ANUL II_NR.5

MARTIE 2010

MISTERELE

CUNOASTERII

REVISTA DE STIINTE A SCOLII NR 1 MOGOSOAIA

2

Cuprins : Pagina de matematică.....................3

Compasul

Pagina de fizică................................4

O nouă stare de agregare

Levitaţia magnetică

Pagina de chimie..............................5

Cel mai nou element chimic

Aliajul imposibil

Pagina de biologie............................6

Efectul nebănuit al mobilelor

Microbi prinşi în gheaţă

Pagina de informatică.......................7

Soft românesc la Vancouver

Mobilul care citeşte pe buze

Referat ştiinţific..................................8

2010-Anul matematicii în România

Biografii ..........................................10

John Dalton

Test de logică..................................11

Dosar de astronomie ......................12

Colectivul de redacţie Director editorial şi de publicitate: Prof. Anisoara Gaisteanu

Redactor şef :

Nedelcu Richard – cls a VIII-a A

Redactor adjunct:

Baltariu Valentin – cls a VII-a A

Coordonator :

Prof. Mihaela Mihai

Colaboratori :

Prof. Cristina Marin

Elevii: Nedelcu Richard – cls a VIII-a A Scarlat Dana Beatrice – cls a VIII-a A Dima Liliana – cls a VII-a A Diaconu Beatrice – cls a VII-a A Alexe Cristina – cls a VII-a A Diaconescu Catalin – cls a VI-a A Dima George – cls a VI-a A Art – editor: Spetco Adrian – cls a VIII-a A

3

Compasul

Compasul este instrumentul geometric compus din două braţe îmbinate la un capăt şi folosit la desenarea cercurilor şi a arcelor de

cerc, precum şi la compararea şi raportarea distanţelor. În latină, ‟‟compassare‟‟ înseamnă ‟‟a

măsura cu paşii săi‟‟. Inventarea sa este atribuită de către greci lui Talos, nepotul lui Dedale, personaj mitologic cunoscut ca

inventator, sculptor şi arhitect. Pentru a desena un cerc,

se fixează acul pe hârtie în centrul cercului, după care, ţinând braţele în unghi

constant, se mişcă braţul cu creionul pe hârtie.

Compasurile diferă în funcţie de

caracteristicile de construcţie şi de utilizare. Compas cu creion

Compas cu două

ace, folosit pentru măsurarea distanţelor.

Compas la care se pot adapta diverse creioane sau chiar, ca în figură, stilou cu cerneală folosit de desenatori

Compasul cu balama, din fier forjat -sec.XVIII, poate avea şi posibilitatea de a-l bloca cu ajutorul unui şurub.

Compasul cu resort are precizie mai mare

Modern Sec. XIX

După domeniul de utilizare distingem:

Compas drept Compas de grosime

Compas de interior Compas culisant

Compasul este întâlnit şi ca simbol:

Order of Free Gardeners 1920-Scoţia

Armata Republicii

Democrate Germane

Dumnezeu a creat lumea

după principiile geometriei şi ale armoniei

Nedelcu Richard

4

O nouă stare de agregare

Cercetătorii de la Relativistic Heavy Ion Collider (RHIC - un mare accelerator de particule) din SUA, au descoperit o nouă stare de agregare

a materiei. Cu siguranţă cunoaşteţi stările de agregare solidă, lichidă şi gazoasă.

În cea solidă, atomii sunt foarte strânşi între ei şi pot vibra doar în jurul unor poziţii fixe. În starea lichidă, atomii se pot mişca liber, dar tot

stau în grupe care alunecă unele peste altele. Trecerea de la solid la lichid se face prin încălzire, adică prin aducerea de energie care

duce la o mişcare cu o viteză mai mare a atomilor. Dacă temperatura creşte şi mai mult, lichidul

se transformă în gaz, adică fiecare atom sau moleculă în parte este separată de altele şi se poate mişca liber.

Există şi o a patra stare de agregare a materiei, una de care nu se vorbeşte în viaţa de zi cu zi, dar care este cunoscută de relativ multă

vreme: starea de plasmă, sau de gaz ionizat. Dacă temperatura unui gaz este mărită iar şi iar, atunci viteza atomilor creşte şi la ciocnirile

dintre ei se poate ca electroni să sară din atomi, iar atunci gazul să devină un gaz de ioni încărcaţi pozitiv şi de electroni. Focul este un exemplu de

materie sub formă de plasmă.

