[Tastați aici]

ANALIZA POLITICILOR SI PROGRAMELOR

PUBLICE IN ASISTENTA SOCIALA, CONCEPEREA

SI ELABORAREA DE SOLUTII PENTRU

PROBLEMELE IDENTIFICATE

Competența face diferența! Proiect selectat în cadrul Programului Operațional Capacitate Administrativă cofinanțat de Uniunea Europeană, din Fondul Social European

Axa prioritară 1: „Administrație publică și sistem judiciar eficiente” Obiectivul specific 1.1: „Dezvoltarea și introducerea de sisteme și standarde comune în administrația publică ce optimizează procesele decizionale orientate către cetățeni și mediul de afaceri în concordanță cu SCAP” Titlul proiectului: „Întărirea capacității societății civile de a formula politici publice alternative în domeniul serviciilor sociale prin dezvoltarea unui mecanism de colectare și monitorizare a nevoilor persoanelor vulnerabile” Număr de identificare al contractului: 143/18.06.2018, Cod SIPOCA 280, Cod SMIS2014 + 113037

Pag

e1

Motto:

Povestea celor 5

Au fost odată 5 oameni care

se numeau: CINEVA, ORICINE,

NIMENI, TOŢI și ALTUL.

Într-o zi cei 5 au fost

confruntați cu o problemă

deosebit de importantă și

de aceea s-au hotărât să fie

rezolvată de TOȚI.

Însă, cum TOȚI era sigur

că CINEVA o va rezolva, iar

CINEVA se baza pe NIMENI, în

final NIMENI nu a rezolvat-o

deoarece era evident că

ORICINE ar fi fost în stare să o facă.

Atunci CINEVA s-a supărat

foarte tare, căci era o treabă

pentru TOȚI. Însă TOȚI i-a

sugerat lui CINEVA să-l oblige

pe ALTUL să facă ceea ce

NIMENI nu a fost dispus sa

facă, deși ORICINE ar fi putut.

Concluzia: Treaba trebuie

făcută întotdeauna de ALTUL!

Pag

e2

Cuprins

Intre Politica si politici – definiri conceptuale ............................................................. 4

Despre frica de politică ........................................................................................... 4

Advocacy sau Lobby? .............................................................................................. 4

Concepte cu care operam ....................................................................................... 5

Caracteristicile Politicii Publice ............................................................................. 5

Procese specifice politicilor publice .............................................................................. 6

Pași pentru schimbarea unei politici publice: ........................................................... 6

Procesul de realizare a politicilor publice ..................................................................... 8

Stabilirea agendei ................................................................................................... 9

Elaborarea politicii ................................................................................................. 9

Luarea deciziilor .................................................................................................... 10

Implementarea politicii ......................................................................................... 11

Monitorizarea implementării politicilor publice .................................................. 12

Ce monitorizăm? ................................................................................................... 13

Definirea indicatorilor: .......................................................................................... 14

Instrumente de monitorizare si evaluare a implementarii politicilor publice ..... 15

Mecanisme de influentare si de participare in elaborarea politicilor publice de catre actorii sociali ................................................................................................................................. 17

Nivele de participare: ................................................................................................ 17

Tehnici standard de facilitare ................................................................................... 19

Cresterea implicarii factorilor interesati in influentarea politicilor publice .......... 20

Elaborarea Materialelor Scrise ....................................................................................27

Elaborarea Materialelor ........................................................................................27

Lista aspectelor cheie privind elaborarea materialelor ....................................... 28

Realizarea Pliantelor ................................................................................................ 28

Listă de Control pentru Elaborarea unui Material Scris ...................................... 31

Importanţa Mesajului Scris ................................................................................... 31

Greşeli Frecvente ale Autorilor în Elaborarea Materialelor Scrise...................... 32

Tabloul Sintetic privind Cuvintele de Legătură sau de Articulaţie ...................... 32

Comunicatul de Presă – Elemente cheie ................................................................. 34

Organizarea unei Conferinţe de Presă ..................................................................... 35

Instrumente scrise de influentare a politicilor publice .............................................. 36

Pag

e3

O posibilă structură şi stilul publicațiilor ................................................................. 37

Structura Document de poziție ................................................................................ 40

Procesul de advocacy ................................................................................................... 43

Analiza problemelor: ............................................................................................... 44

Analiza obiectivelor: ................................................................................................ 44

Analiza factorilor interesați ..................................................................................... 45

Colaborarea cu factorii interesați ......................................................................... 45

Procesul de advocacy: etapa comunicării interne ................................................... 46

Tehnici de influențare15 ....................................................................................... 47

Metode şi tehnici de advocacy ................................................................................. 48

Teme secundare si orizontale………………………………………………………………………. 50

Pag

e4

Intre Politica si politici – definiri conceptuale

Despre frica de politică

Politica înseamnă, în sensul său inițial, gestionarea cetății („polisului”). Așadar, dacă vă

doriți să îmbunătățiți calitatea vieții din satul/orașul vostru, înseamnă că sunteți interesați de

politică. Sintagma „noi nu facem politică” este, în consecință, eronată. La fel și să spuneți „noi

suntem apolitici”. Pentru că apolitic înseamnă „fără legătură cu politica”. Ori, dacă vreți

dezvoltarea unei metodologii de aplicare a unei politici publice, v-ați implicat deja în politică!

Apolitică este apa, nu o acțiune civică. Dar puteți „să nu faceți jocuri politice” și să rămâneți

echidistanți față de toate partidele politice active în zona voastră.

Advocacy sau Lobby?

Noțiunea de advocacy în sine provine de la verbul englezesc to advocate, care înseamna

„a susține o cauza”. În esența, advocacy este un termen-umbrela, care desemneaza activismul

organizat în anumite domenii. Advocacy înseamna urmarirea influențarii rezultatelor – inclusiv

a politicilor publice si a deciziilor de alocare a resurselor din cadrul sistemelor si instituțiilor

politice, economice si sociale.

Definiția de lucru pentru advocacy:

Acțiuni concrete îndreptate spre modificarea legilor si regulamentelor promovate si adoptate

de catre autoritațile publice.

Campania de advocacy presupune sensibilizarea populației și implicarea ei în acțiuni de

interes comun - ținând cont de abilitãțile și disponibilitatea cetãțenilor într-o problemã care

poate fi rezolvatã în interesul comunitãții - și este derulatã de activiști de advocacy sau de

anumite organizații.

Vechea definiție a lobbystului: “Persoana care cauta sa influențeze membrii

Parlamentului, încearca sa obțina promovarea inițiativelor legislative prin discuții avute în

holuri si solicita sprijinul persoanelor influente.” (Dicționar Oxford).

Odata cu extinderea sensului si apariția activitaților de lobby, s-au înmulțit definițiile,

precum si disputele legate de interpretare. Astfel, potrivit unor definiții, lobby-ul este limitat la

încercarile directe de a influența legiuitorii, prin întrevederi personale si forța persuasiunii. În

accepțiunea americana, reprezinta un grup, o organizație sau o asociație care cauta sa

influențeze promulgarea sau blocarea unor masuri legislative în interes propriu. Este practicat

în general de grupurile de interese, în majoritate economice, din diverse ramuri.

Procesul de lobby este o extindere a dreptului fiecãrui cetãțean de a se face ascultat, prin

efortul de a influența legislația specificã și exercițiul democratic. Lobby-ul se referã la derularea

Pag

e5

unor activitãți care sã influențeze factorii de decizie, sã voteze și sã acționeze în favoarea unui

interes special.

Lobby-ul reprezintã, de asemenea, orice încercare a unei persoane sau a unui grup de

interes de a influența voturile membrilor Parlamentului. Trebuie menționat cã activitatea de

lobby este inevitabilã în orice sistem politic

Concepte cu care operam

Caracteristicile Politicii Publice

- este asumata de catre o autoritate publica (locala sau centrala)

- trebuie sa se refere la un numar semnificativ de persoane si/sau comunitati

- susceptibila de a produce efecte

•Activitatea partidelor politice si a oamenilor politici, a institutiilor legitimate prin mecanisme democratice (Parlament, Guvern), declaratii politice, campanii electorale (def. IPP)

•Expresia vointei institutiilor statului

Politica

•Politicile deriva din termenul englezesc policy

•Politici=politici publice

Politici

•politica publica este tot ceea ce decid guvernele sa faca sau sa nu faca (Thomas Dye)

•Politicile publice reprezinta actiuni realizate de catre guvern (central sau local) ca raspuns la problemele care vin dinspre societate.

•Punerea in practica a vointei institutiilor statului.

•Combinatie dinamica de teluri, reguli, actiuni, resurse, stimulente si comportamente care urmaresc anumite schimbari si pot avea impact asupra celor 3 sectoare ale societatii: public, societatea civila si privat (def.FPDL).

Politici Publice

•tip de politica publica

•Document de politici publice pe termen mediu si lung care defineste politica autoritatilor intr-un anumit domeniu in care se impune luarea unor decizii in legatura cu o serie de aspecte.

•Ex: Programul Guvernamental, Strategia energetica a Romaniei/Strategia de dezvoltare durabila comuna Vilcelele, jud Calarasi

Strategia

•Act normativ – Lege, Hotarare de Consiliu Judetean/Local, HG, Ordin de Ministru

•Masura – Masuri de sprijin pentru zonele defavorizate si agromediu – o suma de masuri constituie o strategie

•Programe

•Planuri

•Memorandumuri

Tipuri de politica publica

Pag

e6

Procese specifice politicilor publice

Pași pentru schimbarea unei politici publice:

Identificarea problemei

•Cererea expresă de acțiune guvernamentală

Stabilirea agendei (captarea atenției factorilor de decizie asupra unor problem specifice)

•Decizia asupra problemelor care se vor regăsi pe agendă

Formularea de propunere de politica publică

•Dezvoltarea de propuneri pentru rezolvarea problemei specifice

Legitimarea deciziilor de politică publică

•Selectarea unei propuneri

•Construcția suportului politic pentru susținerea propunerii respective

•Adoptarea propunerii prin act legislative

Implementarea de politică publică

•Organizarea administrației

•Stabilirea ofertei de servicii

•Stabilirea resurselor financiare prin taxe sau alte mijloace

Evaluarea de politică publică

•Studierea programelor

•Raportarea de outputuri pentru programele guvernamentale

•Evaluarea de impact

•Sugerarea de metode de imbunatățire sau ajustare a procesului de politică publică

Pag

e7

Analiza de nevoi (prin consultare, analiză, etc. – identificarea elementelor necesare de a fi îmbunătățite / schimbate)

Elaborare text draft

Consultare cu terți pe textul de politică publică

Elaboare text final

Consultare prin care se verifică dacă conținutul politicii publice este realist / agreat de părțile vizate

Supunerea spre avizare de către autoritățile interesate în aplicarea politici –înaintarea către autoritățile vizate

Punerea documentului în consultare publică (min. 30 de zile)

Adoptarea documentului

Implementarea politicii publice

Evaluarea politicii publice

Pag

e8

Procesul de realizare a politicilor publice

Ciclul politicilor publice, este complex şi implică dimensiuni, mecanisme şi actori într-o reţea

de interrelaţii. Unul dintre cele mai cunoscute mijloace de a-l face mai uşor de înţeles este acela

de a împărţi procesul în mai multe stadii sau etape şi subetape distincte. Ciclul unei politici este

şirul acestor stadii sau etape ale procesului de înfăptuire a politicii respective.

Împărţirea procesului politicilor publice în mai multe stadii şi substadii şi examinarea

acestora reprezintă un mod mai simplu de a înţelege acest proces. De multe ori experţii joacă un

rol deosebit de important în cadrul acestui proces, în special în luarea deciziei cu privire la o

anumită politică publică.

Începând cu anii ’70, ştiinţele politice au utilizat o schemă euristică pentru a evidenţia cadrul

conceptual pentru analiza politicilor publice.

Această schemă este constituită dintr-o serie de etape asociate cu procesul de politică

(Anderson 1978). Unii dintre cercetătorii în domeniul ştiinţelor politice nu au identificat mai

mult de şapte etape în cadrul procesului politic, iar cea mai convenţională interpretare citează

doar patru. Etapele sunt de regulă aranjate secvenţial, aşa cum sunt descrise mai jos şi includ o

serie de conexiuni cu reacţie inversă.

Pag

e9

Stabilirea agendei

Această etapă este importantă pentru că, dacă o situație problematică nu este conștientizată,

acceptată și considerată importantă de mediul politic, atunci cel mai probabil nici o intervenție

publică nu va fi planificată pentru soluționareaproblemelor respective.

Ținem minte!

Agenda publică nu coincide întotdeauna cu agenda guvernamentală!!!

De regulă, problemele de pe agenda publică sunt relevante pentru agenda

guvernamentală/ instituțională dacă:

afectează un număr semnificativ de persoane

au impact ridicat

sunt viabile în timp

De cele mai multe ori este dificil să aducem o problemă pe agenda guvernamentală: depinde

foarte mult fie de gravitatea problemei pentru care propunem o soluție, fie de

reprezentativitate (numărul de persoane afectate de acea problemă). Ce căi de acțiune avem la

dispoziție în această etapă? Le-am analizat în ultimul capitol al prezentului ghid. Este bine să

avem în vedere faptul că, atunci când nu reușim să aducem o problemă pe agenda guvernanților

prin intermediul audierilor și a altor tipuri de instrumente pe care le avem la dispoziție,

putem pune problema pe agenda media.

Elaborarea politicii

Este nevoie să înțelegem că elaborarea politicii este un proces public, că în acesta se reflectă

diferite valori și trebuie să vizeze atingerea mai multor scopuri de interes public. Această etapă

trebuie să fie obiectivă și rațională, să se folosească de statistici, de studii și analize, precum și

de alte date existente pentru a dezvolta soluții reale maximizatoare. Pe scurt, este nevoie ca

societatea civilă dar și actorii guvernamentali să parcurgă următorii pași:

cercetarea problemei

definirea celor mai bune soluții

evaluarea ex-ante a politicilor (analiza previziunii)

Ce realizăm dacă ne implicăm în elaborarea politicii?

ne asigurăm că se iau în considerare nevoile şi interesele noastre, sau ale grupurilor pe

care le reprezentăm

Pag

e10

putem interveni și corecta

prezentăm expertiza noastră administrației

promovăm soluţiile pe care noi le considerăm corecte

Luarea deciziilor

Definirea corectă a problemei și stabilirea cauzelor acesteia este esențială în luarea

celor mai bune decizii. Înainte de această etapă se recomandă analiza cantitativă și calitativă

a datelor problemei și consultarea cu cei interesați și afectați de problemă pentru a se asigura

eficacitatea procesului de luare a deciziei. Luarea unei decizii presupune evaluarea și alegerea

de către autoritatea politică competentă, dintre mai multe variante, a celor mai potrivite

pentru atingerea obiectivului vizat.

De ce putem fi mulțumiți că s-a ajuns la această etapă?

am putut să influențăm factorii de decizie, înainte de luarea deciziei și am atras atenția

asupra unor efecte secundare ce trebuie luate în considerare.

Care sunt punctele forte ale administrației în acest moment?

a consultat analize detaliate și a ascultat diferite puncte de vedere înainte de luarea

deciziei, astfel a acumulat noi cunoștințe care consolidează capacitatea relevantă pentru luarea

deciziei.

Ce ar putea să ne nemulțumească la etapa de luare a deciziei?

alegerea finală aparține administrației

Ce consecințe ar putea să aducă acestă etapă asupra administrației?

pierde din legitimitate dacă nu ia deciziile potrivite

Deciziile bune sunt evaluate pe baza a cinci criterii importante:

Pag

e11

Relevanţă

Se raportează soluțiile identificate la nevoile grupurilor

țintă, logica internă a intervenției; Este intervenția practică,

clară şi bazată pe informaţii de încredere?

Eficacitate

Dacă instrumentele de intervenție sunt cele mai potrivite

Eficienţă

Atingerea rezultatelor intervenței în condiţii rezonabile

de cost.

Cât de bună este conversia inputurilor şi a mijloacelor

aflate la dispoziţie în rezultate, în termeni de calitate,

cantitate şi timp;

Impact

Efectele intervenței asupra grupului țintă, asupra

mediului încare se desfăşoară; contribuţia intervenției la

atingerea obiectivelor sectoriale mai largi şi a politicilor

specifice domeniului

Durabilitate Evaluarea măsurii în care beneficiile produse vor

continua să se manifeste, să producă efecte după terminarea

ciclului de viaţă a intervenției. Elemente cheie în acest proces

sunt responsabilităţile instituţionale asumate, sprijinul

politicilor publice, alocările financiare, dotările şi

echipamentele, capacităţile umane etc.

