1 | P a g i n a

Elev: Bejan Estera

Clasa: a IX-a F2

Profesor coordonator: Popa Elena

2 | P a g i n a

Cuvant inainte

Iubirea este una din cele mai vechi teme ale literaturii lumii ea fiind generata de sentimentul

specific omenesc care difera de la om la om in functie de varsta, sex, credinta, epoca istorica sau

apartenenta culturala.

De la iubirea de aproape la iubirea de sine, de la iubirea imposibila la cea domestica, de la

emotia adolescentina pana la sentimentul profund al maturitatii iubirea a facut sa vibreze lira

marilor scriitori. Tema iubirii a fost intalnita inca de la primele scrieri „Cantarea cantarilor” sau

„Epopeea lui Ghilgames” iubirea este tema obsedanta literaturii. Scriitorii au cantat iubirea

aratand suferinta si fericirea implicata de aceasta si au incercat sa gaseasca un sens vietii si chiar

mortii prin iubire, de aceea ea reprezinta mai mult decat un sentiment. Este de fapt un mod de

existenta, o sansa data omului de a se ridica de la rangul de muritor.

Permanenta acestui sentiment pare a fi explicata de mitologie prin simbolul

ANDROGINULUI care ilustreaza eterna cautare a iubirii, a sufletului pereche ce caracterizeaza

fiecare fiinta umana. In mitologia greaca androginul era o fiinta fabuloasa, jumatate barbat

jumatate femeie.

Iubirea este abordata in literatura din diverse unghiuri, de-a lungul vremii existand diferite

idei referitoare la iubire. Principalele trei ipostaze ale iubirii, atat in literatura romana cat si in cea

universala sunt: iubirea ca initiere, iubirea ca pasiune si iubirea tragica.

Iubirea ca pasiune este una din cele mai impozante ipostaze ale iubirii in literatura. Ea se

caracterizeaza prin atractie reciproca puternica, existenta unor obstacole in intalnirea

sentimentului de iubire, prin incalcarea unor reguli ale comunitatii in care traiesc cei doi. In

cazul ei cei doi indragostiti traiesc o stare de exaltare(entuziasm) permanenta care duce la un

dezechilibru sufletesc. Deseori ei sunt despartiti de imprejurari ti aceasta departare se impune

pentru a verifica sentimentele si in acelasi timp pentru a-i pastra intensitatea. Iubirea-pasiune este

insotita intotdeauna de suferinta, de o anumita doza de nebunie si de o tentatie a mortii.

Iubirea este o tema inepuizabila si oricat s-ar scrie despre iubire, mai raman inca multe de

scris. De aceea noii scriitori, viitoarele nume sonore continua sa scrie despre dragoste, sub alte

forme, sub alte titluri, descriind noi trairi. Iubirea este si va ramane tema fundamentala a

literaturii tuturor prezentului, trecutului si viitorului.

3 | P a g i n a

Iar te-ai cufundat în stele

Şi în nori şi-n ceruri nalte?

De nu m-ai uita încalte,

Sufletul vieţii mele.

În zadar râuri în soare

Grămădeşti-n a ta gândire

Şi câmpiile asire

Şi întunecata mare;

Piramidele-nvechite

Urcă-n cer vârful lor mare -

Nu căta în depărtare

Fericirea ta, iubite!

Astfel zise mititica,

Dulce netezindu-mi părul.

Ah! ea spuse adevărul;

Eu am râs, n-am zis nimica.

Hai în codrul cu verdeaţă,

Und-izvoare plâng în vale,

Stânca stă să se prăvale

În prăpastia măreaţă.

Acolo-n ochi de pădure,

Lângă balta cea senină

Şi sub trestia cea lină

Vom şedea în foi de mure.

Şi mi-i spune-atunci poveşti

Şi minciuni cu-a ta guriţă,

Eu pe-un fir de romaniţă

Voi cerca de mă iubeşti.

