Anna Karenina Vol.1+2 - Lev Tolstoi - cdn4.libris.ro Karenina Vol.1 2 - Lev Tolstoi.pdf · il...

of 12 /12
LEV TOLSTOI ANNA I(ARENINA ..:11.... ;*|. w w' ,,9 TRADUCERE DIN LIMBA RUSA ANCA IRINA IONESCU J /\

Embed Size (px)

Transcript of Anna Karenina Vol.1+2 - Lev Tolstoi - cdn4.libris.ro Karenina Vol.1 2 - Lev Tolstoi.pdf · il...

  • LEV TOLSTOI

    ANNAI(ARENINA

    ..:11.... ;*|.

    ww',,9TRADUCERE DIN LIMBA RUSA

    ANCA IRINA IONESCU

    J/\

  • I

    Toate familiile fericite seamini intre ele, fiecare familienefericiti este nefericiti in felul ei.

    In casa familiei Oblonski totul era intors cu susul in jos.Sofia aflase ci soful avea o relafie cu fosta lor guvernantd fran-cezi gi ii declarase ci nu mai poate trii sub acelaqi acoperig cuel. Situa{ia dura aga de trei zile, 9i nu numai cei doi so{i su-fereau din cauza ei, ci gi ceilalli membri ai familiei, ba chiargi servitorii. Tofi membrii familiei 9i servitorii aveau sentimen-

    tul ci traiul lor impreuni n-are rost $i ci pdni gi intr-un hanunde se aduni intimplitor, oamenii sunt mai lega{i intre eideciLt membrii familiei qi slujitorii celor doi soli Oblonski.Sofia nu ieqea din camerele ei, solul lipsea de trei zile de acasi.

    Copiii alergau ca bezmetici prin toati casa. Englezoaica se cer-tase cu intendenta gi ii scrisese unei prietene rugind-o si-icaute alt loc; bucitarul plecase de tot cuo zi inainte, chiar intimpul prinzului; bucitdLreasa care gitea pentru slugi 9i vizi-tiul ceruseri socoteala.

    A treia zi dupitcearti, prinful Stepan Arkadici Oblonski -Stiva, cum i se spunea in societate - se trezi la ora obignuiti,adici opt dimineafa, nu in dormitorul nevestei, ci in birou,pe canapeaua de marochin. igi risuci trupul greoi gi ingrijit pe

    arcurile divanului ca gi cind ar fi vrut si adoarmi din noupentru mult timp, strinse puternic perna in brale 9i igi lipi obra-

    zul de ea; dar dintr-odati siri in picioare, se ridici pe divanin capul oaselor gi deschise ochii.

  • 10 Lev Tolstoi,,Da, da, cum a fost?" se gAndi el, amintindu-si ce visase.

    ,,Da, cum era? A, da! Alabin didea un prAnz la Darmstadt;ba nu, nu la Darmstadt, era un nume american. Da, dar se frceaci Darmstadt e in America. Da, Alabin didea un pr6nz pemese de sticli, da, Ei mesele cAntau l. Nu, nu. Altceva mai bun, si erau nigte carafe miculecare erau femei", iqi aminti el.

    Ochii lui Stepan Arkadici sclipiri vesel, gi el cdzupe gAn-duri, zimbind. ,,Da, era bine, era tare bine. Erau gi alte lucruriexcelente acolo, dar nu le po{i rosti in cuvinte qi nu ai cum sile descrii cind egti treaz." $i, observAnd o geani de lumini carese furiga pe la marginea draperiei de postav, igi didu repedepicioarele jos pe de canapea, ciutAnd pe pipiite papucii tivi{icu marochin auriu pe care ii brodase solia lui (cadou de la eaanul trecut, de ziua lui de nagtere) qi, dupd obiceiul vechi de nou6ani, intinse mdna, firi si se scoale, spre locul unde, in dor-mitor, ii atdrna halatul. $i dintr-odati igi aminti cum gi de cedoarme nu in dormitorul sofiei, ci ln birou; zdmbetul ii dis-piru de pe chip si fruntea i se incrunti.

