APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA )/'%1 ... · IZABELA SADOVEANU Biografia Izabelei...

Director: Ioan Pr\ji[teanu * An XIII, decembrie 2017, nr. 129 * Redactor [ef: Petru Scutelnicu

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

Asocia]iaCultural\ „Octavian Voicu“Bac\u

La Multi A

ni!

În acest număr:

Răspunderea pentru opiniileexprimate revine în exclusivitate

autorilor

pagina 3

Gheorghe Andrei Neagu –„risipitorul” fericit

(Grigore Codrescu)

pagina 6

Nicolae Cârla

n

și

Ion Luca(Io

an Țicalo)

pagina 8

AniversăriMihai Drăgan

(Cornel Galben)

Pagina 11

Pagina 11ParfumParfumLaura și Petrarca

la Bălțătești(Emil Bucureșteanu)

pagina 13

Cărţile de/pentru Crăciun(Gabriela Gîrmacea)

pagina 15

LIRICE

Mihaela Aionesei

Cătălin Negoiță

pagina 2 revist\ de cultur\

PLUMB 129

Comentând excelenta și insolitaantologie realizată de doamnaCristina Ștefan, poetă și lider demișcare literară ce se derulează înBacău, o singură teamă am: să nugafez în folosirea termenilor propriiacestui limbaj folosit în cadrul Cena-clul literar Lira 21, dar și mai departe.Expansivă și atotputernică, electro-nica imprimă dimensiuni și viteze depropagare a cuvântului cum generațiamea n-a putut intui. Gutenberg pierdeteren, sau și-a câștigat un colaboratorpeste măsură de vital. Deocamdată,aprecierile sunt contrariante.

Poeta Cristina Ștefan, avantajatăde profesia și studiile temeinice deeconomist la Universitatea „Al. I.Cuza” din Iași, dar înzestrată și cu pa-siuni culturale și de psihologie cre-atoare, a lansat recent a treia carte dePoezii, cu sprijinul Primăriei Bacău încadrul programului Asociației MutatisMutandis „Educația prin cultură întremărturii trecute (Nicu Enea) șiprezente” (Cenaclul Lira21). Înaceastă veritabilă antologie suntevocați, cu poeme și date biografice,55 de poeți, precum și 20 de pictorigraficieni, pe un spațiu de 529 depagini format mare. Este o realizareneobișnuită, pentru că acest insolitcenaclu literar, numit frumos Lira21,este de fapt un mare grup interactivde tineri, adulţi și maturi, din toatezonele românești, parcă și de pestegraniță, care comunică, își evalueazăcreațiile, sugerează teme ori structuripoetice, se manifestă cu o libertatedelectantă, ca o „școală blândă de

poezie”, printr-o formă care e în spiri-tul veacului, uneori sfidând peînaintași, sau preamărindu-i.

Sutele de pagini și avalanșa detexte potențează impresia de vari-etate tematică și stilistică, dar și deeterogenitate derutantă; poate s-agăsit și o formulă de grupare a tex-telor pe anumite criterii. Autorii sunt(se vede din notele biografice) de odiversitate deconcertantă, ceea ce ebine pentru spațiul literar și pentrupromovarea gusturilor creatoare.Această formă nouă, numită cenaclulinteractiv, nu pot acum s-o analizezdin interior, dar ceea ce rezultă e

această carte voluminoasă, în careapar texte confesive, marcate de bi-ografism, erudiție și spirit ludic, lirico-epice sau onirice, şarjând cătreblânde trivialităţi, meditații

rafinate,sau elegii de bună expresivi-tate, proiectate într-un corect realismcoti-dian, sau chiar într-un registruvoit derizoriu și de șocantă respingerea poeziei convenționale, ori clasice șiromantice din veacul trecut. Este, înorice caz, un excelent laborator, încare înzestrează creativă are decâștigat, limba poeziei române deasemenea. Dintre toți cei peste cin-cizeci de poeți se vor impune și ta-lente memorabile. Unii dintre aceștias-au impus deja prin expresivitate șiprofunzimea ideii poetice, ori prinrezonanțe stilistice, alții prin dimensi-unea operei reprezentate de nu-meroase volume. Fișa CezarieneiAdamescu este copleșitoare. MihaelaNicoleta Aionesei percutează memo-rabil la întâlnirile cu publicul; MihaelaBăbușanu este omniprezentă șirafinată; Adrian Crețu apare mereuenergic și insolit; Mariana Zavati nucunoaște granițe geografice orilingvistice.

Cititorul prea puțin inițiat în acestgen de poezie are nevoie de timppentru cunoaștere și evaluare. Acumne rezumăm la mai puțin și, mai ales,la cei pe care i-am ascultat sau văzutîn cenaclul „Bacovia”, prezenți și încartea antologată de Cristina Ștefancare, am spus-o și altădată, e dincategoria oamenilor-instituție.Acum oferim unul din poemele

Mirelei Bălan:„îndărătnic se cerne ninsoareatroiene de gânduri ascuțitefrăgezesc agonia

un eu anodinpredispus să le-asculteîși teme visceral exilul de mamă

se gudură în pântec ca într-o chiliesămânță divină ajută-mi Doamne să nu mă prefer”

(ruga unei femei carismatice)

Lucian Mănăilescu, autor cudestulă notorietate, își anunță Ultimapoezie:

„Ei bine iubiților,albaștrilor, imprevizibililor,eu nu mai scriu poezie!M-am hotărât s-o trăiesc,să mă aștern în ștreang de dorul ei,și să-i măsor, cu o pendulă,

secundele,ştiind că azi sau mâineun meteorit întâmplătorva spulbera numeleși prenumele celebrității,lăsându-mă orb, ca pe Homer...Această poezie e ultima,Am îndreptat-o spre tâmplăŞi mă pregătescSă apăs pe trăgaci!”

În cartea concepută de CristinaȘtefan sunt prezente toate/ sauaproape toate registrele limbajului po-etic; o poetică a acestei creații vaapărea cândva, căci generația tânărăare multe inteligenţe, iar şcolaritatealor a cuprins toate punctele cardinale:istorie, estetică, literatură, filozofie,tehnologie, chimie și psihologiemodernă. Mai așteptăm. Cândva,prestigiosul Nicolae Manolescu scriaîn revista U.S.R. că deja nu îi maiînțelege pe cei care erau în Cenaclulde luni condus atunci de el însuși.

G. C.

Evenimente literare în spaţiul virtual

Inscripții băcăuane

CÂTEVA NOTE DESPRE IZABELA SADOVEANU

Biografia Izabelei Sadoveanu(n. 8 martie 1870 – m. 6 august 1941)are multiple tangențe cu orașulBacău, de care s-a simțit permanentapropiată și pe care l-a evocat cu sim-patie și căldură.

A lăsat puține mărturii, credibile,despre sine și ai săi. Documentele ofi-ciale adesea nu izbutesc sălămurească unele aspecte aleexistenței sale.

Se știe, însă, cu certitudine că afost o voce autentică în critica și isto-ria literară și că pe lângă cartea decronici literare Impresii literare (1906–1907)1 a lăsat un impresionant numărde recenzii și note literare despre celemai însemnate cărți ale literaturiinaționale.

Epistolele ce se publică acum,întâia oară, sunt trimise publicistuluiHenri Blazian (1902–1961) colabora-

tor al prestigioasei reviste Adevărulliterar și artistic, unde, aproape înfiecare număr, întâlnim și contribuţiileIzabelei Sadoveanu.

Informațiile și precizările din celecinci epistole se referă, exclusiv, launele dintre articolele și notele trimisepublicației din București.

E necesar să precizez că trei dincele cinci epistole nu sunt datate șinici localizate și după informațiile cele conţin nici nu pot fi datate cuaproximație.

*[București], 24 sept[embrie]

[1]927

Stimate domnule Blazian,Sunt aci câteva mici lucruri pen-

tru Adevărul literar și o cronică pentruAd[evărul] politic pe care-mi iau liber-tatea să te rog să o dai secretarului deredacție cu rugămintea să o punăsăptămâna viitoare.

Cu osebite sentimente,I[zabela] Sado[veanu]

*Sarafinești, Bucecea, 22 august

1933jud[ețul] Botoșani

Stimate domnule Blazian,

Trimit aci alăturat material pentrurevistă. Mi-ai face o mare îndatoriredacă mi-ai trimite telegrafic una mie

lei pe adresa: d[omnu]lui prim pretorG. Platon, Bucecea, jud[ețul]Botoșani.

Trebuind neapărat să plec la Iași-Dorohoi pentru plasarea cărții Să necunoaștem neamul și țara2, care m-a

încărcat cu odatorie de100.000 lei,căci au să ben-eficieze toți deva fi un câștig,dar răspundnumai eu de vafi pagubă.

Apelez lad [ u m n e a ] t acunoscându-țiamabilitatea șispiritul de buncamarad șicrezându-mă o

prietenă devotată deși incapabilăpână acum de a-ți fi făcut un serviciureal.

Cu dragi salutări pentru amândoiși un pup pentru deliciosul Petre.

Izabela Sadoveanu

*Stimate domnule Blazian,

Trimit un articol pentru Ad[evărul]politic pe care te rog să fii gentil să-ldai și câteva mici lucruri pentruAd[evărul] literar.

Cu osebite sentimente,I[zabela] Sadoveanu


Veți primi prin poștă restul de 5-6informații și însemnări, cât se poatede curând. Sper că ați primit manu-scrisul la timp.

Vă salut, vă doresc sănătate și larevedere în curând.

A d[umi]tale devotată prietenă,Izabela Sadoveanu


Poate ar fi interesante acesteinformații asupra lui Zola. Dacă lesocoți prea lungi mai taie.

Multe salutări d[umi]tale șim[ada]me Puric.

I[zabela] Sadoveanu

Note

· Originalele acestor epistole,inedite, se află la Biblioteca Acade-miei Române.

1. Izabela Sadoveanu-Evan ~Impresii literare (1906–1907).București, Editura Minerva, 1908, 278pagini.

2.Izabela Sadoveanu, Ion Simio-nescu și Mihail Sadoveanu ~ Să necunoaștem neamul și țara. Carte delectură. Ilustraţii de domnişoara Mag-dalena Iorga. Bucureşti, 1933, 288pagini + ilustraţii.

Nic

ola

e S

curt

u

NESTINSUL POEM<RADU CÂRNECI (1928-2017)

… s-a stins… el nu a murit, doars-a stins, urmând ca-n lumea de din-colo focul din sufletul său să sereaprindă …l-am cunoscut mai în-deaproape în redacția revisteiATENEU (serie nouă imaginată șipatronată de Domnia Sa), mi-a fost

șef, un șef (Redactor Șef)cum nu mai pomenisempână atunci (1972), om desuperbă omenie, roman-tic, poet dintre cei aleși,îndrăgostit de viață, delume, de cele frumoase,de oameni, știutor asemăna farmec în juru-i,cartea lui de scriitor esteuna impresionantă liric

„sans peur et sans re-proche”, ținând la marecinste tezaurul graiuluiromânesc, da, EL, DomnulRadu, nu a dat ortul popii,El s-a stins puțin, lăsându-ne luminile cugetului șiinimii sale pururi tânărăpentru anii ce vor să vie…

Să ne trăiești întruveșnicie maestre!

PLUMB 129

pagina 3revistă de atitudine

Toamna asta lungă și brumatămi-a amintit de o alta, a „Gaudea-musului” din 2016, când doamnaGABRIELA GÎRMACEA își lansaCasele memoriale din județulBacău. Printre standurile grele detipar proaspăt, am descoperit aceastăcarte – album, adusă, în condițiigrafice deosebite, de MAGIC PRINT-ul din Onești și însoțită de o prefață aprof. univ. dr. Carmen Bulzan: Undesunt cei care nu mai sunt?

Ignorând generalitatea unui titluinterogativ, aș îndrăzni să cred într-unrăspuns: că Oamenii Mari aiRomâniei de altădată sunt, încă șipentru mereu. Sunt în Casele lor, înceea au fost mai presus de fireaobișnuitului, în ceea ce s-a spus și s-a scris despre ei, în gândurile pioaseale unora … Și, de puțină vreme, încartea doamnei Gîrmacea.

Nu știu dacă autoarea s-a gânditsă-și apropie această bijuterie însepia de sensul desăvârșirii, câtăvreme materialul furnizat de caselememoriale băcăuane se socotesc încifra cu semnificațiile cele mai adânci:7. Poate că, scriind „o replică laneliniștea și indiferența contemporanefață de un trecut intrat într-onemeritată umbră” (Carmen Bulzan),doamna Gîrmacea a vrut doar să-și

împlinească un gând mai vechi, dictatde simțiri estetice, morale, civice. Săredea, într-o mărturie editorială, ce aaflat – văzut - simțit la fața locului. Aadunat, minuțios și în timp, informații,impresii, fotografii cu și despre celeșapte case memoriale din județulBacău. A îmbinat, apoi, într-unansamblu inteligent și echilibrat, dupăformula documentar-jurnalistică, infor-mații despre unde se află fiecarecasă, despre când s-a înființat, de-spre cum a fost conservată șiadministrată. Însă albumul doamneiGîrmacea iese din tiparul obișnuit.Căci, dincolo de notația propriu-zisă,se percepe simțirea omului care nudoar vede și înregistrează, ci șiempatizează cu trăitorii de odinioarăai acestor lăcașuri.

Unde a fost cu putință, doamnaGîrmacea și-a însoțit notațiile de frag-mente memorialistice – ale AgatheiBacovia sau ale Marucăi Can-tacuzino-Enescu -, de bucăți episto-lare și de fotografii care depășesc cumult amatorismul și în care ansamblulși detaliul, obiecte personale sau demobilier și portretele realcătuiesc at-mosfera unor familii și a unor timpuri.Atmosfera din casele unor oameniimportanți ai României - scriitorulGeorge Bacovia, profesorul francma-

son Ion Borcea (specialist în faunaMării Negre), pictorul Nicu Enea,George Enescu (a cărui celebritate aajuns dintru începuturi și departede granițele țării), revoluționarulpașoptist Ion Ionescu de la Brad, pe-dagogul Grigore Tăbăcaru, prieten șicoleg de școală cu George Bacovia,omul de știință Paul Țarălungă.

Nădăjduiesc că miza acesteicărți se va coace în cititorii CaselorMemoriale din județul Bacău. Că –fie-aievea, fie-n gând -, ei vor ajungeîn casa unde a trăit Bacovia (cucâteva întreruperi bucureștene, pestedouă decenii), casă care păstreazănu doar obiecte ale poetului, ci șiurme ale sensibilității familiei Vasiliupentru poezie, muzică, simplitate șibun gust. Ori în celebrul imobilboieresc din Tescani, căruia fiorulmuzicii i-a înnobilat zidurile albe, fer-estrele înalte, treptele monumentaleale intrării, cu mult înainte de ivireaaici a lui Enescu - mama MarucăiCantacuzino era o pianistă talentată(obișnuia să cânte adesea, împreunăcu guvernanta englezoaică, la patrumâini).

Unora le va deschide, poate,dorința să admire, în Casa „NicuEnea”, dintre zecile de tablouri, măcarpe cele inspirate pictorului de soția sa,

Elvira. Sau obiectele și mobilierul desecol XIX din casa racoveană a sa-vantului Ion Borcea. Ori cele șasecamere cu exponate și grădinabotanică din Prăjești, care atestăpreocupările atât de diverse ale pro-fesorului și omului de știință PaulȚarălungă.

Din păcate, urme ale trecerii luiGrigore Tabacaru prin istoria peda-gogiei românești au rămas aproapeexclusiv în scrierile sale, casa dinHemeiuș, unde s-a născut și a trăitacest important om de cultură fiindîncă destinată... unui cabinet veteri-nar. Și mai prost stau lucrurile cu ceaa lui Ion Ionescu de la Brad, lăsată înparagină, la (înde)mâna hoților.

Cum autoarea nu a omis inclu-derea acestor două popasuri dinperegrinările băcăuane, socotesc căalbumul său e și un gest de iubire șide respect față de sevele luminoaseale trecutului, prin care se încearcă,fără patetismul tonului agresiv-acuza-tor, restituirea unei părți de cultură azonei sale.

Da, această carte-album e o„dovadă de curaj și de încredere înreperele identitare...” (CarmenBulzan). E un dar frumos care-ți în-toarce gândul către câteva dintre nu-mele importante ale României și cătreceea ce numim, cu atâta prețiozitate,cultul strămoșilor și al valorilor.

prof. dr. Elena-Ruxandra Petre

O carte-album despre casele memoriale şi despre oamenii lor

Sigur, doar cărţile oferite cititorilorspun ceva despre creatorii lor. Dedata aceasta, însă, am avut recent osemi-surpriză cu sexagenarulvrâncean despre existenţa căruiaştiam din revista lui Oglinda literară.Îi avertizez cumva pe cei care l-aucunoscut doar parţial că este omul-instituţie. Voi explica mai jos sensurileacestei sintagme, pentru că în aceştiani am mai identificat vreo trei-patrupersoane/ personalităţi pe care leaşezăm în aceeaşi categorie: sunt,credem, cei care pot pune în mişcaremase mari de oameni cesimpatizează aceeaşi idee, aceeaşifigură umană, ori formă literar-culturală; acelaşi sens al unei direcţiiprea ignorate; pot desfiinţa, măcartemporar, graniţele dintre genurile şispeciile literare; ori chiar ignorăgraniţele politico-juridice dintre state.Sociologic aş putea dibui factori careau generat această categorie umană,factori care au acţionat, cred şi sper,până acum: dogmatismul cultural-lit-erar, circulaţia unei cenzuri şi auto-cenzuri atotputernice, agresareaspiritului şi toxico- ideologizare a unuiregim trecător. Este, totodată, şi orăzbunare a unei latinităţi româneşti,la interferenţa a două milenii. Acum,inconstant şi neliniştit, dar totodatăoniric, ludico-satiric, fantast şi creativ,reflexiv şi imaginativ, Gheorghe An-drei Neagu probează, prin cărţile şipublicaţiile sale, o neobişnuită puterede a se întrupa în forme, activităţi şidirecţii de exprimare mereu sur-prinzătoare stilistic şi tematic. Comen-tatorii au detectat în proza sa un fel detranstextualism, de utopie neagră sauostentaţie simbolică, un realism crud;dar în poezia sa te copleşeştealtădată duioşia, iubirea din timpul tre-cut, tristeţea lui „fugit irreparabile”,sau poezia clipei fugare prinsă într-oclepsidră imprevizibilă.

Sigur, cărţile lui G.A.N. suntinegale valoric şi expresiv; probabil că

este inevitabil atunci când scrii zeci decărţi de proză scurtă, romane, eseuri,poeme, conduci reviste, ziare,publicaţii culturale şi festivaluri (14 anipentru Duiliu Zamfirescu şi alţiiDragosloveni), răspunzi la invitaţii dintoată ţara, călătoreşti în străinătate,inclusiv peste ocean, după ce te-asedus şi mirajul politicii româneşti.

Se scrie în draci în limba română,spunea un ardelean în public, copleşitde teancurile de cărţi din librării, decopleşitoarea aglomerare de lansări,precum şi de producţia editurilor şi ti-pografiilor, inclusiv de apariţii de cinci-şase sute de pagini, deşi unii aususţinut că un roman, ori o carte depoeme integrabile în psihologia unuicititor, asediat şi de televiziuni, tableteşi DVD-uri, nu trebuie să depăşeascădouă sute de pagini, moştenite de la

Gutenberg.G.A.N., exponent al interferenţei

spiritului nemţean şi vrâncean (n. la14 septembrie 1949 în Trifeşti-Neamţ), cu studii de muzică,silvicultură (Bucureşti) şi manage-ment (Iaşi), se vede şi în unele cărţiale sale că doar astfel a putut acu-mula un spaţiu deconcertant înimagistică şi naraţiune (precum cele-brii scriitori americani şi britanici, ger-mani şi francezi din veacul trecut),transferând tehnici şi teme literare dinplan realist în altul mitologic, ori dincel istoric în altul mitologic (precum înNunta neagră, 2010, sau Aesopi-cae, 2005). După debutul editorial din1986 în volumul 10 Prozatori, G.A.N.a publicat vreo douăsprezece volumede proză, vreo opt de poeme şi a în-

grijit traducerea unor creaţii în limbi decirculaţie: italiană, spaniolă, engleză,franceză şi rusă.

Oglinda literară nr. 161, „revistăde cultură, civilizaţie şi atitudine”, esteultima apariţie asigurată de o redacţiecu oameni de prestigiu: Liviu Pende-funda, Theodor Codreanu, AdrianDinu Rachieru, Florentin Popescu,Ştefania Oproescu şi alţii; sub coor-donarea lui Gheorghe Andrei Neagu.O anume hotărâre a finanţatorilor aretezat apariţia unei publicaţii dense,polemice, incitante, aşteptată de unpublic competent şi numeros; întrecolaboratori erau nume de rezonanţă.Dar pentru a încheia sub semnul lu-minii ne vom opri la excelentul volumde poeme apărut la Editura Atec în2014 (prefaţă de Radu Comănescu).Este, credem, cel mai bun volum alpoetului vrâncean; maturitateastilistică, rafinamentul imagistic şieleganţa editorială sunt la înălţimea

emoţionantă a universuluisacru. Prefaţatorul găseştecheia în limbajul ezoteric şicaptarea fiorului cosmic, înşlefuirea simbolisticii şiprofunzimea ideii.

Noi zicem că la toateacestea trebuie adăugateşi formele nebănuite dealunecare din planul figuratîn cel realist, din cel profanîn sacru, precum şi dinimaterial în concret. Poetula fost propulsat acolo undenu ajunsese altădată, cândderizoriul, oralitatea şiclişeul sentimental îl maitrăgeau în jos. De aceea,Poemele din templu a

constituit cartea pe care am situat-odeasupra tuturor celorlalte. Includemşi volumul Arşiţa din ploi (Iaşi, 2011),în care redactorulAurel Ştefanache n-aasigurat o circulaţie aideii şi o unitate a uneiculegeri tip operaomnia. Eterogen tem-atic şi inegal stilistic,acest volum, de 264de pagini, apărut laTipo Moldova, cureferinţe critice decâteva zeci de pagini,nu prea captiveazăcititorul de carte bunăde poezie, căci poeziacu poantă stă lângăcea metafizică, iar cea

banal jurnalistică trădează lirismulnerecuperat. Sunt şi poeme capti-vante, nu-i vorbă; unul e Şatra, cefascinează prin carnalitatea limbaju-lui: „Zdrăngănind din şine şi obezi/trec ţiganii veşnic treji./ Au sub coviltirde stele/ Puradei pudraţi cu rele/ Şiţigănci cu salbe mute/ Şi ghiocuriprefăcute./ Plâng din nopţi şi din co-pite/ Ziua cântă pe şoptite/ Soarta denomazi. Pitite/ Sub mătăsuri înflorate/Coapse goale lustruite/ Fură gândurirătăcite/ Pulbere-şi adună-n sân/Cumpără ţiganii vântul/ Aur greuplătind descântul/ Şi blestemul şi mor-mântul/ Vieţii de nomad” (p. 18). Unredactor mai atent şi mai exigentputea realiza o culegere mai unitarăşi mai cristalizată stilistic, doar cu 200de pagini.

Aşa a avut şansa poetulvrâncean cu Poemele din templu.Aici sacralitatea concurează emo-ţionant ideea; mitul încorporează sub-til omul, iar fiinţa vibrează muzical.Asta pentru că metafora face corpcomun cu sensul şi cu sacrul, iarimaginarul încântă şi emoţioneazăprin alunecarea dintr-un regn în altul:„Sub Pietrele Doamnei/ Stau zăvorâterazele de soare/ Ca nişte străjeri/ Dinalte timpuri/ Iar atunci când le cuprind/Braţele mele simt durerea/ Cuielor în-fipte în palme/ Ca lacrimile PietrelorDoamnei/ Ca vorbele Marelui Arhi-tect./ Din tot atâtea rostiri/ Ce-ausecat de lumină plopii/ Şi l-au lăsatuitat/ La marginea mării/ La margineazării/ La marginea ţării/ Grădinarii în-tunericului” (Răstignire).

