1

Editorial:

1 Decembrie 1918. Prezențe clericale bănățene la Alba Iulia

Biserica Ortodoxă din teritoriile româneşti, socotită pe bună dreptate ocrotitoarea nu doar a credinţei, ci şi a culturii şi a spiritului românesc de-a lungul veacurilor, a însemnat pentru momentul 1 Decembrie 1918 instituţia care a contribuit în mod esenţial (prin infrastructură şi misiune) la unitatea naţională a românilor. Biserica Ortodoxă a românilor din Banat este un bun exemplu pentru a dovedi cu argumente istorice că episcopii, protopopii, profesorii de la şcolile de teologie şi preoţii din parohii au avut un rost bine determinat în economia evenimentului de la Alba Iulia. De altfel, trebuie precizat că întreaga istorie a românilor a fost marcată de personalităţi eclesiale care au avut contribuţii semnificative la devenirea neamului.

La sfârşitul Primului Război Mondial românii din Banat erau supravegheaţi religios de două centre eparhiale, unul în nordul regiunii, la Arad, unde păstorea episcopul Ioan Papp (1903-1925) şi unul mai la sud, în oraşul Caransebeş, unde era episcop Miron Cristea (1910-1919), viitorul mitropolit primat (1920-1925) şi patriarh al României (1925-1939). Din punct de vedere politic, interesele naţiunii române din Transilvania şi Banat erau coordonate de Partidului Naţional Român, care a acţionat firesc în sensul principiului autodeterminării naţionale, vehiculat de preşedintele american Thomas Woodrow Wilson şi preluat de conducătorii politici din ţările Europei occidentale şi de toată presa democratică existentă.

În acest context politic, la începutul lunii octombrie a anului 1918, Comitetul executiv al Partidului Naţional Român s-a reunit sub preşedinţia lui Teodor Mihali, la Oradea, unde s-a redactat şi votat varianta finală a unei declaraţii prin care românii din Transilvania şi Banat îşi cereau dreptul de autodeterminare şi nu mai acceptau să fie reprezentaţi ca naţiune de Guvernul maghiar. La această întâlnire a participat şi un cleric însemnat din Banat, dr. George Popovici, protopopul

Lugojului (Victor Lăzărescu, „Protopopul dr. George Popovici (1862-1927)”, în Mitropolia Banatului, XXVIII, nr. 10-12, octombrie-decembrie, 1978, p. 693).

Urmând principiului autodeterminării naţionale la care au făcut apel şi alte popoare europene, în 2 noiembrie 1918 s-a constituit Consiliul Naţional Român

Central, cu sediul la Arad, ca for tutelar al intereselor politice ale românilor din Transilvana şi Banat. Consiliul Naţional Român Central a emis un apel către naţiunea română, în care înştiinţa că războiul lung şi sângeros, început din interese străine, s-a sfârşit. Românii erau îndemnaţi la calm şi la apărarea proprietăţilor private sau comune, mai ales că „a venit vremea ca fiecare popor şi fiecare individ să fie egal îndreptăţit şi stăpân pe soarta sa” (Arhiva Episcopiei Daciei Felix (A.E.D.F.), Fond Protopopiatul Vârşeţ, dosar 1918, nr 305/1918).

Pr. Prof. Dr. Daniel Alic

(Continuare în p. 5)

ArhanghelulBiserica lui Mateiu Basarab și a lui Varlaam, maica spirituală a neamului românesc,

care a născut unitatea limbei și unitatea etnică a poporului. (M. Eminescu)

ArhanghelulRevistă trimestrială de cultură și religie rurală, editată de Asociația ,,Arhanghelul” din Birda, 2018, an VII, nr. 3 (27)