Cercetătorii de la RHIC au continuat să încălzească starea de plasmă până când nucleele se ciocnesc cu aşa putere, încât se

"topesc" şi protonii şi neutronii ce le formează devin liberi. Apoi iar până când e rândul protonilor şi neutronilor să se "topească" în elementele lor

constituente, cuarcii şi gluonii.

Diaconescu Cătălin

Levitaţia magnetică şi fuziunea nucleară

O echipă de cercetători de la

Massachusetts Institute of Technology, condusă de fizicianul Jay Kesner, a realizat

un reactor de fuziune experimental, bazat pe un câmp electromagnetic foarte puternic, pentru a crea plasmă cu o temperatură de 10

milioane de grade. Noutatea constă în faptul că dispozitivul, de mărimea unei anvelope de camion, nu

este în contact fizic cu nici un stâlp de susţinere, fiind suspendat în aer de un câmp electromagnetic foarte puternic.

Spre deosebire de instalaţiile Tokamak unde sunt utilizaţi o serie de magneţi ce înconjură o cameră în formă de gogoaşă în

care este creată şi menţinută plasma, în această instalaţie magnetul se află în interiorul plasmei.

Dispozitivul poartă numele de LDX (Levitated Dipol Experiment), are greutatea de jumătate de tonă, este străbătut de un

curent de un milion de amperi, iar poziţia sa este monitorizată în permanenţă de un computer, folosind opt fascicule laser şi

detectoare, cu o precizie de jumătate de milimetru. Geometria unică a sistemului reproduce un câmp magnetic similar cu cel al

Pământului sau al planetei Jupiter. În timp ce fisiunea nucleară se bazează pe scindarea atomilor, fuziunea implică unirea

lor. Aceasta oferă posibilitatea obţinerii unei surse de energie nepoluante, fără emisii de dioxid de carbon sau deşeuri radioactive.

Dima George

5

Cel mai nou element chimic a fost denumit Copernicium

Universul nostru este format din 112

elemente chimice, cel mai recent dintre ele fiind descoperit în 1996 de oamenii de ştiinţă care l-au creat în mod artificiial cu ajutorul unui

accelerator de particule puternic.

A fost nevoie de măsurători precise

ulterioare pentru a se confirma în mod independent existenţa elementului chimic.

Odată validat însă, s-a pus problema unui nume.

Acesta este Copernicium (simbolul Cp, iar

poziţia 112), în onoarea lui Nicolaus

Copernicus, primul om care a emis ipoteza că de fapt nu Soarele şi planetetle se învârt în jurul Pământului, ci că planetele şi Pământul s-ar

învârti în jurul Soarelui.

Profesorul Hofmann a început procedura

de introducere a acestui element în tabelul

periodic înca din 1976.

Experimentele din domeniul fuziunii pe care

le-a efectuat în laborator au relevat deja existenţa elementelor chimice al căror număr

atomic este cuprins între 107 si 111. Acestea sunt cunoscute ca "elemente super-grele", iar numărul lor din tabel reprezintă numărul

protonilor, care, alături de neutroni, formează cea mai mare parte din masa unui atom.

Pentru a crea elementul 112, oamenii de

ştiinţă germani au folosit un accelerator de particule, lung de 120 de metri, prin care au bombardat atomii din grupul de studiu cu ioni de

zinc. Nucleele celor două elemente au fuzionat şi au format nucleul noului element.

S-a sintetizat un ”aliaj imposibil”

Elementele chimice având diferenţa dintre

raza atomică şi electronegativitate prea mari nu pot forma aliaje.

Acesta este un fapt ce pare a fi contrazis de

experienţele făcute de H.K. Mao de la Institutul Carnegie din Washington şi de Rajeev Ahuja de la Universitatea Uppsala din Suedia.

Cei doi au studiat

comportamentul

ceriului și al aluminiului în conditii ridicate de presiune.

Aliajul este o soluţie cu proprietăţi metalice,

în care cel putin un element din compoziţie face parte din grupa metalelor. Aproape toate

metalele pe care le folosim curent în viața de zi cu zi sunt de fapt aliaje.

Deoarece un aliaj are proprietăți cu totul

diferite față de elementele componente, descoperirea de noi combinaţii este un demers important în progresul tehnologic.

Experiementele cercetătorilor Mao și Ahuja

au fost efectuate cu ajutorul sincrotronului, instalaţie ce accelereză particule până la viteze

apropiate de cea a luminii.

