Arhitectura pietrei in Grecia AnticaMihaila Oana Florina, Costea Ramona, Piftor Andra

Templul grec era cosiderat sanctuar al zeilor,asadar nu era conceput ca un locas al credinciosilor.Ceremonia religioasa se desfasura in aer liber, in fata si in jurul templului ce adapostea zeii. Este interesant faptul ca grecii antici stabileau similitudini intre oameni si zei in ceea ce priveste infatisarea, actiunile si sentimentele, gasindu-I totusi pe acestia din urma nemuritori si supranaturali de puternici.

Maiestria constructorilor Greciai Antice a fost indreptata spre tratarea exterioara a acestor edificii

Templul era amplasat pe o inaltime in cadrul unei incinte sacre a orasului-cetate sau in interiorul ansamblului marilor sanctuare.In exterior, templul avea un portic continuu de coloane .la unele temple acesta era dublu. Coloanele erau amplasate pe o baza in trespte in exteriorul si totodata, in jurul templului ,dand impresia de accesibilitate,suprimand senzatia apasatoare,de mister, a zidurilor plina(asem.cu templele egiptene).

Structura de rezistenta a templului este preluata din constructiile arhaice din lemn,fiind compusa din grinda si coloana de piatra.Distanta dintre coloane era dictata de lungimea blocurilor de piatra de la grinzi. Peste coloane se aseaza antablamentul care este alcatuit din 3 parti: -partea inferioara (arhitrava)elementul de rezistenta;

-partea de mijloc(friza)impodobita cu reliefuri;

-partea superioara la care se gasea cornisa, mult iesita in afara, protejand antablamentul de intemperii.

Distanta intre coloanele templului este data de rezistanta la intindere din incovoierea grinzilor de piatra ce se reazema pe aceste coloane.

Materialul de constructie care va aduce consacrarea constructorilor Greciei Antice este piatra. Pentru pereti se folosea piatra fara mortar ,legatura facandu-se cu agrafe de metal sau lemn grudonat.Pentru usurinta transportului si a manevrarii, coloanele erau construite din tamburi,imbinati cu pietre de lemn sau metal.

In vederea facilitarii ridicarii tamburilor,se lasau cepuri sau santuri cioplite prin care se treceau franghii.

Coloanele se realizau cu o usoara inclinare spre interior ,deplasand astfel centrul de greutate, fapt ce determina o stabilitate la rasturnare in cazul unor cutremure.Aceasta inclinare se realizeaza prin taierea oblica a primului si ultimului tambur.Fetele de contact ale tamburilor se prelucrau numai pe exterior,urmarindu-se o resemare mai buna;la mijloc,prelucrarea era grosiera.pentru a asigura rezistenta la alunecare(prin frecare). Ordinul in Grecia Antica

Termenulordin e cel mai des intalnit la Platon fiind sinonim cuarmonios.Trebuie subliniat faptul ca atentia constructilor greci a fost indreptata in special asupra aspectului exterior al templelor. I transformau coloanele in sublime capodopere sculpturale,acoperind grinzile,cornisele,peretii cu basoreliefuri liniare si figurative.

Ordinul se compunea din antablament, coloana si baza conastructiei. Aceasta totalitate de profiluri si detalii sculpturale ce pornesc de la structura de rezistenta stalp-grinda,sunt coordonate intr-un intreg proportional si armonios.

Atributele ordinului doric sunt simplitatea si severitatea,degajand o expresie estetica de forta si barbatie.

Provenienta orientala a ordinului ionic se evidentiaza prin abundenta ornamentelor si se caracterizeaza prin eleganta,gratie si suplete.

Ordinul corntic este derivat din ordinul ionic deosebindu-se de acesta prin forma capitelului cu forma de cos tronconic, imbracat in foi de acant, de unde ies volute prelungite. Cariatidele sunt o varianta a ordinului grecesc si inlocuiesc fusul coloanei reprezentand figuri feminine asezate vertical.

Grecii antici, pentru care zeii luau infatisarea oamenilor cu actiounile, reactiile si sentimentele lor au creat o arhitectura bazata pe scara umana. Proportionalitatea cladirilor era legata de dimensiunile reale ale omului. Edificiile de dimensiuni monumentale templele- avand la baza scara umana , creeaza o impresie tonica, de exaltare si erotism, fara nimic apasator si coplesitor: naosul cu statuia zeitatii.

Arhitectii nu se limitau la determinarea matematica a imaginilor edificiilor ci la aducerea unor corectii optice. Ei curbau suprefetele plane si liniile orizontale pentru a nu parea concave in partea din mijloc,intensificand astfel senzatia de elasticitate si forta. Coloanele marginale erau ingrosate cu 5 cm si inclinate(colonada de la colturi se micsora) ,pentru ca lumina sa nu le reduca aparent si sa nu lase impresia de indepartare in evantai(din cauza eefctului de perspectiva)

Modularea

Constructorii Greciei Antice au raportat toate edificiile la o masura de baza numita modul.Ca modul principal, arhitectii foloseau latimea triglifei placute cu santulete verticale din componenta antablamentului-iar la templul ionic modulul era diametrul inferiaor al coloanei.Modulul este intotdeauna in raport simplu cu dimensiunile tuturor elementelor templului.Proportiile si formele edificiilor grecesti,uimitor de simple si marete, izvorau din folosirea modulului ca mijloc artistic de compozitie.In afara de rolul sau artistic, modulul avea un rol tehnic bine-definit:dimensiunile elementelor din piatra se stabileau din timp, in functie de modulul de baza ca sa poata fi taiate in cariere si montate si finisate pe santierul templului.

