Andrei Vartic - Istoria a Inceput La Mitoc

download Andrei Vartic - Istoria a Inceput La Mitoc

of 22

Transcript of Andrei Vartic - Istoria a Inceput La Mitoc

Andrei Vartic, Institutul Civilizatiei Dacice, Chisinau, rep. Moldova

Simbolurile primordiale ale carpato-dunarenilor(autorul a alcatuit impreuna cu I. Vartic o enciclopedie a vechilor simboluri balcano-carpatodunarene care poate fi accesata de aici spre urmatoarele file-uri: V-sign, M-sign , tri-line, creation, net, egg, spiral, zig-zag, meandr, triangle, temple , rhombus).

A venit timpul (marcat puternic de paienjenisul Globalizarii) ca macar o parte din cercetatorii fenomenului uman (si a istoriei lui) sa puna fundamental intrebarea cu privire la simbolurile primordiale ale omului, la locul si timpul unde ele au aparut mai intii[1]. Fie ca asta s-a intimplat la Bacho Kiro (Bulgaria) sau Brinzeni (Moldova), la hotarul dintre musterian si aurignacian, fie ca in alta parte {LaCosquer (Franta) sau Mal'ta (Rusia), la Mitoc (Romania) sau Molodova (Ucraina), la Pecarna (Cehia) sau Mezin (Ucraina) etc, etc, pictate in grote sau incrustate pe piese de arta mobiliara},

dar cu conditia sa aiba aceeasi vechime primordiala, simbolurile reprezinta un hotar precis al altui om decit homo neandertalis [2]. Acest HSS (homo sapiens sapiens) s-a amestecat si se amesteca atit de dramatic in istoria planetei pe care locuieste incit acest amestec nu mai poate fi ignorat chiar de el insusi si chiar spre binele salvarii sale ca fiinta biologica si spirituala. Mai mult, in Globalizare, cind armele de distrugere in masa se deplaseaza cu viteze luminice prin paienjenisul necontrolat al Internetului, cind insusi Internetul, ca oricare alta tehnologie de virf, devine arma de distrugere in masa [3], intrebarea cu privire la misterul aparitiei simbolurilor primordiale chiar la startul manifestarilor spirituale ale lui homo sapiens sapiens nu mai este o simpla intrebare de substrat care se discuta in limbaj profesoral undeva, la 2-3 catedre de istorie veche (acoperite si ele de praful milenar al artefactelor ce sint depozitate in vechi sau noi dulapuri). De ce omul a insemnat cu oxid negru de mangan sau cu ocru rosu 3, 7 si 9 puncte sau linii paralele? Ce l-a determinat sa orienteze liniile sau sirurile de puncte pe verticala sau pe orizontala? Cum i-a venit ideea sa deosebeasca liniile paralele de celelalte care, unindu-se, formeaza unghiul, cel mai magnific construct artificial, spiritual, al omului? Cum si de ce triunghiul s-a transformat in romb? Si de ce rombul a fost "descoperit" si utilizat de om inaintea patratului? Urmarind cu atentie grafica pandantivului de la Brinzeni esti parca obligat sa spui ce vezi, si anume: ca elipsa a aparut inaintea cercului. Ba si cunoastrea numerelor si a proprietatilor lor, inclusiv a multiplilor lui 3, 7, 9, asa cum stau incrustate in sirurile de puncte de pe amuleta de la Brinzeni, apar ca legi universale pe care omul le cunostea chiar din clipa cind s-a trezit pe Pamint [4].

Fig. 1. Amuleta-pandantiv de la Brinzeni, aprox. 36.000 BC.

Organizarea acestor siruri in tri-lines si in two-lines exclude cu putere orice act intimplator. Daca minunea matematica si geometrica de la Brinzeni s-a intimplat la inceputurile primordiale ale omului, atunci ea s-a intimplat de la sine, ca un produs uimitor, paradoxal, inegalabil inca printre toate celelate acte spirituale realizate de la inceputuri si pina azi. Nici cele mai sofisticate tehnologii de virf, cum ar procesorul, interventia in structura genelor sau a atomului, cercetarea spectrelor galaxiilor ce se afla la miliarde de ani lumina de Pamint etc, etc nu se pot compara cu acest act uriesesc de prezenta spirituala pe Pamint care este grafica numerica si geometrica de pe pandantivul de la Brinzeni, descoperit de arheologul Nicolae Ketraru [5] {amintim pentru cei care nu pot consulta imediat studiilenoastre anterioare ca cele 2 linii externe de pe partea laterala, triunghiulara, a pandantivului de la Brinzeni, formate din 63 si 54 de puncte, inconjoara triunghiular o salba elipsoidala din 3 linii a cite 27, 24 si 30 de puncte. 27+24+30=81, iar 81 este patratul lui 9. 63 este primul numar natural unde se intilnesc sirurile lui 9 si 7. Si 63/9=7. 54 este al treilea numar natural, dupa 18 si 36, unde se intilnesc sirurile lui 9 si 6. Iar 54/9=6, 54/3=18. 81+63+54=198. 198/63=3,14 - vezi pentru detalii studiile noastre [2] si [4]} . O adevarata encilopedie a revolutiei numerologice si

geometrice realizate de homo sapiens sapiens este reprezentata pe amuletele de la Mal'ta (in forma de spirala) si Cosauti (in forma complexa a unei geniale table matematice, cum am aratat in "Portacul lui Borziac"), cea de la Cosauti fiind probabil cel mai important document logistic al omului paleolitic descoperit pina acum [6] .

Fig. 2. Amuleta de la Cosauti, aprox. 16.000 BC

De ce simbolurile geometrice si matematice au aparut inaintea altor necesitati ale omului? De ce unghiul orientat in sus, in jos, la dreapta sau stinga, in perfecte simetrii si oglindfiri (ca la Mitoc sau Cuina Turcului) a fost utilizat de om mult inaintea plugului?

Fig. 3. Amuleta de la Mitoc, aprox. 24.000 BC.

De ce omul a pictat aceste semne impreuna cu animalele care ii asigurau securitatea alimentara, in operele plastice parietale din grotele Europei de Apus, sau ca elemente de "ornament", pe cele din Moravia (Cehia), Mezin (Ucraina), Kostenki, Avdeevo sau Mal'ta (Rusia)? De ce in Westul Europei a predominat pictura parietala naturalista, iar in Estul Europei cea mobiliara, geometrica [7]? Si de ce in zona dintre Ceahlau si Nistru, la Mitoc (Romania), Brinzeni si Cosauti (rep. Moldova) Molodova si Coroliovo (Ucraina) pentru a picta si incrusta aceste simboluri omul nu a avut nevoie de suportul naturalist (al animalului sau al femeii) si le-a incrustat numai si numai ca formatiuni abstracte? Aceasta din urma forma de pictura paleolitica reprezinta, in opinia noastra, cea mai buna

