APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA www ... · , serie nouã, anul X XI , nr . 9 (239...

www. revista-mozaicul.ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XXI • NR. 9 (239) • 2018 • 20 PAG. • 2 lei

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

Oli

mp

ia Z

dre

ng

he

a E

do

u –

Sim

bo

luri

le v

ieþi

i

Ilustraþia numãrului cuprinde lucrãri din Salonul de varã al Asociaþiei Senior Art Craiova. Expoziþie (picturã, sculpturã) de grup dedicatã Centenarului Unirii

2 , serie nouã, anul XXI, nr. 9 (239), 2018

9 7 71 4 54 2 2 90 0 2

NNNNNr.r.r.r.r. 99999 ( ( ( ( (239239239239239))))) • 20 • 20 • 20 • 20 • 201818181818

Revista de culturã editatã deAIUS Printed

Apare sub egida UniuniiScriitorilor din România

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFPetriºor Militaru

SECRETAR DE REDACÞIEMaria Dinu

REDACTORICosmin Dragoste

Marius Cristian EneDaniela Micu

Cristi Nedelcu

REDACTORI ASOCIAÞIDenisa Crãciun

Geo FabianSilviu Gongonea

Ioana RepciucMihaela Velea

COLEGIUL DE REDACÞIEGabriel CoºoveanuGheorghe Fabian

Viorel Pîrligras

CONCEPTUL GRAFICLucian Irimescu

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 500 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel: 0351 / 467.471

E-mail: [email protected]

ISSN 1454-2293

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

www.revista-mozaicul.ro

AVANTEXTNicolae MARINESCU: Aºa vorbeºte

Mozaikul l 2

MIªCAREA IDEILORMira Simian Baciu – 40 de ani de la

moarteDosar coordonat de Mihaela AlbuMihaela ALBU: Mira Simian Baciu –

scriitor ºi profesor român în exil l 3Ioan St. LAZÃR: Mira Simian (1920-

1978) – 40 de ani în nemurire l 4George ALEXE: Houla Macoumba

Hora l 6Alexandru BUICAN: Mira Simian:

Farmece, editura „Mele”, 1979 l 6Epistolar Nicholas Catanoy - Mira Si-

mian Baciu (Steluþa Pestrea Suciu) l 7Mira SIMIAN BACIU: Interplaneta-

rii l 7

BELETRISTICÃMãdãlin Teodor ROªIORU: Sleepless

(II) l 8

CRONICA LITERARÃIon BUZERA: Neosuprarealismul

rezistenþei noastre: minimal, virtuos ºipostmodern l 9

LECTURIMaria DINU: Lumea din cartier sub

soarele sudic l 10Marian Victor BUCIU: Un roman „to-

tal” poetic (III) l 11Eleanor MIRCEA: Omar ºi diavolii

noºtri cei de toate zilele l 11Dan IONESCU: O liricã investigativã

l 12Tatiana JILAVU: Despre Cagliostro l

12ªtefan VLÃDUÞESCU: „Quaderni di

Studi Italiani e Romeni”: relevanþã ºialtitudine intelectualã l 13

Mario ªERBAN: Jurnalul Rãului saudespre ego contra mundum l 13

ARTEGeo FABIAN: Viori celebre – secrete

de sonoritate (II) l 14Mihai MACEª: Poeme l 14

UNIVERSALIASarbãtoarea poeziei (II). Traducere de

Bianca Teodorescu l 15

SERPENTINEIon MILITARU: Om deplin al culturii

(I) l 16Ioan Cristian ALEXANDRU, Tony

BOLD, Ion DEACONESCU: Semnificaþiastudiului ºi cercetãrii (II) l 17

UNIVERSALIAMarcello CAPRARELLA: Cursul des-

tinelor încruciºate. Traducere de ElenaPîrvu l 18

ARHIVA „SAªA PANÃ”Corespondenþã Mira Simian Baciu –

Saºa Panã (Petriºor Militaru) l 20

nnnnn NICOLAE MARINESCU

Mira SimianBaciu – 40de ani de la

moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

av

an

te

xt

În urmã cu exact 180 de ani, pe 3octombrie 1838, Constantin Leccafãcea sã vadã lumina tiparului, în

tipografia proprie, Mozaikul, primul perio-dic cultural din Oltenia, cu apariþie sãptã-mânalã, în fiecare zi de luni, timp de exactun an, pânã la 25 septembrie 1839. Publica-þia era de format in octavo, fiecare numãrdintr-o coalã de tipar, cu o numerotare con-tinuã, totalizând un numãr de 832 pagini.

De la cel dintâi numãr, este inseratãcaseta tipograficã, precedatã de o Înºtiin-þare adresatã publicului cititor, ce vor fireluate numãr de numãr ºi pe care le re-producem mai jos pentru simplitatea can-didã cu care se adreseazã publicului sãupotenþial:

ÎnºtiinþareRedactorul, acestei foi, fiindcã este ºi

proprietarul Tipografiei, încunoºtiinþea-zã cinstitului Public, cã este gata a slujioricui, ce va voi sã publicheze prin glasulacestei Gazete, sau prin deosãbitã foaie,vr-o înºtiinþare de vânzare, cumpãrãtoa-re, arenduire ºi orice alte publicaþii.

Aceastã foaie ese odatã pe sãptãmâ-nã, luni, câte o coalã în octav. Preþul pre-numeraþiei pe an este de 2 galbeni împã-rãteºti. Abonaþia se face în Bucureºti laD. Medelnicer Iordache Pop în Sf. Sava,ºi la D. Zaharie Carcalechi ºeful Canto-rului de Avis; în judeþe la D. D. Profesori;în Craiova la Redacþie, în casele mare-lui clucer Iordache Oteteliºanu.

Redactor ºi Editor Constantin Leca.Dupã ºase luni, în martie 27, 1839, Lec-

ca simte nevoia sã îºi motiveze publiculºi, în Mozaikul No 26, include douã textepremonitorii.

Dupã o naraþiune istoricã: Stuart cele peurmã (povestite din anul 1746), o notã –Ceva despre gazete semnaleazã, subtil, citi-torilor sãi ascendentul cultural al Europei:

„Cele dintâi gazete scrise s-au dat afa-rã în Veneþia în anul 1536; cele dintâi tipã-rite a fost Jurnalul de Francfurt de E. Er-nel, anul 1615. Doftorul franþez Renudotspun cã a fost cel dintâi scriitor de gazeteîn Franþa în al 30-lea an al 17 veac. In En-glitera se ivi cea dintâi foaie de Gazetã re-gulatã în anul 1616 ºi pânã în anul 1792 seurcaserã numerii gazetelor ce ieºea în Lon-dra ºi în toatã Englitera la 15. 004.760. – ÎnUngaria se ivi cea dintâi Gazetã latineascãîn 1721, iar cea dintâi nemþeascã, în 1730.Cea dintâi ungurescã tocma în anul 1780.”

Cine avea urechi de auzit ºi ochi pen-tru citit constata cã „Gazeta” nu era unsimplu moft al unor „ciudaþi”, ci un instru-ment al civilizaþiei spre care aspirau, edrept, perceputã mai ales prin bunurilemateriale pe care le vedeau ºi le doreaumai mulþi. Uvertura, un adevãrat captatiopentru tema gravã ce urma sã fie atacatã,este aparent abandonatã în favoarea unuiintermezzo alcãtuit din douã scurte para-bole: Un proþes ºi Mortul mincinos, pen-tru a reveni, în final, cu un strigãt dramatica cãrui formã alegoricã era destinatã sãconserve demnitatea –

„Vorbeºte Mozaikul:El ureazã: La mulþi ani Sfânta înviere! ªi

celor ce nu s-au abonat la dânsul. Uniicopii (vorbeºte Mozaikul) încep la un ana rupe la cuvinte lesne de pronunþat, mã-car cã atunci ca sã-i înþelegi bine trebuiesã cunoºti dialectul întrebuinþat în acelcuprins unde el creºte; eu însã mã simþ(vorbeºte Mozaikul) cã de la ºase luni,

aºa vorbeºteMozaikul

sunt în stare a vorbi destul de lãmurit, baîncã ºi în pildã, încã socotesc cã mã vapricepe acela ce va voi. O putere deosebi-tã mã tot silea (vorbeºte Mozaikul), mãtot îmboldea, nu ca sã mã fãlesc cã pocivorbi în vârstã de ºase luni ºi cã sunt oraritate, - fereascã Dumnezeu! – ci ca sãspun cã astãzi sunt de ºase luni ºi mai cuseamã ca sã mai îndemn prin rugãciuni pepuþini, cã pe mulþi crez cã n-o sã poci ( aºavoi sã zic, fiindcã ºtiu cã totdeauna se în-tâmplã dimpotrivã de ceea ce zice omul) amã primi supt aripile lor, mãcar de nu mãvor citi, tatãlui meu numai sã i se plãteas-cã regulat plata de peste an, ºi eu voi gãsipe altul sau alta din coprinsul plãtitoruluicu care mi-oi voi petrece – nu cred sã mãlase sã mor de tot de urât. Almintrelea mi-e fricã sã nu mã bolnãvesc (vorbeºte Mo-zaikul) cã ºi doctorul vãzându-mã camslãbuþ m-a încredinþat: cã în starea în caremã aflu, de mã voi bolnãvi, abia s-o potduce pânã voi împlini anul (mãcar cã eudestulã dietã fac ºi aº vrea bucuros sãscoþ pe doctorul de minciunã) ºi atunci cuhapurile lui Morizon nu mai scap.” „Lamulþi ani Sfintele Paºti!!!” ªi aº vrea sã mãînsãnãtoºez bine, ha, ca sã ajung mai multeSfinte Paºti, ºi totdeauna sã strig: La mulþiani Sfânta înviere s-ajungeþi cu sãnãtateºi bucurie! (aºa vorbeºte Mozaikul)”

N-a fost sã fie! A rezistat, cum anticipa,jertfelnic, exact pânã a încheiat anul deapariþie, adicã pânã la Mozaikul No 52,din 25 sept. 1839. Numãr care se încheiecu un anunþ:

„Cãtre Domnii AbonaþiCu numãrul acesta se sfârºaºte anul

Mozaikului, ºi pentru cã ºi cu începereaviitorului An Nou nãdãjduiesc a-i da oformã nouã, coprinzãtoare, pe lângã celede acum, ºi de alte noutãþi, va înceta deo-camdatã tipãrirea lui pân-atunci.

Pe lângã aceste însã, viu a arãta cea maimare mulþumitã ºi recunoºtinþã Domnilorabonaþi ce au binevoit a sprijini aceastãlucrare a mea, rugându-i totodatã, ca la în-ceputul anului viitor, când Mozaikul îºi valua, de iznoavã, cursul, sã binevoiascã iara-l patrona atât dumnealor cât ºi alþi iubi-tori de noutãþi ºi lecturã, fãgãduindu-mã ºiei din parte-mi, pe lângã adaosul novitate-lor, ce va coprinde, încã o coalã pe toatãsãptãmâna; adicã va ieºi de douã ori pesãptãmânã câte o coalã odatã.

Puind doar toatã încrederea mea asu-pra bunei voinþi a scumpilor Patroþi ºi aº-teptând cu nerãbdare acea zi a reînceperii,cu supunere mã recomand.

1839 septemvrie 20,Craiova Constantin Leca”Dar minunile existã ºi þin de puterea spi-

ritului. Dupã 160 de ani, alþi doi profesoridin Craiova, Constantin M. Popa ºi sub-semnatul, îndemnaþi de Editorul Ilarie Hi-noveanu, împreunã cu alþi intelectuali ailocului, cei mai mulþi ºi ei profesori, susþi-nuþi de marele cãrturar Adrian Marino,aveau sã preia Proiectul europenist Mo-zaikul – sub semnul „neopaºotismului” ºisã-l ducã încã douã decenii, mai departe!

Cu Voia Domnului, lucrarea începutã vacontinua, cu noi sau cu alþii, cãci sunt încãmulte de fãcut! Credinþa noastrã este cãdupã Mozaicul urmeazã Mozaicul! (aºavorbeºte Mozaicul)

La mulþi ani, Cititori, Colaboratori ºiPrieteni ai Mozaicului!

Al dumneavoastrã,Nicolae Marinescu

3, serie nouã, anul XXI, nr. 9 (239), 2018

miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

Intelectualii români care aureuºit sã emigreze în þãrilelibere de comunism au fost

cei care au realizat în mod auten-tic o permanentizare în plan cul-tural, reînnodând în alt teritoriufirele înfloritoarei perioade inter-belice de acasã. Ne referim aºa-dar la exilul propriu-zis, cel dedupã 1945 ºi pânã la revoluþia din1989, când cei aflaþi departe deþarã ajunseserã, în ciuda diferen-þelor de pãreri, sã înfãptuiascã înplan politic ºi cultural „un exilaproape unitar ºi solidar”, dupãcum îl caracteriza Virgil Ieruncaîntr-o convorbire cu OctavianPaler, publicatã de cãtre editoriîn continuarea paginilor din jur-nalul sãu, intitulat Trecut-au anii,apãrut în România abia în 2000 laeditura Humanitas.

Printre aceºti intelectualis-a numãrat ºi Mira Si-mian Baciu, al cãrei des-

tin nu poate fi separat de cel alsoþului sãu, poetul ªtefan Baciu.

Deºi numele Mirei este multmai puþin cunoscut, nu este maipuþin important datoritã anvergu-rii realizãrilor, precum ºi a activi-tãþii sale neobosite în promova-rea culturii române în spaþii geo-grafice îndepãrtate.

Existenþa ei artisticã o indivi-dualizeazã faþã de ceilalþi scrii-tori români din exil în primul rândprin faptul cã abia acolo, depar-te de þarã, ºi-a putut realiza vi-sul de tinereþe – acela de a sededica laturii artistice, de a stu-dia literele, de a susþine un doc-torat în filologie, de a scrie ºi apublica volume în limba românãºi francezã, de a colabora la re-viste literare1, de a preda limbi ºiliteraturi strãine.

În þarã, la îndemnul pãrinþilor,Mira Simian urmase facultatea defarmacie, lucrând apoi în acestdomeniu alãturi de pãrinþii sãi înRâmnicu Vâlcea, oraºul în care s-a nãscut (în 16 mai 1920) ºi cãruiaîi va duce apoi dorul2, la fel cumse va întâmpla, de la Paris, cuconcitadinul sãu, Virgil Ierunca.Dar la începutul exilului, tocmaiaceastã profesiune practicã îi vasalva pe ea ºi pe soþul sãu, eagãsindu-ºi astfel mai uºor servi-ciu ºi lucrând pentru un timp într-o farmacie în Rio de Janeiro.

De îndatã ce a învãþat portu-gheza ºi spaniola, existenþa Mi-rei a luat un nou fãgaº, iar dupãcâþiva ani, însoþindu-l pe ªtefanBaciu în Seattle (Washington) ºiapoi în Honolulu (Hawaii), a pu-tut preda cele douã limbi la uni-versitãþile din zonele respective.Susþinerea în 1969, la Universita-tea din Strasbourg, a tezei dedoctorat cu un subiect legat deopera ionescianã – „L’expressi-on du sentiment de la mort dansl’oeuvre de Ionesco” – i-a datposibilitatea de a preda în Hawaiiliteraturã francezã. Dintr-o notãpe care Valeriu Anania o va con-

nnnnn MIHAELA ALBU

Mira Simian Baciu –scriitor ºi profesor român

în exil

semna în Memoriile sale – în ca-pitolul Jurnal hawaiian (12 ia-nuarie 1971) aflãm o informaþiepreþioasã despre înaltul nivel in-telectual al Mirei, cultura temei-nicã pe care o acumulase în timp:„Într-o pauzã, Mira a þinut o pre-legere de zece minute despre da-daism ºi suprarealism, într-o ex-celentã francezã ºi la un elegantnivel academic..”

Dar predarea limbilorstrãine, precum ºi a li-teraturilor braziliene

ori franceze, nu au impietat înniciun caz dragostea sa pentrulimba ºi cultura românã, iar amin-tirea þãrii ºi a oraºului în care s-anãscut îi vor determina multedintre activitãþile în plan literar(cultural în general). Un volum depoeme, Farmece, publicat în lim-ba românã la Paris, este o dova-dã a legãturii sale sufleteºti cuþara care a format-o spiritual, iaralt volum, publicat tot la Paris –Houla, Macumba, Hora – , chiardacã în limba francezã, aduceaproape spiritul cunoscutuluidans românesc de cel al unorembleme identitare pentru Brazi-lia ºi Hawaii.

Amintirile celor care au cunos-cut-o reveleazã adesea iubirea ºidorul ei pentru locurile natale pecare, de altfel, nu le-a mai vãzutniciodatã. Astfel, din revistaDrum, sub iniþialele G.B., selec-tãm un fragment dintr-o evocarea personalitãþii Mirei: „Aºezatãîntr-un fotoliu, în camera hotelu-lui unde o vizitam, îºi arcuia de-getele în simboluri, iar cuvintelesunau încet, melodios, cântau.Cântau copilãria ºi þara pierdutã,pe care i-o aduceam, prin prezen-þa mea, dupã atâta timp. Deodatãse opreºte: Sã te întreb ceva, cemai este prin Râmnic, ai mai fostpe acolo? Ce mai este prin par-cul oraºului?Fãrã sã-mi aºtepterãspunsul, în fraze fãrã punct ºivirgulã, eliminând formele, culo-rile ºi miresmele anilor ºi locuri-lor au inundat camera, iar obiec-tele ºi arborii din faþa ferestrelorºi florile de pe masã mi-au pãrutaltele, animate de spiritul poetei,de neastâmpãrul ei lãuntric. Inti-midat de tumult, fascinat de mo-bilitatea ºi inteligenþa ei, o ascul-tam la adãpostul amintirilor unortimpuri cu care Mira Simian tecopleºea.”

Nostalgia locurilor natale, do-rul de patrie, de familie, de prie-teni au fost ºi în cazul Mirei Si-mian, ca la toþi cei „desþãraþi”,sfâºietoare. ªi ea, ca ºi alþi exilaþi,în tot ceea ce a scris, în tot ce aînfãptuit cultural în exil ºi-a ex-primat acest dor, fie direct, în verssau prozã, fie indirect, prin acþi-uni de promovare a culturii þãriinatale. Nu rareori dorul de þarãse concretizeazã în rememorareaunor locuri specifice, a tradiþiilorlegate de acel loc, a amintirilorînvãluite în aburi de fireascã uto-

pie. Romanul Cartea Râmnicu-lui, rãmas în manuscris, precumºi prozele sale scurte dau mãrtu-rie a nostalgiei, dupã cum, ca încazul multor altor scriitori românidin exil, continuitatea exprimãriilingvistice în limba maternã, fru-museþea limbii transpusã în ima-gini poetice3 nu este decât unadintre modalitãþile supreme deafirmare identitarã.

Astfel, nu e de neglijat – înidentificarea ºi integrarea opereiMirei Simian în ansamblul poezieiromâneºti – aprecierea unuia din-tre cei mai importanþi poeþi ro-mâni, aflat el însuºi în exil, HoriaStamatu, care considera poeziaMirei drept „una dintre cele mainobile, mai sincere poezii româ-neºti de azi”, pentru cã exilul „nuse vede nicãieri în limbã, limba eiromâneascã nu este deloc o «lim-bã moartã», adicã rãmasã în loc,ci în subiacenta jale de nelecuitcare peste tot este la fel de acutã”.În plus, chiar volumul de schiþeFata lui Temelie îl considerã reu-nind „pagini de prozã poeticã”.

Fie ºi numai aceste aprecieridin partea unui mare scriitor ro-mân impun ca necesitate inte-grarea ºi cunoaºterea operei (ºiactivitãþii culturale) a Mirei Si-mian Baciu.

La 40 de ani de la stingereavieþii ei (2 iulie 1978), se cuvine„adusã acasã”, cunoscutã ºi re-cunoscutã.

1 Permanent în tandem intelec-tual – poetic ºi publicistic – cu ªte-fan Baciu, Mira va colabora în revis-tele exilului, de la Mele la Limite (Pa-ris), Drum (Mexico), Apoziþia(München), Micron ºi Revista scri-itorilor români (München), undepublica Ibrahim, un fragment dinromanul Povestea Râmnicului.

2 În Memoriile sale, BartolomeuValeriu Anania, proaspãt sosit înHawaii, va descrie împrejurãrile încare a cunoscut-o pe Mira, sublini-ind adesea dragostea ei pentru locu-rile natale: „Cred cã în mai puþin de ojumãtate de orã un Volswagen seoprea în parcarea din faþã ºi de lavolan s-a desprins o doamnã de sta-turã mijlocie, corpolentã, chiar gra-sã, dar cu mersul sprinten ºi faþa jo-vialã. Aºa am cunoscut-o pe Mira,cu care am stat de vorbã vreo douãceasuri la o cafea în holul hotelului.

Când a aflat cã sunt vâlcean, acuprins-o o vervã nemaipomenitã ºimi-a povestit multe din viaþa ei ºi alui ªtefan.” (s.n.)

3 Primul care îi va înþelege talen-tul ºi îi va populariza scrierile a fost,firesc, poetul ªtefan Baciu. Astfel,în mãrturiile sale publicate în volumulMira, el scrie la un moment dat:„Ceea ce mi-a cetit în noaptea aceeaa fost pentru mine semnalul defini-tiv al unor incontestabile vocaþiiliterare care avea sã se afirme din ziîn zi ºi pe care oameni caG. Racoveanu care, în anii aceia edi-ta «Cuvântul», Horia Tãnãsescu ºiNicolae Petra, care în Mexico înce-puse sã publice prima serie din«Drum», au confirmat-o imediat, nunumai publicându-i tot ce trimetea,

ci rugând-o sã expedieze alte colabo-rãri, care deseori se lãsau aºteptate,pentru cã Mira avea o adevãratã pa-siune a cuvântului, pe care-l întorcea

Dosar coordonat de Mihaela Albu

Mira SimianBaciu – 40 de

ani de la moarte

O restituire necesarã

ºi-l revedea de nenumãrate ori, înaintesã-i afle forma care, peste câtva timp,tot nu era cea din urmã” (p.202)

Crucea soþilor Baciu de la Cimitirul din Honolulu (Hawaii) –se poate observa locul urnei cu cenuºa Mirei.


miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

Mira Simian – poetã,prozatoare, eseistã,pictoriþã. A mai sem-

nat ºi Mira Simian-Baciu sau MiraBaciu, fiind cãsãtoritã, din 1945,cu poetul de avangardã ºi publi-cistul ªtefan Baciu. Trãind în exil,cei doi soþi au fost ºi traducãtoriºi cadre universitare de prestigiu.

Cele mai multe mãrturii privindviaþa Mirei Simian se aflã în ro-manul memorialistic Mira (Bucu-reºti, 1998), scris de soþul ei, unroman „dublu autobiografic”, in-cluzând în bunã mãsurã ºi pro-pria biografie a autorului (de cânda cunoscut-o pe cea care i-a fostapoi soþie).

Mira Simian s-a nãscut la 16mai 1920, în Râmnicu -Vâlcea, cadescendentã a unei ilustre familiide industriaºi ºi politicieni. Me-diul în care ea s-a format a fost înacelaºi timp cultural ºi politic.

Tatãl sãu, Dinu Simian, era unfruntaº al Partidului Naþional Li-beral, care a trecut, dupã o „disi-denþã” faþã de I. Gh. Duca, la Par-tidul Naþional Þãrãnesc, condusde Iuliu Maniu ºi Ion Mihalache;în casa lui se organizau reuniuniale elitei culturale ºi politice. Din-tre acestea, cele ale revistei Gân-direa, în 1923, au fost evocate,în anii ’50, în pagini suculentescrise de Pamfil ªeicaru ºi publi-cate în prima revistã literarã ro-mânã din exil în America Latinã,Înºir’te mãrgãrite (Rio de Janei-ro). ªtefan Baciu evocã în modpitoresc, dupã amintirile Mirei,câteva dintre personalitãþile careveneau la Râmnicu-Vâlcea, încasa lui Dinu Simian: AlexandruVaida-Voievod, Iuliu Maniu, ªte-fan Cicio-Pop, Ion Mihalache (cusoþia), Grigore Iunian, Ion Petro-vici (cu soþia), dintre oameniipolitici, urmaþi de preotul-scriitorPetru Partenie, preotul Ion Mari-na – viitorul patriarh Justinian,scriitorii Nicolae Budurescu, Vic-tor Ciocâlteu. Gib I. Mihãescu,Radu Gyr, ªtefan Ion George.Mira Simian, de asemenea, a scrisdespre toþi aceºtia în volumul sãuCartea Râmnicului, rãmas neter-minat, în manuscris.

Mama Mirei, Constanþa Bejan,era fiica lui Iosif Paslawsky-Be-jan, un polonez cãsãtorit în Ro-mânia, „farmacistul cu suflet deartist” (cf. ªtefan Baciu); farma-cia lui – cea mai veche din Olte-nia, situatã în centrul Râmnicu-lui, o numise „La Coroana Rega-lã”; în aceastã casã, „un muzeuîn miniaturã”, la etaj, s-a nãscutMira. Mama ei, care cânta la pian,

nnnnn IOAN ST. LAZÃR

Mira Simian (1920-1978) – 40 de aniîn nemurire

citea în original pe Rainer MariaRilke ºi literatura francezã, i-a sti-mulat registrul cult al sensibilitã-þii artistice.

Trãind copilãria în micul sãuunivers râmnicean, care cuprin-dea farmacia, biserica domneas-cã (Sfânta Parascheva), librãria(abonatã la publicaþii pariziene),Piaþa de Jos, Grãdina Publicã Zã-voi, Mira ºi-a fixat în suflet locuriºi oameni pe care i-a evocat apoicu melancolie în Cartea Râmni-cului, în volumul de proze scurteFata lui Temelie, ca ºi în multedin versurile sale. Alte elementeale universului natal – râul Olt,Episcopia, „toaca de la Cozia”,munþii ºi, din nou, oamenii locu-lui – apar ca adevãrate leit-moti-ve ale poeziei sale.

Deloc întâmplãtor, Mira Si-mian a dorit sã studieze Literelela Sorbona (a ºi parcurs o datã,cu mama sa, drumul pânã acoloca sã se înscrie), dar din cauzarãzboiului ºi pentru a nu-ºi îngri-jora pãrinþii, a urmat cursurileFacultãþii de Farmacie din Bucu-reºti (promoþia 1942), dupã carea lucrat ca farmacistã la Râmnic.În timpul studiilor, l-a cunoscutpe poetul ºi jurnalistul ªtefanBaciu (premiat de Societatea Scri-itorilor Români pentru debut înpoezie, în 1933); cu el se va cãsã-tori la sfârºitul rãzboiului ºi dinacest moment viaþa lor se va îm-pleti pânã la sfârºit.

Trimis ca ataºat de presã laLegaþia Românã de la Berna, în1946, ªtefan Baciu, adept al so-cial-democraþiei româneºti (aripaTitel Petrescu), realizeazã curândincompatibilitatea cu putereanouã din România, aservitã stali-nismului (care l-a obligat pe re-gele Mihai sã abdice) ºi decidesã demisioneze, preferând (împre-unã cu soþia lui) sã trãiascã în exil,dar în lumea liberã.

Dupã doi ani petrecuþi în El-veþia, unde Mira a lucrat ca far-macistã (la Zytglogge Apothekedin Berna), soþii Baciu au reuºitsã convingã Organizaþia Interna-þionalã a Refugiaþilor (Internaþi-onal Refugee Organization) deneimplicarea lor în misiuni secre-te ºi astfel au obþinut dreptul deazilanþã în Brazilia, unde au so-sit, la Rio de Janeiro, în 15 martie1949 (dupã un dificil voiaj cu tre-nul în Europa ºi cu vaporul pesteOceanul Atlantic).

În România, la puþinã vremede când soþii Baciu au refuzat sãse întoarcã în þarã (în 1948), pã-rinþii Mirei au suferit detenþie.Tatãl ei, pentru care depusesedelaþiune Mihai Roºianu, altãda-tã oaspete în casa Simian, a murittorturat în închisoarea de la Si-ghet ºi a fost aruncat în groapacomunã; mama ei, dupã elibera-re, lipsitã de toate drepturile,ajunsese într-o acutã sãrãcie.Aceste evenimente familiale (caºi dorul de acasã) vor marca su-fletul Mirei cu o tristeþe destrã-mantã. Poezia sa, îndeosebi, re-prezintã suspinul neîncetat alunui „copil mare”, iremediabilfrustrat. Mira nu a avut liniºtepânã când nu a reuºit sã o aducãpe mama sa în Brazilia, cu ajuto-rul preºedintelui acestei þãri,

Juscelino Kubitschek, care a ce-rut-o de la autoritãþile române, în1962.

Cei 13 ani sub Crucea Sudu-lui (1949-1962) au reprezentatpentru soþii Baciu nu doar do-bândirea cetãþeniei braziliene, ciºi naturalizarea în viaþa cultu-ralã a Braziliei ºi a altor þãri his-pano-americane, prin colabora-rea la reviste ºi reuniuni cultu-ral-artistice, editarea de reviste(chiar ºi în limba românã); i-acaracterizat de asemenea dorin-þa de a lega ºi întreþine legãturide prietenie cu mari artiºti ºijurnaliºti, mulþi dintre ei membriai corpului diplomatic din aceaparte de lume: Carlos Lacerda,Cecilia Meirellis, Manuel Ban-deira, Rafael Borraza Monterro-sa, Juan Bosch, Carlos Drum-mond de Andrade, Jorge Carre-ra Andrade º.a. Însuºindu-ºicultura hispano-americanã, so-þii Baciu au fãcut, în acelaºitimp, cunoscute valorile folclo-rului ºi ale literaturii româneculte, îndeosebi acelea ale lite-raturii de avangardã.

