Andrei Surugiu - Stihuri Bolnave

5/16/2018 Andrei Surugiu - Stihuri Bolnave - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/andrei-surugiu-stihuri-bolnave 1/95

Andrei Surugiu

STIHURI

BOLNAVE



Tehnoredactarea şi corectura : autorul

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

SURUGIU, ANDREI

Stihuri bolnave / Surugiu Andrei. - Braşov : Etnous, 2012

ISBN 978-606-8319-56-8

821.135.1-1



3

Mulţumesc

mă las purtat de nori

pe aripile lor

îmi găsesc liniştea

vouă fiinţe dragi

vă mulţumesc că mă iubiţi

şi mă păstraţi în voi



4

Eu

m-am născut pe-o dâră de luminăce falnică

şi dulce era

visamcă nu mai existănici moarte

poate nici viaţădar mă înşelam

afarăcurcubeulnu mai are culori

ploaia l-a decolorat

trăim într-un spaţiuatât de îngust

şi totuşi atât de vast

şi nici nu observăm



5

Scări spre paradis

privesc apusul

prin spărtura de visdin fereastră

luminafiară a singurătăţiiîmprăştie gânduri

printre munţii plouaţi cu adevăruri

atlanticul parcă astăzi este mai mic ca niciodatătocmai l-am scos din buzunar şi l-am strecurat

printr-o sită de hârtie

mă gândeam la mamaşi nu ştiu ce aş putea să-i trimit

poateo parte din sufletul meuşi o fărâmă de cer

Cuiva...

nu-i lăsa să lupte

nădejdea în urălocuri fără graniţimulţimea statului

ţie

scrisori arse



6

Tăceri!?

fantezii de-o clipă

dorul chinuind încercareaarţarii privesc triumfător spre plopii de sticlăîmbibaţi în lemn

slove lungiînnăbuşite-n propriile învăţături

tresar îndelungla ivirea vieţii

depărtări pustiiabur de migdaleoameni cântândclocot de fabulestrăpung zarea

Flori de mac

azi,cuvintele au alte înţelesuri.chipul tău,

parcă dornic de renaşteriemană fericire,

parcă ruptă din poveştile cu zâne.

noi doi,ca nişte balauri solitari,rupem tăcerea

spunând în gând,



7

o nouă povestedar fără vrăji

noaptea,îşi oglindeşte mândrăchipul ei răsfirat

printre nucii dimprejur.

aşa descriem noi –

şoaptele...

Spânzuraţii

zareaîmbie naturasă-şi găsească o altă casă

acum parcă nu mai ştimsă zâmbimrupem doar cioburi de vatădintr-o carte vechefără altă apărare

prinşi acum în faptne spunem rugăciunea

dureri de căpuşălacrimi de înger



8

Te iubesc!

jucăm

acelaşi joc de asearăîncă mai suntem copiicu sufletul

ne gândim unii la alţiişi zâmbimiubirea noastră

petale mângâind apusul

ne-am întâlnit accidentalşi tot aşa ne iubim

încă mai suntem copii

Comori de paie

puteridurerea din gândşoapte străinefantasme

aminul trecut

albeţea soareluiluna descreşte

noirobii timpului

plutim peste veacurine ţinem de mână



9

Ce-a fost ieri?

Aseară, în drum spre cer

mi-am găsit gândurilearuncate lângă parcul de peste drum;m-am înfricoşat la vederea lor:stoarse de doruri şi amintiri,roase de timp şi priveghere,

pătate de osânde şi anotimpuri.

Dorinţa de a-ţi vedea zâmbetul din noumi-a copleşit simţurileşi le-a împrăştiat prin văzduh.Acum,din nou faţă în faţă,surâdem şi ne ocolim;nu ne mai stă în fire să ne salutăm...

Vesperal

şoapte fumuriigratiilaconici grăbiţi

ascultăm pleciuit

ce negru e cerul



10

Vis

pustiul dimprejur

l-am mai văzut pe undevanu e singur dar nu îşi subestimeazălatura pătrată

e-o cameră scundăvise precupeţe

leagă acum ultima cerinţă

ceaţăşi totuşi luminăcalddar atât de răcoare

e prea complicat

Culoarea tăcerii

rătăcesc prin acest falnic pasal unei noizăngănituri de rouă

sunetullin vifor de culorisporeşte tainele luminii

tăcem amândoişi nimeni nu ştie de ce

poate nici noi



11

nobleţea purităţiiîmi scaldă fioriiîn scrum

sunt prinsîntr-un sanctuar al nepăsării

Zoologie

porfira îmbrăcată în maro

parcă stinge atmosferane place să pipăimoameni morţidar totuşi aparentvii

de ce mucegăim trecutulviitorul ni-e duşmanDumnezeurupe doar lanţurinu şi gânduri

hai sa fim realişti cu noi înşinenu ne place viaţa

Doi crini

în noaptea astaluna ne zâmbeştestelele ne trimit surâsul lor cerul ne îmbrăţişează



12

în noaptea astacopacii sclipesc gingaşiarba ne udă umerii goi

iar vântul ne ocoleşte inimile

în noaptea astadoar noi vom străpunge văzduhulşi nimeni nu ne va putea opri

Discurs

privim viaţa prin ochii subţirial unei libelulecrestată cu viaţă

pe alocuri

zburămspre noi dimensiunicu diverşi autoricrescuţi peste noapte

enumerăm greoielementele timpuluiscurse

prin ticăitul ceasului

politicamimează contrabandaspunem totul pe faţă

pentru că trebuie



13

Gând

Noi, paşnici gardieni ai trecutului,am răsfirat cuprinsul vieţii

peste slovele de argint din grădină;nu le-am mai găsit niciodată...

Odată şi-odată,ne vom trezidin acest somn profundvom avea un alt modde a iubi,simţul,de a împărtăşi cu alţii – secrete pierdute.

De ce?Oare nimeni nu vede?Oare nimeni nu trăieşte?Oare noi suntem făcuţi din...?

Întrebări puse în gând.Doar El ştie răspunsurile...

Gândul nostru e muritor!...



