ScriSoare deSchiSă adreSată candidaților la funcția de președinte al româniei

Dumitru Cornel VÎLCU

Gold Corporation a fost un cancer al Roşiei Mon-tane şi o ameninţare de metastază pentru toată România. Nu doar că a deturnat şansele de dez-voltare ale comunităţii şi regiunii, blocându-le în sărăcie, minciună, presiuni asupra oamenilor, devastare a locurilor, dar a şi constituit un mo-del de corupţie pentru decidenţi/ clasa politică în general, mergând până la preşedintele Bă-sescu sau, ulterior, prim-ministrul Ponta.

>>PAGINA 3

Punct şi de la caPăt(Hai, Goldule, Pa!)

Campania SALVAȚI ROȘIA MONTANĂ

Subiectul exploatării de la Roșia Montană este amplu dezbătut de mai bine de 10 ani, prin ur-mare considerăm că orice viitor președinte tre-buie să își găsească timpul pentru a prezenta publicului convingerile sale.

>>PAGINA 2

România are 210 situri (zone) contaminate şi 1.183 potențial contaminate (pentru care nu au fost realizate încă rapoarte de evaluare) rezultate de pe urma activităților industriale şi miniere desfăşurate în ultimele decenii. Costurile de refacere ale acestora sunt uriaşe, de peste 8,4 miliarde de euro.

>> PAGINA 6 Mihai GOȚIU

oaMeni, nu auRRoMânia bună de Plată

O economie veritabilă este suma oamenilor din care este alcătuită, nu suma resurselor naturale pe care le deţine. Esenţa teoriei moderne a creşterii economice este simplă: pentru ca o ţară să aibă creştere economică sănătoasă trebuie să îşi clădească economia pe progres tehnologic. Pentru asta are nevoie de oameni care gândesc, lucrează şi imaginează lucrurile altfel. >> PAGINA 11 Marcel IONeSCU-HeROIU

www.miningwatch.ro

PitiGOLD te introduce în lumea întunecată a mineritului cu cianuri. Ca să îți vezi proiectul aprobat dai şpăgi, cumperi presă şi manipulezi sub privirile severe ale miilor de protestatari.

PitiGold - dRuMul şPăGii

>>PAGINILE 4-5

>> PAGINILE 6-7

MINERIE=SĂRĂCIEDOSAR

APUSENII LIBERIZIAR DE INFORMARE AL CAMPANIEI SALVAȚI ROȘIA MONTANĂ

O mină este o gaură în pământ deținută de către un mincinos.”

Mark Twain

anul ii nr. 2 (5) 8 pagini GRatuit octoMbRie 2014 www.apusenii-liberi.ro

Un om valorează mai mult decât aurul pe care îl poartă. La fel şi o ţară.

SCRISoaRE dESChISĂ adresată candidaților la funcția de președinte al României

Campania SaLvați ROșia MONtaNă

Mining Watch Romania

Mitul mineritului responsabil a fost spulberat prin fiecare

deversare nou produsă în Canada, Mexic sau altă parte a lumii. As-tăzi putem avea certitudinea că nu există mine de aur sigure, baraje ce rezistă pentru eternitate și iazuri de decantare etanșe. Zilele acestea un alt mit se deconstruiește – al mi-nelor legale, în acord cu legile țării. La începutul lunii octombrie zeci de utilaje ale Deva Gold SA au început lucrul la amenajarea primei platfor-me industriale a proiectului minier de la Certej, în cariera Coranda.

E lucru puțin că s-a început or-ganizarea de șantier într-o veche carieră minieră?

E corect că primarul vorbește în presa locală de eliberarea autorizației pe 2 octombrie, deși nici două săptămâni mai târziu nu e capabil să o arate?

E de ajuns să zicem că, probabil, oricum ar fi obținut autorizația?

Indiferent de răspuns, consecința e una singură. Fără a respecta legile României, cianu-rarea a intrat în această toamnă în linie dreaptă. De la primarul Petru Cîmpian, la firme locale de construcții, la directorul Deva Gold, Nicolae Stanca, toți, cu dispreț pen-tru oamenii corecți, și-au dat mâna pentru a fura bogățiile țării. Se cred nevăzuți, neștiuți, poate chiar pu-ternici. Se simt stăpâni pe situaţie și le place să creadă că mina ce va începe la Certej se va extinde ca o caracatiță la Bolcana, Săliște Hon-dol, Troița Pițigus, Băița, Deva și Brad.

Dar noi, ceilalți, știm cine sunt, îi putem numi, îi arătăm cu dege-tul și vom putea spune mereu ce au făcut. Știm că legile în aceas-tă țară sunt aceleași, fie că ești o companie minieră canadiană sau o mică făbricuță de lapte. Știm că disprețul față de cei din jur, față de omul de bună credință, nu rămâne nevăzut, știm că bătaia de joc pen-tru legi nu rămâne nepedepsită. Știm că pentru a comite o ilegalita-te, în cazul de față, e nevoie de o gașcă, unde fiecare își face jocul și își are propriul rol.

Iar în acest joc, compania mi-nieră şi-a asigurat încă din 2008 susţinerea autorităţilor locale prin primarul comunei, Petru Cîmpian. Atunci localnicii din Voia au respins construirea iazului de decantare pe Valea Frumoasei. Dacă aceștia au refuzat cianurile pe pământul lor, cei din Certeju de Sus erau, po-trivit primarului, ”adaptaţi la pro-bleme”. Acesta a fost de acord cu amplasarea iazurilor de decantare în comuna sa, pe Valea Măcrișului,

declarând la acea dată: ”Şi public mi-am manifestat acest acord, în şedinţa pe care am avut-o ieri (mier-curi, 25 iunie 2008 – n.r.) cu prilejul obţinerii avizului de mediu care ni s-a solicitat”.

Aşa cum se remarca în ediţia de Hunedoara a ziarului Adevărul,

”Petru Cîmpian a fost și ră-mâne un aliat de bază al Deva Gold, oferindu-se să amplase-ze pe teritoriul comunei încă un uriaș iaz de decantare pentru zecile de mii de tone de rezidu-uri toxice rezultate din exploa-tarea aurului. Iniţial, s-a dorit ca acesta să fie construit lângă satul Voia, din comuna vecină Balșa, însă ideea poluării ape-lor, aerului, a solurilor și posi-bilitatea unor accidente au fost respinse de localnici în urma unei dezbateri publice, chiar dacă li se promiteau peste 100 de locuri de muncă.”

