www. revista-mozaicul.ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XX • NR. 4 (222) • 2017 • 20 PAG. • 2 lei

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

MIªCAREA IDEILOR.instanþele memoriei.reviste româneºtidin afara graniþelor.Semneazã:l Mihaela Albul Gheorghe Sãsãrmanl Basarab Nicolescul Ion Dumitru

Ion BUZERA – În contra uneineputinþe morale

Ileana Vulpescu: „Dupã 1989lumea scriitoriceascã s-a împãrþitîn coterii care se aratã unele faþãde altele mult mai exigente decîtcenzura comunistã”

Da

n N

ea

mu

- S

ibil

e

Re

vis

tã fi

na

nþa

tã c

u s

pri

jin

ul M

inis

teru

lui C

ult

uri

i ºi I

de

nti

tãþi

i Na

þio

na

le

2 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XXXXXX, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 44444 ( ( ( ( (222222222222222), 20), 20), 20), 20), 201717171717

Revista de culturã editatã deAIUS Printed

Apare sub egida UniuniiScriitorilor din România

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFPetriºor Militaru

SECRETAR DE REDACÞIEMaria Dinu

REDACTORICosmin DragosteMihai Ghiþulescu

Daniela Micu

REDACTORI ASOCIAÞIDenisa Crãciun

Gheorghe FabianSilviu Gongonea

Luiza MituIoana RepciucMihaela Velea

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin Budicã

Gabriel CoºoveanuHoria Dulvac

Lucian Irimescu

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 500 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: mozaicul98@yahoo.com

ISSN 1454-2293

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

www.revista-mozaicul.ro

9 7 71 4 54 2 2 90 0 2

AVANTEXTNicolae MARINESCU: Fiinþa naþiona-

lã ºi lumea globalizatã l 2

MIªCAREA IDEILORInstanþele memoriei. Reviste româneºti

din afara graniþelor.Mihaela ALBU: Apoziþia – o revistã

româneascã în Germania l 3Gheorghe SÃSÃRMAN: Apoziþia –

seria nouã l 3Basarab NICOLESCU: Stéphane Lu-

pasco ºi lumea artei l 4Ion DUMITRU: O revistã la un nou

început „Apoziþia” – serie nouã l 5Ion DUMITRU: Sumarul Revistei Apo-

ziþia l 6

CRONICA LITERARÃIon BUZERA: În contra unei neputin-

þe morale l 9

LECTURI – AIUS LA GAUDEAMUS2017

Silviu GONGONEA: Chipurile femi-nitãþii ºi erotizarea lumii l 10

Eleanor MIRCEA: Cerberul hãituit –semnul neantului l 10

Maria DINU: Poezia ca hranã din tru-pul mort al lui Euridice l 11

Cosmin DRAGOSTE: „Trãieºti darnu ai habar unde trãieºti”. Redefiniricategoriale în poezia lui Silviu Gongo-nea l 11

INTERVIUIleana VULPESCU: „Dupã 1989 lu-

mea scriitoriceascã s-a împãrþit în cote-rii care se aratã unele faþã de altele multmai exigente decît cenzura comunistã”(Interviu realizat de Ion Jianu) l 12

LECTURIªtefan VLÃDUÞESCU: Ovidiu Ghidir-

mic: inflexiunile hermeneutice ale criti-cii literare l 13

Iulia ROªU: Spre searã nu se întâm-plã nimic sau timpul care conteazã l 13

A. G. SECARA: „Poeme de luptã con-tra mãtreþii” metafizice l 14

ARTEGeo FABIAN: Mincio Mincev, în pre-

mierã la Craiova l 15Crãciunoiu RUSALIA: Harul de a pic-

ta icoane pe sticlã 15Marius DOBRIN: Despre omenesc, la

feminin l 16

SERPENTINEFlorin COLONAª: Un dandy numit

Oscar l 17Dinicã GHEORGHE: Un sfert de veac

de la moartea scriitorului Vintilã Horial 18

Vintila HORIA: Un þãran de la Dunã-re l 18

UNIVERSALIAMarcel BEYER: Poeme l 19

AVANGARDEPetriºor MILITARU: Ateliere DADA

pentru elevii talentaþi din Moineºti l 20

nnnnn NICOLAE MARINESCU

„Aflându-ne în prezent, înain-tãm, privind înapoi; în nici un cazînainte, deoarece noi scriitorii amtrãit dureroasa ºi mutilanta ex-perienþã a aºa-zisului comunismde a privi ºi clãdi totul pe viitor!Iar în trecut privim doar pentru aînþelege, cât de cât, ºi de a ne re-gãsi. Deoarece nu se poate nimicbaza pe rupturi, nici mãcar pre-zentul. Care, dupã pãrerea mea,nici nu trebuie înþeles, ci…con-struit.”

Nicolae Breban

Am citit cu câtva timp în urmã ocarte tulburãtoare, O istoriedramaticã a prezentului (edi-

þia a II-a, Bucureºti, Contemporanul, 2016),de Nicolae Breban. Am fost foarte intere-sat de la început, numãrându-mã printreaceia care cred cu tãrie cã vocea marilorpersonalitãþi ale neamului trebuie ascul-tatã cu maximã atenþie de câte ori se pro-nunþã asupra mersului societãþii, a rostu-rilor publice. Sigur cã politica e o activita-te distinctã de toate celelalte, numai cã eaeste practicatã, ca ºi alte ocupaþii, ºi de unnumãr foarte mare de mediocritãþi, inutilecând nu dãunãtoare, iar puþinii politicienicu vocaþie autenticã performeazã doaratunci când se inspirã din experienþa min-þilor creatoare ale comunitãþii pe care oreprezintã. 

Citite pe nerãsuflate, cele 275 de paginiale cãrþii mi-au confirmat aºteptãrile cuasupra de mãsurã, provocându-mã sã îm-pãrtãºesc impresiile celor care ar putea be-neficia de lectura ei. Densitatea textului –datã deopotrivã de observaþia pãtrunzã-toare a realitãþilor analizate ca ºi de harulcomunicãrii expresive a rezultatelor inves-tigaþiei – m-a determinat sã amân manifes-tarea entuziasmului pânã la o a doua lec-turã, mai sistematicã ºi mai detaºatã, caresã mã elibereze de sub imperiul emoþiei.Cum ºi la capãtul celei de-a doua experi-enþe rezultatul nu a fost prea diferit, amdecis cã, pânã la urmã, importantã esteîntâlnirea unui numãr cât mai mare de citi-tori cu un text demn, în toate privinþele, deînþelegerea ºi forþa de cuprindere a unuimare prozator ajuns la plenitudinea apti-tudinilor sale.

Încercând sã  contribui la extinderea dezbaterii pe care cartea o propune, amales doar sã glosez „impresionist” în mar-ginea ei, sperând  ca un numãr cât mai marede cititori sã trãiascã acest eveniment in-telectual ºi civic pe cont propriu.

O istorie dramaticã a prezentului esteun eseu care îºi asumã – cu temeritateadoveditã de-a lungul întregii sale activi-tãþi literare ºi publice de Nicolae Breban –repunerea în discuþie, „cu prudenþã ºicalm... dar ºi cu onestitate” a unei temefundamentale ºi acut actuale, nu numaipentru societatea româneascã, dar ºi pen-tru „alte state europene, mai stabile ºi maiorgolioase decât al nostru în ceea ce pri-veºte statutul lor în istorie ºi în conºtiin-þã”, tema identitarã, în special a identitãþiiromâneºti în contextul globalizãrii actuale,profeþind o Europã a naþiunilor, care „vaclama pãstrarea – dinamicã, creatoare, seînþelege! – a originalitãþii ºi particularitãþiifiecãrei etnii europene, înscrise într-o co-munitate de limbã, istorie ºi culturã.”   

fiinþanaþionalã ºi

lumeaglobalizatã

Originalitatea spectaculoasã ºi eficien-tã a tratãrii subiectului, banalizat  prin frec-venta invocare de istoricii, sociologii, pu-bliciºtii sau politicienii zilei cu mijloacelerutiniere ale disciplinelor sectoriale, esca-motate de o limbã „cam pãsãreascã”, vinedin asumarea poziþiei de „romancier rea-list”, „subiectiv” a „prezentului”. Acestaimplicã trecutul ºi viitorul cu virtuþi ºi de-fecte care ne-au fãcut totuºi sã „fim în is-torie” ºi ne îndreptãþesc, cunoscându-leºi acþionând conºtient asupra lor, sã  neoptimizãm fiinþa naþionalã spre a ne conti-nua destinul ce ne-a fost hãrãzit. 

Nicolae Breban identificã în istoria re-centã a  României patru momente contro-versate, dar care ne sigileazã „prezentul”,asupra cãrora, când nu se tace, se vehicu-leazã „judecãþi sau prejudecãþi” generatefie de înºiruiri factologice desprinse din„realitatea” contextului lor ºi interpretateprin grila teoriilor la modã, fie de o memo-rie „colectivã”, sedimentând rudimente defapte ºi întâmplãri într-un fel de mitologieprecarã. Miºcarea legionarã, dictatura luiCarol al II-lea ºi cea antonescianã, celedouã dictaturi comuniste, a lui GheorgheGheorghiu-Dej ºi Nicolae Ceauºescu, darºi momentul decembrie 1989 ºi perioadacare i-a urmat fac obiectul unui efort, demare forþã ºi autenticitate, al re-creerii „re-alitãþii” lor, pornind de la înþelegerea simi-litudinii destinului individual cu acela co-lectiv, ce presupune unitatea organicã din-tre ce aparþine fiinþei ca dat ºi ceea ce eadobândeºte prin influenþa lumii înconju-rãtoare, cu logica ºi hazardul ei, dar ºi prinvoinþã ºi efort propriu. Rezultatul esteexcepþional, logica ºi întâmplarea, conti-nuitatea ºi accidentele conspirã pentru aconstrui coerenþa destinalã a unor lideri,faºti sau nefaºti, dar ºi a unei comunitãþicare se încãpãþâneazã sã supravieþuiascãunor încercãri copleºitoare.

Nicolae Breban crede cã punctul cel maiînalt al „biografiei” poporului român esteacela al constituirii lui în „naþiune”, crista-lizând „spre democraþie dupã modeleleapusene ale lui Cuza, Carol I ºi Ferdinand”,pentru a recãdea apoi în formele „revoluteale unei puteri fãrã opoziþie, a bunului placal unui ins pe care îl priveam încã o datãca salvator, ca mit posibil”.

(Continuare în pag. 17)

Nr. 4 (222) • 2017

3, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XXXXXX, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 44444 ( ( ( ( (222222222222222), 20), 20), 20), 20), 201717171717

Dosar realizat de Mihaela Albu

În activitatea revuisticã aexilului, o publicaþie carecontinuã ºi astãzi este

Apoziþia (Publicaþie anualã a So-cietãþii Culturale Româno-Germa-ne „Apoziþia”). Este o revistã fon-datã în Germania (la München),având un format de carte A5, iarnumãrul de pagini depãºeºte nude puþine ori 300! Dar nu grosi-mea ºi formatul unei reviste îiconferã calitatea, ci, desigur, va-loarea articolelor ºi talentul celorcare le semneazã.

Articolul program, intitulat„Ce este Apoziþia?”, din primulnumãr – 1/1973 – , a apãrut ne-semnat; în Retrospectiva din edi-þia nouã se dezvãluie însã faptulcã îi aparþinea lui George Ciorã-nescu, el fiind ºi cel care, dupãmãrturia fondatorului ºi principa-lului sponsor, Ion Dumitru, a datºi numele cenaclului, precum ºinumele revistei.

Într-un stil de aparentã nega-þie (ºi cu o notã de modestie, umorºi autoironie care aveau, de fapt,rolul subtil de a sublinia maipregnant iniþiativa celor ce între-prindeau în Germania un nou de-mers cultural), articolul începeaprin a spune cã „Ar fi mai comodsã se explice ce face Apoziþia, tra-tând numeric tema, indicând adi-cã data începerii activitãþii sale,numele colaboratorilor ºi titlu-rile poemelor ºi studiile înfãþiºa-te, decât sã se defineascã ce esteo grupare fãrã pretenþii de cena-clu, cerc sau salon literar.”

Precum se întâmplase în cazulmajoritãþii producþiilor de presãculturalã din exil, ºi în cazul Apo-ziþiei iniþiatorii grupãrii literare ºiai revistei nu vor urma o direcþieanume, reunind în paginile ei, aºacum se va preconiza în program,semnatari de orientãri politice ºiculturale dintre cele mai diferite:„Apoziþia rãmâne totuºi o întâl-nire în parte întâmplãtoare detineri cãrunþi cu preocupãriimaginar-artistice, aparþinândla diferite familii spirituale, unloc geometric unde se schimbãcuvinte, experienþe ºi înþelesuricontra înþelesuri, experienþe ºicuvinte.”

Acceptarea oricãrei experien-þe va fi astfel una dintre liniilemajore ale programului editorilor.Toate afirmaþiile sunt fãcute însãîntr-un ton pe jumãtate serios, pejumãtate ironic: „Felul de a fi alApoziþiei nu a fost inventat în

nnnnn MIHAELA ALBU

Apoziþia – o revistãromâneascã în Germania

vreun birou de studii ºi conjunc-turi, ci este rezultatul gândiriiimplicite a celor ce o frecven-teazã. Componenþa Apoziþiei nueste nici ea produsul unei selec-þii riguroase, pe bazã de cromo-zomi-luminã, ci numai al unei în-tâmplãri întâmplãtoare, gru-pând deocamdatã câþiva inte-lectuali români azvârliþi de des-tin pe aceleaºi coordonate geo-grafice, dar nu ºi spirituale.Dacã s-ar fi dat ascultare gru-pãrii noastre dupã culoareaochilor, ori dimensiunile bustu-lui, am fi rãmas într-o solitudi-ne ucigãtoare.”

Odatã expusã imparþialitatea,fondatorii (prin cuvintele lui Geor-ge Ciorãnescu) îºi afirmã ca prin-cipal scop – preluând „testamen-tul” exprimat în versuri în veaculal 18-lea de Ienãchiþã Vãcãrescu– „creºterea limbii româneºti ºi-a patriei cinstire”. Se exprimãastfel clar ºi în aceastã publicaþie(ca în multe altele din exil) dorin-þa continuitãþii ºi a promovãrii va-lorilor identitare româneºti pepãmânt strãin, care „ar putea fi oraþiune de nu suficientã, cel pu-þin originarã, pentru a începe onouã activitate culturalã, care,putând duce oriunde, ar puteaîntâlni undeva ºi frumosul exi-lat dintre noi.”

Citând în continuare un altnume de intelectual român din exil(Alexandru Busuioceanu), din altspaþiu al exilului, Spania, ca ºi unadintre profeþiile sale pesimiste,autorul contrapune, în ton opti-mist ºi categoric acum, continui-tatea scrisului în limba românã.

Desigur, în exil, nicio acþiune,niciun demers cultural în scopulpãstrãrii identitãþii nu puteau fifãcute cu uºurinþã ºi nici fãrã sa-crificii, autorul specificând aceas-ta tranºant. Dar greutãþile, spu-ne el, nu ar justifica nicidecumveleitarismul ºi ceea ce conside-rã cã îi va feri pe autori de amato-rism va fi autenticul trãirii, ca ºievitarea orientãrii dupã doctrinesau modã: „Altoit pe mãceºulsãlbatec din Târgoviºte, scrisulnostru de astãzi, ºi odatã cu elcreaþia artisticã în genere, estecel mai adeseori o acþiune du-reroasã ºi gravã, care ar vreasã transmitã un mesagiu cât maiîndepãrtat de reeditare ori deavorton veleitar. Întrebuinþândlimbajul raþiunii sau al absur-dului, prospectând tãriile unde

s-ar fi putut refugia gândirea orisubteranele subconºtientului,comunicând neliniºti fundamen-tale ori oferind ceva din împã-carea cea mare, analizând ex-plicativ revolta omului contem-poran bântuit de demoni fãrã dechip ori cu falsã identitate, cer-neala, culoarea, marmora, bron-zul rãmân numai niºte simplemijloace prin care se comunicãceea ce se înþelege din om, dinlumea noastrã ºi cea de dincolode noi.”

Autorii ºtiu cã ancorarea înprezent este de asemenea o con-diþie a artei ºi ºtiu ºi cã tinerii dinacel timp se rãzvrãtesc împotrivanormelor „impuse la Vest de gân-direa tehnocraþilor, (iar) la Estde ideologia comunistã” ºi gã-sesc forme noi de exprimare ar-tisticã, deoarece, se spune în con-tinuare în articol, „Trãind în epo-ca aceasta, nu trebuie sã cãdemnici în pãcatul contrar al igno-rãrii contextului istoric-socialactual.”

Seria nouã a Apoziþiei (2006)îºi face o datorie din a trece înrevistã (la sfârºitul volumului)sumarul ediþiilor din 1973 (nr. 1),1974 (nr. 2), 1975 (nr. 3), 1976-1977(nr. 4-5), 1980-1981 (nr. 6-7), 1982-1985 (nr. 8-9), 1986-1988 (nr. 10-11), 1991 (nr. 12-13), 1992-1994(nr. 14-15).

Se pot uºor observa sincope-le, editorii întâmpinând cu sigu-ranþã multe greutãþi în publicare.

Din parcurgerea cuprinsuluifiecãrui numãr se constatã în pri-mul rând faptul cã încã de la aldoilea au trimis materiale impor-tante personalitãþi ale exilului –Alexandru Ciorãnescu, Horia Sta-matu; al treilea se îmbogãþeºte cusemnãturile lui Vintilã Horia, AronCotruº, Mircea Popescu; înnumerele 4-5 întâlnim ºisemnãturile lui Vasile Posteucã,Mira Simian; în numãrul dublu 6-7 semneazã, printre alþii, MirceaCarp, Mihai Cismãrescu; în numã-rul dublu 8-9 remarcãm semnãtu-rile lui ªtefan Baciu ºi PavelChihaia; în 10-11 – Marcello Ca-milucci, Adolf Ambruster, cores-pondenþa Ion Barbu – George Cio-rãnescu; în 12-13 – Wolf von Ai-chelburg, Mariana ªora; în 14-15– Ion Jianu, printre alþii. Semna-lãm în acest numãr rubrica Inmemoriam, cu o serie de articolededicate memoriei lui George Cio-rãnescu, semnate de Titu Popes-cu, Pavel Chihaia, Mircea Colo-ºenco, Radu Bãrbulescu º.a. Secuvine subliniat însã faptul cã dinfiecare numãr anterior nu lipsisesemnãtura lui George Ciorãnescu,ca ºi a lui Ion Dumitru (fondator,redactor responsabil ºi editor,cum apare consemnat în primaediþie). Remarcãm, de asemenea,multe alte semnãturi ºi un materialbogat ºi divers ca tematicã – de lapoezie, prozã, eseu pânã lacorespondenþã ori traduceri înlimba românã din alte limbi, dar ºidin literatura românã în limbagermanã (semn cã revista seadresa ºi cititorilor din þara de

Apoziþia –seria nouã

nnnnn GHEORGHE SÃSÃRMAN

(Continuare în pag. 8)

În cadrul noii serii a revis-tei Apoziþia, publicaþieanualã a Societãþii Cultu-

rale „Apoziþia”, au apãrut în anii2006-2010 cinci numere. Din re-dacþie au fãcut parte GheorgheSãsãrman (director ºi editor, teh-noredactare pe computer, tradu-ceri), Gelu Ionescu (consultant li-terar), Radu Anton Maier (con-sultant artistic, copertã), FlorinFilipescu (tehnoredactare pecomputer, copertã).

Finanþarea revistei s-a fãcutcu sprijinul Departamentuluipentru Relaþiile cu Românii dePretutindeni din Ministerul Afa-cerilor Externe al României, alICR, al Forumului Germano-Ro-mân, al Institutului pentru Cultu-ra ºi Istoria Germanã a Europeide Sud-Est, precum ºi al unordonatori.

Numerele revistei au în des-chidere secþiuni dedicate uneipersonalitãþi sau unui eveniment:evocarea scriitorilor Rolf Bossert,Oscar Pastior, Georg Scherg, sãr-bãtorirea lui Mihai ªora la 90 deani, jubileul Societãþii Culturale

„Apoziþia”, Premiul Nobel decer-nat Hertei Müller. Textele din cor-pul principal al revistei, plasate înordinea alfabeticã a numelui au-torilor, sunt însoþite de o notã bio-bibliograficã ºi de o fotografie.

În peste 2.100 de pagini, câtînsumeazã cele cinci numere aleseriei noi, au apãrut texte – pro-zã, poezie, teatru, eseuri (în limbaromânã, dar ºi în germanã, fran-cezã, englezã, puse faþã-n faþãoriginalul ºi traducerea) –, pre-cum ºi reproduceri ale unor ope-re de artã plasticã sau fotografi-cã. Pe lângã membri ai SocietãþiiCulturale „Apoziþia”, au colabo-rat la revistã oameni de culturãoriginari din România, legaþi su-fleteºte de patria lor dintâi: au-tori din Germania, Franþa, Italia,Spania, Grecia, Danemarca, Isra-el, S.U.A., Canada (ºi doar ca ex-cepþie, unii din România) – în to-tal peste o sutã de semnãturi.Este motivul pentru care un co-laborator al revistei a numit-o,foarte sugestiv, un anuar cultu-ral al diasporei noastre.

instanþelememoriei.

revisteromâneºti din

afara graniþelor.

Gheorghe Sãsãrman în cadrul ºedinþei Apoziþiei

4 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XXXXXX, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 44444 ( ( ( ( (222222222222222), 20), 20), 20), 20), 201717171717

André Breton ºi Stépha-ne Lupasco s-au cu-noscut, s-au frecven-

tat ºi s-au respectat. André Bre-ton a fost printre primii care ausesizat importanþa filosofiei luiLupasco pentru înþelegerea artei.Într-un interviu publicat la Ma-drid, în anul 1950, Breton spune:„Este bine cunoscut astãzi faptulcã suprarealismul nu ºi-a propusnimic mai mult decât sã determinespiritul sã treacã bariera care opu-ne antinomiile de ordinul acþiuniiºi visului, raþiunii ºi nebuniei, sen-zaþiei ºi reprezentãrii etc., careconstituie obstacolul principal algândirii occidentale. În efortul sãucontinuu în aceastã direcþie, el nua încetat sã aprecieze sprijinul pecare l-a gãsit în dialectica lui He-raclit ºi a lui Hegel (iar recent,luând în calcul corectivul pe careîl aduc lucrãrile lui Stéphane Lu-pasco) [...]”. În acest interviu, Bre-ton se referea la cartea lui Lupas-co Logique et contradiction, faþãde care a arãtat o admiraþie con-stantã. Cartea lui Lupasco estecentratã pe ceea ce putem numiantinomii transfigurate. Aceas-ta este exact ceea ce îl deranja peSartre: „Pentru Sartre, care plasea-zã realitatea în însuºi câmpul con-ºtiinþei – scrie Mark Polizzotti –încercãrile lui Breton de a unificaacþiunea conºtientã ºi acþiuneainconºtientã într-un punct anumeal spiritului unde dualitãþile în-ceteazã de a mai fi perceputecontradictoriu sunt, în cel maibun caz, lucruri fãrã importanþã.«Sursa profundã a neînþelegerii,scrie Sartre, rezidã în aceea cã su-prarealismul se preocupã foartepuþin de dictatura proletariatuluiºi vede în revoluþie, ca violenþãpurã, sfârºitul absolut, comunis-mul propunându-ºi ca finalitatepreluarea puterii ºi justificând prinaceastã finalitate sângele vãr-sat».” Dacã Sartre credea aºa cevacu privire la Breton, ne putem daseama cu uºurinþã de oroarea pecare trebuie sã o fi încercat acestaîn raport cu Lupasco...

Aprecierile lui Breton la adre-sa lui Lupasco sunt încã ºi mailimpezi în L’anthologie de l’hu-mour noir, unde, în capitolul de-dicat lui Jean-Pierre Duprey, serefera din nou la Logique et con-tradiction. Breton scrie: „Ideea depreeminenþã a luminii faþã de ob-scuritate poate fi consideratã, fãrãîndoialã, drept o relicvã a copleºi-toarei filosofii greceºti. În aceastãprivinþã acord o importanþã capi-talã ºi o virtute eliberatoare dintrecele mai înalte obiecþiunii prezen-tate de Dl. Stéphane Lupasco sis-temului dialectic al lui Hegel, încãtributar lui Aristotel mult mai multdecât ar fi trebuit [...]”. Apoi Bre-ton adaugã: „Pentru artiºti, aceas-tã lucrare va prezenta în plus unimens interes faþã de stabilirea ºilãmurirea conexiunii („dintre cele

nnnnn BASARAB NICOLESCU

Stéphane Lupasco ºi lumea artei

mai enigmatice”) care existã întrevalorile logice ºi contradicþiile lor,pe de-o parte, ºi datele afective,pe de cealaltã.”

Într-adevãr, Logique et con-tradiction reprezintã o uimitoaremeditaþie asupra afectivitãþii,care apare astfel ca o lume aparteîn raport cu lumea logicã.

Lupasco scrie: „În actul cu-noaºterii, în însãºi structura pro-cesului cognitiv, existã, deci, unsubiect necunoscãtor ºi un ob-iect al cunoaºterii. Aici se aflãsursa logicii inconºtiente ºi a lo-gicii conºtiente, care caracterizea-zã experienþa logicã.” Afectivita-tea este astfel legatã în mod di-rect de interacþiunea dintre Sub-iect ºi Obiect. În absenþa afecti-vitãþii Subiectul devine Obiect.Afectivitatea capãtã astfel „onaturã exterioarã în raport cu na-tura universului logic”. Ea „nureprezintã nimic din ceea ce esteexperienþa sau logica, nu este niciidenticã ºi nici diferitã, nici exten-sivã, nici intensivã ºi nici tempo-ralã, [...] ea scapã în acest fel ori-cãrei conceptualizãri.” Lupascoscrie mai departe: „Afectivitatea,ori fiinþa, apare ca fiind logoditãcu configuraþiile existenþiale alenon-fiinþei logice – fãrã ca noi sãputem înþelege, nici din punctulde vedere al configuraþiei logiceºi nici din cel al afectivitãþii, ori-ginea ºi raþiunile, sensul acesteidãruiri reciproce.”

Cu siguranþã cã André Bretona meditat îndelung asupra celuide al treilea capitol, „Logica arteisau experienþa esteticã”. PentruLupasco, arta reprezintã cãutarea„contradicþiei logice esenþiale”,iar estetica „germenul sau copi-lãria ºtiinþei cuantice”, o „con-ºtienþã a conºtiinþei”. Arta uneiepoci date utilizeazã materialulcognitiv al etapei respective ºi,în consecinþã, istoria artei se gre-feazã „pe istoria cunoaºterii, adi-cã pe devenirea logicã”. Lupas-co profetizeazã faptul cã arta „vaînflori cu mai multã amploare cã-tre încheierea unei perioade ‘uti-

litare’, respectiv a unei dezvol-tãri logice a cogniþiei.” Aceastãprofeþie va avea pentru AndréBreton o rezonanþã deosebitã.

În mod firesc, André Bretonse va adresa lui Stéphane Lupas-co pentru a rãspunde, alãturi deHeidegger, Blanchot, Malraux,Bataille, Magritte, Caillois ºi Jo-yce Mansour, la faimosul ches-tionar publicat în L’art magique.Într-o carte poºtalã datatã 16 sep-tembrie 1955, André Breton îiscrie lui Lupasco: „Chiar dacã aºfi fost rãsfãþat de cãtre filosofi(ceea ce este departe de a fi aºa),opinia dumneavoastrã între celeale lor mi se pare cea mai de preþ.”

În textul sãu, Lupasco amin-teºte „conflictul cosmologic alSubiectului ºi Obiectului” ºi con-siderã cã magia se scaldã în mis-ter, „deoarece misterul misterelorreprezintã exact aceastã realitateindiscutabilã ºi absolutã a stãri-lor afective”. Putem pãtrundeacest mister în mod „magic”, pro-pune Lupasco, printr-o „cauzali-tate în salturi”. „Psihismul magic”,„cu umbrele sale magice, acesteunde care penetreazã misterulontologic al afectivitãþii”, cores-punde cu cea de a treia materie alui Lupasco.

Dedicaþia scrisã de André Bre-ton pe exemplarul din L’artmagique trimis lui Lupasco estemiºcãtoare, dar ºi ciudatã: „LuiStéphane Lupasco, primul califi-cat pentru a pãtrunde aceste «um-bre magice ale psihismului» (de-spre care, de altfel, mã gândesccu consternare cã s-a putut pretala proslãvirea unor mãsuri inchi-zitoriale!).” Despre ce fel de „mã-suri inchizitoriale” ar putea fivorba?

De fapt, în dedicaþia sa, Bre-ton face referire la expoziþia„Cérémonies commémoratives dela deuxieme condamnation de Si-ger de Brabant”, organizatã decãtre pictorii Mathieu ºi Hantadîn cele cinci sãli ale galeriei Kléberdin Paris, între 7-27 martie 1957.Programul acestor „ceremonii”

prezenta o suitã stupefiantã dedecoruri, scenografii, opere deartã, documente, programe muzi-cale, conferinþe, declaraþii ºi so-lemnitãþi, care s-au derulatîntr-un ritm intens timp de treisãptãmâni. Mai multe personali-tãþi importante – Carl GustavJung, T. S. Eliot, Karl Jaspers,Gabriel Marcel, Jean Paulhan ºiStéphane Lupasco – au partici-pat la acest eveniment care aavut un foarte larg ecou media-tic. Scopul acestei insolite, însãminuþios pregãtite, manifestãri,era acela de „a pune în discuþiefundamentele civilizaþiei noastreoccidentale, de la invazia în Eu-ropa, deci în Franþa, a gândirii luiAristotel aºa cum a fost tradusãde cãtre Siger de Brabant. Aces-te evenimente, care refac evolu-þia culturalã ºi spiritualã a Occi-dentului de la Edictul de la Mila-no din 313 pânã în 1944, reacti-veazã convingeri menite a con-firma angajamentul ireversibil allui Georges Mathieu faþã de o«renaºtere».”

Stéphane Lupasco a fost pre-zent în partea de program intitu-latã „Cycle populaire 1832-1944(De l’encyclique Mirari vos a larévolution de 1944-1946)”, maiexact în secþiunea „principauxmoments commémorés”. Într-unadintre sãli se putea vedea unimens portret al lui Lupasco. De-desubtul acestuia, în partea stân-gã, Mathieu aºezase un mic bustal lui Aristotel plasat într-o cuº-cã închisã cu un grilaj. De jur îm-prejur, pe pereþi, pe plafon, pepodea, se gãseau o mulþime defotografii, obiecte ºi inscripþii.Una dintre fotografiile fãcute întimpul expoziþiei ni-l aratã peMathieu contemplându-i pe Lu-pasco ºi Aristotel. Astfel, un triointeresant ºi-a fãcut apariþia încursul acestei manifestãri: Aris-totel, Lupasco, Mathieu. Acesteveniment, cu siguranþã provoca-tor, putea oare justifica excomu-nicarea lui Lupasco de cãtreBreton? În orice caz, între Bretonºi Lupasco se va aºterne tãcerea.

Mathieu l-a cunoscut pe Lu-pasco în anul 1953 prin interme-diul lui Cioran, ca urmare a pasi-unii cu care Mathieu citise car-tea Le Principe d’antagonismeet la logique de l’énergie. Ast-fel a început o prietenie exempla-rã, care a durat mai bine de treidecenii.