dovada a faptului ca omul utiliza proprietatile muzical-numerice si geometrice ale Cosmosului pentru a-si lumina cit mai mult cu putinta Rostul sau pe Pamint, pentru a scoate posibilitatile de fiintare din probabilitati si pentru a transforma posibilitatile de fiintare in Devenire. A face abstractie in cercetarea fenomenului omului primordial de nastere si de moarte, de Cer, de Pamint si de Sub-pamint, de zi si de noapte, de Cerul instelat si de rotatia lui zilnica (asa de usor de observat), de mersul organizat al Soarelui si al Lunii, de schimbul anotimpurilor, de prezenta nelamurita a viselor, de catastrofele naturale sau artificiale, de ura, minie, violenta, de mila si dragoste, si, mai ales, de Spirit si de Suflet, este o greseala capitala a omului de stiinta. Tot asa nu putem trece cu vederea, puse in acelasi crater paradoxal al vechimii, si peste sirurile simbolice geometrice si matematice ale omului primordial. S-a discutat mult si se mai discuta inca despre originea omului modern. S-a spus ca simbolurile si proto-alfabetele ar fi ajuns in Europa (fie ca prin Caucaz, fie ca prin Bosfor, fie ca prin Gibraltar) din Africa si Rasaritul Apropiat. Dovezile arheologice spun insa altceva. La Bacho Kiro si Brinzeni, la Mitoc, Cosquer, Altamira, Pecarna, Molodova, Cosauti, Kostenki, Avdeevo, Mal'ta (dam numai unele pilde) simbolurile matematice si geometrice au fost pictate, sculptate si incrustate de om multe, multe mii de ani inainte de aparitia lor in Egypt sau Sumer. De unde si cum au aparut simbolurile matematice si geometrice in mezoliticul acestor regiuni? De la sine? Exclus, atita timp cit omul le-a utilizat peste 25 de mii de ani inainte de asta in Europa si Asia. Deci patria simbolurilor geometrice si matematice de pe ceramica si piesele antropomorfe si zoomorfe din lut ars din neoliticul timpuriu nu trebuie cautata in alta parte decit chiar acolo unde s-au nascut ele, la hotarul dintre musterian si aurignacian. Acum este clar ca la Schela Cladovei si la Lepenski Vir mezoliticul european a fost chiar mai spectaculos decit cel anatolian, sumerian sau egyptean. Acum este clar ca la Starcevo si la Cris, la Danceni, Vinca si Turdas omul carpato-dunarean a folosit simbolurile geometrice si numerice pentru a depozita, prelucra si transmite informatii cel putin in acelasi timp cu omul anatolian si sumerian. Multimea imensa a artefactelor cu asemenea insemne demonstreaza ca tablitele de la Tartaria (Romania), nu sint un epizod intimplator al istoriei omenesti, ci un cadru spectaculos, dar obisnuit, din filmul extraordinar al Fiintarii omului in zona balcano-dunareana si carpato-nistreana. Doua sint problemele care ar trebui sa ne framinte la acest capitol al cercetarii. Prima este legata, cum spuneam, de rostul fiintarii omenesti pe pamint. Se pare ca omul primordial a cunoscut acest rost si a fost constient de puterea lui timp de peste 25 de milenii. Cel putin pina in epoca neoliticului timpuriu "stagnarea" tehnologica a omului paleolitic trebuie citita ca putere spirituala exceptionala: cu cit mai multe instrumente si tehnologii foloseste omul pentru fiintare cu atit mai mica este puterea lui spirituala. Si invers. Astfel rostul aparitiei si utilizarii simbolurilor matematice si geometrice la hotarul dintre musterian si aurignacian este o dovada graitoare a acestei uriase puteri spirituale (recapitulata genial de Lao Tzu [Tao Te Ching, 15]).

A doua problema reiese firesc din prima si pune inca o intrebare delicata dezorientatului om contemporan: nu cumva insusi faptul aparitiei simbolurilor, necesitatea inarmarii omului cu ele, este o dovada a degenerarii omenesti, a acelei degenerari de care vorbesc toate marile metafizici ale vechimii? Marelui paleolitician Gherasimov ii placea sa spuna ca cea mai mare dorinta a lui este sa stea la o bere cu un neandertalez? La grota de la Buzdugeni, pe malul Racovatului, in nordul Basarabiei, omul musterian a sapat grote rotunde si eliptice, a incrustat semne pe pereti, a folosit instrumente sofisticate pentru a se discurca in hatisurile fiintarii, a privit, desigur, cerul instelat si a folosit ocrul rosu si oxidul negru de mangan pentru a-si insemna limitele de fiintare. Astfel intrebarea cu privire la vechimea vechimii, dar mai ales cea cu privire la rostul fiintarii omenesti in lumina aparitiei a tot mai multe simboluri primordiale paleolitice, nu se mai pune astazi sub semnul cetos al unei evolutii de foarte lunga durata, ci in curajoasa armonie cu rezultatele graitoare ale cercetarii arheologice. La Cosauti, la Brinzeni, la Buzdujeni, la Trinca, la Hordinesti, la Duruitoarea Veche si in alte citeva zeci de locuri din Basarabia de Nord, acolo unde cercetarea arheologica numai a schitat vectorii sapaturilor viitoare, s-ar putea sa iasa la iveala opere de arta ale omului paleolitic care sa lumineze nu numai vechimea noastra, ci si Rostul nostru (uitat) pe pamint, si felul cum ne putem proteja fiinta de anihilare in Globalizare, si cum putem construi o noua Devenire pentru acelasi corp genetic.

Andrei VARTIC(Institutul Civilizatiei Dacice, Chisinau)

ISTORIA S-A INCEPUT LA MITOC! Pe 10 septembrie 2000 exploratorul Robert Ballard, celebru pentru descoperirea epavei Titanicului, a gasit in Marea Neagra, la Sinop, Turcia, la aproape 90m adincime, urmele unei locuiri de prin 5.500 BC (grinzile unei constructii patrulatere, unelte de piatra). O simpla cercetare topografica arata, insa, ca mai ales partea vestica si cea nordica a Marii Negre nu a fost sub apa in acele timpuri pe spatii imense si ca "potopul" lui Ballard anume aici ar fi putut face cele mai catastrofale distrugeri.

Fig.1 Harta Marii Hegre inainte si dupa "potopul" lui Ballard. Prezinta un ineres deosebit, cum se vedea, arealul subacvatic dintre Constanta si Insula Serpilor.

