UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CE MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

ŞI ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ

SPECIALIZAREA: ASISTENTA MANAGERIALA SI SECRETARIAT

LUCRARE DE LICENŢĂ

Conducător ştiinţific, Absolvent,

Conf. univ. dr. BÎRSAN MIHAELA CRACIUN

GABRIELA

SUCEAVA

2009

ANALIZA PERFORMANŢELOR

ECONOMICO - FINANCIARE

ALE ÎNTREPRINDERII

(pe exemplul S.C. CALCARUL S.A. Pojorâta)

2

CUPRINS

INTRODUCERE.............................................................................................................................5

CAPITOLUL 1. STUDIUL CADRULUI ORGANIZATORIC

ŞI NORMATIV AL INTREPRINDERII.......................................................................................6

1.1 Prezentarea generală a unităţii.............................................................................................6

1.2 Structura organizatorică şi funcţională a întreprinderii.......................................................8

1.3 Baza juridică a sistemului contabil, organizarea compartimentului financiar-contabil şi

relaţiile acestuia cu celelalte compartimente.................................................................................11

1.4 Prezentarea structurilor informatice din îmtreprindere......................................................14

CAPITOLUL 2. SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE – SURSĂ DE INFORMAŢIE

PENTRU ANALIZA FINANCIARĂ...........................................................................................17

2.1 Obiectivele şi funcţiile situaţiilor financiare......................................................................18

2.2 Principiile elaborării situaţiilor financiare.........................................................................22

2.3 Structura situaţiilor financiare anuale................................................................................25

2.3.1 Bilanţul contabil.................................................................................................................26

2.3.2 Contul de profit şi pierdere................................................................................................32

2.3.3 Situaţia fluxurilor de numerar............................................................................................37

2.3.4 Situaţia modificărilor capitalurilor proprii...................................................................41

2.3.5 Politici contabile şi note explicative................................................................................43

2.4 Caracteristicile calitative ale situaţiilor financiare.......................................................47

2.5 Limite ce privesc informaţia relevantă şi credibilă......................................................49

2.6 Auditarea situaţiilor financiare anuale...............................................................................50

CAPITOLUL 3. ANALIZA REZULTATELOR ÎNTREPRINDERII.........................................54

3.1 Definirea conceptului de rezultat.......................................................................................54

3.2 Stabilirea rezultatului exerciţiului financiar......................................................................59

3.3 Analiza soldurilor intermediare de gestiune......................................................................61

3.3.1 Analiza cifrei de afaceri...................................................................................................61

3.3.2 Analiza marjei comerciale..............................................................................................63

3.3.3 Analiza producţiei exerciţiului..........................................................................................64

3.3.4 Analiza valorii adăugate.................................................................................................66

3.3.5 Relaţiile dintre indicatorii de performanţă a activităţii de exploatare......................70

3.4 Analiza soldurilor intermediare de gestiune ce caracterizează rentabilitatea

întreprinderii..................................................................................................................................73

3.4.1 Analiza excedentului brut de exploatare...........................................................................73

3

3.4.2 Analiza rezultatului din exploatare...............................................................................74

3.4.3 Analiza rezultatului din exploatare conform Notei explicative 4......................................75

3.4.4 Analiza rezultatului financiar.........................................................................................77

3.4.5 Analiza rezultatului curent.............................................................................................78

3.4.6 Analiza rezultatului extraordinar..............................................................................79

3.4.7 Analiza rezultatului brut................................................................................................79

3.4.8 Analiza rezultatului net al exerciţiului...........................................................................80

3.5 Analiza dinamicii fluxuluide rezultat............................................................................82

3.6 Analiza capacităţii de autofinanţare................................................................................85

3.7 Analiza ratelor de rentabilitate...................................................................................90

3.7.1 Analiza ratelor rentabilităţii economice..........................................................................92

3.7.1.1 Analiza rentabilităţii activului total................................................................................92

3.7.1.2 Analiza ratelor rentabilităţii............................................................................................93

3.7.2 Analiza ratelor rentabilităţii financiare......................................................................95

CONCLUZII ..........................................................................................................................100

Anexa 1. Bilanţul societăţii ....................................................................................................105