    ,,Of, of, of!" gemu el, amintindu-gi tot ce se intAmplase.$i in mintea lui reapiruri toate aminuntele certei cu nevasta,situa{ia lui fbrd iegire gi sentimentul propriei vinovd{ii, care ilchinuia cel mai riu.

    ,,Da! N-o sd mi ierte gi nu poate si mi ierte. $i cel mai groaz-nic e cd toati vina e numai a mea, dar eu nu sunt vinovat. Tocmaiasta e drama", iqi spunea el. ,,Ol of, of!" mormiia disperat,amintindu-gi cele mai cumplite impresii din timpul certei.

    Cel mai nepldcut fusese primul minut, cind se intorsese dela teatru, vesel qi mullumit, finind in mAni o pari uriaqi pentrusofia lui, dar n-o gisise in salon; spre uimirea lui, n-o gisisenici in birou gi, in cele din urmd, o descoperise in dormitor,linAnd in mdn[ biletul nefericit care dezviluia totul.

    I ,Comoara mea" (in limba italiani in original), arie celebri din operaDon Giovanni de Mozart (n.tr.)

    Anna Karenina 11

    Dolly cea vegnic preocupati de griji gi de treburi, femeiarnirginiti, cum o considera el, gedea neclintiti cu bilefelul inmAni gi se uita la el cu o privire incircati de groazd, de dispe-rare gi de mAnie.

    - Ce e asta? Asta? intreba ea, aritind spre bilefel.$i, cdnd igi amintea scena, aga cum se petrece adesea, pe

    Stepan Arkadici il chinuia nu intdmplarea ca atare, ci felul incare reaclionase la cuvintele sofiei.

    Se intimplase cu el ceea ce li se intdmpli tuturor oamenilorcdnd sunt surprinEi pe neaqteptate fbcind ceva foarte rugings'Nu reugise si-gi compuni o expresie potriviti situaliei in carese trezise dintr-odati in fala sofiei, dupi ce vinovifia ii fusesedati in vileag. in loc si se prefaci jignit, si nege, si se justifice,si-gi ceari iertare, ba chiar sI rimdni indiferent - orice ar fifost mai bine decit ceea ce ftcuse! -, pe fafa lui se aqternusedintr-odati, absolut frri voia lui (,,un reflex al creierului", igispuse Stepan Arkadici, care era pasionat de fiziologie), zitm-betul lui obiqnuit, blajin gi tocmai de aceea prostesc.

    Nu-qi putea ierta acest zdmbet prostesc. CAnd il vizusecum zAmbeEte, Dolly se cutremurase ca stripunsi de o durerefizici gi se dezlinluise, cu patima ei obignuiti, intr-un torentde cuvinte aspre, dupi care iegise in fugi din incipere. Dinacel moment nu mai voise si-qi vadi sopl.

    ,,$i de vini e numai zimbetul ila idiot", igi spunea StepanArkadici. ,,Dar ce si fac? Ce si fac?" se intreba el disperat qinu gisea rispuns.

  • 10 Lev Tolstoi,,Da, da, cum a fost?" se gAndi el, amintindu-si ce visase.

    ,,Da, cum era? A, da! Alabin didea un prAnz la Darmstadt;ba nu, nu la Darmstadt, era un nume american. Da, dar se frceaci Darmstadt e in America. Da, Alabin didea un pr6nz pemese de sticli, da, Ei mesele cAntau l. Nu, nu. Altceva mai bun, si erau nigte carafe miculecare erau femei", iqi aminti el.

    Ochii lui Stepan Arkadici sclipiri vesel, gi el cdzupe gAn-duri, zimbind. ,,Da, era bine, era tare bine. Erau gi alte lucruriexcelente acolo, dar nu le po{i rosti in cuvinte qi nu ai cum sile descrii cind egti treaz." $i, observAnd o geani de lumini carese furiga pe la marginea draperiei de postav, igi didu repedepicioarele jos pe de canapea, ciutAnd pe pipiite papucii tivi{icu marochin auriu pe care ii brodase solia lui (cadou de la eaanul trecut, de ziua lui de nagtere) qi, dupd obiceiul vechi de nou6ani, intinse mdna, firi si se scoale, spre locul unde, in dor-mitor, ii atdrna halatul. $i dintr-odati igi aminti cum gi de cedoarme nu in dormitorul sofiei, ci ln birou; zdmbetul ii dis-piru de pe chip si fruntea i se incrunti.