În concluzie, în ziua dezbaterii

publice de la Voia, Deva Gold avea deja asigurată o altă locaţie pentru amplasarea celor două iazuri de de-cantare, dintre care unul de prelu-crare pe bază de cianuri, la Certeju de Sus.

În acest moment Primăria nu poate să arate autorizația pentru lucrările din cariera Coranda. Lucră-rile mai mult ca sigur nu sunt auto-rizate de primărie, deși declarațiile primarului Petru Cîmpian din 2 octombrie, afirmau contrariul. Re-iese cu certitudine că acesta era la curent cu lucrările ce se derulau, dar nu a luat măsurile legale pri-vind șantierele neautorizate. Deva Gold neagă că ar lucra în carieră și declară senin că sunt în așteptarea avizelor. Pe 15 octombrie însă, rețeaua de organizații Mining Watch România a sesizat Inspecto-ratul de Stat în Construcții pentru a lua măsurile legale de sancționare contravențională și pentru a dispu-ne oprirea lucrărilor ilegale.

aNaLiZE

Stimați candidați,Urmărim de mai bine de zece ani modul în care este abordat de

mediul politic subiectul exploatării cu cianuri a aurului de la Roșia Montană. Din nefericire, în pragul alegerilor, subiectul rămâne tra-tat de candidați cu formule lipsite de conținut și care lasă deschisă calea unor viitoare negocieri suspecte cu operatorul minier.

După cum vă este bine cunoscut, în toamna anului trecut, pro-iectul de lege dedicat industriei miniere a provocat cele mai am-ple demonstrații de stradă din România ultimilor ani. Zeci de mii de cetățeni au cerut în stradă nu doar abandonarea proiectului minier, ci și interzicerea mineritului cu cianuri în România, înscrie-rea imediată a Roșiei Montane în lista tentativă UNESCO, precum și anchetarea susținătorilor nelegitimi ai proiectului minier din rândul clasei politice.

În acest context, reformulări ale pozițiilor vagi și duplicitare referitoare la soarta Roșiei Montane nu fac decât să prevestească o strânsă întovărășire cu scopuri condamnabile dintre autoritatea pe care o veți reprezenta și compania minieră. Tocmai pentru a risipi orice suspiciuni privind viitoare demersuri nelegitime facem un apel către toți candidații să declare fără echivoc ce poziție adoptă în privința exploatării cu cianuri de la Roșia Montană.

Interzicerea mineritului cu cianuri, demonstrat ca fiind extrem de periculos, vine în contextul în care Parlamentul European a recomandat interzicerea acestei proceduri. Dând curs acestei recomandări state membre au interzis folosirea cianurilor în minerit (cel mai recent exemplu fiind cel al Slovaciei). Conside-răm că o strategie de dezvoltare economică responsabilă a țării impune interzicerea totală a folosirii cianurii în minerit și în Ro-mânia. Exploatări precum cele propuse la Certej, Băița-Crăciunești sau Roșia Montană ar urma să folosească această tehnologie ex-trem de periculoasă pentru oameni și mediu.

Includerea Roșiei Montane în Patrimoniul Universal UNESCO este o urmare firească a confirmării valorii sitului istoric de un număr fără precedent de specialiști și instituții. Această resursă culturală unică poate deveni un motor de dezvoltare durabilă a zonei Apusenilor. Listarea în UNESCO ar atesta de asemenea opțiunea României de a promova valorile cul-turale și naturale cu prioritate față de epuizarea iresponsabilă a resurselor.

Nu în ultimul rând, vă amintim că raportul Comisiei Speciale

Roșia Montană din Parlamentul României cerea începerea de către instituțiile abilitate a cercetării penale în cazul persoanelor care au semnat sau au participat la elabora-rea și avizarea de documente cu privire la proiectul de exploatare minieră de la Roșia Montană. Același raport a fost trimis către DNA.

Subiectul exploatării de la Roșia Montană este amplu dezbă-tut de mai bine de 10 ani, prin urmare considerăm că orice viitor președinte trebuie să își găsească timpul pentru a prezenta publi-cului convinegerile sale. Vă asigurăm că așteptăm cu mare interes să dezvăluiți publicului larg poziția asumată tranșant pentru su-biectul în cauză.

Proiectul minier

dE la CERtEj a îNCEput IlEgal, fĂRĂ autoRIzațII

Un om valorează mai mult decât aurul pe care îl poartă. La fel şi o ţară.

aNaLiZEEDITORIAL

Dumitru Cornel VÎLCU

Proiectul de lege privind unele măsuri aferente ex-

ploatării minereurilor auro-arginti-fere din perimetrul Roşia Montană şi stimularea şi facilitarea dezvoltă-rii activităţilor miniere în România, cunoscut și sub numele de „legea specială”, a fost respins de ca-mera deputaților cu 301 voturi „pentru”, un vot „împotrivă” și 3 „abțineri” în ședința din data de 4 iunie 2014. Respingerea legii repezintă o încununare a eforturi-lor tuturor celor care au manifes-tat în stradă, săptămână de săp-tămână în toamna anului 2013. Datorită presiunii cetățenești exercitate prin audiențe, moni-torizării atente a activității parla-mentare și, bineînțeles, datorită demonstrațiilor pașnice, sprijinul politic acordat inițial proiectului de lege a fost treptat redus în dis-cursul public.

Strategia industriei miniere de schimbare a legislației în vigoare a eșuat. Cu toate acestea, diverși parlamentari amintesc periodic de necesitatea unei noi legi cadru în minerit. Noi proiecte de mo-dificare a legislației miniere sunt inițiate, adoptarea lor vizând de această dată și perimetre precum cele de la Certej, Rovina sau Baia Mare:

punct şi de la capăt

(Hai, Goldule, pa!)