Mira Simian, practicând la în-ceput activitatea farmaceuticã, areuºit treptat sã se emancipeze

spre activitãþi strict culturale ºiartistice. A predat limba ºi litera-tura francezã, însuºindu-ºi toto-datã foarte bine limbile literare dinaceastã regiune: portugheza ºispaniola; traducãtoare din limbafrancezã la numeroase reuniuniinternaþionale, a fãcut parte dinechipa de translatori de la Came-ra Deputaþilor din Rio de Janeiro,ajungând sã organizeze ea însãºimulte conferinþe internaþionale,între care aceea a Pen-Clubului,în 1960. A avut postul de secre-tar executiv al Congresului pen-tru Libertatea Culturii – secþiu-nea Brazilia ºi a funcþionat, îm-preunã cu ªtefan Baciu, în redac-þia publicaþiei oficiale a acestuia,Cadernos Brasileiroas. Tot îm-preunã, soþii Mira ºi ªtefan Ba-ciu au fost aleºi drept colabora-tori apropiaþi de cãtre Rafael Bar-raza Monterrosa, ambasador alrepublicii El Salvador ºi fondatoral Cercului cultural Peòa diplo-matica Ruy Barbosa, care reu-nea „crema” oamenilor de litereºi a artiºtilor din þãrile hispano-americane; organizator al reuniu-nilor acestora a fost, de cele maimulte ori, Mira Simian.

Anul 1962 a fost pentru fami-

lia reunitã, unul crucial. La reco-mandarea oamenilor de litere bra-zilieni, ªtefan Baciu este numitprofesor de literaturã brazilianãla Universitatea din Washington– filiala Seattle. Nu se vor mai în-toarce sã locuiascã în Brazilia,unde ªtefan Baciu era urmãrit decãtre regimul lui Fidel Castro, pecare îl criticase. Vor rãmâne pepãmânt american. Din þinutul plo-ios al zonei Seattle, nesuportatde firea solarã a Mirei, soþii Ba-ciu vor face frecvente cãlãtorii laprietenii americani ºi români dinþãrile hispano-americane, contex-te în care Mira va condensa însufletul sãu noi impresii interfe-rând cu acelea, de neuitat, româ-neºti. Astfel, cum scria ªtefanBaciu: În câteva poeme ºi prozeale Mirei, Antiqua (Guatemala –n. n.) trãieºte ºi, ciudat, farme-cul ei este atât de aproape deacela al copilãriei de la Râmni-cu-Vâlcea (p. 248).

De la Seattle, unde Mira Simiana predat cursuri în specialitatealimbii spaniole, ºi unde au statdoi ani universitari, soþii Baciu auplecat în Hawaii, la nou-fondata(în 1964) Universitate din Hono-lulu, care avea nevoie de profe-


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarteCoperta plachetei „Casa ªtefan Baciu” (de la Braºov), cu ªtefan Baciu ºi Mira pe fotolii


miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

sori poligloþi. Aici, integratã înviaþa universitarã ca lector de lim-ba spaniolã (1964-1977), apoi caprofesor de literaturã francezã,precum ºi în multe activitãþi ex-tradidactice cu studenþii sãi pro-veniþi din întreaga regiune a Pa-cificului, cãrora le vorbea adeseadespre þara ei natalã, Mira Simiana cunoscut o nouã satisfacþie avieþii sale. Ea a continuat, împre-unã cu ªtefan Baciu, sã polarize-ze elita creatoare din spaþiul his-pano-american, cel european ºicel oriental în paginile revisteiinternaþionale de poezie „Mele”(în hawaiianã: cântec, poezie), înpaginile cãreia semneazã curentilustraþiile grafice. Ca rezultat alafecþiunii pentru marele pictormuralist Jean Charlot, care locuiaîn Hawaii, Mira Simian a fondatSociété Paul Claudel au Pacifi-que ºi a susþinut cu tenacitateactivitatea ei.

În sfârºit, Mira Simian s-a ocu-pat ºi de sine. A urmat cursuri defilologie la Facultatea de Litere ºiªtiinþe Umane de la Universitateadin Strassbourg (1965-1970),studii finalizate cu teza de doctoratdespre Sentimentul morþii înopera lui Eugene Ionesco (1970).

Soarele puternic, briza ocea-nului, vegetaþia luxuriantã ºi um-broasã, eforturile excesive în re-laþiile culturale ºi unele tensiuniprofesionale din ultimii ani i-autulburat sufletul ºi corpul – demai mult timp încercate prin sem-nele maladiei fatale care îi va rãpidin viaþã o serie de mari prietenidin America Latinã, ca ºi pe în-sãºi mama ei (decedatã în Hawaii,în 1971). Aceastã maladie se vadeclanºa nãprasnic ºi asupra eiºi o rãpune în numai ºase luni.

În Hawaii, Mira Simian va de-cide sã aºeze între coperþi de car-te versurile „bolbo-rosite” pe ori-unde se dusese ºi asupra cãroralucra fãrã încetare pentru a le facemai sugestive ºi mai muzicale. În1966, publicã la Paris, în limbaromânã, volumul de versuri Far-mece (care va cunoaºte o nouãediþie, postum, în 1979, prin grijasoþului ei) – o carte plinã de dorpentru mirajul copilãriei, dor pur-tat pe meleaguri strãine ºi inter-sectat deopotrivã cu impresii finedin lumea acestora. În 1973, dinnou la Paris, dar de aceastã datãîn limba francezã, publicã, cu pre-faþa profesorului ei Jacques Bo-rel ºi cu ilustraþiile prietenuluiJacques Hérold, al doilea volumde versuri, intitulat Houla, Ma-cumba, Hora – carte în care fu-zioneazã trei universuri naturaleºi umane în care destinul a fãcut-o pe autoare ca sã trãiascã: ro-mân, brazilian ºi hawaiian, fiecaredintre ele fiind reprezentate, în ti-tlu, printr-un dans popular speci-fic. Un alt ciclu de versuri, Cântecde frunzã, i-a apãrut în 1976, la SanFrancisco, fiind inclus, în 1979, îna doua ediþie a Farmecelor.

Din aprilie pânã în noiembrie1977, Mira Simian, care semnaseîn revistele hispano-americanenumeroase cronici de artã plasti-cã, ºi-a descoperit, irepresibil, celde al doilea registru artistic deexprimare: pictura, de predilecþiecea peisagisticã. Imagini ale uneiinspiraþii directe, hawaiiene(casa, vegetaþia, erupþia vulcanu-lui Kilauea), dar, mai ales, de in-spiraþie indirectã, prin intermediulamintirilor (de o precizie stupe-fiantã!) din Brazilia (îndeosebiTereséopolis) ºi din România(Râmnicu-Vâlcea, cu parcul Zã-voi, dealul Capela, podul pesteOlt, casa bunicii, la vie, primãria

la Sãrbãtoarea de 10 mai, mãnãs-tirea Cozia), realizate în Hawaii,dar ºi în Grecia ºi Franþa, i-aunãscut pasiunea excesivã de atransmite, prin desen ºi culoare,dragostea ei de viaþã ºi nostalgiaei nemãsuratã.

Acest exces, asociat cu sufe-rinþele sufletului, i-au declanºatrãul fãrã leac al cancerului, careva rãpune – la 2 iulie 1978 – ofiinþã admirabilã: Mira Simian alãsat prin testament ca din vân-zarea bunurilor ei sã se facã obursã destinatã studenþilor dinUniversitate care urmau sã stu-dieze «influenþe româneºti în li-teratura ºi cultura francezã»(apud ªtefan Baciu).

Ca poetã, Mira Simian a lãsat,prin intermediul unei bogate jux-tapuneri de imagini provenind dinregiuni diverse ale lumii (Româ-nia, Brazilia, Hawaii, Franþa) oatmosferã suprarealistã (JacquesBorel), compensând în plan poe-tic uzura cuvintelor cotidiene; eaprobeazã dorinþa obsesivã de aarticula visul sãu recuperator (o adoua emigraþie!) printr-un „mélan-ge” de amintiri ºi imagini noi, debucurii (simple ºi totale) de a lenumi ºi, astfel, de a ºi le reapropia.Aceasta a fost propria sa modali-tate de a transcende experienþatraumatizantã de a se detaºapentru totdeauna de þara nata-lã, angoasa de a-ºi pierde para-disul (Matei Cãlinescu).

De o aceeaºi facturã, dar cualte mijloace specifice, poate fidefinitã ºi pictura Mirei Simian,care cunoaºte, într-un mod parti-cular, corespondenþa cu poeme-le din „Farmece”, printr-o dublãsemanticã: pe de o parte, eufori-cã (eclatând insulele de fericirede pe traseul destinului), iar, dealtã parte, maladivã (prin tuºeledure ale unui rãu sufletesc, ce-iva deveni, în curând, ºi trupesc).

Prozele scurte ale Mirei Simian,preponderent memorialistice, im-plicã, în derularea lor epicã, unritm mai lent, în aparenþã calm, cuinerenta bucurie a evocãrii, darºi cu suspinul provocat de rava-giile destinului uman, în nefastulcontext istoric trãit.

În ansamblu, poetica Mirei Si-mian este una a frustrãrii ºi a en-tropiei individului, luptând în exilpentru a-ºi trãi existenþa într-unechilibru mereu clãtinat de melan-

colica tensiune de a transformadepartele (natal) în aproapele (di-asporic) ºi invers.

În plan eseistic, Mira Simians-a ilustrat ca o ferventã promo-toare a recunoaºterii operei luiUrmuz, precursor al avangardeiºi al teatrului absurd, ca o subtilãexploratoare a operei lui EugeneIonesco, de la debutul sãu româ-nesc pânã la primele capodoperedramaturgice, ca o cercetãtoareoriginalã a literaturii franceze, dela Charles d’Orleans ºi PierreRonsard (vãzuþi ca poeþi de avan-gardã!), pânã la marele poet creº-tin Paul Claudel.

Numãrul din 1979 al revistei„Mele” este dedicat în întregi-me Mirei Simian, cuprinzândpeste 75 de opinii ale unor per-


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte

prezent. Articolele ºi lucrãrile gra-fice publicate în presa hispano-americanã, în revistele diasporeiromâneºti, ca ºi în revista hawai-ianã „Mele” vor forma, sperãm,obiectul de interes al vreunui tâ-nãr care-ºi va propune mai multdecât am putut reliefa noi în pa-ginile de faþã.

Bibliografie selectivãI.Volume proprii: 1. Farmece,

Paris, Fundaþia Regalã Universi-tarã „Carol I”, 1966, 40 p.; ibidem,a doua ediþie, cu prefaþã de Ma-tei Cãlinescu. Honolulu: MELE,1979, 55 p., cu ilustraþii de JeanCharlot, Jacques Hérold, ªtefanEleutheriades, ªtefan Munteanu,Juan Ortega Leytón. 2. Le senti-ment de la mort dans l’œuvred’Eugene Ionesco/ Sentimentulmorþii în opera lui Eugene Io-nesco. Faculté de Lettres et deSciences Humaines de l’Univer-sité de Strassbourg, 1970 (Tezãde doctorat); ibidem, în: ActaPhilologica, revista SocietãþiiAcademice Române, vol. V,Roma, Italia (Congresul al X-lea,cu tema Romanitate, Hispanita-te, Românitate). 3. Houla, Ma-cumba, Hora – versuri, prefaþãde Jacques Borel, ilustraþii deJacques Hérold. Paris, Ed. Saint-Germain de Pres, 1973, 88 p. 4.Fata lui Temelie, schiþe, Paris,Ed. Urmuz, 1974, ilustraþii de Lud-wig Zeller, 33 p. 5. Cântec dinfrunzã. San Francisco, 1976.

II. Opere în manuscris: 1.Povestea/ Cartea Râmnicului,roman.

III. Studii ºi articole:a) despre Eugene Ionesco: 1.

La naissance des obsessionsfondamentales d’Eugene Iones-co/ Naºterea obsesiilor funda-mentale ale lui Eugene Ionesco,în: Proceedings of the PacificNorthwest Conference in Fo-reign Languages, XXII, 1971;Annual Meeting, Oregon StateUniversity Press, vol.XXII. Ore-gon, U.S.A., p.1-11. 2. Il y a qua-rante ans Eugene Ionesco débu-tait comme poete/ Sunt patruzecide ani de când Eugene Ionescodebuta ca poet, în : Proceedingsof the Pacific Northwest Confe-rence in Foreign Languages,XXIII, 1972; Annual Meeting,Oregon State University Press,vol.XXIII. Oregon, U.S.A., p.145-149; idem, Acum 40 de ani EugenIonescu debuta ca poet – MiraSimian despre debutul lui EugenIonescu, în: Forum V, revistã deculturã. Râmnicu-Vâlcea, Româ-nia, nr. 3-4(12-13), trim. III-IV/2009, p. 1-3. 3. Eugen Ionescu ºiîntâlnirea cu moartea, dans: Des-tin, Madrid, Spain, 1972, nr. 24-25, p.185-193. 4. Ionesco et leParadis perdu/ Ionesco ºi para-disul pierdut, în: Conjonction,Port-au-Prince, Haiti, May,1972,

Crochiu de Jean Charlot

nr. 116, p. 6. 5. Eugene Ionesco,écrivain de l’absurde a l’Acad-émie Française/Eugene Ionesco,scriitor al absurdului, la Acade-mia Francezã, în: Conjonction,Port-au-Prince, Haiti, Iuly,1972,nr. 118, p. 84-88. 6. Eugene Iones-co a la guete de l’authenticité/Eugene Ionesco la ora autentici-tãþii, în: Présence Francophone,Quebec, no. 6, Spring, 1973, p.44-54. 7. The Romanian Debut ofEugene Ionesco/Debutul româ-nesc al lui Eugene Ionesco, în:The Institute of InternationalStudies of the Office of Educa-tion. Department of Slavic andEuropean Languages and Litera-ture, University of Washington,Seattle, May, 1975, p. 1-17.

b) despre Paul Claudel: 1. PaulClaudel a Honolulu, în: Bulletinde la Société Paul Claudel, Paris,France, 1972, no. 50, p.13-14. 2.Paul Claudel en Hawaii, în:Rencontres Internationales Clau-deliennes, Branques, France,1972, July, p.1-5. 3. Paul Claudelet la Macumba, în: Bulletin de laSociété Paul Claudel, Paris,France, 4-eme trimestre, 1973, no.52, p. 20. 4. Documents inéditsPaul Claudel - Jean Charlot con-cernant l’Apocalypse/ Docu-mente inedite Paul Claudel - JeanCharlot privitoare la Apocalipsã,în: Paul Claudel in Pacific, Hono-lulu, Hawaii, May, 1975, no. 1, p.40-51.

c) despre Urmuz: 1. Actualita-tea lui Urmuz, în: România, NewYork, october, 1968, p. 4. 2. Moreon Urmuz/ Încã ceva despre Ur-muz, în: Adam, London, Spring1968, no.10/6, p. 2. 3. La prophétieurmuzienne/Profeþia urmuzianã,în: Mele, Honolulu, Hawaii, No-vember 1970, no.15, p. 4. 4. LeMythe et la Prophétie d’Urmuz/Mitul ºi profeþia lui Urmuz, în:Gradiva, Brussels, Belgium, 1972,no. 3, p. 12-15. 5. Urmuz, ilPropheta/ Urmuz, profetul, în:Quinta Parete, Milano, Italy,1972, no. 4, p. 5-10.

d) despre alte subiecte: 1. Jac-ques Borel, L’Adoration, în: Ha-waii Language Teacher, Hawaii,Vol. 8, no.4, December 1966. 2. Lalumiere, le mouvement et la mu-sique, éléments de l’unité dansla poésie de Ronsard/ Lumina,miºcarea ºi muzica, elemente deunitate în poezia lui Ronsard, în:Acta Philologica, Roma, Italy,1967, 20 p. 3. Proust en AmériqueLatine, în: Bulettin de RencontresProustienne de l’été 1971, Insti-tut Collégial Européen, p. 8-9. 4.Report of the Grant from theAmerican Philosophical Society/Raportul de finanþare la Societa-tea Americanã de Filosofie, în:Year-Book of the American Phi-losophical Society, 1974, p. 563.sonalitãþi din lumea hispano-

americanã ori europeanã, care aucunoscut-o ºi apreciat-o nu nu-mai ca om, ci ºi ca un creator ori-ginal. Reþinem pentru caracterulei estetic obiectiv, opinia lui N.Carandino, care, þinând seamade timpul relativ târziu când MiraSimian s-a decis pentru exerci-þiul artistic, remarcã faptul cãnimic din ce a scris ºi publicat,oricât de valoros ar fi, nu o re-prezintã efectiv; posibilitãþileei, mult mai mari, lãsau loc li-ber celor mai neaºteptate sur-prize ºi celor mai depline între-giri. Dar oricât ar fi trãit, MiraSimian ar fi rãmas, desigur, opromisiune. Fiindcã toate rea-lizãrile ei erau trepte . . .

Mira Simian nu a beneficiat înþara sa de o cercetare biobiblio-graficã mai consistentã pânã în


miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

Împerecherea ciudatã aacestor cuvinte aparþinepoetesei Mira Simian din

Honolulu, Hawaii, ºi formeazã ti-tlul, în aparenþã, al unui volumde versuri care a apãrut anul 1973la Paris, la editura Saint Germain-des-Pres, cu o prefaþã de JacquesBorel ºi cu o ilustraþie de JacquesHérold.

„Farmecele” poetice ale MireiSimian, date la ivealã în 1966 ºitot la Paris, într-o plachetã deversuri româneºti cu acest nume,ne fãceau cunoºtinþã cu o sensi-bilitate liricã viguroasã, care nuse lãsa intimidatã de emoþia de-butului. De data aceasta, poetane oferã un adevãrat volum depoezii, în limba francezã, îmbiin-du-ne sã urmãrim mai de aproapefilonul de aur al creaþiei sale.

Autorul „Prefeþei” laudã peromânii care ºi-au fãcut din limbafrancezã a doua lor limbã natalã,dar, subliniazã, i se pare prea in-sistentã accentuarea condiþiei deexilatã a poetei ºi a rolului exilu-lui în fãurirea poeziei sale.

Dacã nu ne-ar fi spus-oJacques Borel, cu greu ar fi pututbãnui cineva cã Mira Simian estesau se considerã o exilatã, amã-nunt biografic personal, care poa-te fi relevant într-un anumit fel,dar care nu trebuie sã influenþe-ze aprecierea criticã a poeziei sale,sau, ºi mai grav, sã ne sugerezecircumstanþe atenuante. Poezia,dacã este poezie cu adevãrat, seimpune de la sine, indiferent decondiþia biograficã sau politicã acelui care a creat-o.

Houla, Macoumba Hora cu-prinde trei cicluri, intitulate cuaceste nume: Macoumba, Hou-la, Hora ºi care dau într-un feltonalitatea cãrþii prin ceea ce ex-primã fiecare cuvânt în parte: des-cântecul brazilian, dansul hawa-ian ºi hora româneascã.

Fãrã sã meargã la esenþe, MiraSimian cultivã o poezie agreabi-lã. De notaþii exotice, de simpletranscripþii, mai bine zis de exer-ciþii caligrafice literare, uneoriaproape ºcolãreºti, cu ingeniozi-tatea unei eleve de liceu, sau deevocãri fugare, interesante, de-sigur, foarte frumos ºi inteligentscrise în limba francezã, dar toa-te strãbãtute de un fluid dulce-amar de melancolie, de o durereascunsã, netãmãduitã încã, însãdeparte de ceea ce s-ar puteanumi o adevãratã aventurã inte-rioarã a spiritului, o ardere inten-sã, o mare explozie liricã sau uneveniment poetic excepþional.Asta pentru cã poezia Mirei esteprea cuminte, prea înþeleaptã ºinu irupe dintr-o crizã sufleteascã

nnnnn GEORGE ALEXE

Houla Macoumba Hora

sau din niºte frãmântãri metafizi-ce. Se vede cât de acolo cã poetaeste prea puþin interesatã sã cre-eze un spaþiu interior poeziei sale,sã-i descopere un sens, o trans-cendere, depãºind faza consem-nãrilor empirice, prin transforma-rea lor într-o confesiune liricã au-tenticã.

ªi totuºi. Pe lângã rafinamen-tul aristocratic înnãscut, Mira Si-mian are sensibilitate ºi har. Îi lip-seºte doar contemplaþia, mareaînsingurare ºi transfigurarea poe-ticã a existenþei sale, spre a renunþala imagistica, impresionantã desi-gur, dar prea abundentã, care,uneori, îi ucide fiorul poetic.

Cadrul psihic în care sedesfãºoarã poezia Mi-rei Simian este o stare

de grabã caracteristicã celor ne-satisfãcuþi. La prima impresie ci-titorul ar putea crede cã are de-aface cu o poezie turisticã. Într-a-devãr, numãrul de nume geogra-fice din texte fiind probabil un re-cord în acest sens printre poeþi:Cozia, Doi Mai, Honolulu, Ber-na, Guatemala, Seattle, Bucureºti,Vancouver, Pacific, Bujoreni, Tur-nul Eiffel, Tahia, Mãldãreºti, Ol-tul, Drãgãºani, Râmnic, Ostro-veni, Jiul, Rio, Versailles, Atlan-tic, Corcovado, Paris, Franþa,Portland, Polul Nord, Mangalia,SUA, Europa, Notre-Dame, Sena,Ploieºti...

Este însã cu totul absentã vo-luptatea meditativã a celor por-niþi sã batã cu pasul locuri cu re-zonanþã în istorie. De la un timpaglomerarea de geografie stre-coarã cititorului bãnuiala uneiabsenþe. ªi poeta nu face ascun-sã marea sa obsesie care e Ro-mânia, ori poate Râmnicu Vâlcea.Tocmai repetarea ºi aglomerareade elemente geografice le deva-lorizeazã creând un vid de ima-gini, dând semnificaþie deschide-rilor oltene în trecut, în vârtejulimaginilor exotice, de pe mapa-mond.

Poezia e nostalgicã, discretãînsã. Fãcând notaþie purã, poe-ta lasã loc cititorului pentru re-velaþie:

Pustiul unei strãzi. SingurulsunetLa cinci: ziarul asvâlit pe terasã.Singurul foºnet în apusSbor de pescãruºi în tufiºulVerde, galben, alb.

Nostalgia are gravitate, esterãnitã, definitiv cenzuratã de tre-cut:

Morcovul putred furat în grabã.Târâº. În zori, Frigul.Ultimul strigãt de revoltãDimineaþa la cinciÎn curtea pãtratã a închisorii.

S-a vorbit adeseori de faptulcã o îndelungã exilare a artistuluide spaþiul sãu etnic ar duce înmod fatal la o secãtuire a posibi-litãþilor sale creatoare, la ratare.Fãrã îndoialã cã s-a avut mereuîn vedere pierderea acelui mediude efervescenþã a vieþii sufleteºtiºi a celei intelectuale, cadrul încare se nasc ºi se rezolvã ecuaþii-le de viaþã ale artistului ca parte aunei naþiuni.

Într-adevãr, lipsa spaþiului et-nic poate duce la o astfel de se-cãtuire a forþelor de creaþie, pen-tru cã duce mai întâi la secãtuireaposibilitãþilor de a simþi. Excepþi-onal de rare sunt acele cazuri dereplantare a vieþii psihice creati-ve de artã, în condiþii de înstrãi-nare. În literaturã mai ales, trans-plantul artistic în condiþiile altormodalitãþi de expresie dintre caremai importantã este limba este

nnnnn ALEXANDRU BUICAN

Mira Simian:Farmece, editura

„Mele”, 1979foarte rar ºi niciodatã aproape curezultate valoroase. Iar atuncicând transplantul se face, fãrãîndoialã cã scriitorul respectiv,prin pãrãsirea unei limbi, a pãrã-sit o iubire pentru o alta. Cândromânii, care ºi-au fãcut un mo-tiv de mândrie din perioada ro-mâneascã a unui Eugene Iones-co, artist valabil, sunt contrariaþicã acesta se exprimã în limba fran-cezã chiar ºi în relaþiile cu Româ-nia, tocmai acest lucru îl pierd dinvedere, anume cã E. Ionesco estescriitor francez, iubitor de limbãfrancezã.

În general însã avem de-a face,în cazul poetului exilat, cu pier-derea unicei sale iubiri, patria sa.ªi tot aici el poate gãsi posibilitã-þile salvãrii sale artistice, în func-þie de intensitatea ºi întindereaîn timp a iubirii sale.

Mira Simian, poetã românã,debuteazã în reviste româneºtidin exil, acolo îºi publicã în între-gime creaþia, ºi tot departe depatrie îºi încheie arcul existenþeisale. ªi poate cã ea este aceeacare dã Românilor o poezie a exi-lului. Poezia ei face demonstraþiacã spaþiul etnic existã pentru po-eþi ºi pentru poezie cu aceeaºiintensitate ca absenþa. Pornindde la reuºitele Mirei Simian, poe-þii izgoniþi din þarã vor medita lacondiþia exilului ºi nu vor dispe-ra la ideea unei eventuale, pen-tru ei, epurãri din etnic.

Smulsã din cadrul etnic mairestrâns, Mira Simian poate tre-ce în simþire în cercul mai larggeologic ºi biologic ºi demon-streazã resurse de esenþializare aeului, contopirea sa cu natura ele-mentarã, locul cel mai poetic alsãu descriindu-se cu mijloace po-etice autentice:

Facerea lumii o voi cãutaPietre negre, rotunde, egaleOuã de pãsãri, de broascãþestoasã.Pescãruºi vor alergaLilieci sau pãienjeni.

Trunchiuri voi ridicaRãdãcini aduse de oceanPe plãji secate de lacuri alpineUriaºe schelete de animalepolare.ªerpi voi omorî. Foºnet.ªerpi galbeni ºi verzi.Ochi încremeniþi, limbidespicateFluierând înspre soare.Veninul îl voi pãstraÎn sticle de þuicã de trestie dezahãr.Bãutura lunii.

Stilistic poeta nu fabuleazã cuvorbele, semn cã are idee înaltãde poezie.

Lipseºte însã construcþia deidei care sã înalþe lirismul.

(Acþiunea Româneascã, An 10,Nr. 32, Februarie-Aprilie 1981)


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte

Încolo, noul volum înscrie prinMira Simian o nouã prezenþã ro-mâneascã, remarcabilã, în liricafrancezã contemporanã, precumºi saltul uriaº pe care poeta îl în-cearcã, ambiþioasã, cãtre mareapoezie. Laudelor deºarte am pre-ferat aceste creionãri critice por-nite dintr-o admiraþie sincerã, stâr-nitã de aceastã carte, care ne în-credinþeazã cã, într-un viitor apro-piat, poeta Mira Simian ar puteasã înscrie, în vãzduhul universali-tãþii creatoare, fulgerele adevãra-tei sale poezii, care acum, promi-þãtoare, par doar îndrãzneþe jocurisclipitoare de artificii feminine.

(Comuniunea româneascã,Detroit, an I, nr. 2/ 1973)


miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

Nicholas Catanoy15 octombrie 1976

Mult stimatã DoamnãSimian,Mii de mulþumiri

pentru Charles d’Orleans et Ron-sard care a sosit în dimineaþaaceasta, la numai 24 de ore dupãsosirea noastrã în Teutonia. Decâteva luni am fost tot pe dru-muri în lungul ºi în latul Canadei,pentru a cãuta un „adãpost”.Motive: o mie dar în special unul,teama ºi coºmarele pe care ni lecreeazã „vecinii” din est, caresunt numai la 40 de kilometri deBad Wildungen. Vã invidiem multpentru „depãrtarea pacificã” ºievident, mereu, pentru deosebi-ta activitate beletristicã. Voi re-veni în curând cu cronica pentru„Books Abroad” dupã lectura luiRonsard. Din nou mii de mulþu-miri. Cu constante urãri de bineºi de prosperitate, al dumnea-voastrã.

Semnãtura [scrisoaredactilografiatã]

Mira SimianHonolulu, 5 noiembrie 1976

Dragã Prietene,Încã o datã îþi mulþu-mesc pentru recenzie.

În nebunia în care trãim a fost orazã de luminã. Dar aceºti „apu-caþi” din comisia de avansare mãîntreabã dacã aº putea avea o„probã” cã va fi publicatã... etc....etc. De poþi sã-mi trimiþi „proba”îþi mulþumesc dinainte. De nu, nue nimic. Adevãrul e altul. E greusã rãmâi pe aceeaºi cale antico-munistã. Nu e prima datã cã mi sefac dificultãþi. Pe de o parte e binecãci m-am decis sã nu mai îmi dausufletul pentru aceastã universi-tate ºi sã mã aºez sã scriu pentrumine serios. Sper cã la varã sã neputem cunoaºte într-un punct înEuropa.

Cu bine Mira Simian[scrisoare olografã]

Nicholas Catanoy15 nov, 76

Mult stimatã DoamnãSimian,Eseurile au sosit

într-un timp record: 3 zile. O pun-te aerianã perfectã care mi-aduce

epistolarNicholas Catanoy – Mira Simian Baciu

Interesatã de fenomenul literar românesc din exil, Mira publicã la „French Review” (SUA) ocronicã la volumul de debut al lui Nicholas Catanoy, Hic et Nunc. Semnatara intuieºte nouta-tea textelor scrise în românã, spaniolã, francezã ºi germanã: „Poetul a depãºit limita limbii ºi a

limbilor ºi a spart bariera sonorã a cuvântului”. Ca mai departe sã afirme cã „arta lui N. Catanoy,viziunea viitorului este în acelaºi timp rãspuns la toate cercetãrile asupra limbajului (…). Poetulcanadian-român, prin aceastã culegere, se înscrie în curentul scrierilor care îºi au rãdãcina în culturaromânã ºi transcendental”. O scrisoare adresatã mie de cãtre Nicholas Catanoy conþine o referinþãplinã de cãldurã, pe care o reproduc:

„Mira fiind jumãtatea liricã a lui ªtefan Baciu este un ghid literar unic. Ne-am cunoscut la Hono-lulu unde ambii, Mira ºi ªtefan erau profesori universitari. Schimbul de idei început la Honolulu l-amcontinuat pe cale epistolarã, fiind legaþi de constanta preocupare a soartei literare a românilor dinexil. Mira mi-a fãcut o surprizã neaºteptatã, o cronicã literarã a volumului meu de debut Hic et Nuncapãrut în „French Review” (SUA), care m-a lansat în lumea literarã a diasporei ºi a literaþilor cana-dieni. Un botez strãlucit”.