Implementarea politicii

După ce factorii decizionali și-au dat acordul asupra soluției optime la problema prezentată,

aceasta trebuie transmisă tuturor celor implicați pentru crearea legitimității. Implementarea

implică colaborare, fie că este între superior și subordonat sau necesită implicarea altor

persoane, din aceeași sau altă organizație guvernamentală. În acest stadiu se generează

acte cu caracter executiv ce întăresc caracterul normativ. De asemenea, se aleg instrumentele

ce vor facilita punerea politicii în aplicare și se desemnează autoritatea care va face acest lucru.

Pag

e12

Cum putem fi noi afectați?

așteptăm pasiv finalizarea implementării, în timp ce grupurile țintă pot avea de

suferit dacă implementarea durează prea mult

ne putem implica activ în implementare, asigurându-ne că se urmăresc rezultatele

scontate

Monitorizarea implementării politicilor publice

Atât influențarea adoptării politicii publice, cât și implementarea ei trebuie să facă obiectul

unei strategii de relaționare cu autoritățile publice.

Monitorizarea și evaluarea implementării politicilor publice sunt importante pentru a:

- stabili măsura în care o politică publică şi-a îndeplinit obiectivele

- clarifica meritul și valoarea rezultatelor, din perspectiva îmbunătățirii condițiilor sociale

și economice ale grupurilor-țintă vizate – beneficiarii pentru care poate au militat

organizațiile societății civile, în campaniile lor de advocacy.

Eficiența demersului de advocacy se măsoară nu prin modificarea legislativă propriu-zisă, ci

prin impactul ei real asupra vieții beneficiarilor, întrucât printr-o campanie de advocacy,

organizația încearcă să obțină îmbunătățirea calității vieții unui grup de oameni.

Acțiunile de monitorizare a modului de implementare a politicilor publice consolidează

expertiza organizațiilor şi le asigură un avantaj net în înțelegerea problemei vizate în toată

complexitatea sa asigurând astfel legitimitatea şi credibilitatea soluțiilor promovate în cadrul

campaniilor de advocacy.

Nu este de dorit o atitudine pasivă sau o atitudine critică „de pe margine”. Implicarea

reprezentanților societății civile în etapa de implementare se poate realiza constructiv prin:

• Monitorizarea modului de implementare și diseminarea observațiilor, concluziilor;

• Monitorizarea activității reprezentanților „noștri” din instituțiile publice și ulterior

intervenția în etapa de evaluare cu recomandări și propuneri fundamentate, constructive

de ameliorare a situației. În acest caz, monitorizarea nu este un scop în sine, ci face parte

dintr-un demers de advocacy, fiind urmată de acțiuni de comunicare externă și

persuadare în etapa de evaluare și feedback din ciclul de politici publice.

Monitorizarea politicilor/instituțiilor publice poate constitui:

• Una din metodele de colectare a informațiilor în cadrul campaniilor de advocacy;

Pag

e13

• Una din direcțiile de acțiune a organizației – caracteristică a organizațiilor care se

definesc ca watchdog („câine de pază”);

• O activitate necesară tuturor organizațiilor în vederea orientării strategice și operaționale

și în vederea formulării de programe/proiecte întrucât presupune informare permanentă

și analiza mediului extern.

Conceperea activității de monitorizare trebuie să considere o strategie clară de

utilizare a rezultatelor monitorizării.

Ce monitorizăm?

a. Reglementările în domeniu - identificarea eventualelor contradicţii, lacune prin care actele

normative devin ineficiente și permit abuzuri. Această analiză deschide următoarele opțiuni:

• Cadrul legislativ e bun și nu va fi constitui obiectivul activităȚii de monitorizare;

• Cadrul legislativ are lacune serioase și necesită amendare/abrogare;

• Cadrul legislativ nu rezolvă problema – caz în care eforturile campaniei se vor îndrepta

pe reanalizarea situaţiei, dezvoltarea unei alte modalități de soluționare a problemei

(posibil, dar nu obligatoriu, prin formularea unui nou cadru legal) și promovarea ei;

b. Structura şi implementarea unei decizii publice – identificarea scurtcircuitelor în procesele,

procedurile, cadrul instituțional din cauza cărora legea nu se aplică. Evaluarea anterioara nu este

completă și poate induce în eroare dacă îi lipseşte analiza cadrului ce consolidează punerea în

practică a reglementărilor. Această analiză deschide următoarele opțiuni: cadrul ce consolidează

punerea în practică a reglementărilor este prea vag (sau prea complex) și nu asistă în mod

eficient implementarea, caz în care eforturile activităților de monitorizare sunt direcționate spre

colectarea de „dovezi”. Astfel, se pot identifica următoarele situaţii caracteristice pentru cadrul

de reglementare:

• Este potrivit, dar nu este respectat, impunându-se astfel analizarea situației, dezvoltarea

unei soluții și promovarea ei;

• Este inexistent – caz în care eforturile campaniei se vor îndrepta spre re-analizarea

situaţiei, dezvoltarea unei soluții și promovarea ei.

• Există bariere culturale – este astfel nevoie de identificarea elementelor din cultură ce

perpetuează problema şi mențin o stare de fapt nesatisfăcătoare.

Pag

e14

Acest triunghi de analiză asistă organizația în fixarea palierului (legislativ, executiv, public)

asupra căruia vor acționa prin demersul de advocacy și implicit prin acțiunile de monitorizare.

Definirea indicatorilor:

Definirea indicatorilor se face în strânsă legătură cu obiectivele și țintele monitorizării.

Calitatea și relevanța informațiilor obținute depinde în mare măsură de indicatorii stabiliți și

este recomandată consultarea echipei de experți şi a persoanelor-resursă în definirea sistemului

de indicatori.

În general, indicatorii pot fi clasificați în:

• Indicatori de rezultate imediate (output indicators), ce măsoară rezultatele fizice,

• Indicatori de rezultat (result indicators), care permit măsurarea beneficiului real al

rezultatelor imediate asupra grupului țintă,

• Indicatori de impact (impact indicators), ce măsoară rezultatele în timp.

În plus, indicatorii pot fi:

• Indicatori administrativi prezintă acțiunea guvernamentală din punct de vedere

administrativ și managerial și reflectă capacitatea de planificare eficientă, capacitatea de

a respecta termene limită, capacitatea de a utiliza rațional resursele pentru atingerea

obiectivelor stabilite etc. De exemplu: rezultate imediate, abateri de la rezultatele

asteptate, satisfacția cetățenilor, numărul de plângeri, întârzieri în atingerea rezultatel or

etc.

• Indicatori de performanță pot fi economici, politici și sociali, ecologici ai dezvoltării

umane etc. și sunt urmăriți pentru a evalua impactul efectiv al politicilor publice. De

exemplu, pentru evaluarea succesului unei politici de dezvoltare a turismului indicatorii

gradul de deschidere al instituțiilor medico-sociale către organizațiile neguvernamentale care desfăşoară activități în domeniul protecţiei drepturilor persoanelor cu dizabilități;

mecanismele și procedurile de înregistrare și soluționare a plângerilor și petițiilor beneficiarilor/pacienților din instituțiile medico-sociale;

Pag

e15

ar putea fi: numărul sosirilor în unitățile de cazare, numărul înnoptărilor în unităților de

cazare sau indicele de utilizare netă a locurilor de cazare. În funcție de sectoare, pot fi

utilizați indicatori specifici.

Evaluarea politicilor publice. Weimer şi Vining [16] pledează pentru evaluări:

• Analiza ex-ante, presupune analiza cantitativă şi calitativă a problemei, stabilirea

criteriilor de luare a deciziilor, a alternativelor, punctelor pro şi contra, estimarea

rezultatelor aşteptate,precum şi măsurile necesare [5, 16, 17]

• Măsurile luate în cadrul derulării programului se referă la măsurile luate în

vederea implementării cât mai rapide a programului, la trecerea acestuia din etapa de

decizie în cea de implementare[5, 7, 11, 16, 17].

• Monitorizarea se referă la înregistrarea schimbărilor în variabilelor cheie după ce

politica respectivă au fost implementată. Astfel se identifică eventuale schimbări ce au

apărut în urma aplicării politicii [5, 11, 16, 17].

• Evaluarea ex-post prezintă o analiză aplicând metode calitative şi

cantitative prin care se identifică dacă obiectivele au fost realizate şi prin care se

formulează recomandări cu privire la continuarea, modificarea şi/sau finalizarea politicii

[5, 11, 16, 17].

Instrumente de monitorizare si evaluare a implementarii politicilor publice

Există mai multe metode posibile pentru a obține datele, cum ar fi:

• Trimiterea de cereri de informații de interes public,

• Realizarea de interviuri cu:

o Oficiali ai instituțiilor vizate;

o Beneficiari;

o Experți în domeniu;

o Reprezentanți ai mediului academic și de cercetare;

• Focus grupuri

Pag

e16

Pentru abordarea sistematizată a elaborării metodologiei de monitorizare, recomandăm

utilizarea următorului cadru logic de dezvoltare a elementelor metodologiei

Indicator Informații & date

necesare

determinării valorilor

indicatorului

Sursele de

informații

Metode de

monitorizare/

colectare a

informațiilor

Pag

e17

Mecanisme de influentare si de participare in elaborarea politicilor

publice de catre actorii sociali

Nivele de participare:

Ri

dicat

Nivele de

participare

Caracteristici

Auto-

organizare şi

iniţiativă

Ideea şi iniţiativa punerii ei în practică vin din

partea grupului respectiv care împărtăşeşte nevoia

socială sau preocuparea comună.

Aceştia acţionează independent de instituţii

externe - intră în contact cu acestea pentru resurse

şi asistenţă tehnică dar îşi păstrează autonomia de

planificare şi decizie, inclusiv asupra modului în

care acestea sunt folosite. Astfel de acţiuni colective

pot avea un impact asupra raportului de bunăstare

şi putere.

Implicare

Participarea totală a grupurilor, persoanelor şi a

organizaţiilor în toate aspectele legate de planificare

sau furnizare a serviciilor. Grupurile locale participă

la analiză, la planificarea acţiunilor şi constituirea

întreprinderilor sau consolidarea celor existente.

Aceste grupuri iau controlul asupra deciziilor şi sunt

interesaţi în păstrarea structurilor astfel create sau

dezvoltate.

Pag

e18

Consultare

Implicarea ocazională a grupurilor, persoanelor

individuale şi a organizaţiilor la anumite aspecte

legate de planificarea sau de furnizarea serviciilor.

Implică strângerea opiniilor şi a comentariilor

persoanelor individuale, grupurilor şi organizaţiilor

în legătură cu elaborarea planurilor şi /sau

furnizarea serviciilor.

Persoanele vizate participă răspunzând la

chestionare sau prin alte metode similare

proiectate de cercetători. Ei nu au posibilitatea să

influenţeze direct modul în care evoluează

lucrurile, rezultatele sondajelor nefiind discutate.

Managerii întreprinderii pot implica membri, dar ei

sunt consideraţi externi în chestiuni importante

cum ar fi identificarea probemelor şi a soluţiilor,

deşi pot fi deschişi la schimbări sugerate de

respondenţi.

Scăzut

Participarea

exclusiv pentru

avantaje materiale

Persoanele pot participa punând la dispoziţie

resurse, de exemplu, forţa lor de muncă în schimbul

unor beneficii (mâncare, bani, alte avantaje

materiale). Această contribuţie a lor este impropriu

numită participare pentru că oamenii nu au nicio

miză de a participa sau de a fi preocupaţi de

continuarea initiaţivelor odată ce avantajele dispar.

Informare

Participare

pasivă

Persoanele sunt doar informate despre ceea ce

urmează să se întâmple sau ceea ce s-a întâmplat

deja. Este un anunţ unilateral prin care

managementul sau iniţiatorul întreprinderii nu

ascultă opiniile celor vizaţi.

Pag

e19

Tehnici standard de facilitare

Primii paşi în a stabili o relaţie cu părţile interesate sunt de a trece de la :

A vinde

la

A consulta

A implementa A facilita

A reacţiona A fi proactiv

A spune A asculta

Soluţia ta Soluţiile lor

Costuri Cost beneficiu

Pag

e20

Cresterea implicarii factorilor interesati in influentarea politicilor

publice

În funcţie de nivelul de implicare, vă prezentăm câteva exemple de scopuri şi câteva metode

de implicare.

Pag

e21

Nivel Scop Comunicare Natura

relaţiei

Abordările

implicării

Pa

siv

Fără scop

Fără

implicare

Fără comunicare

activă Fără relaţie

Îngrijorările părţilor

interesate sunt

exprimate prin proteste,

scrisori, mass- media,

website-uri etc. sau

presiune asupra

autorităţilor de

reglementare sau alte

eforturi de propagandă.

Mo

nit

or

iza

re

Monitorizarea

punctelor de

vedere ale

părţilor

interesate

Unidirecţional:

părţi interesate către

companie

Fără relaţie

Urmărire în mass-

media şi internet.

Rapoarte la mâna a doua

primite de la alte părţi

interesate, posibil prin

interviuri-ţintă.

Info

rm

ar

e

Informarea

sau educarea

părţilor

interesate

Unidirecţional:

compania către

părţile interesate, nu

există invitaţie la

replică

Relaţie de

scurtă sau lungă

durată cu părţile

interesate.

„Vă vom ţine

la curent.”

Buletine şi scrisori.

Broşuri, rapoarte şi

website-uri. Cuvântări,

conferinţe şi prezentări

publice. Ziua Porţilor

Deschise şi vizite ale

amplasamentului.

Prezentări publice.

Comunicate de presă,

conferinţe de presă,

publicitate în mass-

media, lobby.

Tr

an

za

cţi

e

Conlucrarea

pe baza unei

relaţii

Termenii

relaţiei sunt

stabiliţi prin

Parteneriate public -

privat şi iniţiative de

finanţare private,

Pag

e22

contractuale în

care un partener

direcţionează

obiectivele şi

asigură

finanţarea

În ambele

sensuri, limitată:

stabilirea şi

monitorizarea

performanţei în

conformitate cu

termenii

contractului.

contract „Vom

face ceea ce am

spus că vom face”

sau „vom asigura

resursele pentru

a vă permite să

puteţi face ceea

ce am hotărât”.

granturi, marketing

pentru o cauză.

Co

ns

ult

ar

e

Obţinerea

informaţiilor şi

aprecierilor de la

părţile interesate

pentru

fundamentarea

deciziilor luate

intern

În ambele

sensuri, limitată:

compania întreabă,

iar părţile interesate

răspund.

Implicare pe

termen scurt sau

lung.„Vă vom

ţine la curent, vă

vom asculta

îngrijorările,

vom lua în

considerare

sesizările şi vă

vom trimite

informaţii despre

deciziile luate”.

Sondaje. Focus-

grupuri. Evaluări ale

locului de muncă.

Întâlniri faţă în faţă.

Şedinţe publice şi

workshopuri. Forumuri

de consiliere a părţilor

interesate de sine

stătătoare. Informaţii şi

discuţii online.

Imp

lic

ar

e

Se lucrează

direct cu părţile

interesate,

pentru a se

asigura de faptul

că îngrijorările

lor sunt înţelese

pe deplin şi

integrate în

procesul de

decizie.

În ambele sensuri

sau în mai multe

sensuri între

companie şi părţile

interesate. Ambele

părţi învaţă. Părţile

interesate şi

compania acţionează

individual.

Poate fi o

singură

implicare sau o

implicare pe

termen mai lung.

„Vom lucra cu voi

pentru a vă

asigura că

îngrijorările

voastre sunt

înţelese, pentru a

dezvolta

propuneri de

alternative şi

pentru a vă

furniza

informaţii despre

felul în care

punctele de

vedere au

Forumuri multipărţi

interesate. Panouri de

informare. Procese

pentru a se ajunge la

acorduri. Procese de

luare a deciziilor printr-o

abordare participatorie.

Pag

e23

Pentru a implica factorii interesaţi, putem să folosim mai multe metode în funcţie de scopul

nostru:

Nume Scop Descriere

Colectar

e de

informaţii

apreciative

Identificarea

şi orientarea

resurselor şi

experienţelor

pozitive care au

contribuit în

trecut la

atingerea

succesului.

