Apicultura incepatori

Apicultura pentru incepatori

Inainte de a va apuca de apicultura trebuie sa tineti minte un lucru: apicultura nu este doar un simplu hobby, ci un mod de viata cu totul si cu totul deosebit.Orice apicultor incepator are o multime de intrebari in legatura cu aceasta profesie milenara. In randurile care urmeaza vom incerca sa raspundem la cele mai frecvente dintre acestea:

Apicultura pentru incepatori

Sfaturi

Doua familii de albine sunt suficiente pentru un apicultor incepator. Cresterea numarului de familii se face in timp, pe masura ce se acumuleaza experienta.

Incepeti cum trebuie. Construiti voi insiva macar un stup. Construirea si asamblarea de stupi este extrem de importanta pentru incepatori. Daca va pricepeti un pic la tamplarie va fi usor sa construiti lazi si rame. Daca nu, atunci puteti comanda partile unui stup si sa il ansamblati singuri.

Faceti-va palnurile din timp. Inca din iarna comandati noile familii, echipamente si lazi. Ansamblati stupii si construiti ramele pe timp de iarna astfel incat totul sa fie pregatit pentru luna aprilie cand albinele vor iesi din amorteala iernii.

Amplasati stupii pe vatra care ati ales-o din timp astfel incat sa fiti pregatiti pentru primavara. Alaturati-va asociatiei crescatorilor de albine pentru a obtine cat mai multe informatii. Este foarte important sa va abonati la o revista de profil si sa citit cat mai multe carti pe aceasta tematica.

Pentru a incepe cu dreptul in acest domeniu este nevoie sa aveti o familie puternica. Vara o familie de albine are pana la 75.000 de membrii. Trantorii apar si ei primavara dar sunt dati afara din stup cand vine toamna. Pe timp de vara sunt aproximativ 1000 de trantori in stup.

Este usor de lucrat cu o familie buna. Aveti grija sa nu stoarceti mierea tarziu toamna deoarece exista mari sanse ca albinele sa moara de foame pe timpul iernii.

Primii pasi in lumea albinelor

Draga apicultorule incepator,

Cererea de miere si produsele sale adiacente este in continua crestere, costurile continuand insa sa fie destul de mici. Din pacate in Romania consumul de miere este unul destul de redus in comparatie cu cel din celelate tari europene. Un roman consuma in medie cam 100 gr de miere pe an. Dar acest lucru nu trebuie sa te descurajeze. Romanii nu au inca atat de dezvoltata conceptia referitoare la viata sanatoasa bazata pe o alimentatie sanatoasa. Practicand apicultura poti ajuta la schimbarea acestei mentalitati. De exemplu s-a abrobat deja o lege referitoare la consumul de miere in scolii in scopul educarii tinerei generatii cu privire la beneficiile mierii. Dar inainte de a pornii in lumea minunata a albinelor este bine sa stii anumite lucruri. Este adevarat ca vei invata multe din propria experienta dar este bine pentru albinele tale sa nu faci prea multe greseli.

Intepaturile de albine

Inainte de a transforma apicultura intr-un hobby sau o sursa de venit, tine minte ca albinele inteapa. Albinele sigur te vor intepa pe tine si chiar pe membrii familiei tale. Pentru majoritatea oamenilor intepatura de albina nu este una foarte periculoasa- poate provoca o durere mai mare sau mai mica si un oarecare discomfort. Pentru altii cam 0,4 % din populatia globului intepatura de albina se poate dovedi a fi letala deoarece persoana respectiva poate intra in soc anafilactic. De obicei exista o serie de indicatori care arata daca o persoana este alergica la albine, dar exista cazuri cand o persoana care nu stie ca este alergica poate fi intepate. Astfel este normal ca zona intepata sa se umfle un pic, dar daca zona respectiva se umfla exagerat de mult, daca apar mancaturi pe corp in zone situate la distanta mare de zona intepata sau probleme de respiratie atunci este cazul sa itt faci griji. Daca esti inepat de o albina indepartati cu grija acul printr-o miscare gen periere si apoi aplicati o compresa rece.

Cum poti acumula mai multe cunostinte despre albine?

Cititul cartilor si al revistelor de specialitate este o metoda excelenta de a fla o multime de informatii noi despre albine. De altfel este ideal daca ai si acces la internet pentru a consulta site-urile si forumurile de specialitate. Totusi oricat de mult ai citi tot nu vei putea face fata asaltului de emotii care are loc in momentul in care deschizi pentru prima data capacul unui stup si vezii mii de albine misunand de colo-colo. Daca ai posibilitatea ar fi bine sa insotesti mai intai un apicultor cu experienta pentru a vedea modalitatea de lucru. Ai fi ca un fel de ucenic.Este important sa inveti cum sa deschizi corect un stup si cum sa scoti afara ramele fara a deranja prea mult albinele. In acest fel iti faci un bine si tie dar si lor. Foarte important este sa inveti cum sa diferentiezi albinele lucratoare de trantori si de matca. Noi iti punem aici cateva poze dar crede-ne nimic nu se compara cu experienta proprie. E usor sa faci diferenta in poze dar in momentul in care te uiti in stup si vezi mii de albine zumzaitoare e cu totul altceva.

Ce trebuie sa faca un apicultor incepator?

Cum invat?

Aceasta reprezinta o problema foarte important pentru un incepator. Exista foarte multe informatii la dispozitie dar din pacate multe dintre sunt fie prea succinte fie gresite iar altele sunt scrise intr-un limbaj mult prea academic. Exista foarte multe pareri referitoare la unul si acelasi lucru, asa ca ce ar trebui sa creada un apicultor incepator? Important este sa cititi cat mai multe carti, articole si reviste si sa incercati sa alegi doar acele informatii care sunt date de experti in domeniu.

Cartile

Majoritatea oamenilor apeleaza la carti atunci cand doresc sa se documenteze. Multe asociatii apicole au biblioteci dar veti gasi si carti de apicultura prin librarii sau de vanzare pe internet. Din pacate multe carti de apicultua contin greseli si multe dintre ele sunt plagiaturi ale altora mai vechi. Alte carti sunt scrise de persoane care au foarte putina experienta in acest domeniu. Daca ai doi stupi nu inseamna ca esti expert in apicultura si poti automat sa scrii o carte de specialitate prin care sa dai sfaturi altora. Cel mai bine ar fi sa cautati acele carti care sunt recomandate de catre Asociatiile de Apicultori fie din Romania, fie din strainatate.

Internetul

La fel ca si in cazul cartilor, exista multe site-uri care sunt dedicate apiculturii. Cel mai bine ar fi totusi sa consultati site-urile romanesti deoarece acestea sunt mult mai relevante in ceea ce priveste tipul de apicultura practicat la noi in tara. De exemplu in tratarea diverselor boli ale albinelor se utilizeaza tratamente diferite de la o tara la alta.

Reviste de specialitate

Majoritatea revistelor apicole au o tematica generale si cuprind articole pentru incepatori. Noi recomandam revista "Lumea Apicola" care apare de 4 ori pe an.

De unul singur

Este destul de greu sa obtii cele mai noi informatii in domeniu daca nu te documentezi. Este foarte bine sa lucrezi pe cont propriu dar este bine sa ai cu cine sa iti impartasesti ideile si parerile, asa ca ar fi excelent daca ai putea apela la un apicultor experimentat.

Este bine sa fii membru intr-o asociatie?

Raspunsul este fara nici o ezitare da. In trecut era posibil de practicat asa numita "apicultura individuala", in cadrul careia apicultorii obisnuiau sa puna trei caturi in Aprilie si sa le dea jos in luna August fara a storce miere de loc. Adesea daca albinea nu dadeau miere nu erau hranite, iar daca dadeau primeau hrana si cam in asta consta toata ingrijirea lor pana in luna Aprilie a anului urmator. In zilele noastre acest lucru nu mai este posibil, asa ca apicultorul modern trebuie sa aiba mult mai multe cunostinte si sa fie mult mai responsabil. Este mult mai usor sa inveti atunci cand esti parte a unui grup organizat.

Ce cunostinte ar trebui sa am pentru inceput?

Cunostinte de baza

Orice apicultor trebuie sa stie care este ciclul de viata al fiecarui tip de albina din stup. Acest lucru il ajuta sa inteleaga problemele cu care se confrunta stupul si sa isi dea seama cand albinele sale sunt pe cale sa roiasca. Roitul este un proces natural al oricarui stup, asa ca trebuie sa intelegi si sa stii cum functioneaza ciclul de viata al unei matci pentru a putea pune in aplicare diversele tehnici anti-roit existente.

Bolile albinelor

Albinele ca orice alta creatura de pe pamant sufera de diverse boli. Un apicultor trebuie sa le cunoasca si sa le identifice la timp pentru a le putea trata. Cele mai importante boli sunt Loca Americana si Loca Europeana. Acesta boala este destul de greu de identificat de catre apicultori si multi dintre ei cand se confrunta cu o epidemie de Loca nu stiu exact ce se intampla. Daca un apicultor nu face nimic pentru a trata indivizi infectati, atunci acestia vor imbolnavi si pe cei sanatosi. Cel mai important lucru este recunoasterea simptomelor bolii. Este foarte important sa faceti deosebirea dintre un puiet bolnav si unul sanatos. Totusi nu va ingrijorati, aceste boli nu mai sunt atat de larg raspandite cum erau in trecut.

Loca americana

O alta boala intalnita in fiecare stup este varoa. Este foarte important sa cunoasteti ciclul de viata al albinelor pentru a aplica diferitele tratamente. Monitorizarea este foarte importanta pentru a vedea daca tratamentul aplicat are rezultate. Pentru a afla mai multe despre bolile albinelor acceseaza sectiunea site-ului dedicata acestui aspect.

Albina infestata cu varroa

Ce echipament imi trebuie ?

Pentru inceput nu este nevoie sa achizitionati echipamente sofisticate sau care sunt utilizate rar chiar si de apicultorii experimentati. Iata cam ce ar trebui sa cumparati pentru inceput.

1. Costumul

Acesta este cel mai important din echipamentul necesar unui apicultor. Multi apicultori cu experienta lucreaza in stupina fara nici un fel de protectie dar in general acest lucru este destul de periculos si deloc recomandat unui incepator. Nu fiti curajosi unde nu e cazul. Chiar si asa nu cred ca sunt multi amatori de o intepatura in cap sau intre ochi. Pentru un incepator sunt de recomandat acele costume care au buzunare largi in fata. Costumul trebuie sa aiba mansetele elastice si valul si palaria detasabile. Cateva informatii suplimentare:

a. asigurati-va ca pantalonii sunt bagati in sosete pentru a impiedica patrunderea albinelor

b. Manusile de cauciuc sunt destul de bune. Dar nici un tip de manusa nu ofera protectie maxima impotriva intepaturilor.

c. Manusile stanjenesc destul activitatile pe care le desfasurati si in anumite situatii veti fi nevoit sa la dati jos.

Costum de protectie pentru apicultori

2. Afumator

Cumparati unul de calitate pe care sa il puteti manevra usor.

3. Lazi pentru stupi

Prima intrebare este ce fel de lazi sa cumparati. La ora actuala pe piata exista aproximativ sase tipuri de stupi. De multe ori apicultorii incepatori si-au inceput activitatea cu un anumit tip de stup, pe care apoi l-au urat de-a dreptul si au continuat cu un alt tip. Sunt multe lucruri care influenteaza un apicultor incepator in achizitionarea tipului de stup: pretul, materialul, sfaturile primite si ceea ce a citit. Multi au inceput sa practice apicultura ca urmare a faptului ca au mostenit sau primit niste familii de albine. Daca sunteti in aceasta situatie ar fi bine sa nu schimbati lazile in care sunt albinele pana nu castigati suficienta experienta.

