — Tu ai caracterul unui cadavru. — Pardon! sari Vitka. Doresc ca in gazeta de perete sa

existe o rubrica de critics literara. Vreau sa scriu articole de critics literara. Praf va fac pe toti! inca n-am uitat creatia voastra maiastra despre casele de odihna.

— Care-i aia? intreba Korneev recita — „Vreau sa construiesc o vila. Unde? Ce dilernal Doar

comitetul de sindicat, n-are Inca nici un rezultat.". A fost, recunoa§teti?

— Ei, ce &Ali spun, am zis. Rana §i Pu§kin a avut poezii proaste. Nici in crestomaliile §colare nu le publica in intre-gime.

— Asta o §tiu §i eu, spuse Drozd. Roman se intoarse spre el. — 0 sa avem sau nu un titlu astazi? — 0 sa avem, spuse Drozd. Deja am desenat litera „C". — Care „C"? Ce legatura are „C"-ul? — Da' ce, nu trebuia? — Ah, Imi vine sa mor, spuse Roman. Ziarul se nume§te

„Pentru magia avansata". Arata-tni macar un „C" aici! Drozd i§i mi§ca buzele, uitandu-se in acela§i timp la

perete. — Cum vine asta? spuse Intr-un sfar§it. De unde am

luat „C"-ul? Ca doar era §i o litera „C"! Roman se infurie Si u ordona lui Pocikin sa ii goneasca

pe toti la locurile lor. Eu Si Stella am nimerit sub comanda lui Korneev. Drozd incepu, tremurand, sa modifice „C"-ul intr-un „P" stilizat. Edik Amperian incerca sa dispara cu un psihoelectrometru, dar a fost prins, legat §i condamnat sa repare pulverizatorul necesar desenarii cerului Instelat. Apoi veni randul lui insu§i Pocikin. Roman ii ordona sa transcrie

209

notitele la marina de scris §i sa corecteze concomitent stilul §i ortografia. Roman insu§i incepu iar sa umble prin labo-rator, uitindu-se la top peste umar.

Un timp total a mers struna. Am reu§it sa compunem §i sa aruncam la cos o serie de variante pe tema baii: „La noi, §i in cads, §i-n ptivata, curge apa inghetata", „Gine vrea curat sa fie, du§ul bocna nu-1 imbie", „Zeci de suflete din Institut un dun fierbinte ar fi facut" ni a§a mai departe. Komeev ne injura cu neru§inare, ca un adevarat critic literar. „invatati de la Punkin! ne sfatuia. Sau macar de la Pocikin. Alatwi de voi sta un adevarat geniu, iar voi nici macar nu sunteti in stare sa-1 imitati... «Uite cum gone§te-un ZIL pe drum, ma voi sfarima de el acum...». cata forfa fizica se ascunde in aceste rinduri! Cita limpezime a simcurilorl" Ii raspundeam §i noi cu injuraturi stangace. Sanea Drozd ajunse la litera „t" din cuvintul „avansata". Edik repara pulverizatorul §i-1 proba pe conspectele lui Roman. Volodea Pocikin cauta litera 4" la marina de scris, blestemind intruna. Totul de-curgea firesc. Apoi Roman spuse dintr-o data:

— Sara, uita-te aici. M-am uitat. Papagalul zacea sub balanta, cu labutele

chircite, ochii ii erau acoperiti cu o pielita albicioasa, iar ciuful i se pleo§tise.

— A murit, spuse Drozd cu mils. Ne-am adunat Lira* in jurul papagalului. N-aveam in

minte nici un gand anume, iar daca-1 aveam, poate doar in subcon§tient. Cert este ca am intins mina §i am luat papa-galul, cercetindu-i labutele. Roman ma intreba imediat:

— Este? — Este, am raspuns. Pe labuta neagra, chircita, se gasea un inelu§ din metal

alb, iar pe el fusese gravat: „Foton" si cifrele „190573". M-am uitat pierdut in Roman. Probabil ca aratam amindoi cam ciudat, pentru ca imediat Komeev ne indemna:

— Ia hai, povestiti-ne tot ce §tift.

210

— Le povestim? intreba Roman. — Ce aiureala, am spus. Probabil ca sunt ni§te scama-

torii. Sigur sunt ni§te dubleti. Roman cerceta Inca o data trup§orul cu multa atentie. — Nu, ma contrazise. Tocmai aici este problema. Asta

nu e un dublet. Este acela§i, cel mai adevarat original. —Ia da sa vad, se bags Korneev. Toti trei, el impreuna cu Volodea Pocikin §i Edik, cer-

cetara cat se poate de minutios papagalul §i anuntara intr-un glas ca nu este un dublet §i ca ei nu inteleg de ce asta ne mica atat. „SA luam, de pilda, cazul meu, spuse Korneev. Nici eu nu stint un dublet. Asta de ce nu va mai mira?".

Atunci Roman o privi pe Stella, moarta de curiozitate, it privi pe Volodea Pocikin cum statea cu gura cascata, se uita la Vitka, la zambetul lui batjocoritor, §i atunci le povesti totul: cum gasise alaltaieri o pans verde in cuptorul electric §i cum o aruncase la co§ul de gunoi, cum Teri n-o mai gasise in cos, dar cum in schimb gasise pe masa (pe aceasta masa) un papagal mort, o copie identica a papagalului de fata. Nici copia nu era un dublet. Povesti cum Ianus recunoscuse papagalul §i, facandu-i-se mill de el, it arsese in cuptorul electric mai sus mentionat, iar cenu§a, nu se §tie de ce, o aruncase afara pe ferestruica.

Un timp nimeni nu scoase o vorba. Drozd ridica din tuneri, prea putin interesat de povestirea lui Roman. Pe fata lui se vedea clay Ca nu pricepe de ce s-a iscat o asemenea harnialaie, ca doar in aceasta cladire se petrec chestiuni mult mai serioase. Stellocika parea §i ea dezamagita. Dar cei trei magi§tri intelesera totul foarte bine, iar pe fizionomiile for se putea lesne observa protestul. Korneev porni decis:

Mincift. Si Inca prost. — Nu poate fi acela§i papagal, protests manierat Edik.

Probabil ca ati gre§it. — Ba este acela0, am spus. Verde §i cu inelu§. — Foton? intreba Volodea Pocikin cu o voce de pro-

curor.

211

— Foton. Ianus ii spunea Fotona§. — Dar cifrele? intreba Volodea. — Si cifrele. — Cifrele-s tot alea? intreba amenintator Komeev. — Cred Ca sunt acelea§i, am spus nehotarat, uitandu-ma

la Roman. — Da' nu pop fi mai precis? insists Komeev Si acoperi

papagalul cu laba lui ro§ie. Ia zi, ce numar e aici? — Nouisprezece... am spus. Aa-a... zero doi, nu a§a?

Saizeci Si trei. Komeev se uita sub palms. — Minti, spuse acesta. Da' tu? se adresa lui Roman. — Nu mai tin minte, sptise calm Roman. Am impresia

ca nu zero trei, ci zero cinci. — Nu, am spus. Totu§i era zero §ase. imi amintesc ca

parca era o bucla acolo. — 0 bucla, spuse dispretuitor Pocikin. Holm§ilorl Pin-

kertonilorl S-au saturat de legea cauzalitafti... Komeev i§i vari mainile in buzunare. — In afara de asta, spuse el. Nu mai insist asupra

faptului Ca mintiti. Le-ati incurcat, bai. TO papagalii-s verzi, multi au inele, iar perechea in cauza este din seria „Foton". Aveti mintea compostata. De altfel, ca toti poefti Si redac-totii gazetelor de perete proaste.

— Compostata? intreba Roman. — Ca o rizatoare. — Ca o razatoare? repeta Roman, zambind ciudat. — 0 razatoare dezmembrata, explica Komeev. Rugi-

nita. Si ca o plasa. Cu gauroaie. Atunci Roman, zambind la fel de straniu, scoase din

buzunarul de la piept o agenda §i o rasfoi. — Deci a§a... spuse el, cu gauroaie Si ruginita. Ia sa

vedem... Noua'sprezece zero cinci §aptezeci Si trei, citi el. Magi§trii se napustira spre papagal §i se ciocnira cap in

cap cu un trosnet uscat.

212

— Noo§pe zero cinci §aptq'trei, spuse Komeev cu o voce stinsa.

A fost ceva de mare efect. Stella scoase un u§or tipat de placere.

— E, nu ma-nnebunipt, se bags §i Drozd, fara sa-§i is privirile de pe titlul gazetei. S-a intamplat o data sa-mi iasa §i Ink numarul la biletul de loterie §i imediat am dat fuga la CEC sa-mi iau automobilul. Dar s-a dovedit apoi ca...

— De ce notat numarul? intreba Komeev, uitandu- se cu ochii mijift la Roman. Asa ti-e obiceiul? Iii notezi toate numerele? Poate notat §i seria ceasului?

— Minunat! exclama Pocikin. Bravo, Vitka! Ai nimerit in plin. Ce nt§ine, Roman! De ce ai otravit papagalul? cata cruzime!

— Idiotilor! se infurie Roman. Ce sunt eu, Vibegallo? Komeev sari la el §i ii cerceta urechile. — Ia mai du-te dracului! it injury Roman. Sara, admira-i! — Mai, baie i, i-am dojenit eu, cine credeti ca face Blu-

me de-astea? Drept cine ne luati? — Pai, §i ce sa facem? intreba Komeev. Careva minte.

Ori voi, on legile naturii. Eu cred in legile naturii. Toate celelalte se schimba.

Totu§i, se descuraja repede, se a§eza intr-un colt §i cazu pe ganduri. Sanea Drozd i§i vedea lini§tit de treaba. Stella ne ptivea pe top, la rand, cu ochii speriati. Volodea Pocikin scria ceva in ritm alert §i taia ni§te formule. Edik incepu primul:

— Chiar daca nu se incalca nici un fel de legi, porni el sa rationeze, ratnane la fel de stranie aparitia nea§teptata a acestor papagali, in aceea§i camera, §i mortalitatea dubioasa in randurile lor. de fapt nici nu ma mir Area tare, pentru

aici avem de-a face cu Ianus Poluektovici. Nu aveti im-presia ca insu§i Ianus Poluektovici este o persoana foarte ciuciati?

— Ba da, am spus.

213

— eu cred asta, spuse Edik. De fapt, cu ce se ocupA el, Roman?

— Depinde care dintre Ianusi. S-Ianus se ocupa de relatia dintre spatiile paralele.

— Hm, flcu Edik. Asta nu ne ajuta cu nimic. — Din pacate, spuse Roman. Si eu ma tot gandesc ce

legatura poate fi intre papagali Ianus zau ca nu-mi trece nimic prin minte.

— Dar e un om ciudat? intreba Edik. — Da, flea indoiala. Si ne gandim numai la faptul ca

sunt doi Si totu§i e unul singur. Ne-am obi§nuit atat de mult cu situatia asta, incat nici nu ne mai ganditn la ea...

— Asta am vrut sa spun §i eu. Vorbim rar despre Ianus, it respectim prea mult. $i totu§i cu siguranta fiecare dintre not a observat la el cel pulin o ciuda;enie.

— Ciudatenia numarul unu, am spus. Dragostea pentru papagalii muribunzi.

— Fie §i asta, accepts Edik. Altceva? — Barfitorilor, interveni Drozd cu demnitate. Uite,

candva i-am cerut sa ma imprumute. — Da? spuse Edik. — ~Si m-a impnunutat, spuse Drozd. $i am uitat cu cat

m-a imprumutat. Iar acum nu §tiu ce sa fac. Tacu. Edik a§tepta cateva clipe continuarea, dupa care

spuse: — Stiff ca, de fiecare data cand am lucrat cu el noaptea,

pleca undeva, exact la miezul §i se intorcea dupa cinci minute, §i de fiecare data am avut impresia ca, intr-un anume fel, incearca sa afle de la mine cu ce ne ocupaseram cat fusese plecat.

— intr-adevar, a§a este, confirms Roman. asta

foarte bine. De mult timp am observat ca exact la miezul no/4u i§i pierde complet memoria. el i§i cunoa§te perfect acest defect. De cateva on cerut chiar scuze, spunand ca este ceva reflex, legat de consecintele unei contuzii puternice.

214

— Memoria lui nu-i buna de nimic, spuse Volodea Pocikin. Mototoli foaia plina de calcule Si o arunca sub masa. Tot timpul ma intreaba dad ne-am vazut sau 1111 ieri.

— Si despre ce am discutat, daca ne-am mai vazut, am adaugat.

— Memorie, memorie, mormai nerabdator Komeev. Ce are a face aici memoria? Sunt destui gagii cu memoria proasta... Nu, alta-i socoteala. Ce legatura are el cu spatiile paralele?...

