ANATOMIA SI FIZIOLOGIA SANGELUI

ANATOMIA SI FIZIOLOGIA SANGELUI

Sangeleeste un lichid vital existent in corpul oamenilor precum si in cel al animalelor, care hraneste toate organele si tesuturile corpului si elimina substanele nefolositoare sau reziduale din organism,de aici si denumirea de "raul vietii". Sangele mpreuna cu limfa si lichidul interstiial formeaza mediul intern al organismului.El se caracterizeaza prin culoarea rosie,mirosul sau specific prin gustul sau sarat,printr-o slaba reactie (Ph) alcalina, 727s1813h este vascos si iriga toate organele si esuturile.

PROPRIETATILE SANGELUI

Greutatea specifica(densitatea)a sangelui este la femei de 1057 iar la barbati de 1061. Densitatea separata a masei globulare este de 1097,iar a plasmei de 1027.La nou-nascut valorile sunt ceva mai crescute decat la adult.Componentele sngelui cu importana cea mai mare in determinarea valorii densitaii sunt elementele figurate,eritrocitelein special, proteinele plasmatice si apa.Variaiile fiziologice determinate de sex si varsta (densitate mai mai mare la nou nascut si la barbat)se datoresc deci unui numar mai mare de globule rosii.Cresteri ale densitatii peste valorile normale se intlnesc fiziologic la altitudine,in efort(datorita splenocontractiei), deshidratari prin transpiraie ,iar patologic, n diaree, voma, poliglobulii primare sau secundare si soc. Scaderi fiziologice ale densitatii sngelui se semnalizeaza la gravide, dupa ingerari masive de lichide, iar patologice in anemii in hemoragii.Vscozitatea(in raport cu apa)variaza in mod normal ntre 3,5 si 5,4.Vscozitatea determina scurgerea laminara(in straturi)a sngelui prin vase,cresterea vascozitatii peste anumite valori este un factor de ngreunare a circulaiei.Variaiile greutaii specifice i a vascozitai sunt determinate de variaia numarului de elemente figurate.Factorii care determina vscozitatea sngelui sunt:hematocritul(dependent de elemente figurate)si proteine plasmatice (in primul rnd fibrinogenul si imunoglobulinele Ig G si Ig M).Vscozitatea sngelui variaza in funcie de o serie de parametrii fizici:

- temperatura; vscozitatea variaza invers proportional cu temperatura; ca urmare vscozitatea sngelui in teritoriul cutanat expus la rece este mai mare dect in vasele profunde; simpla scufundare a bratului in apa la 4 grade Celsius crete valorile vscozitaii regionale de trei ori; creterea temperaturii, dimpotriva, determina scaderea vscozitaii sngelui;

-viteza de curgere a sngelui- in condiiile vitezelor mari eritrocitele se dispun in lungul axului central al sensului de curgere si fora de frecare interna este minimala.Odata cu scaderea vitezei,tendina eritrocitelor de a ocupa axul curentului diminua,iar curgerea elementelor figurante n'suspensie' permite numeroase coliziuni intercelulare care cresc frecarea interna deci,vacozitatea;

-diametrul vascular- scozitatea relativa a sngelui scade proporional cu raza n vasele cu calibru mai mic de 300; scaderi ale vscozitaii determina scaderi ale presiunii arteriale. In utilizarea de substitueni artificiali ai plasmei pentru refacerea volemiei i a presiunii arteriale, asigurarea unei vscozitati normale a substituienilor perfuzai este o condiie obligatorie.

Volumul sanguin(volemia)cantitatea de snge din organism reprezinta 7% din greutatea corpului. Aceasta nseamna circa 5 litri de snge pentru un individ de 70 Kg. Volemia variaza n condiii fiziologice, n funcie desex(este mai mare la barbai),vrsta(scade cu naintarea n vrsta) ,mediul geografic(este mai mare la locuitorii podisurilor inalte). Volumul normal de snge din corp se numete normovolemie i organismul sanatos are mecanisme specifice pentru meninerea ei. In unele stari patologice volumul total al sngelui se schimba: scade (hipovolemie) ca n cazuri de hemoragie , n diferite forme de anemii, n mixedem etc; saucrete (hipervolemie) ca n hipertiroidism, leucemie etc. In repaus o parte din masa sangvina a corpului stagneaza n teritorii venoase i capilarele din ficat, splina i esutul subcutanat . Acesta este volumul sangvin stagnant sau de rezerva, n cantitate de 2 litri. Restul de 3 litri l reprezinta volumul circulant. Raportul dintre volumul circulanti volumul stagnant nu este fix, ci variaza n funcie de condiiile de existena. In cursul efortului fizic sau termoreglator are loc mobilizarea sngelui de rezerva, crescnd volumul circulant. Mentinerea volumului saqnvin n limite constante, n ciuda ingerari unor cantitai variabile de lichide, presupune existena unor mecanisme de reglare. Reglarea se face diferit pentru volumul plasmatic i pentru cel globular.

Reglarea volumului plasmatic. In reglarea volumului plasmatic intervin mecanisme reflexe i umorale, care influeniaza att procesele de filtrare i reabsorbie capilara, ct i cele de excreie renala.

-mecanisme reflexe; receptorii de volum(voloreceptorii) care iniiaza astfel de reflexe sunt situai, n parte, n atriu stang. Distensiaatriului de catre volumul sangvin marit , determina stimularea receptorilor i o reducere reflexa a secreiei de ADH din hipotalamus, cu eliminarea excesiva a apei prin rinichi i restabilirea volumului plasmatic. Volumul sangvin marit determina o anumita cretere a debitului cardiac i presiunii arteriale. Presiunea arteriala mai ridicata excita baroreceprtorii i provoaca un raspuns reflex similar cu cel iniiat de stimularea voloreceptorilor. Reflexele declanate de voloreceptori , de obicei , readuc volumul sangvin la normal intr-o ora. Voloreceptorii nsa se adapteaza complet la 1-3 zile de la instalarea modificari de volum i nu mai transmit semnale corectoare. De aici reiese ca receptorii pentru volum au importana n restabilirea volumului sangvin n primele ore sau zile.

-mecanismele umorale. Pastrarea ntre limitele fiziologice a volumului plasmatic se face i prin intervenia hormonilor ADH, aldosteron, factorului natriuretic atrial ,precum i a proteinelor plasmatice.

Reglarea volumului globular. Volumul globular crete sau se reduce n funcie de gradul de oxigenare a esuturilor. Hipoxia (scaderea aportului de oxigen la nivelul esuturilor) determina creterea volumului globular. Scaderea volumului globular are loc cnd nevoile n oxigen ale esuturilor diminua , cum se ntampla in hipotiroidism. Ori de cte ori volumul globular scade , are loc o cretere a volumului plasmatic, care reface volumul sangvin.

Reacia sngelui -conditii fiziologice pH plasmatic fiind ntre 7,35-7,40. Constanta de cea mai mare importanta pentru activitatea unor sisteme enzimatice reactia sanguina este mentinuta n limite normale prin mecanisme complexe fizicochimice si fiziologice.