Astfel s-a pus în evidenţă faptul că, datorită

presiunii mari, razele atomice ale celor două elemente chimice s-au modificat, ajungând la

valori apropiate una de cealaltă, permițând astfel formarea unui aliaj: Ce3Al, iar după aducerea lui în condiţii de presiune normale, acesta şi-a păstrat structura chimică.

Noul aliaj deschide drumul spre fabricarea

altor aliaje a căror producere era considerată imposibilă până acum şi crearea de noi materiale cu proprietăţi electrice, magnetice si

mecanice utile.

Dima Liliana

6

Efectul nebănuit al mobilelor

Undele de înaltă frecvenţă emise de portabile, departe de a fi nocive, se pare că

sunt benefice pentru memorie. Ar putea chiar să protejeze contra maladiei Alzheimer.

Zeci de cuşti cu şoareci au fost aşezate în jurul unui emiţător de unde electromagnetice. Rozătoarele, dintre care unele erau modificate

genetic pentru a dezvolta maladia Alzheimer, au fost expuse două ore pe zi, timp de 7-9 luni la aceste unde asemănătoare celor emise de

telefoanele mobile.

Oamenii de ştiinţă de la centrul de cercetare contra maladiei Alzheimer din Florida, sub

conducerea lui Gary Arendash, au costatat, în urma unor teste de memorie, că animalele nu au dezvoltat tumori cerebrale, ci chiar au fost

protejate contra demenţei. Şoarecii prevăzuţi să se îmbolnăvească şi-

au păstrat capacităţile cognitive, cei normali au beneficiat de o îmbunătăţire a memoriei, iar la cei care deja aveau Alzheimer s-a observat un

regres al maladiei. Explicaţia? undele electromagnetice, crescând

temperatura creierului, distrug plăcile beta-amiloide, împiedicând formarea proteinelor răspunzătoare de apriţia maladiei. Cât priveşte

şoarecii sănătoşi, aceştia beneficiază de creşterea circulaţiei sangvine şi a metabolismului.

Asta nu înseamnă însă că trebuie să petrecem ore în şir cu telefonul la ureche,

‟‟prăjindu-ne‟‟ proteinele din creier !

Microbi prinşi în

gheţa din Antartica

Microbii, detectaţi în apa topită provenită

din gheţarul Taylor –

cunoscut pentru cascada lui de ‟‟sânge‟‟ datorată apei sărate

care conţine fier - au

supravieţuit fără lumină şi oxigen, într-un iaz

încastrat în gheaţă în urmă cu 1,5-2 milioane de ani. Testele genetice efectuate de specialiştii

National Science Foundation au relevat că microbii sunt similari cu cei regăsiţi în mediul marin de astăzi, aşadar ar putea fi rămăşiţe ale

unei populaţii mai mari de odinioară ce trăia într-un fiord sau chiar în mare.

“E ca şi cum ai găsi o pădure pe care nu a văzut-o nimeni timp de 1,5 milioane de ani”, a declarat Ann Pearson (Harvard), membru al

echipei de cercetare. “În mod ciudat, speciile de aici sunt similare cu organisme contemporane, şi în acelaşi timp

mult diferite de acestea - desigur, ca rezultat al conservării într-un mediu atât de neospitalier.”

Apa în care înoată microbii are o temperatură de -10 grade Celsius, însă nu îngheaţă pentru că este de circa trei-patru ori

mai sărată decât apa oceanului. “Iazul” prins în gheaţă, descoperire unică în lume, ar putea oferi explicaţii despre modul în

care microorganismele pot supravieţui în gheaţa planetelor şi sateliţilor sistemului nostru solar, cum ar fi Marte sau Europa, satelit al lui Jupiter.

Alexe Cristina

7

Un soft românesc a luminat deschiderea Olimpiadei de iarnă 2010

În baza programului naţional "Dezvoltarea infrastructurii de inovare şi transfer tehnologic

INFRATECH", Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Inginerie Electrică ICPE-CA a finalizat în anul 2007 un incubator de afaceri în

cadrul Sucursalei ICPE-CA din Sfântu Gheorghe

Acest incubator oferă

sprijin pentru înfiinţarea şi dezvoltarea de IMM-uri din sectorul productiv, inclusiv

servicii în domeniul ingineriei electrice.

Doi tineri din municipiul Sfântu Gheorghe sunt creatorii soft-ului pentru spectacolul cu lasere care a fost prezentat la deschiderea Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Vancouver şi

proiectat în fiecare seară, până la închiderea jocurilor.

