Analiza statistică a evaluării progresului

şcolar al elevilor cls. a VIII-a la unitatea de invatare- MECANICA FLUIDELOR

PROF.DRD.PUFU ELENA

Şcoala Liviu Rebreanu Mioveni

1. Scopul şi obiectivele evaluării progresului şcolar.

Evaluarea rezultatelor şcolare urmăreşte să determine modul în care

obiectivele se realizează în învăţare. Evaluarea reprezintă un proces continuu şi

de durată, momentele în care are loc acţiunea evolutivă fiind diferite, în funcţie de

scopul avut în vedere la începutul programului de instruire, pe parcursul acestuia

şi la sfârşitul său. Datele obţinute din toate aceste evaluări conturează împreună o

imagine complexă a persoanei evaluate şi a progresului de-a lungul unui program

de instruire.

Putem deduce următoarele aspecte caracteristice ale evaluării ca

demers:

a) evaluarea este o componentă indispensabilă a procesului instructiv

educativ;

b) există o interdependenţă între cele trei elemente ale evaluării:

informaţii, precieri, decizii. Informţiile sunt baza de date care, prelucrate, duc la

formularea aprecierilor, sunt estimări ale situaţiei prezente sau prognozate ale

rezultatelor viitoare, iar deciziile sunt opţiuni pentru anumite modalităţi de acţiune.

În acelaşi timp, informaţiile culese prin evaluare sunt funcţie de deciziile ce

urmează să fie adoptate.

c) evaluarea nu se rezumă la o singură acţiue (cum ar fi notarea

elevilor), ci ea este constituită dintr-o succesiune de activităţi etapizate, având deci

caracterul unui proces.

1

Funcţiile sociale şi educaţionale ale evaluării.

Principalele funcţii ale evaluării sunt:

Funcţia diagnostică ce are în vedere depistarea

lacunelor şi greşelior elevilor şi înlăturarea acestora. Feed-back-ul primit de

evaluator îi permite acestuia să-şi modifice modul şi tehnicile de predare şi să

verifice dacă elevul a interpretat corect cunoştinţele transmise. Funcţia diagnostică

se realizează prin teste de cunoştinţe de tip diagnostic.

Funcţia prognostică care pune în evidenţă

performanţele viitoare ale elevilor. Acest lucru prezintă o importanţă deosebită

deoarece, spre exemplu, se pot lua la timp decizii privind orientarea şcolară şi

profesională a elevilor.

Funcţia prognostică se realizează prin teste de aptitudini, dar şi prin

teste pedagogice care verifică, mai ales calitatea învăţării şi a capacităţii solicitate

de activităţi viitoare.

Funcţia de selecţie intervenind atunci când se face clasificarea şi

admiterea candidaţilor la examenele şi concursurile şcolare, sau când se

urmăreşte ierarhizarea elevilor unei clase, şcoli, etc. Testele standardizate de tip

normativ oferă posibilităţi mai mari pentru realizarea unei selecţii obiective.

Funcţii specifice.

- Funcţia de stimulare a activităţii de învăţare (funcţia motivaţională)

- Funcţia de orientare şcolară

Operaţiile principale ale evaluării sunt:

- măsurarea fenomenelor pe care le vizează evaluarea (folosirea unor

procedee prin care se realizează o corespondenţă între două mulţimi, folosindu-se

un instrument de măsură);

- interpretarea şi aprecierea rezultatelor (emiterea unei judecăţi de

valoare asupra rezultatelor măsurării, acordându-i o semnificaţie pe baza unei

scări de valori sau a unui criteriu);

2

- adaptarea deciziilor (concluzii desprinse din interpretarea şi

aprecierea rezultatelor).

2. Forme şi tipuri de evaluare.

Evaluarea se face la începutul activităţii, pe parcursul procesului de

instruire-învăţare şi la sfârşitul acestuia.

Evaluarea iniţială (predictivă, de plasament) este menită să stabilească

nivelul de cunoştinţe esenţiale ale elevilor din perioadele anterioare care se

constituie în „ancore” ale activităţii viitoare a profesorului. se realizează de obicei

prin probe scrise la începutul unui program de instruire (început de an şcolar,

semestru, capitol).

Testul se întocmeşte de profesor pornind de la o listă cuprinzând

elementele esenţiale de conţinut din materia parcursă pe baza căreia se

elaborează itemii corespunzători şi modalităţile de răspuns. După aplicarea

testului şi corectarea lui, se face un inventar de greşeli tipice, confuzii, lacune, pe

baza căruia profesorul îşi va proiecta activitatea de instruire diferenţială la clasă

şi/sau suplimentar.