Inainte de a lua o decizie pe care s-ar putea sa o regretati incercati mai multe tipuri de lazi si vedeti care va este mai la indemana. La ora actuala majoritatea lazilor sunt confectionate din lemn de brad. Totusi in ultima vreme au inceput sa se utilizeze si alte materiale. Au aparut lazi din poliestiren. Dar inainte de a le folosi asigurati-va ca sunt compatibili cu cei de lemn si mai ganditi-va la faptul ca nu pot fi arsi ca si cei de lemn daca familia gazduita in interior sufera de Loca. Inainte de a-i cumpara ar fi bine sa reflectati asupra avantajelor si dezavantajelor prezentate de astfel de stupi.

Lada este doar o "unealta" a apicultorului, deoarece albinelor nu prea le pasa unde locuiesc. Ele isi fac la fel de bine treaba si in scurbura unui copac si intr-un stup modern. Daca ati avea un alt hobby, cum ar fi de exemplu fotografia sau tenisul probabil ca v-ati alege aparatul sau racheta cu multa grija. La fel trebuie sa procedati si in cazul lazilor pentru stupi. Asadar, fiti atenti!

Ar fi bine ca la inceput sa va faceti singuri lazile pentru a va familiariza cu partile lor componente. Lazile pot fi construite destul de usor daca aveti un minumum de unelte de tamplarie si un pic de pricepere. Totusi nu ar strica sa va informati putin inainte. Desene cu partiele componente ale stupilor sunt la dispozitia dumneavoastra fie in carti, fie pe internet sau in reviste. Probleme ridica doar construirea interiorului, exteriorul este destul de usor de realizat. Cel mai bun material pentru stupi este lemnul de brad. Puteti utiliza si alt tip de lemn dar ar fi bine sa il evitati pe cel de calitate inferioara.

Stup vazut din exterior

Albinele

Tipul de lada si soiul de albine din interiorul sau produc mai multe dispute in randul apicultorilor decat orice alt subiect. Totusi nu va speriati, rezolvarea este una simpla. Albinele prolifice au nevoie de mai mult spatiu pe cand cel mai putin prolifice de un spatiu mai restrans. Nu va lasati inselati de ideea ca capacitatea matcii de a depune oua este direct proportionala cu numarul de albine si in consecinta cu cantitatea de miere produsa.

Apis mellifera carpatica este albina romaneasca, o subspecie a albinei melifere europene. Culoarea lor, capacitatea de reproducere a matcii, frugalitate (cat mananca), comportamentul pe faguri si in ultima instanta temperament pot varia de la o familie la alta.

Este bine ca un apicultor incepator sa aiba in grija la inceput u roi pe 3-5 rame. Nu este bine sa va hazardati si sa va cumparati vreo 40 de familii, cand dumneavoastra nu aveti nici un pic de experienta. Riscati ca in primavara urmatoare sa nu mai aveti nici o albina. Este mult mai usor pentru un incepator sa aiba in grija o colonie mica. Dar aveti grija, albinele nu asteapta dupa dumneavoastra. Asa ca documentati-va din timp caci micul roi se va transforma in curand in familie- si nu una oarecare, ci una mare, zumzaitoare si cu tot felul de probleme.

Daca cumparati albine aveti grija ca acestea sa fie sanatoase. Din aceasta cauza ar fi bine sa plecati la "cumparaturi" alaturi de un apicultor experimentat.

Alte unelte necesare

Daca nu intentionati sa depasiti stadiul de hobby. Nu aveti nevoie de cine stie ce unelte soficticate. Totusi ar fi bine sa aveti hranitoare pentru albine, deoarece ele trebuie hranite, mai ales primavara devreme sau cand conditiile meteo sunt nefavorabile lungi perioade timp.

Pentru cei care sunt interesati sa atinga statutul de producator si distribuitor de miere, atunci e nevoie de unele putin mai sofisticat.

Intepaturile

Veti fi intepati. Este un lucru cert. Nu se poate apicultura fara intepaturi. Chair daca luati toata masurile de prevedere atunci cand lucrati in stupina, tot veti fi intepat accidental. Umflarea la locul intepaturii este ceva normal si nu inseamna ca aveti o reactie alergica. De obicei cu cat o zona este mai moale cu atat mai mult se va umfla. Logic ar fi sa va acoperiti capul de fiecare data cand sunteti in preajma stupului si sa afumati intotdeauna o familie atunci cand doriti sa lucrati in stup. Daca purtati inele mai bine le dati jos, atunci cand lucrati in stupina.

Febra albinelor

Acum ca microbul v-a prins, s-ar putea ca entuziasmul sa va intunece ratiunea. Apicultura este un domeniu atat de fascinant, incat este de inteles dorinta incepatorului de a avea cat mai multe familii. E bine sa inmultiti albine, dar este o mare prostie sa va dubalti efectivele inainte de a invata macar elementele de baza ale apiculturii. Este bine sa intelegi exact ce se petrece in interiorul stupului, inainte de a va apuca sa va extindeti. Ar fi pacat sa ramaneti fara albine.

Concluzii

Multi oameni se apuca de apicultura dupa ce ies la pensie, spunand ca au vrut intotdeauna sa practice apicultura, dar nu au avut timp. Nu dorim sa discriminam pe nimeni, dar este mult prea tarziu. Sunt atat de multe de invatat incat practic ai nevoie de o viata intreaga. Asa ca daca doriti sa va apucati de apicultura, nu asteptati pensia. Incepeti acum. Altfel va privati de multa placere si de multe ore de relaxare.

Intrebari esentiale despre apicultura

1. Cat costa un stup cu o familie de albine in el?Un stup cu o familie de albine in el costa intre 200 si 450 de RON. Trebuie sa fiti insa foarte atenti la tipul de albine pe care il cumparati si la starea lor de sanatate.

2. Care tip de stup este cel mai bun?In Romania cel mai raspandit tip de stup este cel numit stup vertical cu rama dadant (435*162mm), care insa este foarte mare, asa ca fiti atenti la cei care va spun ca acest tip de stup este cel mai bun. In alte tari ale lumii, si mai ales in SUA se utilizeaza stupul multietajat, deoarece usureaza mult munca apicultorului- in acest caz se lucreaza cu corpul stupului nu cu rama. Stupul multietajat este conceput dupa stupul Langstroth si Rooth, dar a fost imbunatatit si adaptat la conditiile climatice din Romania. Volumul stupului poate fi marit oricat in functie de nevoi prin suprapunerea de noi corpuri. Acest stup este adaptat folosirii celor mai noi metode de crestere si exploatare a familiilor de albine. Stupul este format din trei corpuri cu dimensiuni identice care se suprapun, fiecare avand cate 10 rame. Partile componente ale acestui tip de stup sunt: fundul stupului, trei corpuri, rama hranitor cu hranitorul interior, rama de ventilatie, podisul despartitor, podisorul propriu-zis, capacul

telescopic, tijele de fixare, blocul de urdinis si inchizatorul de urdinis. Dimensiunile exterioare ale corpului sunt 490*420*245 mm iar cele interioare de 450*380*245mm si un volum de 0,126 metri cubi sau 126 de litri. Grosimea tuturor peretilor este de 20 mm. Peretii laterali sunt strapunsi pe toata inaltimea de un orificiu cu diametrul de 10 mm prin care gliseaza tija de fixare a corpurilor in timpul transportului. Pentru fixarea partilor componente ale stupului, in vederea transportului, acesta este prevazut cu doua tije de otel cu diametrul de 6-8 mm si o lungime de 991 mm.

3. Din ce se contruieste un stup?Un stup se construieste din lemn de brad iar capacul trebuie sa fie din inox sau din tabla zincata.

4. Am nevoie de o gradina mare in care sa tin stupii?Nu neaparat. Este adevarat ca daca locuiti in mediul rural si aveti o gradina mare, atunci sunteti norocos, deoarece aveti spatiul ideal pentru o stupina. Totusi, in orase stupi pot fi amplasati chiar si pe acoperisul blocului, asta daca nu deranjati vecinii.

5. Trebuie ca urdinisurile sa fie indreptate intr-o singura directie?Intrarea in stup trebuie sa fie indreptata fie spre sud, sud-est sau sud-vest, la nivelul pamantului. Fiti atenti ca intrarea sa nu fie intreptata spre o poteca sau un drum, deoarece oamenii aflati in trecere ar putea fi intepati.

6. Vor avea albinele vreo influenta asupra palntelor pe care le cultiv?Da. Albinele vor poleniza plantele pe care le cultivati, asigurandu-va in acest fel o recolta mult mai bogata.

7. Imi vor deranja albinele vecinii?Exista mari sanse. Astfel este necesar sa va asigurati ca amplasati stupii in asa fel incat albinele sa nu zboare direct in gradina vecinului.

8. Cum pot invata mai multe despre apicultura?Cea mai buna metoda este sa urmati un curs de apicultura pentru incepatori organizate n perioada de iarn la filialele judeene ale A.N.C.A n colaborare cu A.C.A. Cursurile sunt autorizate iar la final se obtine o diploma autorizata de Ministerul Muncii. Cursul dureaza cam 3-4 luni. Cursurile sunt gratuite dar se percepe totusi o suma modica pentru diverse cheluieli care pot sa apara pe parcursul cursului. La finalul cursului se organizeaza un examen ce consta dintr-o proba scrisa si una orala pentru a verificare cunostintele acumulate. Exista si carti pentru incepatori, totusi acestea nu pot raspunde chiar tuturor intrebarilor pe care le aveti, pe cand un apicultor cu experineta poate face acest lucru.

9. De ce echipament am nevoie pentru inceput?Pe langa costumul special pe care trebuei sa il purtati OBLIGATORIU, mai aveti nevoie de un afumator, dalta apicola, cleste apicol, cutit de decapacit, ridicatorul de rame, perie apicola, scaun apicol, lada de lucru, suport de rame, extractorul, si strecuratoarea pentru filtrat mierea.

10. Ma vor intepa albinele?Nu te poti numi apicultor pana nu ai fost intepat de o albina. Purtativa calm cu albinele, nu fluturati mainile si bratele cand sunteti in jurul lor, nu umblati in stup cand este vreme ploioasa sau se apropie o furtuna. Daca respectati aceste reguli aveti sanse destul de mici sa fiti intepati de albine. Desi nu este dovedit stiintific,

veninul de albine are proprietati curative. Totusi, exista oameni care sunt alergici la albine si pot face soc anafilactic. De aceea este bine sa stiti daca aveti sau nu alergie la albine inainte de a va apuca de apicultura.

11. Este necesar sa aloc mult timp pentru a avea grija de albine asa cum se cuvine?Nu. In timpul verii este necesar sa va uitati in stup o data pe saptamana. Pe timp de iarna puteti sa va uitati o data pe luna daca au suficienta hrana, desi acest lucru nu este neaparat necesar. Totusi daca sunteti stresar dupa o zi grea de munca, stati in apropierea stupului si priviti albinele la lucru. Efectul terapeutic este de-a dreptul extraordinar.

12. Cum se ia mierea din stup si se pune apoi in borcane?In primul rand se indepateaza cu multa grija albinele de pe rame, cu ajutorul periei sau al izgonitorului. Totusi cel mai comod este cu ajutorul unei suflante de aer. Apoi se ia rama, se decapaceste si apoi se introduce in storcator(centrifuga). Dupa ce mierea este stoarsa se strecoara, se lasa la ,atirat si apoi se pune in borcane.

