Anul XXV i
literatura E firesc sâ ne îndreptm spre crile noastre de literatur aprute în ultimii douzeci i cinci de ani i sâ ne întrebm asupra lor.Literatura unui sfert de veac, deci, — un timp în care o valoare sau alta se poate cerne i-i poate ve­rifica durabilitatea — i ne întrebm care sînt acele cri contemporane care au rmas i s-au impus opi­niei publice, în ce a constat i const substana i ori­ginalitatea lor, prin ce manifest ele acel spirit de continuitate cu direciile majore artistice anterioare, prin ce au putut ele s fie noi i tulburtoare, proprii timpului actual, pentru a supravieui, în ce fel au tiut s poarte în esena lor acea responsabilitate social de adîncime, cuvenit artei durabile i adevrate. Cre­dem c avem un mare prilej în acest an — „Anul XXV", cum îl numim cu toii, cu gravitatea contiinei de destin istoric — de a ne întreba i medita cu ma­ximum de rigoare asupra destinului literaturii din acest rstimp, implicit asupra destinului nostru de scriitori i a rostului nostru specific cetenesc. Nu putem gîndi i examina fenomenul literar desfcîndu-l arbitrar din
contextul cultural, nu-l putem aprecia fr o înelegere filozofic a condiiei social-istorice cu totul noi a ce- Jor douzeci i cinci de ani, deosebite i pentru J^eaia de valori spirituale. în discutarea sfertului de veac literar care ne aparine, de care sîntem res­ponsabili nu numai pentru azi — fr îndoial c ro­lul criticilor i istoricilor literari este de prim ordin i o dezbatere ampl este mai mult decît util. Editurile ar fi avut posibilitatea unor contribuii de pre, prin tiprirea unor studii analitice i de sintez asupra lite­raturii noastre din acest ultim sfert de veac, prin pu­blicarea unor antologii literare — proz, poezie, eseu etc. — întocmite cu ascuit sim privind selectarea ce­lor mai valoroase i mai durabile texte — putem nota; de altfel, cîteva apariii în acest sens, dar le-am fi dorit mai numeroase, mai cuprinztoare i mai diver­sificate, sistematic gîndite i lansate. De asemenea, institutele de specialitate ar fi putut da contribuia lor la examinarea fenomenului literar contemporan prin întocmirea unor bibliografii complete, atît de necesare studiilor de specialitate, atît de necesare în cuprin­derea i înelegerea desfurrii activitii de carte, a momentelor distincte din interiorul istoriei literare ac­tuale, a micrii publicaiilor literare i a coninutului lor atît de semnificativ privind tablourile de autori i producia lor din acest rstimp. Bineîneles c o con­tribuie imediat i eficace pot aduce revistele i lor le revine acum rostul de a iniia dezbaterile critice de adîncime de care am amintit. Dezbaterile pot fi pe cît de tentante pe atît de fructuoase — dovad recentele discuii, dei limitate, deschise de unele reviste — i ele se pot înscrie printre cele mai bune cîtiguri ale vieii literare, ale climatului scriitoricesc. Problemele sînt de interes acut, s citm necesitatea unei discuii de sintez asupra prozei, care sînt crile de proz care au rezistat, oare nu acelea care s-au îndreptat spre teme fundamentale i unde formula literar a fost o problem de substan ? Dar poezia ? Care au fost momentele ei, care sînt expresiile ei de originalitate, ce „biografii lirice" sînt mai gritoare pentru istoria literar actual ? Putem trece sub tcere eecurile i im­plicaiile lor privind destinul dezvoltrii literaturii noastre? Dar critica ? Putem vorbi despre sisteme sau moduri critice originale, consecvente, în activitatea unui critic sau altul de azi ? în ce stadiu se afl evoluia studiilor de es­tetic marxist, care este ponderea i difuziunea lor în abordarea fenomenului literar ? Cum s-a desfurat i se desfoar actele de cultur contemporan pri­vind editarea seriilor complete de opere fundamentale ale literaturii române clasice i dintre cele dou rz­boaie, care a fost i este legtura de esen a aces­tor acte de cultur cu problemele mari, cardinale, de instruire i educaie a omului de azi, a celor mai ti­nere generaii ?Am enumerat numai cîteva întrebri sumare, dar care trimit la o seam de probleme dintre cele mai seri­oase i mai pline de interes ale activitii spirituale din ultimii douzeci i cinci de ani. Probleme la a c­ror dezbatere sînt chemai deopotriv poeii, prozato­rii, criticii, istoricii literari, editorii. Revistele literare au prilejul în acest an s ofere acele „pagini deschise" — atît de cutate — unor astfel de dezbateri unde poate strluci opinia, pregtirea i responsabilitatea scriitoriceasc temeinic. LUCEAFRUL
Pe drumul lung la-ntors din tîa?g în sat Cruele în ir s-au adunat. apte la numr veneau acas goale Vînduser ciubere, donie i oale i se-ntorceau la pas Din cînd în cînd cu cîte un popas. De Ia fîntîna de-adpare In aria fierbinte treceau ca prin cuptoare. Cai i ini Ostenii i aprini. îns pe unde se-ntredeseau stejarii Li s-au ivit în pînd, la-ntoarcere zltarii, igani înnali cu plete Pornii la jafuri ou muieri i fete. C îi tiau c vin cu punga plin. Se desfcuse ziua de lumin.
Cruele mergeau de-acum rzlee Se destrmase rîndul i caii-nnaintau mai mult cu gîndul. i ei speriai c nu e cin’ s-i mîne Mergeau tîrî cu hamuri i cu frîne i zpcii cu toii, drag, Simeau c n-au ce s mai trag. Ctînd anapoda s îneleag Ins deteptai îi aduceau aminte Cum c oseaua merge înnainte.
INEDITzltarii
Însemnri de atelier
Lansare i fixare
( Dpr ce s vezi, intrînd convoiu-n sat, j Tdi negustorii aveau gîtlejul retezat. i sînge în cru, numai singe C-aveau glei a strînge.
Fptaii prini se viet la închisoare C le-a btut ciolanele cu fiare. i cîte unul chioptînd nebun Cere foi i tutun. De la ciocan scînteia i-a gurit vederea, Tutunul i foia le-aduce joi muierea. i-un pumn de lei pentru baci De dat pe furi. Cci privitor la cîte un judector, Zltarii au deoparte tacîmuri i covoare Furate ziua la nmiaza-mare. i la mai-mari, cu voia dumitale, Napoleoni i giuvaericale. C magistratul, uns mai înelege, C mai închide ochii peste fapt i lege. C omul, de ! în temni nu-i vit, i viaa lui se cade îndulcit. Tîlhiarul ine s se tie C el e om de omenie.
Tudor ARGHEZI 1965—1966 Din Flori de mucigai
Se întîmpl ca asupra unor lucruri s mediteei îndelung, revenind adeseori la ele i totui s nu poi cristaliza în cuvinte ce gînderi. E cu putin ca totul s se datoreze oralitii fireti, curente, legate de ase­menea subiecte. Ai senzaia c într-un dialog cu prietenii ai reuit s ex­primi cuprinztor totul. Abia cînd încerci s pui pe hîrtie frazele despre care credeai c se cereau doar scrise, îi dai ueama c, în realitate, te ajutasei cu gesturi i perifraze, îngduite oral — ba chiar înelese — dar care nu pot trece pragul scrisului.Am reuit s le comunic colegilor mei, relativ curgtor, gîndurile mele despre ceea ce s-ar putea numi lansare l fixare. Cred în conti­nuare c o discxiie cu mai muli participani în pagini de revist ar ti util pentru c fenomenul pe care încerc s-l definesc merit s ne rein atenia. Despre ce e vorba ?Printre alte etape din evoluia unui scriitor (unul de valoare) dou sînt uor de numit : lansarea i fixarea. Pluratizînd, referindu-ne nu doar la un autor, ci la o promoie, vom observa i mai clar cît de verifi­cabile sînt aceste dou momente. Amîndou sînt importante, dar raportu­rile dintre ele sînt destul de complicate. E limpede c nu perii evita etapa lansrii ca s începi direct cu fixarea. In schimb lansarea e mai independent, manifestînd tendina de a se lipsi de urmarea ei. i acest fenomen e normal : astfel se cern valorile. Din o sut de tineri autori lansai într-un interval oarecare numai o parte merit s ajung la etapa fixrii în contiina receptorilor de literatur.Lansarea de scriitori e un gest natural, în ordinea firii, i, pentru un editor, o operaie cu minimum de riscuri. în numrul (selecia iniial nu intr în discuie, ea asigurînd un anume barem valoric care este o component a lansrii) celor propui se vor gsi cu certitudine viitoa­rele confirmri. S-ar putea face o analogie cu admiterea la conserva­tor : dintre admii (pentru c îndeplinesc anumite condiii de selecie) doar o parte vor deveni mari muzicieni.Fixarea este întrucîtva diferit. Ea se deosebete prin faptul esenial c este o operaie de competen i de voin. Competena editorului si cea a criticului nu sînt echivalente. Iar act de voin este fixarea pen­tru c ea reprezint, s-ar putea spune, o intervenie competent, de horticultor în grdina literelor. Acesta e un teritoriu unde flori i buruieni cresc liber, la întîmplare, confundîndu-se în ochii celor neavizai. Criti­cul (critica) îl cerceteaz i alege, propune direcii, grupri, personali­ti, fixîndu-le prin intervenia sa.O „repede ochire' asupra strilor de lucruri literare la noi, acum, dezvluie grava situaie, raportul nefiresc dintre lansare i fixare. Edi­turile noastre lanseaz foarte muli tineri autori — nu împrtim p­rerea celor ce protesteaz împotriva mulimii debuturilor, veleitarii, am mai spus-o, constituie un tribut necesar, impostura scoate în relief va­loarea tocmai fiindc o maimurete : mai mult, acele valori care se resimt de pe urma imitrii în avalan nu sînt mari valori : opera lui Eminescu se degajeaz intact din cele trei-patrU decenii de neferi­cii „eminescieni'. Dar dup ce au fost adui pe lumea literar, ce se întîmpl cu debutanii editoriali ? Cei mai muli trec — adesea pe ne­drept — neobservai. De multe ori hazardul face ca unuia s i se de­dice o recenzie. O critic a debuturilor este neaprat necesar i ea se cuvine s fie practicat permanent, cu toat grija.Astfel intrm în domeniul fixrii. Fr voia noastr ajungem s constatm caracterul sporadic, întîmpltor, neconstructiv i fr perspec­tive pe care-1 are o mare parte a criticii noastre literare. Efortul de a opera în grdina literelor este minim, plantele preioase i buruienile stau într-o dulce îmbrînceal, superficial i periodic atinse de braul obosit al competenei.O obiecie posibil : poate c nu e momentul, nu sînt coapte valo­rile. Este uor de înlturat pentru c activitatea de fixare a valorilor lite­rare se cere a fi continu, nu pe prilejuri, în campanii i, în al doilea rînd, nu de obiectul cercetrii ne putem plînge. Atîtea i atîtea cri de critic ateapt s fie scrise : marii notri scriitori în via (despre situaia istoriei literare s-a vorbit i înc nu îndeajuns) merit, dac nu cîte o monografie fiecare, în orice caz lucrri în care munca lor de un destin s fie cercetat i judecat. Poeii, prozatorii, dramaturgii aflai în plin i Todnic maturitate au ajuns la împlinirea de acum parcurgînd trasee interesante, demne de luminat. Fenomenul literaturii celor tineri i foarte tineri este, de asemenea, un cîmp pasionant de studiu : cîte direcii i individualiti precizate 1Cu excepii uor de identificat se face o critic mrunt, fr dorina de a influenta micarea literar. Cronicarii dau buzna peste unul sau altul din autori (deobicei la apariia unei cri) îl ameesc cu comen­tarii i apoi îl uit pîn la viitorul volum. Prea muli cronicari i recen- zeni i prea puini critici cu o viziune de ansamblu.E nevoie de generozitatea riscului în unele cazuri. Tudor Vianu a scris o carte despre Ion Barbu cînd acesta nu trecuse cu mult de trei­zeci de ani. N-ar fi oare justificat un asemenea act critic aplicat la opera unui poet ca Nichita Stnescu, autor cu totul de excepie, a crui creaie i-a început de curînd i marul internaional ? Dar despre deosebiii prozatori din generaia lui Fnu Neagu i Nicolae Breban ?Literaturile mari europene tiu s-i fixeze din mers valorile. „Noul val" este un exemplu recent de însoire critic a unui fenomen literar, luat aproape din fa. i orice opinie vom avea asupra realizrilor obi­nute e, oricum, de reinut mica distan în timp ce le-a fost necesar criticilor pentru a-i spune cuvîntul. Nu poi atepta mereu trecerea din via a autorilor pentru a-i judeca, stingerea prin decenii a unei grupri literare pentru a o situa, aa cum par a fi de prere muli critici de-ai notri. Dac Eugen Lovinescu ar fi procedat aa, ne putem întreba cum s-ar fi dezvoltat scriitorii din jurul „Sburtorului".Exist i impedimente de ordin editorial. Mai întîi, nu avem o tiin a reeditrilor, component de baz a fixrii valorilor. în al doilea rînd, se manifest rezerv nelalocul ei în edituri fa de sectorul critic. i aici e nevoie de competen i curaj. Dac un critic vine la editor i-i pro­pune o carte despre Ion Alexandru acesta s nu-i rspund, cu o pru­den nejustificat, c e „prea tînr". Cri de critic mai multe, mai suple, în colecii de interes 1E i o datorie fa de cititori, o mare datorie. Ei, în primul rînd, re simt necesitatea actului critic cu ajutorul cruia s se orienteze printre cri, spre valorile fixate sau pe cale de a se fixa. Ilie CONSTANTIN