Prima piesã a schimbului epistolar, care acum este publicat, aparþine lui Nicholas Catanoy, iarultima Mirei Simian. Sunt mulþumiri pentru schimburile de cãrþi ºi recenzii, multe angoase, dar ºimãrturii de prietenie ºi apreciere.

nnnnn Steluþa Pestrea Suciu

întotdeauna veºtile proaspetedin inima Pacificului. Le-am par-curs pe îndelete reþinând multedetalii legate de labirintul „iones-cian”. Numai în urma acestor lec-turi am înþeles unele conexiunibio-literare. Clare îmi sunt acumsubstratul biografic din Ruga

(plecarea de la La Chapelle An-thenaise) ºi universul populat demarionete, în special în teatrul lui(Traversãrile parcului Jardin duLuxemburg) aºa ca ºi obsesiamorþii (dupã demenajarea în pia-þa Vangirard). Studiul genezei ob-sesiilor „ionesciene” are cevaaproape psihanalitic, iar comen-tariile privind activitatea lui criti-cã din þarã sunt contribuþii impor-tante ºi indispensabile tuturor ex-perþilor „ionescieni”. Paralel. Unepisod bizar. Cu ani în urmã amfost solicitat de poetul Ted Hu-ghes sã traduc ceva (sau chiartotul) din Elegii ºi Nu. Ceea ceam ºi realizat parþial. Cele trei po-eme traduse (Prayer, The GirlWho Saw Angels ºi Elegy) ur-mau sã fie publicate în revista luiHughes – „Modern Literature inTranslation”, dupã o aprobareformalã a „maestrului”. Am scrisnenumãrate epistole, oficiale ºineoficiale (în limba românã, fran-cezã, englezã), cu ºi fãrã interven-þii, dar „maestrul” nu mi-a rãspunsniciodatã. Neavând autorizaþiaautorului, poemele nu au fost pu-blicate. Din þarã, de la vechea edi-turã defunctã, evident nu am aº-teptat niciun semn de viaþã. Au

MIRA SIMIAN BACIU

InterplanetariiMurim în fiecare steaLãsãm sãmânþa în fiecarevulcancruce ruptã, troiþa Pacificului …Cenuºa aruncatã-n vântîn ocean pentru peºtii arãmiisau stele cãzãtoare ascunse-nmãrgean.

Mâine vom fi ulcele cu lapteleprivighetorilorSau a ciocârliei oprite-n soare…pietriº dens,oasele munþilorsfãrâmate de inkaºi ca sãcreascã porumbulmâine vom fi trestia de zahãrlângã þeposul ananassau tictacul ºopârlei în noaptedialogul pãsãrii, cioc roºu…Toaca de la Coziaatârnând soareleîn fiecare picãturã de rouã


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte


moarte

trecut câþiva ani. În sfârºit, în1973, revista „Prism” (între timpdevenisem contributing-editorulei) mi-a publicat cele trei poemeasumându-ºi toatã responsabili-tatea de-a publica fãrã o autori-zaþie prealabilã. Un quasi-happy-end, pentru cã am abandonatdefinitiv restul traducerilor. Atâtdespre acest mic „cancan” (Gos-sip is literature too...). O noutatemai optimistã ºi actualã. EdituraMosaic (Toronto) îmi va publicaMica Antologie a poeziei moder-ne române (Poeþi din þarã ºi înexil) în traducere englezã. O lu-crare laborioasã. Includ 2 poemesemnate de dumneavoastrã. Maimulte poeme în Antologia auto-rilor români în exil (încã nu amgãsit un Mecena care sã o finan-þeze), care sper sã aparã cândva.Fata lui Temelie ºi Claudel suntrezervate lecturii acestui week-end. Voi reveni în curând pe ace-eaºi undã. Pânã atunci urãri debine ºi numai succese, dorindu-vã din toatã inima.

Cu alese sentimente depreþuire,

Semnãtura

P.S. La capitolul bilanþ negativun alt manuscris (Orpheé et lamachine) interviuri cu 25 de scrii-tori francezi zace în sertarul meude doi ani. Casele comerciale fran-ceze ºi teutone, consultate pânãîn prezent, sunt preocupate maimult de beletristica Parno ºi Cri-mo. Jean Cayral mi-a sugerat unadin casele editoriale universitareamericane. O ºansã cumva în ini-ma Pacificului? Sã încerc? Altesugestii? Anticipat mulþumind.

Nicholas Catanoy16 nov, 76

Mult stimatã DoamnãSimian,

Includ în plicul pre-zent un carbon-copy al croniciitrimise de „Books Abroad” ºi rãs-punsul (confirmarea) revistei.Articolul va apãrea mai mult casigur în vara sau în toamna anu-lui viitor. În principiu, cãrþile careapar în acest an sunt publicatede BA un an mai târziu. Cred cãaceasta a fost dorinþa Dumnea-voastrã. Sau m-am înºelat? Exis-tã cumva un „credibility gap?”(Sunt colaboratorul revistei BAdin 1968 ºi acest fapt poate ficonfirmat de cronicile apãruteîntre 68 ºi 75 ºi evident de ºefulredactor al revistei – profesorul

Ivar Ivask.) Pe curând cu restul„menþiunilor critice” referitor laFata lui Temelie ºi la Claudel.

Cu alese sentimente depreþuire,

semnãtura ºi adresa

P.S. Doriþi sã vã adresez aceas-tã epistolã în l. englezã pentru ceide la Universitate? Please let meknow. [scrisoare dactilografiatã]

Mira Simian23 II 977

Dragã prietene, Iatã ºi o veste bunã. Dacã vrei, poþi, te in-

spir ºi traduci în englezeºte ceva(cât mai multe, cu atât mai bine)din poemele mele despre Hawaii,e o posibilitate sã le plasez aici,într-o nouã revistã a Universitã-þii. Nu se pot cere aceste lucruri,se pot numai inspira.

De asculþi Free Europe (pos-tul de radio Europa liberã, n.n),vor transmite un program MiraSimian – ªtefan Baciu, despreTraian Lalescu, marele ºi scum-pul nostru prieten dus, vor urmaºi altele... Ce zici de Goma? Mãrog în fiecare searã pentru ei...Oare ce vor face cu el? Noi lu-crãm!? Am scris într-o sãptãmâ-nã 50 de poeme... Acum le relu-crez. A fost un vis frumos, o tran-sã, o reîntoarcere la Delas. Spersã le scot la varã. Lucruri buneduci Catanoy. Scrie-mi ce gân-deºti. Eu ºi ªtefan te îmbrãþiºãm.

Semnãtura[scrisoare olografã]

Crochiu de Marcel Iancu

Scrisoare a lui Marcel Iancu cãtre ªtefan Baciula aflarea morþii Mirei


nnnnn MÃDÃLIN TEODOR ROªIORU

sleepless (II)

be

letris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ã

J’en vois de toutesles couleurs

Dans mes vies antérieu-res, depuis le(s) dé-but(s) des temps, j’ai

du bruler une quantité immensede livres. Ou bien effacer, a grandscoups de marteau, des inscrip-tions, des fresques, voire des pein-tures rupestres. O mon Dieu, pour-vu que j’y pense, ce que ma ragepouvait etre immense! Quel écu-reuil cornu et nu m’aura mordu?La bibliotheque d’Alexandrie,c’est assurément de ma faute.Tout comme la Comédie d’Aris-tote. (Malheur, ça rime encore.)

L’infortune aura voulu que leslettres ou les images détruites,que je voulais anéantir, se soientrefugiées en moi, d’ou elles necessent de me hanter: en reve,sur le blanc de mes yeux, sur mapeau, comme des tatouages oudes scarifications qui paraissenttous seuls, sur mes ongles, dansmon sang, sur les parois préhis-toriques de mon coeur, non loindu petit feu ou je laisse couverma vie, ou comme des noeds incasur les veines de ma principaleturgescence, excepté le cerveau.Et dans mes anévrismes, aussi!Ou dans les coups de (mon) co-eur. «Sur le fond de mes nuits [etde mes jours, aussi], Dieu, de sondoigt savant, dessine un cauche-mar multiforme et sans trêve.»

Elles me squattent, comme lesfourmis prennent possessiond’un tronc pourri, ou, enfin, com-me les tziganes qui dorment a labelle étoile sous la grande pyra-mide de verre du Louvre. Ellesparaissent de nulle part, commedes cunéiformes de girofle dansle vin que je bois, comme des hié-roglyphes dans le marc de matasse renversée de café ou com-me des chinoiseries sur les éti-quettes de mes vêtements. (Mais,si je prends le temps a réfléchirun peu, les derniers doivent etrela pour des raisons plus con-crètes et plus explicables.)

Et, dans la tempete de monsang, pompées par mon coeur,dans les convulsions et la tristes-se de mes muscles, elles se fray-ent un chemin vers la vie qu’el-les ont perdue a grand jamais.Dans une fureur aussi inepte quecelle de la destruction, je me metsa les faire sortir. «Comme un volde gerfauts hors du charnier na-tal.» Dehors, chéries, sur les murs

des villes, les feuilles des arbres,les billets de banque, les voitu-res de police, les contrats, lessatellites, les codes de barres, lesbibliotheques, les discotheques,les éveques, les filles repletes,les omelettes, l’étiquette, les ti-ckets, les bêtes, les anges, lesfetes, les losanges, les serviet-tes serviables des serveurs desservices des vices des restau-rants restaurés. Mes chersamours, comme je vous hais!…Dehors, s’il vous plait !

*Îmi propusesem sã þin un jur-

nal. Mi-a mai trecut. Nu se întâm-plã mare lucru. Mã obiºnuiesc cunoua lume, mã adâncesc în dez-nãdejde ºi neputinþã1.

Apoi adorm, mã trezesc – ºi iaradorm – ºi nici cã mã mai deºtept…

Mai straniu e cã în noua dimi-neaþã m-am trezit într-o nouã partea lumii: la Paris. ªtiu, rimeazã cuvis. Nu e. Am scris fragmentul demai sus într-un soi de transã, ime-diat dupã trezire. Mai rãu, n-amnicio explicaþie pentru asta. Maimult, sunt chiar îngrozit: dacã te-leportatul meu nocturn ºi transa-tlantic e vreun efect secundar alsomnului profund? Sunt oarecondamnat pentru tot restul vie-þii la picotealã? Sau sã-mi trãiescîntr-una visul? Omenirea viseazãprin mine. ªi, Dumnezeule mare,ce mai exagereazã. Cu ce-am gre-ºit, de se rãzbunã, prin mine, pen-tru toate neputinþele ei? Doamne,ce-ºi mai bate joc de mintea mea.

Dacã genomul alterat al spe-ciei mele încerca, de fapt, sã re-pare o eroare anterioarã, care în-cepuse sã teleporteze oameniide-aiurea, în timpul somnului pro-fund? Ce aiurea: azi te cãsãto-reºti, dupã o relaþie intensã ºi fas-cinantã de aproape o zi, iar dupãnoaptea nunþii te trezeºti la dra-cu-n praznic. Iar la tine-n pat saupe canapea se trezeºte de dimi-neaþã altcineva. Cãlãtorii neîntre-rupte prin toatã lumea, planuridiluate de distanþã, posesiuniabstracte, automatizare unde sepoate, o melasã online care numai þine pasul cu viaþa, nici mã-car cu globalizarea vieþii, un viscomun al omenirii, încâlcit, numaipãienjeniºuri ºi provizorat, cu-noscut drept Marea Recreaþie,sau Recreaþia Mare, distopic ºioff topic, plin de sentimente chi-sãliþã, vraiºte, dezrãdãcinare, cli-curi ºi declicuri.

Apoi, la naiba cu toate astea,cu tot delirul adolescentin, cufamiliile împrãºtiate, cu trãirilepraºtie, cu cetãþenia universalã,cu armatele ºi administraþiile înderutã, cu economiile date pestecap, cu zãpãceala globalã, de globdin sticlã transparentã în care setot agitã o fãcãturã de ninsoare,cu cei ºapte ani apocaliptici (nudurase mai mult, dar presupun cãºapte luni ar fi avut acelaºi efect),cunoscuþi ºi drept „cei ºapte anide ne-acasã”, savanþii vor fi ex-tirpat, poate la bere sau la nervi,într-o clipã favorabilã, gena som-nului, cu toate metehnele ei re-cente. Caz în care n-aº fi decât ovariantã intermediarã salvatã, oversiune alfa sau beta, un cobaide laborator pus la criogenatpentru mai târziu, lasã cã mai ve-dem noi, mai încolo, mai e timp,cu siguranþã mai e.

Berea… În ea poate fi dezle-garea… Sau nu. Mã scald în ipo-teze peste ipoteze, nu mai pricepnimic, o iau razna de tot. Sau poa-te de la mine a pornit totul: încer-când sã-mi repare meteahna, mu-taþia, poate spontanã, au ajunssã dea peste cap genomul între-gii specii. Te pomeneºti cã suntvreun Mesia pe dos, eliptico-apocaliptic, prin care s-a nãpus-tit smintirea peste lume, de s-auspãimântat oºtirile hipstereºti.Aºa grãit-a Ma’Shrimp, profetuldin bayou!

Mã smulg din mrejele somnu-lui cu o cafea ºi un jurnal în faþã,scriind aproape spasmodic ce-mitrece prin cap: prin fereastra des-chisã, aer curat, atât de curat, ºisilueta neverosimilã a unul turnEiffel vopsit în mai multe culori.Nu le-o fi ajuns vopseaua, tim-pul, rãbdarea, s-or fi plictisit, s-or fi sucit, s-or fi rãsucit, ºi-or ficelebrat diversitatea. Sau indeci-zia. Sau orice, nu mai conteazã.

Razna, dupã o menireNici în prea scurtul meu po-

pas parizian ºi nici în urmãtoare-le n-am descoperit nimic. Expli-caþiile confuze pe care le primescla fiecare nouã trezire dintr-un fil-muleþ depixelat vechi de un se-col, activat de simpla mea prezen-þã, nu mã ajutã; au importanþa lor,altfel nu mi-ar fi furnizate de fie-care datã.

Totul e important, totul trebuietradus, interpretat2. Îmi va cãdeafisa, la un moment dat? Cu vârsta,se presupune cã devii ceva maiînþelept. Sau cã noaptea-i sfetnicbun, mai ales dacã te umfli desomn, dacã dormi pe sãturate.

Cel mai ciudat a fost cândm-am trezit pe staþia spaþialã, în-tr-o liniºte de mormânt, de-mi þi-uiau urechile. Sau în Tibet, dâr-dâind pe acoperiºul lumii, cu unditamai solenoidul în mânã (l-amaruncat cât colo, ce naiba era sãfac cu el?). Sau într-o iesle (e tareciudat sã-þi reiei viaþa, vai de stea-ua ta, cu un cap de mãgar deasu-pra, care te urmãreºte oarecumcurios, în timp ce roade paie).

Sau într-un parlament. Sauîntr-un bordel argentinian. Sauîntr-o bibliotecã. Sau pe terasaunui bloc turn care urma sã fiedemolat (din fericire peste ºap-tesprezece zile) ori, Doamne apã-rã ºi pãzeºte, într-o mãnãstire decuvioase împletitoare de ciorapide lânã, cu firul ºi puterea rugã-ciunii. Sau…

Bine mãcar cã omenirea n-aajuns pe cine ºtie ce alte planete.Mãcar mi-e limpede cã existã olegãturã între mine ºi omenire, înîntregul ei. O menire?

E chiar plãcut când revin încâte un loc pe unde-am mai fost.Împletesc poveºti paralele,uneori le încurc între ele, suntdeja prea multe, bine cã mã mairecunoaºte lumea, memoria meae destul de selectivã. Când simtcã dau de câte-un fir care mi separe important, refuz sã adorm,sã vãd cum se terminã: la fel mise întâmplã când dau peste câteo carte bunã. Reflexe vechi, greu,poate imposibil de extirpat. Învãþsã dorm pe apucate, superficial,ca-n studenþie, sã evit somnulprofund, teleportarea forþatã ladracu-n praznic.

Douã destinaþii revin cu insis-tenþã: New York ºi Paris. Pe ur-mele Statuii Libertãþii, acum van-dalizatã, cu ochii arºi de flacãrainsomniei. Încã nu ºtiu de ce, darsunt convins cã nu degeaba: încartea vieþii mele, niciun detaliunu e lãsat la voia întâmplãrii, iarcititorul ºtie deja asta ºi ghiceºtechiar mai multe.

Nu era întâmplãtor câmpul demaci în roua cãruia m-am trezitîntr-o dimineaþã, înainte de rãsã-rit, cu hainele ude. Sãltându-mãîn capul oaselor, privind pestecapetele roºii ale florilor, am re-marcat o procesiune lentã. Fetecu coroniþe de mac pe cap, în ro-chii albe, pãºeau hipnotic cãtreun tei din mijlocul unui câmp. Laumbra teiului ºedea un copil înhaine albe, ras în cap, cu ochiiînchiºi, cu o figurã chinuitã, stra-nie... Fetele s-au rânduit într-ospiralã strânsã din jurul teiului,þinându-se de mânã. Copilul aatins-o pe cea dintâi, care s-a prã-buºit lent, în iarbã, antrenându-le pe urmãtoarele în cãderea ei,ca într-un domino al somnului;când ultima fatã a adormit, hai-nele copilului pãreau portocalii,de la razele soarelui abia apãrutpeste buza zãrii, iar ochii i s-audeschis brusc, ca un þipãt de jaleal unei pãsãri de la celãlalt capãtal lumii.

Nu erau întâmplãtoare rãzboa-iele fratricide între Puchinoºi ºiUrduroºi.

Nu era întâmplãtoare poves-tea Frumoasei din Pãdurea Ador-mitã, în realitate monumentul fu-nerar realist al unei foste MissUnivers, în poziþie de somn – vre-mea oranþilor trecuse de mult, gi-

zanþii erau de ceva vreme la marecãutare, Victor Noir se trezise (!)un simbol al lumii noi – , cu buze-le lustruite de la flãcãii care în-cercau s-o trezeascã, sau poatesã-i soarbã somnul veºniciei depe buze, într-un sãrut disperat ºilipsit de efect care sã-i adoarmãîn locul ei.

Nu era întâmplãtor, în lumeatatuajelor digitale, mitul lumii dedincolo, rostogolit cu naturaleþeprin presã ori prin filme, la con-curenþã cu mitul baziliscului saual alergãtorului de cursã lungã,tãrâmul improbabil unde fiecarepãmântean are un dublu caredoarme ºi care trebuie trezit, prinritualuri, încât tot somnul lui sã ise transfere pãmânteanului. Pã-rerile legate de elementele ritua-lului de trezire, ori de transfer alsomnului, difereau copios: înunele, mai solemne, apãrea unclopot tibetan, sau un gong, orimãcar o toacã din lemn de arcã,parcã, în altele, mai macabre, uncoºciug pe post de cutie de rezo-nanþã, în care se bãtea începutulSimfoniei destinului cu un femurde moroi, în multe (se putea alt-fel?) doar o aramã sunãtoare sauun chimval zãngãnitor, când nuvenea vorba, de-a dreptul, de unceas deºteptãtor, japonez, cu afi-ºaj digital (dar poate era doar opublicitate mascatã, nu ºtiu, zãu,nu prea mã pricep).

Lumea îmi furnizeazã indiciipeste indicii, în prostie, iar eu, înprostia mea, nimic! Încã nu-mipicã fisa, încã nu-mi pricep ros-tul, de va fi existând vreunul (deºiam stabilit cã existã, mã încãpã-þânez sã cred în continuare cã da,undeva „între etic ºi noetic”, darvai, ce preþios, ce pretenþios amdevenit).

În toatã povestea asta, în toa-te poveºtile pesemne întreþesutepe care le întretai, prosteºte, sunt,se vede treaba, singura întâmpla-re neconcludentã.

1 (Toatã povestea, prãbuºitã dinmansarda unui zgârie-nori într-unsubsol îndoielnic, din prima, ca îm-piedicatã de fraza-prag, pare nãsco-citã, recunosc, cu scopul de a vinde-ca insomniile autorului. Sau ale citi-torului din ce în cer mai improbabilºi mai inconsistent...)

2 (Dacã totuºi s-ar ticlui vreun filmsau joc dupã scenariul total neverosi-mil al vieþii mele, sigur ar însemna ceva,n-ar fi nicidecum lãsate la întâmplare.Ce anume, încã nu se-aratã…)

Concursul Naþional de Poezie „Constantin Nisipeanu” esteorganizat de Editura Aius ºi se adreseazã celor care nuau publicat pânã acum un volum de versuri.

Manuscrisele vor fi trimise pe adresa Editurii Aius în trei exem-plare, semnate cu un motto. Fiecare manuscris va fi însoþit de unplic închis ce va purta acelaºi motto, iar în plic se vor gãsi numeleºi prenumele concurentului, data de naºtere, adresa, numãrul detelefon ºi premiile obþinute la alte concursuri literare (dacã estecazul).

Manuscrisele vor fi trimise, pânã la data de 1 octombrie 2018,pe adresa: Editura Aius, str. Paºcani nr. 9, Craiova, judeþul Dolj,200151. Rezultatul concursului se va afiºa pe data de 1 noiembrie2018 pe site-ul editurii craiovene: www.aius.ro

Juriul Concursului Naþional de Poezie „Constantin Nisipeanu”este alcãtuit din trei membri: Nicolae Marinescu – directorul Edi-turii Aius, Petriºor Militaru – redactor-ºef al revistei „Mozaicul” ºiMaria Dinu – critic literar.

Concursul Naþional de Poezie„Constantin Nisipeanu”,ediþia a IV-a (2018)


cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

nnnnn ION BUZERA

Noua cãrticicã a lui Con-stantin Abãluþã vine laþanc: Mai sincer ca

Himalaya. Poeme politice, Casade Editurã Max Blecher, 2018, 67p. Nu-i vorbã, s-ar fi sincronizatcu lumea româneascã oricând înintervalul 1990-2040, cu ameste-cul ei „inefabil” (pentru orice ob-servator strãin) de inteligenþãmaximã ºi cretinism epustuflant,de moralitate cvasi-asceticã ºilãcomie bezmeticã, multilateral-dezumanizantã, de profesionismacut ºi imposturã grotescã, defervoare a operei reuºite ºi rictusal neputinþei de a articula o frazãîn vreo limbã cunoscutã. Etc.Echilibrul e cel mai fragil, dar deneclintit: „în þara mea fluctuantãca apele Nilului…” (p. 24) Acest„gnosticism” societal nu are cumsã nu se infiltreze în operele ce-lor mai buni scriitori români con-temporani, sideraþi de imposibi-lul misiunii lor ºi virusaþi de o dis-perare pe care nu o pot înþelege:„Ar trebui sã mã culc dar vreausã scriu” (p. 24) Marea temã a li-teraturii române de azi este, poa-te, urmãtoarea: cum reuºesc aceºtioameni excepþionali sã traversezecea mai crâncenã servitute „inob-servabilã”, cea mai urâtã formã deancoraj „democratic” al indivi-dualului? („toþi câinii poartãnume ruseºti toþi papagalii numeromâneºti”, p. 61) Ei sunt, pânãuna-alta, niºte tragic-heisenber-giene personaje, iar cei care reu-ºesc sã surmonteze ineluctabilulconflict interior/exterior au sãritdeja în bãrcuþa universalitãþii.

În poezia de acum a lui Con-stantin Abãluþã e consemnatã pa-tina unei glorii inexistente, dar ºisatisfacþia (deloc perversã) a mo-dicitãþii celor ce-i rãmân în urmã.Refrigeraþia blândã (acceptatã) aminþii induce prezenþa unui ima-ginar conectat la descompunere:„Liftul nu mai coboarã/ Se-aºter-ne tãcerea/ Urc încet treptele blo-cului/ în portmoneu douã mãsli-ne uscate” (Poem politic de apar-tament, p. 12); „sunt poetul totalal clipei care moare sub umbra li-terelor” (p. 61); „ultimul þipãt alunui poet suprarealist va fi tur-nat în cearã roºie” (p. 64); „înbezna eclipsei statuia care vomi-tã îºi promite a mia oarã/ sã nu-ºimai extrãdeze nimãnui utopia” (p.47); „Am vãzut grâul disperat” (p.37) O „mecanicitate” slabã, ne-forþatã pare cã regleazã conturu-rile unei atmosfere care s-a des-trãmat deja, cam ca în poezia ceamai puternicã a lui Bacovia.(Care, în treacãt fie zis, era cvasi-suprarealistã.) Nu e surprinsãprocesualitatea extincþiei, ci ceeace urmeazã. Un gol care se întin-de ºi pe care numai cuvintele îlmai pot umple. Gândul se pierde,bucuros, în neantul eliberator, iarfapta nu mai conteazã decât caamintire neplãcutã. E o ataraxiefalsã, dar nu prefãcutã.

Asta în primã instanþã, ca pri-vire de suprafaþã. Cãci, din start,textele îºi dezvãluie ºi potenþia-lul „exploziv”, vitalitatea nega-toare. „Politic” înseamnã cã poe-tul reacþioneazã, vrea sã reacþio-neze de aici, din postumitatea

neosuprarealismul rezistenþei noastre:minimal, virtuos ºi postmodern

odihnitã a vieþii tuturor. (Undene-au adus dumnealor.) Atâtatimp cât mai poate cugeta, nu selasã: nu acceptã nenorocireacare, hic et nunc, vrea sã ne co-pleºeascã, sã ne aducã la nivelulei de sub-vieþuire vermiculã.Dintr-o datã, totul devine citabil:„Cine poate distruge o þarã/ câþi-va oameni în cãrucioare cu roti-le/ faraoni cu minþi bandajate// eirâvnesc sã facã o lume nouã/ mi-lioane de supuºi în cãrucioare curotile/ toþi cu minþi bandajate// vaide noi cã toþi ne bandajeazã/ toþine vând cauciucuri pentru rotile/ne ieftinesc pernele pentru cãru-cioare// domnu de acolo/ undeþi-e cãrucioru/ unde þi-s bandaje-le// de ce mergi pe picioarele tale/de ce-þi arãþi faþa celorlalþi/ undete crezi// Vai de inimile noastre/Vai de prieteniile bandajate/ Vaide aceastã înserare// aplaudatãde cãrucioarele pãmântului/ pier-dut în spaþiu/ ca o greºealã”(Poem politic, pp. 10-11) Pasivi-tatea aparentã (trãitã ca triumf,necunoscut de cãtre ceilalþi, alcomponentei zen a suprarealis-mului) se transformã în urgenþãa reactivitãþii. Principiul indivi-duaþiei se trezeºte ºi spune ce arede spus: nu e absentã (deºi nicipe departe provocatã) o discretãtemã teologicã, legatã de persoa-nã ca unicitate de neconstrâns:„Cine îmi spune mie ºi de ce/ sãnu sparg geamurile negre/ dim-potrivã eu scot din þâþâni uºile ºiferestrele/ putrede care-mput ae-rul planetei// Am fost înþãrcat deo furtunã/ limba mi-a fost cresta-tã cu toporul/ porcãiesc moralavoastrã de caimacani/ proprietariai insulelor coprofage// Acade-micieni din zeamã de urzici/ arhi-tecþi ai morgii de apartament/ carese poate achita în rate// Nu parti-cip la sindrofiile voastre/ cu bas-tonul meu bacterian vã-nsemn înmiezul frunþii/ cioflingari ai tur-bãriei guvernamentale” (Amena-jaþi-vã o morgã de apartament,p. 9) Viteza cu care îºi recuperea-zã teritoriile poeticitãþii nu-i ex-clude pe Arghezi, Lautréamont,Celan, fãrã a-i pune la socotealãpe stricþii congeneri suprarealiºti.Nu-i „reactualizeazã”, ca postmo-dernii cuminþi, ci îi grefeazã peangoasele, pe „direcþiile (lui) con-tradictorii” (p. 60). Poemul nu areforþa de captare a cisternei su-prarealiste-tip, dar nici nu se îm-piedicã în ceea ce nu-i stã la în-demânã: „ºi sunt deja hulit de-uncontinent întreg de tãrtãcuþe go-lite/ de orice substanþã/ în loculcreierului de-ar avea mãcar lapteºi tot ar fi bine…” (p. 61) Nu „ia”,cu alte cuvinte, din suprarealismceea ce (i)-a rãmas, ci numai ce-iconvine, adaptându-l mereu lastarea de spirit: febrilã, de celemai multe ori.

Dezlãnþuit, poetul e capabil descenarii extrem de dure. Supra-realistul „hard” din el iese la îna-intare ºi-ºi depãºeºte genealogia.Schijele inconºtientului se plia-zã, cuminþi, pe imageria sufocã-rii. (Îl enerveazã degradarea ro-mâneascã, dar, cum se vede, niciplaneta nu-i convine prea mult!)Cruzimea imbecilitãþii pe care tre-buie sã o suportãm zi de zi îºigãseºte un analogon în sãlbãti-cia „canibalã” a rostirii: Testa-mentul anarhistului, Nãscut

mort, Sã ºtii de la mine, Plimba-rea (reportaj pãmântean). E unfel de metonimie „filatã”, ca sã-lparafrazez pe Riffaterrre. Directe-þea se alimenteazã, însã, din adân-curi sumbre-atlantice, din Groen-landa ºi Antile, din Vezuviu ºiTermopile, cu ajutorul multor aceînfipte cu mãiestrie în epidermainconºtientului colectiv. (Numaicine e golit de sine are ºanse sãcâºtige la aceastã loterie; iatã lo-cul geometric al poeziei lui Con-stantin Abãluþã: te scufunzi în-tr-un orgiastic din afara ta, pen-tru a-þi înþelege spuma zilei.) Cutoate cã pare doar un suprarea-list „de apartament”, nimic din cear putea þine de transa în cestiu-ne nu-i e strãin: nici ticãitul dic-teului, nici dezagregarea „ino-cent”-savantã a formei, nici rã-pãitul insolitului, nici tentaculi-zarea extremelor ºi nici recupera-rea lor, dincolo de orice conjunc-turi: „Am vãzut legile cum spin-tecã oamenii” (p. 37); „tot felulde ipochimeni/ îºi înalþã columnedin excremente de caracatiþã” (p.62); „Vieþuim/ în marja de eroarea regelui protozoarelor” (p. 37);„o clipã doar ºi-apoi totul moarepe masa bancherilor cu/ minþi su-personice” (p. 61); „mã dor oase-le de-atâtea amintiri mai nocivedecât/ osteoporoza” (p. 65); „un-ghiile mele de la picioare suntlupe/ ºi vã aratã aºa cum sunteþicu adevãrat/ Apoi se trag în pã-mânt/ spre continentele scufun-date” (p 56); „Cultivaþi-mi priete-nia cârtiþe ºi veþi atinge soarelecândva” (p. 24); „poate cã nepregãtim pentru stele ºi uleiulcosmic al/ înaintãrii ne afecteazãburicul” (p. 61): „drog alb injec-tat în ceafa piramidelor” (p. 53)La astfel de „rezultate” nu se ajun-

ge decât dacã te aºtepþi la ele,dar fãrã sã-þi pese prea mult, pen-tru cã ºtii cã fluxul nu-þi aparþine,ci trece prin tine. (Sau invers, eºtiun caiac pe Amazon.) Suprarea-lismul e „îndulcit” prin rotirea pri-virii-camerã, verificarea cutiei depoºtã, prin reciclarea internã acâtorva topoi, calibrarea dorin-þei scripturale (ceea ce, mãcar caintenþie, ar fi chiar „antisuprarea-list”) ºi prin punerea în miºcare acâtorva miniobsesii („statuia carevomitã”, „brotacul”, „þestoasa”etc.), care fractureazã aleatoriulºi-l împacheteazã cum vrea auto-rul. Concilierea pe care o reuºeº-te, nu totdeauna, e uimitoare: „Pi-cioare ºi mâini în jilþ de argilã./Aplauze îngheþate. Stalactite,/sunaþi la soneria palmierului al-bastru” (Echer, p. 36) Discursul,aici, regreseazã ºi, simultan, sebarbianizeazã. Câte un „cãci” (p.52, 60, 61 etc.) introduce forma-tul în aparenþã frumos-aliniat, defapt, hibrid, al unei cauzalitãþiscurte, efemere.

