TEMA 6. ANALIZA REZULTATELOR FINANCIARE ŞI A RENTABILITĂŢII

6.1. Noţiunile de profit (pierdere), rentabilitate şi importanţa analizei acestora. Sarcinile analizei şi sursele principale de informaţie.

Rezultatul financiar al activităţii întreprinderii se caracterizează prin suma profitului (pierderii) şi a nivelului rentabilităţii obţinute.

În economia de piaţă, profitul constituie raţiunea de a fi a unei întreprinderi. Întreprinderile care se dovedesc a fi nerentabile sunt supuse falimentului.

Profitul reprezintă sursa principală de dezvoltare a întreprinderii şi se determină ca diferenţă dintre venitul total obţinut din desfacerea produselor fabricate, a lucrărilor şi serviciilor cu caracter industrial şi din alte activităţi şi cheltuielile aferente acestor venituri.

Profitul (pierderea) = Venituri – Consumuri şi cheltuieliCu cât este mai mare valoarea veniturilor cu atât va fi mai ridicată mărimea profitului, şi invers,

creşterea valorii consumurilor şi cheltuielilor duce la diminuarea mărimii profitului.Funcţiile pe care le are de îndeplinit profitul sunt: izvor de alimentare a fondului de dezvoltare economico-socială; mijloc de cointeresare materială a întreprinderii în ansamblu şi a membrilor colectivului

întreprinderii; sursa de autofinanţare pentru dezvoltarea producţiei.Rentabilitatea reflectă capacitatea întreprinderii de a produce profit, oglindind într-o formă sintetică

eficienţa întregii activităţi economice a întreprinderii.În mod general acest indicator se obţine raportând venitul la cheltuieli, constituind una dintre

formele de exprimare a eficienţei economice. Deci, profitul este sursa de existenţă şi dezvoltare a întreprinderii, pe când rentabilitatea permite de

a aprecia cât de eficient sunt folosite resursele de producţie. Problemele principale ale analizei profitului şi rentabilităţii sunt:◙ aprecierea generală a dinamicii şi îndeplinirii nivelului programat al profitului şi rentabilităţii;◙ evidenţierea şi calculul influenţei factorilor respectivi la modificarea profitului şi rentabilităţii;◙ evidenţierea rezervelor interne de majorare a profitului şi rentabilităţii.Sursele principale de informaţie:◙ Programul social economic de dezvoltare a întreprinderii (Planul de afaceri);◙ Rapoartele financiare anuale şi trimestriale;◙ Anexele la Rapoartele financiare anuale;◙ Rapoartele statistice; ◙ Datele evidenţei operative şi contabile; ◙ Alte surse de informaţie.Rezultatele analizei profitului (pierderii), rentabilităţii sunt necesare atât pentru elaborarea

strategiei de dezvoltare şi organizare a activităţii curente a întreprinderii, cât şi pentru prognozarea activităţii acesteia pe viitor.

6.2. Analiza dinamicii şi structurii profitului (pierderii) până la impozitare. Masa profitului total (pierderii) obţinut de întreprindere nu este omogenă, în componenţa sa intrând

rezultate din activităţi şi operaţii diferite.Principala activitate a întreprinderii industriale o constituie fabricarea de produse, executarea de

lucrări şi prestarea de servicii cu caracter industrial. Această activitate poartă denumirea de activitate operaţională.

În profitul total (pierderea) se reflectă şi rezultatul din activitatea de investiţii, rezultatul din activitatea financiară şi rezultatul excepţional.

Rezultatul din activitatea de investiţii se obţine ca diferenţă dintre venituri şi cheltuieli din operaţiunile legate de existenţa şi mişcarea activelor pe termen lung.

Rezultatul din activitatea financiară se obţine ca diferenţa dintre venituri şi cheltuieli aferente operaţiunilor legate de modificările în mărimea şi structura capitalului propriu şi mijloacelor împrumutate.

Rezultatul excepţional se obţine ca diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile apărute ca rezultat al evenimentelor şi operaţiunilor excepţionale neprevăzute.

În special astfel de evenimente cuprind : calamităţi naturale; perturbări politice(acţiuni militare,revoluţie); modificări ale legislaţiei Republicii Moldova (hotărârile cu privire la naţionalizare,interzicerea

activităţilor de anumită natură). Analiza începe cu aprecierea în dinamică a structurii profitului (pierderii) până la impozitare, care

poate fi exprimată prin relaţia:PPI = RAO ± RAI ± RAF ± RE;unde:PPI – profitul (pierderea) până la impozitare;RAO – rezultatul din activitatea operaţională;RAI – rezultatul din activitatea de investiţii;RAF – rezultatul din activitatea financiară;RE – rezultatul excepţional.Analiza în dinamică a profitului (pierderii) până la impozitare permite evaluarea mărimii acestuia în

comparaţie cu realizările anilor precedenţi şi/sau cu datele stabilite în Planul de afaceri şi studierea modificărilor survenite în mărimea profitului (pierderii) contabil în ultimii ani.

Analiza structurală a profitului (pierderii) până la impozitare permite aprecierea aportului fiecărui tip de activitate în obţinerea profitului contabil. Creşterea în dinamică a cotei profitului din activitatea operaţională în suma totală a profitului până la impozitare este apreciată pozitiv.

Din punct de vedere al tehnicii de calcul, la analiza dinamicii şi structurii profitului (pierderii) până la impozitare se determină abaterea absolută (faţă de perioada precedentă şi/sau de plan), ritmul creşterii, % îndeplinirii planului şi ponderea rezultatului financiar obţinut din fiecare tip de activitate în suma totală a mărimii profitului (pierderii) până la impozitare.

Analiza dinamicii şi structurii profitului (pierderii) până la impozitare este efectuată în baza datelor Raportului privind rezultatele financiare şi Planului de afaceri.