2

Unitatea credinței în societatea

contemporană

Elevul creștin este misionar prin propriul său exemplu, prin dialogul cu părinții, colegii, prietenii și profesorii. Cei trei factori importanți în educație sunt: familia, școala și biserica care au ca scop formarea personalității complexe a viitorului nostru ca adult. Dacă elevul este educat în spiritul responsabilității, al respectului față de oameni și al dragostei față de Dumnezeu. Pentru tânărul creștin, lumea contemporană i se reprezintă ca un mozaic de idei din care trebuie să promoveze și să selecteze doar binele. Selectarea binelui este influențată în mare măsură de educație, adică de familia în care trăim și ne dezvoltăm armonios ca copil, adolescent, adult, dar nu în ultimul rând de această selecție se ocupă Biserica. Vârsta adolescenței este vârsta provocărilor, în care noi ca tineri avem de făcut alegeri majore, alegeri pentru care vom fi responsabili pe parcursul vieții, în momentul în care vom deveni maturi, adulți. Noi ca adolescenți trebuie să avem puterea de a lua singuri o decizie, a alege între bine și rău, între Dumnezeu și diavol. Credința și mărturisirea ei reprezintă unul din conceptele biblice fundamentale și unul din elementele constructive ale Bisericii Creștine. Mântuitorul Iisus Hristos și-a început propovăduirea prin cuvintele: ,,Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie” (Marcu 1, 15). Credința este atât o experiență spirituală a întâlnirii dintre om și Dumnezeu în Iisus Hristos prin harul Său. Biserica este și un spațiu sfânt și sfințiitor. Credința pe care o mărturisesc este răspunsul la revelația lui Dumnezeu. Această descoperire a lui Dumnezeu am primit-o în Biserică. Credința și Învierea lui Hristos o avem prin mărturia Sfinților Apostoli și urmașii acestora. Cele mai multe lucruri în lumea aceasta le aflăm prin credință. Ea este întâlnirea mea personală cu Mântuitorului Iisus Hristos cel înviat.

Murgea Maria

Maica mea

Oh…dragă mămică Cât de mult aș vrea Să te am lângă mine Și să-mi fi alăturea

Să mă astepti din nou în prag

Să mă îmbrățișezi cu drag Să îmi spui cuvinte calde

Și o poveste de noapte

Măicuță draga mea Te iubesc să ști așa,

Și tu mă iubești pe mine Și asta o știu prea bine

De îmi e greu Îți spun mereu

Să mă strângi la pieptul tău Ca să mă mângâi mereu.

Brulincu Rodica

Primăvara

Primavara înfloresc pomii Florile pe câmp dau un miros frumos

Totul revine la viată când păsările cântă, Păsările merg și zboară căutând hrana.

Balint Roberta

Învierea Domnului

Când din ceruri a coborât,

Domnul nostru mare. El pe cruce a fost răstignit,

De păcatul nostru.

Iar în această zi de Paște, Noi sărbătorim Învierea Domnului,

Și cu mare bucurie, Noi sărbătorim ziua de Paște.

Barbu Andreea-Alexandra

Rubrică coordonată de prof. Sorina Onița și prof. Doru Popa

3

Restituiri:

In memoriam Florin Medeleț

În urmă cu 14 ani, pe 8 iunie a părăsit pământul Banatului, atât de cercetat în întreaga sa viață, arheologul, istoricul și scriitorul Florin Mededeț.

Născut în 24 aprilie 1943 la Timișoara. A urmat ca elev Liceul ,,Andrei Șaguna” din Brașov și apoi Facultatea de Istorie-Filozofie a Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, student. Licențiat în 1965 cu o teză coordonată de prof. Hadrian Daicoviciu.

A obținut o bursă de studii la Viena. Aici a cercetat două instituții deosebite pentru trecutul românilor: Kunsthistorichen Museum și Naturhistorisches Museum.

Muzeograf, șef de secție, director al Muzeului Banatului (1974-1980).

Profesor asociat al Facultății de Istorie a Universității Banatului. Prof. Gh. Lazarovici a identificat pe cercetătorul Medeleț în calitatea de dascăl: ,,L-am audiat odată și la Caransebeș, la un curs de la Universitatea Banatul, când m-am dus, la o oră a lui, să îl aștept să termine, ca să mergem apoi la o cafea și să povestim. Se plimba cu fișele în mână și refăcea istoria unor vremuri, o istorie vie, palpitantă, punctată cu idei care curgeau, care se înlănțuiau cu o logică și cu un fir director întrerupt doar ca să își mai noteze câte o idee care îi scăpase sau asupra căruia dorea să se documenteze… ora a trecut repede…”.

A efectuat săpături în mai multe șantiere arheologice, în unele coordonând aceste școli de cercetare: Fratelia, Voiteni, Peciu Nou, Cornești, Herneacova, Remetea Mare (jud. Timiș) și Berzovia (jud. Caraș-Severin). Pe aceste șantiere sub directa sa îndrumare s-au format arheologii de azi ai Banatului: Petru Rogozea, Valentin Cedică și Florin Gogâltan. Activitatea sa arheologică de descoperitor, de formator al unor tineri colegi arheologi s-a concretizat în peste 75 de campanii de săpături arheologice la care se adaugă vizitele pe șantiere ale colegilor sau pe ale noastre și nu o

dată a fost cazul când prin dezbateri am reușit a ne lămuri multe semne de întrebare, deși atunci nu eram novice. Domnia sa a săpat și salvat și cele mai mari câmpuri de urne funerare din Banat (Fratelia, Voiteg, Peciu Nou). Cele mai multe din șantierele sale au fost de epocă dacică (peste 30) de epoca bronzului și fierului (peste 20), urmate de cele romane și romano-bizantine (peste 10), și din mai toate epocile (neolitic, fortificații și valuri de pământ, așezări, biserici sau fortificații medievale).