Se poate refugia, compensa-toriu, à la Emil Brumaru, în con-versaþii tihnite cu alte forme deexistenþã: „Dimineaþã/ ceai/ me-dicamente/ norii alunecã pe masade cristal/ casele preºedinteluigonesc pe câmpiile þãrii/ Eu suntun intrus am 77/ de ani ºi un bas-ton/ vorbesc pe unde scurte cuun brotac/ am vãzut multe casesurpându-se/ am fãcut faptebune ºi rele/ am scris poezii buneºi proaste/ merit sau nu sã maitrãiesc/ pe unde scurte brotacul/o sã-i ºopteascã bastonului meu/ceva ce eu n-o sã mai apuc/ sãºtiu niciodatã” (Vorbesc cu unbrotac, p. 19) ªi asta întrucât:„Puterile mele izvorãsc din cre-dinþa în nimicnicia rasei umane”

(Atâtea modalitãþi de a-mi ieºidin fire, p. 24) Mãcar sã o facã(pe ea, nimicnicia!) cunoscutã, încât mai multe feluri. ªi o face. Tex-tul poetic al lui Constantin Abã-luþã ajunge la un nivel consistent,sofisticat, rareori atins în poezianoastrã, al refuzului de-a con-simþi, de a se „adapta”, de a aº-tepta. Complicitãþile cu absenþasunt frecvente, dar ºi îndepãrtã-rile absolute îºi scandeazã pre-zenþa: „cãci niciodatã nu ne-ambucurat prea mult/ de sângelenostru mai lung decât oricare stra-dã a oraºului/ de craterul nostrumai vertiginos decât orice casca-dã/ aºa cã acum e momentul sãjuisãm sub carapacea/ þestoaseiscufundatã adânc în pãmânt” (p.29) Eul îºi transfigureazã stareade a fi stingher în iniþiativã a de-lirului rece, acela care recompen-seazã orice efort estetic. (O ºtiau,puþin, ºi romanticii!) E mereu lamarginea afacerilor lumeºti, dar:„E trecut de miezul nopþii sunt înmiezul lumii” (p. 24) ªtie cu halu-cinantã precizie ce scrie. E dis-cret, dar are ceva de ins pentrucare umanitatea ar putea, când-va, sã conteze, deoarece, deo-camdatã, nu putem vorbi decâtde „planeta asta de imbecili” (p.61) E mai implicat decât Cioran îndestinul „þãriºoarei” ºi (în relaþiedirectã?), uneori, chiar îl depãºeº-te în sarcasm, în autoironie, îndispreþ negru: Þipãtul meu cas-trat din faºã, p. 60. Dar nu facedin asta un þel. Radicalizeazã,cumva, în poezie, ceea ce alþii nupot face în viaþa curentã.

Anorexia lui cognitivã nu e înniciun fel contrafãcutã, dar niciþipetele de durere pe care chiar lesimte/emite nu aparþin altui su-prarealist. Îmi place cã refuzã ori-ce transfuzie. Disperãrile lui suntale unui unui Iov al zilelor noas-tre: figurã arhetipalã care îi „uneº-te” pe cei doi: moralist ºi poet. (V.ºi cronica lui Octavian SovianyChipul lui Iov, în Obs. cultural,nr. 928, p. 10.) Constantin Abãlu-þã relaxeazã, ca sã zic aºa (prinpostmodernismul cordial al sor-didului, printr-o participare ne-crispatã, familiarã la regimul pu-trefact al „polis-ului”, prin capta-rea degenerescenþei mãrunte ºi adeboleþei vieþii înseºi), ceea cesuprarealiºtii „clasici” nu puteau,nu înþelegeau sau/ºi nu voiau:„atunci statuia care vomitã ºi-aîntins umbra peste autostrada/ cuºase benzi ºi ºi-a zis nu meritãnici mãcar sã mai vomit/ destulcã pe stânci însorite din bojogiilui pãmântii/ un vultur mort eli-minã nori albi” (p. 46) Ne invitã,generos, la cea mai subtilã formãde alunecare în afara oricãrei tem-poralitãþi nãuce. Face din poezieun instrument de explorare a pu-tregaiului exterior ºi a diamantu-lui interior. (ªi invers, dacã e ca-zul, dar nu prea.) Deasupra cui-barului conºtient-inconºtient-conºtient zace soarele celei maivechi înþelepciuni. Atât cât poa-te, o transcrie, dar nu are cum s-ofacã mereu transmisibilã. A te re-gãsi în poezia acestui foarte tâ-nãr octogenar e mai mult decâtreconfortant: aproape iniþiatic.

Constantin Abãluþã: un poetimportant al suprarealismuluietern, nonrezidual.


lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

nnnnn MARIA DINU

Augustin Cupºa, Aºa sãcreascã iarba pe noi, EdituraHumanitas, Bucureºti, 2017

Romanul Aºa sã creas-cã iarba pe noi estecea de-a patra carte de

prozã a lui Augustin Cupºa, unuldintre cei mai valoroºi scriitoricontemporani, originar din Cra-iova, care debuta în 2006 cu ro-manul Perforatorii (pentru careobþinea premiul revistelor Mozai-cul ºi Ramuri), urmat de volumulde prozã scurtã Profesorul Bumbºi macii suedezi (2011), Marilebucurii ºi marile tristeþi (2014).

Localizat în spaþiul craiovean,dar periferic al unor cartiere pes-triþe (Catargiu, Romaneºti) – olume cu propriile reguli –, unde-va dupã 1995, Aºa sã creascãiarba pe noi este un roman carepoartã amprenta solarã a Sudu-lui, o stare de spirit, de fapt, nudoar un topos rememorat afec-tiv, dupã cum mãrturiseºte auto-rul însuºi: „Acum sunt departede casã, dar ºi acolo m-am simþitde multe ori înstrãinat, nefiindtocmai de-al locului. Craiova arãmas unde am lãsat-o, pãrãsitãîn mijlocul câmpiilor cu buruieniºi mãrãcini, cu drumuri prãfuite,cu ºine de tren care slipesc însoarele ucigãtor, iar timpul ei stãodatã cu lucrurile deja trãite. Amscris despre Sud pentru cã Su-dul e o stare, ºi chiar dacã plecide acolo, Sudul vine cu tine ori-unde te-ai duce.” Oarecum simi-lar, personajele sunt marcate, înlinii mari, de sentimentul inadap-tãrii, Craiova fiind locul din carevrei sã scapi, dar nu poþi, spre o

lumea din cartier sub soarele sudicItalie devenitã tãrâmul tuturorposibilitãþilor aºa cum, mai târziu,va fi America. La acestea se adau-gã singurãtatea, nebunia, înstrãi-narea, cãutarea de sine, toate ali-mentate de o anumitã candoarespecificã vârstei adolescentine apersonajului principal, Pisicã.

Identitatea sa prinde contur peparcurs, cãci la începutul roma-nului, Pisicã este deocamdatãvocea narativã care analizeazã ofotografie a unui grup aflat lavânãtoare, iarna, artificiu compo-ziþional cu care debuteazã cartealui Augustin Cupºa. Descriereacelor din fotografie este însoþitãde o micã „poveste” sau detaliudespre fiecare, dar fiecare redatîntr-un regim zvonistic, adicã „dinauzite”, fiindcã prozatorul ape-leazã frecvent la o tehnicã elipti-cã, a „umplerii” treptate a goluri-lor în firul narativ. Dar chiar ºiatunci când dezãluie mai mult,autorul are grijã sã învãluie per-sonajele ºi întâmplãrile într-oumbrã de mister ºi incertitudinespecificã lumii cartierului, în careveºtile rostite la colþul strãzii suntun amalgam de adevãr, exagerareºi secret, unii cunoscând întot-deauna mai mult decât alþii. Sedesprinde, deci, din fotografie,Tuicã, bãtrânul oarecum respec-tat în Catargiu, fiindcã acesta îi„iniþiase” pe amicii lui Pisicã, darºi pe alþii înainte lor, sã prindãpãsãri în Lunca Jiului, ulterior,vândute unor unor traficanþi ºiconsumate în restaurantele delux din Italia. Apoi apar fratele luiZgardã, care ar fi fost împuºcatmai mult sau mai puþin acciden-tal de Tuicã, Tavi, fiul acestuiadin urmã, între timp mort, se parearuncat de Zgardã în faþa unuitren, în Italia, pentru a-ºi rãzbunafratele ºi tatãl lui Pisicã, personajabsent care nu are o relaþia apro-piatã cu acesta. Însã nu aceºti

mici „mafioþi” de cartier reprezin-tã persoajele centrale ale cãrþii,fiindcã Augustin Cupºa rãstoar-nã orizontul de aºteptãri creat deel însuºi cititorului, aducând înprim-plan grupul de puºtani dincare face parte Pisicã – Edi, Tobã,cei doi fraþi gemeni numiþi Mân-jii, Tomi –, unii dintre ei viitoarele„autoritãþi” ale Catargiului care îivor înlocui pe cei din generaþialui Tuicã.

În mare parte, firul epic înre-gistreazã regresiuni temporalecompuse din rememorãrile lui Pi-sicã, vizând fie imaginea lui Edi,liderul gãºtii din care va face par-te bãiatul, fie fragmente autenti-ce din viaþa de cartier, cu obiceiu-rile, concepþiile, idealurile ºi pre-ocupãrile specifice anilor ’90.Personajele trãiesc mirajului îm-bogãþirii nu prin muncã onestã,ci de pe urma unor afaceri obscu-re, adesea ilegale, mult mai profi-tabile într-o þarã cu un nivel detrai ridicat precum Italia. Cumpersonajele devin victimele pro-priilor vise, se întorc acasã cu unsentiment ºi mai acut al ratãrii, ire-mediabil transformate interior,trecând sub tãcere întreaga ex-perienþã care ar fi trebuit sã le facãbogate, renumite ºi invidiate încartier. Carismaticul Edi, un fel devedetã a ªcolii nr. 19 din Catar-giu pentru driblele sale cu min-gea, renunþã la studii ºi pleacãdupã Larisa, iubita lui, în Italia.Acolo, Edi are, însã, un accidentºi nu va mai putea juca fotbal,totul devenind o enigmã pentruPisicã cu atât mai mult cu câtmama sa ºi Vãru’ – care aranjaplecãrile în Italia – nu vor sã di-vulge nimic, la întoarcerea tânã-rulului în þarã. La fel de intrigantãeste starea Larisei despre carenimeni nu vorbeºte, doar se zvo-neºte cã nebunia ei ar fi tot o con-secinþã a ceea ce pãþise în Italia:

tueazã în Turcia, Germania, Ita-lia, iar gaºca lui Edi se bate ºi eacrunt cu alta din „Energetic”. Prin-tre reglãrile de conturi ºi hoþiilebine evidenþiate de AugustinCupºa ºi printr-un limbaj cu nuan-þe argotice, o oazã de liniºte esteLunca Jiului, cadrul întregii acþi-uni, de fapt, în ciuda buclelor eitemporale ºi numeroasele paran-tezele explicative, reunind gaºcaaflatã în cãutarea unei pãsãri depradã pentru care ar fi primit osumã consistentã. Paginile sur-prind imagini pitoreºti ale unordupã-amieze cãlduroase ºi chi-nuitoare din cauza aºteptãrii, de-talii privind prinderea pãsãrilor,dar ºi tensiunile dintre adoles-cenþi, sâcâiala lui Tobã, inocenþalui Tomi care dã drumul unor pã-sãri prinse ºi spune o rugãciunecând descoperã una moartã, dis-tanþarea dintre Edi ºi Pisicã, dincauza plecãrii celui dintâi ºi refu-zului de a discuta despre cele în-tâmplate. Tot aici, Edi îl înfruntã,lovindu-l pe Tuicã, cel care, pânãatunci îi fusese mentor, gest princare tânãrul nu doar îºi confirmãautoritatea, dar îi preia, totodatã,locul în ierarhia „liderilor” dincartier. Confruntarea îi apropie pePisicã ºi Edi prin jurãmântul lor –„Aºa sã creascã iarba pe noi”–de a nu spune despre bãtaia cuTuicã, semnificând regenerareaprieteniei lor în spaþiul vegetal ºiacvatic, al cãutãrii libertãþii în carepândeºte primejdia captivitãþii.

Pe scurt, romanul Aºa sãcreascã iarba pe noi al lui Au-gustin Cupºa poate fi incitantprin tehnica narativã, detalii ºiprospeþimea experienþelor ado-lescentine pentru uniii, dar deo-potrivã nostalgic pentru foºtiirebeli ºi lideri ai gãºtilor din car-tier ºi savuros pentru cei careau trãit anii ’90 cu speranþa unuinou început, familiarizaþi, toto-datã, cu târgul din Romaneºti,Pelendava, 1 Mai, Catargiu sauchiar cu hamburgerii de la „De-nis” ºi serialul „Edera” (exemple-le sunt din carte).

„Iar Larisa, ce-a fãcut ºi ea pe-acolo ºi de ce nu l-a mai vrut peEdi nici asta n-am aflat, doar ºtiucã într-o searã s-a întors ºi ea.[…] am vãzut cum de pe banche-ta din spate o scot pe Larisa care,deºi era întuneric, purta ochelaride soare, aºa cã n-am putut sã-iprind privirea, mi s-a pãrut beatã,nici nu se þinea bine pe picioare[…] Câteva zile a umblat vorbape stradã cã de la droguri I s-atras, cã s-a combinat la Milanocu un mafiot ºi ãsta a bãgat-o ºipe ea în boalã, apoi s-au calmatapele, isr maicã-mea s-a încãpã-þânat sã nu-mi scap un cuvânt,oricât m-am þinut de capul ei ºi-am încercat s-o trag de limbã.”

Martor la astfel de întâmplãrinefericite, Pisicã viseazã ºi el sãmeargã în Italia ºi încearcã sã-ºidezvolte, în acest sens, o filoso-fie de viaþã, a neimplicãrii în acþi-uni pozitive ºi negative pentru anu culege ulterior orice efecte arputea decurge de aici, sub influ-enþa Vãrului ºi a lecþiei oferite delegile nescrise ale cartierul: „Sã-þi þii gura ºi sã mergi cu atenþie peo linie subþire între bine ºi rãu, sãnu faci nici una, nici alta, pentrucã astea oricum se întâmplã ºi fãrãtine, tu sã mergi tot aºa înainte,sã-þi þii echilibrul, sã stai bine pesârmã pânã ajungi în partea cea-laltã. ºi dacã faci aºa, atunci n-osã fugã careva dupã tine. Pentrucã tu ai furat cel mai puþin dintretoþi.” De altfel, nu toþi sunt pre-gãtiþi de a pãrãsi o lume ºi a intraîn alta, dupã cum reiese din ame-ninþãrile Vãrului, când aflã dorin-þa lui Pisicã ºi îl obligã sã nu re-pete greºelile lui Edi, oricare ar fifost ele, devenite subiect tabu:„– Nu sunt fraier, am repetat. – Osã faci ca Edi? – Nu ºtiu ce-a fã-cut Edi. –Nu asta te-am întrebat.O sã faci ca Edi? –Nu, n-o sã facca Edi.”

Toate aceste drame se consu-mã într-un mediu craiovean cupericolele ºi capcanele sale, gatasã prindã oricând adolescenþiirebeli, asemenea plaselor de peLunca Jiului întinse de ei înºiºipãsãrilor care, paradoxal, odatãcapturate, urmau acelaºi traseucu cel dorit de ei, dar anticipau,prin soarta lor, tristeþia, vidul ºichiar pervertirea care îi aºteptaupe naivi ºi visãtori acolo. În timpce în târg, la Romaneºti „se vin-de numai pe ºeºtache” tot ce hoþiifurã într-o noapte din depozitelede maºini din strãinãtate, în cã-minele de la Medicinã arabii „faclegea”, „ruleazã cuie ºi fac bile,îþi dau fatala în staniol ºi-þi maicer ºi bani pe ea”, fetele se prosti-

Maria Dulhan – Abstract ecologicEugen Rada – Oglindire

cromaticã


Printre reuºitele prozeiromâneºti din 2017 senumãrã ºi romanul lui

Dan Ciupureanu, „Omar ºi dia-volii”, apãrut în colecþia Ego.Prozã a editurii Polirom.

Reflectatã subiectiv prin pris-ma eroului-narator Ian, povesteane surprinde prin puternica notãautobiograficã, fapt ce îi oferã ci-titorului chiar filonul de autenti-citate ca mizã esenþialã pentru acapta interesul. Dan Ciupureanuare tãria de a se fi inspirat din pro-priul destin în paginile dure pecare le scrie, fãrã a da în acestmod o turnurã de frondã sauepatare atât de des întâlnitã înscrisul actual.

Aceasta deoarece nu este vor-ba despre o poveste de succes,ci una despre un personaj carepleacã din tumultul agresiv al vie-þii de cartier din România pentrua-ºi câºtiga existenþa în Europade Vest (Italia, Spania ºi în celedin urmã în Franþa), asemeneaatâtor tineri ai acestei generaþiipost-nouãzeciste nevoite sã facãfaþã exilului economic. Interesea-zã însã prea puþin cunoscutul fe-nomen în scrisul lui Dan Ciupu-reanu, întrucât personajul estecentrat ºi concentrat pe trãirileproprii, pe interiorul sãu bântuitde tot felul de fantasme, preluatedin boala mamei, ulterior alimen-tate de moartea fratelui. Tocmaiaceastã perspectivã dinãuntru –despre care s-a observat pe bunãdreptate cã transformã povesteaîntr-un bildungsroman – are for-þã ºi profunzime, prin stãrile abi-sale, coºmarurile, delirurile sauproba de foc a depresiei tratatãclinic, fiindcã ne duc în acea zonã

Omar ºi diavolii noºtri cei de toate zilele

a eradicãrii conºtiinþei, sau proli-ferãrii acesteia în schizoida de-dublare Ian-Omar.

Stãrile delirante de la limitaconºtiinþei sau a coºmarului suntredate printr-un limbaj de o poe-ticitate aparte: „Am plesnit obabã peste ceafã ºi i-a sãrit o min-ge mov din gurã”, care ar puteafoarte bine sã constituie o colec-þie de poeme suprarealiste. Scrii-torul reuºeºte magistral sã vali-deze estetic delirul ºi totodatã sãîi confere un sens simbolic: „Obilã uriaºã cade din apartamentîn apartament. Mã uit prin gauradin podea – îmi vãd ceafa cu unetaj mai jos, cu un etaj mai jos, cuun etaj mai jos, cu un etaj mai jos,cu un etaj mai jos, cu un etaj maijos... Prin gaura dintre etaje plo-uã cu nisip.”

Fireºte, astfel de trãiri alternea-zã cu povestea în sine, care sederuleazã fãrã ambiguitãþi ºi sur-prinde scene cu adolescenþi teri-biliºti, punkiºti care se bat cu

gãºtile, sau înfiriparea primei iu-biri, non-conformiste ºi ea, darcare îl va însoþi pe Ian ºi îl va aju-ta sã scape de diavoli.

Scrise magistral într-un limbajcolocvial, aceste scene targetea-zã un public ce variazã ca vârstã,pornind chiar din rândurile ado-lescenþilor care se regãsesc celpuþin în prima parte a cãrþii, ºipânã la cititorul adult ce îºi amin-teºte propriile tribulaþii adoles-centine: „Porcule! strigã Ramo-na ºi îi sparge sticla de bere încap. Piticu îi trage un pumn ºi sepune cu bocancii pe ea – e beat.ªi ea e muci. Marius ºi Vali încear-cã sã arunce televizorul color pefereastrã. Se-nghesuie-n pervaz,apoi se bulucesc spre uºã. Bum!”

Partea finalã a romanului tri-mite cititorul într-un dramatism alstãrilor-limitã, fie prin episoadeletensionate care premerg moarteafratelui, fie prin alternarea parti-turilor coºmareºti – scrise în ita-lice, cu altele, tot atât de puterni-ce emoþional, în care intrãm înuniversul personajelor imagina-re din boala psihicã a mamei.

Coºmarurile sunt poetice, darºi simbolice, întrucât în ele se în-tâmplã un agonizant periplu almorþilor din familia lui Ian, careinvadeazã spaþiul subconºtientu-lui, anunþând astfel o nouã moar-te: „De-a lungul malului, mamaie,tataie, Vera, Rodica ºi doamnaVevi pescuiesc ºi ei. Prin apa lim-pede zãresc un peºte mare, ne-miºcat, cu mustãþile lungi, verzui[...] Rudele moarte sunt invidioa-se pe captura mea”.

Stãrile bolii psihice în carecade ºi Ian se amalgameazã cutrãirile din schizofrenia mamei,

care spune poveºti despre Dum-nezeu ºi Satana ( „ªi Satana a ple-cat de mult pe Lumea Cealaltã cusoþia lui Dumnezeu, cu blonda dela fereastrã, cã aºa spune, a avuto femeie nebunã care ºi-a fãcutchipul meu”), însã pentru Ian,boala reprezintã o purificare, oprobã pe care el o poate trece,pentru a alunga demonii. Aºa cumspune o altã pacientã despre el,„Omar era fratele profetului ºi, decâte ori mergea pe stradã, diavo-lul se þinea la câteva strãzi de el,îmi spunea Nadia la masã a doua

zi, aºa cã îþi voi spune Omar deacum încolo”, Ian are probabiltãria sã îºi învingã boala.

În acest sens, textul capãtã oaltã profunzime, iar lectura roma-nului lui Dan Ciupureanu este unacu valenþe curative ºi catharctice.

„Omar ºi diavolii” este, cu si-guranþã, o carte pentru toate vâr-stele, dar, mai ales, o povestedespre gãsirea forþei înterioare înfiecare dintre noi pentru a ne ani-hila demonii.

nnnnn Eleanor Mircea

Nicoleta Bulgaru - Roze

Marcu devine comu-nist dintr-un ames-tec de naivitate ºi

adaptare oportunistã. În fondulsãu e un plezirist ordinar, cu in-stinct lucid: în apãrare, întâiul luiinstinct e sã se punã la adãpostºi sã se salveze de vremurile careapasã mereu pe om. Caz comunîn epocã, pânã la un punct. Prinfratele de sânge, Nestor, el are„dosar politic” prost, dar ascunsde declaraþiile autobiografice. Eaproape sã o pãþeascã atuncicând e luat drept ins cu originede jos aºa-zis sãnãtoasã ºi pepunctul de a fi activat în sistem.Nestor e închis politic ca legio-nar, în 1946, cu lotul Anania. Iatãºi o laturã istoricã fie ºi de anca-drament arhitectural a romanului.Pauline îl ºtie pe Nestor manist,adept al lui Iuliu Maniu, politicnaþional-þãrãnist. Un medic secu-rist se amestecã atunci când Pau-

un roman „total” poetic (III)line trebuia sã se cãsãtoreascã cuun viitor chirurg, când apareMarcu, cel care i-a „distrus via-þa”. Dar dacã, prin Marcu, Pauli-ne se mutã ca medic la Cluj, cre-de cã avusese drept soþ un secu-rist. Todora, care nu este acuza-toare maniacalã precum Pauline,îl disculpã cu de la sine voinþã peMarcu ºi crede cã rusul alb Ale-xei a fost informator. Hazul e cãMarcu suspectase în Alexei unamant al celei de-a doua soþii.Atmosferã de suspiciune gene-ralizatã, tipic totalitarã. Politicule-n toate, evident prin Partidulcare dicteazã ºi Securitatea careîmplineºte. Romanul e ºi direct(nu mai spun cã indirect propor-

tarea întâiului soþ, prin cunoaºte-rea limbii franceze ºi se remãritãcu un belgian. Meschinul rãzbu-nãtor Marcu a admis divorþul cucondiþia de a pãstra fiica deodatãcu toatã pensia alimentarã pânãla vârsta ei de 18 ani. De a douazi, sâmbãtã, o aflãm pe Todora încãutarea trecutului presãrat cugreºeli. Aceeaºi cãutare o va re-cunoaºte ºi Marcu. În fapt, în ro-man, el o face cel dintâi. (Narato-logic, de semnalat faptul cã Mar-cu e, ca ºi alte personaje înscriseîn discurs, ori vorbit de Todora,ori vorbind el prin ea!) Todora,dincolo de înrâurirea moralã amamei supuse suferinþei, e o na-turã dominant eticã. Reflecteazãmai presus de orice la un tragismînrãdãcinat în milã. La maturitate,Todora e obsedatã de rara auten-ticitate a vieþii, de esenþa din ome-nesc ºi artistic. Descoperã pânãla sfârºit într-un mod silit putereanepãsãrii în cuplu. Sinceritatea i-a fost mereu pedepsitã la fel detoþi. Durerea ºi vinovãþia îi deter-minã o memorie aproximativã. Trã-ieºte foarte intens vina mãrturisi-tã cã i-a dezamãgit pe toþi. Todo-ra se crede, ea, anormalã, iar peMarcu îl considerã normal, bietom sub vremuri, de bunã seamãpolitice (în cel mai rãu înþeles).Citim o justificare în sprijinul ce-lui care, nici el, nu îºi neagã gre-ºelile, ºi în abstract, ºi fãrã a cereiertare. N-au Dumnezeu, oricumnu unul bun, în pofida numelor,Marcu ºi Todora. Todora, care

nnnnn MARIAN VICTOR BUCIU

viseazã cã arde biserica din satulnatal, are vise apocaliptice repro-duse în picturã, recunoaºte doarun Dumnezeu rãu ºi pedepsitor.Tatãl ei, Onisei, religios ºi moral,anticipa viitorul, în contrast cufiica, aflatã în cãutarea timpuluipierdut ºi greºit. Morala tatãlui atrecut asupra Carolinei, fiica luidintr-o altã cãsãtorie, nu ºi a fra-telui bun al Todorei, Trãianucu.Nestor rãmâne o piatrã de gâtpentru adaptatul sãu frate Mar-cu. „Iezuitul” este un credincioscu nume nereligios, de înþeleptrevenit acasã. Dupã o detenþiepoliticã de 15 ani. Aproape unsfânt, iar ca sfânt el vede în To-dora o sfântã: autoproiecþie prinautoproiecþia Todorei în toþi ceicãrora ea le dã cuvântul (al ei, apoiºi al lor) în roman.

Ireductibil la psihologic, ceeace în acest caz înseamnã la su-prafaþã, romanul este unul rami-ficat ºi adâncit poetic. De aceeal-am descoperit, referenþial ºi ar-tistic, „total” poetic.

þiile cresc) politic, ºi când se ajun-ge în timp la miºcarea studenþeas-cã din 1956 influenþatã de revo-luþia din Ungaria. Memorabil esteºi episodul rememorat duminicã,deja situat nesigur în timp. Me-moria se altereazã vãdit, ficþional,în cele cinci zile ale bolnavei fe-mei. În toamna lui 1972 sau 1973,elevii sunt aduºi în întâmpinarea„Tovarãºului”. Majuscula þineloc de nume ºi orice calificare.Subtilã ironie istoricã. Dar, în de-finitiv, aºa impusese el însuºi sãfie numit de cele mai largi ºi dife-rite pãrþi ale populaþiei.

Nu lipseºte din roman judeca-ta moralã. Fiica oierului, PolinaMocanu, parvine, dupã consta- le

ctu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

l ec

tu

ri

Mariana Montegaza - Calea viselor


lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

Fãrã sã pot afirma cã esteo lecturã de aeroportsau de plajã, deºi mulþi

o pot încadra uºor în aceastã ca-tegorie doar pentru faptul cã seciteºte uºor în orele calde aleamiezilor de varã, romanul Auro-rei Dumitrescu e dedicat îndeo-sebi autoarei manuscrisului „is-toric-literar bazat pe acte, docu-mente ºi corespondenþã ale epo-cii, cu titlul Contele Cagliostro”.

Astfel, mi-am amintit cã, ime-diat dupã anii ’90, în România cir-culau manuscrise traduse, comu-nicãri din ºedinþele de spiritismºi cãrþi ce þineau de parapsiholo-gie, astrologie sau civilizaþii anti-ce. A fost ºi perioada când au-zeam de scandaluri legate de sec-te, de iluminaþi, de masoni, loje,toate îmbinându-se cu frenezíapentru libertatea cunoaºterii. Darmai ales era o foame dupã o nouãspiritualitate, cãci, sãtui de ateism,de constrângeri religioase ºi dealtã naturã ce nu þineau doar deîngrãdirea gândirii cât ºi de cea adrepturilor omului ºi a sexualitã-þii acestuia, oamenii au fost fas-cinaþi de tot ce era ocult sau ine-dit. Inclusiv de descoperirea acâte ceva din secretele vechilorcivilizaþii. Egiptul ºi Nepalul audevenit punctul de interes pen-tru mulþi ce-ºi cãutau originilesau erau doar avizi de nou.