    ,,Of, of, of!" gemu el, amintindu-gi tot ce se intAmplase.$i in mintea lui reapiruri toate aminuntele certei cu nevasta,situa{ia lui fbrd iegire gi sentimentul propriei vinovd{ii, care ilchinuia cel mai riu.

    ,,Da! N-o sd mi ierte gi nu poate si mi ierte. $i cel mai groaz-nic e cd toati vina e numai a mea, dar eu nu sunt vinovat. Tocmaiasta e drama", iqi spunea el. ,,Ol of, of!" mormiia disperat,amintindu-gi cele mai cumplite impresii din timpul certei.

    Cel mai nepldcut fusese primul minut, cind se intorsese dela teatru, vesel qi mullumit, finind in mAni o pari uriaqi pentrusofia lui, dar n-o gisise in salon; spre uimirea lui, n-o gisisenici in birou gi, in cele din urmd, o descoperise in dormitor,linAnd in mdn[ biletul nefericit care dezviluia totul.

    I ,Comoara mea" (in limba italiani in original), arie celebri din operaDon Giovanni de Mozart (n.tr.)

    Anna Karenina 11

    Dolly cea vegnic preocupati de griji gi de treburi, femeiarnirginiti, cum o considera el, gedea neclintiti cu bilefelul inmAni gi se uita la el cu o privire incircati de groazd, de dispe-rare gi de mAnie.

    - Ce e asta? Asta? intreba ea, aritind spre bilefel.$i, cdnd igi amintea scena, aga cum se petrece adesea, pe

    Stepan Arkadici il chinuia nu intdmplarea ca atare, ci felul incare reaclionase la cuvintele sofiei.

    Se intimplase cu el ceea ce li se intdmpli tuturor oamenilorcdnd sunt surprinEi pe neaqteptate fbcind ceva foarte rugings'Nu reugise si-gi compuni o expresie potriviti situaliei in carese trezise dintr-odati in fala sofiei, dupi ce vinovifia ii fusesedati in vileag. in loc si se prefaci jignit, si nege, si se justifice,si-gi ceari iertare, ba chiar sI rimdni indiferent - orice ar fifost mai bine decit ceea ce ftcuse! -, pe fafa lui se aqternusedintr-odati, absolut frri voia lui (,,un reflex al creierului", igispuse Stepan Arkadici, care era pasionat de fiziologie), zitm-betul lui obiqnuit, blajin gi tocmai de aceea prostesc.

    Nu-qi putea ierta acest zdmbet prostesc. CAnd il vizusecum zAmbeEte, Dolly se cutremurase ca stripunsi de o durerefizici gi se dezlinluise, cu patima ei obignuiti, intr-un torentde cuvinte aspre, dupi care iegise in fugi din incipere. Dinacel moment nu mai voise si-qi vadi sopl.

    ,,$i de vini e numai zimbetul ila idiot", igi spunea StepanArkadici. ,,Dar ce si fac? Ce si fac?" se intreba el disperat qinu gisea rispuns.

  • il

    Stepan Arkadici era un om corect fafi de el insugi. Nu seputea amigi gi nici nu putea si-gi dea asiguriri siegi ci ii pareriu de fapta lui. Nu putea si se mai ciiasci acum de ceva ceregretase cu vreo gase ani in urmi, cdnd igi ingelase solia pentruprima datd. Nu se putea cii de faptul ci el, birbat de treizeciqi patru de ani, chipeg gi iubiref, nu era indrigostit de sofia lui,mama celor cinci copii in viali gi a altor doi morli qi care eracu numai un an mai tiniri decdt el. ii pirea riu numai cinu reuqise sd se ascundi mai bine de ea. Era insi congtient dedificultatea situa{iei lui gi ii pirea riu de Dolly, de copiiqi de el insuqi. Poate ci ar fi reugit si-gi ascundi mai bine pi-catele de so$e daci giar fi inchipuit ci vestea aceasta o va zdrun-cina atit de tare. Nu reflectase niciodati limpede la aceastiproblemi, dar avusese impresia vagd, c6, solia sa igi diduseseama de mult ci nu-i e credincios qi ci se fbcea ci nu vede.Ba i se pirea chiar ci Dolly, istoviti, imbetranite, o femeiecare nu mai era frumoasl qi nu se ficea remarcati prin nimic,simpluli, nimic altceva decit o buni mami de familie, ar fitrebuit, dintr-un sim! al dreptifii, si fie ingiduitoare cu el.Dar se dovedise exact contrariul.