Desigur, este inca mult de cercetat pina se va arata cum a devenit posibil acest potop tocmai in preajma potopului biblic (5.508BC), dar si a muntelui Ararat. Se poate intimpla ca pur si simplu Bosforul nu exista si un orecare eveniment cosmic sau pamintesc a echilibrat Sarea Oceanului Mondial cu Apa Dulce (sau, poate, neagra) a Marii Negre (Hidrogenul - principalul [72%] element al Cosmosului - de la fundul Marii Negre ne aminteste cu seriozitate ca cele care s-au intimplat atunci nu au fost chiar asa de intimplatoare). Ne oprim aici cu descrierea "potopului lui Ballard" pentru a sugera ca spatiile neacoperite cu apa din vestul si nordul pontic au fost benefice si pentru inmultirea pasarilor si animalelor, si pentru inmultirea omului. Prezentind harta "ballardiana" a teritoriilor de linga Marea Neagra, neacoperite cu apa pe atunci (este aproximativ timpul cind la Danceni, Basarabia, se inciza un brad intr-un bot de lut care va fi ars ca posibil Pom Sacru, dar si ca actiune unghiulra a Cerului),

Fig. 2. Pomul Vietii (Sfant, Sacru) de la Danceni, langa Chisinau, Basarabia.Muzeul Institutului de arheologie al Academiei de stiinte din Moldova.

indraznim sa cerem provocator submarinelor marilor puteri sa cerceteze cu atentie fundul Marii Negre de la Bosfor pina la Sevastopol, mergind spre vest de la Bosfor. In preajma gurilor Dunarii (si in jurul insulei Serpilor, unde, se spune, ar fi existat un templu ar hiperboreanului Apollo - ba si Sarpele, cum se stie, era o fiinta sacra in acele timpuri) va trebui sa staruie si Romania ca sa lege placuta cu algoritmul geometrico-matematic de la Mitoc (26.000 BC) cu rombul si meandrele de la Cuina Turcului (11.000 BC), cu scrisul si madonele de la Rast si Turdas (5.000BC) sau cu lantul de romburi si triunghiuri de la Carbuna (civilizatia Cucuteni, 3600BC)

Fig. 3. Figurina de la Carbuna, langa Chisinau, Basarabia. Se poate vedea nu numai lantul de romburi si triunghiuri, ci si structuri de linii paralele, perpendiculare si oblice.

Profesoarea americana (de origine lituana) Marija Gimbutas, care a redat Europei de sud-est inceputurile omului modern, a aratat principalele cuceriri umane din Paleoliticul Superior si Neoliticul Timpuriu european. Constructia caselor si a templelor cu fundament special, arderea lutului, topirea metalelor, agricultura si domesticirea animalelor (spunea Gimbutas) nu au fost intrecute in timp de aceleasi realizari ale omului din Orientul Apropiat. Noi am aratat [www.ournet.md/~geometrical] ca exista un produs uman care pune pe Homo Sapiens din Europa de Sud-Est la originea omului modern. Este vorba de producerile geometrice din Sud-Estul Europei, care au polarizat in Paleoliticul Superior pictura naturalista a omului de Cro-Mignon din Vestul Europei. Medalionul matematico-geomtric de la Mitoc (Romania), 26.000 BC, descoperit de arheologul romin V. Chirica

Fig. 4. Amuleta de la Mitoc, descoperita de arheologul romin Vasile Chirica. Fetele A si B. Acest medalion de os se cuvine cercetat cu mare seriozitate de mari si bune echipe

multidisciplinare. Sa cercetam suprafata din stinga care, posibil, reprezinta un chip omenesc. Spatiul este impartit unghiular in 3 parti. Fiecare din ele cuprinde, incizat cu liniute, pe 3 si multiplii lui 6 si 9. Cele 3 liniute si cele 6 liniute sint marginite de mari unghiuri obtuze din doua liniute, polarizate pe linia Sus-Jos. Susul este indicat sigur cu ajutorul gaurii prin care medalionul se lega la git, gaura inconjurata de o spirala. 3+3=6, 3x2=6 si 3+3+3=9, 3x3=9. Socotiti bine, fiindca este vorba de 26.000 ani BC. Fata a doua, cum se vede, este inca si mai complexa, desfasoara, insa, acelasi algoritm unghiular al lui 3 si 2 si, posibil, acelasi numar de actiuni si cifre in alta structura de evenimente.

sau picturile geometrice de la Mezin (Ucraina), 18.000 BC,

Fig. 5. Pasare pictata cu unghiuri si meandre rosii de la Mezin, pe raul Pripiaty, in Ucraina, 18.000 BC. Noi credem ca gitul lung al tuturor figurinelor din Paleolitic si Neolitic pune scrisul geometric pe verticala, asa ca sa fie clara actiunea Cer-Pamint, dar si polarizarea Dreapta-Stanga. [Noi am aratat ca acest superb inscris geometric cu rosu {HTML-ul de la Mezin}, inventat la o virsta "copilaroasa" alui Homo Sapiens (NOI L-AM NUMIT AA, ADICA ANGLE ALPHABET ), depoziteaza si transmite informatia despre miturile fundamentale ale Omului in faza lor cea mai curata, aceia a primei cunoasteri a Universului. Cerul ctioneaza de Sus in Jos V ; Pamintul actioneaza de Jos in Sus ; polarizarea actiunilor

lor este rombul nascator de viata; conflictul >< inseamna anihilare, moarte. Omul paleolitic de la Mezin stia, insa, inca si mai multe. Actiunea Dreptei si a Stingii echilibra (dadea mai multe sanse) actiunile Cerului si ale Pamintului. Zeita Pasare, principala relicva religioasa a omului Sud-Est european, indica prin verticalitatea ei, directia Susului si a Josului.]

pastreaza pina azi forta spirituala neintrecuta a acelui om exceptional, numit de noi HOMO GEOMETRICUS, care stia ca actiunile sint unghiuri si ca legea fundamentala a Cosmosului este echilibrul consumului de sine (sau, poate, ceva asemanator cu celebrul Li al taoistilor la care ajungi prin WuWei). Regasim continuitatea acestui om in picturile geometrice de la Cuina Turcului (Romania), pe Dunare, 11.000 BC,

Fig. 6. Figurina de la Cuina Turcului cu Romb, 10 si 9 linii paralele, cu chevroane si duplete. Sa observam ca omul dunarean de la Cuina Turcului, nu numai ca cunostea si respecta algoritmul aromoniei dintre unghiuri si cifre, Jos si Sus, Dreapta si Stinga, dar le mai aduna serios intr-un prim si exceptional romb, incizat logic dintr-o suita de chevroane (5 unghiuri actioneaza de Jos in Sus, 4 de Sus in Jos, Rombul intern este hasurat cu 10 linii paralele in crestere-descrestere si este inconjurat de un al romb care se deschide in Jos parca pentru a naste sau a inghiti unghiurile-actiunile pamintesti) care compun acelasi numar 9 tras, in linii paralele, si pe partea opusa a osului. Toata "pictura" este inconjurata de o suita de mici duplete oblice aranjate in siruri paralele si perpendiculare pe structura de 9 linii.

si pe majoritatea producerilor omului european din Neoliticul Timpuriu. Pornind de la aceste produceri noi am demonstrat ca inaintea Revolutiei Neolitice omul a realizat o Revolutie Geometrica, revolutie fara de care omul nu ar fi "cucerit" Pamintul pentru un rost pe care abia Heidegger l-a vazut magistral in celebra sa tetrada ("rostul muritorilor este de a proteja pamintul").