— intii sa reztunam faptele, spuse Edik. — Papagali, papagali, papagali, continua Vitka. Poate ca

sunt totu§i dubleti? — Nu, spuse Volodea Pocikin. Am facut toate calculele.

Conform tuturor normelor, nu e un dublet. — La fiecare miez de noapte, spuse Roman, merge in

acest laborator al sau Si se inchide acolo pentru citeva mi-nute. Odata a fugit intr-acolo alit de grabit, incit nu a mai avut Limp sa inchida

— intreba moarta de curiozitate Stella. — Nimic. S-a a§ezat in fotoliu, a stat puffin §i s-a rotors

inapoi din laborator. imediat m-a intrebat daca nu discu-tasem despre ceva important.

— Eu m-am carat, spuse Korneev, ridicandu-se. — eu, spuse Edik. Acum avem seminar. — eu, spuse Volodea Pocikin. — Nu, se impotrivi Roman. Tu ai sa ramai sa bap la

marina. Te numesc §ef. Tu, Stellocika, o sa scrii poezii im-preuna cu Sa§a. Iar eu plec. Ma intorc diseara, iar pina atunci sa fie gata gazeta.

Au plecat, iar not am camas sa terminam gazeta de perete. ta inceput am incercat sa mai nascocim cite ceva, dar in scurt timp am obosit §i am inteles ca nu mai suntem in stare de nimic. Atunci am scris un mic poem despre papagalul inuribund.

Cand se intoarse Roman, gazeta era gata, Drozd zacea cukat pe masa §i infuleca sandvi§uri, iar Pocikin ne explica,

215

mie pi Stellei, de ce intamplarea cu papagalul nu putea fi posibila.

— Bravo, ne Liu& Roman. 0 gazeta minunata. Si ce titlul Ce bold instelata nemarginita! Si cat de pupne gre-peli... Dar unde-i papagalul?

Papagalul zacea culcat intr-o ceapca Petri, in aceeapi ceapca pi in acelapi loc unde it vazuseram Teri eu pi cu Ro-man. Chiar mi se tale respirapa.

— Cine 1-a pus aici? intreba Roman. — Eu, spuse Drozd. Si ce daca? — Nu, nimic, spuse Roman. Lass-1 sa stea acolo. Nu-i

apa, Sapa? Am dat afirmativ din cap. — Sa vedem ce se va mai intampla maine cu el, spuse

Roman.

Capitolul 4

„Aceasta biata pasare, batrana Si nevinovata, injury cat o mie de draci, dar nu intelege ce spune."

R.L. Stevenson

Cu toate acestea, a doua zi, chiar de dimineata, am fost nevoit si ma ocup de indatoririle mele directe. „Aldanul" era reparat, gata de lupti, iar dupa ce am dejunat pi am venit in sala electronics, langa 110 se formase deja un inic sir de dublep cu foile pe care erau inscrise problemele de calculat. Am inceput prin a ma razbuna pe. dubletul lui Cristobal Junta, gonindu-1 pi scriindu-i pe foaie ca nu pot descifra scrisul. (Scrisul lui Cristobal Junta era intr-adevar aproape ilizibil; Junta scria in rusa cu litere gotice.) Dubletul lui Fiodor Simeonovici a adus un program compus de insupi Fiodor Simeonovici. Era primul program pe care Fiodor Simeonovici it compunea fara sfaturile, sugestiile §i indica-

Pile mele. Am examinat cu atentie programul pi am constatat

216

cu placere ca" fusese facut fad greFli importante, econo-micos §i nu lipsit de o oarecare finete. Am corectat unele greFli neinseranate Si 1-am trimis fetelor mele. Apoi am observat ca la rand se chinuie§te, speriat Si palid, contabilul fabricii de pe§te. Ii era flick párea stingherit, a§a ca 1-am primit imediat.

— E cam neplacut tot*, mormai, uitandu-se infricopt cu coada ochiului spre dubleti. Uite, tovar4ii weapta Si au venit mai devreme decat mine...

— Nu-i nimic, astea nu sunt tovar*1-am — Atunci, cetateni... — Nici cetateni. Contabilul se albi tot Si, aplecandu-se spre mine, imi

spuse in ;oapta, cu rasuflarea intretaiata: — Chiar ca ma uit §i eu... 4tia nici nu clipesc... Iar ala

in albastru, am impresia ca" nici nu respira... Terminasem jumatate din cei de la rand, cand ma suns

Roman. — Sa§a? — Da. — A disparut papagalul. — Cum adica a disparut? — Uite a§a. — L-a aruncat femeia de serviciu? — Am intrebat-o. Nu numai ca nu 1-a anutcat, dar nici

nu 1-a vazut. — Poate §i-au facut de cap spiriduOi? — In laboratorul directorului? Put:in probabil. — Mda, am mormait. Poate ca insu§i Janus? — Janus Inca nu a venit. Si se pare a Inca nu s-a intors

de la Moscova. — Si-atunci ce sa intelegem din toate astea? am intrebat. — Nu §tiu. Sa vedem. Am tacut amandoi. — Ma mai suni? am intrebat. Dad apare ceva inte-

tesant...

217

— Bineinteles. Neaparat. Salut, prietene. Mi-am impus sa nu ma mai gandesc la acest papagal, in

fond ce treaba am eu cu el. Am dat drumul tuturor duble-tilor, am verificat toate programele Si m-am ocupat de o problema ticaloasa, care ma chinuia de multa vreme. imi fusese data de absoluti§ti. intai le-am spus ca problema nu are nici un sens, ca de altfel majoritatea problemelor lor, ce sa mai vorbim de rezolvare. Apoi m-am sfatuit totu§i cu Junta, care descalce§te cu multa finete astfel de chestiuni, iar el mi-a dat cateva sfaturi incurajatoare. De nenumarate on am inceput-o Si am abandonat-o, §i iata ca astazi am biru-it-o. A igit foarte elegant.

numai ce o terminasem §i ma lasasem fericit pe spatarul scaunului, privind de la distanta rezolvarea, ca intra Junta, negru de mane. Privindu-mi picioarele, ma intreba cu o voce seaca Si neplacuta de cand am inceput sa nu-i mai inteleg scrisul. Asta aduce foarte mult a sabotaj, imi comu-MCA el.

L-am privit ingaduitor. — Cristobal Josevici, am spus. Pans la mina am rezol-

vat-o. Ali avut perfecta dreptate. Spatiul vrajitoresc se poate infa§ura, intr-adevar, pe oricare dintre cele patru variabile.

in fine, ridica ochii Si se uita la mine. Probabil ca aratam foarte fericit, pentru CA se inmuie Si mormai:

— Permiteti-mi Si mie sa ma uit I-am dat foile, s-a a§ezat alaturi de mine §i am reluat

amandoi problema de la cap la cap, savurand Inca o data doua transformiri extrem de rafinate, una sugerata de el, cealalta gasita de mine.

— Nu avem capete proaste, Alexandro, spuse in cele din urma Junta. Avem gandire de artist. Ce ziceti?

— Bravo noua, am spus cu sinceritate. — Si eu zic la fel, spuse. 0 vom publica. NimOnui nu

va fi ru§ine sa publice asta. Aici nu este vorba nici despre galo§ii-autostop, nici despre pantalonii invizibili.

218

Ne-am binedispus cu totul §i am pornit sa rezolvirn noua problems a lui Junta Si foarte curind acesta spuse ca Si

in trecut se considerase uneori cam prea sonat, iar de faptul ca eu sunt un ignorant in ale matematicii se convinsese inca de la prima intalnire. Am fost de acord cu el §i am apreciat ca ar cam fi timpul sa iasa la pensie, iar mie sa mi se faca vint din Institut, la incircat de bu§teni, ca de altceva nu sunt capabil. Ma contrazise. Remarca faptul ca nici nu poate fi vorba de vreo pensie, ca el trebuia folosit doar la impra§- tiat gunoiul de grajd pe camp, iar eu nu trebuia sa fiu lasat cu nici un chip la mai puffin de un kilometru de exploatarea forestiera, unde este totu0 necesar un oarecare nivel inte-lectual, mult prea ridicat pentru mine, Si ca trebuia sa fiu numit ucenic de ajutor de vidanjor in convoaiele de carute folosite la asanarea baracilor de holerici. Stateam, sprijinin-du-ne capetele in miini, ne delectam cu sugestii umili-toare, cind in sala infra Fiodor Simeonovici. Din cite am inteles, ardea de nerabdare sa-mi cunoasca parerea despre programul conceput de el.

— Programul! zimbi amar Junta. Nu ti-am vazut progra-mul, Fiodor, dar sunt incredintat ca este genial, in compa-rape cu acest... Ii intinse dezgustat lui Fiodor Simeonovici foaia cu propria problems, Orland hartia cu doua degete. Pof-tim admira, uite un exemplu de nulitate §i mediocritate.

— Dra-dragii mei, spuse Fiodor Simeonovici nedumerit, in Limp ce descifra scrisul. Da-dar asta-i pro-problema lui Ben Be-betzalel. Ca-cagliostro doar a dovedit a nu are re-re-zolvare.

— §i not ca nu este rezolvabila, spuse Junta, zbir- lindu-se imediat. vrem sa aflam cum putem sa o rezolvam.

— Ce ciudat ra-rationezi, Cri-cristo... Cu-cum sa cauti o re-rezolvare daca ea n-nu exists? E un non-nonsens...

— Scuza-ma, Fiodor, dar cred ca to e§ti cel care ra-tionezi intr-un mod foarte ciudat. Nonsens este sa caul. o

219

rezolvare cand ea exists de fapt. intrebarea e ce facem cu o problems care nu are rezolvare. Asta este o chestiune de ptincipiu, esentiala, care, dupa cum vad, Si asta spre regretul meu, nu iti este accesibila, deoarece e§ti un practidan. Pro-babil ca mi-am batut gura de pomana cu tine pe tema asta.

Tonul lui Cristobal Junta era extrem de jignitor §i Fio-dor Simeonovici se supara.

— U-uite ce e, mai dra-dragutule, spuse. Eu nu po-pot sa discut cu pe acest ton in fa-fata acestui tanar.- M-ma uime§ti. Nu este pe-pedagogic. Daca vrei sa co-conti-

binevoie§te sa cu mine pe co-condor. — Fie, raspunse Junta, sarind ca un arc Si prinzand in

grabs, linga §old, minerul unei sabii inexistente. Au ie§it din sala, afi§and atitudini afectate ridicanduli

mandri capetele, fad sa se priveasca unul pe ce151alt. Fetele incepura sa chicoteasca. Nici eu nu prea m-am speriat. M-am a§ezat, prinzandu-mi capul intre maini privind foaia lasata pe masa, un Limp am auzit dinspre condor cum rasuna vocea puternica, de bas,. a lui Fiodor Simeo-novici, intrerupta uneori de exclamatiile sea, infuriate, ale lui Cristobal Josevici. Apoi Fiodor Simeonovici urla: „Bine-voiti sa treceti in ca-cabinetul meu!" „Fie!" scra§ni Junta. Deja se adresau unul altuia cu „dumneavoastra". Vocile se indepartara. „Duel! Duel!" ciripira fetele. Junta avea faima unui mare bretailleur Si batau§. Se spunea ca isi aduce adversarul in laboratorul sau §i ii ofera spre alegere sabii, spade sau halebarde, dupa care incepe a la Jean Marais sa sara pe mese Si sa darame dulapurile. Nu aveam insa de ce ne teme pentru Fiodor Simeonovici. Era evident ca vor tacea posomorati in cabinetul lui, pret de o jtunatate de ors, fiecare la un alt capat al mesei, apoi Fiodor Simeonovici va ofta din greu, va deschide barulecul §i va umple doua paharele cu elixirul Beatitudinii. Junta va adulmeca aerul, isu

va rasuci mustata Si va bea. Fiodor Simeonovici va urnple din nou paharelele Si va striga in laborator: „Castraveciori proaspetil"

220

intre Limp suns Roman §i cu o voce stranie ma rugs sa vin de urgency sus, la el. Am fugit intr-acolo.

In laborator se aflau Roman, Vitka Si Edik. In afara de ei, in laborator mai era §i papagalul verde. Viu. Ca §i ieri, statea pe bratul balantei, privindu-ne pe rand cand cu un ochi, cand cu celalalt, i§i ciugulea penele §i se simtea, pro-babil, foarte bine. In schimb, savantii nu aratau prea bine. Roman statea abatut, aplecat deasupra papagalului, §i din cand in cand suspina convulsiv. Edik, palid, i§i masa incet timplele, avand intiparita pe fata suferinta, de parca 1-ar fi chinuit migrenele. Iar Vitka se clatina in virful scaunului, precum un blietel care se joaca de-a calutul, Si mormaia ceva nedeslu§it, holbind ochii febril.

