Aria protejata Valea V¢lsanului

download Aria protejata Valea V¢lsanului

of 29

  • date post

    29-Jun-2015
  • Category

    Documents

  • view

    812
  • download

    3

Embed Size (px)

Transcript of Aria protejata Valea V¢lsanului

Aria protejata Valea Vlsanului

Aria protejata Valea Vlsanului face parte din categoria zonelor naturale protejate, de interes national, rezervatii si monumente ale naturii si are drept scop protejarea si conservarea trasaturilor naturale specifice, fiind infiintata in anul 1994. In conformitate cu principiile moderne ale conservarii naturii, planul de management trebuie sa integreze interesele de conservare a biodiversitatii cu cele de dezvoltare socio-economica ale comunitatilor locale din raza de actiune a ariei naturale protejate, tinand cont totodata de trasaturile traditionale, culturale si spirituale specifice zonei. Este probabil ca presiunea turistica existenta sa creasca in viitor si datorita actiunilor de promovare ale custodelui ariei protejate Valea Vlsanului, sa pericliteze aspectul natural, salbatic, nealterat de prezenta umana. Planul de management se elaboreaza in vederea unei planificari integrate actiunilor ce trebuie intreprinse in vederea indeplinirii obiectivelor majore ale ariei protejate Valea Vlsanului. Orice activitate care se va desfasura pe suprafata ariei protejate va fi conforma prevederilor din planurile de management. Elaboraea planului de management se face cu consultarea tuturor factorilor interesati (comunitati, proprietari, administratori, asociatii, etc.) Conform prevederilor OUG nr. 57/20.06.2007 privind regimul ariilor protejate naturale, aria protejata Valea Vlsanului face parte din categoria rezervatiilor naturale corespunzatoare categoriei IV IUCN, ce au drept scop

1

protectia si conservarea unor habitate si specii naturale importante sub aspect floristic, faunistic, forestier, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic si in special pastrarea si mentinerea conditiilor de habitat necesare pentru protectia aspretelui Romanichthys valsanicola endemism carpatic si relict tertiar. Localizare Aria protejata Valea Vlsanului este situata in raza judetului Arges, pe versantul sudic al muntilor Fagaras si in zona dealurilor inalte, cuprinzand tot bazinul raului Vlsan (superior si inferior pana la varsarea in raul Arges), suprafetele apartinand localitatilor Muateti, Bradulet, Arefu, Nucsoara si Malureni. Principalele puncte de acces sunt comunele Bradulet, Muateti si Malureni, situate pe drumul judetean Merisani-Bradet. In interiorul ariei protejate Valea Vlsanului exista urmatoarele drumuri forestiere: DENUMIRE DRUM Valea Vlsanului V. Butii-PaltinulV.Tarini Steorul Valea Ghitu V.Ghitu-MaracinuParaul Alunu Paraul Alunu-Oticu Paraul Alunu-Tuica Zanoguta Molidul Dobroneagu LUNGIME IN INTERIORUL APVV 32.0 12.0 3.5 2.5 7.5 10.0 12.2 3.0 30 10.52

ADMINISTRATOR D.S. Pitesti D.S. Pitesti D.S. Pitesti D.S. Pitesti D.S. Pitesti D.S. Pitesti D.S. Pitesti D.S. Pitesti D.S. Pitesti D.S. Pitesti

Administrarea fondului forestier se face in baza amenajamentelor silvice. Ocolului silvic Muteti i-a fost incredintata custodia ariei protejate Valea Vlsanului de catre Agentia Regionala de Protectia Mediului Pitesti prin conventia de custodie nr. 4513/29.06.2004. Limitele prezente si zonarea interna Zona Zona strict protejata Zona APVV Suprafata totala Total (ha) 1200 10700 11900

Raul Valsan, unul din principalii afluenti ai Argesului, izvoraste din muntii Fagaras, mai exact din ,,laculetele de la poale varfului Moldoveanu. Apele sale tumultoase strabat pe o distanta de aproximativ 100 km o zona deosebita, caracterizata in cursul superior de versantii de sud, acoperiti de paduri seculare, ai muntilor Fagaras si Ghitu, alternand luminisuri si poieni cu stancarii abrupte in zona cheilor, dupa care traverseaza Muscelele si dealurile Argesului, unde si-a creat sectoare de vale inguste ce alterneaza cu bazinete depresionare: Bradetu, Valea lui Mas, Costesti-Vlsan si se varsa in raul Arges pe teritoriul comunei Merisani. Limitele exterioare:-

limita nordica. Golul alpin Malita limita vestica. Culmea coastelor prin varfurile Picuita si Piatra Taiata coboara prin Culmea Tuicii, prin Varful Tuicii, Culmea Scroafa si Culmea Vlsanului prin Varful Ghiu (1623 m)

3

-

limita sudica. Cheile Vlsanului prin Culmea Scoabelor si Culmea Secaturii dupa care continua cu albia majora inundabila a raului Vlsan pana la confluenta cu raul Arges, pe o lungime de 59 km.

-

limita estica. Culmea Scarisoara prin Varful Scarisoara coboara prin Culmea Zanoguta, Culmea Lespezii, Culmea Paltinului prin Varful Strunga si Cracul Strunga.