Evaluarea continuă (formativă, de progres sau pe parcurs) se

realizează după parcurgerea unei secvenţe de instruire (lecţie, capitol) în

următoarele modalităţi:

- probe pentru evaluarea atingerii unui obiectiv operaţional, după

parcurgerea unei secvenţe de instruire;

- probă de scurtă durată (10 min) aplicată la sfârşitul unei ore

(itemi/obiectivele lecţiei);

- probe de scurtă durată (10 min) aplicate la începutul orei viitoare

(itemi/obiectivele lecţiei sau lecţiilor anterioare);

- probe cu durata mai mare la sfârşit de capitol.

Evaluarea continuă exercită funcţia de diagnoză fiind un fel de

barometru pentru profesor şi pentru elevi, realizând un feed-back permanent ce

3

indică unde se situează rezultatele obţinute faţă de cele proiectate. Permite

profesorului să adopte măsuri de recuperare (ameliorare) fiind un mijloc de

prevenire a insuccesului (monitorizează progresul şcolar).

Evaluarea formativă presupune cunoaşterea de către elevi a

rezultatelor obţinute şi a gradului de îndeplinire a obiectivelor.

Evaluarea cumulativă(sumativă, globală, finală).

Se realizează în mod obişnuit prin teze semestriale şi prin lucrări scrise

anuale, dar şi prin convorbiri (colocvii), lucrări practice, teste, examene de

capaitate-teste nationale şi bacalaureat.

Ea nu permite ameliorarea procesului de instruire- învăţare decât

pentru seriile următoare, rezultatele fiind apreciate în raport cu obiectivele

generale ale disciplinei. Este complexă pentru că trebuie să furnizeze informaţii

relevante cu privire la cunoştinţele esenţiale şi la modul de aplicare a acestora în

contexte noi şi în practică (certifică nivelul de cunoştinţe şi de capacităţi).

Evaluarea finală exercită funcţia de constatare a rezultatelor elevilor şi

de apreciere a reuşitei elevilor în raport unii cu alţii, ea se realizează prin teste

standardizate.

3. Metode şi tehnici de evaluare.

Normele generale (după Muster D, Huzgan S, Popescu P.,

Metodologia examinării şi notării elevilor,EDP, Bucureşti, 1969) privind notarea şi

examinarea sunt:

- stabilirea notei în funcţie de cerinţele programei şi de sarcinile

speciale ale obiectului de învăţământ, volumul şi calitatea cunoştinţelor, temeinicia

lor, capacitatea aplicării în practică, posibilitatea exprimării lor în formă adecvată;

- principialitatea în notare;

- folosirea integrală a scării de notare;

4

- valorificarea funcţiei notei: de control, de selecţie, educativă şi

socială;

- perspectiva în notare (să se ţină seama de posibilităţile unor elevi de

a-şi înlătura lipsurile provocate de motive trecătoare);

- ritmicitatea examinărilor;

- unitatea, consecvenţa şi continuitatea în aplicarea sistemului de

notare.

Principalele metode de verificare a rezultatelor şcolare sunt

observarea curentă, evaluarea prin probe scrise, evaluarea prin probe practice.

Observarea curentă a comportamentului elevilor la ore permite:

-cunoaşterea interesului manifestat de elevi pentru studiu;

-sesizarea modului în care elevii participă la activitaţi;

-observarea gradului de îndeplinire a îndatoririlor şcolare;

-cunoaşterea modului de exprimare.

Evaluarea orală.

Dintre tehnicile de evaluare orală amintim:

- tehnici reproductive (se solicită numai capacitatea de memorare şi de

aceea se foloseşte foarte rar);

- tehnici de tip conversaţie;

- tehnici bazate pe rezolvarea de exerciţii şi probleme;

- tehnici ce presupun o perioada de pregătire a răspunsului (examen

de bacalaureat, examen de testare naţionala);

- tehnica prezentării orale a unei teme alese dintr-un set cumulat

anterior de profesor;

- tehnici de tip discuţie;

- tehnica întrebărilor şi răspunsurilor.