14

În umbra unui eu

şi când mă gândesc...

mâine e ziua ei;cuvinte grele se joacă în minte.doar încerc să zâmbesc

pentru o nouă erupere de tainefăurite de timp.

un nou drumîmi spune să-l urmez!nu ştiu unde duce.nu pot fi ceea ce nu sunt.doar ea mai sperăîn vise

am să-i ofer ceva frumose bine că îmi permite timpul

Refugiu

uneorivisez că mâine va fi mai binealteori

că mâine nu mai eşi totuşice neclare sunt visele meleşi cât de color e negrul astăzi

viselemă învaţă să supravieţuiesc

în această lume plină



15

de fabulemă hrănesc doar cu muzicădoar ea îmi inundă trupul slab

făcându-l să vibreze

Fugar prin celulă

şi în seara astalacrimileudă pământul îngheţat

înălbindu-l

dorinţele nu mai zâmbescinima nu mai tresaltăcei buni au plecatiar cei rămaşi

parcă-s duşi şi ei

eutrosnesc suflete moartevrând mai multatât de mult încâteu să respir din nou

nu mai ştim să iubim

iar iubirea nu mai existăaiciîn interiorul acestei lumiatât de oarbe

am înţeles târziucă Dragostea e aceeaşi

pentru toţi



16

Fotografii în perete

stăm din nou

doar noi doimângâiaţi de razele lunii pe margineaunei file de basm

ascultăm lacrimilecum udă ale noastre destine

transformându-le în vise

privim privighetoarea vieţiicum cântăglasu-i fermecatne mistuie sufletul

cântă privighetoare mutăşi-ţi vom aprecia tăcerea

Poem de dor

aşa mi-e dor Iisusesă-ţi zâmbesc

să îmi şopteşti tainiccă eu sunt doar un omşi doar Tu – Creatorul meu

îmi simt fiinţarăvăşită şi înecatăde atâtea şoapte viclene

mi-e dor



17

vreau din nousă-Ţi simt privireamângâindu-mi

obrajii fumurii

mi-e dor să plângdar n-aş puteafără Tine

Realitate mincinoasă

acum,te las dragă fiinţăîmi mut dorinţeleîn altă parte

ştii?unde mă duc eunu există gheaţă,nici norinici vise

unde mergnu există plâns

acolodurerea e doar un manuscrisvechi, foarte vechi

acolo,sunt cine sunt cu adevăratsunt eu!



18

Înapoi în viitor

folosim

aceleaşi expresiidemult uzateşi date în dispariţie

ascultămvoci surde şi atât de moartesunetele

nu ne mai dau speranţe

credem doar în noişi asta ne ocupă tot timpul

Răscruci

amiazăcântec duios de păsărelemicimea tihneistrălucirea naturii

plumbuluşor ca spicul

picură din imensu-i potir

ploaiauitând legea firiiîşi odihneştetăcerea prin văzduh

e deja seară

nu se mai aud nici paşii mei



19

Salturi (I)

demult

şi eu despicam cărărişi eu aveam puterineconcepute încăşi eu puteam să zbor

acumdemultul a plecat

şi mi-a luat totmi-a luat putereaşi zboruliubirea

Salturi (II)

preconcep idei infimenu mai ştim să iubim

ne-am împreunat cu soartadoar de plăcereşi acum nu mai înviem

îţi vine să plângi

parcă şi miehai să zâmbim

acum pentru un vechi deznodământne vom uita la acelaşi filmla nesfârşit

şi nimeni nu ne va putea opri



20

Tabu

ne biodegradăm

în acest universtăiatdin benzi desenate

nu mai ştim. paradisul există?sau l-am împrumutat şi pe el?

ochii tăis-au transformat în frunze

mi-am pierdut busolaşi hartaîn galbenulde-afară

nu!cu siguranţă nu mai există paradiscel puţin aici

Nu ei...

vreau luminăm-am îmbătat destulcu beznă

nu vreau să mai facvorba meacruţare de adevăr



21

mulţi spunsă iubesc ca lumea

pentru mine

nu e doar o formănu pot iubi ca lumeaea nu iubeşte

Septembrie!?

îmi înşir cadenţele

pe o coală de hârtieschiţeztoate detaliile

reuşesc să umplufiecare centru gol

ploaie de vară

dar a trecutacum

pe neaşteptatea venit ea

subtilă formăde înfriguraredar totuşiatât de căutată de noie toamnăşi încă nu ne-am dat seama



22

Alături de îngeri

sunt captivîn această carte fără litereîntre foi incoloreluna mă lasă să doinesc

cânt încetsperanţele plâng

gingăşia a rămasundeva prin arhive

durereae la ea acasăaiciunde sufletul nu va dormi niciodată

tăcerea suspină pe acorduri palide parcă ieşite din acelaşi visde aseară

între două lumi paralelela graniţă cu viaţa

îţi spun un ultimadioşi un simplute iubesc

e searăce ciudat! şi ieri a fost...



23

Ne-am născut orbi

şi nu mai vedem

nu mai simţimam murit în zadar

tu plângieu citesc prozălumina

pătrunde prin noi

ca prin pereţi

eu râd din când în cândtu plângi

plânsul tăuadiere de şoapte

te rognu mai plângemâine nu mai e ca anul trecut

Lucruri mărunte

privirea noastră

pansează văzduhul

visăm să zâmbimdar fluturii mor repedeşi ne pierdem speranţa

sufletul

închisoare a vieţii



24

aprinde candelelestinse de timp

şi împrejurări

suntem doar nişte îngeri căzuţi

Vecernie

e ceas de vecernieclopotele sunăa duioase coruride îngeri

tânjimdupă o Ţară nouă

pribegia noastrăscară spre dedesubt

iubimfără să ştim pe cinelăsăm vântulsă sufle aburul săuincolor

suntem zdrobiţifiinţa noastră

parcă plângeşi noi o încurajăm



25

Pot zbura

m-am născut

odată cu tineşi cu ceilalţinu diferă nimicîntre noiaceeaşi puterene atragesuntem în stare