Cererea de informaţii apreciative utilizată

în implicarea părţilor interesate încearcă să

identifice ”ce funcţionează” prin invitarea

participanţilor să relateze poveştile

individuale de succes în ceea ce priveşte relaţia

dintre o organizaţie şi părţile interesate ale

acesteia. Aceste povestiri servesc la inspirarea

unei abordări mai pozitive a relaţiei şi la mai

multă creativitate. De îndată ce sunt

influenţat

procesul de luare

a deciziilor”.

Co

lab

or

ar

e

Parteneriat

sau

convocarea

unei reţele de

părţi interesate

pentru

dezvoltarea unor

soluţii agreate

mutual şi a unui

plan comun de

acţiune.

În ambele sensuri

sau în mai multe

sensuri, între

companie/companii

şi părţile interesate.

Învăţare, negociere şi

decizii luate de

ambele părţi. Părţile

interesate lucrează

împreună pentru a

acţiona.

Termen lung.

„Aşteptăm

sfaturile şi

participarea

voastră directă

pentru găsirea şi

implementarea

soluţiilor la

provocările

împărtăşite”.

Proiecte comune,

initiative voluntare între

două sau mai multe părţi

interesate, Parteneriate.

Împ

ute

rn

icir

e Delegarea

luării deciziei

asupra unei

anumite

probleme părţilor

interesate.

Noi forme de

răspundere ale

organizaţiei: părţile

interesate au un rol

formal în guvernanţa

unei organizaţii sau

deciziile sunt

delegate părţilor

interesate.

Termen lung.

„Vom

implementa ceea

ce aţi decis”.

Integrarea părţilor

interesate în Structura

de Guvernanţă (cum ar

fi: membri, acţionari sau

anumite comitete etc.)

Pag

e24

Nume Scop Descriere

împărtăşite, aceste relatări sunt răspândite în

cadrul organizaţiei. Ceea ce e ”greşit”,

”neadecvat” şi/sau ”insuficient de bun” este

îndepărtat pe măsură ce organizaţia se

concentrează asupra posibilităţilor pozitive şi

nu pe eşecurile din trecut. Cererea de

informaţii apreciative se bazează pe ideea că

un viitor pozitiv poate fi construit pe succesele

din trecut.

Atinger

ea

consens

ului

Luarea

deciziei prin

colaborare şi

înfiinţarea de

parteneriate

între diverse

părţi interesate.

Cu asistenţa unui mediator sau facilitator

nepărtinitor, participanţii sunt îndrumaţi

printr-un proces structurat de ridicare a

problemelor, înţelegere a punctelor de vedere

ale fiecăruia şi apoi dezvoltare, într-o manieră

cooperantă, a unei rezoluţii agreate. Un scurt

ghid pentru atingerea consensului:

http://web.mit.edu/publicdisputes/practice/

cbh_ch1.html

Juriul

Cetăţenilor

Stimularea

unei dezbateri

publice

informate.

Un comitet de părţi interesate este

convocat şi i se cere să investigheze o anumită

chestiune. Comitetul selectează în mod public

o serie de experţi cu care lucrează pentru ca

ulterior să centralizeze concluziile într-un

raport. Cel mai adesea, asemenea comitete

sunt folosite pentru întrebările legate de o

nouă ştiinţă sau tehnologie.

Tehnica

grupului

nominal

Generează şi

organizează

repede ideile.

Divizarea în grupuri mici pentru a discuta

întrebări clar articulate. Notaţi ideile pe 5-8

cartonaşe /grup. Cartonaşele sunt apoi

grupate în categorii logice şi prinse pe perete.

Grupurile pot prioritiza ideile prin vot cu

buline de hârtie. Ideile sunt împărtăşite

grupului mai mare în maniera potrivită.

Pag

e25

Nume Scop Descriere

Tehnolo

gia

Open

Space

Oferă

tuturor şansa de

a-şi exprima şi a

se implica în

propriile

probleme,

preocupări sau

idei.

În cadrul întâlnirilor, evenimentelor şi

organizărilor de tip Open Space, participanţii

creează şi gestionează propria lor agendă de

sesiuni de lucru paralele în jurul unei teme

centrale de importanţă strategică. Prin

urmare, conferinţele Open Space nu au

speakeri permanenţi, nici programe sau

workshop-uri anunţate dinainte, nici panouri

de discuţii. În schimb, stând într-un cerc

mare, participanţii decid în prima oră cum îşi

vor crea propria conferinţă. Oricine doreşte să

iniţieze o activitate sau o discuţie, o notează pe

o bucată de hârtie cu litere mari şi apoi se

ridică şi o anunţă grupului. După selectarea

unora din multele locuri şi ore pre-stabilite,

postează workshop-ul propus pe perete. Când

toţi cei care doresc au anunţat şi postat

ofertele lor iniţiale, participanţii merg în jurul

peretelui, adunând programele personale

pentru restul conferinţei. Primele şedinţe pot

începe imediat.

Planific

area prin

scenarii

Gândire

creativă şi

comunicarea

ideilor

complexe.

Un grup mic de părţi interesate incluzând

persoane cu putere de decizie şi experţi, este

îndrumat de un facilitator pentru a identifica

problemele principale relevante pentru

chestiunea în discuţie. Astfel se determină

tendinţele şi resorturile cheie. Cele mai

importante posibile tendinţe sunt apoi

încorporate în potenţiale scenarii ale

viitorului.

Definire

a unei

viziuni

Gândire

creativă şi

Într-un proces de definire a unei viziuni,

indivizii şi grupurile dezvoltă propria viziune

pentru viitor. Având această viziune, trec apoi

Pag

e26

Nume Scop Descriere

planificare

colaborativă

printr-un proces invers de ”distribuire a

rolurilor” cu scopul de a traduce viziunea în

ţeluri mai concrete şi planuri de acţiune.

World

Café

Generarea

ideilor,

împărtăşirea

cunoştinţelor,

stimularea

gândirii creative

şi explorarea

posibilităţilo

r de acţiune cu

grupuri destul

de mari.

Aşezaţi informal oamenii la mese de câte 4

sau 5 persoane într-un stil de cafenea. Fiecare

masă e găzduită de o persoană care stă la masa

respectivă. La fiecare masă se discută o

întrebare legată de tema generală, se

desenează şi se scrie pe faţa de masă pentru a

înregistra ideile. După 30 de minute, oamenii

se mută la o nouă masă şi sunt încurajaţi să

lege şi să ducă mai departe ideile de la o

conversaţie la următoarea. După câteva ture,

întocmiţi împreună o discuţie finală de sinteză

prin intermediul unei discuţii în cadrul

întregului grup. www.theworldcafe.com

Conferi

nțe

Conferinţa

reprezintă un

instrument de

comunicare, de

care ne putem

folosi pentru a

transmite

informații și

pentru a crea

cadrul unei

dezbateri;

Trebuie să fim atenți ca evenimentul

nostru să-și atingă obiectivul, trebuie să fie

clar punctul nostru de vedere și ce anume

vrem să schimbăm. Astfel, mesajul nostru

trebuie să fie structurat și pragmatic, să vizeze

factorii de decizie şi societatea civilă, inclusiv

ONG-urile și cetățenii pentru a avea impactul

dorit.

Sub forma unei mese rotunde sau a unei

dezbateri, ea facilitează întâlnirea dintre

reprezentanți ai diferitor instituții și

organizații, schimbul de păreri și de

informații, cunoașterea și educarea reciprocă

a factorilor interesați.

În cadrul acestei întâlniri, în calitate de

reprezentanţi ai unei organizaţii putem atrage

atenția asupra unor aspecte esențiale,

atingând astfel scopul de informare, de

comunicare către publicul țintă a poziției

noastre. Fiind deschisă persoanelor

Pag

e27

Nume Scop Descriere

interesate, aceasta poate fi folosită și ca

instrument de consultare, prin faptul că dorim

de asemenea să auzim opiniile celor prezenți,

invitați din sectorul ONG, guvernamental sau

din rîndul publicului larg.

Grupuri

/ jurii/

simpozioa

ne

cetățenești

iniția un

dialog pe o

problemă

importantă

pentru

comunitate

Acestea pot fi de multe tipuri: cafenele

publice, dezbateri și audieri publice, grupuri

cetățenești, jurii cetățenești, simpozioane

cetățenești, summituri cetățenești, forumuri

deliberative ș.a.

Una dintre organizațiile din România care

organizează cu succes astel de grupuri este

CERE

”Grupul cetatenesc este un grup

reprezentativ pentru comunitate, format din

cetățeni dispuși să ofere periodic feedback

administrației pe teme de interes public.

Grupul este de regula format din 500-2500 de

cetățeni, care sunt de acord să facă parte din

grup şi să raspundă întrebărilor adresate de

administrație prin chestionare - în general 4

chestionare/an. Rezultatele chestionarelor

sunt analizate și integrate în soluții pentru

îmbunătățirea serviciilor sau a politicilor

publice. De asemenea, ele sunt date

publicității”. (www.cere.ro)

Elaborarea Materialelor Scrise

Elaborarea Materialelor

CALITATEA MATERIALELOR DEPINDE DE:

➢ acoperirea structurată a tuturor punctelor cheie,

➢ claritatea limbajului şi concizia conţinutului,

Pag

e28

➢ forma grafică şi formula de editare,

➢ accesibilitatea în parcurgere,

➢ logica alcătuirii şi gradul de înţelegere,

➢ actualitatea şi adecvarea la cerinţele beneficiarului etc.

Lista aspectelor cheie privind elaborarea materialelor

➢ Cine sunt participanţii? (manageri, lucrători, secretare, aleşi locali etc.)

Care este nivelul lor de experienţă, educaţie, cultură?

➢ Care sunt obiectivele?

➢ Care este metodologia de lucru planificată pentru atingerea obiectivelor?

(expuneri teoretice, exerciţii aplicative, chestionare, jocuri de rol, studii de caz

etc.)

➢ Se vor elabora, suplimentar, fişe de lucru , care să însoţească suportul de curs

şi, implicit, metodologia de lucru planificată?

➢ Există materiale elaborate deja în cadrul propriei organizaţii şi care să fie

disponibile? Dacă nu, cum pot fi accesate din alte surse?

➢ Care este formatul adecvat care poate produce maximizarea şi facilitarea

procesului?

➢ Există resursele (umane, financiare, materiale, echipamente, materiale,

informaţionale) necesare producerii şi multiplicării materialelor?

➢ Există sprijin din partea conducerii organizaţiei şi a altor factori de decizie?

Realizarea Pliantelor

Pag

e29

Trebuie îndeplinite patru condiţii pentru a face pliantele eficiente:

1. Trebuie să atragă atenţia

2. Trebuie să fie uşor de citit , accesibile

3. Trebuie să încurajeze cititorul să acţioneze

4. Trebuie să arate cititorului cum să acţioneze

➔ Cum să atragi atenţia prin pliante?

Poţi atrage atenţia în mai multe moduri. Câteva exemple pe care le puteţi utiliza:

❖ Culoare : culorile vii reprezintă stimulente intense

❖ Titlu, slogan : originalitatea unui titlu sau a unui slogan încurajează cititorul să

parcurgă conţinutul pliantului

❖ Contrastul puternic faţă de alte mesaje: găsiţi ceva care să facă materialele

dumneavoastră diferite faţă de altele care sunt primite de obicei de grupul ţintă cărui

vă adresaţi

❖ Menţionaţi beneficiul pe care îl va avea cititorul – gândiţi-vă la

nevoile la care vreţi să vă referiţi atunci când pregătiţi materialele pentru un anumit

grup.

➔ Cum să faci un pliant uşor de citit?

❖ Scrieţi într-un mod clar şi simplu

❖ Folosiţi propoziţii scurte

❖ Adaptaţi-vă limbajul la cel al cititorilor

❖ Furnizaţi informaţia printr-o structură clară şi logică

❖ Utilizaţi un format care uşurează cititul său

➔ Cum să încurajezi cititorul să acţioneze?

❖ Începeţi cu argumentele care se referă la emoţii / sentimente : trebuie să vă

concentraţi pe nevoile importante ale cititorului

❖ Prezentaţi apoi argumente raţionale care să justifice acţiunea

➔ Cum să vă asiguraţi că cititorul va face ceea ce scrie în pliant?

❖ Prezentaţi pas cu pas acţiunile care trebuie întreprinse

Pag

e30

❖ Nu lăsaţi loc cititorului de interpretări sau îndoieli

❖ Utilizaţi modul imperativ!

Sfaturi practice:

Scrieţi într-un mod care să răspundă grupului ţintă, obiectivului şi situaţiei

Utilizaţi un limbaj concret şi practic

Limitaţi folosirea argoului, dacă nu sunteţi absolut sigur că veţi fi înţeles şi acceptat de

cititori

Evitaţi cuvintele care nu sunt absolut necesare

Scrieţi, pe cât posibil, utilizând forma activă (evitaţi formele pasive!)

Utilizaţi propoziţii scurte şi simple

Formulaţi pe cât posibil declaraţii pozitive şi nu negative.

Atunci când sunteţi pregătiţi să începeţi lucrul la pliant, răspundeţi

mai întâi la următoarele întrebări:

Cine va citi publicaţia? Ce fac aceşti oameni? Ce este important pentru ei? Ce tip de

informaţii caută ei? Ce îi interesează? Ce ştiu ei despre problema în cauză?

Dumneavoastră înşivă înţelegeţi toate informaţiile pe care vreţi să le transmiteţi celorlalţi?

Care este sensul informaţiei pe care o furnizaţi? Puteţi rezuma această informaţie în câteva

cuvinte?

Sunteţi sigur că informaţiile sunt adevărate şi corecte?

Cât timp v-ar lua elaborarea pliantului? Aveţi destul timp pentru ce aţi planificat să faceţi?

Ştiţi ce trebuie făcut pentru ca informaţia să fie cât mai convingătoare cu putinţă (şi nu mai

facilă, simplă sau chiar mai eficientă)?

V-ar ajuta nişte materiale adiţionale în pregătirea pliantului?

În opinia dumneavoastră, cât timp va fi „utilizat” pliantul? Va fi aruncat imediat sau va fi

păstrat o perioadă de timp?

Sunt grupuri sau comunităţi care pot fi interesate să lucreze cu dumneavoastră la această

publicaţie (autorităţi, oameni de afaceri, ONG-uri)?

Cunoaşteţi un artist grafic sau o agenţie specializată care poate să facă design-ul

profesional al materialului? Cât costă? L-ar putea face pe gratis sau contra cost?

Pag

e31

De câte exemplare aveţi nevoie? Câte puteţi distribui? Trebuie să reduceţi calitatea

pliantelor pentru a avea numărul necesar de pliante? Sau poate nu trebuie să tipăriţi foarte

multe, întrucât multe exemplare rămân oricum la birou?

Cum va „coopera” pliantul dumneavoastră cu celelalte materiale disponibile pe acelaşi

subiect? Există alte materiale care constituie un supliment adecvat la pliantul acesta?

Dacă nu puteţi răspunde la câteva dintre aceste întrebări, înseamnă că trebuie

să alocaţi mai mult timp planificării.

Dacă, însă, răspundeţi cu uşurinţă, sunteţi gata să acţionaţi!

Listă de Control pentru Elaborarea unui Material Scris

Importanţa Mesajului Scris

• Un material scris / articol asigură durabilitatea ideilor şi informaţiilor prezentate

(„verba volant, scripta manent”).

• Un material scris / articol îi face pe oameni să (re)acţioneze.

• Un material scris / articol ghidează şi direcţionează în procesul de învăţare / de lucru.

• Un material scris / articol determină credibilitate şi autoritate.

• Un material scris / articol creşte şansele de succes şi impactul mesajului asupra

auditoriului.

De ce se scrie acest material? Care este scopul? Ce impact se doreşte să aibă asupra cititorului?

Care este formatul materialului? (scrisoare, prezentare, propunere de proiect, raport, manual, fişă de lucru, fişă de post, recomandare, evaluare etc.)

Cum va arăta materialul final? (mărime, organizare, documentare etc.)

Cine sunt cititorii? Ce informaţii relevante aveţi despre ei? Ce aşteaptă ei de la material / articol? sunt cititorii „prezenţi în mintea” autorulul? Care este „nivelul relaţiilor” dintre autor – cititori? (şef – subaltern, colegi etc.)

Cum îşi vede autorul rolul său? (reprezentativ, purtător / formator de opinie etc.)