— E acela§i? am intrebat cu o voce stinsa. — Acela§i, raspunse Roman. — Foton? Nici eu nu ma simteam prea bine. — Foton. — Coincide Si numarul? Roman nu raspunse. Edik spuse cu o voce de om bolnav: — Daca am fi §tiut cite pene au papagalii in coada, am

fi putut sa i le numari'm, tinind cont de pana care s-a pier-dut alaltaieri.

— Vreti sa dau fuga dupl. Brehm!? am propus. — Unde-i defunctul? intreba Roman. Tata de unde tre-

buie sa incepem! Auzili, detectivilor, unde-i mortul? — Mor-rt! fipa papagalul. Cer-remonie! Mor-rt peste

bor-rd! R-ru-bidiu! — Dracu' §tie ce vorbe§te, spuse cu patima Roman. — Mort peste bord, asta-i o expresie tipic piratereasca,

explica Edik. — Dar rubidiu? — R-rubidiu! R-rezer-rve! Ur-ria§e! spuse papagalul. — Rezervele de rubidiu sunt uria§e, traduse Edik. Inte-

resant, unde?

1. Brehm, Alfred Edmund (1829-1884), zoolog german. Opera sa cea mai importanta este Viaia animalelor (1863-1869, 6 vol.) (n. tr.).

M-am aplecat Si am inceput sa cercetez inelu§ul. — Poate totu§i nu-i acela§i? — Si atunci unde-i ala? intreba Roman. — Asta-i cu totul aka problems, am spus. E totu§i mai

simplu de explicat. — Explica! — A§teapta, am spus. Hai mai intai sa rezolvam pro-

blema asta: este acela§i sau nu este acela§i? — Cred ca este acela§i, spuse Elk. — Iar eu nu cred ca este acela§i, am zis. Uite, aid este o

zgarietura pe inelu§, unde e cifra trei... — Tr-rei! rosti papagalul. Tr-rei! Vitka tresari brusc. — Am o idee, spuse. — Care? — Interogare asociativa. — Cum aclica? — Putintica rabdare. Staff jos, tined-va gura Si nu VA

amestecati. Roman, ai un magnetofon? — Am un dictafon. — Da-1 incoa'. Dar mucles! il fac eu sa ciripeasca ime-

diat, bestia. 0 sa-mi spuna totul. Vitka i§i trase scaunul, se a§eza cu dictafonul in mans

alaturi de papagal, se bosumfla, se uita cu un ochi la papagal Si urla:

— R-rubidiu! Papagalul tresari Si era gata-gata sa cads de pe balanta.

Mild din aripi pentru a-§i mentine echilibrul, pasarea fa's-punse:

— R-rezer-rve! Cr-raterul R-ricci! Am schimbat priviri intre noi. — R-rezer-rve! urla Vitka. — Ur-ria§e! Mor-rmane! Mor-rmane! R-ricci ar-re dr-rep-

tate! R-ricci ar-re dr-reptate! R-roboti! R-roboti! — Robotil

— Cr-rah! Ar-rdel Atmosfer-ra ar-rde! Afar-ri! Dr-ram-ba, afar-fa!

— Dramba! — R-rubidiu! R-rezervel — Rubidiu! — R-rezer-rve! Cr-raterul R-ricci! — inchidere, spuse Roman. Cerc. — Stai, stai, mormai Vitka. Acum... — incearca ceva din alt domeniu, it sfatui Edik. — Janus! spu-se Vitka. Papagalul deschise ciocul §i stranuta. — Ia-nus, reped sever Vitka. Papagalul se uita ganditor

pe fereastra. — Lipse§te litera „r", am spus. — Poftim, spuse Vitka. Ia sa vedem... Nevstr-ruev! — Tr-rec pe r-receptiel spuse papagalul. Vr-rajitorl

Vr-rajitor! Vor-rbe§te Ar-ripa! Vor-rbe§te Ar-ripa! — Asta nu mai este un papagal de pirat, spuse Edik. — Mai intreabI-1 de mort, am propus. — Mort, spuse Vitka Para chef. — Cer-remonia inrnor-rmantarii! Gr-rants tempor-rala!

Cuvantar-rel Cuvantar-re! Palavr-re! Lucr-racil Lucr-rap! — Ce stapani curio§i a avut, se mira Roman. Ce-i de

facut? — Vitea, spuse Edik. Cred ca are o terminologie cos-

mica. Incearea ceva mai simplu, obi§nuit. —

Bombs cu hidrogen, spuse Vitka.

Papagalul inclina capul §i i§i curata abuta cu ciocul. — Tren! spuse Vitka. Papagalul tacea. — Da, nu tine figura, spuse Roman. — Ah, diavole, spuse Vitka. Nu reu§esc aduc

aminte nici un cuvant obi§nuit care sa aiba litera „r". Scaun, masa, tavan... Divan... Oho! Telepor-rtatorr!

Papagalul se uita cu un ochi la Vitka.

223

— Kor-rneev, to r-rog! — Ce? facu Vitka. Vedeam pentru prima data cum Vitka

se pierde. — Kor-rneev badar-ran! Badar-ran! Muncitor-r gr-ro-

zav! Pr-rost rar-risim! Fr-rumos! Am inceput sa chicotim. Vitka se uita la not Si spuse

razbunator: — Oyr-ra-Oyr-ra! — Batr-ran, batr-ran! raspunse pregatit papagalul. Bucu-

r-ros! A tabar-rat! — Ceva nu se potrive§te, spuse Roman. — De ce nu? spuse Vitka. Ba e chiar foarte...

valov! — Pr-roiect pr-rimitiv! Pr-rimitiv! Pr-rimitiv! Tr-nidi-

torr! — Fratilor, asta ne §tie pe toji, spuse Edik. — Fr-rap, raspunse papagalul. Gr-raunte de piper-r!

Zer-ro! Zer-rol Gr-ravitatie! — Amperian, se precipita Vitka. — Cr-remator-riu! Ruper-re tempor-rala! spuse papa-

galul, se gandi cateva clipe Si adauga: Amper-rmetr-ru! — Aici este un nonsens, zise Edik. — Nu exists nonsens, spuse ganditor Roman. Vitka trase Inchizatoarea cu un pocnet §i deschise

dictafonul. — Gata banda, spuse el. Pacat. — Stip ce, am intervenit, cred ca mai simplu ar fi sa-1

intrebam pe Janus. Ce fel de papagal este, de unde vine Si in general...

— Si cine o sa-1 intrebe? se interesa Roman. Nimeni nu se oferi. Vitka propuse sa ascultam inre-

gistrarea §i am fost cu tocii de acord. Totul suna foarte ciu-dat. La primele cuvinte redate de dictafon, papagalul zburg pe umarul lui Vitka Si incepu sa asculte cu vizibil interes, strecurand uneori replici precum: „Dr-ramba ignor-ra

224

ur-raniul", „Cor-rect" §i „Kor-meev bider-ran". Cand se termini inregistrarea, Edik spuse:

— in principiu am putea si facem un dictionar lexical §i sa-1 analizam pe calculator. Dar chiar §i a§a, ceva-ceva tot s-a clarificat. in primul rand, ne cunDa§te pe toti. Asta e deja ceva uimitor. Asta inseamna a a auzit de multe on numele noastre. in al doilea rand, §tie ceva §i despre roboti. Si despre rubidiu. Apropo, unde se folose§te rubidiul?

— in once caz, spuse Roman, nu se folose§te nicaieri la not in Institut.

— Asta-i ceva ca natriul, spuse Komeev. — Ma rog, Iasi* rubidiul, am spus. Dar de unde §tie

despre craterele de pe Luna? — De ce tocmai de pe Luna? — Dar ce, pe Parnant munii se numesc cratere? — Mai intai, exista craterul Arizona §i apoi craterul nu e

un munte, ci mai degraba o gaura acolo. — Gaur-ra tempor-rala, comunica papagalul. — Are o terminologie foarte ciudata, zise Edik. Dace

papagalul se afla mereu langa Ianus, atunci Ianus se ocupa de ni§te lucruri foarte stranii.

— Tr-recer-re or-rbitala str-ranie, rosti papagalul. — Ianus nu se ocupa de cosmos, spuse Roman. A§ fi

§tiut — Poate s-a ocupat mai inainte? — Nici inainte nu s-a ocupat de asta. — Roboti, spuse trist Vitka. Cratere... Ce cauta aici cra-

terele? — Poate Ianus cite§te literature §tiintifico-fantastica? am

presupus. — Cu voce tare? Papagalului? — M-da... — Afr-rodita, spuse Vitka, adresandu-se papagalului. — inflacar-ar-re tr-ragica, rosti papagalul. Se mai gin' di

cateva clipe §i explica: S-a sfir-ramat. Zadar-rnic.

225

Roman se ridica §i pomi sa umble prin laborator. Edik i'§i a§eza obrazul pe masa §i inchise ochii.

— Cum o fi apkut aici? am intrebat. — Ca §i ieri, raspunse Roman. Din laboratorul lui Janus. —

Aji vazut voi asta?

— ihi. — Un singur lucru nu inteleg, am insistat. A murit sau

nu? — De unde vrei sa §tirn? se enerva Roman. Doar nu

sunt veterinar. Nici Vitka nu e omitolog. Si, mai §tii, poate nici nu e un papagal.

— Atunci ce sa fie? — De unde sa §tiu? — S-ar putea sa fie o halucinatie complexa, interveni

Edik, lira sa deschicla ochii. — Facuta de cine? — Pai, la asta ma §i gandesc acum, raspunse Edik. Ani apasat cu degetul pe un ochi §i am privit papagalul.

Papagalul se dubla. — Se dubleaza, am spus. Nu este o halucinatie. — Am spus: halucinatie complexa, imi aminti Edik. Mi-am apasat ambii ochi. Am orbit temporar. — Uite ce-i, se hotki Korneev. Sa n-am parte daca nu

se incalca legea cauza-efect. Ap ca nu-i decat o singura ie§ire: total nu-i decat o halucinatie, iar not trebuie sa ne ridicam, sa ne-ncolonam §i sa pomim cu cantec inainte, drept la psi-hiatru. Riciicareal

— Eu nu merg, spuse Edik. Mai am o idee. — Ce idee? — Nu vreau sa spun. —

Adica de ce?

— 0 sa ma bated. — Oricum to spargem. — Spargeti-ma. - N-ai, ba, nici o idee, spuse Vitka. Ti se pare. Hai la

psihiatru.

226

U§a scartai §i din condor intra in laborator Janus Polu-ektovici.

— Asa, facu el. Buna ziva. Ne-am ndicat. Trecu pe la fiecare §i ne stranse mana.

Fotonas, spuse vazand papagalul. Nu va deranjeaza, Roman Petrovici?

— Sa ma deranjeze? se mira Roman. Pe mine? De ce sa ma deranjeze? Nu ma deranjeaza. Din contra...

— Ei, totu§i, in fiecare zi... incepu Ianus Poluektovici §i se opri brusc. Despre ce am discutat not ieri? intreba, fre-candu-§i fruntea.

— Teri aji fost la Moscova, spuse supus Roman. — Ah... da-da. Ei, bine. Fotona§! Vino incoace! Papagalul i§i lua zborul §i se a§eza pe umarul lui Ianus,

apoi ii spuse la ureche: — Gr-raunte, gr-raunte! Zahar-rel! Ianus Poluektovici zambi duios §i se indrepta spre labo-

ratorul sau. Ne-am uitat unii la aljii, stupefiati. — Hai s-o intindem, propuse Roman. — La psihiatru! La psihiatru! mormaia amenintator

Komeev, in timp ce strabateam condorul, indreptandu-ne cu to1ii spre laboratorul lui. — In craterul Ricci! Dr-ramba! Zahar-rel!

Capitolul 5

„intotdeauna fapte sunt destule — fantezia nu este de-ajuns."

D. Blohin;ev

Vitka a§eza pe podea containerele cu apa vie. Ne-am pra-bu§it pe divanul-teleportator §i ne-am aprins iganle. Dupa un limp, Roman intreba:

— Vitka, to ai suns divanul? — Da.