să suferimoricâtîmpreună

Nu mai vreau

nu mai vreau dureremi-e de ajunssă simt că cinevasuspină

nu mai vrea plânsîngerii nu fac astaşi totuşisimt că Cineva

se desprinde din Cer şi plânge

nu mai vreausă simt că trăiescdoar să ştiucă voi avea o casă

Acolo



26

Trandafiri

copii îmbrăcaţi în alb

cer îngerinumai ochii lor mai pot vorbi

oameniiși-au pierdut credinț anu mai cer nimic

lumea e moartă

totuşicineva mai cereDumnezeu ascultă

cât mai e nădejdesă primim gândul cel bun

Vino-mi în inimă

mi-e dor de ea

cuvintelenu-şi mai găsesc părinţii

parcă eu le-am făcutşi tot eu le distrug

nu ştiu cum e să fi singur e o lume stranieîntre mai mulţi pereţişi încă ceva

dar nu e semnificativ



27

asculttăcerea ploiiaşezându-şi liniştită

picăturile peste zare

parcă m-aş uita după cevadar nu mă uitmi-am spus că va fi binedar nu va fi

şi totuşimă gândesc la tineasta fac

Făcătorii de vise

rupemfiecare picătură din stelesuntem hoţi

nu ştim să preţuimceea ce nu existădoar eul nostrue mai presus

gânduri murdare pătate cu apăne împrăştiemâinilespulberându-le

suntem hoţi

dar nu mai avem ce fura



28

Bumpy jumping

mă odihnesc puţin

pe stabilopodul minţiischiţând portrete

tăceri profundeîmi sâcâie imaginaţianu pot vedea

suntem viila fel ca morţiidoar că respirăm

am obosittoţi pleacăeu rămân

Aripi de ceară

încă sunt nedumeritsolitarul din minea fugit

acum râd

dar pentru puţinmă apucă foamea

toţi prindem multecăi greşitenaştem enigme

fără rezolvări



29

în spatele dilemeise ascunde moartea

Musica

sunetelemirifice culori

pictează pe acest gândneterminat încă

facem de multe oriceea ce nu ne placedar realizăm târziu

clădim în ceilalţidorinţe falseamestecate cu purpură

ne punem să scriem istoria

Poveste

mâine începe o nouă ziapreciaz-o

calmul meu îţi inspiră teamăşi fugi

te pierzi singurăîn acest labirint al vieţiiaceastă încăpere sumbră

ca un perete fără tatuaje



30

pleci repedeîn tine e totulvorbeşti cu mintea

şi iubeşti cu privirea

Chiar nu vrei să plouă?

afară s-a inventat apao licărire de steami se opreşte în palmă

e doar un strop

inima meaa stârnit ploaiaşi sunt rugat s-o oprescdar nu vreaun-aş opri-o pentru nimic în lume

închide ochiişi întinde-te în patgândeşte-te că e soareîn noaptea asta

crede în fricăsingura speranţă

Rondo

Dumnezeu a creat lumea asta pentru minedar dacă vrei

o împart cu tine



31

îţi dau ţie frumosulşi sufletul tuturor

iar restulîmi revine mie

m-ai întrebat de ce nu ţi-am dat totul pentru că nu vreau să cunoşti suferinţa

Cuvinte

mormântul ăstae prea micnu-mi încap toate

am atâtea de băgat în pământsă nu le mai simtăşi trăi altcinevavreau doar să le ştiumoarte

să nu le mai găsească nimeniniciodatăsă le simtcă îşi iau zborul

spre cer

Un altfel de linişte...

îngeriinu mai ştiu să zboare

astă-seară



32

aripile lor plutesc peste întinderea fumuriea ceţii

şi tăcere

pulberea străveziedin văzduhtulbură liniştitănoaptea

îngeriinu mai zboarădar zâmbesc

Pensule virtuale

ne însoţimîn această lumefără cuvintete pierd în viitor

arunc peste tineviersuri dulcidoar pentru răcoare

vocea taacum doar fluturinu mai sună

lacrima tainima mea



33

Vocea raţiunii

vă ascundeţi

după un degetdoar atâtnici statuia din centrunu mai respirăde teama voastră

răniţi oameni

mai departevă pasă doar de ceicare seamănă la firecerşiţi faimă

Crâmpeie de cer

şi ne uităm amândoi pe fereastră picură

însă acei stropinu sunt apăsunt formaţi din mii şi miide noi

materializaţi în aşa felîncât să nu ne vadă nimenidoar să ne simtă

picurăşi totuşi ploaiae atât de departe



34

Oameni

oamenii

maşini ruginitescoasedintr-o fabrică fără numeviseazăla un viitor mai strălucitfiecare cu alt înţeles

contrastămcu persoaneatât de necunoscuteşi totuşinu ne plângem niciodată

ne rezemăm speranţelede timp

parcă el ar fi Dumnezeu

în faţa noastrăse aşterne fără grabăiadul

Nuanţe

oare cum ar fisă ne naştem a doua oară

să avem alt numesă vorbim o altă limbăalţi prieteni

alte dorinţe



35

să cuprindem lumeadintr-o privireşi să întindem mâna oricui

ştiind că putem ajuta

însă şi dacă ar fi posibiltot n-aş accepta astanu sunt predestinat

Întoarce-te!

unele vise poate chiar nu ar trebuiîmplinitedoar răni sângerândinimi răniteamurg de vară

ne uităm unii la alţiialtădată vorbeamacumdoar privimdar se poate citi

privirea noastră

nu mai e aceeaşi

apune încă o nădejdeşi o nouă creatură recese aşterne peste noi toţi



36

Aici

aici

unde soarele nu răsare niciodatăaiciunde noaptea e pururi reginăaiciunde oamenii nu mai viseazăaiciunde iubirea nu a existat vreodată

aiciunde Dumnezeu nu are locaiciunde nimeni nu plângeaiciunde animalele cer milăaiciunde cine intră nu mai respiră

chiar vrei să poposim aici?

Inimi

cei înţelepţi pleacă atât de grăbiţi

nici nu am apucat să-i întreb...

cei răbdătoriîşi termină aşa devreme sarcinaa mea nu e nici pe jumătate gata...

cei trăitori

îşi iau la revedere atât de timpuriu



37

încă mă mai întrebdacă şi-au trăit toată viaţa...

cei credincioşişi-au spus deja rugăciuneaeu nici nu am început-o...

cei blânzişi-au terminat cuvinteleeu nici nu mi le-am ales...

cei ascultătorişi-au încheiat definitiv tăcereaeu încă tot mai explic altora...

cei iubitorişi-au arătat dragostea faţă de aproapeeu încă mai caut să aflu cum...

cei bucuroşişi-au risipit deja zâmbetuleu încă încerc să-l schiţez...

cei smeriţişi-au împărţit umilinţa

eu încă tot mă frământcum...

cei curaţi la sufletşi-au încheiat misiuneane-au arătat şi nouă cum să fim ca eidar n-am luat aminte...