Pag

e32

Greşeli Frecvente ale Autorilor în Elaborarea Materialelor Scrise

Lipsa organizării ideilor expuse.

Ignorarea feedback-ului şi omiterea de a revizui materialul elaborat.

Utilizarea unor cuvinte complicate sau a unor fraze prea lungi şi dificil de înţeles.

Susţinerea doar a propriului punct de vedere, ignorând nevoile cititorului.

Adresarea către un auditoriu nepotrivit.

Tabloul Sintetic privind Cuvintele de Legătură sau de Articulaţie

Dacă doriţi Folosiţi

Să adăugaţi idei

Mai întâi, în primul rând, pe de altă parte,

a), •, 1.

Apoi, în al doilea rând, în plus, pe de altă

parte, b),2.

În sfârşit, în al treilea rând, chiar şi, c), 3.

Să scoateţi, să minimalizaţi o idee

Să precizaţi, să explicaţi

Totuşi, dar, cu toate acestea, în

afară de

În ceea ce priveşte, cât despre, de

fapt, în acest sens, în alţi termeni, în cazul în

care

Dacă, într-adevăr, acesta este şi motivul

pentru care

Să veniţi cu o idee opusă

Dar..., ori, în schimb, din contră, desigur...

Este adevărat că..., dar nu este mai puţin

adevărat că...

Să ilustraţi un exemplu Astfel, tocmai, de exemplu

Pag

e33

Să conchideţi

Acestea fiind spuse, în consecinţă, în

definitiv, pentru a încheia, finalmente, pentru

toate aceste motive

Pag

e34

Comunicatul de Presă – Elemente cheie

1. Asiguraţi-vă că informaţia este demnă de o ştire.

Este important să o puteţi relaţiona cu nevoile oamenilor. Încercaţi să evitaţi „capcana

omului din interior” – scrieţi comunicatul din perspectiva cititorului.

2. Asiguraţi-vă că primele zece cuvinte din comunicatul dumneavoastră sunt de

impact.

Primele 10 cuvinte sunt cele mai importante. Începeţi cu o scurtă descriere a ştirii, apoi

evidenţiaţi cine o anunţă, şi nu în ordine inversă. Ţineţi minte că trebuie să răspundeţi la

întrebări simple: cine?, ce?, unde?, când?, cum? şi de ce?

3. Urmaţi formatul unui articol de presă.

Includeţi elementele standard ale unui articol de presă – titlu, subtitlu, eventual citatul

dat de o personalitate etc.

4. Evitaţi utilizarea excesivă a adjectivelor sau a jargonului profesional.

Ţineţi minte că a scrie un mesaj adresat altui grup decât celui din care faceţi parte

presupune întotdeauna un exerciţiu de traducere: trebuie să schimbaţi limbajul pe care îl

folosiţi cu colegii dumneavoastră în limbajul cititorilor dumneavoastră.

5. Scrieţi despre date reale.

Bineînţeles că trebuie să scrieţi comunicatul de presă astfel încât acesta să vă fie favorabil,

dar dacă sună ca o reclamă plătită nici un jurnalist nu îl va publica. Trebuie să fie măcar

aproape de obiectivitate.

6. Includeţi mesajul dumneavoastră.

Dacă doriţi ca să fie apreciată implicarea şi activitatea depusă pentru ceva anume şi, de

exemplu, atragerea de noi fonduri, formulaţi comunicatul de presă într-un mod care să

sublinieze acest fapt.

7. Daţi date de contact.

Numiţi o persoană care poate să dea mai multe informaţii şi asiguraţi-vă că acea persoană

este disponibilă din momentul în care jurnaliştii primesc comunicatul de presă. Datele de

contact trebuie să includă un număr de telefon, o adresă de e-mail, fax, o adresă poştală şi,

dacă este posibil, adresa paginii de internet.

8. Scrieţi comunicate de presă scurte.

Comunicatul de presă nu ar trebui să depăşească o pagină şi jumătate format A4.

Organizaţi textul în pagină astfel încât să fie uşor lizibil. Folosiţi spaţierea de 1,5 rânduri şi

lăsaţi borduri late.

9. Adresaţi-vă comunicatul de presă unui jurnalist anume.

Pag

e35

Interesaţi-vă cine se ocupă de domeniul în care se înscrie comunicatul dumneavoastră de

presă. Dacă îl trimiteţi doar „către cei interesaţi”, s-ar putea să nu fie nimeni interesat.

Organizarea unei Conferinţe de Presă

– PUNCTE CHEIE –

➔ ÎNAINTE DE CONFERINŢĂ

1. Înainte de toate, răspundeţi la întrebările care încep cu „dacă”.

Dacă merită ceea ce vreţi să comunicaţi două ore din timpul fiecărui jurnalist? Dacă

poate fi furnizat printr-un comunicat de presă? Organizaţi o conferinţă de presă doar

dacă consideraţi că ştirea pe care vreţi să o anunţaţi merită o conferinţă de presă.

2. Programaţi conferinţa pentru o oră a zilei şi într-un loc care să sporească

şansele de a avea jurnalişti în sală.

Asiguraţi-vă că niciun alt eveniment major nu este programat a se desfăşura în acelaşi

timp (despre aceasta puteţi întreba, informal, chiar jurnalişti pe care îi cunoaşteţi).

Găsiţi o locaţie care să fie uşor accesibilă jurnaliştilor.

3. Formulaţi invitaţia într-un fel în care să se arate că subiectul este

important pentru cititor / spectator şi nu doar pentru dumneavoastră.

Atunci când trimiteţi o invitaţie, concuraţi cu multe alte invitaţii care ajung pe masa

jurnalistului. Felul în care vă formulaţi invitaţia trebuie să arate că merită efortul de a

veni la conferinţa. Dacă invitaţi jurnaliştii la o conferinţă despre „terminarea lucrărilor

la proiectul de infrastructură” s-ar putea să nu fie destul, dar o conferinţă despre „75

km de drumuri noi în 2 ani”, poate fi un mesaj de suficient interes.

4. Cu 3-4 zile înainte de conferinţă, trimiteţi invitaţia unui jurnalist anume.

Reconfirmaţi.

Asiguraţi-vă, că jurnalistul a primit invitaţia. La fel ca în cazul comunicatului de presă, trimiteţi invitaţia unui jurnalist specializat în domeniul de care ţine ştirea dumneavoastră. Asiguraţi-vă întotdeauna că persoana vizată a primit invitaţia. Reconfirmaţi, cu o zi înainte de conferinţă, desfăşurarea acesteia.

5. Pregătiţi-vă şi repetaţi.

Decideţi-vă asupra mesajului, vorbitorilor şi formatului conferinţei. Decideţi ce titluri v-aţi dori pentru articolele din ziarele din ziua următoare. Alegeţi cei mai buni vorbitori (max. 3), care să vorbească concis şi la subiect.

➔ ÎN TIMPUL DESFĂŞURĂRII CONFERINŢEI

1. Nu-i plictisiţi pe jurnalişti.

Pag

e36

Aceştia sunt oameni a căror atenţie şi interes nu durează. Nu lungiţi discursurile (maximum 20 de minute). Apoi, lăsaţi-i pe jurnalişti să pună întrebări. Întreaga conferinţă nu ar trebui să dureze mai mult de 45 de minute, până într-o oră.

2. Oferiţi materiale scrise.

Înmânaţi-le jurnaliştilor comunicatul de presă, programul conferinţei de presă, inclusiv numele vorbitorilor şi, dacă este cazul, alte informaţii legate de ştirea care va fi comunicată. Trimiteţi un fax sau un mesaj de e-mail jurnaliştilor care nu au venit, aceştia s-ar putea să relateze, totuşi, despre conferinţă.

3. Fiţi stăpâni pe agenda conferinţei.

Transmiteţi-vă mesajul încă din prima propoziţie. Încercaţi să daţi amploare mesajului pe parcursul întregii conferinţe. Încercaţi să aduceţi răspunsurile la întrebările jurnaliştilor cât mai mult înspre mesajul dumneavoastră, chiar dacă întrebările nu fac exact referire la el. Asiguraţi-vă că toţi vorbitorii cunosc mesajul şi sunt coerenţi în susţinerea sa.

4. Asiguraţi-vă că jurnaliştii se înscriu pe „lista participanţilor”.

Aceasta vă va ajuta să vă actualizaţi lista contactelor media şi să îi invitaţi pe jurnaliştii potriviţi data viitoare cînd organizaţi o conferinţă de presă pe un subiect similar.

➔ DUPĂ CONFERINŢĂ

1. Colecţionaţi apariţiile în presă.

Includeţi aici copii ale articolelor, la fel ca şi înregistrări TV sau radio. Vă vor fi de folos atunci când veţi crea raportul proiectului, materialul dumneavoastră de promovare şi veţi monitoriza eficienţa relaţiilor dumneavoastră cu presa scrisă, radio şi TV.

2. Mulţumiţi jurnaliştilor pentru publicarea informaţiei, indiferent de opiniile

exprimate de către aceştia.

Instrumente scrise de influentare a politicilor publice

Pag

e37

Sunt întâlnite tipuri de publicații care pot fi folosite cu succes în procesul de influențare a

deciziilor de politici publice: rapoartele de cercetare, buletinele de alertă timpurie, rapoartele de

evaluare a nevoilor, rapoartele de monitorizare și evaluarei.

O posibilă structură şi stilul publicațiilor

Raport de monitorizare și evaluare

Continuu (monitorizare) Periodic (evaluare)

Recomandă una sau mai multe alternative de politică publică

Evaluează progresul pe baza țintelor fixate

Recomandă schimbări pentru corectarea implementării

Analizează legăturile dintre contribuţiile (inputs), activităţile, rezultatele acţiunii (outputs)

Raport de evaluare ex-ante a impactului unei intervenții publice

Identifică nevoi la care răspunde intervențiaPrevizionează oportunitatea și impactul intervenței și drumul cel mai bun de urmatEvaluează costurile în raport cu beneficiile scontate

Evaluează capacitățile de management și mecanismul de implementare a intervențieiEvaluează sustenabilitatea și elementele care vor asigura acest lucru

Raport de cercetare

Facilitează înțelegerea problemei

Detaliază problema

Contribuie la planificarea pentru dezvoltare pe termen lung

Argumentează soluții

Mai puțin frecvent

Buletin de alertă timpurie

Periodic Informează factorii de decizie cu privire la evoluțiile recente ale problemei

Raport de evaluare a nevoilor în situații de urgență

Identifică dimensiunea și impactul unei măsuri de urgență

Când este necesar

Recomandă o măsură de urgență adecvată

Policy Brief-ul Este un rezumat al unei probleme de politică publică, opțiunile posibile de soluționare și recomandări.

Dimensiune de regulă, 1 până la 8 pagini

Public țintă: Factori de decizie și alți factori interesați

Tipuri: De advocacy/Descriptive

Policy Memo-ul Este un document care identifică și descrie o problemă de politică publică, prezintă poziții diferite ale specialiștilor cu privire la soluționarea ei , prezintă costurile și beneficiile pe baza cercetării și culegerii de date și face recomandări.

Dimensiune Poate avea 30-40 de pagini sau mai puțin

Public țintă Factori de decizie și alți factori interesați

Pag

e38

Obiceiul de a emite judecăţi asupra calităţii unui document în funcţie de mărimea sa este des

întâlnit în practică. Deseori, se crede că o publicație scurtă este de o calitate mai scăzută. În

realitate, situaţia stă invers.

Un policy brief (7-8 pagini) scurt şi relevant necesită multă muncă. Deseori, decidentul nu are

îndeajuns timp la dispoziţie pentru a citi rapoarte foarte lungi, fiindu-i aproape imposibil să

implementeze o listă foarte mare de recomandări. Recomandările ar trebui să aibă drept rezultat

o schimbare, dar schimbarea oricărui sistem este posibilă numai într-o anumită măsură. Astfel,

autorii ar trebui să aibă drept scop furnizarea unui număr limitat de recomandări cheie – adică,

recomandările care sunt importante şi vor avea un impact mare.

Prefaţă Detalii despre contextul în care apare publicația

Scopul pe care-l urmărește

Sfera intervenției/evaluării

Echipa de autori

Metodologia folosită/culegerea și analiza datelor (dacă este cazul)

Rezumat

executiv

Un rezumat concis, menit a furniza audienței o lectură asupra celor mai

importante idei exprimate în raportul de evaluare.

Introducere Informaţii generale referitoare la intervenţie: nevoile iniţiale,

obiectivele, principalele activităţi, buget, grupuri ţintă etc.

Evaluarea

posibilelor

dimensiuni ale

intervenţiei

Relevanţă. Argumentarea relevanţei intervenţiei pe baza nevoilor

societăţii

Eficacitate. Descrierea nivelului de îndeplinire a rezultatelor directe şi

a celor pe termen lung

Eficienţă. Analiza raportului cost-beneficiu

Implementare. Performanţa mecanismului de implementare a

intervenţiei: structuri şi procese

Impact. Analiza impactului intervenţiei

Durabilitate. Şansele ca rezultatele obţinute să fie de durată

Concluzii Aprecieri globale referitoare la intervenţie

Autorii rapoartelor din rândul organizațiilor neguvernamentale este concentrarea prea mare

asupra aspectelor negative ale intervențiilor publice. Dacă părţile pozitive nu beneficiază de

Pag

e39

acelaşi nivel de atenţie, există un risc mare ca raportul să nu fie întâmpinat cu satisfacţie de către

diferiţii factori interesaţi şi chiar de decidenți. Un raport prea incisiv, care doar critică, are puţine

şanse de a fi utilizat.

Conținut unui Policy memo-ul trebuie sa aiba urmatoarea structura

1) Definirea problemei

(2) Metode

(3) Soluții Propuse

(4) Analiza problemei

(5) Recomandări strategice

(6) Puncte slabe și limitări

(7) Analiza cost-beneficiu

Pag

e40

Structura Document de pozițieii

1. Titlul său indică subiectul și trezește interesul cititorilor.

2. Cuprinsul precizează organizarea textului și asigură coerenţa sa internă.

3. Sumarul executiv oferă o privire de ansamblu concisă, fiind un rezumat al punctelor

principale din document, ce conţine o descriere sintetică a problemei, a soluţiilor posibile, a

soluţiei alese și reco-mandate de organizaţie.

4. Introducerea pune problema abordată în context și prezintă informaţii de fundal,

creând un cadru al abordării, oferind o scenă a discuţiilor pro și contra și creionând o hartă

care să-l orienteze în lectură pe cititor.

5. Descrierea problemei trebuie să sublinieze importanţa și urgenţa abordării acesteia

pentru a-l determina pe decident să acţioneze în direcţia rezolvării ei. Trebuie abordat

istoricul și prezentul chestiunii pentru a putea fi identificate cauzele problemei, impactul ei

social, economic, bugetar și de mediu, actorii afectaţi și riscurile implicate de tergiversarea

rezolvării ei.

O bună argumentare a existenţei problemei asigură fundaţia pentru etapa următoare,

reprezentată de abordarea alternativelor de soluţionare a acesteia.

Argumentarea problemei conţine trei elemente de bază:

5.1. Punctul de vedere al organizaţiei, o declaraţie ce afirmă și clarifică poziţia organizaţiei

și trebuie susţinută prin argumente practice;

5.2. Dovezile și faptele care justifică, validează și susţin acest punct de vedere, rezultate în

urma cercetării și documentării;

5.3. Conexiunile logice ce fac legătura între dovezile și faptele prezentate și punctul de

vedere al organizaţiei.

Susţinerea afirmaţiilor noastre cu o diversitate de surse bibliografice și opinii ale

experţilor ce se bucură de încredere și autoritate crește credibilitatea argumentelor utilizate

și oferă referinţe pentru cititori, care pot reface singuri traseul pe care ne-am construit

discursul.

Pag

e41

Sursele bibliografice primare sunt propriile cercetări ale organizaţiei, în timp ce sursele

secundare provin din studiile și documentele altor autori.

Sursele bibliografice secundare pot fi introduse în documentul de poziţie prin citare,

parafrazare, sumarizare sau generalizare. Principalele surse secundare sunt:

articolele de presă;

cărţile;

alte documente de poziţie;

rapoartele societăţii civile;

rapoartele și studiile elaborate de instituții guvernamentale și organizaţii

internaţionale;

interviurile luate unor experţi în materie;

mărturiile și depoziţiile susţinute la dezbaterile, consultările și audierile publice

tradiţionale și virtuale (on-line);

informaţiile de pe Internet (website-uri, bloguri, extrase din forumurile de discuţii și

din grupurile de discuţii de pe reţelele sociale).