Nu e o surprizã faptul cã Auro-ra Dumitrescu abordeazã tema iu-birii prin prisma sufletelor perechece se cautã în mai multe vieþi, tre-când prin purgatoriul experienþãal diverselor epoci. Liviu Rebrea-nu scrisese deja romanul Adam ºiEva, povestea aceea frumoasã cene-a înlãcrimat nopþile adolescen-þei prin frumuseþea subiectului,aflând atunci de transcendenþã,de reîncarnarea sufletului, de iu-birea nemuritoare. Muzica cuplu-lui ºi amintirile rãmase ascunse însuflet se contopesc în personajulfeminin din romanul Aurorei Du-mitrescu. Autoarea converteºtesensibilitatea ºi fragilitatea în for-þã proprie, pãrând a duce multevieþi în corpul sãu. Istoriile trans-gene sunt la modã. A ºti sã inter-

despre Cagliostropretezi ºi sã observi e de-o impor-tanþã crucialã adesea. Animalelepracticã arta disimulãrii, a camu-flajului. Omul în lipsã de afecþiunee supus multor rãni, când a avutexperienþa unui amor instabil. E caºi cum ai stinge focul cu gaz defiecare datã. Ochii sãi strãlucitoriºtiau sau pretindeau cã vãd din-colo de aparenþe, debordând deimaginaþie poeticã.

Aºa am perceput-o pe autoa-re, cu ocazia prezentãrii unei scur-te lecturi din noul sãu roman.Contrar aparenþelor, nu-i uºor înnaturã, nici în viaþã. Aceºti rebeliîn suflet fac totul pentru a nu muride foame, necesitã fericire, cãcioamenii suferã teribil când nu potavea o experienþã în sensul iubi-rii, în ciuda faptului cã am primitcu toþii mesajul „iubeºte ºi fii iu-bit!”. E contribuþia pe care bise-rica o poate aduce încã omenirii,deºi legile azi sunt adesea con-trare iubirii.

Culpabilitatea e un sentimentinutil. Se poate întâmpla oricui,dar totul este sã nu recidivãm înpãcat-greºealã. E greu sã gãseºtidrumul ce te scoate din cerculvicios, ºtiind cã „mizeria” nu ducedecât la „mizerie”. Sã revedemordinea prioritãþilor în viaþã!

Suntem populaþi de toatã lite-ratura cititã. Autoarea foloseºtescrisul pentru a trãi alãturi dar tri-umfãtoare în faþa meschinãriei co-tidiene. Continuã sã poarte su-fletul boem la purtãtor, ascultândsimþurile, ºtiind cã prin moartepoþi câºtiga, precum personajelesale. Elisa, eroina zilelor noastre,avusese o copilãrie complicatã ºio tinereþe mai degrabã agitatã, þi-nând cont de rãdãcinile româ-neºti ºi viaþa printre strãini. Nucorpul, nici originea, nici etiche-ta unei profesii nu-s definitorii.Important e sã vezi oamenii „pedinãuntru”. Fiecare are o viziunesubiectivã asupra lucrurilor ºi aoamenilor, iar oglinda aparenþe-lor e tocmai bunã de înºelat igno-ranþa. Cartea cititã nu e scrisã

dupã capriciile memoriei, deºi areincursiuni intempestive în timp ºiîn destinele conexe ale persona-jelor, cu poveºti ºi lecþii de viaþã.

Unde e timpul lui Cagliostro?E fum. Dar mitul sãu a rezistat ºidocumentele atestã existenþa ºidestinul sãu, redescoperit ºi binespeculat literar de autoarea Au-rora Dumitrescu. Ne adâncimputernic în timp, revedem oameniºi întâmplãri, vieþi ºi speranþe pemãsurã ce ne afundãm în tunelultimpului, în amintiri ºi trecut. Unfilm în care scenaristul prozatorpare sã se fi amuzat cu imagina-þia, în ciuda regizorului care facesã ne recunoaºtem în multe exem-plare, fiecare cu tarele, slãbiciu-nile ºi calitãþile respective. Privimºi parcã ne este teamã. De ce tea-mã? Pentru cã ne putem identifi-ca uºor cu aceste personaje ºiieºim din carte copleºiþi de senti-mentul cã avem nevoie de isto-ria-biografia noastrã ºi a tuturoroamenilor cunoscuþi, dar mai alesde suflet.

Yin ºi Yang stau la baza echili-brului atribuit vieþii. Sunt celedouã elemente interdependente(energia negativã ºi pozitivã) cestau la baza filozofiei chinezeºti.Toate acþiunile noastre sunt sub-ordonate unei periodicitãþi, iarpentru evoluþia sau involuþianoastrã suntem în parte respon-sabili prin însãºi existenþa noas-

trã. Suntem ºi vom fi mereu în-conjuraþi de mistere sau enigme,ºi asta pentru cã suntem imper-fecþi ºi singuri ne generãm enig-mele prin ignoranþã sau doar prinsuperficialitate. Câte o micã che-ie de la „poarta cunoaºterii” sã-lãºuieºte în fiecare dintre noi, însufletul ºi-n mintea noastrã, înputerea de creaþie a iubirii ºi fru-mosului. Important e sã contri-buim cât de puþin la consolida-rea a tot ce am dobândit pânã-nprezent ºi la dezvoltarea relaþiilorcu Universul. Într-o simbolicã al-cãtuire a tablourilor, autoarea nerelevã istoria sufletului ºi mã gân-desc cã uneori nu trãim doar prinnoi, trãim ºi prin alþii. Corabia fie-cãruia se miºcã însã mereu, dusãde vântul-timpul, spre þãrmul vi-sat, destinat.

Soarele amiezii face sã-mi lasgândurile vagabonde. Deasupraalbastrul infinit, împrejur gardulmare de pini, iederã, jazmin ºi floribanale, câþiva portocali ºi bugan-vile. Forme plastice se dilatã pre-cum în vis. Cântã greierii, fluxulmuzical din suflet se prelungeºtedupã lectura cãrþii ce mi-a amintitde alchimistul ce prepara metalulnobil. De chinul sãu ºi al scriito-rului, despre care mulþi cred cãmunca lor e o iluminare de-o cli-pã ºi atât. Strunele sufletului dor-nic de armonie ºi frumoasa închi-puire a perfecþiunii, fac sã trãim oviaþã atemporalã. Cu ochii închiºiimaginez vibraþia intimã a sufle-tului încercat ºi devoalat nouã.Sub mãºtile grosolane afiºate zil-nic, se poate însã citi divinul in-terior. Aurul e frumuseþea idealãpurtatã-n suflet de om. Timpultrece atât de repede! Uit de sagaviolentã a zilei, cu incendii ºi tra-gedii mediatizate. Timpul pareoprit, face corp cu natura, cu gân-durile mele. Aspiraþia cãtre eter-nitate nu constã doar în dorinþaarzãtoare de supravieþuire, dar ºiîn nevoia de intensã comunicarecu oamenii. Nu degeaba se spu-ne cã „acel ce îºi trimite gândul

dincolo de clipa delectabilã a cre-aþiei ºi dincolo de moarte, întâl-neºte nesfârºite legiuni de sufle-te fraterne.” Nostalgia eternitãþiise confundã în felul acesta cupasiunea pentru oameni.

Cartea Cagliostro nu este uneseu istoric, deºi multe din aspec-tele conþinute s-au depãnat înspirala timpului de-a lungul seco-lelor. Nu e nici o lucrare sentimen-talã, deºi se accentueazã necesi-tatea ideilor nobile de prietenie,altruism, armonie ºi iubire. Sub-iectul acestei lucrãri poate fi ase-muit uºor cu cele oculte ce þin despiritism, paranormal, dacã nu amþine în cont scopul acestor ºtiinþenonconvenþionale ºi încadrareaacestora în tabloul general al va-lorilor umanitãþii. Romanul are unfin substrat filozofic, motiv pen-tru care trebuie sã dispunem de ostare psihicã adecvatã pentru aface faþã ºtiinþelor antichitãþii, são înþelegem ºi eventual sã o dez-voltãm pe cât posibil la rândulnostru, azi. Dacã ne-am privi cri-tic, ne-am da seama cã avem mul-te de învãþat de la istoria antichi-tãþii tibetane sau egiptene. Multedin ideile lor împletesc generozi-tatea, flexibilitatea, dorinþa de re-naºtere ºi împrospãtare a ideilorºi spiritului uman. De aceea acestgen de cunoaºtere ºi divulgare seîncadreazã cu dificultate în tipare-le cunoscute sau în domeniile cu-noaºterii consacrate.

Cititorii vor descoperi în cartenu „adevãrul” pe care-l cautãomenirea de milenii, ci mai degra-bã li se va deschide sau redeschi-de acea cale ascunsã (din subcon-ºtientul fiecãruia) spre devenire,armonie ºi echilibru cu sine însuºiºi cu semenii sãi. Iubirile vin ºi seduc într-un dans în care trãim aie-vea un tablou al regenerãrii prinmoarte. Nu o sã înþeleg nicioda-tã poveºtile voastre de dragoste,afirma o asiaticã referindu-se lapasiunile amoroase ale europeni-lor. Ele seamãnã cu poveºtilenoastre de rãzboi, completaaceasta…

nnnnn Tatiana Jilavu

Cu o liricã oscilând întrecurentele tradiþiona-lism ºi modernism,

Monica Larisa Manafu lanseazãîntrebãri fundamentale, la careaºteaptã niºte rãspunsuri fie dela oamenii pe care-i ºtie în viaþarealã, fie de la divinitate, precumArghezi, în Psalmi. Cu toate aces-tea, primul poem al volumuluiNevoia de rãspunsuri (Ed. Con-trafort, Craiova, 2018) este con-sacrat propriei naºteri, care coin-cide cu a genezei universului.Increatul este vãzut ca un ou, înconformitate cu optica lui Con-stantin Brâncuºi: „Nu-mi plâng demilã,/ când tocmai cred cã ies/ dincoaja oului de Început” (Cumstau ascunsã-n zborul ne-ncer-cat). Aspiraþia congenitalã estesã zboare. De la acest imbold pri-mar, îngreunat în manifestare decãtre gravitaþia problemelor coti-diene, apar îndoieli diverse. Pri-ma dintre ele este despre existen-þa ori nu a pruncului Iisus, pen-tru a cãrui suferinþã pãmânteanã,i se pare cã divinitatea varsã încontinuare lacrimi: „Dar stropiigrei de ploaie, cãzând pe acelaºiPrunc,/ Sunt lacrimile Tale dinnorii ce se duc” (Hoinãrind din

nnnnn DAN IONESCU

o liricã investigativãvis în vis). Dubitaþia secundã vi-zeazã valabilitatea drumului pecare deja autoarea, dedublatã îneu liric, a pornit în viaþã: „Aºa cãnu-mi rãmâne decât/ sã mã lastârâtã de drum necunoscut”.Destinul nu este vãzut ca o for-mã de a rezolva viaþa.

O întrebare implicitã e dacãîntr-adevãr s-a meritat, pentruomenirea de astãzi ºi în diacro-nie, ca Adam sã fi avut încredereoarbã în Eva, în acel moment carea dus la izgonirea lor din Eden,când, ispititã, aceasta l-a îndem-nat sã guste din fructul oprit.Evident, rãspunsul ºi-l dã fiecaresoþ în parte. Ceea ce a rãmas bundin tot acest episod biblic esteunitatea în cuplu, cel puþin pre-tinsã de preot la cununie, deºibãrbatul, printr-un reproº, etalea-zã o memorie vie a circumstanþeipãcatului originar: „Nimic fãrã detine, edenicã Femeie,/ Din minten-ar þâºni nicio scânteie,/ Cã-mieºti soþie, sorã, mamã,/ Prin tine

voi plãti la rându-mi vamã” (Cre-dinþã). Versurile insinueazã, deasemenea, sacrificiul permanental femeii, în triplã calitate (menþi-onatã mai sus). Este modul eisublim de a-ºi rãscumpãra par-tea-i de vinã.

Conceptul platonic, potrivitcãruia fiinþa umanã este o umbrãa ideii zeilor despre ea, e ilustratîn poemul De necuprins: „Flacã-ra focului umple odaia/ De um-bre jucãuºe ca niºte/ Presupusefãpturi prin care am trecut,/ Cândflacãra se stinge, pe-ntuneric,/Revin la chipu-mi de acum”. Lafel ca în Noapte de decembrie,de Al. Macedonski, iluzia reve-derii aparenþelor anterioare dis-pare odatã cu stingerea foculuidin vatrã. În general, oglindaamplificã iluzia, însã, de aceastãdatã, o reprimã: „Rãmân numaiatât/ Cât nu cresc, nu descresc,/În faþa Oglinzii”.

Lirica pe care o propune Mo-nica Larisa Manafu investighea-

zã sectoare anatomice, suscep-tibile cã întreþin „starea mea deVis ºi Necuprins”. Câtã vremenu poate explora necuprinsul –cu sens de cosmos –, poeta în-cearcã întreprinderi interioare,de înþelegere a cosmosului, emi-þând noema situãrii acestuia, lascarã minorã, ca marcã a originiinoastre astrale, între encefal ºifrunte: „Dacã ar putea exista/Puþinã concentrare ºi risc/ S-arputea pune semnul egal/ Întrecreierul mare, creierul mic”. Ima-ginea regresivã a zborului uneipãsãri, exemplar temerar carescruteazã realitatea: „un cioc depasãre/ bate toaca într-un pomuscat” (Incerta Realitate), atra-ge atenþia, încã o datã, asupraimportanþei pe care o are lumeainterioarã, în concepþia autoarei:„Dar pasãrea luând zborul in-vers/ Trãgându-ºi aripile înlãun-tru,/ Sub zorii arãmii, brumaþi,/Îºi uitã cântecul, se ghemuieº-te/ În gãlbenuºul tot mai vâscos/

Al oului uitat pe þãrm”.Esenþa acestui nou volum,

semnat de Monica Larisa Mana-fu, este cã visul, mai puternicdecât alte simþuri afectate de vâr-stã: „Auzul mi-a rãmas mult înurmã/ Vãzul e atât de departe”(Din nevoia de rãspunsuri), re-prezintã, pentru oricine a ajunsla un prag de trecut în viaþã, ocale de aflare a unor rãspunsuridespre universul criptic, precumºi Lucian Blaga susþinea în poe-mul filosofic, artã poeticã moder-nã, Eu nu strivesc corola de mi-nuni a lumii.


lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

l ec

tu

ri

Volumul „Quaderni diStudi Italiani e Ro-meni”, 7, 2016, îngrijit

de profesorii Roberto Merlo (Uni-versità degli Studi di Torino, Ita-lia) ºi Elena Pîrvu (Universitateadin Craiova, România) a apãrutîn2017, în condiþii grafice deose-bite, la Edizioni dell’Orso, Ales-sandria, Italia.

Contributorii sunt cu toþii cer-cetãtori cu statut universitar ºiacademic recunoscut, din Italiaºi România. Cele mai multe studiisunt elaborate în limba italianã;unele sunt elaborate în românã,englezã, spaniolã ºi francezã. Fãrãexcepþie, lucrãrile includ un rezu-mat în limba englezã.

Volumul este structurat îndouã secþiuni. Prima secþiune(pp. 1-83) este intitulatã „Scrin”ºi cuprinde douã lucrãri ale pro-fesorului Roberto Merlo; una re-prezintã traducerea în limba ita-lianã a celor mai relevante poeziidin placheta „Corp transparent”(1934) a lui Max Blecher, iar cea-laltã este un studiu critic de demare profunzime despre imagina-rul poetic ºi poetica implicitã aplachetei. A doua secþiune (pp.87-327) este împãrþitã în douã. Osubsecþiune, denumitã „Arte vi-zuale ºi literaturã” subsumeazã 10studii: unul despre literatura ita-lianã (Luca Bellone), unul despreºcoala de picturã „di Rivara”(Anna Ciotta), trei despre litera-tura anglo-americanã (FlorentinaAnghel, Irene De Angelis, PaolaDella Valle), trei despre literaturaromânã (Gabriela Gheorghiºor,Gabriel Nedelea, Sorina Sorescu)ºi câte unul despre literatura spa-niolã ºi literatura latinã (LaviniaSimilaru, Ioana-Rucsandra Das-cãlu). Subsecþiunea secundã(„Lingvisticã”) este formatã din6 studii: unul de lingvisticã ita-lianã (Daniela Cacia), unul de lin-

„Quaderni di Studi Italiani e Romeni”:relevanþã ºi altitudine intelectualã

gvisticã contrastivã italiano-ro-mânã (Elena Pîrvu), douã de vo-cabular românesc (Iustina Burci;Daniela Dincã, Mihaela Popescu,Gabriela Scurtu), unul de sintaxãenglezã (Mãdãlina Cerban) ºiunul de sintaxã românã (Anama-ria Preda).

Studiul profesorului RobertoMerlo („Il corpo della medusa:incursione nell’immaginario po-etico di M. Blecher”) este unuldintre cele mai bune, dacã nuchiar cel mai bun studiu desprepoezia lui Max Blecher. Ca arti-culare interioarã, cercetarea sefundamenteazã pe o excelentã ºisalutarã idee criticã: amprentamodelatoare a imaginarului luiMax Blecher o reprezintã imagi-nea meduzei. Acest studiu se or-ganizeazã ca o introducere înpoetica implicitã a acestui scrii-tor cunoscut în primul rând caromancier. Analizând, pe de oparte, mãrturisirile ºi corespon-denþa lui Max Blecher, iar pe dealta placheta de versuri „Corptransparent”, profesorul Rober-to Merlo identificã în acest vo-lum „a first stage of the poeticsthat characterizes Blecher’s sub-secvent novels”. Drept „crucialelements of Blecher’s poetics”sunt evidenþiate în mod argu-mentat „the self’s loss of solida-riry and its diffusion in the brow-nian flow of things” (p.37).

Articolul profesorului LucaBellone („Tu a me non mi canti.Mi faccio cantare dal de André”:deconstruzione del canone lette-rario e altre „Provocazioni” ne LeBeatrici di Stefano Benni”) con-stituie o analizã a primelor douã„monologues of Stefano Benni’sLe Beatrici (2011)”. Investigândmecanismele lingvistice ºi struc-tura celor douã texte, cercetãtorulajunge la concluzia cã principalacaracteristicã a acestora o repre-

zintã „the deconstruction of theliterary norm”. ªi cã „such decon-structive instances are subjectedto the requierements of synthe-sis and pregnancy” (p. 101).

În articolul „La ‘Scuola di Ri-vara’ e la pittura paesaggista olan-dese del Seicento: echi e riman-di”,profesoara Anna Ciotta pro-pune o perspectivã profitabilã deînþelegere a operelor pictorilor din„Scuola di Rivara” care sã permi-tã o reevaluare a aportului aces-tora la dezvoltarea înnoitoare atehnicii de peisaj din secolul alXIX-lea.

Profesoara Irene De Angelis,în studiul „Aldous Huxley’s gre-en universe” radiografiazã în gri-lã ecocriticã motivele ecologicedin „Brave New World”.

Profesoara Paola Della Valle (înarticolul „W. S. Maugham’s The-Moon and Sixpence: a reflexionon genius, gender roles and ma-king sense of one’s life”) realizea-zã o analizã tematicã a romanuluimenþionat ºi pune în evidenþã cãcele mai semnificative teme alecãrþii sunt „the basic human need

Lucian Mareº, Jurnalul rãu-lui, Editura Herg Benet, Bucu-reºti, 2011

Un ghid al mizantropiei,un manual al snopiriiîn bãtaie, ºi pe lângã

acestea, un tratat între o staregeneralã a plãcerilor carnale ºinevoia de dezobedienþã absolu-tã. Aceºtia sunt parametrii întrecare se claseazã romanul Jurna-lul Rãului, loc unde LucianMareº construieºte imagineaunui personaj misterios ºi ambi-guu, pe care dorinþele sale îl trã-deazã în cel mai simplu mod cuputinþã. Complexitatea ºi instabi-litatea acestuia ajutã la formareaunui nucleu, în jurul cãruia orbi-teazã atât teme de actualitate abor-date indirect, precum feminitatea,erotismul, cât ºi aspecte care facparte din tematica fundamentalãa condiþiei umane, anume nevoiade libertate ºi instinctul de sfida-re. În urma acestora, iubitul nos-tru mizantrop purcede spre unstil de viaþã dezordonat atribuin-du-se un caracter dur ºi obiectiv,trecând prin probleme asemenea

Jurnalul Rãului sau despre ego contra mundum

unui cuþit prin carne, structurân-du-se, astfel, acþiunea romanului.

Protagonistul, care se descriedrept un ticãlos încã din incipit,reuºeºte printr-o manierã brutalãsã ne deschidã minþile cãtre onouã perspectivã, un tãrâm undenu ar trebui sã existe „gabori, cur-ve sau tâmpiþi”. Un nou orizontcare sã-þi ia ochii de la incandes-cenþa inculturii manifestatã prin

societate, un strigãt care sã te sca-pe de povara de a fi nevoit sã as-culþi nemulþumirile tuturor incapa-bililor, dar cel mai important, o pal-mã care sã te trezeascã la realitate.Aceastã palmã este aplicatãprintr-o tehnicã ineditã, astfel lip-sa de inhibiþii, informalul ºi limba-jul acid împreunã cu modul repug-nant de impunere a unui punct devedere, contureazã imaginea unuitânãr sigur pe el, cu vanitatea cur-gându-i prin vene, mereu gata sãte claseze între „zvârcolirile pros-tiei ºi insistenþele limitãrii”. Dis-preþul sãu faþã de normalitate ºiordine se asociazã perfect cu ne-cesitatea sa de avântare într-unproces de alienare generalã faþãde tot ceea ce se poate defini dreptbanal. Nevoia sa de eliberare in-terioarã se manifestã exterior prindezgustul provocat de braþul lungal legii, acesta având o pasiunepentru umilirea poliþiºtilor ºi chiarinculparea acestora, în momente-le animalice prin care acesta dã odovadã clarã de anarho-primiti-vism. Haosul generat de acestaprodus în urma faptelor sale ates-tã dorinþa sa de anarhie generalã.

Anarhia în formã brutã se bazea-zã pe un principiu simplu: Distru-ge, ca sã ai ce construi! Ce vreaacesta sã ne transmitã este cãnumai ucigând o parte din tine ºiaplicând un cinism sadic, poþi de-veni ceea ce eºti cu adevãrat. Ni-meni nu te poate salva de tine în-suþi, nici chiar inteligenþa. Numaitãria de caracter o poate face.

Desigur, tãria de caracter decare acesta dã dovadã este dis-cutabilã, de la pumni aplicaþi încele mai inedite situaþii la cele maijosnice metode de persuasiunede a obþine o partidã de sex. Ti-pologia machiavelicã ce i se apli-cã, joacã un rol esenþial în proce-sul de alienare faþã de orice tipde virtute sau urmã moralã, aces-ta culminând cu scopul impus deel. În viziunea sa, femeia nu în-seamnã nimic mai mult decât unvid. Un vid în care sã se afundetot mai mult, ca în cele din urmãsã o ia de la capãt dupã ce aceas-ta nu mai constituie o prioritatepentru el, orientându-se cãtre altã„proastã”. Acest misoginism vineîn sprijinul trufiei sale, împreunãcu o confidenþã ºi siguranþã pe

sine creând un monstru din punctde vedere social. Un proscris allegilor morale care se situeazãîntr-un spaþiu vag, undeva întrenevoia de a fi fericit ºi refuzareasub orice formã a acesteia. Sã fiifericit poate fi periculos, aceastaimplicã vise ºi dorinþe, acesteafiind „cancerul fericirii umane”.

Portretizând imaginea unuimizantrop conºtient de propria saputere de convingere ºi inteli-genþã, Jurnalul Rãului se parti-cularizeazã într-un amalgam lite-rar ce încurajeazã perspectiva fa-talistã, erotismul ºi conceptul deego contra mundum. Astfel, lu-crarea lui Lucian Mareº, tinde sãlimiteze numãrul cititorilor prindes întâlnitele momente de trivia-litate ºi mult prea descriptivelepasaje erotice. O carte care parela prima vedere o reflecþie perso-nalã banalã, al cãrei obiect, lumeaîn care trãieºti, devine o imaginetot mai nedigerabilã, sfârºind prina se clarifica datoritã impresiei pecare ºi-o formeazã fiecare cititor.

nnnnn Mario ªerban

nnnnn ªTEFAN VLÃDUÞESCU

to make sense of one’s life andthe construction of gender roles”.

Profesoara Daniela Cacia (înarticolul „Riflessi endogeninell’onomastica italiana: il casodel Piemonte”) examineazã in-ducþiile contextual-endogene înonomastica italianã, luând dreptcaz de lucru materiale din zonaPiemont.

La rândul sãu, profesoara Ele-na Pîrvu (în studiul „I pronomirelativi italiani e il oro corrispon-denti romeni”) realizeazã o anali-zã contrastivã italiano-românã apronumelor relative.

Per ansamblu, volumul esteunul relevant pentru globalizareacercetãrii literare ºi lingvistice,pentru extensia tematicilor decercetare, ca ºi pentru altitudineaprogresiv mai ridicatã a volume-lor din seria „Quaderni di StudiItaliani e Romeni”.

Benoni Mogoºanu – Abstract I-VI


viori celebre –secrete de sonoritate (II)

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

Dupã repetate audiþii ale„discului comparativ”,specialistul constatã

cã nicio vioarã nu corespundedorinþei fiecãruia. În fine, multedintre instrumentele celebre nusunt ideale nici chiar pentru mulþivioloniºti celebri. „Artistul nupoate face nimic mai înþelept de-cât sã caute acel instrument carecorespunde cel mai mult tempe-ramentului personal”, spuneRicci, iar Wurlitzer adaugã: „Va-loarea viorilor pretenþioase nuconstã doar în sunet, dar ºi dinmulte trãsãturi subtile care suntpentru artiºti fapte importante,chiar ºi când ascultãtorul cu greuobservã; de exemplu, rapiditateacu care instrumentul reacþionea-zã la fiecare notã, capacitatea înarticulaþii, întinderea dinamicã ºicalitatea sunetului în diferitenuanþe. Egalitatea sonorã pe toa-te corzile, în toate poziþiile, ran-damentul final, forþa energiei vio-lonistice pe care trebuie sã o fo-loseascã pentru a obþine rezulta-te dorite”.

Aceastã încercare n-a fost dinpunct de vedere ºtiinþific foarteexactã în înþelesul dorit, deºi estepânã în prezent cea mai bunã ana-lizã practicã a sunetului viorii.Analiza pur ºtiinþificã n-a izbutitsã lãmureascã acest miser. Aufost analizate din perspectivaelectronicã vibraþiile, înãlþimea ºienergia tonurilor alicote; s-a ana-lizat calitatea sonorã ºi intensita-tea Stradivari, constatându-se cãnumãrul vibraþiilor s-a situat în-tre 3200 ºi 5200 Hertz. „Desigur,acest lucru încã nu explicã în cemãsurã este acordat” lemnulmoale al plãcii superioare al cor-pului viorii cu lemnul tare al plã-cii dorsale, dacã de-a lungul se-colelor nu se schimbã raportulreciproc al diferitelor tipuri delemn rezonator, nici cât influen-þeazã lacul mai moale sau mai tareasupra culorii sunetului.

Cum ar suna o vioarã de fabri-cã în mâinile unui violonist? Maimult sau mai puþin dupã sunetulpropriu al violonistului, aºa cã s-ar putea sã-l recunoascã. Sune-tul sãu, asemeni culorii vocii cân-tãreþului, n-ar rãmâne necunos-cut. Însã viorile extraordinare fil-treazã, înfrumuseþeazã ºi mãresctimbrul marelui violonist. Heifetzrãmâne cu oricare din viori Hei-fetz. Dar, dacã Heifetz, Oistrah,Milstein sau Menuhin ar cântape aceleaºi viori, viorile ar sunaîntotdeauna altfel, dupã subiec-tivitatea trãsãturilor sonore alefiecãrui violonist. Nu vioara îlface pe om. Dacã ar fi aºa, dinpãcate, mulþi gândesc astfel, arconferi unui violonist începãtorcare cântã pe un Stradivari sauGuarneri calitãþi de primã linie. Cutoþii ºtim cã, acest lucru nu poateexista. Influenþa unui instrumentbun nu avem voie sã-l subesti-mãm, dar nici sã-l supraapreciem.Marii artiºti, care instinctiv cu-nosc trãsãturile sunetului pro-priu, cautã printre viorile celebreacele despre care sperã cã potdeveni personificaþia instrumen-tului lor. Unii se gândesc cã le-augãsit deja, pentru ca apoi sã leschimbe. Unii sunt mulþumiþi cuvioara pe care cântã ani îndelun-gaþi. Legãtura dintre artist ºi vioa-

rã poate fi comparatã cu cãsãto-ria – nu este uºoarã, este sensi-bilã, solicitã sã dea ºi sã primeas-cã. Artistul ºtie cã vioara nu i sepoate adapta. Ar trebui, de ase-menea, sã ºtie cã sunetul „ideal”de vioarã nu existã. Existã doarcel mai bun sunet pentru un vio-lonist concret. Trãsãturile de su-net ale viorii depind de 3 factori:frumuseþea sunetului, susþinerealui, care uneori se numeºte vo-lum ºi articulaþie, adicã deja amin-titei uºurinþe ºi rapiditatea cu carereacþioneazã în timpul cântatuluiviolonistic. Volumul ºi articulaþiapot fi aflate, cu uºurinþã, însã fru-museþea sunetului este întot-deauna problematicã. Frumossunãtoarele viori sunt foarte uºorde recunoscut de cele care nusunã, însã violoniºtii arareori sehotãrãsc care dintre mai multeviori sunã cel mai frumos. Sune-tul trebuie simþit instinctiv, expli-caþia raþionalã nu existã.