Cititorii de poezie bună ştiu căgenurile tematice cel mai greu deatins, expresiv şi valoric, cuprindpoezia sacrului şi cea patriotică.G.A.N. se situează în sferele înalteale acestora.

Gheorghe Andrei Neagu – „risipitorul” fericit

Gri

go

re C

od

resc

u

Bacăul de altădată- centru

PLUMB 129

pagina 4 revistă de cultură

Consiliul editorial:

Președinte: CALISTRAT COSTIN

membri:

OVIDIU GENARUDORU KALMUSKI

VIOREL SAVINGHEORGHE NEAGU

GRIGORE CODRESCU ION TUDOR IOVIAN

Secretar de redac]ie: NICOLAE MIHAI Director economic: LOREDANA D|NIL|

Redactori:VIOREL DINESCU, DORU CIUCESCU,

DAN SANDU, ELENA PÂRLOG, PETRUȘ ANDREI,

MIHAELA BĂBUȘANU, ALEXANDRU DUMITRU,GHEORGHE UNGUREANU,

TINCUȚA HORONCEANU-BERNEVIC

prezentare grafică: IOAN BURLACU

Corectur\: MIHAI BUZNEA, EUGEN VERMAN

ADRESA: 22 Decembrie 38/B/ 7- Bac\u: E-mail: [email protected]

telefon: 0234 578 602Ilustrații revistă: Mircea Nour, Radu Mihai

CRISTINA ȘTEFAN - ad.SITE; Distribuție-curierat: Toader Titi ROZNOVANU

Încep aceste rânduri cu omărturisire: când, prin septem-brie, parcă, m-a sunat Stan V.Cristea și mi-a cerut nișteinformații despre un articol scrisde mine (intitulat „Ultimul Mo-romete”, publicat mai întâi într-orevistă literară și reluat apoi învolumul meu „Aventura lecturii.Domenii conexe literaturii

artistice”, Editura Rafet, 2016), despre cartea re-gretatului Sorin Preda, „Moromeții. Ultimul capitol”,de care aflase, nu mi-a precizat de unde și nici nul-am întrebat, nu bănuiam că aceste câtevainformații urmau să fie înglobate într-o întreprinderepe care o pot cataloga fără să exagerez deloc dreptmonumentală, consacrată vieții și operei unuia din-tre cei mai importanți scriitori români postbelici,Marin Preda. Dar încântarea pe care mi-a produs-o, apoi, primirea cărții semnate de poetul și publi-cistul Stan V. Cristea – MARIN PREDA. Reperebiobibliografice, Ediția a doua, revăzută șiadăugită, Editura Aius, Craiova, 2017 –, are sursemultiple, pe lângă ceea ce deja am spus, pe caream să le dezvălui în continuare.

În primul și cel mai important rând, este vorbadespre o lucrare impresionantă, scrisă cu tendințaexhaustivității și dedicată unuia dintre scriitoriiromâni de care sunt legată nu doar prinpreocupările mele profesionale, prin pasiunea pen-tru literatură, în general, ci și prin faptul că am cres-cut cu ideea că este unul dintre cei mai mari creatoride literatură de la noi, realitate de care m-am con-vins studiindu-i de-a lungul timpului opera, dar șiprin apartenența la același spațiu geografic, Teleor-manul, cu meandrele receptării lui de către ceilalți,din alte zone ale țării, de-a lungul timpului (și mărefer, mai ales, la starea sa economică, fiindcă,întâmplător, de pildă, mi-au căzut sub ochi, din nou,recent, niște cuvinte ale lui Nicolae Filimon din aisăi „Ciocoii vechi și noi” – Ed. Eminescu,București, 1971 – , cu oarecare impact emoționalpentru mine, cuvinte, ziceam, conform cărora, înepoca la care se referă scriitorul amintit, „JudețulTeleorman este unul dintre cele mai bogate: arezece plăși, peste cincisprezece mii de locuitori, totunul și unul, și schelă la Dunăre”, prin comparațiecu felul în care e văzut acum de mulți). Daracelorași locuri (acum mai mult decât mine, fiindcăe trăitor acolo) le aparține și autorul cărții, Stan V.Cristea (n. 1950, Sfințești, Teleorman), absolvent alFacultății de Istorie și Filozofie a Universității dinBucurești, poet („Vârsta mă arde”, „Stră-luminări”),dar, mai ales, istoric literar, statut demonstrat cuprisosință printr-o seamă de lucrări realizate cumigală, acribie și, desigur, cu multă pasiune, întrecare una, tot masivă (aproape șase sute de pagini),care, de asemenea, mi-a stârnit interesul,consacrată relației dintre aceeași parte de țară și„poetul nepereche”.

Cartea de față, de aproape opt sute de pagini,presupunând un volum uriaș de muncă de docu-mentare – „să sparie gândul”, vorba cronicaruluiMiron Costin – și, în același timp, o deosebită tenac-itate, meticulozitate în stabilirea unor criterii de abor-dare a imensei cantități de date, în întocmirea unortaxonomii ale acestora etc., se deschide cu un„Portret între oglinzi” al scriitorului Marin Preda,fixat, în continuare, prin consistente note asupraediției, pentru ca, apoi, materialul informativ să seîmpartă în trei secțiuni („Reperele biografiei”,„Reperele operei” și „Reperele receptării”), urmatede „Indici” și „Indici de nume”, totul dovedind extra-ordinara seriozitate a autorului, dorința sa de a punela dispoziția cititorului cât mai multe date prin careimaginea pe care și-o poate face despre scriitor săfie cât mai aproape de realitate, Stan V. Cristea fiindconvins că, așa cum afirmă în incipitul portretului„între oglinzi”, „cu siguranță, Marin Preda este, înliteratura română postbelică, scriitorul al cărui destinliterar de excepție este dublat de o conștiință pemăsură, ale cărei trăsături se definesc prin gravitateși responsabilitate”. Afirmația este reluată șinuanțată în „Notă asupra ediției”: „Marin Preda afost și rămâne unul dintre cei mai importanți scriitori

din a doua jumătate a secolului al XX-lea, oconștiință scriitoricească emblematică pentruaceastă epocă, un <<caz literar>> complex, pentrucare cercetarea nu poate fi nici declarată și niciconsiderată încheiată vreodată. Oricând mairămâne ceva de înțeles, de analizat, de explicat, deargumentat, de adăugat. Oricând, o nouă lectură vadescoperi altfel opera sa, ori îl va înțelege altfel pescriitor”.

Că sunt adevărate afirmații cum sunt cele demai sus acest lucru îl dovedește cu prisosință fie șidoar numărul deosebit de mare al paginilor care s-au scris despre scriitor și despre cărțile sale.

Urmărind, în continuare, conținutul cărții luiStan V. Cristea, remarc, mai întâi în „Reperele bi-ografice”, prezentarea detaliată, atentă, a fiecăruian din cei cincizeci și opt de viață ai lui Marin Preda– omul și scriitorul –, dincolo de datele unei viețireale impresia fiind că autorul caută să-i dea posi-bilitatea cititorului să urmărească și explicit, dar șiprintre rânduri, firele extrem de complicate ale unuiroman-fluviu, în care scriitorul născut în Siliștea-Gumești devine personaj cu multiple fațete, pe carei le impune viața, dar pentru care are și un potențialnativ spre a și le asuma, fiindcă, în ambele ipostazepe care le-am pomenit, cel plecat în viață în 5 au-gust 1922 și, apoi, în „aventura conștiinței sale”câțiva ani mai târziu, a avut parte de toate: deadmirație, iubire, succes artistic, glorie chiar, priete-nie, de împliniri pe toate planurile, dar și de trădări,ură, minciună, eșecuri, de circumstanțe favorabile,dar și neprielnice, fiecare cu locul său într-un destin

care l-a așezat pe fiulde țărani teleormăneniîntr-o ierarhie deunde, oricâte trepte arîncerca să-l arunce înjos unii dintre cei carevor să-l minimalizeze,nu va dispărea cutotul niciodată, fiindcăscrisul său și-a pusamprenta definitivpe harta literaturiiromâne. Și nu spuncuvinte patetice, estevorba de o realitate:valoros sau mai puținvaloros, Marin Predanu poate fi ocolit de ni-meni care dorește săaibă o perspectivă câtde cât verosimilă

asupra creației literare românești, fiindcă, așa cumstă scris pe coperta a IV-a a acestei cărți, „ceea ceeste indubitabil este faptul că, prin proporțiile și val-oarea creației sale, Marin Preda este unul dintreclasicii literaturii române contemporane, care, deșiare parte de o posteritate dificilă, nu va înceta săstârnească atenția cititorilor și a criticilor, deter-minând deopotrivă admirații și controverse (sin-tagma complexul Preda își va păstra încă și pentrudestulă vreme actualitatea), ceea ce înseamnă căopera sa nu va ajunge, totuși, să fie uitată ori tratatăcu indiferență”. Nu am date în acest sens, dar înclinsă-l cred pe istoricul literar, autorul acestei cărți,care afirmă că este o realizare-unicat, în sensul că– până acum, cel puțin – niciunui alt scriitor post-belic nu i s-a mai consacrat o asemenea lucrare.Dar meritul acestui împătimit al cercetării docu-mentelor, Stan V. Cristea, este cu atât mai mare, cucât, după ce a consultat mii de surse documentareîn arhive din toată țara, după ce, iată, a ajuns la adoua ediție a cărții, nu a tras linie să spună „gata!”,și să se ocupe de alte proiecte, ci, concomitent cualte activități ale sale artistice, continuă să aduneceea ce are legătură cu viața și opera lui MarinPreda. Azi (1 nov. 2017), de pildă, când scriu acesterânduri, așa cum mi-a spus mai devreme la telefon,când l-am sunat să-i spun că am primit cartea și cădeja o citesc, mi-a spus că mâine urmează sămeargă la Buzău, să verifice în niște arhive despretrecerea părintelui Moromeților prin orașul respec-tiv, pentru o altă ediție (după ce aceasta abia a ieșitde sub tipar!).

Despre un reper incontestabil al literaturii române: Marin Preda

Mio

ara

Bah

na

Mihail Andrei și Iulian Ghiță,lumini din veșnicia

întunericului „Suntem tributari morții… Fiecare clipă ne

cere o fărâmitură de viață. Așa ne topim penesimțite! Soarele cu apusul lui de purpură e roșitde sângele nostru.

Morții sunt rădăcinile unui neam. Din fiecarese desprinde o fibră de viață. A rechemaumbra morților, a o invoca în fața prezentului nu enumai un act de pietate; e mai mult: orăscolire a energiilor postume, e o rezumare, oreculegere și o revizuire a lor.” (Octavian Goga)

Deunăzi, într-o convorbire telefonică cu dom-nul Ioan Dănilă, am aflat că iluștrii profesori MihailAndrei și Iulian Ghiță au funcționat la ȘcoalaPedagogică din Bacău. Domnia Sa a observat căîntr-una din cărțile mele erau citați la bibliografie,ceea ce m-a făcut să scriu rândurile următoare.

Cei doi, intrați în lumea umbrelor, sunt autoriiunor lucrări de căpătâi pentru profesorii de limbași literatura română: „Culegere de exercițiilexicale, fonetice, gramaticale și stilistice”(Bucureşti, Editura Didactică și Peda-gogică,1971) și „Limba română (fonetică, lexi-cologie, gramatică, stil și compoziție; exerciții),Bucureşti, Editura Didactică și Pedagogică,1983. Oportunitatea apariției acestor cărți se im-punea într-o perioadă în care capitolele fonetică șivocabular erau neglijate, dându-se prioritatestudiului gramaticii.

Prima carte este alcătuită din două părți: 1.structura limbii române – vocabularul, fonetica șigramatica (morfologia și sintaxa) și 2. stilistica(resursele stilistice ale vocabularului, foneticii și alestructurii gramaticale). Fiecare noțiune lingvisticăeste precedată de câte un chestionar (definiri,clasificări etc.), după care aşază exerciții derecunoaștere, grupare, caracterizare, motivare șicreație, selectate, cu prioritate, din operele literare.Exercițiile alese respectă principiul gradării (de lasimplu la complex, de la ușor la greu), unele avândun grad superior de dificultate, urmărindu-se înspecial folosirea creatoare a cunoștințelor desprelimbă.

Cea de-a doua lucrare este un fel de com-pendiu organizat în cinci secțiuni: probleme gen-erale de lingvistică, lexicologie, fonetică șifonologie, gramatică, stilistică și compoziție. Dupăfiecare secțiune sunt prezentate exerciții de diferitetipuri și bibliografii selective. Autorii au avut învedere introducerea unor interpretări bazate penoile cercetări lingvistice.

Și-au dat seama de necesitatea acestei lucrăriunitare, vizând întregul sistem al limbii, deoarecestudiile anterioare erau incomplete (chiar și„Gramatica limbii române” – Bucureşti, EdituraAcademiei R.P.R., 1963 – cuprindea numai struc-tura gramaticală). Prin urmare, ambele cărți, avândca referenți lingviști de prestigiu (Gheorghe Bulgărși Grigore Brâncuș), au un caracter complex, com-plet și unitar, scrise cu rigurozitate științifică, iar au-torii lor au dovedit că au vaste cunoștințe îndomeniu. S-au bucurat de aceeași popularitate ca„Gramatica practică a limbii române, cu o culegerede exerciții”, de Ștefania Popescu (apărută în nouăediții) sau ca celebra „Culegere de probleme” (dematematică) a profesorului Gheba. Activitateaștiințifico-metodică a celor doi profesori băcăuanipoate fi asemuită cu a confratelui craiovean, pro-fesorul doctor Dumitru Gherghina, toți făcând partedin elita profesorală națională.

În ceea ce ne privește, studiile celor doi pro-fesori au constituit o principală sursă bibliografică,un adevărat ghid în conceperea cărții noastre destilistică.

Pentru noi au reprezentat un principal instru-ment în activitatea didactică, mai ales în liceu,când nu se studia gramatica; cărți sortite să nuzacă pe rafturile bibliotecilor, nelipsite din propriaservietă. Ar trebui să existe preocupări pentruapariția unor noi ediții.

Dormiți în pace, domnilor profesori, și iertat săfiu că v-am tulburat somnul cel de veci.

Constantin E. Ungureanu

PLUMB 129


OZANAKALMUSKI ZAREA

COLEGIUL GEORGE APOSTU *60

Cetăţean de onoare al Bacăului,Emanuel Elenescu a ţinut ultimul săuconcert la Sala Ateneu. Frecvent invi-tat la Filarmonica noastră, Elenescuvenea totdeauna cu mare plăcere, iarconcertele sale făceau întotdeaunasăli pline.

La Piatra Neamţ, unde i se

preţuieşte memoria, a avut loc cea dea 27-a ediţie a ConcursuluiInternaţional de InterpretareEmanuel Elenescu. O ediţiededicată Zilei Naţionale a Românieicu 557 de participanţi, cu un juriuprezidat de violonistul GabrielCroitoru – solist concertist al Or-chestrelor şi Corurilor Radio.

La acest concurs, ColegiulNaţional de Artă George Apostu dinBacău a obţinut câteva premii I: IacobIustina, clasa a IV-a violoncel, prof.Emanuel Codrin Stan, Ţurlea MazăreDiana, clasa a IV-a şi Gurău Elena,clasa a VII-a, flaut, prof. GeorgianaCantemir, Rusu Donighevici, clasa aVI-a oboi, prof. Mihaela GoraGioacăş, premii II şi III, Lungu FlaviusIonuţ – clasa a VI-a clarinet, prof.Cristinel Ţurlea, elevi pe care i-amacompaniat la pian.

În decembrie, Colegiul de Artă

din Bacău serbează 60 de ani deexistenţă. Am învăţat la aceastăşcoală când director era profesorulEmil Zaborilă şi predau aici de peste30 de ani. Tinereţea mea şi primelesuccese sunt legate de acest loc.Amintiri cu profesori dragi, dirigintele

Vasile Pârlea, Petre Bărbuţă, IoanaGrecu Lambru, Neculai Botezatu,

Emil Alexandrescu, Ion Bănică, DeliaPopovici, Gh. Corneanu, Gh.Vrânceanu, Magdalena Bălan, Sa-vian Florescu, Mihai Stelian, IonOlaru, Constantin Drăghici, Salomeeaşi Gheorghe Velea. Delia Bălan eraprofesoara noastră de pian, a mea şia Mihaelei Spiridon, parteneră deconcerte.

Îmi amintesc cu plăcere şi decolegii pensionaţi, Mioara Comă-nescu, Gabriela Dumitriu, GabrielaPascal, Angela Pascu ori Silvia Pân-daru.

De aici au plecat absolvenţi pre-cum Silvia Marcovici, violonistă detalie mondială, violoncelistul Mirel Ian-covici, compozitorul Liviu Dănceanuşi mulţi alţii.

În prag de sărbători, urăm Lamulţi ani acestui frumos florilegiu pro-fesoral şi dedicăm un gând pios celorce nu mai sunt!

La inițiativa și cu sprijinul Ser-viciului Public Județean pentru Pro-movarea Turismului și CoordonareaActivității de Salvamont Bacău(SPJPTCAS), instituție aflată însubordinea Consiliului JudețeanBacău (CJ), autoritățile locale dincomuna Palanca au demarat un im-portant proiect de promovare aobiectivelor turistice, evenimentelor,obiceiurilor și tradițiilor specificeacestei zone, una dintre cele maiatrăgătoare din județul Bacău.

Amplasată într-o zonă detrecătoare între munţi (pasulGhimeș-Palanca), comuna Palancaa fost localitate de frontieră întreRomânia şi Monarhia Austro-Ungară.

Acest statut nedorit a făcut cade fiecare dată linia frontului să lasemai multe victime decât în alte zoneale ţării. Lucrul acesta a croit răniîncă neînchise în sufletele localni-cilor, aceştia comemorând cusfinţenie amintirea jertfei eroilorcare si-au dat viaţa pe aceste me-leaguri, fie ei români, ruşi sau dealte neamuri.

Aşadar, de mai bine de 100 deani, în acest loc sfinţit de jertfa mar-tirilor neamului românesc, atât laAnsamblul monumental ,,Emil Re-breanu”, cât și la MonumentulEroilor din cele două războaie mon-diale se comemorează toţi eroii,prin prezentarea onorului de cătredetaşamente militare, depuneri decoroane, slujbe ale reprezentanţilorcultelor religioase, interpretarea decântece și poezii patriotice, specta-cole de folclor, seri literare și lansăride carte. În ultimii ani, programulacestor manifestări este completatde evoluţia membrilor ansambluluifolcloric sugestiv intitulat „La PorţileNeamului ”.

În fiecare an, în ziua în care semarchează Înălţarea Domnului șiZiua Eroilor, nu doar sătenii dinPalanca vin să-şi depună omagiile,ci vin locuitori şi din zonele înveci-nate, ba chiar şi turişti, pentru căfestivităţile sunt atât de emoţionanteşi de deosebite, întrucât aici simţicu adevărat că eşti român...

Pornind de la aceastămotivație cu desăvârșire istorică șispirituală, la Palanca au avut loc înaceastă primăvară, manifestărilededicate centenarului comemorăriieroului martir sublocotenent EmilRebreanu, ofițer român din ArmataAustro-Ungară, care a fost executatprin spânzurare pentru dezertare și

spionaj, la 14 mai 1917 (chiar înpădurea de pe versantul austro-ungar al graniţei de la Palanca),după ce fusese prins în timp ceîncerca să treacă la conaționaliiromâni. Emil Rebreanu a fostfratele scriitorului Liviu Rebreanu,autorul romanului „Pădureaspânzuraților”, dedicat eroului.

Cu acest prilej, Primăria șiConsiliul Local Palanca au organi-zat o serie de activități cultural-artis-tice care s-au desfășurat subgenericul ,,Calvarul unei granițe-ntre frați”.

,,Prin activitățile cuprinse înacest proiect ne-am propus săcreăm o atmosferă de reîntoarcereîn timp, care să-i facă pe cei tineri,și nu doar pe ei, să conștientizezeimportanța istoriei trecute în viitorulneamului nostru. Că nimic nu ne-avenit de-a gata, ci toate au fostcâștigate cu sacrificii uriașe.Înaintașii noștri nu au pregetat nicio clipă să-și jertfească viețile pentruca valorile naționale să fie păstrate.Din păcate, aceste lucruri tind să fieuitate. Agresiunea și alienarea cre-ate de o mass-media rătăcită audus la degradarea continuă apercepției asupra istoriei zbuciu-mate a acestei țări. Lucrurile trebuierepuse pe făgașul normal, prinasemenea activități. Ne propunemsă continuăm și în anii viitori acestproiect cultural, pentru că roadeleoricărei inițiative nu se arată atât derepede, perseverența fiind cheiareușitei”, a spus Adrian Paliștan, pri-marul comunei Palanca, inițiatorul

și sufletul acestor manifestări.Acest proiect nu s-a oprit însă

aici, ci a fost continuat prindesfășurarea altor activități menitesă scoată în evidență nu doarbogăția istorică și spirituală a co-munei, ci și potențialul turistic alacesteia, ce se vrea pe deplin va-lorificat și îmbogățit în anii ceurmează.

În acest sens, SPJPTCASBacău și Primăria comunei Palancaau editat broșuri și flyere de pro-

movare turistică a localității, materi-ale care au fost prezentate înpremieră la Târgul de Turism alRomâniei, ediția de toamnă 2017,eveniment de mare anvergură, carea avut loc între 16 - 19 noiembrie laCentrul Expozițional „Romexpo” dinBucurești.

La standul SPJPTCAS Bacăuun element de maximă atractivitatel-a constituit prezența comunei

Palanca, tot în premieră,concretizată printr-o serie demanifestări pline de originalitate șidinamism, de la atelierul de artănaivă, deliciosul păstrăv în hârzobde brad, zacusca și cârnații dinpăstrăv, până la superbele recitaluride autentic folclor moldovenescsusținute pe scena ,,Romexpo” deansamblul folcloric „La Porțile Nea-mului”, coordonat de dna LilianaAtomulese, directorul CăminuluiCultural din comuna Palanca.

Peisajele extrem de pitorești,plaiurile montane domoale, cu unbogat fond cinegetic şi piscicol;obiectivele turistice (monumenteleistorice, moara de apă, muzeul deistorie și etnografie al comunei,vechile fortificații de graniță dintreMoldova și Austro-Ungaria, biseri-cile și mănăstirea ortodoxă de stilvechi ,,Prodromița); evenimenteleanuale, precum Ziua Eroilor șiComemorarea eroului martir EmilRebreanu, Festivalul de datini șiobiceiuri strămoșești (manifestarede tradiție, care depășește 100 deani), la care se adaugă târgurile deduminică, spectacolele folclorice,practicarea meșteșugurilor vechi,specialitățile gastronomice specificezonei (brânza în coajă de brad,păstrăvul afumat în hârzob de bradpe care îl prepară în satul Ciugheșfamilia Paliștan după o rețetăatestată în anul 1920, cârnăciorii șizacusca din păstrăv, sărmăluțele înfoi de viță cu carne de pătrăv, zamade amnar, bulzul, alivencile șiplăcintele poale-n brâu), suntcâteva dintre particularitățile oferteiși producției turistice ale comuneiPalanca.

Așadar, autoritățile locale șilocuitorii din Palanca vă așteaptă săexplorați acest ținut mirific șiatrăgător și vă urează bun venit!