PARLAMentuLa SpuS Nu

Sfârşitul coşmaruluiGold Corporation a fost un cancer al Roșiei Montane și o ameninţare

de metastază pentru toată România. Nu doar că a deturnat șansele de dezvoltare ale comunităţii și regiunii, blocându-le în sărăcie, minciună, presiuni asupra oamenilor, devastare a locurilor, dar a și constituit un model de corupţie pentru decidenţi/ clasa politică în general, mergând până la președintele Băsescu sau, ulterior, prim-ministrul Ponta.

Pentru oameni a fost o himeră comparabilă cu Caritas-ul, dar un Ca-ritas susţinut de autorităţile corupte de la toate nivelurile şi promovat masiv de presa cumpărată. Niciodată, în istoria României, nu s-au in-vestit atâţia bani în manipulare pe de o parte, în cenzurarea adevărului pe de alta – şi totuşi, în cele din urmă, oamenii nu s-au lăsat păcăliţi. Din septembrie până în decembrie 2014, în toată ţara şi în zeci de oraşe din străinătate, ei au ieşit în stradă pentru a pune capăt, o dată pentru totdeauna, acestei boli. Desfăşurată sub lozinca „Revoluţia începe la Ro-şia Montană!”, aceasta a fost prima mobilizare masivă a românilor după mai bine de 24 de ani de somnolenţă civică.

Un efect imediat a fost căderea a două proiecte de legi pe care po-liticienii le scriseseră pentru a satisface integral dorinţele RMGC. Încer-când să profite de o situaţie politică extrem de favorabilă (o putere USL deţinând o majoritate zdrobitoare în Parlament, un Guvern cu miniştri aserviţi companiei, un preşedinte al ţării care deja făcuse propagandă masivă proiectului minier), canadienii au încercat să-şi rezolve toate problemele deodată. Dar socoteala de-acasă nu s-a potrivit cu cea din târg – şi ceea ce ar fi trebuit să fie marea lovitură a Gold-ului s-a trans-format într-o uriaşă înfrângere.

Pe termen mediu şi lung, mişcările de stradă din 2013 au dat un im-puls afirmării societăţii civile din România; de aici înainte, cu siguranţă, cetăţenii vor şti să-şi protejeze mult mai atent şi activ interesele. În acest sens, sunt cum nu se poate mai valabile cuvintele unuia dintre manifes-tanţi, Vlad Ioachimescu: „Nu noi salvăm Roşia Montană, ci Roşia Mon-tană ne salvează pe noi”. Confruntată cu un pericol iminent, societatea românească a reacţionat, în sfârşit, trezindu-se la viaţă.

o privire limpedePentru mulţi dintre noi, cei direct (şi foarte) implicaţi în evenimen-

te, situaţia poate părea în continuare neclară, fiindcă Gold Corporation încă nu a plecat efectiv din Roşia Montană – ba, dimpotrivă, îşi continuă politica de intimidare a localnicilor (inclusiv şantajându-i cu contractele de muncă) şi de dezinformare a restului lumii (inclusiv a propriilor ac-ţionari, cărora o situaţie de fapt catastrofală le este prezentată ca fiind favorabilă).

În aceste condiţii, e bine să apelăm la constatări făcute de la oare-care distanţă, de către oameni obişnuiţi cu politicile efective la nivel statal şi regional. Într-o timpul vizitei lor la Universitatea Babeş-Bolyai, reprezentanţii Europa Nostra şi ai Băncii Europene pentru Investiţii au subliniat următorul fapt: un proiect alternativ (durabil) de dezvoltare a localităţii şi regiunii Roşia Montana a fost greu de discutat câtă vreme RMGC ţinea regiunea captivă; dar acum, când România a dat un semnal absolut clar, respingând proiectul minier prin decizii ale celui mai înalt for al puterii politice, Parlamentul, situaţia s-a limpezit şi trebuie să începem de îndată demersurile de punere în valoare a patrimoniului, turismului, micilor afaceri şi industrii locale.

Bună dimineaţa!Gold Corporation e o căpuşă care a primit, acum câteva luni deja, o

doză mortală din cel mai bun insecticid. Că încă nu şi-a desprins capul din carnea Roşiei Montane, că mai dă din picioare şi continuă să infec-teze locul – e un comportament specific oricărui parazit. Singura între-bare esenţială e cât se vor mai complace (unii dintre) locuitorii zonei în iluzia proiectului minier. E foarte, foarte greu să ieşi dintr-o minciună care ţi-a capturat şi dominat complet viaţa vreme de un deceniu şi ju-mătate. Dezvoltarea comunei şi a întregii regiuni din Apuseni depinde acum enorm de capacitatea localnicilor – inclusiv a celor care se cre-deau, până mai ieri, goldişti – de a ieşi din iluzie şi de a înţelege că deja prezentul, dar mai ales viitorul lor nu va mai avea, efectiv, nimic de-a face cu mineritul masiv.

proiectul de modificare a legii minelor L577/04.11.2013, respins de Senat în 14.02.2014, se află pe ordinea de zi la ca-mera decizională, camera deputaților;

proiectul de modificare a le-gii minelor PL-x nr. 549/2009, adoptat de Senat, este înscris pe ordinea de zi a plenu-lui camerei deputaților;

proiectul de modificare a le-

gii minelor L95/2014, respins de Senat în 23.04.2014, se află pe ordinea de zi la camera decizio-nală, camera deputaților;

Cea mai nouă propunere le-gislativă pentru modificarea Legii minelor nr. 85/2003 a fost depusă pentru aprobare de către Senat în data de 8 septembrie. propunerea prevede, printre altele, ca expro-prierile în interesul companiilor miniere să fie realizate direct de către autoritățile locale.

Un ordin al Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM) ce a intrat în vigoare pe 25 iunie a.c. anunță un concurs public de oferte pentru concesionarea a 24 perime-tre pentru activități de explorare a diferitelor zăcăminte în România. Printre acestea se numără și patru noi perimetre au-rifere sau polimetalice: Troița Pițiguș (2,324 km²) și Certej Nord (8,384 km²) în Hunedoara, Măgura Ilvei (9,277 km²) în Bistrița Năsăud, Geamăna – Colţii Lăzarului (7,285 km²) în Alba.