Vorbind despre viori, majori-tatea violoniºtilor lucreazã pepãreri ºi senzaþii. Nu o datã le pla-ce sunetul unei viori, dar nu îimulþumeºte volumul lor. „Nutransmit sunetul destul de depar-te”, afirmã. Alteori, le place su-netul ºi intensitatea lui, însã nusunt mulþumiþi cu ecoul lui. Cinepoate plãti pentru instrument osumã mai mare, cu uºurinþa devi-ne foarte critic ºi cautã, cu acri-bie, neajunsurile ascunse aleacestuia. Uneori, reuºeºte sãdescopere îndelungcãutatul in-strument, pentru ca apoi sã aflecã nu este de vânzare. Desigur,este doar un om, iar compromi-sul face parte din viaþã! Dacã esteun artist adevãrat, nu scapã oca-zia ca ºi din acest instrument sãcreeze pentru el cea mai bunãvioarã.

Marii maeºtri-lutieri au cunos-cut aceste preferinþe individua-le. Stradivari ºtia cã „investito-rii” domeniului preferã sunetul„feminin” al modelului viorilorAmati, deºi dupã anul 1710 aapreciat alte modele proprii ca fi-ind mai bune. De exemplu, în1716, în anul creãrii viorii „Mes-sia”, a terminat ºi o vioarã cu lun-gimea corpului de 35,5 cm, unsunet nu prea mare.

Stradivari ºi alþi mari lutieriºtiau, de asemenea, cã un violo-nist bun preferã calitatea înaintede cantitatea (volumul) sunetu-lui. Marii violoniºti au devenitcelebri prin frumuseþea ºi nu prinforþa sunetului lor (Nardini, Sa-rasate, Vieuxtemps, Kreisler). Nudoar unul dintre artiºtii consa-craþi posedã un sunet mai micdecât colegii lor mai puþin cunos-cuþi, care se „luptã” atât de multpentru a dobândi un sunet mare,neprecupeþind chiar elementare-le cunoºtinþe despre estetica su-netului. Cum se naºte un sunetmai mare de vioarã nu ºtiu nicicei mai buni pedagogi ai viorii.Aceastã problemã nu depinde deconstrucþia fizicã a violonistului;pentru mult mai scunzi, mai de-grabã mai puþin dotaþi dobân-desc pe instrumentele lor un su-net rotund, puternic, pe cândbãrbaþii robuºti au adesea unsunet mic. Dacã rãspunsul laaceastã întrebare s-ar afla în fac-torul determinant, presiunea ar-

cuºului asupra corzilor, problemaar putea fi rezolvatã, însã, se parecã este vorba de mult mai multdespre un lucru ce priveºte en-tuziasmul ºi temperamentul inte-rior. Cine în timpul unui concertobservã cum artistul se concen-treazã asupra cântatului sãu,aude cum treptat creºte volumulºi intensitatea sunetului. Solistulexperimentat, acompaniat de or-chestrã, niciodatã nu stã foarteaproape de orchestrã, ca sã nuaudã ecoul animat. Sunetul in-strumentelor de percuþie rãmâneîntr-o clipã „suspendat”, iar in-strumentele de suflat din lemn seaud mai târziu decât cele cu coar-de. Însã, când violonistul cântãsonate cu pianist, se „aºeazã” câtmai aproape de pian. Ambele in-strumente posedã evidente dife-renþe de sunet ºi de aceea nu se„deranjeazã” unul pe celãlalt.Adevãrat, este dificil sã armoni-zezi fiecare sunet. Se reuºeºtenumai atunci când pianistul cân-tã pe instrumentul sãu ca pe ovioarã, cu maxima sa acomodareºi finã simþire. Acest lucru nu îlºtiu mulþi dintre pianiºtii remar-cabili; sunt ºi rãmân doar pianiºti.Pentru un violonist bun, calita-tea sunetului sãu este cea maiimportantã, deºi acest lucru nupoate fi învãþat, sunetul este ochestiune înnãscutã, poate fidoar îmbunãtãþit prin studiu co-rect. Violonistul trebuie sã înve-þe sã se asculte pe el însuºi. Ca-litatea sunetului depinde în pri-mul rând de farmecul ºi frumuse-þea tonului. De asemenea, de ap-titudinea de a cânta sunete þinu-te, lungi ºi de a lega impercepti-bil aceste sunete. În sfârºit, deprelungirea duratei fiecãrei note,de la prelungirea valorii exacte desunet. Reputaþia violonistului nueste determinatã de înzestrarea saîn ceea ce priveºte „parcurgerea”într-un timp cât mai scurt a câtmai multor note, reprezentândvirtuozitatea autoeducatã, maidegrabã tonul sãu cald, larg can-tabil, adecvat interpretãrii de ade-vãrat muzician. Cele mai dificileprobleme privesc neauzibila tre-cere a arcuºului între corzi liberesau neauzibila aºezare a arcuºu-lui în pianissimo.

nnnnn Geo Fabian

(continuare în numãrulurmãtor al revistei)

...mã aºteptam ca tu sã fugicum fug furnicile din nuciori sinele de sine însuºiiubita mea dar n-ai mai plânsu-ºi

nu mã gândesc decât la tineca la un timp care nu vineºi parcã tac ºi parcã strigîn noaptea mea se face frig

iubita mea ce sã-þi mai cerpoate doar steaua de pe cerdar nici aceea nu se poatec-am veºnici-n eternitate

ca fabuloase artefacteiubita mea dinspre departesuntem de fapt în timpul sfericluminã-nvãluitã-n întuneric...

*

...luna întâi sãptãmâna întâi ziuaîntâide dimineaþa pânã searacopleºitoare fu imensitateaTimpuluicopleºitoare fu vastitateaSpaþiului

urmã ordonarea Haosuluiun punct un singur punct maiîntâiîn jurul cãruia se roti Veºniciaodatã cu Viaþa între Genezã ºiGeneticã

apoi toate devenirã lucruricomunetimpul spaþiul haosul veºniciaviaþaîntre genezã ºi geneticãde dimineaþa pânã seara

de seara pânã dimineaþacurgând ca aerul pe sub aripaunei pãsãri care nu mai ºtie sãzboareîntr-o ordine purã într-oordine...

*

...calea mântuirii e îngustãe îngustã calea cãtre tineviaþa e o pustãîntre rãu ºi bine

calea iertãrii e cum ela fel calea iubiriispune-mi iubito de cerãmânem mirii

întâmplãrii aceleiade demult nebunãpânã vine sã ne iauitarea de mânã

ce sã vorbesc ºi ce sã tacascultând veºniciaeu devenii copactu patima pustia...

*

...iar mã surprinde ora plecat pestampa rarãtu dincolo iubito priveºti orasulsumbrãprin vagile vitralii de brumã saude viscoladânc chenar de taine din ochiitãi ce umbrã

strecoarã vag în aer izvoare denesomnlaguna cãrui strigãt amieziledestramãcortegiile verii renasc din fum ºifluturicum lotca noastrã poate dindragoste ºi teamã

prin lujerii de ploaie la tine-nsuflet urcãnemãrginitã setea cãderii înuitarecât ne mai doare apa unorfântâni curatemã-ntorc la ninsa iarbã cãmaºãde rãbdare...

*

...þipãt repetat de pasãre ºivântulnãvãlind în herghelii peste orelezileiscârþâie poarta prelungºi-n ochiul oglinziis-aratã semn c-ai sã viialtfel de unde iubito adâncaneliniºte care tulburã aceastãtrecere a mea prin golful luminiinu ºtiu de câte ori ai strigatîn noapte iubitolângã somn aprinsesem o lampãizgonind întunericul din pleteletale...

*

...când te-am vãzut pe aleeamarelui oraºpãºind (alãturi de umbra ta)enigmatic unduitor ca o ceaþãºãgalnicmiratã de ce se-ntâmplãcu un surâs mai frumos casurâsul prãpastieimi-am scos din piept inimaºica un cavaler medieval amºoptite a tae singura mea bogãþie naturalãatuncitimpul a îngheþat copacii carestrãjuiau aleea au zâmbitcum ºtiu ei sã zâmbeascã înastfel de clipeam vãzut parcãºi umbra ta ºi umbrele copacilorzâmbindcu tâlcapoi nu mai ºtiu nimic din aceaîntâmplareparcã ne pierdusem în neantparcã ne spânzurasem de-unvis...

*

...viaþa asta ºi viaþa de apoiferestre ale imaginaruluilumea asta ºi lumea cealaltãferestre ale realului

prin cele douã ferestreo singurã razã de soareluminã-nvãluitã-n întunericaprinde veºnicia tãcerii

în care mã zbat uimit cã existrugã-nãlþând de tainãicoanei tale de lacrime udatãcântec fãrã rost plecãri într-una...

poemennnnn MIHAI MÃCEª


poeme

sãrbãtoarea poeziei (II)nnnnn RADOMIR ANDRIÆ

Excepþie un singur lucruSe pareCã totul este în al sãu loc,Exceptând un singur lucruGãsit din întâmplare în interiorul caseiConstruitã, mai cu seamã, cu suspineSimulate seara ºi dimineaþaÎn forme neaºteptateÎn cãi variateTotul fiind explicat de mult timpªi nu este niciodatã de înþeles în maremãsurãCu excepþia unei singure mâiniGura însetatã ºi înflãcãratele vocalelângã miezul celor nespusedevreme ºi nemilos expusegoliciunea nesãþioasã a totului

S-a nãscut în 1944 în Ljubanje, înapropiere de Uzhice. A absolvit Facultateade Filologie din Belgrad. Este membru alAcademiei ASLA (Oradea, România), alAcademiei de Literaturã ºi Artã (Varna,Bulgaria), al Academiei Mediteraneene„Fraþii Miladinovci” (Struga, Macedonia) ºimembru de onoare al multor asociaþii literaredin întreaga lume. Radomir Andriæ estepreºedintele Asociaþiei Scriitorilor Sârbi.

Opera sa literarã a fost tradusã în limbileenglezã, rusã, francezã, românã, macedo-neanã, spaniolã, italianã, cehã, polonezã,azerã, greacã, bulgarã, slovacã ºi în alte limbi.

Secrete de albireCuvântul este secretul lui Dumnezeu,albul, goliciunea, plânsul ºi absenþa,o altã întrebare despre o carte ascunsãîn labirint,nu cereþi rãspunsul,o bibliotecã circularã tãcutãunde se pune întrebarea orbitã de Borges,albeaþã în eternitate,o faþã care nu se proiecteazã în cernealã,oglindã un vid sau un ecou,Ecou sau goliciune?Cartea este un spirit rãtãcitor,o ranã care contemplã distanþa,un cer ce stã în limitele întunericului,o cale ducând la nonsens.Suntem întârziaþi fãrã noimãrevoltaþi împotriva limbii,noi suntem tãcerea semnelor,visurile fãrã ieºirecare se topesc între buzele întredeschise,nimic scris de o cernealã umilitã ...Cine deþine secretul acestui alb?Cuvântul este secretul lui Dumnezeu,nevinovãþia este goliciunea noastrãveºnicãºi strigãtul este semnul absenþei.

Poet ºi traducãtor. A obþinut diplomaîn literatura arabã la Facultatea de Arte ºiªtiinþe Umaniste din Tetuan, în 1988, fiindprofesor de limbã ºi culturã arabã laInstitutul Severo Ochoa de Tánger.

Creaþia literarã a lui Khalid Raissounieste plurivalentã: poezie, articole, studiicritice ºi literare, traduceri, eseuri etc.

nnnnn KHALID RAISSOUNI

[Somonii trebuie sã fie...]Somonii trebuie sã fie pur ºi simplula gura râului,când sunt speriaþi, înghesuiesc apa;trebuie sã întinzi plasa acolo undesuprafaþa se învârte cu înotãtoare,branhiile pulseazã acea dorinþãcare dubleazã trecerea de noigeneraþii. Atunci este timpulsã arunce plasa, sã se întindãla gât dantela, harponul îndreptat.La ieºirea din metrou suntemSomoni obiºnuiþi, spre grãtar.

[Nu ne întrebaþi]

Nu ne întrebaþidoar asta ºtim: cine suntem ºi ce vrempentru restul va exista un motivo cale bazatã pe o normão lege fermã care sã nu fie interpretatã.Dacã lucrurile sunt aºa,este pentru cã s-au întâlnitîn hârtii, diagrame, obiectiveîn jurul mesei, noaptea târziuau fãcut o înþelegere ºi au semnat armistiþiul.Trebuie sã fi fost ceºti de ceai

S-a nãscut la Roma, în 1976.Este jurnalist ºi responsabil al paginii

dedicate poeziei feminine a publicaþiei„Noi donne“, iar împreunã cu ManuelCohen ºi Salvatore Ritrovato conduce unadin colecþiile Editurii Puntoacapo.

A tradus din creaþia lui GermainDroogenbroodt, Ibrahim Nasraelah etc.

A fost onorat cu Premiul Naþional dePoezie Don Milani (2012),

nnnnn LUCA BENASSI

Radomir Andriæ a fost premiat cu nume-roase de premii, atât naþionale, cât ºi inter-naþionale pentru realizãrile sale literare ºipentru contribuþia sa la difuzarea culturiieuropene.

demonstreazãpe o masã largã în faþaCelui care produce în mod constantîn bãuturile din hanurile de dupã-amiazãtimpul problemelor rãvãºindslujitorii curioºiastfel încât sã se poatã executa în finalecourile pierduteidealurile tinereþii.

[Ce mai este de spus]Ce mai este de spuscã ar fi cu adevãratîn comparaþie cuacele cuvinte mãrturisitetotul a fost redenumit în grabãcu excepþia unui lucru fãrã începutºi cu sfârºitul neprevãzutdefileu între copilãriidorind cu greutot ce se vede în ochiulpentru totdeauna adormit,ce sã mai spunem mai înaintede sosirea întunericului

pe munteaccesibil pãzitorului sfântînsemnat cu valori pentrufiul care se îndreaptã spre elun pãrinte necunoscut vineºi încã se încrede în seminþenefertilizate de limbaatât de cunoscutã.

Labirintul - locul denaºtere

Mã întorc la Borgeslocul naºterii inexistenþei mele.Am o oglindã.Nu-mi vãd imagineaîn ea.Oare speranþaVa strãluci mai puþinDacã schimb subiectul?Oare în palatul meualbit de ºederea dureroasãºi de orice altcevava face amestecul magicdespre care Dumnezeu spune:reveniþi la locul de naºtereîn labirint,la Borges.

Secretele ruinelor

În Córdoba, am citit o carte,Am mers printre ruinemeditând despre eternitateDepãrtându-se de cerneala mea,Soarele mi-a arãtat ignoranþa,Respiram aerul greucare îmi împãrtãºea secretulºi m-a încurajat cu ambiguitatea dulceºi cu tentaþia de a înghiþi cuvântul.În Cordoba, cartea era deschisãºi dintr-o datã m-am trezit în afaraspaþiului sãu,purtând firul unei glorii de praf,Am vãzut Guadalquivirul plângândªi arcurile care se prãbuºeaudeasupra unei marmure strãlucitoareºi ornamentele arabescului ce mãbatjocoreau,L-am vãzut pe Ibn Hazm dându-miCartea pasiunii salesfãtuindu-mã sã descifrez codul cerneleisecretepoate gãsesc în dragoste un punct desprijin pentru piciorul meupentru a ilumina ruineleºi secretele unei cãrþi care reînvie.

Secretele pietrei

O miºcare învinsã,o suliþã care nu ajunge în cerc.Cercul tãcerii,muzeu al profeþilorcare cãlãtoreau în toamna aceastapierzând numere,cuvinte parfumateºi scrisorile care se lipesc pe mâna meaalunecând în vidul dorit,hemoragia nopþilor ºi a chipurilorcernite în strigãtul culorilor,Îmi doresc sã poþi ridica acele urmeconfuzeîn ultimul tãu exilPândeºte regatul albastru de labirinturi,ºi tu, ca mine, fãrã rost,captiv la rãscrucea de cuvinte.Printre murmurul lacurilorºi a razelor unei zile tãcuteacolo, cartea ta doarme sub un soareîndepãrtatscandând versuri ale rãnii invizibile,Mã scufund în razele uitate, în întunericul apei,ºi în apropierea aprinsã a înfrângeriice vã aduce mai aproape de hotarele morþii.

În izvoarele sufletului sfârtecat,Nu era oare un cãlãreþ înfrânt care plângeaÎntr-o carte îndepãrtatãcãutând o oazã sau o umbrã de copaccu ramurile întinse?

certitudini de dat, zboruri de prinsDacã lucrurile au mers aºa, va exista unmotivveþi vedea: o carte va sãripapetãrie plutind pe un râu galbeno hotãrâre judecãtoreascã, bibliografii.ªi cineva va fi luat deja o decizie.

[Suntem precum niºtecutii line]

Suntem precum niºte cutii linede condimente în bucãtãriecu ceaiuri atent selecþionate,suntem urzica, lãmâia ºi balsamul.Este nevoie de rãbdarea legumelorcare umple munca balcoanelorsã fii iubitor de sticlã finãpraful, mirosul indiferental esenþelor.Pune în infuzie intenstinele noastrefierte ca pe peºte sau ca pe cartofiºi apoi toarnã sucul roºucare se coace în partea de jos a paharului.

[Cine va purta torþapânã la vârf]

Cine va purta torþa pânã la vârfºi de la acea înãlþime se va uita ladeºertul deltei

care pãstreaza fapte elementare?Cine va vedeaCerul vertical? NimeniNu ºtie rezultatul, înþelegerile fãcuteconvenþiile care guverneazãstructurile complexeºi fructele trecute care par mizerabilegrilaje subþiri care deþin catedraleneacoperite.

[Mereu mã înºel]Mereu mã înºelºi poate cã ar trebui sã port un semnun far aprins în carnea meagravat în mânã, o cruceo scrisoare indescifrabilãdin alfabetul dureriise va spune cã este timpulpentru greºelile mele:ºtii asta, mã pierd(sau amândoi suntem pierduþi- toti ne pierdem)rãtãcind caleala liniºtecare duce la sãrutul moaleal drumului înapoi.

În româneºte deBianca Teodorescu

un

ive

rs

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

a


se

rp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

e

Înainte de toate...

...a fost poet. Unul dintre ceimai hãrãziþi ai culturii naþionale.Versul sãu continuã sã ne bântu-ie, ºi dacã manulale ºcolare, înmomentele de actualã uitare, îlomit, nu o face ºi conºtiinþa po-pularã. Aici este mai prezent, maiviu ca nimeni altul: Un prinþ dinLevant îndrãgind vânãtoarea/prin inimã neagrã de codru tre-cea./ Croindu-ºi cu greu prinhaþiºuri cãrarea,/ cânta dintr-unflaut de os ºi zicea:/ – Veniþi sãvânãm în pãduri nepãtrunse/mistreþul cu colþi de argint, fio-ros,/ ce zilnic îºi schimbã înscorburi ascunse / copita ºi bla-na ºi ochiul sticlos...1

Versuri populare, de început,conforme cu sensibilitatea ob-ºteascã din care ºi le-a hrãnit,pentru cã, la început, poetul îºidescoperea sensibilitatea proprieîn acceptarea acelui imens oceancare este sensibilitatea generalã.Aici, balada era vie, întocmitãdupã ritmul mareelor, al fluxuluiºi refluxului care hrãnea valurileîn ofensiva ºi retragerea lor per-petuã. A fost perioada în care bi-ografii aratã cã poetul scria bala-de aproape exclusiv, satisfãcut detot ceea ce acest gen suprem eraîn stare sã arãte. Ei îi aparþine aceacapodoperã desãvârºitã a liriciiromâneºti Mistreþul cu colþii deargint.

Odatã cu acest exemplar dedesãvârºire poeticã, interesulpentru balade a început sã dis-parã în faþa eului poetic. Propriasa maturitate pe tãrâmul artei liri-ce se desãvârºise, astfel încât rã-mânerea pe terenul unei sensibi-litãþi moºtenite devenea inutilã.Propria sensibilitate fusese atin-sã, iar ea îi cerea ieºirea de subtutela celei generale. De aici îna-inte, ªtefan Augustin Doinaºeste el însuºi. Dacã ºi înainteputuse fi vorba despre aºa ceva,despre autenticitatea sa ca poet,trebuie spus cã o astfel de admi-tere se petrecuse sub flamuraunei puteri strãine. De acum, in-trã în scenã propria sa forþã, poe-tul se impune ca sine poetic.

De acum înainte, Doinaº a pã-rut sã scrie o poezie strict pentruesteþi, adicã pentru acea catego-rie de public care înþelege mareaartã nu exclusiv ca afectare ge-nuinã. Din aceastã poezie, mare-le public a pãrut sã nu reþinã mainimic. Poate cã nici nu mai eranevoie, el deja fusese satisfãcutîn gustul sãu de oferta poeticã abaladei întocmite la cea mai înal-tã cotã a poeticului.

Nu voi urmãri evoluþia acesteiepoci din istoria poetului pânãacolo unde, dupã toate aparen-þele, poezia pãrea sã iasã din jocfãcând loc altor potenþialitãþi alespiritului sãu.

nnnnn ION MILITARU

om deplin al culturii (I)...nu doar poet!

Pe la mijlocul anilor optzeci,cultura naþionalã a fost luatã prinsurprindere de o traducere majo-rã: Faust al lui Goethe, în tradu-cerea lui ªtefan Augustin Doi-naº. Era a treia traducere dinFaust, dupã cea a lui Blaga de lamijlocul anilor ºaizeci, ºi dupã unamai veche, datând din perioadainterbelicã.

Un poet traduce un alt poet,aºadar nimic surprinzãtor într-unastfel de gest. Totuºi, gestul erasurprinzãtor. Faust reprezintã oscriere majorã, de covârºitoareimportanþã pentru cultura univer-salã. Tãlmãcirea lui, în indiferentcare limbã, avea ceva temerar. Erao traducere cu pretenþii, care nuputea fi fãcutã oricum, cu atât maimult cu cât, în operaþia ca atare,se cerea pregãtire ºi competenþã.Cunoaºterea limbii germane nuera suficientã, adicã nu era limbagermanã obiºnuitã, ci limba ger-manã trecutã prin toatã istoria ei,prin toate adaptãrile ºi inflexiuni-le la care o supusese Goethe înintenþia atingerii feluritelor salescopuri. Pentru Doinaº, traduce-rea din Faust nu a fost ceva te-merar. Era pregãtit sã o facã!

Ceva similar, mutatis-mutandis,se petrece cu traducerea Bibliei.Nici traducerea Sfintei Scripturinu se poate face oricum, de cãtreoricine. De aceea, ultima tãlmãci-re a acesteia de cãtre Valeriu Ana-nia – mai nou, Cristian Bãdiliþã,pentru Noul Testament – a fostprimitã cum se cuvine.

A tradus însã ªtefan Augus-tin Doinaº ca poet? Este nouatraducere din Faust cea a unuipoet? Anii 80 sunt, pentru Doi-naº, ani în care eclipsa poeziei eraevidentã. Deja, de ceva vreme,spiritul sãu descoperise drumuricare nu pãreau neinteresante.Proza, cu un termen generic, în-cepuse sã-l atragã. Eseul, comen-tariul critic ºi gândirea comple-tau ºi complementau manifesta-rea eului poetic. Pentru cã, înaceºti ani, continua sã scrie poe-zie, iar atunci când se prezenta înfiºa profesionalã, o fãcea ca poet!

Faust nu este însã o operãpoeticã. Sau, pentru exactitate,

nu este în primul rând aºa. El nus-a nãscut dintr-o defulare a spi-ritului poetic, excesiv supus pro-priei necesitãþi. Nicio istorie lite-rarã, admiþând cã aceasta este înmãsurã sã-i descrie genealogia,nu vorbeºte despre geneza sapoeticã. Faust aparþine sensibi-litãþii religioase ºi teribilelor saleavataruri. El este însoþirea aces-teia cu ideea cã credinþa este su-pusã ispitei, iar cunoaºterea, de-spre care credinþa preferã adesea,sã uite o poate pierde.

Faust este piesa despre fun-damentul credinþei ºi al riscuriloracesteia. Tot ce se poate spuneºi închipui despre credinþã, îºi areîn aceastã tragedie – aºa îºi nu-meºte Goethe piesa! – comenta-riul. Mai mult, Faust vorbeºtedespre naºterea ideii, a dorinþeica idee epistemologicã ºi înfrun-tarea acesteia de cãtre credinþã.

Indiferent însã cum am rezu-ma piesa dramaticã a lui Goethe,pentru noi apare o întrebare sim-plã, care lipseºte din recuzita cucare Doinaº ºi-a însoþit faimoasatraducere. Poate fi Faust o piesãde rezonanþã pentru cultura ro-mânã?2 În multele note cu care îºiînsoþeºte traducerea, o astfel deîntrebare nu se pune. Doinaº semulþumeºte sã atragã atenþia asu-pra faptului cã limba nu este in-diferentã la culturã, iar stadiul eiprezent este ºi unul cultural, aºaîncât actul traducerii se complicãprin distribuirea atenþiei spre fa-þeta sincroniei ºi diacroniei lim-bii. O traducere dintr-un veac tre-cut are de înfruntat dubla dificul-tatea ca fidelitate faþã de propriaepocã, ºi ca realitate a regãsiriisale în toate epocile care urmea-zã (epoci care, evident, vorbesco limbã diferitã, faþã de care lim-ba lui Faust va trebui sã se ra-porteze prin ajustare!).

În istoria spiritului românescnu existã un Faust ca ins gata sãîncheie pact cu diavolul în nu-mele cunoaºterii, cu preþul pier-derii sufletului. Pãtrunderea unuiastfel de subiect într-o culturãcare nu împãrtãºeºte nimic dinideea originarã are, din start, unhandicap enorm. Primul risc ar fi

acela cã subiectul ca atare nupoate fi înþeles. Dacã nimic dinceea ce se povesteºte aici nu arerezonanþã în propriul suflet, cumpoate fi el digerat? ªi, mai ales,cum poate fi acceptat?

Ca experienþã gratuitã a uneisimple poveºti lipsitã de oricecorespondenþã în realitatea su-fleteascã datã. Pur ºi simplu capoveste lipsitã de orice altã im-plicaþie. Dacã un astfel de consi-derent nu este acceptat, nimic dindrama lui Faust nu poate fi ac-ceptat. Aºadar, pãtrunderea luiFaust în cultura naþionalã estecondiþionatã de acceptarea dis-ponibilitãþii sale de a fi trecut dinplanul ideii raþionale a unui su-flet ºi a realitãþii sale categorice,în cel al gratuitãþii. Pentru a treceîn planul culturii române, Fausttrebuia, aºadar, exorcizat de ceeace era însãºi demonia subiectu-lui. El trebuia sã spunã o poves-te, nimic mai mult. Aºa a ºi fost!

Nefiind un personaj organic,natural în cultura naþionalã, Faustnu avea cum sã fie sau sã devinãun personaj popular în aceastãculturã. Necunoscut ca tipologiea spiritului sau ca erezie, un astfelde ins, care sã pactizeze cu dia-volul, sã-ºi ofere sufletul în schim-bul cunoaºterii, era o curiozitate.

Coordonatele poveºtii sale,cunoaºterea în varianta dobân-dirii sale absolute, sufletul caobiect de schimb, supus pierza-niei sau scos la mezat, marfa depiaþã ºi negoþ nocturn, negusto-rul dispus la comerþ metafizic,erau ceva necunoscut culturiinoastre. Alfa ºi omega, în niciu-na dintre expresiile spiritului nos-tru nu a fost cunoaºterea – ab-solutul dorinþei.

Mai familiar spiritului catolic(polonezii îºi au propriul Faust –Josef Ignacy Kraszewski, Meºte-rul Tardovski, ungurii, unul pro-priu, prin D. Tibor), decât celuiortodox, nu am avut o apropiereuºoarã de subiect. De aceea, pro-babil, lipsa de interes arãtatã.

Nici diavolul nu a reprezentatun interes pe linia ipostazei dinFaust. El nu a fost privit, în cul-tura ortodoxã, ca partener con-

Având ca tematicã „Scriitoriiîn cartier”, numãrul 2 (iulie-au-gust) 2018 al revistei District 40se deschide cu editorialul Sve-tlanei Cârstean despre piaþa caspaþiu cel mai viu al oraºului ºiloc al întâlnirii dintre oameni. Înarticolul Tarnip, Mihnea Mihala-che-Fiastru rememoreazã priete-nia sa cu Miºa ºi plimbãrile îndupã-amiezile cãlduroase, iar întextul Cartierul ºi ciudãþeniilelui semnat de Mihai ªora identi-tatea cartierului este modelatã despecificul fiecãrei perioade, au-torul amintindu-ºi vizitele la prie-tenii sãi din tinereþe (Eliade, Al.Dragomir, Ov. Crohmãlniceanu).In interviul Puf-Bucureºti ºi untraseu cu bicicleta, Simona Po-

pescu relateazã despre prima eiîntâlnire cu Bucureºtiul, imagini-le pe care le vede de la fereastrãcând scrie, traseul plimbãrii saleideale prin cartier. Alte texte poar-tã semnãtura Cristinei ªtefan,Andreei Rãsuceanu, Anei MariaSandu, iar la finalul revistei regã-sim un fragment din jurnalul luiRadu Petrescu, Ocheanul întors,despre Bucureºtiul anilor ’50.Aspectul grafic al revistei esteabsolut remarcabil ºi asta datori-tã lui Martin Balint. (cel care îi dãidentitatea vizualã) ºi Liviei Fãl-caru, care ilustreazã acest numãral revistei cu o graficã ce înso-þeºte un fragment de articol dinviitorul dicþionar de locuri bucu-reºtene la care lucreazã în prezentAndreea Rãsuceanu ºi Corina

Ciocârlie (în curs de apariþie laEditura Humanitas). Revista Dis-trict 40 este un exemplu perfectde ”unconventional media”, fiindo creaþie POETICJUSTICE, reali-zatã în parteneriat cu BRD SociétéGénérale, în cadrul platformei cul-turale District 40. (Maria Dinu)

Revista Apostrof (nr.7/2018)propune un dosar consistent, co-ordonat de Marta Petreu, despre„Promisiunile generaþiei Unirii”.Semneazã Ioan-Aurel Pop, Ale-xander Baumgarten, Iulian Boldea,Marian Victor Buciu, Oliviu Crâz-nic, Alexandra Medaru, Dan Gu-lea, Ion Urcan, Gheorghe

Schwartz, Mircea Moþ, DumitruCerna ºi Gellu Dorian. Eseul estereprezentat de Constantina Rave-ca Buleu ºi M.V. Buciu, cu „Cy-ber-nemurire” ºi, respectiv, „Boli-le din lumile literare”. La rubricadedicatã cronicii de carte gãsimsemnãtura lui Constantin Cuble-ºan, ªtefan Bolea, Cristian Vasile,Dan Gulea, Iulian Boldea, OliviuCrâznic ºi Mircea Moþ. Nu în ulti-mul rând, ne sunt prezentate treiinterviuri captivant-instructive:Marta Petreu intrã în dialog cuCarmen Elena Andrei, cea care aîngrijit volumul Abisul luminat deNicolae Balotã, Mircea Mihãeºdecupeazã un fragment din dis-cuþia purtatã cu muzicianul IlieStepan, iar Alice Valeria Micu îldescoase pe poetul Viorel Mure-ºan. De reþinut, de asemenea, cãancheta dedicatã generaþiei Uni-rii se continuã în numãrul urmã-tor. (Silviu Gongonea)

tractual de afaceri. Onest, în ipos-taza din Faust – cãci îºi þine cu-vântul, fãrã excepþie, reprezintã,totodatã exponentul puterii, peun segment oarecare al timpului.Nici mãcar în expresiile sale po-pulare (Dãnilã Prepeleac, deexemplu) – cele mai ample ºi su-gestive, diavolul nu este parte-ner de contract epistemologic ºinici de beneficiar al pãcatului. Iardescrierea þinutului sãu de baºti-nã, infernul, nu a beneficiat nicipe departe de descrierea precisã,profundã ºi detaliatã de care be-neficiazã în catolicism, la Dante,de exemplu, cu Infernul.