227

— imi trec tot felul de prostii prin cap. — L-am deconectat Si 1-am blocat, spuse Vitka. — Mai, baie i, interveni Edik, de ce totu§i nu este o

halucinatie? — Da' cine a spus ca nu-i halucinatie? intreba Vitka. Sa

nu-mi spuneti ca nu v-am zis: haideti la psihiatru. — Cand u faceam curte Maikai, spuse Edik, imi ie§eau

ni§te haludnatii de mi se facea §i mie frica. — Pai de ce? se interesa Vitka. Edik cazu pe ganduri. — Nu §tiu. Probabil ca de bucurie. — Eu va-ntreb: cine are interesul si ne faca halucinatii?

spuse Vitka. S-apoi, not nu suntem Maika. Noi suntem, slava Domnului, magi§tri. Cine ne poate dobori? Pai, Ianus. Kivrin, Junta. Sa zicem ca §i Giacomo.

— Sa§a al nostru este inca tare slabut, spuse Edik pe un ton prin care-§i cerea parca iertare.

— Si ce-i cu asta? am sarit. Ce, numai mie mi s-a na- zarit?

— De altfel, asta se poate verifica, spuse ganditor Vitka. Daca pe asta... adica...

— Nu-nu, am protestat. incetati cu asta. Nu mai exista Si alte metode? Apasati-va. ochii. Sau dap dictafonul unei persoane straine, sa asculte §i sa ne spunk este ceva inregis-trat acolo sau nu?

Magi§trii zambira compatimitori. — E§ti un bun programator, Sala, spuse Edik. — 0 plevu§ca, spuse Korneev. 0 larva. _ Da, Sa§a, suspina Roman. Vad ca nu iii pop imagina

ce inseamna adevarata, perfectionata, alambicata halucinatie complexa.

Pe fetele magi§trilor apani o expresie visatoare, pareau a fi cuptin§i de dulci amintiri. Ii priveam cu invidie. Zambeau. Stateau cu ochii intredeschi§i. Faceau cuiva cu ochiul. Apoi Edik rosti brusc:

228

— Toata iarna au inflorit orhideele la ea. Raspandeau cel mai minunat parfum pe care am putut nascocesc...

Vitka i§i reveni: — Berkeleyenil! Solipsi§ti2 imputiti! „Cc groaznica-i re-

prezentaiia meal" — Da, spuse Roman. Halucinatiile nu sunt un subject

de discutie. Este mult prea pueril. Nu suntem nici copii, nici babe. Nu vreau sa fiu agnostic3. Ce idee iti venise, Edik?

— Mie?... A, da, imi venise una. De altfel, la fel de pri-mitiva. Matritatii.

— Hm, facu Roman neincrezator. — Si ce-i cu asta? am intrebat. Edik explica fara chef ca, in afara dubletilor cunoscuti

mie, exists Si matritatii — copii absolut fidele ale lucrurilor §i fiintelor. Spre deosebire de dubleti, matritalii coincid cu ginalul, ajungandu-se pada la identitatea structurii. Nu se pot constata deosebiri prin metodele obi§nuite. Sunt nece-sare instalatii speciale §i in general trebuie depusa o munca foarte grea Si complexa. La timpul sau, Balsam() primise titlul de magistru-academician pentru ca dovedise natura matritata a lui Filip Bourbon, cunoscut in popor Si sub porecla „Masca de fier". Acest matritat al lui Ludovic al Paisprezecelea fusese creat in laboratoarele secrete ale iezu-ililor, pentru a uzurpa tronul Frantei. In vremurile noastre, matritatii se realizeaza prin metoda biostereografica a la Richard Segur.

Pe atunci nu §tiam cine este Richard Segur, dar imediat am remarcat ca ideea cu matritatii poate explica doar

1. Adel* ai berkeleysmului — sistem filozofic ce sustine ca lucru-rile 0 insu§irile for sunt doar senzatii ale omului (senzatii provocate de Dumnezeu) (n. tr.).

2. Adepti ai solipsismului — conceptie filozofica potrivit c'ireia singura realitate ar fi eul, restul lumii existand doar in con§tiinta eului (n. tr.).

3. Adept al agnosticismului — neaga posibilitatea cunoa§terii rea-litatii objective sau a esentei fenomenelor (n. tr.).

229

neobi§nuita asernanare a papagalilor. Si atat. Ramane, de exemplu, inexplicabila clisparitia papagalului mort de ieri.

— Da, Ili dau dreptate, recunoscu Edik. Nici macar flu

insist. Cu atat mai mult cu cat Ianus nu are nici o legatura cu biostereografia.

— Chiar a§a, am capatat eu curaj. Atunci poate mai bine sa presupunem o calatorie in viitorul descris literar. Stip? Ca la Louis Sedlovoi.

— Ei, §i? spuse Korneev flea un interes deosebit. — Pur Si simplu Janus zboara intr-un roman fantastic

oarecare, prinde acolo un papagal §i ii aduce aici. Papagalul moare, Janus zboara din nou la aceea§i paging §i iara§i... Atunci e clar de ce papagalii sunt aseminatori. Este unul acela§i papagal, Si e cat se poate de limpede de ce are un vocabular §dintifico-fantastic. in general, am continuat eu, simjind ca nu iese chiar atat de prost, se poate Incerca o explicaiie pans §i a faptului Ca Ianus pone tot timpul intre-bari: ii este teams ca nu s-a intors in ziva necesara... Cred Ca am explicat total foarte bine, nu-i a§a?

— ~Si exists un astfel de roman fantastic? intreba Edik curios. Cu papagali?...

— Nu §tiu, am raspuns cu sinceritate. Dar la ei acolo, in navele stelare, sunt tot felul de animale. 5i pisiCi, §i maimute, Si copii... Fara sa mai punem la socoteala ea in Vest apare atat de multa literature §tiintifico-fantastica incat nu ai niciodata Limp sa cite§ti totul...

— Pg... mai intai de toate, papagalul din fantastica apu-seana nu cred ca poate vorbi ruse§te, spuse Roman. 5i mai ales, e absolut de neinteles de unde ace§ti papagali cosmici ii cunosc pe Korneev, Privalov §i Oyra-Oyra – ma rog, fie Si ni§te papagali din fantastica ruseasca...

— Fars sa mai socotim ca transferul unui corp material Intr-o lume ideals e una, iar a unui corp ideal Intr-o lume materials e altceva, rosti alene Vitka. Ma indoiesc ca s-a gasit Inca 'scriitorul care sa imagineze un papagal capabil sa existe de sine statator Intr-o lume real'.

230

Mi-am amintit de inventatorii semitransparent.' §i nu am avut cum OA contrazic.

— De altfel, continua Vitka binevoitor, Sa§a al nostru ne da sperante indiscutabile. In ideea lui se simte o oarecare dementa nobila.

— Ianus nu ar fi ars un papagal ideal, spuse hotarat Edik. Un papagal ideal nici macar nu poate intra in pu-trefactie.

— De ce? izbucni Roman. De ce suntem atat de incon-secventi? De ce Sedlovoi? De ce presupunem ca Ianus it va copia pe Sedlovoi? Ianus are o terra. Ianus are problematica lui. Ianus se ocupa de spapile paralele. Hai sa pornim de aici.

— Haideti, am spus. — Crezi ca Ianus a reu§it sa realizeze o legatura cu un

spatiu paralel? intreba Edik. — Legatura a pus-o la punct mai demult. De ce sa nu

presupunem ca a mers mai departe? De ce sa nu presupu-nem ca acum perfectioneaza transferal corpurilor materiale? Edik are dreptate, sunt matritati, trebuie sa fie matritati, pentru ca este necesara garantia identitatii depline a lucrului transferat. Ianus cauta regimul de transferare pornind de la experiment. Primele doua transfenai au e§uat: papagalii au murit. Astazi se pare ca experimentul a reu§it...

De ce vorbesc ruse§te? intreba Edik. Si de ce totu§i papagalii au un asemenea vocabular?

— inseamna ca Si acolo este Rusia, raspunse Roman. Numai ca acolo deja §tiu sa extraga rubidiul din craterul Ricci.

— Peste tot numai interpretari b4inoase, interveni Vitka. De ce neaparat papagali? De ce nu caini sau porci de mare? In fine, de ce nu pur Si simplu magnetofoane? Si din nou: de unde §tiu ace§ti papagali ca Oyra-Oyra este un bo-§orog, iar Korneev un lucrator minunat?

— Badaran, i-am suflat.

231

— Badaran, dar minunat. unde a disparut totu§i papa-galul mort?

— Uite ce este, spuse Edik. A§a nu se mai poste. Lucram ca ni§te diletanji. Ca lia de trimit scrisori: „Dragi savanci. La mine in anul cutare s-a auzit la subsol o lovitura subterana. Explicati-mi, va rog, cum s-a produs?". Avem nevoie de un sistem. Unde-i hartia, Vitka? Punem acum totul pe hartie...

$i am trecut totul pe hartie cu scrisul frumos al lui Edik. Inainte de toate am adoptat un postulat, conform caruia

tot ce s-a intamplat nu a fost o halucinatie, astfel ar fi fost prea neinteresant. Apoi am formulat intrebari la care ipo-teza cautata ar trebui sa se dea raspunsuri. Aceste intrebari le-am impartit in doua grupe: grupa „Papagalul" §i grupa „Ianus". Grupa „Ianus" a fost introdusa la insistentele lui Roman Si Edik, care au sustinut ca simt din toate fibrele corpului o legatura intre ciudateniile lui Ianus §i ciudateniile papagalilor. N-au putut sa raspunda la intrebarea lui Kor-neev, care este sensul fizic al cuvintelor „fibre" §i „a simti", dar au subliniat ca Ianus insu§i reprezinta o tema extrem de interesanta pentru cercetare ca aichia nu sare departe de trunchi. pentru ca eu nu am avut o opinie proprie, cei doi au devenit majoritari, iar lista definitive de intrebari a capAtat urmatorul aspect.

De ce papagalii numarul unu, doi Si trei, care au aparut in zilele de zece, unsprezece Si doisprezece, se aseamana gat de mult incat i-am confundat la inceput Si i-am socotit ca fiind unul §i acela§i? De ce Janus 1-a ars pe primul papagal, in fel, probabil, §i pe cel anterior (numarul zero), din care mai rarnasese doar o pana? Unde a disparut pana? Unde a disparut cel de-al doilea papagal mort? Cum se explica vocabularul ciudat al celui de-al doilea §i celui de-al treilea papagal? Cum se explica faptul ca al treilea papagal ne 1tia pe top, in limp ce not it vedeam pentru prima data? („De ce §i din ce cauza au rmuit papagalii?" am adaugat, dar Kor-

232

neev mormai: „De ce Si din ce cauza primul semn de otra-vire este albastrirea corpului?", Si intrebarea mea nu a mai fost scrisa.) Care este legatura dintre Ianus §i papagali? De ce Ianus nu i§i aminte§te niciodata cu cine §i ce a discutat in ziva anterioara? Ce se ineampla cu Ianus la miezul noplii? De ce S-Ianus are maniera ciudata de a vorbi numai la timpul viitor, in timp ce A-Ianus nu procedeaza astfel? In general, de ce sunt doi §i de unde, practic, provine legenda ca Janus Poluektovici este unul singer in doua persoane?

Dupa asta ne-am gandit intens o perioada de Limp, uitandu-ne aproape la fiecare minut in hartia scrisa de pe masa. Am tot tras speranta ca imi va veni din nou o idee de o dements nobila, dar gandurile mi se impra§tiara Si, cu cat trecea vremea, cu atat mai mult inclinam sa-i dau dreptate lui Sanea Drozd: ca in Institutul nostru se petrec lucruri §i mai grozave. intelegeam ca acest scepticism ieftin este doar o consecinta a ignorantei mele §i a lipsei deprinderii de a gandi in conceptele unei lumi schimbate, dar asta deja nu mai depindea de mine. Tot ce se intamplase, ma gandeam, este intr-adevar uimitor numai in cazul in care consideram ca acti trei sau patru papagali sunt unul Si acelaii. i q ntr-adevar, semanau atat de mutt intre ei, incat la inceput am fost dezorientat. Este normal. Sunt matematician, respect cifrele, iar coincidenta numerelor, mai ales cand sunt din §ase cifre, se asociaza automat in memoria mea cu coincidenta

numarate. Totu§i este clar ca nu poate fi unul §i acela§i papagal, pentru ca in cazul asta nu s-ar mai respecta legea cauza-efect, lege la care nu aveam de gand sa renunt din cauza unor papagali par§ivi, ba mai mult, Si morli. Iar daca nu este unul §i acela§i papagal, atunci problema devine ma-runta. Ei §i, coincid ni§te numere acolo. Cineva a aruncat pe neobservate un papagal. Ma rog, ce-ar mai fi? Vocabularul? Ce sa spun, vocabularul... Pentru asta exists probabil o oarecare explicatie foarte simpla. Chiar am vrut sa rostesc o cuvantare in acest sens, cand Vitka spuse pe neweptate:

233

— leti, cred ca am ginit-o. Nimeni n-a rostit nisi un cuvant. Ne-am rotors doar cu

totii spre el, brusc Si cu zgomot. Vitka se tidied'. — E simplu ca o clatita, spuse. Un spanac. Rasuflat

plat. Nisi macar nu ma trage ata sa povestesc. Ne-am ridicat inset. Aveam chiar senzatia ca a§ fi citit

ultimele pagini ale unui roman politist captivant. Tot scepti-cismul meu se evaporase brusc.