Tabelul 6.1.Aprecierea dinamicii şi structurii profitului (pierderii) până la impozitare

Indicatori

Anul precedent Anul de gestiune Abaterea

suma,

mii lei

ponde-rea %

suma, mii lei

ponde-rea %

mii lei %

A 1 2 3 4 5 6

1.Rezultatul din activitatea operaţională:

profit (pierdere) (rînd.080) (17188) (3,42) 1452524

94,93 +1469712 +98,35

2.Rezultatul din activitatea de investiţii

profit (pierdere)

(rînd.090)533433 105,9

969500 4,54 - 463933 -101,45

3.Rezultatul din activitatea financiară

profit (pierdere)

(rînd.100)(10950) (2,18) 8060 0,53 +19010 +2,71

4.Rezultatul excepţional

profit (pierdere)

(rînd.120)

(2000) (0,39) - - +2000 +0,39

5.Profitul (pierderea) perioadei de gestiune pînă la impozitare (r.130=110120) 503295 100 153008

4100 +1026789 x

Din datele prezentate în tabelul 6.1. rezultă că întreprinderea analizată a obţinut un rezultat financiar pozitiv atât în anul de gestiune, cât şi în cel precedent. În anul de gestiune mărimea profitului până la impozitare a constituit 1530084 lei, ceea ce reprezintă o majorare cu 1026789 lei faţă de mărimea perioadei precedente. Majorarea profitului până la impozitare a fost determinată de obţinerea unui rezultat financiar favorabil considerabil din activitatea operaţională, majorării mărimii profitului din activitatea financiară şi diminuării pierderilor excepţionale. Influenţa acestor factori asupra majorării profitului până la impozitare constituie, respectiv: 1469712 lei, 19010 lei şi 2000lei. Rezultatul financiar nefavorabil din activitatea de investiţii a contribuit la diminuarea mărimii profitului până la impozitare cu 463933 lei.

Efectuând analiza dinamicii şi structurii profitului (pierderii) până la impozitare putem aprecia rezervele concrete de sporire a mărimii acestuia.

Pe baza datelor acestui tabel putem face concluzia din contul cărei activităţi obţine întreprinderea cel mai mare profit (care activitate este mai avantajoasă).

La întreprinderea analizată partea covârşitoare a rezultatului financiar o constituie rezultatul din activitatea operaţională, ceea ce este apreciat pozitiv, deoarece reflectă desfăşurarea normală a activităţii de bază a întreprinderii.

6.3. Analiza factorială a profitului (pierderii) din activitatea operaţională.Rezultatul din activitatea operaţională se determină ca diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile

acestei activităţi.Veniturile din activitatea operaţională sânt constituite din vânzări nete şi alte venituri operaţionale.Cheltuielile activităţii operaţionale includ toate cheltuielile aferente vânzărilor, cheltuielile

comerciale, cheltuielile generale şi administrative şi alte cheltuieli operaţionale.Formula de calcul a rezultatului financiar din activitatea operaţională este:RAO = PB (PG) + AVO – CC – CGA - ACO,unde: RAO – rezultatul financiar din activitatea operaţională;PB(PG) – profitul brut (pierderea globală);AVO – alte venituri operaţionale;CC – cheltuieli comerciale;CGA – cheltuieli generale şi administrative;

ACO – alte cheltuieli operaţionale.Fiecare parte componentă a formulei factoriale influenţează asupra profitului (pierderii) din

activitatea operaţională a întreprinderii. Profitul brut şi alte venituri operaţionale au o acţiune directă, iar cheltuielile perioadei – o acţiune inversă.

În calitate de sursă de informaţie pentru analiza factorială a profitului (pierderii) din activitatea operaţională, serveşte Raportul privind rezultatele financiare.

Având în vedere legătura aditivă dintre factorii influenţei şi indicatorul rezultativ, în calitate de metodă cea mai convenabilă pentru analiza factorială a profitului (pierderii) din activitatea operaţională este metoda balanţieră.

Tabelul 6.2. Analiza factorială a profitului (pierderii) din activitatea operaţională

Indicatori Anul precedent Anul de gestiune

Abaterea

(+, -)

Rezultatul influenţei

A 1 2 3 4

1. Profitul brut (3419598) 2410098 +5829696 +5829696

2. Alte venituri operaţi-onale

22154300 18757150 -3397150 -3397150

3. Cheltuieli comerciale 4687972 4928681 +240709 -240709

4. Cheltuieli generale şi administrative 8025620 9896020 +1870400 -1870400

5. Alte cheltuieli operaţi-onale

6038298 4890023 -1148275 +1148275

6. Profitul (pierderea) din activitatea operaţională (17188) 1452524 +1469712 x

Balanţa influenţei factorilor: 5829696 + (-3397150) + (-240709) + (-1870400) + 1148275 = +1469712.La întreprinderea analizată majorarea profitului brut şi diminuarea altor cheltuieli operaţionale au

contribuit la majorarea profitului din activitatea operaţională cu, respectiv, 5829696lei şi 1148275lei. Diminuarea altor venituri operaţionale şi sporirea cheltuielilor comerciale şi a celor generale şi administrative au diminuat mărimea profitului din activitatea operaţională cu, respectiv, 3397150lei, 240709lei şi 1870400lei.

6.4. Analiza factorială a profitului brut (pierderii globale).Componenta cea mai importantă a profitului (pierderii) din activitatea operaţională, de regulă,

elementul cel mai principal îl reprezintă profitul brut (pierderea globală), de aceea în analiza formării profitului, studiului profitului brut i se acordă o atenţie deosebită.

Profitul brut reprezintă depăşirea vânzărilor nete asupra costului vânzărilor. În practica economică acest indicator se numeşte şi coeficient de profitabilitate (se determină în % faţă de indicatorul „vânzări nete”).

Analiza începe cu aprecierea evoluţiei structurii profitului brut (pierderii globale) obţinut pe tipuri de activitate operaţională în baza datelor Anexei la Raportul privind rezultatele financiare.

Tabelul 6.3. Aprecierea dinamicii şi structurii profitului brut (pierderii globale) pe tipuri de activitate operaţională

Indicatori Anul precedent Anul de gestiune Abaterea (+, -)

suma, lei ponde- suma, lei ponde- lei %

rea, % rea, %

A 1 2 3 4 5 6

1. Profitul (pierderea) din vînzarea produselor finite 2095738 61,29 1975065 81,95 -120673 +20,66

2. Profitul (pierderea) din comercializarea mărfurilor (1823670) (53,33) 570650 23,68 +2394320 +77,01

3. Profitul (pierderea) din prestarea servi-ciilor

(3691666) (107,96) (135617) (5,63) +3556049 +102,33

4. Profitul brut (pierderea globală) (3419598) 100 2410098 100 +5829696 x

Din datele prezentate în tabelul 6.3. rezultă că în perioada de gestiune întreprinderea analizată a obţinut profit atât din comercializarea produselor finite, cât şi din comercializarea mărfurilor. E de menţionat că ponderea predominantă în suma totală a profitului brut revine profitului obţinut din vânzarea produselor finite. Faţă de anul precedent, situaţia privind rezultatul financiar din vânzări s-a îmbunătăţit considerabil. Astfel, dacă în anul precedent întreprinderea a obţinut pierderi din comercializarea mărfurilor şi prestarea serviciilor, în anul de gestiune curent s-a obţinut profit din comercializarea mărfurilor, iar suma pierderii din prestarea serviciilor s-a diminuat. Această situaţie se lămureşte prin depăşirea ritmului creşterii vânzărilor nete asupra ritmului creşterii costului vânzărilor.