Anexa 1. Contul deprofit şi pierdere ....................................................................................107

Anexa 2. Organigrama Societăţii............................................................................................109

BIBLIOGRAFIE........................................................................................................................110

4

INTRODUCERE

Plata, ca mecanism de reglare a funcţionării are un impact decisiv, complex şi permanent în

luarea deciziilor de către conducerile agenţilor economici privind opţiunile în alocarea resurselor,

dimensiunea alocării, eficienta utilizării lor în vederea asigurării viabilităţii. În contextul

mecanismelor pieţei creşterea gradului de complexitate a activităţii economice a agenţilor economici

are implicaţii profunde în procesul de conducere, proces care se poate realiza numai pe baza unui

studiu atent al realităţii.

Indiferent de nivelul la care se exercită şi de domeniul pe care îl vizează, activitatea de

conducere, prin esenţa ei, implică cunoaşterea temeinică a situaţiei date, a întregului complex de

cauze şi factori care o determină, fapt care se realizează prin intermediul analizei economico-

financiare.

Analiza financiară, ca disciplină ştiinţifică sau activitate practică, explică realitatea

economico-financiară pornind de la limbajul contabil. Prin tratarea, prelucrarea şi interpretarea

informaţiilor contabile (şi de alta natură), în cadrul trasat de teoria economică, analiza financiară

permite evaluarea stării de fapt şi identificarea pistelor de progres ale întreprinderii în coerenţă cu

condiţiile mediului economic, social, politic în care îşi desfăşoară activitatea.

Analiza financiară furnizează un ansamblu de concepte, tehnici şi metode care permit

tratarea informaţiilor interne şi externe, interpretarea acestora, emiterea unor judecăţi de valoare şi

aprecieri asupra activităţii întreprinderii, în vederea formulării unor recomandări pertinente privind

evoluţia acesteia, nivelul şi calitatea performanţelor, gradul de risc într-un mediu concurenţial

extrem de dinamic.

Analiza performanţelor economico-financiare trebuie să utilizeze toate sursele de informaţii

susceptibile, să evidenţieze caracteristicile economico-financiare ale întreprinderii. Informaţiile

furnizate de către contabilitate, în particular de către contabilitatea financiară, constituie materialul

esenţial utilizat în demersul metodologic al analizei rezultatelor.

În prezent, se constată creşterea importanţei analizei economico-financiare, conştientizându-se

că managementul performant poate fi un mijloc de sporire a rezultatelor întreprinderii.

Prezenta lucrare are intenţia de a susţine şi argumenta rolul analizei în orientarea deciziilor

manageriale, astfel încât consecinţa acestor decizii să satisfacă scopul urmărit de orice întreprindere şi

anume obţinerea unui profit cât mai ridicat şi pe o perioada cât mai îndelungată.

5

CAPITOLUL 1

STUDIUL CADRULUI ORGANIZATORIC ŞI

NORMATIV AL ÎNTREPRINDERII

1.1. Prezentarea generală a întreprinderii.

S.C. CALCARUL S.A. a fost înfiinţată în anul 1995 în urma desprinderii de societatea mamă

S.C. PALUX S.A. Cîmpulung Moldovenesc, având forma juridică de societate pe acţiuni cu capital

majoritar privat.

Întreprinderea este încadrată în categoria societăţilor mari cu o cifră de afaceri în anul

2007 de 18.063.971 lei, având un număr de 258 salariaţi. Dintre aceştia 21 se încadrează în

cadrul personalului TESA.

Atuurile societăţii în faţa firmelor concurente sunt dotarea tehnica de excepţie,

seriozitatea, calitatea lucrărilor executate şi respectarea termenelor asumate, aspecte recunoscute

de toţi partenerii de afaceri.

Obiectul de activitate al S.C. CALCARUL S.A. este prelucrarea lemnului, producerea şi

comercializarea produselor minerale concasate-sortate din zona.

Relaţiile cu partenerii de afaceri vizează următoarele aspecte:

• Clienţii

Trebuie să remarcăm faptul că aproape 80% din producţia firmei privind producţia de

cherestea este destinată exportului. Pe această piaţă firma exportă doar produsele de un nivel calitativ

ridicat.