Culoarearosie a sngelui se datoreaza hemoglobinei din eritrocite. Culorea sngelui poate varia n condiii fiziologice sau patologice. Sngele recoltat din artere (snge arterial) este de culoare rou deschis(datorita oxihemoglobinei) iar sngele recoltat din vene (sange venos) are culoare rou nchis (datorita hemoglobinei reduse)

Presiuneaosmotica- n orice soluie , apare o presiune statica suplimentara ce poate fi pusa n evidena separnd , printr-o membrana semipermeabila , solventul de soluia respectiva. Membrana semipermeabila permite trecerea solventului prin membrana spre compartimentul ocupat de soluia respectiva. Presiunea osmotica are rol important n schimburile de substane dintre capilare si esuturi. Masurarea presiunii osmotice se face cu osmometrul: un vas de sticla prevazut la o extremitate cu un tub capilar iar la cealalta extremitate cu o membrana semipermeabila ce permite trecerea apei i mpiedica trecerea sarurilor. In osmometru se introduce plasma, iar aparatul se scufunda n apa distilata. Apa este atrasa n osmometru i urca pe tubul capilar proporional cu presiunea osmotica. Presiunea osmotica reprezinta presiunea ce poate opri expansiunea lichidului, fiind egala n plasma cu 6,7 atmosfere, adica cu 5300mm/Hg. Presiunea osmotica a sngelui masoara 300 miliosmoli pe litru. Doua soluii cu aceeai presiune osmotica sunt izoosmotice. O soluie ce are presiunea osmotica mai mare dect o soluie cu care se compara, este considerata hiperosmotica, iar cnd are o presiune osmotica mai mica, hipoosmotica.Toate compartimentele lichidiene ale organismului au aceeai presine osmotica.O soluie izotonica are presiunea osmotica egala cu a lichedelor organismului. Cnd presiunea osmotica depaete pe cea a lichidelor organismului se socotete drept hipertonica. Soluia hipotonica, se caracterizeaza printr-o presiune osmotica inferioara lichidelor organismelor.Celule organismului sunt adevarate osmometre datorita faptului ca membrana lor este semipermeabila. Cnd presiunea osmotica crete sunt stimulai osmoreceptorii din hipotalamulul anterior i se declaneaza secreia de ADH care reine apa i restabilete presiunea.

Presiunea coloidosmotica- este atribuita prezenei n snge a substanelor macromoleculare (proteine) . Proteinele plasmatice contribuie la presiunea osmotica abia cu 25mm/Hg. Valoareascazuta a presiunii coloidosmotice se explica prin dimensiunile foarte mari ale proteinelor (greutatea molecularaa unor fractiuni este peste 1milion) i numarul redus de particole. Presiunea coloidosmotica joaca rol important n procesul de schimb capilar. In zona ansei arteriale a capilarului, presiunea hidrostatica mpinge apa cu substanele micromoleculare n interstiiu cu 35mm/Hg iar presiunea coloidosmotica de numai 25mm/Hg tinde sa reina apa i substanele micromoleculare n vase. Presiunea hidrostatica fiind predominanta, apa i micromoleculele trec n interstiii, proces numit ''transudare''. In capilarul venos presiunea coloidosmotica ramne de 25mmHg, pe cnd presiunea hidrostatica scade la 15mm/Hg, ceea ce face ca apa din lichidul interstiial sa fie resorbita n capilare (edemele apar cnd proteinemia scade sub 5,5g%).

Proprietaile de aparare ale sngelui

Imunitatea

Prin componentele sale, sngele indeplinete un rol foarte important i n apararea organismului contra microorganismelor producatoare de boli. Datorita aciunii sngelui , organismul are o rezistena care impiedica mbolnavirea. Aceasta stare de rezistena a organismului faa de aciunea de infecie a microorganismelor patogene se numete imunitate, iar ramura biologiei care studiaza imunitatea se numete imunologie.Un microorganism patogen (bacterie ,virus) produce toxine care au aciune nociva asupra organismului. Pentru a impiedica aceasta aciune nociva, i, n consecina, mbolnavirea ,organismul trebuie sa actioneze att asupra microorganismului, ct i asupra toxinelor produse de el. La aceasta aciune a organismului contribuie leucocitele si anticorpii.Substana eliberata de microorganism exercita o actiune de atracie asupra fagocitelor; acestea parasesc vasele sanguine i se apropie de punctul de intrare a microorganismului. Micarea fagocitelor catre microorganism constituie un chemotactism pozitiv. Apoi fagocitele ingera i digera microorganismul. Daca fagocitele reuesc sa distruga microorganismele intrate n corp, imbolnavirea nu se produce. Sunt nsa cazuri n care numarul microorganismelor invadatoare fiind mare, acestea reuesc sa omoare multe leucocite; leucocitele moarte formeaza puroiul care este , in cele din urma, ndepartat tot prin actiunea fagocitelor. Daca fagocitele nu vor reui sa distruga microorganismele invadatoare, se va declana boala.

Patrunznd in corpul omenesc, microorganismele se comporta ca antigene.In general, se numesc antigene acele corpuri care, intrnd in organism, l fac sa produca substane numite anticorpi, care intra n reacie cu antigenele care le-au determinat,sau cu unele derivate ale acestora. Anticorpii sunt subsane proteice care apar in plasma numai n prezena unui antigen i au aciune specifica, adica acioneazanumai asupra antigenului care le-a provocat apariia. Ei se formeaza n sistemul reticulohistiocitar i n esutul limfatic. La baza compoziiei chimice a anticorpilor stau globulinele plasmatice. Dupa cum acioneaza , anticorpii se grupeaza:

- aglutininecare mpiedica raspndirea n tot corpul a microorganismelor;

- lizine, care distrug microorganismele;

- precipitine, care precipita substanele proteice straine;

- antitoxine, care neutralizeaza toxinele produse de microorganisme;

- opsonine, care sensibilizeaza microorganismele faa de aciunea fagocitelor.

Fagocitele i anticorpiijoaca rolul principal n asigurarea imunitaii. Aciunea lor nu se desfaoara izolat: anticorpii pregatesc stimuleaza, intr-o mare masura, aciunea fagocitelor, prin sensibilizarea i slabirea microorganismului, facnd, n felul acesta, ca el sa fie mult mai uor distrus de fagocite.Intre fagocite i anticorpi exista deosebiri care privesc felul cum i desfaoara aciunea. Fagocitele pot incorpora orice particula straina care a patruns n corp sau chiar particule care au patruns n corp (fragment de celule) ; ele au o aciune nespecifica , pe cnd aciunea anticorpilor este strict specifica, cum s- a aratat mai sus.Pe langa fagocite i anticorpi, intervin n asigurarea imunitaii numeroase alte dispozitive, dintre care merita sa amintim, dispozitivele de bariera, cum sunt tegumentul cu anexele lui i diferite mucoase. Acestea au un rol foarte important n impiedicarea intrarii microorganismelor, daca sunt intacte; fiecare leziune a lor reprezinta o poarta de intrare a microorganismelor n corp. Si unele organe interne aparin dispozitivelor de bariera ; aa este ficatul, cu rol foarte important n apararea organismului.Toate aceste dispozitive de aparare funcioneaza coordonat i se gasesc sub controlul sistemului nervos central i n special al scoarei cerebrale.Imunitatea poate prezenta aspecte foarte variate, n general ea putnd fi naturalasau artificiala

IMUNITATEA NATURALA-este nereceptivitatea oganismului faa de anumite boli , fara nici un fel de intervenie artificiala. Ea se poate prezenta sub doua forme:imunitate naturala innascuta iimunitatea naturala dobandita.

Imunitatea naturala innascutase manifesta chiar din momentul naterii. La nou-nascut , n primele saptamni de viata , imunitatea este realizata prin aciunea anticorpilor care s- au format n corpul mamei i au trecut, prin placenta , n sngele fatului. Mai trziu se declaneaza mecanismul propriu de formare a anticorpilor. Imunitatea naturala innascuta se manifesta foarte diferit la organisme diferite; de aceea receptivitatea faa de un anumit microorganism patogen este i ea diferita, dupa indivizi. Aa se explica de ce unii oameni se imbolnavesc de o anumita boala , iar alii nu.