Pe lângă aprecierea evoluţiei şi structurii, profitul brut (pierderea globală) poate fi analizat şi din punct de vedere factorial, examinând astfel cauzele ce au condiţionat devierea mărimii acestuia. La efectuarea analizei factoriale a profitului brut (pierderii globale), este important să se ia în consideraţie tipul de activitate operaţională în urma căruia a fost obţinut profitul (pierderea), deoarece trăsăturile caracteristice ale tipurilor de activitate operaţională generează şi particularităţile tehnicii de calcul al analizei factoriale a profitului brut (pierderii globale).

Astfel, profitului brut (pierderea globală) obţinut din vânzarea produselor şi/sau prestarea serviciilor este influenţat de următorii factori:

a) modificarea volumului de vânzare al produselor (serviciilor prestate);b) modificarea structurii şi sortimentului produselor vândute (serviciilor prestate);c) modificarea costului de vânzare al produselor (serviciilor prestate);d) modificarea preţurilor la produsele vândute (serviciile prestate).Pentru determinarea influenţei separate a fiecărui factor asupra mărimii profitului brut (pierderii

globale) din vânzarea produselor (serviciilor prestate) în calitate de surse informaţionale servesc:- Anexa la Raportul privind rezultatele financiare;- Calculaţiile produselor (serviciilor( concrete;- Calculele speciale (de recalculare).Recalcularea volumului şi costului vânzărilor se efectuează prin evaluarea cantităţii produselor

(serviciilor) efectiv vândute în anul de gestiune cu preţurile şi costurile unitare ale produselor vândute (serviciilor prestate) în anul precedent sau conform Planului de afaceri.

Tehnica de calcul a influenţei factorilor nominalizaţi asupra mărimii profitului brut (pierderii globale) este următoarea:

Influenţa primului factor se determină ca produsul dintre profitul brut (pierderea globală) al perioadei de bază (prognozată sau precedentă) şi modificarea procentuală a volumului vânzărilor produselor (serviciilor prestate):

Ra =

PB (PG )bazax Δ%VVP100 ,

Δ%VVP =

CV rec .CV 0 x 100 - 100,

unde: PB(PG)o – profitul brut (pierderea globală) al perioadei de bază (prognozată sau precedentă);CVrec. – costul vânzărilor recalculat; CV0 – costul vânzărilor din perioada de bază (prognozată sau precedentă).(3419598) x (+0,59)100 = + (20176) lei

Influenţa celui de-al doilea factor se determină ca diferenţa dintre profitul brut (pierderea globală) recalculat şi profitul brut (pierderea globală) al perioadei de bază şi influenţa primului factor:

Rb = PB(PG)rec. – PB(PG)0 - Ra,

unde: PB(PG)rec. – profitul brut (pierderea globală) calculat în condiţiile volumului vânzărilor anului de

gestiune şi costurile, precum şi preţurile de vânzare din perioada de bază;PB(PG)0 – profitul brut (pierderea globală) al perioadei de bază;Ra – modificarea profitului brut (pierderii globale) sub influenţa volumului vânzărilor. (3440598) – (3419598) – [+(20176)] = + (824) leiInfluenţa modificării costului produselor (serviciilor) vândute asupra profitului brut (pierderii

globale) are o influenţă inversă şi se determină ca diferenţa dintre valoarea curentă şi recalculată a costului vânzărilor produselor finite (serviciilor prestate):

Rc = - (CV1 – CVrec.),unde: CV1 – costul produselor finite vândute (serviciilor prestate) din anul de gestiune;CVrec. – costul recalculat al produselor finite vândute (serviciilor prestate).- (18222902 – 18290700) = +67798 leiInfluenţa modificării preţurilor la produsele vândute (serviciile prestate) se determină ca diferenţa

dintre volumul vânzărilor din anul de gestiune şi cel recalculat:Rd = VV1 – VVrec.,

unde: VV1 – volumul vânzărilor produselor finite (serviciilor prestate) din anul de gestiune;VVrec. – volumul vânzărilor produselor finite (serviciilor prestate) recalculat.20633000 – 14850102 = + 5782898 leiBalanţa influenţei factorilor:(20176) + (824) + 67798 + 5782898 = +5829696 lei Rezultatele calculelor reflectă o situaţie favorabilă privitor la profitul brut obţinut de întreprindere.Analiza factorială a profitului brut (pierderii globale) din vânzarea produselor poate fi detaliată prin

examinarea profitului brut (pierderii globale) din vânzarea fiecărui tip de produs, mărimea căruia se modifică sub influenţa a trei factori:

a) modificarea cantităţii unui produs vândut;b) modificarea costului unitar al produsului vândut;c) modificarea preţului mediu de vânzare al produsului.Formula dependenţei factoriale a profitului brut (pierderii globale) din vânzarea unui produs poate

fi exprimată astfel:R = a x b x c.

Calculul influenţei acestor factori la modificarea profitului din vânzarea unui produs poate fi efectuat prin metoda substituţiilor în lanţ, bazată pe recalcularea indicatorilor. În calitate de sursă informaţională serve,te Calculaţia produsului.

Profitul brut (pierderea globală) obţinut din comercializarea mărfurilor se modifică sub influenţa a doi factori:

a) modificarea venitului din vânzarea mărfurilor;b) modificarea ratei medii a marjei comerciale.Rata medie a marjei comerciale poate fi determinată conform relaţiei:

Rata medie a marjei comerciale =

Pr ofitulbrutdinvinzarea

marfurilor

Volumulmarfurilorvindute x100

Formula dependenţei factoriale a profitului brut din vânzarea mărfurilor faţă de factorii sus-menţionaţi este:

R = a x bCalculul influenţei acestor factori poate fi efectuat prin metoda substituţiilor în lanţ sau metoda

diferenţelor absolute în baza datelor Anexei la Raportul privind rezultatele financiare.

6.5. Analiza profitului (pierderilor) din activităţile neoperaţionaleMărimea profitului (pierderilor) în mare măsură, depinde şi de rezultatele obţinute de întreprindere

din activităţile neoperaţionale, adică din activităţile de investiţii, financiară şi din evenimentele excepţionale.