38

Când fugeam de-acasă

mai ştii?

ne ţineam de mână pluteam peste Univers.

rotunjeam lumeaaşa cum îţi plăceao desenam printre stele...

zâmbetul tăuîmi intra în inimăzâmbeam şi eu!

îţi plăcea să te joci cu lunasă-i asculţi poveştile bătrâneşti;chipul tăunumai bucurie

te priveamîţi admiram zâmbetulnu puteam să nu surâd

au rămas doar amintiri...însă au fost frumoase!

Oare?...

oaremai există dragosteîntre noişi ceilalţi?



39

oarenoi mai ştim

să oferim un zâmbetacolo unde este nevoie?

oareştim să mai aducemun cuvânt bunîn casa noastră

în prieteniile noastreîn societatea noastră?

oaremai avem ceea ce aveauînaintaşii?

Un poem cu... oameni!

iubitori de fărădelegidăm crezare oricuidoar noi suntem noi

filtrăm

prin propriile sondeşi tot ce iesee doar într-un fel

ne ascundem sub aceste chipurinu sunt ale noastre



40

Deja toamnă?

şi noi

din nou singuriatât de singuriîncâtne întrecem cu vântul

râzideschizi ochii

şi vezi în viitor

îmi spui că mă iubeştişi te cred

privirea ta are toate dovezile

Nu pot! Deci chiar nu pot!

plouă?nu plouă!

păcat;vroiam să fac vise…

eu nu pot să visez.nu plouă!

încă nu realizez.nu plouă!groaznic!...

îmi strig prieteniinu răspund.dacă nu plouă,

nu vine nimeni!...



41

Florile mor repede

şi de multe orimuşcăm din lunădoar pentru plăcerenu realizămcă o doare

nu ne putem închipui

că doar eane vegheazăaşa cum suntemdar nu apreciem

vrem să ne mântuim singuri

Pentru tot...

şi pentru fiecare gândscris aici

primesc un reproş

pentru fiecare cuvântadresat pe drept

îmi este călcat sufletul

pentru fiecare dragoste pentru voi toţieu sufăr dar nu puteţi înţelege de ce



42

Cuvinte albe

te uiţi la ceasmai e puţin şi bate ora 12 beznă afarădoar nişte luminiţe palidemai înconjoară oraşulnatura doarme

vizavise mai vede cineva mişcând probabil doar o doamnărăsucindu-se în patul său comodde porţelan

catedrala din colţstă aşa de palidă acumîntr-o nemişcare profundănici-un porumbelnu se mai opreşte obosit

pe înalta contrucţie

acum parcă nu mai e ca ieri

sau în altă zi parcă e altfelde ce e atâta linişte împrejur de ce-i aşa de înspăimântat văzduhulde ce eşti singur în mijlocul pustiului



43

o lacrimă solitarăse prelinge

pe obrazul înroşit

îţi vin în minte cuvintele de ieriultima ta speranţă spre libertatetoate s-au ridicat uşor spre cer ca şi sufletul tău

ţi-ai împrăştiat gândurile prin liniştea asta dimprejur

se vede că dorul te cuprindecu nişte mâini atât de groaseşi recinu te doboară

vrei doar o îmbrăţişarenimic mai multdar nu ţi-o dă nimeni

Albastru

hai să ne-ntoarceme deja noaptenegrul ăstaindigo pătat

aud şoapteam uitatcum arată o faptă bună

gratiiforme

final



44

Răsare luna

de când am începutsă fur cuvintese închide cerul

şi mă simt micoare pământul respirăuneori

mâinemai târziu ca niciodată

pietrele vor vorbiascultă-le

Nebunii

de cecurcubeul nu mai pâlpâieca ieri

toamnaea e de vină

unde-i umbra veriiaşternută peste mine

amarul ăstagustul minciunii

preface gândurilemurim



45

Grămezi de aer

umbreatât vădşi amintiride la munte

viaţa astastă şi mă înjură

nu mai am petalenici fericiremi-e dor oricumtrădătorii

plătesc ultimii

Pagina 25

azisufletele plângînsă e pace afară

azi

ne-am călcat cuvântulşi am trădatînsă natura respirăliberó

sunet de ţambalşi băutură



46

Ronţăim niveluri

simt nelinişteadin ochii tăi

ţi-a murit sufletulnu mai pompeazădragoste

fuginu ajungi departeinima lipseşteai lăsat-o la minese sparge

nu plângemai sunt destule

Amintiri din copilărie

crizantememiros de frunzetoamnă

emoţiicopiivise

alb pe cer cerculeţe

tu şi eu



47

Gândind că tu...

citesc

tu mă priveştiochii tăi praf de cenuşă

mă opresc privindu-teochii mei

cenuşă prăfuită

E scris undeva

străpung coridoare lungigânduri de marmurămă înfăşoarăsunt gol

mărgăritare scumpesparte fără ştirezboară în peretee îngust

ascult tăcerea luminii

cred că mintenu există scăparenici frică

a dispărut şi lunadin acest peisaj obtuzsoarele râde

prefăcut în câine



48

Steluţe pe pământ

a venit şi acel

astăzidin începutul unei ploi târzii

vremea pe acorduri palidede harpă

cântă în surdină

un scârţâit subţiretulbură văzduhula căzut o stea

Abur

acest întuneric cremmi-a copleşit fiinţamă preface în elşi mă aruncădeparte

fericireaacum doar un susur înoată prin imensulcuprinsului

dorulmă doare

e minunat



49

Octogon

îmi inspiri tăcere

linişteaîncă mai vibreazăşi pace!

drumul meumerge în sens inversal tău

se bifurcă aici

ceva s-a rupt între noidar nu-mi dau seama cesau unde

lunaatât de albăroşeştedar nu din cauza nopţii

timpulcel mai preţios diamantnoicei mai preţioşi

pierzători de timp...