IZ M
al. piru DECENIULUI LITERAR ROMÂNESC 1940-1950
Prima panoram privind literatura ro­mân acjtual i punind chiar acest i Panoram deceniului literar românesc 1940—1950 o d Alexandru Piru. dei . i- crri asemntoare au mai semna: ?S. Crohmlniceanu : Literatura român între cele dou rzboaie mondiale o. :rr I) i D. M.tcu i N. Manoiescu : Literatura român de '«azi.PanoramA deceniului literar este dictri, de imperative speciale. Al. Piru are con­tiina necesitii scoaterii din arc unei perioadte; vitregite de împrejurri, in­tre 1939 i 2949 s-a scris o literatur :- norat de critica literar din pricina rz­boiului i a «consecinelor lui. O cantitate însemnat da produse literare a fost «t­cut cu vederea, uneori nici pomenit de criticii preocupai de furirea unei noi li­teraturi. Irjtf.stiie pe care perspectiva is­toricului liietrar n-o poate admite. Panora­ma deceniului literar românesc 1949—195® este o subliniere a continuitii literare. Al. Piru sci.e aceast felie de istorie terai prelungind o aciune de calificare si ierarhizare ce nu trebuia prsit. Istoria literaturii <le la origini pîn în prezent a lui G. Clinescu s-a oprit la anul 1940 i Al. Piru încearc s continue masiva întreprin.derte. Gestul nu este o oarecare manie cronografic ci subordonare, un program. istoric literar în care re­cunoatem kBatele clinesciene Dup cum remarca i Al. Piru sintezele cri-mi lite­ratura contemporan iau în cons.d-, rare literatura român de la date arbitrar.:. Srindu-se puin un deceniu de L-.er-- tur foarte muli autori i foarte multe cpe- re par a se .* nscut din m. st l.'er român de tgzi pare a nu fi avu: legtur cu antecederlba, pentru c din lanul re:e- rinelor lipse: tc cîteva zale.„Panorama1* nu este o isterie literari propriu-zis ;pentru c refer asupra unui fenomen literar în plin micare. Al. Piru a îneles foairte bine c singura soluie a clarificrilor privind literatura de ia 1S39 încoace e formula panoramei pe care o aplic cu deplin succes i în cunos‘...ti de cauz. Pentru uurina tratrii, muter. . este împrit pe genuri : poei,, prozator-., dramaturgi, critici si eseiti < pe gen era’. vîrstnic, mijlocie, tinr. Multi dintre <•:; pe care ii numea '.irstn.:. A a .mai sînt astzi. Generai-, mif.c-rie este acum cea vîrstnic iw ..-ta generaie ti­nr a deveni: mijlocie. tocul e. : iad luat de alta. Firetile mutaii ofer ttzuri acestei panorame i Calitatea de istorie literar în ciuda secionrii pe felii.Impresionant e sigurana cu care pro­cedeaz criticul, nu numai in aceste divi­zri dar i în comentariul literaturi; pe­rioadei nu foarte simpl sub unghiul ca­tegorisirilor estetice. Sarcina criticului n-.' fost deloc uoar. De altfel el nici nu evit dificultile i nu-i alege cea mai comod cale ci se aeaz în prelungirea istoriei literare clinesciene. Tentativa sa nu are numai meritul de a sesiza un pmînt necunoscut ci de a înelege c ex­plorarea lui ar deschide o perspectiv li­terar nou asupra momentului literar prezent. In consecin panorama ii pro­pune s se ocupe de literatur nu din perspectiva cultural ci din cea artistic fcînd disociaii estetice i stabilind o ie­rarhie de valori. Scara de valori este ceea :e scoate producia literar din confuzia i Panorama deceniului literar ii propune, firesc, s organizeze pe un criteriu intern, privelitea literar a acelor ani. Gestui cu atît mai salutar cu cît scriitorii înca­drai atunci în generaia mijlocie sau ti­nr au scris în acea perioad i cele mai importante opere ale lor (E. Camiiar.Tudoran etc.). Alteori sînt salvai de ui­tare, autori de o singur carte fr o pro­digioas activitate literar ulterioar (Gheorghe Crutzescu). Multe reputaii sta­bilite de critica deceniului 50—€0 sînt re­confirmate de aprecierile lui AL Piru as pra autorului în cauz. Din acest punct de vedere panorama prilejuiete o revelator re
confruntare a Judecâilor de valoare. Din­tre poen vîrttnici, asupra lui Camtl Bal­tazar i Maree: Breslau nu se trag con­cluzii favorab.ie. In schimb este pe drent i pe larg discutat poezia lut M.hai Be­nnie cea din Ontice tixneti a lui M. R. Paraschivescu. Poezia Mriei Bnu este amendat pentru prsirea sursei iniiale de lirism. Din generaia tinr sin*, remar­cai Dim. ine Stelara, Gea Dumitrescu. Constant Tonegarx Magda baoov. Pri­mele evoluii ale Verooici rorunihani 1 se per supertiri. iar ale Nînei Cwma. contradictorii, la geaeral cxmeturiTle M Al. Piru du suport discuii fund probate pr.n citate i anal re expres,ve i. efra*’ daca admitem noutatea sau maturizarea pe care o aduce evoluia unu; seri tar — rarul Nine- Cuman dep.'d —multe d.n opiniile criticii de azi trebuie s se fc-
tearcâ cu atente* bj»e Lxxte de cs! perspedrra. AL P r sate dtnc-rasa vvrstn c aode vaâcrite sact nctaca- tabfie. La poezse ee se asznesc. spre exe*- phz Argheri. I-oetan RLaga. La Pliat. AL Phi.pvdr eît Postura de prospecter al unor vajeri
ignorate este _-strati mat ates iz capi­ tolul Pr— i ier fi. G*o Bogza. Radu Ttao- ran. Euscbru Carmlar. Cella Sergtf, Miza Cretzan u. OLznpia Fuitt -Borâ.r«rz slnî repropui. uz.;.; dSstre fi abis. prt-P"- teniei n-c^rei, ir. evaiuarea cr:'.r_ .v. care re-cunoate m Gt,~ zz>:—g.:i_ r . t;. prozator poet, £rt ;—iteit s.i;. lizii.d Cartea Olfalci s» SCcite-I tei Lscab Onisia. AL Pire rep - s/.: i pe Radu îsmtî-. aarvr urato jsks;. romanul Anotimpuri. v e a 1-, te— s-l reia fr areU; es p.-. cuc: raze.
.'.te: cure. .. C*a os. :?—=: ce
emerite proprii pet.tr.. Gsrdun. A'izaha. Turmele, intuindu- -je a ie taztajric pe care atunci cir.d r.u - : urna .-tt p erde. retin tî Prpd j: Soiobs- dei. Ufvimjs a . ger.eratia ;ri eve ?L=- rin Preda, aezat M L C. Vtee- r.oo. îeâ de critic literar, care pr> L~- semr.tâte^ Intilnirii din pâminturi. rec :- r.osvcca j; de Ai. " ar :: mevtit aib o mac mare : ci re O dare de seam c?>mp<ei. e >e-:’Tea- tmlwi ur.de i.-.t araheate p.es.’’e lui Csm.il Fetreset;. Z:t._- :. I i Luca. O meniune îceviali >e face rri
-ipr.c.” c. a deceniului", Capul de roi pus in re­ ia; e cc Vbu re®e ce m-d tem-. Cri­ ticii i eseitii, dc.m.-.s .. neevitat ca in Literatura român de azi, s.m.t • G. Câ.i- r.esc— E. LGvmescu. T.:icr V.r.r.c, Pe--
pesricius, Bazil Munteanu. Alice Voineseu, E. Caracostea, D. Popovfci. Pompiliu Con- stantinescu. erban Cioculescu, Vladimir S-.re-nu. Petre Pandrea. V. G. Paleolog, Petra Comamescu, Al. Dima, Mircea Elia- de. Ion Biberi. Ovfdiu Papadima, Ion S< r.inte.e. Ion Viiner. .A exandru Blci, S.Iv an iosifescu. Ovidlu Drimba. Dinu Stegârescu. O mai exact opinie decît de c-b’aflm aici despre Tudor Vianu. Dreptate <e :t..e prin scoaterea din uitare 3azil Mur.teanu i Petre Pandrea. Im­portant pentru înelegerea concepiei cri­tice a lui Al. Piru este masivul capitol inch .cat lui G. Câiinescu i. prin contrast, cele acordai ? iui Bl Caracostea i Dimitrie Pripomci. irebuie s remarcm egala dis­tan de obiect a critic-uiui cu atît mai mu.: cu c*t in acest capitol se refer la m.-.fraii de breasl.Scriind o ...panoram* .Al. Piru trebuia s împace informaia cu judecata de valoare mîr-un stil rapid cu un cit mai mic no- eficien» de eroare. Uneori este aleas o singur oper ca singura valoroas sau caracteristic ; ca • Damian Stnoiu. Al­teori. eheva fraze sintetice sin: întrite cu citate : de ct.ce: pentru cei Lipsii de va­loare. Sen,toni rampL*cai dar interesant» pentru micarea literat ca Gherasim Luca sau D. Trwt rim tratai in capitole cu- pn- ttoare. Judecata de •••afcare e adesea : .ati » .-s’.ealâ Despre roman Pe Ar je spune câ este reportaj.M de a arta un minus de valoare.cr-. pentru a Bond l.psa de vocaie a toi_; cr.rir arat >i elog az nuliti l’.îe- case. Gogidalâe slot rnrtfte adesea . ; - rect aa -um se i cade Intr-o -trie de informaie care n-are In vedereselecia sas negaia programatic. Con- eacndfi js Mrfi coosacni. In genera! se bucur de excelente e*e- iritm in pr.m.„ rlnd pe cea dec.- st Ix L.uc-*t» Bliza. apoi pe aceea :'.;t.r.v 1 . M baii SadoseiDti vzut in Fraii Jderi ia o c.mssijne homeric. C. Cl rt-.:. ett? cel care domin sce­ne la cririri. Pentru f. Teodorearu i Cezar Petrescu se redemonstrearâ ir-c- ndzta. cu arrumente < fm.y de superfeta-â-a tapasdteot de ia -p. mri. Nufepmse w. ei reputeii:Feîlrx Adsrca Asupra liters tur;; int~’e dej* tatr-o depanare istonc ahoul de joceaz îpmape :.ârâ gre. Panora_ma sa in care îs. gtesc lecui «i autorii cite unei singure uri sau proz, adesea anodine, n- este, prer zm. inccdat, o catagrafie smeriâ de a.tor. i cri ci o s.gur ixuare r. evaluare de valori fcut eu- ~ ? egaiitaae ce umcaze. Nici atunci cr.d ar f avut motivele s descalifice d nn —-a parai; ir.uta :r..ial.Cartei : se poate observa doar diferena de tempera tur, de stare de spirit cu care critica se apropie, de exemplu, de Sado- •• eanu sau Crir.escj. Arbitrariului mono- gri despre Gherea a lui Felix Aderca, A - i: rspunde cu urbanitate, erorilor ta i. Vnner cu rceal obiectiv. Aceast detaare de ? materie care înc n-a intrat e . m. isterie, aceast perspectiv, si­gur i calm, sir.t o garanie a soliditii ir.treg-x-i.Sintezele panoramele, antologiile, com- pend;;.inspmate de literatura contempo­ran sir.t înc puine i sperm c sub protecia unui exemplu prestigios editurile •o- t. mai p ii” ezitante cu tiprirea lor. Dteo ierarhizri, care s depeas-tA aria crom ni literare sau profilului de autor r. : po' fi ocolite de critica literar ?.ttj?' i speciile cele mai recomandabi­le sict cele enumerate. Ca orice istorie literar panoram sau antologie. în care e vorba de autori în via, sau cu urmai activ;, protestele i contestrile vor fi probabil vii. dar trebuie s urmrim cu atenie argumentele.