În urma analizării cererii de oferte, ANRM va atribui concesiuni pentru explorare unor companii miniere, deschizând astfel ca-lea pentru noi proiecte de minerit ce ar utiliza cel mai probabil controversata tehnologie pe bază de cianură. Cei 27,270 km² concesionați în această etapă s-ar adăuga licenţelor existente

de explorare active pentru minereuri auro-argentifere (Aluniș și Piatra Handal în județul Maramureș) și licenţelor de explorare active pentru minereuri polimetalice și auro-argentifere: Nucet Est în Bihor, Nord Tancova și Ascuțita Mare în Caraș-Severin, Brad și Deva-Muncel în Hunedoara alături de Nord Tancova și Rozalia în Timiș.

Aceste concesiuni miniere urmează să fie atribuite fără informarea prealabilă sau consultarea comunităților loca-le. În total, aproximativ 15.000 de cetățeni vor fi afectați în mod direct de aceste concesiuni. Cu toate acestea, publicul este privat de informaţii corecte și din surse independente privind impactul proiectelor de minerit la suprafață sau privind negoci-erile dintre statul român și companiile miniere.

Deși Parlamentul a respins legea specială pentru facilitarea proiectului minier cu cianuri de la Roșia Montană, lupta pentru dreptul comunităților la dezvoltare durabilă e departe

de a fi finalizată. Alte 4 modificări legislative în favoarea industriei miniere își așteaptă votul în Parlament și multe altele pot apărea pe parcurs.Sorana OLARU-ZĂINESCU

proiectului Roșia Montană Gold Corporation în iunie 2014

aNRM CoNCESIoNEazĂ SupRafEțE RECoRd fĂRĂ CoNSIMțĂMâNtul CoMuNItĂțIloR loCalE

România nu gustă cianura.

DivERtiSMENt

O calatorie în țara lui PitiGOLDPitiGOLD te introduce în lumea întunecată a mine-ritului cu cianuri. Ca să îți vezi proiectul aprobat dai șpăgi, cumperi presă și manipulezi sub privirile severe ale miilor de protestatari. se poate juca în 2-4 jucători. Pentru a-l putea juca avem nevoie de un zar, câte un pion (de culori diferite) pentru fiecare jucător şi de tabla de joc.Pentru a stabili cine începe jocul fiecare jucător va da pe rând cu zarul iar cel care nimereşte cea mai mare cifră va începe. Pentru a avansa pe tabla de joc fieca-re jucător, pe rând şi în ordinea stabilită, va arunca cu zarul şi va înainta un număr de căsuţe câte indică cifra de pe zar. Jucătorul care reuşeşte să ajungă primul la ultima căsuţă (cea cu numărul 80) este de-clarat câştigător.În cazul în care un jucător, în urma aruncării cu zarul sau datorită instrucţiunilor căsuţelor speciale, ajun-ge pe o căsuţă care este deja ocupată de alt jucător îi va lua locul acestuia iar jucătorul care ocupa căsuţa va fi trimis la prima căsuţă.În cazul în care, dând cu zarul, un jucător nu se opreş-te cu pionul fix pe cifra 80 va număra şi va muta pionul până la căsuţa aceasta iar apoi se va întoarce atâ-tea puncte câte i-au mai rămas în plus; apoi va urma indicațiile punctului în cauză.

Un om valorează mai mult decât aurul pe care îl poartă. La fel şi o ţară.

PitiGOLD - DRUMUL șPăGii

Un om valorează mai mult decât aurul pe care îl poartă. La fel şi o ţară.

DOSAR

România bună de plată

Miliarde de euro pentru a reface distrugerile cauzate de activitățile miniere și industrialeuzate de dezvoltările indus-triale și miniere. Principalele sectoare economice cu impact negativ asupra solului, subsolului și apelor subterane și de suprafață sunt industria minieră și metalur-gică, industria chimică, industria petrolieră și depozitele vechi de pesticide.

Printre județele cu cele mai mul-te situri contaminate se numără Hunedoara (cu 41 de situri din 210), Caraș Severin (33), Cluj (19) și Bihor (17). În ciuda acestor dis-trugeri de mediu deja confirmate și nerefăcute, județul Hunedoara se numără printre județele cu cele mai multe proiecte miniere aflate în diferite etape de avizare.

Legat de costurile de refacere a mediului, trebuie spus că datele prezentate se bazează pe o medie europeană. În zonele cu densitate a populației ridicată și cu o rețea hidrografică bogată (cum sunt zo-nele montane și sub-montane din România unde se vizează realiza-rea altor proiecte miniere) aceste costuri pot fi mult peste medie. În plus, costurile de refacere a me-diului reprezintă doar o parte a

costurilor ascunse ale proiectelor industriale și miniere care nu sunt prezentate în cadrul dezbaterilor publice. Lor li se adaugă costurile care afectează bugetele de sănă-tate, costurile pentru crearea altor locuri de muncă sau ajutoarele sociale la închiderea activității, veniturile nerealizate de localnici și de bugetul de stat de pe urma distrugerii terenurilor, a surselor de apă, a pădurilor din arealul afectat, precum și cheltuieli pen-tru susținerea populației din zo-nele în care activitățile industriale și miniere au distrus resursele ne-cesare pentru alte activități eco-nomice.

Costuri negate

Marea majoritate a zonelor con-taminate și potențial contaminate la care face referință documentul sunt rezultate de pe urma fostelor proiecte din perioada comunistă, închise sau abandonate. Indife-rent de o eventuală continuare sau reluare a activității de că-tre investitori privați, costurile pentru refacerea distrugerilor de mediu deja existente vor fi suportate de către statul ro-mân. Acest lucru este prevăzut expres și în Strategia amintită

România are 210 situri (zone) contaminate și 1.183 potențial

contaminate (pentru care nu au fost realizate încă rapoarte de evaluare) rezultate de pe urma activităților industriale și miniere desfășurate în ultimele decenii. Costurile de refacere a acestora sunt uriașe. 1,264 miliarde de euro ar costa evaluarea de risc și remedierea celor 210 zone contaminate, la care se pot adăuga 7,192 miliarde de euro evaluările de risc și refacerea pentru zonele potențial conta-minate.

Acestea sunt doar o parte a costurilor proiectelor miniere și industriale despre care nu se discută atunci când afacerile din aceste domenii sunt promovate propagandistic. Datele de mai sus fac parte din documentul denu-mit Strategia Națională și Planul Național de Acțiune pentru Ges-tionarea Siturilor Contaminate din România, supus dezbaterii publice în luna septembrie de Mi-nisterul Mediului și Schimbărilor Climatice.