Imunitatea naturala dobanditaeste imunitatea pe care organismul nu o are n momentul naterii, dar o capata dupa ce a suferit o infectare naturala cu un anumit microorganism patogen, adica , dupa ce a suferitde o anumita boalainfecioasa, organismul devine imun , nereceptiv pentru microorganismul care a produs aceasta boala. In acest caz, in timpul infectiei , sub aciunea microorganismului patogen , se declanseaza mecanismele de aparare care previn o noua infecie. Imunitatea naturala dobandita sau imunitatea prin imbolnavire nu se manifesta pentru toate bolile infecioase, iar durata ei este variabila, depinznd de caracterele individuale i de natura bolii. Sunt cazuri cnd, pentru aceeai boala infectioasa , imunitatea dobndita , se manifesta la unii indivizi (la care boala nu recidiveaza pentru toate bolile infectioase, iar durata ei este variabila, depinznd de caracterele individuale i de natura bolii. Sunt cazuri cnd,pentru aceeasi boala infecioasa , imunitatea dobndita , se manifesta la unii indivizi (la care boala nu recidiveaza) i nu se manifesta la ali indivizi (la care boalarecidiveaza , chiar de mai multe ori); tot astfel unele boli infecioase, cum este scarlatina, dau imunitate dobndita,pe cand altele, cum este gripa, nu dau imunitate dobndita i de aceea recidiveaza.

IMUNITATEA ARTIFICIALA- este imunitatea care se realizeaza in mod artificial ,adica prin tratament medical.Dupa mecanismul prin care se realizeaza ea poate fi: imunitate activa i imunitate pasiva.

Imunitatea activaeste imunitatea n care organismul si produce singur mijloacele specifice de aparare , anticorpii, sub influena unui preparat introdus n mod artificial. Introducerea acestui preparat n corp se numete vaccinare sau imunizare activa. Preparatele folosite n acest scop pot fi: vaccinul i anatoxina.

Vaccinuleste un preparat format dintr-o cultura de microorganisme patogene, care introdus in corp funioneaza ca antigen i provoaca formarea anticorpilor specifici. Microorganismele pot fi omorte sau slabite. Prin omorrea sau slabirea, microorganismele i-au pierdut virulena, adica puterea de a produce toxina, i deci nu pot provoca starea de boala, dar si pastreaza proprietaile antigenice i stimuleaza organismul la formarea anticorpilor. Omorrea sau atenuarea microorganismelor se poate face prin aciunea unor ageni fizici (caldura, radiaii ultraviolete) chimici(formol,alcool) sau biologic (bila,tesut nervos numita i toxoid este o toxina care i-a pierdut toxicitatea, dar i-a pastratproprietatea de antigen; ea se prepara prin supunerea toxinelor la aciunea unei substane chimice. Vaccinul i anatoxina funcioneaza ca antigene i stimuleaza organismul n producerea anticorpilor, dar n acelai timp, sunt stimulate i celelalte mecanisme care contribuie la asigurarea rezistenei organismului mpotriva agenilor patogeni.Vaccinarea este un mijloc de prevenire a mbolnavirii organismlui i dau acestuia o imunitate de durata (n unele cazuri de civa ani)

Imunitatea pasivaeste imunitatea care se obine prin introducerea n corp a anticorpilor specifici gata formatai; n acest caz organismul nu folosete mijloacele specifice proprii, este pasiv. Pentru obinerea acestei forme de imunitate se folosete serul imun. Daca n corpul omului au patruns sau au fost introduse microorganisme patogene, n plasma apar anticorpi specifici. Serul care contine anticorpi se numete ser imun i poate fi folosit pentru vindecarea unei boli prin obinerea imunitaii pasive. Serul imun se poate obine din sngele oamenilor care au fost bolnavi de boli contagioase sau din sngele unor mamifere (cal,iepure) care au fost infectate special; serurile obinute din sngele omului se numesc seruri omologe, iar cele obinute din sngele mamiferelor se numesc seruri eterologe. Dupa aciunea pe care o au, serurile pot fi: seruri antitoxice, care acioneaza asupra toxinelor, sau seruri antimicrobiene, care acioneaza asupra microorganismelor; existaseruri cu aciune mixta. Folosirea serurilor se face cu foarte mare atenie, ntruct ,in unele cazuri , prin introducerea serului se pot produce stari grave, cunoscute sub numele de reaciile serului, care pot provoca chiar moartea. Imunitatea pasiva, care se obine cu ajutorul serului imun este, n general de scurta durata. Ea variaza , dupa natura serului folosit, ntre 15 si 40 zile. Seroterapia se folosete mai mult cu scop curativ dect preventiv.Imunitatea are o importana covaritoare pentru meninerea sanataii organismului.

FUNCTIILE SANGELUI

Transportul de gaze- sngele are rolul de a transporta gazele mplicate n procesul respiraiei. De la nivelul plamnilor sngele se ncarca cu oxigen (O2), pe care l transporta prin vasele de snge la organe i esuturi. Aici are loc schimbul de gaze ntre tesuturi i snge, oxigenul fiind transferat catre esuturi, iar dioxidul de carbon (CO2), rezultat din procesele de ardere, trece n snge, urmnd a fi transportat la plamni, unde va avea loc un nou schimb de gaze.Transportul de nutrienti,apa i produsii de catabolism- aceasta funcie a sngelui este de o importana majora, ndeplinind doua necesitai ale organismelor vii: nutriia i excreia. De la nivelul zonei de absorie a tractului digestiv, sngele se ncarca cu nutrieni (ex: proteine, lipide, glucide, vitamine, minerale etc.) i apa, pe care i transporta cu ajutorul sistemului circulator, la organe i esuturi. Odata ajuni aici, nutrienii i apa sunt transferai esuturilor, iar produii reziduali rezultai din degradarea acestora, trec din esuturi n snge, prin intermediul caruia sunt transportai la rinichi, de unde vor fi preluai de celulele specializate n filtrare.Transportul de molecule n curs de maturare- sngele are rolul de a transporta substanele n curs de maturare, de la un organ la altul, unde sufera modificari, pentru a putea fi folosite n procesele fiziologice. De exemplu parcursul vitaminei D, care este produsa n forma inactiva n celulele tegumentare, de unde este preluata de snge i transportata la ficat, iar apoi la rinichi pentru a putea fi transformata n vitamina D activa. De aici vitamina D activa este transportata de snge n intestinul subtire unde ajuta la absoria calciului.Transportul moleculelor cu rol n reglarea proceselor vitale - majoritatea proceselor din corpul uman sunt reglate pe cale umorala, de catre hormoni. Pentru a ajunge de la organele, care i produc, pna la organele inta, hormonii sunt transportai prin vasele sanguine, de catre snge.Reglarea pH-ului i meninerea presiunii osmotice a mediului intern-sngele conine substane care ajuta la meninerea pH-ului n limitele lui normale (7,35-7,40), precum i substane care ajuta la meninerea n limite normale a presiunii osmotice a mediului intern.Mentinerea temperaturii constante a corpului- sngele este implicat i n procesele de termoreglare din organism. Atunci cnd temperatura interna a corpului crete, sngele preia o parte din energia termica i o transporta la periferie, unde caldura este eliminata n mediul extern, iar n situaiile n care organismul risca sa se raceasca prea mult, prin vasoconstricie tegumentara, sngele ajunge din ce n ce mai puin n teritoriile periferice ale corpului pentru a evita pierderea suplimentara a caldurii.Protecie mpotriva substanelor straine i agenilor patogeni - unele celule sanguine (leucocitele), precum i o serie de compusi biochimici din snge (anticorpii) constituie o importana parte a sistemului imunitar, protejnd organismul mpotriva elementelor straine, precum microorganismele si toxinele.Formarea de coaguli- sngele are proprietatea de a se coagula n locul unde un vas este lezat, astfel prevenindu-se o eventuala pierdere excesiva de snge. Deasemenea, procesul de coagulare este primul pas din fenomenul de refacere al tesutului.