M. UNGHEANU
avant- premier editorial N. D. COCEA
„scrieri*’Apare o culegere masivâ din scrierile lui N. D. Cocea, persona­litate multilateral a vieii literare româneti, publicist deschiztor de drumuri, înnoitor al mentalitii literare, în acelai timp autor de nuvele i romane.
O
TLOniNlA UBC „Himera nisipurilor”Poet cunoscut, autoare a mai multor volume de versuri inspi­rase mn a ies de mediul campestru, Florena Albu se enun cu o nou carte : Himera nisipurilor.
TAS1LE BPAS „Numrai pîn ia unu”Autor al unor curioase volume de proz scurt, Vasile Bran a dat tiparului o a patra carte de proz în aceeai succint formul Tiihj| noului volum : Numrai pîn la unu.
Geniile sînt, intr-un fel. o rzbunare: un popor de oa­ meni necjii care, neavînd posibilitatea scrisului, ii ps­ treaz „in cap“ toat istoria, se rzbun dindu-l pe lorga. capabil s scrie singur, cu amnunte, istoria a zeci de naii. Un popor cu o litera­ tur cult destul de tinr, d la iveal pe George Cli­ nescu, critic i istoric literar, prozator i eseist, compara­ bil pentru fiecare sector in parte cu cele mai ilustre nu­ me ale culturii apusene.
Am o bibliotec întreag lorga i nu tiu ce s fac cu ea. S-o dau la legat ? Nu-s des­ tul de copt, n-am barb, s pot s îneleg tot ce-a gindit înalta poart a frunii sale creia ar trebui s-i pltim cu toi bir de admiraie i smerenie. S-o las — se stri­ c. „Ori vine altul i mi-o ridic“. Aceasta este dilema perpetu Nicolae lorga. Cine­ va, un filozof român, se în­ treba, acum citeva decenii dac vor fi existînd la noi cinci ini care s se poat mîndri, cu mîna pe contiin­ , c l-au citit integral pe Kant. Dar opera lui lorga ? Mcar titlurile crilor lui — le cunoate cineva pe toate ? De ce nu se tipresc cri cu titlurile operelor lui lorga,
F“ su profesorul in locul unor schie de inspi -a- ie oarecare ?
De la un anumit niei sus, ceea ce ar trebui <~ se numeasc înt'-adevr ,je o- men“ — deranjeaz i e ie minimalizat. Se vorbete de cazul cutare. Dar autorul Istoriei românilor este lsat cu academic rceal la o parte. Peste fenomenul Cli­ nescu plutete un dizolvant zimbet superior. E ciudat cum putem avea attta drni­ cie, aceast min spart în domeniul culturii, s arun­ cm la gunoi, — s folosim ca îngrmânt fosforul de creer al unor personaliti excepionale, strlucind pe un brgan de hîrtii. lorga — o personalitate care turtete. Un munte de cri! Un munte de articole ! Un ziar întreg scris de el timp de decenii.’ Totul pare cu atît mai monstruos cu cît astzi lumea merge spre specializarea cea mai îngust: se studiaz o ramur a ramurei.
Clinescu pretindea criti­ cului român o cas izolat t un dulu nedresat i frust la poart. Numai aa poi s-i
s'.rezi intr-adevr autono­ mia esteticului. Adevrul este ci i-a stînienit pe foarte muli. cu prezena sa auto­ ritar. simit ca o zbirlitur de leu in deert. N-a avut prieteni la cataram. Acade­ micienilor. venii s-l vizite­ ze. cu plria în min, le spunea din prag: ..Nu sînt acas!“ Sociabil, dar mai ales cu morii, foarte cumini i la locul lor i care nu puteau s-l deranjeze i care se puteau menine tot timpul intr-un spiritism pur.
lorga fiind destul de înalt s-a uitat, cu o curiozitate dumnezeiasc pe sub strei­ nile mînstirilor. descoperind prin poduri prfuite hîroage i documente, mîzglituri de died pe ceasloave, (care l-ar fi rscolit i pe Eminescuj dînd vechime culturii noas­ tre. George Clinescu, a ae­ zat aceste cri dup cotor, le-a netezit cu mîna, a dat lustrul i prestigiul i per­ spectiv. (Geo Bogza, mereu atent la valorile i mormin­ tele naionale, rupea, nu de mult, o frumoas i pioas
floare de stil în memoria a- celei unice „Istorii diiteraturii române“ care n\ se mai re­ tiprete odat). Dup Maio- rescu, Lovinecu i ali tru­ ditori, literatura român apas prin Clinescu pe sigiliul domnesc al integritii i existenei sale independente în Europa.
Autorul „Enigmei" i-a uimit întotdeauna pe contemporani prin posibilitatea sa de a fi mereu alttel. De fapt, diversi­ tatea e felul su natural de a fi. Aerul su. Intr-un munte g­ seti i aur i uraniu i plati­ n. E drept, toat aceast bo­ gie are darul s ne uimeas­ c pe noi, pilitura de fier. Caut matca original a personalit­ ii lui i mi se pare a o gsi în lirism. Sub sistemul de pro­ zator, sub aparatul critic, Geor­ ge Clinescu era cldit pe cu- reniî lirismului. Lirismul era inclus în el ca Marea Sarmati- c în noi, tritorii în scoicile de aur i uraniu, petrol i sare ale istoriei ei. Lirismul înseamn în ultim instan, tineree. i expresia des întîl- nit la Clinescu „m 'simt ti-
nr“ nu era de loc o metafor. Curiozitatea a rmas ne­ tocit, a rmas deschis ochiu­ lui su care tia s vad rz­ boiul Troiei într-o pictur de cea. Cultura o fost pentru el baia lui Arhimede. Numai c la Clinescu „Evrica'' a în­ semnat „m-am gsit", adic mai mult decît descoperirea unei legi. i pentru c am pomenii de legea lui Arhimede. pete marginea universului, mereu trebuie s se verse un volum de pmînt egal cu volumul fie­ cruia dintre noi. Numai c dispariia anumitor oameni e atît de viu resimit, incit par­ c acest proces s-ar petrece numai cu ei in fiecare clip. Parc ar muri încontinuu, cu o intensitate direct proporio­ nal cu. aceea a vieii. George Clinescu ne-a dat i prin moartea sa fiorul eternitii- Te uii la locul ocupat piu mai ieri de un singur om i vezi c acum înseamn infi­ nitul. C, de fapt, acest om era infinitul. Dac nu-i mai putem auzi glasul, cu ultimele cuvinte prelungi ca nite e- couri, Clinescu e totui prin­ tre noi. El se întoarce în cr­ ile lui inegalabil i genial, zil- nie cu o punctualitate care nu se va tirbi nici peste veacuri.
Marin SORESCU
THANATOSSI ABSTRACIUNE în genere, critica a intuit valoarea volumului „Semn*. Dar i-a
luat nite precauii. S-a spus c poezia lui Matei Clinescu e ..poezia unui critic". Exist distinct „poezia poetului" i . „poezia criticului" ? Dac da, atunci ori criticul nu mai e critic, ori poezia lui nu mai e poezie. S-ar înelege din aceast formul (a crei lips de logic ni­ meni nu o denun) c un critic poate i el. ca oriicine, s scrie ver­ suri, teatru, ficiune. Dar în calitate de critic. Adic, subtext, cu anu­ mite stîngcii, cu anumite neautenticiti, mai limfatic, mai palid, mai impersonal, mai nerezistent decît scriitorii „originali1; ori mai y pretenios, mai „intelectual", poate chiar — de ce nu? — mai puin specific naional; oriicum fr for, fr vitalitate; pentru o elit, i aceea foarte restrîns. Începi aproape s te gîndeti dac opera fin nu e simultan i un fel de subtil impostur, dac nu e o fabri­ caie, o sintez a lecturilor, o combinaie a falselor memorii. i de aici e atît de uor s bnuieti, s nu mai înelegi, s nu comunici sincer i pîn la capt cu o carte bun !
Nefiind critic literar, nu mi-e ruine s afirm c mi se pare volu­ mul „Semn" unul dintre cele mai bune care au aprut în ultimul timp. O mare calitate a sa e inaparena mijloacelor. Poezia român mai e din pcate, mult înfeudat limbii, i greul examen al poetului român const înc în gsirea mijloacelor de expresie personale. Un poet ca Arghezi de mare nu a scpat de aceast obligaie. în poezia lui Matei Clinescu, mijloacele nu sînt vizibile, cum nu sînt nici în­ rudirile i influenele. Ins, mai ales, ignorarea limbii e important, cu paradoxalul ei efect — în acest caz — de idiom poetic foarte pro­ priu, foarte bine stpînit i eficient regizat. De fapt, Matei Clinescu cunoate prea mult poezie bun i e însui prea capabil de poezie pentru a cdea în ispita lingvistic. In mod obinuit poetul român, e ispitit de o limb obsesiv concret, mustoas, pmîntoas, cu miros violent de ogor îngrat sau de codru rino. Ceea ce de fapt înseamn o fals limb român i o fals limb poetic. Matei Clinescu are i el o nzuin lingvistic, aceasta îns ctre un limbaj imaculat, de o for neteatral, mai degrab semantic decît material. Cuvintele lui au 6 imponderabilitate, care presupune în prealabil o rupere a lor din gravitaie, rupere despre care nu exist îns nici o mrturie în text: o trecere în domeniul altor legi. Iar peste straturile clasice, de idei abile, de vorbe rare, poezia lui se înal ca o pasre cenuie în- tr-un cer clar i incolor. E o poezie purificat de orice compliciti w ale limbajului, ambigu i interpretabil prin substana ei, nu prin cuvînt. O poezie în care autorul exprim, comunic, mrturisete, d, în chip imediat, sincer, spontan. O poezie atit de simpl i de cursiv, fals, fie i cu un scop superior, i ea e atît de ^simpl i de cursiv îneît poemele par a fi fost scrise unul dup altul, sub efectul dic­ trii interioare, în cîteva ore. O spontaneitate nestîngace, nepatetic, o simplitate bogat i adînc, un frumos „neliterar", necontient de sine, independent, indiferent. Ca metod lingvistic nu se poate cita nimic, ca rezultat liric trebuie primit totul.