Specialiştii consideră că, la ora actuală, programul creat de români este cel mai bun de

pe piaţă în ceea ce priveşte proiecţia de lasere.

Deşi se numără printre cei mai buni în domeniu, Zsolt Rakosfalvy şi Ştefan Nagy nu au

fost la Vancouver, să vadă pe viu produsul muncii lor. I-au reţinut în ţară proiectele la care lucrează şi problemele materiale.

Potrivit acestora, soft-ul lor a mai fost folosit

pentru spectacole cu laser la inaugurarea unor hoteluri din Dubai, la expoziţii în Germania, la evenimentul de lansare a unor candidaţi pentru

preşedinţia României, precum şi în noaptea de Anul Nou la New York.

Un telefon mobil capabil să citească de pe buze La salonul noutăţilor în tehnologie Cebit de

la Hanovra, o echipă germană a prezentat un

sistem adaptat la telefonul mobil care poate citi de pe buzele utilizatorului.

Cercetătorii de la Institutul de tehnologie din Karlsruhe (KIT) au pus la punct un procedeu de comunicare silenţioasă. Aparatul

identifică şi apoi interpretează mişcările buzelor unei persoane fără ca acestea să scoată vreun sunet, transmiţând interlocutorului un mesaj

vocal. Concret, dispozitivul recunoaşte

impulsurile electrice emise de muşchii din zona gurii. Din acest motiv, deocamdată, prototipul este alcătuit din electrozi lipiţi de pielea feţei,

însă în viitor ei vor fi încorporaţi în telefon.

Comunicarea fără zgomot ar permite astfel persoanelor mute să comunice, ca şi celor care temporar îşi pierd vocea, sau chiar oamenilor

obişnuiţi aflaţi în locuri unde se solicit menţinerea liniştii.

KIT întrevede posibilitatea de a integra şi un serviciu de traducere instantanee, mesajul fiind astfel „‟rostit‟‟ într-o limbă şi transmis în

alta.

Scarlat Dana Beatrice

8

Intuitext, divizia de software educaţional a companiei Softwin, marchează împlinirea a

100 ani de existenţă a Societatii de Ştiinţe Matematice în România (SSMR) prin lansarea site-ului http://anulmatematicii.ro/

Ce puteţi citi pe acest site?

Target :

‟‟Iniţiativa "2010 - Anul Matematicii în Şcoala Românească" îşi propune schimbarea mentalităţii copiilor, părinţilor şi, nu în ultimul

rând, a dascălilor. Matematica nu trebuie privită ca o sumă de formule şi de algoritmi pe care elevul le

memorează şi le aplică mecanic; matematica este principalul mijloc de educare a gândirii raţionale, corecte şi inovative.‟‟

România şi matematica : ‟‟ Matematica nu urmăreşte transferul

formal al cunoştinţelor către elevi şi nici dezvoltarea capacităţilor de rezolvare a problemelor abstracte sau învăţarea centrată

prin memorare, ci, dimpotrivă, rolul matematicii în şcoală este acela de a contribui, prin mijloace adaptate vârstei si specificului elevilor, la

formarea unei gândiri coerente, rapide, analitice, generalizatoare şi eficiente, aplicabilă în toate situaţiile din viaţă.

Matematica este disciplina care, prin existenţa ei, are menirea de a forma o gândire de cercetare. Este ştiinţa cea mai eficace, care

are cele mai multe şi mai complexe legături de viaţă. De aceea, se impune o permanentă preocupare

în perfecţionarea continuă a metodelor şi mijloacelor de învăţământ pentru a realiza nu o simplă instruire matematică, ci o educaţie

matematică, cu implicaţii serioase în

dezvoltarea tineretului şi formarea lui ca om folositor societăţii din care face parte.

„Învăţând matematica, înveţi să gândeşti”

Grigore C. Moisil

Matematica, pătrunzând în aproape toate domeniile de cercetare şi aducându-şi contribuţia la dezvoltarea tuturor ştiinţelor, este

chemată să - şi îndeplinească rolul de factor esenţial la adaptarea rapidă a fiecărui cetăţean la cerinţele mereu crescânde ale

societăţii în care trăim. Se ştie deja că în ceea ce priveşte matematica, România este una dintre ţările cu

cei mai buni oameni în domeniu. Aceasta se datorează unei tradiţii de peste două secole. Începută la 1830, prin Regulamentul Organic,

unde educaţia matematica era privită ca model de gândire; idee foarte îndrăzneaţă pentru vremurile acelea.