Componentele sangelui

Sngele tratat cu oxalat de sodiu 1% nu mai coaguleaza.Prin centrifugarea unei eprubete cu snge incoagulabil timp de 15 la 3 000 t/minut se produce separarea sngelui n doua componente".Elementele figurate ale sngelui, situate la fundul eprubetei, se prezinta ca un lichid foarte vscos, de culoare rosie-nchisa;Plasma sangvina, situata deasupra, este un lichid mai putin vscos, transparent, de culoare galben-citrin.

Elementele figurateale sngelui reprezinta 45% din volumul sangvin. Aceasta valoare poarta numele de hematocrit sau volum globular procentual. Hematocritul variaza cu sexul (mai mic la femei), cu vrsta (scade cu vrsta) sau n functie de factori de mediu ambiant (caldura provocnd transpiratie duce la scaderea apei din snge si cresterea valorilor hematocritu-lui) etc. Prin examenul microscopic al sngelui se observa trei tipuri de elemente figurate:

- globulele rosii (hematii sau eritrocite);- globulele albe (leucocitele)- plachetele sangvine (trombocitele).Pentru a studia elementele figurate se face un frotiu de snge proaspat. Se dezinfecteaza cu alcool pulpa degetului aratator si se nteapa cu un ac sterilizat. n momentul cnd apare o picatura de snge, aceasta se aplica pe o lama si se ntinde n strat subtire cu o lamela de sticla. Dupa uscare, frotiul se examineaza la microscop. Frotiul poate fi conservat prin fixare n amestec de alcool-eter, n parti egale.

Hematopoiezaeste procesul de rennoire continua a elementelor figurate ale sngelui. Exista cte o cale separata pentru fiecare din cele trei tipuri celulare principale (eritropoieza pentru eritrocite, leucopoieza pentru leucocite si trombocitopoiezapentru trombocite) iar la leucocite se descriu cai separate pentru granulocite (granulocitopoieza) si pentru limfocite (limfopoieza).Toate celulele sangvine au o origine comuna:celula stem pluripotentiala din maduva osoasa(celula hematoformatoare primitiva).

Exista doua mari sectoare ale hematopoiezei: sectorul medular(mielopoieza), unde se formeaza eritrocitele, granulocitele i trombocitele, i sectorul limfatic(limfopoieza), unde se formeaza limfocitele i plasmocitele. Producia de celulele sanguine este adaptata permanent la necesitaile organismului; ea poate crete mult prin transformarea maduvei grasoase n maduva hematopoietica.

ERITROCITELE(hematiile- globulele rosii) sunt celule fara nucleu, bogate n hemoglobina, un pigment de culoare rosie, cu rol n transportul 02 si C02.Numarul lor este considerabil : un mm3 de snge contine 4 500 000 hematii la femeie si 5 000 000 la barbat. La copilul mic numarul eritrocitelor este si mai mare (5 500 000-6 000 000/mm3), iar la locuitorii podisurilor nalte se nregistreaza cifre de 8 000 000 globule rosii la 1 mm3. Numarul hematiilor poate creste temporar prin golirea rezervelor de snge (mai bogate n hematii ca sngele circulant). Cresteri de lunga durata sunt poliglobulia de altitudine si poliglobulia unor bolnavi de plamni sau cu defecte congenitale ale inimii. Scaderea numarului este consecinta unei distrugeri exagerate sau a unei eritropoieze deficitare.Forma si structura hematiilor reprezinta adaptari morfologice la functia de transport a gazelor. Privite din fata, hematiile apar ca discuri rotunde sau usor ovalare cu centrul, de culoare mai deschisa si periferia mai intens colorata galben-auriu. Acest aspect se datoreste variatiei grosimii hematiei care la centru masoara 1,5 iar la periferie, 2,5 .Lipsa nucleului permite o mai mare ncarcare cu Hb.In structura hematiei se distinge o membrana lipoproteica.In interiorul hematiei se afla o cantitate mare de hemoglobina(Hb). Hematia nu contine organite celulare, nu este capabilade sinteza proteica iar metabolismul sau este foarte redus, si, ca atare, hematia consuma foarte putin oxigen.

ERITROPOIEZAHematiile circulante reprezinta doar o etapa din viata acestor elemente. Din momentul patrunderii n circulatie si pna la disparitia lor trec aproximativ 120 zile (durata medie de viata a eritrocitelor). Desi traiesc relativ putina vreme, numarul lor ramne constant. Exista un echilibru intre procesul de distrugere si cel de formare de noi hematii. Sediul eritropoiezei este maduva rosie a oaselor, sediul distrugerii este splina. Un organism adult are cam 1,5 kg maduva rosie. Cantitatea ei variaza n functie de nevoia de oxigen a organismului.Cnd aceste nevoi sunt reduse, o parte din maduva rosie intra n repaus, celulele se ncarca cu lipide si maduva rosie se transforma n maduva galbena. Spre batrnete, maduva galbena sufera un proces de transformare fibroasa si devine maduva cenusie. Daca apar conditii care solicita eritropoieza (efort repetat, viata la altitudine) are loc un proces invers, de transformare a maduvei galbene n maduva rosie si o sporire corespunzatoare a eritropoiezei. Intre maduva rosie si cea galbena exista tot timpul vietii un echilibru dinamic, controlat de sistemul reglator neuro-endocrin.Maduva cenusie nu mai poate fi recuperata pentru hematopoieza.Eritropoiezase regleazaprin mecanisme neuro-endocrine. Centrii eritropoiezei sunt situati n diencefal, iar excitantul principal este scaderea aprovizionarii cu oxigen a acestor centri (hipoxia).

Hipoxiaactioneaza si la nivelul rinichiului care secreta, n aceste conditii, un factor eritropoietic. Acesta determina formarea n organism a unui hormon eritropoietic numit eritropoietina ce actioneaza asupra celulei stern unipotente, eritroformatoare, determinnd cresterea numarului de hematii. Desfasurarea normala a eritropoiezei necesita asigurarea cu substante nutritive, vitamine (C, B6, B12 , acid folie) si Fe. n cazul unor deficite de aprovizionare apare anemia, cu toate ca sistemul de reglare a eritropoiezei functioneaza normal.

ROLUL HEMATIILOR

Hematiile joaca doua roluri esentiale pentru organism: n transportul 02 si C02si n mentinerea echilibrului acido-bazic.HEMOLIZAHematiile batrne si uzate sunt distruse prin hemoliza n splina ("cimitirul hematiilor"), ficat, ganglioni limfatici si maduva oaselor.

LEUCOCITELE

Globulele albe sunt elemente figurate ale sngeluice poseda nucleu.Numarul lor este in medie 5000/mm3. Aceasta valoare poate varia in condiii fiziologice si patologice.Creterea numarului se numete leucocitoza,iar scaderea se numete leucopenie.Numarul leucocitelor poate varia in condiii normale cu 1-3mii de elemente pe mm3.Astfel,la un copil se intlnesc 8-9 mii leucocite pe mm3,iar la batrni se intlnesc 3-5 mii leucocite pe mm3.In efort fizic avem leucocitoza,iar dupa un repaus prelungit,leucopenie.