Profitul (pierderea) din activitatea de investiţii reprezintă diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile din operaţiunile legate de ieşirea activelor nemateriale, materiale şi financiare pe termen lung.

Profitul (pierderea) din activitatea financiară reprezintă diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile din operaţiunile aferente modificărilor survenite în mărimea şi structura capitalului propriu şi împrumutat.

Rezultatul excepţional: profit (pierdere) reprezintă diferenţa între veniturile şi cheltuielile din evenimentele excepţionale.

Analiza începe cu aprecierea în dinamică şi/sau în comparaţie cu datele prevăzute în Planul de afaceri a mărimii şi structurii profitului (pierderilor) din activităţile neoperaţionale.

Tabelul 6.4.

Aprecierea în dinamică a mărimii şi structurii profitului (pierderilor) din activităţile neoperaţionale

Indicatori Anul precedent Anul de gestiune Abaterea (+, -)suma, lei ponde-

rea,%suma, lei ponde-

rea,%lei %

A 1 2 3 4 5 61. Profitul (pierderea) din activitatea de investiţii 533433 102,49 69500 89,61 -463933 - 12,882. Profitul (pierderea) din activitatea financiară (10950) (2,10) 8060 10,39 +19010 +12,493. Rezultatul excepţional profit (pierdere)

(2000) (0,39) - - +2000 +0,39

Total profit (pierdere) din activităţile neoperaţionale 520483 100 77560 100 -442923 x

Din tabelul 6.4. rezultă că din activităţile neoperaţionale întreprinderea analizată atât în anul de gestiune, cît şi cel precedent a obţinut profit în mărime de 77560 lei şi respectiv 520483 lei. Menţionăm că ponderea cea mai mare în suma totală a rezultatului din activităţile neoperaţionale

revine profitului obţinut din activitatea de investiţii, deşi în dinamică se atestă o reducere a acestuia cu 463933 lei sau 12,88%.

În procesul analizei de mai departe, se examinează factorii ce au condiţionat modificarea mărimii profitului (pierderilor) din activităţile neoperaţionale faţă de realizările anului precedent şi/sau de datele prevăzute în Planul de afaceri. Principalii factori, care influenţează modificarea profitului (pierderilor) din activităţile neoperaţionale sunt părţile componente ale acestora. De menţionat că valoarea veniturilor influenţează direct rezultatul financiar, iar cheltuielile au o influenţă inversă. Calculul influenţei factorilor respectivi la modificarea profitului (pierderilor) din activităţile neoperaţionale se efectuează prin metoda bilanţieră.

Sursa de informaţie a analizei profitului (pierderilor) din activităţile neoperaţionale este Anexa la Raportul privind rezultatele financiare.

Tabelul 6.5. Analiza factorială a profitului (pierderii) din activitatea de investiţiiIndicatori Anul

precedentAnul de gestiune

Abaterea (+, -)

Rezultatul influenţei

A 1 2 3 41. Venituri din activitatea de investiţii, total 750000 250000 -500000 -500000inclusiv:- din ieşirea activelor materiale pe termen lung

738520 237500 -501020 -501020

- din dividende 11480 12500 +1020 +10202. Cheltuieli din activitatea de investiţii, total

216567 180500 -36067 +36067

inclusiv:- din ieşirea activelor materiale pe termen lung

216567 180500 -36067 +36067

3. Profit (pierdere) din activitatea de investiţii (rd.1 – rd.2) 533433 69500 -463933 x

Din calculele efectuate în tabelul 6.5. rezultă că rezultatul financiar favorabil din activitatea de investiţii, în anul de gestiune, s-a micşorat cu 463933 lei, faţă de realizările anului precedent. Această diminuare a fost determinată de micşorarea veniturilor din ieşirea activelor materiale pe termen lung.

Tabelul 6.6. Analiza factorială a profitului (pierderii) din activitatea financiarăIndicatori Anul

precedentAnul de gestiune

Abaterea (+, -)

Rezultatul influenţei

A 1 2 3 41. Venituri din activitatea financiară, total 32500 53400 +20900 +20900inclusiv:- din diferenţe de curs valutar 7340 12500 +5160 +5160- alte venituri 25160 40900 +15740 +157402. Cheltuieli din activitatea financiară, total 43450 45340 +1890 -1890inclusiv:- privind diferenţele de curs valutar

9570 11468 +1898 -1898- alte cheltuieli 33880 33872 -8 +83. Profit (pierdere) din activitatea financiară (rd.1 – rd.2) (10950) 8060 +19010 x

Din datele tabelului 6.6. rezultă că întreprinderea analizată în anul de gestiune a obţinut profit din activitatea financiară. E de menţionat că în perioada analizată s-au majorat atît veniturile, cît şi

cheltuielile, dar ritmul creşterii veniturilor a depăşit ritmul creşterii cheltuielilor, ceea ce a permis întreprinderii să obţină profit.

6.6. Caracteristica generală a indicatorilor rentabilităţiiRidicarea eficienţei economice – problemă de o permanentă actualitate economică este strâns legată

de creşterea rentabilităţii întreprinderilor.Rentabilitatea presupune obţinerea unor venituri mai mari decât cheltuielile aferente acestor

venituri. (Mărimea absolută a rentabilităţii este oglindită în profit –indicator de volum al rentabilităţii, iar gradul în care capitalul sau folosirea resurselor întreprinderii aduc profit este reflectat în rata rentabilităţii – indicator al mărimii relative a rentabilităţii).

În legătură cu corelaţia dintre rentabilitate şi eficienţa economică sunt de făcut unele precizări. Eficienţa economică este mai cuprinzătoare decât rentabilitatea. Se poate aprecia că eficienţa economică reprezintă cea mai generală categorie care caracterizează rezultatele ce decurg din diferire variante preconizate pentru utilizarea (consum productiv, consum individual, vânzare) sau economisirea unor resurse (umane, materiale, financiare) intrate sau neintrate în circuitul economic.

Sensul general al conceptului de eficienţă, care se poate referi la o activitate, persoană sau obiect, este acela de a avea calitatea de a produce efectul util scontat. Ar trebui însă adăugat că raţionalitatea oricărei acţiuni umane presupune ca efectul să devanseze efortul (consumul de resurse). Ca urmare se poate vorbi de eficienţa economică, tehnică, socială etc. după domeniul la care se referă. În substanţa sa, eficienţa economică vizează minimizarea resurselor ce revin pe o unitate de efect util.