Principala piaţă de desfacere este reprezentată de zona Orientului Mijlociu (Liban, Iran). Pentru a-

şi desface produsele în aceste ţări sunt utilizate două modalităţi de export:

- exportul direct: în acest sens S.C. Calcarul S.A. a încheiat un contract de desfacere cu firma

JABWOOD din Liban;

- exportul în comision: prin Forex SA Suceava şi Middle East S.A. Bucureşti.

Pe piaţa internă produsele sunt vândute, în special către fabrici de mobilă. De asemenea în urma

procesului de producţie rezultă o serie de produse de proastă calitate: tocătura, celuloza. Aceste produse

sunt livrate către S.C. SOMES S.A. Dej.

Deşeurile sunt folosite, în proporţie de 60%, pentru alimentarea centralei proprii de căldură.

Restul, de 40% din deşeuri, sunt folosite pentru alimentarea centralei oraşului Vatra Dornei, prin contract

încheiat cu Primăria Oraşului Vatra Dornei.

Producţia de piatră este destinată zonei, circa 70%. În acest sens S.C. Calcarul S.A. a încheiat

un contract cu S.C. MOSCHLOR S.A. iar restul de 30% altor clienţii: Romsilva Suceava, Direcţia Drumuri

6

Forestiere Humor, COS Târgovişte, etc.

• Furnizorii

Materia primă, pentru această întreprindere, o constituie lemnul brut (buştenii), şi piatra. Firma

are cariere de extracţie de dolomită proprii ). Procurarea lemnului se face prin două modalităţi:

- prin participarea la licitaţii publice organizate de Direcţia Silvică Suceava. În urma acestor

licitaţii întreprinderea câştigă dreptul de a exploata anumite suprafeţe împădurite denumite parchete.

Relaţiile cu Direcţia Silvică Suceava se desfăşoară odată cu participarea la licitaţii, respectiv pe

parcursul achitării ratelor contractuale ce permit exploatarea respectivelor suprafeţe.

Responsabilitatea controlului asupra modului în care se desfăşoară activitatea de exploatare revine

Ocoalelor Silvice pe raza cărora se află aceste suprafeţe împădurite. Astfel firma intră în contact cu Ocoalele

Silvice cum ar fi cele din localităţile: Pojorâta, Iacobeni, Cârlibaba, Ciocănesti, Broşteni, Dorna Candrenilor

sau Ocolul Silvic Dorna.

- prin achiziţii de la persoane fizice proprietare de suprafeţe împădurite. Astfel pentru a avea

materia primă necesară desfăşurării procesului de producţie, întreprinderii îi revine sarcina transportului

buştenilor, deoarece furnizorii exploatează prin forţe proprii parchetele.

Pe lângă furnizorii de materii prime o pondere importantă o au furnizorii de utilităţi şi materiale

consumabile:

- furnizorii de maşini, utilaje şi instalaţii pentru producţie. În general acestea se achiziţionează

direct din import sau prin firme intermediare. Dintre firmele româneşti care furnizează astfel de

produse firmei amintim: Tools Solution SRL Suceava, IRUM S.A. Reghin, Rofelix Univers S.R.L. Cluj

Napoca, etc.

- furnizorii de utilităţi. Pentru a-şi asigura energia electrică necesară procesului de

producţie, dar şi administraţiei şi sectorului comercial, firma a încheiat contract de furnizare de

energie electrică cu filiala locală a EON Moldova. Apa este asigurată prin staţia proprie de

captare.

- furnizorii de piese de schimb: S.C. Tănase Enola SNC, Romups Suceava, S.C.Hurgiş

S.R.L.

• Concurenţii

S.C. CALCARUL S.A. reprezintă principala întreprindere de prelucrare a lemnului şi

producerea şi comercializarea produselor minerale concasate-sortate din zona.

În zonă, principalul concurent îl constituie S.C. ROMANEL S.A. Vatra Dornei, S.C.

REGNAFOR S.A. Vatra Dornei. De asemenea amintim S.C. DORNAFOR SA Vatra Dornei, SC

MASP DER WALT S.A. Ciocănesti, S.C. CRACIUN COM S.R.L. Vatra Domei.