„Intelectual" poezia lui Matei Clinescu nu este în sensul rit- mrii de idei, al filozofiei retorice în versuri, al citatelor rimate. i aici, în zona ideii, poetul trece de orice grani, regsindu-se într-un spaiu în care ideea nu mai sufer de ambiii i prejudeci, nici nu mai exercit seducii banale. Aici, ideea devine corpul i silueta poetului, este prelungirea sa în lume, este ceea ce voia el s ne spun, este el. Cum orice text e practic interpretabil la infinit, cum orice joc de cuvinte e i un joc de idei, e într-un fel unfair s enumerm „ideile generale" care par incluse în volum. Referindu-ne la cîtemt din ele, precizm de la început c nu credem în realitatea lor obliga­ torie (de fapt, nu în ele st valoarea crii). Orice în carte, începînd cu senioriala „Heraldic", poate fi socotit element-cheie. Numai des­ pre „Srbtorile somnului" un analist harnic poate compune un studiu. Fermectorul tînr din „Intîlniri de sear" poate fi iar surs de deducii. Mai serioas e singurtatea, existent în tot volumul, de cîteva ori memorabil; poetul îi arunc o privire albastr i dure­ roas, inspir în ea un „parfum al absenei" : „i singurtatea mea seamn cu singurtatea / Unei minciuni pe care nici n-a trebuit s-o spui, ! A unei iluzii uitate, a unei pîini aruncate, a unui pahar de vin nebut, / A unei tristei care tie c nu va deveni niciodat < aminti­ re. I E o foarte mare Duminic fr credincioi. I Un foarte mare ger albastru". Chinul acestei duminici se dilat pîn la simbol onto­ logic în ciclul Duminica : „Ateptm ziua de Luni, f începutul timpului (strivii de întuneric, de piatr, de fier, avem dumnezeiasca nostal­ gie a genezei, / pentru noi fiecare sptmân ar fi f o repetare a gene­ zei), ateptm s treac I aceast Duminic, / venicia stearp a gîn- dului I care se rotete mereu I în greul nopii: „Dar aceast Du­ minic nu se va sfîri niciodat". Duminica nu mai e deci ziua a aptea sfinit i binecuvîntat, odihn dup încheierea lucrrii i zidirii, ci un infern steril i îngheat, o eternitate grea, pietroas, metalic, oarb i imobil, în care omul cade: „Cdem tot mai adine, / mai adine. / In noi înine cdem. In marele spaiu orb. / Cînd ne vom întîlni I în singurtatea pietrelor ?", ducînd cu el „dumne­ zeiasca nostalgie a genezei", visînd minuni: „O singurtate înconju­ rat de pduri, / o fug prin lumin." Opoziia e între Duminic, 4 timp funebru, i Luni, timp viu i creator. Dar, sinistr precizar t „Cindva am fost acolo : / Am vzut pmântul I desprindu-se de ape, noaptea de zi, / am vzut steleîe spintecînd întunericul, am cum s-au nscut arborii". Lunea, ziua întîia i celelalte zile au trecut deci, i ne aflm acum într-un gol postum, care se chinuie s-i amin­ teasc, ne aflm într-o Duminic final i venic, de fapt o apoca- lips în care „singurele dimensiuni / sînt întunericul, piatra i fierul". Sentimentul formidabil al acestui cosmos sfîrit, metafor înspi­ mânttoare a lumii, e centrul volumului. De aici se pot explica toate celelalte intenii i figurri, inclusiv eterna întoarcere, cu schema ei ternar — circ, nebunie, perplexitate.
Ajungem astfel la substana exact a acestei lirici: aria, lipsa, foamea, setea, austeritatea, noaptea, încetarea sufletului. Aceasta e apocalipsa aa cum o întrevede Matei Clinescu. In faa ei omul r- mîne absolut singur i gol, i numai amintirea unor prieteni (senti­ mentul prieteniei, difuz, e unul din cele mai nobile ale volumului} mai îndulcete trsturile împietrite de ocul sfâritului. Omul sin­ gur i gol în nesfîritul sfîritului e înconjurat de o lume abstract, în care ideea ucide realitatea („Cuvântul arbore toi arborii din lume-i doboar”), în care scopul, instrumentul i materialul se tr­ deaz unul pe altul („nimic pe sine nu se mai spune / spunere fiind"). Sfîritul e privit i ca o inadecvare general, în care nimic nu mai e ce a fost, nu mai înseamn ce a însemnat, în care i realitile i raporturile dintre ele se sparg. Singur, strîns între aceste nefiine, poetul nici mcar, nu plînge, nici mcar nu evoc, nu sper, nu se roag, ci se las btut de vîntul neantului ca o statuie.
Alte genuri de poezie (i seara, Gavot) sînt întemeiate pe senti­ mente mai obinuite. In unele din ele apar foarte gingae intuiii vegetale, stri i observaii care dovedesc c Matei Clinescu e la fel de dotat pentru lumea concret ca oricare altul. îns, cel puin în acest volum, comarul unei mori abstracte e preponderent. Sub el, toate celelalte caliti intr în surdin.
Influene nu se pot detecta. Sigur, ezitare motiv poate fi retrasat. De pild, „A Dream within a Dream" al lui Poe. Sau pretexte emo­ ionale din Rilke, Eliot etc. Asemenea observaii sînt neconcludente. La un astfel de nivel, cum nu mai conteaz sentimentele, ideile, mani­ era, nu mai conteaz nici posibila filiaie. Miracolul liric seamn cu simplitatea cu care e scris poezia „Altceva", triumf al capacitii autorului de a poetiza comunicaia cea mai indiferent, poezie foarte alb, atrgînd prin caliti numai ale ei, invizibile: „Privirile mele puteau ocoli stîlpii, hornurile de tabl, / acoperiurile pe care a fi scris prima fraz dintr-un roman melancolic. / Bunoar: Am re­ vzut-o pe Maria, tîrziu, dup mai muli ani".
Unde e puterea acestei poezii, dac nu e în elementele care cad deobicei prad analizei ? Probabil în portretul pe care ea îl consti­ tuie autorului. Poetul a trecut prin marile drame ale abstraciei, a sufe­ rit de durerea lor vie, mai vie poate decît durerea crnii. Acum, pri­ virea lui e grea, statura lui apsat de o nevzut pedeaps, chipul lui otrvit de un trecut pe care nu i-l mai poate aminti, al crui sens de altfel l-a pierdut, mîinile lui se deschid fr scop într-un spaiu fr obiecte, paii lui îl poart fr scop într-un orizont fr direcie, cuvântul lui e o existen condamnat. Un mare chin e su­ gerat în tot acest volum, i el apare poate cel mai limpede în linitea textului, care nu e o dovad de calm, de tranchilitate, ci de oboseal. Dup marele rzboi spiritual, lupttorul de ieri, mutilatul de azi, e obosit. I-a fost luat totul, i s-a dat nimic. Sub povara nimicului, umerii lui se apleac. Ochiul se acoper de bruma gîndului i spune mut: Atîta tot i nimic mai mult. Pîn aici, nu mai departe.
Fa de un volum atît de generos în deschideri i închideri se poate scrie aproape orice, numai într-un registru anumit, care e cel de sus. Instrumentaia literar propriu zis nu-i gsete câmp de aciu­ ne. A spune despre text c e de o specie sau alta, c are cutare ori cutare caracteristici, devine pur pedanterie. Ce va scrie oare Matei Cli­ nescu mai departe ?,
Petru POPESCU
<
Petre Pandrea aciune expri- pîn în vîrful
fcea diin pro­ ne lsa pe noi
Petre Pandrea, neuitatul, era un brbat al timpului interior. Mai întîi l-am cu­ noscut prin amabilitatea lui Geo Bogiza; l-am cunoscut mai ales cu vederea. Din capul locului mi-a produs o impresie co- vîritoare, o impresie similar cu aceea pe care i-o produce un brad verde, iarna, un brad cu crengi lungi încoronate de zpad alb, sclipitoare.
tiu c dac btrînul Pandrea mi-ar citi (t cît de fericit a fi s mai poat citi) aceast fraz, m-ar urechea. O, nu ca un învtor de clas primar, nu. M-ar ure­ chea abstract, invadîndu-mi ideile este­ tice cu idei morale.
Mai tîrziu (pstrînd proporiile) aproape c ne-am împrietenit. Timpul domniei sale se împrietenise cu timpul domniei mele. Holbat i ciulit îl ascultam pe acest om fascinant, pe acest ,.boier al democraiei" dac mi se îngduiete metafora. Avea un mod de a încuraja, rar i decisiv. Ni­ ciodat nu l-a trdat gustul, dar mai ales expresia moral a gustului.
Nimeni altul nu a exprimat prin pro­ priul su destin i propria sa scriitur literar mai bine decît ideea moralitii, etica în mat. Petre Pandrea estet unghiilor, fr s-o spun, pria sa gîndire o fabul i înine s ducem zona esteticului aa pe un act superior al eticului. Mi-este absolut clar c domniei sale îi datorez a idee, de tot preioas mie, i anume aceea c es­ tetica nu poate fi conceput atitfel decît ca o etic în aciune i realizat.
Nu formula, te provoca s formulezi, te punea în starea de a gîndi dialectic. Dac el însui n-ar fi espins ridicotul, ridicol l-a fi srutat.
tia misterul comunicrii, el nu pro­ venea numai dintr-o cultur neobinu­ it i risipit pe urechile oricui, avea un fundal de bun sim rnesc ridicat la cea mai înalt exigen abstract euro­ pean. Dar pentru Petre Pandrea a fi eu­ ropean însemna a-i iubi ara. A fi al rii tale în mod necondiionat i în acelai timp în mod nesuperstiios.
Viu, atît de viu încît nu mi-l pot ima­ gina decît existînd, Petre Pandrea nu a avut niciodat nevoie de un decor. Tot timpul scena pe care se jucau marile in­ tensiti dramatice, a fost propriul su trup.
Altfel brbat frumos i eapn. înalt, sptos, cu prul tuns perie i cu o musta crunt i bogat, cu ochi atît de ptrun­ ztori încît îi judecai mai degrab în in-
Fteriorul tu decît în orbitele lor. Nu dis­ preuia gluma, vorba de spirit îi era a- proape o cma obinuit silabelor lui naturale. tia ceea ce din ce în ce mai rar se tie, tia arta de a fi firesc.
in în mîini emoionat scrisorile pe care mi le trimitea cuprinzînd pe lîng iui aprecieri asupra literaturii contemporane i lecii sistematice de limb german. 1 se pruse c ar fi trebuit s înv aceast limb. Petre Pandrea nu era omul c-
ruia s i se par ceva i s nu fac tot ceea ce se poate ca s-mi materializeze prerea.