Evaluarea prin probe scrise:

Forme de evaluare scrisă:

5

- extemporalul (verificarea cunoştinţelor din lecţia anterioară);

- lucrarea scrisă la sfârşit de capitol;

- probe de evaluare formativă (după câteva lecţii care au o temă

comună sau înrudită);

- lucrări scrise cu subiect unic (instrument de evaluare externă).

Lucrările scrise cu subict unic au caracter criterial când sunt folosite

pentru evaluarea formativă sau clasificare şi caracter normativ când sunt utilizate

în scop de selecţie.

Evaluarea prin probe practice.

Acest tip de evaluare permite profesorilor să constate care este nivelul

deprinderilor practice, abilităţilor de realizare a activităţilor experimentale în cadrul

procesului de instruire învăţare pornind de la anumite criterii, norme şi/sau cerinţe

pedagogice pe care elevii trebuie să le cunoască încă de la începutul activităţii.

Evaluarea prin probe practice se realizează de câteva ori pe semestru

şi se bazează pe următoarele elemente:

- formularea problemei şi emiterea unor ipoteze, soluţii practice de

efectuare a experimentului incluzând alegerea materialelor şi ustensilelor

necesare;

- efectuarea activităţii experimentale observate atent de profesor;

- întocmirea referatului lucrării.

Testul docimologic reprezintă o variantă de examinare care cuprinde

un set de probe sau de întrebări-itemi, cu ajutorul cărora se verifică şi se

evaluează nivelul asimilării cunoştinţelor şi al capacităţilor de a opera cu ele prin

raportarea răspunsurilor la o scară etalon de apreciere, elaborată anterior.

Elaborarea testului constituie o activitate complexă care se desfăşoară

prin respectarea paşilor unui algoritm:

1. Precizarea lecţiei sau capitolului (capitolelor ) din care urmează să

se facă testarea.

2. Stabilirea obiectivelor pedagogice în ordinea importanţei lor.

6

3. Precizarea unui număr suficient de itemi şi formularea acestora în

concordanţă cu obiectivele pedagogice a căror îndeplinire e verificată.

4.Stabilirea modalităţilor de răspuns.

5. Aranjarea itemilor în funcţie de natura, complexitatea şi dificultatea

cunoştinţelor pe care le cuprind.

6. Elaborarea instrucţiunilor de răspuns.

7. Redactarea formularului de răspuns.

8. Aplicarea experimentului.

9. Stabilirea punctajului testului.

10. Indicarea timpului acordat pentru rezolvarea testului. Valorificarea

notelor se face prin analiză colectivă a greşelilor tipice şi perfecţionarea activităţii

celor doi factori implicaţi în procesul instructiv educativ: profesorul şi elevii.

4. Evaluarea rezultatelor

Mi-am propus următoarele obiective formative: dezvoltarea gândirii

logice la elevi, dezvoltarea capacităţii de a demonstra argumentat un adevăr,

dezvoltarea capacităţii de a analiza, sintetiza cunoştinţele noi, formularea

deprinderii de a stabili concluzii corecte din punct de vedere ştiinţific pe baza

observaţiei şi analizei, formarea deprinderilor de a utiliza cunoştinţele acumulate

pentru realizarea unor corelaţii disciplinare şi inter-disciplinare, dezvoltarea

spiritului de observaţie, stimularea capacităţii de investigare şi interpretare a unor

observaţii experimentale, formarea convingerii despre necesitatea de a învăţa

ritmic, sistematic, de a fi ordonat în activitatea independentă, stimularea atenţiei în

activităţile intelectuale şi experimentale, formarea eprinderilor de muncă

intelectuală independentă, dezvoltarea interesului şi pasiunii pentru studiul fizicii.

Pentru evaluarea progresului şcolar al elevilor claselor a VIII-a la

unitatea de învăţare: “Mecanica fluidelor” s-a utilizat un test de evaluare ce

7

cuprinde un număr de şase itemi , pentru două numere, iar timpul de lucru a fost

de 50 minute.