12. In afara de miere mai exista si alte produse apicole utile?Da. Ceara de albine este utilizata pentru a produce lumanari si in industria cosmetica. Propolisul si laptisorul de matca se utilizeaza pentru proprietatile lor teapeutice.

13. Trebuie hranite albinele pe timp de iarna?Da. Stupii ar trebui verificati o data pe luna. Daca simtiti ca sunt mai usori pregatiti niste turte din zahar si miere ce se pun deasupra ramelor.

14. Sufera albinele de multe boli?Albinele la fel ca orice alta creatura de pe pamant sufera si ea de diverse boli. Pentru a le feri de boli trebuie sa va asigurati ca interiorul stupului este curat si de doua ori pe an sa le administrati albinelor un tratament impotriva bolii numite varoua albinelor.

15. Care tip de albina este cel mai buna?Pentru regiunea noastra cel mai bun tip este Apis Melifera Carpatica.

Beneficiile apiculturii

1. Apicultura este o activitate care poate fi practicatata aproape de oricine. Nu este necesar sa fii proprietarul unui teren pentru a practica apicultura. Daca stai la bloc poti sa tii un stup sau doi pe acoperis atat timp cat ai acordul vecinilor. Apicultura poate fi practicata de femei, barbati, tineri si batrani.

2. Nu necesita alocarea unui timp foarte mult. Pe timp de vara este suficient sa vizitati stupina o data pe saptamane iar iarna cam o data pe luna. Echipamentul nu este unul exagerat de scump in comparatie cu alte activitati agricole.

3. Nu trebuie sa cheltuiti foarte mult. Aveti nevoie de cativa stupi, costumul de

protectie si cateva unelte apicole. Regulile de baza ale apiculturii sunt usor de stapanit.

4. Albinele ajuta la polenizarea plantelor salbatice si cultivate.

5. Practicarea apiculturii poate duce si la alte activitati cum ar fi de exemplu cresterea pomilor fructiferi.

6. Apicultura va ajuta sa va cresteti stima de sine prin faptul ca puteti obtine profit de pe urma albinelor fara a fi nevoiti sa investiti sume exagerat de mari.

7. Mierea de albina este un produs care poate fi comercializat la nivel local, regional, national si chiar international fara a fi nevoie de masuri speciale de depozitare. Totusi regulile minime de igena trebuie respectate.

8. Mierea si produsele sale adiacente au proprietati curative extraordinare.

9. Majoritatea produselor apicole pot fi utilizate pe post de aliment, supliment alimentar sau medicament.

Calendar Apicol

Primavara apicola

In fiecare primavara apicultorul face cam aceleasi activitati. Se cerceteaza fiecare stup pentru a vedea daca matca mai este inca vie si mai are capacitatea de a depune oua. Deasemenea stupii trebuie cercetati cu atentie pentru a identifica eventualele boli dar si pentru ca sa te asiguri ca albinele tale au suficienta hrana pana la prima productie de miere. Chiar daca albinele tale par sanatoase este bine sa le dai diverse tratamente pentru a preveni diverse boli. (Pentru mai multe informatii vezi capitolul referitor la albine si bolile lor). In acest anotimp ar trebuie sa cercetezi stupii si sa le dai medicamentatia necesara cel putin o data la doua saptamani. Atunci cand albinele acopera sapte rame situate in etajul superior este cazul sa adaugi un nou etaj. Cu aproximativ doua saptamani inainte de cules trebuie sa opresti medicamentatia albinelor pentru a te asigura ca medicamentul nu va contamina puritatea mierii produse.

Vara apicola

Cand se apropie luna iulie ar fi cazul sa mai adaugati un etaj in cazul stupilor puternici astfel incat albinele acestora sa fie capabile sa isi depoziteze mierea. Albinele au nevoie de spatiu larg, altfel nu vor mai lucra sau mai rau vor roi. Continuati monitorizarea stupilor si adaugati un nou etaj pe masura ce cele cinci rame centrale se umplu cu miere.

Cand toate ramele dintr-un etaj sunt pline cu miere si cand mai multe jumatate din celule fagurile sunt capacite cu ceara, se poate realiza extractia mierii. Nu va speriati de faptul ca pe la sfarsitul verii rata de depunere a oualelor de catre matca scade. Este ceva normal de vreme ce se apropie sezonul friguros. In timpul noptilor calde si umede veti putea observa un ciorchine mare de albine atarnand la intrarea in stup. Nu va panicati! Albinele pur si simplu se racoresc.Daca se intampla un astfel de fenomen ar fi bine sa ventilati mai bine stupul cu ajutorul unor gauri suplimentare in cutia stupului. Pe la sfarsitul verii incepa sa scada numarul indivizilor dintr-o familie. Trantorii sunt inca in stup dar se poate observa clar ca activitatea este una mult mai redusa pe masura ce florile sunt din ce in ce

mai putine. Albinele devin din in ce mai nelinistite si foarte protectoare cu mierea lor.

Activitati de facut pe timp de vara la stup:

1. Inspectarea saptamanala a stupilor ca sa te asiguri ca sunt sanatosi si ca inca mai au matci.

2. Adauga rame si niveluri(extinderea spatiului) noi stupilor.

3. Tine sub control fenomenul de roire care poate avea loc undeva pe la mijlocul verii; sunt putine sanse ca albinele sa roiasca la sfarsitul sezonului cald.

4. Fii atent la furtisag care poate fi cauzat de viespi sau alte albine; nu e o situatie prea placuta sa ai de-a face cu stupi aflati sub asediu.

5. Ai grija cand colectezi mierea; nu fa acest lucru cand se apropie toamna deoarece albinele tale vor muri de foame peste iarna iar in primavara urmatoare vei avea o stupina goala.

Toamna apicola

Pe masura ce zilele devin din ce in ce mai scurte si vremea din ce in ce mai rece, resursele de polen se imputineaza si ele. In aceasta perioada populatia din stup se diminuaza foarte mult. Matca depune din ce in ce mai putine oua iar trantorii dispar din stup. Aceasta este perioada in care albinele produc propolis care este utilizat pentru a acoperi diverse crapaturi prin care poate patrunde frigul iernii. Albinele se pregatesc pentru sezonul rece asa ca este cazul sa le ajuti. Fii atent la furtisag in aceasta perioada.

Cand se apropie toamna trebuie din nou sa te asiguri ca matcile sunt viabile si ca albinele nu sunt bolnave. In aceasta perioada este necesar ca albinele sa fie din nou tratate. Deasemenea trebuie sa oferi albinelor tale provizii de miere si apa astfel incat sa te asiguri ca ele nu vor muri peste iarna. Acest lucru trebuie facut inainte de finele lunii septembrie. La sfarsitul lunii Octombrie poti deja sa impachetezi albinele pentru iarna.

Activitati de facut toamna:

1. Verifica toti stupii si asigura-te ca au matca- cel mai usor este sa verifici daca sunt oua in stup; daca le gasesti e evident ca stupul respeciv are matca;ai grija sa te uiti la oua nu la larve, este o diferenta intre ele- ouale arata ca matca a fost in zona respectiva cel mult de doua zile, larvele pe de alta parte pot avea si opt zile, iar pentru albine opt zile e mult. Asadar daca gasesti larva nu inseamna ca automat stupul are si matca.

2. Fii atent daca albinele tale au suficienta miere. Albinele tale au nevoie de multe hrana (miere capacita) pentru sezonul rece. Fara ea vor pieri. Pana la instalarea vremii reci poti sa le dai albinelor tale un sirop cu o compzitie de 2 la 1 zahar. Dupa luna Octombrie devine prea frig pentru albine pentru a mai parasi stupul, ele strangadu-se in ghem pentru iarna.

3. Trateaza-ti familiile de albine daca au boli. Preventiv trateaza-le cu varachet.

4. Ventilati stupii cum trebuie. Pe timp de iarna temperatura in mijlocul ghemului este destul de ridicata. In absenta ventilatiei aerul cald din mijlocul ghemului se ridica, apoi intalneste suprafata rece a cutiei, se produce condensare iar picuri reci ca si gheata cad pe albinele de la margine. Aceasta este o problema foarte mare. Albinele se vor raci si vor muri.

Iarna apicola

Ce se intampla iarna in stup? Matca este inconjurata de mii de albine lucratoare, stand la caldura in mijlocul ghemului. Cand vremea se raceste ghemul se formeaza in partea centrala a stupului.Chiar daca afara poate fi ingrozitor de frig, temperatura in interiorul ghemului este una destul de ridicata. Albine genereaza caldura prin miscarea muschilor aripilor. Nici un trantor nu se afla pe timp de iarna in stup. Albine se hranesc pe timp de iarna cu mierea depozitata in faguri. Unele albine parasesc supul iarna si mor. Nu este un

fenomen anormal. Albinele nu vor defeca in stup pe timp de iarna. Ele vor face acest lucru cand temperatura de afara va fi suficient de ridicata pentru ca ele sa poata parasi stupul si sa efectueze asa numitul zbor de curatire.

Activitati de facut iarna:

1. Tine sub observatie intrarea stupului si curata urdinisul de zapada si de albine moarte.

2. Asigura-te ca albinele au destula mancare. Exista mari sanse ca albinele sa moara de foame la sfarsitul iernii si la inceputul primaverii. La sfarsitul iernii, intr-o zi calduta, fara vant si cand albinele deja zboara pe afara ar fi bine sa arunci o privire rapida in stup. Nu scoate afara nici o rama. Doar uita-te sub capac.Uita-te daca mai sunt albine- in mod normal ar trebui sa le ghasesti in forma de ghem in partea superioara. Daca nu observi nici un pic de miere capacita in partea superioara a ramelor, este cazul sa incepi hranirea urgent. Dar tine minte, odata inceputa hranirea artificiala, aceasta nu poate fi oprita pana cand albinele nu incep sa isi aduca nectarul necesar pentru fabricarea mierii.

3. Curata, repara si depoziteaza echipamentul pe timpul iernii.

4. Participa la seminarii apicole si citeste cat mai multe carti si reviste apicole.

5. Comanda echipamentul de care ai nevoie de la furnizori de incredere.

6. Ar fi bine sa iti dezvolti un hobby legat de cresterea albinelor cum ar fi producerea de lumanari din ceara naturala sau de mied.

Viata in stup

Structura sociala intr-un stup de albine este condusa de o regina. Regina are o durata de viata in medie de 3 ani de zile, depunand in toata aceasta perioada de timp oua, prin urmare ea mentine populatia coloniei in jurul a 25000 de albine. Aproape 95% din puii reginei sunt ceea ce denumim in continuare albine lucratoare. La scurt timp dupa nastere regina efectueaza imperecherea prin asa numitele zboruri de nunta, imperechiinduse cu un numar de 7 pana la 17 albine de sex masculin (trantori). Se presupune ca regina poate primi pana la 5.000.000 de spermatozoizi in aceasta perioada scurta de imperechere, care este depozitata intr-un buzunar aflat pe abdomenul albinei numit spermateca. Regina acceseaza acesti spermatozoizi pe tot parcursul vieii ei, depunand oua intr-un ritm impus de nevoile din stup.

Lucratorii

Despre albine

Albinele lucratoare alcatuiesc majoritatea populatiei si sunt toate femele, dar neputandu-se reproduce. Albinele lucratoare sunt altruist, pentru ca au grija de regina, si practic efectueaza toate sarcinile necesare pentru sustinerea stupului. Aceste albine lucratoare au o durata de viata scurta, aproximativ 30 de zile, in acest timp trecand prin diferite stadii de dezvoltare in ceea ce priveste rolul lor din stup. Albine-lucratoare pot fi clasificate in: doici, albine casnice, care sunt responsabile pentru intretinerea stupului, sau ca si culegatoare al caror rol este de a colecta nectar, polen, precum si apa necesara pentru a sustine viata.