Ce onoare 1 Acest neasemuit om de tiin, de tiina sufletului i-a oprit ctre sfîritul vieii domniei sale, ochiul fierbin­ te i viu, i asupra srccioasei mele lingvistici. Dar n-am fost o excepie. Des­ tui de muli din generaia mea se pot luda de a fi beneficiat de profunda atenie a acestui om neobinuit.
Mîini delicate avea, cu degete îngroate, sprincean stufoas i retin, ah, o retin martor dinamic a peste patru decenii de inplicaie social.
Dac btrînul nu m-ar fi oprit, proba­ bil c mi-a fi desfrînat ridicol intim, dar rar, numai oamenilor alei menit s le fie druit. A drui ridicolul tu cuiva în­ seamn de fapt a i te destinui. Nu mai pot s m destinuiesc lui Petre Pandrea.
^Uici vorba lui bun de încurajare n-o ^miai pot auzi.
Atît pot s-mi spun mie însumi: m voi simi slab i netalentat; cînd m voi simi necitit i neinstruit, i mai ales cînd m voi simi foarte singur, ima­ ginea acestui învat care m-a cinstit cu prezena lui îmi va apare în gînduri; i-mi voi zice; s nu care cumva s m vad btrînul. S nu care cumva s-l supr pe btrînul!
Nichita STANESCU
cît
Tcerea poate fi asumat de o contiin prea-exigent, ca un destin. Unii alei ai poeziei modeme — Rimbaud ori Valery, Blaga sau Barbu — au avut o vocaie a tcerii pe care au cultivat-o nu numai în renun­rile lor temporare ori definitive ia exprima­rea liric, ci i prin însi creaia lor care poart într-însa stigmele tcerii. Ne-ntrebam, odat, dac secolul nostru va vedea aprînd o estetic a tcerii. Nici Vztorul care a pe­trecut „un rstimp în infern", nici Domnul Teste pentru care pcatul capital era acela al manifestrii, nici Poe’.ul-Matematiciau care s-a retras din dedalul impur al unei poezii prea-sensibile pentru a atinge „starea de geometrie", pentru el infinit mai pur, nu ne-au oferit mcar rudimentele unei aseme­nea estetici. Experiena, mrturisit, a t­cerii, nu s-a întovrit cu teoretizarea ei. O asemenea confesiune a tcerii ca pasiune- limit, ca patim moral. ducînd ia o pledoarie pentru tcere ca valoare etic-este- tic o întîlnim în opera eseistului, poetului i cugettorului arheolog Vasile Prvan.Coborîrea spre un arhe, un început.' spre origini, aparine în mod esenial sferei ar­heologice. Trebuie s cutm un astfel de initium, de zon originar, iniial, a spiri­tului acelui ptima iubitor de antichiti care a fost Vasile Prvan. dac voim s ne iniiem in cugetarea sa liric-filozofic. T­cerea e un asemenea initium. Dar dac ia Lucian Blaga. ea se asocia cu starea necreat, de muenie primordial, la Vasile Prvan t­cerea ine de agonia cuvîntului, i chiar de starea de dincolo de moartea cuvîntului. In­tr-o meditaie pe marginea confesiunilor i pledoariei autorului Memorialelor, trebuie s inem seam, aadar, de faptul c, acel arhe, fenomen originar al spiritului lui Pârvar.. aparine unei zone finale a experienelor umane.Acest brbat sobru n-a comis niciodat in­discreia unor mrturisiri prea-intime. Pentru a reconstitui citadela îngropat în cuvinte, a sufletului su (cci, ironie a sorii, acest fervent al tcerii a fost un mare cuvînt- tor), trebuie s recurgem la aluzii, expri­mri indirecte i sentine generale rostite apodictic. Astfel, textul cu care se încheie ciclul .Memorialelor, Laus Daedali-Tcere, memorial citit la 20 Aprilie 1921, este o apo­ logia pro arte sna, o aprare a propriei ane. în care arheologul se proiecteaz pe sine sub chipul unui sculptor. „Eu sînt cel ce sp reliefele funebre cerute de oameni. Eu sint cel ce sp în marmora tare, ori tom în bronzul alunecos, frumuseea crnii pieritoare. Dar din sufletul meu ce pun eu în cele lu­crate ? Cine poate citi din ele ceva despre durerile ori speranele mele ? Nu sînt eu ca fecioarele tcute, ale iubitei mele. Mynno ?" Prvan — pe care ni-1 închipuim adesea conducînd spturile de la Histria, printre blocurile templului de pe malul lagunei, în­tre stepa scitic i marea din zare — este cel care sap, dezgroap, scoate la iveal reliefurile funerare, ca acel Alegenor. eroul sculptor al apologului su. Ceea ce gsete el în pmînt sînt, înainte de toate, urme ale morilor, ale unei întregi arte funerare, o civilizaie disprut cu marmora i bron­zurile ei. Dar tot el este cel care — asemenea sculptorului su — încearc s rein ori s reînvie o „frumusee... pieritoare" în arta mai durabil a cuvîntului. Acest cuvint nu este destinat mrturisirilor prea-umane. In sufletul lui nu va citi nimeni. Dei nu este piatr dezgropat, relief funerar, pe care el s nu încerce a-1 învia prin participare su­fleteasc, printr-un fel de Einfiihlung, de simpatie estetic. Dar în sinea lui el se tie inaccesibil : nu vrea s se deschid, nu crede c alii pot s treac dincolo de ei înii, s aib acces la un suflet strin. Nu crede în posibilitatea unei depline comunicri. De aceea, el este tcut.Meseria arheologului, ca i aceea a sculpto­rului, reclam linitea. Incercînd o reconsti­tuire ideal, dar în cea mai concret exis­ten, a unei realiti istoric-umane defuncte, arheologul lucreaz cu obiecte i urme ale unor fpturi demult amuite. El însui are nevoie de puine vorbe pentru a închipui toat agitaia unui ev. In Laus Daedali, „s­ptorul de piatr" cuget la „meseria lui aspr i mut". Ca i acesta care pornete de la puine gesturi ale trupului pentru a înfia simbolic „toat agitaia luntric a sufletului", istoricul trebuie s recurg la cî- teva acte (gesta) cunoscute, pentru a reda tabloul unei epoci. Iar asemenea actorului care simte strîngerea de inim a decepiei
VASILE în clipa în care cuvîntul a zburat de pe buzele sale, istoricul cunoate necontenit o deza­mgire în faa reconstituirilor sale.Decepiile unui suflet vulnerabil nu duc îns la o sceptic renunare, atunci cînd su­fletul se întoarce împotriva sa însi i transform — printr-o dialectic intern — eecurile sale, în eecul eecurilor, adic ‘n triumfuri. 11 vedem pe Prvan repetînd ne­contenit, ca sub imperiul unei obsesii, un gest, esenial, un gest despre care tie prea bine c nu poate duce la o împlinire total. El este brbatul care cheam neîncetat pe cineva, de departe. Gestul su esenial este acela al apelului. Cuvîntul su este invocaie.Atunci cînd, în Laus Daedali, arheologul- poet îi pune eroul sculptor s contemple chipul cioplit de el în marmor, al unui tînr „chemînd pe cineva de departe", el se în­chipuia simbolic pe sine însui în atitudinea sa originar. Tînrul face gestul chemrii. ..Pe linia nevzut a deprtrii s-ar fi putut întinde firul, de care, trgînd cu degetul i braul, tînrul aducea la el pe ce! chemat"... „Gura tinrului cioplit în piatr era ins aproape închis. Ea nu chema". Intr-o oper scris cu o contiin atît de lucid ca aceea a lui Prvan. nu este nici un cuvînt care s nu corespund unei intenii precise, chiar dac imaginea e simbolic ori exoresia si- bilin-oracular. Poza tînrului, elogiu! lui Daedal es:e. evident, un autoportret mascat al arheologului. Descoperim intr-adevr, in-
Estetica tcerii tr-însul obsesia central a chemrii, a invo­ crii celor de dincolo. Istoricul dezgroap civilizaii moarte reconstruiete în Getica o preistorie obscur, oratorul evoc în Me­ morialele sale mori ilutrii : eroii rzboiu­lui, împratul Traian, figuri academice. Dar invocînd lumea apus a defuncilor. Prvan tie prea bine c bate la o poart care nu se deschide. Invocrii sale nu-i va rspunde niciodat cel invocat. Moartea e tocmai în­treruperea dialogului uman, imposibilitatea chemrii i rspunsului. Obsedatul invocaiei este perfect contient (luciditate a unei con­tiine tragice) c nu cheam pe nimeni. El nu crede — cum vom vedea — intr-o trans­cendent, intr-un dincolo. Nu sînt zei. nici nemurire a sufletului. Dar totui, continu s fac gestul, atît de uman, al chemrii. Gest absurd ori tragic ?Etos-ul istoricului care evoc invocînd pri­mete, în cazul lui Prvan, un accent dra­matic, prin patosul omului care a suferit o pierdere ireparabil. El a cunoscut nu numai obliterarea urmelor vieii omului pe pmînt ci scufundarea în neant a celei mai apro­piate fiine. Orice om triete o asemenea ex­perien, nu orice om pstreaz o ran des­chis în centrul fpturii sale. Rolul obsedant pe care moartea, invocarea morilor, imposi­bilitatea rechemrii, îl joac în economia spiritual a lui Prvan nu se datorete, îns, acelei traume pe care a suferit-o. Ecoul în­sui, excesiv, pe care acea suferin l-a avut intr-insul, e o urmare a unei predispoziii, a unei vocaii speciale. Prvan trebuia s su­fere din pricina amuirii unei voci îndrgite, pentru c tcerea bîntuia în miezul fiinei sale morale.Contiina dureroas a deertciunii ori­crei încercri de a readuce, de a rechema, întrucît invocaia omului se pierde în gol, nu-1 împiedic pe cel care cheam s con­tinue a-i trimite „o veste a gîndului în vz­duh" (Laus Daed.) Sculptorul tie c tînrul cioplit de el, „nu trebuia s cheme pe ni­meni, ci numai s vorbeasc ceva departe". Orice invocaie e un mesaj trimis în gol, o transcendere spre o transcendent vid. Prvan nu este un mistic. Misticul presu­pune existena unei puni, a unei transcen- deri posibile a umanului sore sacru sau a unei coborîri a harului: crede în posibilitatea dialogului dintre Om i Absolut. Dialog im­posibil dup Prvan, cci nu e nîmic din­colo de om. Dialog tragic, trunchiat, în care o singur parte vorbete, fr s i se rs­pund.Omul e un emitor de semne. Cuvîntul,