Trebuie sã-i dam însã Cezaru-lui ceea ce este al Cezarului:Mathieu este cel care îi va des-chide lui Lupasco porþile lumiiartei – pictori, jurnaliºti, filosofi,scriitori: Dali, Michaux, Revel,Axelos, Abellio, Alvard,Parinaud, Bourgois. Tot el îi vacere lui Lupasco sã contribuie laluxoasa ºi larg distribuita revistã„Paris Review – US Lines”, ca ºila revista „Ring des Arts”. Laapariþia cãrþii Les trois matieresel va publica o frumoasã cronicãîn „Arts”. Tot Mathieu este celcare va publica în „Le Figaro” unextraordinar necrolog intitulat „Ladouble mort de Lupasco”. Practic,toate cãrþile sale îl citeazã peLupasco. Pe scurt, Mathieu ºi-aadus o mare contribuþie la cele-britatea lui Lupasco în lumea artei.

De asemeni, scrierile teoreticeale lui Mathieu sunt puternic im-pregnate de ideile lui Lupasco.

Astfel, teoria sa despre abstracþi-unea liricã, plasatã în continuareafoarte interesantei sale „embrio-logii a semnelor”, este puternic in-fluenþatã de cãtre acesta. Mathieunu ascunde aceastã influenþã,scrierile sale fiind literalmenteînþesate cu referinþe la Lupasco.

Mathieu procedeazã astfel nunumai din admiraþie pentru ope-ra lui Lupasco, ci ºi în virtuteaunei profunde afinitãþi a acesteiacu propriul sãu act creator. Ope-ra picturalã a lui Mathieu repre-zintã o adevãratã încarnare a lo-gicii contradictoriului. Freneziaactului sãu creator, în toatã nudi-tatea sa existenþialã, pare ieºit dinmateria psihicã a terþului inclusprintr-o strãlucitã punere în evi-denþã a afectivitãþii – acest terþascuns care l-a bântuit pe Mat-hieu întreaga sa viaþã.

Dali a fost un alt mare pictorcare a admirat opera lui Lupasco.

Într-una dintre întrevederilelui Alain Bosquet cu SalvadorDali putem asista la acest intere-sant schimb de cuvinte:

„A.B.: Cu ce om celebru v-arplãcea sã vã petreceþi noaptea?

S.D.: Din pãcate, a murit: MaxPlanck.

A.B.: Curioasã idee...S.D.: El a descoperit corpul

negru în fizicã.A.B.: Omul cuantelor?!S.D.: El!”Interesul lui Dali pentru teoria

relativitãþii restrânse a lui Ein-stein este, de altfel, binecunos-cut. Spaþiu-timpul îºi face intra-rea pe scena lumii ca un univers-bloc unde nu existã nici loc ºi nicitimp, ci numai evenimente. Fap-tul cã timpul ºi spaþiul sunt între-pãtrunse (ele neavând o existen-þã separatã) l-a intrigat pe Dali.În magistrala sa carte despre ceade a patra dimensiune fizicã în artamodernã, Linda Dalrymple Hen-derson a arãtat în mod limpedeinfluenþa teoriei relativitãþii asu-pra picturii lui Dali, în mod spe-cial în seria „ceasurilor moi”. Dinraþiuni evidente, Dali a fost foar-te impresionat de „paradoxul ge-menilor”. Cu toate acestea, lite-ratura criticã despre Dali ignorãpractic influenþa exercitatã de lu-mea cuanticã asupra operei sale.

Anumite picturi, ºi cu siguran-þã scrierile cu caracter teologic alelui Dali (ca, de exemplu, aceeadedicatã dogmei ridicãrii la cer aFecioarei Maria, promulgatã deSfântul Scaun la 1 noiembrie1950), aratã cu claritate faptul cãDali era familiarizat cu mecanicacuanticã, al cãrei pãrinte fonda-tor fusese Max Planck. Proprie-tãþile lumii cuantice au stimulatputernic imaginarul lui Dali. El erachiar convins cã particulele cuan-tice sunt elemente îngereºti.

De la cine ar fi putut el aflatoate informaþiile despre lumeacuanticã dacã nu de la Lupasco?Lupasco ºi Dali s-au întâlnit demai multe ori. Însoþit de familiasa, Lupasco i-a fãcut o vizitã luiDali la Cadaqués, o fotografiearãtându-ne un Dali modest ºiatent privind la un Lupasco ferm,a cãrui pipã emana fum cãtre Dali.

Lupasco i-a consacrat lui Daliun studiu apãrut într-un numãrspecial din XXe Siecle Review, in-titulat „Hommage a SalvadorDali”. În acest studiu, Lupascoobservã cã, dintotdeauna, fiinþa

Stéphane Lupasco

5, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XXXXXX, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 44444 ( ( ( ( (222222222222222), 20), 20), 20), 20), 201717171717

umanã a considerat cã forþele di-vine vin de undeva de sus, dintr-o lume de deasupra noastrã, dintr-o „supra-lume”. Acestei credinþeLupasco îi atribuie chiar numelede „suprarealism”. Pentru Lupas-co, însã, cazul lui Dali demonstrea-zã importanþa crucialã a „sub-lu-mii” cuantice. Dali este un vizio-nar care capteazã miºcarea cuan-ticã, permanenta creaþie ºi anihi-lare a formelor, privind faþã în faþãdiferite entitãþi fãrã nici o cores-pondenþã cu lumea noastrã. Deaceea, pentru a descrie creaþia luiDali, Lupasco propune sintagmasubrealism. El menþioneazã, deasemeni, faptul ca Dali i-a mãrturi-sit cã L’expérience microphysi-que et la pensée humaine era car-tea sa de cãpãtâi.

Paradoxal, în contrast cuMathieu, Dali nu a citat decâtfoarte puþin lucrãrile lui Lupasco.Însã, ca mãrturie a admiraþiei sale,Dali îl invitã pe Lupasco sã facãparte din Comité d’Honneur pourl’Epée de membre de l’Académiedes Beaux-Arts, alãturi deGiorgio de Chirico, EugeneIonesco ºi Félix Labisse. De ase-meni, Dali face un gest simbolicde o mare importanþã invitându-lpe Lupasco în anul 1978 la emisi-unea televizatã „Les mille et unevisions de Dali”. În cursul acesteiemisiuni, Dali îi va spune luiLupasco: „Dumneavoastrã ob-scurizaþi într-o manierã magis-tralã lumina!”

Lucrãrile lui Lupasco se adre-sau în primul rând lumii ºtiinþifi-ce. Dezamãgirea lui Lupasco afost însã mare: deoarece edificiulºtiinþei este fondat pe principiulnon-contradicþiei, oamenii deºtiinþã au oroare faþã de termenul„contradicþie”. Iar Dali ºtia foar-te bine acest lucru atunci cândspunea cã „Autoritatea nu vaputea permite sã fie recunoscutãoficial prin trepanarea infinit re-petatã a micului principiu al[non]-contradicþiei...”

Neînþelegerea oamenilor deºtiinþã faþã de Lupasco era foartemare: logica lui Lupasco este non-contradictorie, însã ea scoate înevidenþã contradicþiile întâlnite încitirea fenomenelor atunci cândeste folositã logica clasicã. Înschimb, artiºtii, practicanþi ai con-tradicþiei, au receptat cu entu-ziasm lucrãrile lui Lupasco. Lupas-co a fost încântat ºi ºi-a mãrit nu-mãrul de scrieri asupra artei ºi ar-tiºtilor. Astfel, el scrie Science etart abstrait (dedicatã soþiei sale,pictoriþa Yvonne Lupasco) ºi Durêve, de la mathématique et de lamort, în timp ce la Madrid apãreao culegere intitulatã Nuovos as-pectos del arte i del sciencia.Lucrãrile sale, puse în legãturã cuarta barocã, au fãcut de altfel ºiobiectul unei teze de doctorat sus-þinute în SUA.

În afara studiului asupra luiDali, Lupasco a mai scris ºi de-spre Frédéric Benrath ºi KarelAppel. Regãsim în aceste studiiideile pe care deja le exprimase.De exemplu, în legãturã cu pictu-rile lui Benrath, Lupasco scrie:„[...] antagonismul palpitã [...] on-tologia este resortul unic al artiº-tilor, pe care aceºtia nu o cautã,nu o discutã, însã o fac; ea vascãpa mereu filosofiei ºi, mai mult,desigur, «celebrãrilor» didactice!Astfel de opere de artã sunt eleurmele insolite, incursiunile ful-gurante, ale unui alt Univers alcãrui fundament îl constituie?Benrath este dintre cei care auprivilegiul de a-i detecta prezen-þa.” Când Lupasco scria aceste

rânduri, Benrath avea 24 de ani…În pictura lui Appel, Lupasco

vede dovada experimentalã amateriei biologice aºa cum estepostulatã în Les trois matieres.El contempla „aceastã stranie fe-erie de dinamici, tumult ºi de ar-borescenþã a carnaþiei.” DespreAppel, Lupasco scrie: „Appeleste un pictor al infra-vitalului, alinfra-carnalului, la care tuºele,atât de vii, sunt ca un inamic, prin-cipiul însuºi al existenþei sale,care impune generarea tenebroa-sã a vieþii.” Appel ne-a lãsat unfrumos portret al lui Lupasco – carepoate fi vãzut pe internet. De ase-meni, pânza lui Appel „Portrait deMichel Tapié et StéphaneLupasco” se gãseºte la Stae-delisch Museum din Amsterdam.

Criticii de artã au fost intrigaþide ideile lui Lupasco. Astfel,René Huyghe saluta în anul 1955

nnnnn ION DUMITRU

o revistã laun nou început

„Apoziþia” –serie nouã

Graþie strãdaniilor ºi in-teresului manifestat înultima vreme de con-

ducerea ºi membrii SocietãþiiCulturale Româno - Germane(Deutsch - Rumänische Kultur-gesellschaft), „Apoziþia” e.V., sepreconizeazã reapariþia, laMünchen, într-o serie nouã, arevistei „Apoziþia”. Este o iniþia-tivã temerarã ºi lãudabilã cãreia îidoresc sincer succes!

Pentru cei în necunoºtinþã decauzã, reamintesc cã, apariþia ei,în urmã cu 33 de ani (1973), s-adatorat dorinþei de a face cunos-cutã, dupã primii patru ani, acti-vitatea Cenaclului literar-artis-tic de la München, o întocmireneformalã, care ºi-a început exis-tenþa în urmã cu 37 de ani, la 23martie 1969, la domiciliul ºi dininiþiativa subsemnatului ºi a so-þiei, ºi cãruia i s-au alãturat, de-alungul timpului, nenumãraþi sus-þinãtori, intelectuali, creatori ºiiubitori de frumos din capitalaBavariei, din Europa, sau de maideparte, fiecare cu aportul ºi me-ritele lor. S-a întâmplat ca, dintremai multe nume propuse pentrurevistã, alegerea sã cadã pe „con-troversata” noþiune de „Apozi-þia”, avansatã de George Ciorã-nescu, pe care am adaugat-o ºititulaturii cercului, devenit deatunci Cenaclul literar-artistic– Der literarisch-künstlerischeKreis, „Apoziþia”- München.Acceptarea acestei denumiri nu aimplicat – sub nicio formã – vreocondiþionare programaticã, doctri-narã, ideologicã sau de vreo altãnaturã, fapt specificat ºi înredacþionalul „Ce este Apoziþia”,apãrut în primul numãr al revistei,în toamna lui 1973, de când începesã se vehiculeze acest nume.

Atât cenaclul, cât ºi revista,nefiind persoane juridice ori alt-ceva cu acoperire legalã – în afa-rã de rãspunderea personalã ºide drept a iniþiatorului, fondato-rului ºi organizatorului, editoru-lui ºi redactorului responsabil,deþinãtorul dreptului de Copy-right ºi al ISSN-ului, adicã al sub-semnatului, nu a implicat în modlegal sau de drept, sub altã for-mã, pe altcineva cu responsabi-litãþi, obligaþii financiare, orga-nizatorice sau rãspunderi faþã de

autoritãþi, indiferent de mãsurainteresului ºi aportului asumatevoluntar în anumite perioade demai înainte de 1998. În virtuteaacestor drepturi ºi rãspunderi,care nu au fost niciodatã înstrãi-nate cu accepþiunea mea, am de-cis, ca odatã cu transformareaCenaclului literar-artistic„Apoziþia” în Societatea Cultu-ralã Româno - Germanã(Deutsch - Rumänische Kultur-gesellschaft), „Apoziþia” e.V.,sã-i cedez, fãrã obligaþii sau con-diþionãri, dreptul de Copyright,de editare ºi difuzare a revistei„Apoziþia”, ºi a colecþiei cu ace-laºi nume, în folosul membrilorºi susþinãtorilor sãi, conform sti-pulaþiilor statutare.

Privind înapoi ºi trecând înrevistã complicaþiile ºi neajunsu-rile întâmpinate în editarea nume-relor deja apãrute în condiþii deexil, îmi mãrturisesc convingereacã sus numita societate, cu ta-lentele, capacitãþile ºi forþele carei se alãturã continuu, în noile con-diþii deschise de înlãturarea dic-taturilor din Est ºi de perspecti-vele integrãrii þãrii în Comunita-tea Europeanã, cât ºi a facilitãþi-lor tot mai remarcabile ce apar îndomeniul tipografic, editorial ºimass-media, va izbuti sã asigureapariþia acestei noi serii a revis-tei, cu mult mai multã competen-þã, într-o þinutã graficã care sã seconforme noilor posibilitãþi, ºi cuun conþinut care sã-i facã cinste.ªtiu cã nu va fi uºor ºi de aceeaapelez la toþi cei care ne-au apre-ciat împlinirile anterioare, dar ºila factorii de rãspundere din do-meniul culturii din þarã sau dinGermania, sã acorde actualei so-cietãþi un sprijin moral, logistic ºimaterial mai generos în cele ce ºile propune ºi implicit în editareaacestei reviste, care a apãrut odi-nioarã doar graþie unui entuziasmdezinteresat ºi a unor eforturi ºisacrificii personale.

München, februarie 2006     

(Text apãrut în Revista Apozi-þia, publicaþie anualã a SocietãþiiCulturale Româno-Germane„Apoziþia“. Jahreszeitschrieft derDeutsch-Rumänischen Kultur-gesellschaft „Apozia“ e.V., serienouã, 2006, pp. 17-18)

reprezentaþi, faþã de artiºti, un felde «seismograf creator» al ope-relor lor.”

Lupasco a fost convins cãopera sa are un caracter ºtiinþi-fic. În modul unui fizician teoreti-cian, el a cãutat mereu dovezi ex-perimentale ale teoriilor sale.Odatã dedusã existenþa celor treimaterii, Lupasco ajunge în modinevitabil la ideea existenþei a treiuniversuri. „Creierul meu este la-boratorul meu” – îmi spunea eladesea. Cu certitudine, universulnostru este unul predominantmacrofizic. Însã Lupasco vedeaîn creierul sãu celelalte douã uni-versuri care, pentru noi, simplimuritori, par a fi, mai curând, dedomeniul SF: un univers predo-minant biologic ºi un univers pre-dominant psihic. În universul bi-ologic „sistemele macrofizicesunt în minoritate, fragile ºi efe-

lumile nebãnuite care se deschidînaintea spiritului graþie înþelege-rii operelor de artã prin interme-diul logicii contradictoriului.René Huyghe a fost mereu inte-resat de raportul dintre ºtiinþã ºiartã. „Arta ºi ºtiinþa (spune RenéHuyghe într-un rãspuns la o în-trebare a lui Simon Monneret) nusunt douã lumi separate, cu fron-tiere ºi vãmi, ci douã viziuni com-pensatorii, care se completeazã.”Desigur, Huyghe îl citeazã ade-sea pe Lupasco în scrierile sale,însã, strict vorbind, aici nu estevorba despre o influenþã, ci de-spre o convergenþã: „Am întâlnitgândirea lui pe când gândireamea era deja constituitã, însã amfost imediat izbit de convergenþaacestora. Suntem pãrtaºi ai ace-loraºi constatãri. Admir consecin-þele pe care le-a extras.” Cu multãgenerozitate, René Huyghe a bi-nevoit sã participe, în Franþa, laprimul colocviu dedicat gândiriilui Lupasco, pe care l-am organi-zat în anul 1982 la Sorbona.

Lupasco a avut schimburifructuoase de idei ºi cu destui alþiartiºti ºi critici de artã: Matta,Tapié, Soulages, Michaux, ProDiaz, Nicolas Schöffer, AlainJouffroy, Michel Ragon ºi JulienAlvard. Alain Jouffroy a fost pro-babil cel care a exprimat cel maibine rolul jucat de cãtre Lupascoîn viaþa artisticã a epocii: „Dv. [...]

mere, lovite ºi strãpunse fãrã în-cetare de aglomerãri macromole-culare, de configuraþii ºi structuribiologice a cãror amploare, su-pleþe, bogãþie a diversitãþii, for-þã... sunt greu de imaginat.”

În universul psihic, „[...] toatecuplurile conºtiinþei: perceptuale,conceptuale, noþionale se vormanifesta; conºtiinþe contradicto-rii se vor ilumina reciproc [...], iareu voi fi, în acelaºi timp, o acti-vitate subiectivã ambivalentã, caºi o suitã ºi o adunare de subiecþiobservatori antagonici care iesdin umbra inconºtientului pentrua palpita la marginea unei finesubconºtienþe în echilibru,interferând în fiecare moment cuconºtienþa conºtiinþei, îmboldind-o, modificând-o.” Cuvinte ale unuipoet, ceea ce, în fond, este ºinormal pentru cel care ºi-a fãcutdebutul cu un volum de poezii.

Sunt condus sã conchid cãfascinaþia pe care lumea artelor aexercitat-o asupra lui Lupasco seexplicã prin faptul cã pictori pre-cum Benrath sau Appel dezvãlu-ie existenþa realã a universuluibiologic, în timp ce Dali sau Mat-hieu aratã existenþa realã a uni-versului psihic. Ei au fãcut vizi-bile universurile ascunse ale lo-gicii contradicþiei.

(Text publicat în Apoziþia, se-rie nouã, nr.2/2007,  pp. 280-288)

André Breton

Cenaclul Apoziþia

6 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XXXXXX, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 44444 ( ( ( ( (222222222222222), 20), 20), 20), 20), 201717171717

Fondatã în 1973 de IonDumitru – redactor res-ponsabil, editor ºi difu-

zor, deschisã benevol colabora-torilor Cenaclului Literar-Artistic de la München, fondatla domiciliul sãu la 23 martie 1969ºi devenit, din toamna lui 1973,Cenaclul Literar-Artistic„Apoziþia”.

Apoziþia Nr. 1/1973, fonda-tor, redactor ºi editor: Ion Dumi-tru, 8 München 40, Siegfriedstr.3;Druck: Scharl u. Strohmeyer,München, 1974, 190 p.; copertãºi vignete: Radu Anton Maier;

Colaborãri: G. Ciorãnescu -nesemnat- Ce este Apoziþia; Gh.Ciorãnescu, Morir Ergo Sum,Sedet Reparabile Tempus, Nenu-mita - poezii - ºi  Ai-Ae – prozã;Emil Sigmeth, A Propos – schiþereper pentru un roman autobio-grafic; Dimitrie Românul, Exil,Stafia lui Stalin; Ion Cicalã, Nucãutaþi, Botez pãgân, Adoles-cenþa, Hristoºii noºtri, Sfat sim-plu Sãptãmâna Mare; Anoni-mus, „Compiuterul”; Dorina Ien-ciu, Alb ºi negru, Ultima orã,Destin, Somn, Compoziþie, Nã-zuinþe, Încredere, O zi, Melan-colie, Fatalitate, Paralel, Isto-rie, Iarna, Dorinþã; Ion Anasta-siu, Credinþã, Undeva, Ardere,Vacarm, Tu, Casã nouã; AnneliUte Gabanyi, Pygmalion; Mat-hilde Kloss, Sprache, Der Dic-hter, Musik; Virgil Marin Ghera-sim, În cãutarea oamenilor; IonDumitru, Adevãrul, Surâsul Co-ralului, La margini de drumuri,Parºivã e-nþelepciunea Lumii,Carnaval.

Traduceri: Mihail Eminescu,Draussen ist es Herbst, Replik,Die Papelallee, Der Bergsee,Einsamkeit, Ein Jahr um-s an-dre, Abends im Tal, Der Jambus– poeme traduse în germanã deMathilde Kloss; Lucian Blaga,Eva, Daþi-mi un trup voi munþi-lor, Veniþi dupã mine soþ - tradu-se în armâneºte de AlexandruApostu C. Caciuperi; San Juande la Cruz, Lângã Apa Vavilonu-lui, Noaptea obscurã a sufletu-lui, Cântarea Dumnezeirii luiCristos ºi Sufletului, Cântãri aleSufletului în Intimã Comunica-re de Iubire de Dumnezeu, Cân-tare a Sufletului care se bucurãa-l cunoaºte pe Dumnezeu prinCredinþã – traduse din spaniolãde Alexandru Busuioceanu; IonBarbu, Arborele, tradus de A.Gabanyi în francezã; Ion Barbu,El Pavo Real, tradus de Alexan-dru Ciorãnescu; G. Ciorãnescucu traduceri din: Piere Emanuel,Magdalena pe Golgota; CharlesBaudelaire, Rugãciunea unui

pãgân; Nguyen van Xiem, Fu-mãtorul de opium; GuilaumeApolinaire, Palatul. Cronici:Radu Anton Maier, Expoziþia luiVlaicu Ionescu; Vlaicu Ionescu,Expoziþia lui Radu Maier laHaus der Begegnung;  Ion Du-mitru, Cenaclul literar-artisticla patru ani de activitate.

Apoziþia Nr. 2/1974, Fonda-tor, redactor ºi editor: Ion Dumi-tru, 8 München 40, Siegfriedstr.3;Druck: Scharl u. Strohmeyer,München, 1974, 232 p.; Copertãºi vignete: Radu Anton Maier;

Colaborãri: Alexandru Ciorã-nescu, Degetul – schiþã, HoriaStamatu, Grigore Cugler-Apu-nake, G. Ciorãnescu, Câteva re-flexii despre independenþa Ro-mâniei; Ion Barbu poet de cir-cumstanþã; Triptic (poezii): 1.Certitudinea, 2. Negaþia, 3. Pit-hecantropus Sapiens; Ion Dumi-tru, Caloiene, Iene (poem); Mir-cea Jianu, Ciuperca (poem); EmilSigmeth, Mãrþiºorul (prozã);Dorina Ienciu, poezii: Mâna, Cã-lãtor în noapte, Singurãtate,Orgoliul, Aspect de toamnã,Peste timp, Porumb, Aºa te iu-besc, Floricele,Ceva din ale vie-þii, Întrebare, Moment prielnic,Pãsãri cãlãtoare, patrie; IonCicalã – poezii: Lacrima inimii,Lupta cea de toate zilele, Cre-dinþã;  Virgil Marin  Gherasim,Cursa cu obstacole se apropiede sfârºit (piesã într-un act); IonAnastasiu – poezii: Piatrã pen-tru un mormânt, Hainã nouã,Durere, Impostor, Dispãrut; RutiRãþeanu – poezii: Paradox, No-roc, Nu vreau!, Sã pãstrãm li-niºtea; Jacob Poper, Povesteaadevãratã a olandezului zburã-tor (fragment de roman); Un Ano-nim din Þarã, Pãmântul, stâncalui Prometeu (fragment); DinuAmzãr – Gedichte: Elementarle-hre, Mer-Land, Weltschmerz, DerKranführer; Anonim din Þarã,Libertatea cuvântului;  

Traduceri:  George Ciorãnes-cu, din Coran – Suretul 82: Înnumele lui Alah, Prea Milosti-vul, Îndurãtorul; din folclorulpolinezian: Imnul Creaþiei;  Ni-colae Novac – Tãlmãciri din Liri-ca Amerindianã: (Paiute) – Prie-tenul inimii (Ojibawa) – Barcamea de lemn, Cântecul bãrba-tului, (Abanaki) – Cântecul fe-meeii, (Winebago) – Cântec dedragoste, Cântecul femeii pãrã-site; Emil Sigmeth: Reiner MariaRilke, Pieta;

Consemnãri: Ion Dumitru ss.(Apoziþia), Viorica Ursuleac la80 de an.

Apoziþia Nr. 3/1975, Fonda-tor, redactor ºi editor: Ion Dumi-tru, 8 München 40, Siegfriedstr.3;Druck: Scharl u. Strohmeyer,München, 1975, 232 p.; Copertãºi vignete: Radu Anton Maier;

Colaborãri: Mathilde Kloss:Übersetzungen aus M. Emines-cu: Glosse (Glosã), Was ich Direrflehe... (Ce-þi dorsec eu þie...);Alexandru Ciorãnescu, Geome-trie variabilã (prozã); VintilãHoria, Toamã 74 (poem); AronCotruº, Cosaºul; Georges Ciorã-nesco, L’alphabet de l’avenir,avec une transcription en co-leurs du poemes „Sedet reparai-ble tempus...” par Radu AntonMaier et une traduction de cememe poeme par Maria-Pia Vis-contini;  Antuaneta Bodisco,Dialoguri coloneze; Aneli UteGabanyi, Eminescu; Ion Dumitru,Închinare – lui M. Eminescu;ªtefan Munteanu, Iaºii; Ion Ci-calã, Citind „Împãrat ºi prole-tar” în anul Eminescu 1975;Anton Baraschi, Ochiul Poetu-lui; Mircea Jianu (Andrei Dân-gã), Candelã; G. Ciorãnescu,Aproximare; ªtefan Munteanu,Noul magazin – piesã într-un act,Ion Dumitru (nesemnat), Notãbio-bibliograficã Romuald Co-valescu; Romuald Covalescu,Monolog personal greºit apoireparat apoi greºit apoi..., Prinmileniul meu ascuns, Cãutareacãutãrilor, A murit argintul viu;I. Dumitru (nesemnat), Notã bio-bibliograficã Nicoleta Hristo-dorescu Corteanu Lofredo; Ni-coleta Corteanu Lofredo – poe-me: Pãcatul somnului, Însingu-rare, Poveste veche ºi 5 epigra-me; ªerban C. Andronescu, Câi-nele negru; Ion Dumitru (nesem-nat), Notã bio-bibliograficãDorina Ienciu; Dorina Ienciu –poezii: Acum, Îmi vine sã plâng,Agonia timpului, În aºteptare,Anotimpuri, Inscripþie pe cruce,Requiem; Ion Dumitru (nesem-nat), Notã bio-bibliograficã ªte-fan Georgescu-Olenin; ªtefanGeorgescu – Olenin, ªangherliPopazu Vlaºcu; Ion Dumitru (ne-semnat), Notã bio-bibliograficãMihaela Ghelmegeanu Lausch;Mihaela (Ghelmegeanu) Lausch– poeme: Cogito ergo sum, Grã-dina opritã, Pace, Un duh uitat,Graiul strãfundurilor de aconit;Cântecul celui ce s-a pedepsitsingur, Acelaº, ªi cel ascuns,Împlinire, Înviere; G.C., IleanaCotrubaº ca Violeta: o starepurã; Nicolae Novac – Tãlmãciridin Lirica Amerindianã: (Aztec),Astfel se povesteºte, (Inca), Ru-gãciune, (Ojibawa), Trezeºte-te,iubita mea, (Araucanian), Rugã-ciune, (Irochez), Rugãciune,

(Kiowa), Umanitate, (Navajo), Afost vântul; Ion Dumitru (nesem-nat), Notã bio-bibliograficã RaduAnton Maier; Aristide Burilianu,Interviu cu pictorul Radu AntonMaier; ªtefan Munteanu, Colin-dând; G. Ciorãnescu (semnatApoziþia), Mircea Popescu; R.Ruti Rãþeanu, În loc de fabulã;Alexandru Ionescu Lungu, Aver-tisment;  Aristide Burilianu: Li-teratura nouã ºi istoria recentã– Trei romane din R.S.R.: I. IonLãncrãnjan: „Caloianul”, II.Marin Preda „Delirul”, III. Au-gustin Buzura: „Feþele tãcerii”;Matei Jaru, Rugã; La Semnalãri:Gheorghe Timofte, „Revue desétudes roumaines”, Paris, 15,1975; G.T., „Revista ScriitorilorRomâni”, München, 12, 1973;G.T., „Ethos”, Paris, 1, 1973,„Buna Vestire”, Roma, 1-2, 1974,„Bye Cadmos”, Milwauke, 11,1975, „Biographisches Lexikonzur Geschichte Südosteuropas”,1, München, 1972; 2-3 München,1973; 3-4 München, 1974; „Ca-hiers de l’est”, Paris, 1, 1975;„Limite”, Madrid, 18, 1975;„Mele”, Honolulu, 31, 1974; I.D.,„Destin”, 24-25, Madrid, 1972;I.T. „Drum”, Pitsburgh, 10.4. 1974;I.D., „Kurier der Rumänischstu-denten” II-V, Bochum, 1971-1973;Cronicar, „Romanian Sources”vol. 1, Part. 1, Pitsburgh, 1975;„Rânduiala”, Paris, 1973; I.D.,„Potomac”, Chicago, 1, 1975;„Adunarea jubiliarã a Institu-tului  Român de Cercetãri ºi aBibliotecii Române din Frei-burg i.Br.”; Apoziþia, Anunþ.

Odatã cu fondarea editurii JonDumitru Verlag (JDV;J.D.V.)München, (15 octombrie 1976),firmã cu rãspundere strict perso-nalã, redactarea, editarea ºi ad-ministrarea revistei am preluat-osub auspiciile acesteia, pãstrândîn continuare neºtirbite toate atri-butele, drepturile ºi responsabi-litãþile de mai înainte. Nefiind adu-cãtoare de profit, ci doar produ-cãtoare de pagubã, editarea re-vistei a continuat sã se facã înfolosul ºi cu sprijinul colabora-torilor Cenaclului Literar-Artis-tic „Apoziþia”, fãrã pretenþii ma-teriale sau de altã naturã din par-tea acestora faþã de editor. Înaceste condiþii au apãrut:

Apoziþia Nr.4-5/1976-77, Re-dactor ºi editor: Ion Dumitru,Siegfriedstr. 3, 8000 München 40;Copertã: Radu Maier ºi ªtefanMunteanu; Vignete: ªtefanMunteanu; Portretele lui Brâncuººi Ibrãileanu de Radu Maier;  JonDumitru Verlag, München, 1977,354 p.- în anexã Horaþiu Rãdules-cu, partitura Lamento di Gesù.