Şi de-a soarelui căldură

Voi fi roşie ca mărul,

Mi-oi desface de-aur părul,

Să-ţi astup cu dânsul gura.

De mi-i da o sărutare,

Nime-n lume n-a s-o ştie,

Căci va fi sub pălărie -

Ş-apoi cine treabă are!

Când prin crengi s-a fi ivit

Luna-n noaptea cea de vară,

Mi-i ţinea de subsuoară,

Te-oi ţinea de după gât.

Pe cărare-n bolţi de frunze,

Apucând spre sat în vale,

Ne-om da sărutări pe cale,

Dulci ca florile ascunse.

Şi sosind l-al porţii prag,

Vom vorbi-n întunecime:

Grija noastră n-aib-o nime,

Cui ce-i pasă că-mi eşti drag?

Înc-o gură – şi dispare…

Ca un stâlp eu stam în lună!

Ce frumoasă, ce nebună

E albastra-mi, dulce floare!

. . . . . . . . . . . . . .

Şi te-ai dus, dulce minune,

Ş-a murit iubirea noastră -

Floare-albastră! floare-albastră!…

Totuşi este trist în lume!

Floare-albastră

de Mihai Eminescu

4 | P a g i n a

Emoţie de toamnă de Nichita Stanescu

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,

cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,

că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,

că ai să te ascunzi într-un ochi străin,

şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,

iau cuvintele şi le-nec în mare.

Şuier luna şi o răsar şi o prefac

într-o dragoste mare.

De-ai stii… de Veronica Micle

De-ai şti, iubite, cât de mult

Mi-i dor ca glasul tău s-ascult,

Ai veni pe-aripi de vânt

Şi mi-ai spune un cuvânt.

Vorba fie rea sau bună,

Am vorbi-o împreună,

M-ai vedea, eu te-aş privi,

Vorbele s-ar înmulţi.

Tu mi-ai spune una mie,

Eu ţi-aş spune multe ţie

Făr-de rost şi chibzuire,

Însă toate de iubire.

Vino dar pe-aripi de vânt,

Vin de-mi spune un cuvânt,

Că mi-i dor atât de mult

Glasul tău să-l mai ascult

5 | P a g i n a

Sunt tânăr, Doamnă

De Mircea Dinescu

Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost

şi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,

cum aş putea întoarce copilul care-am fost

când carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge.

Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul

ca să pricep căderea din somn spre echilibru,

dar bulgări de lumină dac-aş mânca, sătul

nu m-aş încape în pielea mea de tigru.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos

şi vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă,

să-mi crească ceru-n suflet şi stelele în os

şi să dezmint zăpada pierdut în piruetă.

Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă ţin

chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii,

această putrezire mă-mbată ca un vin

căci simt curgând prin dânsa bunicile şi unchii.

Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,

oricât mi-ai spune, timpul nu-şi ascute gheara

deşi arcaşii ceţii spre mine îşi reped

săgeţile vestirii, sunt tânăr. Bună seara!

6 | P a g i n a

Ce simplu mi-ai fi, dacă nu te-aş iubi de Adrian Paunescu

Altceva nu-i nimic

Şi mereu mă complic

Şi ce simplu mi-ar fi,

Dacă nu te-aş iubi.

Dacă m-aş lua după pretexte,

dacă-aş trage unde e uşor,

nici nu trebuia s-aud de tine

şi-mi era mai de folos să mor.

M-am băgat de bună voie slugă,

dragostei morale ce ţi-o port,

dar pricep că mi-ar fi fost rentabil

să privesc destinul ca pe-un sport.

Nu-i o simplă încăpăţânare,

pentru un ambiţios pariu,

dar aleg o cale complicată,

tocmai din motivul că sunt viu.

Eu detest relaţia burgheză,

decorată circumstanţial,

mă închin la legile naturii

şi salut iubirea, ca scandal.