temeiul oricrei arte (cci gestul, forma se reduc, pentru Pârvan la cuvint) este semn. Aceste semne (ca i formele) preced existena noastr, nu ne aparin, ci ne depesc. Nu le posedm ci. mai mult, ne posed. Ca nite structuri ce se impun experienei umane, sem­nele sau formele ..ne iau în stpînirea. lor"... „ni se impun cu viaa lor de strvechi ca­noane moarte” (Laus Daed.) Exist dou li­mite ale cuvîntului ca semn din care de­riv un dublu eec al invocaiei. O limit e înafara noastr : chemi, dar „de dincolo" ni­meni nu rspunde. O alt limit e în noi : nu poi exprima pe de-antregul ce e în tine. Precursor al acelora care. în zilele noastre, teoretizeaz tragedia limbajului. Prvan ex­prim clar dubla imposibilitate, de a comu­nica cu Incomunicabilul i de a comunica incomunicabilul. Expresia este o punte fra­gil între un origo ce nu se poate exprima i un el cu care nu se poate comunica. Li­rismul absolut e cu neputin de trit. „Omul nu poate spune decît lucrurile potolite, îm­puinate. fcute trup, ale vieii lui luntrice. Nici marea bucurie, nici marea durere, nici fericirea, nici moartea, nu se pot spune, în niciun mod simit, pipit, altuia" (Laus Daed.) Prin gestul verbal nu putem transmite ni­mic din micrile voliionale ori emoionale cele mai profunde din noi. Numai judecile raiunii pot fi codificate ; logica se poate face îneleas prin semne convenionale ce se împrtesc. „Dar ce e comunicabil, e,
prin însi esena lui. comun, obinuit. Ma­rea iluminare interioar e necomunicabil" (id.) Nu este vorba doar, de clipele rare ale unei iluminri extatice. Experienele inco- municabile la care se refer Prvan sînt cele ale unei psihologii abisale, în afara ori­cror triri sacra’.-mistice. Ca i Demiurgul lui Eminescu („De plinge Demiurgos, doar el aude plinsu-i“) omul lui Prvan este închis în singurtatea suferinei sale. „...Tcerea e mormintul în care închidem toat plîngerea sufletului nostru doritor" (id.) Exist în noi un funculum — cum spuneau medievalii — o scînteie inefabil a afectelor-limit, ce nu se poate destinui. Acest inefabil e, în noi, un centru al Tcerii.Dar Tcerea este, în viziunea cosmic-etic, a lui Prvan. însui „centrul lumii". In acea extraordinar fug liric, închinarea Tcerii, cu care se încheie Laus Daedali, asistm la o mitizare a ei. Tcerea devine „Zeul necu­noscut", amintind acea divinitate creia ate- nienii dintr-un scrupul excesiv îi închina­ser un altar. Cei atini de zeu, — i Prvan, într-o ipostaz mitizat se socotea printre ei — sînt demonizai ai tcerii. Condamnare sau dar ? Condamnare, în cazul suferinei care ne zvorete într-o singurtate tcut. Dar, pentru cei la care linitea înseamn o surs neîncetat de via. Virtute stoic, ea este calmul celor netulburai.„E viaa noastr vorb, ori e tcere ?“ — aceasta e dilema lui Prvan privind esena vieii. Tcerea e, înainte de toate, mediul su prielnic. Ca i meterii pietrari, el lu­creaz în tcere. Vorba e ucis de „tcerea pietrelor", tcere a materiei, ca i de aceea a formelor pe care statuarul ca i arheolo­gul caut s le reveleze. Tcerea, în pers­pectiva lui Prvan, nu e acea venic mu­enie a spaiilor infinite care-1 înspimînta pe Pascal. Desigur, pentru gînditorul nostru ca i pentru autorul jansenist al Cugetrilor universul infinit e mut. Singur omul îi în­seamn trecerea prin lume cu ajutorul cu­vîntului. Dar, totodat acel centru al tcerii din noi e un perpetuu memento al halou­lui de întuneric care înconjoar fugitiva lu­min a trecerii noastre prin lume. Tcerea aduce prin prezena simbolic a perpetuei mori în via un impuls vieii. „i-i aduci aminte cu recunotin c zilele vieii tale trebuiesc bine umplute, cci ele nu sînt fr numr. i le umpli atuncea cu vîrf de zgo­motul bucuros al vieii tale". Acel eroism al lui Prvan, concepia etic a acestui br­bat nu permite nici o clip contiinei sale mereu subminat de seismele propriei afec­
tiviti s cedeze în faa unui apel al nean­tului. Cci Tcerea — pe care o mitizeaz în acea fug liric cu care se încheie Laus Daedali — ar putea s joace în economia gîndirii sale rolul demonic al Ispititorului, într-o clip de lein — spunea Kierkegaard, de care Prvan a fost uneori apropiat — omul a czut în pcat. Tcerea nu este, îns echivalent cu anxietatea kierkegaardian, chiar dac, asemenea ei, înseamn o atracie a golului. „Spre tcere se adun toate ca spre prpastia neagr" — spune în limbajul su figurat apologetul acestei experiene. Tce­rea nu devine îns „centrul lumii" decît ca pol al linitei, al pcii interioare. Ca i îneleptul stoic, cel „împietrit în linite" se adun pentru a putea rezista risipei haotice. Spre deosebire de stoic, omul lui Prvan acumuleaz pentru a rodi. Nu înseamn aceast rodnicie ascuns a tcerii, cu aceea a smînei azvîrlite în pmînt dezvoltînd pu­teri htonice ? „...Tcerea crete în el ca na­tura stpînit — spune Prvan — i ca arborii care pregtesc îndelung Cuvîntul — ton logon".Aadar, tcerea nu exclude ci, dimpotriv, pregtete cuvîntul. în zadar socotete Ale­genor, sculptorul, „c viaa cea adevrat e tcere iar nu exprimare". Arta e ruperea unei tceri primordiale. Tcerea inert a na­turii. verbul artistului ca i statuia violen­teaz natura. „...Cînd dm s lovim cu cio­canul în dalt, pare c toat dumnia na­turii pentiu nelsarea ei în perpetua pace se ridic împotriva noastr din frumosul bloc neprihnit" (Laus). Mai mult decît orice ar­tist, Prvan arheologul a avut prilejul s vad în straturile de pmînt înierbat care acoper o cetate scufundat, acoperit, trium­ful naturii asupra construciei umane. Ora­ele prsite, moarte, sînt npdite i co­rupte de invazia vegetal. Natura recucerete orice petic de pmînt pierdut, surpînd tem­ple. înghiind civilizaii. Ea opune o rezis­ten în faa oricrei creaii umane. Rezis­tena Tcerii inerte în faa Cuvîntului ?Pe Vasile Prvan nici o art nu-1 satisface pe deplin. Statuile i se par uneori goale de îneles. Tragicii înii, elini, pentru care nu­trete o adevrat fervoare. îl- dezamgesc uneori. Ca i Platon sau ali mari detractori ai artei, el consider cu o continu suspi­ ciune produciile limbajului artistic. Cci Prvan face parte dintre acei artiti care se constituie pe sine în lupt cu arta. Chemai ai artei, refuzînd arta, ei creeaz într-o ten­siune care confer un straniu patos operei lor, înfptuit, oarecum, în rspr. Aseme­nea lui Ion Barbu slujind o mai pur geome­trie, Prvan e sacerdotul unui cult mai înalt decît acela al frumosului jucu. Cult aspru i pur. Nici chiar Pascal n-ar putea acuza arta, aa cum o concepe autorul Memoria­ lelor, de a fi doar un divertisment. Austerul magistru nu-i îngduie siei — sub ipos­taz artistic — nici o relaxare. Dar, para­doxal rsturnare, cel care bnuiete arta i o acuz de îneltorie, de falsificare, de impudoare, devine el însui, printr-un exer­ciiu constant, în toat fptura sa, art. Totul era în persoana acestui tehnites, form sti­lizat, masc. Unii l-au acuzat de prefc­torie (Paul Zarifopol, între alii, nu-1 putea suferi). Firete, nu era nimic lsat în voia naturii prea-inerte, în fptura aceasta care i-a înlnuit gîndul, scrisul, înfiarea, viaa sa întreag, în formele unei conven- tiuni premeditate, lucrate. Purta o masc ? Desigur. Dar cît de autentic în artificialita­tea ei. S-ar nutea spune despre Prvan ceea ce spunea el însui despre Dimitrie Onciul într-un discurs funebru : „...era deplin po­trivire între natura lui grav i solemn, i demnitile publice, care cer reprezentare, pe cothurnii tragici" (In Memoriam). Profe­sorul de istorie antic, arheologul de la His­tria purta, ca un sacerdot din vremuri ar­haice îndeplinindu-i oficiile, o masc. Ap­rare de sine a unui mare emotiv ? Mai de­grab stilizare, a gesturilor, mimicii i vor­birii, pentru a lepda datul inform — natu­ral, i a ajunge la fcutul perfect artistic. Cu aceeai rigoare cu care. Prvan îi cîn- trea i dirija actele i cuvintele în spiritul unei etici de înalt rspundere, el le forma în spiritul unei estetici de sever exigen.Numai o asemenea experien artistic — în care arta ca aparen i artificiu devine
Nicolae BALOT
(Continuare în pagina a 7-a)
Se traduce, dup cît mi-am dat seama destul de mult la noi i nu întotdeauna la în- tîmplare.Bunoar reapariia unui volum cuprinzînd Dialoguri din Platon într-o adînc limb româneasc e un lucru temei­nic i (era) absolut necesar aa cum necesitatea jetafi- zicii lui Aristotel aprut mai * anii trecui, aa cum se ateap­ t Critica raiunii pure anun­at deja, aa cum a fost ne­cesar Fenomenologiei spiri­ tului i a Logicii lui Hegel.Dar, în ce privete filozofia, întrebînd mai departe, vom da peste un gol cumplit a crui rmînere aa va avea i are deja repercusiuni asupra in­struirii elevilor i mai ales a studenilor de toate gradele i specialitile.Filozofia înseamn iubire de înelepciune i nu se poate spune c un inginer sau un medic care se apropie de om zilnic nu au nevoie în aceeai msur de textele celor ce-au iubit înelepciunea de-a lun­gul vremii, ca i studentul în litere i filozofie sau ca cerce­ttorul politic.Nu-i întîmpltor c univer­sitile de pe aici sub auspi­ciile facultii de filozofie cu-
.J prind: filologia, istoria ger­manistic, teologia, psihologia biologic, artele etc.Nici-unui student, fie el în cea mai tehnic profesie, nu-i sînt strine cele cinci drumuri ce­lebre ale lui Toma Aquinul sau monadele lui Leibniz.în acest sens se simte o mare lips care trebuie nea­prat acoperit cu anii în sen­sul c vor trebui neaprat pu­blicate cu comentarii de bun seam crile deja devenite clasice ale spiritualitii eu­ropene.Noi nu avem nici un text