Cauzele principale de deces pentru o albina lucratoare este epuizarea.Astfel, muschii si aripile lor suporta doar un anumit timp de zbor, in general 800 km, in momentul atingerii acestui interval de zbor, se vor afla in incapacitatea de a zbura si a avea grija de ele insele.

Diviziunea muncii in cadrul unui stup este data de varsta albinelor lucratoare. Lucratoarea isi incepe viata curatind celula din care s-a nascut, apoi trece la ingrijirea puetului si depozitarea alimenelor si isi inchei viata prin culegerea polenului, a apei si a nectarului. In cadrul acestui program de munca albinele tinere lucratoare petrec o mare parte din viata lor in interiorul stupului, in momentul in care acestea devin culegatoare, devin vulnerabile, la vreme rea si la uzarea aripilor.

Trantori

Trantori, masculii sunt produsi numai de catre regina. Desi putini la numar, ei au un singur rol, dar important, rolul de parteneri ai reginei. Durata de viata la trantor este foarte scurt, pentru ca dupa imperechere abdomenul lor explodeaza ceea ce duce la o moartea rapida. Trantorii sunt doar partenerii regiei, si nu sunt implicati in hranirea coloniei, sau intretinerea stupului. Astfel, in cazul in care resursele sunt limitate, albinele lucratoare nu le place sa pastreze trantorii si ii va goni in din stup sau ii va omora. Trantorii isi petrec cea mai mare parte a timpului in afara stupului, acestia

sunt mai expusi epuizarii sau decesului. Toate aceste lucruri duc la o durata de viata a trantorilor in jurul a 25 de zile.

Dinamica populatiei stupului

Functioneaza sistemul de caste are un sistem de feedback integrat de elemente interdependente.Cresterea coloniei precum si cresterea puietului depind de staiul de reproducere a regine, numarul de oua depuse zilnic, populatia lucratoare care este responsabila pentru intretinerea larvelor. Cantitatea de puiet care poate fi crescuta in mod eficient este direct proportionala cu numarul de albine lucratoare, o populatie ar putea creste (presupunand o abundenta de resurse). Cu toate acestea, capacitatea coloniei de a obtine resurse, precum si starea de reproducere a reginei sunt puternic influentate de factori precum varsta reginei, durata zilei, temperatura medie de zic cu zi, prescum si disponibilitatea resurselor.

Acest factori pot fi utilizati petru a emula sistemud de feedback de elemente interdependente si permit specialistilor crearea unui model matematic care poate prezice populatia unui stup dat de un anumit set de conditii. Cei mai importanti factori sunt marimea populatiei initiale, starea reginei de reproducere si vreme. Cu toate acestea, pentru mai multe informatii este necesara determina semnificatiei acestor factori. Trebuie sa stim, de asemenea, ratele de dezvoltare ale albinelor lucratoare prin ciclul de viata, durata de viata a trantorilor, rata de productie puiet, cantitatea de spermatozoizi obtinuta de regina in timpul imperecherii, varsta medie a lucratoareor inainte de a deveni culegatoare. Aceaste informatie a fost dezvoltat de entomologe si raportate in literatura de specialitate.

in crearea unui model, care reprezinta o luna in stup, trebuie sa fim capabili de a estima numarul de oua care pot fi depuse de catre regina intr-o zi. Acest lucru este realizat prin determinarea numarului maxim de oua pe care o regina le poate depune intr-o zi, modul in care factori cum ar fi varsta reginei, temperatura ambientala, marimea populatiei adulte. Numarul maxim de oua pe care o regina il poate depune zilnic a fost estimat la maxim 3000 de oua. Cu toate acestea, o valoare mai realista in conditii de mediu poate fin de 1500 de oua pe zi.

Dupa ce se determina numarul de oua prevazute pe zi, se va determina proportia de oua, cate albine lucratoare-trantori. Acest lurcu este determinat de numarul de spermatozoizi pe care regina ia primit la imperechere, pe masusa ce regina imbatraneste ea depune tot mai multi trantori. Al doilea factor in estimarea numarului de Dupa ce a determina numarul de oua prevazute pe zi, atunci trebuie sa determine o proportie de oua, care se dezvolta in una lucratorilor sau drone. Acest lucru este in parte stabilit de suma de spermatozoizi ca regina a lasat in spermatheca ei, care depinde de numarul de zile care regina a fost de stabilire a oualor, pentru ca regina apropie sfarsitul de aprovizionare ea a predominant fertilizes drone. Pe masura ce perioada de cules scade, colonia anticipeaa aparitia primelor semne de ianra si dau semnal reginei de a reduce sau a opri total depunerea de oua. Folosind acesti factori, putem stabili ca matca poate depune puiet fecundat de trantor aproximativ 5% din totalul puietului, iar restul de 95% albine lucratoare. Albinele lucratoare se nasc in a 21 zi de la depunerea oului, iar trantorii in ziua 24.

Temperature

Temperatura joaca un rol esential in dinamica populatiei din stup. Albinele vor zbura doar cand temperatura medie zilnica depaseste 12 de grade Celsius.

Perioada de cules joaca un rol important dupa cum a fost mentionat si mai sus. Aceasta are un rol important in numarul de oua pe care o regina il depune. Se crede ca o scadere a perioadei de cule da un semnal stupului ca perioada de iarna se apropie. Acest lucru este sprijinit si de logica, in zilele cand temperaturile scad spre punctul de inghet, cantitatea de resurse disponibile se reduce dramatic, cum ar fi polenul si nectarul. Diminuarea resurselor din stup inseamna ca perioada de crestere nu poate continua, ci din contra ar fi necesara o reducere a populatiei din stup.

Vremea

Albinele nu vor iesi la zbor, daca viteza vantului este mai mare de 34 km / ora, sau daca ploua. Vantul puternic impiedica albinele sa zboare, s-a stabilit ca albinele udate cu apa, nu mai pot zbura datorita cresterii lor in greutate nemaiputandu-se sustine in zbor.

Miere

Mierea de albine

Mierea este un aliment dulce produs de albine pe baza nectarului extras din flori. Mierea este mai dulce ca zaharul fiind utilizata pe post de indulcitor, fiind un ingredient important al artei culinare.

Colectarea mierii este o activitate care se practica intens inca din timpurile antice. Se spune ca inca de acum 10000 de ani mierea era parte din dieta omului. In Egiptul anitc mierea era utilizata atat pentru producerea diverselor deserturi dar si pentru imbalsamarea cadavrelor. Pentru romani mierea era atat de valoroase incat de multe ori era utilizata in loc de aur pentru plata taxelor. Greci utilizau mierea pentru a trata inflamatiile si taieturile. Tot ei considerau ca mierea este mancarea zeilor si drept urmare o utilizau pentru a duce ofrande acestora. Populatia Maya din America de Sud utiliza mierea in scopuri culinare. Chiar si in Evul Mediu, cand majoritatea bolilor erau considerate un semn al pedepsei divine si drept urmare prea putin tratate, mierea era utilizata pepost de medicament. Din pacate mierea nu a mai fost utilizata ca medicament dupa al doilea Razboi Mondial ca urmare a aparitiei antibioticelor.

In Biblie atat in Vechiul cat si in Noul testament exista numeroase refrinte la miere. Pentru hindusi mierea reprezinta unul din cele cince elixire ale imortalitatii. Pentru evrei mierea este simbolul noului an. La masa traditionala de Anul Nou, bucatele de mere taiate sunt inmuiate in miere pentru a aduce un an nou fericit. Pentru budisti mierea este foarte importanta mai ales in cadrul festivalului Madhu Purnima, ce se celebreaza in India si Bangladesh. Adeptii coranului sustin ca profetul Mahomed a recomandat consumul de miere in scopuri terapeutice.

In compozitia mierii intra: apa, carbohidrati, fructoza, glucoza, sucroza, proteine, aminoacizi, vitamine si diverse minerale.

Mierea are numeroase beneficii terapeutice. Mierea are proprietati antiseptice si antibacteriale, care au fost recent explicate pe cale stiintifica. Activitatea redusa a apei in miere duce la formarea osmosezei si trep urmare actioneaza ca si antiseptic fiind asadar un tratament bun pentru durerile legate de intestine.

Valorile nutritive ale mierii sunt extrem de importante. Pe langa carbohidrati mierea mai contine si polifenoli. Acesti antioxidanti ajuta la prevenirea si tratarea anumitor boli de colon, ajutand in acelasi timp la intarirea sistemului imunitar si la reducerea nivelului colesterolului.

Trebuie stiu ca mierea este un alimente miraculos care nu expira niciodata. Se spune ca arheologii au gasit in mormintele egiptene borcane cu miere vechi de 2000 de ani. Cand le-au deschis si au gustat mierea din interior, aceasta era inca dulce si aromata.

De stiut despre miere!

Miere

Mierea de albine

Mierea si polenul sunt esentiale pentru albine deoarece asigura supravietuirea acestora. Mierea se formeaza in interiorul asa numitului stomac al albinei ca urmare a actiunii unei enzime specifice.Pentru a produce un kilogram de miere, o albina trebuie sa execute 60000 zboruri.Ar trebui sa te gandesti la asta can te gandesti sa mananci urmatoarea felie de paine cu miere. Dar nu doar la asta ci si la faptul ca mierea este una dintre cele mai fascinante surse de hrana. Pe langa zahar mierea contine si proteine, vitamine, minerale, enzime acizi organici si un numar mare de componenti antibiotici activi.Din aceasta cauza mierea poate sa previna si sa vindece diverse boli.Puteti citi mai multe despre acestea in capitolul intitulat mierea ca si medicament.

Despre miere

Mierea si polenul sunt esentiale pentru albine deoarece asigura supravietuirea acestora. Mierea se formeaza in interiorul asa numitului stomac al albinei ca urmare a actiunii unei enzime specifice.Pentru a produce un kilogram de miere, o albina trebuie sa execute 60000 zboruri.Ar trebui sa iei acest lucru in considerare atunci cand urmeza sa mananci urmatoarea felie de paine cu miere. Dar nu doar la asta ci si la faptul ca mierea este una dintre cele mai fascinante surse de hrana. Pe langa zahar mierea contine si proteine, vitamine, minerale, enzime acizi organici si un numar mare de componenti antibiotici activi.

Din aceasta cauza mierea poate sa previna si sa vindece diverse boli.

Mierea de padure (miere de mana)

Informatii intereseante despre mierea de mana.

Ce contine mierea de mana?

Provine din aceeasi sursa cu cea extraflorala, mana fiind un produs obtinut indirect, prin intermediul unor insecte din categoria afidelor, psyllidelor, coccidelor, citadidelor si lachnidelor, care se hranesc cu sucurile plantelor si elimina apoi zaharurile de care nu mai au nevoie. Albinele culegatoare aduna aceste produse insa pierd foarte multa energie la un asemenea cules si sunt mai uzate decat cele care culeg nectar de flori Pentru consumul uman are o valoare deosebita, continand multa inhibina (un bactericid foarte puternic) si saruri minerale (de 12,8-20 de ori mai bogata in saruri minerale decat cea florala), calciul si magneziul prezentand cel mai mare interes terapeutic intrucat organismul uman asimileaza mult mai bine aceste saruri prin alimentatia naturala decat prin administrarea sintetica. Dupa arborii de la care provine este de mai multe feluri: de stejar, de brad, de molid etc. Mierea de mana contine, Carbohidrati = 90 - 95 %, Proteine = 0,2 - 1,8 %,Minerale, acizi organici, vitamine, etc. aprox. 5 % Carbohidrati:Glucoza,Fructoza (si aproape deloc zaharoza),Mierea de mana contine peste 18 % trizaharide (rafinoza, melezitoza etc.) Uleiuri esentiale,da arome specifice fiecarui tip de miere de mana.