Eu - copilul

privesc în timpmirosul îmbătător al toamneiîmi răscoleşte prin amintiri



50

din cer picăturileatât de simple şi albe

mă ocoleau

toamnaîmbinată cu sfârşitul acelade ianuariemă fac din noucopil

Doar după cuvinte

scrâşnetul răşiniiîn bezna de-afarăîmi tulbură sufletul

plouă

zâmbeştiiar cerul se ghideazădupă zâmbetul tău

picură

fricoşica dup-o lungă resemnare

ne ascundemcăci nu mai plouă

E uşor să te crezi în Rai

domnim peste Universcurăţăm cerul

lumini pe poartă



51

întrebări despre viaţăobiceiul lui

pânda din curte

s-a scurs timpuleu fugtu ce faci?

Ce porţi în braţe?

ascultă infinitulvrea să te înveţe

pustiul

ce uşoară-i toamnaîn seara astaschiţată în cuget

poleită cu amintiri

e frigdurerea râdenorii nu-i mai sunt

prieteni

la minesufletul doarme

pluteşte prin Eden

tudesemnezi nimicullinişte



52

Epilog

puterea din faptele talegândeşte

aurora veşnicieifreamătă în văzduhaerulmută uşor timpul

s-a scurs încă un anşi tu plecilaudă libertăţii

acumun cuvânt de sfârşit:iubire!

Sfinx

do minor doar pe hârtie

el cântă linii nucleare

tot acolofire de cristal



53

Carnaval

bubuituri de alame

scârţâit de corzise afundă în noapte

nebuniiurlă după ploaiealţiidau din cap

botezându-se singuri

cai împăiaţiatrag priviri palideluna vesteşte luminăcruci deasupra măştilor

foculun simplu numeîl beau ca pe apăviaţă în morţi

Refren

şi parcă nu mai e ea

oricum, nu mai seamănăşi nu... chiar nu!

pleci! e frig.dar nu-ţi pasă...

plecarea ta – suspin în ploaie



54

Dirijând momentul...

îţi place să asculţi tăcerea şoaptei

să simţi cum îţi clonez fericireaşi o transform în remuşcări

dantela ta mică şi albastră presară stropi de soare pe Infinit

se poate cădea din credinţădar de cele mai multe orişi din neştiinţăo de-aş avea timpul tău

mi-am pierdut semnalul prin dogoarea ceţiiatingem împreună

perfecţiunea

Simple reţineri

lasă-măsă mă învelesc în tine

să simt cum pata asta de luminăne răceşte pe amândoi

lasă-măsă-ţi ascult lacrimileşi să-ţi număr ochiicu buzele



55

lasă-măsă te port în mine

până târziu

apoi să te desprinzişi să pleciîntorcându-te

Pietoni pe Univers

reţine-te şi ascultă

cum pretextele vibreazăorice sunetaflat în nemişcare

sufletulîncă bate măsura de doi

pe unutotul inegal

mii de steleoscilează printre noidar nu ne pasănu e încă timpul lor

Când Dumnezeu...

când Dumnezeu privea pe sub înaltnoi toţine făceam micine ascundeam sub frunzemare greşeală



56

ne rătăceam prin Scripturişi chemam iubireadar păzea înţelepciunea

linişte

doi paşi în faţă briza măriiunul în spateEden fără soare

Parisul la lumina lunii

dar uneori, pe băncuţa roasă de timp şi rugină,din vechiul sanctuar al vieţii,stau încă cei doi copilaşicu chip şi ochi de îngeri,sărutându-se sub lumina încă palidăa lunii

Nu spune nimic!

privind prin ochii tăiobservcă lumea nu mai e aşa mare

şi mă văd altfeliar fiecare cuvânte-o amintire frumoasă

îţi ascult voceasmaraldul se topeşte

în palmă



57

degetele melese întâlnesc cu ale tale

la răscrucea cerului

Inorog

şi tot ce-ai pierdut până acuma ajuns la minetot ceea ce ai vrut să alungi

din lumea ta – s-a oprit la mine

le-am păstrat doar ca amintiridar văd că acum te doarenu le mai aişi ceri îngerului tăusă-ţi mai dea cliperăscumpărarea vremii

Vise fără replici

oamenilor le place totul pentru asta sunt creaţi

dar timpul?lui ce îi place?

toţi oamenii mor neapucândsă trăiască timpulcu adevărat...



58

Melancolie

ascult în trecere

povestea grăbiţilor în acorduri palidede minor nuanţate strident

ţăranicăzuţi în neştiinţă

cu visurile lor demult apusecreştetul munţilor

pătat de sânge

căinţa brazilor e prea târzie

poezia a pierit demult

Bezna din lumină

covoare de temperăse aştern înainte

îţi simţi nepotolită

setea de cuvinteşi le arunci în noapte

îţi desfaci mintearuginită de timpşi roasă pe alocuride amărăciune



59

completezi file rămasede veacurifără nume şi adresă

dar parcă surâzândsub clar de lună

e atât întunericîn raza asta

Potrivire

ascult sunetul fericiriisărac şi lipsit de iubireflămând de dragoste

încearcă să simţicum aerul sărută ploaiaîn semn de dragoste

pentru tine

e războidar nu între tine şi mineci între noişi în război oamenii plâng

Cine este iubirea?

am stat de-atâtea ori pe gândurisă găsesc răspunsuliubirii!?dar nu l-am găsit.



60

apoi,l-am căutat prin lumeşi printre pietre;

dar nici acolo nu era.

am căutatîn sufletul naturiiatingând fiecare

petală a suflării.dar nu am simţit nimic;

acea unicăşoapta iubirii...

apoi,într-o searăam simţit o mână blândăsuflându-mi cugetul. scria:caută iubirea în străfundul inimii tale!