Variaiile patologicesunt mult mai mari. In bolile infecioase microbiene numarul leucocitelor poate crete pna la 15-30 mii pe mm3,iar in unele forme de cancer (leucemii) numarul poate depai cateva sute de mii pe mm3, inct sngele capata o culoare albicioasa (sange alb). Exista mai multe tipuri care difera ntre ele ,att ca originesi morfologie, ct i n privina rolului n organism. Exprimarea lor procentuala se numete formula leucocitara.In cadrul acestei formule deosebim leucocite cu nucleu unic (mononucleare)si leucocite cu nucleu fragmentat,polilobat (polinucleare).

Mononuclearelereprezinta 32%, iarpolinuclearelereprezinta 68%din leucocite.Grupa mononuclearelor cupride limfocitele care reprezinta 25% si monocitele 7%.

Polinuclearelecuprind trei subgrupe celulare.Aceste celule se mai numesc si granulocite,dupa granulatiile ce se observa n citoplasma lor.In funcie de afinitatea diferita a granulaiilor faa de colorani, polinuclearele se mpart :

- polinucleareneutrofile(65%). Granulaiile acestora se coloreaza bine cu colorani neutri. Ele se mai numesc polimorfonucleare neutrofile(PMN).

- polinucleareeozinofile(2,5%).Au granulaii ce se coloreaza cu colorani acizi.

- polinuclearebazofile(0,5%). Au granulaii cu afinitate pentru colorani bazici.

Dimensiunile leucocitelor variaza intre 6-8microni pentru limfocitul mic si 20 microni in diametru pentru monocite si neutrofile.

Leucocitele prezinta o structura celulara completa. Au o membrana cu plasticitate remarcabila. Datorita ei leucocitele ntind prelungiri citoplasmatice (pseudopode) cu ajutorul carora devin mobile i se pot deplasa n afara vaselor capilare(diapedeza) i pot ngloba microbi(microfagocitoza)sau resturi celulare(macrofagocitoza). Granulaiile polinuclearelor sunt mici saci si vezicule(lizozomi) pline cu enzime hidrolitice care participa la digestia corpului fagocitat. Tot in familia leucocitelor se includ si plasmocitele,celule provenite din limfocite,specializate in producia de anticorpi.

Leucopoieza-durata vietii leucocitelor variaza foarte mult de la 1-2 zile pentru polinuclearele neutrofile,pana la ctive ani pentru limfocitele dependente de timus(limfociteT).Sediul leucopoiezei este diferit in raport cu sistemul celulelor de care aparine leucocitul.Astfel,granulocitele si monocitele sunt produse la nivelul maduvei roii a oaselor,n timp ce limfopoeza are loc n splina, timus,ganglionii limfatici,placile Payer din jejun-ileon.

Granulocitopoiezapornete tot de la celula stem pluripotenta care se afla i la originea hematiilor. Din aceasta se difereniaza celula stem unipotenta. Prin procese de difereniere i multiplicare se formeaza granulocitele si monocitele mature.

Limfopoieza. Limfocitele deriva din celula stem limfoformatoare, cu sediul in maduva roie hematogena. Organismul produce doua tipuri de limfocite:limfocite "T" sau timodependente,si limfocite "B" sau bursodependente.Primele se dezvolta sub influena timusului, iar ultimele sub influena unor structuri echivalente cu bursa lui Fabricius de la pasari(maduva osoasa).La adult maduva roie produce limfocite B,iar ganglionii limfatici si splina produc ambele tipuri.

Reglarea leucopoiezeise face prin mecanisme neumorale complexe. Centrii leucopoiezei sunt situai in hipotalamus.Activitatea acestor centri se intensifica atunci cnd n snge crete concentraia acizilor nucleici rezultai din distrugerea leucocitelor batrne.In cazul patrunderii n organism a unor ageni patogeni are loc,de asemenea,o stimulare prin antigene a leucopoiezei,urmata de creterea peste normal a leucocitelor,fenomen numit leucocitoza.

Leucopoieza medularase poate intensifica att sub influena stimililor nervoi plecai de la centrul de reglare,ct i a unor substane chimice numite leucopoietine.Creterea numarului de leucocite circulante poate avea loc i fara creterea prealabila a leucopoiezei numai prin mobilizarea rezervorului medular de leucocite.Acest mecanism asigura un raspuns precoce al organismului faa de invazia agenilor straini.

Rolul leucociteloreste complex si diferit, dupa tipul lor. Principala funcie a leucocitelor consta in participarea acestora la reacia de aparare a organismului.

Polinucleareleneutrofileau rol in fagocitoza agenilor patogeni.Datorita vitezei de diapedeza i deplasarii rapide prin pseudopode,polinuclearele nu stau n snge mai mult de cateva ore. Ele ajung primele la locul infeciei unde fagociteaza microbii,distrugndu-i. Datorita acestei aciuni polinuclearele se numesc i microfage, numarul lor crete mult n infeciile acute. Ieirea leucocitelor din vas este favorizata de ncetinirea curgerii la nivelul focarului inflamator(datoritavasodilataiei) precum i alipirii acestora de endoteliul capilar, fenomen numit marginaie. Marginaia, diapedeza i deplasarea leucocitelor prin pseudopode spre focarul inflamator sunt favorizate de atracia leucocitelor de catre unele substane locale, fenomen cunoscut sub numele de chimiotactism pozitiv. Ajunse n apropierea microbilor,neutrofilele emit pseudopode si cu ajutorul lor i inglobeaza, formnd vacuole citoplasmatice numite fagozomi. Ulterior, lizozomii neutrofilelor se contopesc cu fagozomul. In interiorul fago-lizozomului microbul este digerat sub aciunea enzimelor lizozomale. Cnd leucocitele fagociteaza un numar prea mare de microbi ele sufera efectele toxice ale unor substane eliberate de acetia i mor. Amestecul de microbi, leucocite moarte i lichid exudat din vase formeazapuroiul.

Eozinofileleau rol in reaciile alergice.Granulaiile lor conin histamina.Numarul lor crete n bolile parazitare si alergice.

Bazofileleau rol in coagularea sngelui, prin intermediul unei substane anticoagulante numita heparina, coninuta n granulaii. Tot datorita heparinei, leucocitele bazofile au rol n metabolismul lipidelor, heparina favoriznd dizolvarea chilomicronilor i dispersia lor in particule fine, ce pot fi mai uor utilizate de catre esuturi.

Monocitelesunt leucocite capabile de fagocitoza, att direct, ct i n urma transformarii lor n microfage, proces ce are loc dupa iesirea monocitelor din vase n esuturi.Monocitele i macrofagele formeaza un singur sistem celular care fagociteaza att microbi, ct i, mai ales, resturile celulare (leucocite, hematii, etc) i prin aceasta contribuie la curairea i vindecarea focarului inflamator.

Limfociteleau rol considerabil n reacia de aparare specifica.