Rasini:,Gama-pinena, Beta-pinena, Felandrena, Anisidina, Aldehida capronica

White si colab. (1962) au dat urmatoarea compozitie a mierii de mana (citat din The Hive and the Honey Bee

Apa 16.3 %- Fructoza 31.8 %- Glucoza 26 %- Sucroza 0.8 %- Maltoza 8.8 %- Melezitoza 2.3 %Zaharuri superioare 4.7 %

- pH 4.4 %- Acizi liberi (mEq/kg) 49.1- Lactone (mEq/kg) 5.8- Aciditatea totala (mEq/kg) 54.9Cenusa 0.74 %- Nitrogen 0.1%- Diastaza (mEq/kg) 31.9 %Este important sa stim ca mierea de mana contine mai multe minerale, mai multe uleiuri esentiale si o aroma mai puternica fata de celelalte tipuri de miere Proprietatile farmacologice ale mierii de mana, actiuni, efecte proprietatile mierii de mana sunt asemanatoare cu cele obtinute din alte flori.Totusi, mai ales datorita bogatei sale compozitii in minerale si in bioflavonoide, mierea de mana are urmatoarele proprietati:

Antiinflamatoare Antioxidant Stimuleaza regenerarea epiteliilor, endoteliilor si a membranelor celulare Depurativ Imunostimulant Laxativ Boli infectioase Afectiunile sistemului imun Boli bacteriene Bolile intestinului gros Boli legate de prezenta diferitelor toxine in organism Boli dermatologice Boli degenerative Boli legate de inflamatii

Deci, trebuie sa retinem ca, mierea de padure sau de mana contine mult mai multe

minerale decat celelalte tipuri, de aceea este frecvent recomandata in tratamentul spasmofiliei la adolescenti, rahitismului la copii si adolescenti, in osteoporoza si afectiuni articulare la adulti si varstnici. Mierea de padure este utila si persoanelor cu un sistem imunitar slabit.

Obtinerea mierii

Mierea este un produs apicol obtinut prin transformarea si prelucrarea nectarului sau manei de catre albine si depozitat in celulele fagurilor pentru a constitui hrana populatiei din stup. Obtinerea mierii este scopul principal al apiculturii din prezent si din trecut.

Producerea mierii de catre albine este un proces complex de transformare a materiei prime in miere, incepand cu recoltarea si terminandu-se cu capacirea celulelor din faguri. Albinele lucratoare recolteaza nectarul sau mana cu ajutorul aparatului bucal (trompa) si le inmagazineaza un timp in gusa, unde sunt amestecate cu saliva, iar la sosire transfera continutul zaharat albinelor din stup, care il prelucreaza in continuare, pana se obtine produsul finit.

Mierea naturala

Mierea este usor sensibila la caldura, de aceea ar trebui sa fie depozitata intr-un recipient larg plasat intr-un dulapior. Depozitarea mierii in frigider nu este un lucru practic, deoarece aceasta se intareste. Daca mierea este depozitata o perioada indelungata de timp se cristalizeaza.

Imediat dupa extragere, mierea este intotdeauna clara si lichida. Acest lucru se datoreaza, continutului ridicat de fructoza, care si face ca unele sortimente, cum ar fi salcamul sa ramana permanent in stare lichida. Daca contintul de glucoza este mai mare decat cel de fructoza, mierea va cristaliza, la temperaturi sub 18C. Cristalizarea mierii este un proces natural, care atesta autenticitatea produsului, insa ATENTIE : Mierea de salcam nu cristalizeaza, daca este pura, fara alte adaosuri din alte sortimente. Este de subliniat faptul ca, mierea cristalizata are exact aceleasi calitati ca si cea lichida. Multe persoane prefera mierea cristalizata, deoarece este mai usor de intins pe paine. Daca ea cristalizeaza, se introduce pur si simplu intr-un vas cu apa calda si se tine pana cand cristalele se dizolva, dar cu atentie pentru a nu ajunge sa fiarba sau sa se supraincalzeasca.

Cumparam miere veritabila ori falsa?

Nu mai este nevoie sa convingem pe nimeni cit de sanatos este consumul regulat de miere de albine. Dar stim cum trebuie aleasa si consumata mierea?

Din pacate, exista multe metode de falsificare a mierilor. In afara de hranirea familiilor de albine cu melasa, ce-a mai josnica metoda este aceea de a fierbe zahar in infuzia unor plante, pina cind fiertura este adusa la consistenta mierii. O falsificare destul de uzitata este hranirea masiva a albinelor cu sirop de zahar in diverse concentratii. De aceea, in borcanele imbietoare de pe tarabele pietelor, poate fi miere veritabila ori falsa. Cumparatorul trebuie sa stie macar atit: mierile false nu zaharisesc, in timp ce toate mierile veritabile cristalizeaza (in afara de mierea de mana si cea de salcam!). In unele cazuri, cumparatorul este imbiat cu miere de fenicul ori de zmeur cind cere miere de salcim (culorile lor sint apropiate), iar mierea de floarea-soarelui poate trece drept miere poliflora (cea mai valoroasa din punct de vedere terapeutic).

Daca va cumparati o miere cristalizata, acest aspect oferindu-va garantia ca mierea este veritabila si doriti sa o mincati in stare lichida sau sa o folositi ca indulcitor in diferite ceaiuri, dl Andritoiu recomanda ca lichefierea sa se faca la temperaturi care sa nu depaseasca maxim 40C: Sa nu uitam ca, mierea este produsa la temperaturi care nu depasesc 35 - 37C in interiorul stupului. Mierea nu este termostabila, iar temperaturile inalte distrug o multitudine de principii vitalizante. Cind temperatura de lichefiere depaseste 90C, mierea este redusa la valoarea unui... zahar lichid.

Stie oricine ca in piete, pe tarabe, nu apare decit miere lichida. Aceasta, spune dl Andritoiu, ori este falsa, ori este bine fiarta. Nefericita este si "superstitia" cumparatorului, ca mierea cristalizata ar fi contrafacuta. De fapt, lucrurile stau exact invers! Stuparul stie ca lumea nu stie si, pentru a-si vinde marfa, incalzeste mierea la peste 90C si aceasta nicicind nu va mai zaharisi. Dar nici nu va mai fi folositoare mai mult decit zaharul! Sa nu se uite inca un amanunt: daca mierea ar fi lichefiata la 40C temperatura acceptabila indeosebi in zilele reci din piete ea ar cristaliza din nou.

Dar nici magazinele Apicola nu ofera miere zaharisita. Desi au un personal relativ calificat, greutatea cu care se manipuleaza o astfel de miere (ambalarea in recipientul cumparatorului), face ca mierea sa fie supusa temperaturi care o degradeaza. Mai mult, spune dl Andritoiu, soarele care "bate" pe tarabele pietelor scade valoarea terapeutica a mierii, aceasta fiind fotosensibila. Mierea este produsa in intunericul stupului si daca am face acestuia un perete de sticla, albinele l-ar

opaciza imediat cu propolis. Stiu ele ce stiu! De aceea, este bine ca mierea sa fie expusa in ambalaje opace.

Asa ca, mierea terapeutica nu se cumpara nici din magazine si nici din piete, ci direct de la apicultor. Preferati mierea din stupinele stationare, departe de sursele poluante. Aceasta are o calitate superioara si datorita faptului ca este bine maturata (coapta) prin vinturare, deci are un plus de enzime fata de mierea recoltata din stupinele plecate "in pastoral". De multe ori, grabiti sa ajunga la alta sursa melifera, apicultorii nu mai asteapta ca albinele sa matureze si sa capaceasca mierea. Extrag o miere mult prea lichida si care, pentru a nu fermenta, este "uscata" in butoaie de tabla, la soare. Eliminindu-se surplusul de apa, mierea poate ajunge la consistenta celei vinturate natural. O astfel de miere nu va mai contine cantitatea normala de principii active, iar zaharul nu mai este invertit in monozaharide direct asimilabile decit partial.

Analiza mierii

Libertatea comertului cu produse alimentare naturale de calitate, protectia alimentatiei si sanatatii publice precum si asigurarea competitivitatii produselor alimentare se inscriu pe lista obiectivelor comisiilor internationale in domeniul alimentatiei si sanatatii publice.

Acestea, alaturi de evolutia noilor metode de analiza si a echipamentelor de laborator de inalta performanta, au determinat Uniunea europeana si nu numai (comisiile internationale de specialitate ale F.A.O. / O.M.S. Codex Alimentarius) si Uniunii Europene Comisia U.E. pentru Alimentatie) sa impuna noi conditii de garantie pentru produsele alimentare de origine animala, ceea ce presupune respectarea unor cerinte foarte stricte de calitate.

Industria mierii (care intra in aceasta categorie) se confrunta cu noi exigente si aceasta datorita sensibilitatii ei la o serie de factori de agresiune, si anume:

poluarea mediului ambiant, nerespectarea tehnologiilor corecte de crestere si tratare a familiilor de albine, conditiile de productie, adaosurile de falsificare.

Nerespectarea parametrilor de calitate ai unui produs (indiferent de abatere si oricat de mica ar fi aceasta) afecteaza calitatea sa determinand :

1. modificarea pretului (la achizitie si respectiv desfacere),2. iar in unele cazuri (in functie de gravitatea situatiei) respingerea lotului si

refuzul comercializarii lui pe piata interna si internationala.

Controlul calitatii mierii (in general al produselor apicole) este reglementat la nivel international de:

international de catre comisia F.A.O. / O.M.S. Codex Alimentarius Standard, regional (european) de catre Comisia Uniunii Europene pentru Alimentatie

Directivele C.E.

national de catre Ministerul Agriculturii, Ministerul Sanatatii si A.C.A. Romania prin: I.C.D.Apicultura, respectiv Complex Apicol Standarde nationale, Standarde de Firma, Legi, Ordine ale ministerelor de resort.

Normativele de calitate ale mierii se refera la: v

natura, originea si compozitia mierii; reguli privind igiena mierii (sub forma Regulilor de Buna Practica) ; parametrii de calitate; controlul oficial al calitatii mierii; ambalarea si materialele cu care vine in contact mierea; etichetarea ambalajelor; depozitarea mierii; contaminantii mierii:

Limitele maxime admise pentru metale grele (plumb, cadmiu, zinc, fier, mercur);

Limitele maxime admise pentru pesticide; Limitele maxime admise pentru substantele medicamentoase de uz veterinar

(in particular antibioticele) in miere; metode generale pentru analiza contaminatilor.

Nu intotdeauna exigentele celor trei niveluri de reglementari (international, regional Europa, national) sunt intotdeauna compatibile intre ele dar, normele nationale nu pot fi insa in contradictie mai ales cu cele europene.

In tabelul 1: prezentarea comparativa a celor mai importanti parametri de calitate (caracteristici fizicochimice) prevazuti de nromativele europene si internationale precum si valorile impuse de catre acestea.