Fig. 7. Figurina de la Turdas, civilizatia Vinca, cu tot alfabetul AA incizat pe fata figurinei. {Aceasta mica stutuieta de lut ars de la Turdas, Transilvania, linga Deva, Romania, 5000BC, ne demonstreaza ca algoritmul geometric al lui Homo Geometricus, descoperit inca pe la 18.000 BC, era cunoscut, deci si folositor, omului din Neoliticul Timpuriu in spatiul sud-est european}

Ce inseamnau, anume pentru omul acelor timpuri, spatiile imense care au fost inundate pe la 5.500 BC? In primul rind inseamnau hrana animala si vegetala in cantitati uriase. Deltele Dunarii, Nistrului, Niprului si Donului au creat (si mai creaza inca) un adevarat rai pentru pasari, animale, peste si plante. Aceste rezerve uriase de hrana au facut posibila inmultirea unor comunitati omenesti in aceste zone pina la cota de roire. Daca misterul aparitiei lui Homo Geometricus

chiar aici, in spatiul carpato-danubian-balcanic-pontic (si nu undeva in India, China sau America, unde producerile geometrice au ajuns mult mai tirziu) va fi greu de elucidat, atunci faptul roirii omului din aceste locuri poate fi demonstrat stiintific. Lipsa pustiurilor, a arsitelor sau a ingheturilor grele, conditia de cimpie-deal a spatiurilor pontice, alimentate din belsug si previzibil cu apa de frigiderul natural al Carpatilor sau al cimpiei ruse, rezervele uriase de sare si lemn - toate astea au fost conditii decisive pentru inmultirea comunitatilor umane si roirea lor anume din acest loc (pastrat in miturile rominilor drept "o gura de rai"). Aici a putut sa se inmulteasca in voie nu numai omul, ci si mamutul, si calul, si treimea neolitica (bovinele, caprinele-ovinele, porcinele), si o multime impresionanta de pasari, pesti, scoici, insecte si plante... Nici arealul muntos al Greciei, nici podisurile muntoase ale Anatoliei, nici spatiile incomode ale Rasaritului Apropiat nu au putut crea aceste conditii ideale pentru hrana pe un singur loc. Asa a devenit posibila (prin continuitatea previzibila a conditiilor bune de viata si la limita influentei Marelui Ghetar Paleolitic) in spatiul nordpontic arta superba a Renasterii Neolitice, culmea spirituala a intregului Neolitic - civilizatia Cucuteni (4500-3200 BC) si neasemuitele ei poeme geometrice (realizate la "scurt timp" dupa "potopul" lui Ballard).

Fig. 8. Poem geometric pe un vas de Cucuteni din Mezeul Institutului de Arheologie din Chisinau, Republica Moldova}

Or, anume hrana din abundenta a dat timp-posibilitate omului din Paleoliticul Superior ("adunat" aici si de Marele Ghetar) sa "observe cu atentie", cum spune Mircea Eliade [vezi M. Eliade, Sacru si profan], si ce se intimpla in jurul lui, pe Pamint si in Cer, in Cosmos. Nu stim daca gindirea geometrica este o caracteristica a geneticii omenesti, sau e un lucru invatat logic de om (de un genom care sta in strugurele genetic al omului). Dar el, Homo Geometricus din Paleoliticul Superior, a cunoscut actiunile si reactiunile pamintesti si cosmice, diferenta Susului (Cerul) de Jos (Pamintul), a Dreptei de Stinga, a Rasaritului de Apus, si a echilibrelor realizate de Umanitate, dar si de armoniile pe care le creaza schimbarea anotimpurilor sau mersul Soarelui si a Lunii pe partea sudica a Cerului (din Nordul si Vestul pontic). Lao Tzu (ca si Rg-Veda, de altfel) are perfecta dreptate: forta spirituala a Primilor oameni era colosala. Cindva, pe la

26-27 mii de ani inainte de Hristos, omul stia de puterea lui 3, de faptul ca 3+3=6 si ca 3+3+3=9. Atunci omul a inteles ca exista treimea Cer, Pamint, Umanitate, tetrada Sus, Jos, Dreapta, Stinga, punctele cardinale Rasarit, Apus, Nord, Sud. De atunci s-a "legat" de spiritul omului geometric formidabilul algoritm al actiunilor lui 3 si 9 si intuitile noastre sageteaza lamurirea acestui mister nu doar cu ajutorul celor 9 orificii omenesti. Atunci, undeva peste 9 mari si 9 tari, la 9 altare, la 9 piraie sau 9 palate, construite de 9 mesteri sau preoti mari omul imaginase sau intuise un echilibru paradoxal construit geometric din Unghiuri, Romburi, Virtejuri si Meandre misterioase, echilibru care a fost uitat de omul modern. Constructiile dacice din sec.V BC - sec. II.AD si folclorul rominesc [vezi www.dava.ro/anusca] mai pastreaza paradoxul constructiilor carpato-danubiene-pontice bazate pe algoritmii lui 3 si 9, vedele sau misterele taosite ne mai indeamna cu indirjire spre acele vechimi de origine pentru care mai avem inca sanse geometrico-matematuce sa le cunoastem.

Fig. 9. Firul de os de mai sus, tot de la Cuina Turcului, pictat cu superbe meandre care pun in evidenta rombul sacru sau creator-datator de viata, cu un tri-line miraculos in centru, este un construct logic formidabil nu numai pentru Homo Geometricus de la 11.000BC, ci si pentru omul tuturor timpurilor.

Desi se spune ca majoritatea cunostintelor au fost aflate in ultimii 50-90 de ani, noi credem cu tarie ca cel mai important construct al omului ramine gravura matematico-geomtreica de la Mitoc, superba enciclopedie paleolitica de unghiuri, de 2, 3 si de 9 (urmata de superbele meandre si unghiuri polarizate de la Mezin si rombul armonizat cu stiinta lui 9 de la Cuina Turcului), unde unghiul ca actiune este echilibrat sau polarizat "logic" cu stiinta "paradoxala" despre prorpietatile algebrice ale cifrelor si in special ale lui 3 si 9. In artefactele paleolitice sud-est europene, prezentate de noi, se poate vedea cu usurinta ca algoritmul sacru al unirii unghiului si al cifrei 9 era cunoscut si folosit si de oamenii dunareni de la Cuina Turcului (care l-au incizat in doua ipostaze pe acelasi os de cal: in chevroanele care fac posibila aparitia rombului si, pe partea opusa, in cele 9 linii paralele), si de cei de la Turdas, pe malul Muresului, linga Deva, si de creatorii si pastratorii marilor vase pictate geometric ale Cucutenienilor. De la Mitoc-Malul Galben (26.000BC), unde ne sint redate unghiuri care organizeaza aventura lui 3, 6 si 9 si pina la Cuina Turcului (11.000 BC) omul si-a implinit fiintarea pe Pamint cu aceiasi

cunoastere algebrico-geometrica (poate si muzicala, cum nu uita sa ne povatuiasca cu tarie insusi Pytagoras) si nu a avut nevoie de nimic altceva pentru a ne da si noua intreaga speranta de viata chiar si pentru acest timp www-izat.

Fig. 10. Acest simplu artefact de la Strachina_Dorohoi, langa Suceava, NE Romania, 15.000 BC, ne reaminteste cu indaratnicie ca Primii oameni nu au fost primitivi, ci deplini.