Comorile județului Bacău,Comuna Palanca

Ro

mu

lus-

Dan

Bu

snea

O lună plina de evenimente, care decare mai diverse, au avut darul de a însufleţio atmosferă cenuşie şi lipsită de căldură,rece, umedă şi insalubră. Până la urmă su-fletul omului, activitatea sa, implicarea încursul mersului timpului, îşi lasă amprentala nivel planetar. Situaţia politicăinternaţională rămâne încordată atât întreruşi şi americani, dar şi între americani şinord - coreeni privind programul de înar-mare a celor din urmă. Unii tac şi fac, alţiiîşi ridică pumnii ameninţător! Fiecare cu ceare! Putem spune, fără a greşi, că lumeaaceasta în care trăim a cam luat-o la vale!Şi totul în ton cu vremea pe care otraversăm cu dureri reumatice. Parcă şişalele lumii sunt fulgerate de reumatismulrăzboiului. Trăim totuşi cu speranţa de-scoperirei unui boicil miraculos care să vin-dece de cocoşism minţile bolnave ale unorîmpătimiţi ai conflictelor. Prinşi între cerul desus şi cel de jos nu poţi să nu fii în ton cupoetul Topârceanu: ,,Plouă stupid.../ Cerulîşi scutură / Ca dintr-o ciutură / Frigul lichid.şi încă Plouă de sus /Toamnă ironică / Îmiscrie-o cronică / Cât un Larousse." Eveni-mente culturale dar şi religioase au comple-tat o agendă densă în această perioadă.Expoziţii de pictură privată în dialog curecital de poezie au adus un aer boem pen-tru iubitorii de artă. Lansări de carte, cena-clul de joi de la Atelier, pregătirea pentruziua naţională începând de la copii degrădiniţă până la instituţii de cultură, totul înîncercarea de a readuce în mintearomânilor ideea de patriotism de care a în-ceput să ne fie ruşine. Un moment apartesărbătoarea Asociaţiei Culturale Bucovinade la C.N. Vasile Alecsandri Bacău. Poates-a exagerat în epoca trecută, dar cusiguranţă a-ţi iubi limba, neamul şi ţara nueste o ruşine. A exprima aceste sentimenteşi aceste valori în public sunt normale înorice zonă în care ipocrizia şi diletantismulnu sunt politici publice. N-am văzut francezsau american sau german, căruia să-i fieruşine şă-şi exprime valorile naţionale.Spuneam şi cu altă ocazie că puţine suntacele popoare care să nu vibreze cu res-pect la ascultarea imnului naţional. Dinpăcate, la noi, când se intonează imnulnaţional, parcă nişte drăcuşori îşi fac atuncide treabă să gesticuleze, să-şi poves-tească amintirile, să se „scarpine în fund",să glumească etc. Este totuşi şi o chestiunede educaţie, dar şi de respect pentrumilioanele de eroi care de-a lungul secolelorau luptat pentru, ca noși cei de astăzi să nebucurăm de libertatea şi democraţia prostînţeleasă.

(Continuare în pag. 6)

DE LA UN GÂND LA ALTUL

Între comunism și globalizare

Du

mit

ru B

răn

ean

u

PLUMB 129


Alexa Pașcu

Apropo de interesul parlamentarilor față de cei

care i-au ales

Tăind cu mare sârg frunze la câini,Artistic mișcându-și a lor buze,În Parlament fac totul pentru ei,Iar pentru noi... prezintă scuze.

Legat de lipsa unor programe coerente privind

dezvoltarea economică a țării

Bâlbâind mereu programeȘi trăind pe datorie,Lesne vom intra în vrie,Chiar din propria-ni prostie!

Apropo de noua lege a învățământului din Ucraina

Limba noastră stă să piarăPentru cei ce nu-s în Țară.De pildă în UcrainaNu se vrea în școli româna.

Despre faptul că românii nu prea sunt uniți

Ne-am dorit și am văzutCă avem și noi un Scut.Dar cu asta ce-am făcut?Pân′ o fi sau nu război,Ne mâncăm noi între noi!

ÎNTÂLNIRE CU CÂNTEC...(Continuare din pag. 9)

˗˗ Frumoase picioare mai ai, Sofiadragă. Îmi vine să-ți sărut tălpile, darpînă atunci…

A început să-și plimbe mînadreaptă peste rotunjimile apeti-sante.

˗˗ Ce faci, omule? s-a zbîrlit fe-meia, ești nebun? Eu am copii mari,și tu la fel!

˗˗ Ei, în amintirea celor trecute, sănu-mi spui că nu-ți place, a îndrăznitel să exploreze întunericul de subfustă.

Sofia i-a împins mîna cu brutali-tate, țipînd cu toată puterea:

˗˗ Oprește mașina, să mă dau jos!˗˗ Asta-i bună, rîde cu poftă Lu-

ciferescu. Lasă, drăguță, că te daueu jos undeva într-o iarbă, numai săieșim din oraș. Să vezi ce bine o săne simțim, ori, dacă nu, e un motelsus, îl știi și tu…

Sofia s-a uitat la el cu ură și n-amai știut ce face. A deschis portiera,tocmai cînd făcea ultima curbă,dîndu-și drumul pe asfalt.

--Uite ce-mi face japița naibii! așuierat printre dinți colonelul,apăsînd pe accelerație.

După ce-a urcat dealulSpătăreștilor, s-a dat jos și a stat ovreme în cumpănă, apoi a întors șia venit înapoi în locul acela, underămăsese o pată de sînge, iar polițiafăcea măsurători. Cum a coborît dinautoturism, unul din martori l-aarătat cu degetul:

˗˗ Ia, uitați-vă, s-a întors tîlharulcare a împins-o din mașină! a răcnito femeie din fața restaurantuluiunde era o nuntă.

Migdal s-a făcut mic, de parcă arfi intrat dintr-odată la apă, urmînd cao păpușă mecanică instrucțiunileoamenilor de la rutieră.

˗˗ Bogdaproste! și-a făcut cruce obătrînă cu floare albă în piept dinfața localului, Eu îl cunosc… Scîrbo-sul acesta trebuia să-mi fie cu mulțiani în urmă ginere. L-am trimis euundeva atunci și bine am făcut!...

(Continuare din pag. 11)

Panciu în sărbătoare culturală

Într-un final ne-am ridicat să plecăm.I-am salutat pe unii și alții din restau-rant, îndreptându-ne spre ieșire,conduși de Ușurelu și câțivaparticipanți. Codrescu începuse odiscuție cu gazda care nu se mai ter-mina în timp ce noi ne luam rămasbun, îmbrățițând colaboratorii domnu-lui Culiță Ușurelu. Eram deja înmașină și încă pedala cu gesturi largi,cu fraze lungi și întortocheate privindidentitatea culturală. A trebuit să

intervenă Brăneanu spre a realiza căeste așteptat.

Am plecat cu părere de rău cătotul se terminase prea repede,bucuroși că am am avut privilegiul dea participa. Spre casă mașina parcăalerga mai sprintenă, mai vioaie. Amfăcut o singură oprire pentru niscaivadisconfort termic (au mai lasat din

haine în portbagaj), în rest, vremea seameliorase, soarele lumina a toamnă,era o plăcere să conduci cu unasemenea comandou băcăuan lângătine care tot drumul au discutat de-spre nevoia unor festivaluri cu oa-menii de litere și rolul filialei U.S.R.Bacău în identificarea și onorareaperformanțelor acestora. În Bacăune-am despărțit mergând fiecare lafamiliile noastre mulțumiți, cu senti-mentul că acolo, la Panciu, este undomn Ușurelu care, făcând parteorganică din colectivitatea scriitorilor,îi încurajează în procesul creativ pemânuitorii de condeie prin nomina-lizări și onoruri primite la festivalul„Vrancea Literară”.

Tot în această perioadă a începutPostul Crăciunului, un post al bu-curiei, smereniei şi iubirii. Nici un altpost creştin sau necreştin nu este maiîncărcat cu dragostea de a dărui iu-bire dar şi daruri celor dragi. De a facemilostenie faţă de cei care din motiveobiective nu au reuşit să se realizezeîn această viaţă. Este adevărat căsărăcia nu este o virtute şi nici caleasigură spre mântuire, dar în acelaşitimp sărăcia este o stare socialăcondiţionată de mulţi factori, în primulrând de cei umani. A dărui este bucu-ria de a fi în comuniune cu Hristos, deal primi sub acoperişul sufletului şi aiîmpărtăşi din prinosul inimii noastre.Suntem creştini şi această starereligioasă o datorăm apostolului An-drei cel întâiu chemat la apostolie.Este un mare dar pe care Dumnezeul-a rânduit pentru noi, ca Sfântul An-drei să fie părintele creștinismuluiromânesc, începătorul încreştinăriipoporului nostru. Prezenţa sa înţinuturile noastre ne descoperă căsuntem un popor cu o credintă deorigine apostolică. Sfântul Apostol An-drei cel întâi chemat n-a căutat lamulţimea oamenilor, a locurilor, aţărilor şi a cetăţilor, nici n-a slăbit cusufletul, nici n-a pregetat la lungimeaşi mulţimea călătoriilor, nici nu s-a în-greunat cu nevoinţele ce-i stăteauînainte, nici nu s-a temut de barbaria,sălbăticia şi cruzimea tiranilor şi a

închinătorilor de idoli. Ci avea înmintea sa porunca lui Hristos, Care azis: Iată, Eu vă trimit pe voi, ca penişte oi în mijlocul lupilor..., să nu vătemeţi de cei ce ucid trupul, căci su-fletul nu-l pot ucide. Apostolul Andreia murit răstignit pe crucea care îipoartă numele (o cruce în formă de X)dar spiritul lui a dăinuit în timp şistrădania sa de apostol a adus lacredinta hristică multe neamuripăgâne, barbare şi sălbatice. Mielul areuşit să îmblânzească lupii şi să-ifacă oiţele Domnului! Ziua Naţionalăa fost un moment de aducere amintea unor evenimente care s-au petrecutcu aproape un secol în urmă.Rămâne o întrebare dacă 1 decem-brie este cea mai recomandată zipentru a fi acceptată ca ziua naţionalăa României. Anul 1918 a fost pe dreptcuvânt anul Marii Uniri. Această unires-a realizat în mai multe etape de alungul întregului an. În 27 martie

Sfatul Tării de la Chişinau, cu majori-tatea de voturi, hotărăşte unirea Re-publicii Autonome Moldova cuRomânia. De facto acestă hotărâre vafi efectivă cu câteva zile înainte deAlba Iulia, când Sfatul Tării (GuvernulProvizoriu) de la Chişinău se dizolvă,practic îşi încetează activitatea şiBasarabia devine provincie aRomâniei, jurisdicţia Guvernului de laBucureşti se extinde peste întregaMoldovă de la Marea Neagră până laHotin. În 28 noiembrie acelaşi anSfatul Țării de la Cernăuţi hotărăşterevenirea durutei Bucovine la patriamamă. Unirea nu putea fi deplină fărădiamantul coroanei Transilvania. 1Decembrie 1918 de la Alba Iulia afost momentul de maximă construcţiea unui vis ce dăinuia de veacuri: toţiromânii sub acelaşi sceptru RomâniaMare. Redăm mai jos conţinutulRezoluțiunii Adunării Naționale de laAlba Iulia din 18 Noiembrie/1 Decem-brie 1918.

I. Adunarea Națională a tuturorRomânilor din Transilvania, Banat șiȚara Ungurească, adunați prinreprezentanții lor îndreptățiți la Alba-Iulia în ziua de 18 Noiembrie/1 De-cembrie 1918, decretează unireaacelor români și a tuturor teritoriilorlocuite de dânșii cu România.Adunarea Națională proclamă în-deosebi dreptul inalienabil al națiuniiromâne la întreg Banatul cuprins între

râurile Mureș, Tisa șiDunăre.

I I . A d u n a r e aNațională rezervăteritoriilor sus indicateautonomie provizoriepână la întrunireaConstituantei aleasăpe baza votului uni-versal.

III. În legătură cuaceasta, ca principiifundamentale la alcă-tuirea noului StatRomân, AdunareaNațională proclamăurmătoarele:

* Deplină libertate naționalăpentru toate popoarele conlocuitoare.Fiecare popor se va instrui, adminis-tra și judeca în limba sa proprie prinindivizi din sânul său și fiecare poporva primi drept de reprezentare în cor-purile legiuitoare și la guvernarea țăriiîn proporție cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.

* Egală îndreptățire și deplinălibertate autonomă confesională pen-tru toate confesiunile din Stat.

* Înfăptuirea desăvârșită a unuiregim curat democratic pe toatetărâmurile vieții publice. Votulobștesc, direct, egal, secret, pe co-mune, în mod proporțional, pentruambele sexe, în vârstă de 21 de anila reprezentarea în comune, județe oriparlament.

* Desăvârșită libertate depresă, asociere și întrunire, liberapropagandă a tuturor gânduriloromenești.

* Reforma agrară radicală. Seva face conscrierea tuturor pro-prietăților, în special a proprietățilormari. În baza acestei conscrieri,desființând fidei-comisele și în temeiuldreptului de a micșora după trebuințălatifundiile, i se va face posibilțăranului să-și creeze o proprietate(arător, pășune, pădure) cel puțin atâtcât să poată munci el și familia lui.Principiul conducător al acestei politiciagrare e pe de o parte promovareanivelării sociale, pe de altă parte,potențarea producțiunii.

* Muncitorimei industriale i seasigură aceleași drepturi și avantagii,care sunt legiferate în cele maiavansate state industriale din Apus.

V. Românii adunați în aceastăAdunare Națională salută pe frații lordin Bucovina, scăpați din jugulMonarhiei austro-ungare și uniți cuțara mamă România.

Sfatul Tării a ales Consiliul Diri-gent care va conduce Transilvaniapână la unirea efectivă cu ţara. AlbaIulia a fost un moment, dar abia cândarmata română a trecut munţii şi aliniştit hoardele de maghiari, care auomorât mii de români nevinovaţi dinsatele din Transilvania, şi a luat alini-ament pe Tisa aşa cum se prevedeaîn rezoluţie, el s-a materializat în faptîn sine. Mai tărziu în acelaşi an 1919Armata română a trecut Tisa şiajungând la Budapesta a ajutat laînlăturarea guvernului bolşevic al luiBela Khun. Următorul moment lareprezentat stabilirea graniţei de cătreComisia de frontieră a Conferinţei dePace de la Paris dintre România şiUngaria şi România şi regatul Sârbo-Croat, în acelaşi an. Stabilirea fron-tierilor nu a mai coincis cu revoluţia dela Alba Iulia.

A urmat pasul din iunie 1920când la Trianon s-a semnat tratatul depace cu Ungaria, regatul Sârbo-Croatşi Cehoslovacia. A urmat ultimul mo-ment al realizării unirii, încoronarearegelui Ferdinand şi a reginei Maria laAlba Iulia din 15 octombrie 1922. Abiadupă acest moment putem vorbi derealizarea de facto a României Mari,când şi administrativ în interiorulgraniţilor stabilite de Conferinţa dePace de la Paris (altele decâtgraniţele naturale), întreg teritoriul dela Nistru şi până la graniţa cu Ungariaşi Serbia se afla sub jurisdicţia Guver-nului şi Parlamentului de la Bucureşti.De ce 1 decembrie 1990 ziuaNaţională a României? Probabil căatunci când au rezerve despre acestmoment istoric, mulţi cârcotaşi uită detensiunea şi acţiunile pe caremaghiarii le-au pus la cale pentrudestabilizarea Transilvaniei (vezi Tg.Mureş şi altele) şi pentru a arăta lumiică Guvernul de la Bucureşti nu arecapacitatea de asigura securitateacetăţenilor săi mai ales unguri, avândmotivul de a cere autonomia acesteiprovincii româneşti. A fost momentulde înţelepciune a unui popor şi guver-nul său de a da semnalul de unitate şifermitate în a-şi apăra fiinţa naţională.Evenimentele ulterioare au demon-strat veridicitatea acestei decizii. Mulţiani România, mulţi ani români! Văiubesc cu bune şi cu rele!

(Continuare din pag. 5)

Între comunism și globalizare

Consiliul dirigent al Transilvaniei


PLUMB 129

Apartenenţa la existenţialism

Revendicată deopotrivă, cu egalăîndreptăţire, de simbolismul-decadentşi de expresionism, poezia bacovianăaparţine poate, în mai mare măsură,existenţialismului – curent filozofic cea influenţat literatura europeană asecolului XX (apărut în Danemarca, înprima jumătate a secolului al XIX-lea,datorită lui Sőren Kirkegaard). „După1940, existenţialismul francez interfe-rează literatura, aproape până la a setransforma într-un curent literar: ab-surdul unei existenţe de neînţeles încontingentul la care e condamnatăfără vreo posibilitate de a-l tran-scende; alienarea omului, prin trăiricare-l înstrăinează atât de univers câtşi de propria sa fiinţă; neputinţacunoaşterii şi a comunicării; con-damnarea la singurătate, într-o lumeîn care ceilalţi nu pot fi decât străini;sentimentul contactului cu neantul şial disperării iraţionale; necesitateaangajării în acte prin care omul,alegând liber, devine responsabil depropria sa existenţă”.16 Nu e greu deobservat că mai toate trăsăturileexistenţialismului, mai sus menţi-onate, pot fi identificate şi în lirica luiBacovia, iar cel dintâi studiu despreopera lui Bacovia publicat în volumeste centrat tocmai pe ideeaapartenenţei sale la existenţialism.Este vorba despre teza de doctorat aSvetlanei Matta, intitulată Existencepoétique de Bacovia, susţinută laZürich, în 1955, şi publicată tot aici în1958,17 devenind, de fapt, în mod ab-solut, prima exegeză a operei ba-coviene. Această lucrare a fost tipărităintegral în România, după mai bine deo jumătate de veac, de Lucia OlaruNenati.18 În afară de faptul că acestvolum are meritul de a fi prima cerc-etare critică, tipărită în volum, a liriciibacoviene, îl are şi pe acela că estecel dintâi studiu critic careargumentează apartenenţa poetuluibăcăuan la existenţialism. După cumînsăşi mărturiseşte într-un interviuacordat traducătoarei, Svetlana Mattaa înţeles de la filozoful Paul Deleanu,aflat şi el în exil, că dacă vrei să scriidespre Bacovia, trebuie să-l citeşti peKierkegaard, iniţiatorul existen-ţialismului. Şi a făcut-o imediat,văzând că „Bacovia este acolo. Adicăasta înseamnă să mori fără sămori”.19 Mai mărturiseşte autoareaacestui volum că a înţeles de laArnold Steiger, profesorul ei de la Uni-versitatea din Zürich, că „nu trebuiestudiat Bacovia doar ca să-i acceptămpe români, ca o concesie, ci că prinBacovia, de pildă, România devine unadevărat occident”.20 În Existenţapoetică a lui Bacovia e de notat maiîntâi spiritul apusean, absolut liber, încare este privită poezia bacoviană.Autoarea dovedeşte aptitudinihermeneutice deosebite prin analizastructurilor intime, atât de stranii, alemarelui liric din Bacău, neezitând să-l aşeze pe Bacovia lângă G. Trakl,considerându-i pe ambii la origineaexpresionismului poetic european şimerge mai departe, comentându-l peBacovia, pentru prima dată, dinperspectivă existenţială. „Perpetuaaneantizare a lui Bacovia este o ranăprofundă, existenţială, o crestătură în

propria sa carne. Răul său este viu şiia astfel o direcţie. Pe verticalitateaDumnezeu-Satan, Bacovia seorientează în jos, el coboară scara penegativ. Această coborâre estebântuită de viziuni, halucinante, infer-nale”.21 Există în teza de doctorat aSvetlanei Matta numeroase supoziţiişi intuiţii menite să argumentezeapartenenţa lui Bacovia laexistenţialism. Astfel, intuiţia faptuluică Bacovia este o victimă a timpuluisău rezonează cu filozofia luiKierkegaard. Lucrarea debuteazăabrupt chiar cu un citat din filozof:„Încă din fragedă pruncie săgeatadurerii s-a instalat în inima mea. Atâtatimp cât ea rămâne acolo, eu pot fiironic, dar dacă e smulsă, eu mor”.Acestor cuvinte – comenteazăautoarea – le răspunde ca un ecoudin celălalt capăt al Europei un altmartir al existenţei – Bacovia. Trebuiesă deconstruim existenţa sa poeticăpentru a regăsi în spatele ei un om in-complet, fără bază corporală, ros decontradicţii până în străfunduri. Deunde vine Bacovia? Direct din tim-purile noastre ca o ramură împodobităcu florile răului în miasmele descom-punerii”.22 Caracteristic existenţialis-mului este şi refuzul civilizaţiei,despre care autoarea consideră că,

la Bacovia, este mai tragic decât celal lui Jean-Jacques Rousseau,datorită unei inspiraţii mai puternice,refugiul în singurătate, element majorşi unic ca factură. Toate a ce încă sesusţine existenţa în cultura română aunui fenomen Bacovia de originalitatetotală: occidentalizarea în margineaEuropei, pe care n-o cunosc altepopoare vecine. Cert este că „Ba-covia trage ultimele consecinţe aleexistenţialismului”,23 fiind fundamen-tal deosebit de Arghezi şi Blaga.

Apartenenţa lui Bacovia laexistenţialism este confirmată şi deTheodor Codreanu, autorul unuiimpunător demers hermeneutic inti-tulat Complexul Bacovia. Referindu-se la cartea Svetlanei Matta,Codreanu consideră că „meritul capi-tal al autoarei e că arcuieşte pestetimp preexistenţialismul creaţieikierkegaardiene cu acela al mo-dernilor, Bacovia devenind oexcepţională punte de trecere”.24

Bacovianismul – sinteză unicăşi originală a curentelor literare

de la confluenţa veacurilor XIX şi XX

Viziunea estetică profund originalăa lui Bacovia face din el unul din mariipoeți români de după Eminescu. De-spre manierismul estetic definind at-mosfera cunoscută în istoria literarăsub numele de „bacovianism” au vor-bit toți marii critici. Căci, deși consi-derat îndeobște ca fiind cel maiautentic reprezentant al simbolismuluiromânesc, Bacovia nu se încadreazăcu totul în limitele acestui curent,depășindu-l și constituindu-se într-unmare precursor al poeziei noastremoderne. El este deopotrivă un poetexpresionist și chiar existențialist, în-

trucât trăiește intens realitatea vieții,într-o criză existențială continuă, într-un infern perpetuu, amenințat perma-nent cu prăbușirea și cu pieirea înneant.

Specific pentru ceea ce s-ar puteanumi viziunea estetică bacoviană e șifaptul că, la Bacovia, sensibilitateafuzionează cu tema lirică, astfel încâtactul liric devine un act existențial. Po-etul face asociații decorative șiindividualizează impresia. În versurilesale, impresiile sînt sugerate princorespondențe muzicale, dar și princuloare, poetul fiind influențat de pic-tori impresioniști precum Renoir șiDegas. Cu toate acestea, Bacovia nurealizează sugestia printr-o tehnicăimpresionistă. În culorile bacovienenu există nuanțe, ele fiind concentrateși devenind strigăte ale sufletului, aletrăirii. Gama de culori este restrânsă,concentrată pe câteva motive tipicsimboliste: urâtul, tristețea, plictisul,vagabondajul, monotonia, ele avândcorespondențe în lumea instru-mentelor muzicale. Trăirea exis-tențială a durerii, sentimentul depustietate și singurătate sînt elementeexpresioniste realizate însă de poetprin corespondențe între sentiment șiculoare, între sentiment și muzică.

Poetul băcăuan reprezintă un cazextraordinar de afirmare originală,concomitentă cu acea grupare intratăîn literatură sub numele de mişcareaexpresionistă. Afirmând despre Ba-covia că este decadent sau simbolistînseamnă a afirma un adevăr estetic.Dar nu trebuie să riscăm a-l consi-dera exclusiv expresionist. Poetulnostru doar seamănă în discursul săucu expresioniştii, deşi nu a evoluat înclimatul acestei mişcări. Dupăpărerea noastră, lirica lui Bacoviareprezintă o sinteză unică şi extremde originală a principalelor curenteliterare de la confluenţa secolelor XIXşi XX: decadentism, simbolism, ex-presionism şi existenţialism. Iar rezul-tatul acestei sinteze inconfundabilenu poate să poarte decât numele debacovianism, nume pe care, de altfel,critica i l-a şi atribuit deja.