Capitalul social, acţiunile

Firma are un capital social de 6.217.392 lei, aferent unui număr de 2.623.372 acţiuni.

7

Ultima modificare a capitalului social a avut loc în 2006 când s-a hotărât majorarea valorii

nominale a unei acţiuni de la 0,3729 lei la 2,37 lei, prin încorporarea beneficiilor nete realizate în anii

precedenţi şi repartizate la rezerve. Acţionarii majoritari ai societăţii sunt reprezentaţi de angajaţii

acesteia care deţin 52,34% din totalul acţiunilor firmei. Interesele acestora sunt reprezentate de

Asociaţia Salariaţilor întreprinderii.

Tabel nr. 1.1 - Structura acţionariatului la S.C. CALCARUL S.A. POJORATA

Structura acţionariatului

Nr.crt. Acţionari Număr

acţiuni

Procent1. OVIDIU COSTAN 475.880 8,14%2. ASOCIAŢIA SALARIAŢILOR REGNAFOR 1.373.073 52,34 %3. CONSTANTIN TROASA 487.160 18,57 %4. ALŢI ACŢIONARI 287.259 10,95%

TOTAL 2.623.372 100 %

1.2. Structura organizatorică şi funcţională a întreprinderii.

Structura organizatorică a firmei reprezintă elementul esenţial al sistemului de conducere,

determinând într-o proporţie însemnată funcţionalitatea acesteia, modul de utilizare a resurselor

umane, materiale şi financiare, nivelul cheltuielilor şi profitului. O firmă, pentru a-şi putea desfăşura

activitatea, îşi creează o structură organizatorică adecvată, care să-i permită să desfăşoare

activităţi curente şi de perspectivă într-un mediu concurenţial aflat într-o continuă mişcare.1

Procesul de organizare constă în gruparea activităţilor necesare pentru îndeplinirea

obiectivelor unei firme şi atribuirea fiecărei grupe unui manager, care are autoritatea necesară pentru

orientarea, antrenarea şi coordonarea oamenilor ce realizează aceste activităţi. În esenţă, organizarea este

,,un proces de diviziune a muncii, de precizare a responsabilităţilor şi a autorităţii".2

Structura organizatorică reprezintă totalitatea persoanelor, subdiviziunilor organizatorice şi a relaţiilor

dintre acestea, urmărind realizarea obiectivelor prestabilite de firmă.3

La S.C. CALCARUL S.A. este caracteristică structura organizatorică funcţională, sistemul putând

comunica atât pe verticala, cât şi pe orizontală.

Acest tip de structură poate fi utilizată, cu bune rezultate, în firmele mici şi mijlocii, cu o singură

afacere, în care activităţile ,,cheie" sunt bine definite prin scopuri şi arie de specializare. Poate fi aplicată şi

în firmele integrate vertical, care sunt dominant orientate spre producţie. Firma este organizată ca

societate pe acţiuni, fiind condusă de Consiliul de Administraţie, a cărui componentă este hotărâtă

de Adunarea Generală a Acţionarilor şi în subordinea căruia se află directorul general.

Structura organizatorică a societăţii comerciale CALCARUL S.A este reflectată în organigrama

prezentată în Anexa nr. 2.

Adunarea Generală a Acţionarilor este organul de conducere a firmei. Ea decide asupra _____________________________

8

1 Nedelea, Al., Marketing, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2003,, p. 592 Nica P., Iftimescu A., Management.Concepte şi aplicaţii, Editura Universităţii Alexandru loan Cuza, Iasi, 2003, p. 174.3 Jaba O. Managementul producţiei industriale, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2005, p. 156

organizării şi activităţii firmei, fiind responsabila de politica economică, financiară şi comercială a unităţii.

Principala sarcină pe linie financiar-contabilă este aprobarea sau modificarea bilanţului şi contului de profit şi

pierdere şi repartizarea profitului, în conformitate cu prevederile legii.