Tabelul 1 PARAMETRII DE CALITATE PENTRU MIERE (caracteristici fizicochimice)

ParametrulEU Standard (European Honey Directive of the European Honey Commission) International Standard

(Codex Alimentarius Standard of F.A.O. / O.M.S Commission)

Continutul de apa, % (g/g), maxim 21 g /100 g 21 g /100 g

Zahar direct reducator, exprimat in zahar invertit, (%, g/g), minimMiere de flori 65 g / 100 g 65 g / 100 gMiere de mana 65 g / 100 g 45 g / 100 gZahar usor hidrolizabil, exprimat in zaharoza, (%, g/g), maximGeneral 5g/100g 5g/100gMiere de mana 10g/100g 15g/100 gMiere de salcam, lavanda, lucerna, portocal, rozmarin si dulcisor

5g/100g 15g/100 g

Substante insolubile in apa, % (g/g), maxim 0,1g/100 g 0,1g/100 g

Continutul de elemente minerale cenusa, (%, g/g), maximGeneral 0,6 g/100g 0,6 g/100gMiere de mana 1g/100 g 1,2 g/100gContinut de HMF, mg/kg, maxim 10 mg/Kg / (40) 10 mg/Kg / (40)

Indicele de culoare, mm pe scara PfundMiere de salcam, maxim 12 12Miere de mana, minim 65 65

Este importanta cunoasterea acestor parametri de calitate dar si a cauzelor care determina modificarea valorilor lor si care conduc la nerespectarea unor clauze contractuale datorita deprecierii calitatii acestui produs apicol.

Mierea=Medicina?Mierea - primul medicament din istorie

Folosita cu succes de aproape cinci milenii in tratarea ranilor, mierea a fost inlocuita in secolul XX de antibioticele obtinute pe cale artificiala. Dupa numai cateva decenii, insa, medicii se vad nevoiti sa apeleze din nou la calitatile sale, in special datorita cresterii rezistentei agentilor microbieni la tratamentele cunoscute.

Nu este vorba de o revenire la medicina traditionala ci, pur si simplu, miere a se dovedeste, inca odata, a fi cel mai sigur si mai eficient antibiotic pe care omenirea l-a cunoscut vreodata. In fond, este singurul aliment care, in stare naturala, nu se strica niciodata. Au dovedit-o recipientele cu miere descoperite in mormantul faraonului Tutankhamon unde, substanta veche de peste 3300 de ani inca era comestibila.

Dovezi ale folosirii mierii in alimentatie dateaza de acum 10.000 de ani desi, este mai mult ca sigur faptul ca proprietatile acesteia erau cunoscute de oameni cu mult timp inainte. Cel mai probabil, mierea salbatica, alaturi de fructe si carne a constituit unul dintre primele alimente folosite de oameni.

Utilizarea acesteia in medicina este inregistrata pentru prima data in Egiptul antic, acum aproape 5000 de ani, intr-un tratat atribuit celui pe care tot mai multi istorici il considera adevaratul parinte al medicinei, Imhotep. Acesta descrie amanuntit tratamentele cu miere aplicate pe rani deschise muncitorilor egipteni, pe care ii coordona in constructia primelor piramide. Retetele sale, preluate de medici de-a lungul timpului, aveau sa ramana general valabile pana aproape de zilele noastre.

Nici Hippocrate, cel mai vestit medic al Greciei antice, cel al carui principal merit este de a fi pus bazele medicinei ca stiinta in lumea occidentala, nu a trecut cu vederea efectele curative ale mierii. In cele nu mai putin de 70 de lucrari care i se atribuie, Hippocrate mentioneaza calitatile antiinflamatorii ale acesteia si o recomanda in ceea ce avea sa fie primul tratat de medicina preventiva.

De fapt, mierea devenise atat de apreciata incat, in Roma antica, era folosita ca moneda de schimb, in locul aurului; obicei pastrat in unele tari, inclusiv Tarile Romane, pana spre sfarsitul Evului Mediu.

Proprietatile sale antimicrobiene aveau sa transforme mierea, printre altele, in cel mai cunoscut ingredient folosit in imbalsamarea cadavrelor. Unul dintre cele mai cunoscute exemple fiind cel al domnitorului Vlad Tepes, al carui cap a fost inchis intr-un vas cu miere si pastrat ca trofeu de catre sultanul Murad al II-lea.

Mierea in medicina moderna

Desi rolul sau fusese preluat de catre antibioticele obtinute pe cale artificiala, mierea are parte de o revenire puternica in medicina moderna, in mare parte datorita cresterii rezistentei agentilor patogeni la tratamentele cunoscute, se arata intr-un studiu efectuat de British Journal of Surgery. Proprietatile terapeutice ale mierii au revenit in ultimii ani in atentia medicilor odata cu esecurile in vindecarea ranilor, inregistrate de antibioticele artificiale, anunta medicii britanici. Acestia recomanda folosirea mierii ca agent antimicrobian inclusiv in cazul interventiilor chirurgicale: Mierea prezinta un numar mare de proprietati care fac din aceasta cel mai eficient remediu in combaterea infectiilor provocate de bacterii: concentratia mare de zahar, umiditatea redusa, acidul gluconic este cel care creaza un mediu acid si peroxidul de hidrogen. S-a dovedit ca mierea are un efect extrem de puternic si asupra inflamatiilor si umflaturilor.

Chirurgii britanici au descoperit ca mierea este extrem de eficienta si in tratamentele aplicate bolnavilor de diabet, studiile acestora aratand o scadere substantiala a cazurilor de amputare.(Tratamente cu miere) Cercetatorii au demostrat si ca rata de vindecare a plagilor prin tratamente cu miere este mult mai mare decat in cazul antibioticelor folosite pana acum, durata de sterilizare a unei rani deschise putand dura numai cateva zile.

"Cercetarile noastre arata clar ca toti chirurgii ar trebui sa ia in serios folosirea mierii in situatiile post-operatori, in special in cazurile in care tratamentele cunoscute nu dau rezultate", conluzioneaza Fasal Rauf Khan, coordonatorul studiului.

Mare parte din populatia lumii sufera de arsuri la stomac. Numai in SUA, una din 20 de persoane se confrunta cu acest neajuns. Doar ca putini stiu ca incetarea medicatiei in cazul acestei afectiuni face mai mult rau decat bine, simptomele devenind si mai urate decat inainte de inceperea tratamentului. Pentru a arata ca de vina sunt chiar medicamentele in cauza, cercetatorii au incercat aceste medicamente si pe oameni sanatosi, care nu aveau aceste probleme. Dupa incetarea "tratamentului", acestia s-au pomenit cu arsuri la stomac, conform npr.org. Vestea rea e ca aceasta "dependenta" se dezvolta in doar cateva zile. Medicamentele pentru arsuri, factor declansator al bolii Pana acum se credea ca aceste arsuri stomacale, aparute dupa intreruperea tratamentului, sunt doar o inchipuire, un fenomen mai degraba psihologic. Insa studiul in cadrul caruia unei grupe de oameni sanatosi i s-au dat astfel de medicamente, in timp ce alteia, formata tot din oameni sanatosi, i s-a dat placebo, fara ca voluntarii sa stie ce pastile iau, a aratat clar ca doar in prima grupa au aparut efectele adverse si ca acestea erau cat se poate de reale, a explicat Christina Reimer, cercetator in cadrul Universitatii din Copenhaga, autoarea studiului.

Pe langa proprietatile antiseptice, mierea s-a dovedit un remediu extrem de eficient in tratarea cancerului, bolilor cardiovasculare si neurodegenerative, precum si in cazul tratamentelor antiimbatranire.

Cea mai veche imagine a unor culegatori de miere, dateaza de acum 10.000 de ani,

si a fost descoperita intr-o pestera din Spania, in apropierea orasului ValenciaCele mai mari tari producatoare de miere sunt China, Turcia si Statele Unite ale AmericiiIn Grecia Antica, orice tanara mireasa trebuia sa isi inmoaie degetele in miere si sa unga pragul casei cu aceasta. Se spunea ca acest ritual ajuta la buna intelegere dintre soti si ducea la relatii bune cu soacra.In Egiptul antic, 100 de vase cu miere erau echivalentul unui taur matur.S-a dovedit faptul ca mierea este singurul aliment care nu se strica niciodata. Cu toate acestea, mierea trebuie tinuta in vase inchise ermetic, de culoare inchisa, si la temperaturi intre +4 si -10 grade. Lumina zilei distruge ezimele albuminoase antibacteriene din miere. Mierea este printre singurele alimente care contin majoritatea vitaminelor cunoscute.Din miere se fabrica inclusiv bauturi alcoolice. Daca in trecut, din miere se obtinea miedul; in prezent, mai multe soiuri de bere au ca ingredient principal mierea.

POLEN

Polenul (din latin pollen) este o pulbere de obicei galben, constituit din gruncioare microscopice, ce provin din anterele staminelor. Polenul mai este definit i ca fiind o pulbere galben produs de staminele fanerogamelor, celule reproductoare mascule. Polenul i mierea sunt singurele resurse alimentare care s-au descoperit c conin 22 de nutrieni. Din aceast cauz polenul este considerat ca fiind un aliment complet.

ISTORIC

Polenul este printre cele mai vechi suplimente alimentare folosite de om. Beneficiile polenului au fost intuite de diverse civilizaii i religii. Egiptenii i Chinezii antici foloseau polenul pe post de medicament i factor de ntinerire a organismului. Hipocrate, printele medicinei considera c polenul asigura o sntate bun celor care l consumau i ajuta la prevenirea mbtrnirii organismului. Druizii, preoii vechilor celi, numeau Britania Insula Mierii. Legendele galice sunt pline de referine la miere i polen. Polenul este menionat n Biblie, Talmud i n Coran. Din pcate proprietile curative ale polenului au fost uitate de ctre lumea modern. La ora actual polenul este o component important a apiterapiei (un tip de medicin alternativ care ctig din ce n ce mai muli adepi). Cei care practic acest tip de terapie consider c polenul are numeroase proprieti terapeutice, totui dovezile tiinifice n aceast privin sunt destul de puine.

COMPOZIIA POLENULUI

Polenul de albine conine urmtoarele substane: vitamine (provitamina A, vitamina A, vitamina B1, B2, B3, B5, B6, B12, vitamina C, D, E, F, H, K, PP i acid folic), minerale (calciu, fosfor, potasiu, fier, cupru, iod, zinc, sulf, sodiu, clor, magneziu, molibdem, seleniu, brom, siliciu i titaniu), aminoacizi, carbohidrai, acizi grai, enzime, co-enzime i diverse grsimi. Polenul conine 22 de aminoacizi, 18 vitamine, 25 de minerale, 59 de elemente de baz, 11 enzime i co-enzime, 14 acizi grai, 11 carbohidrai i aproximativ 25% din compoziia sa este reprezentat de proteine. Polenul este extrem de bogat n betacaroten, ce reprezint precursorul metabolic al vitaminei A. De asemenea dup cum se observ are un complex bogat de vitamina B precum i vitaminele C,D,E i lecitin. Polenul conine cu 50% mai multe proteine dect carnea de vit, totui coninutul su de grsimi este foarte sczut. Este o surs de proteine excelent pentru vegetarieni coninnd mai muli aminoacizi dect oule, carnea de orice fel i produse lactate. Consumul de polen asigur aportul de minerale necesar organismului, chiar i acele minerale care nu se gasesc de regul n suplimentele alimentare comercializate n farmacii.