.........Gheorghe Lazăr şi Gheorghe Asachi au pus în practică acest lucru prin primele manuale în limba română. Munca lor a fost continuată la

sfârşitul secolului al XIX-lea de către Spiru Haret, considerat părintele reformei moderne a învăţământului românesc.

Ca o continuare a acestor tradiţii România

devine în 1959 promotoarea Olimpiadei Internaţionale de Matematică. Atunci se desfăşoară, la Braşov, prima Olimpiadă de

Matematică.

9

România a mai găzduit apoi olimpiadele din 1960 (Sinaia), 1969, 1978 şi 1999 (Bucureşti),

de-a lungul timpului 50 de participari ale echipei Romaniei au participat la Olimpiada Internaţională de Matematică.

..........Aceştia au obţinut 68 de medalii de aur, 113 medalii de argint, 90 medalii de bronz şi 2 menţiuni onorabile. Olimpicii cu cele mai multe medalii de aur (3

medalii de aur fiecare) sunt: Ciprian Manolescu, Mihai Manea, Ştefan Laurenţiu Horneţ, Teodor Bănică,iar persoana care a participat de cele

mai multe ori la olimpiadă (de 4 ori – 2004-2007) este Adrian-Ioan Zahariuc. De altfel, matematicieni români, cu o

largă recunoaştere internaţională, profesori la universităţi americane de prestigiu cum sunt Dan Voiculescu, Gheorghe Lusztig şi Daniel

Tătaru au obţinut, ca elevi, medalia de aur la Olimpiada Internaţională. Orice domeniu din viaţă revine la “a

rezolva o problemă”, adică la a găsi o ieşire dintr-o dificultate, a găsi o cale de a atinge un obiectiv care nu este direct accesibil.

A găsi soluţia unei astfel de probleme este o trăsătură specifică inteligenţei, iar inteligenţa este apogeul distinctiv al speciei umane.

Matematica, dintre toate ştiinţele, este cea care învaţă cel mai mult pe om cum să rezolve o problemă.‟‟

În 2008 Livia Alexandra Ilie, Mădălina Perşu şi Filip-Andrei Chindea de la Liceul Internaţional de Informatică din Bucureşti şi Victor Pădureanu de la Colegiul Naţional ''Carol I'' din Craiova au primit medalii de argint la ce de-a 49-a ediţie a Olimpiadei

Internaţionale de matematică ce a avut loc în capitala Spaniei.

Medaliile de bronz au fost adjudecate de Daniel Removecz de la Colegiul Naţional ''Andrei Mureşanu''din Dej şi Mihail Dumitrescu,

absolvent al liceului Internaţional de Informatică din Capitală. Concursul a reunit la start 535 de concurenţi din 97 de ţări.

„Nu trebuie să educăm copiii pentru ceea ce suntem noi azi, ci pentru ceea ce

vor fi ei mâine”. Gheorghe Mihoc

Descoperă matematica altfel:

Istoria matematicii Matematica şi jocul

Matematica şi alte ştiinţe şi arte Interviuri matematice Să învăţăm matematica altfel

Poveşti despre matematică

Ştiaţi că....

Anecdote matematice

Citate matematice:

"Ca şi în geometrie,

înţeleg prin poezie o anumită simbolică pentru reprezentarea formelor posibile de

existenţă… Pentru mine poezia este o prelungire a

geometriei, aşa că, rămânând poet, n-am părăsit niciodată

domeniul divin al geometriei."

Ion Barbu

Sper că v-am convins să vizitaţi acest site şi să

(re)descoperiţi matematica.

Prof. Mihaela Mihai

10

John Dalton

S-a născut în Eaglesfield la 6 septembrie

1766 , în familia unui ţesător sărac ce făcea parte din ‟‟Societatea religioasă a prietenilor‟‟. A primit o excelentă educaţie în domeniul

matematicii şi fizicii de la John Fletcher, profesorul de la şcoala Quaker. Când acesta a ieşit la pensie, John i-a luat locul, cu toate că

avea doar 12 ani, iar la 15 ani preda într-o şcoală privată din Kendal.

În 1787 descoperă pasiunea pentru observaţiile meteorologice pe care o va urma timp de mai bine de 50 de ani. Studiază

barometrul şi termometrul şi demonstrează că ploaia este consecinţă a scăderii temperaturii şi nu a presiunii.