Formula de bază a calculului rentabilităţii este:

Rentabilitatea =

Efecteconomicsifinanciar

Efort x100În calitate de efect economic şi financiar, la calculul rentabilităţii, se utilizează profitul, dividende

etc., iar în calitate de efort – costul vînzărilor, activele totale, capitalul propriu, capitalul permanent al întreprinderii etc.

În literatura de specialitate, indicatorii rentabilităţii sunt grupaţi în trei categorii:- indicatorii rentabilităţii producţiei;- indicatorii rentabilităţii activelor;- indicatorii rentabilităţii capitalului.Tabelul 6.7. Caracteristica generală a indicatorilor rentabilităţii

Indicatori Modul de calcul Caracteristicarelaţia de calcul sursa

1 2 3 41. Rentabilitatea producţiei:1.1. Rentabilitatea veniturilor din vînzări

PBVV x100

rd . 030 f .2rd . 010 f .2 x100

Reflectă profitul brut obţinut la 1 leu venituri din vînzări

1.2. Rentabilitatea pe produs

P produsPv produs x100sauP produsCvprodus x100

Pv−CvPv x100

sauPv−CvCv x100

Reflectă profitul obţinut la 1 leu de vînzări.

Reflectă profitul obţinut la 1 leu de cost.

2. Rentabilitatea activelor:2.1. Rentabilitatea economică a

PPITA x100

rd . 130 f .2rd . 470 f . 1 x100

Reflectă profitul pînă la impozitare obţinut, în medie, la 1 leu de active.

activelor2.2. Rentabilitatea activelor cu destinaţie de producţie

PPIMF+AC x100

rd . 130 f .2(rd . 060+rd . 460 ) f . 1 x100

Exprimă eficienţa cu care sunt utilizate activele cu destinaţie de producţie pentru obţinerea profitului până la impozitare.

3. Rentabilitatea capitalului:3.1. Rentabilitatea financiară a capitalului propriu

PNCP x100

rd .150 f .2rd . 650 f .1 x100

Exprimă eficienţa cu care este utilizat capitalul propriu pentru obţinerea profitului net.

3.2. Rentabilitatea financiară a capitalului permanent

PN (PPI )C permanent x100

rd .150(rd .130 ) f .2(rd . 650+rd . 770 ) f . 1 x100

Exprimă eficienţa cu care este utilizat capitalul permanent pentru obţinerea profitului net sau a profitului pînă la impozitare.

În calculul şi analiza acestor indicatori sunt cointeresaţi diverşi utilizatori ai Rapoartelor financiare: managerii întreprinderii – în cadrul elaborării Planului de afaceri, potenţialii acţionari – atunci cînd pe piaţa valorilor mobiliare aleg cele mai atrăgătoare variante de procurare a acţiunilor etc.

6.7. Analiza rentabilităţii veniturilor din vînzăriRata rentabilităţii veniturilor din vînzări (Rv) reflectă capacitatea întreprinderii de a obţine profit în

urma vînzării produselor finite, mărfurilor şi prestării serviciilor şi se exprimă prin raportul:

Rv =

PB (PG )VV 100,

unde: PB(PG) – profitul brut (pierderea globală); VV – venituri din vînzări.Prin conţinut, rata rentabilităţii veniturilor din vînzări caracterizează cît profit brut (pierdere

globală) a generat întreprinderea la 1 leu venituri din vînzări, care poate fi îndreptat atît la acoperirea cheltuielilor perioadei, cît şi la formarea profitului din activitatea operaţională.

Analiza începe cu aprecierea generală a dinamicii nivelului rentabilităţii veniturilor din vînzări. În calitate de surse informaţionale sunt utilizate: Raportul privind rezultatele financiare şi Planul de afacei.

La etapa următoare se efectuează analiza factorială a ratei rentabilităţii veniturilor din vînzări, calculându-se gradul de acţiune asupra modificării indicatorului rezultativ a următorilor trei factori:

a) modificarea structurii şi sortimentului produselor vîndute (mărfurilor şi serviciilor prestate);b) modificarea costului pe unitatea de produs vîndut (marfă sau serviciu prestat);c) modificarea preţului de vînzare pe unitatea de produs (marfă sau serviciu prestat). Calculul influenţei modificării structurii şi sortimentului la devierea rentabilităţii veniturilor din

vînzări se efectuează astfel:

Ra =

VVPrec .−CVPrec .VVPrec . -

VVPbază−CVPbazăVVPbază ,

unde:VVPrec. – veniturile din vînzarea produselor (mărfurilor, serviciilor prestate) ale anului de gestiune

calculate în condiţiile preţurilor perioadei de bază;VVPbază - veniturile din vînzarea produselor (mărfurilor, serviciilor prestate) din perioada de bază;CVPrec. – costul vînzărilor produselor (mărfurilor, serviciilor prestate) calculat pentru vînzările

anului de gestiune la costurile perioadei de bază;

CVPbază - costul vînzărilor produselor (mărfurilor, serviciilor prestate) din perioada de bază.Calculul influenţei modificării costului pe unitatea de produs vîndut (marfă sau serviciu prestat) se

determină astfel:

Rb =

VVPrec .−CVPcur .VVPrec . -

VVPrec .−CVPrec .VVPrec . ,

unde:CVPcur. – costul vînzărilor produselor finite (mărfurilor, serviciilor prestate) din anul de gestiune. Calculul influenţei modificării preţului de vînzare pe unitatea de produs (marfă, serviciu prestat) se

determină astfel:

Rc =

VVPcur .−CVPcur .VVPcur . -

VVPrec .−CVPcur .VVPrec . .

Pentru a efectua analiza factorială a rentabilităţii veniturilor din vînzări se utilizează datele din Raportul privind rezultatele financiare, Anexa la Raportul privind rezultatele financiare, Planul de afaceri şi calculele speciale privind recalcularea indicatorilor.

Tabelul 6.8.Date iniţiale pentru analiza rentabilităţii veniturilor din vînzăriIndicatori Anul precedent Anul de gestiune

recalculat în condiţiile anului precedent

Anul de gestiune

A 1 2 31. Venituri din vînzări, lei 14763000 21820000 206330002. Costul vînzărilor, lei 18182598 18204201 182229023. Profitul brut (pierdere globală), lei (rd.1 – rd.2) (3419598) 3615799 24100984. Rentabilitatea veniturilor din vînzări, % (rd.3 : rd.1 x 100)

(23,16) 16,57 11,68

Calculul influenţei factorilor respectivi la devierea nivelului rentabilităţii veniturilor din vînzări poate fi efectuat prin metoda substituţiilor în lanţ bazată pe recalcularea indicatorilor.