6. Opţiunile alternative de soluţionare a problemei evidenţiază, evaluează și compară

alternativele politice de abordare a problemei, oferă argumente puternice în susţinerea

punctului de vedere recomandat de organizaţie și pentru respingerea celorlalte variante

alternative, se focalizează pe motivele și argumentele din spatele deciziei luate și construiesc

o legătură coerentă și clară cu concluziile și recomandările documentului de poziţie.

Trebuie subliniate criteriile de evaluare comparativă, punctele tari și punctele slabe ale

fiecărei opţiuni, susţinerea de care se bucură în rândul actorilor interesaţi și afectaţi, riscurile

implicate de o anumită decizie și cum pot fi ele ţinute sub control.

7. Concluziile și recomandările transformă documentul de poziţie într-un instrument util

pentru decizia publică și politică și pentru acţiunea guvernamentală.

Pentru a lăsa o ultimă impresie profundă asupra decidentului politic, capitolul final

trebuie să sumarizeze principalele descoperiri ale cercetării și documentării efectuate,

recomandările de politică publică ce pot fi implementate, măsurile propuse pentru

rezolvarea problemei, costurile implicate și beneficiile așteptate.

Pag

e42

Cititorul trebuie să aibă percepţia unei lucrări complete, cu început, cuprins și sfârșit, care

să închidă complet cercul problemei de politică publică.

8. Anexele conţin sursele bibliografice citate, un index al notelor de final și de subsol,

documentesuport privind politica publică sau legislaţia luată în discuţie.

Documentul de poziţie poate fi structurat după modelul unui proiect sau în conformitate

cu termenii de referinţă acceptaţi și limbajul juridic și de specialitate preferat de decidentul

politic, pentru a ușura preluarea ca atare (ad literram18) a recomandărilor făcute și inserarea

lor ca amendamente în proiectele de lege și propunerile legislative.

Pag

e43

Procesul de advocacy

În mod intuitiv, procesul de advocacy poate fi divizat în trei etape distincte, chiar

independente:

Colectarea de informații

Prima etapă, cea a colectării de informații, este o activitate cvasi-permanentă care permite

şi/sau circumscrie o identificare sumară sau deplină a problemei, formularea de obiective,

analizarea factorilor intersați şi explorarea mai multor soluții alternative. Combinarea sau

rearanjarea acestor piese ale mozaicului permite identificarea susținătorilor şi a adversarilor,

dar şi constituirea de coaliții. Efortul de culegere de informații include activități de cercetare-

documentare, de analiză şi de monitorizare.

Comunicarea internă

A doua etapă, cea de comunicare internă, se referă la scurte negocieri periodice sau

temporare, care au loc în cadrul (sau împreună cu membrii) coaliției susținătoare, dând

naştere unei soluții acceptate de comun acord şi unui mesaj comun, solid, coerent şi

indestructibil. Doar atunci când toți membrii susținători sau promotori ai coaliției vorbesc pe

o singură voce, problema are şansa de a fi promovată în mod eficient pe agenda publică; doar

atunci se poate trece la testul celei de-a treia etape. Efortul de comunicare internă include

activități de coordonare, dar şi planificarea comunicării externe, fie către public, fie către

decidenți

Persuasiunea externă

Persuasiunea externă reprezintă întâlnirea decisivă cu factorii de decizie, momentul

propice pentru influențarea deciziei. Pe o problemă dată, această a treia etapă este, în mod

normal, limitată într-un segment de timp foarte bine definit (câteva săptămâni sau luni),

întrucât factorii de decizie avuți în vedere se confruntă cu multe probleme simultan, respectiv

trebuie să prezinte rezultate cât mai repede cu putință. Efortul de persuasiune include

activitatea propriu-zisă de lobby şi/sau negocierea cu factorul decizional.

Pag

e44

Analiza problemelor:

Analiza vizează identificarea problemelor reale, cărora părțile interesate le acordă o mare prioritate şi pe care

doresc să le rezolve. De aceea, o bună analiză a problemelor asigură “fundația” pe care se pot dezvolta obiective

de advocacy relevante.

Analiza problemelor identifică aspectele negative ale unei situații existente şi stabileşte relațiile cauză-efect între

problemele identificate, astfel facilitând înțelegerea contextului şi inter-relaționarea dintre probleme.

Analiza este reprezentată sub forma unei diagrame în care efectele unei probleme apar în vârf, iar cauzele ei

dedesubt. Analiza problemelor presupune următorii paşi principali:

Pasul 1: Scopul primului pas aceste acela de a centraliza problemele pe care părțile interesate le consideră

prioritare.

Pasul 2: Dintre problemele identificate, este selectată o anumită problemă principală.

Pasul 3: Se identifică problemele legate de problema principală.

Pasul 4: Se începe stabilirea unei ierarhii a cauzelor şi efectelor

Pasul 5: Toate celelalte probleme sunt apoi sortate în acelaşi mod - întrebarea călăuzitoare fiind “Ce cauzează

acest lucru?”.

Dacă există două sau mai multe cauze ce se combină pentru a produce un anumit efect, acestea trebuie plasate

la acelaşi nivel în diagramă.

Pasul 6: Problemele se conectează prin săgeți cauză-efect, arătându-se în mod clar legăturile cheie.

Pasul 7: Diagrama trebuie revizuită şi verificată dacă este validă şi completă.

Analiza obiectivelor:

Analiza obiectivelor este o abordare metodologică ce îşi propune:

să descrie cum va arăta situația în viitor, după ce problemele identificate vor fi fost remediate;

să verifice ierarhia obiectivelor politicii publice;

să ilustreze, într-o diagramă, relațiile mijloace-rezultate.

Pag

e45

“Situațiile negative” din arborele problemelor sunt transformate în soluții, exprimate ca “realizări pozitive”.

Aceste realizări pozitive sunt de fapt obiective şi sunt prezentate într-o diagramă a obiectivelor. Această

diagramă îşi propune să furnizeze o imagine clară a situației viitoare dorite şi este oglinda diagramei analizei

problemei..

Analiza factorilor interesați

Factor interesat (stakeholder) = orice grup sau individ care are un interes, este influențat/afectat, poate

influența/afecta realizarea obiectivului propus.

Analiza factorilor interesați este un instrument pentru managementul strategic al procesului de advocacy ce

identifica toate persoanele, instituțiile, grupurile de persoane şi grupurile de instituții afectate, preocupate sau

implicate în problematica vizată de politica publică în discuție şi ia în calcul rolul factorilor interesați în

determinarea politicii, în implementarea acesteia şi în ceea ce priveşte rezultatele ei.

Analiza factorilor interesați este utilă atât în etapa de formulare a politicilor cât şi în cea de implementare:

în decursul etapei de formulare, analiza permite conceperea politicilor astfel încât adoptarea şi

implementarea să se petreacă în condiții cât mai bune şi fără contestări ulterioare.

în decursul etapei de implementare, analiza facilitează implicarea fiecărui grup în funcție de contribuțiile pe

care le pot aduce punerii în aplicare a politicii.

De asemenea, analiza factorilor interesați are ca scop identificarea intereselor indivizilor şi grupurilor,

cantitatea şi tipul resurselor pe care ei le pot mobiliza – aspecte ce trebuie considerate în momentul în care se

va lua o decizie de reformulare a politicii publice.

Se recomandă ca doar acele grupuri sau actori care dețin resurse reale şi mobilizabile ce pot fi aplicate pentru

sau împotriva obiectivelor de advocacy şi care au interese față de problema respectivă să fie luate în considerare.

Ele sunt acelea care au capacitatea de a influența în mod direct rezultatele politicii.

Actorii sau grupurile ale căror interese trebuie considerate în analiză:

Actorii/grupurile care se află în poziții ce pot produce daune ori pot slăbi autoritatea sau suportul politic al

decidentului/organizației.

Actorii/grupurile a căror prezență sau suport furnizează un beneficiu net ori întăresc o organizație sau

sporesc autoritatea decidentului (şi capacitatea de a asigura conformarea la decizii).

Actorii/grupurile care sunt capabili să influențeze direcția acțiunilor organizației sau să se amestece în

acestea.

Pentru a sistematiza informațiile se recomandă folosirea unui instrument practic de tip matrice. Un exemplu de

matrice este cea dezvoltată în 1981 de Lindenberg şi Crosby, în care informația pentru fiecare grup este aranjată

în conformitate cu interesele acestuia, nivelul resurselor pe care le posedă, capacitatea de a mobiliza aceste

resurse şi poziția grupului față de problema în discuție.

Colaborarea cu factorii interesați:

Analiza factorilor interesați asistă în identificarea acelor actori (instituții/organizații/persoane) cu importanță

strategică în activitatea de advocacy ce-i urmează.

Sprijinul actorilor politici cheie este important într-o campanie de advocacy – acest sprijin este necesar pentru

realizarea reformelor/schimbărilor pe care campania le va promova şi este crucial să se stabilească o relație de

Pag

e46

conlucrare încă din start. Implicarea actorilor politici cheie într-un dialog încă de la conceperea proiectului

creşte semnificativ şansele ca aceştia să fie deschişi la promovarea recomandărilor/reformelor ce reies din

proiect.

Abordarea acestora încă din stadiul de elaborare a conceptului proiectului de advocacy este un element cheie

pentru succesul demersului. Pot fi astfel identificate persoane-resursă cu care se construieşte în timp un dialog/o

relație care poate contribui semnificativ la calitatea şi/sau cantitatea informațiilor disponibile şi, astfel, la

rezultatele şi credibilitatea demersului.

Colaborarea cu factorii interesați trebuie susținută în timp prin:

Menținerea dialogului – oferirea posibilității de a oferi feedback şi recomandări privind conceptul de proiect

dezvoltat;

Informarea periodică privind desfăşurarea proiectului (inclusiv provocările întâmpinate) şi rezultatele

obținute;

Implicarea activă în evenimentele organizate în timpul şi/sau ulterior proiectului;

Inițierea/încurajarea dezbaterilor pe marginea rezultatelor proiectului şi recomandărilor/soluțiilor

dezvoltate.

Pentru a spori efectele analizei factorilor interesați atât pentru etapa de planificare, cât mai ales pentru etapele

ulterioare de comunicare externă şi persuadare din cadrul campaniei de advocacy, este bine dacă se foloseşte o

matrice adaptată obiectivului general de advocacy, în combinație cu alte metode ale managementului strategic:

harta politică, analiza jocului de putere etc.

Procesul de advocacy: etapa comunicării interne

Abordarea strategică a formării unei coaliții/rețele

Eficiența coalițiilor nu vine de la sine, înainte de demararea eforturilor de advocacy ale unei coaliții, membrii

trebuie:

să contureze identitatea coaliției,

să-şi dezvolte abilitățile de comunicare în grup,

să se organizeze,

să-şi structureze şi să-şi planifice eforturile,

să-şi definească procesul de luare a deciziilor,

să contabilizeze abilitățile şi resursele aduse în comun de către membrii,

să gestioneze eficient resursele.

Constituirea de coaliții este o tehnică de advocacy indispensabilă în cazul abordării strategiei de colaborare în

demersul campaniei de advocacy. Strategia de colaborare presupune ca preocuparea voast re pentru

succesul campaniei este împărtăşită de către publicul larg, de către celelalte o r g a n i z a ț i i şi chiar de către

ținta (țintele) dvs., în concluzie rolul organizației v o a s t r e este să faciliteze construirea unui mesaj şi a unui

curs de acțiune comun pentru campanie.

Tacticile ce pot fi utilizate includ:

construirea de coaliții,

oferirea de expertiză şi de sprijin altor entități promotoare ale schimbării dorite,

desfaşurarea în comun a unor acțiuni (întâlniri, conferințe de presă etc.)

Folosirea unei strategii de colaborare inseamna de fapt munca în echipă.

Pag

e47

Multe organizații au valori comune cu ale organizației voastre şi aceasta îşi va atinge scopul mai repede şi mai

eficient lucrând împreună cu ele decât încercând să-şi atingă scopul singură.

Folosirea strategiilor de colaborare înseamnă, în acelaşi timp, evaluarea tuturor aspectelor societății şi utilizarea

tuturor persoanelor implicate în implementarea campaniei voastre. În afară de public şi alte organizații, există

şi alte sectoare ale societății care pot fi implicate în problemă, există modalități de a implica şi alte entități - fie

ca susținători, fie ca finanțatori ai cauzei voastre.

Cauzele cele mai frecvente pentru care coalițiile eşuează:

! Dificultăți în ajungerea la un consens şi menținerea/respectarea deciziei luate

! Lipsa de încredere în colegii de coaliție

! Lipsa resurselor

! Fixarea unor obiective nerealiste – dorința de a face prea multe în timp scurt

! Renunțarea la implicare

! Atacuri din exterior.

Modalitati de prevenire:

! Aduceți-vă permanent aminte ca nu toți colegii de coaliție gândesc şi acționează neapărat la fel ca

dumneavoastră, nu au acelaşi stil de lucru - şi acesta e un lucru bun – diversitate & răbdare.

! Se lucrează cu tot grupul la dezvoltarea misiunii, obiectivelor, strategiilor, planului de acțiuni.

! Stabilirea canalelor de comunicare şi a regulilor de comunicare - există sisteme de înregistrare a

informațiilor şi de diseminare în rândul membrilor – la/din timp. O bună comunicare asigură transparența

lucrului în coaliție, un climat de încredere reciprocă şi menținerea motivației grupului – prin minimizarea

neînțelegerilor şi rapida rezolvare a diferențelor de opinie.

! Toți membrii coaliției trebuie să fie mediatizați pentru activitățile realizate, respectând însă interesul

propriu al fiecărei organizații. Coaliția poate avea un antet special sau poate folosi antetul organizației

principale.

! Anticipați ce se poate întâmpla în cazul în care partenerii ies din coaliție.

! Indiferent de cât de bine intenționați sunteți, veți fi acuzați ca fiind doar reprezentanți ai anumitor interese.

Fiți pregătiți să demonstrați că reprezentați o mai largă categorie de interese.

Tehnici de influențare15

15 Robert E. Cialdini, „Weapons of Influence” (tradusă „Psihologia persuasiunii”)

1 RECIPROCITATE

Întotdeauna ne simțim obligați să răspundem adecvat, atunci când ni se face o favoare, când primim un cadou

sau o invitație. Natura umană are proprietatea unică de a fi creat un foarte dezvoltat sistem de îndatoriri sociale

care decurg din regula reciprocității. Dacă cineva ne-a facut o favoare, înseamnă că ne place sau ne respectă şi,

întrucât suntem ființe infatuate, dorim să păstrăm legătura cu o persoană care ne satisface orgoliile personale

— prin urmare, le vom returna favorurile, pentru a mai primi şi alte validări exterioare, ulterior.

2. ANGAJAMENT ŞI CONSECVENȚĂ

Odată ce am ales un anumit lucru sau am luat o anumită poziție, ne supunem unui sistem complex de presiuni

şi/sau constrângeri, atât personale, cât şi relaționale, care ne determină să rămânem consecvenți cu linia pe care

am adoptat-o de la început.

Pag

e48

Atât angajamentul cât şi consecvența provin din nevoia internă de a ne dovedi nouă înşine, dar şi celorlalți, că

am făcut o alegere justă, legitimă sau utilă, respectiv că ne asumăm riscurile, întrucât „eram conştienți” de ele

când am făcut alegerea.

3. VALIDARE SOCIALĂ

Întotdeauna considerăm că un comportament este corect într-o situație dată, dacă vedem că şi ceilalți (cât mai

mulți dintre ei) acționează în acelaşi fel. Observarea comportamentului celor din jur este unul din cele mai

importante moduri care ne ajută să dăm răspunsul „corect” la întrebarea „Cum trebuie să mă port în această

situație?”

Validarea socială a comportamentului nostru de către cât mai mulți dintre semenii noştri ne satisface orgoliul

personal şi ne întăreşte sentimentul că aparținem unui grup „select,” de oameni „cu scaun la cap.”

4. ATRACȚIE

Oamenii atrăgători au un avantaj incontestabil în relațiile sociale. Deseori, o singură caracteristică pozitivă a

unei persoane domină modul în care percepem acea persoana şi pe alte planuri. În general, ne plac mai mult

persoanele care ne sunt similare, indiferent dacă e vorba de opinii, personalitate, condiție socială sau stil de

viață. Aici întâlnim, în mod evident, satisfacerea prin validarea concomitentă a preconcepțiilor pe care le avem

față de afinități şi aversiuni în relații inter-umane, după cum este vorba, deopotrivă, şi de validare socială.