Expoziția de bază a Muzeului Banatului este în primul rând rodul muncii și gândirii sale. Monumentul Lupa Capitolina a fost readus din lapidarul Muzeului pe soclul ce se află și astăzi în centrul Timișoara la demersurile sale.

A condus revista de specialitate a Muzeului, ,,Analele Banatului” ca redactor șef și responsabil de număr și ,,Tibiscus” prin cea de secretar de redacție.

Opera științifică a fost încununată cu mai multe premii și distincții, între acestea amintim cea de Cavaler al Ordinului Național Serviciul Credincios (2002).

A trecut în veșnicie pe 8 iunie 2005. O stradă din Cartierul Soarelui din Timișoara îi poartă numele. Cercetătorii de sub semnul lui Clio au organizat simpozioane dedicate marelui dispărut (2015) precum și articole și volume comemorative.

Opera se compune din volume de autor, în colaborare, studii și comunicări științifice,

poezie, expoziții muzeale ș. a. Cărți: O cronică a revoluției de la Timișoara 16-22 decembrie 1989, f. ed., Timișoara, 1990, 31 p. (colab. cu Mihai Ziman); Calendarul săteanului bănățean, Editura Helicon, Timișoara, 1994, 360 p. (colab. cu Vasile Râmneanțu); Muzeul Banatului. File de cronică, I 1872-1918, Editura Mirton, Timișoara, 1997, 171 p. (colab. cu Nicoleta Toma); Muzeul Banatului. File de cronică II 1918-1948, Editura Mirton, Timișoara, 2003, 415 p. (colab. cu Vasile Râmneanțu); De capete, de pajuri, de-ntâmplare. Poezii, Editura Modus PH, Reșița, 2003, 59 p. Timișoara. Povestea orașelor sale, Editura Mirton, Timișoara, 2004 p. (colab. cu Dan N. Buruleanu).

Pr. Valentin Bugariu

4

Documentar:

Preocupări privind educația religioasă a tinerilor creștini ortodocși reflectate în publicații ale Tipografiei Diecezane din

Caransebeș (1886-1918)

Preparațiunile sunt culegeri de planuri de lecție (întocmite și ținute de învățătorul Petru Bizerea la școala de aplicație a Institutului pedagogic Caransebeș pe care însuși l-a absolvit în 1898), ilustrând parcurgerea treptelor formale („analiza, sinteza, sistematizarea, aplicarea”) și a demersurilor didactice în însușirea cunoștințelor și formarea sentimentelor moral-religioase. Autorul precizează că a fost condus de principiile herbart-zillerane: „cultural-istoric”, „al concentrațiunii”, „al treptelor formale”, explicând în ce constă importanța lor în procesul didactic. Manualele apărute la Tipografia Diecezană din Caransebeș au servit drept sprijin teologilor, profesorilor, învățătorilor în cunoașterea, înțelegerea și aplicarea în viață a cunoștințelor religioase de către tinerii creștini ortodocși, pregătindu-i să devină cetățeni responsabili ai Eparhiei.

O valoroasă contribuție la educarea religioasă a tinerilor, a tuturor cetățenilor Episcopiei a avut Foaia religioasă pentru popor „Lumina”, care a apărut săptămânal începând din 4/17 ianuarie 1918 până la 20 decembrie c.v. 1918, până la numărul 50 inclusiv.1

Gazeta Lumina a apărut din inițiativa episcopului Miron Cristea. Ideea realizării și coordonatele programului ei le-a anunțat Episcopul Miron Cristea încă din 1917 când, în cuvântul introductiv la Sinodul eparhial din aprilie 1917, sugerează că dorește înființarea acestei gazete ca un „puternic mijloc de educație… aducând sămânța credinței adevărate și razele calde ale conștiinței adevărului, binelui și frumosului”.2

Încă de la primul număr, redacția gazetei publică pe prima pagină un articol program semnat 1 Ibidem, p. 256. 2 Ibidem.

de însuși episcopul Caransebeșului, în care se precizează că printre scopurile „Luminii” se află dorința de „a da cititorilor lectură aleasă și de cuprins religios, căci nu ne poate fi indiferent din ce izvor își stâmpără credincioșii bisericii noastre setea sufletului lor…”.3

Din întregul său cuprins rezultă că și-a găsit în coordonatorul programului său, dr. Cornel Corneanu – un editor și redactor de elită, reprezentant remarcabil al intelectualității bănățene din prima jumătate a secolului XX.