Bătrâneţe fără tinereţe şi viaţă fără de moarte

aş intra în pământca să nu mai ies niciodatăsă-mi presădesc acolo

prezentul

mi-e dor de mângâierea ceruluiîn ajun de iarnă

pe străzile mici şi albastreale trecutului

totul era o formă

de a spune



61

un nou bun venitviitorului

Puritate

miroşia gânduri sparteînsiropate în J-uri

tâmpla

ţi-e caldă acumdar nu şi iubirea-ţi pentru nimic

Pune, tată, steag la poartă

prin răbufniri de văzduh plânge ciocârliaşi tăcerea

sângele purităţiivărsat peste istorii

presăratîn coloane infinite

bate vântulşi durerea fugeascunzându-seîn amintirişi istorie

totuşi nu te opri niciodată

din visare



62

Ramuri

am ajuns până aici

de-acumnu ştiu cum va fidar

poate că va fi mai bine poatenimic nu e fixsau planificat

însăîi am pe eişi dacă ei sunt bineeu sunt cel mai fericitiubirea de ceilalţicea mai preţioasăcheie spre veşnicie

Vis în decembrie

mă uit afarădoar amintiri pierdute

prin albşi fulgi

dimineţi târziide noiembrie trecut

bat la uşastrăinului din an

doar lunasărmană fiinţă

priveghează



63

asupra firii

e sfârşit de anotimp

şi nimeni nu şi-a dat seama

Întru suflet

plec departesub aripile vânturilor spre tărâmul

nemuririi

albastrul din ochii noştri poartă tăcere sfântă

zâna colindelor de-abia îşi târăştecoloana infinităa virtuozităţiie obosită

Crezând...

am ajuns nimicuri

desprinse din luminiţelede pe brazi

copiii plâng de neştiinţăei luptădar pentru ce?



64

timpuldansează printre noiignorându-l

am ajunsun fir de timp –

jalnic

Cadou

vântuleascunde-mă sub tineşi învaţă-măsă iubesc

arată-micum să nasc iluzii

prin parfum de lămâi

e noapteşi pribegia plângemă strecor prin aceste aluzii falseadresatechiar lor.

Nu ştiu, poate

Hai să ne credem nebuni

nu că n-am fi.dar credinţa în idoli –

iubire deşartă



65

privim către apus

şi-l întrebămde sănătate.aiurea

avem în noiatâtea minciuni sofisticate

privim înainte

ne minte cerul

Bloc de verde

mi-a înflorit inimaarde în eadoruri visătoareşi amintiri

mi-au dat muguriiîn cugetmiros finde portocal amărui

nu mai plouănici ningedar îmi săgeteazăroua pe frunte



66

Undrea... la fără zece

chiţăit sumbru de lilieci

amurgul unei iubiriflori de sticlăîmi pipăieamintirile de paierăsuflu

îmi tremură mâinile

mi-au ruginitîncheieturile păcat de somnifere

Focuri

la răscrucea astane-am opritdar nu din vina meaironia sorţiisingura opţiune

citesc basmela ore de amiezi târziisă nu-mi supăr fraţii

alterând vise

un fiasco fără precedentîmi succede creaţiamor în fiecare clipă

pentru ca în următoareasă moară altul



67

Substanţe

momente

în care nu mai răscumpăr nimic

doar albul impur din mulţime

joacă hore de moşi

literaîşi varsă peste mine puterea

atât de fals

Noeminei...

hai spre marefugiaducătoare de viseatât de dulci

palmierii din granitspulberă zarea

minţi natura prima oarădoar obiecţii

haimergi mai departeam obosit



68

Urcând în jos

ore târzii

praline asortatetriunghi diform

ancorăm trecutulla ţărmulorizontului

jucăm murdar

aud şoptitenume fără de sunetnu le cunosc

poatele voi învăţamai târziu

Imprecaţie

alerg de ceva timpmi-a amorţit gândulde-atâta pribegie

prin trup

m-am pierdutlabirinul minţiiatât de complex acumcând nu am nevoie

îmi închid pieptulşi respiraţia

ticăie ceva



69

pulsaţia e panicatăla zero

cu toţiidoar arianişticomplet dezbrăcaţide umbre

Într-o seară...

de ce semăn cu mineoareiar mi s-a pierdut faţaunde?

parcă iarăşiinvocă cinevalitere fără cratimă

botezând fiecare punctnume pocite

abscise infintecu găuri în mijloc

dând impresiadespre nimic

e searăşi nimeni nu bănuieşte nimic



70

Multaşteptat

au trecut două veacuride iericând

pe furişai încercat să mă ierţinu ţi-a ieşit

mi-ai trecut prin capşi ai lăsat pietredoar de faţadăsă parăcă am caracter de piatrăfalsnimeni nu e perfectnimeni dintre noi

hai să dăm drumulla sângea obosit săraculde-atâta statîncăîşi scapără paşii

ca sperietoarea pe margini

încă vorbesc singur ce tristnu m-au iubit îndeajuns

poveţile mamei



71

te-am aşteptatde două veacuri

şi n-ai venitdar totuşinu-i aşa mult de ieri

Pentru mine

Notiţă.Asta e doar schiţă; originalul mai târziu.Deci, începem.Voi relata, pentru început – ceva simplu.E atât de simplu încât nu trebuie făcut nimice perfect aşa cum e.Bun. Următorul.

Ne trebuie timp. Dar e închis la magazin poate are vecinul. Da` de unde? Nu-i acasă!E plecat de ceva timp cu treburi. Asta era.Lui i-am împrumutat şi timpul meu – Acum ştiu. Bine că mi-am amintit.Parcă văd că începeam iar să caut de nebun pe aici.Lasă că e bine. Mai bine-i că nu facem nimic, nu?Oricum, şi aşa nu avem timp, ce putem face?

Simplu – nimic. Însă, plouă cu nemurire de fiecare dată.Minciuni. Încep să număr secundele.Însă nu-mi iasă la socoteală.

Mă duc să scot câinele la plimbare.



72

Mulţumiri

uneori

îmi mai vin prin poştămulţumirile altorale strâng la piept

jumătate de veac pentru minesunt cele mai preţioase

apoile pun binedoar pentru trecereca să nu uitniciodată

vă iubesc persoane dragicare ştiţi să mulţumiţi

5inci

sunt în rai!? puţin probabil.m-am rătăcit

prin visele taleschiţate pe geamgânditeatâta tact...

daca ar trecemai repede

trenul ăsta.