Mama ei de viaţă prefacută,

tatăl ei de soartă la mezat,

te iubesc în felul unui trăznet,

te prefer aşa cum s-a-ntâmplat.

Greu îmi e şi greu îţi e şi ţie

cu acest fel de a trăi al meu,

totuşi, vreau să ştii că, din pacate,

dragostea e o dificultate,

fără care-ar fi cu mult mai greu

7 | P a g i n a

Dragostea mea de Magda Isanos

Eu ştiu că tu nu meriţi dragostea

şi-mi place totuşi să ţi-o dăruiesc;

dar parcă bolta merită vreo stea,

şi totuşi câte-ntr-însa s-oglindesc…

Nu meriţi iarăşi clipele de-acum

şi gândurile bune câte ţi le-am dat,

dar parcă merită noroiul de pe drum

petalele ce peste el s-au scuturat?

Iubirea însă e ca soarele,

care rămâne pururea curat

şi după ce milos i-a sărutat

leprosului, pe uliţă, picioarele…

De dragoste De Ana Blandiana

Nu mă lăsa, aşează-mi-te-alături

Şi ţine-mi capul strâns să nu tresar

Când somnul bont la care-s condamnată

Se-ascute, răsucindu-se-n coşmar;

Cuprinde-mi tâmplele în palme-aşa

Cum ţii să nu se verse un potir

Şi pune-ţi gura peste gura mea:

Inspiră ţipătul care-l expir,

Să nu se-audă hohotul de plâns

Ce-şi hotărăşte trupul meu contur;

Îmbrăţişează-mă să nu mă smulgă

Valul de spaimă care creşte-n jur

Şi duce totul, şi în urma lui

Rămâne doar moloz şi ghilimele,

Şi se chircesc bolnave şi se sting

Şi soarele şi celelalte stele…

8 | P a g i n a

Când ai nevoie de dragoste de Mircea Cartarescu

când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.

când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.

când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.

când eşti nefericit nu are sens să o spui.

când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.

când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.

când eşti la pământ cine se interesează de tine?

cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.

poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,

nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.

fii lângă mine, ţine cu mine.

înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,

fii iubita mea permanentă.

hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.

să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeşte dragoste

când ai nevoie de dragoste.

când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.

când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte.

9 | P a g i n a

Din părul tău De Lucian Blaga

Înţelepciunea unui mag mi-a povestit odată

de-un val prin care nu putem străbate cu privirea,

păienjeniş ce-ascunde pretutindeni firea,

de nu vedem nimic din ce-i aievea.

Şi-acum, când tu-mi îneci obrajii, ochii

în părul tău,

eu, ameţit de valurile-i negre şi bogate

visez

ca valul ce preface-n mister

tot largul lumii e urzit

din părul tău -

şi strig,

şi strig,

şi-ntâia oară simt

întreaga vrajă ce-a cuprins-o magul în povestea lui.

Tacerea ta de Octavian Goga

Mai tii tu minte noaptea-ntai,

O noapte umeda, albastra;

In pacea ei infiorata

Vorbea numai tacerea noastra.

De-atunci atatea nopti trecura,

Tot nopti cu soapte si cuvinte.

Din cate-alaturi povestiram,

Nimic nu-mi mai aduc aminte

Dar pana-n clipa de pe urma

Fermecatoare-o sa-mi ramaie

Si-o sa-mi vorbeasca totdeauna

Tacerea ta din noaptea-ntaie.

10 | P a g i n a

Poveste de George Bacovia

Îţi aduci aminte ziua când ţi-am spus că eşti frumoasă,

Când cu buzele de sânge şi cu ochii sclipitori

Printre arborii de toamnă te opreai încet, sfioasă,

Lăsând gândul spre amorul înţeles de-atâtea ori?...