5. AUTORITATE

Sistemul organizării sociale se bazează pe sophisticate structuri/ierarhii de autoritate care ne oferă siguranță,

ordine, resurse şi ne apară de eventualitatea unei societăți anarhice. Prin urmare, suntem învățați să credem,

încă de mici, că este bine să ne supunem autorităților în drept şi că este total greşit să nesocotim autoritățile.

Pentru că poziția de autoritate a unei persoane îi conferă, foarte probabil, informație şi putere, pare absolut

normal să ne supunem voinței/autorității lor, mai ales dacă această autoritate este legitimă.

6. PRECARITATE (raritatea sau indisponibilitatea resurselor)

Suntem învățați să prețuim mai mult lucrurile care sunt insuficiente, rare sau indisponibile. Ocaziile ni se par

cu atât mai valoroase cu cât sunt mai puțin disponibile tuturor.

Metode şi tehnici de advocacy

1. Formarea de coaliții/rețele

Coaliție = o alianță temporară între indivizi sau organizații, care decid să conlucreze pentru atingerea unui

obiectiv comun. Coalițiile se pot denumi alianțe, uniuni, confederații, consilii etc.

Rețea = indivizi sau organizații care fac schimb de informații, idei, resurse sau servicii pentru a-şi atinge

obiective individuale sau de grup.

Rețele de advocacy = grupuri de organizații şi indivizi ce lucrează

împreună pentru a influența schimbarea/adoptarea unor legi, politici, regulamente pe o anumită temă de interes

comun.

Formarea de rețele, de coaliții este o modalitate eficientă de a îmbunătăți campania de advocacy şi de a comunica

membrilor comunității, reprezentanților aleşi şi guvernamentali, precum şi în mass-media, faptul că există o

preocupare pentru rezolvarea unei anumite probleme şi că există o voință comună în acest sens. Formarea de

rețele, de coaliții devine un mod esențial de a stimula interacțiunea şi colaborarea între diverse grupuri de

interese şi între diverşi lideri ai comunității.

În această eră, în care lipsa resurselor devine tot mai acută, coalițiile au devenit un motor pentru abordarea

eficientă a problemelor complexe şi nevoia de colaborare şi coordonare între organizații este un aspect ce nu

mai poate fi ignorat, mai ales din prisma următoarelor motive:

Coalițiile asigură un impact mai mare prin punerea în comun a susținătorilor şi prin resursele atrase;

Coalizarea reduce riscul duplicării eforturilor şi al competiției pentru aceleaşi resurse din comunitate.

Pag

e49

În acelaşi timp, nu întotdeauna este util/eficient sau timp suficient pentru formarea şi utilizarea unei

coaliții/rețele – mai ales pentru probleme care pot fi soluționate mai degrabă prin activități de lobby decât prin

campanii de advocacy ample.

2. Media Advocacy

În mod obișnuit, o campanie de advocacy se face transparent, la vedere, cu studii, analize, argumente. O parte

importantă din activitățile campaniei de advocacy pot fi dedicate componentei de awareness, adică de

conștientizare a publicului. De fapt, este de interes doar conștientizarea acelei părți din public care poate pune

presiune pe decident. Dacă dialogul direct cu acea parte din public nu este posibil în mod nemijlocit, ori dacă

este prea costisitor, se poate recurge la intermedierea pe care o oferă mijloacele de informare în masă. Astfel,

numim media advocacy acea componentă de informare a publicului, prin mijloacele de informare în masă, cu

scopul de a forma o masă critică de cetățeni cu interese comune. Apoi, această masă critică, prin simpla ei

existență, poate determina decidentul să ia decizia pe care grupul inițial de cetățeni o dorea.

3. Informarea publicului, campanii de conştientizare, programe de instruire

Sunt acțiuni de popularizare a cauzei în rândul populației, a liderilor de opinie pentru a câştiga bunăvoința şi

sprijinul unui număr cât mai mare de oameni (în special a reprezentanților mass-media şi a personalităților

publice).

Exemple: audieri publice, dezbateri publice, campanii de petiționare, campanii de cărți poştale, organizare de

evenimente, sesiuni de informare, programe de instruire.

Realizarea de cercetări, publicarea de studii, rapoarte şi diseminarea concluziilor

4. Advocacy prin intermediul instanțelor judecătoreşti (procese test)

Această tehnică implică identificarea şi aducerea în atenția publică şi a instanțelor de judecată a unor cazuri a

căror rezolvare depăşeşte interesul individual, având potențialul de a afecta în mod pozitiv grupuri largi de

oameni. Ca urmare, cazurile sunt selectate dintre acele spețe ce ilustrează un model sistematic de comportament

al instituțiilor publice sau private, neconcordant față de obiectivele urmărite. Aceste cazuri pot crea un precedent

cu impact pozitiv asupra societății.

Pag

e50

TEME SECUNDARE SI ORIZONTALE

DEZVOLTAREA DURABILA

Cea mai cunoscută definiţie a conceptului de dezvoltare durabilă este cea adoptată în raportul intitulat

„Viitorul nostru comun” , elaborat de Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare din cadrul Națiunilor Unite

în anul 1987: „dezvoltarea care răspunde nevoilor din prezent, fără a compromite capacitatea generațiilor iitoare

de a răspunde propriilor nevoi”.

Concret, există trei dimensiuni majore ale dezvoltării durabile: economică, socială şi de mediu. Având în

vedere că două dintre cele trei dimensiuni ale dezvoltării durabile sunt deja inerent cuprinse şi implementate

prin programele operaţionale finanţate din FESI, integrarea dezvoltării durabile în cadrul proiectelor este

orientată cu precădere către componenta de mediu.

În acest sens, Articolul 11 al Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene (versiunea consolidată),

recunoaște nevoia de a integra în definirea și implementarea politicilor și acțiunilor

Uniunii Europene, în special pentru promovarea dezvoltării durabile, a cerințelor de protecție a mediului.

Astfel, aspectele de mediu, dezvoltarea economică şi dezvoltarea socială trebuie să fie tratate ca o singură

temă. Un ecosistem solid și gestionarea resurselor sunt vitale în contextul de promovare a unei creșteri

economice sustenabile, sunt strâns legate de dezvoltarea bazată pe emisii de carbon scăzute și, de asemenea,

contribuie în mod semnificativ la consolidarea capacităților de a rezista la efectele schimbărilor climatice. Cu

alte cuvinte, pentru ca dezvoltarea să devină durabilă, dezvoltarea economică trebuie să fie decuplată de

impacturile negative asupra mediului și să se bazeze pe modele de producție și consum sustenabile.

În contextul proiectelor finanțate din Fondurile ESI, articolul 8 al Regulamentului comun prevede că:

„Obiectivele fondurilor ESI sunt urmărite în concordanță cu principiul dezvoltării durabile și al promovării de

către Uniune a obiectivului de conservare, protecție și îmbunătățire a calității mediului, în conformitate cu

articolul 11 și cu articolul 191 alineatul (1) din TFUE, având în vedere principiul „poluatorul plătește”.

Statele membre și Comisia se asigură că cerințele privind protecția mediului, utilizarea eficientă a

resurselor, atenuarea și adaptarea la schimbările climatice, biodiversitatea, rezistența în fața dezastrelor și

prevenirea și gestionarea riscurilor sunt luate în considerare în cursul pregătirii și punerii în aplicare a

acordurilor de parteneriat și programelor.[…]” Protecţia mediului În sensul conceptului de dezvoltare durabilă,

domeniul „protecţia mediului” vizează:

a) controlul şi reducerea poluării aerului, apei şi solului;

b) protecţia resurselor naturale;

c) gestionarea deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase.

Atenuarea şi adaptarea la schimbările climatice

Prin schimbări climatice se înțeleg acele schimbări ale climatului pe glob generate de activităţile umane, în

principal datorită emisiilor de gaze cu efect de seră (CO2, metan, monoxid de azot etc.), al căror efect principal

este încălzirea globală a atmosferei. Actualul cadru de politică europeană, Strategia Europa 2020, se bazează pe

trei obiective principale care trebuie îndeplinite în UE:

• o reducere cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES), până sub nivelul din 1990;

• o pondere de 20% a energiei din surse regenerabile în energia consumată;

• economisirea a 20% din energia primară consumată (în comparaţie cu proiecţiile realizate înaintea

acordului privind obiectivele legate de schimbările climatice şi de energie pentru 2020).

Pag

e51

„Adaptarea înseamnă luarea de măsuri pentru a consolida rezistența societății la schimbările climatice și

pentru a reduce la minimum impactul efectelor negative ale acestora. Atenuarea înseamnă reducerea sau

limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră.”

Conservare şi protejarea biodiversității

În vederea protejării acestui valoros capital natural şi asigurării unei stări favorabile de conservare a

habitatelor naturale, este importantă implementarea măsurilor privind conservarea şi protejarea biodiversităţii

în orice proiect de dezvoltare viitoare.

Biodiversitatea implică patru niveluri de abordare, respectiv diversitatea ecosistemelor, diversitatea

speciilor, diversitatea genetică şi diversitatea etnoculturală. Din punct de vedere conceptual, biodiversitatea are

o valoare intrinsecă, acesteia asociindu-i-se însă şi valorile ecologică, genetică, socială, economică, ştiinţifică,

educaţională, culturală, recreaţională şi estetică. Ordin nr. 19 din 13 ianuarie 20106 asigură cadrul legislativ

necesar pentru evaluarea adecvată a efectelor pe care le pot avea anumite planuri şi proiecte asupra

biodiversităţii din siturile NATURA 2000 şi din proximitatea acestora.

Reglementarea de bază în domeniul conservării biodiversităţii o constituie OUG nr. 57/2007 privind

regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, cu modificările

şi completările ulterioare, ce asigură transpunerea în totalitate a legislaţiei comunitare din domeniu,

reprezentată de Directiva Consiliului nr. 79/409/CEE privind conservarea păsărilor sălbatice (pe scurt Directiva

„Păsări”) şi Directiva Consiliului nr. 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de floră

şi faună sălbatice (pe scurt Directiva „Habitate”).

Principiul „poluatorul plătește”

Acesta este un principiu de bază în politicile de mediu și care prevede ca plata costurilor cauzate de poluare

să fie suportată de cei care o generează. Astfel se urmărește internalizarea costurilor de poluare la nivelul celor

responsabili, principiul având scopul de a încuraja operatorii economici care poluează să îmbunătățească

procesele de producție astfel încât impactul negativ asupra mediului înconjurător să se diminueze. Acest lucru

implică conștientizarea implicațiilor de mediu ale produselor/ serviciilor pe parcursul întregului „ciclu de viață”,

altfel spus, costul acestor măsuri va fi reflectat de costul de producţie al bunurilor şi serviciilor ce cauzează

poluarea.

La nivel național, cadrul de reglementare în vigoare care are legătură cu acest principiu este reprezentată

generic de legislația privind protecția mediului:

• Ordonanța de Urgență nr. 195/2005 privind protecția mediului are la bază printre alte principii și

principiul „poluatorul plătește” (art. 3 pct. e);

• Ordonanța de Urgență nr. 68/2007 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea şi repararea

prejudiciului adus mediului, art. 1, “stabileşte cadrul de reglementare al răspunderii de mediu, bazată pe

principiul „poluatorul plăteşte”, în scopul prevenirii şi reparării prejudiciului asupra mediului”;

• Hotărârea Guvernului nr. 1403/2007 privind refacerea zonelor în care solul, subsolul şi ecosistemele

terestre au fost afectate: „Poluatorul are obligaţia de a suporta costurile măsurilor de refacere a mediului

geologic al siturilor contaminate şi al ecosistemelor terestre”(art. 19).

Forme de integrare a dezvoltării durabile

Integrarea dezvoltării durabile în cadrul proiectelor finanțate din FESI exprimă angajamentul de a pune în

practică prevederile legale și orientările cuprinse în strategiile în domeniu, ținând cont de impactul pozitiv pe

care implementarea acestor proiecte îl pot avea asupra mediului. Există diverse forme pentru a aplica în practică

obiectivele caracteristice dezvoltării durabile în implementarea fondurilor ESI, în conformitate cu ceea ce a fost

stabilit în cadrul Acordului de Parteneriat, precum și în programele operaționale.

Pag

e52

Astfel, proiectele pot lua în considerare acţiuni transversale prin care se urmăreşte ca obiectiv permanent

organizarea reglementărilor, responsabilităţilor şi resurselor unui proiect cu scopul de a diminua/elimina efecte

negative asupra mediului. Această abordare integratoare are în vedere modul de implementare a activităților şi

efectul acestora asupra dezvoltării durabile.

Acolo unde este cazul, documentaţia privind fezabilitatea proiectului va cuprinde evaluarea impactului

asupra mediului. Efectele negative pe care le pot avea proiectele apar în jurul amplasamentului activităţilor,

odată cu realizarea acestora sau pe termen lung, prin modificarea condiţiilor iniţiale. Din acest motiv, este

important ca identificarea unor astfel de efecte să fie însoţită de măsuri de diminuare a poluării şi de protecţie

a mediului.

De asemenea, în pregătirea proiectelor pot fi avute în vedere acţiuni specifice, ca răspuns la reducerea

vulnerabilităţii mediului la efectele schimbărilor climatice, a poluării, utilizării resurselor sau a dezastrelor.

Spre exemplu, în plus față de asigurarea faptului că activitățile finanțate din Fondul Social European sunt

furnizate într-un mod prin care se asigură reducerea impactului negativ asupra mediului, acestea pot conține

acțiuni specifice prin includerea unor module de dezvoltare a competențelor de dezvoltare durabilă, care să

promoveze dezvoltarea de locuri de muncă ecologice, sau care au în vedere protecția sau îmbunătățirea

mediului, protejarea și conservarea biodiversității sau utilizarea eficientă a resurselor.

Acele aspecte de mediu identificate ca relevante în timpul procesului de determinare a potenţialului

proiectului de a contribui la dezvoltarea durabilă ar trebui să fie abordate în definirea şi planificarea proiectului.

Oportunități identificate în cadrul acestei analize pot fi considerate pentru determinarea obiectivelor

proiectului.

În cazul în care un proiect conține activități care:

• sunt planificate a se desfășura în arii naturale protejate;

• pot avea impact asupra calității aerului, apei şi/sau solului;

• implică producerea de deșeuri;

• implică utilizarea de substanțe periculoase.

beneficiarul trebuie să facă dovada că se conformează legislației în vigoare și că în prealabil a obținut toate

avizele legale necesare.

Evaluarea impactului asupra mediului se realizează numai pentru proiecte în baza prevederilor dintr-o serie

de acte legislative nationaţile din domeniul mediului, precum şi din alte domenii conexe. Pentru aceste proiecte

este necesară solicitarea şi obţinerea acordului de mediu. Pentru proiectele care nu au impact semnificativ

asupra mediului (nu sunt supuse evaluării impactului asupra mediului) se emite autorizația de mediu.

Execuția lucrărilor de construcții, sau alte instalații sau amenajări, alte intervenții asupra cadrului natural

şi peisajului, inclusiv cele care implica extragerea resurselor minerale se supun legislației în vigoare privind

autorizarea lucrărilor de construcții.

De asemenea, este importantă internalizarea valorii aspectelor de mediu în analizele cost/beneficiu aferente

proiectelor de investiţii.

6.1. EGALITATEA DE SANSE SI NEDISCRIMINARE

Egalitatea de şanse și de tratament are la bază participarea deplină și efectivă a fiecărei persoane la viaţa

economică şi socială, fără deosebire pe criterii de sex, origine rasială sau etnică, religie sau convingeri,

dizabilităţi, vârstă sau orientare sexuală. Egalitatea de șanse și de tratament reprezintă un drept fundamental și

o valoare de bază a Uniunii Europene, stipulată în articolul 8 al Tratatului privind Funcționarea Uniunii

Europene (versiunea consolidată).

Totodată, egalitatea de gen, nediscriminarea, precum și asigurarea accesibilității reprezintă o condiție

necesară pentru o creștere inteligentă, sustenabilă și incluzivă. Fondurile Europene Structurale și de Investiții

Pag

e53

reprezintă principalul instrument financiar al Uniunii Europene menit să sprijine implementarea acestor

obiective.