Ne-am ocupat destul de aceste probleme in alta parte (vezi www.ournet.md/~geometrical). Aici credem ca este necesar sa accentuam ca marirea spatiilor de silvo-stepa si delta din vestul si nordul pontic dinaintea "potopului lui Ballard" dau si alte dimensiuni ipotezei noastre. Anume aici, unde frigul era o necesitate cosmica, focul a avut mai multe sanse sa fie "descoperit" decit in Rasaritul Apropiat. Milenii la rind omul a intretinut focul in spatiul vest si nord pontic nu numai ca sursa de caldura si prelucrare a hranei, dar si de purificare, si de lupta contra uritului (mai ales in lungile nopti friguroase de iarna, urit despre care scrie cu geniu marele scriitor romin Ion Creanga, nascut chiar in inima Cucuteniei). Necesitatea mentinerii focului in perioadele de toamna, iarna si primavara a dat mai multe sanse descoperirii casei si templului (ca actiune unghiulara a omului intru armonizarea actiunilor cerului), lutului ars si a topirii metalelor, dar, mai ales, ideii de curgere si schimbare continua, de acum (cum zice Rg-Veda sau Lao Tzu), de renastere cosmica, de trecere ireversibila a timpului. De aici, din raiul Vest si Nord pontic, omul a putut roi spre "tarile calde" in urma stolurilor "unghiulare" de rate, rindunele sau cocori inainte de a fi fost "deschis" Bosforul pentru Apele Marelui Ocean. Aici Miaza-Noapte nu era atins de trecerea Soarelui si a Lunii si popoarele mediteranieine sau cele ale Rasaritului Apropiat anume spre acest Nord Sacru si Hiperborean isi indreptau si rugile, si constructiile. Aici Calea Laptelui se rotea spectaculos pe drumul unui unghi pe care, se pare, asezarea locuintelor si templelor omenesti nu l-a ignorat. Spatiile vest si nord pontice, mai ales cele din bazinul Dunarii, primului mare fluviu sacru al omenirii, nu au beneficiat de interesul unor arheologi de rangul

celor care au sapat in Sumer, Egypt, pe Valea Indului sau a Riului Galben. Dar si vectorul rural al lociirii in aceste spatii si-a jucat rolul. Acum, in plin veac supertehnologizat, se vede bine ca alegerea vietii rurale (Polul Rural al lui Homo Sapiens) a omului din Paleoliticul Superior si din Neoliticul Timpuriu nu a fost o calitate "primitiva", ci dimpotriva - un plus al fiintarii luminoase omenesti (cum sustine Marija Gimbutas). Polul Rural nu a dus la acumularile de bogatii din cetatile din Near Est (Polul Urban al lui Homo Sapiens), care au declansat actiunile singeroase ale dominatiei, invidiei si urii. Anume acest "plus rural" fata de "minusul urban" face din Dunare primul Riu Sacru al omului, primul model al curgerii ca Acum Ireversibil (cit de tare nu se vor stradui biogeneticienii celula clonata va pastra virsta adevaratei mame in noua fiinta clonata [vezi cartea noastra "Weg und WWW. A Portret of the World with Heidegger"]. Cercetarea producerilor geometrice ale omului de la Portile de Fier, pe alte maluri sirbesti, bulgaresti sau rominesti ale Dunarii (Cuina Turcului, Lepenski Vir, Schela Cladovei, Starcevo, Vinca, Rast, Vadastra, Cascioarele, Hamangia) demonstreza ca Omul din Paleoliticul Superior (apoi si cel din Neoliticul Timpuriu) stia unde se gaseste el in Fiintare, ce repere si limite cosmice si pamintesti are si care ii sint sansele de supravetuire in spectacolul fantastic, paradoxal si nemilos al Curgerii Universale.

.Fig. 11. Enciclopedia paleolitica de la Cuina Turcului. Prima (poate) cosmologie a Lumii este incizata pe aceasta bucata de os de la Cuina Turcului. Un unchi indreptat in sus cuprinde 9 linii in descrestere, cea de jos fiind putin despartita de celelate 8, care sint inersectate de trei linii oblice. Urmeaza alte 3 linii paralele, trase de la un capat la celalat al placutei de os. Stranii evenimente, parca copiate dintr-un manual modern de mecanica cunatuca, se intimpla intre nivelele acestor trei linii. Mai intii trei pete "negre" unesc parca lumea Unghiului de Sus de prima linie de sus a tripletului. Din prima linia a acestui triplet pornesc oblic 3 grupuri de cite trei linii care, insa, nu ajung la linia a doua. Din linia a doua "tuna si fulgera" alte trei grupuri de evenimente cite trei, insa, acum, ajingind la linia a treia, de jos. Straniu, dar din ea nu mai "izvoraste" nimic. Urmeaza apoi o alta

linie din care pleaca 5 suvoaie paralele din cite doua linii fiecare. Cel din stinga face o cotitura spectaculoasa, lucru care ni-a sugerat faptul ca eruditul din Paleolitic a insemnat aici, pe o prima harta realizata de om, chiar patria sa - Cuina Turcului sta la una din cotiturile Dunarii la Gurile de Fier.

Desigur, descoperirea lui Ballard se cuvine studiata cu tot arsenalul metodelor arheologice, geodezice, geofizice, biologice, antropologice, chimice, biologice. Dar un lucru este cert - chiar si fara aceste noi spatii de locuire bilologica Homo Geometricus a ales spatiul carpato-danubian-balcanic-nordpontic fiindca aici el s-a simtit cel mai bine in timpurile cind produsele naturale erau primordiale pentru fiintarea lui. Fiind neocupat din greu cu producerea hranei acest om (care a trait in comunitati mici, destul de indepartate una de alta) a avut la dispozitie acelasi superb mecanism de observare, gindire si creatie pe care il avem si noi astazi. Era imposibil ca el sa nu observe Cosmosul si pe Sine in acest Cosmos. Era imposibil ca el sa nu vada cum se nasc pasarile din Ou, cum se aduna ploaia in nori, cum distrug furtunile, virtejurile, pojarurile, cutremurele, secetele, ingheturile constructiile omenesti sau adaposturile benefice naturale. Era imposibil ca el sa nu observe trecerea timpului, ireversibilitatea acestei treceri si locul deosebit al Umanutatii in acest spectacol impresionant.Cit nu ar parea de "nepotrivita" afirmatia noastra vizavi de ce s-a spus pina acum despre Istoria Omului, ea este, insa, corecta in lumina producerilor omenesti din Paleoliticul Superior: din punct de vedere al primelor (si neintrecutelor inca) constructuri logicomatematice, omul modern nu s-a nascut in Sumer, ci la Mitoc, linga Botosani, Romania. Istoria (O ISTORIE GEOMETRICA A LUI HOMO SAPIENS) s-a inceput odata cu gindirea logica, sacralitatea (sau cunoasterea) matematica si geometrica a omului din spatiul vest si nord pontic. Inscrisele geometrico-matematice ale asestui om se regasesc in miturile "scrise" mult mai tirziu ale sumerienilor, egiptenilor, evreilor, grecilor, chinezilor, indienilor si pot fi puse sigur pe axa fiintarii omenesti. Acum se poate arata cu destule probe stiintifice cum producerile geometrice ale omului sud-est europen au cucerit incet intreaga lume inainte de a aparea primele dinastii de regi ale "istoriei actuale". Omul modern s-a nascut atunci cind a aflat de unghi, de Sus si Jos, de Stinga si Dreapta, de 3 si de 9, de Triunghi si Romb, de Virtej si Meandru. Istoria s-a inceput la Mitoc. Andrei VarticInstitutul Civilizatiei Dacice, Chisinau