Recunoaștere oficială

Practic, este pentru prima dată când în România se recunosc la nivel politic, în mod oficial, di-mensiunile și impactul uriaș ale distrugerilor de mediu ca-

(prin enunțarea principiului ”po-luatorul plătește” – iar poluatorul a fost statul român), cât și în dife-rite contracte (acest lucru a fost prevăzut și în contractul de pri-vatizare al Petrom: OMV-Petrom a făcut ecologizarea, dar a pus factura finală pe masa statului român, cât și în cazul contractu-lui de societate al RMGC, pentru a menționa doar cazurile notorii).

Nu de puține ori, proiectele pri-vate devin profitabile doar prin ascunderea sau minimalizarea acestor costuri (de mediu, socia-le, de sănătate), care ajung să fie suportate de către bugetul public. Asta înseamnă mai puțini bani pentru drumuri, spitale, școli, pro-fesori și medici, pensii.

Amânarea refacerii mediului nu reprezintă o soluție, costurile continuând să crească (pentru bugetul de sănătate publică, cel de asigurări sociale, extinderea zonei contaminate etc.), la care se adaugă menținerea riscurilor de producere a unor accidente grave cu efecte tragice.

Strategia arată că remedierea distrugerilor deja existente se va întinde până în anul 2050.

OportunitateO parte importantă a sume-

lor necesare refacerii mediului pot fi obținute prin finanțări din fonduri europene (reface-rea mediului fiind o prioritate pentru Uniunea Europeană). Astfel de proiecte pot crea mult mai multe locuri de muncă pe plan local decât reluarea proiectelor miniere și pe o perioadă mai mare de timp (30-35 de ani). Avantajul constă și în faptul că după re-facerea mediului se pot crea alte locuri de muncă și surse de venit în agricultură, turism, prelucrarea finită a lemnului etc. în zonele reabilitate.

Pentru accesarea fondurilor europene este necesară însă implicarea autorităților locale și județene.

Mihai GOȚIU

fragment din Strategia Naţională și planul Naţional de acţiune pentru gestionarea Siturilor Contaminate din România

Mineritul şi metalurgia sunt activităţi care se desfăşoară în Ro-mânia de mai mult de 2000 de ani. România a extras cărbune,

cupru, aur, argint, uraniu, sare, etc.. Aproximativ 60 de minerale diferite au fost extrase din trecut până în prezent din resursele subsolului Româ-niei. Procesarea şi depozitarea deşeurilor s-a făcut în multe dintre cazuri fără măsuri preventive, ca urmare a lipsei cadrului legislativ, efectul fiind afectarea calităţii factorilor de mediu. În consecinţă, multe situri miniere (ex: judetele: Alba, Maramureş, Hunedoara, Harghita, Suceava, etc.) au un impact semnificativ asupra sănătăţii umane şi a mediului.

Impactul principal asupra mediului din industria minieră provi-ne de la iazurile de decantare şi de la haldele se steril, precum şi de la instalaţiile de prelucrare. În Programul Procesului de Închidere şi Ecologizare a Obiectivelor Miniere 2007-2020 al Guvernului nu există o metodologie generală clară şi precisă de remediere a contaminării solului şi apei subterane, fapt ce nu duce la o remediere durabilă a siturilor con-taminate. Poluarea solului şi a apei subterane cu o varietate de poluanţi: în special ioni de metalele grele, cianuri, hidrocarburi, aciditate, salinitate, etc, în zonele unde s-au desfăsurat activităţi miniere. Infiltrarea contami-nanţilor în sol, ape subterane şi de suprafaţă, emisiile în aer au de aseme-nea impacte majore asupra calităţii factorilor de mediu”.

8,456miliarde de euro este estimarea oficială a costurilor pe care trebuie să le plătească

România până în anul 2050 pentru a remedia distrugerile de mediu produse

deja de activitățile miniere și industriale.

Foto: ștefan angelescu

Un om valorează mai mult decât aurul pe care îl poartă. La fel şi o ţară.

OPiNiE

COMENtaRiU

Aurul nu generează bu-năstare. Să urmărim un exemplu cunoscut: cel

spaniol. În momentul când Spania a început să aducă aurul acaparat din lumea nouă, era unul din cele mai puternice imperii ale timpului. Din păcate nu au avut economişti care să le spună că mărirea cantită-ţii de aur crează inflaţie, iar inflaţia e tare păcătoasă pentru o econo-mie. De asemenea nu au avut pe nimeni să le spună cât de rău e să ai o economie în care mai toţi trăiesc de pe urma veniturilor ge-nerate din aur şi nimeni nu se chi-nuie să genereze valoare reală. În timp ce spaniolii îşi construiau pa-late din aurul Americilor, englezii îşi contruiau primele fabrici textile şi porneau revoluţia industrială.

Dacă în trecut aurul a avut o valoare relativ stabilă, acum au-rul fluctuează în funcţie de cerere. Asta înseamnă că poate să crească azi şi să scadă mâine, iar aurul s-ar putea să ajungă atât de ieftin încât să nu mai merite să fie exploatat.

O economie veritabilă este suma oamenilor din care este alcătuită, nu suma resurselor naturale pe care le deţine.

Esenţa teoriei moderne a creşte-rii economice este simplă: pentru ca o ţară să aibă creştere economi-că sănătoasă trebuie să îşi clădeas-că economia pe progres tehnologic. Pentru asta are nevoie de oameni care gândesc, lucrează şi imaginea-ză lucrurile altfel.

La nivel global, mineritul este cunoscut ca unul dintre sectoarele

economice cu cele mai mici rate de generare a capitalului uman. De altfel, în ţările dezvoltate, foarte pu-ţini oameni mai lucrează în minerit, iar cei care lucrează în acest sector nu trebuie să vină cu cine ştie ce inovaţii. exemplul roşiei montane este cât se poate de ilustrativ în acest sens. de pe vremea dacilor şi romanilor, şi până la închiderea minei în 2006, tehnicile de mine-rit nu au evoluat foarte mult.