Epoca Miceniana Orasele erau legate intre ele printr-un sistem de drumuri foarte avansat pentru acel timp: drumuri pietruite, cu poduri de piatra, cu parapete, iar pe margini cu canale de scurgerea apei. La Micene, Tirint sau Atena, apa era adusa de la distanta prin apeducte si depozitata in bazine mari de piatra aflate in interiorul cetatii. De aici, apa era condusa prin tuburi de teracota, in cartierele orasului.

Constructiile miceniene impresioneaza si prin dimensiunile uriase ale blocurilor folosite si fasonate, - adevarate constructii ciclopice. Marile realizari ale arhitecturii miceniene au fost palatul-cetate si mormantul boltit.

Sculptura monumentala, la micenieni, e aproape total absenta, acestia preferand sculptura miniaturala- in fildes, teracota, sau sculptura de geme. Caracteristice sunt mastile de aur gasite in morminte- un gen neintalnit in Creta.

Epoca arhaica

Marea arta greaca incepe sa se afirme ca atare in aceeasi epoca arhaica, in secolele VII si VI i.e.n.

Arhitectura templului- la inceput de lemn, in curand de piatra- dezvolta tipul de casa comuna in lumea egee, constand intr-o incapere rectangulara, cu o singura usa pe latura mica, flancata de pilastri care sustineau acoperisul, iar in fata usii un portic cu doi stalpi sau coloane.

Intre sutele de temple pe care le-au construit grecii nu exista doua la fel. Materialul de constructie era exclusiv piatra rareori marmura. Cand coloana era de piatra, era acoperita cu un stuc usor decorat in asa fel incat sa imite marmura.

Acoperisul era din tigle multicolore, la coltul caruia erau anumite elemente decorative din bronz, marmura sau teracota, reprezentand figuri umane, animale, fiinte fantastice, etc.

in ceea ce priveste sculptura, primele statui monumentale grecesti erau din lemn. Statuile din piatra apar abia la sf sec VII i.e.n. statui de cult, ele au continuat pana in epoca clasica, in variante diferite: fie lucrate in tehnica acrolitului (partile descoperite erau din piatra, iar torsul si picioarele din lemn), fie in tehnica hriselefantina (lemnul statuii era imbracat, in chip de vestmant, cu placi de fildes sau de aur), fie de tipul palladion(statuie de lemn imbracata cu vestminte sau cu o armura).Palatul regelui Minos, Knossos, Creta, Grecia

(1400 i. Hr.)

Palatul face parte din principalele vestigii ale arhitecturii minoice, alaturi de citade fortificate. Accentul se pune mai mult pe interior, decat pe aspectul exterior. Planurile constructiilor satisfac nevoi de ordin practic decat sa urmeze tipare geometrice abstracte. Constructiile sunt, in general, acoperite cu o simpla tencuiala.

Palatul marcheaza un punct important de incrucisare a civilizatiilor est-mediteraneene, prezentand si influente egiptene.

Poarta Leilor Micene, Grecia (1250 i. Hr.)

Poarta Leilor este o constructie simpla, masiva, din zidarie neornamentata, impresionand doar prin leii sculptati in piatra asezata pe uriasul buiandrug de deasupra intrarii.

Epoca clasica

Adevarata stralucire a Acropolei o dau cele patru edificii construite din initiativa lui Pericle dupa distrugerea orasului de catre persi: Partenonul templul Fecioarei Atena, adapostind statuia inalta de 15 m a zeitei. Propileele- intrarea monumentala, cu cinci porti deschise spre intrarea sacra si gazduind dintr-o aripa Pinacoteca; micul templu din dreapta intrarii dedicate Athenei Nike; si originalul Erechteion, cu noua sanctuare.

Strazile Atenei erau inguste si intortocheate, nepavate, in mijloc cu o rigola neacoperita, in care era evacuata apa menajera. Locuintele celor mai saraci erau sapate in calcarul colinelor sau erau rezemate de un perete de stanca. Majoritatea caselor erau foarte mici, balcoanele sau logiilor fiind interzise prin lege ca prezentand pericolul de a se prabusi. Peretii caselor erau din lemn, din caramida uscata la soare sau din pietris amestecat cu lut.

Teatrul grec din Segesta Sicilia, Italia secolul III i. Hr.

Teatrul i-a ajutat pe grecii antici sa ajunga la un compromis cu fortele naturii, astfel incat construirea unui teatru era la fel de importanta ca si piesele care se jucau in el. Terasele curbate, cu scaunele lor de piatra, concentrate asupra scenei, sunt tipice si au rezultate bune pentru reprezentatiile teatrale.

Chiar daca teatrul e de mici dimensiuni, cu un diametru de doar 63 de metri, legatura simbolica dintre dramele umane si natura este evidenta.