Adunarea Generală extraordinară se întruneşte ori de câte ori este nevoie a se lua o hotărâre pentru:

mărirea capitalului social, schimbarea obiectului societăţii, schimbarea formei societăţii, mutarea sediului,

fuziunea cu alte societăţi, reducerea capitalului social şi reîntregirea sa prin emisiunea de acţiuni,

dizolvarea anticipată a societăţii, cesiunea acţiunilor către terţi, emisiunea de obligaţiuni, aprobarea

operaţiunilor de cumpărare de bunuri, inclusiv mijloace fixe, oricare altă modificare a contractului de

societate ori a statutului, sau oricare altă hotărâre pentru care este cerută aprobarea Adunării Generale

extraordinare.

Consiliul de Administraţie al S.C. CALCARUL S.A. este compus din 5 membri. Aceştia sunt

numiţi pe o perioada de 4 ani şi pot fi revocaţi de Adunarea Generală a Acţionarilor.

Consiliul de Administraţie se întruneşte lunar la sediul CALCARUL S.A., sau ori de cate ori este

necesar, la convocarea preşedintelui sau a unei treimi din numărul membrilor săi, desfăşurându-şi

activitatea în baza propriului regulament de organizare şi funcţionare şi a reglementărilor legale în

vigoare. Consiliul de Administraţie este condus de un preşedinte, iar în lipsa acestuia, de un membru, în

baza mandatului preşedintelui.

Preşedintele numeşte un secretar fie dintre membrii Consiliului de Administraţie, fie din afara

acestuia.

Gestiunea societăţii poate fi controlată de către 3 cenzori aleşi de Adunarea Generală a

Acţionarilor pe o perioada de 3 ani. Cenzorii sunt obligaţi să supravegheze gestiunea societăţii, să

verifice dacă bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere sunt legal întocmite şi în concordanţă

cu înregistrările şi dacă evaluarea patrimoniului s-a făcut conform regulilor stabilite pentru întocmirea

bilanţului contabil. Cel puţin unul dintre cenzori trebuie sa fie expert contabil.

Directorul General are în subordine directă toate departamentele firmei . Acesta este

persoana care negociază toate contractele firmei cu furnizorii şi clienţii, dar şi cu personalul, după ce

în prealabil a primit rapoarte complete elaborate de la departamentele din subordine.

Directorul economic este acea persoană care răspunde de partea economică a firmei şi

asigură coordonarea raportărilor sintetice privind situaţiile economice ale unităţii. Acesta verifică

bilanţul, balanţele şi alte documente importante ale unităţii şi le semnează în cazul în care sunt

complete, acordă sau refuză viza de control preventiv; reprezintă firma în relaţiile cu banca sau

organele Ministerului de Finanţe. Angajaţii societăţii se grupează pe departamente. Departamentele şi

angajaţii din cadrul acestora au atribuţiile stabilite prin prezentul regulament şi prin fişa postului.

9

Organizarea funcţională a firmei

Datorită dezvoltării economice continue şi a evoluţiei concepţiilor privind managementul,

funcţiile întreprinderii au căpătat un caracter dinamic, ele încorporând sarcini şi atribuţii noi. Putem

constata că nu există o delimitare clară între funcţiile şi activităţile desfăşurate în cadrul firmei deoarece o

activitate poate fi cuprinsă în mai multe funcţii.

În cadrul S.C. CALCARUL S.A. se regăsesc cele cinci funcţii de bază ale unei

întreprinderi, respectiv: funcţia de cercetare - dezvoltare, funcţia comercială, funcţia de producţie, funcţia

financiar-contabilă şi funcţia de personal.

Funcţia de cercetare-dezvoltare reprezintă ansamblul activităţilor desfăşurate în cadrul firmei

prin care se studiază, se concepe, se elaborează şi se realizează cadrul tehnic, tehnologic şi organizatoric

al firmei.4

Prin aceasta este asigurată asimilarea şi introducerea tehnologiilor moderne de producţie,

obţinerea de noi produse finite, îmbunătăţirea tehnologiilor de fabricaţie, adaptarea tehnologiilor la

specificul obiectului de activitate al firmei, astfel încât să fie atinse obiectivele de calitate şi

productivitate ale unităţii. Obiectivele de bază ale funcţiei sunt: optimizarea fluxurilor de

fabricaţie; îmbunătăţirea proceselor de muncă, a activităţii de întreţinere şi reparaţii; perfecţionarea

structurii organizatorice.