Exploatările miniere lasă oameni nepregătiţi în urmă, odată ce resur-sele exploatate sunt epuizate. Ele nu generează dezvoltare, ci numai venituri în plus.

Comunităţile miniere ar fi mult mai câştigate dacă oa-menii de acolo ar învăţa să-şi investească energia şi creati-vitatea în cizelarea propriului destin.

Din Valea Jiului până în Baia de Arieş mineritul şi-a dovedit inca-pacitatea de a susţine o economie locală sănătoasă. Mai mult, mineri-tul a demonstrat că lasă în urmă o forţă de muncă care cu greu poa-te fi reconvertită. Niciun guvern responsabil din lumea asta nu ar trebui să încurajeze dezvoltarea in-dustriei mineritului, care angajează comunităţile locale în activităţi cu puţină inovaţie şi fără perspectivă de viitor.

Studiile economice arată de asemenea că o schimbare pozitivă într-un sector va avea un efect po-zitiv asupra altor sectoare, în măsu-ra în care o economie are sectoare bine conectate între ele.

www.rosiamontana.orgwww.apusenii-liberi.ro

alburnusmaior rosia.montana.in.unesco

SalvatiRosiaMontana1

alburnusmaior

Redacţia Apusenii Liberi Tudor Brădăţan Mihai GoţiuMarcel Ionescu-HeroiuKovács CsongorSorana Olaru-Zăinescu Roxana Pencea Ioan Pop-CurşeuȘtefana Pop-CurșeuȘtefania Simion Dumitru Cornel Vîlcu Concept grafic: Luminiţa Dejeu Ilustraţii: Bencze Laszlo

Foto: Ștefan Angelescu, Laura MureșanCorectură: Alina Banu , Ioan Pop-CurşeuDistribuţie: Roxana Pencea, 0364-104706Publicaţie editată de Asociaţia Alburnus Maior Adresă: str Principală, nr. 229, Roşia Montană, Alba alburnusmaior@ngo.roISSN 2286 -1726 Tipărit de Tipografia Garamond

Ziarul Apusenii Liberi se distribuie pe bază de voluntariat.Alătură-te şi tu echipei de distribuție, sunând la telefon 0364-104706.

Plecând de la această bază e uşor de dedus că o exploatare minieră nu poate să aibă decât un impact minim asupra economiei locale şi regionale. Mineritul aurului la noi în ţară este foarte slab conectat cu alte sectoare economice. Nu prea există, de exemplu, industrii care să folosească aurul în procese tehno-logice, iar singurii furnizori de care au nevoie asemenea exploatări sunt producătorii de dinamită. În mare parte, aurul este scos, pre-lucrat la faţa locului şi vândut mai departe. Nici măcar salariile în plus nu vor genera mare vâlvă având în vedere numărul relativ mic de angajaţi noi şi timpul scurt de ex-ploatare.

La nivel global, numeroase stu-dii au demonstrat că exploatările miniere au un impact economic minim asupra economiilor loca-le. nu există nici o altă industrie care să fi generat mai multe oraşe fantomă decât industria minieră. Ruşii se chinuie acuma să găsească o soluţie pentru cele peste 400 de oraşe monoindustriale moştenite din Epoca de Aur şi care acoperă teritoriul rusesc de la Volga până la Vladivostock.

Revenind la Roşia Montană, oamenii de acolo au deja mul-te idei bune şi mulţi au găsit foarte repede alternative la minerit: unii au ferme organi-ce, alţii produc lapte pe care ajung să îl vândă până la Si-ghişoara; unii au pensiuni, al-ţii au pornit mici restaurante şi baruri - alternative econo-mice durabile.

OAMENII SUNt MAIIMPORtANțI DECât AURULMarcel IONESCU-HEROIU

Geo BoGza şi suferinţele minerilorioan POP-CURșEU

Deși am scris deja despre călătoria din 1935 a scriitorului Geo Bogza la Roșia Montană, cred că merită să reiau niște lucruri dintr-o nouă perspectivă, a sărăciei lucii pe care o produce în co-munităţile locale goana după aur. Citez din ediţia Ţara de piatră, apărută la Editura Minerva, București, 1971.

În primul rând, Bogza subliniază opoziţia dintre proprietarii de mine, îmbuibaţi, siguri pe ei şi nesimţitori la suferinţele celorlalţi, şi minerii simpli, slabi, temători şi distruşi de greutăţile vieţii. Ca să aducă la suprafaţă aurul a cărui vânzare îi va îmbogăţi pe patroni, minerii se chinuie zile întregi în fundul pământului, departe de lu-mină, neavând cel mai adesea de mâncare decât pâine şi lapte, sau zeamă de castraveţi. Ei sunt comparaţi în mai multe rânduri cu şobolanii, cârtiţele sau viermii, în strădania lor de sfredelire a rocii, din ce în ce mai jos, în găuri care: „Sunt în realitate funduri de infern din care oamenii scot aurul, stropind fiecare grăunte cu kilograme de sudoare și sânge.” (p. 90). Minerii „îşi distrug inima şi plămânii” (p. 81), urcând şi coborând mereu în puţuri verticale, purtând în spate sacii uriaşi de minereu care trebuie să ajungă la şteampuri, unde va fi măcinat ca să se aleagă metalul preţios. Via-ţa de miner – descrisă atent de Geo Bogza – e supusă riscurilor şi accidentelor de tot soiul (căderi de rocă, explozii necontrolate de dinamită, rătăcirea în galerii labirintice când se stinge felinarul, bolile determinate de munca îndelungă în galerii umede şi lipsite de aer, pline de praf şi miasme).