— Contraevoluie! rosti Vitka. Edik se a§eza. — Bine! spuse. Bravo! — Contraevolutie? intreba Roman. PAL Aha... incepu

sa-§i invarta degetele. A§a... daca-i a§a?... Da, atunci este clar de ce ne cunoa§te pe toti... Roman facu un gest larg de invitalie. Deci vin de acolo...

— Din cauza asta ne tot intreaba despre ce am discutat in ziva precedents, continua Vitka. terminologia fantastica...

— Ia staff un pis! am izbucnit. Ultima paging a roma-nului politist era scrisa in araba. Stati! Ce contraevolutie?

— Nu, spuse cu regret Roman Si imediat se vazu clar pe fata lui Vitka ca Si el intelesese situatia: nu tinea figura cu contraevolutia. Nu merge, spuse Roman. E ca un film... Imagineaza-ti un film...

— Care film?! am tipat. Ajutor!! — Un film derulat rovers, explica Roman. intelegi?

Contraevolutie. — Rahat de Caine, se enerva Vitka Si se culca pe divan,

cu faca ingropata in maini. — Mda, nu merge, spuse Edik cu regret. Sa§a, nu to mai

frknanta: tot nu iese nimic. Contraevolutia este o mi§care in

Limp din sens rovers. Ca neutrino. Toad nenorocirea este ca, daca papagalul ar fi fost contraevolutiv, el ar fi zburat cu spatele inainte §i.n-ar fi murit sub ochii no§tri, ci ar fi in-viat... De altfel, insa, ideea e buns. Un papagal contraevolutiv

234

ar fi putut §ti cate ceva despre cosmos. Doar traie§te din viitor inspre trecut. Iar contraevolutivul Ianus ar fi putut intr-adevar sa nu §tie ce s-a intamplat in „ieri-ul" nostru. Pentru ca „ieri-ul" nostru ar fi fost pentru el „main".

— Asta-i buba, spuse Vitka. A§a ma gandeam §i eu: de ce papagalul ii spune lui Oyra-Oyra „batran"? Si de ce Ianus prezice uneori atat de exact §i detaliat ce se va intampla main? Iii aminte§ti intaniplarea de pe poligon, Roman? Ar fi logic ca ei sa fie din viitor...

— Ascultati, dar oare este posibila aceasta contraevo-lutie? am spus.

— Teoretic este posibila, spuse Edik. Ca doar jumatate din substantele aflate in Univers evolueaza intr-o directie opusa timpului. insa, practic, nimeni nu se ocupa de asta.

— Cui naiba u trebuie asta Si cine o-nghite? intreba Vitka posomorat.

— Sa presupunem ca ar fi fost un experiment minunat, observa Roman.

— Nu experiment, ci jertfire de sine, mormai Vitka. Luati-o cum vreti, dar aici este ceva dintr-o contraevo-lutie... Asta o simt din toate fibrele...

— Ah, cu fibrele!... exclama Roman Si top tacura. In Limp ce ei taceau, eu faceam cu febrilitate un bilant a

ceea ce aveam. in cazul in care contraevolutia era teoretic posibila, insemna a tot teoretic era posibila Si incalcarea legii cauzalitatii. In fapt, nu chiar Incalcare, pentru ca legea

nanea valabila atat pentru lumile normale, cat §i pentru cele contraevolutive. Si atunci se putea totu§i presupune ca nu fusesera trei sau patru papagali, ci doar unul singer, unul

acela§i. Ce avem, deci? Pe data de zece zace mort intr-o cea§ca Petri. Apoi este ars Si cenu§a n e aruncata in vant. Cu toate acestea, in dimineata zilei de unsprezece el este din nou viu. Nu numai ca nu e facut scrum, dar e viu Si neva-tamat. E drept ca, spre mijlocul zilei, moare din nou apare jar in cea§ca Petri. E al dracului de important! Simteam ca-i

235

al dracului de important – ceapca Petri... Unitatea de loc!... Pe data de doisprezece papagalul este din nou viu j cere zaharel... Asta nu mai e o contraevolufie, nu mai e un film derulat in sens rovers, dar ceva-ceva dintr-o contraevolutie tot avem... Vitka are dreptate... Pentru un contraevolutiv mersul evenimentelor se prezinta astfel: papagalul traiepte, papagalul moare, papagalul este ars. Din punctul nostru de vedere, daca ignoram unele detalii, iese tocmai rovers: papa-galul este ars, papagalul moare, papagalul traiepte... De parca filmul ar fi fost taiat in trei bucati Si la inceput am fi vazut a treia bucata, apoi pe cea de-a doua pi la urma pe prima bucata... Un fel de rupturi ale continuitatii... Momente de ruptura...

— Mai, baieti, am spus incet... Contraevolutia trebuie sa fie obligatoriu continua?

Un timp nu au reactionat defel. Edik fuma, trimitand fumul spre tavan, Vitka statea nemipcat pe burta, jar Roman ma privea absent. Apoi isi holba

— Miezul noppii! popti ingrozit. Au sarit cu totii. Era de parca as fi marcat golul decisiv intr-un meci de

cups. S-au napustit cu toidi pe mine, pi-au lasat saliva pe obrajii mei, m-au batut pe spate, peste ceafa, apoi m-au trantit pe divan Si s-au aruncat peste mine. „Deptept!" urla Edik. „Are cap!" racnea Roman. eu care credeam cal epti boul satului!" adauga badaranul Korneev. Apoi s-au Si mai departe totul a mers strung.

La inceput Roman a spus, nitam-nisam, ca acum §tie secretul meteoritului tungus. A vrut sa ni-1 destainuie ime-diat Si am acceptat bucuropi, oricat de paradoxal ar parea. Nu ne-am grabit sa abordam ceea ce ne interesa mai mutt. Nu, nu ne-am grabit deloc! Ne-am comportat ca niite gur-manzi. Nu ne-am napustit la bunatati. Adulmecam aromele, dadeam ochii peste cap pi plescaiam de placere, ne frecam palmele, umbland in jur, savurand...

236

— Haideji, in sfaqit, incepu Roman cu o voce insi-nuanta, sa clarificam problema spinoasa a minunii de la Tunguska. Pans la noi, de aceasta problema s-au ocupat numai oameni lipsii de fantezie. Toate aceste comete, me-teorift alcatuiti din antimaterie, nave atomice autoexplo-zibile, top norii 4tia cosmici Si generatoarele cuantice, toate sunt mult prea banale §i, deci, sunt departe de adevar. Pentru mine meteoritul tungus a fost intotdeauna o nava a extratere§trilor §i mereu am considerat ca nava nu va putea fi gasita la local exploziei pentru simplul motiv ca ea nu se mai afla de malt acolo. Pada astazi am considerat ca prabu-pirea meteoritului tungus nu reprezinta aterizarea unei nave cosmice, ci decolarea ei. Si chiar daca aceasta ipoteza era doar o faza incipienta, ea totu§i explica multe. Ipoteza con-traevolutiei discontinue ofera posibilitatea rezolvarii acestei probleme o data pentru totdeauna. Deci, ce s-a intamplat pe data de treizeci iunie o mie noua sute opt in raionul Podka-mennaia Tunguska? Cam pe la jumatatea lui iulie a aceluia§i an, o nava extraterestra a patruns in spaftul din vecinatatea Soarelui. Dar ace§tia nu erau extratere§trii simpli, rudimen-tali, din romanele fantastice. Erau Etinte contraevolutive! Oameni sosii in lumea noastra dintr-un alt univers, unde timpul curge in intampin.area timpului nostru. Ca rezultat al interacpunii fluxurilor temporale diametral opuse, contrae-volutivii ace§tia obi§nuiti, care interceptau universal nostru ca pe un film derulat in sens invers, s-au transformat in con-traevolutivi de tip discontinuu. Deocamdata nu ne intere-seaza natura acestei discontinuitati. Altceva este important, Si anume ca, in universal nostru, viata for a fost supusa unui ciclu ritinic bine determinat. Daca presupunem, pentru simplificare, ca un ciclu este egal la ei cu o zi calendaristica de 24 de ore pamintene, atunci existenta lor, din punctul nostru de vedere, ar fi aratat cam a§a. Sa zicem ea in de-cursul zilei de intai iulie traiesc, lucreaza §i se liranesc ca noi. Numai ea, exact la miezul noplii, ei, impreuna cu toate

237

instalatiile lor, trec nu in ziva de doi iulie, a§a cum o facem noi, simplii muritori, ci la inceputul zilei de treizeci iunie, adica nu cu o clips inainte, ci cu doua zile inapoi, din punctul nostru de vedere. Tot a§a, la sfar§itul zilei de treizeci iunie vor trece nu in ziva de 1 iulie, ci exact la inceputul zilei de douazeci §i noua iunie. Si a§a mai departe. Ajungand in imediata apropiere a Pamantului, contraevolutivii no§tri au descoperit cu uimire, daca nu cumva descoperisera asta chiar mai devreme, ca Parnantul descrie pe orbita lui ni§te salturi foarte stranii – salturi care ingreuneaza extrem de mult astronavigatia. In afara de asta, aflandu-se deasupra Parnantului in ziva de 1 iulie, dupa numaratoarea noastra a timpului, ei au descoperit in central giganticului continent euroasiatic un puternic incendiu, al carui fum it observasera prin telescoape §i mai devreme – in zilele de doi, trei §i a§a mai departe ale lunii iulie, dupa numaratoarea noastra a timpului. Cataclismul le-a trezit interesul, dar curiozitatea §tiintifica le-a fost §i mai puternic starnita atunci cand, in dimineata zilei de treizeci iunie (dupa numaratoarea noastra a timpului), au observat ca nu mai exista nici un fel de in-cendiu, iar sub nava se intindea, ca o mare lini§tita §i verde, taigaua. Intrigat, capitanul ordona aterizarea in locul unde ieri (dupa numaratoarea for a timpului) vazuse cu ochii lui epicentrul incendiului catastrofal. In continuare totul s-a intimplat dupa cum se Si cuvenea. Se anclan§ara." intrerupa-toarele, licurira ecranele, incepura sa urle motoarele plane-tare in care exploda ka-gamma-plazmoinul...

— Cum-cum? intreba Vitka. — Ka-gamma-plazmoin. Sau, sa zicem, miu-delta-iono-

plast. Nava cuprinsa de flacari se prabu§i in taiga §i, evident, declan§a incendiul. Aceasta este imaginea pe care au vazut-o taranii din satul Karelinski Si alii oameni intrati in istorie pe post de martori oculari. Incendiul a fost ingrozitor. Contrae-volutivii ar fi vrut sa iasa afara, dar s-au speriat §i au hotarat sa mai a§tepte intre peretii navei, rezistenti la temperaturi

238

ridicate, greu fuzibili. Pans la miezul noptii au ascultat tero-rizati trosnetele Si vuietele cumplite ale flacarilor, iar cand se implini miezul nopcii, totul se lini§ti pe nea§teptate. nici nu e de mirare. Contraevolutivii intrasera in a noua for zi – douazeci §i noua iunie, dupa numaratoarea noastra a timpului. cand viteazul capitan se hotari in jurul orei doua noaptea sa scoata cu marl precautli capul afara, vazu in lumina puternica a proiectoarelor cum se leganau lini§tici brazil Si imediat it napadira nori de insecte mici hematofage, cunoscute in terminologia noastra sub denumirea de tantari sau musculite.

Roman i§i trase sufletul §i ne privi. Ne placea foarte mult. Savuram totul, ca §i cum am fi disecat taina papa-galului.

— Nu trebuie sa ne intereseze ce s-a mai intimplat cu extratere§trii-contraevolutivi, continua Roman. Poate ca in jurul datei de cincisprezece iunie au decolat Si Para zgomot de pe strania planets Si s-au rotors acasa, folosind de aceasta data antigravitajia ignifuga alfa-beta-gamma. Poate ca au murit cu to pi, otraviti de saliva tantarilor, iar nava for cosmica a mai fost vazuta Inca mult Limp pe pla-neta noastra, scufundandu-se in valtoarea timpului, astfel incat pe fundul marii Silurice trilobilii se tarau pe fuselajul ei. De asemenea, nu este exclus ca prin anul noua sute §ase sau, sa zicem, prin anul noua sute unu sa fi fost vazuta in taiga de vreun vanator, care, povestind indelung despre asta prieteniloi lui, sa nu fi fost crezut – in mod firesc, am zice. In incheierea expunerii mele, Imi permit sa-mi exprim sim-patia fata de glorio§ii cercetatori care au incercat zadarnic sa gaseasca ceva in raionul Podkamennaia Tunguska. Furati de evidenta faptelor, ei s-au interesat doar de cele petrecute in taiga dupl. explozie Si nici unul n-a incercat sa afle ce s-a intamplat acolo Inainte de explozie. Dixi.