    ,,Of, ce groaznic! Of, of, .ornpiit!" igi spunea intruna Ste-pan Arkadici qi nu-i venea nimic altceva in minte. ,,$i ce bineera inainte, ce bine o duceam impreuni! Dolly era mullumi-ti, era fericiti cu copiii, eu n-o deranjam cu nimic, o lisamsi-gi vadi de copii, de gospodirie, aga cum voia. E drept, nu-i

    Anna Karenina 13tiumos cL ea afost guvernanti la noi in casi, nu-i frumos! E tri-vial gi josnic si faci curte propriei guvernante. Dar ce guvernan-tI!" (lgi aminti viu ce ochi negri qi juciugi avea m-lle Rolandgi ce zimbet...) ,,$i totugi, cit a fost la noi in cas6, nu mi-ampermis nimic. $i cel mai riu e ci Dolly deja... Parci-i un fh-cut! Ol of, of! Ei, dar ce, ce si fac?"

    Nu exista nici un rispuns, decit acela general pe care il divia{a celor mai complexe probleme, imposibil de rezolvat: tre-buie si triiegti cu gindul la nevoile zilnice, adici si te cufunziin uitare. Si se cufunde in somn, ca si uite, nu mai putea, celpufin pAni la clderea nopfii; nu se Putea intoarce la muzicape care o cdntau carafele-femei. Nu-i riminea decit si cauteuitarea in somnul viefii.

    ,,O si mai vedem', igi spuse Stepan Arkadici, se ridici inpicioare, igi puse halatul cenugiu cu ciptugeali de mitase al-bastri, innodi ciucurii cordonului gi, trigAnd zdraviln aer inpieptul lat, se apropie de fereastri cu pasul vioi al picioarelorlui cu vArfurile depirtate, care ii purtau cu ugurinfi trupulmasiv, ridici storurile 9i suni energic. La auzul soneriei, batra-nul lui prieten, valetul Matvei, intri imediat aducindu-i hai-nele, cizmele qi o telegrami. in urma lui Matvei intri 9i b[rbierulcu ustensilele lui.

    -Au venit hArtii de la slujbn? intrebi Stepan Arkadici, luindtelegrama gi aqezindu-se in fap oglinzii.

    - Sunt pe mas6, rispunse Matvei gi ii arunci stipinuluio prMre intrebitoare gi plini de infelegere. Aqteptn pu{in, apoiadiugi cu un zimbet giret: A fost cineva din partea proprie-tarului birjei.

    Stepan Arkadici nu rispunse nimic, mulpmindu-se si-giarunce ochii la Matvei in oglindi; dupi privirile care li se in-crucigari in oglindi, se vedea ci se infeleg unul pe altul.Ochii lui Stepan Arkadici parci intrebau: ,,De ce spui asta?Ce, nu gtii?"

    Matvei igi bngn mdinile in buzunare, depirti un picior 9ise uitdL la stipAnul siu in ticere, binevoitor, cu un zAmbet abiaschilat.

