1

2

Aproximativ o treime din populația lumii este infectată cu „M. tuberculosis”. În fiecare secundă, pe glob se produce o nouă infecție. Totuși, majoritatea infecțiilor cu „M. tuberculosis” nu cauzează tuberculoza, iar 90–95% dintre infecții nu prezintă simptome. În 2007, existau aproximativ 13,7 milioane de cazuri de tuberculoză activă. În 2010, numărul cazurilor nou diagnosticate a fost de 8,8 milioane, iar numărul de decese a fost de 1,45 milioane, majoritatea survenite în țările în curs de dezvoltare. Dintre cele 1,45 milioane de decese, aproximativ 0,35 milioane s-au produs în rândul persoanelor co-infectate cu HIV.

Tuberculoza reprezintă a doua cauză a mortalității ca urmare a unei boli infecțioase (principala cauză fiind HIV/SIDA). Numărul total de cazuri de tuberculoză („prevalența”) este în scădere din anul 2005. Numărul de noi îmbolnăviri („incidența”) a scăzut din anul 2002. Îndeosebi China a realizat o evoluție remarcabilă în acest sens. Între 1990 și 2010, China a redus rata mortalității cauzate de tuberculoză cu aproximativ 80%. Tuberculoza este o boală mai frecvent întâlnită în țările în curs de dezvoltare. În aproximativ 80% din populația multor țări din Asia și Africa testul la tuberculină este pozitiv, în timp ce acest lucru este valabil doar în 5–10% din populația S.U.A. Specialiștii au sperat ca tuberculoza să poată fi controlată complet. Totuși, controlul complet al maladiei este puțin probabil, datorită mai multor factori. Dezvoltarea unui vaccin eficient s-a dovedit dificilă. Costul este ridicat, iar diagnosticarea bolii necesită timp. Tratamentul durează mai multe luni. Un număr mai ridicat de persoane infectate cu HIV contractează tuberculoza. Tuberculoza rezistentă la medicamente a apărut în anii 1980.

3

4

Numărul anual de cazuri de tuberculoză raportate

În anul 2007, țara cu cea mai ridicată rată de incidență estimată a fost Swaziland (in Africa de Sud), cu 1.200 de cazuri la 100.000 de persoane. India a înregistrat cea mai ridicată incidență totală estimată a maladiei, cu 2 milioane de noi cazuri. În țările dezvoltate, tuberculoza este o boală mai puțin obișnuită și este prezentă în special în zonele urbane. În 2010, ratele de TBC la 100.000 de persoane în diferite regiuni ale lumii au fost următoarele: pe glob 178, Africa 332, America de Nord și de Sud 36, Estul Mediteranei 173, Europa 63, Asia de Sud-Est 278 și Pacificul de Vest 139. În Canada și Australia, tuberculoza este mult mai des întâlnită în rândul populațiilor aborigene, îndeosebi în zonele îndepărtate. În Statele Unite, mortalitatea datorată tuberculozei în rândul populațiilor aborigene este de cinci ori mai ridicată.

Incidența tuberculozei variază în funcție de vârstă. În Africa, maladia afectează în primul rând persoanele cu vârsta între 12 și 18 ani și adulții tineri.Totuși, în țările în care ratele de incidență au scăzut considerabil (cum este cazul Statelor Unite), tuberculoza afectează îndeosebi persoanele în vârstă și persoanele cu un sistem imunitar deficitar.

În Europa, tuberculoza îmbolnăveşte 49 de oameni şi ucide alţi şapte în fiecare oră. În ţara noastră, situaţia este şi mai severă, deoarece ocupăm primul loc pe continent în ceea ce priveşte noile cazuri diagnosticate. Deşi continuă să fie o ameninţare atât pentru fiecare om în parte cât şi pentru sănătatea publică, tuberculoza poate fi ţinută sub control prin aplicarea unor măsuri de prevenţie şi educaţie.

În anul 1993, Organizația Mondială a Sănătății a declarat tuberculoza o „problemă urgentă de sănătate globală”. În 2006, parteneriatul pentru oprirea tuberculozei a întocmit Planul global de stopare a tuberculozei, al cărui obiectiv principal este să salveze 14 milioane de vieți până în 2015. Nu toate obiectivele propuse vor fi atinse până în anul 2015, îndeosebi din cauza creșterii numărului de cazuri de tuberculoză asociată cu infecția HIV și apariția tuberculozei multidrog-rezistentă (MDR-TB). În programele de sănătate publică se utilizează sistemul de clasificare a tuberculozei dezvoltat de Societatea Americană de Boli Toracice.