Roman tu§i §i bau o calla cu apa vie. — Cine are intrebari? spuse Edik. Nu sunt intrebari?

Excelent. SA revenim la papagalii no§tri. Cine is cuvantul?

239

Ne-am bulucit cu totii. Am inceput sa vorbim top, chiar §i Roman, care ragu§ise putin. Ne smulgeam until altuia lista de intrebari Si dupa vreo jumatate de ora imaginea evenimentelor cercetate a apa."rut complet chid' Si detaliata.

In anul o mie opt sute patruzeci Si unu, in familia unui boier sarac, locotenentul de armata in rezerva Poluekt Hri-sanfovici Nevstruev, s-a nascut un bliat. I-au dat numele de Ianus, in cinstea unei rude indepa.'rtate, Ianus Poluektovici Nevstruev, care prezisese sexul pruncului, ziva, ba chiar Si ora na§terii. Aceasta ruda, un batranel lini§tit Si modest, se mutase la mo§ia locotenentului in rezerva curand dupa inva-zia napoleoniana Si se ocupa de §tiinta, intr-o aripa seam-dara a casei. Batranul era cam sucit, ca once om de §tiinta, avea multe ciudatenii, dar se ata§ase cu tot sufletul de finul lui §i nu-1 slabea o clipa, pompand in el, cu insistenta, cu-no§tinte de matematica, chimie §i alte §tiinte. Se putea spune ca in viata lui Ianus-junior nu exista o zi fara Ianus-senior §i de aceea, probabil, baiatul nu observa un lucru de care se minuna toata lumea: batrinelul nu numai ca nu devenea cu timpul mai decrepit, ci dimpotriva, se facea parca mai pu-ternic §i vioi. Spre sfar§itul secolului, batranul Ianus it inicie pe tinar in tainele definitive ale magiei analitice, relativiste Si generalizate.

Au continuat sa traiasca §i sa lucreze cot la cot, parti-cipand la toate razboaiele Si revolupile, suportand cu mai mult sau mai puffin curaj toate vicisitudinile istoriei, pans cand, in sfar§it, au ajuns la Centrul de Analiza a Notiunilor Cabalistice Inexplicabile...

La drept vorbind, toata aceasta parte introductiva era curata literatura. Un singur lucru era clay in trecutul lui Ianus, Si anume ca I.P. Nevstruev se nascuse la §apte martie o mie opt sute patruzeci Si unu. Cum Si cand ajunsese director nu se §tia deloc. Nu se §tia nici macar cine a fost primul care a inteles Si a lansat zvonul ca S-Ianus §i A-Ianus erau doua persoane intr-un singur om. Eu aflasem acest

240

lucru de la Oyra-Oyra §i-1 acceptasem pentru a era peste puterea mea de intelegere. Oyra-Oyra Ii aflase de la Gia-como §i, la fel ca Si mine, crezuse acest lucru, pentru ca era Si el tanar Si entuziast. Komeev it auzise de la femeia de ser-viciu §i atunci a considerat ca faptul este atat de trivial, incat nici nu merits sa se gandeasca la el. Edik it aflase dintr-o convorbire Intre Savaof Baalovici §i Fiodor Simeonovici. Era pe atunci un simplu preparator Si, in general, credea in toate, in afara de Dumnezeu.

Cuno§team deci trecutul Ianu§ilor destul de aproxi-mativ. in schimb, §tiam viitorul for extrem de exact. A-Ia-nus, care acum se ocupa mai mult de Institut decat de §tiinta, va prinde in viitorul apropiat pasiune pentru ideea contraevolutiei aplicata in practica. Isi va consacra toata viata acestei idei. Va avea un prieten — pe micutul papagal verde, Foton, care ii va fi &mit de renumiti cosmonauti ru§i. Aceasta se va intampla in jurul datei de nouasprezece mai, on in o mie noua sute §aptezeci §i trei, on in doua mii §aptezeci §i trei — in acest fel ingeniosul Edik descifrase enigmaticul numar 190573 de pe inelu§. Probabil la scurt limp dupa asta A-Ianus va repurta, in fine, un succes remar-cabil §i se va preface, impreuna cu papagalul Foton, intr-un contraevolutiv. In timpul experimentului papagalul Foton va sta, desigur, pe urnarul lui §i va cere zaharel. Exact in acest moment, daca noi intelegem cate ceva despre contrae-volutie, viitorul omenirii it va pierde pe Janus Poluektovici Nevstruev, in schimb trecutul va capata brusc doi Ianu§i, pentru ca A-Ianus se va transforma in S-Ianus §i va Incepe sa alunece Inapoi pe axa tirnpului. Cei doi se vor intalni in fiecare zi, dar A-Ianus nu va avea niciodata nici cea mai mica mica banuiala, deoarece s-a obi§nuit inca din leagar' sa vada mereu fata ridata §i binevoitoare a lui S-Ianus, invata-torul lui §i ruda sa indepartata. Si la fiecare miez de noapte, exact la ora zero, zero-zero minute, zero-zero secunde, zero-zero terse, dupa timpul local, A-Ianus va trece, ca Si noi toti ceilalti, din noaptea zilei de astazi in dimineata zilei

241

de main, in Limp ce S-Ianus §i papagalul lui vor trece, in acela§i moment (un moment egal cu o microcuanta tempo-rala), din noaptea zilei noastre de astazi in dimineata zilci noastre de ieri.

Iata de ce papagalii nurnarul unu, doi Si trei, observap, respectiv, in zilele de zece, unsprezece §i doisprezece, se-mariau atat de mult unul cu celalalt: pur Si simplu era unul §i acela§i papagal. SInnanul Foton! Poate Ca 1-a doborat batra-netea sau poate ca 1-a tras curentul, cert este ca s-a imbolna-vit §i a venit sa moara pe balanta lui preferata, in laboratorul lui Roman. Pana la urma a murit, iar stapanul, necajit, i-a asigurat inmormantarea prin incinerare Si a aruncat cenu§a in vant — Si a facut asta pentru ca nu Sties ce se intampla cu contraevolutivii morti. Sau poate tocmai pentru ca. §tia. Evi-dent, not observasem tot acest proces ca pe un film cu partile derulate rovers. Pe data de noua, Roman gase§te in cuptor o pans, ramasa nevatamata" in urma incinerarii lui Foton. Cadavrul lui Foton deja nu mai era, el urma sa fie ars a doua zi. In ziva urmatoare, pe data de zece, Roman gase§te cadavrul in cea§ca Petri. S-Ianus il gase§te mort pe Foton, tot atunci Si in acela§i loc, Si D. arde in cuptor. Pana ramasa in cuptor pans la srar§itul zilei va „sari" la miezul noptii in ziva de noua. Pe data de unsprezece dimineata Foton este viu, de§i deja bolnay. Moare sub ochii no§tri, chiar linga balanta (pe care ii va placea a§a de mult sa stea de acum), naivul Sanea Drozd it pune in cea§ca Petri, uncle trup§orul neinsuflept va sta pans la miezul noptii, dupes care va „sari" in dimineata zilei de zece, va fi gasit acolo de catre S-Ianus, va fi incinerat §i spulberat in vant, cu exceptia unei singure pene, care va ramine intacta pans la miezul noptii, card va face saltul in dimineata zilei de noua, cand o gase§te Roman. In dimineata zilei de doisprezece Foton este viu Si vioi, ii des un interviu lui Korneev §i cere zaharel, iar la miezul noptii trece in dimineata zilei de unsprezece, se imbolnave§te, moare, va fi pus in cea§ca Petri, in miezul nopfii va trece in dimineata zilei de zece, va fi ars §i

242

spulberat in vent, dar in urma lui va ramane o pans, care In miezul nopii va „sari" pe data de noua dimineata, va fi Oita de catre Roman §i aruncata in cos. Pe datele de treisprezece, paisprezece, cincisprezece §.a.m.d., Foton, spre bucuria noastra, a tuturor, va fi vesel, vorbaret, o sa-1 ras-fita."m, o sa-1 hranim cu bucatele de zahar §i cu bobite de piper, iar S-Ianus va veni §i ne va intreba daca nu ne deranjeaza. Aplicand metoda chestionarii asociative, vom putea afla de la el multe lucruri interesante referitoare la expansiunea cosmica a omenirii §i, evident, cite ceva despre propriul nostru viitor.

Cand ajunseram la acest punct al discupei, Edik se posomorl pe nea§teptate §i spuse Ca nu-i plac apropourile lui Foton despre moartea lui premature. Lipsit de tact, Kor-neev tinu sa precizeze ca moartea fiecarui magician este intotdeauna premature §i ca oricum, ()data §i-odata tot vom fi cu tojii acolo. Si in general, spuse Roman, poate ca papa-galul te va iubi mai mult decat pe oricare dintre noi §i deci i§i va aminti numai de moartea ta. Edik intelese de aici ca mai are ceva arise de a muri mai tarziu decat noi §i atunci mai veni inima la loc.

Discutia despre moarte ne indrepta insa gan dutile pe o „pants" melancolica. Am inceput cu tocii, exceptandu-1 bineinteles pe Korneev, sa-1 compatimim pe S-Ianus. Intr-a-devar, daca stateai sa te gande§ti, situatia lui era groaznica. In primul rand, el era un extraordinar exemplu de abnegatie a savantului, pentru ca era practic lipsit de posibilitatea de a beneficia de pe urma ideilor sale. In al doilea rand, nu va avea parte de nici un viitor luminos. Noi ne indreptam catre lumea ratiunii §i a fraternizarii, el, pe zi ce trecea, se apropia tot mai mult de Nikolai cel Sangeros, de iobagie, de impu§- caturile din piata Senatului §i, cine §tie, poate de arakcevisml, bironovism §i opricinici. intr-o zi ghinionista, undeva in negura tirnpului, pe parchetul lustruit din Saint-Petersbourg

1. Atitudine despotica, brutala a unui conducator (de la Arak-ceev, ministru tarist) (n. tr.).

243

de Science Academie, va intalni un coleg cu peruca pudrata (un coleg care deja de vreo saptarnana se uita cam straniu la el). Acesta va scoate un strigat de uimire, i§i va pocni pal-mele §i va mormai, privindu-1 ingrozit: „Herr Nefstrueff!... Cum a§a?... Toar ieri scris la Fedomostiab Ca turnneafoastra murit tin cauza la infarct..." Si atunci va fi nevoit sa bai-guie ceva despre un frate geaman sau despre ni§te zvonuri false, §tiind §i intelegand perfect ce inseamna aceasta

— S-o lasam moarta, spuse Korneev. V-ati pierdut busola. El §tie, in schimb, viitorul. A fost deja in locuri pans la care not mai avem mult de mers. Si, probabil, §tie foarte bine cand o s-o mierlim cu tojii.

— Asta e cu totul altceva, spuse Edik trist. — ii vine greu batranului, spuse Roman. Fiti bum §i

purtati-va cat mai bland §i delicat cu el. Indeosebi, tu, Vitka. Mereu ii spui numai mitocanii...

— Da' el ce ma tot piseaza? riposta Vitka. Despre ce am vorbit, unde ne-am intalnit...

— Acum insa §tii de ce nu to lass in pace, a§a ca poar-ta-te frumos.

Vitka se imbufna §i incepu sa studieze ostentativ foaia cu intrebari.

Trebuie sa-i explicam totul cat mai amanunpt, am spus. Tot ce ce §tim. Trebuie sa-i prezicem mereu viitorul apropiat.

— Da, fir-ar al izbucni Roman. in iarna asta fracturat piciorul. Pe polei.

— Trebuie sa-1 prevenim, am spus hotarat. — Ce? intreba Roman. Tu intelegi ce vorbe§ti? Piciorul

i s-a vindecat demult... — Dar nici nu este fracturat Inca, replica Edik. Cateva minute am incercat sa intelegem totul. Vitka

izbucni pe nea§teptate: — Ia stati! Ce-o mai fi §i asta? Bai, tolomacilor, aid nu-i

taiata o intrebare...

244

— Care? — Unde a disparut pana? — Cum unde? se mira Roman. A „sarit" in ziva de opt.