ΔR = R1 – R0 = 11,68 – (23,16) = +34,84%;

ΔRa = [

21820000−1820420121820000 -

14763000−1818259814763000 ] x 100 = +39,73%;

ΔRb = [

21820000−1822290221820000 -

21820000−1820420121820000 ] x 100 = - 0,08%;

ΔRc = [

20633000−1822290221820000 -

21820000−1822290221820000 ] x 100 = - 4,81%.

Balanţa influenţei factorilor: 39,73 + (- 0,08) + (- 4,81) = +34,84%.În baza rezultatelor obţinute constatăm că nivelul rentabilităţii veniturilor din vînzări a sporit faţă de

anul precedent cu 34,84%. Această majorare a fost determinată de modificarea structurii şi sortimentului produselor vîndute, ceilalţi factori avînd o influenţă negativă asupra indicatorului analizat.

6.8. Analiza rentabilităţii pe produsAprofundarea analizei rentabilităţii veniturilor din vînzări are ca direcţie principală analiza

rentabilităţii pe produs. Profitul pe unitatea de produs se calculează potrivit relaţiei:P' = p' c' ;unde: p' - preţul de vânzare pe produs (fără impozite) c' - costul pe unitatea de produsRezultă că, pentru a se realiza profit, costul pe unitate de produs trebuie să fie inferior preţului de

vânzare.

Suma profitului pe produs obţinut ca urmare a comercializării unei anumite cantităţi de producţie dintr-un singur sortiment se determină pe baza relaţiei:

P = q (p'c') ;unde: q – cantitatea de producţie.Rata rentabilităţii pe produs se determină potrivit relaţiei:

Rp =

p1−c1

p1 x 100 sau

p1−c1

c1x100.

Din relaţia de mai sus rezultă că devierea nivelului rentabilităţii pe produs este determinată de influenţa a doi factori:

a) modificarea costului pe unitatea de produs;b) modificarea preţului de vînzare pe produs. Ra = (poc1)/c1 100 Rpo ;Rb = Rp1 (poc1)/c1 100 ;Cunoaşterea acestor elemente prezintă o deosebită utilitate practică în determinarea unor bugete de

consumuri pe locuri de producţie, precum şi urmărirea modului de încadrare în nivelul maxim admisibil al consumurilor de producţie, astfel încât producţia suplimentară obţinută să nu conducă la intrarea în zona pierderilor.

Acţiunea de reducere a costurilor trebuie încadrată într-o anumită metodologie pentru a i se asigura rigoarea ştiinţifică impusă de semnificaţia economico-socială a economisirii tuturor categoriilor de resurse.

În acest sens, pot exista următoarele modalităţi de acţiune:1. În condiţiile unui preţ de vânzare dat se stabileşte drept obiectiv o rentabilitate, propusă a fi

realizată, fapt ce impune determinarea noului nivel al costului pe produs.Pentru această se porneşte de la relaţia:p−xx = Rp ,

unde :p - preţul de vânzare;Rp - rata rentabilităţii pe produs;x - nivelul costului pe produs care va fi notat în continuare cu “c” ;Pe baza relaţiei precedente:

x =

p1+R p ,

Dacă, de exemplu, un produs are următoarea situaţie: preţul de vînzare 550 lei/buc. cost de producţie 500 lei/buc. profit 50 lei rentabilitate 10%Pentru ca nivelul rentabilităţii să fie minim 14%, costul produsului se estimează la:5501,14 = 482,5 lei/buc.2. Nu se stabileşte un anume nivel al rentabilităţii, ci în condiţiile preţului de vânzare se urmăreşte

realizarea unei reduceri posibile a costului.Aceasta modalitate presupune analiza fiecărei categorii de cheltuieli, stabilindu-se rezervele interne

care pot fi mobilizate. Astfel, în cazul consumurilor de materiale, trebuie analizată evoluţia consumurilor specifice, a tehnologiei de fabricaţie şi eventuala posibilitate de înlocuire a unor materiale.

Pe această bază se determină suma economiilor la materialele directe şi materiile prime (Em) pe unitate de produs, aplicînd relaţia:

Em gmo/100 ,

se obţine contribuţia acestor cheltuieli la reducerea costului.gm – ponderea consumurilor de materiale în costul produsului.Pentru consumurile cu salariile directe se are în vedere corelaţia dintre productivitatea muncii

exprimată prin timpul consumat şi salariul mediu orar.Reducerea costului ca efect al respectării corelaţiei se determină cu ajutorul relaţiei :(Is/Iw)1gro ,unde : Is - indicele salariilor directe; Iw - indicele productivităţii muncii; gro - ponderea consumurilor cu salarii directe în costul produsului.Dacă există posibilităţi de sporire a producţiei (ca în cazul precedent), se determină contribuţia

consumurilor indirecte la reducerea costului.Prin însumarea rezultatelor se obţine totalul reducerii costului produsului respectiv şi noul nivel de

rentabilitate.Atât într-un caz, cât şi în altul, cele prezentate constituie doar un cadru de acţiune urmînd ca prin

realizarea măsurilor tehnico-organizatorice să se atingă obiectivele precizate pentru o anumită perioadă la nivelul fiecărui produs, iar prin cumulare pentru întreaga producţie fabricată.

Măsura în care această rentabilitate potenţială se va materializa, depinde de nivelul calităţii producţiei şi de concordanţa cu cererea pentru produsele respective.

6.9. Analiza rentabilităţii pe baza punctului criticÎntre costul produsului şi mărimea ratei rentabilităţii există o dependenţă mediată de raportul dintre

cantităţile vîndute şi cheltuielile totale.În raport cu dinamica volumului producţiei elementele cheltuielilor sînt diferenţiate, unele sînt

variabile, altele sînt fixe (convenţional constante). Această grupare depinde de abordarea în timp a problemei: pe timp lung toate cheltuielile sînt considerate variabile, pe termen scurt unele sînt variabile, altele fixe.

