Aprovizionarea cu mărfuri a societăţii

comerciale

Elaborat :Cucerenco Fiodor

Prin aprovizionare înţelegem orice acţiune care are drept scop procurarea de bunuri şi servicii necesare desfăşurării proceselor de producţie, prestării

serviciilor şi desfacerii mărfurilor către populaţie.

Conceptul de aprovizionare

1)Stabilirea nevoilor ce trebuie satisfăcute şi a produselor ce urmează a fi achiziţionate.

2)Căutarea şi selecţionarea furnizorilor care vor permite satisfacerea nevoilor exprimate.

3)Cumpărarea , reprezintă rezultatul confruntării

dintre furnizor şi cumpărător ea vizează perioada de după efectuarea acţiunii de cumpărare.

Etapele procesului de aprovizionare:

Constă în asigurarea completă, complexă şi la timp a unităţii economice cu resurse materiale şi echipamente tehnice corespunzătoare calitativ, la locul şi termenele stabilite.

Obiectivul aprovizionarii

În funcţie de cererile celorlaltor activităţi ale organizaţiei, şi în primul rând, ale celei de producţie;

Fluctuaţiile preţurilor pe piaţă; Rata inflaţiei; Costul imobilizărilor determinate de stocarea

materialelor, Disponibilitatea materialelor pe piaţă.

Planificarea necesarului de aprovizionat

Culegera, prelucrarea şi analiza informaţiilor privind situaţia activităţii economice;

Colaborarea cu compartimentele de cercetare – dezvoltare şi de producţie;

Determinarea celor mai adecvate sorturi de materii prime, materiale, surse de aprovizionare, preţuri de cumpărare;

Organizarea structurală a activităţilor de aprovizionare:

Procurarea propriu-zisă a tuturor materialelor necesare;

Urmărirea aprovizionării efectuate şi ţinerea evidenţei materialelor aprovizionate.

Compartimentele de planificare dezvoltare şi programare operativă a producţiei care furnizează date şi informaţii privind volumul şi structura producţiei prevăzute pentru execuţie;

Compartimentul de desfacere a produselor care pune la dispoziţie date şi informaţii pentru fundamentarea necesarului de ambalaje şi materiale de ambalat;

Sistemul de relaţii interne pentru aprovizionarea materială

Compartimentele financiare şi de contabilitate, pentru evidenţierea intrărilor de materiale, acoperirea financiară a resurselor contractate sau achiziţionate;

Compartimentul de transport pentru asigurarea şi menţinerea in stare de funcţionare normală a mijloacelor de transport proprii sau inchiriate;

Compartimentul tehnic care pune la dispoziţie listele cu normele de specifice produselor, lucrărilor, prestaţiilor prevăzute pentru execuţie.

Depozitele de materiale pentru asigurarea primirii şi recepţiei loturilor de materiale sosite de la furnizori;

Cu secţiile şi atelierele de producţie, cu subunităţile auxiliare şi deservire pentru informarea directă asupra necesităţilor de materiale auxiliare;

Compartimentul de cercetare dezvoltare căruia ii pune la dispoziţie informaţii privind materiale, componente, echipamente tehnice noi;

Compartimentul de control tehnic de calitate.

Aprovizionarea directă de la producători – furnizori;

Aprovizionarea prin unităţi specializate in comercializarea de materiale şi produse;

Aprovizionarea prin tranzit organizat; Aprovizionarea prin tranzit achitat; Aprovizionarea de la depozitul angrosistului.

Formele de aprovizionare materială

Recepţia reprezintă operaţia de identificare şi verificare cantitativă şi calitativă a mărfurilor ce se primesc in depozit şi a celor ce se livrează din fabrică sau depozit.

Recepţia mărfurilor

Recepţia, are drept obiectiv, verificarea mai multor aspecte privind calitatea, cantitatea, indeplinirea intocmai a contractului care reglementează relaţiile dintre furnizor şi beneficiar şi intre aceştia şi intreprinderea de transport.

Facilităţi în politica de distribuţie; Facilităţi in politica de servicii după vînzare; Facilităţi prin politica de preţ; Facilităţi la decontare.

Facilităţile oferite consumatorilor de către furnizor :

Importanţă hotărîtoare în funcţionarea normală a întreprinderii pe termen lung;

Oferirea posibilităţii elaborării planurilor de dezvoltare economică a subdiviziunii vizate ;

Posibilitatea previzionării cheltuielelor surpluse şi încheierea unor contracte avantajoase .

Concluzii :