UTILIZARE POLENULUI N SCOPURI MEDICALE

Susintorii polenului i atribuie acestuia o mare putere de vindecare i de ntinerire a organismului. Datorit proprietilor sale antioxidante polenul ntrete sistemul imunitar. Antioxidani sunt utilizai pentru a dezactiva radicalii liberi existeni n organism. Radicalii liberi sunt produi secundari ai oxigenului care duneaz celulelor i sunt cauza numeroaselor boli degenerative legate de mbtrnirea organismului. Se spune c polenul ajut la contracararea efectelor produse de radiaii i poluanii din mediul nconjurtor. Polenul este deseori utilizat de ctre sportivi pentru a-i crete fora de rezisten, viteza i energia. Polenul este utilizat i n numeroase diete de pierdere a greutii, prin corectarea unui posibil dezechilibru chimic care poate fi vinovat de creterea anormal n greutate. Ajut la arderea caloriilor prin stimularea metabolismului. Polenul ajut i la nlturarea poftelor alimentare. Studiile i cercetrile efectuate au dovedid c polenul ajut i la prevenirea impotenei. Deasemenea se afirm c polenul are efecte miraculoase n cazul bolnavilor de cancer, reducnd considerabil durerile provocate de chimioterapie. Polenul poate fi utilizat pentru a trata prostata i chiar ulcerul. Totui lumea medical tradiional contest aceste proprieti curative ale polenului.

ALTE UTILIZARI ALE POLENULUI

Polenul poate ajuta foarte mult n cercetrile realizate de poliie. Polenul poate s indice unde a fost o anumit persoan sau obiect, deoarece polenul are diverse caracteristici de la o regiune la alta. De exemplu un criminal a putut fi prins dup urmele de polen gsite pe haina sa.

ALERGIA LA POLEN

Din pcate foarte muli oameni sunt alergici la polen. Din aceast cauz se

recomand testarea reaciei la polen nainte de a consuma produse bazate pe acest nutriment. Semnele i simptomele alergiei la polen sunt asemntoare cu cele ale altor tipuri de alergii: strnutat la care se adaug un nas nfundat sau care curge, mncrime n zona ochilor, a nasului sau n gt.

De unde porneste natura ?

In urma cu 150 milioane de ani ,plantele si florile au aparut pentru prima oara pe Pamant. Acest lucru a fost un eveniment extrem de important in istoria planetei, deoarece nutritia a devenit concentrata in structura plantelor, fructelor si legumelor. Dezvoltarea lor a fost o pre-conditie pentru evolutia omului. Fructele si legumele sunt esentiale pentru hrana mamifere. Cu alte cuvinte fara plante, flori si albine oamenii nu ar fi putut evolua.

De la prima aparitie pe aceasta planeta a plantelor, florilor si a albinelor, s-a format un parteneriat simbiotic. S-a creat o relatie de susteinere reciproca.Polenul este de sex masculin si contribuie la reproducere plantelor. Florile produc polen pentru a fertiliza alte flori. Pentru ca acest lucru sa se intample, polenul trebuie sa ajunga de la o floare la alta. Cum se intampla? Dupa cum toata lumea stie, albinele duc aceasta munca. Atunci cand albinele viziteaza florile, se produce polenizarea. Acest act simplu care se repeta iar si iar, reprezinta forta care reincepe ciclul de viata al planetei noastre in fiecare primavara. Este geneza lantului alimentar.

In mod evident acesta este un serviciu important adus plantelor, dar care sunt beneficiile albinelor? Albinele colecteaza polen pentru proteine. Durata de viata a unei albine lucratoare este de numai 7-8 saptamani. Albinele realizeaza aceasta cantitate enorma de munca intr-o perioada relativ scurta de timp. Ele necesita o dieta de mare intensitate pentru a-si satisface cerintele nutritionale. Atat mierea cat si polenul sunt folosite de albine tot pentru hrana. in aceasta perioada lunga de timp , polenul cules de albine a evoluat in cele mai bogate substante nutritive posibile. Polenul este folosit de albine pentru a hrani puietul tanar si astfel ducand la cresterea populatiei in stup. in primavara, cand albinele incep sa culeaga polen , dau un semnal reginei ca poate porni ponta.Avand in vedere ca albinele si florile beneficiaza reciproc in urma polenizarii aceasta relatie este numita simbioza.

Dezvoltarea tuturor plantelor si animalelor a fost influentata de evolutie. In natura exista o varietate foarte mare de plante. Toate acestea duc o lupta permanenta pentru spatiu si lumina soarelui.

Plantele si florile concureaza intre ele pentru serviciile albinelor. Capacitatea de inflorire atrage albinele lucurl ce are repercusiune directa asupra procesului de reproducere.in cazul in care albinele dau o atentie mai mare unei anumite specii de plante, aceste se vor propaga si mai mult si vor deveni plante dominante pentru zona respectiva. Chiar daca albinele colecteaza polen de la toate tipurile de plante,ele manifesta unele preferinte pentru anumite tipuri de polen. in acest concurs intre plante, succesul de reproducere este determinat de capacitatea lor de a dezvolta polenul cat mai nutritiv pentru a atrage albinele. Astfel plantele cu polen de calitate inferioara sunt stimulate sa evolueze.

In timpul celor 150 milioane ani, in urma acestei presiuni s-a produs evolutia. Scopul

final al acestui proces de selectie naturala este de a oferi polen pentru albine.Polenul este colectat de albine din flori prin scuturarea antenelor sau prin zdrobirea acestuia cu mandibulele. O incarcatura de polen cantareste 5-7 mg. Rentabilitatea culesului de polen este influentatta de umiditatea si temperatura atmosferica, de nevoile interne ale coloniei si de factorii atractivi (aroma, continut in polen, prezenta nectarului)

Polenul prezinta intres ca hrana a albinelor (sub forma de pastura), ca prezenta in miere (careia ii indica originea si ii defineste calitatea) si ca hrana pentru om.

Este foarte bogat mai ales in vitamine din complexul B (B1, B2, B3, B6, B12), antioxidanti, inclusiv betacaroten, vitamina C si vitamina E, acid folic, provitamina A. Cele mai importante minerale (dar nu singurele) care se gasesc in compozitia polenului sunt calciu, fosfor, potasiu, fier, magneziu, iod. Polenul este compus din aproximativ 55% carbohidrati, 35% proteine, 3% vitamine si minerale, 2% acizi grasi si 5% alte substante nutritive. Contine de doua ori mai multe proteine decat carnea de vita si reuseste sa aibe un continut de grasimi foarte scazut.

Poate fi considerat o sursa excelenta de proteine pentru vegetarieni, fiind foarte bogat si in aminoacizi esentiali. Din punct de vedere al analizei nutrientilor, polenul este unul, daca nu chiar cel mai complet nutrient natural. 30 de grame de polen aduc organismului aproximativ 28 de calorii. Din aceste 30 de grame, 7 grame sunt carbohidrati, 15% este lecitina, 25% proteine de cea mai buna calitate. Polenul de albine nu trebuie confundat cu mierea de albine, veninul de albine sau alte produse de acest tip. Ele nu contin polen.

Un rol important pentru functionarea normala a sistemului nervos revine unei alte substante continute in polen - anevrina. In plus, polenul este un stimulent al poftei de mincare, inlesneste digestia, imbunatateste tonusul, alunga oboseala, previne rahitismul, caderea parului si chiar face sa creasca mai bine parul, hranindu-i radacinile.

Polenul pare sa fie sigur cu toate ca specialsitii se mentin destul de rezervati daca este vorba sa recomande polen pentru o afectiune specifica. El stimuleaza functiile organismului, insa eficienta sa in combaterea unor boli nu a fost inca demonstrata. Insa polenul poate sa fie implicat si in aparitia unor fenomene alergice importante. In cazul in care exista alergii alimentare documentate, specialistii recomanda ca polenul sa fie evitat.

Laptisor de matca

Hrana reginei

Laptisorul este o secretie glandulara a albinelor doici ce se prezinta ca o materie gelatinoasa, pseudo-vascoasa, folosit in hrana viitoarelor matci precum si a larvelor albinelor in primele trei etape larvare.

Culoarea laptisorului proaspat este alb-galbuie, uneori batand usor in brun-galbui, mai ales cand albinele aduc in stup mari cantitati de polen de la o anumita planta bogat polenifera.

In contact cu aerul si lumina culoarea laptisorului se schimba, devine mai dens si se intareste, capatand un aspect sticlos si o culoare de brun-inchis. Gustul laptisorului este acrisor, usor astringent, cu un pH de 3,5-4,5 asemanator cu cel al sucului gastric din stomacul omului.

Aceasta include, hidrati de carbon, proteine, vitamine B.Ingredientele principale sunt:

10-23 de zahar% 60-70 de apa% Proteine 9-18% si amino-acizi 4-8 grasime% Tiamina, riboflavina, piridoxina, niacina, acid pantotenic, biotina, acid folic,

steroli, biopterin si neopterin, minerale si a urmelor de elemente. hidroxibenzoat ca un conservant natural

In amestec cu mierea el se urca la suprafata sub forma de spuma datorita densitatii sale de 1/1. se descompune repede si absoarbe cu usurinta umiditatea din mediul inconjurator si se rancezeste. In culturi de laborator cu bulion 10 % este bactericid. In contact cu diferite metale, in special cu aluminiul, el le ataca, dand produsi toxici si schimbandu-si el insusi o parte din componentele sale. Pastrat la rece (2-4 grade C) isi mentine calitatile timp de 7-8 luni, iar dupa 12-16 luni valorificarea lui terapeutica devine nula. Cea mai buna pastrare se face prin liofilizare imediat dupa recoltare.

In componenta laptisorului intra un numar insemnat de vitamine si aminoacizi si compusi inca neidentificati (in proportie de 2,8%). Tehnica producerii laptisorului a fost initiata la noi in tara in 1957. Operatia de producere a laptisorului se va porni numai atunci cand timpul s-a stabilizat bine si dupa ce coloniile stimulate puternic in cursul primaverii au crescut cel putin 2 generatii de puiet numeros, coloniile alese fiind perfect sanatoase, debarasate in prealabil de trantori.

Pentru ca laptisorul sa fie de buna calitate larvele trebuie sa fie ferite de curenti puternici, lumina solara puternica, sau o temperatura mai mica de 20 grade Celsius.

Propolis

Propolisul este un antibiotic natural care castiga din ce in ce mai multa popularitate in cadrul terapiilor alternative. Este una din acele produse ale albinelor care intradevar te lasa uimit in fata abilitatii organizatorice ale acestor insecte.

Propolis

Ce este propolisul?

Propolisul este un amestec rasinos pe care albinele il colecteaza de la copaci sau din alte surse botanice. Urmatorul pas il reprezinta mestecarea rasinei si amestecarea acesteia cu saliva albine si cu alte substante, lucru ce duce la formarea propolisului. Timp de secole apicultorii au presupus ca albinele utilizau propolisul pentru a proteja colonia impotriva ploilor sau a vanturilor reci de iarna. Totusi in secolul XX cercetatorii au descoperit ca propolisul este mai mult decat atat. Astfel la ora actuala se crede ca aceasta substanta are urmatoarele scopuri:

intareste stabilitatea structurala a stupului reduce vibratiile face stupul mult mai usor de protejat prin inchiderea intrarilor suplimentare impiedica patrunderea bolilor si a parazitiilor in stup, precum si dezvoltarea

diverselor bacterii impiedica putrefactia in interiorul stupului

Este stiut ca albinele isi arunca de obicei resturile in afara stupului dar totusi daca in interiorul stupului moare o soparla sau un soarece albinele nu pot sa-l tarasca pana la iesirea din stup. In acest caz ele invelesc corpul in propolis mumificandu-l si facandu-l astfel inofenisv si inodor.