Punctul critic, numit şi punct de echilibru sau prag de rentabilitate marchează acea dimensiune a producţiei pentru care veniturile din vînzări acoperă complet cheltuielile – altfel spus, punctul de la care întreprinderea începe să devină rentabilă. În alţi termeni:

dacă întreprinderea nu a atins punctul critic, înregistrează pierderi; dacă veniturile din vînzări corespund punctului critic, profitul este nul; dacă întreprinderea depăşeşte punctul critic, realizează profit. Analiza punctului critic este importantă pentru sistemul decizional al întreprinderii, şi anume: cînd se iau decizii asupra unor produse, analiza punctului critic poate să ajute în

determinarea dimensiunilor volumului vînzărilor pentru noul produs, astfel încît întreprinderea să fie rentabilă;

pentru studierea efectelor unei extinderi generale a activităţii unei întreprinderi: o extindere va duce la creşterea atît a cheltuielilor fixe, cît şi a celor variabile, dar şi la creşterea volumului vînzărilor;

atunci cînd o întreprindere doreşte să se implice în proiecte de modernizare şi automatizare care cer o investiţie în activele fixe pentru o micşorare ulterioară a cheltuielilor variabile, analiza punctului critic poate ajuta echipa managerială să întrevadă consecinţele acestor proiecte.

Există mai multe modalităţi de a calcula punctul critic.Determinarea punctului critic se poate obţine plecînd de la egalitatea ce există în acest punct între

vînzări şi cheltuieli. Veniturile din vînzări (VV) depind de doi factori: cantitatea vîndută (q) şi preţul de vînzare unitar (p):

VV = q x p;Avînd în vedere gruparea cheltuielilor în fixe şi variabile, suma lor totală (CT) se calculează astfel:CT = (cv x q) + CC;unde: cv – cheltuieli variabile unitare; q – volumul producţiei; CC - cheltuieli fixe.În punctul critic există identitate perfectă între venituri şi cheltuieli.Deci: VV = CT,sau q x p = (cv x q) + CC,

sau q x (p – cv) = CC

de unde: q =

CCp−cv .

Exemplu:Vînzările anuale constituie – 9000 unităţi.Preţul de vînzare unitar - 300 lei.Cheltuieli variabile unitare - 200 lei.Cheltuieli fixe - 800000 lei.

q =

800000300−200 = 8000 unităţi.

Mai edificatoare este reprezentarea grafică a punctului critic din figura 1. Fig. 1. Diagrama punctului criticVenituri şi cheltuieli V (mii lei) Profit

4000

3600

3200

2800

qc

2400

2000

Punctul critic

1600

1200

800

400

pierdere

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 Unităţi produse şi vîndute, q

Ch

eltu

ieli

var

iab

ile

Ch

eltu

ieli

fi

xe

(mii bucăţi) Numărul de unităţi fabricate şi vîndute apar pe abscisă, iar cheltuielile şi veniturile se măsoară pe

ordonată. Presupunem că numărul de unităţi vîndute este egal cu numărul de unităţi fabricate. Cheltuielile fixe, în valoare de 800000 lei, sînt reprezentate cu o linie orizontală, deoarece ele rămîn fixe indiferent de numărul de unităţi fabricate. Totalul cheltuielilor variabile se determină ca produsul dintre valoarea acestora pe unitate de produs şi numărul de unităţi fabricate. Linia cheltuielilor totale are o pantă ascendentă de 200 (lei) unităţi (pe ordonată) la o unitate fabricată şi vîndută (pe abscisă). De aceia, cheltuielile totale, adică suma dintre cheltuielile fixe şi cele variabile, este reprezentată grafic ca o linie dreaptă AC cu punctul de intersecţie al ordonatei la valoarea de 800000 lei şi panta de 200.

Fiecare unitate de produs se vinde la un preţ de 300 lei. Pentru reprezentarea acestui lucru vom utiliza o a doua linie dreaptă OV, cu o pantă de 300 (lei). Panta liniei veniturilor este mai abruptă decît cea a liniei cheltuielilor, deoarece întreprinderea cîştigă 300 lei venituri pentru fiecare 200 lei pe care îi plăteşte pentru forţa de muncă şi materiile prime folosite pentru fiecare unitate de produs. Punctul de intersecţie dintre cele doua linii reprezintă punctul unde cheltuielile totale sînt egale cu veniturile totale, şi volumul de vînzări pentru care întreprinderea devine rentabilă. Atîta vreme cît volumul vînzărilor este mai mic decît cel al punctului critic, întreprinderea lucrează în pierdere, dar la volume ale vînzărilor mai mari, întreprinderea are un profit din ce în ce mai mare.

Sintetizînd, se poate afirma că managementul unei întreprinderi trebuie să se preocupe, permanent, de a asigura un volum al producţiei – şi, automat, al vînzărilor – care să conducă afacerea către un nivel ce garantează obţinerea de profit, depăşind astfel nivelul corespunzător pierderilor operaţionale.

În acest sens, plecînd de la ultima relaţie prezentată evaluarea profitabilă a preţului pentru un produs se poate realiza adăugîndu-se dimensiunea probabilă, sau dorită, a profitului.

Deoarece profitul reprezintă o mărime uşor cuantificabilă, pe baza unei rate pronosticate de revenire a investiţiei (exprimată în procente), se va obţine o nouă ecuaţie ce va include profitul dorit:

q =

CC+Pbp−cv ,

unde: Pb– profitul total scontat.Pentru situaţia în care există certitudinea că se va vinde numai un anumit număr de produse,

determinarea preţului unitar de vînzare – ce menţine constantă mărimea dorită a profitului total – se calculează astfel:

p* =

CC+Pbqcrt . + cv,

unde: qcrt. – volumul exact al vînzărilor (număr de produse); p* - preţul unitar de vînzare, ce ar menţine constantă mărimea dorită a profitului total.Spre exemplificare se vor folosi datele exemplului precedent. În cazul în care se urmăreşte

obţinerea unui profit total de 30000 lei, iar volumul cert al vînzărilor ar fi de 7000 unităţi, atunci preţul unitar de vînzare ar trebui să fie:

p* = (800000 + 30000) / 7000 + 200 = 318,6 leiUn alt mod de a aborda problematica punctului critic este acela care consideră că acest punct

reprezintă valoarea vînzărilor nete pentru care suma cheltuielilor fixe este egală cu marja de contribuţie (marja de contribuţie este diferenţa dintre vînzări nete şi cheltuieli variabile totale).

Există deci egalitatea: marja de contribuţie m = cheltuieli fixe sau m x VVcrt. = CC,

sau VVcrt. =

CCm ,

unde: VVcrt. – valoarea vînzărilor corespunzătoare punctului critic.