Dacă ar fi numai sărăcia şi degradarea fizică, încă n-ar fi mult. Lor li se adaugă însă şi umilirea minerilor, atât în minele private, cât şi în cele de stat. Suspectaţi de furt, tocmai pentru că – săraci fiind – greu se pot abţine să nu fure, minerii nu au dreptul să circu-le singuri în subteran, şi sunt supuşi în permanenţă presiunii psi-hologice sau controalelor stricte. Transcriu câteva rânduri din Geo Bogza, care arată limpede până unde poate merge setea de profit:

În minele marilor societăţi, a căror principală grijă sunt di-videndele cât mai mari, aurul e păzit cu și mai multă străș-

nicie, iar percheziţiile pot lua un aspect grotesc. [...] Pentru ca nu cumva să ascundă în anus vreo bucată de aur, cum s-a întâmplat uneori, cei bănuiţi sunt închiși într-o cameră separată, ore întregi, până ce simt nevoia să-și deșerte burta. Adeseori sunt îndopaţi cu slănină. Dacă bănuiala se dovedește întemeiată, atunci, ca și în mină, vine o adevărată comisie, care cercetează mai întâi dacă omul și-a deșertat pântecul de tot. Apoi, de faţă cu jandarmul, au-rul e cântărit, așa cum e, amestecat cu materiile fecale, și se dre-sează un proces-verbal de cantitatea găsită. După aceea e spălat și se dresează alt proces-verbal. În cele din urmă e purificat, trecut adică prin para unei flăcări. Acum, fără teamă, va putea deveni inel de logodnă, brăţară de preţ sau orice altă bijuterie.” (p. 82).

Verdictul scriitorului-reporter e clar: „Mineri chinuiţi ca la Ro-șia Montană nu se mai pot întâlni în nici o parte a lumii.” (p. 55). Ei trăiesc într-o lume infernală, desfigurată în adâncuri şi la suprafaţă de foamea de aur, fără altă mângâiere decât credinţa. Recitin-du-l pe Geo Bogza, spre învăţătură, mă întreb: cum pot crede unii că RMGC la Roşia şi Bucium, sau alte companii miniere la Certej, Brad etc. au intenţia să procedeze altfel decât patronii români din 1935? Chiar dacă se laudă că fac „minerit modern”?

Minerie, Sărăcie

Ștefana POP-CURȘEU

dEzaStRElE Nu MINt!

Fără mine toxice în europa!

Peste tot în lume, în Canada, Statele Unite ale Americii, Polonia sau România, auzim mereu acelaşi discurs găunos, aceleaşi cuvinte care potolesc temerile îndreptăţite ale localnicilor cu privire la siguran-ţa sănătăţii şi a vieţii lor: companiile miniere subliniază întotdeauna că tehnologiile lor sunt cele mai sigure şi că este aşadar aproape imposibil să se întâmple ceva rău în timpul sau după exploatare. Cine îşi asu-mă însă acel „aproape“, care nu elimină niciodată complet şansa „imposibilului“ de a se concretiza, producând dezastre ireparabile, găuri negre în carnea pământului şi a oamenilor care trăiesc în zone-le miniere? Cine mai îndrăzneşte astăzi să spună românilor, descon-siderând puterea lor de informare şi de înţelegere, că aceste exploa-tări aduc localnicilor prosperitate şi nu nenorocire, dezolare şi uscă-ciune veşnică? Cine? Companiile miniere care, negând riscurile, îşi afirmă şi totala lipsă de asumare a responsabiltăţii în caz de accident, lăsând din start costul reparării dezastrelor în sarcina statelor și a cetățenilor loviţi de nenorocire.

numai în canada de astăzi, statul şi contribuabilii trebuie să scoată 1,2 miliarde de dolari pen-tru curăţarea, decontaminarea şi ecologizaea celor 698 de situri miniere lăsate în cârca guverne-lor de companiile miniere neres-ponsabilizate. Situri în care viaţa nu va putea decurge normal până ce acest proces de reparare a gra-velor daune aduse mediului nu va fi dus la bun sfârşit, pe o durată es-timată la 90 de ani de acum încolo, în cazul în care statul canadian îşi menţine investiţiile anuale de 14,3 milioane de dolari în aceste decon-taminări. Dar să ne gândim că Ro-mânia nu investeşte nimic în acest sens şi că nimeni nu garantează în vreun fel securitatea localnicilor

din zonele vizate de proiecte mini-ere iresponsabile.

Să deschidem ochii, să învăţăm din ce li se întâmplă celor care nu au ştiut sau nu au putut să refuze!

Foarte recentul dezastru de la Mount Polley, Canada, este grăitor în acest sens: în 4 august 2014, a apărut o bre-şă, o fisură în barajul iazului de decantare al exploatării miniere de cupru şi aur, care a făcut ca digul să cedeze văr-sând în aval 10 milioane de metri cubi de apă şi 4,5 mili-oane de metri cubi de şlam cu un înalt grad de toxicitate.

Râului care a primit aceste deversări accidentale i-a crescut debitul de 25 de ori, măturând şi otrăvind totul în cale. Lacurile din jur, printre care Quesnel Lake, cu-noscut ca fiind cel mai curat lac cu apă adâncă din lume, au fost umplute cu deversări chimice, ast-fel încât s-a decretat punerea sub strictă interdicţie a consumului de apă din zonă şi a pescuitului. Deşi în iazul de decantare de 4 km2 se aflau „326 de tone de nickel, pes-te 400 de tone de arsenic, 177 de tone de plumb şi 18.400 de tone de cupru şi compuşi de-ai acestu-ia“, Brian Kynoch, directorul com-paniei Imperial Metals & Power Ltd, a afirmat cu nonşalanţă că apa din iazul acum „aproape gol“ ,era „aproape potabilă“!

Iar autorităţile conside-ră de fapt acest eveniment drept „cel mai mare dezas-tru ecologic din istoria mo-derna a Canadei“.

E departe de noi... se mai în-tâmplă, ar spune unii... Am putea crede că aceste accidente sunt rare, însă aş pune o întrebare sim-plă: dacă acoperişul casei noi a vecinului se prăbuşeşte, vom che-

ma acelaşi meşter să ne acopere şi nouă casa? Abrudul se află la doar 2 km în aval de decantorul RMGC de pe Valea Cornei, cu barajul din anrocamente mult lăudat, pro-iectat nici mai mult nici mai pu-ţin decât de acelaşi proiectant al digului care a cedat la mount polley, firma de consultață Kni-ght piésold. Dacă va avea loc un „mic“ accident, „aproape“ imposi-bil, vă las să vă imaginaţi ce se va întâmpla cu acest oraş din inima Apusenilor și cu toată regiunea mi-nunată din jur, pe văile Arieșului și Ampoiului!