Utilizarea propolisului

Propolisul este considerat ca fiind un medicament traditional si se considera ca are efecte benefica asupra sanatatii. Medicina naturista utilizeaza propolisul pentru vindecarea diverselor afectiuni printre care si inflamatii, boli virale, ulcer, si arsuri superficiale. Se considera ca propolisul are efecte benefice asupra sanatatii inimii, intareste sistemul imunitar si reduce sansele de instalare a cataractei. Poate preveni infectii si sa le vindece pe cele deja instalate, la ora actuala pana si pasta de dinti contine ingrediente naturale derivate din miere. Propolisul a devenit o alternativa sanatoasa la diverse tipuri sintetice de pasta de dinti si este utilizat mai ales pentru a trata diverse boli ale gurii si ale gingiilor. Gura noastra este una dintre cele mai sensibile parti ale corpului, gura reprezinta punctul de pornire al digestiei alimentare. O cavitate bucala sanatoasa este importanta pentru o buna digestie. Studiile clinice publicate demonstreaza ca propolisul lupta impotriva bacteriilor, previne carierea dintilor, vindeca gingiile inflamate si respirati urat mirositoare. Apicultorii recomanda pentru durerile de gat o bucatica de propolis tinuta in gura pana la dizolvare. Tincturile de propolis pot sa fie cumparate in multe tari, cu toate ca exista diverse voci care sustin ca propolisul este benefic pentru tratarea alergiilor s-a dovedit ca acesta poate cauza reactii alergice severe in cazul persoanelor suferinde de alergie la albine sau produse apicole.

Compozitia propolisului

Compozitia propolisului variaza de la stup la stup, de la o zona la alta si de la un anotimp la altul. De obicei are o culoare maronie inchisa, dar exista si varietati de verde, rosu, negru, chiar alb, in functie de sursa de rasina utilizata. Albinele sunt adevarate oportuniste, adunand ceea ce au nevoie din sursele disponibile, lucru evident in analiza chimica detaliata a propolisului care variaza de la o regiune la alta in functie de vegetatie. De exemplu in zona temperata nordica albinele culeg rasina din copaci precum plopii sau coniferele (rolul biologic al rasinei din copaci este acela de a vindeca ranile si de a proteja copacul impotriva bacteriilor, ciupercilor si a

insectelor) Propolisul specific zonei temperat nordice are aproximativ 50 de elemente constituente, mai ales rasini si balsamuri vegetale(50%), ceara (30%), uleiuri esentiale (10 %), polen (5%) In regiunile neotropicale albinele culeg rasina si de la florile din clasa clusia si dalechampia care sunt singurele specii de plante cunoscute care produc rasina florala ce atrag albinele

Substante active in propolis

Propolisul este constituit din urmatoarele elemente chimice:

Zinc Fier Magneziu Silicon Cupru Vitamina A Vitamina B1 Vitamina B2 Vitamina B3 Vitamina E Flavonoide (vitamina P)

Propolisul poate sa fie achizitionat in stare bruta si neprocesat, dar in starea sa naturala este o substanta lipicioasa dificil de manevrat. Unii apicultori impaceteaza propolisul brut si il ingheata in cantitati mici. Majoritatea producatorilor utilizeaza un proces in cadrul careia ingredientele active sunt puse la macerat in apa sau in alcool si apoi sunt impachetate fie in forma lichida sau uscata si in capsule. Adevarul este ca extractul de propolis brut are un gust oribil, este amar si acru si nu este un produs care sa aibe un miros deosebit de placut dar este foarte sanatos.

Venin de albine

Veninul de albine este un produs de secretie al albinelor lucratoare, ce este stocat in punga de venin si eliminat la exterior in momentul inteparii, car in fapt reprezinta un act reflex de aparare.

Secretia de venin este influentata de varsta albineor, de hrana si de sezon. S-a constatat ca albinele recent eclozionate nu au venin, abia la varsta de 6 zile reusesc sa cumuleze pana la 0.15mg iar la 15-20 de zile 0.30mg.

Albinele crescute fara polen, deci fara proteine, nu produc venin. Generatiile de albine crescute primavara cand resursele polenifere sunt bogate, produc mai mult vein decat cele crescute vara sau toamna. Odata folosita, rezerva de venin nu se mai reface si albina moare.Virtutile terapeutice ale veninului de albine sunt cunoscute de foarte multa vreme,aceste informatii aparand chiar din antichitate. Ele au fost semnalate de crescatorii de albine, care au observat ca articulatiile

dureroase reumatismale deveneau indolore ca urmare a intepaturilor de albine. Astfel s-a descoperit ca veninul de albine exercita evidente actiuni antireumatice.

Veninul are in componenta sa acidul formic, clorhidric, ortofosforic, saruri minerale, acizi organici volatili, un important ferment (fosfataza), unele antibiotice, histamina, hialuronidaza si aminoacizi bogati in sulf ca metionina si cistina. Acestia din urma stimuleaza secretia de cortizon de catre glandele suprarenale. De asemenea veninul este bactgericid.

Totusi trebuie tinut cont ca aproximativ 2% din populatie prezinta reactii alergice fata de intepaturile de albine si viespi. Persoanele alergice la veninul albinelor prezinta simptome foarte severe chiar si dupa o intepatura: inflamatia puternica a zonei intepate, rash cutanat, edeme masive la locul intepaturii dar si in alte regiuni, varsaturi, confuzie mentala, chiar si dificultati de respiratie.

Ceara

Ceara a avut un rol important in istorie. In unele civilizatii ceara de albine a fost utilizat ca moneda si a avut un pret foarte ridicat. In anul 181 i.Hr. atunci cand romanii au invins corsicani, au impus la impozitare ceara de albine in valoare de 100.000 lire sterline.

Agricultorii din Franta plateau in jurul anului 1300 o taxa anuala de 2 kg de ceara de albine pentru fiecare familie. in acest secol o petitie a fost prezentata la Curtea de la Londra de consilierului de Compania "adorabil de Chandlers Ceara", care in cele din urma a stabilit este cea mai veche breasla engleza. in aceeasi perioada Biserica Romano-Catolica a decretat ca lumanarile din ceara de albine sunt cele adecvate pentru utilizare in bisericile catolice.

In era moderna ceara de albine cunoaste multe utilizari si aplicatii. De fapt, importanta productiei de miere inca din cele mai vechi timpuri a fost secundara productiei de ceara de albina. Ceara este un produs organic complex rezultat din metabolismul albinelor lucratoare, detinat construirii fagurilor din stup, ele se incarca progresiv cu substante care-i schimba profund compozitia si, ceea ce este mai vizibil,ea trece prin toate nuantele de galben, pe urma la brun ajungand aproape neagra dupa cativa ani. Compozitia chimica a cerii este foarte stabila daca se ia in considerare produsul pur, asa cum este secretata de glande. Ceara este, chimic, foarte inerta. Ea rezista bine la oxidari si nu este usor atacata decat de enzimele digestive ale insectelor. In stup, ceara se incarca cu impuritati dar nu se transforma, ceea ce permite recuperarea ei dupa mai multi ani de folosire prin simpla reincalzire si purificare.

Culoarea galbena pe care o primeste cearea in stup este in raport cu pigmentii polenului. Substantele, in general foarte pigmentate, care inconjoara grauncioarele de polen ale plantelor entomofile sunt solubile in substante grase. Se dizolva usor in ceara si o coloreaza. Ulterior, ceara se incarca cu propolisul adus de albine, cu matasea coconilor parasiti in celule de albinele care se nasc. Examinat la

microscop,fagurele de ceara invechit se dovedeste a fi un material alcatuit din elemente disparate, mult mai solide decat pelicula subtire de ceara de la inceput.

Albirea cerii la soare este o metoda foarte veche dar eficienta. Ceara se expune la soare pe site de sarma in straturi subtiri. Se intoarce din cand in cand, pentru ca toate fetele sa fie bine expuse la razele soarelui. Tratamentul cere mai multe saptamani bine insorite.Secretia de ceara este puternic influentata de temperatura si de alimentaie. Secretia cerii are loc la temperaturi cuprinse intre 33-36, sub aceste limite secretia inceteaza, iar ceara nu se mai poate mentine in stare lichida. Pentru ca albinele sa secrete ceara, ele trebuie sa consume miere sau zahar si polen. De-a lungul timpului s-a constatat ca pentru producerea cerii sunt necesare un consum de circa 6 kg miere sau 5 kg zahar. Prin aportul de azot pe care il aduce polenul contribuie la regenerarea tesuturilor cerifere, el este indispensabil in acest proces.Secretia cerii este dependenta de cantitatea de hrana depozitata in stup. In timpul culesurilor bogate, producerea de ceara si cladirea fagurilor se desfasoara intens.In vederea construirii fagurilor in ramele goale din stup, albinele se grupeaza in formatiuni conice cu baza in sus. In acest scop ele se prind de picioare formand un lant de albine sub speteaza ramei goale. Ciorchinele formate de albine este rarefiat la exterior si dens la exterior pentru a pastra o temperatura uniforma de 33-36, necesara secretiei solzisorilor de ceara.In cazul cladirii fagurilor artificiali, albinele se pun pe foaia de fagure spre a o incalzi la peste 30 si a face ceara maleabila. Dupa ce ceara a devenit maleabila, albinele modeleaza fundul celulelor, iar surplusul de ceara il folosesc la inaltarea peretilor pana la 3-6 mm, utilizand pentru acest scop si ceara produsa de albinele in varsta de 12-18 zile. Fagurii artificiali sunt construiti de obicei simultan pe ambele parti.

Proprietati fizice si chimice ale cerii

Ceara de albine face parte din categoria substantelor complexe, a caror structura nu este complet stabila. Din punct de vedere al compozitiei, ceara contine trei elemente principale:carbon (80%), hidrogen (13%) si oxigen (7%). Din punct de vedere chimic, ceara este compusa din: esteri ai acizilor cerici 71%, acizi cerici liberi 13.5-14%, hidrocarburi 10.5-13.5%, alcoli liberi 1-1.25%, esteri ai colesterolului 1%, umiditate si impuritati (polen, rasini etc) 1-2%.

Ceara de albine este insolubila in apa si mai mult sau mai putin solubila in diversi solventi organici. Cel mai bun este benzenul (mai mult de 100 g ceara pentru 100 g benzen, la 45C). Dupa benzen urmeaza esenta de terebentina. Alcoolul la cald nu dizolva decat foarte greu ceara dar, in schimb, o separa foarte bine de propolis care este foarte solubil in alcool. Punctul de topire al cerii pure este de 64 +/- 0,9. Pentru ceara nepurificata, variatia punctului de topire este destul de importanta, minima fiind de 62, iar maxima de 65. Punctul de solidificare este diferit de punctul de topire ; pentru ceara pura el este de 63 . Masa volumica este de 927 kg/m3 minimum si 970 kg/m3 maximum (media : 953kg/m3) la 15.

Tehnologia ceriiIn orice unitate apicola avem doua categorii: ceara din capacele si ceara provenita din topirea fagurilor vechi. Acestor doua categorii de ceara li se aplica tehnologii diferite.

Ceara din fagurii vechi

Fagurii vechi topiti constituie material care include mari cantitati de propolis, de polen, de coconi. Pentru a putea extrage cearea din acest amestec avem nevoie de un utilaj adecvat.Cel mai bun este un topitor de ceara special conceput pentru aceasta, pentru cantitati mici de faguri vechi, se pot improviza instalatii care sunt suficiente dar a caror randament nu este intotdeauna foarte bun.Topitoarele de ceara folosesc fie extractia cu vapori de apa, fie extractia cu apa calda.In cazul topitoarele cu aburi, fagurii vechi sunt asezati intr-un cos metalic. Aburul obtinut prin incalzirea cu gaz a rezervorului de apa situat la partea inferioara a topitorului trece prin cos, topeste ceara se condenseaza. Astfel se colecteaza la iesire ce