Un prim obiectiv sub al cărui semn a stat întreaga activitate redacțională a fost educația religios-morală, progresul prin luminare, prin cultură.

Problematica religioasă este prezentă prin evocarea unor evenimente din calendarul orodox cât și prin inserarea în cuprinsul paginii, autonom, a unor versete din Sfânta Scriptură, enunțând o idee moral-religioasă.

Se prezintă un mozaic de aspecte tematice, evidențiate și din titlu: Botezul Domnului (nr. 2, p. 2); Floriile (nr. 15, p. 2); Rusaliile (nr. 22, p. 2); Sfinții Împărați Constantin și Elena (nr. 19, p. 2); Adormirea Maicii Domnului (nr. 31, p. 2); Înălțarea Sfintei Cruci (nr. 35, p. 2); Crăciunul (nr. 50, p. 1) etc.

Exemplele de versete din Sfânta Scriptură alese de redacție au o influență deosebită în realizarea educației religioase: „Cel ce lapădă învățătura se urăște pe sine, iar cel ce iubește învățăturile iubește sufletul său” – Pilde, c. 16, v. 13 (nr. 34. p. 1); „Luați învățătură și nu arginți… Căci mai bună este învățătura decât petrile cele de mult preț” – Pilde, c. 8, v. 108 (nr. 33, p. 1).4

La 204 ani de la sacrificiul domnitorului Constantin Brâncoveanu și al fiilor săi, se subliniază îndemnul marelui domnitor creștin: „Orice am avut am pierdut; să nu ne pierdem încă sufletul. Priviți la Cristos Mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi și cu ce moarte de ocară a murit, credeți tare întru aceasta și nu vă mișcați din credința neamului. ”5

Prof. dr. Virginia Ardelean

3 „Lumina”, 1918, Caransebeș, nr. 1, p. 1. 4 Petru Călin, op. cit., I, p. 261. 5 „Lumina”, 1918, Caransebeș, nr. 32, p. 1.

5

(Urmare din p. 1). Acelaşi apel arăta că în Consiliul Naţional Român au fost aleşi: dr. Teodor Mihali, Vasile Goldiş, dr. Alexandru Vaida Voevod, dr. Ştefan C. Pop, dr. Aurel Vlad, dr. Aurel Lazăr, iar ca membri din partea Partidului Social Democrat: Ioan Flueraş, Iosif Jumanca, Enea Grapini, Trifon Albani şi Iosif Rănoi. Consiliul era forul românilor din Ungaria şi Ardeal, recunoscut de ţările Europei, chiar şi de Guvernul maghiar revoluţionar. În urma acestui apel, prefectul judeţului Arad, dr. Varjaszy Lajos, a declarat într-un ziar maghiar din Arad că „nu trebuie să luăm în nume de rău dacă românimea continuă să privească cu neîncredere viitorul pe care noua Ungarie îl promite […] Eu găsesc cât se poate de natural ca un popor plin de demnitate să nu mai tolereze robia” (Virginia Ardelean, „Alba Iulia – 1918. Momente de neuitat”, în Studia Caransebesiensia, Editura Nereamia Napocae, Cluj-Napoca, 2004, p. 73).

Dr. Ştefan Cicio Pop, preşedintele Consiliului Naţional Român Central de la Arad, a trimis în teritoriu delegaţii, care trebuiau să constituie consilii naţionale locale în fiecare localitate, în fiecare plasă şi în fiecare comitat. În componenţa acestor consilii trebuiau să fie aleşi, după datina românească, bătrânii satelor, în frunte cu preoţii, învăţătorii şi intelectualii români (Laurenţiu Oanea, Dr. Ştefan Cicio Pop. Un titan în luptele naţional-politice ale românilor din Transilvania şi părţile româneşti din Ungaria (1865-1934), Editura Gutenberg Univers, Arad, 2008, p. 133).