Colaborãri: Georges Ciorã-nescu, Un polémiste récrit l’his-toire Moldave; Matilde Kloss:Mihai Eminescu, Am Feuer sitz’ich einsam; Val Cordun, Der Got-gesegnete Schnapsack des Ivan;T.V. Braºoveanu und N. Novac:Ion Creangã, Ivan und der Brot-sack; Vasile Posteucã, De ziuamamei (postum); Mira ªimian,Uºi (poem); Ion Dumitru (nesem-nat), Notã bio-bibliograficã:Magdalena Constantinescu;Magdalena Constantinescu –poeme: Letopiseþ, Blând dacã teduci, Fuga lui Odisseu, Denun-þãtorii; Nicoarã Beldiceanu, Ro-manitatea balcanicã la luminadocumentaþiei otomane; Miha-ela Ghelmegeanu Lausch, Cur-gere; Romuald Covalescu, Amvrut sã subminez poezia, Undese terminã pãmântul începe pi-sica, În care se vede cã nu maiavem nimic de lãsat; AlexandruCiorãnescu, Scrisoarea; Apozi-þia, Notã bio-bibliograficã An-ton Baraschi;Anton Baraschi,Rondel imperfect, Chemareasfântului, Imaginaþie; Ion Dumi-tru (nesemnat) Notã bio-biblio-graficã Horaþiu Rãdulescu; Ho-raþiu Rãdulescu- poezii: «Joy 1010

1045»; Simbolic ilogic; Ilogiquesymbolique; Ion Dumitru (nesem-nat), Notã bio-bibliograficãEmil Sigmeth;  Emil Sigmeth,Pastoralã (fragment din romanulîn pregãtire „Între rãzboi ºi pace”;ªtefan Munteanu, poezii: Cristal,Destin, Exil, Blazon, Fluier; pro-zã: Grãdina botanicã, AristideBurilianu, „Adela” roman unic(Studiu consacrat lui G. Ibrãilea-nu cu ocazia împlinirii a 40 de anide la moarte); Ion Dumitru (ne-semnat), Notã bio-bibliograficãGiusepe Cifareli; Giusepe Cifa-reli:Traduceri în românã: Gabrie-le D’Anunzio, Atlantidele, Ho-rele marine, Amiazã, Mircea Jia-nu (Andrei Dângã), More Maio-rum; Jacob Poper, O carte ºi câ-teva amintiri despre o republicãa literelor socialiste; Ion Dumi-tru, Viitor petrecut, cronicã laVintilã Horia, Viitor petrecut,poeme, Asociacion cultural his-pano-rumana, Salamanca, 1976;Ion Dumitru, O surprizã la poa-lele Vezuviului – cronicã la Ni-coleta H.C. Lofredo, Transparen-ze, ed. Silarius, Batipaglia, 1974,78 p.; Gheorghe Timofte, „Gefan-gen in Packeis” („Prizonieriibanchizei”); Jacob Poper, Aero-litul de la Oakland; G.T., cronici:Horia Stamatu, Kairos; ªtefanBaciu, Cãlãtorii; Nicoleta H.C.Lofredo, Il pensiero filosofico edestetico di Eugène Jonesco;IonCicalã-semnalãri: Nicolae Petra,Poezii; Nicolae Novac, Cetãþisfãrâmate; Ion Dumitru: ªt.G.Theodoru, Versuri, vol.I.; IonZãrnescu, Eglantina Daschievici,Þara mea, IT/IZ – semnalãri: I.V.Emilian, Les cavaliers de l’apo-calypse; D. Leontieº, La rãscru-cea neamului – poezii; G.T.- sem-nalãri: Al. Ciorãnescu, N. Filimonet le portrait litéraire du pha-nariote; N. Beldiceanu – I. Bel-diceanu Steinher, Dèportation etpéche à Kilia entre 1488 et 1508;N. Beldiceanu, Recherche sur lavile otomane au XV-e  siècle;G.T.- semnalãri: Nicoarã Beldicea-nu, Les Valaques de Bossnie à lafin du XV-e siècle et leurs insti-tutions; G. Ciorãnescu, La con-

nnnnn ION DUMITRU

sumarul revistei Apoziþia

7, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XXXXXX, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 44444 ( ( ( ( (222222222222222), 20), 20), 20), 20), 201717171717

tribution de Démetre Cantemiraux études orientales; G. Ciorã-nescu, Le Chine face a l’Europe;Biographisches Lexikon zur Ges-chichte Südosteuropa, t.II.München, 1976; Eugene Lozo-van, L’aclamation impériale dePiere-le-Grand, dans Romani-ca; C. Tâcu, L’Herne, RaymondQueneau; I.Z.(Ion Dumitru), O zia literaturii din exil la München;Inaugurarea Centrului Româ-nesc la München; Prof. BrunoManzone, Ativita’ dela sezioneitaliana dela Societa’ Academi-ca Romena nel 1975; Ion Zãr-nescu (Ion Dumitru), cronicã lavol. Mihaela GhelmegeanuLausch, Versuri, Colecþia „Apo-ziþia”(1), Jon Dumitru Verlag,München 1976, 86 P. –cu o pre-faþã de George Ciorãnescu ºi 28de ilustraþii de ªtefan Munteanu,Dan Mircescu, Interviu cu PaulGoma.

Apoziþia Nr.6-7/1980-81; ISSN0173-8216; Redactor responsabilºi editor: Ion Dumitru, Sieg-friedstr. 3, 8000 München 40;Lector: Aurelia Leicand; Redac-tori: George Ciorãnescu ºi JonDumitru; Copertã: Radu Maier;Jon Dumitru Verlag, Bleisatz: Im-primat sub supravegherea lui IonDumitru la Druckerei Dr. PeterBelei, München, 1981, 175p. Da-toritã pagubelor irecuperabile ºiîn creºtere produse de editareaprecedentelor numere, începândcu acest numãr editorul a solici-tat colaboratorilor disponibiliparticiparea la finanþarea cheltu-ielilor de tipar, realizatã printr-unfond colectat ºi administrat deAndrei Dângã, iar dupã decesulacestuia de cãtre doamna GabrielaCarp.  

Colaborãri: George Ciorãnes-cu, Disputa dintre demonul ge-ometric ºi cel poetic sau poeziasupremã a geometriei; Ion Bar-bu, Despre conceptul modern degeometrie; Alexandru Ciorãnes-cu, VII – „O minunatã himerã”;Ion Barbu, (De L’Âge abstrait),Traduction: Al. Ciorãnescu; IonPantazi, O mãrturie indirectãdespre 23 August; George Buz-nea, Doina Prutului; Dan Er. Gri-gorescu, Moartea unui duºmanal poporului; Alexandru Iones-cu Lungu – poezii: Ovidiana, Vaveni o zi; Apoziþia (Ion Dumitru),Notã bio-bibliograficã MirceaCarp; Mircea Carp, Cinci zile înAugust (Crâmpeie dintr-un Jurnalde cãlãtorie); Apoziþia (I.D.),Notã bio-bibliograficã MarietaTheodorescu; Marieta Theodo-rescu – versuri: Torþa vie, Laapele Niagarei, Atunci spre ru-gãciune, Rãstignirea, Ego; EmilSigmeth, Metempsihoza; NicolaeNovac, Ora mea (poem); MihaiCismãrescu, Gânduri vechi de-spre omul nou (din România); J.Poper, Pseudoghitarã cu ghimpi(Parafraze dupã „song”-uri sati-rice de Wolf Bierman – Balada

lui F.Vilon, Balada securiºtilor;Karel Krîl – Ruleta ruseascã,Regele ºi bufonul; Alexandr Ga-lici, Balada cãutãtorilor de aur,Patrula de noapte); Convorbi-re cu Alexanddru Ciorãnescu;Mihai Eminescu, Die Jahre wur-den reif.., Die Stunde komt daselbst Gedanken schweigen –Übersetzungen: Mathilde Kloss;Ionel Jianu, File pentru un cen-tenar uitat: Amintiri despreFrancisc ªirato; Jacob Poper,Corabia lui Anatol E. Baconsky(Dintr-un „Jurnal de lector”);Ion Dumitru (nesemnat), Notãbio-bibliograficã; Neagu Vulcã-nescu – poezii: Prin rãspântii;La cererea femeilor, N-am sã fiuniciodatã departe de oameni,Florile somnului, Cât de mult seapropie cei singuratici între ei;Un poet român sãrutã trandafi-rii Traiskirchãnului; GeorgeCiorãnescu, Ceva nou despre ocãsãtorie din raþiune de stat: Unmemoriu inedit al lui Wiliam E.Gladstone despre cãsãtoriaprincipesei Maria cu principe-le Ferdinand; Mihaela Ghelme-geanu Lausch – poezii: Frica,Portul, Nunta în cetate, Cânt,Miniatura orietalã, Creaþia, Iz-gonire, Calea; A. Burilianu, Po-ezia poetului Vasile Voiculescu;George Ciorãnescu – versuri:Cartea întâia, Deslegare, Aven-tura; Cronicar (George Ciorãnes-cu), Apoziþia la zece ani; Croni-car, Alegerile parlamentare eu-ropene; George Ciorãnescu, Pã-reri mai vechi ºi mai noi asupraactului de la 23 August.

Apoziþia Nr.8-9/1982-85; ISSN0173-8216; Redactor responsabilpentru conþinut ºi editor: IonDumitru, Siegfriedstr. 3, 8000München 40; Redactori: GeorgeCiorãnescu ºi Jon Dumitru; Co-pertã: Radu Maier; Ilustraþii ºifotografii: ªtefan Eleuteriadis,Dan Er. Grigorescu, Aurelia Lei-cand, Petrache Logofãtul, IliePoenaru; Tehnoredactori: Gabrie-la Carp ºi Ion Dumitru; Corector:Mariana Brussescu; Gesamther-stellung und für den Inhalt ve-rantwortlich: Jon Dumitru, Ver-lag für Fachliteratur, wissen-schaftliche Bücher, literarischeWerke, München.

Colaborãri: Nicolae Stroescu,Fragment de jurnal; Notã bio-bibliograficã Vintilã Horia; Vinti-lã Horia (poezii): Semne de timp,Arte poetice, Hommage a ErnstJunger; Liviu Floda, Interviu cuSalvador Dali; George Ciorãnes-cu (versuri): Caste aventuri ero-tice, Ipostaze, Afros, Muºcânddin mãr agonic, Chemarea che-mãrilor, Sacralizare, Galactic tuþeºi, Dau foc la trireme, Elegienescrisã, Confesiune, Antonous-imperial rãsfãþ, Ecouri safice,Neºtiuta trãdare, Vecie scurtã;Alexandru Ciorãnescu, PasãreaTivi (prozã); Notã bio-bibliogra-

ficã ªtefan Baciu; ªtefan Baciu,Bãieþii aceia superbi (poezie);Dan Grigorescu, ªapte cai ºi-unmânz (prozã); Notã bio-bibliogra-ficã Jacob Popper; Jacob Popper,Piatra amintirii (fragmeent deroman); Notã bio-bibliograficãMihaela Ghelmegeanu; MihaelaGhelmegeanu, Sonet, Caeli enar-rant gloriam Dei, Rugãciune,Invocare, Sonetul iubirii; Notãbio-bibliograficã Anamaria Chira;Anamaria Chira, Eram, Neant(poezii); Notã bio-bibliograficãGeorge Ciorãnescu; George Cio-rãnescu, Hallo, New York!, BenCorlaciu, Cu uºile închise(poem); Notã bio-bibliograficãPavel Chihaia; Pavel Chihaia,Cearta sufletului cu trupul (2); Notã bio-bibliograficã Dan Pla-ton; Dan Platon, Cazul „X”, sauProfesor Doctor Ciopobiþ; Notãbio-bibliograficã ªtefan Eleuteria-dis; George Ciorãnescu, Un pic-tor al luminii mangaliote; JacobPopper, Parabolã criticã: Unbeestselleer injurios: „Princi-piul lui Peter”.

Documente: Horst Fassel, Undocument inedit din 1864 despreIon Creangã; Mircea Carp, Oplângere justificatã a pictorilorromâni; Semnalãri: Pavel Chiha-ia, George Ciorãnescu: Moriorergo sum; Nicholas Catanoy,George Ciorãnescu: Moriorergo sum; Gheorghe Timofte, Nidebout, ni assis: o poezie a in-terogãrilor majore; Jacob Pop-per, Epigraf pentru o revoluþieculturalã; Gelu Ionescu, VirgilTãnase: Cette mort qui va etvient et revient; Ion Negoiþescu,Vlad Georgescu: Istoria româ-nilor; Pavel Chihaia, AlexandruGonþa: Românii ºi Hoarda deAur (1241-1502), Colecþia Isto-ricã, Jon Dumitru Verlag,München 1983; Gheorghe Timof-te, O valoroasã lucrare privindcultura româneascã medievalã(Pavel Chihaia, Tradiþii rãsãrite-ne ºi influenþe occcidentale înÞara Româneascã, „Colecþia is-toricã”, Jon Dumitru Verlag,1983); Dan Ionescu, Un cãlãtorfrancez prin þãrile române; Geor-ge Ciorãnescu, I.G. Duca: Amin-tiri politice (I.G. Duca, AmintiriPolitice, Vol. III, München, Co-lecþia „Memorii ºi mãrturii”, JonDumitru Verlag, 1982, 282 p.);George Ciorãnescu, Cronicaunui Român în veacul XX (Geor-ge I. Duca, Cronica unui Românîn veacul XX, Vol. I, Colecþia„Memorii ºi mãrturii”, Jon Dumi-tru Verlag, München 1983, 206p.); George Ciorãnescu, Testa-mentul din morgã al unui supra-vieþuitor al temniþelor comunis-te (Remus Radina, Testamentuldin morgã, Colecþia „Mãrturiilesupravieþuitorilor”, Jon DumitruVerlag, München1981, 112 p.);George Ciorãnescu, Doru Nova-covici: Despre închisorile ºi la-gãrele prin care a trecut (DoruNovacovici, În România dupãgratii, Colecþia „Mãrturiile su-pravieþuitorilor”, Jon DumitruVerlag, München 1983, 206 p.);George Ciorãnescu, CiceroneIoniþoiu: Morminte fãrã Cruce(Cicerone Ioniþoiu, Mormintefãrã Cruce, Colecþia „Mãrturiilesupravieþuitorilor”, Jon DumitruVerlag, München 1982, 347 p.);George Ciorãnescu, Piteºtii:Apogeul Torturii Totale (VirgilIerunca, Piteºti, Colecþia edituriiLimite – Paris, Jon Dumitru Ver-lag, München 1981, 112p.); VirgilNemoianu, Alexandru Ciorãnes-cu: Ion Barbu; Marianne Mahn-Lot, Alexndru Ciorãnescu: Le

masque et le visage. Du baro-que espagnol au classicismefrancais; In Memoriam: GeorgeCiorãnescu, Constantin S. Anto-nescu, un dascãl demn de mariilui înaintaºi; George Ciorãnes-cu,  Brutus Coste, diplomatul-ostaº în slujba þãrii lui; GeorgeCiorãnescu, Profesorul Constan-tin Marinescu, un om al rigoriilogice ºi al intransigenþei mo-rale; George Ciorãnescu, HoriaRoman: poet prin vocaþie, jur-nalist prin profesie.

Notã: Incepând cu ApoziþiaNr.8-9/1982-85, George Ciorãnes-cu ºi-a adus o contribuie sporitãfaþã de numerele precedente încalitate de coredactor, alãturi deIon Dumitru, dar este inexact cãa îndeplinit începând din 1982funcþia de „director”. „Apoziþia”nu a avut astfel de funcþii ori ti-tluri afiºate sau onorifice, aces-tea revenind indirect, fãrã a fimenþionate, editorului I.D. careprin JDV a fost personal respon-sabil cu finanarea, editare, difu-zare, de conþinut etc.

***

Apoziþia Nr.10-11/1986-1988-ISSN 0173-8216, a început sã fieredactatã la Editura Ion Dumitru(JDV), Ion Dumitru alcãtuind per-sonal ºi o parte din bio-bibliogra-fiile celor publicaþi dar, datoritãvolumului mare de lucru în care îiera implicatã editura, definitiva-rea redactãrii i-a fost încredinþa-tã dl.Radu Bãrbulescu, care, în-tre timp, îºi deschisese un biroude Computersatz u. Textverar-beitungsbüro. Din motive nejus-tificate ºi încã neelucidate, core-dactorul G. C. a tipãrit numãrulrespectiv fãrã consultarea fonda-torului ºi editorului I.D. – deþinã-torul ISSN-ul, eludându-i nume-le ºi consemnându-se pe sine –ca redactor, pe Radu Bãrbulescu– ca editor ºi  pe Gabriela Carp –drept tehnoredactor, cu specifi-carea „Copyright: Apoziþia”.

Conþinutul: Notã bio-biblio-graficã Marcello Camilucci; Mar-cello Camilucci, Le due patrie,L’esilio; Ionel Jianu, Povesteaunei prietenii; Constantin Noi-ca, Rugaþivã pentru fratele Ale-xandru; Notã bio-bibliograficãAdolf Armbruster: Adolf Ar-mbruster, Das Rumänenbild derUngarn und Polen; Iuliu Maniu:Cere sprijinul american pentruRomânia; O scrisoare ineditãdespre încheierea ºi aplicareaarmistiþiului; George Ciorãnes-cu, 23 August 1944: douã tezeinfirmate de istorie; MirceaCarp, 23 August 1944 trãit laTârgoviºte; George Ciorãnescu,Pentru ce iubim Transilvania;Lebenslauf Friedrich Cloos; Frie-drich Cloos,  Der Streik von Wor-kuta (22/31 Juli 1953);  Lebens-lauf Hieronimus Menges; Hiero-nimus Menges, Badea, der Bu-

libascha; George Ciorãnescu,Das Abendland: ein neues Ka-nan; Doina Cornea – versuri: Câtecuvinte, Horia, Nãruiri, Bãtrâ-neþe, Spre tine, Sunteem bolnavi;Notã bio-bibliograficã Mihai Ni-culescu; Mihai Niculescu, Amin-tiri cu tramvaie, Poveste, Stihuride pensionar; Pavel Chihaia,Cearta sufletului cu trupul(Cap.I.); Ion Cicalã, MathildeKloos; Notã bio-biblioograficãTeresia B. Tãtaru; Teresia B. Tã-taru, Cãrþile, Viaþa mea; Dan Pla-ton, Cu floarea la butonierã;Lebenslauf Matei Chihaia; Ma-tei Chihaia, Was neue beginnt;Notã bio-bibliograficã Radu Bãr-bulescu; Radu Bãrbulescu, Fu-ziunea; Jacob Popper, CelãlaltCoºbuc; Notã bio-bibliograficãVasile Iliescu; Vasile Iliescu, Me-dicina tradiþionalã în opera luiMircea Eliade; Ion Barbu, Co-respondenþa cu N. Ciorãnescu;Documente: ªtefan Eleuteriadis,Mangalia – 2000 dee ani deexistenþã civilizatorie; GeorgeCiorãnescu, Colegiul Sf. Savaacum 50 de ani.

Semnalãri: Matei Cazacu –cronicã la Vlad Georgescu –Is-toria ideilor politice româneºti(1869-1878), Colecþia „Istoricã”,Jon Dumitru Verlag, München1987; Radu Bãrbulescu,  Româ-nia , 40 Years (1944-1984);Radu Bãrbulescu, Ion Raþiu,Moscow Challenges The World;Mircea Carp, David B. Funder-burk, Prinstripes and Reds;Adolf Armbruster, I.M. Pacepa,Red Horizons; Mircea Carp, IonPantazi, Am trecut prin Iad; Dio-nisie Ghermani, Heitmann, Klaus:Das Rumänienbild im deut-schen Sprachraum 1775-1918;Adolf Armbruster, Klaus P. Beer,Zur Entwicklung des Parteien –und Parlamentssystems in Rum-änien 1928-1933. Die Zeit dernational-bäuerlichen Regierun-gen; George Ciorãnescu, DirkJachomowski, Die Umsiedlungder Bessarabien – Bukovina –und Dobrodschadeutschen;  Pa-vel Chihaia: Ionel Jianu, GabrielaCarp, Ana Maria Covrig, LionelScânteie, Les artistes roumainsen Occident; Victor I. Stoichiþa:Pavel Chihaia, Immortalité etDécomposition dans l’Art duMoyen Âge;Ion Mircea Bogdan,M. Mincu, R. Scagno, MirceaEliade e l’Italia; Pavel Chihaia:George Ciorãnescu, Mai aproa-pe de îngeri.

In Memoriam: George Ciorã-nescu, Vasile Zãpârþan; GeorgeCiorãnescu, Virgil Veniamin;Gabriela Carp, George Apostu;Gabriela Carp, Ioan Mirea; Coper-ta ºi ilustraþiile de Radu Maier.

 

Apoziþia Nr. 12-13/1991 MihaiEminescu 100. Todestag. Numãrdedicat împlinirii a 100 de ani dela moartea poetului, a fost edita-tã în acelaºi mod ca ºi Nr. 10-11,

8 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XXXXXX, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 44444 ( ( ( ( (222222222222222), 20), 20), 20), 20), 201717171717

înlãturându-se numele fondato-rului ºi editorului de drept, I.D.De aceastã datã nu s-a mai men-þionat ISSN-ul deþinut de JDV, cidoar: Copyright „Apoziþia”. Nu-mãrul a fost finanþat pe baza „Lis-tei de subscripþie pentru come-morarea la München a Centena-rului morþii lui Mihai Eminescu”,(vezi p. 171-172).

Cuprins: Alexandru Panã:Mihai Eminescu, bust în bronzdezvelit la 15 Ianuarie 1991 laMünchen (fotografie); MihaiEminescu, Ode – Nachgedichtetvon Dieter Roth; George Ciorã-nescu, Eminescu – 100. Todes-tag (Übersetzung aus dem Rum-änischen von Georg Stana), Mi-hai Eminescu, Gebet Eines Da-kers (Nachgedichtet von Wolfvon Aichelburg); Wolf von Ai-chelburgt – Biografische Note;Wolf von Aichelburg, Eminescuauf Deutsch; Eminescu, Venedig(Nachgedichtet von AlbertFlachs); Mariana ªora – Bio-bibliographische Note; Marianaªora, Eminescu und die Deut-sche Romantik; Mihai Eminescu,Waldmärchen (Nachgedichtetvon Georg Scherg); Radu Bãr-bulescu – Bio-bibliographischeNote; Radu Bãrbulescu, Emines-cu und Marx über Die Rumänenund Russen;Mihai Eminescu,Was Ich Dir Erflehe (Nachgedic-htet von Mathilde Klooss); Geor-ge Ciorãnescu, Deutschland undDie Bessarabienfrage; MihaiEminescu, Wie Langhin WolkenZiehen (Nachgedichtet von Die-ter Roth); Dionisie Ghermani –Bio-bibliographische Note;Dionisie Ghermani, Eminescu –Die Eliten in Geschichten undGegenwart; Mihai Eminescu,-Glosse (nachgedichtet von Mat-hilde Klooss); George Ciorãnes-cu – Notã Bio-bibliograficã;George Ciorãnescu, CentenarulEminescu, München 1989; Ian-cu Ioan Bidian – Notã Biografi-cã;  Iancu-Ioan Bidian, Emines-cu despre tendinþele expansio-niste ale Austriei ºi Rusiei; EmilHurezeanu – Notã biograficã;Emil Hurezeanu, „Grea EpocãEminescu”- Însemnãri zilniceTitu Maiorescu; Alexandru Cio-rãnescu – Note bibliographi-que; Alexandre Ciorãnescu, Lapensée politique de Mihai Emi-nescu; Nicolae Balotã – Notãbiograficã; Nicolae Balotã, Emi-nescu poet al iniþierii în esenþapoeziei; Gheorghe Vodã, Prive-ghere; Magdalena Constantines-cu, Eminescianã, SingurãtateEminescianã, Bãiet fiind; IonDumitru, Pentru viaþã, pentrumoarte – Glossã; Florentin Sma-randache, Eminescienii tei înpalide hemoragii; Grigore Vieru,Legãmânt; Olga Cosmescu, Co-memorarea la München a 100de ani de la moartea lui MihaiEminescu; Rumänische Kultur-tage Zum 100. Todestag vonMihai Emineescu (1850-1889)18.-19. November 1989 Hoc-hschule für Musik; Lista de sub-scripþie pentru comemorarea laMünchen a Centenarului Morþiilui Mihai Eminescu; Dezvelireabustului poetului Mihai Emines-cu (operã a sculptorului Alexan-dru Panã) München 15 Ianua-rie 1991; Gabriela Carp, Ceremo-nia dezvelirii monumentuluipoetului Mihai Eminescu, laMünchen 15 ºi 20 Ianuarie1991; Cuvântãri: Dr. DionisieGhermani, Constanze Lindner-Schädlich; Reinhard Müller-Me-hlis; Prof. Dr. Horst Glassl,H.Franz Maget, MdL, Dipl. Ing.

adopþie a editorilor). Pentru exem-plificare, detaliem în continuare,aleatoriu, conþinutul câtorva nu-mere. Începem cu cel din 1974, încare Alexandru Ciorãnescu publi-cã schiþa Degetul, iar HoriaStamatu scrie despre Gr. Cugler-Apunache. Ion Dumitru publicãpoemul Caloiene, Iene, iar GeorgeCiorãnescu ºi Nicolae Novactranspun poezie în limba românãdin folclorul polinezian, respectivdin lirica amerindianã.

În 1980-1981, numãrul dublu6-7 se deschide cu studiul luiGeorge Ciorãnescu – Disputadintre demonul geometric ºi celpoetic sau poezia supremã a ge-ometriei, urmat de altele semna-te de Ion Barbu – Despre con-ceptul modern de poezie1 ºi Al.Ciorãnescu – O minunatã hime-rã, cu o notã care consemneazãfaptul cã acesta este „capitol ul-tim din lucrarea în manuscris IonBarbu.” O traducere din poeziabarbianã în limba francezã, dato-ratã tot lui Alexandru Ciorãnes-cu, vine sã completeze demon-straþiile. Mai semneazã MihaiCismãrescu – Gânduri vechi de-spre omul nou (din România),Mircea Carp – Cinci zile în au-gust (Crâmpeie dintr-un jurnalde cãlãtorie), autorul fiind, aºacum se specificã în scurta pre-zentare pe care i-o face redacþia,„primul corespondent de limbãromânã a unui post de radio oc-cidental care a transmis reporta-je direct din capitala Românei.”Este inclusã ºi o Convorbire cuAlexandru Ciorãnescu, nesem-natã, apoi File pentru un cente-nar uitat: amintiri despre Fran-cisc ªirato, semnate de IonelJianu, iar George Ciorãnescuaduce Ceva nou despre o cãsã-torie din raþiune de stat: Un me-moriu inedit al lui WilliamE. Gladstone despre cãsãtoriaprincipesei Maria cu principeleFerdinand, autorul comentândacest memoriu pe care îlreproduce în original. A Burilia-nu ia în discuþie Proza poetuluiVasile Voiculescu ºi se opune pã-rerilor unor critici de notorietate(ca Nicolae Manolescu), carevedeau o separare profundã în-tre poezia ºi proza lui Voiculescu.Astfel, el considerã cã „între ver-suri ºi prozã ... este o înrudire te-maticã”, existând chiar ºi „poe-me-povestiri, de o mare concen-trare narativã, care anunþã nuve-lele. /.../ Sunt apoi nuvele care aucorespondenþele lor în opera po-eticã”, exemplificând, printre al-tele, cu Ultimul Berevoi, în para-lel cu poemul Taumaturgul.

Dupã ce trece în revistã ºi ana-lizeazã nuvelele ºi romanul Zaheiorbul, accentuând latura de ma-gie din opera voiculescianã, au-torul încheie cu ideea complexitã-þii limbajului acesteia: „Aproapecã simþi nevoia sã scoþi cuvintecând îl citeºti pe Voiculescu.”

O informaþie importantã pen-tru viitorul cercetãtor al activitã-þilor exilului este cuprinsã în scur-tul reportaj intitulat „Apoziþia lazece ani”, în care se face prezen-tarea sãrbãtoririi Cenaclului cuacelaºi nume, din 18 mai 1979.

Volumul ce cuprinde numere-le 8-9 din anii 1982-1985 se des-

chide cu Fragmente de jurnal,semnate de Nicolae Stroescu,urmate de o scurtã biografieVintilã Horia (însoþitã de o foto-grafie) ºi continuatã de trei poeme– în limba românã, spaniolã ºifrancezã; acelaºi fel de prezen-tare, dar mult mai complexã îi estededicatã lui ªtefan Baciu, urmatãde un poem al acestuia avânddrept motto un vers-întrebare dinNichita Stãnescu. Modele simi-lare de prezentare – scurtã biogra-fie ºi fotografie – le sunt dedicatelui Jacob Popper, Mihaelei Ghel-megeanu, unei debutante, Ana-maria Chira, lui George Ciorãnes-cu (ºi de data aceasta, ca ºi laªtefan Baciu, sub formã de bio-bibliografie), urmatã de HalloNew York, o descriere a oraºuluiamerican fãcutã în urma unei vi-zite din anul 1974. Un alt autorprezentat biografic, dar ºiprintr-un exemplu din opera saeste Pavel Chihaia, apoi DanPlaton, ªtefan Eleuteriades,pictor, despre a cãrui creaþie vascrie George Ciorãnescu – Unpictor al luminii mangaliote.

Un Interviu cu Salvador Dalia trezit/ trezeºte desigur intere-sul cititorului, ca ºi rubrica „Do-cumente”, ce prezintã Un docu-ment inedit din 1864 despre IonCreangã.

Mai întâlnim în bogatul cu-prins al volumului poeme de Geor-ge Ciorãnescu, o prozã a lui Ale-xandru Ciorãnescu, precum ºi oserie întreagã de recenzii (o reþi-nem pe cea semnatã de VirgilNemoianu la volumul despre IonBarbu, scris de Al. Ciorãnescu ºipublicatã iniþial – în limba engle-zã – în Times Literary Supliment,March 11, 1983).

Din numãrul dublu 10-11, deasemenea bogat ºi divers, reþinemamintirile lui Ion Jianu despreC. Noica, cunoscutul text al aces-tuia – Rugaþi-vã pentru frateleAlexandru, documente privindu-l pe Iuliu Maniu, texte referitoarela ziua de 23 august, semnate deGeorge Ciorãnescu ºi MirceaCarp, o rubricã „Documente”, caºi alta de „Semnalãri” – cu recen-zii la cãrþi sub semnãtura lui VladGeorgescu.

Într-un cuvânt, fãrã a amintitoate titlurile din fiecare ediþie,cititorul îºi poate forma opiniaasupra valorii ºi diversitãþii de ar-ticole, demonstrând totodatãcomplexitatea preocupãrilor inte-lectualilor din jurul Cenaclului„Apoziþia”.

1 Dupã semnalarea manuscrisu-lui ºi accentul pe originalitatea lui IonBarbu, de vreme ce acesta a reuºit înopera sa o specialã îngemãnare întreºtiinþã ºi artã, se aratã cã: „Printr’ofericitã întâmplare sunt în posesiaunui text fundamental ºi inedit al ma-tematicianului poet Dan Barbilian –Ion Barbu, în care acest rar produs alsintezei dintre l’esprit géométriqueet l’esprit de finesse statorniceºte co-relaþia dintre douã domenii de activi-tate ce par la prima vedere antagoni-ce: geometria ºi poezia. Acest manu-scris barbilian se gãsea în posesia fra-telui meu Nicolae, cãruia Ion Barbuîi încredinþa câte odatã unele din scrie-rile sale, cum ar fi, de pildã, o varian-tã plinã de interes a „Rãsturnichii”,publicatã de Romulus Vulpescu, înI. Barbu, Poezii, 1970.”

rion-Mãnuceanu, Ghetsemani,Metamorfozã (versuri); Docu-mente: Ion Mareº cãtre GeorgeCiorãnescu; Atitudini: Solidaricu revoluþia de la Braºov (cu-vântare rostitã de George Ciorã-nescu la 15.11.1989, pe trepteleDomului din München); Mesajde solidaritate adresat la 30 iu-nie de frecventatorii cercului„Apoziþia“, transmis de EuropaLiberã prin George Ciorãnescupoetului Mircea Dinescu, la 2 iu-lie 1989; Scrisoare deschisãadresatã de George Ciorãnescu în nuumele Cenaclului „Apozi-þia“, la 3 august 1989, ClubuluiLiterar ºi Muzical „Alexei Matee-vici“, din Chiºinãu; Manifestul desolidaritate cu manifestanþii dinPiaþa Universitãþii din Bucureºti,adresat de George Ciorãnescu înnumele Cenaclului literar „Apo-ziþia“; Rubrica „În MemoriamGeorge Ciorãnescu“, alcãtuitãcu reproduceri din presa exilului,semnate de: Alexandru Lungu,Mircea Coloºenco, Titu Popes-cu, Pavel Chihaia; Radu Bãrbu-lescu, La lucru cu George Cio-rãnescu; Nicolae Stroescu, Lamoartea lui George Ciorãnescu; Ruxandra Tânjalã, La moartealui George Ciorãnescu, TeresiaB. Tãtaru, Întru amintirea luiGeorge Ciorãnescu; Vasile Ilies-cu, Moºtenire; Capitolul „Geor-ge Ciorãnescu – Scrieri“: Litera-turã: Importanþa secretului co-mercial (prozã); Undeva, depar-te (poezie); Radu Gyr, „Rugã“,În grãdinã, Febrã,  O veste mi-nunatã (scenariu);  George Cio-rãnescu, Un captivant roman is-toric (prezentarea romanului luiIon Dan, Cavalerii OrdinuluiBasarab,  apãrut la Jon DumitruVerlag, München). Capitolul„George Ciorãnescu în Tradu-ceri“: Confesiuni de Preaferici-tul Augustin;  Constantin Noica, „Rugaþi-vã pentru fratele Ale-xandru“ (amintiri din închisoa-re, fragment citit de George Cio-rãnescu  în 1986 la „Apoziia“ –traducere dupã originalul englezde G. C.); Psalmul al CXXXVIII-lea – Tânguirea poporului Evre-esc robit în Babilon; Dante Ali-gheri: Divina Comedie – Para-disul, Cântul al XVII-lea; Patri-ce de la Tour du Pin: Singuraproblemã; Juan Ramón Jiménez,Veghe; Ars Longa: George Cio-rãnescu, Cu Ion Vlad în labora-torul creaþiei; (Valane) PicturãSpaniolã; Rubrica „Documen-te“: G. C. O scrisoare a lui Nico-lae Iorga; George Ciorãnescu:Localizarea bãtãliei de la Po-dul Înalt; Rubrica „Portrete“:George Ciorãnescu, Un luptãtorbasarabean, Pan Halipa.