Nimic din realitãþile complexeale mitului ca atare nu s-a impuscriticii literare, astfel încât reali-tatea subiectului sã câºtige pre-eminenþã în faþa artei literare. Cãciarta literarã- ºi pe urmele ei, criti-ca, nu se epuizeazã în exclusivi-tatea formulei literare în riscantaformulã a înlãturãrii interesuluipentru subiectul în sine. Oriceartã înfloreºte printr-un subiect,iar neglijarea acestuia o face, larândul ei, inutilã ca artã.

Astfel de probleme ridicãFaust, iar atunci când Doinaº în-treprinde actul traducerii sale, elîncetase sã fie doar poet. Dacãnu ar fi încetat sã fie doar poet,interesul pentru o astfel de tra-gedie nu avea cum sã se nascã.Pe de altã parte, dacã ar fi încetatcomplet sã fie poet, nu ar fi tra-dus capodopera lui Goethe care,evident, nu este nici teologiepurã, ºi nici filosofie. Dar ceea cetrebuie spus nu este nici altceva,adicã lipsã a acestora!

Pentru cã vorbim mai mult de-cât despre un poet, un spirit po-etic sau chiar o biografie a sa, estenevoie de o fenomenologie a lor,o coborâre în adâncurile în carestrict ideea purã rãmâne, desco-torositã de adaosurile formei ma-teriale palpabile.

1 Dacã astfel de versuri au rãmasîn memoria noastrã sensibilã, versuriale perioadei de început ºi nu aleperioadei târzii, este pentru cã ulti-mele, receptate în formula uzualã depoezie cerebralã, este pentru cã pu-blicul nostru, în bunã mãsurã, nu afost format în canonul acestui gen,iar restanþa lui în privinþa recuperãriiacestei variante nu pare a fi preaapropiatã!

2 Goethe, Faust, Editura pentruliteraturã, 1957, traducere ªtefanAugustin Doinaº.

ocheanul întorsocheanul întors


Având în vedere impor-tanþa „studiului” ºi a„cercetãrii” ca activi-

tãþi în loji, ar fi util sã clarificãm sem-nificaþia acestor doi termeni strânslegaþi. Cuvântul „studio” este de-finit în dicþionar: acumulare de cu-noºtinþe sau abilitãþi; examinareaunei probleme, a unui fenomen...

Lucrãrile unei Loji de cerceta-re vor acoperi toate aceste acti-vitãþi ºi multe altele. Dar terme-nul „studio”, derivat din latinã „afi zelos”, se referã la atitudineacare trebuie adoptatã faþã de sub-iectul în discuþie. Nu indicã nea-pãrat nici o metodologie specifi-cã. În orice caz, cerinþele de bazãale oricãrei cercetãri sunt integri-tatea ºi rigurozitatea.

Abordarea trebuie sã fie aten-tã, fãrã prejudecãþi, sistematicã ºisã producã rezultate sub formãde lucrãri care îndeplinesc crite-riile ºtiinþifice stabilite: de acura-teþe, coerenþã, criticã, imparþiali-tate, legitimitate, originalitate, li-zibilitate, relevanþã ºi veridicita-te. Plagiatul, verbozitatea, specu-laþiile, pãrtinirea nejustificatã, afir-maþiile nesemnate ºi alte vicii li-terare trebuie desigur evitate.

Francmasoneria, strâns lega-tã de filosofie ºi literaturã, poatetotuºi sã se ocupe de idei maimult decât de fapte. O astfel decercetare poate consta intr-o in-terpretare criticã a acestor idei.

Probabil, o metodã de aborda-re ar fi o analizã, o clasificare aopiniilor exprimate ºi o interpre-tare criticã a acestora, arãtândîntr-un mod logic puterea ºi slã-biciunea, rezonabilitatea sau ne-rezonabilitatea fiecãrui rãspunsgãsit. Apoi, gãsind rãspunsul lo-gic ºi acceptabil la întrebare, cer-cetãtorul ar putea sã declareacest rãspuns drept opinia saproprie. Acest lucru ar duce la uneseu mai degrabã, decât la un ra-port de cercetare.

În primul rând, ne ocupãm deconstatarea faptelor ºi de raporta-rea acestora; în a doilea rând con-cluziile se bazeazã în principal pelogicã ºi pe avizul motivat, abor-dându-se interpretarea criticã.

Hillway menþioneazã trei ca-racteristici particulare care trebu-ie sã fie prezente în interpretareacriticã. În primul rând, argumen-tul trebuie sã fie în acord cu fap-te ºi principii cunoscute în do-meniul investigat; în al doilearând, argumentele sã fie clare,rezonabile ºi sã urmeze logica;paºii din raþionamentul care acondus la concluzii sã fie binedemonstraþi ºi întregul raþiona-ment sã fie atât de onest ºi com-plet încât cititorul sã fie impulsi-onat sã accepte concluziile sa-vantului. În al treilea rând, argu-mentul e necesar sã aibã un re-zultat care sã reprezinte avizulmotivat al cercetãtorului, un avizbazat pe fapte ºi principii accep-tate ºi susþinut de logicã ºi detoate dovezile disponibile. Înacest context, Hillway avertizea-zã împotriva concluziilor care sebazeazã pe impresiile intuitive saugenerale ale cercetatorului maidegrabã decât pe un argumentspecific ºi argumentat.

Cel de-al treilea tip de cerceta-re al lui Hillway, pe care el îl nu-meºte Cercetare completã, folo-seºte atât procesul de constata-re a faptelor, cât ºi raþionamen-tul. Faptul istoric singur nu re-zolvã de obicei problema, iar in-terpretarea criticã, deseori meni-tã sã rezolve o problemã, nu poa-te fi întotdeauna bazatã pe do-vezi faptice, uneori se bazeazã pesimple speculaþii. C e r c e t a r e a

semnificaþia studiului ºi cercetãrii (II)completã, pe de altã parte, areurmãtoarele caracteristici: în pri-mul rând, trebuie sã existe o pro-blemã care trebuie rezolvatã; înal doilea rând, necesitã un corpde dovezi – fapte demonstrabileºi opiniile experþilor; în al treilearând, analizarea acestor dovezi ºitestarea lor în ceea ce priveºteproblema; al patrulea, aranjareadovezilor în argumente logiceastfel încât sã conducã la rezol-varea problemei; ºi al cincilea, unrãspuns clar sau o concluzie carerezolvã problema.

Cercetarea implicã întotdeau-na o analizã a relaþiilor dintre ca-uze ºi efecte care implicã posibi-litãþile de testare empiricã. Anu-mite probleme interesante nu sesupun procedurilor de cercetaredeoarece sunt metafizice; ele nupot fi testate empiric. Cercetarearespinge revelaþia ºi dogma cametodã de a obþine cunoºtinþefiabile ºi acceptã numai ceea cepoate fi verificat prin observare.

Cercetãtorul se strãduieºte sãelimine sentimentele ºi pãrtinireapersonalã. Accentul este pus maidegrabã pe testare decât pe do-vedirea ipotezei. Prin urmare, cer-cetarea trebuie sã fie un procesde testare, mai degrabã decât dea dovedi, implicând o obiectivi-tate care sã permitã ca datele sãconducã.

Din cele de mai sus, este evi-dent cã Cercetãrile complete im-pun cerinþe mari cercetãtorului,deoarece necesitã o cãutare per-manentã ºi minuþioasã a dovezi-lor faptice, investigaþii completeale literaturii disponibile ºi cân-tãrirea rezultatelor cercetãriloranterioare fãcute de alþii.

Din nefericire, în zilele noas-tre termenul „cercetare masoni-cã” a avut tendinþa de a se aso-cia în principal cu studii istoriceale francmasoneriei. Acest lucrueste regretabil, deoarece cuvân-tul are menirea de a avea o cono-taþie puþin mai restrânsã decâtcea datã de unii scriitori din Or-din. Tânãrul J. Mason Allan, unuldintre cei mai cunoscuþi masoniesoterici din Scoþia, a fãcut acestlucru foarte clar atunci când aoferit o definiþie mai precisã ºi maiutilã a termenului „cercetare”:

Cercetarea are un sens multmai larg decât simpla investiga-re istoricã. În termenii ShorterOxford Dictionary se defineºte ca:1) actul cãutãrii (îndeaproapesau cu atenþie) pentru sau dupãun anumit lucru sau persoanã;2) o investigaþie îndreptatã spredescoperirea unui fapt printr-ocercetare atentã sau ºtiinþificã.În conformitate cu ultima partea acestei definiþii, cercetareamasonicã include cu siguranþãun curs de cercetare atentã sauºtiinþificã asupra sensului ºi sco-pului Francmasoneriei, în sem-nificaþia simbolurilor ºi a legi-lor sale, precum ºi o anchetã în-dreptatã spre descoperirea fap-telor din istoria sa. Cu alte cu-vinte, termenul poate fi aplicatîn mod legitim unei cercetãriatente ºi ºtiinþifice îndreptatespre o mai bunã înþelegere aFrancmasoneriei ca o forþã vieîn prezent, la o cunoaºtere a mo-dului în care principiile sale nepot ajuta, individual ºi corpora-tiv, în problemele practice alevieþii ºi o înþelegere mai clarã aacelor scopuri ºi idealuri carepot fi obþinute prin aplicareaprincipiilor inerente sistemuluimasonic.

Unele ateliere, de exemplu, vorfi dedicate exclusiv studiului de-spre originea Francmasoneriei, în

special în ceea ce priveºte isto-riile lãsate, proeminenþii masoni,ocaziile masonice semnificative ºiaºa mai departe. Alþii vor avea oviziune mai largã, deoarece vorlua în considerare ºi aspecte pre-cum jurisprudenþa masonicã,simbolismul ºi anti-masoneria,existînd cercetãtori care îºi vorconcentra atenþia asupra filoso-fiei Ordinului.

Dupã cum s-a sugerat mai de-vreme, studiul sistematic ºi rigu-ros nu ar trebui sã se limiteze laaspectele sale istorice. Masone-ria conþine o gamã largã de mate-rii, dar cercetãrile masonice autendinþa de a fi împãrþite în douãtabere diferite: „ºcoala autenticã(sau istoricã)” ºi „ºcoala non-autenticã (sau ezotericã)”.

Primul grup este condus deQuator Coronati Lodge nr. 2076,Anglia. Aºa cum eticheta suge-reazã cã acest grup se concen-treazã pe o analizã atentã a fun-dalului, originilor ºi dezvoltãriiOrdinului. Fãrã îndoialã, calitatealucrãrilor ºtiinþifice stabilite demembrii Quator Coronati (QC)este exemplarã ºi este acum stan-dardul prin care pot fi mãsurateadevãrate cercetãri istorice ma-sonice. Concluziile principalelorlucrãri publicate în ARS Corona-torum, sunt supuse rigorilor dejudecatã ºi criticã ale membrilorLojii este una dintre cele mai lãu-dabile tradiþii academice.

Deºi nu existã ateliere eviden-te sau explicit declarate în ultimaºcoalã, Loja Living Stones nr.4957, de asemenea în Anglia, arputea fi consideratã ca fiind unadintre cele mai bune exemple. Eaa produs peste patruzeci de lu-crãri care se ocupã de o varietatede aspecte ezoterice ale Ordinu-lui pentru folosul membrilor sãi.

ªcoala autenticã a cercetãriimasonice trateazã aproape exclu-siv aspecte obiective ale originiiFrancmasoneriei, unde se cerdovezi care pot fi apoi testate ºiverificate sau respinse. Unii mem-bri ai acestei ºcoli au fost extremde critici, dacã nu sunt ostili, ºco-lii ezoterice. Acest lucru se dato-reazã parþial faptului cã, concen-trându-se asupra aspectelor maispeculative ale francmasoneriei,ºcoala neautenticã ia în conside-rare aspectele subiective. O ast-fel de cercetare implicã judecãþicare inevitabil tind sã fie norma-tive sau încãrcate cu valori ºi,astfel, mai greu de validat.

În ciuda dihotomiei simplistede mai sus a ºcolilor de cerceta-re, obiectul cercetãrii masonicepoate fi clasificat în ºapte dome-nii principale:

1. Istorie: studiul originii ºidezvoltãrii francmasoneriei. Car-tea lui John Hamill – The Ordereste o introducere bunã a sub-iectului dintr-o perspectivã en-glezeascã, în timp ce lucrarea Pri-mii masoni de David Stevensonreprezintã o relatare ºtiinþificã alojilor timpurii ale Scoþiei ºi amembrilor lor.

2. Jurisprudenþã: studiul legi-lor, constituþiilor ºi regulamente-lor francmasoneriei. Jurispru-denþa masonicã a lui Albert G.Mackey este textul standard alacestui subiect important.

3. Filozofia ºi simbolismul: stu-diul ºi contemplarea sensului ºi aemblemelor Ordinului. Semnifica-þia Zidãriei de W. L. Wilmshurstrãmâne textul clasic în acest do-meniu.

4. Literatura ºi arta: studiuloperelor ºi a francmasoneriei.Lucrarea lui K. Thomsons TheThread Masonic in Mozart oferã

o analizã bine studiatã ºi simpati-cã a implicãrii în Francmasoneriea unuia dintre cei mai renumiþi fiiai sãi. Arta ºi arhitectura franc-masoneriei de James S. Curl esteo investigaþie ºtiinþificã a influen-þelor Ordinului asupra artelor.

5. Anti-Masoneria: studiul lu-crãrilor grupurilor sau indivizilorcare s-au opus sau au criticatFrancmasoneria. Norul de preju-decãþi, un studiu în domeniu re-alizat de Art Dehoyos, oferã ostrãlucitã rãsturnare punctualã aprincipalelor obiecþii la Ordin ri-dicate de anumiþi critici.

6. Ritual: Studiul etichetei,practicii ºi ceremoniei – HarryCarr; Francmasonul la locul demuncã ºi Comentariul despre ri-tualul francmasonic al lui E. H.Cartwright oferã îndrumãri infor-mative cu privire la chestiunileprocedurale.

7. Probleme contemporane:Studiul locului ºi rolului Franc-masoneriei în societatea contem-poranã de J. J. Robinson.

În mod ideal, atelierele de cer-cetare ar trebui sã încerce sã rãs-pundã nevoilor educaþionale aletuturor membrilor lor, indiferentde ºcoala în cauzã sau de sub-iectul în cauzã. Acest lucru sepoate face fãrã diluarea standar-delor academice acceptate.

Cu alte cuvinte, ideea studiu-lui masonic nu înseamnã neapã-rat cã este vorba despre o activi-tate limitatã la masoni cu „dra-goste de carte” sau cu o marecantitate de educaþie formalã. Totceea ce este cu adevãrat necesareste o dorinþã sincerã de a învã-þa, de a schimba idei ºi de a seaplica în mod asiduu atingeriiacestui obiectiv. Dupã ce a înce-put, este surprinzãtor cum creºteinteresul pentru studiul masonic.

Beneficiile acestui tip de acti-vitate sunt multe. Studiul Maso-neriei face evident un Mason maibun. Niciun Frate nu poate fi en-tuziast cu privire la o organizaþiepe care nu o înþelege ºi despre carenu ºtie prea multe. Istoria, filoso-fia ºi simbolismul Ordinului suntsurse inepuizabile de informare ºiinspiraþie pentru fiecare studentserios. Prin studiul masonic urmã-rit cu sârguinþã de-a lungul anilor,cel interesat este obligat sã obþi-nã informaþii suplimentare care sevor dovedi utile atât în afara, câtºi în interiorul fraternitãþii. Direc-þiile de dezvoltare personalã ºi nunumai sunt:

a. acþioneazã ca forum pentrucei care vor sã facã schimb deconstatãri valoroase ale cercetã-rilor ºi ideilor de francmasonerie;

b. stimularea sau re-trezireainteresului pentru Ordin;

c. ajutã la dezvoltarea abilitã-þilor scrise ale Fraþilor prin pre-gãtirea, compilarea ºi prezentarealucrãrilor;

d. oferã membrilor o oportuni-tate de a-ºi dezvolta exprimareaprin prezentarea documentelor laºedinþe;

e. inspirã membrii sã înveþe maimulte despre Ordin ºi despre fi-lozofia sa;

f. ajutã membrii sã înþeleagãgeneza Ordinului ºi sã-i aprecie-ze istoria;

g. introducerea unor evenimen-te noi sau variate în întâlniri care arputea oferi o diversitate de bunaugur ºi fructuoasã, monotonieiobiºnuite.

Pentru a atinge aceste obiec-tive, fiecare consiliu de cercetarear trebui sã ia în considerare cre-area unei biblioteci proprii pen-tru utilizarea membrilor sãi. Unînceput modest poate fi fãcut cu

uºurinþã în aceastã privinþã dacãfraþii ar dona cãrþi de rezervã saudeja studiate la Ordin. Publica-rea unui buletin informativ sau,mai bine, a lucrãrilor citite la în-tâlniri ar fi o modalitate utilã de adisemina educaþia masonicã înrândul Fraþilor. În al doilea rând,atelierele de cercetare ar trebui sãofere serviciile lor lojilor obiºnui-te prin desfãºurarea de prelegerisau teste masonice la întâlniri.

Concluzii

O Lojã de cercetare masonicãpoate avea o varietate de funcþii,dar, mai presus de toate, ar trebuisã fie preocupatã de explorareaFrancmasoneriei ºi de încuraja-rea Fraþilor pentru cunoaºtere.Preocuparea sa nu constã în creº-terea cantitãþii de oameni în Or-din, ci mai degrabã în îmbunãtã-þirea calitãþii lor prin încurajare,îndrumare ºi instruire.

Prin urmare, scopul unei Loji decercetare, în opinia noastrã, estede a promova educaþia masonicãºi de a-ºi inspira membrii sã înveþemai multe despre principiile subli-me ale francmasoneriei. Acestedouã obiective nu se exclud reci-proc. Dimpotrivã, ele sunt interde-pendente. Astfel de obiectivesunt, de obicei, realizate prin gãz-duirea de prelegeri sau de discuþiipe o varietate de subiecte. Sesiu-nile de întrebãri ºi rãspunsuri poturma astfel de prezentãri ca o mo-dalitate de a clarifica problemele ºide a sublinia dezacordurile.

Nu existã nici o îndoialã cãavansarea învãþãmântului masonicar fi în beneficiul tuturor, în ansam-blu. Aceasta ar stimula un interesmai mare pentru Francmasonerie ºiacest lucru ar putea fi semnalat într-o creºtere a prezenþei.

Cel mai potrivit rezumat al sco-pului final al unei adevãrate co-loane speculative de cercetare aMasonilor a fost fãcut de W. LWilmshurst, Maestrul Fondatoral Lojii Living Stones nr. 4957:

Scopul nostru este de a stu-dia ºi, sper, de a pune în practicãscopul vital al unei ordini de ini-þiere aºa cum a fost cunoscut ºipracticat de adevãraþii iniþiaþi aiºtiinþei secrete tradiþionale. Spe-rãm prin cercetãri în multe dome-nii de cunoaºtere tributarã, prindiscuþii ºi relaþii intelectuale, ºimai ales prin identificarea vieþiipersonale cu astfel de adevãruripe care ajungem sã le învãþãm,pentru a traduce lucrarea Ordi-nului din stadiul formalitãþii ºirutinei sociale în nivelul de efi-cienþã iniþialã de iniþiere ºi o agen-þie spiritualã de vitalizare. Sã nurealizãm nicio ceremonie mecani-cã sau fãrã înþelegerea prealabilãa ceea ce înseamnã atât în ceeace ne priveºte pe noi înºine, câtºi pe cei în beneficiul cãruia esteadministratã. ªi când aceste ob-iective au fost realizate în ori-ce mãsurã, putem presupune cãne oferim ca slujire misionarã deajutor altor fraþi care cautã ace-eaºi direcþie ca noi.

Nimeni nu trebuie sã pretindãcã munca unei Loji de cercetareeste uºoarã. Dimpotrivã, aceastanecesitã atât angajamentul, cât ºicompetenþa de a pregãti prelegeriºi discursuri. Rãsplata însã depã-ºeºte cu mult eforturile. Ordinulare nevoie de astfel de Loji pentruca sunt cele mai bune mijloace decomunicare pentru promovareaeducaþiei masonice la nivel local.

nnnnn Ioan Cristian Alexandroiu,Tony Bold,

Ion Deaconescu

se

rp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

e


un

ive

rs

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

a

Era greu. Era greu pen-tru Lorenzo sã vinã laºcoalã ºi sã dea peste

indiferenþa colegilor, sã-i vadãdându-se la o parte la trecerea sa,sã fie invizibil în ochii lor, sã fieignorat pe coridor sau în cance-larie. Era greu în clasã, când uniielevi nu-i arãtau respect ºi râdeaude notele mici pe care le primeau,ºtiind cã respectivele note urmausã fie modificate ºi mãrite într-unexamen integrator sau substitu-tiv care urma sã se þinã cu Orien-tador ºi cu complicii sãi binevoi-tori. De câteva zile, Lorenzo sehotãrâse sã-ºi cearã transferul lao altã ºcoalã. Era conºtient de po-sibilitatea de a fi aruncat într-unInstituto de Enseñanza Secunda-ria ºi mai îndepãrtat de casã, în-tr-o zonã ºi mai degradatã din toa-te punctele de vedere, cu elevi ºimai puþin receptivi ºi motivaþi. Cucolegi ºi conducãtori ºcolari ºimai… „Ei bine, asta nu!”, gândeael. Colegi ºi conducãtori ºcolariºi mai de rahat era dificil sã gã-seascã în altã parte. Ziua demarþi, 14 februarie, sfântul Valen-tin, pe care trebuia s-o petreacãfãrã Carmen [...], i se întindea înfaþã descurajantã. La patru dupã-amiazã, Claustro, cu alte cuvin-te, Consiliu Profesoral. Ordineade zi era o sintezã a tot ceea ce îlscârbea, îl îndurera ºi îl fãcea sãse înfurie la Pinto Innova:

1. Citirea ºi aprobarea procesu-lui-verbal al ºedinþei precedente

2. Raportul financiar3. Analiza rezultatelor examene-

lor din Primul Trimestru ºi organi-zarea activitãþilor de recuperare

4. Realizarea unui scurtmetrajcu titlul: Rap…resentación de laDidáctica Inclusiva

5. Proyecto FICEE (Flujos deIntercambios Colaborativos Es-cuela-Empresa)

6. Propuneri pentru organiza-rea ºi desfãºurarea activitãþii Jor-

Marcello Caprarella (Foggia, 1969), licenþiat cum laude în IstorieContemporanã la Universitatea din Pisa, locuieºte, din 1995, la Ma-drid. Este Doctor de Cercetare al Universitãþii Autonome din Madridºi a fost Visiting Profesor la New York University. În prezent condu-ce o firmã de traduceri tehnice.

În Spania a publicat diverse studii despre istoria economicã ºisocialã a Madridului din timpul franchismului ºi al tranziþiei demo-cratice. De ani de zile þine un jurnal care în 2016 a fost finalist alpremiului Saverio Tutino, organizat de Archivio Diaristico Nazionaledi Pieve Santo Stefano. Il corso dei destini incrociati (‘Cursul des-tinelor încruciºate’, Editura Catartica, Sassari, 2018) este primul sãuroman. O primã versiune a manuscrisului a fost finalistã a premiuluiGenio segreto – ediþia 2017, dedicat memoriei lui Guido Morselli ºiorganizat cu patronajul ºi colaborarea a Fondazione Comunitaria delVaresotto, din localitãþile Varese ºi Gavirate.

În romanul Il corso dei destini incrociati, Marcello Caprarellautilizeazã pretextul unui curs de germanã ca sã demonstreze cã, la osutã de ani dupã Kafka, alienarea societãþii se numeºte coaching.Personajele caricaturale îl obligã pe cititor sã-ºi punã întrebãri tulbu-rãtoare despre societatea contemporanã ºi sã descopere cã feminis-mul radical ºi fascismul continuã sã infecteze lumea modernã, conta-minând învãþãmântul ºi alte sectoare de activitate. „Orfanii de punc-te de referinþã” sunt victime sigure ale acestei retorici pompoase,confuze ºi lipsite de conþinut, care ascunde adesea interese oculte ºideloc nobile. Il corso dei destini incrociati este în acelaºi timp unroman în care abundã citatele ºi aluziile literare, oferind nenumãratesurprize iubitorilor de literaturã.

Fragmentul publicat în prezentul numãr al revistei „Mozaicul” re-prezintã traducerea în limba românã a paginilor 197-204 din partea atreia (Terza parte. Le carte mischiate, ‘Partea a treia. Cãrþile ameste-cate’) a romanului Il corso dei destini incrociati ºi descrie desfãºu-rarea unui Consiliu Profesoral „democratic” ambientat, în roman, laInstituto de Enseñanza Secundaria Pinto Innova din Madrid. Unconsiliu condus de Orientador, adicã de profesorul Gonzalo CascosCases, mâna dreaptã a directorului liceului Pinto Innova.

nnnnn MARCELLO CAPRARELLA

cursul destinelor încruciºatenada de la Juventud Inclusiva

7. Diverse ºi eventuale

Sã lupte împotriva Zeitgeist,cum îl numea el; sã înoate împo-triva curentului, sã se otrãveas-cã, sã se întoarcã acasã ºi sã nupoatã dormi din cauza supãrãriiºi a deprimãrii care urmau dupãacele discuþii grosolan alambica-te ºi minuþios arbitrare despremetodologie; sã se opunã necla-relor ºi omniprezentelor ProiecteDidactice pe care Orientador, cususþinerea entuziastã a directo-rului, le propunea ºi le impuneaneîncetat... Nu! Ajunge! Toateacestea nu mai aveau sens. Ter-minase cu satisfacþiile. Încerca sãle recapituleze mental. Îºi expri-mase tot dispreþul pe care îl sim-þea pentru acele lucruri ºi pentruacei oameni. Primise laude de lainspectoarea chematã sã-l distru-gã. Aproape toþi elevii sãi þineaucu adevãrat la el: îºi fãceau grijicând îl vedeau descurajat, îi mãr-turiseau temerile lor, speranþeleºi visurile puse într-un viitor in-cert, întunecat. Se gândea la ei,profesorul Lorenzo Salcedo Hu-ertas. Pe ei, pe copii simþea cã erape punctul de a-i lãsa în voia uneisorþi deja pecetluite, cerândtransferul. Oricum, era decis sãnu plece ca un înfrânt. În capulsãu se agitau schiþe neclare decereri de depus la Consejería deEducación de la Comunidad deMadrid ºi de scriere a unui stu-diu despre situaþia din sectoruleducativ public din Spania. Laserviciu, el, Lorenzo, era adeseaacuzat, cu o expresie insuporta-bil de rãspânditã, cã este o per-soanã toxicã. ªi numai pentru cãnu voia sã se plece în faþa aceleidictaturi a mediocritãþii, care nuavea nimic cu inclusivul ºi care,dimpotrivã, urmãrea sã-i izolezeºi sã-i eticheteze drept duºmaniai Umanitãþii, ai Societãþii ºi aiFrumuseþii (toate ºi întotdeauna

cu iniþiale majuscule) pe toþi ceicare se împotriveau exterminãriiconºtiinþelor. Aceea era adevãra-ta toxicitate. Era o aparenþã debunãvoinþã ºi de condescenden-þã autoabsolutorie ºi ostentativã,sub care se urzeau interese inu-mane ºi un plan perfect conce-put, rezumat ambiguu ºi mirabilde punctul al cincilea al ordiniide zi a Consiliului Profesoral careîl aºtepta: un sistem ºcolar în modinteresat protector care îi devorape fiii sãi cei mai fragili ºi îi sacri-fica pe altarul Întreprinderii (cu„Î” majuscul, clar), cu surâsulimplicit pe buzele murdare desânge. O filierã care, de pe bãnci-le ºcolii, îi conducea pe tineri încâmpul muncii subplãtite, preca-re ºi puþin calificate, aºa cum suntduse animalele la abator.