Si chiar pe data de opt am pus eu insumi in functiune cuptorul, am incinerat...

— Si ce-i cu asta? — Mda, de fapt o aruncasem la cos... In zilele de opt,

§apte §i §ase n-am vazut-o... Hm... Atunci unde-o fi? — 0 fi aruncat-o femeia de serviciu, am presupus. — Ar fi interesant sa ne gandim la asta, spuse Edik. Sa

presupunem cal n-a ars nimeni pana. Cum trebuie sa arate ea peste secole?

— Sunt lucruri mult mai interesante, spuse Vitka. De pilda, ce se va-ntampla cu ghetele lui Janus atunci cand va ajunge cu ek pans in ziva confectionarii for la fabrica „Aler-gatonil"? Si ce se intampla cu mancarea pe care o inghite la cina? general...

Eram insa prea obosift. Am mai discutat puffin in con-tradictoriu, apoi a venit Sanea Drozd, ne-a dat la o parte de pe divan, a dat drumul la „Spidola" lui §i a inceput sa cer-§easca doua ruble. „Hai, dati-mi", se tinguia el. „N-avem",

raspundeam. „Rai, poate v-a mai ramas... Hai, dati-ini!..." Continuarea discutiei deveni irnposibila §i atunci ne-am ho-tarat sa mergem la masa.

— La urma urmei, spuse Edik, ipoteza noastra nu e chiar atat de fantastica. Poate ca destinul lui S-Ianus este Inca mai uimitor.

Tot ce se poate, am gandit not §i am plecat la cantina. Am dat o fuga la sala electronics, doar pentru un minut,

ca sa las vorba Ca ma duc la masa. Pe condor m-am ciocnit de S-Ianus, care ma privi atent, nu §tiu de ce zambi §i ma intreba daca nu cumva ne-am vazut ieri.

— Nu, Ianus Poluektovici, am raspuns. Nu ne-am vazut ieri. Nu ati fost in Institut. Ianus Poluektovici, ieri-dimineata afi plecat cu avionul la Moscova.

245

— Ah, da, facu el. Am uitat. Imi zambea atat de bland, incat m-am hotarat. Eram un

pic cam obraznic, desigur, dar §tiarn cu siguranta ca in ulti-mul Limp Lanus Poluektovici avea o parere buns despre mine deci, acum nu se prevedea nici un incident. L-am intrebat cu jumatate de voce, uitandu-ma in jur cu precautie:

— Ianus Poluektovici, imi permiteci sa va pun o intre-bare?

Un timp ma privi cu atentie, ridicanduii sprancenele, apoi, intuind probabil ceva, spuse:

— Va rog, cu placere. Dar numai una? Am inteles ca are dreptate. Putea fi totul cuprins intr-o

singura intrebare? Va fi razboi? Va ie§i oare ceva din mine? Se va descoperi reteta fericirii generale? Va muti vreodata §i ultimul prost?... Am intrebat:

— Pot sa trec pe la durnneavoastra maine climineata? Dadu din cap Si raspunse, dupa cum mi s-a parut, cu o

oarecare rautate: — Nu. Imposibil. Maine dimineata, Alexandr Ivanovici,

yeti fi chemat la uzina din Kitejgrad, iar eu voi fi nevoit sa va aprob plecarea pe teren.

M-am simtit stingherit. Era ceva injositor in acest deter-minism, care ma condamna, pe mine, un om independent Si cu vointa libera, la actiuni dinainte stabilite, care nu mai depindeau acum de mine. Si nu era vorba despre faptul ca vreau sau nu vreau sa merg la Kitejgrad. Aici era vorba despre inevitabil. Acum nu puteam nici sa mor, nici sa ma Imbol-navesc, nici sa fac mofturi („pana la destituire!"), eram con-damnat, Si pentru prima data am inteles sensul groaznic al acestui cuvant. tiusem dintotdeauna ca nu era bine deloc sa fii condamnat, de exemplu, la moarte sau la orbire. Dar sa fii condamnat chiar §i la dragostea fata de cea mai draguta fata din lume, sa fii condamnat la plecarea in cea mai inte-resanta calatorie in jurul lumii sau la plecarea spre Kitejgrad (dupa care, apropo, tanjeam de mai bine de trei luni), iata, se

246

dovedea a fi la fel de neplacut. Cunonterea viitorului mi se prezenta intr-o cu total aka lumina...

— Nu e prea placut sa cite§ti o carte buns de la coada la cap, nu-i a§a? intreba Ianus Poluektovici, privindu-ma des-chis. Iar in privinta intrebarilor dumneavoastra, Alexandr Ivanovici... incercap sa intelegeti, Alexandr Ivanovici, ca nu exists un viitor unic pentru toci. Sunt multe viitoruri §i fiecare din faptele dumneavoastra creeaza unul din ele. 0 sa intelegeti asta, spuse cu convingere. 0 sa intelegeti asta, cu siguranta.

Mai tirziu, intr-adevir, am inteles asta. Dar asta este deja o cu total Si cu total alts istorie.

Postfata comentarii

0 scurta postfati §i comentariile §efului oficiului de calcul al CANCI, A.I. Privalov, cercetator §tiincific secundar

Schitele din via;a Centrului de Analiza a Notiunilor Caba-listice- Inexplicabile nu sunt, dupe opinia mea, realiste, in sensul strict al acestui cuvint. Dar ele au Si calitati care le cliferentiaza net de opurile pe teme asemanatoare ale lui G. Pronitatelnii §i B. Pitomnik, Si de aceea imi permit sa le recomand unui cerc larg de cititori.

Inainte de toate trebuie remarcat faptul ca autorii au reu§it sa face faca situatiei Si sa separe tot ce este progresist de conservatorism in munca din Institut. Schitele nu pro-voaca iritarea pe care o simti atunci cand cite§ti articolele pline de admiratie fata de scamatoriile de conjuncture ale lui Vibegallo sau relatkile entuziaste despre prognozele absurde ale salariatilor din sectia Cunoa§terea Absolute. In conti-nuare, este placut sa remarci atitudinea juste a autorilor fate de magician, vazut ca om. Magicianul nu e pentru ei un obiect de veneratie tematoare sau de admiratie, dar nu este nici vreun prostanac din filme, persoana ciudata care i§i pierde ve§nic ochelarii, care nu este capabila sa-i arda una peste bot unui huligan Si care ii cite§te fetei indragite pasaje semnificative din Cursul de calcul integral fi diferential. Toate acestea demonstreaza ca autorii au adoptat un punct de vedere just. 0 caractetistica pozitiva a schitelor poate fi socotit Si faptul ca autorii au descris Institutul prin ochii unui novice §i ca nu au scapat din vedere legatura foarte stransa ce exists intre legile administrative Si legile magiei.

In privinta lipsurilor din schite, marea for majoritate este determinate de la bun inceput de linia umanista adoptata de

249

autori. Fiind scriitori profesioni§ti, autorii prefers peste tot a§a-zisul adevar artistic in locul a§a-zisului adevar faptic. ca scriitori profesionigi, autorii, ca majoritatea scriitorilor, stint plictisitor de emotivi Si regretabil de ignoranti in pro-blemele magiei contemporane. Neavand nimic de obiectat impotriva publicarii acestor schite, socotesc totu§i necesar sa Indic unele gre§eli concrete §i omisiuni.

1. Denumirea schicelor, mi se pare, nu corespunde in totalitate continutului. Folosind acest proverb, intr-adevar destul de raspandit la noi, autorii au vrut, pesemne, sa spuna ca magicienii lucreaza neintrerupt, chiar §i atunci cand se odihnesc. Asta, intr-adevar, cam a§a este, dar acest lucru nu se observa in schitele lor. Autorii au fost prea mult ispititi de exotismul activitatii noastre Si nu au rezistat tentatiei de a relata mai degraba aventuri palpitante §i episoade specta-culoase. Aventurile spiritului, de fapt esenta vietii oricarui magician, aproape CI nu sunt descrise. Desigur, nu ma refer la ultimul capitol al celei de-a treia parti, unde autorii, de§i au incercat sa ilustreze eforturile intelectuale, au facut-o pe un material sarac, cel al unei probleme logice destul de elementare, pentru diletanci. (Apropo, am expus autorilor punctul meu de vedere in aceasta problema, dar ei au ridicat din umeri §i mi-au spus oarecum jigniti ca iau schitele mult prea in serios.)

2. Deja mentionata ignoranta in problemele magiei ca §tiinta le joaca autorilor feste urate pe parcursul intregii A§a, de pilda, in formularea temei lucrarii de doctorat a lui M.F. Redkin ei au admis paisprezece (!) gre§eli efective. Termenul impunator de „hipercamp", pe care ei, neindo-ielnic, it adora, a fost introdus in text la tot pasul §i aiurea. Dupe cum se vede, nici nu le-a trecut prin cap ca divanul-teleportator este un emicator nu de M-camp, ci de miu-camp; ca termenul „ape vie" este ie§it din uz Inca de acum doua secole; ca aparatul enigmatic denumit acvavitometru Si marina electronics denumita „Aldan" nu exists in nature; ca §eful oficiului de calcul se ocupa extrem de rar cu

250

verificarea programelor — pentru a§a ceva exists mate-maticienii-programatori, care sunt in nurnar de doi in labo-ratorul nostru Si carora autorii le spun cu incapatanare fete. Experimentele de materializare sunt descrise complet aiurea in primul capitol al celei de-a doua parti: autorii au pe con-§tiint.a barbarisme precum „vector magistatum" Si „descan-tecul lui Awers"; ecuatia lui Stokes nu are nici o legatura cu

iar Saturn in momentul descrierii acjiunii nu •putea sub nici o forma sa se gaseasca in constelatia Balancei. (Acest ultim lapsus este cu atat mai mult de neiertat cu cat, din cate am inteles, unul dintre autori este astronom profe-sionist.) Lista acestui gen de gre§eli Si tat' npenii poate fi con-tinuata fare greutate, totu§i ma opresc aici, pentru ca autorii au refuzat categoric sa mai schimbe ceva. Au refuzat de ase-menea sa renunte la o terminologie necunoscuta lor, unul dintre ei declarand ca terminologia este indispensabila pentru crearea atmosferei, iar celalalt spunand ca da culoare. Cu. toate acestea, am fost silit sa recunosc valabilitatea conside-rentelor for referitoare la faptul ca este puffin probabil ca majoritatea zdrobitoare . a cititorilor sa poata deosebi termi-nologia corecta de cea gre§ita Si ca, oricat de incomplete ar fi terminologia, oricum ea nu va fi verificata de nici un cititor rezonabil.

3. Aspiratia catre mai sus mentionatul adevir artistic (dupa exprimarea unuia dintre autori) Si catre tipizare (dupa spusele celuilalt) a dus la o grava denaturare a imaginii parti-cipantilor la actiune. Autorii sunt in general predispu§i spre nivelarea eroilor §i de aceea mai mult sau mai pupil vero-simili au ie§it doar Vibegallo §i intr-o oarecare masura Cris-tobal Josevici Junta (nu-1 iau in considerate pe varcolacul Alfred, personaj episodic, care este cel mai reu§it dintre toti). Astfel, autorii repeta intruna cat de badiran este Kor-neev Si i§i inchipuie ca prin asta cititorul ar putea sa-§i face o imagine corecta despre grosolania lui. Da, intr-adevar, Korneev este un badaran. Dar, tocmai din aceasta cauza, Korneev cel descris literar apare ca un „inventator semi-

251

transparent" (este chiar terminologia autorilor) in compa-rape cu Korneev cel real. La fel stau lucrurile Si cu amintita arnabilitate a lui E. Amperian. R.P. Oyra-Oyra este in aceste schite un individ complet abstract, deli, chiar in aceea perioada, el a divortat de a doua nevasta s-a insurat pentru a treia oars. Exemplele enumerate sunt pesemne indeajuns de suficiente pentru ca cititorii sa nu dea prea multa crezare nisi macar propriului meu personaj.

Autorii m-au rugat sa explic caciva termeni neintelepi nume mai pujin cunoscute, intalnite in carte. Indeplinind aceasta rugaminte, m-am lovit de dificultati indiscutabile. Evident, nu am de gand sa explic terminologia nascocita de autori („acvavitometru", „transmisie temporala" dar nu cred ca explicarea chiar Si a termenilor care exists in realitate ar putea aduce vreun folos deosebit, pentru ca intelegerea for necesita cunoptinte temeinice de specialitate. De exemplu, nu se poate explica termenul de „hipercamp" unui om care se descurca prost in teoria vidului fizic. Termenul „teleportare" este pi mai vast Si, in afara de asta, diferite pcoli it folosesc in sensuri diferite. Pe scurt, mi-am rezumat comentariul in cateva nume, notiuni cativa termeni destul de larg raspandift, dar Si destul de specifici muncii noastre. In afara de asta, am mai comentat cateva cuvinte care nu au o legatura directs cu magia, dar care pot provoca, dupa pkerea mea, nedumerirea

Auguri — in Roma antics, sacerdoti care prevesteau viitorul dupa zborul pasarilor i comportamentul lor. Majon-tatea zdrobitoare era constituita din pungapi notorii. In mare masura, acest lucru este valabil Si in privinta augu-rilor din Institut, deli ei lucreaza acum cu metode noi.