Concluzia acestor însemnări estecă Bacovia, un occidental de la gurileDunării, se înscrie în modernitateaeuropeană, într-un dialog de la egal laegal cu marile spirite europene. Poetunic, chiar în cadre mai largi decâtacelea ale literaturii noastre, Bacoviareprezintă punctul cel mai înalt al sim-bolismului românesc, situându-setotodată, prin valoare, mai presus desimbolism şi de orice curent literar, înuniversalitate. Izolat în strania luifrumuseţe, inimitabil, Bacovia rămânepoetul cu cel mai adânc ecou asuprapoeziei române moderne.

NOTE

1.V. Fanache, Bacovia. Ruptura deutopia romantică, Cluj-Napoca,„Dacia”, 1994, p. 20.

2.Apud: Richard Noël, Profiles sym-bolistes, Paris, Nizet, 1978, p. 186.

3.Dumitru Micu, Început de secol,Bucureşti, Editura „Minerva”, 1970, p.129.

4.Philippe van Tieghem, Marile doc-trine literare în Franţa, Bucureşti, Edi-tura „Univers”, 1972, p. 258.

5.Tudor Vianu, George Bacovia înediţie definitivă, în Studii de literaturăromână, Buc., Editura Didactică şiPedagogică, 1965, p. 536.

6.Publicate mai întâi de G.Călinescu în Jurnalul literar, nr. 1,1947. Reluate şi dezvoltate în volumulBacovia. Viaţa poetului , de AgathaGrigorescu-Bacovia, Buc., Editurapentru Literatură, 1962.

7 – 9. Vasile Netea, De vorbă cuBacovia, în Vremea, XI, nr. 701, 6iunie 1943, p. 8.

10.Adriana Mitescu, Bacovia –„Plumb”, „Scântei galbene”, București,Editura „Albatros”, 1976, p. XXIV.

11.Ion Apetroaie, G. Bacovia:univers închis, în Cronica, nr. 7, 17februarie 1989, p. 8.

12.Lucian Blaga, Fețele unui veac,apud: Dicționar de termeni literari, op.Cit., p. 167.

13.Vezi Mihai Petroveanu, GeorgeBacovia, București, Editura pentruLiteratură, 1969.

14.Ioan Neacșu, Este Bacovia unexpresionist?, în Introducere în poezie– o estetică in nuce, Bacău, Editura„Orizonturi noi”, 2002, p. 128.

15. Ibidem, pp. 128-129.16.x x x Dicționar de termeni literari,

ed. Cit., pp. 162-163.17.Dr. Svetlana Matta, Existence

poétique de Bacovia, Zürich, Edition P.G. Keller – Winterthur, 1958.

18. Svetlana Paleologu - Matta,Existenţa poetică a lui Bacovia, Ediţiaa II-a, revăzută şi adăugită, Bacău,Editura „Ateneul scriitorilor”, 2012, p.217.

19. Svetlana Paleologu - Matta,Existenţa poetică a lui Bacovia, Ediţiaa II-a, revăzută şi adăugită, Bacău,Editura „Ateneul scriitorilor”, 2013, p.217.

20.Ibidem, p. 217.21.Ibidem, p. 219.22.Ibidem, p. 34.23 Ibidem, p. 11.24.Theodor Codreanu, Complexul

Bacovia, Bucureşti – Chişinău, Edi-tura „ L i tera Internaţional”, 2003(„Biblioteca şcolarului”).

BACOVIA - 60

BACOVIANISMUL – SINTEZĂ INGENIOASĂ A PRINCIPALELOR CURENTE MODERNISTE (4)

Liv

iu C

his

cop

Dan Sandu

GLYCON CU

UNGUENTARUM

Şi li s-a năzărit celor din Nazaretcă el purta povară de/

pietre, uscate şi încinse, moabitsă fi fost, calfă de dulgher/

sau zvon cetluit de nouă furtună,deşi se vedea clar că nu/

lăsa drept averi decât unelte derăstignit,smerite şi/

acestea,/ofilite de grija miilor de ani

sângeraţi, floare rară de dafin, o fi/ oare, crescută-n sihăstria unor

paraclise nebănuite./Când a fost să cadă prepus de

zgripţori s-a/ vadit iar/filă îngălbenită de balsam şi de

taină, în cor de bărbi/ cuvioase, toate de magi, şi eiîntrebători şi nedumeriţi, dar/ iluminaţi în străfunduri de-o

purpură stăpânită:el este de/neam samaritean şi leapădăporunci şi veşmânt de mire/

nenuntit lasă dogilor, primilor, depomană, spre pohvală şi/

hilară mistificare./Aşa că, peste veac şi peste

zâmbetu-i amar, se-ascund/ oglinde histriote, tot cărate fără

sfârşit, desluşite Golgote cu/miez de miere şi măsline purtate

angelic la oblânc, de zi-i,/Doamne, măgar, din treaptă în

treaptă, scrutate senin de/purtătorii de sapă, de data asta

dinspre Egipet înspre Pont,/melancolic, şi inimi la pământ încăsoaia zeilor mirosind a vinaţ.

PLUMB 129


AniversăriMihai DrăganN. 6 decembrie 1937 (în fapt 4,

dar declararea s-a făcut mai târziu), însatul Viişoara, comuna Târgu Trotuş,judeţul Bacău - m. 1 noiembrie 1993,la Iaşi. Profesor universitar, critic și is-toric literar, editor, publicist. Este fiulagricultorilor Elena (n. Stoian) şiNeculai Drăgan, gospodari cudragoste de pământ și iubitori decarte. A copilărit în satul natal, unde-șiîncepe studiile cu învățătorul AndreiLupescu (1945-1949) și le continuă laŞcoala Nr. 2 din oraşul Târgu Ocna(1949-1952), profesor de limbaromână fiindu-i N. Blăgoi. Rezultatelela învățătură i-au ușurat admiterea laLiceul „Oituz“ din cunoscuta stațiune(1952-1955), dar din pricina unor prob-leme la dosar nu e înscris în catalog,ci doar acceptat să asiste la ore. Pânăla urmă, lucrurile intră pe un făgașfiresc, își ia bacalaureatul, se înscriela Facultatea de Filologie aUniversităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi(1955-1960), un rol decisiv în luareadeciziei avându-l profesorul Dan Pro-topopescu, cel care-i insuflasedragostea pentru literatură și limbaromână. Ca student, devine discipol alprofesorilor Ariton Vraciu, ŞtefanBârsănescu, Constantin Ciopraga,Alexandru Dima, Dumitru Gafiţanu, N.I. Popa, Theofil Simenschy, ErnestStere, participă la întrunirile Cerculuide literatură şi ale Cenaclului literar,activează doi ani ca membru încomisia de presă a revistei Viaţastudenţească, ia parte la viațaculturală a târgului moldav. Preocupatde critica și istoria literară, în 1958debutează în Iaşul literar, care-ipublică recenzia la volumul NicolaeFilimon de H. Zalis, urmată apoi dealte articole, comentarii critice, croniciliterare, recenzii și studii, inserate înpaginile revistelor literare din întreagațară. Calificativele obținute i-au adusîncadrarea, prin decizie ministerială,ca şef de cabinet la Catedra deLiteratură română a Facultății deFilologie a Universității ieșene, dupănumai un an devenind asistent la dis-ciplina Istoria literaturii române,Epoca: Marii clasici, susţinând semi-nariile de la curs. Începând din 1963îndrumă și recenzează lucrări delicență, până în 1991 coordonândtezele a 252 de absolvenți, dintre care102 se refereau la creațiaeminesciană. Eminescu avea să fie,de altfel, o preocurare constantă azbuciumatei sale vieți, de la studiulProza lui Eminescu, apărut în revistaclujeană Tribuna (1964) și până laprefața Eminescu în paginile revistei„Familia“, ce a însoțit volumul Poezii în„Familia“ de Mihai Eminescu (Casa depresă şi editură „Anotimp“, Oradea,1992), ultimul text antum consacratPoetului, trecând exact 28 de ani,adică jumătate din existența sa. Înacest interval a scris și publicat zeci dearticole și studii, inserate prin paginileAnalelor ştiinţifice ale Universității „Al.I. Cuza“ și ale revistelor Ateneu, CeleTrei Crişuri, Contemporanul, Convor-biri literare, Cronica, Iaşul literar,Limba română, Literatorul, Luceafărul,Manuscriptum, Neamul românesc,România literară, Scrisul bănăţean,Steaua, Tomis, Tribuna, Viaţaromânească ş. a., a participat la prin-cipalele manifestări omagiale (Se-siunea Naţională „M. Eminescu“ - 75de ani de la moartea poetului,Botoşani, 1964; sesiunile „M. Emi-nescu“ desfăşurate cu prilejul ediţiilorFestivalului Naţional de Poezie „M.Eminescu“, Iaşi, începând cu 1968;Sesiunea Naţională „Mihai Eminescu“- 125 de ani de la naşterea poetului,Botoşani, 1975; Colocviul NaţionalStudenţesc „M. Eminescu“, 1975-1990; Sesiunea „Mihai Eminescu“ -Centenarul morţii, Iaşi, 1989), a inițiatşi coordonat Colecţia „Eminesciana“ aEditurii Junimea, în cadrul căreia au

apărut, până în 1990, 52 de „volumede referinţă“, cum le-a catalogatcriticul Şerban Cioculescu în Românialiterară (1985), a condus, în calitate dedirector, Cursurile de vară „MihaiEminescu“ (Iaşi, 1989), a fondat,împreună cu alți intelectuali, LigaCulturală „Mihai Eminescu“ de laBrăila (1990) și Fundaţia Culturală„Mihai Eminescu“ de la Chişinău(1992) etc. Dată fiind aplecarea sprestudiu și sinteză, o atenție sporită aacordat carierei universitare, care acunoscut toate etapele ascensiunii di-dactice, devenind, în urma unor exam-ene exigente, lector (1970),conferențiar (1975) și profesor univer-sitar (1991, post pe care îl ocupa însă,cu aprobare ministerială, încă din1982). Admis la doctorat în martie1967, i se încredințează peste doi ani,încă asistent fiind, predarea Istorieiliteraturii române (1880-1918) laSecţia: Română, curs fără frecvenţă,iar din 1970 și pe cel de Istoria litera-turii române. Epoca Marii clasici, iardin 15 septembrie 1975, un Curs şi unseminar special de Literatură română.Acestea sunt dublate, din 1980, deprelegerile de Literatura română.Epoca: Marii clasici susținute lacursurile de perfecţionare cu profesoriidin învăţământul preuniversitar. Oprimă parte a cursului dedicat marilorclasici, ce includea studii despre Soci-etatea „Junimea“, revista Convor-biri literare, Titu Maiorescu şi Gh.Panu, a fost litografiată, pentru uzulstudenților (1975), dar decizia comisieiconduse de profesorul Constantin Cio-praga n-a mai fost finalizată, astfel cămanualul a rămas în acest stadiu.

Criticul și istoricul literar nu s-a limitatînsă doar la lucrările necesareînvățământului, ci a edificat și o operăcritică solidă, începând cu Aproximaţiicritice (Editura Junimea, 1970), distinscu Diploma revistei Ateneu pentruvolum de debut, continuând cu mono-grafiile G. Ibrăileanu (Editura Albatros,1971) și B. P. Haşdeu (Editura Ju-nimea, 1972), răsplătită cu Premiulpentru critică şi istorie literară al Uniu-niii Scriitorilor, cu volumele de studii șiarticole Reacţii critice (idem, 1973),Lectur i pos ib i le (T. Maiorescu,G. Ibrăileanu), idem (1978), Clasicişi moderni (Editura CarteaRomânească, 1987) și încheiată cucele două studii de referință pentrueminoscologie, Mihai Eminescu.Interpretări, 1 și 2 (Editura Junimea,1982, respectiv, 1986), reunite postumîn volumul Eminescu tânăr sau „adoua mea fiinţă“ (Editura InstitutulEuropean, 1999). La acestea seadaugă edițiile îngrijite din opera lui B.P. Hașdeu (Pagini alese, EdituraTineretului, 1968, la care a scrisStudiul introductiv, notele, tabelulcronologic și bibliografia), G.Ibrăileanu (Campanii, Editura Minerva,1971, Prefaţă, notă asupra ediţiei;Mihai Eminescu, Editura Junimea,1974, Prefaţă, note, bibliografie; Studiiliterare, idem, 1986, Studiu intoductiv,note, bibliografie), Vladimir Streinu(Eminescu, idem, 1989, Prefaţă, note)și M. Eminescu (Poezii, Selecţie,prefaţă, notă editorială, repere criticeşi bibliografie, Editura Institutul Euro-pean, 1995), precum și contribuția

substanțială avută la apariția altoropere semnate de B. P. Haşdeu(Răzvan şi Vidra, Editura Eminescu,1973, 1975, Prefaţă), MihailSadoveanu (Vremuri de bejenie.Nunta Domniţei Ruxandra, Prefaţă şitabel cronologic, Editura Minerva,1977; Demonul tinereţii. Uvar, Tabelcronologic, idem, 1979), Vasile Alec-sandri (Pasteluri şi legende, Postfaţăşi bibliografie selectivă, idem, 1978,1987), Mihai Eminescu (Geniu pustiu,Antologie, prefaţă, note şi bibliografie,Editura Junimea, 1985; Poezii în „Fa-milia“, Prefaţă, Editura „Anotimp“,1992), Pompiliu Constantinescu (Ocatedră Eminescu, Prefaţă, EdituraJunimea, 1987) și antologia ModernRomanian Poetry / Poezia românămodernă (Prefaţă, idem, 1973).Figurează, de asemenea, cu studii șiarticole în volumele colective Scriitoriromâni (Editura Știinţifică şiEnciclopedică, 1978), Eminescu:sens, timp şi devenire istorică (Univer-sitatea „Al. I. Cuza“, vol. 1, 1988; vol.2, 1989), Centenar Eminescu. 1889-1989. Volum omagial (Bucureşti,1989) și De la „Viaţa românească“ la„Ethos“, publicaţii literar-culturaleieşene (1900-1950), Facultatea deFilologie (Universitatea „Al. I. Cuza“,1989). Un cercetător atent va putea oricândalcătui alte câteva consistente volume,fie selectând dintre textele rămase înmanuscris după tragicul său sfârșit, fiedintre cele peste 1000 de studii,eseuri, cronici și recenzii risipite prinpublicații sau prezentate în cadrul unormanifestări de anvergură, cum au fostsesiunile naţionale 100 de ani de laapariţia revistei „Convorbiri literare“(1967), I. L. Caragiale - 125 de ani dela naşterea scriitorului (1977), Viaţaromânească - 80 de ani de la apariţie(1982), B. P. Haşdeu - 150 de ani dela moarte (1988) și 125 de ani de lafondarea societăţii „Junimea“ (1988)sau cele consacrate centenarelornașterii scriitorilor Tudor Arghezi(1980), Mihail Sadoveanu (1980), Oc-tavian Goga (1981), George Bacovia(1981) și Liviu Rebreanu (1982) ori celal morții lui Mihai Eminescu (1989). Nutrebuie neglijată nici contribuția sapublicistică, ținând cont că a fostredactor și/sau membru al colegiilor deredacție ale Analelor ştiinţifice aleUniversității „Al. I. Cuza“, seriaLiteratură (1979-1993) și ale revistelorAlma Mater (1968-1972), Limbaromână (Chișinău, 1993) și Neamulromânesc (1993). În tot acest timp arămas atașat spațiului băcăuan, par-ticipând la edițiile Zilelor CulturiiCălinesciene, unde a coordonat,împreună cu Eugen Simion, lucrărilesecției Literatura clasică (1978-1989),la alte manifestări organizate la Bacăuși în alte localități, îndrumând și coor-donând lucrările de grad ale multorcadre didactice ori pe cele de licență.În intervalul 1978-1993 a îndrumat,bunăoară, lucrările a mai bine de 70profesori de limba română dinînvăţământul preuniversitar care s-auînscris pentru obţinerea gradului di-dactic I, iar în 1989 MinisterulÎnvăţământului l-a numit membru înzece comisii de doctorat, laUniversitățile din Iaşi şi Bucureşti. Totîn acel an a devenit preşedintele Con-siliului Știinţific al Muzeului LiteraturiiRomâne al Moldovei din Iaşi, stârnindși mai mult invidia și ura unor falșicolegi, care și așa nu văzuseră cu ochibuni faptul că, anterior, fusese alesmembru în Consiliul profesoral alFacultăţii de Filologie (1976) și înComitetul de conducere al AsociaţieiScriitorilor din Iaşi (1981), că primisepentru truda sa premii ale revistelorLuceafărul (1964), Ateneu (1970) șiArgeş (1989), ale Uniunii Scriitorilor(1972) și Asociației Scriitorilor din Iași(1983), printre fondatorii căreia s-a șinumărat, în 1969, precum și râvnitulPremiu „Mihai Eminescu“, prin careUniunea Scriitorilor a consfințitmeritele incontestabile de „exeget al

operei lui Mihai Eminescu“ și, implicit,de coordonare a Colecției „Emines-ciana“ a Editurii Junimea, ce îșicâștigase notorietate europeană.Campania virulentă de denigrarestârnită imediat după decembrie 1989i-au amărât și distrus moral și fizicviața, după aproape trei ani detulburări și încercări groaznicestingându-se în urma unei hemoragiidigestive. Băcăuanii au încercat să re-pare aceste nedreptăți, cultivându-imemoria și atribuindu-i numele, lainițiativa profesorilor Eugen Budău șiMargareta Gavrilă, Școlii Nr. 11 dinBacău (3 iunie 1995), tot aici autorulBacăului literar dând cale liberă șiColocviului anual de istorie și criticăliterară „Mihai Drăgan“ (1998). Din de-cembrie 2002, numele său figurează,de asemenea, pe frontispiciul Școliidin Viișoara, dar nu e exclus ca pestetimp, acestuia să i se alăture, în semnde omagiu, și cel al fratelui, GheorgheDrăgan, la rândul său scriitor ridicat depe aceste meleaguri.

Cornel GALBEN

Tresăltări aniversare

E drept, suntem salciimişcătoare, deşi inteligente, darcare, uneori, din prea multăinteligenţă, ne învârtoşăm a credecă se cuvine să ne-ndoim şi dupăcum bat unele vânturi. Uităm, bieţiide noi, că acea încovoiere, dintr-oanumită clipă, desacralizată, s-arputea să se transforme în scoliozăîncornorată. Şi stai câteodatăstrâmb, strâmb de tot, şi te miri cumar putea s-ajungi dintr-oexuberanţă lin-cristalină – înspre odecădere morală, care-ţi va ceremult efort de redresare, dacăaceasta ar mai putea fi posibilvreodată, adică îţi mai rămâne tim-pul, când îţi sună ceasul!...

Ar cam fi vorba de o poveste.Şi nu de o poveste oarecare, ci depovestea unor romane, cu titlul Bal-tagul, Zbateri (Întâmplări dinMândruţa) şi câte altele, desprecare nici nu bănuim. Au mai avuttimp, împricinaţii, să recompunăfapta, să corecteze greşeala sau/şisă ceară iertare?! Mă tem că auplecat spre zările nemuririi cuaceastă mare taină-n suflet,nevindecată.

Ei, dar despre nişte zbateriepice, n-a fost deloc străin cel cares-a numit în această viaţă ZahariaStancu (Salcia-Teleorman, 7 oc-tombrie 1902 – 5 decembrie 1974,Bucureşti), la vremea când erapreşedintele uniunii scriitorilor. Laacest ceas aniversar, postum, ce edrept!, pentru că tocmai se-mplinesc 115 ani de la naşterea sa,ţinem s-amintim că un om, de fapt,un foarte talentat scriitor intrat, penedrept în uitare, a suferit mult –până-n ultima clipă a existenţei salepământene. Şi-acelui om i s-ar cu-veni pronunţat numele, pentru că afost un bun creştin: Constantin R.Crişan. Acest preot-scriitor a muritcu marea durere de a nu-şi maivedea manuscrisele, romanele dinciclul Întâmplări din Mândruţa.

Însă timpul şi-aşterne mantiepăienjenită peste tot şi peste toateşi iertarea (de dincolo de timp) paresă îmbrăţişeze orice fărădelege!

Şi mărturia pare să fiepalpabilă, pentru că mulţi dintre ceicare l-au cunoscut pe ZahariaStancu, îndeaproape, au depusmărturie de generozitatea sa – caom.


Liv

ia C

iup

ercă

revistă de atitudine pagina 9

PLUMB 129

Cei care s-au îndeletnicit cu de-scifrarea unor aspecte stridente din isto-ria lumii au întâmpinat în orice epocăobstacole insurmontabile. De aceeaanumiți cugetători solitari au încercat săexplice evenimentele fără a le comunicași contemporanilor. De pildă Copernic apreferat să țină lucrarea privind teoria sade bază referitoare la univers ascunsăcerând publicarea ei post-mortem. S-aferit de zbirii cu sutană care i-ar fi supri-mat viața fără ezitare potrivit mentalitățiidominante întreținută de opresiuneacatolicismului. Dealfel este greu să tesustragi spiritului vremii fără riscuri. Tre-buie arătat că abordarea fără sfială șiprejudecăți a problemelor spinoase nueste la îndemâna oricui. S-a mers pesupoziții și intuiție în explicarea unorevenimente majore încă din antichitate.Herodot și Tucidide au întreprins o expli-care realistă a lumii din vremea lor, darsursele documentare erau lacunare. Edrept că mult succes a avut discursul mi-tologic încă din zorii civilizației, acestafiind rodul imaginației autorilor. A carac-terizat etapa culturii orale. Miturile aveaufuncție explicativă a realității iar treptat audobândit autoritate religioasă. Odată cuinstituționalizarea acelor imagini șimetafore, oamenii li s-au închinat.Așadar elita primordială a culturii eraalcătuită din colportori de mituri,formândo categorie socială sacerdotală care ri-valiza cu primele întocmiri statale și un-eori ocupau chiar funcția supremă înconducere. Astfel primele teocrații aveaudeopotrivă forță morală și militară asuprasupușilor. Statul sclavagist fondat prinviolență se închidea ermetic în cetăți for-tificate. În acele condiții clerul pendulapermanent între fanatism și șarlatanie. Oprimă anomalie a fost în viața popoarelorînrobite războiul care se purta cu forțafatalității fiind socotit o necesitatesupraumană. Anumiți istorici vechi cre-deau că războiul este părintele istoriei.

Altă anomalie intolerabilă erasclavia derivată din lumea captivă cerezulta în urma fiecărui război. Oameniiau avut din start înclinația să-șiaservească semenii învinși în luptesilindu-i a munci gratuit pentru noii lorstăpâni. Ordinea sclavagistă eraasigurată prin puterea militară și propa-ganda religioasă. În lumea sclavagistă s-au nuanțat stări diferite cum ar fi muncaabrutizantă din mine și agricultură, apoiserviciile domestice prestate în folosulunor potentați civili și religioși. Sclavii do-mestici aveau un regim de trai confortabilîn comparație cu semenii lor puși lamunci istovitoare pe plantații ori înextracții de minereu. Starea de fapt eraconsfințită prin norme juridice simple,primând dreptul indiscutabil al celui maiputernic. Anumite spectacole fastuoasetrebuiau să asigure ideea că de fapt estevorba de voința zeilor. Cine devia de laregulile fixate era persecutat ori ucis. Înacel țarc etanș își consuma viața majori-tatea populației ce alcătuia un stat. Re-volta verbală sau inarmată atrăgearepresalii, dar marile răscoale n-au lipsitdin societatea sclavagistă. În primele im-perii, anomaliile cauzate de violența oa-menilor și îndeosebi a despoților s-auconservat pentru câteva milenii. Să nuuităm că imperiul egiptean a durat trei miide ani.