Pelerinaj la Densus(se inchina dnei Veronica Dragoiu, custodele si pazitorul ortodox al bisericii din Densus, care nea fost pe 22 iunie 2001 un ghid desavirsit)

Chiar si atunci cind moartea nu ofera nici o gratitudine (din cauza obsesiilor ateiste ale omului) , comunitatile omenesti obtin, totusi, vector de fiintare daca resursele de

referinta ale istoriei nu sint epuizate sau neglijate. Am vazut in SUA, la New York, atitea drapele nationale puse pe magazine si in magazine, pe buildingurile cu 100 de etaje si pe simple case din Astoria cu un modest si saracacios etaj, pe funduri de bluji si pe scutece, pe bomboane si pe stadioane, in metrou si in taxiurile conduse de pachistanezi sau puertoricani, la Metmuseum si in Square Park, incit teza noastra de cappo a fost completata, chiar atunci cind vizitam salile Sumerului primordial din Metmuseum, cu alta teza, derivata din prima: Sumerul vechi a cazut din cauza epuizarii resurselor de referinta istorica (mai corect pentru acele timpuri ar fi termenul mitologica), decit din cauza epuizarii resurselor alimentare, climaterice, tehnologice, politice, dinastice etc (lucru care se vadeste si incomportamentul asexuat al lui Ghilgames).

Am vazut in SUA, la New York, in Manhattan, mii de piramide si constructii piramidale bazate pe triunghi, cerc si patrat, dar nici una nu intrece perfectiunea maretei piramide din virful bisericii crestine de la Densus, piramida care, spectaculos, se desfasoara in partile ei rombice si triuhghiulare intr-un fel deosebit si putin folosit de construitul antic si medieval (vezi mai jos informatia despreturnul basilicii abatiei Maria-Laach).

Ridicata cindva intre sec. II si XIII AD, aceasta bijuterie arhitectonica a lumii sta pe un algoritm geometric perfect, asi spune chiar pe un algoritm geometric sacru si, deci, primordial. Lipsa unei cercetari multidisciplinare a monumentului, ignorarea lui de o societate invadata dupa 1989 de microbul piramidelor materialist-financiare, exclude din orizontul de fiintare al Romaniei si, cel putin, al intregii comunitati crestine, un desavirsit reper de fiintare - piramida spirituala zidita cindva de cineva, constient sau inconstient, la Densus, in Romania. Astfel, din loc de pelerinaj european biserica din Densus s-a transformat, se pare, intrun culcus comod pentru unii din cei care administreaza fondurile UNESCO. Ci, repetam, fara reperul istoric primordial, fara motivarea istorica primordiala, care prelungeste resursele vitale ale omului, chiar si cea mai puternica comunitate omeneasca oboseste, degenereaza. Fara reperul istoric primordial fiintarea omeneasca se anihileaza de la sine. Orasele sumeriene si babiloniene, Harrapa si Mohenjo-Daro, Machu-Pichu si imensele capete de olmeci geometrizati, nu au mai trebuit asa zisilor cuceritori (fiindca motivarea istorica sau mitologica a cuceritorilor era mult mai puternica decit a cuceritilor).

La Densus, in stravechea Tara a Hategului, in inima misteriosului regat dac, la citiva kilometri de Ulpia Traiana Sarmizegetusa, capitala Daciei Felix (de ce Felix?) intemeiata de imparatul roman Traian, cineva a proiectat si a construit unul din cele mai paradoxale sanctuare ale Omenirii. Timpul constructiei, cum spuneam mai sus, este pus intre sec. II si XIII. Un document de la 1700 ii zice "Templum Valachicum Antiquum". Nicolae Iorga numea biserica de la Densus "fara pereche in toata romanimea" . Deci fara pereche in toata construirea omeneasca(imaginea de mai jos este realizata dupa o fotografie de Doru Lucian Socaci, tiparita pe ilustrata care se vinde in biserica).

Am vazut in SUA, la Metmuseum si la Naturalmuseum, rinduri imense de americani care plateau bani seriosi pentru a vizita aceste superioare carti de vizita ale Noii Lumii (chiar si kitch-ul istoric serveste acolo pentru a orienta natiunea americana spre verticalitate si dominatie a lumii prin creatie) . In Romania, unde straturile de istorie ajung usor pina la Homo Sapiens Primordial din aurignacian si gravettian, lucrurile stau cu totul altfel. Pelerinajul nostru la Densus s-a petrecut pe 22 iunie 2001 in singuratate; doar un ciine ne astepta solitar la intrarea in biserica. Dar si noi purtam vina: venisem la Densus in pelerinaj simplu, venisem pe locurile unde a copilarit marele istoric Nicolae Densusianu (si tot neamul PopDensusenilor); am nimerit, deci, mai mult intimplator in noianul de provocari arhitecturale si constructive care cer imperios un raspuns bine cintarit de cei mai buni arhitecti, ingineri constructori si istorici ai Romaniei inainte de a se purcede la restaurarea capitala care si-a intins deja schelele in jurul bisericii.

Da, peretii edificiului sint construiti si din imense pietre romane, care par a fi aduse de constructor de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa (vezi asemenarea izbitoareintre planul bisericii de la Densus si fundatia cladirii EM 24 de la Ulpia Traiana in Adriana RusuPescaru, Dorin Alicu, Templele romane in Dacia, I, p. 108). Puteau taranii vlahi de la 1300

sa realizeze efortul acesta? Puteau taranii vlahi sa proiecteze pentru virful spectaculos al bisericii acele 4 romburi spectaculoase, spriginite pe 4 triunghiuri echilaterale inca si mai spectaculoase, asezate la rindul lor pe un patrat orientat perfect Est-West, Nord-Sud? Puteau taranii vlahi din tara Hategului sa puna acest patrat pe un altul, mai larg, sprijinit din interior de 4 coloane dreptunghiulare care se unesc cu putere in arcuri de cerc reintilnite si in arhitectura Panteonului, si in cea de la Sfinta Sofia (o cercetare arhitecturalaminutioasa trebuie sa cerceteze si Termele din Herculanum, construite in anul 79, si palatul lui Diocletian din Split, construit la inceputul veacului IV, si Maosoleul lui Galerus, din Thesalonic, a. 295-306, si primele biserici bizantine, si, mai ales pentru bogatia decorului triunghiular, Catedrala din Siene, 1284-1297, dar in primul rind, turnul central al basilicii abatiei Maria-Laach, una din cele mai exceptionale basilici romanice din aria stilului superb de Reine, inceputa pe la 1059, turn care coincide perfect cu cel al bisriciii din Densus. Or, tocmai acest stil romanic cu turn inalt, zidit de la Densus pina in Maramures, devenit apoi triconc in Moldova de Nord, pune multe semne de intrebare ipotezei neconfirmate a istoricului Neagu Juvara despre crestinizarea si civilizarea vlahilor prin cucerirea lor de catre Taratul Bulgar)?