În acest sens, Regulamentul privind dispozițiile comune de implementare a FESI nr. 1303/2013 (RDC),

denumit în continuare Regulamentul Comun, stabilește ca obiectiv „eliminarea inegalităților și promovare a

egalității între bărbați și femei în conformitate cu articolele 2 și 3 din Tratat, şi face legătura și cu prevederile

Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Egalitatea de șanse și de tratament între bărbați și femei

Consiliul European a definit egalitatea șanse și de tratament între bărbați și femei sau egalitatea de gen,

astfel:

„Egalitatea de gen presupune un nivel egal de vizibilitate, afirmare și participare pentru ambele sexe în toate

sferele vieții publice și private. Egalitatea de gen este opusul inegalității de gen, nu a diferențelor de gen, și

urmărește promovarea participării depline a femeilor și bărbaților în societate.”

Prevenirea oricărei forme de discriminare

În articolul 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului se stipulează:

„Fiecare om se poate prevala de toate drepturile şi libertăţile proclamate în prezenta Declaraţie fără nici un

fel de deosebire ca, de pildă, deosebirea de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie,

de origine naţională sau socială, avere, naştere sau orice alte împrejurări.” Nevoia respectării acestui principiu

provine din faptul că, în practică, apartenența la unele grupuri sociale determinate de caracteristici precum

genul, originea etnică, apartenența religioasă, orientarea sexuală și existența unei dizabilități sau a unei boli ce

poartă un stigmat social (HIV), generează adesea situații de inegalitate, care trebuie combătute, tocmai pentru

a asigura o egalitate de șanse reală.

Accesibilitatea pentru toți cetățenii la serviciile, spațiile și infrastructura care sunt furnizate sau deschise

publicului.

Conceptul de accesibilitate este definit în „Strategia europeană pentru persoanele cu handicap 2010 - 2020

- Reînnoirea angajamentului către o Europă fără bariere” ca “posibilitatea asigurată persoanelor cu dizabilități

de a avea acces, în condiții de egalitate cu ceilalți cetățeni, la mediul fizic, transport, tehnologii și sisteme de

informații și comunicare, precum și la alte facilități și servicii “.

De asemenea, conform Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, ratificată de România

prin Legea nr. 221/2010,

“pentru a da persoanelor cu dizabilităţi posibilitatea să trăiască independent şi să participe pe deplin la toate

aspectele vieţii, se vor lua măsurile adecvate pentru a asigura acestor persoane accesul, în condiţii de egalitate

cu ceilalţi, la mediul fizic, la transport, informaţie şi mijloace de comunicare, inclusiv la tehnologiile şi sistemele

informatice şi de comunicaţii şi la alte facilităţi şi servicii deschise sau furnizate publicului, atât în zonele urbane,

cât şi rurale”

Schimbările demografice Conceptul de „schimbări demografice” descrie structura de vârstă a unei populații

care se adaptează permanent la schimbări în condițiile sau mediul de viață. În consecință, modificările în

compoziția structurii de vârstă reprezintă rezultatul schimbărilor sociale.

Cadrul strategic privind egalitatea de șanse și de tratament

Principalele documente strategice în domeniul egalității de șanse şi tratament la nivel european sunt:

• Strategia cadru – Nediscriminare și șanse egale pentru toți;

• Strategia privind egalitatea între bărbați și femei 2010-2015;

Pag

e54

• Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap: un angajament reînnoit pentru o Europă

fără bariere (COM/2010/0636 final).

La acestea se adaugă Strategia Europa 2020 pentru creștere inteligentă, sustenabilă și incluzivă (Strategia

UE 2020).

Principalul document strategic în domeniul egalității de șanse la nivel național este Strategia națională in

domeniul egalității de șanse între femei și bărbați pentru perioada 2014-2017.

Alte strategii relevante pentru tematică sunt:

Strategia de incluziune a cetățenilor români aparținând minorității rome pentru perioada 2015-2020;

Strategia Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă 2014-2020;

Strategia naţională privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei 2015-2020;

Strategia privind Reducerea Părăsirii Timpurii a Școlii în România;

Strategia naţională "O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilităţi", 2016- 2020;

Strategia naţională pentru promovarea îmbătrânirii active şi protecţia persoanelor vârstnice 2015–

2020;

Strategia Națională pentru Învățământ Terțiar 2015 – 2020.

Forme de integrare a egalităţii de şanse şi de tratament

Integrarea obiectivului egalității de șanse și de tratament în cadrul proiectelor finanțate din FESI exprimă

angajamentul de a pune în practică prevederile legale și orientările cuprinse în strategiile în domeniu, ținând

cont de impactul pozitiv pe care implementarea acestor proiecte îl pot avea asupra egalității de gen,

nediscriminării, accesibilității și schimbărilor demografice.

Există diverse forme pentru a aplica în practică principiul egalității de șanse și de tratament în

implementarea fondurilor ESI, în conformitate cu ceea ce a fost stabilit în cadrul Acordului de Parteneriat,

precum și în programele operaționale.

Integrarea prin acțiuni transversale este un proces de abordare integratoare prin care se urmărește ca

obiectiv permanent organizarea reglementărilor, responsabilităților și resurselor unui proiect astfel încât să se

obțină în mod egal beneficii pentru diversele categorii de persoane şi prevenirea oricărei forme de discriminare.

Prin abordarea integratoare se are în vedere includerea perspectivei egalității de șanse și de tratament, chiar

dacă nu există o situație de dezechilibru evident. Acțiunile transversale nu presupun înlocuirea acțiunilor

specifice care sunt folosite ori de câte ori diversele categorii de persoane se află într-o situație defavorabilă, în

scopul de a le îmbunătăți statutul. Cele două categorii de acțiuni sunt complementare şi se potenţează reciproc.

6.2. SPRIJINIREA TRANZITIEI CATRE O ECONOMIE CU EMISII SCAZUTE DE CARBON

Aceasta este o axa prioritara din care reies doua directii de urmat:

1. Creșterea eficienței energetice în clădirile rezidențiale, clădirile publice și sistemele de iluminat public,

îndeosebi a celor care înregistrează consumuri energetice mari.

Performanța energetică a clădirilor este foarte scăzută astfel încât nivelurile de energie consumată în clădiri

plasează sectorul printre cele mai mari sectoare consumatoare de energie.

Conform Strategiei pentru mobilizarea investițiilor în renovarea fondul de clădiri rezidențiale și comerciale,

atât publice cât și private, existente la nivel național, consumul de energie în sectorul clădirilor (locuințe,

sectorul terțiar, inclusiv clădiri publice) reprezintă 45% din consumul total de energie. În particular, se

estimează că consumul mediu total de energie în clădirile nerezidențiale în perioada 2005-2010 se ridică la 1.508

mii tep, ceea ce reprezintă 16% din consumul de energie în clădiri. Totodată, pentru clădirile rezidențiale se

estimează un consum mediu total de energie în aceeași perioadă de 8.110 mii tep, ceea ce reprezintă 84% din

consumul de energie în clădiri.

Pag

e55

România are un patrimoniu important de clădiri construite preponderent în perioada 1960-1990, cu grad

redus de izolare termică, consecinţă a faptului că, înainte de criza energetică din 1973, nu au existat reglementări

privind protecţia termică a cădirilor şi a elementelor perimetral de închidere şi care nu mai sunt adecvate

scopului pentru care au fost construite.

În consecință, potențialul de economisire în clădiri este semnificativ, situându-se în intervalul de

aproximativ 40-50%, în cazul clădirilor publice, prin promovarea reabilitării energetice profunde (deep

renovation), respectiv cu mai mult de 40% cu diferențe de la o zonă climatică la alta în cadrul țării pentru

clădirile rezidențiale. Conform datelor statistice puse la dispoziție de către INS, în anul 2012 consumul final de

energie electrică pentru iluminat public a fost de 669 Gwh.

Se estimează că potențialul de economisire a energiei în iluminatul public este de până la 60%. Principalul

rezultat preconizat ca urmare a promovării investițiilor cu scopul de a îmbunătăți eficiența energetică în clădirile

rezidențiale, clădirile publice și sistemele de iluminat public îl constituie reducerea consumului de energie în

infrastructurile publice, respectiv sectorul locuințelor.

Clădirile deținute de autoritățile publice centrale sau locale ocupă un loc important în totalul fondului de

clădiri existent în România în ceea ce privește consumul de energie. În același timp, clădirile publice sunt

importante din mai multe puncte de vedere: sunt clădiri în care populația își petrece o mare parte din timp (ex.

școli, spitale, etc.), având influența asupra calității vieții acesteia; sunt clădiri care servesc drept exemple de

arhitectură pentru populație, pot avea un rol de exemplificare și conștientizare a populației cu privire la

necesitatea și beneficiile consumului de energie în clădiri.

Această prioritate de investiții va sprijini măsuri de eficiență energetică a clădirilor publice având ca scop

reabilitarea energetică profundă (deep renovation), inclusiv izolarea termică, reabilitarea și modernizarea

sistemelor de încălzire și a rețelelor și instalațiilor, iluminat și sistemul de management energetic al clădirii

(măsuri de eficiență energetică tipice). Vor fi eligibile pentru finanțare toate tipurile de clădiri publice deținute

și ocupate de autoritățile și instituțiile centrale și locale cum ar fi: spitalele, clădiri de învățământ, clădiri

administrative, policlinici, penitenciare etc., inclusiv spații anexă de păstrare și stocare care au un regim de

încalzire /recire pentru funcționare. Totodată, vor fi prioritizate la finanțare clădirile cu funcții sociale, cum ar

fi spitalele, infrastructura educațională, etc. Fără a enumera exhaustiv, acțiunile sprijinite în cadrul acestei

priorități de investiție pentru măsurile de creștere a eficienței energetice a clădirilor publice se referă la:

îmbunătățirea izolației termice a anvelopei clădirii, (pereți exteriori, ferestre, tâmplărie, planșeu

superior, planșeu peste subsol), șarpantelor și învelitoarelor, inclusiv măsuri de consolidare a clădirii;

reabilitarea și modernizarea instalațiilor pentru prepararea și transportul agentului termic, apei calde

menajere și a sistemelor de ventilare și climatizare, inclusiv sisteme de răcire pasivă, precum și achiziționarea

și instalarea echipamentelor aferente și racordarea la sistemele de încălzire centralizată, după caz;

utilizarea surselor regenerabile de energie pentru asigurarea necesarului de energie termică pentru

încălzire și prepararea apei calde de consum;

implementarea sistemelor de management energetic având ca scop imbunătățirea eficienței energetice

și monitorizarea consumurilor de energie (ex. achiziționarea și instalarea sistemelor inteligente pentru

promovarea și gestionarea energiei electrice);

înlocuirea corpurilor de iluminat fluorescent și incandescent cu corpuri de iluminat cu eficiență

energetică ridicată și durată mare de viață;

orice alte activități care conduc la îndeplinirea realizării obiectivelor proiectului (înlocuirea lifturilor și

a circuitelor electrice - scări, subsol, lucrări de demontare a instalațiilor și echipamentelor montate, lucrări de

reparații la fațade etc.);

realizarea de strategii pentru eficiență energetică (ex. strategii de reducere a CO2) care au proiecte

implementate prin POR 2014 – 2020.

Pag

e56

Beneficiarii acestor tipuri de investiții vor fi autoritățile și instituțiile publice centrale, autoritățile și

instituțiile publice locale, precum și parteneriate între acestea.

Din totalul clădirilor la nivel național, clădirile rezidențiale reprezintă o majoritate semnificativă. Totodată,

Romania deține cel mai mare număr de locuinţe în blocuri de prefabricate dintre toate țările Europei Centrale.

Ultimele date statistice puse la dispoziție de Institutul Național de Statistică indică un total de 4,6 mil. locuințe

localizate în mediul urban, din care 1,4 milioane de apartamente sunt conectate la sistemul centralizat de

furnizare a energiei termice. În ciuda unor investiții în ultimii ani în măsuri de eficiență energetică la nivelul

blocurilor de locuințe, efortul de investiții în reabilitarea termică a locuințelor rămâne ridicat.

Fără a se limita la acestea, acțiunile sprijinite în cadrul acestei priorități de investiție pentru măsurile de

creștere a eficienței energetice a clădirilor rezidențiale se referă la:

îmbunătățirea izolației termice și hidroizolare anvelopei clădirii (pereți exteriori, ferestre, tâmplărie,

planșeu superior, planșeu peste subsol), șarpantelor și învelitoarelor inclusiv măsuri de consolidare;

reabilitarea și modernizarea instalaţiei de distribuţie a agentului termic – încălzire şi apă caldă de

consum, parte comună a clădirii tip bloc de locuinţe, inclusiv montarea de robinete cu cap termostatic, etc.

modernizarea sistemului de încălzire: repararea/înlocuirea centralei termice de bloc/scară;

achiziționarea și instalarea unor sisteme alternative de producere a energiei din surse regenerabile – panouri

solare termice, panouri solare electrice, pompe de căldura si/sau centrale termice pe biomasa, etc.;

înlocuirea corpurilor de iluminat fluorescent și incandescent din spațiile comune cu corpuri de iluminat

cu eficiență energetică ridicată și durată mare de viață;

implementarea sistemelor de management al funcționării consumurilor energetice: achiziționarea și

instalarea sistemelor inteligente pentru promovarea și gestionarea energiei electrice;

orice alte activități care conduc la îndeplinirea realizării obiectivelor proiectului (înlocuirea lifturilor și

a circuitelor electrice în părțile comune - scări, subsol, lucrări de demontare a instalațiilor și echipamentelor

montate, lucrari de reparații la fațade etc.);

realizarea de strategii pentru eficiență energetică (ex. strategii de reducere a CO2) care au proiecte

implementate prin POR 2014 – 2020.

Beneficiarii acestor tipuri de investiții vor fi autoritățile publice locale din mediul urban în parteneriat/ ca

reprezentanți ai asociațiilor de proprietari.

Iluminatul public reprezintă un alt sector important cu potențial mare pentru îmbunătățirea eficienței

energetice. În ciuda potențialului mare de economisire în acest sector, ritmul de modernizare a infrastructurii

și a serviciului de iluminat public este extrem de lent. În mediul urban, doar în 255 de localități era organizat și

furnizat serviciul de iluminat public. Extinderea / modernizarea infrastructurii de iluminat și de servicii rămâne

o prioritate pentru multe comunități locale urbane. Fără a se limita la acestea, tipurile de activități finanțate în

cadrul acestei priorități de investiție se referă la:

înlocuirea sistemelor de iluminatul public cu incandescență cu iluminat prin utilizarea unor lămpi cu

eficiență energetică ridicată, durată mare de viață și asigurarea confortului corespunzător (ex. LED), inclusiv

prin reabilitarea instalațiilor electrice – stâlpi, rețele, etc.;

achiziționarea/instalarea de sisteme de telegestiune a iluminatului public;

crearea/extinderea/reîntregirea sistemului de iluminat public în localitățile urbane;

utilizarea surselor regenerabile de energie (ex. panouri fotovoltaice, etc.);

orice alte activități care conduc la îndeplinirea realizării obiectivelor proiectului;

realizarea de strategii pentru eficiență energetică (ex. strategii de reducere a CO2) care au proiecte

implementate prin POR 2014 – 2020.

Beneficiarii acestor tipuri de investiții vor fi autoritățile publice locale din mediul urban. Principalul rezultat

al creșterii eficienței energetice în infrastructurile publice și sectorul rezidențial îl constituie reducerea

consumului de energie, contribuind astfel la reducerea emisiilor gazelor cu efect de seră. Totodată,

Pag

e57

îmbunătățirea eficienței energetice a clădirilor publice nu numai că reduce consumul de energie și, ulterior,

costurile cu energia pentru autorități, dar contribuie și la promovarea coeziunii sociale, la îmbunătățirea

aspectului estetic al clădirilor oferind în același timp condiții mai sănătoase de viață pentru populație. Mai mult,

reabilitarea termică a clădirilor ar putea fi un sector care să contribuie la creșterea economică, care ar ajuta nu

numai industria locală de construcții, ci influențează, de asemenea, domeniile de planificare in construcții,

inovare, cercetare și dezvoltare.

2. Promovarea strategiilor de reducere a emisiilor de dioxid de carbon pentru toate tipurile de teritoriu, în

particular zone urbane, inclusiv promovarea planurilor sustenabile de mobilitate urbană și a unor măsuri

relevante pentru atenuarea adaptărilor

Principalul rezultat preoconizat prin implementarea unor astfel de măsuri îl reprezintă limitarea creșterii

emisiilor de gaze cu efect de seră.