Funcţia comercială cuprinde ansamblul activităţilor de cunoaştere a cererii şi ofertei pieţei,

de procurare nemijlocită a materiei prime, materialelor, echipamentelor de producţie necesare

desfăşurării producţiei întreprinderii şi de vânzare a produselor care fac obiectul de bază al acesteia.

Mai cuprinde şi activităţi de cercetarea a pieţelor de desfacere şi a concurenţilor, activitatea de promovare,

publicitate şi reclamă, participarea la târguri şi expoziţii.

Ca obiective pot fi enumerate: onorarea la timp şi cu profesionalism a comenzilor ; asigurarea

comenzilor şi a contractelor unităţii.

Funcţia de producţie este prin natura sa funcţia tehnică a întreprinderii. Funcţia de

producţie cuprinde totalitatea activităţilor de bază, auxiliare şi de servire prin intermediul cărora se duc

la îndeplinire obiectivele referitoare la fabricarea produselor, realizarea lucrărilor şi prestarea

serviciilor la nivelul societăţii comerciale.

Ţinând seama de natura activităţilor ce fac obiectul acestei funcţii, în cadrul ei se cuprind

următoarele : exploatarea; controlul tehnic de calitate; întreţinerea şi repararea utilajelor; gestiunea

producţiei.

Principalele activităţi, din perspectiva sistemului informaţional economic, ale biroului tehnic

se referă la stabilirea planurilor de producţie şi lansarea comenzilor în fabricaţie, iar secţiile de ______________________________

10

4 Neagu C., Managementul firmei, Editura Tritonic, Bucuresti, 2004, pg. 55,56.

producţie realizează normarea personalului care lucrează în secţii şi întocmirea raportului de

producţie.

Funcţia financiar-contabilă are rolul de a pune la dispoziţia întreprinderii resursele

financiare şi tehnice necesare funcţionării şi dezvoltării sale. Acoperă deci o triplă dimensiune: de

solvabilitate (disponibilitatea capitalurilor în momentul necesar), de rentabilitate (utilizarea

capitalurilor în modul cel mai economic) şi de control. Funcţia financiar-contabilă cuprinde

activităţi referitoare la modalităţile de finanţare a activităţilor unităţii, având în vedere şi

rezultatele obţinute. Funcţia se mai referă la păstrarea integrităţii patrimoniului şi la cunoaşterea în

orice moment a modului în care sunt gospodărite fondurile băneşti, dar şi cele materiale ale unităţii.

Obiectivul principal al acestei funcţii este creşterea capitalului şi a lichidităţilor firmei, administrarea

resurselor financiare, reinvestirea profiturilor, aspecte legate de impozite şi taxe.

Funcţia de personal integrează toate activităţile desfăşurate în vederea asigurării şi

dezvoltării potenţialului uman necesar .Ca obiective se pot enumera următoarele: îmbunătăţirea

pregătirii profesionale a angajaţilor prin cursuri de specializare; îmbunătăţirea condiţiilor de muncă

ale salariaţilor; stimularea salariaţilor în ceea ce priveşte realizarea unor planuri de îmbunătăţire a

sistemului.

Funcţia de personal este considerată ca o preocupare strategică, vitală pentru reuşita

întreprinderii. O funcţie modernă de personal trebuie să răspundă la cerinţele unor domenii cum sunt:

administrarea personalului, gestiunea personalului, comunicarea socială şi informarea, condiţiile de

muncă, relaţiile sociale, analiza climatului social.

1.3. Baza juridică a sistemului contabil, organizarea compartimentului financiar-

contabil şi relaţiile acestuia cu celelalte compartimente.

Ansamblul normelor, mijloacelor şi activităţilor funcţionale utilizate în vederea efectuării

corecte, la timp şi cu cheltuieli minime a lucrărilor contabile reprezintă organizarea structurală a

contabilităţii.