Prin idolatrizarea faraonilor, a regilororientali și a împăraților romani se con-solida puterea acestora asuprapopulației supuse. A fost un mod abil dea manipula lumea ignorantă șiabrutizată. Necunoscând cauzele realeale situației în care trăiau, oamenii ad-miteau legitimitatea regimului represiv.Comportamentul sălbatec al stăpânilor

era deseori atribuit și zeilor oficiali. Dacăinițial s-a presupus că natura esteanimată,că obiectele simt și se mișcăsub influența unei forțe obscure, in-vizibile, s-a generalizat asupra compor-tamentului uman care de asemenea eramisterios. Această viziune puerilădăinuie și astăzi în triburile izolateafricane.

Altă anomalie intolerabilă a fost șiîncă este terorismul. Trebuie spus că în-totdeauna terorismul a avut două ramuri,una era terorism individual, alta terorismde stat. Istoria terorismului, cartescrisă de Randall D. Law, ne oferă ovastă frescă a acestui fenomen teribil în-cepând cu asirienii și încheind cu as-pecte dureroase ale violenței de acesttip vizibile astăzi. În fond terorismul esteo variantă a războiului dus de grupurinemulțumite, sărace împotriva statelordominante. Dar există și terorism cauzatde bande care asemenea mafieiurmăresc doar câștigul material. Peharta lumii contemporane distingempracticarea terorismului musulman cu ocruzime infiorătoare, autorii ororilor fiindfanatici dispuși să moară. Ei justifică con-duita sanguinară prin dreptul la autode-terminare pe teritoriile moștenite istoric.Uneori se infiltrează în societățilecreștine provocând daune sau crimecontra unor cetățeni nevinovați, lipsiți deapărare. Deci terorismul astăzi inspirăfrică precum holera și ciuma în evulmediu. Indivizi ignari și ignobili ucid per-soane la întâmplare cu speranța că anu-mite guverne le vor satisfacerevendicările. Este un stil de luptămârșavă împotriva unei lumi socotite ad-versara credinței lor religioase. Teroris-mul de stat instituționalizat s-a practicatsecole la rând în Europa și America deSud de către Inchiziție. Oamenilor leplace să hiperbolizeze cauza lor și sededau la fapte inavuabile fără remușcări.

Altă anomalie strigătoare la cerrezidă în discriminarea genurilor.Această plagă morală care a compromisdrastic specia umană se practică încădin cele mai vechi timpuri. Să recu-noaștem că abia odată cu aparițiaprimelor state în Mesopotamia s-a conturat caracterul falocratic al organizăriisociale. Bărbații au etalat dreptul lastăpânire, și-au impus dominația asuprafemeilor pe temeiul activității lor politico-militare. Purtând arme s-au consideratsuperiori și au pretins sistematic dreptulla decizie în viața familială și socială.

Discursul oficial era întotdeaunadedicat meritelor bărbaților ce purtaurăzboi, restul populației având rol secun-dar. Au amplificat poziția lor deter-minantă în treburile publice socotindfemeile natural incapabile să ia decizii deimportanță majoră. De fapt, purtarearăzboiului era o prelungire a vechiiactivități de vânătoare pe care primitiviiau promovat-o din vremuri imemoriale.S-a stabilit locul fiecărui gen în ierarhiasocială cu atributele inerente, însă primiidespoți orientali s-au consideratomnipotenți în raport cu învinșii, aualcătuit din prizonierele cele mai va-loroase haremul care era de fapt o formăa sclaviei de lux. Astăzi se mai întâlneșteîn lumea musulmană. Este o discrepanțăjignitoare pentru genul feminin dar timpula făcut ca toată lumea să accepteaceastă realitate ca normală. Esteadevărat că în lumea creștină a fost in-terzis acest aspect, considerat nefiresc,deși în Vechiul Testament regii iudeidispuneau de haremuri impresionante.Deci morala creștină a triumfat asupracelei sclavagiste, iar europenii pot ficonsiderați merituoși fiindcă și-au repri-mat dorința naturală de a stăpâni femeileîn chip sclavagist. Putem conchide că oinadvertență la fel de supărătoare a fostîn viața socială interzicerea libertății deexprimare a ideilor, a convingerilor cecontraveneau liniei oficiale. Dacă MartinLuther ar fi fost un tip fricos și nu ar fi re-alizat Reforma, astăzi nu s-ar fi oficiatliturghia in limbi vernaculare.

NIȘTE ANOMALII INTOLERABILE

Co

nst

anti

n

Vo

rnic

easa

(proză)

Luciferescu apăsase pedalade accelerație, avînd impresia căla cei aproape 70 de ani i-au cres-cut niș te ar ip i de cu loareacurcubeului, fredonînd însingurătatea mașinii „Unde ești șide ce, de ce nu-mi vii?” Apoi, i-avenit, așa, un gînd ca o tartă unsăcu miere, exprimîndu-l în guramare cu glasu-i de cotei:

˗˗ Bine că s-a îmbolnăvit ma-tracuca de nevastă-mea la țanc!„Du-te, dragule și lasă-mă-n dur-erea mea!”, a încercat el s-o imite,hlizindu-se cu gura pînă la urechi.

Avertizat în momentul acelasă tragă pe dreapta, a reușit să seconformeze cu chiu cu vai,răstindu-se la cel care l-a anunțatcă rula cu aproape 150 de km laoră. Luciferescu s-a umflat ca unbalon cu aer fierbinte și s-a uitatchiorîș la polițist:

˗˗ Mă băiețică, dacă aș fiacum în uniformă, ai sta smirnă labotul mașinii, cerîndu-ți iertare căai avut îndrăzneala și tupeul să măoprești. Ia mai du-te-n mă-ta deprost ce ești! Eu nu pierd timpul cuunul ca tine, că tu nu știi nici cumte cheamă!

A băgat în viteză și a șters-o,făcând, în plus, și un gest de ma-halagiu. La intrarea în Bacău a fostnevoit să oprească din nou, dedata aceasta în fața unui ofițer.

˗˗ Comisare, a deschis el plis-cul, de ce-mi pui bețe-n roate și lapropriu și la figurat? Eu măgrăbesc să ajung la Fălticeni undeam întîlnirea de 50 de ani de la ab-solvirea liceului.

˗˗ Actele dvs! a vorbit ofițerulscorțos, de parcă n-ar fi auzit celespuse. Ați depășit cu mult vitezalegală și suntem nevoiți să vă dămamendă.

˗˗ Pe dracu ești nevoit!, s-aofuscat călătorul. Hai, mă, să vor-bim de la egal la egal, că și eu amfost în poliție și am ieșit la pensiecu gradul de colonel. Asta nu-țispune nimic?

˗˗ Vă rog să-mi dați actele!continuă pe același ton comisarul.

˗˗ Mai bine mă înțelegeam cuun turc! se crispează Luciferescu.Voi ați devenit haiduci la drumulmare! Fii atent, eu am relații și tearanjez cît ai zice pește.Săptămîna viitoare ai să te trezeștică ești transferat la mama huciului!a încheiat, întinzîndu-i docu-mentele.

Amendat, colonelul a plecat întrombă și a mînat mai dihai decîtpînă atunci, pufnind și înjurîndpolițiștii cei cu rît lung și nesimțiți.A stopat în fața liceului, acumcolegiu național, a aruncat pe elniște parfum, a făcut cîtevamișcări, să se dezmorțească și apășit, plin de importanță, înclădirea faimoasei instituții deînvățămînt.

˗˗ O, dragul nostru Migdal! l-aîntîmpinat Grig, cel cu ecusoanele.Stai, că mă rupi în două, ofițerule,a continuat, desprinzîndu-se dinîmbrățișare.

˗˗ Griguță, l-a felicitat fostulcoleg, ramolit ai fost, ramolit airămas!... Ce-ai făcut tu, că în atîțiaani nu s-a lipit de tine nici o fe-meie?

N-a așteptat un răspuns, i-aîntors spatele și s-a grăbit către ungrup cu rochii și fuste. Acolo,îmbrățișări, pupături și vorbe

drăgăstoase, iar de aici, cu grabă,în amfiteatru. A, uite-o! Și Lucifer-escu rămîne tablou. „A draculuifemeiușcă! a probozit-o el în gînd.Asta n-a mai îmbătrînit. Se ține celmai bine, că așa a ținut-obombalăul de bărbatu-său. Cicănumai lapte de pasăre nu i-a adusîn toți anii ăștia. Și cînd te gîndeștică eu am învățat-o la sărutat…”

Atras ca de un magnet,Migdal s-a repezit la Sofia și n-aslăbit-o din labele lui pînă ce n-afost oprit cu vocea ei de cîntăreață:

˗˗ Ho, oprește-te! Nu vezi căse uită lumea la noi ca la urs?

˗˗ Bine, aricioaică, ce maifaci? Tot tînără și tot fițoasă? i-azîmbit Luciferescu, ținînd-o încă demînă. Te-ai gîndit la mine măcar unpic, văduvă fiind?...

˗˗ Lasă-mă și mergi de salută-i și pe ceilalți, a fost răspunsul.

La restaurant, a luat-o laprimul dans, aducîndu-i aminte cătot așa s-a întîmplat și la absolvire.Atunci, la sfîrșit, după miezulnopții, au plecat înlănțuiți, ca pen-tru întotdeauna, într-o lungă plim-bare, întorcându-se acasă abiadupă ce a răsărit soarele. O priveași retrăia acele momente, de parcă

n-ar fi trecut la mijloc cinci decenii.˗˗ De ce n-ai adus-o pe soția

ta? l-a trezit Sofia la realitate dinprea plăcuta visare.

˗˗ S-a îmbolnăvit și n-a pututveni, a repezit el răspunsul.

˗˗ Mincinosule! Asta-i scuzavoastră cea mai la îndemînă, nu l-a crezut partenera.

˗˗ Îi dau telefon și-ai să vezi căn-am mințit. N-ai decît să asculți, îizîmbește Luciferescu.

Ca să fie convingător, bărbatula invitat-o afară și a sunat-o penevastă:

˗˗ Ce faci, Coculică, tot ți-irău? o întreabă soțul, după ce s-astabilit legătura.

˗˗ Vai, dragul meu, gînd lagînd cu bucurie, s-a auzit. Chiaracum mă gîndeam să te sun eu.Mi-a mai trecut puțin. A venitdoctorița de familie și mi-a datniște medicamente, dar vreo douăzile trebuie să stau la pat.

˗˗ Bine, scumpete, ai grijă detine, a încheiat colonelul.

De fapt, doctorița era un doc-tor care o trata pe Coculica la pat,rămînînd și peste noapte, nucumva să-i vină rău și să nu aibăcine s-o grijească…

După convorbirea telefonică,Luciferescu a luat la dans, rînd perînd, toate colegele, turnîndu-lepeste creștet alifii de viață lungă șisănătate „cu vagonul”, după cums-a exprimat. Cînd Sofia s-a ridicatsă-și ia rămas bun, pretextînd că eobosită și se retrage la o soră,Migdal, ca un galanton ce sepretindea, s-a oferit s-o ducăacasă, la țară, cu mașina. Femeiaa ezitat cîteva clipe, însă văzîndu-l cît e de serios, s-a învoit, chit căel băuse binișor. La două-treiminute, bărbatul și-a aruncat ochiipeste genunchii ei, behăind ime-diat:


ÎNTÂLNIRE CU CÂNTEC...

Ioan

Țic

alo

PLUMB 129


Romică C. Ghica

Comercianților

Oferte, reduceri, chiar gratuitățiSunt trucuri ca să-și vândă

marfa mai ușor,Pentru că s-a dovedit în multe dățiCă nu dau nimic gratis din câștigul lor.

Moș Crăciun

Și-n anu-acesta a venit,Cum face-n mod obișnuit,Cu sacul, însă, cam golit,Că, dă, bugetu-i răvășit.

Și amicul meu Romeo G. Secbac

Răvășit c-au tot furat din elAleșii ajunși mari și tari,Aceștia-ncet, încetinel,Și-au adjudecat poturi mari.

Frustrare

Adam, după cât se știe,N-a avut copilărie,Că Dumnezeu s-a cam grăbit,Direct matur l-a zămislit.

Și amicul meu Romeo G. Secbac

Și Eva a fost făcută mare,Dintr-o coastă de-a lui Adam,De ce trupul lui nici un semn-are?!

…Habar n-am!

Evoluție

Lui Adam, pe când mai trăia,În gât doar mărul îi stătea,Azi, viața este grea-ntr-atât,Că multe ne mai stau în gât.

Cercul şi imuabili-tatea lui. Din largapaletă a simbolisticiicercului, versul lui IoanPrăjişteanu se poateglisa inspiraţional peantica imagine a cer-curilor cosmice, asoarelui şi lunii, forma

perfectă geometric pe care Platon în At-lantida a descris-o în inele concentrice,sau poate merge la interpretarea mistică,Dumnezeu fiind reprezentat centrul cercu-lui eternităţii, poate la nimbul din icono-grafia creştină sau Marele Spirit dinmitologia indiană, pentru că arhetipul cer-cului rămâne cel mai vechi ilustrator alspiritualităţii. Poetica cercului vine, de ase-meni, de la antici, creşte, se cizeleazăprin toate curentele literare, iar înmodernitate atinge cote rafinate- la noi cer-cul strâmt eminescian din Luceafărul sauLecţia despre cerc a lui Nichita Stănescu,Cvadratura cercului a lui Ştefan AugustinDoinaş - poeţii în genere fiind atraşi demetafizica simbolului perfect, cercul, şi prindiversa interpretabilitate lirică.

Un univers în circuit închis, un teritoriupersonal ermetizat, pornind de laîntâmplări trăite cotidian sau nostalgii, o re-strângere meditativă a existenţialului încercul relaţionării de zi cu zi fie cu oameni,fie cu idei aşa decurge cartea poetului IoanPrăjişteanu, Prizonierul cercului.

„În cercul acestaToţi cei cu dansul în sângeVom pluti!Palmele înfiorateÎmpreună vor dansaÎn cercul care se strânge.”

(Prizonierul cercului)

„Trăind în cercul vostru strâmt” pare afi ideea în care memorează stări poetul,dar mai departe continuă cu ipostazabacoviană de târziu existenţial.

„foc alb în jurun cerc e drumulploaia varsă-nspre cere tăcerenimic nu mişcă.” (Cutremur)

Stări, surprinse punctual în trăiri poe-tice vin să repereze timpul prezent, evocatliric, uneori invocat liric, într-o versificaţiecumpătată, firească, sinceră. Vizualizareaeste concentrică, un cerc în alt cerc, înunul şi mai extins...

„...Nu ţipa la mine!Se trezeşte lumina aceea vecheŞi poate să roadă gratiile.

Nu înţelegiCă nici măcar nu eştiÎnchis în acest cerc?!”

(Despărţirea)

Interesantă joncţiunea între exteriorulacestui cerc şi interiorul poetic, percepţiafiind detaşată, singulară şi delimitativătemporal, spaţial dar şi lăuntric. Translareaprincipiului geometric al concentrităţii şiparalelismului figurilor componente, acesteentităţi nefiind tangenţiale, duce la oproiecţie diferită, cu efect de înlocuireradicală şi aici apropii versul lui I.Prăjişteanu de expresionismul lui Bacovia,unul al renunţării:

„Frunzele se-aud în amurg lovindu-se de pietreîn căutarea unui cimitirÎn locul meu parcă moare altcinevaaş vrea un alt veac”

(În afara cercului)

Într-o prezentare despre Bacovia,Laurenţiu Ulici citează o definiţie a poetuluiexpresionist dată de Kasimir Edschmid,prin anii 20 ai secolului trecut, definiţiecaleidoscopică a trăsăturilor lirice unui euexpresionist: „Artistul expresionist îşitransfigurează mediul. El nu vede,priveşte. Nu povesteşte, trăieşte, nu repro-duce, creează din nou, nu găseşte, caută.”

Şi cred că acest cerc coercitiv euluiliric, această inovaţie a transcendentaluluiuman din care vectorul eliberării poate fi

doar însingurareaşi schimbarea însimplu, în firesccontemplativ a re-alului, în dimensi-uni şi deschideria p a r e n t e ,ataşează versul luiIoan Prăjişteanuacestui tip delirism bacovian,cel al umbrei,cel al zbaterii in-utile şi perpetuuarestată în propriadezicere. Versulvine din transcen-dent fără a devenimistic, rămâne

concret. Singurătatea devine ceremonialavând expresia materială chiar şi cândatinge erosul, este ancorat într-o realitateasumată, observatoare stării din care nuse evadează.

„stelele, taciturnele şi plecarea iubitei(odată cu noaptea)Îmi fac trupul să plângăSingurătatea-Mană cerească de niciunde.”

(Om singur)

Ioan Prăjişteanu are o poeticăvizionară şi, ca noutate lirică de idee,aduce calmul, resemnarea, echilibrul, înpofida damnării umane la finitudine.Arghezianul motto al volumului,” Sunt,Doamne, prejmuit ca o grădină” e preluatparţial pentru că urma versul „În care paşteun murg”, motivat, cred, de ideea, corolaral versurilor, prin care cercul devine per-sonalizarea eului însuşi; trăim în cerculsingular şi tot ce este în afara lui e iluzoriu,un blestem al opacităţii şi nonrelaţionăriiumane.

„...şi tu mereu să alergispre gardul de sârmă ghimpată

...Niciodată alăturiumbra altuialângă umărulumbrei tale”

(Blestemul singurătăţii)

Prizonierul cercului este o carte aunicităţii omeneşti ca efect şi afectexistenţiale, o carte despre „acel veac alsingurătăţii”, din care poezia mai salveazăcâte un om.

Ioan Prăjişteanu - Prizonierul cerculuiPrizonierul cercului(Editura Ateneul Scriitorilor, 2011)

Cri

stin

a Ș

tefa

n

V r e m e atrece, vremeavine... și pentrua nu fi copleșițiîn uitare, îțipropun, dragăcititorule, să ner e a m i n t i m ,î m p r e u n ă ,măcar câtevadintre numele,

datele și operele de căpătâi aleînaintașilor noștri într-ale creațiilorbeletristice românești, născuți în în-tâia lună de iarnă a anului viețiifiecăruia.

* Cella Delavrancea

Fiica cea mare a scriitoruluiBarbu Ștefănescu Delavrancea șial Mariei Lupașcu, soră a arhi-tectei Henrieta Delavrancea, a Ni-culinei Delavrancea și a lui "Bebs"Delavrancea, născută la data de15 decembrie 1887, decedată ladata de 9 august 1991, înBucurești, afară de interpretă,profesoară de pian, membră a ce-naclului literar patronat de EugenLovinescu, a fost inclusive cre-atoarea volumelor: „Vraja”, „Ovară ciudată”, „Arpegii în tonmajor”, „Mozaic în timp”, „Impre-sii”, „Călătorii”, „Portrete”, „Am-intiri”, „Trepte muzicale”, „Dintr-unsecol de viață”, „Scrisori cătreFilip Lahovari”, „O vizită în ate-lierul lui Brâncuși"...

* Iacob Negruzzi

Al doilea dintre fiii luiCostache Negruzzi și al MarieiGane; doctor în drept, profesoruniversitar, politician, scriitor, dra-maturg, critic literar, președinte alAcademiei Române, născut ladata de 31 decembrie 1842, înIași, decedat la data de 6 ianuarie1932, în București; a fost cel care

a pus bazele societății culturale„Junimea” și ale revistei „Convor-biri literare”, pe care a condus-oîntre anii 1867 - 1895. Presti-gioasa lui creație literară a debu-tat în „Foaia societății pentruliteratura și cultura română în Bu-covina”, continuând cu o seamăde poezii lirice, balade, idila„Miron și Florica”, scrieri satire,epistole, schițe, romanul „MihaiuVereanu”, memorialele decălătorii, precum și volumul intitu-lat sugestiv „Amintiri de la Ju-nimea”, copii după natură, pieselede teatru: „Hatmanul Baltag”-scrisă în colaborare cu I. L. Cara-giale, „Beizadea Epami-nonda”,„Amor și viclenie”, „Nu te juca cudracul” ș.a. pe care vă invităm săle descoperiți singuri.

* Cezar PetrescuFiu al profesorului Dimitrie

Petrescu și al Olgăi Comoniță,născut la data de 1 decembrie1892, în Hodora-Cotnari, decedatla data de 9 martie 1961, înBucurești; nuvelistul, ro-mancierul, traducătorul, gaze-tarul, redactor la „Adevărul”,„Dimineața”, „Bucovina”, „Țaranouă”, „Voința”; fondator și co-director, alături de Pamfil Șeicaru,al revistei „Hiena”; fondator alziarelor „Cuvântul” și „Curentul ”;director al ziarului oficios „Româ-nia” și al revistei „Românialiterară”; intemeitor, alături de Lu-cian Blaga, Adrian Maniu și GibMihăescu al revistei „Gândirea”;membru al Academiei Române, afost inclusiv creator de romane ,nuvele, piese de teatru, prozăfantastică, studii, note decălătorie, memorialistică șiliteratură pentru copii, dintre carevă reamintim: „Întunecare”, „Bale-tul mecanic”, „Fram, ursul polar”,„Neghiniță”, „Rodul pământului”,„Scrisorile unui răzeș”, „Ochiistrigoiului”,„Plecat fără adresă”,„Aurul negru” ș.a.

REMEMBER

Gh

eorg

he

Un

gu

rean

u

Carmen²Pentru Carmen Voisei și fiica

sa, Carmen Maria Pâțu, ultimeleluni au fost extrem de darnice dinpunct de vedere expozițional,cele două plasticiene băcăuanefiind prezente mai întâi la cea dea VI-a ediție a Expoziției de artăvizuală „Identități ieșene” (11 oc-tombrie-15 noiembrie 2017), iarapoi, într-un „Dialog cromatic”inedit, la Galeriile de Artă de laIuliusMall (4-25 noiembrie 2017),unde au expus lucrări de graficăși pictură. Alături de creațiile lor,pe simezele Galeriei de Artă „IonNeagoe” a Casei Corpului Didac-tic „Spiru Haret” din Iași au maifigurat picturi și lucrări de graficăsemnate de băcăuanii DorinaBlanaru, Marinela Ciuchi,Luminița Cojocaru, Ion Măric șiFlorentina Oțetea, distinși, larându-le, cu diplome deexcelență. Vernisajul de aici afost întregit de lansarea volumu-lui de poezie „Desțelenindînțelesuri” de Carmen Voisei(Editura Corgal Press, Bacău,

2017), prezentat ieșenilor decriticul literar Cornel Galben șiînsoțit de un scurt recital din po-emele inserate în sumar, oferitde tânăra actriță Rebeca Palade,elevă la clasa de actorie a ȘcoliiPopulare de Arte și Meserii din

u r b e abacoviană.

A m b e l evernisaje aupurtat girulcriticului deartă Con-s t a n t i nTofan, uni-v e r s i t a r u lieșean re-m a r c â n datât lamamă, câtși la fiică,prospețimea

și expresivitatea lucrărilor, cu onotă aparte pentru portreteleCarmen Mariei, posesoare aunui simț al volumelor și alpătrunderii în psihologia person-ajelor cu totul remarcabil.

G. C. SIMION

PLUMB 129


LA MULȚI ANI, COLEGIUL NAȚIONAL

„FERDINAND I”!La 1 Decembrie 1867 se făcea de-

schiderea oficială a cursurilor Gim-naziului Clasic din Bacău, școalăapărută din dorința liderilor comunitățiibăcăuane, la presiunea populațieiurbei. De atunci au trecut 150 de ani.Ani peste care cortina timpului aașternut valoare și amintiri, al cărorspirit a format și susținut sute degenerații de tineri, nume remarcabileale științei, culturii și artei.