Clasele de limfocite

Dei asemanatoare ca morfologie, limfocitele reprezinta o populaie celulara cu funcii individuale foarte difereniate. Se descriu doua clase principale de limfocite, in raport cu modul n care acestea participa la procesul de imunitate:

-limfocitele B, care participa la imunitatea umorala, mediata prin anticorpi;

-limfocitele T, care participa la imunitate prin mecanism celular. Morfologialimfocitelor T i B apare identica att la microscopul optic, ct i la cel electronic. Denumirea de T sau B provine de la iniialele organelor limfoide centrale n care se petrece "instructajul" diferentiat al limfocitelor. Exista doua asemenea organe limfoide centrale: timusul i bursa limfatica. Instructajul timic sau bursal al limfocitelor are loc in perioada fetala.Toate limfocitele se dezvolta dintr - o celula cap de serie mica, celula stem unipotenta limfopoietica. Dupa formare, o parte din limfocite se fixeaza n timus, altele n maduva hematogena (organ omolog cu bursa limfatica, prezenta numai la embrionul de pasari, i absena la fatul de mamifere). Aici are loc un proces de difereniere i specializare a limfocitelor. In timus se vor forma limfocite T (timodependente) capabile sa lupte direct cu antigenele, iar n maduva osoasa se vor forma limfocitele B (bursodependente), capabile sa lupte indirect cu antigenele prin secreia de anticorpi specifici. Dupa nastere limfocitele B, T migreaza din organele limfoide centrale n ganglionii limfatici, unde vor genera limfocitele necesare apararii specifice a organismului.

Clonele limfocitare

In cursul limfopoiezei se diferentiaza zeci de milioane de familii limfocitare, numite clone: fiecare clona este specializata pentru recunoaterea unui singur antigen corespunzator ; s - au specializat pentru recunoaterea unui singur antigen tot attea tipuri de limfocite T sau B, astfel ca la un anumit antigen reactioneaza i se multiplica numai grupul limfocitelor care recunosc antigenul i l ataca direct (limfocitele T) sau fabrica mpotriva lui anticorpi specifici (limfocite B). Un astfel de limfocit ultraspecializat formeaza, mpreuna cu descendenii sai o clona celulara imuna.

Markerii limfocitari

Diferena dintre un limfocit T sau B, precum i dintre clonele limfocitare, se afla la nivelul membranei acestora. Celula T poseda markeri de suprafaa ce funcioneaza ca receptori i permit diferenierea subclaselor de limfocite T i receptori: celule T au receptor antigen specific ce funcineaza ca situs pentru recunoaterea antigenului. Celula B poseda ca markeri de suprafaa un tip special de imunoglobuline (Ig M monomerica) ce funcioneaza ca situs pentru recunoaterea antigenului. Datorita acestor caracteristici limfocitele acioneaza numai cu antigenele corespunzatoare. Ddiferenta dintre un limfocit T sau B, precum si dintre clonele limfocitare se afla la nivelul membranei acestora. n structura membranei fiecarui limfocit se afla aproximativ 100 000 macromolecule de imuno-globuline (anticorpi), identice pentru aceeasi clona dar diferite de la o clona la alta, numite receptorii de antigen.

Galerie de imagini

Eritrocite

Granulocit neutrofil

Granulocit eozinofil

Granulocit bazofil

Monocit

TROMBOCITE -cele mai mici elemente solide ale sngelui, au rolul important de a produce coagularea (inchegarea) sngelui. In caz de hemoragie, prin leziuni ale vaselor sanguine, trombocitele se aduna n gramezi i contribuie, pe langa alte mecanisme la formarea cheagului i nchiderea ranii i deci la oprirea hemoragiei.

Valori normale

150 000-300 000/mm cubi.

Scaderi patologice

Scaderea trombocitelor sub 80 000- 100 000 pe 1 mm cub predispune la sngerearea vaselor sanguine, chiar dupa leziuni foarte mici.De aceea, nainte de orice operaie, se recomanda numaratoarea trombocitelor.

Creteri patologice

Createrea numarului de trombocite peste 400 000 poate predispune coagularea accentuata a sngelui chiar n interiorul corpului, impiedicnd circulaia n vase, cu producerea de cheaguri, infarcte, tromboflebite, accidente vasculare cerebrale, etc

Plasma

Dupa ndepartarea elementelor figurate ale sngelui, ramne un lichid vscos, galbui, numit plasma. Plasma reprezinta 55% din volumul sngelui.Plasma sangvina contine apa (in proportie de peste 90%) n care sunt dizolvate substane anorganice (n special ioni) i substane organice (proteine, substane nutritive, produi de metabolism, hormoni, etc). Plasma sangvina din care au fost ndepartate proteinele de coagulare reprezinta serul.

Proprietatileplasmei sunt similare cu ale sngelui, difera doar valorile si culoarea (plasma este incolora).Plasma este formata din:apa (90%), care vehiculeaza celelalte componente i mijlocete schimburile de substane i reacii chimice; proteine (6,5 -8 g\100 ml)cu rol in asigurarea presiunii coloidosmotice, n transportul unor substane ,apararea inimii ,cuagularea , precum i produi lor de degradare (uree, acid uric , creatinina);lipide (400-800mg\100ml);glucoza(n jur de 200mg\100ml);saruri minerale (ai caror ioni au fiecare funcii specifice);alte substane (bilirubina, hormoni,vitamine,enzime)

Funciile plasmei

Rolul proteinelor plasmaticeAlbuminelerol de transport al unor substante minerale (Cu, Ca, Fe), hormoni, pigmenti biliari, precum si rol n presiunea coloid-osmotica a sngelui. Scaderea albuminelor compromite schimburile de la nivelul capilarelor.

Globulineleau rol n transportul substantelor prin snge, n coagularea acestuia si contribuie, alaturi de albumine, la presiunea omotica. Gamaglobulinele, numite si imunoglobuline (Ig), sunt suportul chimic al anticorpilor.Fibrinogenulare rolin coagularea sngelui, prin trecerea sa din starea solubila ntr-o retea insolubila numita cheag de fibrina.

Caracteristicile structurale si functionale ale elementelor figurate ale sangelui

Elementele figurate isi au origininea in tesutul hematogen din maduva rosie a oaselor, splina, ganglioni limfatici si timus.Acestea sunt eritrocitele, leucocitele (acestea in functie de prezenta sau absenta granulatiilor in citoplasma sunt granulocite - neutrofile, eozinofile, bazofile si agranulocite - monocite si limfocite)Eritrocite-Sunt in numar de 4-6 milioane/mm3, diametrul de 7-8 si are forma biconcava.-Acestea sunt anucleate la muturitate, au culoare rosie si au o durata de viata de cca 100-120 zile, dupa care sunt distruse in splina (hemoliza).-Eritrocitele contin hemoglobina

Functii

-Eritrocitele (hematiile) transporta gazele respiratorii - O2(oxihemoglobina) si CO2 (carbohemoglobina), ambele fiind combinatii stabile.- In contact cu CO (methemoglobina) este o combinatie stabila care duce la asfixiereNeutrofile-Sunt in numar de 3000-7000/mm3 de sange, diametrul de 10-15 si au forma sferica, nucleul are 3-5 lobi.(polilobat)- in citoplasma sunt prezente granule neutre la colorare si cu un continut compus din enzime bactericide.-Au o durata de viata aproximativ 7 zile

Functii

- Intervin in procesul inflamator invadand locul de formare al infectiei, unde sunt atrase chimiotactic datorita receptorilor specifici de pe suprafata membranei

-La locul infectiei neutrofilele se aseaza de agentii patogeni si ii digera prin fagocitoza cu ajutorul enzimelor si cu produsii de oxidare toxici

Eozinofile

-Sunt in numar de 100-400.mm3 de sange, cu diametrul de 12-14

- Au nucleul bombat, contin granule care se coloreaza cu eozina

Functii

-Moduleaza raspunsul imun facogitand complexele anticorpi - antigene (corpi straini), enzimele din granule descompun tegumentul unor paraziti si numarul lor creste in boli parazitare