  • il

    Stepan Arkadici era un om corect fafi de el insugi. Nu seputea amigi gi nici nu putea si-gi dea asiguriri siegi ci ii pareriu de fapta lui. Nu putea si se mai ciiasci acum de ceva ceregretase cu vreo gase ani in urmi, cdnd igi ingelase solia pentruprima datd. Nu se putea cii de faptul ci el, birbat de treizeciqi patru de ani, chipeg gi iubiref, nu era indrigostit de sofia lui,mama celor cinci copii in viali gi a altor doi morli qi care eracu numai un an mai tiniri decdt el. ii pirea riu numai cinu reuqise sd se ascundi mai bine de ea. Era insi congtient dedificultatea situa{iei lui gi ii pirea riu de Dolly, de copiiqi de el insuqi. Poate ci ar fi reugit si-gi ascundi mai bine pi-catele de so$e daci giar fi inchipuit ci vestea aceasta o va zdrun-cina atit de tare. Nu reflectase niciodati limpede la aceastiproblemi, dar avusese impresia vagd, c6, solia sa igi diduseseama de mult ci nu-i e credincios qi ci se fbcea ci nu vede.Ba i se pirea chiar ci Dolly, istoviti, imbetranite, o femeiecare nu mai era frumoasl qi nu se ficea remarcati prin nimic,simpluli, nimic altceva decit o buni mami de familie, ar fitrebuit, dintr-un sim! al dreptifii, si fie ingiduitoare cu el.Dar se dovedise exact contrariul.

    ,,Of, ce groaznic! Of, of, .ornpiit!" igi spunea intruna Ste-pan Arkadici qi nu-i venea nimic altceva in minte. ,,$i ce bineera inainte, ce bine o duceam impreuni! Dolly era mullumi-ti, era fericiti cu copiii, eu n-o deranjam cu nimic, o lisamsi-gi vadi de copii, de gospodirie, aga cum voia. E drept, nu-i

    Anna Karenina 13tiumos cL ea afost guvernanti la noi in casi, nu-i frumos! E tri-vial gi josnic si faci curte propriei guvernante. Dar ce guvernan-tI!" (lgi aminti viu ce ochi negri qi juciugi avea m-lle Rolandgi ce zimbet...) ,,$i totugi, cit a fost la noi in cas6, nu mi-ampermis nimic. $i cel mai riu e ci Dolly deja... Parci-i un fh-cut! Ol of, of! Ei, dar ce, ce si fac?"

    Nu exista nici un rispuns, decit acela general pe care il divia{a celor mai complexe probleme, imposibil de rezolvat: tre-buie si triiegti cu gindul la nevoile zilnice, adici si te cufunziin uitare. Si se cufunde in somn, ca si uite, nu mai putea, celpufin pAni la clderea nopfii; nu se Putea intoarce la muzicape care o cdntau carafele-femei. Nu-i riminea decit si cauteuitarea in somnul viefii.

    ,,O si mai vedem', igi spuse Stepan Arkadici, se ridici inpicioare, igi puse halatul cenugiu cu ciptugeali de mitase al-bastri, innodi ciucurii cordonului gi, trigAnd zdraviln aer inpieptul lat, se apropie de fereastri cu pasul vioi al picioarelorlui cu vArfurile depirtate, care ii purtau cu ugurinfi trupulmasiv, ridici storurile 9i suni energic. La auzul soneriei, batra-nul lui prieten, valetul Matvei, intri imediat aducindu-i hai-nele, cizmele qi o telegrami. in urma lui Matvei intri 9i b[rbierulcu ustensilele lui.

    -Au venit hArtii de la slujbn? intrebi Stepan Arkadici, luindtelegrama gi aqezindu-se in fap oglinzii.

    - Sunt pe mas6, rispunse Matvei gi ii arunci stipinuluio prMre intrebitoare gi plini de infelegere. Aqteptn pu{in, apoiadiugi cu un zimbet giret: A fost cineva din partea proprie-tarului birjei.

    Stepan Arkadici nu rispunse nimic, mulpmindu-se si-giarunce ochii la Matvei in oglindi; dupi privirile care li se in-crucigari in oglindi, se vedea ci se infeleg unul pe altul.Ochii lui Stepan Arkadici parci intrebau: ,,De ce spui asta?Ce, nu gtii?"

    Matvei igi bngn mdinile in buzunare, depirti un picior 9ise uitdL la stipAnul siu in ticere, binevoitor, cu un zAmbet abiaschilat.