Test de evaluareFizică clasa a VIII-aMecanica fluidelor

NR.1

Subiect Itemi Punctaj

S1

Presiunea (p) este mărimea fizică care exprimă:a) forţa de apăsare exercitată pe unitatea de suprafaţăb) forţa de apăsare exercitată uniform şi perpendicular

pe unitatea de suprafaţăc) forţa de apăsare exercitată uniform pe unitatea de

suprafaţă

0,5 puncte

S2

Presa hidraulică este una din aplicaţiile legii lui Pascal. Alege dintre relaţiile de mai jos pe cele corecte:

a) ; b) ; c) p1=p20,5

puncte

S3 O sanie are masa de 5 kg şi o suprafaţă de sprijin de 360 cm2. Pe sanie se găsesc 2 copii având masele 20 kg, respective 30 kg. Să se calculeze presiunea exercitată asupra zăpezii(g=10N/kg)

2 puncte

S4

Ce presiune are apa pe fundul Mării Negre la adâncimea cea mai mare, 2210m? Dar în groapa cea mai adâncă în Oceanul Pacific(Groapa Marianelor) la 11,2 km? Densitatea apei de mare este =1030 kg/m3 şi g=10 N/kg.

2 puncte

S5

O presă hidraulică are raportul ariilor S1/S2=20. Cursa pistonului mic este de d1=14 cm, iar forţa cu care apasă pe acest piston F1=180 N. Să se afle:a) cursa pistonului mare;b) forţa F2 exercitată pe pistonul mare.

2 puncte

S6

Dacă un colac de salvare având volumul de 0,03 m3 este cufundat în apă de mare ( ) el va susţine un om de 80 kg

cu din volumul său deasupra apei. Care

este densitatea materialului din care este făcut colacul de salvare?(Se neglijează greutatea aerului din colac).

2 puncte

8

Notă se acordă 1 punct din oficiu; toate subiectele sunt obligatorii; timp de lucru 50 minute.

1 p oficiu

Total 10 p

NR.1

OBIECTIVE OPERAŢIONALEElevii trebuie să:

ITEMI

O1. Definească presiunea şi unităţile sale de măsură şi explicitarea matematică a formulei

S1, S3

O2. Definirea presiunii hidrostatice şi identificarea mărimilor de care depinde.

S4

O3. Rezolvarea de probleme cu caracter theoretic şi aplicativ legate de presiune.

S3

O4. Enunţarea legii lui Pascal şi identificarea aplicaţiilor practice ale legii.

S2, S5

O5. Utilizarea legii lui Pascal în rezolvarea de probleme cu caracter practice şi aplicativ.

S5

O6. – Identificarea direcţiei şi a sensului forţei arhimedice şi rezolvarea de probleme privind legea lui Arhimede; - Modelarea grafică a interacţiunii cu mediul a corpului scufundat.

S6

9

Test de evaluare- Fizică clasa a VIII-aMecanica fluidelor

NR.2

Subiect Itemi Punctaj

S1

Presiunea hidrostatică se calculează cu ajutorul relaţiei:

a) ; b) ; c) 0,5

puncte

S2

Forţa arhimedică se calculează cu următoarea relaţie: a) ; b) ; c) 0,5

puncte

S3

Care este presiunea pe care o exercită pe suprafaţa solului un om care cântăreşte 72 kg? Aria tălpilor pantofilor lui este S=400 cm2. Comparaţi cu presiunea pe care ar exercita-o dacă urcă pe un scaun cu 4 picioare. Aria fiecărui picior este S1=8 cm2, iar masa scaunului este 4 kg. Se consideră g=10 N/kg.

2 puncte

S4

Calculaţi presiunea hidrostatică exercitată asupra noastră:

a) în cadă, la adâncimea de 30 cm;b) într-un bazin la adâncimea de 2 mSe consideră şi g=10 N/kg.

2 puncte

S5

Pe pistonul cu secţiunea S1=10 cm2 al unei prese hidraulice se aşează un corp cu masa m1=5 kg, iar pe celălalt piston cu secţiunea S2=100 cm2

este aşezat un resort cu constanta elastică k=2000 N/m. Să se determine comprimarea resortului datorită greutăţii corpului cu masa m1 prin intermediul presei hidraulice (g=10 N/kg).

2 puncte

S6 Într-un vas cu apă se scufundă un corp de formă cubică cu latura a=10 cm. Pentru a-l menţine pe fundul vasului se acţionează asupra lui cu o forţă F.

a) Care este mărimea forţei ?( )b) Ce presiune se exercită asupra forţei superioare a

cubului dacă înălţimea apei este de 2,1 m?(

2 puncte

10

, g=10 N/kg)

Notă se acordă 1 punct din oficiu; toate subiectele sunt obligatorii; timp de lucru 50 minute.

1 p oficiu

Total 10 p

NR.2

OBIECTIVE OPERAŢIONALEElevii trebuie să:

ITEMI

O1. Definească presiunea şi unităţile sale de măsură şi să resolve probleme cu caracter teoretic şi aplicativ legate de presiune.