Bazofile

- Sunt in numar de 20-50/mm3 de sange, diametrul lor fiind de 10-12

-Nucleul este bi si trilobat,

- Contin granule care se coloreazacu coloranti bazici si sunt bogate in enzime - heparina si histamina (substante vasodilatatoare)

Functii

-Sunt implicate in inflamatii initiindu-le prin eliminarea substantelor vasodilatatoare pot limita procesele de fagocitoza

Monocite

-Sunt in numar de 100-700/mm3 de sange si au diametrul de 12-24

-Nucleul are forma literei "C", contin numerosi lizozomi

Functii

-Migreaza in tesuturi, unde se transforma in macrofage si fagociteaza microorgansimele si celulele moarte

-Fac parte din sistemul imun innascut, pot fagocita bacterii si diversi fungi eliberand mediatorii inflamatori ( prostglandine si interferon), iar ca parte a sistemul imun adaptiv prelucreaa corpii straini (antigenele) in vederea activarii limfocitelor

Limfocite

-Sunt in numar de 1500-3000/mm3 de sange si au diametrul de 5-15 avand forme variate

-Nucleul poate ocupa aproape toata citoplasma

-Sunt de 2 tipuri T (90%) si B(10%)

Functii

-Asigura imunitatea adaptiva datorita prezentei unui antigen si se realizeaza in 2 moduri

Limfocitele T -imunitatea mediata celular prin producerea de limfocite care la contactul cu agentii patogeni se declanseaza citoliza ( distrugerea celulei straine)

Limfocitele B -produc raspunsul imun mediat umoral prin transformarea in plasmocite care produc anticorpi specifici

- Dupa intalnirea cu un antigen se pot produce limfocite de memorie, care prelungesc imunitatea fata de acel antigen, proprietatate care sta la baza vaccinarii.

Trombocitele (Plachete sangvine)

-Sunt in numar de 250000-300000/mm3 de sange si au diametrul de 2-4

-Sunt fragmente citoplasmatice provenite din celule precursoare numite megacariocite, contin factori ai coagularii si serotina (substanta vasodilatatoare)

-Sunt functionale 7-10 zile

Functii:

-Intervin in hemostaza (oprirea sangerarii)

-In contact cu fibrele de colagen de la nivelul unei leziuni vasculare, devin aderente (aglutinare) si formeaza trombusul plachetar care acopera leziunea

-Elibereaza activatorul protombinei, care actioneaza asupra protombinei din plasma si o transforma din fibriogenul plasmatic solubil in fibrina insolubil, ce formeaza o retea in ochiurile careia se fixeaza elementele figurate si se formeaza cheagul