Apoziþia – o revistãromâneascã în Germania

(Urmare din pag. 3)

Teodor Christen; Yolanda Emi-nescu, Dr. Phil. Habil. AdrianMarino, Ana Blandiana, Dr. Phil.Rudolf Wagner, Adolf Armbrus-ter; Ciorãnescu, 24 Ianuarie1858 – 24 Ianuarie 1991. O pa-ralelã istoricã; Adrian Marino,Eminescu vãzut astãzi; Ana Blan-diana, Poporul lui Eminescu; G.Ciorãnescu, Mesaj trimis la des-velirea bustului lui Eminescudin München la dezvelirea bus-tului lui Eminescu din Chiºi-nãu; Comitetul de iniþiativã „Mi-hai Eminescu”- München; Plicfilatelic comemorativ Mihai Emi-nescu; Lista de subscripþii pen-tru bustul poetului Mihai Emines-cu la München – 1991; Numãrilustrat cu schiþe ºi desene deAlexandru Panã.

Apoziþia Nr. 14-15/1992-94. Alcãtuit de George Ciorãnescuînaintea dispariþiei sale, a fost ti-pãrit în semn de omogiu la dorin-þa soþiei sale, doamna GalateeaCiorãnescu, ºi „oferit cenacluluiApoziþia“. Ilustraþii: dupã ªtefanMunteanu, S.U.A. (Deºi nu semenþioneazã, Satzul în computer,imprimarea ºi legatul au fost exe-cutate de Radu Bãrbulescu Ver-lag, München.)

Cuprins: Notã bio-bibliogra-ficã George Ciorãnescu; Nico-lae Steinhardt: Curajul (prozã);George Ciorãnescu; Occidentul;Un nou Canaan; Ionel Jianu, Amrevãzut „Anemonele“ lui Lu-chian; Doina Cornea, ciclul deversuri În cãutarea îngerilorpierduþi: (Un gând, Coºmar, Al-tãdatã, Cine pe îngeri i-a izgo-nit?, Echilibru, Parcul, Însingu-rare); Alexandru Ciorãnescu, Eusingur (prozã); George Busnea,Doina Prutului; Silvestru Popes-cu, ªi tu ai sã zbori (poem); Aris-tide Burilianu, Petece noi(eseuri); Florentin Smarandache,Dulap-în-care-intrã—multã-lume-ºi-merge-singur-pe-ºine;Radu Bãrbulecu, Madame ºiEmma (prozã); Cornelia Vissa-

9, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XXXXXX, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 44444 ( ( ( ( (222222222222222), 20), 20), 20), 20), 201717171717

nnnnn ION BUZERA

C e a fãcut MirceaCãrtãrescu în ultimiizece ani, în afarã, bine-

înþeles, de a fi încheiat Orbitor ºia fi scris Solenoid? Dacã vremsã aflãm un rãspuns parþial laaceastã întrebare putem citiPeisaj dupã isterie (Humanitas,2017, 255 p.). În afarã de articole-le incluse aici, a continuat sã-ºiscrie jurnalul (Zen merge pânã în2010) ºi, între altele, a luat ºi niº-te (mai mult decât meritate) pre-mii. Pe cel numit „Mihai Emines-cu” l-ar fi putut refuza ºi anulacesta, aºa cum a fãcut anul tre-cut, ºi l-ar mai fi putut, ironic, „di-feri”, vorba francezului ºi a „al-gerianului” (sau, dupã Peter Slo-terdijk, „egipteanului”) Derrida,de încã vreo 3-5-7 ori, pânã spre2025, când e „programat”… celã-lalt, care i-ar conferi ºi autohto-nului atât de ºifonat un cu totulalt luciu. Adevãrata succesiune,în condiþiile de azi ale literaturiiromâne, care seamãnã mult, mu-tatis mutandis, cu ce scrie în Re-zistãm, pp. 7-10, aceasta ar fi fost!Abia atunci cuvintele Mihai Emi-nescu, puse în titulatura unui pre-miu, îºi vor fi recâºtigat întregulprestigiu. Nu e vorba, carevasã-zicã, de probabilitatea cã nu i „secuvenea”, ci de evidenþa cã i secuvenise.

Din punctul de vedere al lite-raritãþii, ca sã mã exprim ºi eu caprofesorii de literaturã care n-auce spune, suntem, în primele tex-te, cele care conþin reacþii imedia-te (pp. 7-119), la ani-luminã desplendoarea suprapusã, „auto-generatã“ a Solenoid-ului. Nuvreau sã exagerez, dar cred cãaceastã versiune a lui MirceaCãrtãrescu este aproape la fel deimportantã precum cea romanes-cã, deoarece ne aratã cã un scrii-tor atât de „autocentrat”, sofisti-cat, prins în cei mai puternici „cu-renþi” (p. 146) ai literaturii etc. îºigãseºte timp sã respire ºi la su-prafaþã, adicã îi pasã mult de cese întâmplã în jur, în jungla fetidãa politicii ºi, mai larg, în mentali-tãþile tulburi ale societãþii româ-neºti, atât de ameþitã de tranziþii,crize, incompetenþe câtã frunzã,câtã iarbã, derapaje morale ºi dis-trugeri încrâncenate, sistemice(în parametri strict „democratici”,nu încape îndoialã!) ale oricãreiurme de meritocraþie, încât ajungisã te miri sincer cã mai poate „con-þine” scriitori de asemenea mag-nitudine. Dacã (încã) nu ºi-au luatcâmpii (nu înseamnã cã nu auevaluat serios opþiunea), împre-unã cu cei mai buni medici, IT-iºti,profesori º. a. m. d., este pentrucã nimic nu e imposibil atuncicând totul pare pierdut ºi, maiales, pentru cã limba românã este,totuºi, matricea lor psihicã. Or,fãrã de dânsa nu se poate: poþiscrie în românã, italianã, englezãetc. ºi în strãinãtate, fãrã îndoia-lã, dar scriitor român, italian,american etc. nu eºti cu adevãrat

decât la tine acasã, oricît de temult te-ar aplauda mapamondul.(V. ºi p. 167: „Dar e iubit în patriasa cum nu am vãzut sã fie iubitun scriitor la noi, vreodatã.”)Cartea directã ºi neconcesivã alui Mircea Cãrtãrescu ne pune ladispoziþie o altã faþetã a imenseilui creativitãþi: cea a responsabi-litãþii acþiunii individuale ºi, ceeace e (wittgensteinian) acelaºi lu-cru, a unei iluzorii, dar atât denecesare, îmbunãtãþiri a moraleipublice.

Pentru el, poziþionarea din ia-nuarie-februarie a. c. nu a fost osimplã aderenþã „mondenã” (amvãzut insinuãri), ci o indignarespontanã, care a fost resimþitã,de altminteri, direct de sute de miide români ºi, implicit, chiar demilioane. Aºa cã nu mai e loc, aici,de arhitecturi imaginare nesfâr-ºit-baroce, care se exploreazã peele însele sau pot sã facã oricândasta, ci numai de formularea tã-ioasã, verde-n faþã: „Când politi-ca nu e suficientã ca sã ne aperevieþile, demnitatea ºi viitorul, nerãmâne mereu soluþia protestu-lui civic.” (p. 8) Adevãrul e sim-plu ºi îngrozitor: „Trãim vremurimizerabile, ºi nu avem pe cine sãdãm vina, cãci vina e în întregimea noastrã.” (p. 8) Expunerea e sti-clos de disperatã ºi patetic denestilisticã/nestilizatã. (Literatu-ra nu a expiat, departe de aºaceva, ci s-a retras puþin ºi aºteap-tã cuminte.) Rezistãm e un textcare a ajuns la cititori italieni, ger-meni, francezi, care nu au avutdecât sã înþeleagã despre ce estevorba. Contextul nu e, însã, chiaraºa de facil sau imediat asimila-bil. De pildã, într-un comentariupublicat cu aproape nouã ani îna-inte (Alte douã Românii, în Eve-nimentul zilei, 9 mai 2008, în car-te: pp. 20-22; în treacãt fie zis, ne-datarea articolelor are douã mariefecte: o anume confuzie diacro-nicã ºi un aer de dureroasã ac-tualitate sau de loc unde nu seîntâmplã nimic, deoarece tot cese întâmplã s-a mai tot întâmplat),autorul descifra/descria una din-tre cauzele care au condus la ce aerupt la începutul lui 2017: „Dife-renþa dintre aceste douã Româ-nii, una democraticã ºi egalitarã,iar cealaltã a relaþiilor de putereefectivã, este frapantã ºi aratã cãdemocraþia nu funcþioneazã co-rect la noi. Sub sistemul demo-cratic, ºi subminându-l clipã declipã, existã la noi, ca în Rusia,un sistem al oligarhilor, pericu-loºi pentru binele public nu pen-tru cã sunt foarte bogaþi, nicipentru cã sunt amestecaþi în po-liticã, nici pentru cã posedã mij-loace (media) de influenþare apopulaþiei, ci datoritã combinãriiacestor trei pârghii ale puterii carefac din ei oameni superputernici,ce devin, practic, ei ºi clicile lor,invizibili pentru justiþie.” (p. 21)De remarcat în acest citat (carecomprimã regula stilisticã gene-ralã a primelor douã secþiuni alecãrþii) degajarea expresivã, la li-mita banalitãþii, rapiditatea formu-lãrii, chiar neglijenþa, pe care scri-torul (o ºtim din jurnal; cf., de ex.:„Am fost dat afarã din propriul

meu craniu, din propriul meutrup.”, Zen, p. 509) le-a trãit ca peun fel de autosacrificiu. Asta nuînseamnã, totuºi, cã nu e tot el, cinumai cã aici a optat pentru „gra-dul zero al scriiturii”, singurulcapabil sã facã faþã unor astfelde „provocãri”, întrucât ideilevehiculate sunt, în orice analizãraþionalã, inatacabile. Dar un scri-itor de formatul lui Mircea Cãrtã-rescu nu se limiteazã, în princi-piu, la idee, oricât de corectã,valoroasã ar fi: urmãreºte trans-gresiunea ei continuã în viziune,epic, metarealitate. (E ca ºi cum,de aceastã datã, ar fi vrut sã tes-teze, ca atunci când ajungi sãpercepi vidul în toate detaliile,pânã unde poate sã meargã, an-tiliterar vorbind.) Rezistãm seaflã, prin urmare, la capãtul unuiºir întreg de intervenþii publicis-tice în care Mircea Cãrtãrescu atot cãutat sã priceapã de-nepri-ceputul: lumea politicã a Româ-niei de azi: „Pentru cã mã ener-veazã ticãloºia. Pentru cã trãiescaici, în România, nu în vreo þarãserenã ºi normalã.” (p. 251). Pen-tru a rezuma: prima parte din Pei-saj dupã isterie conþine exerciþiide comentariu politic (involuntar-kafkiene sau indirect-urmuziene,cum doriþi!), fãcute de cinevacare a ajuns în aceastã posturãdin purã exasperare.

Eram mai mult decât convinscã omul hipnotizat de literaturã(nu numai a lui!) nu va ocoli ce-iplace cu adevãrat: sunt multedintre celelalte pagini din carte,care se apropie, fie ºi pe ocolite,de centrul fiinþei autorului, unelefiind tot articole publicate iniþialîn Evenimentul zilei. Remarc

structura „lepidoptericã” a cãrþii,Scrisorile cãtre Luisa având ro-lul corpului. E un fluturaº rapor-tat la Orbitor, dar unul care nu-ie cu totul strãin celui gigantic.Faþã de Orbitor ºi Solenoid, Pei-saj dupã isterie e ca un fragmentde ADN, care conþine, dupã cumºtim, în felul lui, întregul: „Ceeace conteazã cu adevãrat este acelincognito care ascunde tocmaisursa ideilor dominatoare.” (Pe-ter Sloterdijk) Pot fi gãsite justifi-cãri implicite asupra opiniilor pecare le gãsim în prima parte, pa-rabole transparente, fragile ºidureroase (Doi atleþi, pp. 177-179), opinii despre filme: Vis ºiscamatorie, pp. 201-204 sau maiconcret-literare, precum aceasta:„Nu vom ºti cum sã citim poeziaunui autor dacã nu înþelegem cã-rei categorii poetice îi aparþine.Toate genurile de poezie pe carele notez aici, relativ arbitrar, printriadele Dimov – Brumaru – Foar-þã, Gellu Naum – Dan Stanciu –Cristian Popescu, Angela Mari-nescu – Ion Mureºan – MarianaMarin, Mircea Ivãnescu – Bodiu– Simona Popescu, Iaru – Coºo-vei – Stratan ºi câteva altele,care-ºi împart azi arena poezieicontemporane, sunt minunatetocmai pentru cã sunt diferite,pentru cã de fiecare datã ne soli-citã altfel ºi ne satisfac altfel ne-voia de poezie.” (p. 220) Comen-tariile politice sunt acum orienta-te spre exterior, dicþiunea e maielaboratã, ca ºi când ar dori sãsemnaleze (pe viu, ca la tablã!)posibilitatea dezlipirii de neantulreferenþial, iar unele texte suntproze propriu-zise: uimitoarea„poveste adevãratã” „My love is

like a raven…” sau „solenoida-lele” Ruine. Mircea Cãrtãrescuatinge, din când în când, ca întreacãt, elementul lui real: „Lite-ratura despre literaturã nu mãsatisface deplin.” (p. 149) Nu îºicamufleazã deloc failibilitatea ºie, de fapt, foarte cioranian: intu-ieºte cã, dacã trãire concretã nue, aproape nimic nu e în literatu-rã. Reactiveazã ºi un credo carel-a ghidat de la început: „Ca sãexist în ochii mei, eu trebuie sãfiu la înãlþimea artei mele, litera-tura.” (p. 147) E un principiu alscufundãrii (deloc paradoxale) înviul cel mai palpabil. Faza esteuna care conºtientizeazã acea„negative capability” a lui Keats:o pliere pe virtualitãþile umanuluiºi o de-pliere a întregii fiinþe auc-toriale. Încleºtarea e maximã, „an-vergura gândirii” (p. 148) îºi de-pãºeºte, uºor temãtoare, limitele,iar Solenoid, produsul de top aldeceniului (dacã ne plasãm înimanenþa Peisajului..., pur ºi sim-plu nu avem instrumente pentrua bãnui, mãcar, efortul colosal allui Mircea Cãrtãrescu), e o uriaºãalegorie despre cum poate omulsã reziste în viaþa asta, care nuare ºi nici nu e alternativã. Uniicritici n-au înþeles cã folosindu-se, aparent, de imaginarul Orbi-tor-ului, romanul publicat la sfâr-ºitul lui 2015 desfãºoarã o cu to-tul altã mizã, într-o direcþie nuneapãrat opusã, dar care încear-cã din toate puterile sã facã dinliteraturã o interfaþã concretã (numetaforicã etc.) a vieþii. Dacã e oreuºitã (ºi eu cred cã este unamajorã), atunci chiar atinge per-formanþa de a depãºi literaturafolosindu-se de ea.

Într-un loc intens din Peisajdupã isterie pe care l-am gãsitconstatãrile sunt tot simple ºitranºante, dar având o cu totulaltã bãtaie din aripi: „Edificiul li-teraturii cãtre care noi, oameniicãrþii, ne-ndreptãm din toate di-recþiile, din toate timpurile, dintoate cutele istoriei, se înalþã peun uriaº morman de sfãrâmãturi.E muntele cãrþilor proaste, pier-dute în anomie ºi totuºi impor-tante, pentru cã ele înalþã ºi facvizibil sanctuarul.” (p. 225) Suntperfect de acord, am „ruminat” ºieu mult timp idei similare, iar sin-gurul sfat pe care-l pot da celorcare, într-un fel sau altul, se „în-deletnicesc” cu literatura, este sãcaute cu insistenþã restul, adicãacel mai preþios decât aurul unula sutã, sã nu lase seduºi de mi-norii (care populeazã – indecenþi,lipicioºi, pofticioºi – pelicula finãa contemporaneitãþii, murdãrind-o îngrozitor ºi vrând sã ne facãsã credem, în cel mai grotesc modcu putinþã, cã ei sunt cei careconteazã, când, de fapt, sunt multsub „sfãrâmãturi”), sã citeascã ºisã reciteascã acele cãrþi, care nusunt deloc puþine, ºi sã încercesã intre, dacã le dã mâna, talen-tul, geniul ºi ce mai au ei la dis-poziþie, în „sanctuar”. MirceaCãrtãrescu e, deja, acolo ºi neaºteaptã, zâmbitor, zen, dar de-loc nefrâmântat.

în contra unei neputinþe morale

10 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XXXXXX, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 44444 ( ( ( ( (222222222222222), 20), 20), 20), 20), 201717171717

nnnnn SILVIU GONGONEA

Maria Dinu, Noaptea pãruluiliber, Ed. Aius, Craiova, 2017

Noaptea pãrului liberreprezintã debutul po-etic al Mariei Dinu (n.

1985), cunoscutã, mai degrabã,pentru studiile ºi articolele despreAdrian Marino cãruia i-a dedicat,de altfel, o tezã de doctorat ºi pen-tru rubrica sa din revista „Mozai-cul“, Poetree of life, unde pune îndiscuþie poezia contemporanãprin cronici de întâmpinare. Defapt, volumul a fost desemnat câº-tigãtor în cadrul celei de a douaediþii a Concursului Naþional dePoezie „Constantin Nisipeanu“,dupã ce cu un an înainte fusesecâºtigãtoare o altã poetã intere-santã, Eleanor Mircea, proiect ini-þiat de Petriºor Militaru pentru a-iîncuraja pe tinerii poeþi sã aparãîntre copertele unei cãrþi.

E drept cã volumul de versurisemnat de Maria Dinu se bucurã

chipurile feminitãþiiºi erotizarea lumii

de o beneficã infuzie suprarea-listã în care gãsim o imagerie sui-generis ºi jocurile specifice,dulci-tãioasele asocieri lexicale,plonjarea în vis sau întâlnirea cusinele misterios ºi atotcuceritor.Dar cel mai convingãtor palier alpoeziei de faþã se referã la asu-marea feminitãþii sub toate chi-purile ºi numele ei care i se dau,fie cã este Ana, fie, sã zicem, Ioa-na. De aceea cred cã poeta estemult mai convingãtoare ºi maiîndrãzneaþã decât colegele ei degeneraþie ce au eºuat de cele maimulte ori în supralicitarea uneisintaxe impregnate de viscerali-tatea colþuroasã, dacã nu cumvaagresivã, ºi de frisoanele ultra-gierii tânguitoare. Din contrã, încadrul poeziei sale, conflictele deorice fel sunt surdinizate ºi trans-late în planul superior al filtrãriipoetice conºtiente, într-o matu-ritate surprinzãtoare. Aºa se facecã poezia Mariei Dinu nu lasãsenzaþia unei truculenþe structu-rale, fie ea minimalistã, fie supra-realistã sau de orice fel.

Dar, deocamdatã, drumul eieste însoþit de minunile unuisubreal sclipitor ºi înfiorat, þinutîntr-un echilibru delicat care poar-tã germenii unei mitologii perso-

nale ce ºi-a delimitat deja grani-þele. Maria Dinu practicã o poeti-cã în prag, a sugestiilor infinite.Sunt stãri care numai sunt anun-þate, altele fiind subit abandona-te. Cu toate acestea, poezia ei seînscrie într-o circularitate perfec-tã, ca spaþiu închis, bine marcat,în cadrul cãruia pãtrunzi graþieunui îmbietor ceremonial poetic,de o profundã gravitate ºi serio-zitate, în pofida libertãþilor aso-ciative ºi a unei ironii care ia înrãspãr tradiþia poeticã, în speciallirica (eroticã) femininã. Aº afir-ma, fãrã sã mã îndoiesc, cã poeta

practicã cu intenþii artistice binestabilite un polisemantism ritua-lic în care codurile literare îºi des-fac miezul lor delicios. Un bunexemplu îl constituie poemul caredã numele volumului, pentru cã,dincolo de a fi o ars poetica pepost de cãlãuzã hermeneuticã,orchestreazã mai toate discursu-rile ºi straturile de adâncime alepoeziei sale, cu toate simbolurileºi elementele semnalizatoare afe-rente: „de-acolo de jos tavanul/mi-e suficient cât o casã în cer./Le simt cãlcâiele, de-abia ating/podeaua chiliei, ºi despicãturacerului/ cu vibraþia lor care îmicade în piept./ Au gleznele miciºi rotunde./ Când sar se lovescunele de altele/ ca mãrgelele peºirag./ În cãmãºi din sac de iutã/(sã nu se-atingã vreodatã corpulcu plãcere)/ sunt eprubete scu-fundate într-un cilindru gradat./Într-o noapte pe sãptãmânã, îºiaratã una alteia/ pãrul liber, cuma mai crescut de la ultima spãla-re.// ªi-acum cã þi-am spus, dacãnu e noapte/ sã mã legi la ochi ºisã-mi sãruþi umerii.“

Substanþa care oferã „trans-parenþa din planuri“, ca sã para-frazãm titlul altui poem, este ro-dul experienþei personale filtrate

prin fecunditatea fiinþei ºi prinsenzualismul animalic de sorgin-te romanticã, bine strunit poetic,ceea ce face ca lucrul ce este vul-gar la unele poetese, la MariaDinu sã devinã rafinament ºi jocal erotizãrii lumii. Un început depoem parcã vorbeºte despre im-ponderabilitatea viziunilor luiLautreamont: „Deschid toate fe-restrele,/ sã intre frigul, dar te pri-veam/ în continuare cu alþi ochi./Era noaptea aceea din an,/ n-aºputea spune care anume,/ cândtu dormeai goalã/ cu mâinile în-velite-n mãnuºi/“, ca finalul sãusã joace naiv cartea minimalismu-lui: „ªi tu îþi þeºi mãnuºa./ O mã-nuºã neagrã,/ crescutã din tinecu totul./ Închid ochii, trag toatãrãceala aerului/ în piept, ca ºi cumar fi de ajuns./ Pe undeva simt lamijloc/ un viol încuviinþat.“ (Me-lanj). Fiind, în fond, tot atâteaipostaze ale unui discurs excedatde convenþiile poeziei feministe.Când demersul nu mai este mijlo-cit, poezia îºi gãseºte o frumuse-þe a ei stranie: „lumina te ocoleº-te ºi cade în apã./ Când nu te miºtiai impresia cã e/ dintr-un ochirusesc sau sex feminin.“ (Medi-taþii acvatice).

Noaptea pãrului liber este undebut frumos ºi convingãtor, iarMaria Dinu un nume de care vommai auzi cu siguranþã, o poetãpentru care conºtiinþa scrisuluitrece graþios deasupra insalubru-lui fapt cotidian în pliurile cãruiaºtie sã detecteze gramul acela desacralitate.

Aurelian Zisu, Cerber hãituit,Ed. Aius, Craiova, 2017

Dacã în volumul Azil,apãrut anul trecut ºilansat la târgul de car-

te Gaudeamus, Aurelian Zisu netrimitea într-o izolare a lutului rece,impregnat de moarte, în Cerberhãituit poetul ne spune o poves-te liricã a damnãrii ºi a neputinþei,închegatã într-o serie baladicã petema cãderii din cer.

cerberul hãituit – semnul neantuluiNu lipsesc nici versurile de

dragoste, aºa cum ne-am obiº-nuit cu fiecare volum al acestuipoet mereu sensibil la farmeculfremãtãtor al eternei Eve, care nuînceteazã sã încânte simþurile sausã aprindã patima, astfel cã arde-rea se regãseºte transpusã liricalãturi de filonul baladico-mitic alpoveºtii Cerberului.

Cine este Cerberul, în viziunealui Aurelian Zisu? ne întrebãm,pe bunã dreptate, citind poemul

omonim cu care se deschide vo-lumul, unde, într-un tablou de tipInfernalia, acest personaj ni seînfãþiºeazã ca fiind un „bot câi-nesc”, o „babã de cãlãrie” cu careDiavolul îl huiduie pe Dumnezeu:„«Mi-e foame, lunã» –/ Zice el –ºi cu suspin/ κi mânã capetele-ncer,/ Când dinspre Iad se lasã lin/O coadã rece ºi de fier”, iar co-hortele diavoleºti pornesc ase-diul tãriilor angelice, ajutate deforþa morþii ºi a Cerberului, împre-unã cu tot apanajul satanic: „Boa-be de porumb, câlþoase,/ Plumb,argint, pãpuºã, oase/ Înotau prinape, sus,/ Huiduindu-l pe Iisus.”

Toatã aceastã serie a Cerbe-rului este una baladicã, deoareceversurile au ritmul ºi spunereaspecific baladescã, fiind chiar þe-sute pe firul unei istorii din illotempore, vãzutã în cheia sensi-bilitãþii moderne ºi totodatã sin-gularizate a lui Aurelian Zisu.

Pe lângã aceastã temã biblicãa confruntãrii dumnezeirii cu dia-volul, regãsim familiarele versuripãtimaº-jucãuºe de dragoste, încare ne încântã ineditul metafo-rei, aºa cum observãm în poemulNoapte: „Ce femeie frumoasã eºticând nu dormi/ alergând de la opiaþã la alta dupã cumpãrãturi/zilnice, împiedicându-þi picioa-rele/ de drum pe uliþa satului,/cãrând într-o mânã iubirea,/într-alta moartea.” Alte poemesunt o închegare meºteºugitã demetafore tremurãtoare, precumSemn de ploaie („A plouat pestefluturi luminã”) sau Lin, unde neîntâmpinã o stare de beatitudine(„Când întinsã îmi pari inocentã/Respiratã ca moartea prin unghe-re de crin/ Ori ca lemnul ce-ºi lasã

ecturi

amintirile-n vin/ Îmi voi vindeuitarea secretã/ Pe-o secundã dedragoste, lin!”), ce culmineazã cudeclaraþii de dragoste pe cât desimple, pe atât de surprinzãtoa-re, în care recunoaºtem maivechea manierã a lui AurelianZisu de a continua filonul moder-nist pornit de Nichita Stãnescu:„Dau moartea pe un înger împuº-cat” (Veneai pe cântec).

O altã particularitate a acestuivolum o reprezintã prozopoeme-le, rãspândite printre versurile scri-se pe temele amintite (Borges ºiDemi Moore, Anna Karenina ºiBéranger), unde descoperim unfilon absurd-suprarealist, intere-sant prin tehnica amestecului deimagini aproape fotografice, spredeosebire de versuri, în care Au-relian Zisu exceleazã prin deraierisemantice, unele fascinante prinasocierile inedite: „Nimeni nu maicobora în fântâni felinare”.

Cele trei tipologii amintite sesucced în volum, revenindu-se lacea a Cerberului-moarte, vãzut subforma unei cãþele sau a unei enti-

tãþi ce enunþã depoziþii în faþa uneiinstanþe judecãtoreºti bizare.

În ultima parte a volumului re-gãsim ritmul pasional al metaforeidespre iubire, care ne arde retina(„Þi-a murit o frunzã-n poalã/ Stoar-sã ca un gât de boalã/ […] Îmi fãcutãcerea semn/ Sufletului sã-i daughes/ La nemoarte ºi la vers” –Baladã) ºi ajungem în Satul cu pãrde þigancã ºi moarte, loc imaginarunde poetul constatã uimit„A înnebunit luna, mamã”.

Finalul stã sub semnul bleste-mului („M -ai nãscut, mamã, ºi nute iert./ Blestematã sã fie ziua încare m-am nãscut./ Venise unvultur sã zboare prin mine”, dam-nare sisificã, pe care poetul o re-simte ca o suferinþã îndelungatã,din care îºi doreºte sã iasã spreodihna eternã: „Voi dormi”.

Cerber hãituit este o medita-þie maturã ºi foarte personalã asu-pra destinului ºi a morþii.

nnnnn Eleanor MirceaDan Neamu - Humanity is not lost

AIU

S L

A G

AU

DE

AM

US

201

7

11, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XXXXXX, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 44444 ( ( ( ( (222222222222222), 20), 20), 20), 20), 201717171717

nnnnn MARIA DINU

Eleanor Mircea, Visând subiarbã, Ed. Aius, Craiova, 2017

Cel de-al doilea volum deversuri al lui EleanorMircea, Visând sub iar-

bã, pare o continuare, ba chiaraprofundare a unor aspecte dinvolumul precedent, Eram bãtrâ-nã ºi am murit, câºtigãtor al pri-mei ediþii a Concursului Naþionalde Poezie „Constantin Nisipea-nu”, din 2015. Mã refer îndeosebila ciclul Blesteme, foarte bine re-prezentat ºi în paginile acesteicãrþi, îndeosebi în prima parte dincele cinci ale volumului (Incipit,Întoarcere în vid, Fatum, Sunt oheitãriþã, Oamenii, puii). Renun-þând la anumite tonalitãþi baroce,baladeºti cu nuanþe orientale ºi laconstrucþii rezultate din îmbinãride lexeme (gen „iepuriºoareci”,„iepuritigriºacali”), discursul înce-pe în forþã prin vocea poeticã pu-ternic ancoratã în universul pecare îl guverneazã, unul al rãzbu-nãrii ca formã a eliberãrii de trãirileneîmplinite, proiectate pe un fun-dal în mare parte erotic: „þi-am lipitfierul încins/ pe cãmaºa ta neagrãpe care o iei/ când te duci la femei/te-am fugãrit prin vis/ am ucis

nnnnn COSMIN DRAGOSTE

poezia ca hranã din trupulmort al lui Euridice

ºobolanii/ ºi þi-am turnat cenuºãîn hipotalamus…/ Tot nu e deajuns.” (Paint it black).

Poemele exprimã o sfâºiere desine, o devoalare a lumii conco-mitent cu demistificarea fiinþeimasculine ca ºi cum afirmarea pro-priei intimitãþi ºi stabilirea unei le-gãturi cu exteriorul, cu celãlalt, nuse pot realiza fãrã autoscopia du-reroasã ºi sfidarea oricãror apa-renþe. Confesiunea devine, astfel,o dezvãluire fãrã menajamente, unjoc asumat ale cãrui valenþe suntîmbogãþite la nivel textual, dar ºi oetalare nestingheritã a forþei decreaþie omnipotente din spatelediscursului: „ºi toþi împãraþii/ ra-taþii/ defileazã umili fãrã glorie/ înochii mei/ fiindcã le-am luat co-roana de mici dumnezei/ i-am dez-brãcat de veºminte sunt singurifãrã suite”. Trãirea e înlocuitã, prinarderea în magma interioarã, curetrãirea ºi reinterpretarea ca ges-turi poetice întemeietoare, origina-re: „iar ºoapta mea de acum/ îþi vaascunde în fum/ cuvinte de amant/vremelnic ºarmant/ ori în molozulde arcuri ruginite/ aruncate de-avalma încremenite/ într-un staulvechi de la facerea lumii/ ºi poate,cine ºtie/ în veºnicie, din ele varãmâne numai povestea/ aºa cumva fi/ þesutã/ întoarsã/ dupã bu-nul meu plac de reginã capricioa-

sã/ prinsã-ntr-un joc de copii/purtând baghete suave/ ce dese-neazã simboluri mârºave/ pesteinfinitul tãu de o zi” (Bad choice).