De ce constructorul crestin al bisericii, folosind imensele blocuri de la edifiiciile romane, nu a ascuns scrisul pagin in interior, ci l-a afisat provocator in exteriorul coloanelor? Este vorba in acele inscripitii de acel general Maximus Longinus, luat prizonier de Decebal (se spune ca el s-a sinucis ca nu cumva imparatul Traian sa se retragadin Dacia in schimbul lui - ah, ce timpuri de inalta morala militara mai supravetuiau inca in decazuta Roma)? Ce cauta pe aceleasi coloane interne (pe 3 din 4) imaginea unui cal in miscare (foarte asemanatoare si cu cea de pe multe monezi geto-dacice, si cu cea de la Adamclissi, si cu cea a calului Caleretului Trac) (de altfel, se pare, locul unde ar fi putut sta acel calaret a fost "prelucrat" de cineva in trecut - a se vedea in imagine urma piciorului in preajma coamei)?

Ce cauta in peretii crestini ai edificiului aceste pietre imense cu urma construitului dacic, afisata si el, provocator, in exterior (ca la Adamclissi)?

De ce intrarea in acest "templum valachum antiquum" este zidita in stilul necropolelor tracice cu andezite si calcare mai repede dacice decit romane?

De ce si planul arhitectonic si materialul de constructie (imense blocuri romane sidacice, caramida romana si dacica, piatra de riu si piatra de munte, andezite si calcare, unele perfect fasonate special pentru aceasta constructie, citeva feluri de mortar etc.) s-au adunat (din fundatie pina la virf, unitar) in constructul de la Densus ca intr-o enciclopedie

antica a construitului omenesc?

Cine a proiectat atit de straniu ferestrele ba rotunde, ba eliptice, ba dreptunghilare ale edificiului? Cine a zamislit atit de ingenios acoperisul (tigla estepusa in trepte "panteoniene" si "adamclissiene" pe blocuri mici de piatra dura, perfect prelucrata si ajustata la nevoile constructiei)?

Cine a pus pe partea estica a constructiei uriasa coada de rindunica care nu are sens arhitectonic de acoperis (vezi cum trupul pasarii-acoperis trece constructiv nemotivatpeste mica sfera a altarului)?

Putea "necivilizatul" taran vlah din secolul XII sa realizeze acest efort simbolic si arhitectonic? Putea, din alta parte, sa realizeze aceasta constructie parasitul veteran al fostei armate imperiale prin sec. IV? Lipsa acoperisului partii din fata a constructiei (o curte interioara sau un pronaos?) pune destule pedici gasirii unui raspuns imediat la intrebarile noastre. Dar o cercetare serioasa multidisciplinara, arheologica, inginereasca, istorica, fizico-chimica (de tip gustian), ar putea raspunde onorabil si la intrebarea cu privire la vechimea bisericii, si la cea cu privire la arhitectul si constructorul ei (dar si la cea cu privirea la vechile ziduri parasite pe care le cauta mitologicul Negru Voda). S-ar putea ca ciudata constructie triungiulara, piramidala si rombica din virful bisericii de la Densus sa fie cheia acestui rebus arhitectonic deosebit de frumos

si prin constructia exterioara, si prin armonia desavirsita interioara. S-ar putea ca aceasta cheie mitizanta sa stea in felul enciclopedic de a aduna intr-un singur loc materialele de constructie si arhitectura dintr-o anumita epoca sau de la o anumita fratie de calugari anahoreti. S-ar putea ca locul insasi sa aiba calitati deosebite de ordin pur istoric. Asemanarea acestui construct cu cel de la Adamclissi (sau Maria-Laach) pare pe alocuri izbitoare. Intrebarea, atunci, se isca de la sine: nu cumva Traian a marcat astfel locul primei lupte serioase dintre cetele dace si legiunile Romei, lupta care a avut loc acum 1900 de ani undeva la hotarul tarii Hategului? Aparitia unor blocuri asemanatoare acolo si aici (de pildacel din interior care poarta siruri de mici coloane, sau acei doi lei de pe partea sudica a acoperisului) lasa loc deschis ipotezei noastre. Multimea pietrelor romane din

Densus, bine prelucrate, multe din ele servind in antichitate drept soclu pentru statui, pietre adunate in jurul bisericii cu truda Prea Sfintitului Daniil (fost pina mai ieri paroh al bisericii, astazi episcop roman in Serbia), aminteste serios despre locuirea densa romana a localitatii. Nici nu se putea altfel, frumusetea naturala a locurilor, cu Retezatul in fata, fiind coplesitoare. Deci, iata, in asa locuri a fost sa se nasca celebrul istoric Nicolae Densusianu, acel Nic. Densusianu care a pus la inceputul secolului XX, cu mult inaintea dovezii arheologice, adica mult inaintea Marijei Gimbutas, "...centrul cel mare si puternic al populatiunii neolitice in Europa", centru din care aceasta populatiune neolitica a cucerit mai apoi intrega Europa. "Faptul este cert..." spunea istoricul roman atunci cind la Paris si Madrid abia se oficializa paleoliticul si picturile paleolitice din pesterile Europei de Sud-West (oficializarea a fost intirziata, cum se stie, de faptul ca ele "nu semanau cu cele din Egypt"). Micile figurine descoperite tot atunci in "viitorul" strat cultural Starcevo-Cris (care se intinde de la Dunarea sirbeasca pina la Nistru) erau socotite inca o influenta tirzie a sculpturilor cicladice din mileniul II-III B.C. Nu exista stiintific complexul cultural Vinca-Turdas, nu se stia nimic despre neasemuitii cucutenieni. Celebra oala de Gumelnita, cu doua gituri polarizate romboidal in echilibrul de ordine si dezordine, inca nu era descoperita. Sedea in stratificare ginditorul de la Hamangia si cel de la Trifesti. Nici in visurile arheologilor nu apareau magnificile meandre de pe coloanele templului de la Cascioarele? Cine putea atunci sa-si inchipuie ca pe multe din madonele de la Rast si Vinca sint incizate semne care depoziteaza si transmit imformatia? Cine indraznea sa afirme fara a fi socotit nebun ca omul din paleoliticul superior de la Portile de Fier, de la Cuina Turcului, cunostea rombul, unghiul, liniiile paralele si operatiile misterioase cu cifra 9? Cine putea sa admita ca la Brinzeni, in Basarabia, va iesi din stratificare curata, un pendativ geometric de peste 34.000 de ani, care seamana cu celebra, dar moderna, "Columbie" americana? Cine avea curajul sa sustina ca la Cosauti, tot in Basarabia, vor aparea in straturi madone perfect fasonate geometric, pietre rotunde de numarat si chiar talpi de sanii datate cu C14 din mileniul 16 BC? Cine nu ar fi trintit atunci usa stiintei academice in nasul arheologului V. Chirica daca acesta indraznea sa afirme ca la Mitoc Dealul Galben, linga Botosani, in Romania, pe malul Prututului, s-a gasit o amuleta preistorica, datata 26.000 BC, pe care cineva a incizat unghiuri, linii paralele, spirale, operatii de adunare, scadere, inmultire si impartie cu 2 si 3,

operatii care puneau in lumina enciclopedica aceeasi paradoxala cifra 9 (atit depopulara si in mitologia romaneasca, si in cea universala)?