SEMIOLOGIA SISTEMULUI HEMATOPOIETICAnatomia i fiziologia organelor hematopoietice Organele hematopoietice centrale Mduva osoas Timusul Organele hematopoietice periferice Splina Ganglionii limfatici esutul limfoid al tractului gastrointestinalMduva osoas organul cu rol esenial n hematopiez n mduva osoas se afl celulele stem pluripotente hematopoietice, precum i celule progenitoare ale limfocitelor T i B. n mduva osoas are loc proliferarea i maturarea tuturor tipuri de colonii: eritrocite, granulocite, monocite, trombocite.Schema HematopiezeiSIMPTOME GENERALE N BOLILE HEMATOLOGICEn mare parte determinate de hipoxemie cu afectarea SNC i a organelor de sim : cefalee, ameeli, insomnii iritabilitate, scderea randamentului intelectual i a capacitii de munc fosfene, acufene (tinitus) modificri ale senzoriului com n anemii severeSIMPTOME GENERALE N BOLILE HEMATOLOGICEStare general relativ bun (n formele megaloblastice de anemii, anemii duse pe picioare pn n stadiu avansat) influenat n:- leucemii acute, -anemii acute (posthemolitice, pusee hemolitice)SIMPTOME GENERALE N BOLILE HEMATOLOGICETemperatur subfebriliti leucoze cronice, limfoame, nsoite de transpiraii vesperale febr ondulant (PEL-EBSTEIN) limfom Hodkin (febra 4-6 sptmni) afebrilitate de aceeai durat febr septic apare frecvent n leucemii acute, pancitopenii cu agranulocitozSimptome din partea diferitelor aparate si sistemeSNC i organe de sim (hipoxemie): cefalee, vertij, iritabilitate, tulb ale somnului, fosfene, tinitus SN periferic (anemii megaloblastice deficit de vitB12 i acid folic -sindrom neuroanemic) parestezii ale membrelor inferioare, mers greoi (afectarea cordoanelor medulare posterior i lateral)Simptome din partea diferitelor aparate si sistemeSistemul osteoarticular dureri osoase moderate, severe, lancinante; uneori trdeaz prezena unor metastaze osoase sau fracturi patologice (MM) pruritSimptome din partea diferitelor aparate si sistemeAparatul cardio-vascular: palpitaii (tahicardie,tulb de ritm i conducere), dureri precordiale de tip anginos (anemiile precipit evenimente c-v: IM), dispnee (EPA- factori de agravare a ICC) AVC, sindrom de ven cav superioar prin compresiune n limfoame sindrom de hipervscozitate - tromboze (deficit de prot C,S, policitemia vera,MM)Simptome din partea diferitelor aparate si sistemeAparatul respirator tuse (iritativ sau productiv, risc crescut pentru infecii) dispnee (fenomene compresive mediastinale n limfoame) disfonie (sindrom mediastinal) Simptome din partea diferitelor aparate si sistemeAparatul digestiv glosit, esofagit, gastrit (n anemiile feriprive i megaloblastice) arsuri, disfagie, tulburri dispeptice dureri epigastrice de tip ulceros n LMC datorit hiperacidiii gastrice litiaz biliar n sindr hemolitice congenitale tumori gastrice :limfom gastric primitiv dau secundar greuri, vrsturi, diaree dup citostatice EXAMENUL CLINICExamenul clinic general stare general - n general influenat - frecvent pacieni imobilizai la pat - com (leucemii acute, anemii severe) stare de nutriie - bun n anemii (feriprive, megaloblastice) - precar (denutriie caexie) n leucemiile acute i cronice, limfoame, Examenul tegumentelor i mucoaselorCuloare 1.- paloare alb ca varul (anemii posthemoragice acute) paloare cu tent glbuie (anemii megaloblastice) tent icteric n anemiile hemolitice dup puseele de deglobulizare (sindrom icteric cu B i crescut) 2.- cianoza policitemia vera (poliglobulie) Tabloul clinic Paloarea tegumentelor indic prezena anemiei. Asocierea cu uscciunea gurii, unghii moi i pr fragil, fisuri calcaneene, presupun existena unei anemii fierodeficitare. Culoarea ceroas a pielii presupune o anemie B12 deficitare sau deficit de a.folic. Paliditatea nsoit de icter anemie hemolitic.Examenul tegumentelor i mucoaselorManifestri hemoragipare elementele hemoragice pot aprea izolat sau confluente n funcie de frecvena sindromului hemoragip purpur, peteii, echimoze, sufuziuni sg Manifestri hemoragice Petesii (trombocitopenie)Manifestri hemoragice Echimoze (sindromul hemoragic) Petesiile i echimozele sunt semne de dereglare a hemostazei primare. Hemartroze i hematoamele hemostaza secundarManifestri hemoragice Afeciuni necrotice ale pieliiExamenul tegumentelor i mucoaselor Formaiuni tumorale - leucemide - tumorete cutanate, dure, sensibile, la nivelul membrelor i trunchiului, diametrul de 1-2 cm (LLC, LMC, limfom Hodkin) - infiltrarea tegumentelor eritro dermie, cu aspect de piele de reptil (tulburri trofice severe) Examenul tegumentelor i mucoaselor leziuni de grataj - se pot suprainfecta, consecutiv pruritului (LLC, limfoame) tulburri trofice ale tegumentelor i fanerelor - apar mai ales n anemiile feriprive i secundare Examenul tegumentelor i mucoaselor Edemele declive la pacienii anemici (mai exprimate n formele megaloblastice unde pot apare i facial - facies bouffi) edeme limfatice prin compresiunea vaselor limfatice de ctre adenopatie (limfoame) Examenul clinic pe aparate i sisteme Aparatul respirator poate pune n eviden: sindrom mediastinal (limfoame maligne) compresiune i dispnee infiltrare difuz pulmonar (limfoame) afeciune pleural pleurie exudativ (matitate deccliv, absena mv) Examenul clinic pe aparate i sisteme Aparatul cardio-vascular - sufluri sistolice pluriorificiale(anemii) - tahicardie, zg aritmice,galop ventricular (fenomene de ICC) - rar pericardita exudativ (limfoame) - HTA n policitemie, macroglobulinemia Waldenstrom Examenul clinic pe aparate i sisteme aparatul digestiv - ragade ale comisurilor bucale (anemii feriprive) - glosit cu hipertrofia papilelor, hiperemice, sensibile (anemii feriprive) limb depapilat, lucioas - glosita Hunter (anemii megaloblastice) hipertrofia gingival (leucocite acute) afte ale mucoasei cavitii bucale, angina ulcero-necrotic n leucemiile acute manifestrile hemoragipare pete roii pe mucoasa bucal i vl palatin, gingivoragii esofagit PlummerVinson (anemii feriprive) - disfagie tulburri dispeptice (gastrit anemii feriprive, megaloblastice) ulcer LMC, afectarea tubului digestiv (limfoame gastrice, intestinale) Examenul local examenul ganglionilor superficiali (inspecie, palpare) examenul splinei Examenul splinei organ limfopoetic localizat n etajul supramezocolic, subdiafragmatic, n hipocondrul stng mrirea de volum splenomegalie Acuze subiective: distensia sau afectarea capsulei (infl, invazie tumoral) durere n hipocondrul i flancul stg, cu iradiere n umrul stng exacerbat de micrile respiratorii fenomene de compresiune (frecvent gastrice) manifestri dispeptice, senzaia de plenitudine, epigastrice, balonri; tulburri de tranzit prin compresiunea colonului - constipaie, sindrom subocluziv) Examenul splinei Examenul obiectiv - inspecia - percuia - palparea - ascultaia Examenul splinei Inspecia n splenomegalie important apare mrirea de volum a abdomenului (bombare asimetric a hipocondr i flancului stng); n splenomegaliile gigante se observ o cretere de volum a ntregului abdomen (hepatosplenomegalie) sindrom mieloproproliferativ cr:LMC i osteomieloscleroz la persoanele denutrite se poate observa marginea anterioar a splinei cu incizura (crena lienala) Examenul splinei Percuia util pentru recunoaterea unei splenomegalii incipiente, inaccesibil palprii la percuie submatitate/matitate cu form ovalar, se proiecteaz ntre c IX-XI (6 cm) (ntre LAA i LAP)Examenul splineiTehnica: pacientul aezat n decubit lateral drept, cu membrele inferioare flectate i mna stng pe cap, se efectueaz percuia toracelui la nivelul axilei pe cele 3 linii se obine limita superioar acolo unde sonoritataea -matitate i limita inferioar acolo unde matitatea-sonoritate pentru marginea anterioar se percut dinspre spaiul Traube nainte lateral spre stnga acolo unde timpanism-matitate marginea posterioar nu poate fi delimitat percutoric, malitatea splenic continundu-se cu cea a mat masei musculare lombare i renale Examenul splinei Palparea mai multe metode: pacientul n decubit dorsal ca pentru palparea abdomenului, examinatorul n dreapta sa; mna dreapt se aeaz pe hipocondrul stng cu degetele ndreptate spre rebordul costal executnd o presiune n direcia axilei in timp ce pacientul inspir, iar mna stng ridic uor regiunea lombar Examenul splinei pacientul n decubit lateral drept, palparea se poate face fie de pe partea dreapt sau stng a pacientului, inspir profund (poziia favorizeaz palparea unei spline uor mrit n volum) palpare din partea dreapt glisare palpare din stnga cu mna stng prin acroare la persoanele cu perete abd gros (masa muscular, obezitate) se efectueaz palparea bimanual: pacientul n decubit dorsal cu mna stng poziionat sub regiunea lombar Examenul splineiSemne palpatorice splenice: normal splina nu se palpeaz Se poate palpa n: visceroptoz procese patologice care coboar diafragmul stng (pleurezie, emfizem pulmonar) splenomegalie (trebuie difereniate de formaiuni de vecintate n special RS care prezint contact lombar, splenomegalia crete n jos i oblic spre linia median, uneori intersectnd-o) Analiza semiologic a splenomegalieiInclude: Aprecierea gradului splenomegaliei (V grade) Consisten:- moale febra tifoid, malarie- elastic chist hidatic-- fluctuent abces splenic- dur limfoleucoze, amiloidoze Marginea anterioar a splinei se palpeaz cu uurin, meninndu-si incizarea llienal caracteristic i n formele gigante Suprafaa de regul neted; este neregulat n TBC, chist hidatic, tumori Sensibilitate durere palpatoric: infarct splenic, perisplenita i hematom splenic Mobilitate: - respiratorie se menine n majoritatea splenomegaliilor- fixitatea perisplenit, splenomegalii giganteClasificarea cauzal a splenomegaliilor n funcie de volum:Examenul splinei Ascultaia frecatura peritoneal n aria splenic infarct splenic, perisplenit suflu sistolic n aria arterei spleniceInvestigaiile de laborator Analiza general a sngelui Timpul de coagulare i sngerare Pucia sternal, trepanobiopsia, puncua ganglionilor limfatici Radiografia cutiei toracice Investigarea cu izotopi a ficatului i a splineiHemogramaModificri cantitative ale elementelor figurate ale sngelui Eritrocite - eritrocitoz primar secundar eritremie eritrocitoz (policitemia vera, boala Vacuez) (boala de atitudine, BPCO )Neutrofilia1. Mieloleucoz2. Infecii bacteriene acute3. Sepsis4. Intervenii chirurgicale5. AlergiiModificri cantitative ale elementelor figurate ale sngelui Neutropenia (agranulocitoz) central periferic Eozinofilia alergie infestri parazitare leucoze astm bronic colagenozeModificri cantitative ale elementelor figurate ale sngelui Bazofilia (leucoza mieloid cronic) Monocitoza (infecii bacteriene, tuberculoza, mieloleucoz, sifilis .a.) Monocitopenia afectarea funciei mduvei osoaseLimfocitoz Tuberculoz Mononucleoz Limfoame Leucoze Limfopenia Liza exagerat a limfocitelor Suprimarea limfopoiezei Liza exagerat a limfocitelor se ntlnete n diferite infecii: virale, procese autoimune, SIDA Suprimarea limfopoiezei survine atunci cnd se administreaz glucocorticosteroizi, preparate citostatice.Trombocitoz (mieloleucoz, splenectomia) Trombocitopenia congenitale dobndite autoimune hipersplenism