În 2017, la aniversarea celor 150de ani, conducerea ColegiuluiNațional ”Ferdinand I” și colectivul decadre didactice, în parteneriat cuPrimăria Bacău, a organizat însăptămâna 20-24 noiembrie,manifestări cultural-științifice care săreaducă în conștiința comunitățiibăcăuane imaginea vie a unui brandal educației de performanță, sub nu-mele de Liceul ”George Bacovia” sauColegiul ”Ferdinand I”. Elita de profe-sori și elevi s-a identificat permanentcu ideea de excelență în educație, înaceastă unitate de învățământ.

Săptămâna a fost deschisă de un

Te Deum, sfințirea plăcii aniversarefiind oficiată de ÎPS IoachimBăcăuanu și un sobor de preoți. Încurtea interioară, zeci de elevi fluturausteagurile tricolore, mândri de a fiferdinandiști. Clasele liceale au par-ticipat la conferința susținută dearhidiacon conf univ dr Sorin Mihal-cea, Facultatea de Teologie, Iași, iarclasele gimnaziale au luat parte laconcertul aniversar susținut de Filar-monica ”Mihail Jora”, dirijor OvidiuBălan. Ziua 21 noiembrie a fostdedicată discursurilor și concursurilorinterne. ”Absolventul de succes” afost tema discursului susținut deMădălina Vătămănescu, absolvent,șefă de promoție 2003, actual confuniv dr la Facultatea de Management,București. Toate clasele au participatla Concursul ”Ferdinand 150”, care aconținut un test cu întrebări și unrebus despre istoricul liceului. Fiecareclasă a fost împodobită cu un panoudedicat acestei aniversări. O parte aelevilor au susținut concursul PublicSpeaking – discursuri în limbaengleză și limba română. Alții au asi-stat la un curs de educație financiară,alții au participat la întreceri sportive,alții la concursul de robotică, filologiifiind cei care au organizat acțiunea

”Omagiu înaintașilor”, de la biblioteca”George Bacovia” , a cărei placăaniversară – 125 ani a fost dezvelită.Activitățile au continuat miercuri, 22noiembrie cu Simpozionul Județean”Ferdinand I. Ferestre educaționaleîntre tradiție și modernitate”. Temaacestei prime ediții a constituit-o

”Personalitățile-modele educaționalenonformale”. Elevii și profesorii și-auprezentat, rezumativ, lucrările proprii,în secțiuni, pe categorii de vârstă. Afost inaugurat un laborator performantde informatică, realizat cu ajutorulsponsorilor iubitori ai tehnologieidigitale, iar mulți elevi au practicatdiscursul public în cadrul evenimentu-

lui Fed Talks, pivotat în jurul concep-tului de ignoranță. Am constatat, dinnou, ce elevi talentați și dornici de afir-mare are acest liceu de tradiție! Ziuade 23 noiembrie a fost una regală!Pentru că activitatea esențială a fostaceea de premiere a performanțeielevilor și profesorilor, la concursurile,olimpiadele sau proiectele inițiate șidesfășurate de aceștia. ReGala Fer-dinand este un mega proiect, susținutde 4 ediții de Alumni Ferdinand șisponsori. Acțiunea a fost conturatăartistic de momente de interpretarevocală și de piesa de teatru în 5 acte,cu scenariu, regie și actori- elevi ailiceului. Ultima zi, 24 noiembrie, s-aderulat sub auspiciile unui dialog întregenerațiile de profesori ale trecutuluiși ale prezentului, care s-au întâlnit șimărturisit trăirile, emoțiile, momentedeosebite, amintiri de tinerețe saumaturitate profesională.

O săptămână reușită, amplă prinmanifestări de anvergură și ținutăcalitativă, inițiate și susținute de pro-fesori, elevi și părinți.

La mulți ani, școala dragă! Vivat, crescat, floreat!

prof. dr. Simona-Nicoleta Zărnescudir.adjunct la C.N. „FERDINAND I”

Panciu în sărbătoare

culturală

Te apucă invidia când vezi că unadevărat eveniment cultural are loc laPanciu, o localitatea dintre vii,renumită doar prin „șampaniaînvechită” din cramele lui Ștefan celMare. Un orășel cu nici zece mii delocuitori, dar care are o casă decultură și găzduiește activitatea revis-tei „Salonul literar”. Dacă în aceastărevistă publică nume de prestigiu alescrisului românesc se datorează maiales energicului și ambițiosului profe-sor Culiță Ioan Ușurelu ce ocoordonează, el însuși prozator, poet,critic, eseist... Iar dacă acesta, alăturide colaboratorii săi sunt sprijiniți activcu fonduri și spațiu de un primarca Iulian Nica, interesat să deaconsistență urbei, nu este de mirarecă Panciu a devenit, măcar pentru ozi, un adevărat centru cultural. Și

acea zi a fost în 28.10.2017 când salacasei de cultură „Mihai Eminescu” laorele zece era neîncăpătoare pentrucei interesați din zonă și invitații din di-verse orașe ale țării. Se poate spunecă pentru o zi Panciu a devenit unadevărată Mecca al culturii româneștiprin cea de-a V-a ediție a Festivaluluiinternațional de creație „Vrancealiterară” organizat de revista literară„Salonul literar”, Liga Sciitorilor dinVrancea, Fundația Social-Culturală„Miorița” cu sprijinul deplin al primărieilocale. Grație unor împrejurări favo-rabile eram printre cei patru invitați dingrupul din Bacău: Dumitru Brăneanu,poet și vicepreședinte a filialei U.S.R.Bacău, Viorel Savin, dramaturg, poet,prozator și Grigore Codrescu, critic

literar. Din rândul doi al asistenței(ceilalți băcăuani erau vechi prietenicu gazda, au avut loc rezervat în față)am încercat să urmăresc desfă-șurarea activității.

Domnul Culiță Ioan Ușurelu, am-fitrion încercat, mereu cu zâmbetul pebuze, a ținut să dea festivalului nunumai o ținută festivă ci și unaartistică, oferind pentru începutrecitalul unor piese interpretate derenumitul cor de cameră din Focșani„Pastorala”, condus de profesor dr.Dumitru Săndulache. Auditoriul a fostde-a dreptul încântat de prestație, maiales de compoziția lui Simeon Nico-lescu „Iac-așa” din final, ce a primitaplauze și ovații bine meritate. Sigur,pentru „La mulți ani” sfinților Dumitru,aplauzele au fost mai leneșe, însăgestul mi s-a părut onest și de locteatralizat, chiar mă gândeam căuitasem să-i fac urările de bine dom-nului B. – sper să nu se supere.

După terminarea actului artistics-a trecut practic la „ale noastre” cuma zis domnul Ușurelu. A intervenitînsă primarul orașului care a urat bunvenit tuturor invitaților și a reconfirmatsprijinul pentru oamenii de litere șivalorile impuse de aceștia în spiritulpăstrării identității noastre culturale. Aținut apoi să ofere personal, în cadrulfestiv, noul înființatul Trofeu pentruExcelență „Ionel Bandrabur” lui CulițăIoan Ușurelu, Virgil Panait și MarianaRogoz Stratulat, fapt primit ropote deaplauze - nu știu dacă în onoareamarelui publicist și romancier sau acelor nominalizați, însă mica placăînmânată, ornamentată cu efigia artis-tului a dat măreție momentului. Deasemeni corul a fost premiat cu Tro-feul Festivalului internațional„Vrancea Literară” la care s-auadăugat cadouri și câteva pachetede cărți. La rândul său edilul-şef aprimit o Diplomă de Excelenţă şi Tro-feul „Vrancea Literară” din partea di-rectorului festivalului, Culiţă IoanUşurelu, ce să le aducă aminte deprețuirea reciprocă dând astfel un aerde sărbătoare festivalului.

Lansărilor de carte care au urmatnu au fost atât de fastuoase, dar aupurtat cu ele semnul unei distincții șiprețuiri colegiale ușor de observatcare dintotdeauna susțin, lăsândmereu loc pentru autoperfecționare.Noile apariții literare „Parfum de fe-meie”, autor Costică Zbîrciog, „Poeziaeste întotdeauna iubire”, autor, Mari-ana Șerban, „Acvarium”, autorRodica T. Soreanu și „Orașul Panciu

în timpul războiului pentru întregireaRomâniei”, autor Mihail Adafini, suntrodul unei activități creative diversifi-cate a celor îndrăgostiți de arta scrisu-lui pe care profesorul Ușurelu a știutmereu să o încurajeze.

S-a continuat cu acordarea depremii celor cu merite deosebite în aleliteraturii: „Singurătatea SfântuluiSerafim” a domnului Dan-GabrielArvătescu din Roman, Neamț, aprimit premiul „Cartea anului 2016”.Premiul special al juriului au fost acor-date lui Vasile Larco-Iași, Paul LucianLetzner-Nuremberg, Germania, TudorCicu-Buzău, Liviu Chiscop-Bacău,Adafini Mihai-Panciu și Aneta Piora-Râmnicu Sărat, fiecare pentru genulliterar abordat. Au urmat apoi premiileI, II și III pentru pozie, proză, prozăscurtă, literatura pentru copii, eseuri,aforisme, istorie literară, criticăliterară, memorialistică, tabletă,teatru, literatura străinu, traduceri,...mult prea multe. Am avut la un mo-ment dat impresia că toți invitații auprimit premii. Am reținut că premiul Ila poezie a fost acordat lui Petruș

Andrei din Bârlad pentru volumul„Călător în timpul vieții mele”, iar laproză lui Ioan Lazăr da Coza-Tulnicipentru romanul „La umbra Vezuviu-lui”, în rest a rămas confuz în memo-rie, fiind foarte mulți la poezie și prozăpe următoarele locuri.

După fiecare nominalizare premi-antul citea câteva versuri sau spuneacâte ceva încercând să impresionezeși imediat doi epigramiști, la concu-rență, ca doi menestreli, se ridicaupentru a încropi câteva versuri plinede spirit spre deliciul și aplauzele pu-blicului: Vasile Larco și ConstatinToma. Fără cei doi cred că simplanominalizarea a premianților, în-mânarea premiilor și urmărirea ver-surilor sau frazelor rostite de fiecarear fi fost anostă în acea inflație de pre-mii.

Poate că sunt răutăcios sau in-vidios și nu țin cont de circumstanțe,domnul Ușurelu a fost generos cupremiile știind cât de orgolioși suntunii și a ținut să-i mulțumească pemajoritatea, inclusiv pe românii denaționalitate germană, canadiană sauitaliană. Doar era un festival, osărbătoare a celor ce trudesc în alescrisului. Se merita satisfacerea unororgolii, fie și pentru simplu motiv căscrisul este o trudă fără efecte pecu-niare benefice, ci doar mândria de fiarătat sau plăsmuit lumea, prin exer-sarea limbii române. Spun asta în-trucât la sfârșit, când s-a făcutinvitația la gustarea din spatele săliide prezentare, cu toții erau binedispuși, mulțumiți și satisfăcuți dintoate punctele de vedere. Cumva șiasta a contribuit la faptul că s-a mân-cat și băut substanțial într-o vervăcontinuă, sărbătorească. Dacă nu așfi fost nevoit să conduc m-aș fi înfrup-tat cu drag din lichidul gălbui de Pan-ciu, a cărui gust formidabil cu toții îlcomentau într-o limbuțenie adorabilă.

În atmosfera de prietenie șiconsiderație degajată din toatepărțile, amfitrionul ne-a oferit (invi-taților) câte o sticlă de vin ecologic deFetească neagră ambalată ochios, iareu mi-am permis să-i ofer lui și soțieicâte o carte din ultimele titluri editatecu gândul că vor fi citite.

De fapt am observat că nu eramsingurul care încerca să se facă re-marcat, așa că am mai repetatoperațiunea de câteva ori cu alte per-soane mai mult sau mai puțin cunos-cute. Nu știu dacă Savin sauCodrescu, au aprobat gestul meu, darBrăneanu mi-a făcut cu ochiul: „vreisă le cunoști opinia, e ok, nu trebuiesă-ți fie jenă”. Oare de ce nu am trimiscâte un exemplar revistelor literare?

Am fost conduși mai apoi cainvitați la un restaurant să mâncăm deprânz. Bine dispus, la masă amnimerit cu Gina Zaharia și VasilisiaLazăr Coza, două distinse doamne,premiante, ce a făcut conversația maiplăcută și mai colorată. Am mâncatcu poftă cioarba de văcuță și jumătatedin friptură, atât am putut, era preamult pentru mine.

Singurul care s-a luptat cu vinulseducător a fost Codrescu; se lipisede doamna Lazăr căreia sigur i-apromis o cronică de întâmpinare. Nu,nu eram gelos, fiind creatorul propri-ilor imaginații trebuia să privesc cu lu-ciditate realitatea cotidiană și am avutimpresia că Savin de lângă mine îmiîmpărtășea din gânduri.


Festivalului internațional de creație „Vrancea Literară”

Ad

rian

Lu

ng

u


PLUMB 129

Cărţile de/pentru CrăciunEste unanim recunoscut că sărbătoarea

Crăciunului stă sub semnul generozităţii. Secumpără daruri fel de fel indiferent de vârsta des-tinatarului, se confecţionează ornamente, sepregătesc deserturi de sărbătoare. În fiecare locdin lumea creştină există diferite tradiţii, pe careoamenii le respectă mai mult sau mai puţin.Printre posibilele cadouri care se oferă în aceastăperioadă se află şi cărţile. Dorind să cultive acestspirit al Crăciunului, editurile au venit pe piaţa decarte cu oferte variate. Multe dintre cărţile apăruteîn acest an sunt editate sub licenţă străină. Voiprezenta câteva.

Ne pregătim de Crăciun este o carteapărută în Germania care cuprinde trei poveşti:Prinţesa şi Crăciunul fermecat, Cea maifrumoasă surpriză de Crăciun, Spiriduşa şimagia Crăciunului. Este o lucrare colectivă: tex-tele sunt semnate de Sandra Grimm şi AnnetteMoser, iar ilustraţia îi aparţine Marinei Krämer.Cele două autoare sunt specializate în literaturapentru copii. Poveştile sunt scrise amuzant, sur-prind frenezia, fantezia şi creativitatea care-ianimă pe copii în preajma acestei sărbători, iarilustraţiile sunt foarte inspirate, făcute cu mult tal-ent şi mediază înţelegerea textului de către ceimici. La sfârşitul cărţii au fost adăugate cântece

şi poezii de Crăciun care suntfoarte cunoscute publiculuilarg, semn că volumul seadresează deopotrivă copiilorşi părinţilor.

Magia Crăciunului areilustraţii care-i aparţin lui Mar-cello Conti. Aici, povesteaeste construită în jurul lui MoşCrăciun. Casa lui din Laponiaeste plină de freamăt. Elfii şimoşul lucrează din greu lapregătirea darurilor, citesc

toate scrisorile primite, împachetează cu grijăfiecare cadou pentru a nu dezamăgi pe nimeni.Este o carte frumoasă despre plăcerea de a dărui.

Andrei şi luminiţele de Crăciun de Katha-rina E. Volk şi Tina Nagel îi arată micului cititor căspiritul Crăciunului este trăit cu ardoare şi înlumea animalelor. Moşul nu li se arată acestora,dar vizuinele în care trăiesc sunt pregătite desărbătoare cu bradul împodobit sau cu diferite or-namente şi luminiţe, în aer se simte mirosul deceaiuri aromate şi de prăjituri gustoase. Per-sonajele sunt: iepuraşul Andrei, veveriţa Vera,vulpoiul Viorel, bursucul Felix, porcuşorul mistreţ

Bobo. Aventura lor prinpădure este inspirat şi min-unat ilustrată într-o carte deformat mare.

Surprizele din bradulde Crăciun este o cartescrisă de Christian şi FabianJeremies care m-a cuceritprin ilustraţii şi mesaj.Sărbătoarea se petrece înfamilie: În serile lungi şi fri-guroase, familiile stauîmpreună mănâncă, se joacă

şi cântă. Şi, bineînţeles, fac prăjituri şiconfecţionează steluţe de paie. Din punct devedere vizual, autorii transmit bucurie, veselie,bunăstare, generozitate. Există două posibilităţide a citi această carte: întâi textul şi apoi doarimaginile. În jurul acestora din urmă se mai poateconstrui o altă poveste. Astfel, un exerciţiu degândire creativă şi de cultivare a limbajului poatefi făcut cu uşurinţă şi fantezie, pentru că stimuliitransmişi de imagini facilitează acest lucru. Suntdetalii pline de gingăşie şi de umor în acesteimagini, iar coloritul este cald şi vesel. Recomandcartea din toată inima.

M. Scharff-Kniemeyer şi N. Landa sunt sem-natarii unei trilogii: Tu eşti Moş Crăciun?, Undeeşti tu, Moş Crăciun? şi Moş Crăciun, nu măuita! Obligat să hiberneze, ursuleţul Berti îşi de-schide cadourile primite de Crăciun abia înprimăvară. Însă, ca orice suflet de copil, estehotărât să reziste pentru a-l vedea pe MoşCrăciun. Altă dată apare îmbrăcat asemănătormoşului. Inocent şi plin de curiozitate, el trăieştedin plin spiritul sărbătorilor de iarnă.

Cărţile propuse spre a fi citite sau oferite laCrăciun de Didactica Publishing House în condiţiigrafice deosebite sunt o bucurie atât pentru editor,cât şi pentru părinţi şi copii. Acestea vin să nereamintească faptul că dincolo de toate pregătirilecare se fac pentru un asemenea eveniment, lec-tura este cea mai frumoasă activitate pentrusărbători liniştite în familie.

Gabriela Gîrmacea

ASTERISC

VREMEACOLINDELOR

E Crăciunul şi e sfârşit de anşi vor veni iarăşi colindătorii. Cezile de Lumină! Câtă frumuseţea,câtă candoare, câte speranţe!Tradiţia va fi, din nou, la ea acasă.Abia aştept. Le voi deschide larguşa casei şi uşa sufletului şi, cupioşenie şi o lacrimă în colţulochilor, îi voi privi şi-i voi ascultaşi voi trăi acele clipe neuitate! Dinnou şi din nou… Şi voi retrăi, cade fiecare dată, amintirea acelorcopilaşi care eram imediat dupăRăzboi şi care, ca şi ei, cei deastăzi, de la uşa mea, plecau săaducă, în casele oamenilor, Lu-mina Sărbătorii Naşterii Mântu-itorului şi a sfârşitului şiînceputului de an. Doamne, cezile minunate! Ce tradiţii extraor-dinare a statornicit Istoria în

această Ţară a noastră! Când îmiamintesc de clipele acelea când,cu emoţii copleşitoare, măpregăteam, împreună cu fraţiimei, pentru “Steaua de Crăciun”şi pentru “Pluguşor”, şi de bucu-ria cu care ne primeau veciniimei, naşii mei, unchii mei…, inimami se umple de bucurie! Erau vre-muri tulburi, imediat de dupămăcelul prin care trecuseOmenirea, însă zilele Crăciunuluişi ale Anului Nou înseninau ini-mile, aduceau Bucuria şiNădejdea, prevesteau zile şi anişi decenii de pace şi speranţă.“Trei crai de la Răsărit…”; “Aho,aho, copii şi fraţi…!” aduceaumesajul Iubirii, căci ea, Iubirea, afost şi va rămâne liantul fiinţăriinoastre înseşi, garanţia divină aVieţii…

… Da, abia aştept Crăciunul şiAnul Nou! Pentru că sărbătorileacestea îmi vor aduce, în pragulcasei, colindătorii. Cu ei, voi rede-veni şi eu copil. De fapt, orice-am

face, rămânem, cu toţii, copii! Maimult decât oricând, la sfârşit dean… Să ne bucurăm, săîncercăm să privim totul cusperanţa în mai bine, în mai fru-mos, în mai pur şi iubitor! Să ne

luminăm sufletele la Luminaacestor minunate sărbători,venite de la începuturi, menite săne facă mai buni, mai înţelegători,mai OAMENI.

Eugen Verman

Stele de Crăciun

Stele fără adăpost pândesc uşa astă-searăse strigă între ele pe nume

glasul lor văzut licărind împodobeşte pomul de Crăciun

cu sfaturi şi vorbe bune născătoare de spirit

întrebate pe cine caută sar pragul casei speriate şi fug care-încotro chicotind pe când lumânările sfătuite

să tacă pe ramuri de brad se aprind

Niciodată

Această clipă fără nici o datătrăită singură cât o întrebarepusă unui fluture solitar ce guvernează cu nechibzuinţă flăcările unui foc de tabără

Această clipă aminteştedespre împăcarea cu sinea alungată din orizonturi pentru că nu ştie să imploresă conteste trăirea fără de cenzurăpurtând semnătura destinului –NEVERMORE

Nic

ola

e M

ihai

Pomana porcului

N i n g epeste sate.Iarnă auten-tică. Zăpadacăzută în ul-timele zileparcă a maimolcomit fier-binţeala săte-

nilor, alimentată din belşug depricinile pământului, lipsurile dinbătătură, neascultarea copiilorsau lacrimile şterse cu podulpalmelor de fetele rămase încănemăritate. Prin ogrăzi, semnelămurite cum că Ignatul a trecutpe la fiecare, cu sacrificiu desânge şi pomana porcului. După40 de zile de abţinerile postului,mai tot omul se dedă la frupt decarne. Veselie mare, cu belşug detoate cele şi cu găleata de vin ru-biniu pe masă. Mâine e Crăciunul,praznicul naşterii pruncului Iisus,mare sărbătoare creştinească şitot calicul, are nu are, se dă,măcar astăzi, dăruit cu tot ce tre-buie. Tradiţia se cere împlinită.

În fiecare an, de vreo treizeciîncoace, îmi amintesc în aceastăzi de o întâmplare căreia i-amfost, mai întâi, martor nedorit, ş-apoi musafir cinstit. Pornit cu tre-buri reportericeşti în munte, pevalea Trotuşului, o furtună deomăt m-a priponit frumuşel într-unsat nu prea răsărit, cu puţine caseşi multe nevoi, înghesuit undeva,între nişte coclauri străjuite destânci. Toate potecile, ferecate.Mai ieşi, amice, dacă poţi! Ceamai apropiată aşezare, la vreotreizeci de kilometri. Vara – raiulpe pământ, mai fusesem pe-aiciîn treceri grăbite. Iarna – doarvântul şi urletele lupilor. Nu luminăelectrică, nu telefon. Singurul mij-loc de semnalizare: focul de armă.Era ajunul Crăciunului. Un’ să te

duci? Adică, cum şi cu ce? Mai demilă, mai de silă mă găzduieştefruntaşul satului. Doar puţin mairăsărit din sărăcie decât ceilalţi.Oricum, era ceva, decât nimic. Măpriveşte omul insistent în ochi,mormăie în barbă, se-nvârte prinodaie cu paşi de om nehotărât,apoi izbucneşte: fie ce-o fi şi ce-ovrea Dumnezeu. Apoi, scoate dedupă o grindă afumată un cosorde toată frumuseţea, cu lama camde 30 de centimetri, lată, lucioasăşi ascuţită brici. Îngheţ. Mă prefacîn ţăndări când îl aud: hai cu mine,martor mi-e Cerul! El – zdravăn,eu – subponderal de când măştiu, s-a ferit osânza de mine.N-am încotro, ies cu gazda-n curteşi ne-ndreptăm spre coteţul undevăd un grăsun de toată lauda.Hait, îmi zic, mi-am schimbathotelul, nu-i de mine Lido, merg laBulevard. Namila de om tace,între timp şi-a vârât iataganul lacingătoare. Cu mâini dibace îlprinde pe Ghiţă de picioarele dinfaţă, îl răstoarnă într-o clipită şi-lfulgeră sub gâtlej a moarte. A-ha,nu era pentru mine cosorul, îmispun, şi dau brusc în transpiraţie.Recepţionerul şef îmi face semncu capul spre un lighean mare, di-nainte pregătit, pricep şi-lpriponesc la gâtul barosanului,care horcăîe a moarte. Strângsângele pentru caltaboşi şi sân-gerete. Paiele-s, şi ele, pregătite,scândura – la fel. Abia acum leobserv. Pârlim porcul, îl rumenim,adică ea, gazda, eu mă-nvârt camfără rost, apare şi-o sticlă de ţuicăfiartă, cu aşternut de şorici. Haic-am nimerit la bal, îmi zic!