Folosindu-se exemplul anterior prezentat, determinarea punctului critic se va face astfel:

Se calculează marja de contribiţie: a) în mărimi absolute: 300 x 9000 = 2700 mii lei - vînzări nete,

200 x 9000 = 1800 mii lei - cheltuieli variabile, 2700 – 1800 = 900 mii lei - marja de contribuţie.b) în procente faţă de vînzări nete:

m =

9002700 x 100 = 33,33%

Se calculează punctul critic:

VVcrt. =

CCm =

8000000 ,3333 = 2400 mii lei.

La masa vînzărilor nete de 2400 mii lei veniturile sînt egale cu cheltuielile, iar profitul este nul. În acest caz întreprinderea analizată se situează la 12,5% deasupra punctului critic.

27002400 x 100 – 100 = 12,5%Literatura economică de specialitate oferă informaţii potrivit cărora o întreprindere se află într-o

situaţie instabilă atunci cînd masa vînzărilor nete se situează la mai puţin de 10% deasupra punctului critic, o masă a vînzărilor nete de 20% deasupra punctului critic este o situaţie relativ stabilă, iar peste 20% exprimă o situaţie de confort financiar.

6.10. Analiza rentabilităţii economice a activelorRata rentabilităţii economice a activelor (Re) caracterizează eficienţa elementelor materiale angajate

în activitatea întreprinderii.

Re =

PPITA 100 ,

unde: TA – valoarea medie a activelor.

Relaţia poate fi scrisă şi astfel:

Re = (

VVTA

PPIVV ) 100 ,

unde:

raportul

VVTA – viteza de rotaţie a activelor (nr. de rotaţii);

PPIVV – rata rentabilităţii veniturilor din vînzări.

Din model rezultă factorii care determină modificarea ratei rentabilităţii economice a activului:a) viteza de rotaţie a activelor;b) rata rentabilităţii veniturilor din vînzări.Tabelul 6.9.Analiza ratei rentabilităţii economice a activului

Indicatori Perioada Abaterea absolută (+;).precedentă curentă

A 1 2 31. Profitul (pierderea pînă la impozitare, lei 503295 1530084 +10267892. Valoarea activelor la începutul anului, lei 21986918 17487200 -44997183. Valoarea activelor la sfîrşitul anului, lei

17487200 17526200 +390004. Valoarea medie a activelor, lei (rd.2+rd.3) : 2 19737059 17506700 -22303595. Rata rentabilităţii economice a activelor

(%) 2,55 8,74 +6,19În cazul dat rezultă o majorare a ratei rentabilităţii economice a activelor, ceea ce înseamnă că la

fiecare leu active întreprinderea analizată obţine 8,74 bani, cu 6,19 bani mai mult faţă de anul precedent.

Re = 8,74 2,55 = +6,19%din care, datorită modificării:a) vitezei de rotaţie a activelor:

Ra = (

VV 1TA 1 x

PPI 0VV 0 ) 100 Re0 = (

2063300017506700

50329514763000 ) x 100 2,55 = +1,47%.

b) rentabilităţii veniturilor din vînzări:

Rb = Re1 (

VV 1TA1 x

PPI 0VV 0 )100 = 8,74 (

2063300017506700

50329514763000 ) x 100 = +4,72%.

Balanţa influenţei factorilor: ΔR = 1,47 + 4,72 = +6,19%.Rentabilitatea activelor este utilizată în calitate de:- indicator al estimării calităţii şi eficienţei gestionării întreprinderii;- indicator al aprecierii capacităţii întreprinderii de a obţine suficient profit de la fiecare leu

mijloace investite;- metodă de prognozare a mărimii profitului;- indicator al aprecierii raţionalităţii atragerii surselor împrumutate. 6.11. Analiza rentabilităţii financiare a capitaluluiRata rentabilităţii financiare a capitalului propriu (Rf), calculată ca raport dintre profitul net(PN) şi

capitalul propriu (CP).

Rf = (

PNCP )100;

sau ca produsul dintre rata rentabilităţii economice a activului (Re) şi nivelul pârghiei financiare (Pf)şi al presiunii fiscale (I).

Rf = I Pf Re;Pârghia financiară este un indicator care caracterizează structura activelor întreprinderii şi se

calculează ca raportul dintre totalul activului şi capitalul propriu.

Pf =

TACP ; TA = CP + D;

unde: TA – totalul activelor; CP – capitalul propriu; D – datoriile întreprinderii.

Presiunea fiscală se determină potrivit relaţiei:

I =

PNPPI , unde: PN – profitul net

Aşadar, rata rentabilităţii financiare a capitalului propriu este influenţată de:a) modificarea ratei rentabilităţii economice a activelor;b) modificarea pârghiei financiare;c) modificarea presiunii fiscale.Calculul influenţei acestor factori asupra modificării ratei rentabilităţii financiare a capitalului

propriu se efectuează prin metoda substituirii în lanţ sau metoda diferenţelor absolute.Tabelul 6.10. Analiza ratei rentabilităţii financiare a capitalului propriu

Indicatori Perioada Abaterea(+;).precedentă curentă

A 1 2 31. Valoarea medie a activelor, lei 19737059 17506700 -2230359

2. Valoarea medie a capitalului propriu, lei 12795076 13825065 +1029989

3. Profitul pînă la impozitare, lei 503295 1530084 +1026789

4. Profitul net, lei 387537 1208766 +821229

5. Rata rentabilităţii economice a activelor, % 2,55 8,74 + 6,19

6. Pîrghia financiară 1,543 1,266 - 0,277

7. Presiunea fiscală 0,77 0,79 + 0,02

8. Rata rentabilităţii financiare a capitalului propriu, % 3,03 8,74 + 5,71

Rezultă o creştere a ratei rentabilităţii financiare a capitalului propriu de 5,71%,(8,74 3,03), care se explică prin:a) influenţa modificării ratei rentabilităţii economice a activelor: (8,74 – 2,55) x 1,543 x 0,77 = + 7,35 %;b) influenţa modificării pîrghiei financiare:(1,266 – 1,543) x 8,74 x 0,77 = - 1,86%;c) influenţa modificării presiunii fiscale:(0,79 – 0,77) x 8,74 x 1,266 = + 0,22%Balanţa influenţei factorilor:7,35 + (- 1,86) + 0,22 = + 5,71%În cazul dat se impune analiza detaliată a pîrghiei financiare în vederea depistării cauzelor care au

contribuit la micşorarea acesteia.Rentabilitatea capitalului permanent, ca şi rentabilitatea capitalului propriu, este o caracteristică a

politicii de finanţare a întreprinderii. Capitalul permanent = CP + DTL,unde: DTL – sursele atrase pe termen lung.Modelul analizei capitalului permanent este acelaşi ca şi al analizei capitalului propriu.