  • I(ARENINA

    TRADUCERE DIN LIMBA RUSAANCA IRINA IONESCU

    LEV TOLSTOI

    ?k ?k

    e --.qqr

    **

  • I

    Prinlesa $cerbafkaia considera cd este imposibil si se facinunta pini in post, clci mai rimiseseri numai cinci siptd-mini, gi pini atunci putea fi gata numai jumdtate din trusou;dar nu putea si' nu fie de acord gi cu Levin, care spunea ci dupipost ar putea si fie prea tdrziu, pentru c[ o mdtuqi bitrinl aprinfului $cerbafki era foarte bolnavi qi putea sI se pripi-deasci curind, iar atunci doliul ar fi aminat gi mai mult nunta.De aceea se hotiri s[ imparti trusoul in doui pir(i, trusoulmare 9i cel mic, gi consim[i si se faci nunta pini in post. Ho-tirise si pregiteasci acum tot trusoul mic, iar pe cel mare si-ltrimiti dupi aceea, gi se supiri foarte tare pe Levin cI nu puteanicicum sl-i rispundi serios daci e sau nu de acord. Acestaranjament era cu atit mai convenabil, cu cAt tinerii urmau siplece indati dupi cununie Ia !ari, unde lucrurile din trusoulmare nu erau necesare.

    Levin continua si fie in aceeaqi stare de exaltare in carei se pirea ci el gi fericirea lui reprezinti unicul scop al univer-sului qi ci' acum nu trebuie si se gindeascd gi si se ingrijeascide nimic, pentru ci ceilalli fac gi vor face totul pentru el. Nuavea nici micar planuri gi obiective de viali pentru viitor; lisaaceasti decizie pe seama altora, qtiind ci totul va fi minunat.Fratele lui, Serghei lvanovici, Stepan Arkadici qi prinfesa il diri-jau qi-i spuneau ce trebuie si faci. El era intru totul de acordcu tot ce i se propunea. Fratele imprumutdL bani in numele lui,prinlesa ii sfbtui si plece din Moscova dupd cununie. Stepan

  • 8 Lev TolstoiArkadici ii sfbtuia si plece in striinitate. El era de acord cutot. ,,Face{i ce vre{i, daci asta vi face plicere. Eu sunt fericit,iar fericirea mea nu poate fi nici mai mare, nici mai mici,orice-afi face", igi zicea el. cind ii transmise lui Kitty sfatul luiStepan Arkadici sr plece in striinitate, se miri foarte tare ciea nu fu de acord, ci avea anumite cerinfe speciale in legituracu via{a lor viitoare. $tia ci Levin are .rror." lui la fari fi ca iiplace. Dupi cum vedea Levin, Kitty nu numai ci nu inlelegeaaceasti munci, dar nici nu voia s-o infeleagi, dar asta n_oimpiedica s-o considere foarte importantl. ;ide aceea gtia ciigi vor avea casa la fari qi voia si meargi nu in striinitate, unden-aveau sr locuiasci, ci acolo unde avea si le fie casa. Aceastiintenfie exprimati foarte clar il uimi pe Levin. Dar, cum luiii era totuna, il rugi imediat pe Stepan Arkadici, ca gi c6ndaceasta ar fi fost obligalia lui, sd. se duci la {ari gi si aranjezeacolo totul aga cum gtie el, cu gustul lui atdt de rafinat.

    - Dar ia asculti, il intrebi Stepan Arkadici pe Levin, dupice se intoarse din sat, unde aranjase totul pentru sosirea tine-rilot ai certificat de spovedanie?

    - Nu. $i ce dacd?- FIri asta nu te pofi cununa.-Vai, vai, vai! exclaml Levin. Dar cred ci n_am mai postit

    de vreo noui ani. Nici prin g6nd nu mi-a trecut.- Bravo! spuse Stepan Arkadici rdzdnd. $i mai zici de mine

    ci sunt nihilist! Totugi, flri asta nu se poate. Trebuie si pos_tegti ca si te impirtigegti.