Lorenzo a teminat orele la oradouã. Nici mãcar nu-i era foame.Un ghem de nervi îi contractastomacul. A traversat curtea pli-nã de colegi care se aºezau sãmãnânce în grup, la soare. Fieca-re cu propriu-i tupperware un-suros, încãlzit la microunde încancelarie. S-a simþit bine numaidupã ce a traversat lungul bule-vard care separa Pinto Innova deun grup de fabrici pestilenþiale.A pãtruns în acel coridor meta-lurgic ºi a rãtãcit la întâmplare,sã-ºi omoare timpul. La patru fãrãcinci s-a prezentat în aula mag-na, pentru începerea ConsiliuluiProfesoral. Alejandro Machín delas Cuevas s-a aºezat la masaconducerii împreunã cu Orienta-dor ºi cu Saturnino Zarrías Calle-ja, secretarul liceului Pinto Inno-va ºi responsabilul casieriei ºco-lii. Profesorii care admirau cu en-tuziasm metodele lui Orientadorºi-au disputat primele douã sautrei rânduri de scaune din salã.Cei mai slabi, în toate sensurile,s-au mulþumit cu locurile cuprin-se între al patrulea ºi al ºaselearând. Lorenzo a ocupat un rând

întreg, cel de-al zecelea, singur.ªedinþa a fost declaratã deschi-sã. A fost citit ºi aprobat proce-sul-verbal al Consiliului Profeso-ral precedent. Lorenzo s-a abþi-nut. Nu-l interesa nimic; erau lu-cruri trecute, între care, printrealtele, se numãra ºi anularea pro-gramului de interschimb cu Gym-nasium Theodor Mommsen dinOsnabrück. I-a amintit-o, cu cru-dã insensibilitate birocraticã, se-cretarul Zarrías Calleja: „Punctul2. Dispunem de un excedent decasã de 2.000 de euro…”. Direc-torul l-a întrerupt: „Vom destinaacest excedent de casã iniþiative-lor care trebuie programate încadrul activitãþii Jornada de laJuventud Inclusiva, fapt pentrucare îmi voi permite sã iau din noucuvântul când va fi discutatpunctul 6 de pe ordinea de zi.”

Pulsul lui Lorenzo a crescut dela 110 la 125 pe minut, cu vârfuride 132, când a fost abordat punc-tul referitor la analiza randamen-tului trimestrial al elevilor ºi laorganizarea activitãþilor de recu-

perare. Era teritoriul lui Orienta-dor. Dintre cei aproximativ 60 deprofesori prezenþi în aula magna,în timp ce repeta obiºnuitul dis-curs despre didactica inclusivã,Gonzalo Cascos Cases l-a privitfix aproape numai pe Lorenzo,vorbind pe un ton liniºtit. La fie-care douãzeci de secunde (Loren-zo îl cronometrase) îºi îndreptaprivirea ºi cãtre restul profesori-lor. Numai atunci surâdea: „Me-dia generalã a notelor este mare,printre cele mai bune din toatãAria Metropolitanã a Madridu-lui. Scade foarte mult numai încazul claselor la care predã ºi almateriilor predate de domnul pro-fesor Salcedo Huertas. Lorenzo,nu te supãra, dar trebuie sã-þispunem acest lucru: nu te-ai gân-dit niciodatã cã poate nu lumeaare o problemã cu tine, ci tu ai oproblemã cu lumea?”.

Lorenzo a avut prezenþa despirit sã recurgã la ironie: „Da,Gonzalo! Cred cã ai dreptate!”.

Orientador a dat din cap ºi apoia trecut la prezentarea câtorva pro-Cléopatre Endou-Guema – Simbolurile bateke


un

ive

rs

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

a

puneri pentru adaptarea obiecti-velor curriculare. Erau exameneleconcepute pentru a fi promovaþitoþi. Lorenzo cunoºtea pe de rostprotocolul (aºa era definitã farsadeºãnþatã): elevilor li se dãdeatextul verificãrii cu o sãptãmânãînainte ca verificarea sã aibã loc.Profesorii de sprijin, aleºi de Ori-entador, înlocuiau întrebãrile preadificile cu altele stabilite împreu-nã cu candidaþii. Treceau toþi ºitoate, e de prisos sã mai spunem.În concluzie, nu era important sãînveþi ceva, ci sã fii promovat.Lorenzo a cerut cuvântul: „Mãopun ºi voi continua sã-i exami-nez pe elevi aºa cum am fãcut-opânã acum! Toþi trebuie sã fie egalila plecare, dar mai departe trebuiesã meargã doar cine meritã!”.

Directorul a dat din umeri:„Bine! Fiecare sã-ºi asume pro-priile responsabilitãþi didactice!Nimeni nu e un bun profesor doarpentru cã se aratã mai sever laevaluãrile elevilor ºi ale elevelor!”Lorenzo a ridicat mâna, dar nu is-a dat cuvântul. S-a trecut lapunctul 4. Orientador a cerut sãse facã liniºte. Omul de serviciuFaustino a introdus-o în aulamagna pe Bárbara Recio Bouso-ño, îmbrãcatã ca Miley Cyrus dintârg ºi urmatã de douã sclave ºide un alt plurirepetent. În faþamesei conducerii a fost pus uncasetofon portabil enorm ºi, peun chinuit fond de hip hop, miº-cându-ºi degetele ºi braþele, cumvedeau cã fac la televizor sau peYouTube cei mai buni reprezen-tanþi ai gangsta rap, cei patruelevi s-au lansat în Rap de la In-novación Inclusiva: „ Me gus-tan los proyectos del Orienta-dor! Gonzalo Cascos Casessiempre es el mejor! Me gustala escuela, si es innovadora! Baila el rap conmigo! Bailaahora!”. Aplauze la scenã des-chisã. Unii profesori, pentru arespecta adevãrul, îºi stãpâneaurâsetele. Era un spectacol atât deslab ºi de involuntar ridicol încâtpulsul lui Lorenzo s-a stabilizatîntre 95 ºi 108 pe minut. A urcat la129 numai când, dupã ce au ieºitrappers-ºii ºi dupã ce s-a pricop-sit cu cuvenita dozã de felicitãri,Orientador a spus cã acela eradoar un mic eºantion din activi-tatea care era în desfãºurare ºicare ar fi culminat cu producereaunui video despre Didactica In-clusivã, finanþat de Consejería deEducación de la Comunidad deMadrid. Iniþiativa a fost aproba-tã cu aclamaþii.

Despre punctul 5, adicã de-spre Proyecto FICEE (Flujos deIntercambios Colaborativos Es-cuela-Empresa), a vorbit fãrã oco-liºuri directorul Alejandro Machínde las Cuevas ºi a fãcut-o cu ovanã pasiune: era o idee fixã a sa.Orientador a adãugat cã dinami-ca fluxurilor bidirecþionale dintreªcoalã ºi Întreprindere era nu vi-itorul, ci prezentul; a cerut sã fie

aprobatã o propunere pentru re-dactarea unui manifest care sã fietrimis celor mai importante mijloa-ce de comunicare ºi sã fie intitu-lat La Escuela enseña, la Empre-sa forma. Y viceversa. Aplauzelecele mai entuziaste au fost ale luiJames Hernández Smith, batjocu-ra elevilor care studiau engleza.Nu numai cã nu ºi-a plecat capulcând l-a privit Lorenzo, dar i-a ºisusþinut privirea. Lorenzo nicimãcar nu ºi-a controlat pulsulînainte de a exploda: „Dar se poatesã ºtim de ce ne convocaþi, dacãtotul e deja decis, nu se voteazãnimic ºi nu se explicã nimic?”.

„Ei! Înceteazã!”. Era chiar Ja-mes Hernández Smith cel care îldojenea. Lorenzo nu a mai vãzutnimic în faþa ochilor. Simþea cãvena gâtului, jugulara externã, erape punctul sã explodeze: „Liniº-te, idiotule! Îi superi pe toþi! Eºtio marionetã laºã!”. James a rã-mas aºezat, dar mulþi profesoridin primele rânduri s-au ridicatpentru a merge sã-l scoatã peLorenzo din spatele frontului. Celmai impulsiv ºi mai pus pe încãie-rare a fost Rodrigo Alcázar For-moso, profesorul de biologie ºigeologie, discipolul preferat al luiOrientador. Lorenzo, în picioareºi în gardã, îl aºtepta. AlejandroMachín de las Cuevas, amintin-du-ºi frumoasele vremuri de bã-tãuº fascist ºi prevalându-se defizicul sãu foarte robust, s-a ridi-cat de la masa conducerii ºi s-ainterpus, cu braþele ºi cu amenin-þãri de mãsuri disciplinare. A reu-ºit sã restabileascã o aparenþã deordine, dupã douã minute de ur-lete, pumni strânºi agitaþi amenin-þãtor ºi insulte irepetabile.

Odatã potolitã ºi opritã furtu-na, directorul a intervenit dinnou, cum avertizase, când auajuns la punctul 6, despre pro-punerile pentru organizarea ºidesfãºurarea activitãþii Jornadade la Juventud Inclusiva. Primabombã l-a lãsat fãrã suflare peLorenzo. Alejandro Machín delas Cuevas ºi-a pus ochelarii penas ºi a lansat-o în mod imperso-nal, citind-o de pe o foicicã: „Încadrul organizãrii activitãþii Jor-nada de la Juventud Inclusiva,

care va avea loc sâmbãtã, 25 fe-bruarie, în aceastã ºcoalã, amdecis sã destinãm cei 2.000 deeuro din excedentul de casã de lapunctul 2 (Raportul financiar)plãþii unei conferinþe cu titlulManaging the Youth Internal-&External Change, cu durata deo orã, care va fi þinutã de AlanBermúdez Illarramendi, respon-sabil al firmei CEI, acronimul luiColor de la Estética Interior”.

Lorenzo a strigat: „Am decis?Cine a decis?”

Directorul ºi-a scos ochelarii,ca ºi cum ar fi vrut sã se ridice ºisã-l loveascã pe Lorenzo: „Dacãcineva nu este de acord cu aceas-tã imensã oportunitate de creaþiede Valoare cu „V” majuscul, sãridice mâna ºi sã-ºi motiveze dez-acordul. E incorect sã întrerupiîn acest fel!”.

Lorenzo a ridicat mâna, dar i-aluat-o înainte Arístides CuatreroJordán, colegul sãu de limbã ºiliteraturã: „Nu poþi sã întrerupi încontinuu! Este aproape ºapte ºisuntem încã aici! Dacã nu îþi pla-ce democraþia, denunþã-ne petoþi! Oricum ºtim cã obiºnuieºtisã mergi la poliþie, nenorocitule!”.

Lorenzo a decis sã nu-i rãs-pundã deloc. A þinut mâna ridi-catã, printre strigãtele de indig-nare ale tuturor colegilor ºi cole-gelor, pânã când i s-a acordatcuvântul. A zis: „Eu nu sunt deacord! ªi vreau sã se noteze înprocesul-verbal motivul, caremerge dincolo de risipa de resur-se economice. Alan BermúdezIllarramendi este o canalie, acþio-nar la un centru care se numeºteEconocimiento ºi în care se pro-mit vindecãri miraculoase dispe-raþilor. Este o ruºi…”.

Rodrigo Alcázar Formoso, Ar-ístides Cuatrero Jordán ºi alþi doiprofesori s-au ridicat din nou.Directorul nu a reuºit sã se inter-punã la timp. Lorenzo a putut sã-itragã o palmã sonorã lui Arísti-des Cuatrero Jordán, fãcând sã-isarã ochelarii de pe nas. Colegulsãu s-a dat înapoi de parcã nus-ar fi aºteptat la asta; împreunãcu el, s-au întors la locurile lor ºiRodrigo Alcázar Formoso ºi cei-lalþi doi nemernici ai lui Orienta-

dor. S-a strigat de multe ori „Fas-cistule!” ºi „Trebuie scos dinsalã!”. Gonzalo Cascos Cases aaplaudat ironic ºi a cerut cuvân-tul: „Dragã Lorenzo, apreciem toþimetodologia ºi spiritul tãu de to-leranþã. Felicitãri! Vreau sã adaugdoar un detaliu, pentru a clarifi-ca: cu cei 2.000 de euro ai tãi nuvom plãti decât o treime din con-ferinþa lui Alan Bermúdez, care sebucurã de stima întregii comuni-tãþi ºtiinþifice ºi este un cercetã-tor de faimã mondialã!”

„Cercetãtor a ce?”, a urlat Lo-renzo.

Orientador s-a prefãcut cã nul-a auzit: „Conferinþa va costa6.000 de euro. Ceilalþi 4.000 deeuro din cachet-ul orar al lui Alanvor fi donaþi de ElectrostandardUnited and Co. ºi de o altã maremultinaþionalã al cãrei nume nuvi-l spun: îl veþi descoperi în tim-pul activitãþii Jornada de la Ju-ventud Inclusiva, graþie unei sur-prize pe care o avem pentru toþicei prezenþi ºi pentru toate celeprezente. Rezumând, douã maricompanii care au aderat la unProiect printre ai cãrui promotorise numãrã cel care vã vorbeºte.Un Proiect cu «P» majuscul. UnProiect susþinut de societãþi in-clusive care se considerã mode-le de organizare de tip OutwardMindset”. În acel moment, Loren-zo s-a prãbuºit ºi ºi-a prins faþaîntre mâini, nevenindu-i sã crea-dã. Era gata sã plece, dar directo-rul, când încã nu se potoliserãaplauzele, i-a cerut lui Orientadorsã aplice lovitura de graþie: „Gon-zalo a avut o altã idee genialã alui pentru Jornada de la Juven-tud Inclusiva. E pe punctul sãlanseze o iniþiativã care are de-aface cu noile limbaje ale tinerilor.Lorenzo, þi-o spun fãrã sarcasm:este un lucru care pe tine ºi pe toþiprofesorii de literaturã ºi de ºtiin-þe umane ºi sociale de la Pinto In-nova ar trebui sã vã intereseze. Îidau cuvântul lui Gonzalo!”

Orientador ºi-a limpezit vocea:„Aþi auzit cumva vorbindu-sedespre cãrþile de Infinitum? Nu,aºa este? ªi totuºi, mulþi ºi multedintre elevii ºi elevele voastre sejoacã cu acestea, le schimbã în-

tre ei”. Lorenzo era foarte atent,încordat. Orientador ºi-a dat sea-ma: „Probabil, tu, Lorenzo, le cu-noºti? Am trimis ieri dimineaþã oinvitaþie “care a fost acceptatã”unuia din cei mai mari experþi in-ternaþionali ai jocului ºi ai limba-jului Infinitum ca sã vinã sã levorbeascã despre asta elevilor ºielevelor de la Pinto Innova. Ilus-trul nostru oaspete este un tânãrpasionat de heavy metal. Se îm-bracã la fel ca atâþia dintre eleviiºi elevele noastre. Va conferen-þia în cadrul unui laborator “cuparticiparea inclusivã a profeso-rilor interesaþi, a elevilor ºi a ele-velor de la Pinto Innova” pentruanaliza lexicului specific al cãrþi-lor de Infinitum. Sunt sigur cãiniþiativa le va plãcea mult bãieþi-lor noºtri ºi fetelor noastre. Doam-nelor ºi domnilor: Didactica In-clusivã cu majusculã este ºiaceasta!”.

Cu foarte puþinele energii fizi-ce ºi mentale care îi rãmâneau,Lorenzo a aruncat o întrebare:„Expertul pe care l-ai invitat senumeºte Tiberio?”

Orientador a pãrut fentat, dara reacþionat ca strãin: „De necre-zut! Dupã cum vedeþi, TiberioAcero González este atât de fai-mos încât este cunoscut ºi de unfoarte rafinat intelectual snobprecum al nostru Lorenzo Salce-do Huertas!”

A fost un râset general. Ori-entador câºtigase ºi a vrut sã pro-fite de victorie: „Rãmâneþi aºezaþi!Nu e totul, doamnelor ºi domni-lor! Tiberio ne va oferi ºi un con-cert al formaþiei sale heavy me-tal, Satanic Bloody Circle. Bãie-þii ºi fetele vor înnebuni de ferici-re! Ah, un ultim lucru: Tiberio vavorbi ºi va cânta pe gratis. El ºi alsãu band se vor mulþumi cu osimplã rambursare a cheltuielilor.Spun asta pentru Lorenzo, întot-deauna atent la budget!”

La chestiuni diverse ºi even-tuale nu a fost ridicatã nicio pro-blemã. La opt fãrã 20 de minute,directorul a declarat încheiat Con-siliul Profesoral.

Traducere ºi prezentareElena Pîrvu

Daniel Guþã – Piaþa de peºte

!!

!

!

!


corespondenþãMira Simian Baciu – Saºa Panã

un clasic, un mare clasic care abeaacum începe sã fie discutat. Cri-ticii literari au scris despre Anti-proza urmuzianã, despre comiculabsurdului la Urmuz º.a. Regretcã revistele ºi cãrþile în care auapãrut asemenea pagini sînt aziepuizate (aproape tot ce se tipã-reºte dispare repede de tot dinlibrãrii). De curînd a apãrut ºi adispãrut într-o singurã zi carteamea Poeme ºi poezii din cãrþi ºidin sertar (1925-1965). Dar urmea-zã sã aparã în Gazeta literarã oschiþã ineditã a lui Urmuz aflatãîn arhiva mea; va fi însoþitã deceva evocãri. Voi trimite un exem-plar în depãrtatul Honolulu (deunde am primit luna trecutã o in-teresantã antologie a tinerii poe-zii haitiene. Bãnuiesc în amabilulexpeditor pe fostul colaboratorde la Orizont, ªtefan Baciu. Esoþul Mirei?...) ªi voi trimite tot-odatã ºi un numãr al revistei bã-cãuane Ateneu, de anul trecut,cerut azi redacþiei cu material bo-gat despre Urmuz.

Avangarda literarã românãdintre cele douã rãzboaie azi laordinea de zi. De curînd am pre-dat manuscrisul de 500 de foi alunei antologii din poezia ºi prozaacele epoci.

Îþi ureazã spor în munca între-prinsã ºi i-ar plãcea sã primeascã oconfirmare de primirea prezentei,

Saºa Panã

P.S. Volumul Dtale antologicnu existã în librãrii la Buc. dar esteîn biblioteca fostului colaboratorla Orizont, îl cunosc ºi îl admir.Poþi sã-mi trimiþi Antologiacândva 1 ex?

*

University of Hawaii 96822 USADepartament of European Languages252 The Hall, Webster 30106 mai 1967 [data poºtei]

21 aprilie 1967

Dragã Domnule Saºa Panã,

Ca sã-þi mulþumesc pentru ma-rea fericire care mi-ai pricinuit-o arfi ridicol ºi imposibil… Am cititscrisoarea ºi splendidele paginidintr-o zi într-o suflare de vânthawaian ºi n-am avut altã soluþiedecât sã grãbesc pasul spre bi-roul meu, unde zãvorând uºa amplâns. De emoþie, de aceastã ome-neascã înþelegere ºi de splendoa-rea cuvintelor dumitale, de simpli-tatea tropicã a lui Geo B. aºa cuml-am cunoscut – purtându-mi san-dalele pe umãr, desculþ, fãcând ºinegând tot (în 1946 la Mangalia)într-o indiferenþã vroitã devenitãoglindã prin care reflectã aceamare sãlbatecã ºi briza ultimelormele zile „acasã”.

Apoi, am arãtat strãinilor pen-tru care scriu ºi teza doctoratuluimeu ºi conferinþele ºi viitoareacarte (cred cã va fi Jarry-Urmuz-Ionesco) le-am arãtat strãinilorcare nu ºtiu româneºte dar ºtiucã de câþiva ani nu fac ºi nu credaltceva decât cã teatrul absurdu-lui îºi are o rãdãcinã bine stabili-tã în Urmuz, Caragiale, atmosferageneraþiei dintre anii 1930-1940,în sfârºit ca sã fac o modestã con-statare absurdã, în acest faimos

teatru al absurdului s’a plãmãditîn România, iar atât generaþiadumitale cât ºi generaþia mean-au fãcut decât sã vorbim cu Eu-gen, sã gândim ca el…

Acest lucru mã roade de mult.Din 1956 la Rio de Janeiro, cândEugen îmi povestea cum vede„Scaunele” mã frige din 1963când la Univ. din Middlebury –Cambridgeul american – undeîncepusem sã îmi fac doctoratul(Cum nu ºtii nimic despre mine,þin sã-þi spun cã în þara româneas-cã am fost nevoitã de familie sãfac farmacia pe care am practi-cat-o apoi prin diferite þãri, fãrãentuziasm ca sã câºtig necesarul„meritata compensaþie” pentru anu muri de foame).

Deci împreunã cu 400 de profidin aceastã þarã urmam cursurilealtor profi de la Sorbona, veniþiaici cu mari sacrificii ºi mare en-tuziasm. Paul Vernois1, unul din-tre marii cunoscãtori ai lui Iones-co îºi dãdea cursul de teatru con-temporan. El ºi ceilalþi nu fãceaualtceva decât sã pregãteascã zide zi câte cinci ore intensive depredat, atmosfera, demonstraþiagenialitãþii lui Ionesco.

I-am cunoscut, ne-am împrie-tenit ºi le-am vorbit despre… Ur-muz. Lucrarea pe care trebuie sãi-o prezint lui Paul Vernois a fostdespre aceastã influenþã româ-neascã foarte foarte puþin cunos-cutã. Premiul întâi (Cununa ºimuzica militarã cu „Trãiascã!” lepierdusem pe malul Oltului învâlvã) aºa de mare încât deasu-pra m-a poftit la catedrã sã þin euunul despre Ionescu. Lucru pecare nu l-am acceptat.

De atunci toatã lumea vreausã spun, profii ºi colegii, m-auîmpins pe acest drum. Lipsa dematerial, de informaþii, în sfârºitalte lucrãri pe care le-am publicat(Charles D’Orleans, Nerval, Ca-mus etc.) lucru intensiv de profde douã limbi. (Predau francezaºi spaniolã.)

Poezia care îmi umblã în cap ºipe care am aºternut-o pe hartie(volumul a apãrut anul trecut laParis – FARMECE) alte poezii înfrancezã precum ºi începutul unuiroman care are deja contractulgata la Gallimard (stimate Dosto-ieski). În fine plus faptul cã tre-buie sã urmez cursurile pentru undoctorat în francezã-spaniolã-ro-mânã etc. Totul m-a copleºit, m-aîncântat ºi de douã luni iar m-amaºezat la masa mea nu de stejar cide bambus ºi am pus lupa peUrmuz. Îþi povestesc toate aces-tea ca sã îþi explic ce nevoie amde informaþiile dumitale. Eºtisingurul care are materiale de-spre Urmuz. Nu ºtiu cum sã-þimulþumesc ºi nu pot spune de-cât „Dumnezeu sã te binecuvân-teze!”. Þi-am trimis azi „Mele”revista pe care ªtefan ºi cu mineîncercãm sã o facem din econo-miile noastre aici. Ai ghicit: e vor-ba de fostul colaborator la Ori-zont ºi de nevasta lui, Mira Si-mian, care acum s-a pus ºi ea pescris. De asemenea, „Farmece” ºivreau sã te întreb dacã-þi pot tri-

mite fotocopia lucrãrii mele deacum þie amic care eºti numai ungrãunte în ceea ce fac acum? La4 mai vor vorbi aici despre „Io-nesco par lui-même” ºi voi atin-ge doar problema Urmuz. Înschimb în septembrie la Roma voiface o comunicare de un ceas de-spre Urmuz + Ionesco. Îmi daivoie sã citez fragmentul Dtale ºifragmentul lui Geo?

Lucrarea va fi publicatã în fran-cezã în Acta Philologica. Am co-mandate încã douã articole: unulaici la „Drama” ºi altul la RMLA,revista tuturor prof. de limbi strãi-ne de aici. Îmi dai voie sã citezaceste materiale sau vrei numaisã le trec comentându-le fãrã ghi-limele? ªi acum spune-mi dum-neata care stai pe aceeaºi stradãpe acum din întâmplare spune-mi poþi sã-mi rãspunzi la acesteîntrebãri:

1. De ce Arghezi i-a dat pseu-donimul Urmuz? Ce înseamnã?(oare are legãturã cu Ornous?)

2. ªtii oare dacã îi iubea peProust, Gide sau poate l-a citit peKafka? (imposibil aºa-i?!)

3. Ce s’a întâmplat cu bucãþilemuzicale? Oare muzica lui nu o fifost premergãtoare muzicii dode-cafonice?

4. Ce s’a întâmplat cu picturi-le lui de care vorbeºte Ciprian înMãscãrici ºi Mâzgãlici?

5. Oare Ciprian nu ar putea fipus în faþa unui magnetofon sãpovesteascã ce îºi mai aduceaminte?

6. Oare din Grupul de la Lazãrnu mai existã nici unul care sãpoatã povesti? Dacã s-ar puteaobþine mai multe portrete parale-le, mãrturii, crîmpeie?

7. Ai putea sã-mi procuri toatãcopia faptelor diverse din jurna-le din 24 noiembrie nov. 1923,constatarea morþii lui?

ªi acum sã opresc acest flu-viu de întrebãri ca sã nu te obo-sesc, al doilea pentru cã vreau sãte rog ceva. Pot sã trimit o sumãde bani care sã îþi serveascã du-mitale pentru cumpãrarea de ma-teriale pentru lucrarea mea? Cãrþi,reviste, fotocopii ºi bande de în-registrare.

8. Ai putea sã îmi povesteºtipe bandã întrevederea cu mamalui, amintirile dumitale, cum l-aidescoperit, cum îl interpretezi,cum explici aceastã nouã creaþieliterarã… ªi acum voi tãcea cãcivoi aºtepta.

Între studenþii mei sunt fete ºibãieþi veniþi din toate pãrþile lu-mii, cochiligii agitându-ne.

În mirarea unui val marin ve-getal, dar sigur doar eu aºteptprintre aceste valuri care indicã,aratã un soare care pe strada Do-garilor e lunã.

Aºtept ºi cred. Cred în dum-neata, cred în Urmuz ºi ºtiu cãvoi putea rãspunde lui GabrielMarcel cã d-acum un an, aici,spunea cã Eugen nu existã; „sonthéâtre n’a pas de racines” ºi luiJean Anouilh „et Ionesco sort seschoses ont ne sait ou…”. ªtiu cãle voi face demonstraþia cea mare,acum, foarte curând. Îl aºtept peSaºa Panã, prietenul meu într-unmit urmuzian real.

Mira Baciu-Simian

1 Întreaga poveste a doctoratu-lui Mirei cu Paul Vernois de la Uni-versitatea din Strasbourg apare de-taliat în cartea omonimã a lui ªtefanBaciu, apãrutã la Editura Albatrosdin Bucureºti, în 1998, pp.284-285.

Prin amabilitatea domni-lor Vladimir Panã ºi Cos-min Panã, am ales din

Arhiva „Saºa Panã” douã scrisoriadresate de Mira Baciu autoruluiProzopoemelor, dar ºi o scrisoa-re de rãspuns a lui Saºa Panãfiindcã liderul de la revista unuavea bunul obicei de a pãstra cior-ne la o mare parte din scrisorilepe care le trimitea ºi, în acest fel,avem parte de perspectiva com-pletã a celor doi corespondenþiasupra celor discutate de ei.

(Petriºor Militaru)

Prof. Mira Baciu-SimianHonolulu

University of Hawaii 96822 USADepartament of European Languages252 The Hall, Webster 301

8 aprilie 1967

Stimate domnule Saºa Panã,

N’am avut plãcerea sã te cu-nosc, însã te-am citit regulat,þi-am urmãrit activitatea ºi pen-tru mine, aflarea numelui dumita-le prin slovele ce le citesc este obucurie, este regãsirea unei at-mosfere, unei vieþi, unei fericiri lacare nu se poate renunþa. Rãmâ-ne acum sã-þi spun cine sunt.Inutil sã vorbim de trecut…

Cred în prezent ºi câteodatãvreau sã cred ºi în viitor. În mo-mentul de faþã locuiesc în Hono-lulu, Hawaii. Sunt profesoarã laaceastã universitate, de francezãºi spaniolã. Îmi pregãtesc un doc-torat cu urmãtoarea, cutezãtoarea,obraznica temã: „Elemente româ-neºti în teatrul ionescian”.

Primul element îl consider peUrmuz pe care dumneata l-ai pu-blicat în revista Unu, l-ai înþeles ºil-ai divulgat pe vremea când eraunumai câþiva „aleºi” care-i ºtiampuþinele pasiuni pe de rost: AlecuPaleologu, Traian Lalescu, Dom-niþa Gherghinescu… Deoareceîndrãznesc astãzi în timp ºi spaþiusã întind, sã arunc acest nãvod

care înconjoarã jumãtate de glob,pentru a te întreba ceva foarte sin-cer ºi mai ales foarte foarte impor-tant pentru mine ºi cred cã pentrucercetãrile româneºti.

Mã poþi ajuta în cunoaºtereavieþii lui Urmuz, personalitãþii,amintirile dumitale, aprecierile,punctele de vedere, în fine oricerând al dumitale va fi un izvor careva întregi cele aproape o mie depagini de material comentat ce-lam gata.

De multe ori în viaþã oameniicare pot deveni puncte esenþialeîn creaþia artisticã îi cunoºti doardin scris, de pe alte meridiane, cândputeai sã-i vezi zilnic, acasã…

Iartã îndrãzneala acestei scri-sori.

Poate nu va deveni un mit io-nescian sau urmuzian… Eu îþimulþumesc din inimã pentru ori-ce fel de rãspuns.

Mira Baciu-Simian

*

15 aprilie 1967

Stimatã doamna Mira Baciu-Simian,

Nu vreau sã las prea multe zilefãrã rãspuns scrisoarea d-tale din8 crt. – mai ales cã e vorba de asprijini reactivarea amintirii ope-rii (de mici dimensiuni dar de foar-te mare importanþã) lui Urmuz.Alãturata Biografie a apãrut înunu, o datã cu difuzarea în librã-rii a cãrþii atunci editate. Dar dacãîn urmã cu decenii, ºi cartea ºieditorul au fost priviþi cel puþincu nedumerire, azi – cînd tot maiclar se contureazã prioritatea eifaþã de curentul futurist – ºi deexplozia dadaistã – premergãto-rul Urmuz (aºa cum noi de la unul-am considerat din clipa desco-peririi lui) ºi cele cîteva schiþe pa-ralogice formeazã obiectul a nu-meroase articole, eseuri. Nu e ex-clus – ar fi timpul – sã aparã înãst an o ediþie criticã. Urmuz e azi

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arh

iva

„S

aº

a P

an

ã”

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA www ... · , serie nouã, anul X XI , nr . 9 (239...

Documents

Transcript of APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA www ... · , serie nouã, anul X XI , nr . 9 (239...