Ironia la adresa kitsch-ului lu-mii contemporane din mediul vir-tuale de socializare e de multe orisalutarã – „Mândra mea i-o floa-re rarã/ Dulcineea de la þarã/ noap-tea când e lunã plinã/ dã check-in-ul din grãdinã/ face selfie cucãþelul/ ºi s-a tãguit cu mielul”,(Cântec) –într-un discurs ce ris-cã sã acumuleze o tensiune pro-gresivã mai ales spre ultima par-te a volumului (Oamenii, puii),unde apare imaginea tatãlui mort.O schimbare de tonalitate o re-marcãm ºi în câteva poeme sola-re, unde e configurat un universal liniºtii, al împãcãrii ºi convie-þuirii cu lumea elementelor prinieºirea în registrul diurn: „Îmbrã-þisez pomii cu zâmbet de om/ ºi îisãrut pe buzele aspre/ ca ºi cumte-aº sãruta pe tine/ iar muguriipocnesc de fericire/ ºi mã înflo-resc cu pop-corn/ direct pestefrunte”, (Puls). Ipostaza nemesi-cã din poemele anterioare e înlo-cuitã cu cea panicã sau, mai bine-zis, peter-panicã („Vino/ sã înviemîmpreunã/ din inima ierbii/ sã fimprieteni/ cu Peter Pan”, Vino)printr-o euforicã racordare a rit-murilor vieþii interioare la marele

ritm al universului vegetal, cuefect revitalizant. Totuºi, liniºteae una aparentã, cãci vocea liricãsacrificã elementele lumii solare,deoarece sentimentul morþii, multmai intens, pune capãt momen-tanei stãri de fericire ºi, implicit, auniversului paradisiac: „...ºi moar-tea vine/ ºi se opreºte în faþã/gudurându-se ca o potaie bruscîmblânzitã […]// ºi de durerealung cântecul/ înjunghii pomulsugrum/ pasãrea/ ºi de durere/ mãaºez lângã umãrul tãu” (Ritual).

Lumea tenebrelor, a interiori-tãþii htonice care susþine exterio-rul, specifice acestui volum deversuri, presupune trãirea morþiiatât ca stare oniricã pe care vo-cea liricã o conºtientizeazã, cât ºica stimul al fanteziei poetice. Pen-tru Eleanor Mircea, moartea esteo realitate care trezeºte la viaþãenergia creatoare, astfel încât fi-inþa poeticã sã se poatã întoarceasupra propriei materii interioareinflamate. Pe lângã ipostaza ne-mesicã, aceasta reconfigureazã oipostazã orficã în textul Numaipoetul, evident, o replicã la artapoeticã eminescianã cu acelaºititlu. Departe de a fi un zbor cadetaºare catharticã, poezia pen-tru Eleanor Mircea este o cobo-râre constantã, de bunã voie, înHadesul interior, nu pentru a o

readuce la viaþã pe Euridice, cipentru a-i contempla moarteaeternã, cãci acolo, în pãmântultuturor durerilor ºi pasiunilor sfâ-ºietoare, se aflã germenii creaþieice aºteaptã sã încolþeascã: „Nu-mai poetul face dragoste/ cu fan-tome/ sperând cã dupã nopþilegrele/ lacrimile lui vor dansa înºiroaie/ ºi vor uda pãmântul pânãla rãdãcinã/ crezând cã zâmbetullui/ va þâºni precum razele/ subtâmpla rece a lui Euridice.” („Nu-mai poetul”).

Aºadar, poezia în viziunea luiEleanor Mircea se hrãneºte dintrupul mort al Euridicei, fecundatde lacrimile lui Orfeu, fiind un vissub iarbã, o lume interioarã cesusþine exteriorul, nu doar printrãirea în proximitatea morþii, ci ºiprin comunicarea ascunsã, la in-tersecþia arderilor interioare, culectorul, o altã faþetã a aceluiaºiexterior.

Silviu Gongonea, A doua na-turã, Ed. Aius, 2017

Nu am înþeles niciodatãobsesia criticii, tran-smisã pânã la satura-

þie ºi poeþilor, referitoare la „evo-luþia poeticã”. Un poet este bunsau nu numai dacã „evolueazã”.Ce înseamnã cu adevãrat aceas-tã „evoluþie”, nu ºtim, întrucât cri-tica este mult prea preocupatã deidentificarea semnelor, conjunc-turilor, memelor ºi sememelorcare pot indica prezenþa ori ab-senþa „evoluþiei”. Nu ºtiu dacãSilviu Gongonea a „evoluat poe-tic”, faþã de cel dintâi volum alsãu. Cert este, însã, cã a trecut,cu fiecare carte scrisã, într-o altãetapã. Nu neapãrat mai „rea” saumai „bunã”, ci alta. Marota „evo-luþiei” impune un model pirami-dal, o verticalizare care, nu depuþine ori, are un rol nefast întulburarea ºi erodarea legãturilorintrinseci fireºti, ce definesc ºimenþin structural un anumit sta-diu. Poetul oltean de baºtinã dinzona cuminte a Drãgãºaniului, cufiecare nou volum, îmi dã impre-sia unei extensii orizontale, a cu-ceririi acribice, temeinice a acelorzone pe care, fie cã vrei, fie cã nu,le eludezi în dorinþa obsesivã de

„trãieºti dar nu ai habar undetrãieºti”. redefiniri categorialeîn poezia lui Silviu Gongonea

„evoluþie”. A doua naturã esteun volum care urmeazã aceeaºischemã a descoperiri de noi„odãi” lirice sau de „redecorare”a lor într-o etapã de creaþie carenu poate face abstracþie de rede-finirea reperelor personale, curepercusiuni directe ºi asupracelor poetice.

Silviu Gongonea nu se grã-beºte. Are rãbdarea de a chibzuiatent fiecare pas poetic, nicioda-tã sedus de trendul poeþilor gã-lãgioiºi, intempestivi, mesmeri-zaþi de mirajul cantitãþii, implicaþiaiurea în probleme care nu-i defi-nesc ºi pe care le înþeleg precar.Din acest punct de vedere, Sil-viu nu este „la modã”. Nu facerabat de la calitate, nu se erijeazãîn vreun trendsetter moral ºi nuare jalnica iluzie cã ar putea de-veni un portstindard social, poli-tic ºi cum mai doriþi al unei gene-raþii nevolnic reprezentate la nivelde inserþie conceptualã autenticã.El rãmâne un exemplu rarisim depoet care chiar trãieºte prin,pentru ºi în poezie, neidentificân-du-se în nici un fel cu imagineapoetului farsor, al triºorului careparaziteazã impardonabil ultimiiani din ce în ce mai anomici.

A doua naturã mizeazã pe ten-tativa tot mai accentuatã a des-

prinderii de efectele ºi mecanis-mele egolatriei, mai ales de cea ascrisului, aºa cum se spune chiarîn poemul ce dã titlul volumului.Avem în faþã un poet care cutre-ierã micul spaþiu resemantizat cuochii larg închiºi, ca sã trimitemla pelicula lui Kubrick, dupã onuvelã epocalã a lui Schnitzler.În existenþa interogativã a euluipoetic a apãrut o metamorfozã alimitelor, care sunt relocate înzone nebãnuite. Întrebãrile nu s-au schimbat, ci doar modalitateareferenþialã ºi rãspunsurile, veni-te în urma unui echilibru apãrut,paradoxal, dupã fracturi textuale

exemplare, unele memorabile,menite sã configureze definitivimaginea unei lirici de realã forþãinterioarã.

Realul, decupat inteligent ºielaborat (fãrã a pierde, prin aceas-ta, nimic din prospeþimea dezvã-luirii de concatenãri cognitive deimpact) primeºte noi perspectiveinterpretative, îi sunt descoperi-te punctele de fuziune cu alte pla-nuri în cea mai banalã gestualita-te cotidianã. Tranziþia cãtre stra-tul de imediat de sub epidermarealului se face atât de categoric,încât dobândeºte un caracteraproape firesc, resetând seturi demijloace ºi metode de lecturã.Acceptarea face parte din naturapoeticã a lui Silviu Gongonea ºieste folositã ca un vehicul depenetrare a unor zone atât de vi-tale ºi de surprinzãtoare, dar ºide puþin explorate, pentru cã suntfix sub ochii noºtri, sunt atât deintegrate într-o curgere de multeori lipsitã de relief a vieþii, încât leomitem clipã de clipã. Silviu Gon-gonea este, de multe ori, un hi-peratent, iar exacerbarea atenþieidistruge orice caracter iluzoriu ºiîl transmutã într-o revenire lamodele cât mai apropiate de unoriginar extrem de subtil sugeratºi nuanþat doar în mãsura între-

zãririi, ici ºi acolo, de contururicu efect de polisemnalizare direc-þionalã.

Încã un semn al forþei interi-oare a tânãrului poet este ºi felulcum interacþioneazã cu bogata saexperienþã de lecturã. Silviu Gon-gonea are maturitatea, capacita-tea, puterea de a demonstra cãse poate, cã cititul nu dãuneazãiremediabil actului poetic, aºacum, din pãcate, este cazul mul-tora dintre colegii sãi de genera-þie. El nu cade prizonier livrescu-lui, nu se lasã dominat de o ne-buloasã care sã-i anihileze origi-nalitatea. Dimpotrivã: aratã marerespect faþã de text, de jocul dincale afarã de serios cu intertex-tul, din care iese, de fiecare datã,nu doar victorios, ci ºi mai proas-pãt. Aceasta este capacitatea, totmai rarã astãzi, a inteligenþei, atãriei ºi a unei foarte bune cu-noaºteri a propriilor posibilitãþi ºilimite. A doua naturã nu este orevelaþie, nu este o carte a super-lativelor, ci este o continuare fi-reascã a unui drum liric foarte in-teresant, ce impune tot mai sigurnumele unui poet peste care nuse mai poate trece, indiferent deinteresele personale ºi de grup, deincapacitãþi critice, de fracþiuni ºide preocupãri conexe literaturii.

ecturi

AIU

S L

A G

AU

DE

AM

US

201

7

poetree of life

12 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XXXXXX, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 44444 ( ( ( ( (222222222222222), 20), 20), 20), 20), 201717171717

Ion Jianu: Sunteþi „o DOAMNÃ a bu-nului simt ºi a echilibrului”, susþine – pebunã dreptate – o cititoare care vã pre-þuieºte . ªi a adaugat: „Este o încântaresã o asculþi pe Ileana Vulpescu , sã ci-teºti ce scrie ºi sã urmezi o cale în viaþãde care sã nu îþi fie ruºine spre finalulvieþii…”. Cred cã ar fi potrivitã o carte„Aforismele Ilenei Vulpescu”! V-aþi gân-dit la o asemenea lucrare, v-a propus vreoediturã acest proiect literar?

Ileana Vulpescu: Nimeni nu mi-a pro-pus ºi nici eu nu m-am gîndit. O astfel decarte presupune sã aduni aforismeledintr-o viaþã. Nu este rezultatul unei pro-puneri care-þi abate la un moment dat.

I.J.: Aþi pãstrat un jurnal al vremuri-lor trãite înainte de ’89 ºi dupã? Aveþi înplan sã publicaþi, din sertare, memoriidin vremea de ieri pentru cei de azi ºimemorii de azi pentru cei de… mâine ?

I.V. : Nu am asemenea intenþii. Sînt preabãtrînã pentru a-mi mai face planuri de vii-tor, de care sã aibã Dumnezeu de ce sã rîdã.

I.J.: Ultima dumneavoastrã carte pu-blicatã a fost, dacã nu greºesc, în 2013,„Noi, doamnã doctor, cînd o sã murim?”,volum scris în 2012, înainte ca Ioana (fii-ca dumneavoastrã) ºi Romulus (soþul) sãplece din lumea asta (august - septem-brie 2012). Aþi declarat cã cei doi nu aucitit manuscrisul cãrþii ºi cã astãzi titlulvolumului vi se pare premonitoriu… Dacãar fi sã publicaþi o a doua ediþie, aþi schim-ba titlul cãrþii? Cum i-aþi spune?

I.V.: Nu i-aº schimba nimic.

„Eu nu pot legaobscenitatea de

ideea de libertate”I.J.: Lucraþi, din 2014 încoace, la o

altã carte. Anul acesta, 2017, va vedea,în sfârºit, lumina tiparului? Este, presu-pun, un roman („La asta mã pricep”,îmi ziceaþi zilele trecute la telefon). Cecuprinde, v-aþi decis asupra titlului?

I.V.: E un roman, fiindcã la asta cît de cîtmã pricep. Sper sã aparã anul ãsta. Cuprin-de povestea unei vieþi. I-am pus ºi titlu.

I.J.: Libertatea de dupã 1989 este unlucru minunat ºi pentru scriitori. Printrealtele, a dispãrut cenzura ºi autocenzu-ra, dar a apãrut tendinþa spre o oareca-re obscenitate. Putem spune cã în epocaactualã aproape totul a cãzut în desue-titudine? Cum priviþi, de la înãlþimea„fragedei” vârste de 85 de ani – pe care

Ileana VULPESCU s-a nãscut la 21mai 1932, într-o familie de agricul-tori din comuna olteneascã Brato-

voieºti (Dolj).Dupã o licenþã în litere (limba ºi litera-

tura francezã), la Facultatea de Filologie aUniversitãþii din Bucureºti (1953-1958), alucrat, ca lexicograf, la Institutul de Lin-gvisticã al Academiei (1959-1975), colabo-rînd la redactarea lucrãrilor Dicþionarullimbii române ºi Dicþionarul explicatival limbii române.

A debutat editorial în 1962, cu o tradu-cere din limba francezã, Asasinul a muritI-ul, de André Wurmser. Prima lucrare ori-ginalã, povestirea Scrisoare cãtre un cu-noscut, apare în revista orãdeanã Fami-lia, seria a V-a, II, 7 (11) iulie 1966. În 1972devine membrã a Uniunii Scriitorilor dinRomânia. În aprilie 1990 este aleasã în Con-siliul de Conducere, organism din care, înluna octombrie a aceluiaºi an, îºi dã demisia.În 1995 se retrage din Uniunea Scriitorilor,unde revine în anul 2006.

Scrie prozã ºi teatru, traduce din litera-turile englezã, francezã ºi spaniolã ºi asemnat versiuni în limba francezã din lite-ratura modernã ºi din cea contemporanãromâneascã. În 1976 a fost distinsã cu Pre-miul de Prozã al Asociaþiei Scriitorilor dinBucureºti, pentru Rãmas-bun, 1975 (2.100de exemplare); în 1981, cu Premiul „IonCreangã“ al Academiei Române ºi cu Pre-miul „Cîntarea României“, pentru Artaconversaþiei, 1980 (50.000 de exemplare);în 1987, cu premiul Flacãra, pentru Sãru-tã pãmântul acesta, 1987 (50.000 de exem-plare), cele trei romane fiind editate deCartea Româneascã. În 1991, întreagaactivitate literarã i-a fost încununatã cupremiul „România Mare“. Printre alte lu-crãri originale, tipãrite (sau jucate), se mainumãrã culegerile de prozã ºi de teatruscurt ª. A. M. D., Espla, 1969 (7.500 deexemplare) ºi Candidaþii la fericire, Car-tea Româneascã, 1983 (35.000 de exempla-re), precum ºi fantezia dramaticã pentrucopii Grãdina fermecatã, care-a vãzutlumina rampei la Teatrul de Pãpuºi din Iaºi,în stagiunea 1980-1981. De asemeni, aureprezentat Arta conversaþiei, dramatizare(în colaborare cu actorul George Bãnicã)a romanului omonim: Teatrul Giuleºti,premiera – 31 mai 1983 (peste 1.000 despectacole pînã în iunie 1990), regia EugenTodoran; Teatrul de Stat Oradea, premiera3 noiembrie 1983, regia Zoe Anghel-Stanca; Teatrul Naþional Craiova, premiera– 26 octombrie 1984, regia RemusMãrgineanu; Teatrul Maghiar de Stat Cluj-Napoca, stagiunea 1985-1986, regia DehelGábor. Cea mai recentã lucrare dramaticã(scrisã tot în colaborare cu George Bãnicã),Singurãtatea unei femei (Arta Conver-saþiei II), a fost jucatã de Companiaparticularã „Arlechin“, premiera – 10 iulie1990, la Piteºti, regia Mihai Manolescu.

Ileana Vulpescu a mai publicat repo-vestirile François Rabelais, Gargantua,Editura Tineretului, 1968, ºi Gargantua ºiPantagruel, Editura Tineretului, 1968,Editura Ion Creangã, 1989 (ambele lucrãriîn colaborare cu scriitorul Romulus Vul-pescu), precum ºi Alphonse Daudet, Ex-traordinarele aventuri ale lui Tartarindin Tarascon (Tartarin din Tarascon,Tartarin în Alpi, Portul Tarascon), Edi-tura Ion Creangã, 1978. Printre traduceripot fi menþionate: din literatura englezã,Samuel Pepys, Jurnal (în colaborare cu

Ileana Vulpescu: dupã 1989 lumeascriitoriceascã s-a împãrþit în coterii care searatã unele faþã de altele mult mai exigente

decît cenzura comunistã

o veþi împlini pe 21 mai – aceastã obser-vaþie de cititor?

I.V.: N-aº spune de desuetitudine cidegradare. Eu nu pot lega obscenitateade ideea de libertate. Am observat o plã-cere a obscenitãþii ºi desuetitudine ºi lascriitori cãrora nu le lipseºte nici talentul,nici cultura ºi nu sînt nici toþi tinerei. Sãconsiderãm cã s-a produs o explozie ahormonilor cum ar fi o epidemie de gripã?O da Dumnezeu ºi le-o trece. Dacã însãconsiderã obscenitatea un element impor-tant al libertãþii atunci e grav.

I.J.: Vorbind despre relaþiile dintrescriitori de dupã 1989… Anul trecut, pe1 iunie 2016, la Bookfest Bucureºti, amfost martorul unui moment surprinzãtor:aþi fost invitatã de TVR pentru un inter-viu, v-am însoþit la studioul televiziuniipublice din incinta târgului de carte aco-lo unde, pe rafturile unei biblioteci dindecorul improvizat al TVR, era expusã osingurã carte, un roman al lui MirceaCãrtãrescu (plus câteva flori din… plas-tic!). Mircea Cãrtãrescu era în afara stu-dioului, aºtepta la rând, pentru inter-viu, ca ºi dumneavoastrã. Aþi intrat îndirect în emisiunea TVR… Aþi fost ches-tionatã, printre altele, despre celebruldumneavoastrã roman, „Arta conversa-þiei”, iar imaginile TVR erau focusate peunicul volum din platou (repet, cel al luiMircea Cãrtãrescu!), deºi dumneavoas-trã eraþi cea intervievatã deoarece se

traducãtorul Costache Popa), în 1965; dinliteratura spaniolã, Juan Ramón Jiménez,Platero ºi cu mine, 1966; din literatura fran-cezã, Joë Hamman, Far West, 1966; JeanDefradas, Literatura elenã, 1968; Ambroi-se Vollard, Amintirile unui negustor detablouri, 1969, 1993; Simone de Beauvoir,Imagini frumoase, 1973; Sîngele celor-lalþi, 1993; François Nourissier, Sfîrºitul,1974; André Maurois, Þara celor o mie ºiuna de mendre, 1976; Michel Tournier,Vineri sau limburile Pacificului, 1978;1997. A semnat, în limba francezã, retro-versiunile La Ballerine orange (Baleri-na portocalie), 1968, ºi Acceptez le rétro-viseur (Acceptaþi retrovizorul), 1973,douã scenarii radiofonice de Valeriu Sâr-bu; culegerea Récital extraordinaire (po-vestiri ºi teatru), Editions Seghers, Paris,1968, de Romulus Vulpescu; ºi ediþia bi-lingvã Poésies et poemes, Editura Miner-va, 1979, de Geo Bogza. La fel, în 30 poè-tes roumains contemporains, Cartea Ro-mâneascã, 1978, versuri de Wolf Aichel-burg, Ioan Alexandru, Radu Boureanu,Constanþa Buzea, Nina Cassian, ªtefan-Augustin Doinaº, Eugen Jebeleanu, Al.Philippide, Nichita Stãnescu, Virgil Teo-dorescu.

În 1996 apare romanul Carnetul dinport-hart, la Editura „Eminescu“ (3.000 deexemplare), retipãrit, în acelaºi an, la Edi-tura Tempus (Ploieºti) (30.000 de exempla-re). Dupã o reeditare, 1992, la Editura &Imprimeria Arta Graficã (150.000 de exem-plare), romanul Arta conversaþiei apare,în 1998, la Tempus. În acelaºi an ºi în ace-laºi loc se retipãreºte Rãmas-bun caseipãrinteºti. În anul 2000 apar Sãrutã pã-mântul acesta, a cãrei ediþie princeps(50.000 de exemplare), s-a imprimat în 1987ºi Candidaþii la fericire, ediþie sporitã cutexte inedite faþã de cea din 1983. În 2002,Editura Tempus editeazã romanul Artacompromisului; în 2005, apare De-amor,de-amar, de inimã albastrã; în 2007, Via-þã, viaþã legatã cu aþã; în 2009, Pe apasîmbetei; în 2010, Nota informativã bãtu-tã la maºinã, iar în 2013 Noi, doamnãdoctor, cînd o sã murim?

Dupã moartea soþului sãu, RomulusVulpescu, autoarea îºi dedicã timpul pu-blicãrii operei acestuia, lansând în 2013 laEditura Semne, Villon opera omnia – unstudiu critic ºi totodatã o ediþie completãa traducerilor în limba românã a operei re-numitului poet medieval francez FrançoisVillon. Urmeazã, în primãvara lui 2015,Unsprezece secole de poezie din Franþa,antologie de poezie din Franþa în douãvolume ce debuteazã cu Troparul SfinteiEulaia ºi sfârºeºte cu renumitele ºanso-nete ale lui Brel, Brassens ºi Aznavour, laEditura Tempus.

Opera autoarei a fost tradusã în limbileslovacã (Rãmas-bun casei pãrinteºti),maghiarã (Arta conversaþiei), italianã (Sã-rutã pãmântul acesta) ºi francezã (Artaconversaþiei). Recent, Ileana Vulpescu adonat Bibliotecii „Aman” cãrþi franþuzeºtivechi. În interviul acordat revistei “Mo-zaicul”, rãspunsurile scriitoarei Ileana Vul-pescu sunt consemnate, conform rugãmin-þii Domniei sale, cu î din i, aºa cum dânsaa procedat din 1953 încoace, „ocolind”regulile impuse de Academia Românã în1993. Cu o menþiune: scriitoarea a recu-noscut scrierea cu â numai în cazul parti-cular al numelui propriu „România” (cuîntreaga familie de cuvinte).

Ileana Vulpescu, Borghese, 1969

Ileana ºi Romulus Vulpescu la Borghese, 1969

13, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XXXXXX, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 44444 ( ( ( ( (222222222222222), 20), 20), 20), 20), 201717171717

ecturi

lansa în acel moment la Book-fest o carte despre Ileana ºi Ro-mulus Vulpescu (editura Vre-mea, 2016). În toatã perioadãde timp de dinainte de interviulTVR cu dumneavoastrã, scriito-rul Mircea Cãrtãrescu, aflat lacinci metri de dumneavoastrã,nu v-a acordat nicio minimãconsideraþie: nu v-a salutat, nus-a apropiat de dumneavoastrã,nimic… Cum comentaþi acestepisod, aceastã „prietenie” ºi„preþuire” dintre scriitorii ro-mâni ? Am putea spune cã, îna-inte de 1990, au fost alte tim-puri, alte vremuri, cã oameniiaveau alte disponibilitãþi sufle-teºti, cã nu existau invidiile, co-teriile literare de astãzi º.a.m.d.?

I.V.: Dupã 1989 lumea scriito-riceascã s-a împãrþit în coterii carese aratã unele faþã de altele multmai exigente decît cenzura comu-nistã. Nu eºti cu noi nu eºti scri-itor. Eu aº comenta atitudineaTeleviziunii faþã de niºte oameniinvitaþi la microfon ºi nu intraþicu forþa sau fraudulos. VorbeaPopescu sau Ionescu, imagineaprezenta invariabil un roman deMircea Cãrtãrescu, o carte unicãîn decor, agrementatã cu niºte flo-ricele artificiale. Din punct devedere profesional, dacã nu do-rea sã-i ia în derîdere pe vorbitoriºi, ºi atunci, TV meritã premiul Ifãrã ex aequo. Cu privire la Cãrtã-rescu... salutã pe cine vrea. Cumnu ne cunoaºtem personal ºi cumne despart zeci de ani de viaþã,sãnãtate sã fie!

„Mã simt legatãde Biblioteca Aman

din Craiova...”

I.J.: Cum credeþi cã va arãtaliteratura anilor ce vin?

I.V.: Cred cã dupã ce se vortoci sãbiile capitalismului infan-til local, coteriile intrînd în hiber-nare, scriitorii ºi-or aminti cã da-toria lor este scrisul ºi nu trasulcu ochiul în blidul vecinului, nicipasiunile politice ºi lobbysmul ºicã literatura ºi-ar vedea de dru-mul ei, renunþînd la tot ce-i estemai dãunãtor: încãpãþînarea par-tizanã. Sper ca minþile sã se aºe-ze în judecata lor dreaptã, în ob-servaþia nepãrtinitoare, în ocoli-rea prefãcãtoriei de dragul avan-tajelor, cea mai perfidã formã decenzurã.

I.J.: Originarã din Bratovoeºti,Dolj ºi ca una care, elevã fiind înCraiova, aþi frecventat bibliote-ca din Cetatea Bãnie, aþi donatrecent niºte cãrþi franþuzeºti vechiBibliotecii „Alexandru ºi AristiaAman”. Aþi fost solicitatã saua fost ideea dumneavoastrã?Oferiþi-ne amãnunte.

I.V.: Am donat acele cãrþi fãrãsã-mi fie solicitate. Mã simt legatãde Biblioteca „Aman”, fiind primabibliotecã publicã pe care am frec-ventat-o ca elevã de liceu, la Cra-iova. Oricît ai trãi, oricît ai colindaprin lume, oricît ai uita, amintirilecopilãriei ºi ale adolescenþei îþi rã-mîn vii. Cînd am fost fãcutã Cetã-þean de Onoare al municipiuluiCraiova (în iunie 2015, n.a.), amfost condusã ºi la biblioteca„Aman”. Aºa mi-a venit ideeaacestei donaþii. Ceva din sufletulmeu se-ntoarce într-un loc drag,într-un loc unde mi-am petrecutzile întregi ale adolescenþei.

Interviu realizatde Ion Jianu

Profesorul Ovidiu Ghidir-mic este astãzi seniorulactiv, legitim ºi stimula-

tiv al criticii literare din Oltenia.În anul în care la 27 august vaface 75 de ani, dionisiacul ºi auli-cul critic publicã o carte remarca-bilã ºi, totodatã, premiabilã: „Ori-entãri hermeneutice” (Craiova,Scrisul Românesc Fundaþia-Edi-tura, 2017). Volumul încununea-zã cum nu se putea sintetic maibine una dintre direcþiile consti-tutive ale profilului de cercetãtorale magistrului craiovean: herme-neutica. Dupã cum se ºtie, profe-sorul Ovidiu Ghidirmic este înspecial un critic al prozei ºi uncritic al criticii. Pe lângã herme-neuticã, pe alte douã direcþii s-apolarizat de-a lungul a cinci de-cenii activitatea criticã a domnieisale, fantasticul ºi romantismul.

Volumul de faþã dezvoltã ºi sin-tetizezã convergent investigaþii-le din douã cãrþi anterioare: „Her-meneutica literarã româneascã”(1994) ºi „Confruntãri critice. Te-oria ºi practica hermeneuticii”(2014). Din punct de vedere struc-

Ovidiu Ghidirmic: inflexiunilehermeneutice ale criticii literare

tural, cartea are cinci secþiuni: un„Avertisment” ºi patru capitole.În primul capitol, intitulat „Pream-bul teoretic” se realizeazã o re-construcþie logicã a conceptuluide hermeneuticã; sunt prezenta-te cele douã tipuri de hermeneu-ticã (hermeneutica ontologicã ºicea culturalã) ºi se explicã impor-tanþa cercului hermeneutic. Încapitolul al doilea („Compendiude hermeneuticã. Excurs istoric”)se întreprinde o reconstrucþie is-toricã a principalelor elemente alehermeneuticii. În capitolul urmã-tor, „Din tradiþia hermeneuticiiromâneºti”, sunt definite articu-laþiile tradiþiiei hermeneutice ro-mâneºti de la Samuil Micu (1799)la G. Cãlinescu ºi Mircea Eliade(considerat a fi cel care a pus „ba-zele hermeneuticii moderne româ-neºti”). Ultimul capitol („Orien-tãri hermeneutice româneºti con-temporane”) sunt radiografiatecontribuþiile unora dintre figurilemarcante ale lumii filosofice ºi li-terare româneºti, printre care Con-stantin Noica, Alexandru Piru,Adrian Marino, Eugen Simion,Nicolae Manolescu, Mircea Mar-tin ºi Paul Cornea.

Aºa cum evidenþiazã autorulîn „Avertisment”, cartea reia înparte materia ºi tematica celordouã menþionate. Acest lucrueste firesc, fiindcã cercetãrile deanvergurã au o istorie de conti-nuitate, de verificare, de autoe-valuare, de clarificare ºi de apro-fundare.

Ideea originalã centralã a in-vestigaþiei profesorului OvidiuGhidirmic din cele trei cãrþi aleseriei o reprezintã înþelegerea cri-ticii literare ca formã a hermeneu-ticii. În mod specific, în acest re-cent volum se accentueazã idea-tica hermeneuticã ºi se eviden-

þiazã armãtura hermeneuticã alecriticii literare româneºti. În con-cepþia domnului Ghdirmic herme-neutica este ”disciplinã ºi meto-dã”. Douã sunt componentelesale nucleare: interpretarea ºi în-þelegerea. „Nu existã criticã ade-vãratã fãrã interpretare. Criticaeste, înainte de toate, interpreta-re” (p. 170) se subliniazã. Înþele-gerea este consideratã un con-cept principial, ontologic. „Atâtexistãm pe lume cât înþelegem”(p. 233) se spune apoftegmatic.Interpretarea vizeazã întotdeunaînþelegerea: „Dar nu interpretãmde dragul de a interpreta. Inter-pretãm ca sã înþelegem. Înþelege-rea este celãlalt concept-cheie alhermeneuticii, este un conceptsuprem. Nimic nu este mai impor-tant decât înþelegerea”(p. 233).