In concordanță cu politicile UE de reducere a CO2 în toate zonele urbane contribuția așteptată la obiectivul

menționat, respectiv sprijinirea tranziţiei către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon în toate

sectoarele, va fi asigurată prin scăderea emisiilor de noxe provenite din transport, respectiv oferirea opţiunilor

de transport alternativ si descurajarea utilizarii autoturismelor personale, oraşele devenind astfelspaţii mai

bune de trăit pentru cetăţeni.

Rezultatul pozitiv va fi amplificat prin realizarea de perdele forestiere, alineamente de arbori (cu capacitate

mare de retenție a CO2) și de schimbarea comportamentului legat de transport la nivelul unui număr rezonabil

de utilizatori de autoturisme personale orașul respectiv. Prin realizarea unei infrastructuri de transport care să

faciliteze mobilitatea nemotorizată și nepoluantă vor fi create conditiile unei reduceri semnificative a emisiilor

de CO2.

În absența unor măsuri relevante pentru limitarea emisiilor GES din transportul rutier estimările MMSC

prognozează o creștere a acestora cu peste 28% în anul 2023 față de anul de referință 2012. Pentru a răspunde

provocărilor legate de Strategia Europa 2020, precum și pentru a subsuma investițiile în transportul public

urban OT 4, investițiile preconizate vor duce la realizarea unor sisteme de transport urban durabil prin atingerea

următoarelor rezultate:

reducerea poluării aerului și a poluării fonice, precum și a consumului de energie;

asigurarea accesibilității la sistemul de transport public şi privat pentru toţi cetăţenii;

dezvoltarea infrastructurii destinate mijloacelor de transport non-motorizate;

creşterea atractivității și îmbunătățirea calității mediului și a amenajării spaţiilor urbane.

Dezvoltarea parcului de mijloace de transport cu vehicule noi, nepoluante (EEV), cu facilități pentru

persoanele cu mobilitate redusă și sisteme de supraveghere video (pentru creșterea gradului de siguranță al

pasagerilor) va oferi oportunități îmbunătățite potențialilor pasageri noi, oferind o alternativă viabilă și

confortabilă utilizării autoturismelor personale. Investitiile în material rulant, vehicule, etc. vor fi realizate în

condițiile existenței unui Contract de Servicii Publice corespunzător Regulamentului 1370/2007.

Transportul urban electric reprezintă o variantă nepoluantă și eficientă din punct de vedere al utilizării

resurselor pentru a asigura tranzitul zilnic al populației, iar îmbunătățirea infrastructurii va crește gradul de

confort, viteza de deplasare, siguranța traficului și alte beneficii adiacente in special asigurarea accesibilităţii

pentru persoane cu dizabilităţi. Astfel, se va asigura dezvoltarea unei structuri de transport public durabile din

punct de vedere tehnic şi eficiente din punct de vedere financiar. Realizarea de trasee separate exclusive pentru

vehiculele de transport public, cu scopul creșterii frecvenței serviciilor atât în orele de vârf, cât și în afara lor va

reduce timpul de călătorie al vehiculelor de transport public, precum și reducerea nivelului și a duratei

aglomerărilor/congestiilor de trafic în rețeaua principală de transport.

Dezvoltarea unei infrastructuri rutiere prietenoase cu utilizatorii de biciclete reprezintă un obiectiv

ambițios, ținând cont de condiționalitățile impuse de situația existentă în municipii și orașe, dar în concordanță

cu orientările la nivel european, schimbarea mentalităților fiind principala provocare pentru promovarea

Pag

e58

utilizării bicicletei ca un mijloc de transport zilnic, nu doar ca mijloc de recreere. Accesibilitatea urbană va pune

accent pe mijloacele de transport favorabile mediului, cu evidențierea priorității transportului public și oferirea

de facilități de opțiune pentru mijloacele alternative de transport (mersul pe jos, cu bicicleta, etc.).

O rețea integrată de alei pietonale ar trebui să acopere întregul oraș, acordându-se o atenție deosebită

traseelor de la /către: universităţi, școli, parcuri, locuri de interes turistic şi cultural, centre de birouri, centre

comerciale, instituţii publice, etc.. Realizarea sistemelor de e - ticketing va permite facilitarea utilizării

transportului public si de către persoanele cu mobilitate redusă sau pentru grupuri ţintă specifice (pensionari,

elevi, studenţi, turişti) precum și o echilibrare a veniturilor operatorilor de transport public. Optimizarea

mobilității urbane prin investiții în infrastructura de transport, bazată pe acțiunile prioritare reieșite din Planul

de Mobilitate Urbană Durabilă al fiecărui oraș/municipiu va contribui la reducerea emisiilor de CO2 prin

reducerea timpilor de deplasare pentru vehicule. De asemenea, va fi sprijinită realizarea de planuri de mobilitate

urbană durabilă, altele decât cele pentru polii de creștere și aglomerarea București – Ilfov, care să asigure

planificarea infrastructurii rutiere pe termen mediu (până în anul 2020), instituind o strategie coerentă pentru

gestionarea și punerea la dispoziție de drumuri şi infrastructuri conforme cu politica de mobilitate durabilă și

cererea de deplasare, în corelare cu strategiile de dezvoltare urbană, siguranţă rutieră şi planurile de amenajarea

teritoriului şi urbanism. Se propune și realizarea de perdele forestiere, alineamente de arbori (cu capacitate

mare de retenție a CO2) pe terenurile publice din imediata vecinătate a rețelelor de străzi sau pe coridoarele

majore de transport precum șoselele ocolitoare. Având în vedere specificitatea teritoriului Deltei Dunării, doar

9% din zonă fiind permanent deasupra apei, transportul pe apă este adesea singura opțiune pentru a ajunge și

a călători spre și dinspre destinații din centrul Deltei. Organizarea unui sistem de transport public naval local

pentru persoane și realizarea de facilități de acostare, în conformitate cu prevederile legale ar avea un impact

semnificativ pentru dezvoltarea regiunii și a calității vieții.

SCHIMBARI DEMOGRAFICE

Schimbările demografice

Conceptul de „schimbări demografice” descrie structura de vârstă a unei populații care se adaptează

permanent la schimbări în condițiile sau mediul de viață. În consecință, modificările în compoziția structurii de

vârstă reprezintă rezultatul schimbărilor sociale.

Uniunea Europeană se confruntă cu schimbări demografice majore, reprezentate de:

Îmbătrânirea populației;

Rate scăzute ale natalității;

Structuri familiale modificate;

Migrație.

Schimbările demografice au un impact major asupra economiei europene și a statelor membre, afectând în

aceeași măsură atât zonele rurale, cât și pe cele urbane, având implicații ce impun o serie măsuri proactive,

printre altele:

îmbunătățirea condițiilor de muncă și a posibilităților de angajare a persoanelor în vârstă;

sprijinirea oportunităților de formare în vederea creșterii nivelului de ocupare a forței de muncă, de

reconversie profesională și de incluziune socială a femeilor, a tinerilor și a persoanelor în vârstă;

furnizarea de servicii sociale de interes general care să ajute familiile și copii, să ofere facilități și îngrijire

persoanelor în vârstă;

Europa trece printr-o perioadă de transformare. Criza a anulat ani de progrese economice și sociale și a pus

în evidență deficiențele structurale ale economiei Europei. Între timp, lumea evoluează rapid, iar provocările pe

termen lung (globalizarea, presiunea exercitată asupra resurselor, îmbătrânirea) se intensifică. UE trebuie să se

ocupe acum de propriul viitor.

Pag

e59

Europa poate reuși dacă acționează în mod colectiv, ca Uniune. Avem nevoie de o strategie care să ne

permită să ieșim din criză mai puternici și care să transforme UE într-o economie inteligentă, durabilă și

favorabilă incluziunii, caracterizată prin niveluri ridicate de ocupare a forței de muncă, productivitate și

coeziune socială. Europa 2020 oferă o imagine de ansamblu a economiei sociale de piață a Europei pentru

secolul al XXI-lea.

Europa 2020 propune trei priorități care se susțin reciproc:

– creștere inteligentă: dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaștere și inovare;

– creștere durabilă: promovarea unei economii mai eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor,

mai ecologice și mai competitive;

– creștere favorabilă incluziunii: promovarea unei economii cu o rată ridicată a ocupării forței de muncă,

care să asigure coeziunea socială și teritorială.

UE trebuie să definească direcția în care vrea să evolueze până în anul 2020. În acest scop, Comisia propune

următoarele obiective principale pentru UE:

– 75% din populația cu vârsta cuprinsă între 20 și 64 de ani ar trebui să aibă un loc de muncă;

– 3% din PIB-ul UE ar trebui investit în cercetare-dezvoltare (C-D);

– obiectivele „20/20/20” în materie de climă/energie ar trebui îndeplinite (inclusiv o reducere a emisiilor

majorată la 30%, dacă există condiții favorabile în acest sens);

– rata abandonului școlar timpuriu ar trebui redusă sub nivelul de 10% și cel puțin 40% din generația tânără

ar trebui să aibă studii superioare;

– numărul persoanelor amenințate de sărăcie ar trebui redus cu 20 de milioane.

Aceste obiective sunt interconectate și sunt cruciale pentru reușita noastră generală. Pentru a garanta că

fiecare stat membru adaptează strategia Europa 2020 la situația sa specifică, Comisia propune ca aceste

obiective ale UE să fie transpuse în obiective și traiectorii naționale.

Obiectivele sunt reprezentative pentru cele trei priorități - o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă

incluziunii - dar nu sunt exhaustive: pentru a sprijini realizarea acestora, va fi necesară întreprinderea unei game

largi de acțiuni la nivelul național, al UE și internațional. Comisia prezintă șapte inițiative emblematice pentru

a stimula realizarea de progrese în cadrul fiecărei teme prioritare:

– „O Uniune a inovării” pentru a îmbunătăți condițiile-cadru și accesul la finanțările pentru cercetare și

inovare, astfel încât să se garanteze posibilitatea transformării ideilor inovatoare în produse și servicii care

creează creștere și locuri de muncă;

– „Tineretul în mișcare” pentru a consolida performanța sistemelor de educație și pentru a facilita intrarea

tinerilor pe piața muncii;

– „O agendă digitală pentru Europa” pentru a accelera dezvoltarea serviciilor de internet de mare viteză și

pentru a valorifica beneficiile pe care le oferă o piață digitală unică gospodăriilor și întreprinderilor;

– „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor” pentru a permite decuplarea creșterii

economice de utilizarea resurselor, pentru a sprijini trecerea la o economie cu emisii scăzute de carbon, pentru

a crește utilizarea surselor regenerabile de energie, pentru a moderniza sectorul transporturilor și a promova

eficiența energetică;

– „O politică industrială adaptată erei globalizării” pentru a îmbunătăți mediul de afaceri, în special pentru

IMM-uri, și a sprijini dezvoltarea unei baze industriale solide și durabile în măsură să facă față concurenței la

nivel mondial;

– „O agendă pentru noi competențe și noi locuri de muncă” pentru a moderniza piețele muncii și a oferi mai

multă autonomie cetățenilor, prin dezvoltarea competențelor acestora pe tot parcursul vieții în vederea creșterii

ratei de participare pe piața muncii și a unei mai bune corelări a cererii și a ofertei în materie de forță de muncă,

inclusiv prin mobilitatea profesională;

Pag

e60

– „Platforma europeană de combatere a sărăciei” pentru a garanta coeziunea socială și teritorială, astfel

încât beneficiile creșterii și locurile de muncă să fie distribuite echitabil, iar persoanelor care se confruntă cu

sărăcia și excluziunea socială să li se acorde posibilitatea de a duce o viață demnă și de a juca un rol activ în

societate.

Aceste șapte inițiative emblematice vor angaja atât UE, cât și statele membre. Instrumentele UE, în special

piața unică, ajutoarele financiare și instrumentele de politică externă, vor fi mobilizate pentru eliminarea

blocajelor și îndeplinirea obiectivelor strategiei Europa 2020. Ca prioritate imediată, Comisia identifică

măsurile care trebuie luate pentru a defini o strategie credibilă de ieșire din criză, pentru a continua reforma

sistemului financiar, pentru a asigura consolidarea bugetară pentru o creștere pe termen lung și pentru a întări

coordonarea în cadrul Uniunii economice și monetare.

Pentru a se obține rezultate va fi nevoie de o guvernanță economică mai puternică. Strategia Europa 2020

se va sprijini pe doi piloni: abordarea tematică prezentată anterior, care combină prioritățile și principalele

obiective, și întocmirea unor rapoarte de țară, permițând statelor membre să își dezvolte propriile strategii de

reîntoarcere la o creștere economică durabilă și la sustenabilitatea finanțelor publice. La nivelul UE se vor

adopta orientări integrate care să cuprindă domeniul de aplicare al priorităților și obiectivelor UE. Fiecărui stat

membru i se vor adresa recomandări specifice. În cazul unui răspuns necorespunzător, se pot emite

avertismente politice. Prezentarea de rapoarte privind îndeplinirea obiectivelor strategiei Europa 2020 și

evaluarea Pactului de stabilitate și creștere se vor efectua simultan, făcându-se însă în continuare distincția între

aceste instrumente și menținând integritatea Pactului.

Consiliul European se va implica total în noua strategie și va fi punctul focal al acesteia. Comisia va

monitoriza progresele înregistrate în vederea îndeplinirii obiectivelor, va facilita schimburile politice și va

prezenta propunerile necesare orientării acțiunii și promovării inițiativelor emblematice ale UE. Parlamentul

European va reprezenta o forță motrice pentru mobilizarea cetățenilor și va juca rolul de colegislator în ceea ce

privește inițiativele-cheie. Această abordare privind instituirea de parteneriate ar trebui extinsă la comitetele

UE, parlamentele naționale, autoritățile naționale, locale și regionale, partenerii sociali, părțile interesate și

societatea civilă, astfel încât toți cetățenii să participe la îndeplinirea obiectivelor fixate.

Comisia propune aprobarea de către Consiliul European, în martie, a abordării generale a strategiei și a

obiectivelor principale ale UE și, în iunie, a parametrilor detaliați ai strategiei, inclusiv a orientărilor integrate

și a obiectivelor naționale. De asemenea, Comisia așteaptă cu interes observațiile și sprijinul Parlamentului

European pentru a garanta succesul strategiei Europa 2020.

Pag

e61

ANEXA

Pag

e62

i Adaptare după Food security communications toolkit, Writing effective reports, www.fao.org, 2003 ii

http://advocacy.ro/sites/advocacy.ro/files/files/publicatie/dialog_social_si_advocacy_posdru_electronic.pdf

Brian W. Hogwood, Lewis A. Gunn – „Introducere în politicile publice”, Editura Trei, Bucuresti, 2000

Bruce L. Smith - ”Public Policy and Public Participation: Engaging Citizens and Community in the Development of Public Policy”, BLSmith Groupwork Inc.,2003

Galina Buta, “ Metodologia De Elaborare A Propunerilor De Politici Publice: Rolul Şi Analiza Cost-Beneficiu”, Catedra Economie, Management şi Psihopedagogie în Medicină, USMF „Nicolae Testemiţanu”

Deborah A. Stone - „Policy Paradox and Political Reason”, 1988 Dragoș Dinu, Cristian Ghinea, Ciprian Ciucu, Roxana Albişteanu,” Participarea Societății Civile

La Procesul De Elaborare A Politicilor Publice.Ghid”, CRPE Michael Howlett, M. Ramesh – „Studiul politicilor publice: Cicluri si subsisteme ale politicilor”,

trad.engl. de Stela Tinney, Editura Epigraf, Chisinau, 2004 Nader K. Tadros - „Advocacy Concepts and Practices Handbook a Practical Guide to Advocacy

Groups”, suport de training, 2006, World Learning România United Nations Environment Programme şi Stakeholder Research Associates. Manualul pentru

implicarea părţilor interesate, volumul 2: Manualul practicianului pentru implicarea părţilor interesate – AccountAbility

***, World Learning România - „Advocacy Concepts and Practices”, suport de training, 2006 Institutul Intercultural din Timisoara – Manual training „Tehnici de mediere si negociere”,

Timisoara, 2006 www.advocacy.ro www.bunaguvernare.eu www.ce-re.ro www.crj.ro www.ipp.ro