S3

O2. Definească presiunea hidrostatică şi să identifice mărimile de care depinde.

S1, S6-b, S4

O3. Utilizarea principilui fundamental al hidrostaticii în rezolvarea de probleme.

S4, S6-b

O4. Definirea forţei arhimedice şi explicitarea matematică a formulei.

S2, S6-a

O5. Utilizarea legii lui Pascal în rezolvarea de probleme.

S5

O6. - Modelarea grafică a interacţiunii cu mediu a corpului scufundat, rezolvarea de probleme privind legea lui Arhimede.

S6

11

În funcţie de obiectivele propuse mai sus am apreciat rezultatele elevilor folosind două eşantioane:

A – un eşantion martor (o clasă de 28 elevi: 8H)B – un eşantion experimental (o clasă din care o treime din elevii clasei au

frecventat orele de pregătire suplimentară la fizică: 8C)

Elevii din cele două eşantioane au avut practic aceleaşi condiţii de desfăşurare a procesului instructive educativ, iar capacitatea intelectuală se aseamănă.

Clasele supuse experimentului au fost instruite conform programei de fizică, în acelaşi mod, iar probele de verificare au fost identice.

Rezultatele obţinute de elevii celor două clase sunt cuprinse în următorul tabel:

Nr. elevi

testati

O1 O2 O3 O4 O5 O6

Punctaj

maxim

% realizat

Punctaj

maxim

% realiz

at

Punctaj

maxim

% realizat

Punctaj

maxim

% realizat

Punctaj

maxim

% realizat

Punctaj

maxim

% realizat

28 0,5 95 0.5 85 2 82 2 94 2 76 2 7030 0,5 100 0.5 95 2 95 2 100 2 87 2 85

12

02468

10121416

Nota 10 Nota 9 Nota 8 Nota 7 Nota 6 Nota 5 Nota 4

Nr. Elevi experiment

Nr. Elevi martor

Tabele rezumative ale rezultatelor statistice:

Clasa experimentală Clasa martor (etalon)

Nota Nr. elevi % elevi10 7 23,339 15 50,008 5 16,677 2 6,676 1 3,335 0 0,004 0 0,00

Graficul rezultatelor statistice:

Nota Nr. elevi % elevi10 3 10,349 15 51,728 2 6,907 5 20,696 1 3,455 2 6,904 0 0,00

13

Clasa experimentala

23%

50%

17%

7% 3% 0%

Nota 10 Nota 9 Nota 8 Nota 7 Nota 6 Nota 5 Nota 4

Not

a 10

Not

a 9

Not

a 8

Not

a 7

Not

a 6

Not

a 5

Not

a 4

clasa experimentala %

0

10

20

30

40

50

60

clasa experimentala % clasa martor %

5. Concluzii

S-a constatat că la clasa martor media pe clasă a fost de 8,06, iar la clasa experimentală media pe clasă a fost de 8,83, constatându-se o deplasare a maximului spre valori mai mari ale notelor.

La testele de evaluare rezultatele pe grupe valorice sunt prezentate în următorul tabel:

Rezultatele testului sunt prezentate grafic sub forma variaţiei procentului de rezolvare a itemilor în funcţie de valoarea măsurată a răspunsurilor şi sub formă de diagrame :

clasaNr.

Elevi

Elevi slabi

nota 4-5

Elevi nota 6-7

Elevi nota 7-8

Elevi nota 8-9

Elevi nota 9-

10

experimentala 300

(0,00%)1

(3,33%)5

(16,6%)10

(33,3%)14

(46,6%)

martor 281

(3,44%)3

(10,43%)9

(31,03%)8

(27,58%)8

(27,58%)

14

Clasa martor

10%

52%7%

21%

3% 7% 0% Nota 10

Nota 9

Nota 8

Nota 7

Nota 6

Nota 5

Nota 4

Din analiza datelor la clasa experimentală se constată o deplasare a maximului spre valori mai mari ale notelor.

Cei mai mulţi elevi şi-au însuşit temeinic cunoştinţele referitoare la Mecanica fluidelor.

Progresul înregistrat de elevii clasei experimentale se datorează

metodelor didactice formativ-participative , conversaţiei, experimentelor de

laborator, problematizării utilizate în orele de pregătire suplimentare la fizică

ce au permis o angajare activă şi conştientă a elevilor în activitatea de

învăţare.

15