Sub aspect strategic, volumuleste situat sub „unicitatea mode-lului cãlinescian”. De altfel, pro-fesorul Ovidiu Ghidirmic se con-siderã cãlinescian, iar prin remar-cabilele sale contribuþii criticechiar este. Pe fond, prin autocali-ficarea drept cãlinescian, domniasa nu se devalorizeazã, ci se în-cadreazã legitim în marea tradiþieconfirmatã ºi consolidatã de ge-nialul critic ºi scriitor. Aceastaeste linia de forþã a criticii literareromâneºti. Domnia sa vorbeºtedespre „trinitatea sacrã a criticiiromâneºti” (p. 80): Titu Maiores-cu, Eugen Lovinescu, GeorgeCãlinescu. Pe de altã parte, alã-turi de Sorin Alexandrescu, estede pãrere cã patru sunt criticiiromâni ”creatori de canon din li-teratura noastrã” (p. 233): TituMaiorescu, Eugen Lovinescu,George Cãlinescu, Nicolae Ma-nolescu. George Cãlinescu estedeasupra tuturor, cãci, precizezãdomnia sa, acest „cel mai mare

critic român” „a avut ºi geniu”;chiar citeazã o susþinere a lui Eu-gen Simion (p. 200): „Cãlinescueste singurul care a avut ºi ge-niu”. Poziþionarea hermeneuticãîl face pe domnul Ovidiu Ghidir-mic sã afirme polemic într-o frazãmemorabilã: „Ceea ce nu s-a în-þeles deloc este cã G. Cãlinescueste, înainte de toate, un herme-neut, care pune problema înþele-gerii operei în termenii originiisale, ca ºi Schleiermacher în Her-meneutica sa” (p. 234). În artico-lul „Simþul critic” (1927) este iden-tificat conceptul de înþelegere („Aînþelege înseamnã a crea din nou,a reproduce în tine momentul ini-þial al operei”, spune G. Cãlines-cu), iar în studiul „Tehnica criticiiºi istoriei literare” (1938) este ra-diografiat celãlalt concept herme-neutic nuclear, interpretarea (ainterpreta însemnã, susþine G.Cãlinescu, „a crea puncte de ve-dere din care sã iasã structuriacceptabile”).

În opinia domnului OvidiuGhidirmic, cartea profesoruluiPaul Cornea, „Interpretare ºi raþi-onalitate” (2006), constituie „celmai solid tratat de hermenuticãdin cultura noastrã”.

Cartea de faþã constituie o is-torie sui generis a criticii literareromâneºti. Ea deschide o per-spectivã nouã ºi productivã asu-pra criticii literare: „critica româ-neascã, în ce area ea mai bun ºimai semnificativ, este de facturãhermeneuticã”, accentueazã pro-fesorul Ghidirmic. Per ansamblu,cartea se citeºte cu interes plã-cere ºi intelectualã ºi reprezintão lecturã instructivã ºi utilã.

nnnnn ªtefan Vlãduþescu

Cãtãlin Marin, Spre searã nuse întâmplã nimic, Editura Karth,Bucureºti, 2016

Un scriitor aparte, iubi-tor al inovaþiei, venitde la munte în Bucu-

reºti pentru a studia informatica,dar care urmeazã ºi calea scrisului– acesta este Cãtãlin Marin.Autor al romanelor Spre searã nuse întâmplã nimic ºi Concert cuþapi în orchestrã, reuºeºte sã cu-cereascã inima cititorilor prinamalgamul de trãiri ºi tumultul deidei transpuse în scris.

Spre searã nu se întâmplãnimic de Cãtãlin Marin, volumapãrut în anul 2016 la Editura-Karth, prezintã mai multe poveºtiîn paralel, ale unor personajelora cãror existenþã este zdruncina-tã de o serie de evenimente caremai de care mai ciudate ºi cu va-lori premonitorii. Cartea estestructuratã în 17 capitole, fiecareprezentând poveºti continue ºipãstrând firul acþiunii neîntre-rupt. Oraºul portuar ºi zilele în-delungate ºi fragmentate dinoperã formeazã cronotopul roma-nului. Un rol important în cadrulevenimentelor surprinse în carteîl are cutremurul. Având loc neaº-

spre searã nu se întâmplã nimicsau timpul care conteazã

teptat, acesta surprinde toatepersonajele, reuºind sã le trans-forme viaþa, fãrã ca acestea sãpoatã conºtientiza schimbarea. Eldezbinã tot ceea ce a fost creatpânã atunci ºi lasã loc neliniºtiiºi stãrii de angoasã sã se instale-ze. Relatarea obiectivã urmãreº-te îndeaproape cursul vieþii per-sonajelor, în timp ce naratorulpare a fi un pescar pentru caremarea ºi viaþa reprezintã douã lu-cruri distincte dar care, parado-xal, au un lucru în comun: ambeleprezintã un final efemer pentruoameni.

Personajele operei sunt con-turate cu acurateþe, autorul re-dându-le acestora caracteristiciîntâlnite la oamenii de zi cu zi,reuºind, astfel, sã creeze o sumãde caractere mãcinate de trece-rea timpului: Django, un ceasor-nicar înþelept ºi cam plictisit, Jaz-pin, asociatul sãu, care ºtie totceea ce gândeºte Django, dom-niºoara Betty, timidã, dar intere-satã de ultimele mondenitãþi,domnul Simmons, un bancherpentru care zornãitul monedeloreste picãtura de viaþã zilnicã ºi,evident, cel care schimbã desti-nele tuturor, cutremurul.

Ca temã a romanului, Cãtãlin

Marin abordeazã acea forþã care,în acelaºi timp ne oferã viaþã, dartotodatã ne-o ºi ia, timpul. Alã-turi de acesta apare ºi motivulceasornicului care mãsoarã scur-gerea sa. Django creezã un me-canism a cãrui menire e sã mã-soare timpul specific fiecãrei per-soane, timpul care conteazã pen-tru aceasta. Astfel, se realizeazãîn mod indirect, prin intermediulacestei invenþii, un timp propriual romanului, un timp care treceºi este valorificat de însuºi citi-tor.Timpul, ca dimensiune a exis-tenþei umane, este una dintremarile probleme existenþiale alepersonajelor care percep noþiu-nea în mod diferit. Django îl facesã treacã aºa cum doreºte el, iardomnul Simmons, bancherul, îlmãsoarã în bani. Fiecare perso-naj îi atribuie timpului diferitevalori ºi roluri în destinul lor(„…scoþând din buzunar ceasul,sãltându-i capacul degeaba, fãrãa-i citi ora, ar fi putut la fel debine sã-l priveasca închis.”, „Tim-pul pe care nu-l mãsori se ducedracului.”).

Spre searã nu se întâmplãnimic de Cãtãlin Marin este celmai bun exemplu de roman con-temporan care reuºeºte sã sensi-

bilizeze prin tehnica scrierii sim-pliste, dar care transmite mult.Fiecare cititor se poate regãsi înoricare dintre personaje deoare-ce acestea sunt complexe, dar ºimaleabile. Multe dintre ele, aºacum recunoaºte ºi autorul, aufost inspirate de persoane dinviaþa realã. Pe scurt, Spre searãnu se întâmplã nimic este o car-te care pune în prim-plan o temãuniversalã ca mecanism ce con-torizeazã scurgerea vieþii noastre.

nnnnn Iulia Roºu

14 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XXXXXX, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 44444 ( ( ( ( (222222222222222), 20), 20), 20), 20), 201717171717

ecturi

Sorin-Mihai Grad, outSider,Ed. Aius, Craiova, 2016

Metafizica are ºi eamãtreaþa ei. Platonar zice cã poezia ar fi

un zãcãmânt de mãtreaþã. Unulbogat. Poetul modern, super erou,ar avea de luptã cu acest virus, cupoezie pre poezie cãlcând. Nu cãar inventa el anti-poezia poezie!Dar i-ar da un nou avânt, în luptaîmpotriva corupþiei, imposturii ºia abuzului de putere în liricã! Iro-nic ºi auto-ironic pânã la sânge(scãrpinându-se în cap, era sãspun în pãr, dar coperta a IV-ani-l aratã ca pe un Kojak al poe-ziei, cãutând cântãreaþa chealãcare a omorât sau a vrut sã omoarepoezia; doar „anti-liricele nu suntde ici, de acolo ºi nu le-a inven-tat numai un Petre Stoica!), So-rin-Mihai Grad reuºeºte sã arateun posibil drum al evoluþiei fiin-þei Poeziei. „Planuri”, primulpoem, în afara celui introductiv,la care vom reveni, este, posibil,exemplar, în ceea ce priveºte per-siflarea sistemului (liric) ºi a auto-persiflãrii: „ce sã facem/ în sutade ani/ pânã când cãrþii ãsteia/ îiva fi în sfârºit/ recunoscutã/ ca-podoperitatea/ putem sta degea-ba/ construi autostrãzi/ inventavampiri/ face dragoste umbrã ni-mic/ eventual sarmale/ clona di-nozauri mamuþi neandertalieniconcedii/ aºtepta apocalipsa/mânca seminþe/ de orice fel/ lup-ta pentru pace// sau o putem citi/ºi timpul va trece atât de repede”(p.10) Asumarea outSideritãþiieste ºi ea prilej de provocare (ºide susþinere a mai tot ce am su-gerat mai sus), în cele trei poemecu acest titlu militându-se ca lapa’º’opt, pardon, „carnagia-leasc”, un poem dinspre final senumeºte „carnagiale”, optzeci ºinouã, pardon, 2017, pentru o re-voluþie de înþeles întru toate celeale scrisului, rezultând, evident,ºi un pui serios de manifest, nu-mit „moneyfest yxist”, care, defapt, este tot un protest, dar ºi odisputã cu criticii care „te înca-dreazã aiurea/ paramodernistpseudosictirosensibilist pretex-tualist postromanticofracturistretroavangardist/ cu influenþe ne-oºtiinþificiste de sorginte/ pãgâ-noklingoniene de rit abulic”º.a.m.d. Printre rânduri se pot citicritici ºi la adresa unor instituþii:„nu conteazã ce scrii/ chiar ºi fãrãs-o faci/ poþi devni yxist”…

Pentru cei care uitã mereu asta,literatura este în primul rând unmesaj. La S.-M. Grad acesta poa-te fi situat între simplitatea „out-Siderului” care nu este nici „cri-tic”, nici „comercial” /„Fãrã rãdã-cini/ fãrã loc/ fãrã cuvinte/ fãrãnume/ doar eu/ cãutându-mi/ unnume/ un cuvânt/ un loc/ o amin-tire” (p.13) ºi complexitatea maisus amintitului „moneyfest”…Dacã vreþi, este un sorrentinoan( mai sunt aluzii cinefile în carte,mãcar la Kusturica!, p.26, „inter-viu cu un vampir”, dar fãrã vam-pir, p.29), un adept al „tânãruluiPapã”, ca ºi un Andrei Zbîrnea,citit mai recent, care este ºi maitânãr, Dan Mircea Cipariu, cel dedinainte de „Singurãtatea vine de

nnnnn A.G.SECARÃ

„poeme de luptã contra mãtreþii” metafizice(cronicã din viitor, fix o sutã de ani dupã)

pe facebook”, Teodor Dunã sauClaudiu Komartin, AlexandruOvidiu Vintilã, Andra Rotaru, Iu-lia Militaru, Liviu G. Stan, care arenunþat, cel puþin momentan, lapoezie, fiecare cu drumul lui liric,(sunt nume care mi-au venit ra-pid în minte, existând, probabil,niºte motive, pentru care i-amasociat; este „un grup” posibil;dintre cei care ºi-au anunþat dejamaturizarea sau renunþarea s-armai putea da câteva grupãri ima-ginare dintre care, dintre cei pecare i-am citit consistent ºi de-spre care am scris, aº menþionape Robert ªerban, ªtefan Cioba-nu, Octavian Mihalcea, Paul Blaj,Florina Zaharia, Aida Hancer;Ciprian Mãceºaru, Silviu Gongo-nea, Adina Dabija, care a schim-bat ºi ea macazul cãtre o prozãdeosebit de solidã ºi dacã dejaam amintit douã gãlãþence, la caretrebuia adãugat punctul de ple-care, Alina Durbacã, ar trebui sãmai numesc, din fals patriotismlocal, „ºcoala gãlãþeanã”, ºi de la„Noduri & Semne”, poate cel mailongeviv cenaclu din þarã în acti-vitate: Marius Grama, AlexandruMaria, Leonard Matei, OctavianMiclescu, Simona Toma, care îºitot amânã, inexplicabil adevãra-tul debut editorial, Andrei Velea)dar care, probabil, ar putea con-stitui o paradigmã pentru ceea ceva sã vinã, la ei observându-sedorinþa de a cãuta „altceva”, deºiunii se mai întorc ºi la înaintaºi…Cã au reuºit sau nu, vom vedeapeste mai puþin de o sutã de ani,dacã apucãm…

Aluzia la personajul lui Sorren-tino mi-a fost sugeratã de poe-mul de final, intitulat, cum altfel,„Sfârºit”: „la sfârºitul zilei/ mulþi-mea strigã roagã-te/ dumnezeumurmurã slãveºte-mã/ planetaimplorã salveazã-mã/ femeia þipãiubeºte-mã/ unul rãcneºte la oparte/ copilul urlã hrãneºte-mã/cineva ºopteºte fugi/ iar tu uiþicã-þi doreºti de fapt/ sã citeºti unziar/ sã spinteci un iepure/ sãspargi un lemn/ sã cânþi la chita-rã/ sã sperii o pisicã/ sã placi tu-turor/ (…)/ sã cucereºti everes-tul/ sã spargi alune/ sã planteziun pom/ sã petreci o searã liniºti-tã/ sã administrezi apocalipsa/tuturor.” Un discurs liric care mi-a adus aminte de cele discursuriinaugurale ale Papei Pius al XIII-lea, cel visat ºi cel oficial… Desi-gur, sunt de un anumit… Gradfiecare, S.-M. Grad nu s-a visatprobabil Papã, dar nu este preatârziu, imaginaþia sa este cu ade-vãrat debordantã: „dependent demorþiletale mã complac/ imitân-du-le ca un phoenix plictisitor/ alecãrui arderi nu-mi mai spun ni-mic// acum în sfârºit am mai murito datã/ scurt ºi la obiect fãrã po-veºti/ (…)// însã pretextul sinu-ciderii de azi mi-e cam neclar/ dinturnul moscheii se aude interna-þionala/ (…)// îs atât de singura-tic cã-mi sunt chiar eu în plusuneori/ ca un câine cu pene exi-lat între glume fictive/ despre ar-bori cu ochi tulburi ºi carne nea-grã// însã nu pot vorbi de carneîn textele mele/ eu nu am carnechiar dacã uneori mã simt/ pre-cum un cotlet de amintiri”

(p.94)… Cunoscãtor ºi al clasici-lor, nu poate sã nu facã ºi cuochiul postmodernist, dar ºi cucel suprarealist, ca sã nu zicemnimic ºi despre cel din frunte:„nici milionar pânã la douãzeci deani/ nici nobelizat pânã-n treizeci/egofob ºi degrabã uitãtor/ subli-mându-ºi sechelele-n surogate/cât þi-a luat sã mã recunoºti?”

Observã ºi el infantilismul încare se scaldã lumea noastrã („lu-mea minunatã/ în care poþi gãsi/doar copii/ zombirãtãcind aleato-riu/ dar atât de original”), esteconºtient de „pãrþile diferite alenimicului” (p.95, ca ºi cele douãcitate de mai sus), este ºi „dis-cret” (titlu de poem, p.22) oferindaici o adevãratã lecþie de creati-ve writing: „când te trezeºti/ încap cu un vers/ precum/ doctoriimi-au dat inima la coasã/ poþi sã-þi chinui mintea sãptãmâni încer-când sã pricepi ce-a vrut visul/sã-þi comunice/ sau direct sã zi-deºti în jurul lui un poem/ desprecare nu ºtii nimic/ dar te strãduisã-l dezveleºti/ din foaia albã ºimiile de cuvinte/ care roiesc au-ristic/ în jurul tãu/ precum unsculptor/ curãþind statuia de pia-tra care-o protejase/ pânã atuncide priviri indiscrete/ ºi alte intem-perii” (p.22). Aºadar, aristotelicsau nu, sãtul de figurile de pri-madone, de dive ale celorlalþipoeþi, este îndreptãþit sã-ºi re-vendice „capodopera de la pag.23” (precum aþi observat deja, ºiacesta este un semn axiologic,eºti tentat sã-i citezi mai toateversurile!): „când poeþii miaunãîn jur/ despre flori dureri iubirigunoaie sânge/ variaþii cãutân-du-ºi disperate o temã/ de caresã nu se jeneze în vreo oglindã/nici chiar cea din dosul pleoape-lor/ e momentul potrivit sã taci/creierul refuzã sã-þi mai ofere in-dicaþii/ þi-e mai bine aºa/ închisîntre propriile pagini/ nederanjatde maimuþele albastre/ din cutiacu însemnãri ºi vechituri/ din caresperai sã te înfrupþi/ ca sã ajungila ei/ lãutar de metafore ºi depre-sii/ care te-ar plictisi/ oricât debun ai fi la recitire”…

Dupã un asemenea poem, ei,nici chiar capodoperã, dar pro-miþând multe… inovaþii care sãscoatã cititorul din blazare, pu-nându-te în locul diavolului, vi-sând la avocatul lui, nu se poatesã nu fii ispitit sã te întrebi de cecartea continuã dupã pagina 23!Ba chiar cu un „bombardamen-tând” masiv, demn de al doilea

rãzboi mondial al poeziei (nu ºtiucând a fost primul! Sau primuleste ºi al doilea!), în care þinta estebabilonul sistemului literar, o jun-glã ca orice junglã: „pânã la de-but e simplu/ dacã nu te opreºtidin scris/ te pomeneºti/ cu poe-me de-o carte/ pe care cineva din-tre noroc/ bani renume relaþii pre-mii/ þi-o aºazã în mânã/ vei fi lãu-dat sfârtecat ignorat încurajatdescompus/ pentru ea” ºi apoise trece la confirmare, rãsturna-re, rãzbunare, desfiinþare, esca-motare, rãzboiul din Coreea, Viet-nam, cred cã dã ºi cu napalmS.-M. Grad, Irak, Afganistanº.a.m.d., concluzia fiind „aruncãºterge taie strecoarã rescrie/ cerãmâne/ renunþã revino renunþãrevino renunþã/ alege/ depresiaiubirea plecarea moartea plicti-seala/ perfectã/ e un fluture/ aiace în pumn/ descurcã-te/ nu te-aobligat nimeni sã rãmâi/ repetã/pânã-þi începe insectarul sã se-mene/ a orice altceva/ decât cre-deai cã vei vedea vreodatã/ pur-tându-þi numele/ pe copertã”(p.24-25)

În aceastã ordine de idei, car-tea este un manual de educaþiesentimentalã literarã, deloc flau-bertianã, în care tânãrului aspi-rant la glorie i se explicã… liric lace sã (nu) se aºtepte! ªi adevãruleste cã la cât se publicã la noipoezie, o astfel de poemã satiricãeste mai bine decât binevenitã,fiind complementarã într-un felprozelor de gen ale lui AdrianBuzdugan ºi mai ales „Citadelei”sale „de fier”. În altã ordine, „spe-culaþiile” pe care le face te potduce cu gândul la faptul cã, poa-te, „la început a fost plictiseala”(„ca niºte falºi strãini/ o parteomorâþi restul uciºi/ de aceeaºiplictisealã/ care ne va face când-va/ sã lipsim de la propriile noas-tre autopsii”), poetul este suigeneris un wagnerian, poate chiarun neo-nietzschean, care poateadãuga la „amurgul zeilor” ºi„amurgul Poeziei” (ºi al muzelor,sic!: „vino/ muza mea/ sã tãcem/despre ce vrei tu”, p.28), provo-cându-ºi un alter ego sã strige:„ce-ai fãcut cu poezia, sãlbaticu-le?/ abia cum mã-ntrebi? Greute-ai mai prins/ preferai desigurvechituri împãiate/ însã n-am aºaceva-n program/ mulþumeºte-miºi hai sã trecem mai departe”,printre bãlþi „de pipilicã de mai-muþicã” º.a.m.d. Este o frondã,cred eu, de calitate, demnã deavangardismul interbelic româ-nesc (ºi nu numai): „nu voi fi nici-odatã/ cel mai important poet/ nicimãcar unul mare/ cu apariþii prinmanuale/ ºi lansãri presãrate/ cupaparazzi/ dar ce conteazã/ spe-culaþiile/ când exact tu/ exactacum/ citeºti exact/ asta” (p.31)!Este un jemenfiºism la care poa-te ar fi apelat ºi un Marcel Du-champ, prevalând inteligenþaasupra esteticului de dragul es-teticului, adevãrul dur în epocapost-umanului, post-adevãrului(raportul fundaþiei Conferinþei deSecuritate de la München (MSK),publicat la începutul sãptãmânii13-19 februarie 2017, ºi care ser-veºte drept document de lucru alConferinþei ce se va desfãºura în

perioada 17-19 februarie în Ger-mania, în capitala Bavariei, esteintitulat „Post-Truth, Post-West,Post-Order?“) fiind cã fãrã nicioîndoialã condiþia scriitorului esteuna ingratã, dându-se (tot cu iro-nie, dar ºi tristeþe) exemplele ne-fericite ale lui Eminescu, Sebas-tian ºi Labiº: „ºi lista poate con-tinua pânã azi/ poetul x laudãguvernul ca sã aibã ce pune pemasã/ genialul w a fost îngropatde primãrie// vrei sã te înjure ur-maºii cã m-am irosit din cauza ta?/ajutã-mã citeºte-mã hrãneºte-mãîncãlzeºte-mã/ ºi vom fi amândoifericiþi”. Sunt cuvinte de pe un„jurnal de front” (titlu de poem,p.32).

Este ºi auto-denunþ pentrucriticii demolatori ºi demobiliza-tori: „cãutând echilibrul/ dintreformã ºi mesaj/ m-am împotmolitîn/ textul acesta/ fãrã personajeidei metafore/ ori alþi arici sã teprindã/ care totuºi nu te lasã sãpleci înainte/ de a-þi plãti birul/ încuvinte exclamaþii cronici/ hiper-admirative” (p.34, „echilibrâu” ºisunt mai multe astfel de inovaþii,cuvinte inventate amintind demai sus menþionatele Alina Dur-bacã ºi Florina Zaharia, dupãmodelul limbilor englezã ºi ger-manã). A, cât pe aici sã uit sã mãîntorc la poemul de început,„croc’ [selector]”, care este ade-vãrata „artã poeticã” a volumu-lui, desemnând depãrtarea dintreoameni, dintre scriitor ºi cititor,dintre amanþi ca drapel al deºer-tãciunii literaturii: „depãrtareafuge/ degeaba mergem spre cro-codili/ cu barca/ prin capul tãu/nu ºtim înota/ dã-ne mãcar pute-rea sã desluºim/ ce ne-ai ascunsdãruindu-ne/ ultima dorinþã/ de-pãrtarea e o barcã cu crocodili”…Alegând ca stemã ºi cercul vi-cios, doreºte, totuºi, oare, pacecititorului ºi e gata sã declare in-dependenþa micului þinut al Poe-reziei (ºi acest al doilea volum alsãu este subintitulat „poere-zii”)… ªi am putea adãuga cã totvolumul este o cursã a înarmãri-lor pentru a apãra un „acasã” („lo-cul pe care nimeni/ nu ni l-a pro-mis/ dar totuºi îl cãutãm”, p.38)în care i se dã, totuºi, iubirii ceeace este al ei, unde imnul ar puteaîncepe cu versurile „cu fiecarecarte cititã/ descoperi c-ai mairatat ceva” (p.60). De pildã:„citeai citeºti vei citi/ pânã ce-osã ajungi un boºorog/ care n-adevorat toate cãrþile nici n-a trãitnimic”… De o însemnãtate apar-te ar fi ºi religia acestui þinut. Ca-tehizarea ar avea loc în partea aIV-a a cãrþii – cartea are cinci pãrþi– „Christopolitan”, ultimele poe-me putând fi considerate meta-psalmi, poate este ºi vreun alt felde „Crez” sau „Tatãl nostru” peaici, dar rãmâne sã cãutãm cu altprilej, cât de curând, noi încheindcu citarea poemului „deºert”: „osã-mi iau numele în deºert/ ºi-llas acolo/ sã aibã ce descoperi/peste vreo mie douã de ani/ mai-muþele care vom deveni/ cãutândcui sã se închine” (p.83) Noi,maimuþa goalã, maimuþa poetã…J Maimuþa care are mãtreaþã de-oarece nu mai ºtie ce este groo-mingul!

15, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XXXXXX, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 44444 ( ( ( ( (222222222222222), 20), 20), 20), 20), 201717171717

Douã dintre ultimeleconcerte ale Filarmo-nicii „Oltenia” (31 mar-

tie ºi 7 aprilie 2017) ne-au atrasatenþia în deosebi prin prestaþiade înalt nivel artistic al soliºtilorinvitaþi. Este vorba, în primulrând, de celebrul violonist bul-gar Mincio Mincev, un autenticmaestru al instrumentului, cu ocarierã concertisticã internaþio-nalã de invidiat, într-o apariþie, înpremierã absolutã, la Craiova(cam târzie!). Marele violonist aoptat pentru un program cu douãconcerte, în duo solistic, alãturide tânãrul violonist Rãzvan Stoi-ca, aflat în plinã ascensiune peplan naþional ºi internaþional. Pri-ma lucrare solisticã a constat dinConcertul în Re minor pentrudouã viori, unica lucrare de aceas-tã facturã a lui Johann SebastianBach pãstratã în forma originalãpânã în zilele noastre (alte dubleconcerte s-au pãstrat în transcrip-þii pentru douã piane). Dublul ba-chian, caracterizat de cinevadrept „romantismul unei perso-nalitãþi puternice”, în partea len-tã (Largo ma non tanto), pune învaloare un „dialog”, o „conver-saþie” a celor douã viori (pe „fun-dalul” orchestrei), reprezintã unadintre cele mai frumoase înfãþi-ºãri sonore pe care Bach le-a com-pus în acest gen. Pãrþile extremeale lucrãrii (Vivace; Allegro), suntpe cât de compacte, pe atât demãiestrit concepute. MincioMincev ºi Rãzvan Stoica s-au„duelat” de o manierã ce a confe-rit fiecãruia în parte ºi amânduro-ra posibilitatea exprimãrii since-re, de o claritate ºi limpezime asunetului cum rar ne-a fost datsã auzim. Cele douã Stradivaris-uri, pe care cântã protagoniºtii,s-au întrecut în nobleþea ºi puri-tatea tonului. A doua lucrare so-listã a serii a constat din Simfo-nia concertantã în Mi bemol ma-jor, de Wolfgang Amadeus Mo-zart, pentru vioarã, violã ºi or-chestrã. În concepþie, dar ºi îndetalii, este de fapt o lucrare cla-sicã a genului. Pe scurt, am pu-

Mincio Mincev, în premierã la Craiovatea spune despre aceastã lucrarecã îmbinã sonoritãþile simfonicecu secþiuni solistice. Se spune cãMozart însuºi a preferat sã cântela violã (în detrimentul viorii) da-toritã tonurilor „plãcut timbrateºi pline de savoare”. Ambele in-strumente solistice evolueazã cuprecãdere alternativ, repetã frazeîntregi sau ºi le împart; atuncicând cântã împreunã, o fac în terþesau sexte. Rareori se „miºcã” li-ber în secþiuni individuale. Ceidoi soliºti ai serii, Rãzvan Stoica(vioarã) ºi Mincio Mincev (vio-lã), au abordat acest opus în de-plinã cunoaºtere ºi aprofundarea textului, conferind desfãºurãriimuzicale cursivitate ºi consisten-þã expresivã. Interpretarea, în în-tregul ei, a avut sobrietate ºi dis-creþie. Dirijorul Ivan Iliev a optat,în partea a doua a serii, pentru ofoarte cunoscutã lucrare hayd-nianã, Simfonia nr. 104 în Re ma-jor (consideratã ultima de acestgen pe care marele simfonist ascris-o), care s-a bucurat în de-cursul timpului de un foarte maresucces. În climatul de emulaþieartisticã ºi seriozitate „instaurat”pe scenã de prezenþa solisticã, înprima parte a serii, a legendaruluiviolonist bulgar, dirijorul IvanIliev ºi-a concentrat atenþia, înpartea a doua, asupra comunicã-rii eficiente cu ansamblul, impri-mându-i încredere în posibilitãþi-le sale tehnico-interpretative. Caurmare, muzica a început sã „cur-gã” cu naturaleþe, fãrã încãrcã-turi inutile, luminatã în liniile eimari ca ºi în amãnunte. Simfoniaa sunat de o maniera cvasibeet-hovenianã: prima parte, energi-cã; a doua, lentã constând dintr-un ciclu de variaþiuni; a treia (Me-nuet), cu explicitul accent pe ul-timul timp al mãsurii de 3 ºi ex-presia apropiatã de Scherzo;Finalul, temperamental. PeMincio Minciev, prietenos în slu-jirea artei ºi în atitudinea de pepodium, l-a aplaudat orchestra,publicul, iar prezenþa sa laCraiova rãmâne memorabilã!

În concertul sãu, dirijorul olan-

dez Theo Wolters la pupitrul Sim-fonicului craiovean a fost secon-dat de violoncelista germanãTeresa Beldi, o tânãrã ºi, realmen-te, înzestratã instrumentistã, careîn deschiderea programului acântat Concertul în Si minor, op.104, de Antonín Dvoøák, una din-tre partiturile complexe ale genu-lui, atât în plan solistic, cât ºi încel al orchestrei. Putem spune cãeste vorba, aici, de o veritabilãsimfonie cu violoncel obligat, in-strumentul solist fiind integrat întutti-ul orchestral (cadenþele, înînþelesul tradiþional, lipsesc). Te-resa Beldi, împreunã cu TheoWolters, au imprimat partituriicompozitorului ceh o cursivitateºi emoþie artisticã pe deplin con-turatã, edificând un discurs în-cãrcat de pasiuni debordante ºilinii melodice de o deosebitã pu-

ritate, care dau culoare ºi creeazãimagini. Unica Simfonie pe care ascris-o César Franck face partedintre cele mai cunoscute ºi frec-vent cântate lucrãri ale compozi-torului francez. Muzica simfoniei,influenþatã de armonia wagneri-anã, de factura polifonicã brah-msianã ºi de tehnica motivelorcaracteristice berlioziano-lisztia-nã (fãrã aluzii programatice), deo complexitate a travaliului sonorspecificã romantismului târziu,arhitectural bine structuratã, oferãdirijorului ºi orchestrei imenseposibilitãþi de a-ºi evidenþia mã-iestria artisticã. În deosebi par-tea a doua (din cele 3 pãrþi alesimfoniei), Allegretto, îmbinã par-tea lentã cu Scherzo; începe cuharpã ºi pizzicato-ul instrumen-telor cu arcuº (un moment spe-cial, cantilena cornului englez);

În Sãptãmâna Patimilor s-adeschis o expoziþie deicoane pe sticlã realizate

de Cornelia Mândreci ºi expuse laGaleria Vollard a Casei de Culturã„Traian Demetrescu” din Craiova.Cornelia Mîndreci este profesoa-rã de limba ºi literatura românã laLiceul „Matei Basarab” din Cra-iova ºi continuatoare a unei înde-letniciri artistice vechi ce-ºi are în-ceputurile în zona Transilvaniei,în secolul al XVIII-lea, ºi anumepictarea icoanelor pe sticlã. Fru-museþea acestor icoane ne fasci-neazã prin coloritul ºi frumuseþeaimaginii, deºi acest tip de picturãne apare, de cele mai multe ori, cafiind naiv sau ca o compoziþie ar-tisticã mai puþin elaboratã. Rãb-dãtoare în faþa paletei de culori,Cornelia Mîndreci deþine tehnicade redare a forþei autenticitãþii. Înicoanele pe care le-a pictat se re-marcã farmecul decorativ deose-bit ºi harul mâinii ce cunoaºte tai-na culorilor aºa cum, numai ico-narii celui mai vechi centru de pic-turã pe sticlã de la Nicula, o ºtiau.