Locuitorii satelor şi oraşelor au fost îndemnaţi să primească delegaţii acestui consiliu, cu scopul de a înfiinţa Consilii naţionale locale şi Gărzi naţionale româneşti (Ibidem.) Rolul consiliilor naţionale a fost acela de a prelua conducerea administrativă la nivelul satelor, cercurilor şi comitatelor, în locul fostelor administraţii maghiare (Ibidem). Gărzile naţionale au înlocuit jandarmeria maghiară şi reprezentau forţa publică a suveranităţii româneşti, sub autoritatea consiliilor naţionale, rolul lor principal fiind paza şi protecţia oamenilor şi a bunurilor private şi publice (Ibidem, p. 138).

Imediat după aceste declaraţii, ziarul Drapelul din Lugoj a cerut românilor bănăţeni să se aşeze sub protecţia şi sub conducerea comitetului de la Arad: „Consiliul Naţional Central Român este singur for competent după care trebuie să se orienteze întreaga suflare românească. Acest Consiliu […] are să facă toate pregătirile pentru organizarea voinţei naţionale. După avizul acestui Consiliu trebuie să se orienteze întregul neam” (Drapelul, Lugoj, XVIII, 1918, nr. 112 din 3 noiembrie, p. 3).

Consiliul Naţional Central de la Arad a alcătuit şi un întemeiat manifest al naţiunii române din Ungaria şi Transilvania, pe care l-a adresat popoarelor lumii. Manifestul, preluat de Foaia Diecezană, organul de presă al Episcopiei Caransebeşului, a adus la cunoştinţa ţărilor lumii „voinţa naţiunii române de a se constitui în stat liber şi independent spre a-şi putea validita nelimitat forţele sale în serviciul culturei şi al libertăţii omeneşti […] Pe teritoriul său strămoşesc naţiunea română este gata a asigura fiecărui popor deplină

libertate naţională şi organizarea sa în stat liber şi independent o va întocmi pe temeiurile democraţiei, care va asigura tuturor indivizilor aflători pe teritoriul său egalitatea condiţiunilor de viaţă […] Nu mai voieşte să trăiască în legătură de stat cu naţiunea maghiară, ci este hotărâtă a-şi înfiinţa pe teritoriul locuit de dânsa statul său liber şi

independent. Anunţând popoarele lumii această voinţă şi hotărâre a sa, naţiunea română din Ungaria şi Transilvania invoacă pe seama sa sprijinul lumei civilizate şi geniul libertăţii omeneşti declarând sărbătoreşte, că din ceasul acesta, oricum ar decide puterile lumii, este hotărâtă a peri mai bine, decât a suferi mai departe sclavia şi atârnarea” (Foaia Diecezană, Caransebeş, XXXIII, 1918, nr. 44 din 11/24 noiembrie, p. 3).

Energia naţională a episcopului de la Caransebeş a fost promptă şi fără ocolişuri. În circulara nr. 6150 din 26 octombrie/8 noiembrie1918, episcopul Miron Cristea i-a anunţat pe credincioşii din Eparhia Caransebeşului despre constituirea Comitetului Partidului Naţional Român ales la Marea Conferinţă Naţională, numit şi Consiliul sau Sfatul Naţiunii Române ca for superior pentru poporul român (Ibidem, nr. 42 din 28 octombrie, p. 1).

6

Din proprie iniţiativă a hotărât şi ordonat preoţilor din eparhie ca împăratul Austriei, deşi nu abdicase, să nu mai fie pomenit la serviciul liturgic: „Sfânta tradiţiune a Bisericii noastre răsăritene a fost în slujbele sale totdeauna cu deosebită luare aminte la autoritatea sau stăpânirea lumească. Cu atât mai vârtos trebuie să o facă aceasta Biserica poporului român, pusă pe temelii naţionale. Deci – şi până când Preasfinţitul sinod episcopesc în deplina sa competenţă va statori conform noilor stări de drept definitive ecteniile şi pomenirile respective – dispun următoarele:

La Ectenia cea mare de la începutul slujbelor se adauge la locul cuvenit – Pentru înalta noastră stăpânire naţională şi pentru Marele Sfat al naţiunii române, Domnului să ne rugăm.

La Ectenia după Sfânta Evanghelie – Încă ne rugăm pentru înalta noastră stăpânire naţională şi pentru Marele Sfat al naţiunii române, pentru stăpânirea, biruinţa, petrecerea, pacea, sănătatea, mântuirea şi iertarea păcatelor lor, şi pentru ca Domnul Dumnezeu mai ales să le deie spor şi să le ajute întru toate lucrările lor spre binele obştesc. La ieşirea cu Sfintele Daruri, după pomenirea episcopului, – Pe prea înalta noastră stăpânire naţională şi pe Marele Sfat al naţiunii române, Domnul Dumnezeu să le pomenească întru împărăţia Sa” (Arhiva Episcopiei Caransebeşului, (A.E.C.) Fond Bisericesc (III), dosar 212/1918, nenumerotat).