Anacefal — pocitanie lipsita de creier Si craniu. In mod nor-mal, anacefalii mor chiar in naptere sau dupa cateva ore.

Bekalel, Lev Ben — celebru mag din Evul Mediu, alchimistul curpi regale in timpul imparatului Rudolf al II-lea.

Cadavru — in general, once obiect neinsufletit care prinde viata: portret, statuie, idol, fiinta impaiata. (V., de exemplu,

252

A. N. Tolstoi, Contele Cagliostro.) Unul dintre primele ca-davre din istorie a fost binecunoscuta Galateea, lucrarea sculptorului Pigmalion. in magia contemporana nu se folosesc cadavre. De obicei, cadavrele sunt de o prostie fenomenala, capricioase, isterice aproape ca nu se lass dresate. in Institut sunt numiti uneori ironic cadavre du-bletii neizbutiti §i colaboratorii asemanatori dublecilor.

Ciocanul urtijitoarelor — stravechi manual pentru interogatoriul de gradul trei. Conceput §i intrebuintat de oamenii bi-sericii special pentru demascarea vrajitoarelor. in timpu-rile mai not a fost desfiintat, ca find perimat.

Danaide — in mitologia greaca, fetele crirninale ale regelui Danai, care la ordinal acestuia §i-au omorat barbaii. La inceput au fost condamnate sa umple cu ape un butoi fare fund. Ulterior, la rejudecare, instanta a luat in consi-derare faptul ca fusesera maritate cu fora. Aceste cir-cumstance atenuante au permis transferarea for la o munca oarecum mai puffin absurda: la not in Institut ele spargeau asfaltul pe care nu demult tot ele 1-au pus.

Demonul lui Maxwell — elemental principal al experimentului inchipuit de marele fizician englez Maxwell. Folosit pen-tru atacarea celui de-al doilea principiu al termodina-rnicii. in experimental imaginar al lui Maxwell, demonul este a§ezat langa un orificiu dintr-un perete despartitor aflat intr-un vas compartimentat, plin cu molecule in mi§care. Munca demonului consta in a permite accesul moleculelor rapide dintr-o jumatate a vasului in cealalta jumatate §i a inchide orificiul in fata celor lente. De-monul ideal este capabil in acest fel sa creeze, fare consum de efort, o temperature foarte ridicata intr-o jumatate a vasului §i o temperature foarte joasa in cea-lalta jumatate, realizand astfel un perpetuum mobile de gradul doi. insa abia relativ recent Si doar in Institutul nostru s-a reu§it gasirea Si intrebuintarea la munca a acestor demoni.

253

D./inn — duh rau in miturile arabe Si persane. Aproape top djinnii sunt dublep ai regelui Solomon Si ai magilor contemporani lui. Sunt folosip in scopuri razboinice §i politico-huliganice. Se remarca prin caractere detestabile, obraznicie Si lipsa totals a sentimentului de recuno§tinta. Sunt atat de ignoranft §i agresivi, incat aproape top sunt inchi§i. Sunt folositi mult in magia contemporana, in experimente. De exemplu, intr-un experiment desa§urat cu treisprezece djinni, E. Amperian a determinat canti-tatea de rau ce poate fi produsa societalii de catre un prost ignorant Si du§manos.

Dracula, conte — celebru vampir, sec. XVII-XIX. Nu a fost niciodata conte. A comis crime in masa impotriva ome-nirii. A fost pries de husari Si strapuns cu un Carus din lemn de plop, intr-un cadru festiv, in fata unei man multimi de oameni. S-a distins printr-o neobi§nuita pu-tere de viata: la disectie s-a descoperit in el un kilogram §i jumatate de gloante din argint.

Fantomci — stafie, naluca. Conform teoriilor contemporane, este un „cheag" de informajii necrobiotice. Fantomele provoaca groaza datorita superstitiei, de§i sunt absolut inofensive. In Institut sunt folosite pentru clarificarea adevarului istoric, de§i nu pot fi considerate din punct de vedere juridic martori oculari.

Gian Ben Gian — on un inventator antic, on un razboinic antic. Numele lui este intotdeauna legat de nociunea de „scut" §i nu se intalne§te niciodata separat. (Amintiti-va, de exemplu, de hpitirea lantului Antoniu de G. Flaubert.)

Gnom — in pove§tile vest-europene, un pitic hidos, paznicul comorilor subterane. Am stat de vorba cu gnomi. Sunt intr-adevar pociti §i cu adevarat pitici, dar habar n-au de vreo comoara. Majoritatea gnomilor sunt dublep uitati §i puternic deshidratati.

Golem unul dintre primii robot cibernetici, facut din lut de catre Lev Ben Betzalel. (V., de exemplu, comedic

254

cinematografica Brutarul imparatului, productie cehoslo-vaca. Golemul de acolo este foarte asemanator cu cel real.)

Hatpii — in mitologia greaca, zeitele viforului, iar in realitate, un soi de iele, produse secundare ale experimentelor &cute de magi timpurii in domeniul selectiei. Au infati-parea unor pasari uriape, ropcate, cu capete de batrane, foarte neplacute la vedere, lacome artagoase.

Hidra — la grecii antici, carpe de ape fantastic, cu mai multe capete. La not in Institut exists in realitate o reptile cu mai multe capete, odrasla Zmeului-Zmeilor Si a pleuro-zaurului din lacul Loch-Ness.

Homunculus — in viziunea alchimiptilor ignorant. din Evul Mediu, o ftinta asemanatoare omului, create artificial in retorts. In realitate, crearea unei fiinte artificiale in retorts nu este posibila. Homunculupii sunt sintetizati in auto-clave speciale folositi pentru modelarea biomecanica.

Ifrit — specie de djinn. De regula, ifritii sunt dubleti bine conservati ai comandantilor de vaza din optirile arabe. Sunt folosift in Institut de M.M. Kamnoedov pentru paza inarmata, deoarece se deosebesc de ceilalti djinni printr-un accentuat spirit de discipline. Mecanismul aruncarii de flacari de calm ifriti este putin cunoscut e indoielnic ca va fi vreodata cunoscut cu exactitate, pentru ca niminui nu ii este necesar.

Incub — specie de morti inviati, care au obiceiul de a se casa-tori cu cei vii. Nu exists, de fapt. In magia teoretica ter-menul de „incub" este folosit intr-un sens total diferit: ca unitate de mascara a energiei negative a organismului viu.

Incunabul — apa sunt denumite primele card tiparite. Unele incunabule se remarca in special prin dimensiunile cu adevarat gigantice.

Levita;ie — posibilitatea de a zbura fare accesorii tehnice. Este bine cunoscuta levitatia pasarilor, liliecilor insectelor.

255

Oracol — conform reprezentatilor antice, mijloc prin care zeii comunica, intr-un fel sau altul, cu oamenii: zborul pasa-rilor (la auguri), freamatul copacilor, delirul profetilor §.a.m.d. Era numit oracol §i locul unde se faceau pre-ziceri. „Oracolul Solovetian" este o camiruta intune-coasa, unde deja de multi ani se intentioneaza instalarea unui calculator de mare putere pentru realizarea profe-tiilor marunte.

Pitia — preoteasa-prezicatoare in Grecia antics. Profetea inspirand aburi otraviti. La not in Institut pitiile nu i§i exercita profesia. Fumeaza foarte mult Si sunt preocu-pate de teoria generals a profetiilor.

Pricolici — v. vampir Ramapitec — conform teoriilor contemporane, predecesorul

direct at pitecantropului pe scara evolupei. Segur, Richard — eroul nuvelei fantastice Enigma lui Richard

Segur, care a descoperit modalitatea de a face fotografii volumetrice.

Strigoi — om capabil de a se transforma in diferite animale: in lup (werwolf), in vulpe (kitzoona) §.a.m.d. V.P. Kor-neev, de exemplu, atunci cand 1-a durut maseaua de minte, s-a transformat intr-un coco§ Si imediat s-a simpt mai bine.

Steaua lui Solomon — in literatura lumii, semn magic de forma unei stele in §ase coltusi, inzestrat cu proprietati mira-culoase. In prezent, ca §i aproape toate celelalte semne geometrice magice, §i-a pierdut once forta Si serve§te doar la intimidarea celor inculpt.

Spiriduf — in conceptia oamenilor superstitio§i, fiinta supra-naturaa- care i§i gise§te adapost in once casa Spiridu§ii nu au nimic supranatural in ei. Sunt fie magi complet decazuii, refractari la reeducare, fie corcituri intre gnomi Si anumite animale domestice. In Institut se afla sub conducerea lui M.M. Kamnoedov Si sunt folo-sip la diferite munci necalificate.

256

Taxidermist — cel care impaiaza diferite fiinte. Am recoman-dat autorilor acest cuvant mai rar, pentru ca C.J. Junta a turbat de manic card a descoperit a a fost numit pur Si simplu implietor.

Top— a §aizecea parte dintr-o secunda. Trib — aici in sens de card, grup. Nu inteleg deloc de ce edi-

toiii Cadrlii Destinelor au numit grupul de ramapiteci trib. Upaniiade — comentard stravechi indiene in patru card sacre. Vampir — mort care suge singe, prezent in legendele popu-

lare. Nu exists, de fapt. In realitate, vampirii (va4rco/acii, pticolith) sunt magi care au apucat, din diferite motive, pe drumul rAului abstract. Metodele traditionale uzitate impotriva for sunt parul din lemn de plop sau gloantele din argint nativ. in text, cuvintul „vampir" se intrebuin-teaza peste tot in sens figurativ.

Vasilisc — in pove§ti, monstru cu corp de coco§ §i coada de carpe, a carui privire poate fi ucigAtoare. In realitate, el este o specie straveche de pangolin acoperit cu pene, actualmente aproape disparut, precursorul primei paski, archeopteryx. Poate hipnotiza. In vivariul Institutului se pastreaza" douA exemplare.

Varcokg — v. vampir. Werwolf — v. strigoi.

A. PRIVALOV

Cuprins

Fafa science-fiction a literaturii de calitate 5

Prima istorie

Agitatie in jurul divanului

11

A doua istorie

Deertaciunea de§ertaciunilor 85

A treia istorie

Tot felul de de§ertaciuni

175

Postfaca §i comentarii 249

Arkadi Strugatki (1925-1991) 5i Boris Strugatki (n.1933) se numara printre cei mai cunoscuti scriitori si scenari5ti SF din intreaga lume. In anii '60 ai seco-lului trecut, ei au revigorat, prin scrierile lor, antiutopia, devenind extrem de popular! in fosta URSS. La inceputul anilor '801i s-a interzis sa mai publice. Din titlurile lor de mare succes fac parte romanele: Sgreu sd fii zeu (1964), Melcul pe panto (publicat partial in 1966),A doua venire a martienilor (1968), Picnic la marginea drumului (1971) — care a slujit ca punct de plecare pentru scenario! filmului Colduza de Andrei Tarkovski impovorati de rat) (1988) etc.

In romanul Luneaincepe sambata descrierea activitatii Centrului de Analiza a Notiunilor Cabalistice lnexplicabile (CANCI), in stilul alert si direct cu care ne-au obisnuit cei doi autori, este un prilej de a persifla aberatiile sistemului comunist si de a prezenta cu umor si finete tipuri specifice epoch: adminis-tratorul obtuz, preocupat de mentinerea „ordinii si discipliner, savantul escroc si demagog, posesor al unei impresionante colectii de clisee de gandire, militianul vigilent, angajatul care se preface ca muncelte etc. Scrisa in an!! '60, intr-o perioada de avant a cercetarii stiintifice sovietice, bazata pe inepuizabile resurse de heirupism si festivism, cartea aduce un elogiu omului de stiinta idealist, pasionatincrezatorin misiunea sa de descoperitor al necunoscutului si in capacitatea sa de„mag"al lumii moderne.

ISBN 973-697-260-7

948 3 2 014981

Arkadi şi Boris Strugatki - Lunea începe sâmbăta

Documents

Transcript of Arkadi şi Boris Strugatki - Lunea începe sâmbăta