Vine apoi şi borşul, camvânăt la culoare, da’ bun de să-ţibaţi copiii, cu mămăliga cât roatade la car, apoi tochitura care-nnoată în voie în garafele plineochi cu fragă parfumată şi dulce.Mă rog, acum, în gând, să ţie tul-bureala de-afară până când i-oizice eu să se ducă. Gazda mea

şi-a dat drumul la voce, nu maimormăie, ci urlă: aşa care-va-să-zică, credeai că ţi-a sosit Ignatul?!Apăi, să ştii un lucru: te-am folositca scut uman, pari a fi cevabarosan sau cam aşa ceva. Aşacă ce mi-am zis; dacă vine pri-maru’ sau miliţianu’ să mă-ntrebece şi cum despre Ghiţă, că-i înhârtii la Sfat şi trebuia să-l dau lacontract, le spun c-au dat lupii lacoteţ şi te scot pe mătăluţă în faţă.Te-or crede pe tine, dacă nu pemine. C-aşa-i cu “tovarăşii” ăştia:ce-i al tău e-al nostru şi mori defoame cu mâncarea-n bătătură.

Drept e că la acea vreme tecam pândea mititica pentru oasemenea ispravă. Între timp auapărut şi colindătorii, iar dinsprecelelalte ogrăzi se-auzeau altesemne de Ignat. Prinseseră oa-menii curaj. Trai, nineacă!

În zori, ‘nea Gagiu – aşa-l

chema pe gospodarul meu, aînhămat caii la sanie, mi-a pus osticlă-n mână, cu vin fiert, pe postde calorifer şi hai la civilizaţie. Învreo trei ceasuri am ajuns la garamicuţă, strivită sub omăt, tamanbine să prind trenul ce mergea lavale. Puteam s-o fac de ieri, îmispune românul, da’ cine-misemna certificatul de deces al luiGhiţă?

Am rămas prieteni, dar nu-lmai vizitez în ajun de Crăciun.Sunt interzis de doctori la carneade porc…

Mih

ai B

uzn

ea

PLUMB 129


S-AU DESCHISS-AU DESCHISPORȚILE PORȚILE CERULUICERULUI

Decebal AlexandruSeul vine în fața cititorilorcu a șaisprezecea carte„S-au deschis PorțileCerului”. Este o nouăcarte de publicistică încare adună ceea ce cajurnalist a publicat în ul-tima vreme, în Crai nou”,Curierul Ucrainean și înalte ziare la carecolaborează. Desigur, cași în alte volume de alesale, și aici autorulînserează proze scurte,inspirate din viață. Nune-am propus săanalizăm cartea. Aparițiaei fiind semnalată înpresa amintită, axându-ne mai mult pe omul De-cebal Alexandru Seul, celpe care îl cunosc decând era un copilandrutimid, aplecat încă deatunci spre meditație,spre literatură. Mi-auatras atenția numelecelor doi frați unul colegcu fratele meu mai mic)Traian și Decebal, sevede că, tatăl, care le-aales numele, avea puter-nice sentimente patrio-tice, familia venind deundeva de peste Prut.Copiii și-au cunoscut maipuțin locurile de obârșie,dar suferințele înduratede la o vârstă fragedă(vezi Copilăria meaprintre ciulini) cartelansată de D. Al. Seul în2014, le-au întărit senti-mentele de buni români,după cum am văzut lacei din această familie.D. Al. Seul a ajuns să-șiprofeseze meseria deasistent medical într-unsat îndepărtat de munte,Izvoarele Sucevei. S-astabilit aici, devenind fiual comunei, și-a înte-meiat o familie legându-se adânc de oamenii șilocurile acestea mirifice.Ne-am putea întreba ce

surse de inspirație îi maipoate oferi localitatea încare trăiește, după ce, peparcursul a câteva zecide ani, comuna a fostmereu prezentă în cotid-ianile vremii? Bun obser-vator a tot ce se mișcă șise află în jurul său: oa-menii, cu faptele, obi-ceiurile, ciudățeniile lor,animale, plante, flori,clădiri toate îl inspiră.Autorul însă a scris și de-spre aceste mioritice me-leaguri cu păduri, pășuniși fânețe, copaci șiizvoare, toate prinzândhaina jurnalistică sauliterară. Creația sa fiindrăsplătită cu numeroase

premii amintesc aici doarpremiul III pentru prozăla „Festivalul Național decreație literară „DimitrieBolintineanu”, Giurgiu-1988, premiile III și Ipentru volumele „Călă-toria” și „Întoarcereaberzelor” la Festivalurilede creație literarăVrancea în anii 2015 și2016, primind și altedistincții la concursurileliterare la care a partici-pat. Este membru alSocietății Scriitorilor Bu-covineni. Dedicându-șiviața oamenilor prin pro-fesia sa nobilă, deapărător al vieții fizice,prin scrisul său DecebalAlexandru Seul s-adovedit a fi și un sprijinpentru sufletele celor cel-au inspirat sau ale celorce-i citesc cărțile sale.Artemisia Ignătescu

Mă conformez unei regulitot mai răspândite în mass-media, de protecție a auditoriu-lui, și de la început previn cititoriică acest capitol, dintr-o viitoarecarte de călătorie necesităaproximativ zece minute delectură!

De ce Australia cadestinație turistică? Aceasta afost întrebarea pe care mi-ampus-o și care mi-au pus-o mulțidin cercul de cunoștințe, în caremă învârt. În primul rând pre-cizez că excursia la care am par-ticipat a avut loc în perioada 17octombrie - 4 noiembrie 2017 șia avut ca destinații Australia,Noua Zeelandă, la care, ca unbonus oferit de agenția de turismși de compania de transport ae-rian, s-a adăugat, în escalazborului de la întoacere, onoapte petrecută la hotel și untur de oraș, de o jumătate de ziîn Doha, capitala Qatarului.

Un prim răspuns la între-barea din titlu este că m-a atrasideea să trăiesc senzația de aajunge aproape de antipod, la unpunct de pe suprafațaPământului aflat diametral opusfață de Bacău, orașul meu natal,de la latitudinea nordică de 46°35′, dată fiind diferența de fusorar de opt ore și latitudineasudică de 37° 48′, ca aceea alocalității Melbourne, pe care amvizitat-o.

Un alt motiv l-a reprezentatfaptul că sunt un călătorîmpătimit, care vizitase deja,înainte de această excursie, deexemplu, 20 de țări din afara Eu-ropei: 1. Algeria, 2. Egipt, 3.Kenya, 4. Maroc, 5. Tunisia, 6.Canada, 7. Cuba, 8. Mexic, 9.Statele Unite ale Americii, 10. Ar-gentina, 11. Brazilia, 12. Peru,13. Uruguai, 14. Cambodgia, 15.China, 16. Emiratele ArabeUnite, 17. India, 18. Iordania, 19.Israel, 20. Vietnam. Încă trei țăride vizitat nu m-au putut lăsa in-diferent!

De asemenea, trebuiemenționat faptul că acest voiaj aînsemnat pentru mine nu atât operioadă de relaxare, de savu-rare doar pentru mine, ci maimult una de studiu, de docu-mentare pentru o viitoare carte,dat fiind că sunt un scriitor con-sacrat în impresii de călătorie,care a publicat deja opt cărți cuacest profil: 1. "Mâncătoarele deruj de buze din Casablanca", Ed-itura Didactică şi Pedagogică,Bucureşti, 2005; 2. "Peste Prut simai departe…", EdituraDidactică şi Pedagogică,Bucureşti, 2007; 3. "Străluciridiamantine în Israel", EdituraDidactică şi Pedagogică,Bucureşti, 2008; 4. "Grecianăbădăiosului înamorat, Zeus",Editura Didactică şi Pedagogică,Bucureşti, 2008; 5. "Bătrânul şiCuba", Rovimed, Bacău, 2014;6. "Vietnam, mumia comunistăreîncarnată în dragon capitalist",Editura Didactică şi Pedagogică,Bucureşti, 2015; 7. "Cambodgiasupravieţuitorilor comunismuluimaximalist al khmerilor roşii",Rovimed Publishers, Bacău,2016; 8. "America panglicilor

cenușii, un vis… românesc",Rovimed Publishers, Bacău,2017. Am devenit astfel, fără aurmări acest țel, scriitorul românîn viață cu cele mai multe cărțide călătorie.

Ca o paranteză, am ajunspe podiumul primilor trei scriitoriromâni din toate timpurile, cucele mai multe cărți de călătorie,după Mihai Tican-Rumano (n.a.n. 2 iulie 1893, d. 20 martie1967), cu 19 volume: 1. "La vidadel blanco en la tierra del negro",Editura Lux, Barcelona, 1927,carte apărută și în limba română,"Viaţa albului în ţara negrilor",Editura Universul, București,1930; 2. "La danza de los cani-balos", Editura Lux, Barcelona,1928, carte apărută și în limbaromână, "Dansul canibalilor",Editura Universul, București,1930; 3. "El hombre-mono y susmuheres", Editura Lux,Barcelona, 1928; 4. "En elcorazón de la selva virgen", Ed-itura Lux, Barcelona, 1928; 5. "Ellago de los elefantes", EdituraLux, Barcelona, 1928. carteapărută și în limba română,"Lacul cu elefanţi", Editura Uni-versul, București, 1930; 6. "Elmonstruo del aqua", Editura Lux,Barcelona, 1928, carte apărutăși în limba română, "Monștriiapelor", Editura Tineretului,București, 1958; 7. "Perdidosentres las fiares", Editura Lux,Barcelona, 1928; 8. "Peisajeiberice", Editura Universul,București, 1930; 9. "Dansulcanibalilor", Editura Universul,București, 1930; 10. "Misterelecontinentului negru", EdituraCartea Românească, 1933; 11."Icoane dunărene, Dunărea,Delta și tainele bălților", EdituraUniversul, București, 1933; 12."Abisinia", Editura Cugetarea,București, 1935, carte apărută șiîn limba spaniolă, "Viajea través de la Etiopia dehay", Editura Lux,Barcelona, 1935; 13."Spania de azi", EdituraCartea Românească,1936; 14. "Sub soareleAfricii Răsăritene", Edi-tura Cugetarea,București, 1936; 15."Nopți barce-loneze",Editura Cuge-tarea,București, 1937; 16. "Ar-gentina", EdituraCugetarea, București,1938; 17. "La vânătoareîn Congo", EdituraȘtiințifică, București,1968; 18. "Hoinărind prin țară",Editura Stadion, București,1971; 19. "Peste mări și țări",Editura pentru Turism, București,1975, și după Ioan Grigorescu(n.a. n. 20 octombrie 1930, d. 26martie 2011), cu zece volume: 1."Pasărea Fenix - Doi ani în Polo-nia Populară", Editura Tineretu-lui, București, 1961; 2. "Cocteil -Babilon", Editura Tineretului,București, 1963; 3. "Zig zag pemapamond", Editura Tineretului,București, 1964; 4. "Spectacolullumii", Editura CarteaRomânească, București, 1973;5. "Dilema americană - specta-colul lumii", (volumul II) EdituraCartea Românească, București,1981; 6. "Al cincilea punct cardi-nal - spectacolul lumii" (volumulIII), Editura CarteaRomânească, București, 1983;7. "Spectacolul lumii - ucidețipetrolul!", Editura Expres,București, 1993; 8. "Spectacolullumii - Italia, Spania", EdituraNeverland, București, 2011; 9.

"Spectacolul lumii - Anglia", Edi-tura Neverland, București, 2011;10. „Spectacolul lumii - Ame-rica", Editura Neverland,București, 2011. Nu de neglijat afost dorința mea de a vedea țaracea mai scumpă din lume, dintr-un clasament, în care pe loculdoi este... Noua Zeelandă! Pen-tru cea mai ieftină doză de bere,într-un supermarket, de la obancnotă de zece dolari aus-tralieni nu am primit rest. Cât de-spre prețurile apartamentelor înmarile orașe, în centru sau înapropiere, el este amețitor, deordinul milioanelor! Nuîntâmplător, în glumă, localniciidenumesc... „Double Pay" (n.a.adică plată dublă) suburbiaselectă Double Bay, din Sidney.

Australia este atractivă șideoarece are o suprafață deaproximativ 7.692.000 kilometripăt raț i , comparabi lă cu aEuropei, dacă nu se ia consider-are teritoriul Federației Ruse, oricu a Statelor Unite ale Americii,prin neglijarea Alaskăi, situațiecare prezintă avantaje și deza-vantaje atât pentru localnici, câtși pentru mine, ca doritor să ocunosc cât mai în profunzime.De exemplu, eu aș fi preferat săparcurg distanța de 2.450 dekilometri, dintre Sidney și Cairns,cu autocarul, chiar dacă aș fi fostțintuit timp de cel puțin 27 de ore,în fotoliu, în poziția "ca la den-tist", în loc să străbat în avion, lao altitudine de 11 kilometri, cei1.960 de kilometri, timp de treiore și să disting elementele depeisaj ca și cum le-aș fi privit dela sol și ele ar fi fost situate...aproape de linia orizontului.

Circa 10.000.000 de turiștivin anual în Australia, pentru avedea fauna endemică, în spe-cial canguri și păsări emu, careprezintă bizareria de a mergedoar înainte, nu și înapoi,deoarece le lipsește articulațiagenunchiului. Specifici mai sunt,pe de o parte, marsupialii koala,

denumiți și urșii cu pungă, și, pede altă parte, furnicarii echidna,denumiți și furnicarii cu țepi.

Peisajele din Australiaprezintă o mare diversitate, 16locuri figurând pe lista patrimo-niului mondial UNESCO, dincare am reușit să vizitez MareleRecif de Corali și Aria MunțilorMarele Albastru (n.a. în engleză,Greater Blue Mountains Area).Tot pe această listă se găseșteși Opera din Sidney, o imagineiconică a orașului, chiar aAustraliei. Nu în ultimul rând m-a interesat să văd, să vorbesc cuoamenii din Australia, foartediverși, în număr de circa25.000.000, din care 30.000 demembri ai comunității române și400.000 de aborigeni, cubumerangurile lor, care m-aufascinat încă din copilărie.

Pe scurt, Australia este oțară de văzut, care nu m-adezamăgit, a meritat fiecarebănuț cheltuit, chiar dacă efortulfinanciar a fost considerabil.

De ce Australia ca destinație turistică?

Do

ru C

iuce

scu

Tresăltări aniversare(Continuare din pag. 8)

Dar cum fiecare dintre noi suntem stăpâniţi şi deorgolii, deh!, mai călcăm, uneori, şi strâmb, merită săne-amintim şi de cele bune, dar şi de cele mai puţinbune. Dar mai ales de cele bune.

În tinereţea sa, aniversatul de astăzi, trecut lacele veşnice de peste patru decenii, a lăsat înpublicaţiile interbelice şi versuri care-i pot încânta peiubitorii de poezie din zilele noastre, precum acestcatren, publicat în revista „Ţara de Jos” (Anul IV, nr.6-9/iunie-sptembrie 1927, p. 120), intitulat, Sănătate:

„Alerg pe şesuri sprinten cu dorul în răgazDesculţ ca un hulub prin ierburile crudeŞi zvelt tresar când vântul îmi şterge pe obrazAripile-i de rouă şi aur rece, ude”.

Ce frumoasă ni se relevă copilăria în aceste suc-cinte versuri – şi cum ne purificăm ori de câte ori fiinţanoastră tresaltă spre cuibul acela al inocenţei?!

Cu certitudine că în perioada cea juvenil-exuberantă, nici prin vis nu şi-ar fi imaginat ZahariaStancu, cel de ieri, că peste ani copilul cel desculţ dealtădată, tresăltând fericit, asemenea unui hulub, prinroua unei frumoase dimineţi de vară, va plăsmui, lamaturitate, o falsă şi periculoasă poveste despre odesculţă comunitate rural-dunăreană?!!!

PLUMB 129

revistă de culturăpagina 14

biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb *

Banchetul*Spirache se ridică de pe

scaunul lui din capul mesei cupaharul de vin în mâna stângă,plimbându-şi privirea peste feţelecomesenilor cu o anumită solem-nitate.

- Ce dragi îmi sunteţi,logofeţilor! le vorbi el cu voce debariton. Mă bucur că vă am aicila ziua mea. Noroc şi la maimare! O mie de ani pace!..

- Noroc şi la mai mare,Spirache! Pace n-avem noi chiaracuma, că asta-i situaţia, dar să-ţi dea Domnul sănătate şi viaţăîmbelşugată!... răspunseră logo-feţii într-un singur glas, săltândde pe scaune. Se auzirăclinchete de pahare ciocnite cuvoie bună şi petrecerea continuă.Erau vreo douăzeci de musafiriacolo, înşiruiţi de o parte şi dealta, la o masă lungă, aşezată încurtea din faţa morii. În dreapta,lângă poartă, un automobilprăfuit şi fără numere de înma-triculare aştepta să îşi ducăpasagerii la plimbare pe dru-murile de ţară. În stânga, obatoză şi două căruţe pline cusaci de porumb şi de grâuaşteptând să le vină rândul lamăcinat. Dar nimeni nu lucra lamoară în sâmbăta aceea în careSpirache îşi serba ziua denaştere. Făcuse 30 de ani, ovârstă rotundă, frumoasă.

- Noroc şi belşug, da...,articulă Spirache, furat de niştegânduri. Se aşeză la loc pescaun şi îl fixă cu privirea pe Vir-gil, care stătea faţă în faţă cu el,în celălalt capăt al mesei. Tucrezi că ne aşteaptă pacea şibelşugul?... îl întrebă el pe alt tonpe amicul său. Ori mizeria?... Cezici?...

Virgil îl privi în tăcere. Nu arfi vrut să-i strice cheful, dar nicinu i-ar fi plăcut să spună altcevadecât gândea. Articulă cujumătate de glas, la modulsibilinic:

- Depinde. Se poate săavem pace şi belşug, dar sepoate să avem şi pace fărăbelşug. Şi se mai poate să nuavem nici una, nici alta.

- Adică ce vrei să zici tu cuasta?! exclamă Spirache. Spune-o mai pe şleau, nu te codi!

Interveni atunci vărul Nicu,cu vocea lui apăsată de omînvăţat să le privească pe toatemai de sus:

- Virgil s-a apucat să facăprorociri. Acum vreo două zile, lacârciuma lui Panaitescu, ne-apovestit ce-o să se întâmple peaicea dacă pierdem războiul.

Spirache se uită lung la Vir-gil.

- Dacă pierdem războiul, n-osă fie nici pace, nici belşug înRomânia, zise Virgil.

O pală de vânt rece desfârşit de octombrie îi smulsevărului Nicu din faţă, de sub otabachere din alamă care-iservea drept press papier, ziarul

la care era abonat. Ziarul era plinde articole despre mersulrăzboiului în genere şi despre obătălie de mari proporţii care în-cepuse nu de mult pe la CotulDonului. Luat de vânt, ziarul serostogoli prin curte şi se opri într-o băltoacă, de unde nimeni nu semai osteni să-l recupereze.

- Eu unul nu cred că o săajungem să ne bage cu forţa lacolhoz şi să facă din biserică omagazie a colhozului, protestăvărul Nicu.

- Păi de ce nu, Nicule, dacăpierdem războiul?! îl contraziseVirgil. Pe rege o să-l gonească şiîn fruntea ţării o să-i pună pecomunişti, care o să facă tot ce osă le spună ruşii.

- Hai, mă, ce dracu’! rostivărul Nicu luându-şi un aer uşorzeflemitor, că nu e aşa cum zicitu. Nu pierdem noi războiul. Virgilîl contrazise cu un glas liniştit.

- Păi nemţii l-au cam pier-dut. Ce mare lucru să ne ducemşi noi la fund după ei?!

- Adică vrei să spui că ăluibătrân o să-i confişte moara asta,pentru care a muncit zece ani cas-o aibă?

- Exact. Ei o să-i zicănaţionalizare, dar tot un drac e.Fabrici, magazine şi tot felul deproprietăţi o să le ia statul.

- Să nu zici că şi lu’ badeaVasile cu trei pogoane juma’, osă-i ia pământul.

- Dacă se instaurează regimcomunist în România, să ştii căde ţărani o să fie cel mai rău.

- Ei, na. Şi ce-o să le facă?!Ce-o să-i facă lui badea Vasile?!se miră Spirache.

-Ce le-a făcut şi Stalin la mu-jicii ruşi. O să le ia pământul şi osă-i bage cu sila în colhozuri. Şifiindcă destui n-o să vrea la col-hoz, o să înfunde puşcăriile cumult mai mulţi badea Vasile decâtcu bancheri, industriaşi orimoşieri. Şi pe urmă să te ţii pâineneagră pe cartelă!... Dupa eliber-are, scapă cine poate...

O adâncă întristare se lăsăîn sufletul comesenilor. Dar, dupăo lungă tăcere, Spirache se ridicădin nou cu paharul plin în mânastângă şi se apucă să facă încon-jurul mesei, ca să ciocnească cufiecare dintre logofeţi. Pentrufiecare avea câteva vorbe de în-curajare şi câte-o glumă făcutăsă le descreţească frunţile.Gaudeamus igitur, logofeţilor!...Cel mai vesel părea Virgil, caredupă ce cobise nişte lucruri atâtde sinistre, se porni să goleascăun pahar după alt pahar,molipsindu-i şi pe ceilalţi.

Numai vărul Nicu stătea po-somorât într-un colţ, mâncândcam în silă dintr-o strachină niştesarmale reci şi bombănindsupărat că era imposibil caatâtea milioane de ţărani românisă fie băgaţi cu sila la colhoz.

* (din volumul în pregătireOameni şi marionete)

Daniel Dragomirescu

POVESTE, ÎN MIEZ

DE VARĂ...

Cu puțin timp înurmă, în luna cireșar,alături de elevii mei,am trăit clipe mi-

nunate, când, având drept fond muzicaldelicatele, inventivele și pline de sensibili-tate creații ale lui Mozart, Beethoven,Chopin, Tchaikovsky–copiii AnsambluluiGimnazial „Doruleț bucovinean" (grupcoral și de recitatori) sub coordonarea D-lui prof. Lazăr Ungureanu, ne-au recitatdin creațiile prozatorului, poetuluipănăcean Toader Ungureanu, necunos-cut pentru mine până atunci.

Am avut imediat curiozitatea șiplăcerea să răsfoiesc câteva din creațiileartistice în proză și în versuri ale scriitoru-lui, volume oferite de Biblioteca comunei .

„Nothing in our lives is not acci-dental" (nimic în viața noastră nu esteîntâmplător). În renumita OrdineUniversală, totul se întâmplă cu un anumitmotiv... Și iată că, „în miez de vară", însușipoetul și-a făcut apariția la Panaci,„leagănul copilăriei", pentru a-l cunoaște șinoi, generația mai tânără și a ne prezenta„pe viu" din creațiile Domniei Sale.

Am fost impresionată de stilul și te-matica creațiilor, multe la număr (26 vo-lume) putându-se depista cu ușurință celetrei teme fundamentale ale romantismului:dorul, visul și iubirea.

M-am regăsit în multe poezii de-aleDomniei Sale, în care dorul predomină.Citind versurile, cu ușurință intri în aceastare inexplicabilă, ca însuși cuvântulDOR...: ,,De-aș avea doar azi, acum,/ Altedoruri, decât ieri/ Cred că m-ai putea ierta/Că mi-e dor de primăveri /Și mă las purtatde doru-ți /Ce ștrengar îmi fură zorii/ Ochiiumeziți ce caută/ Zarea, unde zbor cocorii/ Visele ce le pierdusem/ Pe poteca sprepădure/ Ochii-ți care caută cerul /Chipultoamnei să mi-l fure/ M-a prins toamna-nmreaja ei/ Lasă-mă să zbor spre stele/ Sămă pierd în amintirea/ Ce mă-nvăluie-ntăcere/";

Poetul poate fi considerat un „copilobijduit", expresie folosită de Ştefan Octa-vian Iosif, în poezia „Poveste",pentru ca-racterizarea creatorilor de literatură, apoeților: „Ei plâng de drag, ei plâng dedor,/ Si cearcă în zadar uitare,/Sporind culacrimile lor/ Comoara de mărgăritare!/".