    - Dar cind? Mai sunt numai patru zile!Stepan Arkadici aranji gi asta. $i Levin incepu si posteasci

    in vederea impirtiqaniei. pentru Levin, ca pentru orice omnecredincios, dar care respectr in acelagi timp credinfele altoroameni, prezenla gi participarea la ceremoniile religioase eraufoarte stdnjenitoare. Iar acum, cdnd era in aceasti siare de spi_rit imbldnziti, receptivi la tot, cerinfa de a se preface il apisaaEa de greu, incit i se pirea aproape imposibil de indepiinit.Acum, cind era in culmea fericirii gi a extazului, trebuia fie siminti, fie si comiti un sacrilegiu. Nu se sim{ea in stare si faci

  • Anna Karenina 9nici una, nici alta. Dat oricdt il intrebi pe Stepan Arkadicidaci n-ar putea obline certificatul f[ri si meargi la slujbe,acesta ii spuse cI e imposibil.

    - Dar ce te costi - doui zile? $i e un bitrAnel inlelept gi cum-secade. O si-1i scoati dintele ista aqa de ugor, ci nici n-ai si simfi.

    Participind la prima liturghie, Levin se stridui si-qi im-prospiteze amintirile din tinerele despre puternicul sentimentreligios pe care il trlise intre gaisprezece gi gaptesprezece ani.Dar se convinse imediat c[ i-e absolut imposibil. Se stridui sipriveasci totul ca pe un obicei giunos, fhri nici o semnifica{ie,aga cum e qi obiceiul de a face vizite; dar simfi ci nu poate facenici asta. Avea fafi de religie, la fel ca majoritatea contempo-ranilor lui, o atitudine foarte nedefinitl. Nu putea sI creadi qiin acelagi timp nici nu era ferm convins ci toate acestea suntincorecte. $i de aceea, intrucit nu era in stare nici si creadi insemnificafia gestului pe care il fhcea, nici si-l priveascl indi-ferent, ca pe o formalitate, in tot timpul cdt posti gi merse laslujbi avu un sentiment de jeni gi de rugine, pentru ci fbceaceva ce nici el nu in{elegea gi de aceea, a$a cum ii spunea vo-cea liuntric5, ceva mincinos gi urit.

    in timpul slujbei fie asculta rugiciunile, incercind si leatribuie un sens care si nu contravind opiniilor lor, fie, sim-[ind ci nu le poate lnfelege gi trebuie si le condamne, se stre-duia si nu le asculte, isi vedea de gdndurile lui, de observaliigi de amintirile care i se perindau prin minte cu o vioiciuneiegiti din comun in timp ce stitea degeaba in biserici.

    Stltu la liturghie, la vecernie, la celelalte ritualuri de seari,iar a doua zi, sculAndu-se mai deweme ca de obicei, fbri si-gibea ceaiul, se prezentd la ora opt la biserici si asculte utrenia9i si se spovedeasci.

    in biserici nu era nimeni, in afari de un soldat cer$etor,doui bitrine gi slujitorii bisericii.

    Un diacon tdndt cu cele doul jumitili ale spinirii lungifrumos conturate pe sub anteriul sublire, ii ieqi imediat in in-timpinare, se apropie de o misufi de llngi perete gi incepu si-iciteasci din canoane. Pe misuri ce citea, mai ales atunci cind

  • l0 Lev Tolstoirepeta des gi repede aceleagi cuvinte: ,,Doamne miluiegte!",care sunau,,Doamne legte, doamne legte!", Levin sim{ea ci gan-direa ii este zivorAti qi pecetluiti gi ci acum nu trebuie s-oatingi gi s-o zg1ndireasci, ca si nu iasi vreo incurcituri; deaceea, stind in spatele diaconului, continua si se gdndeascila ale lui. ,,Mina ei e uimitor de expresivS", igi spuse el, amin-tindu-gi cum stituseri cu o zi inainte Ia masa din coll Nu aveaudespre ce vorbi, cum se intimpli aproape intotdeauna in aceastiperioadi, iar ea igi pusese mAna pe mas6, o inchidea gi o deschi-dea gi rddea privindu-i miqcirile. Levin igi aminti cum siru-tase acea mini gi apoi examinase liniile care se desprindeaugi se contopeau in palma ei roz.,,Iarigi ", igi zise el Ei-gifrcu semnul crucii, se inclini gi privi spinarea zveltd, a dia-conului care se pleca. ,,Dupi aceea mi-a luat mina gi mi-acercetat liniile din palm6." ,,Ai o palmi frumoasi", spusese ea.Levin se uiti la mina sa qi la mina scurti a diaconului. ,,Da,acum se va termina curAnd", igi zise el. ,,Ba nu, se pare cia luat-o de la inceput", iqi spuse, ascultAnd rugiciunile. ,,Banu, se termini; uite ci se apleaci pinl la pimint! Asta se faceintotdeauna inainte de sfirgit."