Din punct de vedere bisericesc, această pastorală a fost actul suprem de respingere a stăpânirii străine, mai ales că doctrina Bisericii Ortodoxe prevede ca la slujbe să fie pomeniţi stăpânitorii lumeşti, ca un act de implicare a Bisericii în timpul istoric. Pastorala episcopului Miron Cristea a fost primită cu bucurie şi de românii din afara eparhiei. Ziarul Românul din Arad a publicat integral textul pastoralei, cu o scurtă notă explicativă: „Preasfinţitul Părinte al Caransebeşului, dr. E. Miron Cristea, a trimis clerului său următoarea circulară, în care zvâcneşte duhul zilelor mari de azi. Cetiţi, fraţi români, cu sfinţenie acest document istoric al Bisericii noastre Ortodoxe de aici, care ne-a păstrat neatins sufletul feciorelnic prin urgii de veacuri. Preasfinţite, ne închinăm!” (Foaia Diecezană, Caransebeş, XXXIII, 1918, nr. 43 din 4/17 noiembrie, p.2-3).

Imediat după manifestul Consiliului Naţional de la Arad, localităţile bănăţene au fost în fierbere. În fiecare localitate au fost constituite consilii naţionale şi s-au organizat gărzi pentru apărarea cetăţenilor şi a proprietăţilor lor.

În toate localităţile Banatului, cu sprijinul preoţilor s-au constituit consilii naţionale româneşti, care au jurat credinţă Consiliului Central de la Arad. Nu doar localităţile, ci şi asociaţiile şi societăţile au luat o decizie în această privinţă. La conferinţa învăţătorească din fosta graniţă militară, ţinută în 8 noiembrie 1918 la Caransebeş, s-a hotărât constituirea învăţătorilor români în sfat învăţătoresc care să se supună Consiliului Naţional al Românilor din Transilvania şi Ungaria (Foaia Diecezană, Caransebeş, XXXIII, 1918, nr. 44 din 11 noiembrie, p. 3).

În faţa noilor transformări politice din Transilvania, regimentele româneşti întoarse de pe front, s-au constituit în consilii militare şi au jurat credinţă Consiliului Naţional Român. Foaia Poporului Român din Budapesta arăta că astfel de manifestări ale armatei sunt „prologul unor mari evenimente pentru români, vestitoare a unei epoci noi în viaţa poporului român din Ungaria, Ardeal şi

Bucovina” (Foaia Poporului Român, Budapesta, VII, 1918, nr. 230 din 5 noiembrie, p. 1). Pentru a nu mai da loc speculaţiilor, în 2/15 noiembrie 1918, Consiliul Naţional Român Central din Arad a comunicat tuturor consiliilor naţionale române ca în termen de 12 zile să înfăptuiască alegeri pentru o adunare naţională generală, după normele sufragiului universal. Din fiecare cerc urmau să fie aleşi cinci reprezentanţi ai poporului care să participe la Marea Adunare Naţională Română, care nu avea fixată o dată, dar va fi convocată în cursul lunii decembrie, după calendarul nou. (Ioan Munteanu (coordonator), Făurirea statului naţional unitar roman. Contribuţii documentare bănăţene (1914-1919), Bucureşti, 1983, p. 97-99).

(Studiul va continua în numărul viitor) La Praznicul Nașterii Maicii Domnului, creștinii ortodocși din Birda își cinstesc ocrotitorul bisericii. Cu acest prilej dorim tuturor sănătate și bucurie!

Redacția

7

Cronica parohială:

92 de ani de pictură murală la Birda. Joi, 26 Brumărel a fost comemorată împlinirea a 92 de ani de pictură murală în parohia Birda. La sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir a fost oficiată în Ajunul sărbătorii Vecernia unită cu Litia. În ziua pomenirii Sf. Dimitrie a fost săvârșită Utrenia urmată de Sfânta Liturghie și slujba Parastasului pentru pictorii bisericii ortodoxe din Birda. Răspunsurile liturgice au fost date la Sf. Liturghie de Corala ,,Epifania” a Protopopiatelor I și II Timișoara conduse de prof. Florin-Nicolae Șincari. La otpustul slujbei religioase Corala a interpretat un buchet de imne religioase. La Sf. Liturghie a slujit P. C. Părinte Sebastian Andrei Petrescu de la parohia Percosova și P. C. Părinte Valentin Bugariu, parohul locului. La momentul potrivit mai mulți preșcolari și credincioși s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului. Cuvântul de învățătură a fost pregătit și susținut de P. C. Părinte Valentin Bugariu care a expus celor prezenți motivul comemorării pictorului Filip Matei (1853-1940), personalitate a picturii bisericești din Banat de la sfârșitul veacului al XIX-lea și a celui următor cu o operă realizată în peste 70 de biserici însumând: pictură murală în ulei, icoane mobile și prăznicare. Ucenic în atelierul Popovicilor din Oravița, ucenic a lui Nicolae Popescu din Zorlențu Mare și Mihail Velceleanu din Bocșa, Filip Matei și-a deschis propriul atelier de pictură la Bocșa Vasiova unde s-au format: pictori, sculptori și aurari de biserici. Între ucenicii formați aici îi amintim pe pictorul academic Ioan Zaicu și sculptorul Petru E. Oancea, cunoscutul publicist bănățean.