Constant in Noica, f i losof, poet,eseist, publicist și scriitor român, defineştedorul ca „o alcătuire nealcătuită, un întregfără părţi, plăcere de durere, căutare denegăsire, o contopire şi nu o compunere,”.

„Dorul nu are unitate de măsură. El se

simte şi se trăieşte. Când ţi-e dor, o clipăpare o veşnicie, iar o veşnicie pare maimult decât o simplă veşnicie... Când ţi-edor trăieşti în tine, trăieşti în amintiri, sus-pini, regreţi şi zâmbeşti."

Asemeni lui Creangă, Eminescu,Grigore Vieru, N. Labiș, O.Goga, pentrud-l Ungureanu dorul se naște din lipsaunei clipe, din dorinţa de a retrăi un senti-ment plăcut, copilăria, tinerețea: „Te portîn brațe, gând al tinereții".

Copleșit de tristețe, cu sufletul „bolnavde dor", „simt cum sufletu-mi plânge/Mol-com, tăcut,/De dorul copilului,/ Pe aleiledestinului/" poetul „copil al depărtărilor"caută „cu înverșunare/Reîntoarcerea, /înanii copilăriei pierdute-n timp/."

Îi este dor de meleagurile natale, decasa părintească de „lângă apa/Ce curgede veacuri", ascunsă „sub streșina debrazi", cu „prispă albă/ Și pomii goi acumaîn mica mea livadă", casă „cu flori în prid-vor", ținut aparținând plaiului mioritic bu-covinean: „Cea mai frumoasă din lume/Bucovina mea dragă, ești tu".

Fire zburdalnică, copilul curios, dese-ori cutreieră singur împrejurimile, petrasee cunoscute numai de el:„ Pe cărareapitită" „alergând, desculț/ prin iarba înaltă,/spre Șeștina" plină de flori de câmp sau „pe sub sălcii joase,/ de pe malulCălimănelului,/ până dincolo dehulboană", fiind fascinat de frumusețile na-turii. Acolo, pe malul apei avea să-și în-tâmpine și să-și cunoască tatăl, „Străinul",întors din război: „M-a ridicat, sus, în brațe/Arătându-mă Soarelui/Bucuros că-i portnumele../".

Nostalgia și neliniștea poetului prindcontur atunci când retrăiește jocurilecopilăriei alături de prieteni și mai ales defrați: „Aud pârâul ce-și duce-n vale cântul/Și chicote s-aud, pierdute pe alei,/Zgo-mote stranii venite din străfunduri, / Acolo-s toți, surorile și frații mei/".

Cătunul Șeștina, „Leagănul copilă-riei", va fi locul primelor întâlniri cu per-soana adorată, adolescentină, care lastăruințele părinților este nevoită să plece:„uitând jurămintele/Copilărești/ Pe care lefăcusem/ Sub cetina brazilor,/Singurii mar-tori,/Ale unei iubiri / Inocente,/Sincere/".Primele iubiri ale tânărului mereuîndrăgostit „AMOR VINCIT OMNIA"(„Dragostea învinge totul"), nestatornic,veșnic cuceritor îl determină pe poet la vi-sare: clipe de împlinire deplină, întâlniri fu-gare, despărțiri: „Mi-e dor de zâmbetul tău/De buzele tale, fierbinți, ademenitoare/ Demireasma părului,/ Parfum de levănțică,/Ce-ți învăluia secretele/".

Cel mai puternic sentiment rămâneînsă dorul de ființa cea mai dragă, dorul demamă: „Te-am regăsit iar,/ În visele-mistranii,/ Căutându-mă cu același zâmbet,/Izvorât din dorinți,/ Neîmpliniri, / Sau/Remușcări târzii../". /„Mă cheamă dorul,căutând zenitul de pe creste / Dorulmamei, cu ochi senini și blânzi,/ Ce-n pragde seară, spunea câte-o poveste/".

Și totuși, impresionant , ca și un firroșu al creației, putem descifra credința șisperanța în Creator- „NIHIL SINE DEO" -(„Nimic fără Dumnezeu"): „Tristețea,/ Măapasă atunci,/ Când trec pragul caseiTale/"; „Doamne,/ Întinde mâna Tamilostivă,/ Și oprește,/ Stropii care-milovesc trupul, cugetul../".

Îi doresc poetului multă sănătate șicât mai multe noi creații, care să ne bu-cure sufletul... într-un nou și apropiat„miez de vară..."

Mo

nic

aA

săn

du

lese

i


PLUMB 129

Mihaela Aionesii

Amnezia

Caut o vacanță de vis pentru anii de nisipsă beau pasion frozen la o masăpână le vor crește carne și oaseși-i voi simți în pântec cum înoatăeu voi fi marea ei peștii mei.

Caut o plajă veritabilă cu palmieri și vânzători de iluziila apusul soarelui să-mi desăvârșesc amneziilemâncând scoici și icre de Manciuria.

Caut o vacanță de vispentru mine și memoria mea albă ca o gloabăși mult mai slabă decât bietul Bator. Caut...

Nu-mi spuneți că-i târziu!Văd și eu cum crește ca o umbră peste minefata în rochia dalbă de mireasă sau Fefeleaga...

Nu mai știu!

As fi putut

Aș fi putut să-ți fiu cel din urmă păcatte-aș fi lăsat să-mi aluneci pe pieleca un copil pe un tobogan.Cuprins de setea întrebărilorai fi căutat răspunsuri.În trupul meu fiecare celulă s-ar fi dat de golrostind șoptit de o mie și una de orinumele tău.

Aș fi putut să tac până aș fi destrămatîntr-o lacrimă și miezul zilei și miezul nopții.

Fără îndoială m-aș fi putut pierdeîn tremurul mâinii, în privirea desculțăca într-un lung metraj aș fi savurat secvență după secvență, dacă n-ar trebui să privesc întâmplarea astaca pe o expoziție de culoriîn care tu ești un tablou de Picassope care nici măcar nu-l pot atinge.

Sâmbăta apelor

Liniștea din umbra acestei femeieste ca un rai invadat de furtuni.

Gândurile se adună/ anotimpurile trecclipele lunecă printre degete -șopârle aurii obosite de numărat absențeîn suflet își face veacul o toamnă de plușfructele ei sunt din ce în ce mai aromatedin ce în ce mai grele de dus.Mâna mea împrăștiată nimic nu a mai scris.

O ploaie se zvârcolește sub pleoapăo șoaptă tremură pe buza păgână.Sub coaja ei sunt la fel de bătrână ca așteptareadin duminica orbului în care întunericul se roagă să-i treacă pragul o minune.

Tu continui să râzi și să cânți.Mâinile ating clapele unui cer prea departe.Ca un vrăjitor învârți planete de fluturisub tâmpla lunii se scutură trandafirii,greierii cântă de înnebunește luna,un păianjen face tumbe fericit că-n fina lui pânză a oprit trecereaunui roi de năluciri.

Din mine spre tine ies noaptea cocori bătrâni,în urma lor doinesc un șir nebun de nostalgii,toamna asta ca un fel de moarte cere azil în lacrima mea flăcările ei vin în vârful picioarelor să se adapetu te vezi din ce în mai puțin...

Și va veni o zi când totul se duce pe sâmbăta apelorîn urmă va rămâne doar liniștea din umbra acestei femei...neconturate.

Cătălin Negoiță

Cerul cu amintiri

În seara asta ninge peste mineCa un miracol, ca o tragedie, Cu gust de cetini arse iarna vineȘi-n suflet cu miros de insomnie.

Suntem nepregătiți cu-atâta ger,În inimi nu-i decât însingurare,Și chiar de ne-om ruga sub ultim cer,Să aibă timpul și cu noi răbdare,

Știm că povestea este de final,Că am atins același punct sensibilE seară multă, e un ultim bal,Și simt că fără tine-i imposibil.

Mișcate măști îmi flutură obsesiiȘi-ngheț lângă fierbinte umbra ta,Iar noaptea mă trimite în regresiiCerându-mi să bifez cu nu ori da.

Și mă trezesc buimac, cărând în spate, Un cer întreg cu amintiri uitate.

Nu mai erai

În genunchi căutam, murmurând și plângând,O frântură din noi și un ultim cuvânt.Stropi de ploaie strigau cântec ud și hilar,Ce curgea fără rost prin bătrânul bazar.

Pe tejghele sărace se vindeau amintiri,Cu miros de păcat și cu multe sclipiri,Însă noi nu eram, ne pierduserăm seciÎntr-o mie de pași, pe nescrise poteci.

Îngâna imnuri vechi călătorul străin, Inspitit, pe-nserat, cu o cană cu vinȘi din geamătul lui nepătruns și stingherDeslușeam lumi de sori pe un petec de cer.

Însă tu nu erai. Te pierdusem în vis,Traversând fund de iad către alb paradis,Și în golul rămas, lângă inima ta,Te cream disperat, din lucire de stea.

Ca să fii când nu ești. Ca să cred că exiști,Ca să picur un drog peste ochii mei triști,Și să mint, să mă mint până-n ultima zi,Cum că tu mă iubești, cum că tu vei veni.

Telefon stingher

Telefonul acesta, aiurit și stingher,Răstignit indecent pe un petic de cer,Telefonul acesta ce ascunde în el,Zâmbet cald și iubiri și dureri și măcel,

Telefonul acesta insalubru și tristCe-mi oferă păreri că eu încă exist,

Telefonul acesta, ca betonul armat,Care-mi tulbură noaptea și visul din pat,

Telefonul acesta cu idei și păreri,Universul dorinței de azi și de ieri,Telefonul acesta cu clinchetul secCa un ultim vapor bântuit de înec,

Telefonul acesta, curios artefact,Ca o piesă de teatru, văduvită de-un act,Telefonul acesta sunt chiar eu, când trăiesc,Când respir fără tine și când nu mai iubesc.

Lumea comună

Mă uit după tine în clipe ce curgȘi simt răsărit după roșu amurgO noapte se pierde în zorii de ziȘi-n urme de pași știu că tu vei veni.

Albastru marin e în inima meaCu scoici și nisip și cu cioburi de stea,Te-ntinzi pe o plajă din sufletul meu,Iar eu te creez, ca un mic Dumnezeu.

Și-n volbura deasă, cu stropi de lumină, Sădești bucurii și amiază seninăCe crește și crește și e tot mai mareȘi-i lună, și-i moarte, și-i viață, și-i soare.

Și naști pentru mine, în lumea comună, Plăceri și dureri și-o iubire nebună.

La pătrat

Potopul ăsta care ne dizolvăÎn două substantive și atât, Până la urmă, poate că rezolvă, Divorțul nostru, petrecut urât.

Diluviul clipei care ne răstoarnăDin patul conjugal și nefirescE suflul ud de început de toamnăCând nu mă mai și nu te mai iubesc.

Și ploaia asta rece și străinăPe care n-am trăit-o niciodat’,Strivită sub o roată de mașinăRidică despărțirea la pătrat.

Telefon întristat

Telefonul acesta, aiurit și stingher,Răstignit printre unde pe un petic de cer,Telefonul acesta ce ascunde în el,Zâmbet cald și iubiri și dureri și măcel,

Telefonul acesta singuratic și tristCe-mi spune mereu că eu încă exist,Telefonul acesta, ca norul armat,Care-mi tulbură noaptea și visele-n pat,

Telefonul acesta, ce idei, ce păreri ?!Universul dorinței de azi și de ieri,Telefonul acesta cu umbletul secCa un ultim vapor bântuit de înec,

Telefonul acesta, curios artefact,Ca o piesă de teatru, văduvită de-un act,Telefonul acesta sunt chiar eu, când trăiesc,Când respir fără tine și când

nu mai zâmbesc.

EPIGRAME

de Nicolae MĂTCAȘ

Uneltiri

Fostul stat l-au pus pe vineAgenturile străine.Nou-l surpă-un nou flagel,Criptic: statul paralel.

Realitate crudă

Geaba ne dăm după părȘi umblăm tot cu mănuși:Statul este,-ntr-adevăr,Paralel cu cei conduși.

Stat cu două fețe

Trăim, astăzi, cu tristețe,Într-un stat cu două fețe:Una, slută, la vedere,Alta, faină,-n secretére.

Dezavuatorilor statului paralel

Zice-un puști ca din poveste:Cine spune,-acela este.Un stat nou când au scornit,Înșiși s-au descoperit.

Știre veche

O știam de mai ‘nainte:Două state-avem, distincte:Unu-al celor ghiftuiți,Altu-al celor oropsiți.

Știre nouă

Statul celor ghiftuiți –Inși în două bărci suiți:Cei ce fură, dar cât pot,Cei ce-ar vrea să fure tot.

Rugă

Dă-ne, Doamne,-n vremuri grele,Un guvern mai înțeleptȘi nu două, paraléle,Ci un singur stat: de drept.


Medalion liric: Laurențiu -Tani Paraschiv (22 dec.1965-15 iunie 2005) plumb-129

Tani-Laurenţiu Paraschiv

Inginer, actor, poet, s-a născut înoraşul Bacău, în 22 decembrie 1965- decedat în 15 iunie 2005.Cursurileprimare şi gimnaziale le face laŞcoala Nr. 10 Bacău. Intră prin exa-men la Liceul Lucreţiu Pătrăşcanu,actual (Colegiul Naţional GheorgheVrănceanu), unde va urma primatreaptă. A doua treapta o va face laLiceul de aviaţie „Henri Coandă”,clasa de aeronautică, intenţionând sămeargă la o facultate de profil. Aici vaface parte din Cenaclul literar„Mirabila Sămânţă’’ sub îndrumareaprofesorului său de literatură, Gheor-ghe Iorga. În cadrul Cenaclului Liceu-lui va debuta cu poezia umoristică

„Răşuşca cea urâtă“ În toamna anului 1985 îl găsim stu-dent în Iaşi, la Universitatea TehnicăGh. Asachi, Facultatea deHidrotehnie. (...)

Activitatea literară:2000 – debut, volumul de versuri

Unde alergi tu cal nebun, Editura.Bolta Rece- Iași;

2002 - un nou volum de versuri in-titulat Agăţat de brumă, Ed.Gramma- Iași;

2004 – vol. umor, Cum să deviiprimar- îndreptar illogic, EdituraGlissando, Iaşi, carte inspirată dincampania electorală la care a parti-cipat, în calitate de candidat laPrimăria Iaşilor, premiul cel mare laFestivalul Umorului C.Tănase de laVaslui.(...)

***Calistrat Costin: „Mirosea a in-

finit”… în cartea Ivan Turbincă agreşit finalul.

„l-am cunoscut prea grăbit trecătorprin Iaşii marilor speranţe, l-ampreţuit din prima clipă … mai apoi i-am cetit cele câteva cărţi pe care-aapucat să-şi pună semnătura… ascris versuri, dar ce versuri curate, cerostiri limpezi (“plângi doină cu jalecă munţii sunt goi” … “odată m-amsimţit iubit/ şi miroseam a infinit” … ş.a. m. d.)…un comedian cult, rafinat,cum nu prea mai sunt de-o vreme în-

coace în teatrul umanităţii de astăzi,şi-a jucat “rolul morţii” „pe scenavieţii”, - cum însuşi o spune în opus-culul – Agăţat de brumă- …a fost unumorist superb – (a se reciti „îndrep-tarul ilogic” – Cum să devii primar ),I-au plăcut oamenii, viaţa şi un paharde vorbă …dar a avut un dinte bineascuţit împotriva lumii, cu care s-acam gâlcevit, ca orice ins inteligent –… Tani Paraschiv… a fost şi va fi!

***Mircea Radu Iacoban: „(...) Cu

Tani alături, puteai să comunicităcând – ceea ce rar mi s-a întâmplatşi niciodată atât de deplin. La TeatrulLuceafărul, i-am moştenit telefonulmobil, mai zvelt şi mai performantdecât ante-deluvianul meu de primăgeneraţie. Surpriză: aparatul fuseseprogramat să sune la ora 6:15, aşacă, în fiecare dimineaţă, primesc unsemnal din altă lume, continuându-sedialogul mut înfiripat pe malul Prutu-lui.’’

Mara Paraschiv (mama):

Vişinul confuz

Prizonier în nedumerire / măsoarăzgârcenia timpului/ prezent la ul-timul gong/clatină frunzele / piatrabuzelor cu /şoapte mimate /

măreşte ochii adânciţi în uimirea /unei lumânări din tăcerile albe /-mamă, culege-mi ramurile/dimineţilor încărunţite/ pe creş-tetul copilăriei / toarnă zâmbet înizvorul / plumbului din pleoape/învaţă-mă / să deschid cu dreapta/cele şapte porţi/ lasă-mă agăţat debrumă / să te privesc printrefrunze/când vişinii se coc / înaplauze!

Frunză de suflet

Suflet de izvor ce curge,/Şipot cu miros de ploaieÎmi zidesc cocori uitarea/Căutând-o în noroaie.Şi ţipă apele când rup/ Mocirla prea stătută-n coasteIar frunzele se înfioară/ De gândurile apei noastre.

O inimă îşi poartă braţul,/ Caii pasc flămânzi cuvântul,Îmi curg cocorii în odaie / Iar Ana zidului e vântul.Ecoul muntelui s-a spart./ Spărtura-i rece şi mă taie,Se lipesc frunzele de lut,/ Izvoarele miros a ploaie.

Dar din lăuntru Odisee/ Izvorul trebuie să nască.Cocorii să-şi zidească vântul/ Iar frunzele să putrezească.

Odată

Odată, m-am simţit un munte /Şi mi-au crescut copaci pe frunteOdată m-am simţit un nor/ Şi m-a durut că-s trecător.Odată, m-am simţit curat/ Şi m-am trezit căzut din pat.Odată, m-am simţit pământ/ Şi alergam spre cer arzând.Odată, m-am simţit iubit / Şi miroseam a infinit.Odată, am simţit că-s Eu /Şi-l căutam pe Dumnezeu!

Trecere

Am călcat un fir de iarbă / Nu pe câmp, ci pe peronulDe la gara mea de suflet/ Unde s-a crăpat betonul.A ieşit din crăpătură / Făr’ să ştie că-i urzitSă trăiască două clipe / L-am călcat şi l-am strivit.

Mi-a rămas talpa curată / Şi iubita mea plângeaCa o lacrimă ce curge / Pe un fir de iarbă grea.Când am ridicat piciorul / M-am simţit bătrân, şi-n gurăMiroseam a fir de iarbă / Ieşit dintr-o crăpătură.

Mi-am lăsat buzele talpă / Şi-am păşit, şi am păşitPeste firul mort de iarbă / Sărutând ce am strivit.Era mult prea multă lume /Şi peronul era strâmtSărutam prin crăpătură / Trenul meu către mormânt.

Stăteam dus. Întins şi singur / Lumea mă credea nebunEu eram o crăpătură / Care le stătea în drum.

N-am simţit nicio durere / Au dat buzna, m-au călcatCoborând în grabă mare / Dintr-un tren accelerat.

La-nceput mi-a crăpat talpa / Fruntea, braţul, dar din barbăAm simţit cum se re-nalţă / Singur, firul meu de iarbă.

Granulă de siliciu

Ai intrat adânc în mine/ Tu nisip cu gene lungi,Dar ţi-am devenit clepsidră/ Umezindu-te să curgi.Te voi strânge disperată /Când pe cer tu ai să fiiŞi intrând iar în clepsidră /O să curgi fără să ştii.

Nu cumva să uiţi,văpaie /Când nisipul se sfârşeşte, Întoarce din nou clepsidra /Să îl vezi cum se porneşte.De exişti sau de eşti ceară /Te voi aştepta mereuEu nisipul tău din suflet/ Iară tu clepsidrul meu.

Lespede

Dar ce-ai crezut când mi-ai turnat paharul?Că sunt un prost, şi-acuma tu socoţiCă-mi crapă inima în mii de schijeCum crapă lemnul pe un car cu roţi?

Dar ce-i crezut tu, măi femeie.Când mi-ai dat trupul să ţi-l portCum doar bătrânii ştiu să poartePovara mortului cel mort?

Ori ai uitat când erai nudăMi te loveai de ochi, de păr, de braţŞi te zbăteai cum pradă se mai zbateÎn faţa haitelor de câini turbaţi.

Te las aşa cum meriţi, singură şi udă.Să plângi pe lespedea ce-o porţi în piept.Şi să te spargi ca piatra cea mai nudăPe care-n ploaie pot să o aştept.

Cogito

Voi scrie acuma pentru prima oară/ Tot ce-am gândit când nu eram poetE un poem făcut ca să ne doară, / Poemul Cine moare mai încetNe naştem şi dăm zilnic din picioare,/ Devreme sau târziu – e relativ,Se moare de iubire şi de ură, / Se moare singur sau în colectiv.-----------------------------------------------------------------------------Ciudată apăsare-n univers/ Şi nu ştii cine-ai fost, sau cine eştiAceastă viaţă-aşa a fost să fie: / Nici să nu mori, dar nici să nu trăieşti.Urâţii, simplii, răii şi tembelii, / N-au după ce să moară. Sunt absenţi.Şi-atuncea cum să nu te doară / Când îi saluţi pe cei inexistenţi.

Atunci când se vor aduna toţi vii / Şi va pleca cortegiul în vacanţăVa fi o înmormântare a absenţei/ Ducând la groapă ultima speranţă.În timp ce scriu acest poem, se moare. / Îl dăruiesc la cei ce nu vor fi.E-ofranda mea depusă la picioare/ Pentru aceia care pot muri!

De ce îmi dai?

Tu nu ai punţi să naşti nici să tresari,/ Tu nu ai dor de moarte şi de nunţi/Tu nu miroşi a ploaie şi amar,/ Tu nu zâmbeşti în loc tu te încrunţi./

Tu nu tresalţi de cântec şi nu poţi/ Să muşti din sticla candelei fierbinte,/Tu nu ştii Dreptul de-a opri la porţi/ Nu ştii că lemnul neuscat te minte./Tu n-ai salvat cocori când luna plânge/ Şi muşchiul apei udă un păcat/Ce arde-n vreascuri duduind a sânge/ Ca un cuptor de ploaie cununat./

Tu nu te-mbeţi, tu nu te înfiori/ Tu nu ai carne să te pedepsească/Tu nici n-ai început să mori/ Miroşi a greiere şi iască./Tu, cine eşti tu care-mi dai / Nenaşterea puterii către mâine?/Coboară-n lumea mea plângând şi stai / Ca sânul copt al Evei strâns în pâine./

În lumea mea de vis, nu ai putere./ Sunt primul compromis pe care-l cânţi./Tu, cine eşti femeie care-mi dai/ Lumina nopţii să mă înspăimânţi?/

Cuiul

Să mor dacă ştiu ce fac./Am un cui bătut în tâmplă,Dar cu ajutorul lui/Văd ceea ce mi se-ntâmplă.Azi o bere, mâine-o gafă,/Poimâne sunt tot tehuiŞi-aş uita apoi de toate/Dar nu pot, fiindcă am cui.

Am avut multe discuţii,/Certuri grele de prisos. Într-o zi chiar şi-a permis/ Să mă facă neferos.El fierosul, pozitivul/Mă tot judecă ce fac./El trăieşte înlăuntru /Sunt exterior şi tac.

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA )/'%1 ... · IZABELA SADOVEANU Biografia Izabelei...

Documents

Transcript of APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA )/'%1 ... · IZABELA SADOVEANU Biografia Izabelei...