73

dar e doar ora douăînca cinci...domicilii

Somn în ger

am început să credîn farmecefără farmec

nici măcar nu mă laşisă te iubesc

însădaca nu e posibileu nu mai credîn minuni

vise mohorâtedecembrie împlinitîmi bat la uşă

a picat totul

Deferenţe

ninge din noucu flori de razeşi luminănu mai plouăcu nimic

din ieri



74

îmi surâdefaptul cădoar eu

singur în ploaia viselor mai respir restulşi-au pierdut graiulîn ploaia trecută

Cineva pe acolo!?

nu mai ştiu cum eacel fior unical nebuniei propriiîn care te scalzidoar iarnacu nemotive deasupra

sunt plinde praf vulcanicoricând a explodavisând nemurirea

figurânddoar într-o partefigurine din mieremâncate de lene

atât de simplu



75

Ballade pour Amélie

hai să învăţăm

că dragosteanu înseamnănumai noi

hai să privimla stele când plouăfără a ne uita în sus

hai să numărămîn gândcât mai departe

hai să-ţi cânt cevaascultă

Temniţă

du-mă cât mai departevizitiu!în alte lumiconduse de nimenişi nimic.

acolo unde eu pot respira,râdeapoi plângeşi îmbrăţişa cât vreau

cât mai departe vizitiu

cât mai departe...



76

Îngeri fără aripi

văd în zare un înger cu straie albe poleite în cenuşiu

îl privescdar privirea luiatât de palidă şi senină

îmi deviază vederea

dorinţele luis-au topit ca ceara

prea repede totuşi

e un pui de înger rătăcit printre veacuricăutând fericirea

Doar noi...

din nouacele zile

care au dispărutîn timp

cerule trist la tine în minteschimbă-l



77

dă-i o tentă

fă-l frumosmodifică-i existenţa

poveştilesunt tristeşi dor

Camuflaj

haisă facem cevaca de exemplusă respirămn-am mai facut asta de mult

apoidaca doreştihai să îmbrăţişămcât mai mult soare

până nu adoarme

în finalhai să ne iubimlipindu-ne fiinţacât mai profundde noi



78

Mâncaţi ploaie!

rupeţi structura asta mucegăită

a omenirii!transformaţi-o în paie;aruncaţi-o.

osândiţi firea voastră ofilităla necugetare veşnică.nu mai rupeţi!

vă rog, nu mai rupeţidin timplăsaţi-l să-şi spună cuvinteleatât de pătate şi murdare

aruncaţi-vă aripile peticiteîn tomberonul din margine – şi-aşa nu le meritaţi!animale fără colţi.

Dictando

mi s-a aşezat pe buzeun fulg al zăpezii

s-a dezmorţit repedeşi a dispărutîn sânul mamei saleacolo unde liniştease aude cel mai bine

l-am căutat apoi

dar am uitat



79

iarnanu există curcubee

Gramatica lui ieri

împliniridoar pe hârtie

proştii cântăde bucurieşi de prostie

ni se impunaţe în gâtfalsa evlavie

limita normaluluidoar nimicuri

nu avem prietenisau prieteniidoar morminte

Frânturi de nemurire

dă-mi aripi

sufletşi chip

fă-mă om pe jumătateînger arată-mi

cum se modelează



80

acest pământdin hârtieşi colorează-l

se vede că ştiinţanu m-a omorât încă

Ne grăbim în viitor

amorezi trecuţi

cânt şi scriu.iar totul,se ghidezădupă gândurile mele

e aşa de complicatăviaţa;nu avem baninici pentru noi

gândul nostru – pierdere de milenii

Povestea unui cactus

ploua cu bondaridimineaţanu vroia să se arate

era atât de fierbinte pământulrădăcinile tale

vlagă seacă



81

din imensa prăpasties-a înălţat un balon

era pui

încă o speranţăla îmbrăţişare

pierdută

Suntem mulţi...

m-am întâlnit cu minela o răspântie de drumuri.m-am salutat,dar nu mi-am răspuns.

eram atât de tristvroiam să mă ajut;nu puteam!

cerulchip cioplit în văzduh

părea piatrăcolorată cu dealuri

mai târzium-am fericit singur am găsit pe cineva,care s-a bucuratde bucuria mea...



82

Persia

amurg de vară

răsăritul soarelui de dimineaţănu mai e aceeaşi fantezieca în trecut

acum mi se pare ceva penibildoar să privesc spre văzduh

să încep să fluier

absurditatea absolutămi s-a împlântat singură prin veneacumdoar banalul regăsit în basmemă poate salva

dureri poate doar la noaptecând luna îşi va facegrabnic un locîn acelaşi cer deschis

pentru ea şi stele

dar uită de fiecare datăcă nu e singură

şi frigurile o apasăcând nisipul încalzit de sub picioarele meleîşi face simţitădiabolica prezenţă



83

din frică de a fi răpusăşi alungată pe tărâmuri sumbrefuge

în toiul nopţiise ascunde printre razele soareluişi simte cum răpciunea o cuprinde

e-o noapte albăiar fluturii fac gălăgie împrejur fâlfâitul lor – două curcubee

Colaj de gânduri

lacrimi albastreînconjoară tainicmoartease-aşterne în treacăt

pe-un suflet nobil

dorinţe ude pătate de litereîmprăştiemiros de crini

ştiinţa lumiiumbră şi visaburul din ceaţă

prăjeşte zarea

parfum de frunzedoruri nepaste

umbre străine



84

Îmbrăţişaţi cu cerul

două umbre ca de piatrăacumfixe pe acea bancă recestrăpung gălăgia ceţiineinvitat personajîntr-o poveste ce abia acum se scrie

iubire albăla lumina felinaruluidoar eu şi tuîmbrăţişaţi cu cerul

Incolor

aseară,am adormit în poalele vântuluimângâiat uşor doar de parfumul îmbătător al oraşelor

m-a trezit – o fâlfâire de aripi

al unui înger solitar pierdut şi el prin imensitatea Edenului

avea priviri stacojiiîmpărtăşindu-şi durerea

prin simţămintele uitate

cealaltă parte a Ţării



85

s-a apropiat sfios de minemi-a întins mâna;

uitase că eu nu sunt unul de-al lor

ştiu pentru ce am ajuns aicidar nu voi face nimic!Dumnezeu mă va alunga

la noapte poposesc în Gheenă...

Dimineaţă

ascult tăcerea nopţiiîn zori de zi

parfumul dintre anotimpurimă îmbată

privesc munţiicununa lor albită

presărată cu rubinelestropilor de soare

parcă mă adoarme

un ultim recitalal primăveriilasă locunei noi veriunui nou temei



86

Printre rânduri

Contrastul vieţii

rupe sinoptica vremii.