5

6

VaccinareaÎncepând din anul 2011, singurul vaccin disponibil este bacilul Calmette–Guérin (BCG). BCG este eficient împotriva răspândirii bolii în copilărie, însă conferă un grad de protecție variabil împotriva tuberculozei pulmonare. Totuși, este vaccinul cu cea mai largă răspândire în lume, peste 90% dintre copii fiind vaccinați. Imunitatea pe care o induce scade însă după aproximativ zece ani de la administrare. Tuberculoza este o boală cu frecvență redusă în majoritatea provinciilor canadiene, în Marea Britanie și Statele Unite, vaccinul BCG fiind astfel administrat doar persoanelor cu risc crescut. Unul dintre motivele pentru care nu se recomandă administrarea vaccinului este că acesta determină rezultate fals pozitive la testul cutanat la tuberculină, anulând eficacitatea acestuia în identificarea bolii. În prezent, alte vaccinuri sunt în curs de dezvoltare.

7

8

EDUCATIA SANITARA IN FOCARUL DE TUBERCULOZA

Educația sanitară a bolnavului de tuberculoză și a contacților săi este una din atribuțiile ce revin cadrelor medicale implicate în prevenirea și combaterea tuberculozei. Prin ea se asigură un transfer de informații care îi ajută pe aceștia să înțeleagă și să se conformeze indicațiilor medicale.

Primele informații sunt date atunci când la un pacient se stabilește diagnosticul de tubrculoză. Ulterior acestea trebuie reamintite periodic: o dată pe săptămână în timpul fazei intensive a tratamentului și o dată pe lună în cursul fazei de continuare. Ele se referă la boală, depistarea ei, tratamentul bolnavului și măsurile de prevenire pentru cei din jur.

Bolnavul de tuberculoză și contacții săi trebuie să știe că:

tuberculoza este o boală infecto-contagioasă care poate afecta numeroase organe și țesuturi, dar cel mai frecvent se localizează la nivel pulmonar.

transmiterea bolii se realizează pe cale aeriană. Contacții se pot infecta prin inhalarea microbilor răspândiți în atmosferă de bolnav atunci când vorbește, râde, strigă, strănută, tușește sau scuipă.

De aceea:

o trebuie respectate regulile generale de igienă personală (să acopere gura când tușește, să nu scuipe pe jos, etc.), igienă a locuinței (curățenia curentă, aerisirea încăperilor, expunerea la soare a lenjeriei, etc.) pentru a-i proteja pe cei din jur și a împuțina germenii răspândiți în mediul înconjurător.

o contacții trebuie să efectueze controlul pentru a se depista o eventuală îmbolnăvire.

o copiii (în special cei sub 6 ani) trebuie să efectueze chimioprofilaxie.

următoarele simptome ridică suspiciunea de tuberculoză și de aceea apariția lor la un contact impune prezentarea la control: o tuse care durează mai mult de 3 săptămâni, pierderea de greutate, oboseală, febră, transpirații nocturne, durere toracică, dispnee, pierderea apetitului, tuse cu

9

expectorație sanghinolentă. tuberculoza este o boală vindecabilă dacă tratamentul este corect

efectuat (toate medicamentele prescrise, pe toată durata recomandată). după încheierea tratamentului se vor efectua controale periodice

până la 2 ani.

Bolnavul trebuie să ştie:

tratamentul trebuie luat sub directă observație (personalul medical administrează medicamentele pacientului și apoi se asigură – îl privește – că acesta le înghite pe toate).

tratamentul se efectuează la început în spital și apoi sub supravegherea medicului de familie.

2 sau 3 luni medicamentele se iau zilnic, iar apoi de 3 ori pe săptămână (luni, miercuri, vineri);

durata tratamentului este de minimum 6 sau 8 luni; tipul, culoarea, doza fiecărui medicament trebuie luate toate medicamentele, în doză corectă, regulat pe

toată durata recomandată pentru că dacă nu le ia pe toate, dacă le vinde, boala poate deveni incurabilă, bolnavul rămâne contagios.

dacă apar efecte secundare de tipul: urticarie, icter, simptome de gripă, dureri și tumefacții ale articulațiilor mâinilor și picioarelor, dificultăți de vedere, tulburări de echilibru, bolnavul trebuie să se prezinte imediat la medic.

pentru a urmări dacă boala evoluează favorabil (microbii nu mai apar în spută) trebuie să efectueze controlul bacteriologic al sputei la sfârșitul fazei zilnice de tratament (L2/L3), în luna a cincea de tratament și în ultima lună de tratament. De rezultatul examenelor sputei depinde cantitatea medicamentelor și durata tratamentului.

10

Bibliografie:

11