Aşteptai să fiu poetul îndrăzneţ ca niciodată

Ca s-auzi ecoul rece-al unor calde sărutări

Te duceai mereu nainte înspre-o umbră-ntunecată

Ca o pală rătăcire coborând din alte zări.

Ah, mi-ai spus atât de simplu că ţi-i sete de iubire

Neascultând decât şoptirea singuratecei păduri,

Îţi opreai cu mâna sânul şi zâmbea a ta privire,

Chinul depărtării noastre neputând să-l mai înduri.

- Ha, ha, ha, râdea ecoul, de râdeam de-a ta plăcere,

Între om şi-ntre femeie mi-ai spus ura din trecut,

Te-am lăsat să-nşiri povestea cu dureri şi cu mistere

Pentru mine, ca oricărui trecător necunoscut.

11 | P a g i n a

Primele iubiri De Nicolae Labis

Mi-am tăiat în suflet temple,

Chip cioplit s-aşez în ele,

Cerbii mei au să-l contemle

Adunati sub ploi de stele

Brazii mei înalţi şi plopii

Sub poleiuri de zăpadă,

Înmulţit în mii de copii,

Chipul tău au să ţi-l vadă.

Iar izvorul înserării

Oglindi-va-n ape pale

Arcul strâns al cugetării

De pe bolta frunţii tale.

Peste stânci mi s-or desprinde

Flăcări verzi, când ai să treci,

C-o privire vei aprinde

Roua ierbii mele, reci.

Dacă alte lumi, plecată

Cu-ai tăi paşi ai să alinţi,

Îţi va fi şi-atunci păstrată

Urma paşilor fierbinţi.

Căci foşnindu-ţi unduirea

Calmă,-a palmelor subţiri,

Mi-a stins până şi-amintirea

Trecătoarelor iubiri.

Doar o singură iubire

Lâng-a ta o mai păstrez -

Este prima mea iubire,

Ea mi-a dat în viaţă-un un crez.

Ea, al vieţii mele soare,

Încălzi-va din senin

Toate cântecele care

Ţie am să ţi le-nchin.

12 | P a g i n a

Concluzie

Acest manunchi de poezii sunt transpuneri ale

iubirii in cuvinte pe care fiecare autor in parte le

imbraca, le infrumuseteaza si le personalizeaza.

Am ales aceste poezii deoarece, din punctual

meu de vedere, sunt unele dintre cele mai frumoase

din cadrul poeziilor de dragoste si datorita faptului

ca sentimentele desprinse din acestea reusesc sa

trezeasca in mine un spirit sensibil, creative ale carui

perceptii asupra iubirii sunt asemenatore cu cele

infatisate de autorii poeziilor alese.

Toate aceste poezii construiesc imaginea acelei

iubiri “dureros de dulce”, dupa cum insusi Eminescu

afirma.

Dintre toate aceste poezii pe care le-am asternut

pe foi, recunosc, insa, ca cea care ma impresioneaza

intr-un mod mai special este “Emotie de toamna” de

Nichita Stanescu.

13 | P a g i n a

Cuprins

Cuvant inainte………………………………………………………..………2

Floare-albastră de Mihai Eminescu…………………………………………3

Emoţie de toamnă de Nichita Stanescu……………………………...………4

De-ai sti…de Veronica Micle………………………………………..………4

Sunt tânăr, Doamnă De Mircea Dinescu………………………….…………5

Ce simplu mi-ai fi, dacă nu te-aş iubi de Adrian Paunescu…………………..6

Dragostea mea de Magda Isanos………………………………………...…7

De dragoste de Ana Blandiana…………………………………………....…7

Când ai nevoie de dragoste de Mircea Cartarescu………….………………8

Din părul tău de Lucian Blaga…………………………………………..…9

Tacerea ta de Octavian Goga…………………………………….…………9

Poveste de George Bacovia……………………………….…………….…10

Primele iubiri De Nicolae Labis………………………………………..…11

Concluzii……………………………………………….……………………12