TRADUCERILE tradus de Bonaventura i An­selm. Din Toma Aquinul cît tim ? de Duns Scotus cîi pot lua cunotin ?Plotin i Tertulian ; s nu mai vorbim de Sf. Augustin.Ne mirm c occidentul nu ne cunoate; dar noi înine cît i cum îl tim. Noi înine vorbim prin Augustin numai s putem bga de seam pe texte.Fr Evul Mediul clar în­eles prin scolasticii de frunte nu vom putea clar înelege nici ce se întîmpl astzi aici în Europa. Apoi textele unui Schelling ori Fichte sînt total necunoscute. Lipsesc comen­tariile lor aa cum i-a vzut i s-au folosit de ei însui Marx i Lenin. Marxismul este o consecin istoric, n-a aprut la întîmplare, fr fundament i fr cunoaterea celor vechi i adînci. Apoi Schopenhauer i Nietzsche ; mcar ultimul tre­buie tradus pentru a se vedea criza metafizic a veacului tre­cut din care criz nu s-a ieit nici astzi. Aceasta pe de o parte ; iar de alta sînt textele strvechi ale Grecilor devenite clasice i ele, aprute aici în nenumrate ediii i comen­tarii pîn acum. Pe baza lor de la rzboi încoace se încearc o oarecare reînviere spiritual.Urs von Balthazar a tradus mult pîn acum din Maxim Mrturisitorul a crui apariie aici prin 41 a fost un eveni­ment neconsumat nici astzi, loan Cassianul aprut iar aici în text bilingv, român de ori­gine, cîi îl pot cunoate ? Toate aceste texte se gsesc
JURNAL DE POET în celebra carte devenit cla­sic pentru lumea întreag, Filocalia. Noi avem norocul de un mare cercettor în a- ceast direcie cu studii în Grecia : e Dumitru Stniloae care a tradus enorm de mult din irul acestor clasici din ce în ce mai discutai în occident. 11 avem pe Maxim cu Rspun­surile ctre Tholasie tradus i ar trebui, critic comentat, reeditat aa cum apare Aris- tot sau Hegel.Aceste texte se fac aici la coal. i Heidegger le acord o prim importan într-o în­viorare spiritual viitoare care spunea Dumnealui c trebuie s vin de prin prile noastre.Ideile umaniste i de iu­bire a aproapelui i de în­elegere între oameni nu se gsesc nicieri mai adînc ex­primate decît în scrierile aces­tor prini ai notri. Lumea de astzi, stul de ur i rzboaie i intrigi i dictaturi spre aa ceva se îndreapt i trebuii s-i venim în întîm- pinare cu crile cele bune pe baza crora vom putea de­pi în fiina noastr autoh­ton.Aici crile sînt foarte scumpe. i cîi dintre tineri i le pot procura, apoi e o problem de inut a unei lim­bi în traduce tot ce-i pro­fund, prin asta dovedindu-i virtuile de asimilare.S nu mai vorbesc în poe­zie unde se traduc fel de fel de neînsemnai mai degrab decît lucrurile eseniale. Nu reducînd numrul traduceri­lor, ci alegînd valoric i com­plet un autor.Despre Archilochos, poetul
grec atît de important pentru înelegerea lui Nietzsche, nu se tie nimic. Pindar cu imnu­rile i odele, nimic. Roman Melodul aprut aici bilingv în 4 volume i reeditat de trei ori în cîiva ani, nimic. Imnurile lui Holderlin la fel necunoscute. Unde-s psalmii, profani cel puin, medievali ? S nu mai vorbim de Imnu­rile vechi egiptene atît de im­portante i ele. Unde sînt Presocraticii cu care ne înru­dim într-atît ? Unde-s cuvîn- trile lui Budha i Confucius? Toate aceste texte ce le-am pomenit sînt pline de pace i înelepciune i sntate a spi­ritului i într-o lume ca a noastr ar fi atît de fecunde i folositoare !Se prefer în schimb lu­cruri întunecate, Ia mod i suspecte în ce privete va­loarea.Despre suprarealiti se vor­bete mai mult decît despre Eminescu sau Holderlin sau Blaga. Ori ce mai sînt i ce au fost acetia ? Desigur c îi au locul lor istoric’ i nu-i nici un pcat, dar s nu ne ia ochii lucruri mrunte tre- cînd pe lîng cele într-adevr de folos. Disperrile beketiene ori descompunerile structura- listouflreud-expre-impre-mar- cusiste n-au nici un temei. Dar pentru a vedea clar srcia acestor agitaii moderne e ne­voie de editarea i reeditarea clasicilor. i aceti clasici în­seamn deja i un Meister Ec- kehart sau Jakob Bohme sau Angelus Silesius i un Hei­degger i un Karl Barth l atîia alii, pe lîng puinul totui avut adic pe lîng Pla­
ton, Aristotel, Hegel, Marx etc.Dup cîte tiu e o întreag coal de traductori — avem latiniti, avem tineri ce ur­meaz cursuri de greac i ar trebui cutai (acesta-i ros­tul editorilor) i îndrumai spre textele de aur i încura­jai prin publicare.La studiu abia se vede lipsa acestor texte i cît de mare trebuie s fie lipsa în facul­ti ! ar trebui o revist lu­nar care s publice numai texte vechi traduse i comen­tate, un fel de izvoare de fi­lozofie care s aduc tinerilor aceste texte pentru a nu mai rmîne în inferioritate de in­formaie, cci numai ca infor­maie stm mai prost.Un lucru e curios i prin­tre scriitori. Puini se apuc s traduc lucruri vechi, aa cum a fcut Eminescu sau Blaga sau cronicarii; pîn i cei tineri se înghesuie la cri de-ale vremii care n-au res­piraia necesar de-a o însu­flei i pe a noastr.Numai pentru c se traduce atîta i pentru c a devenit cartea un mijloc de instruire avem obligaia de a selecta i oferi ce este mai bun. Ast­fel stvilim nvala crilor proaste care distrug sufletete, pun oamenii în confuzii i apa­tii i dezndejdi.Omul e fcut pentru izbînd, nu pentru încovoiere. De ci- vitate Dei, cartea mare a lui Augustin, despre asta vor­bete i Soliloquium-ul lui Bo­naventura la fel, i Poemele lui Saint Jean de la Croix la fel, din întunecimea nopilor spre lauda luminilor. Ion ALEXANDRU26 aprilie 69 Freiburg
MIHAf GHEORGHE„SCHI PENTRU CERAMIC"în celelalte pagini — schie pentru ceramic de acelai autor.
17 MAI 1969
IZ MAI 1969 1906
13/26 ianuarie. Am un copil! Voi avea înc unul peste 5 lv.ni de zile! Situaia mea de astzi e cu totul alta decît odinioar. Srmana mea nevast, cu un copil de pzit i de îngrijit, cu altul de purtat în sîn înc 5 luni de zile, i cu inima ei cea povîrnit ne­rbdrii i disperrii : triete acum în casa mamei, lîng sor-mea cea fr de simire i de psare. Eu stau în Cernui i m trudesc s dau în paz i în pstrare unei memorii capricioase, trectoare, atîtea pagini i idei cîte trebuie s tiu pentru primul meu doctorat în teologie. Nu mi-ar fi prea greu i nu m-a simi strîns cu ua, dac a ti cu siguran c biata mea nevast st bine unde e, dac a ti c copilia tatei e scoas, zilnic, la plimbare i la aer... Dar nevast-mea îmi scrie lucruri triste : pe feti n-are cine s-o plimbe i s-o poarte (biata mam n-are indiferena mea fa cu ochii lumei i nici destul vreme) ; ea însi, . cu noua ei povar, ar avea nevoie de ajutorul altuia. De aceea, dimineaa, cînd deir o or pîn la Volksgarten i înapoi, acas, cînd pîndesc s treac sorocul iritabilelor mele digestiuni, acuma, cînd gîndul meu pune acestui alb linoliu dantela-i nume­roas : umbra unei mustrri de cuget se las peste mine : întîrziezi ! pierzi vremea ! Ai ti ateapt în loc strein i în împrejurri stingheritoare...Lsînd în urm cimitirul, subt mantia-i regal, sfî- iat într-un singur loc de gura neagr a unei gropi în lucru, am intrat în oraul prididit de sear. Se îm­plinete azi un an de zile de cînd am vzut pe Magdalina tatei, dormind netiutoare i plpînd, pe patul femeii care o alpta. i mergînd spre cas, m uitam cu drag la landra de copii, ieii din coal, cum se aga i se batea, pe sniile rneti, în drum, spre sat. O, Stpîne, învrednicete-m i pe mine s vd pe Magdalina ') i pe fratele ori sora-i viitoare : mricei i sburdalnici ca acetia ! 3 mai. Chiar în ziua de 30 aprilie, la 3 dup amiaz — cîteva ore, adic, mai înainte ca s scriu mediocre1 e doleane de mai sus, nevast-mea mi-a nscut, tot la spitalul „Maternitatea11, a doua copilia. A doua zi, 1 mai, am primit o telegram, din partea unor cvasinecunoscu.i (prieteni ai doamnei Sacara i noi între noi, aproape numai pentru D-sa) care, ca i cea din 6 ianuarie 1905, petrecuse noaptea aici în Cernui. înc o feti ! Iisus Christos s fie mirele inimei i-al cugetului ei, în toat viaa ei de sentiment i de gîndire ! Domnul s fie scutul i leagnul ei, în toate zilele nevîrstniciei ei ! — i ceea ce sufletul meu L-a rugat de luni de zile încoace, i-L roag neîncetat: druiasc-i, cu iertarea pcatelor p­rinilor ei, izvorul laptelui de mam ! — O, iat ce st i azi, nelimpezit, pe inima mea : Ridicat-a Milostivul dizgraia i blestemul Lui, de pe acest sin, pe care l-am mînjit i împins blestemului dumnezeesc, cu necuria mea de pîn mai deunzi? întors-a El în acest sîn. rs­cumprat prin nobilele diformri ale maternitii, laptele refuzat, întîia oar, spre pedeapsa noastr ? Iat ce m întreb mereu, iat ce solicit Stpînului, in srcia cre­dinei i-a rugciunei mele !tirea c ateptatul copil e tot o feti i nu biat m-a bucurat mai mult decît dac ar fi fost contrariul. Un biat — un viitor brbat — mi-ar fi sporit aii de mult grijile i tristeea ! Din vlaga mea srac, din nervii zdruncinai i din vecinica înserare a sufletului neves­tei mele : cum ar mai fi fost s fie viitorul brbat ! înc o trestie, cu chipul Mîntuitorului ? înc o biat alg : joc valurilor grele ale vieei de brbat i cît de nobii i cît de complet ar trebui s fie creterea unui biat .’ Mai bine 2 fete. Strduindu-m s le cresc cit voi putea i voi înelege mai bine i observînd mai apoi — ine­vitabil — lipsurile creterei ce le voi fi dat. m voi mîngîia mcar cu atît c sînt fete i nu biei. O. ce mi-ar ajuta Mîntuitorul 1 Poate c nu voi fi in stare = le adun nici o avere : ceea ce vreau. îns, s ie las ca zestre i ca motenire este comoara nepreuit a credin­ei în Iisus Christos, linitea i mingiierea înelesului Rs- cumprrei, vecinica diminea de april a sufletului pen­tru care Sf. Evanghelie este firmamentul. Biserica dru­mul vieei, i Paradisul: conacul de disear.