Mount Polley nu este singurul exemplu. În mexic, de la mina proyecto magistral s-au deversat 2 milioane de litri de cianură în 10 zile, tot în luna august, la scurt timp după dezastrul din canada,

datorită ploilor abundente, care au făcut să crească nivelul iazului de decantare peste cotele admi-se de baraj. Toate râurile din nor-dul ţării au fost contaminate grav cu steril conţinând cianuri şi acid sulfuric, mineri au murit înghiţiţi de şlam, toate sursele de apă po-tabilă pentru oameni şi animale au fost otrăvite.

Şi să nu credem că este vorba de mici companii fără experienţă, ci de aceleaşi mari companii care exploatează resurse metalifere peste tot în lume. Mina Buenavista, la care s-a produs dezastrul, este una dintre cele mai mari exploatări de cupru din lume. Supraveghe-rea defectuoasă, erorile de con-strucţie a barajelor, neglijenţa şi minimalizarea riscurilor, asociate cu ploile torenţiale, frecvente şi

la noi, fac ca siguranţa localnici-lor să fie continuu pusă sub sem-nul întrebării. Cum răspund auto-rităţile? Mereu la fel, se iau măsuri după ce dezastrul s-a produs, se primesc amenzi derizorii, garanţiile depuse de companiile exloatatoa-re nu acoperă nici o parte infimă din pagubele localnicilor, iar aceş-tia rămân fără apă şi cu pământul otrăvit în pragul casei.

Intervine întrebarea: ce poate împiedica aceste dezastre? Nimic, dacă se continuă exploatările mi-niere brutale de acum. Totul, dacă opoziţia e fermă din partea local-nicilor şi dacă nu se permite decât derularea unor proiecte absolut nepoluante, care să aducă într-adevăr o dezvoltare sănătoasă a zonelor unde acestea s-ar imple-menta.

Mineritul modern, realizat prin imense cariere de suprafață, este în plină expansiune în Europa. Cetățenii europeni nu sunt pe deplin conștienți că metalele din calculatoarele și echi-pamentele electrice pe care le folosesc provin din mine de foarte mari dimen-siuni. Mineritul modern mutilează mediul înconjurător, este o sursă de po-luare pe termen foarte lung, folosește substanțe extrem de toxice, precum cianura, și dezrădăcinează comunități întregi.

O coaliție europeană de organizații neguvernamentale și grupuri de inițiativă din Belgia, Bulgaria, Finlanda, Franța, Gre-cia, Germania, România, Slovacia, Spania, Marea Britanie, Republica Cehă și turcia s-au reunit pentru a lupta împotriva mineritului toxic pe bază de cianuri în europa.

Mulți dintre membrii coaliției

trăiesc în zone amenințate de astfel de mine toxice. Cum se confruntă cu aceeași problemă, și-au propus să gă-sească o soluție comună. Din exemplele din întreaga lume știm că mineritul pe bază de cianuri nu afectează doar mediul și oamenii din apropierea mi-nei, ci și pe cei de foarte departe. Din exemplele din întreaga lume știu iarăși că atunci când oamenii se unesc, vor câștiga. Acest lucru s-a întâmplat re-cent în Slovacia, unde mineritul pe bază de cianuri a fost interzis printr-un vot al parlamentului.

În august 2014 s-a lansat la Roșia Montană, în România, această campanie comună de interzicere în Europa a utili-zării tehnologiilor de minerit pe bază de cianuri. În 2010 Parlamentul European a votat pentru interzicerea folosirii ci-anurilor, motivându-și decizia prin ris-curile copleșitoare generate de această substanță pentru sănătatea umană și mediu. În această toamnă, o nouă Comi-

sie Europeană va decide direcția Uniunii pe următorii ani. Cu prilejul audierilor pentru desemnarea comisarului de mediu, candidatului Karmenu Vella i s-a cerut să pună în aplicare rezoluția și voința cetățenilor europeni!

Câteva rânduri din misiunea coaliției:

“Știm că mineritul modern este un proces chimic și industrial riscant, care nu generează bogăție, ci duce la poluare, sărăcie și dependență economică. Știm, de asemenea că dezrădăcinează oamenii și comunități.

Noi credem într-o Europă formată din comunități puternice și sănătoase, cu cetățeni încrezători în prezentul și viitorul lor.

Știm că industrille extractive și cianura sunt strâns legate de acte de corupție și decizii politice impuse.

Noi credem că adevărata democrație prosperă atunci când factorii de decizie

lucrează pentru oameni și nu pentru pu-tere și profit.

Refuzăm să acceptăm că încă se per-mite utilizarea în cantități foarte mari a unei substanțe chimice atât de otrăvi-toare precum cianura, de către industria minieră din întreaga Europă, o zonă foar-te dens populată. Cianura are toxicitate ridicată și poate cauza rapid decesul. O lingură cu o soluție de cianură de 2% va ucide o ființă umană, iar accidentele mi-niere din ce în ce mai dese arată impactul devastator asupra mediului al acestei substanțe.

Noi credem că a venit timpul să ce-rem ca factorii de decizie europeni să acționeze astfel încât mineritul pe bază de cianuri să devină de domeniul trecu-tului”.

Prin contact direct cu deputați eu-ropeni, membrii coaliției au comunicat importanța introducerii interdicției mi-neritului pe bază de cianuri pe agenda următorului comisar de mediu. Mem-brii români ai Coaliției – Campania Salvați Roșia Montană și Mining Watch

România notează însă “am constatat că niciunul din europarlamentarii români nu au adresat vreo întrebare referitoare la protecția mediului în cele trei ore cât a durat audierea. Mai mult, dna Dacia-na Sârbu, vicepreședinte al Comisiei de Mediu, sănătate publică și siguranţă alimentară a Parlamentului European, a lipsit cu desăvârșire. Cam aici începe și se încheie interesul europarlamen-tarilor români pentru respectarea unui mediu curat și sănătos”. 

Cianaura nu cunoaște granițe și îi invităm pe toți cei cred într-o Româ-nie fără cianuri să se alăture acestei inițiative.

Ademenite de mirosul câștigului de proporţii din minerit, marile companii exploatatoare de aur, cupru și alte metale valoroase minimalizează constant riscurile pe care le presupun carierele deschise și metodele

folosite pentru extragerea metalelor.

Înainte duPă

deZaStRul de la Muntele PolleY - canada

www.bancyanide.eu