Din senin,se răsfrânge în taină

puritatea fictivăa unui zâmbet.

Ceaţa,mai mult ca niciodată prefaceo schimbare lăuntrică.Gândul doarme!Doar acel adevăr profundlin şi înnouratmonitorizează totul...

A fost, a trecutşi totuşinu l-ai cunoscut niciodată...

Noi şi vântul

Pictez anotimpuri vagi, pe fereastră,şi le atribui întuneric.Le dau contur şi viaţă;e-o trudă dureroasă...

Momente grele

plutesc



87

un sinus al vieţii, parcă suflă abur,

dar blând şi tainic - plânge!...

Durerea,îşi arde mâhnită fantasma;

pulbere de stelealunecă uşor de sus,

pipăind greoi amărăciunea...

Numai atunci

ascultândam înţeles multeam realizat

primăvara

mărturianu pentru noioameni smeriţi

ei

tac şi rabdăDumnezeu iubeşte

luminiculori necereştistrică peisajul



88

Linişte

e-atâta linişte aici...

ascultă!

doar şuier de noriacompaniat de firurile ierbiiacordate stridentroua căzută de pe palmieri

brizase aşează obosită pe-un stihse simte sugrumatăo altă dezlipire de mistere

doar scârţâitul slabal unui trunchi de păpădiimai pictează apusullăsând apoi totulîntr-o deplină nemişcare

e-o linişte divinăsoareleîmpărat peste veacuri

simte cum solzii auriţiruginesc

ciorchinele de piatrăveche danie domneascăa putrezit de multuitând să spere



89

Am plecat...

Zâmbesc soarelui

mă crede naivmă ascundsanctuarul săunedezvăluită taină – aripă de Creator...

Mă surprinde cu vise

relativ uşoare păşesc grabnicîn gândurile mele...

Poate greşescşi asta-i sigur schiţez un zâmbetsă nu mă dau de golaştept liniştito altă cădere de istorii

nu îmi este teamă,unii zic multe şi nevruteîntocmai ca păgânii – dezvăluie himere...

Deschid o uşădescopăr enigme...

Nu asta căutam!

M-am rătăcit în propriul univers...



90

Gânduri pentru Andrei

iubiredin tine m-am născut

m-ai purtat

pe aripile talesuferinţaarşiţa uitării

lumina frumuseţiimi-ai înmiresmatcugetulvibrează a culoare

dascăl fără de arginţifericire neapusă

bucuria meacurcubeu aprins

iubire

din tine m-am născut



CUPRINS

Mulţumesc 3

Eu 4Scări spre paradis 5Cuiva... 5Tăceri!? 6Flori de mac 6Spânzuraţii 7Te iubesc! 8Comori de paie 8Ce-a fost ieri? 9Vesperal 9Vis 10Culoarea tăcerii 10Zoologie 11Doi crini 11DiscursGând 13În umbra unui eu 14Refugiu 14

Fugar prin celulă 15Fotografii în perete 16Poem de dor 16Realitate mincinoasă 17Înapoi în viitor 18Răscruci 18Salturi (I) 19Salturi (II) 19Tabu 20

Nu ei... 20Septembrie!? 21Alături de îngeri 22 Ne-am născut orbi 23Lucruri mărunte 23Vecernie 24Pot zbura 25 Nu mai vreau 25Trandafiri 26

Vino-mi în inimă 26Făcătorii de vise 27

12



Bumpy jumping 28Aripi de ceară 28Musica 29Poveste 29

Chiar nu vrei să plouă? 30Rondo 30Cuvinte 31Un altfel de linişte... 31Pensule virtuale 32Vocea raţiunii 33Crâmpeie de cer 33Oameni 34 Nuanţe 34

Întoarce-te! 35Aici 36Inimi 36Când fugeam de-acasă 38Oare?... 38Un poem cu... oameni! 39Deja toamnă? 40 Nu pot! Deci chiar nu pot! 40Florile mor repede 41

Pentru tot... 41Cuvinte albe 42Albastru 43Răsare luna 44 Nebunii 44Grămezi de aer 45Pagina 25 45Ronţăim niveluri 46Amintiri din copilărie 46

Gândind că tu... 47E scris undeva 47Steluţe pe pământ 48Abur 48Octogon 49Eu - copilul 49Doar după cuvinte 50E uşor să te crezi în Rai 50Ce porţi în braţe? 51

Epilog 52



Sfinx 52Carnaval 53Refren 53Dirijând momentul... 54

Simple reţineri 54Pietoni pe Univers 55Când Dumnezeu... 55Parisul la lumina lunii 56 Nu spune nimic! 56Inorog 57Vise fără replici 57Melancolie 58Bezna din lumină 58

Potrivire 59Cine este iubirea? 59Bătrâneţe fără tinereţe şi viaţă fără de moarte 60Puritate 61Pune, tată, steag la poartă 61Ramuri 62Vis în decembrie 62Întru suflet 63Crezând... 63

Cadou 64Hai să ne credem nebuni 64Bloc de verde 65Undrea... la fără zece 66Focuri 66Substanţe 67 Noeminei... 67Urcând în jos 68Imprecaţie 68

Într-o seară... 69Multaşteptat 70Pentru mine 71Mulţumiri 725inci 72Somn în ger 73Deferenţe 73Cineva pe acolo!? 74Ballade pour Amélie 75

Temniţă 75



94

Îngeri fără aripi 76Doar noi... 76Camuflaj 77Mâncaţi ploaie! 78

Dictando 78Gramatica lui ieri 79Frânturi de nemurire 79 Ne grăbim în viitor 80Povestea unui cactus 80Suntem mulţi... 81Persia 82Colaj de gânduri 83Îmbrăţişaţi cu cerul 84

Incolor 84Dimineaţă 85Printre rânduri 86 Noi şi vântul 86 Numai atunci 87Linişte 88Am plecat... 89Gânduri pentru Andrei 90

Cuprins 91



Tiparit la ETNOUS

www.edituraetnous.eu

Andrei Surugiu - Stihuri Bolnave

Documents

Transcript of Andrei Surugiu - Stihuri Bolnave