Icoanele sale au fost realizateconform iconografiei ortodoxe ºiîn stil bizantin. Desenul este rea-

harul de a picta icoane pe sticlã

lizat în duct continuu, uºor mo-dulat, în funcþie de imaginea re-prezentatã. Coloritul este bineîngrijit printr-o armonie cromati-cã ce accentueazã nota de expre-

sivitate. Notele dominante alecoloritului sunt roºul, brun-au-riul, albul ºi albastrul. Anumitelucrãri sunt realizate cu foiþã deaur ce înnobileazã ºi întregeºte

frumuseþea imaginii icoanei. Atâticoanele pe lemn, cât ºi cele pesticlã sunt realizate þinându-secont de canoanele de picturã bi-sericeascã, într-un spaþiu con-venþional, iconarii, de azi sau deodinioarã, remarcându-se prinmodul de redare a chipurilor, prinuºoare modificãri cromatice alecompoziþiei sau prin decorareachenarului cu motive florare saugeometrice, ei neavând permisi-unea sã intervinã în compoziþiaiconograficã stabilitã de canoa-ne. Cornelia Mîndreci, respec-tând aceste canoane, intervine cumotive florale în compoziþia lu-crãrii ºi le armonizeazã într-unechilibru cromatic specific sceneiiconografice, tonurile nefiind nici-odatã stridente. Temele sale fa-vorite sunt „Maica Domnului cuPruncul”, „Sfântul Gheorghe” ºi„Sfântul Haralambie”. În icoana„Maica Domnului cu Pruncul”este reprezentatã Fecioara Mariaþinându-l pe braþul drept pe prun-cul Iisus Hristos într-un chenarfloral, adesea fundalul fiind reali-zat din foiþã de aur. Purtãtorul debiruinþã, Sfântul Gheorghe, a fostprima sursã de inspiraþie pentru

urmeazã un feeric scherzo, apoicontraste interesante ce se înche-ie cu un acord al instrumentelorde suflat ºi harpei. Pãrþile extre-me ale simfoniei pãstreazã carac-teristicile genului: prima parte,energicã; finalul, grandios. TheoWolters, un bun cunoscãtor altainelor unui ansamblu (cu expe-rienþã de instrumentist), a confe-rit discursului muzical coerenþãexpresivã ºi aplomb, în pãrþile re-pezi, melodicitate ºi fluenþã în in-tervenþiile instrumentelor solisti-ce (harpã, corn englez, clarinet,corn, flaut, trombon, fagot, vio-loncele, viori). Cert este faptul cãorchestra ºi dirijorul au fostaplaudaþi cu cãldurã, oferindu-neo versiune autenticã expresie acelebrei simfonii franckiene.

nnnnn Geo Fabian

Mincio Mincev ºi Rãzvan Stoica

realizarea icoanelor pe sticlã. Lu-crarea îl reprezintã pe SfântulGheorghe cãlare, þinând în mânão sabie ce strãpunge gura balau-rului. Icoana „Sfântul Haralam-bie” este realizatã într-o cromati-cã restrânsã. Sfântul este redatcentral într-un peisaj citadin cuclãdiri. La picioarele acestuia seaflã un personaj ce întruchipea-zã ciuma iar de-o parte ºi de altaun grup de oameni ºi o femeieaºezatã în genunchi ce îºi expri-mã recunoºtinþa faþã de sfântulcare a biruit boala. Ramele icoa-nelor Corneliei Mîndreci se armo-nizeazã, de cele mai multe ori, cuelementele din interiorul picturii,având pe suprafaþa acestora ele-mente liniare sau florale.

Autoare a mai multor lucrãride specialitate dintre care amin-tim „Introducere în opera lui Mi-hail Sadoveanu”(Sitech, 2010) ºi„Introducere în operele marilorclasici ai literaturii române”(Si-tech, 2011), Cornelia Mîndreci îºidovedeºte harul artistic în iscu-sinþa cu care transpune emoþia ºiexperienþa dobânditã în cuvînt ºiimagine.

nnnnn Rusalia Crãciunoiu

rte

16 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XXXXXX, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 44444 ( ( ( ( (222222222222222), 20), 20), 20), 20), 201717171717

rte

Pe Lorca l-am întâlnit maiîntâi în câte-un motto lapoeziile lui Miron Radu

Paraschivescu ºi, instinctiv,când s-a ridicat cortina la Nuntaînsângeratã, vãzând decorulfãrã o arondare precisã de spa-þiu cultural, mi-am imaginat cumcã ar fi putut fi o adaptare la lu-mea þiganilor. Autorul acelorRomancero gitano ar fi gãsit aiciºi acum o instanþiere ineditã aunei teme, altfel, universale. Dealtfel ºi modul în care, pentruscena petrecerii de nuntã,Andrei Mãjeri a ales ca soluþieregizoralã rostirea la microfon(„Sã vinã mireasa!” – cu rever-beraþii), m-a dus cu gândul la onuntã þigãneascã. Ar fi putut fiun proiect coerent, aplicat uneiculturi cu multe puncte comunecelei de origine.

Andrei Mãjeri a creat un spec-tacol mai degrabã universal, cu oanume coloraturã localã. Piesa luiLorca este astfel interpretatã prinprisma mitului, prin temele pe carele focalizeazã, etern umane.

Parafrazând un titlu de-al luiMatei Viºniec, Femeia ca uncâmp de luptã, spaþiul de joc ca-pãtã forma unui teren de tenis pecare doi bãrbaþi joacã un meci,miza fiind dragostea aceleiaºi fete.

Mai mult, totul se joacã subsemnul unui feminin cu toatenuanþele de la alb la negru.

Fileul desparte nu doar doibãrbaþi ci douã familii, atâta vre-me cât mama logodnicului nupoate trece peste puternicul re-sentiment faþã de aceia din cares-a ivit ucigaºul soþului ºi al pri-mului fiu. Cã-ºi plânge durereaatât de mare e firesc, o face dedouãzeci de ani ºi nici gând sãse opreascã („N-am sã tac nicio-datã.” – „O sutã de ani de-aº trãiºi tot despre asta aº vorbi”). Dar,cum se întâmplã adesea, dure-rea erodeazã raþiunea ºi din astase pot naºte monºtri. La seninaproiecþie de viitor a mezinului, eaopune, surprinzãtor, obsesia canici mãcar la cimitir sã nu se ajun-gã la vreo tangenþã cu neamul

nnnnn MARIUS DOBRIN

despre omenesc, la feminin

blamat. „Cã l-aº dezgropa cu un-ghiile ºi singurã i-aº zdrobi capulde pereþi.”

Mirela Cioabã, într-o specta-culoasã revenire pe scena Naþi-onalului, limpezeºte personajulde la bun început. Este mamacare-ºi face griji de câte ori puiuliese pe uºã, mai ales când o faceavând asupra sa un cuþit. Estemama care se gândeºte în cemãsurã fiul îi va fi fericit alãturide aleasa lui (ºi cu ºtrengãreas-cã inocenþã se intereseazã de tre-cutul ei). Este mama care dãru-ieºte tot fiului, care se proiectea-zã pe sine în viitorul acestuia,negociindu-ºi anvergura de bu-nicã. Dar se vãdeºte a fi rãpusãde patima resentimentului între-þinut atâta timp, riscându-i viaþapropriului fiu. Replica ei, calchia-tã dupã a lui Richard III, este ur-matã de monstruoasa stârnire a

furtunii: „Du-te dupã el! Nu! Nute du! Neamul ãsta omoarã repe-de ºi bine… Dar nu, aleargã, vinºi eu dupã tine!”

Mirela Cioabã joacã puternicaceastã dublã faþã, deºi supusãunui singur þel, al fericirii copilu-lui. Prin gesturi ºi prin voce estematernã, cu toatã exagerareaîntr-un sens sau altul. Jocul eicu Claudiu Mihail este ferme-cãtor, evitând a-l pune pe el înpostura ridicolã a vreunui rãsfãþ,pãstrându-se în limitele agreabileale unei mame de bãiat. Pânã ladeclanºarea nebuniei. Din clipaaceea se rupe totul. ªi relaþia fi-lialã dar ºi vreun sens omenesc.Urmeazã o cãdere. ªi într-o ros-tire mai aproape de patetic, per-sonajul se înveleºte în faldulvanitos al singurãtãþii. La înce-put, îmbrãcatã în negru, zâmbea.La sfârºit, rãmasã în albul de la

nuntã, devine un monument îm-pietrit al durerii.

Povestea mamei se intersec-teazã cu povestea logodniceiîntr-un fel neaºteptat, dincolo dereplicile mai mult sau mai puþinamiabile, când fata, asumându-ºideschis responsabilitatea, îispune celei care i-ar fi putut fisoacrã: „ªi tu ai fi fãcut tot aºa.”Este aici afirmarea unei subor-donãri în faþa unei forþe mai pre-sus de raþiune. „Fiul tãu era totceea ce visam, ºi nu l-am înºelat,dar braþul celuilalt m-a smuls calovitura unui talaz […] ºi m-ar fismuls […] chiar dac-aº fi fostbãtrânã ºi toþi fiii fiului tãu m-arfi tras înapoi de pãr.”

Aceastã intersecþie a celordouã destine se simte ºi pe sce-nã, în vocile actriþelor. RalucaPãun este o fericitã alegere pen-tru acest rol, într-o viziune de

subliniere a unui destin dat.Logodnicul îºi vede destinulmarcat de atitudinile celor douãfemei, fãrã a-l exonera de rãspun-dere. Claudiu Mihail e de urmã-rit de la chipul ºi costumaþia ado-lescentine ale începutului pânãla þinuta rãvãºitã ºi chipul urâþitde patimã în final, dupã un zbu-cium mult exteriorizat.

Regizorul scoate bine în evi-denþã scena din viaþa de familiea lui Leonardo (Alex Calangiu,într-un rol bine tensionat).Femeia, ca o supusã, chiar dacãîºi joacã ºi ea ºansa (ingenioasãsoluþia utilizãrii fierului de cãlcat),apare într-o densã interpretare aRomaniþei Ionescu, picturalã cao efigie în câteva cadre. Ulteriorse poate percepe cãsnicia aces-tei femei ca premonitorie pentrulogodnicã.

Andrei Mãjeri ºi Adina Lazãrreconstruiesc textul piesei pen-tru a face viabilã viziunea regi-zoralã într-un spectacol ce refor-muleazã mitul în dimensiunilecontemporane. Referinþele loca-le sunt împlinite prin detalii decostumaþie ºi decor (Irina Chiri-lã), prin muzicã ºi dans (KatalinIncze ºi Flavia Giurgiu) ºi prinreconfigurarea personajelor –metaforã. La Muerte (MonicaArdeleanu) ºi La Luna (ªtefanCepoi), înconjuraþi de reinven-tata trupã Los Leñadores (Cos-min Rãdescu, Dragoº Mãceºa-nu, Cãtãlin Miculeasa) devin ar-tiºtii care spun povestea.

Regizorul echilibreazã binebalanþa râsu’-plânsu’, apelând ºila o tripletã zglobie (CostinelaUngureanu, Corina Druc, Hari-cleea Nicolau) care o înconjoarãpe logodnicã ºi-l susþine pe ta-tãl miresei (Adrian Andoneîntr-un rol condus cu persona-litate, din priviri ºi gesturi dis-crete, pânã la feerica ninsoarepeste portocali, frumoasã ima-gine de genul „iarna vrajbeinoastre”). Iar Anca Dinu ºiGabriela Baciu au câte un rol decatalizator în scenele ce poten-teazã reacþiile mamei ºi ale soþieilui Leonardo.

Sunt multe replici memorabi-le („Eu nu sunt bãrbat care sãmeargã pe jos / Eu nu sunt feme-ie care sã meargã singurã”), suntrostiri prea dramatizate, e dificilãasumarea naturaleþei spaniolechiar ºi, ori poate mai ales, înpatetic. Invocata ariditate a pã-mântului de lângã casa logodni-cei este delimitatã de frontieraunui fir de apã. O apã cu careinteracþioneazã adesea persona-jele, în finalul câte unei scene.Este aproape un ritual. Doar LaMuerte îl traverseazã cu atenþie.Monica Ardeleanu are de dusdificultatea songurilor latino, rit-mul fiecãrui intermezzo carepuncteazã ideea unei scene ºidesfãºurarea de extaz cu fiori reciîn faþa tragediei, pentru a fi, înfond, începutul ºi sfârºitul („ori-unde mergi tu, acolo merg ºi eu”).La feminin.

P.S.Am simþit nevoia de a reciti

Domniºoara Nastasia, de Geor-ge Mihail Zamfirescu. Pentru oaltã abordare pe un subiect si-milar. Pentru dragostea mea din-tâi faþã de dramaturgia româ-neasca din interbelic.

Cel mai recent numãr al revis-tei Familia – numãrul 2 (615)2017 – ne atrage atenþia, nu nu-mai datoritã celor douã prezenþecraiovene, Adela Efrim ºi VictorMarian Buciu, ci ºi prin textul luiLucian-Vasile Szabo, IncomodulMacedonski, unde autorul sin-tetizeazã câteva aspecte, mai pu-þin cercetate, referitoare la acti-vitatea de jurnalist de opinie apoetului rondelurilor. La rubricade Cronicã literarã, Andreea Popconsemneazã despre volumul deversuri al lui Alex Vãsieº, Insta-laþia (2016), receptat ca reacti-vare a unor scene din trecut, pre-lucrate nostalgic sub forma unor„filme” electrizante. Tot la aceas-tã rubricã, Viorel Mureºan sur-prinde complexitatea stilisticãþiºi tematicã a volumului de ver-suri despre Arta fricii (2016) deIoan Es. Pop. În cadrul rubriciiCronica ideilor, Florin Ardeleananalizeazã volumul memorialis-

tic al lui Ioan F. Pop, Marginaliila o absenþã (2014), pe treipaliere interpretative: al unuicotidian sterp, amorf, al anilorcopilãriei ºi al cãrþilor lecturate.Mai reþinem textul lui AlexandruSeres despre studiul Martei Pe-treu, Generaþia’27 între Holo-caust ºi Gulag. Mircea Eliade ºiKlaus Mann despre generaþiatânãrã (2016). La rubrica Prozã,regãsim textul Diavoli fragili deRadu Gãvan, iar la Poezie, textesemnate de Silvia Bitere, AdelaEfrim, Lucia Bibarþ, Dan Rotaru.(M.D.)

Nu mai este o surprizã pentrucititorii revistei Contemporanulcã numãr de numãr publicaþiaeste tot mai densã, tematica totmai interesantã, iar articolele de

o mare diversitate. Ediþia din mar-tie a.c. are drept temã principalãDespre identitate în preajmaCentenarului Marii Uniri(1918-2018), redacþia (directoracad. N. Breban, redactor ºef:Aura Christi), precum ºi autoriipropunându-ºi sã restabileascãvaloarea noþiunilor identitate,naþiune, naþionalism, suverani-tate etc., cãzute în desuetudineprin abuz în perioada comunis-tã. Punctul pe i este pus de au-torul primului articol, BogdanCreþu, care cere „relansarea uneidiscuþii/…/ privitoare la identi-tatea naþionalã”. Pornind de laredefinirea termenilor, de mareinteres este dezbaterea pe mar-ginea cunoscutului Apel al unoracademicieni români. Ataculîmpotriva celor care semnaserãApelul ºi, în fond, la adresaAcademiei Române, este expli-cat de Horia Pãtraºcu prin aceeacã ea „reprezintã, cum singurã se

defineºte, o instituþie a unitãþiiºi identitãþii naþionale”, iar Mag-da Ursache întreabã retoric: „Sãfie apãrarea identitãþii etnice, ne-cesitatea naþiunii fãrã raþiune?”Pe o aceeaºi temã a fost ºi dez-baterea de la Realitatea TV, unde,alãturi de academicienii Augus-tin Buzura, Gheorghe Pãun, Eu-gen Simion ºi Victor Voicu, acad.Nicolae Breban a pledat „pentruo Românie educatã”,. La rubricaModele, concitadinul nostru,Marian Victor Buciu, semneazãarticolul Mircea Martin ºi nuan-þele radicalismului, Andrei Mar-ga analizeazã personalitatea luiAdrian Marino, cel pentru care„termenul de ideolog avea cono-taþie clasicã, de exponent al idei-lor”, iar la rubrica Polemos Adri-an Dinu Rachieru readuce în dis-cuþie „catastrofa comunismului”ºi atacurile care (încã) sunt în-dreptate împotiva scriitoruluiVintilã Horia. Din lipsã de spaþiuregretãm cã nu mai putem amintialte articole, dar recomandãm cucãldurã acest foarte consistentnumãr al revistei Contempora-nul. (Mihaela Albu)

Fo

to: A

lber

t Do

bri

n

ocheanul întorsocheanul întors

17, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XXXXXX, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 44444 ( ( ( ( (222222222222222), 20), 20), 20), 20), 201717171717

N-aº vrea ca titlul sã vãinducã în eroare ºi sãcredeþi cã este vorba

despre grandioasa paradã a ve-detelor de ambe sexe, o adevã-ratã sãrbãtoare a modei extrava-gante ºi a frumuseþii fizice, careare loc anual, într-o searã, cândla Hollywood se împart o mulþi-me de premii Oscar pentru artacinematograficã. Aici este vor-ba de un alt Oscar.

Oscar Fingal O’Flaherty WillsWilde (1856-1900) nonconfor-mistul poet, prozator ºi drama-turg irlandez ilustra tipologia in-dividului cu totul aparte în viaþacotidianã, dispreþuitor al con-venþiilor sociale, practicând oatitudine dezinvoltã prin careostentaþia ºi scandalul erau pre-zente la ordinea zilei. Om de lite-re, adevãrat arbiter elegantia-rum, înzestrat cu un talent dezor-ganizatoric, temperament ambi-þios, estet, îndrãgostit, spirit lu-minat, iatã câteva dintre carac-teristicile acestui personaj cãru-ia muzeografii de la Petit Palaisdin Paris i-au organizat o expozi-þie extrem de vizitatã ºi apreciatãde public.

Elevul de la Magdalen Colle-ge din Oxford era încã din timpulstudiilor o celebritate printre co-legi, nu numai pentru vocabula-rul sãu dar, ºi prin statura sa im-pozantã. Când ai înãlþimea de unmetru nouãzeci ºi cinci de centi-metri nu poþi trece neobservat.O notã distinctivã o dãdea ºipãrul sãu, lung, ondulat, pieptã-nat cu cãrare pe mijloc. La toateacestea se adaugã pasiunea sapentru cravate ºi lavaliere, întot-deauna acompaniate la butonie-rã de o garoafã, o crizantemã sauun crin. De fapt, vã mãrturisescsurpriza de a vedea fotografia dinepocã, realizatã de NapoleonSarony, aflatã la Biblioteca Con-gresului din Washington, al cã-rui obiectiv fotografic l-a sur-prins frontal pe Wilde stând peun scaun, cu paltonul desche-iat, cu guler de blanã, având înmâna dreaptã un baston ºi mã-nuºile unui adevãrat dandy, iardegetele mâinii stângi la tâmplã,într-o posturã de meditaþie. Pen-tru un moment am avut impresiacã vãd un personaj care a trãitalãturi de noi, imaginea, foarteasemãnãtoare, a poetului Adri-an Pãunescu. „Aerul” poetuluinostru aducea cu cel al scriito-rului irlandez. Manifestarea de la„uzina” de expoziþii de la PetitPalais l-a denumit pe Wilde drept„impertinent absolut”, pe cel ceavea sã dea la ivealã opere lite-rare intrate în patrimoniu cultu-ral, iar dacã am continua compa-raþia nici bardului de la Bârca nu-istã rãu titulatura. În orice caz,comparaþia rãmâne mãgulitoarepentru incendiarul poet român.

Oscar Wilde s-a nãscut la 16octombrie 1854 la Dublin, în fa-milia unui faimos medic oftalmo-log. Printre pacienþii sãi de sea-mã se numãrau Regina Victoria aMarii Britanii ºi Regele Oscar alII-lea al Suediei, care a acceptatchiar sã-i fie naº, aºa se face cãscriitorul posedã un prenume cuprea puþinã rezonanþã irlandezã.Medicul era un colecþionar deantichitãþi greceºti ºi romane,dar, totodatã ºi de amante ºi decopii adulterini, fãrã ca soþia sãîºi facã prea mari probleme dinaceastã pricinã. Militantã asiduãpentru cauza naþionalã irlande-zã, mama scriitorului, o femeiefrumoasã ºi extrem de cultivatã,cu un talent evident spre poezieºi strãlucite replici, aduna în sa-lonul sãu familiile cele mai devazã ale Irlandei, laolaltã cu bo-ema irlandezã de calitate. În1840, energia poeticã a acestei

nnnnn FLORIN COLONAª

un dandy, numit Oscardoamne din înalta societate s-adezlãnþuit în toatã vâltoarea eipatrioticã, publicând sub pseu-donimul Speranza. Într-o altãbunã zi anunþa crearea unei ligipentru desfiinþarea virtuþii. Înacest mediu de lux ºi de boemieartisticã, într-o atmosferã eleva-tã ºi totodatã atipicã, totul în le-gãturã strânsã cu aforismelematerne, Oscar va fi un excelentelev, în special în studierea lim-bilor clasice, greaca ºi latina, darºi a limbii franceze, fapt care îi dãposibilitatea obþinerii unei bur-se la Oxford (1874-1878), timp încare va începe sã scrie. Dupã ceîºi terminã studiile, cu multã per-severenþã ºi meticulozitate cau-tã sã fie apreciat în saloanelesus-puse. Pentru a avea succes,îºi va controla inclusiv timbrulvocal, va fi atent la frazele sale,la dicþie, dar ºi la vestimentaþie;va purta veste de velur cu ga-loane, pantaloni eleganþi, ciorapide mãtase, pantofi ornaþi cu unnod de mãtase, impunându-se caun adevãrat port-stindard al aºa-numitei miºcãri estetice engleze.Timp de doi ani (1881-1883) vastrãbate teritoriul Statelor Unitede la nord la sud ºi de la est lavest, þinând conferinþe extrem debine primite de cãtre auditori.Numãrul lor, o sutã patruzeci, re-prezintã o ilustrare a succesuluide care s-a bucurat pretutindeni.Moºtenind de la mama sa uºu-rinþa de a formula aforisme ºivorbe de spirit chiar când, pu-nând piciorul pe Noul Continent,fiind întrebat de cãtre vameºi ceare de declarat, a rãspuns cufrancheþe: „Nimic în afarã de ge-niu!” Replica a fãcut înconjurulpresei mondiale ºi deliciul ame-ricanilor care se îmbulzeau pen-tru a-i urmãri dizertaþiile sale de-spre Renaºterea englezã.

Atitudinea de adevãrat dan-dy atrãgea privirile oriunde apã-rea. Desigur, fotografii care laacel moment începuserã sã prac-tice o meserie cãutatã ºi, bineîn-þeles, bãnoasã alergau dupãsubiecte vandabile. Oscar Wil-de într-un decor încãrcat cu o pe-lerinã aruncatã pe umeri, cu o pã-lãrie pe cap, cu un costum dinvelur, era omul care trebuia cusurâsul sãu încântãtor, cu aceaprivire evazivã, rebelã, dar ºi cuatitudine gânditoare, transportatparcã în altã lume, într-o succe-siune neîntreruptã de strãzi carede care mai controversate, ofe-rea un personaj foarte cãutat decãtre cei care doreau sã îl imor-talizeze pe cartonul fotografic.Gânditor, cititor, dandy, actormisterior, Wilde se transformãneîntrerupt în personajul multi-plu sub direcþia lui NapoleonSarony, al cãrui studio-foto laNew York era cel mai „curtat”. Înepocã, acel sistem permitea im-primarea a 4000 de portrete-car-te de vizitã într-o singurã zi. Ima-ginea sa a fost „trasã” în 85.000de exemplare prin SocietateaBurrow-Giles litografie. Într-unproces în care se punea proble-ma drepturilor de autor, Soranyva cere ºi va demonstra cã foto-grafia are statutul operei de artãºi se fundamenteazã cu ajutorullui Wilde, dreptul de autor ºi înacest domeniu. Cu prilejul con-ferinþelor va cunoaºte ºi pe vii-toarea soþie, o prea frumoasã ºicultivatã doamnã vorbitoare acâtorva limbi, însufleþitã luptã-toare pentru ideile feministe.Bunul gust al celor doi va face

din locuinþa lor prin rafinamen-tul aranjãrii, o adevãratã „casã afrumuseþii”, cum va fi ea denu-mitã popular în Londra, undespiritele cele mai prestigioase sevor duce la recepþiile oferite deConstance. Wilde se va dovediun tatã grijuliu cu cei doi bãieþi.Succesele sale literare îi vor asi-gura un trai liniºtit. Portretul luiDorian Gray ºi Evantaiul doam-nei Windermere îi vor aducedupã 1891 gloria. În aceeaºiperioadã îl va cunoaºte petânãrul poet Alfred Douglas, unaristocrat blond ºi cu ochi lim-pezi, cu 16 ani mai tânãr decâtOscar ºi care va fi numit „Bosie– bãiat frumos”. Personajul,frumos ca un înger ºi ademeni-tor, fusese dat afarã de la Oxfordpentru rele moravuri. Tânãrul îºidetestã pãrintele, pe Marchizulde Queensberry, al cãrui numerãmâne legat de legile boxuluienglezesc. Pentru acest om, viri-litatea este o virtute cardinalã.Pentru Wilde aventura aceastacare l-a îndepãrtat de familie seterminã prost. Va primi în urmaunui proces doi ani de muncãforþatã. În închisoare va lucraîntr-un loc de muncã greu ºi pe-riculos, Moara disciplinei, un felde roatã giganticã din lemn acþi-onatã de cãtre gambele deþinuþi-lor, într-o trudã epuizantã ºi pli-nã de pericole.

La ieºirea din închisoare plea-cã din Anglia. Se stabileºteîntr-un mic sat de lângã Dieppe.Duce o viaþã liniºtitã, sub numelede Melmoth, inspirat de perso-najul principal din romanul omo-nim scris de unchiul mamei sale,Charles Robert Maturin. Întrebãile matinale ºi discuþiile în fran-cezã cu parohul local, va scrie

Balada Închisorii din Reading,o liricã estetizantã strãbãtutã deun cald umanitarism, pentru camai târziu sã îl întâlneascã laNapoli din nou pe Bosie cu careva avea o aventurã „sulfuroas㔺i fastuoasã, ameninþatã de Con-stance ºi de mama lui Bosie.Dupã acest episod se instaleazãla Paris unde începe sã consu-me masiv absint. O complicaþiea unui abces de la o ureche, su-ferinþã din recluziune, îi grãbeº-te sfârºitul. Între cei patru pereþiai unei camere de hotel, împãrtã-ºindu-se în faþa unui preot tri-mis în ultima clipã de cãtre prie-tenul devotat, jurnalistul ºi ne-gustorul de artã Robert Ross, pecare îl cunoscuse în 1886, ros-teºte ultimele sale cuvinte, o ju-decatã definitivã asupra decoru-lui agoniei sale: „Ce este aceas-tã hârtie pictatã sau sunt eu?”.În omul distrus spiritual, dandytrãia încã. Dandysmul era a douasa naturã, isteria sa, moºtenireasa, viaþa sa. Strãmoºii sãi peaceastã linie se numeau Casano-va, Choderlos de Laclos, Geor-ge „Beau” Brummel, arbitrul en-glez al bunului gust sau scriito-rul cucernic ºi monden JulesBarbey D’Aurevilly. Se adaugãprincipiile sale estetice influen-þate de John Ruskin ºi WalterPater, interesul sãu pentru pic-torii prerafaeliþi, pentru care Pa-risul este un oraº strãlucitor alcreaþiei, al libertãþii ºi al literatu-rii. Baudelaire scria cã dandy tre-buie sã trãiascã ºi sã doarmã înfaþa unei oglinzi. Acesta era omulpe care poetul Robert Sherand l-aintrodus în saloanele pariziene, lapolemista Juliette Adam, la Prin-þesa de Monaco ºi la GenieveStrauss, fosta soþie a compozito-rului operei Carmen, GeorgesBizet. A urmat apoi schimburilede opinii ºi replici desfãºurate întimp cu Alphonse Daudet, EmileZola, Marcel Proust, Jose Mariade Heredia, Pierre Louys, Mauri-ce Maeterlinck, Sarah Bernard,pictorii Gyuseppe de Nittis,Edgar Degas, Camille Pissarro,Toulouse-Lautrec.

Celebrul pentru romanul sãuPortretul lui Dorian Gray (1890)ºi pentru modernitatea ºi perfec-þiunea comediei Importanþa dea fi constant (1895), Wilde estenu numai poet, ci ºi autor de po-veºti originale, dar ºi participantactiv la miºcarea esteticã. Obser-vator atent al societãþii, Wilde vatriumfa prin comediile sale demoravuri: Bãrbatul ideal (1894)are în centru afacerea Panama ºieste urmatã un an mai târziu de opiesã care spera sã îi plouã cuaur la picioare, Importanþa de a

fi constant, o farsã sofisticatã.În 1891 concepe proiectul ambi-þios al unei piese, scrise în fran-cezã despre figura biblicã a Sa-lomeei, piesã compusã foarte re-pede, Sarah Bernard acceptândsã joace personajul la Londa unan mai târziu. Piesa va fi cenzu-ratã. Va trebui sã aºtepte pânã în1895 când se va juca la Paris.Wilde nu a vãzut-o niciodatã re-prezentatã. Mallarmé va fi încân-tat, Maeterlinck o va apreciadrept misterioasã ºi admirabilã.Nu trebuie uitate lucrãrile saleprivind teoriile sale asupra artei,solid argumentate cu ajutoruleseurilor sale ºi al întregii operede ficþiune ºi chiar întreaga saexistenþã susþinutã prin miºca-rea esteticã ce a eliberat arta detoate consideraþiile morale. Pa-siunea încã din studenþie pen-tru artã, când publicã criticã deartã, va fi ardentã întreaga-i via-þã. Activitatea lui criticã se con-centreazã la finalul lui 1890 prinabandonarea cronicilor pentruexpoziþii în favoarea textelor subforma unor dialoguri estetice.Patru dintre acestea sunt publi-cate la câteva zile dupã editareacelei de-a doua ediþii din Portre-tul lui Dorian Gray, romanul carese deschide cu aforisme, sintezaconcepþiei sale de scriitor.

Ultima scriere esteticã, Sufle-tul omului în socialism (1895),va fi publicatã câteva zile maitâziu dupã arestarea sa. Wildereia tezele sale cu o virulenþã cri-ticã remarcabilã asupra proprie-tãþii individuale ºi a concuren-þei. Îndeplinirea unei munci cuadevãrat creative reprezintã sin-gura cale posibilã pentru eman-ciparea individului. El cheamã lao reformã completã a sistemuluieconomic ºi social, preluând ide-ea lui Ruskin conform cãreia artaeste expresia bucuriei ce îi re-vine omului din munca sa. Înacelaºi timp cu expoziþia de laPetit Palais, la Muzeul Vieþii Ro-mantice se desfãºura o expoziþiecu titlul Ochiul lui Baudelaire,unde se propune o substanþialãcãlãtorie prin lumea portretelordesenate sau fotografiate de ar-tiºti ai epocii, inclusiv a unuiautoportret descoperit de cu-rând al autorului Florilor rãu-lui, înaintea numeroaselor foto-grafii ale prietenului sãu Nadarºi ale altor artiºti de marcã. Aces-tea nu fac decât sã se constituieîntr-un argument solid împreu-nã cu alte multe expoziþii în spri-jinul marii manifestãri parizienea lunii noiembrie când GrandPalais gãzduieºte de douã dece-nii Paris photo. Cele douã maripersonalitãþi ale scrisului, revo-luþionari fiecare în felul sãu, daravând ºi multe caracteristici co-mune, au adus o notã aparte întumultoasa viaþã expoziþionalã aunui oraº de asemenea anvergu-rã cum este Parisul.