În 1793 savantul orb John Gough, cu care studiase matematica, îl recomandă pentru

postul de profesor de matematică şi fizică la New College din Manchester, oraşul în care îşi va petrece toată viaţa. În luna martie a aceluiaşi an publică prima sa carte, "Meteorological Observations and Essays".

În 1794 este ales membru al Societăţii deliteratură şi filozofie "Warrington Academy" din Manchester şi în acest loc îşi va face toate

cercetările după demisia din postul de profesor. În acelaşi an Dalton descoperă că nu poate vedea culorile şi publică "Extraordinary facts

relating to the vision of colours" (31 octombrie

1794), în care spune cum nu reuşea să se pună de accord cu ceilalţi botanişti asupra culorilor

florilor. Fenomenul, numit ‟‟daltonism‟‟, este legat de non-perceperea sau confundarea anumitor culori. Deşi observă că şi fratele său are aceleaşi

probleme nu se gândeşte că poate fi ceva ereditar. Analizele ADN făcute în 1995 pe ţesuturile prelevate la mortea sa au pus în

evidenţă anomalia genetică ce este caracteristică daltonismului.

În 1803 emite pentru prima oară teoria sa conform căreia materia este compusă din atomi

de mase diferite care se combină după proporţii simple. Aceasta este cea mai importantă contribuţie ştiinţifică a sa şi totodată piatra de temelie a chimiei moderne.

În 1808 publică în "A New System of Chemical Philosophy" lista maselor atomice a

unui număr de elemente în raport cu masa hidrogenului. Deşi nu în totalitate corecte, acestea stau la baza sistemului periodic

modern. Dalton a ajuns la teoria sa atomică studiind

proprietăţile fizice ale aerului atmosferic şi ale altor gaze.

A descoperit legea presiunilor parţiale a

amestecurilor gazoase, conform căreia presiunea totală exercitată de un amestec este egală cu suma presiunilor individuale a fiecărui

gaz dacă acesta ar ocupa singur volumul respectiv. A făcut astfel să progeseze chimia prin enunţarea legilor proporţiilor multiple şi a

amestecurilor gazoase.

În 1822 intră în „Royal Society”, în 1826 primeşte ‟‟Royal Medal‟‟ din partea Royal Society, iar în 1830 devine unul din cei opt

asociaţi străini ai Academiei de Ştiinţe din Anglia. În 1833 primeşte simultan de la

universităţile din Oxford şi Edimbourg titlul de doctor. Victimă a mai multor infarcturi începând din

1837, moare la 27 iulie 1844 la Manchester.

Baltariu Valentin

11

Test de logică

1. Doi reprezintă întotdeauna 1 plus 1?

2. Un corp solid care nu are

niciun unghi este o sferă?

3. Cineva prăjeşte gogoşi

într-un castron în care nu încap decât două bucăţi în acelaşi timp. După ce prăjeşte o gogoaşă pe una din părţi, o întoarce pe cealaltă parte. Prăjirea pe fiecare parte durează 30 secunde. Pot fi prăjite trei gogoşi în 90 de secunde?

4. Cineva călătoreşte cu trenul. După ce a străbătut jumatate din distanţa totală, a adormit şi a mers aşa până când a mai rămas de parcurs jumătate din distanţa pe care trenul a parcurs-o în timpul cât persoana a dormit. Când s-a trezit şi-a pus intrebarea: ce parte din distanţa totală a parcurs-o dormind?

5. Ce număr urmează logic în seria: 172, 84, 40, 18, ...?

6. Completează cifrele lipsă marcate prin linii în înmulţirea:

108-*-=-801

7. Un factor poştal afirmă că într-o zi a urcat până la etajul 10 de 5 ori şi de 10 ori până la etajul 5. Dacă n-ar fi coborât de fiecare dată până la parter, ci ar fi urcat mereu, la ce etaj ar fi ajuns?

8. Pe capătul de sus al unui par înalt de 2m stau trei muşte. Deodată zboară toate în direcţii diferite, cu 10km/h, exact la ora 16. La cât timp după acest moment se vor găsi ele în acelaşi plan.

9. În ce lună se coc ghindele

fagului?

10. Dacă prietenul tău soseşte mereu mai târziu decât tine, iînseamnă că tu vii mereu mai devreme?

11. Următoarele două mulţimi sunt egale?

(A, B, C, D, X) şi (C, D, X, A, B)

12. Producţia industrială este în cresşere pentru că aşa demonstrează statisticile?

13. La suprafaţa unui bazin a

apărut o frunză de nufăr. În prima zi ea avea suprafaţa de 0.6 cm2. În fiecare zi , crescând, îşi dubla suprafaţa. După 22 de zile, frunza a acoperit complet bazinul. Câte zile i-au fost necesare pentru a acoperi numai jumătate din suprafaţa bazinului??