Zona strict protejata: a. Zona de rezervatie naturala Zoruleasa insumand o suprafata de 238,2 ha destinata conservarii unor medii de viata, a genofondului si ecofondului forestier. In nord, limita porneste de la borna silvica 25, fiind marginita de Golul Ghitu, continua prin borna 26 si 27 se lasa spre sud pe culmea Scaldatoarea pana la borna 36, urmeaza apoi muchia Zoruleasa pana la borna 29, apoi spre est pe piscul Bracinarului pana in raul Vlsan. De aici continua spre sud pana la confluenta cu paraul Vlsanului pe care o urmareste spre nord prin bornele 21,24 si 23 inchizandu-se la punctul de plecare, respective borna 25.

b. Zona Vlsanului unde este localizat aspretele. Aspretele este un relict tertiar, cu o vechime de aproximativ 50 milioane de ani si constituie o valoare de patrimoniu pentru Romania. Aspretele a fost descoperit in 1956 de Nicolae Stoica, un student care primise ca tema de la facultate sa studieze si sa clasifice pestii din lacurile aflate in zona satului sau. Sudentul si-a facut tema cu constiinciozitate,4

numai ca a gasit un peste ce nu se incadra in nici un gen studiat la scoala. Astfel, in 1957 aspretele a primit un ,,certificate de nastere: un articol stiintific cuprinzand descrierea sa, locul si data descoperirii incadrarea sa intr-un grup. Autorii au fost Margareta Dumitrescu, Petru Banarescu si Nicolae Stoica. Numele Romanichtys valsanicola cu alte cuvinte ,,pestele romanesc de Vlsan are doar 12 cm in lungime. Corpul e usor alungit, capul fiind ceva mai gros. Solzii sai sunt inzestrati cu mici spini, ceea ce il face aspru la pipait. Dintii sunt asezati in forma de perie. Coloritul e sters: spatele brun-cenusiu cu pete marmorate cafenii, imprecise delimitate. Spre deodebire de celelalte specii europene ale familiei, care traiesc doar in ape statatoare sau in rauri de campie, aspretele e un locuitor al raurilor de munte, repezi si bine oxigenate. Ca un fenomen interesant: nu a fost niciodata gasit la altitudini mai mari de 900 m. Nu suporta temperaturile prea scazute. Sta de obicei ascuns sub pietre fenomen observat mai ales la exemplarele tinere si face parte din categoria speciilor ,, teritoriale, adica fiecare individ isi are locul bine stabilit sub o piatra, unde sta aproape nemiscat, isi paraseste adapostul doar noaptea, dimineata revine, invariabil, la aceeasi piatra. Aspretele se hraneste aproape exclusiv cu larve de insecte acvatice din grupul efemeropterelor. Perioada de reproducere a aspretelui se intinde din mai pana la sfarsitul lui iunie. Icrele sunt depuse probabil sub pietre, lipite de acestea. In timp masculuii isi scimba oarecum infatisarea: pe fata superioara a corpului si pe majoritatea inotatoarelor apar ,, tubercui nuptiali mici protuberante de natura cornoase.

5

Dupa descoperirea si descrierea speciei, s-au intreprins cercetari amanuntite pe Vlsan si pe raurile invecinate, cu scopul de a stabili raspandirea si abundenta aspretelul. S-a constatat ca aria de raspandire a aspretelui cupindea, in a doua jumatate a secolului XX, raurile Arges si Vlsan. Nu e exclusa nici prezenta sa in raul Doamnei- cel putin intr-o perioada anterioara, nu prea indepartata. Drama aspretelui a inceput in 1967 odata cu construirea celui mai mare baraj din Romania, cu un volum de 407 mii de m-lacul Vidrarupresupus a furniza tarii o cantitate record de energie electrica. Evident, s-a pus problema protejarii unui peste atat de valoros din punct de vedere stiintific, insa situatia politica de atunci nu permitea luarea de masuri care ar fi stanjenit o activitate economica.

6

Construirea barajului a fost precedata de curatirea albiei Argesului, indepartarea pietrisului si a vegetatiei si asta chiar in zona locuita de asprete, pestii cazand probabil prada buldozerelor, odata cu indepartarea pietrelor sub care obisnuiesc sa se adaposteasca. Amenajarea lacului Vidraru a insemnat disparitia definitiva a acestei specii din raul Arges, rau in care aspretele era mai numeros decat in Valsan. In anul urmator s-a construit un al doilea lac de baraj, mult mai mic, chiar pe raul Vlsan. Lacul e situat mai in amonte fata de sectorul populat de asprete, iar albia raului nu a fst curatata in prealabil, ceea ce a facut ca aspretele sa supravietuiasca, unde a fost regasit la inceputul anilor 70. Ca urmare, Valea Vlsanului a fost declarata dupa multe eforturi ,,rezervatie a naturii. Ceea ce a daunat cel mai mult aspretelui a fost caderea debitului Vlsanului. Absolut toata apa din micul lac de acumulare este condusa spre Vidraru, printr-un canal sapat in munte, fara a se lasa un debit de servitude pe albie. Ca urmare debitul raului a scazut drastic, atingand 0,5 m/sec. doar datorita alimentarii Vlsanului cu apa din panza freatica si cu cea adusa de afluenti. De asemenea, extragerea pietrelor locul sub care obisnuieste sa se ascunda aspretele, din albia raului nu a incetat nici dupa declararea zonei ca rezervatie a naturii, utilizarea pietrelor la construirea caselor find o traditie locala. In plus poluarea apei prin apele reziduale ale spitalului Bradet si prin aruncarea de deseuri menajere, gunoaie si rumegus au dus si ele la reducerea numerica a efectivelor de asprete.

7

La sfarsitul anilor 80 situatia s-a agravat si prin escavarea unei mine in imediata vecinatate a raului; sterilul rezultat a fost depozitat pe maluri, insa o mare cantitate a ajuns in rau. Ulterior mina a fost abandonata, dovedindu-se nerentabila.