În 1925 Filip Matei a pictat în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din Birda: atât icoanele iconostastului de zid, cât și în biserică: cerimea și pereții laterali. Astăzi se păstrează doar pictura de pe boltă. Se păstrează: Sfânta Treime (altar), Hristos în mărire între cei 4 evangheliști, Pescuitul bogat, Domnul Savaot, Învierea lui Lazăr (în naos), Vindecarea orbului, Vindecarea slăbănogului (în cor). Din ,,Contractul” încheiat

între pictor și Comuna bisericească Birda aflăm că lucrările au fost realizate în cursul a trei luni și încheiate la sărbătoarea Sf. Dimitrie. Din acest contract aflăm de faptul că medalioanele realizate în ulei pe perete au avut o garanție de 20 de ani. Comemorarea lui Filip Matei se înscrie în momentele dedicate Anului Omagial al iconarilor. Realizarea picturii murale la Birda s-a datorat jertfelniciei credincioșilor dar și al strădaniei părintelui Ioan Mărgineanțu, paroh al bisericii între 1897-1943. Fiul părintelui Ioan, Tiberiu Mărgineațu a fost colaborator apropiat al Înaltpreasfințitului Vasile Lazarescu de la a cărei întronizare în demnitatea de mitropolit al Banatului se împlinesc astăzi 70 de ani. Concursul Județean ,,Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș”, faza Deta. Luni, 6 Noiembrie de la orele 14, 00 a avut loc la Liceul Tehnologic ,,Sfântul Nicolae” din Deta, cea de-a VII-a ediție a Concursului de creație religioasă închinat Sfântului Iosif cel Nou de la Partoș, ocrotitorul Banatului. Tematica de anul acesta a fost cea a sfintelor

icoane și a mărturisitorilor credinței din timpul regimului comunist din România, întrecerea de anul acesta a purtat titlul sugestiv ,,Icoane sfinte”. Concursul s-a desfășurat pe două cicluri școlare: II-IV și V-VIII în 4 probe: recitare de poezie religioasă, eseu, cântare bisericească psaltică și priceasnă și desen. Juriul care a evaluat lucrările și interpretarea cântării bisericești a fost

format din: P. On. Păr. Sorin Lungoci, consilier eparhial, P. On. Păr. Ioan Prisăcean, protopop, P. C. Părinți Ciprian Boșca și Ciprian Ene. Concurenții care au evoluat în această fază zonală au reprezentat Școlile / Parohiile: Gătaia, Liebling, Banloc, Deta, Birda și Gherman însoțiți de profesorii de religie și de preoții parohi. În final au fost decernate premii și mențiuni care au constat din diplome și cărți. Au fost declarați câștigători următorii participanți: La secțiunea poezie: Premiul I Bucure Sas Daria-Ștefania (Liceul Teoretic Gătaia); la secțiunea eseu: Premiul I Orășanu Alexandru Gabriel (Liceul Teoretic Gătaia); secțiunea priceasnă: Premiul I Sabadoș Anda (Școala Gimnazială Liebling); desen: Premiul I Vincze Albert; Nicolin Amelia (Liceul Teoretic Gătaia).

8

De remarcat a fost faptul că elevii s-au prezentat bine la acest concurs fiind în marea lor majoritate îmbrăcați în costume naționale folosind în cadrul eseului, al poeziei și al pricesnei momente ale suferinței pentru păstrarea credinței: stihuri ale lui Radu Gyr, ,,atâtea lacrimi și martiri”, dar și o bună cunoaștere a învățăturii de credință, a istoriei Bisericii ș. a.