23 mai. Nu, nici de data aceasta n-a fost cu putin ca nevast-mea s alpteze. Am trecut prin zile pline de nesiguran i de apsare ; m ateptam la toate vetile cele triste, chiar la cea mai trist ! Srman copil, zvirlit în haosul spitalului, lsat, ca grij .i ca hran, la mila i comptimirea tuturor : ce gloduri i ce ndejde puteam ca s-mi mai fac ! Numele ei ales de mai nain’.e era Lucreia*) — numele naei noastre, soia D-lui Cc- culescu — i în rugciunea mea i în tînguirea mea la Domnul (o, neputinciosul! ce puteam face mai multi, o botezasem cu botezul dorinei mele i închinînd-o in fiecare sear i diminea, o lsasem subt candela în­durrilor Maicii Domnului. Mi-a fost dat s gîndesc înc odat cu nesfîrit jale c : nimic nu poate fi mai trist pe lumea aceasta, decît neputina ori nevoina unei mame s-i hrneasc copilul. - O cea, care-i lpteaz puii, trece, în faa dreptei judeci, ca cinste fireasc i ca vrednicie mumeasc, cu mult înaintea unei femei ne­voitoare ori neputincioase s-i dea sînul gurei bietului vlstar. Treceam pe strad, ieeam la cîmp afar, ori strbteam „Grdina împrteasc" — i cutam, cu ochi înduioai, la mamele care îi plimbau ori îi hrneau copiii. Srmana mea Luluc ea nu va ti ce este sînul mamei ! Cîte gînduri posomorite, cît amar i întristare, n-am purtat pe drumurile mele, în cele vreo 2 sptmîni de la început!Dar Dumnezeu nu uit pe nimeni, i în împrejurrile cele mai grele, i în strile cele mai împresurate, ajuto­rul lui deschide cale. Ne hotrîsem s încercm s-o facem primit pe mititic la institutul „Leagnul" i pentru aceasta ne îndreptasem, cu rugminte, ctre bunii notri nai. Dar lor le dduse Dumnezeu în gînd alt plan cu mult mai bun : s ne dea o doic, pe socoteala lor. Si astfel a i fost. Au gsit în satul Herstru o femeie sn­toas i, dup cum am tire, cumsecade, i-au fcut-o mam adoptiv finei lor Lucreia. Dumnezeu s le d­ruiasc numai bine i sntate lor i copiilor lor. i pe copilaul bietei mame, desprite de el, i pe aceast mam i pe fetia mea s-i ung cu mila Lui i cu pute- rea-I fctoare de minuni ! 16 iulie (Duminic). în ziua în care am scris cele de mai sus, hotrîrea s npustesc Cernuii i s m înapoiez definitiv, în ar, era coapt i czut, din co­pacul nelinitiloi' i dezbaterilor mele. N-am putut s mai m in ; a trebuit s m plec i s m frîng, subt atîtea scrisori care m descumpneau i-mi sfîiau timpul cu vetile lor constant amare. Decît s stau departe cu chip c înv temeinic (în realitate, îns, s pierd ceasuri dup ceasuri cu zbuciumrile i cu gîndul meu mereu fugar spre cei de-acas) mai bine s revin între ei i s caut s le fiu de folos i cu mult i cu puin. Puteam eu s rmm la Cernui înc 2 ani de zile, i în condiiile sufleteti în care m aflam — tot n-a fi fcut mult isprav. Am plecat, deci, intim încredinat c plec de totdeauna i c de aci nainte. în ara mea, trebuie s lupt ca s-mi creez o cas i o mas. Mai erau îns, pe lîng acestea i cauze inferioare, tot atît de puternice, dac nu i mai mult, care m ameninau din zi în zi. Eram i sînt la isprvitul mediocrelor mele puteri bneti. Acum trei ani. aveam în rent 10000 de franci. Pîn acum un an, a trebuit s intru în ei i s-i retez cu 2500. Anul trecut, în toamn, Doamna Sacara mi-a cerut, cu împrumut, i i-am dat: 5000 (2 titluri de rent) , de-atuncî încoace, am rmas cu 2500 i-am tot redus din ei, lun cu lun. D-na Sacara îmi întoarce, lunar, cîte~o iut de franci, dar atît nu-i ajungea nici nevesti-mei, lîng mama, nici mie, în Cernui. De cîte ori, în odaia mea, din Pitzelli- gasse i acum pe urm, în aceea din Garengasse, nu m plimbam, pierdut, rsucind i dezrsucind în cugetul meu, sfios fa cu viaa i perplex fa cu asprele ei cerine, firul gîndului: cît vreme va mai merge cu aceast des­prire — eu aici, ai mei în Bucureti — i unde vom întinde cortul srciei noastre, în ziua capitulrii ? De aceea, astzi, cînd am trecut de aceste vi de cumpn
i de frmîntare, m simt mai bine i mai forte. Oriunde ar putea duce crarea pe care acum o am subt tlpi — tot e mai bun, cci merge înainte, pe cînd în ermitagiul meu din Cernui bateam mereu în cerc. 21 august (Luni) 1906. Am scris, în luna aceasta, (de Ia 3 la 15) o bucat literar (un dialog) cu titlul
Adamova. Subiectul, în parte, tria în mintea mea de ast-iarn. Adamova e o biat nevoia din Cernui, Weinberggasse, no. 28, pe care, cînd eram acolo îm­preun cu nevast-mea, o miluiam cînd i cînd. Imboldul de a scrie mi l-a dat amicul Iulius Dragomirescu, redac­tor la „Revista Idealist". Manuscriptul caut s fie azi în mîna directorului revistei, care, firete, trebuie s ho­trasc, cel din urm, dac dialogul meu se va publica sau nu se va publica 3).Lucruri mai însemnate, de notat, prea puine, în de­cursul acestor 2 luni, de cmd am plecat din Cernui.Faptul proeminent a fost botezul fetiei mele Lucreia
în ziua de 23 iunie, într-o vineri. Au botezat-o naii mei Nicolae i Lucreia Osul eseu. in biserica Amza. Dup botez, am fcst poftii. Ia na. acas : mama, nevas­t-mea. cicm.-i'Oa: a Ecaterina Sacara i eu. în cursul mesei, naii mei m-au fcui s trec pe crarea im­practical. a i plin de întreruperi a unei dispute inegale (cci eu trebuia s fiu mic i s nu dau so- norita’e argumente cr mele» asupra convingerilor mele cretine. A»z»ser c e avea de gînd s m fac preot i voiau, eu orice pre, s m ia s prsesc sinistra-mi hotrîre. Rspunsul . ,ms i lat pe care n-am putut s-l dau atunci, ii-i voi da. cu încetul. în tot t e voi scrie de aci îna­inte. îndeosebi ir. ...Scrisorile ctre Simforoza"4). 26 august (Simbt). Alaltieri, joi. fusei cu nevast- mea la Expoziie, deabia întiia oar. Am cercetat puine pavilioane i numai în trecere. Cit vreme i-ar trebui s examinezi tot cu deamnuntul ! M-a impresio­nat cu deosebire Pavilionul Austriei. Palatul Artelor i Cula Româneasc. în Palatul Artelor mi-a fost drag pictura lui Aman, pe care n-o întilnisem, pîn acum, adunat într-vn salon întreg, i mai puin a lui Grigo- rescu. Mi-am promis s revin i s privesc pe îndelete aceste bogii ale neamului nostru, îndeosebi comoara lui Aman. Grigorescu mi-e mult mai cunoscut, dar nu atît de scump, cum le e cunosctorilor notri de pictur. Zic toi c el înfieaz, în opera lui. mai adevrat ca nimeni altul, plaiul nostru românesc, (cu cîte frumusei caracteristice) i lumina cerurilor noastre. Cred foarte mult c tili ce spun, ca unii care au umblat prin ri streine, i cunosc cum e pmîntul i cerul altor ri. Dar mie unuia îmi pare ru c Grigorescu vede i traduce lumina rei noastre i arina i codrul i dealurile ei : vecinie subt un zbranic alburiu. Parc e ceva mai mult violen în albastrul firmamentului nostru. în inima p- durei noastre i în faa pajitei din poalele pdurii, decît în pînzele lui Grigorescu. Cînd apunea soarele, ne-am urcat în „Turnul lui epe" i-am privit înc o dat peste toat Expoziia (mai privisem din pridvorul Culei) i departe-departe peste Bucureti i peste împrejurimi. E adevrat c superba privelite avea ceva din lumina pînzelor lui Grigorescu. dar acum dau faptul pe soco­teala serei i îmi pare c gsesc o confirmare indirect a ideii c gloriosul nostru pictor e prea alburiu în lumina cerurilor sale — încolo... cum e Expoziia : frumoas, urît, izbutit, neizbutit... sînt judeci din care n-ai putea alege decît dup zeci de vizite i dup un studiu larg i detailat. în detaliu. Expoziia te copleete ; în totalitate, o copleeti tu pe ea. Sînt în ea multe lucruri mici, pripite, cîrpite... Sînt foarte multe împrumutate de prin streini, de-ale streinilor... Dar ce e de zis i de fcut! Nu sîntem noi înine, nu e chiar viaa noastr naional, ajuns i bîntuit de asemenea metehne ?! 12 septembrie. Acum vreo sptmîn (mi se pare miercuri, 6 septembrie) am îmbrcat, întîia oar, întîia mea redingot... Era vorba, nici mai mult nici mai puin, s m înfiez Domnului Ministru al Cultelor i Instruciunei Publice, Domnul Mihail Vldescu, care se pare c are inteniunea s-mi încredineze o dregtorie pendinte de ministerul su. De unde i pîn unde — v voi spune imediat. Prealabil, a trebuit s dau o rait prin ora i s-mi cumpr... ciorapi, cma, cravat i-o plrie tare (cum n-am purtat de cînd sînt). Era un timp ironic, ca însi ironia cu care m priveam, gtindu-m în vederea importantului moment. Ploua ca prin sit,
i-am luat-o rara, cu redingota mea, subt umbrela des­chis, care, dup cum tii, apr aproape numai plria. Din Calea Plevnei, pîn la Grdina Botanic (întreve­derea cu Dl. Ministru a fost acas la D-sa) nu e tocmai departe i dac o trsur nu se poate gsi decît prin rar întîmplare, tramvaiul electric îi scurteaz jumtate calea. Am fost primit, fr cart de vizit (ca pmîntul am uitat s-mi iau), dar Excelena sa m cunoate din nume... Bine îneles, nu mi s-a deschis imediat ua la Ministru, ci am fost poftit s mai atept, pîn mi-o veni rîndul. A fost o fericire ! Eu venisem ferm convins c voi gsi acolo pe prietenul binevoitor, care m-a numit i descris Ministrului i pe care speram s las toat greu­tatea situaiunei i toat timiditatea mea — cci era s apar cu el, înaintea importantului personagiu — i cînd colo, prietenul nicieri! Noroc c dup vreun sfert de or de intim smcinare, prietenul apare cu înc 2 flci, dup el.s) Am prins coraj i-am început s vorbesc — s vorbim, s glumim, s rîdem ! sub chiar scara pe care te suiai la Dl. Ministru...
i tot aa cu toii, cîte patru, ne-am înfiat nainte-i, eu venind în urma tuturor. Cu fiecare. Ministrul a vorbit cîteva vorbe : mie mi-a adresat mai multe întrebri i apoi o alocuiune în regul : Situaia mea academic, mijloacele cu care m-am susinut în Cernui, pregtirea mea pentru dregtoria în perspectiv, iar alocuiunea : atribuiunile i sarcinile legate acestei dregtorii. Minis­trul era cam bolnav. în costum cu totul de cas, pe cap cu o apc de biciclist. Vorbea rezlmindu-se cu cotul de
RitmCu toat sperana fugit prin imensa cîmpie,
exilai munii credincioi soaomiei, oraul trsnete în preajm, pe îngeri de uraniu se-ntind ofticoasele simbol, ui asin, nu te imb:e o undi, cange, ha'ponul i pachebotul taie verdeaa, prfi adormi lenevind in derut, absena gîdil opîrie pe gu, cum putrezete piciorul daca mai
dureaz dorina, s fiu anunat prin clopote rguite acolo unde credina e ndri i nici înelepii nu mai dau fa, o catedral în dreapta cu aurul crucii în pumn, spînzurînd pe orbit, la orice rotatie betonul s rup o tîmpl i un vînt s ia mortul pe o plit
de gheat s-l pun cu blîndee în naos, pe unde mai este crarea spre cas? nu se mai poate, nu ne mai las nunta sulfului, carapacele frailor golului, pe jgheaburi de o mie de mile curg utopiile sociale, ninge
funingine, celul pmîntului învelit cu
cearafuri de plumb, cldirile umbl pe roi de burete în muzica puilor de cristal, ce singure sînt popoarele i soarele tras în plase de ap sub fruntea oceanului sînge.
S fie Civilizaia cum se termin — s fie mutat zidul dincolo de zid mai departe alt zid s rsar pîn în ap marea întreag s fie de lemn i iari un zid in spatele zidului înlat lîng zidul perpetuu cerbii s ling putred rocat laptele vacii s curg în brun un cîine de silex s latre note aprinse pe masa jurailor i noi clrind printre ui încoa