Acesta este cadrul academic stiintific in care unul din cei mai mari istorici si enciclopedisti ai Romaniei de la sf. sec. XIX (afirmat cu celebre studii istorice, laudate side B. P. Hasdeu, vezi in DAVA N3 fragmentul din "Revolutiunea lui Horia", studiu foarte bine documentat) indraznea sa declare, sprijinit tot pe aceeasi metoda de documentare

masiva, ca istoria lumii, cel putin cea a lumii moderne, s-a inceput la "gurile Dunarii". Era normal ca la aparitia unei asemenea ipoteze naucitoare ( "Dacia preistorica" a aparut dupa moartea autorului, care a survenit in 1911) Vasile Parvan, istoricul de formatiune arheologica clasica, academica si chiar conservatoare, sa spuna acea propozitiune nedreapta la adresa lui Nic. Densusianu. De ce Parvan nu a privit si spre marea opera istorica a hateganului, scrisa si tiparita inaintea "Daciei preistorice", opera solida din punct de vedere academic, minutios documnentata in stilul epocii, nu se stie... Oricum, necalculata fraza a lui Parvan a scos atunci din circuitul de valori stiintifice academice romanesti nu numai "Dacia preistorica", ci si celelate studii, majoritatea formidabile, ale lui N. Densusianu. Azi, credem, stiinta istorica si arheologia romaneasca, chiar si atunci cind arheologii sapatori nu cred in ipotezele vizionare ale Marelui Densusianu, a descoperit in spatiul carpato-dunarean destula vechime exceptionala ca meritul lui Nic. Densusianu sa fie pus binemeritat la locul lui academic (vezi in Gazeta de Sud din 5 iulie 2001 informatia despre cele 7 topoare unicale neolitice descoperite in Oltenia). Actualul Homo Sapiens, Homo Sapiens Primordial, s-a ivit in lume chiar la "gurile Dunarii", sau si la "gurile Dunarii" . Mai mult: timida dovada a lui Nic. Densusianu, care presupunea ca aceasta viguroasa civilizatie pelasgica si dunareana s-a dezvoltat sub influenta unor curente culturale "venite din Asia" , cade si ea spectaculos sub dovada artefactului scos de arheologi din straturile aurignaciene, gravettiene si aziliene. Omul modern, ca nascator al simbolismului logic si geometric (noi ii spune Homo Sapiens Geometricus fiindca el a realizat mult inaintea "revolutiei neolitice" o "revolutiune geometrica"), s-a nascut, a aparut curat si primordial anume in bazinul Dunarii, undeva in spatiul balcanic, carpato-dunarean si nordpontic. In aceste conditii se afirma fara tagada si ipoteza medicului american de origine romana Napoleon Savescu, cel care sustine, continuind pe Nic. Densusianu, ca pelasgii si carpato-dunarenii au cucerit intreaga lume, inclusiv si pe cea din cele doua Americi. Aceasta descalecare spirituala a "americanului", cum dovedeste stratificarea arheologica si metoda de C14, are o splendida motivare spirituala: cucerirea inceata a lumii, pornind din focarul carpatodunarean, de catre simbolismul geometric. Maretul romb, afisat in mod spectaculos pe virful bisericii de la Densus, trece din Europa in Anatolia si Sumer, apoi in Egypt, apoi in Turkmenistan, Iran si Afganistan, apoi apare in Valea Indului si a Riului Galben, apoi trece oceanul si se instaleaza in opera popoarelor civilizatoare a celor doua Americi. Totul sta bine asezat pe o axa a timpului care este, cum bine se stie, necrutatoare cu orice fel de "nepotism". Lumea a roit dintr-un centru european, din Sud-Estul Europei, probabil polarizat, si aceasta consecinta a cercetarii stiintifice nu incurca nimanui sa fie alb sau negru, galben sau rosu. Lumea a roit din spatiul carpato-dunarean si aceasta

afirmatie nu incurca nimanui, repetam acest lucru pentru uzul spiritului pragmatic al epocii, sa fie danez sau suedez, mongol, nigerian sau ecuadorian. Desigur, se pot gasi destule locuri slabe in metoda lui Nicolae Densusianu. Unul din ele ar fi putinatatea mostrelor arheologice, slab documentate si total netipizate. In acele conditii eruditul istoric a trebuit sa se bizuie pe metoda fratelui sau, arhiconservatorul profesor iesean de origine tot densusiana, Aron Densusianu, cel care incerca sa lamureasca intreaga mitoligie romaneasca prin influente "culturale" latine si grecesti (Aron ar fi criticat cu vehementa cartea fratelui sau, care s-a intimplat sa-i fie si cel mai bun prieten - A. Densusianu a murit in 1900). Asa Nicolae Densusianu a infruntat pe Aron Densusianu si a descoperit pe teritoriul vechii Dacii urmele locuirii "hiperboreice", patria miturilor grecesti si latine. Arheologia moderna deosebeste, insa, clar frontul civilizator indo-european, razboinic, bazat pe forta argumetelor militare barbatesti, de cel precedent, nonviolent si matriarhal. Zeitatile grecesti si latine, ca si cele vedice, sint dominate de fiinte supreme de gen masculin. Zeitatea feminina este acceptata doar ca nascatoare si sotie, nu si ca divinate primordiala sau de prim rang (vezi Varuna, Surya, Dyaus Pitar, Zeus sau Jupiter la indo-europeni). Totul arata, insa, ca inaintea civilizatiei matriarhale neolitice din Sud-Estul Europei, a existat tot aici o comunitate mica de tot de sapiensi primordiali (Homo Sapiens Geometricus) care cunosteau actiunile si reactiunile Cerului si ale Pamintului, ciclurile anotimpurilor, ale Soarelui si ale Lunii, miscarea Polului Nord Ceresc pe cerul instelat impreuna cu toata Calea Lactee (deci si cu Crucea Lebedei si cu W-ul Casiopeei), dar si rolul omului in acest concert de paradoxala fiintare cosmica. Asa provocarea istorica pe care a realizat-o postum, la 1913, eruditul om de stiinta roman, nascut in casa parohiala de la Densus, ce sta doar la citeva zeci de metri de celebra, enigmatica si necunoscuta biserica de la Densus (casa este reparata acum doar prin efortul cuvios al dnei Veronica Dragoiu), s-a dovedit a fi o intuitie stiintifica geniala. Rolul si rostul acestei inca necceptate, neapreciate academic ipoteze sta in orientarea de mai departe a cercetarii originilor omului pe Pamint. Fiindca, urmind pe celebrul Lao Tzu, accentuam si noi, chiar acum, in deplina cucerire a lumii de catre virusul globalizator, ca denumirile s-au dat atunci cind au aparut lucrurile, iar cunoasterea limitelor de intrebuintare a denumirilor ne salveaza cu certitudine de la pericolul desfiintarii. Cunoastrea rostului primordial al fiintarii omenesti, cunoastrea Patriei primordiale a lui Homo Sapiens, cunoastrea limitelor de intrebuintare a rostului nostru primordial, genetic si spiritual, salveaza de pericol acum, mai mult ca oricind, fiintarea magnifica a Fiintei.