    Ludnd pe nesimfite cu mina pe sub manqeta de catifeahirtia de trei ruble, diaconul ii spuse ci il va trece in registrugi, pigind vioi cu cizmele noi pe dalele bisericii pustii, intri inaltar. Un minut mai tdrziu, scoase capul de acolo gi-i flcu semn.GAndul zlvorifi pini atunci in capul lui Levin incepu si seagite, dar el reugi si-l alunge. ,,O si se aranjeze cumva", igispuse el gi porni spre amvon. Urci treptele gi, intorcindu-sespre dreapta,ilziri pe preot. Bitrinul preot, cu o barbi rari,pe jumitate albi, cu ochi blinzi gi obosili, stitea in picioarelingi analoghion Ei rdsfoia un molitvelnic. Se inclini ugor infala lui Levin qi incepu sI citeasci rugiciunile cu o voce obig-nuiti. Cind termini, se apleci pini la pimint gi se intoarsecu fala spre Levin.

    - Aici Hristos este de fa!6 nevizut, primind spovedaniadumitale, spuse el, aritind spre crucea cu ristignirea. Crezi intot ceea ce ne inva(i pe noi sfdnta Biserici apostolici? continui

  • Anna Karenina 1lpreotul, intorcindu-qi privirile de la Levin qi ascunzAndu-qimiinile sub patrafir.

    - Mi indoiesc, mi indoiesc de tot, spuse Levin cu o vocecare ii suni neplicut gi ticu.

    Preotul il agtepti cAteva secunde si vadl daci mai spuneceva, apoi inchise ochii qi zise repede, rostind sunetul ,,o" cain regiunea Vladimir.

    - indoielile lin de slibiciunea omeneasci, dar noi trebuiesi ne rugim, pentru ca Dumnezeu cel milostiv si ne int[-reasci. Ce picate deosebite ai? adiugi el fhri nici o pauz6, caqi cind s-ar fi striduit si nu piardi vremea.

    - Picatul meu principal este indoiala. Mi indoiesc de tot qimi aflu de cele mai multe ori in stare de indoiali.

    - indoielile 1in de sldbiciunea omeneasci, repeti preotulaceleagi cuvinte. Dar de ce anume te lndoiegti mai cu seami?

    - Md indoiesc de tot. Mi indoiesc uneori chiar gi de exis-tenla Domnului, spuse Levin fhri si vrea qi se ingrozi de ne-cuviinfa sivArgiti.

    Dar cuvintele lui nu pireau si fi fhcut vreo impresie asuprapreotului.

    - Ce indoieli pot exista cu privire la existen{a lui Dumne-zeu? intrebi el repede, cu un zAmbet abia sesizabil.

    Levin tlcea.

    - Ce indoiali pofi avea despre Creator cAnd privegti crealialui? continul preotul repede, pe un ton obiqnuit. Cine a impo-dobit cu aqtri bolta cereasci? Cine a lmbrlcat plmdntul infrumusetea lui? Cum se poate firi Creator? spuse el, privindintrebitor la Levin.

    Levin simfea ci nu se cuvine si intre intr-o disputi filoso-fici cu preotul si de aceea rispunse numai direct la intrebare:

    -Nu qtiu.- Nu gtii? Atunci cum te indoiegti de faptul ci Dumnezeu

    a creat totul? intrebi cu o nedumerire veseli preotul.- Nu inleleg nimic, spuse Levin rogind qi simlind ci ros-

    teqte cuvinte prostegti si care nici nu puteau sI nu fie prostegtiintr-o situalie ca aceasta.