14. Dacă scriem data de 7 iulie 1977 sub forma 7-7-77, de câte ori în decursul unui secol scrierea zilei, a lunii şi a ultimelor două cifre ale anului se poate face folosind doar una şi aceeaşi cifră?

Diaconu Beatrice

12

2009 – a fost Anul Internaţional al Astronomiei. S-au implinit patru secole de la

momentul în care Galileo Galilei a îndreptat, pentru prima data, una dintre lunetele sale către bolta înstelata. Marele fizician, matematician,

astronom şi filosof italian a spulberat câteva dintre concepţiile greşite ale epocii sale contribuind la dezvoltarea

astronomiei: confirmarea prin telescop a fazelor planetei Venus, descoperirea celor mai mari patru sateliţi ai lui Jupiter (denumiti

în cinstea sa lunile galileene), şi observarea şi analiza petelor solare. După 1610 a început să susţină public

heliocentrismul (teorie enunţată de Copernic conform căreia, Pământul şi celelalte planete se rotesc în jurul

Soarelui).

Anul Internaţional al Astronomiei a fost lansat oficial la sediul UNESCO din Paris, pe 15 si 16 ianuarie. La eveniment au participat peste 800 de invitaţi, din 135 de ţari care au aderat la

Anul Internaţional al Astronomiei. Printre acestia s-au numarat: laureaţi ai premiului Nobel, cercetători, studenţi, politicieni, scriitori, si jurnalişti de ştiinţă. Sărbătoarea din 2009 a fost o acţiune amplă de comunicare în masă a ştiinţei către locuitorii planetei.

Toate acestea s-au petrecut după 40 de ani de la aselinizare (aterizarea oamenilor pe Lună), moment ce a atras în 1969 cel mai mare număr de telespectatori în faţa televizorului. Toate activitaţile s-au desfăşurat sub tema centrală “Descoperă Universul”.

Anul Internaţional al Astronomiei 2009 – AIA2009 – a avut ca scop atât marcarea saltului monumental realizat în ştiinţă, cât şi descrierea astronomiei ca un efort ştiinţific global paşnic, care uneşte astronomii într-o familie internaţională, multiculturală, de oameni de ştiinţă care

lucrează împreună pentru a găsi răspunsuri la unele dintre cele mai importante întrebari pe care le-a pus vreodată omenirea. AIA 2009 a fost o sărbătoare mondială a astronomiei şi a contribuţiilor sale pentru

societate şi cultură, a stimulat interesul întregii lumi pentru astronomie şi pentru ştiinţă în general.

13

Printre marile evenimente planificate pentru acest An s-au numărat proiectele: 100 ore

de astronomie pe tot globul, in 2-5 aprilie, Galileoscopul, care şi-a propus să ofere milioane de telescoape simple, accesibile, uşor de asamblat şi utilizat; De la Pământ la Univers, Cunoaşterea Universului; a 19-a Noapte a Stelelor pe data de 24-26 iulie, etc. UNESCO a

încurajat toate statele membre să participe la acest eveniment şi să organizeze acţiuni la orice nivel menite să promoveze accesul la noile cunoştinţe şi experienţe ale observării astronomice.

O problemă importantă pentru astronomie reprezintă poluarea luminoasă. Luminile marilor oraşe impiedică observarea obiectivelor astronomice, iar peste ani copiii nu vor mai şti ce este o planetă, o stea sau o constelaţie. În cadrul acestui proiect s-a stabilit

gradul de poluare din marile oraşe şi s-a încercat găsirea unor soluţii pentru ca moştenirea culturală a cerului să nu dispară.

Pentru Romania Anul Internaţional al Astronomiei a avut şi o semnificaţie aparte, deoarece s-au împlinit 500 de ani de la naşterea lui Konrad Hass,”pionierul sibian al aeronauticii mondiale”, primul care a descris principiile rachetei in trei trepte în 1551. La Paris, Romania a fost reprezentată de astronomi profesionişti, de studenti

pasionaţi şi de ziaristul de ştiinţă Cătălin Moşoaia. Românii au prezentat trei lucrări, postere şi mai multe fotografii. Lansarea AIA în România a făcut parte dintr-o suită de manifestări unite sub titlul

sugestiv „Întrebări esenţiale despre Univers” care s-au desfăşurat in 6 – 7 februarie 2009 la Biblioteca “Astra” din Sibiu. Acest eveniment a fost organizat de UNESCO, Primăria Municipiului Sibiu si Institutul Astronomic al Academiei Române. S-au prezentat programele

specifice ce urmau a se desfăşura in anul 2009 in România.