Școala Gimnazială din Birda și Școala Primară din Sîngeorge a avut la această fază a Concursului 9 participanți: Premiul II Murgea Cristian – secțiunea desen; Buțu Raluca – secțiunea eseu; Premiul III Buțu Raluca – secțiunea eseu; Prună Sara – secțiunea desen; Mențiunea I Marcu Alexandra – secțiunea poezie; Radu Loredana – secțiunea desen; Mențiunea II Noje Flavia – secțiunea poezie; Frangloglu Gabriela; Mențiunea III Bisi Maria Magdalena.

Colindători în biserica din Sîngeorge. Duminică, 17 decembrie a fost oficiată Utrenia, urmată de Sfânta Liturghie. La momentul potrivit mai mulți credincioși după ce au fost mărturisiți s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului. Răspunsurile liturgice au fost date de elevul Alexandru Orășanu, cântăreții parohiei și ceilalți credincioși.

După otpustul Sfintei Liturghii un grup de copii de la Liceul Teoretic Gătaia au colindat credincioșii bisericii cu hramul ,,Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din localitatea Sîngeorge, filia parohiei Birda. Concertul de colinde a fost organizat de Parohia Ortodoxă Birda sub genericul: ,,Vin colindătorii, cum veneau odată...” fiind o manifestare religios-culturală detinată copiilor aflată la prima ediție. Această dovadă a vestirii Nașterii Domnului este prefațată de un vers din opera poetului Radu Gyr înscriindu-se în calendarul activităților religios-culturale de comemorare a martirilor și mărturisitorilor din închisorile comuniste. Colinda este o formă vie de manifestare a folclorului românesc dar și un imn prin care se fac cunoscute evenimentele biblice ale Nașterii Fiului lui Dumnezeu. Încă o dată bucurie și speranță, duioșie și credință ne-au împărtășit copiii: Andreea Dragoș, Patricia Bontescu, Alexandra Manciu, Ana Negrea, Alexandru Orășanu, Daria Covaci, Denisa Scrofan, Alexandra Dragoș și Timeea Radovan.

La final colindătorii au fost răsplătiți cu diplome și daruri din partea parohiei. 159 de ani de la Mica Unire în parohia Birda. Miercuri, 24 ianuarie de la orele 10,00 a fost oficiată slujba Te Deumului în biserica cu hramul ,,Nașterea Maicii Domnului” din parohia Birda. După otpustul slujbei religioase a fost susținut un cuvânt de învățătură cu tema: ,,Mica Unire, etapă a Unirii celei Mari”. În cadrul acestui cuvânt s-a accentuat etapele unirii Principatelor Române realiză prin: cântec, presă militantă, acțiuni sociale dar și misiuni dipomatice în Europa. Într-o astfel de misiune făcută la Torino, unul din emisarii Partidei naționale, Dumitru Brătianu accentua următoarea idee: ,,Principatele sunt gata de a se ridica în masă pentru a întinde

mâna românilor din Banat, Bucovina și Transilvania”. (Cf. Dan Berindei, Epoca Unirii,Editura Corint, București, 2000, p. 77). Ecoul Unirii Principatelor s-a auzit și dincoace de Carpați la românii ardeleni și bănățeni. ,,Când s-a ales Cuza Domn – scria Alexandru Papiu Ilarian – entuziasmul la românii Transilvaniei era poate și mai

mare decât în Principate”. Sărbătoarea Unirii a fost întregită în mod fericit prin prezența elevilor de la Școala Gimnazială din Birda și Liceul Teoretic din Gătaia care au realizat un bogat program patriotic compus din ,,Viața Domnitorului Cuza” (Vălean Alexandru și Murgea Cristian), poeziile Unirea de Virgil Carianopol și Suntem aici de Elena Mircescu recitate de elevii Ana Maria Indri și Andrei Cocoș.

Denisa Scrofan a interpretat cântecul ,,Hai să-ntindem hora mare” iar Alexandru Orășanu piesele ,,Sarmisegetuza” și ,,Cântă cucu-n Bucovina!” la voce și chitară. La final a fost vernisată expoziția de fotografie și carte închinată acestui eveniment.

COLEGIUL DE REDACŢIE: Dr. Nina Ceranu, Prof. univ. dr. Ioan Viorel

Boldureanu, Dr. Florin-Corneliu Popovici, Prof. Ioan Traia

Redactor-şef: Pr. dr. Valentin Bugariu

ISSN 2284 – 7731 Redacţia: Birda, Str. Principală, nr. 229, tel.

0729145610, cod postal:307187, jud.Timiş, e-mail: parohiabirda@yahoo.com