Cum a fost posibilã aceastã rãs-turnare, care au fost oamenii careau influenþat cursul istorieinoastre în decursul ultimului se-col ºi cum au fãcut-o, împrejurãri-le favorabile sau potrivnice careau marcat-o, se împletesc într-o de-monstraþie care acrediteazãAdevãrul unei Românii parte aunei „Europe a naþiunilor”, Ade-vãrul adevãrat, pentru cã e singu-rul care ne lasã ºansa unui viitor.

O carte tonicã, care îndeam-nã la cunoaºtere ºi responsabi-litate, pe care vã invit sã o citiþi

fiindcã este mai bogatã decâtpoate sugera un comentariu, ori-cât de avizat sau de amplu, ocarte nãscutã dintr-o moralitateprofundã cât un ideal:

„Nu poþi sã-þi ajuþi neamuldecât servindu-l, aºa cum faceun bun ºi rar pedagog: asistândºi oferindu-se drept exemplu ce-lui pe care vrea sã-l formeze. Iarcând îl învaþã, o face ca sã seînveþe pe sine, deoarece apro-pierea de un spirit, act numit ºiprietenie, este una din formelecele mai emoþionante ale trãirii –un spirit ce se dezvoltã ºi pri-meºte, aude ºi învaþã sã vadã –

(Urmare din pag. 2)

fiinþa naþionalã ºi lumea globalizatãca apoi sã memoreze ºi anumesã ºtie ce e demn de a fi memoratºi în ce ordine, ca, în final, sãajungã pe treapta, poate, cea maiînaltã – cea a mãrturisirii.”

O istorie dramaticã a pre-zentului este Cartea mãrturisiriiunui mare scriitor român, fiindcãnumai un spirit care concentrea-zã în el sevele durerilor ºi bucu-riilor neamului sãu poate simþi,gândi ºi spune:

„Un popor, cel în care te naºti,ca ºi viaþa, poate fi tot atâteadaruri ca ºi poveri.”

18 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XXXXXX, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 44444 ( ( ( ( (222222222222222), 20), 20), 20), 20), 201717171717

Moto: „În Europane-am tãiat fereastrã”.

La 4 aprilie 2017 s-a îm-plinit un sfert de veacde la trecerea în lumea

celor veºnice a scriitorului Vinti-lã Horia. La comemorarea sa mis-a pãrut potrivit versul de maisus al lui A.S. Puºkin, deoareceVintilã Horia a deschis pentrucultura româneascã, dar ºi pen-tru oraºul în care s-a nãscut,Segarcea, o fereastrã în culturauniversalã.

Începutul revenirii sale în Ro-mânia (din nefericire, numai princãrþile sale) a avut loc în anul1990. Editura Europa din Craiovapublica atunci romanul Dumne-zeu s-a nãscut în exil, primul dintrilogia exilului. Evenimentul aînsemnat un adevãrat „cutre-mur”. Zeci de articole, semnatede critici importanþi, au invadatpresa de specialitate. Din neferi-cire, foarte repede, vãlul uitãrii s-aaºternut peste numele scriitoru-lui. În acest context, suplimentulziarului Adevãrul literar ºi artis-tic din ianuarie 2007 publica unmemoriu cu peste o sutã de sem-nãturi ale unor personalitãþi dinlumea culturalã, prin care se arã-ta cã „este timpul ca România sãrecunoascã una din valorile careo onoreazã în cel mai înalt grad ºisã o repunã oficial în drepturi.Este o extrem de necesarã repa-raþie de ordin moral, istoric ºi cul-

un sfert de veac de la moarteascriitorului Vintilã Horia

tural pentru cei 58 de ani în careVintilã Horia ºi-a servit exemplarþara, cu întreaga sa fiinþã ºi crea-þie. Reparaþia moralã ce trebuieîntreprinsã în cazul lui este ºi unpas important spre normalizareaunei culturi care trebuie sã-ºi re-cunoascã valorile ce i-au dus fai-ma în Occident ºi nu numai.”

Noi, locuitorii oraºului Segar-cea, citind interviul luat scriito-rului de cãtre Ion Deaconescu,în care spunea, printre altele, „Ci-titorilor din Oltenia le aduc amin-te cã m-am nãscut la Segarcea ºicã în Viitor petrecut se aflã unpoem intitulat Olteneascã, dedi-cat exclusiv înþelegerii lor olte-neºti”, am iniþiat unele mãsuriîntru cinstirea lui.

Astfel, au fost fãcute demer-suri ca liceul din localitate sã-ipoarte numele ºi astãzi liceul senumeºte „Liceul Tehnologic Vin-tilã Horia”, iar an de an, la 18 de-cembrie, ziua de naºtere a scrii-torului, au loc ample manifestãride sãrbãtorire a sa. În faþa liceuluia fost amplasatã o statuie care îlreprezintã, operã a sculptoruluiAnton Barbu-Panaghia, originarºi el din Segarcea.

În cadrul catedrei de literaturaromânã, în orele la dispoziþiaprofesorului, pentru o mai bunãcunoaºtere a operei scriitorului, s-au iniþiat seminarii speciale în carei se discutã principalele scrieri.

Evenimentul cel mai importantîntru cinstirea memoriei lui Vinti-

lã Horia a fost însã cel din de-cembrie 2015, când s-a sãrbãtoritcentenarul naºterii sale. Era o di-mineaþã frumoasã de iarnã. Înholul de la intrarea Casei de Cul-turã a oraºului, iluminat din plin,cu pereþii laterali decoraþi cu ima-gini din viaþa ºi opera scriitoruluiau sosit oaspeþii care participa-serã cu o zi înainte la simpozio-nul organizat la Biblioteca jude-þeanã din Craiova. Printre aceº-tia se aflau în primul rând organi-zatorii simpozionului, acad.Basarab Nicolescu ºi scriitorulCristian Bãdiliþã; apoi directoa-rea editurii Vremea, doamna SilviaColfescu, cea care a iniþiat seriade autor „Vintilã Horia”, din carea fost adus la Segarcea volumulinedit Memoriile unui fost Sãge-tãtor; au mai participat MarilenaRotaru, autoarea cãrþii Întoarce-rea lui Vintilã Horia, precum ºiscriitorii Mihaela Albu ºi Dan An-ghelescu, autorii volumuluiEseistica lui Vintilã Horia – des-chideri cãtre transdisciplinari-tate. Oaspeþii au fost întâmpinaþide ing. Nicolae Popa, edilul ora-ºului, iar din partea Biblioteciiorãºeneºti „Mircea Radina” decãtre dna Alexandra Barbu.

Prezentãrile ºi discuþiile s-aupurtat, firesc, în jurul vieþii ºioperei lui Vintilã Horia. În conti-nuare, doi absolvenþi ai liceuluidin Segarcea, Ana-Maria Grigo-re ºi Sebastian Spanache au pre-zentat câte un eseu pe marginea

operei scriitorului. Au urmat dis-cuþii, întrebãri ale celor din salãºi rãspunsuri ale oaspeþilor, uniidintre ei, cunoscându-l personalpe autor, povestind întâmplãriinedite din viaþa acestuia. La fi-nal, primarul oraºului a înmânatdomnului academician BasarabNicolescu Ordinul prin care scri-itorul Vintilã Horia a fost numitCetãþean de onoare post mortemal localitãþii Segarcea, diploma ur-mând sã fie înmânatã fiicei aces-tuia, Cristina Horia.

Dar… existã ºi un dar: De undene aºteptam ca evenimentul sãfie consemnat în presã, rezulta-tul a fost cu totul altul. Dupãpuþin timp, la intervenþia Institu-tului pentru Studierea Holocaus-tului, Consiliul local Segarcea afost nevoit sã retragã titlul acor-dat scriitorului. Mai mult. Au ve-nit în oraº reprezentanþi ai uneiteleviziuni centrale, supunând laun interogatoriu destul de asprudespre iniþiativa de a da liceuluidin localitate numele scriitoruluiºi de a-i amplasa o statuie. În re-plicã, au fost prezentate docu-mente care atestau cã fusesevorba de o confuzie de persoaneatunci când a fost condamnat în1946 de cãtre aºa-zisul Tribunalal Poporului.

În urma acestor evenimente,în prezent se ridicã întrebarea:Cazul Vintilã Horia se închide sause deschide? Noi, segãrcenii, þi-nând seama de faptul cã printre

ultimele dorinþe ale scriitorului afost aceea de a se întoarce înRomânia ºi de a-ºi vizita ºi loculde naºtere, am hotãrât: „CazulVintilã Horia se deschide”.

Astãzi, când comemorãm unsfert de veac de la moartea scrii-torului, ne imaginãm o vizitã a sa.L-am invita sã viziteze liceul care-ipoartã numele, sã vadã statuiace-l reprezintã – poate singura dinþarã –, l-am invita de asemeneasã ia parte la un seminar cu tema„Vintilã Horia - poetul”.

Toate acestea sunt, de fapt,puþinul dar, oferit însã din suflet,prin care locuitorii oraºului Se-garcea cinstesc memoria celuicare, nãscut într-o micã localita-te din sudul României, a devenitcetãþean al lumii, unul dintre ma-rile spirite pe care þara noastrã le-a dat culturii universale.

nnnnn Dinicã Gheorghe

1964, Luni 18

F iinþele umane aparþi-nând civilizaþiilor tradi-þionale, cum se spune,

se aflã situate deodatã pe o linieantiprogresistã, fãrã îndoialã, darfoarte evoluatã cât priveºte ordi-nea interioarã pe care-o posedãºi care, deºi le obligã sã respingãreligiile materialiste, le fac sã par-ticipe la o bogãþie spiritualã care-ilipseºte în aceeaºi mãsurã cetã-þeanului-frigider sau tovarãºului-sputnik. Este vorba aici de o rasãspiritualã, dacã pot spune aºa,care acceptã în aparenþã ordineaasfalticã a ideologiilor, dar conti-nuã sã-ºi practice filosofia ºi reli-gia, de altfel serios înrudite.

Þãranul român, sau de la Du-nãre, este un exemplu în acestsens. /…/ Violenþã ºi fragilitateconstituie pentru omul tradiþio-nal un fel de refren fatalmente le-gat de apariþiile fals totlitare aleistoriei. Plasat într-un spaþiu ori-ginar pe care filosoful român Lu-cian Blaga îl numea matrice sti-listicã, unde el ºi-a creat modullui de viaþã, dar în acelaºi timp ºistilul sãu religios ºi artistic, þãra-nul este cu necesitate ostil isto-riei, care va avea un sfârºit, a cã-rui necesitate ºi a cãrui sosirecreºtinismul le-a confirmat. Da-cii, strãmoºi ai þãranului de laDunãre credeau în Dumnezeulunic mult înainte de era creºtinã,

nnnnn VINTILÃ HORIA

jurnalul unui þãran de la Dunãre(journal d’un paysan du Danube)

nu se temeau de moarte, conce-putã ca o recompensã. /…/

În munþii de la noi existã ºi aziþãrani care se îmbracã la fel ca pevremea dacilor. Creºtinismul loreste esenþialmente pur, pentru cãreligia lor anterioarã nu era decâto pregãtire ºi numai elementelede ritual s-au schimbat. /.../ þãra-nii aceºtia ºtiau mult mai multdespre destinul uman ºi despremoarte decât un doctor în filozo-fie, prizonier al cunoºtinþelor sale(pe care Platon le numea opiniiºtiinþifice) la fel de friabile caideologiile ºi la fel de îndoielni-ce. /…/

Mi-am petrecut câþiva ani dincopilãrie în preajma unor aseme-nea oameni ºi am revenit an dean în mijlocul lor pânã la vârstade douãzeci ºi patru de ani. Îmiamintesc mai ales de unul dintreei, al cãrui portret l-am schiþat înDumnezeu s-a nãscut în exil. Co-boram cu fratele meu ºi câþivaprieteni din munþii RâmniculuiSãrat într-o zi din luna august aanului 1933. Era cald ºi chiar laintrarea într-un sat, ne-am opritîn faþa unei case destul de arã-toase, adunatã la umbra unuiimens pãr ale cãrui fructe parfu-mate ºi zemoase acopereau iarbadin curte, ºi i-am cerut gãzduire,cum este obiceiul pe la noi, þãra-nului venit sã potoleascã lãtra-tul câinelui. Ne-a primit în cerdac,un fel de terasã plasatã în partea

din faþã a casei ºi acoperitã cu oprelungire oblicã a acoperiºului,iar nevasta lui a venit ºi ea ime-diat sã ne ureze bun-sosit ºi sãne ofere faguri de miere ºi câteun pahar cu apã rece. Erau îm-brãcaþi în alb de sus pânã jos ºipãreau sã se odihneascã dupãmuncile grele ale lunii iulie. Ca-pul acestui bãrbat, fruntea ºi pri-virea lui m-au pus pe gânduri dela primul contact. Ceva insolit m-a frapat totodatã în felul lui de avorbi, în tunsoarea lui, dupãmoda orãºeneascã, dar soþia um-bla cu picioarele goale ºi lipãitultãlpilor ei pe pãmântul bãtãtoritºi neted al podelei era un fel deacompaniament rustic al conver-

saþiei noastre. Aveam de-a faceprin urmare cu þãrani adevãraþi,nu exista nicio îndoialã, dar omulpurta pe chip lumina unei altepeceþi, cãci vorbea cu uºurinþãdespre politicã ºi a trecut repedela literaturã. Eram uluit. Mã sim-þeam ca într-un roman din seco-lul al XIX-lea ºi nu eram deloc înlargul meu. Dându-ºi seama deneliniºtea mea, ne-a rugat sã in-trãm în casã ºi aici mirarea mea n-a mai avut margini, fiindcã o bi-bliotecã destul de importantã, al-cãtuitã din scânduri îmbinate su-mar, ocupa un perete întreg, ºi omasã, pe care aº fi putut-o numimasã de lucru, spunea limpedecum îºi petrecea acest om timpulliber. Am crezut cã este învãþã-tor. Ca ºi cum mi-ar fi ghicit gân-durile, mi-a spus:

– Nu, domnule, nu sunt învã-þãtorul. Sunt fiu de þãrani, tot þã-ran ºi eu; am fãcut studii de agro-nomie la facultatea din Bucureºti,doar ca sã înþeleg cã locul meunu este la oraº. ªi m-am întorsacasã, sã lucrez ºi sã-mi continuistudiile dupã cum îmi place mie.

Era chiar abonat la o revistãliterarã al cãrei colaboratoraveam sã devin eu însumi doiani mai târziu. Omul acesta nuîºi renega cu nimic condiþia, erachiar, cu modestie, mândru deea, dar totul în fiinþa lui respiracalmul de neclintit al celui pecare viaþa universitarã nu l-a

contaminat. Era pentru minemodelul românului adevãrat ºi,mai târziu, am visat eu însumi sãmã retrag la þarã cu soþia mea ºisã muncesc pãmântul fãrã sã re-nunþ la literaturã. Pe vremeacând mã aflam în lagãrul de con-centrare, l-am rugat pe un prie-ten arhitect sã-mi deseneze pla-nul unei case. Îmi plãcea sã oprivesc ºi sã mã închipui întrepereþii ei, înconjurat de cãrþilemele în timp ce vântul iernii su-flã afarã mai sã smulgã obloane-le. Mama a avut ºi ea acelaºi visºi, pentru câþiva ani, a reuºitsã-l ºi trãiascã în realitate. Ea celpuþin are amintirea realã. Eu nu.

Mã gândesc adeseori la acestþãran ideal. Ce va fi devenit el încolhozul care îl va fi obligat sãrenunþe la ceea ce reuºise sã facãcu propriile mâini? Omul acesta,nu încape umbrã de îndoialã, cu-noscuse fericirea ºi purta în elurma vizibilã a unei tradiþii mile-nare. Îmi amintesc ºi de satul lui,cuibãrit la umbra perilor, ºi deperele cãzute în iarbã care îmbãl-sãmau aerul cald al verii româ-neºti, uscatã ºi sãnãtoasã, rotun-dã ca o cupolã deasupra þãrii sã-getãtoare. (pp. 53-56)

(trad. Doina Jela)

Fragment

19, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XXXXXX, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 44444 ( ( ( ( (222222222222222), 20), 20), 20), 20), 201717171717

Pãrul artificialStai ºi priveºti: mistere.Obiectele, nerostite, nu i se maiadreseazã hangiului decâþiva ani. Într-un fum rece, decoruleste din ce în ce mai rece, tavanul,verdele ghiveciului îndreptat spreluminã, mai azuriuºi mai albãstriu scapãrã buclelehangiþei, se poate sã ºtie încãde unde provine acest nume,Sybillenort. Astãzihangiul merge în încãlþãri cu talpã moale,pãrulpe-o parte, lanþul de luminã licãreslab, cadrul, mai albãstriu.

StufStuful se-ntinde peste tot, pluteºte ºi-nvãzduh, alene. Stuful stã,nu aud nimic, în luminã, continuisã vezi coada-calului, împletituri,la stânga, ºi-un port. Întrebãrilerãsunã în stuf, noriideasupra, chipul, respiraþia esteþesutã-n cuvântare. Însãcum alunecã în jurul stufului, în jurulþesãturii, nu-i clar. Colbul,fumul, stuful se-nclinã,vorbeºti, se-ntinde pânã-ndogoritorul aprilie, nu vãd nimic.

Dinþii nespãlaþi

Dormi, unde nu am dormit eu. Atât demulte mâini pemâner, pe chiuvetã ºi pe ceea ce se aflãdedesubt. O respiraþieatât de slabã în curând nu vei dormi.Ce ar fi fost permis sã fie, cear fi trebuit, ce-mi rãmâne printre dinþi, a ce

miroase. Somnul celor înflãcãraþi, al celortreziþi din somn.Ce e perdea de ploaie, un praf strãin ºisputã, ce intrãde dragul zãpezii pânã în cãmaºã. Atâtde multe mâini pe

masa din bucãtãrie, la fereastrã, niciunpic de somn. Ce-i o grãsime strãinãpe-un corp de încãlzit, pe aragaz,tenebre atât de limpezi, ce ar fitrebuit sã doarmã. Astfel alerg prinlapoviþã, în ianuariecu dinþii iarãºi nespãlaþi, unde nu amdormit eu.

ZãpadãTe referi la final la pescãruºi, la cizmenoapteape danã , noaptea în zãpadã? Trieste sauTurku , Turku, Trieste – unde suntfulgii, undesiluetele, unde tãlpile noastre, cebãtãtoresc?

Te referi la raza de luminã de la margine,la abis,te referi la privire, la largul mãrii? Niciozãpadã, zãpadã, excrement, gumã demestecat, gheaþã, ºiniciun pic de zãpadã – ninsoarea, estetot ce maiºtiu, mâinile sunt albastre, albastru-i ºirestul.

Prafªi ce-i praful, te-aº întrebacâteodatã, când pasul se opreºte o-clipãpeterasã-n asfinþit, când scuturã uncovoraºpe balustrada de piatrã, cu braþe scurteºi chipul schimonosit (praful se aflã

Marcel Beyer, nãscut pe 23 no-iembrie 1965 în Tailfingen,Baden-Württemberg, s-a sta-

bilit în Cologne, unde a lucrat pânã în 1996ca redactor al revistei Vergessene Auto-ren der Moderne (Autorii uitaþi ai Moder-nismului), apoi se mutã în Dresda. Înce-pând cu 1985, publicã eseuri ºi criticã lite-rarã în Frankfurter Allgemeine Zeitung,este redactor al revistelor Konzepte (1990-1993) ºi SPEX (începând cu 1991). Tradu-ce din ºi în limba englezã din autori pre-cum Max Ernst, E. E. Cummings, WilliamS. Burroughs, Gertrude Stein, NorbertHummelt, Kurt Schwitters, însã ºi din lim-ba estonã. Din 1987 pânã în 1992 partici-pã la un proiect alãturi de Norbert Hum-melt (Postmodern Talking), iar în 1998 laaltul împreunã cu Katrin Achinger ºi Mat-thias Arfmann.

Beneficiazã de diverse burse cum ar fiRolf Dieter Brinkmann Bursary of the Cityof Cologne, Literarisches Colloquium Ber-lin (1992) ºi la Schloß Wiepersdorf (1995).Work on a second book se bucurã de spri-jinul fundaþiei „StiftungNiedersachsen”,iar în 1996 este writer-in-residence la Uni-versity College London, în 1998 la Uni-versity of Coventry din Warwick.

În Yaoundé, Camerun, þine un seminarpe tema hip-hop-ului pentru rapperii locali,iar în 1999 este lector invitat la DeutschesLiteraturinstitut din Leipzig. În iarna 1999-2000 primeºte o bursã la Deutsches Hausdin cadrul New York University.

totuºi acolo, ºi praful ne-nconjoarã. Oaud,tencuiala, spinii zgârie, iarundeva în vale latrã

câinele), praful nu este pãr, când unºoricar s-a liniºtit, praful nu estemãtreaþa pielii moarte, când cineva vreasã-ºi închidã magazinul cu cãlcâiul, nueste nicifrunziº uscat ºi lut, când nimic numai poate fi recunoscut. Ce-i asta, teîntrebcâteodatã, când vãd norul de praf,umbra, deasupra sârmelor pentru rufe, aºemineului ºiapoi alte umbre, pe deasupra antene-lor. Praf e-n azur, în aer, iar întrebareamea, praf în vãzduh, pân’ se-nnegureazã.

RetragereFuningine, apã te vãd desenând, poriîn perdeaua de plastic, lumina zilei,miroase aplapumã, a carouri verzi preistorice. Stauagãþatde ramuri de castan, pe antebraþul meu

muºtele. Sfârºit de august. Dorinþa de-ajuca mini-golf.Copia numãrul doi, pe perdeaua deplastic imaginilese despart, te vãd umbrind

cerul. În frunziº un adidas, blanã, dinfotografia de pe comodã priveºte unbãrbat strãin.Feriga se pune în miºcare într-un loc, tevãd, cerul se retrage în pãr în spateleurechii.

Ochi întunecaþiLa anumite ore, ochii mi seîntunecã, ºi mã grãbesc sã mã întorc înîntunericul meu, înainte sã aparã primelecuvinte: la masa pensiunii la ora treidimineaþa, altceva zornãie îngât, apoi cineva stãîntr-un pat cu gratii, iar ochii sãiîntunecaþise zgâiesc la tavan, în urmã departe.ºi mai departe, pe la ora patru, ochiise întunecã ºi mai mult: muºtar, crustadin plasa de muºteVienezã, lipicioasã, peste þarã.În anumite ceasuri, clipe, relicvã: zgâitultelefoanelor, noaptea în fotoliudeoparte, învelit, sã vezi cablurilecum sunt bãgate, sã aºtepþi, slãbit,înainte deapariþia primelor cuvinte, acolo,înapoi cu ochii întunecaþi.

Grãsime de broascãGrãsime de broascã, obositã, zgâriatãpânã la margini,sfãrâmicioasã, încã neagrã, dar încãmoderat

aºa rãtãceau ei, Bert, Berta, Leni,Martha,Walther încã din tinereþe, încãlþãmintea,proporþional, strãluceau, ºi epuizat

se lipeºte, nu se lipeºte, dar pielea e dejacuratã, fibre frânte, jumãtate de strãmoºeu,jumãtate de om marginal cu unghiinegre,

ºi o jumãtate de propoziþie pe buze,aºadarîntr-un loc complet nepotrivit, aºanetezeºti tot timpul, camine, departe, pielea proporþional palidã,

fragil este tonul, aºa netezeai înainte, ºiuniform, rezonabil de tare, cealaltãjumãtate, astfel laºimereu pielea sã plece, pe cea vopsitã,slãbit ºi

în cele din urmã într-acolo, unde disparepieleamânjitã, nu suntacolo, sunt stivuit în sipet.

La hotelul OrientSuntem siluete pudrate,pe pernele din garnitura de primirepe jumãtate întunecate, un amestec decatifea neagrã.Acestea sunt adevãratele stabilimente,bãrbaþi în maiouri deschid uºa.Sunt doar un client al ochilor/ urechilor:Mai existã tuºitul? Dar guturaiul?Interogratoriul? „Erau înfometaþi“,noaptea,în camera alãturatã, târziu pânã la Trei.Suntem siluete tristela masa de lac, o conversaþie în miez denoapte.Ochii, pe jumãtate deschiºi. Tâmpleproaspãt rase:Mai existã ºoaptele? Fumatul?Joacã o liniuþã: o punguþã de zahãrcare te-a însoþit, SANTORA, trasã pe nasîn faþa oglinzii cu pete de calcar.Oglindirea unui VIITOR ULTIM: mai existãînghiþitul? ºi stai acoloca aromatizat: fierbinte, de soc,ºi slãbit.

Tipi tineriAh, peºtii aceia tineri,de la masa vecinã, cu haine bine cãlcate,beaubere Panzer ºi fac schimb dereviste pentru bãrbaþi. Unul rãstoarnãsticla de bere la ridicare,apoi ºterge, fãrã încetare, unºezut de plastic cuîntregul pachet de serveþele de hârtie.Tãieturi scurte ºipomadã. Bufet mort. În toaleta bãieþilor,pãrþi frumoase. Un chelbos bãtrân,îºi culege ceva de pe buze.Tip cu Humer. Cu cravatã. La patru ace.Tipi tineri. Albastru excitat. Înbãtaia paletei, Viena Vest, tatuasudaþi. Fumeazã mai repede, peºte.Fãrã serviciu. Posibil una pânã ladouã sute, în zonele limitrofe,muncitori nerezidenþi, septagenar. Orutinãîn ploaie, pe o fereastrã deschisã,etajul superior, abur.

Traducere din limba germanãºi prezentare de Roxana ILIE

poemennnnn MARCEL BEYER

Concursul Naþional de Poezie„Constantin Nisipeanu”, ediþia a III-a

Concursul Naþional de Poezie „Constantin Nisipeanu” este organizat deEditura Aius ºi se adreseazã celor care nu au publicat pânã acum unvolum de versuri. Manuscrisele vor fi trimise pe adresa Editurii Aius în

trei exemplare semnate cu un motto. Fiecare manuscris va fi însoþit de un plicînchis ce va purta acelaºi motto, iar în plic se vor gãsi numele ºi prenumele concu-rentului, data de naºtere, adresa, numãrul de telefon, activitatea literarã ºi premiileobþinute la alte concursuri literare.

Manuscrisele vor fi trimise, pânã la data de 1 decembrie 2017, pe adresa: Editu-ra Aius, str. Paºcani nr. 9, Craiova, Judeþul Dolj, 200151. Rezultatul concursului seva afiºa pe data de 15 ianuarie 2018 pe siteul editurii: www.aius.ro

Din juriul Concursului Naþional de Poezie „Constantin Nisipeanu” fac parteNicolae Marinescu – directorul Editurii Aius, Petriºor Militaru – redactor-ºef alrevistei „Mozaicul” ºi Maria Dinu – câºtigãtoarea celei de-a doua ediþii a acestuiconcurs.

20 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XXXXXX, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 44444 ( ( ( ( (222222222222222), 20), 20), 20), 20), 201717171717

Data est tatou.Tout est dada.Tristan Tzara

Începând cu anul 2011, Pri-mãria Moineºti în partene-riat cu instituþiile de cultu-

rã locale organizeazã anual, înoraºul natal al lui Tristan Tzara,Simpozionul ºi expoziþia muzealã„Tristan Tzara ºi cultura Dada”,în cadrul cãreia se lanseazã defiecare datã un nou numãr din„Caietele Tristan Tzara”, coordo-nate de catre prof. Vasile Robciuc.Tot atunci se vizioneazã docu-mentare precum „Alyiah Dada”(regizor ºi producãtor Oana Giur-giu, o producþie Libra Film Ro-mânia, Bucureºti), un film vizualîn stil dadaist ºi un omagiu adusiniþiatorilor români ai miºcãriiDada – Tristan Tzara ºi MarcelIancu – ºi au loc dezbateri la careparticipã invitaþii prezenþi la sim-pozion. De altfel, puþini româniºtiu cã Monumentul DADA de laintrarea în Moineºti a devenit unsimbol al oraºului, dar ºi al jude-þului Bacãu, fiind realizat desculptorul german de origine ro-mânã Ingo Glass la sãrbãtorireaa 100 de ani de la naºterea luiTristan Tzara.

Anul acesta, în perioada 20-22 aprilie, a avut loc cea de-aºasea ediþia a simpozionului de-dicat miºcãrii Dada ºi, cu aceastãocazie, mi-a atras atenþia lansa-rea volumului de 60 de pagini in-titulat Atelier Dada (cu o coper-tã realizatã de Viorel Costea), „ocarte despre ºi nãscutã din ate-lierele de creaþie în spirit dadaist,organizate între anii 2013-2917,alãturi de elevi, în contextul Sim-pozionului «Tristan Tzara ºi cul-tura Dada»”, dupã cum afirmãprof. dr. Alina Pistol, iniþiatoareaºi coordonatoarea acestui proiectdidactic creativ remarcabil pen-tru învãþãmântul românesc preu-niversitar. Sunt cuprinse în carteatât poemele create de elevi peprincipii dadaiste, cât ºi imaginicu spectacolele pe care le-au datîn cadrul aceluiaºi simpozion saucolaje create de ei cu aceastã oca-zie. De pildã, pe 25 aprilie 2013 laBiblioteca Municipalã ,,ªtefanLuchian”, a avut loc AtelierulDada – o aventurã pentru co-pii, în cadrul cãruia elevii ªcoliiGimnaziale „George Enescu” aususþinut un recital de poeme da-daiste creat în manierã proprie,sub coordonarea Alinei Pistol,care a prezentat, de asemenea, unPPT cu tema ,,Atelier DADA”.Anul acesta, în Sala Multimediade la Centrul Cultural Lira Moi-neºti, Alina Pistol a prezentat ac-tivitatea atelierului Dada din ulti-

nnnnn PETRIªOR MILITARU

ateliere DADA pentru elevii talentaþidin Moineºti

mii patru ani, dar ºi un minispec-tacol de poeme ºi colaje avangar-diste realizat de elevi – DadaHappening - Viaþa ca un joc decãrþi.

Cu toate cã la rubrica de faþã,am scris în ultimii doi ani despresimpozioane, colocvii, cãrþii, expo-ziþii etc. dedicate CentenaruluiDada – activitãþi ce, în general,aveau un nivel academic indubi-tabil, acest tip de activitãþi didac-tice ce îmbinã tehnicile de creati-ve writing cu principiile dadaiste(ce includ pãlãria, foarfeca ºi zia-rul, spectaculoasa tehnica a cola-jului, asocierea arbitrarã de cuvin-te, valorificarea hazardului, non-conformismul, relativizarea sensu-lui etc.) mi se pare o cale regalã dea-i face pe elevi sã îºi însuºeascãprincipiile avangardiste/ dadais-te „din interior”, ceea ce face cadisciplina literaturii sã fie mult maiincitantã, mai interactivã, mai lu-dicã ºi imprevizibilã.

Aºadar, miza volumului Ate-lier Dada coordonat de AlinaPistol nu este numai aceea de ada mãrturie prin cele 30 de textecreate de cei 70 de elevi ce auparticipat la diferitele activitãþi li-terare ºi artistice din cadrul work-shopului, ci mai ales faptul cãpoate deveni o idee fecundã ºiactualã care poate da roade ºi înalte instituþii de învãþãmânt saude culturã din întreaga þarã. Numai vorbim cã, în afarã de miºca-rea dada a lui Tzara & Co., se pre-teazã la fel de bine sã fie puse înpracticã (în cadrul unor atelierede scriere creatoare pentru elevi)ºi alte avataruri ale avangardeiistorice, ca futurismul lui Mari-netti, suprarealismul lui Breton,lettrismul lui Isidore Isou º.a.m.d.Cu toate cã „Dada est contre lefutur. Dada est mort. Dada estidiot. Vive Dada.”

Alina Pistol (coord.), AtelierDada, Prefaþa de Prof. univ. dr.Ioan Dãnilã, Editura Casei Cor-pului Didactic Bacãu, 2016.

Ingo Glass - Monumentul DADA

Dada Happening - Viaþa ca un joc de cãrþi