Dintre programele desfăşurate amintesc aici :

“Şi ea este astronom”,(program care a urmărit atragerea tinerelor către studiul ştiinţelor cerului),

realizarea “Marţişorului AIA 2009”,

Proiectul “Poluarea luminoasă”( cu scopul de a trezi conştiinţa publică cu privire la poluarea luminoasă şi la modul în care observaţiile din timpul nopţii sunt anulate treptat,

în special desupra regiunilor urbane), Programul “Galileoscopul”(oferirea de telescoape simple),

Proiectul “100 de ore de astronomie”(care şi-a propus ca un număr cât mai mare de oameni să se uite printr-un telescop, aşa cum a facut Galileo în urmă cu 400 de ani) şi

Proiectul Universităţilor din Bucureşti şi Craiova “Hands - on – Universe”. Acţiunea AIA a servit drept platformă pentru informarea publicului despre ultimele descoperiri ale astronomiei, subliniindu-se în acelaşi timp atât rolul esenţial al astronomiei în cunoaştere

cât şi contribuţiile sale remarcabile la rezolvarea problemelor globale.

14

Uniunea Astronomică Internaţională a lansat , la jumătatea anului 2009, un plan strategic care are ca obiectiv dezvoltarea globală a astronomiei în următorii ani. Acesta

vizează educaţia care reprezintă un magnet pentru studiul celorlalte ştiinţe. Anul Internaţional al Astronomiei 2009 s-a încheiat, dar spectacolul astral continuă. Universul ne aşteaptă să-l descoperim şi în anii care urmează.

Progresul tehnologiei a făcut posibilă explorarea Sistemului Solar, acum Universul fiind o carte deschisă spre explorare. Instrumentele au devenit adevărate maşini ale timpului putându-se observa chiar şi cum arăta Universul când era mult mai tânăr.

Astronomia are un rol semnificativ în viaţa oamenilor, dar puţin vizibil . Astronomii studiază cerul pentru a găsi noi planete şi caută să descopere toţi asteroizii care s -ar putea ciocni cu Terra.

În 2009 cerul a oferit câteva evenimente impresionante, inclusiv cea mai lungă eclipsă

totală de soare din secolul XXI, care a avut loc la 22 iulie 2009 şi a durat 6 minute si 39 secunde, vizibilă pe un coridor îngust dintre India, Bangladesh şi China. La mijlocul lunii noiembrie 2009 a avut loc o ploaie puternică de meteori Leonide, cu un

număr de aproape 500 de stele căzătoare pe oră. La mijlocul lunii octombrie, în emisfera nordică, Jupiter s-a aflat la apus, un moment perfect pentru a arăta publicului această planetă gigant şi sateliţi i săi. Aceştia au oferit o imagine impresionantă chiar şi printr-un telescop mic al

unui amator.

AIA/IYA 2009 a încercat

să implice publicul larg in activitaţile sale şi, în acest scop,

astronomii amatori au fost chemaţi să ajute la organizarea de evenimente

şi, de asemenea, să organizeze ei înşişi evenimente.

15

Agenţia Spaţială Europeană a lansat în primăvara lui 2009, joi 14 mai, sateliţii

Herschel (instrument spaţial de observaţie a prafului stelar şi a obiectelor cosmice care nu pot fi detectate cu alte telescoape) si Planck (instrument ce studiază radiaţia cosmică de fond).

Cei doi sateliţi au fost ataşaţi rachetei Ariane 5, care i-a ridicat în cosmos. Misiunea a fost programată să dureze trei ani de zile. Construcţia celor doi sateliţi a costat 1,9 miliarde de euro şi a durat aproape 20 de ani.

BIBLIOGRAFIE 1. Revistele Terra Magazin Nr. 131 şi 140 din 2009 2. www.astronomz2009.org

3. www.astro.ro/IYA2009.html 4. www.terramagazin.ro

Prof. Marin Cristina

16

SCOALA CU CLASELE I – VIII NR 1

SOSEAUA BUCURESTI- TARGOVISTE NR 107

MOGOSOAIA ILFOV

scoalamogosoaia@yahoo.com

ISSN 2066-0847