La baza organizării şi conducerii contabilităţii se află reglementările conţinute în:

Legea contabilităţii nr. 82/1991 republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,

nr.48 din 14.01.2005;

Planul de conturi general;

Normele metodologice privind utilizarea planului de conturi;

Nomenclatorul privind modelele registrelor şi formularelor tipizate;

Normele privind întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare conţinute în Legea

contabilităţii O.M.F.P. nr. l752 / 20055, art. 3 din 17/11/2005 pentru aprobarea reglementărilor

11

contabile conform cu directivele europene publicat în Monitorul Oficial al României 30/11/2005.

_____________5 ***Lex Expert

Organizarea contabilităţii financiare se realizează, de regulă în compartimente distincte,

conduse de către directorul economic, contabilul-şef sau altă persoană împuternicita să

îndeplinească această funcţie6.

Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare şi răspund, împreună cu

personalul din subordine de organizarea şi conducerea contabilităţii.

Contabilitatea poate fi condusă pe bază de contracte de prestări de servicii în domeniul

contabilităţii, încheiate cu persoane fizice sau juridice autorizate în condiţiile O.G. nr.65/1994

privind organizarea activităţii de expertiză contabila şi a contabililor autorizaţi, cu modificările şi

completările ulterioare, care răspund, potrivit legii7.

Activitatea financiar-contabilă în cadrul S.C. CALCARUL S.A. se realizează de

compartimentul financiar-contabil, subordonându-se ierarhic contabilului sef. Acest

compartiment are următoarele componente: planificarea economico-financiară, analiza

economică, mijloacele fixe, stocuri, încasări/plăţi, salarizare.

Planificarea economico-financiară:

asigură prin bugetul de venituri şi cheltuieli fondurile necesare desfăşurării ritmice a

programului de producţie;

efectuează calcule de fundamentare a indicatorilor economico-financiari privind rentabilitatea,

beneficiile, veniturile, producţia marfa, viteza de rotaţie a mijloacelor circulante şi alţi indicatori;

asigură aplicarea corectă a legii privind formarea şi vărsarea beneficiului şi urmăreşte

constituirea fondurilor din beneficii la termen şi în cuantumul prevăzut în bugetul de venituri şi

cheltuieli aprobat

participă la raţionalizarea sistemului informaţional al unităţii;

analizează anual şi ori de cate ori este necesar normativele specifice aprobate şi face propuneri

de îmbunătăţire a acestora;

urmăreşte primirea la termen a facturilor pentru mărfurile exportate şi importate;

urmăreşte lichidarea stocurilor de produse finite;

efectuează decontarea în termen a operaţiunilor rezultate din activitatea de comerţ exterior;

urmăreşte circulaţia documentelor de decontare cu banca, analizează volumul facturilor

neîncasate şi stabileşte măsurile corespunzătoare;

Analiza economică

participă la prezentarea şi susţinerea bilanţului şi a raportului explicativ, la analiza

rezultatelor economico-financiare pe baza datelor din bilanţ şi urmăreşte modul de

realizare a sarcinilor rezultate din analiză;

12

_____________6Legea contabilităţii nr.82/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, art.10. 7 Airinei D., Filip M., Fătu T., Grama A., Fotache D., Georgescu M., Fînaru L., Introducere în informatica economică. Ediţia a IV-a, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2003, p. 33.

asigură furnizarea datelor necesare pentru întocmirea bilanţurilor şi analiza rezultatelor

economico-financiare;

verifică corectitudinea privitoare la decontarea cheltuielilor de producţie,

urmăreşte închiderea lunara a situaţiei cheltuielilor pe elemente;

face propuneri de studii cu privire la raţionalizarea sistemului informaţional;

efectuează lunar analiza indicatorilor de productivitate a muncii şi salarizarea

personalului pe secţii şi pe unitate;

efectuează analiza listelor de facturi de plată şi de încasat şi stabileşte variantele

circuitelor de compensare a datoriilor reciproce;

discută posibilităţile de compensare cu clienţii şi furnizorii;

elaborează propuneri de costuri anuale, trimestriale, precum şi de perspectiva în ceea ce

priveşte costurile la nivelul unităţii pe baza studiilor proprii, a datelor de prognoză şi a

elementelor de fundamentare primite de la celelalte compartimente;

urmăreşte modul de realizare a costurilor de producţie pe produs, pe articole de calculate

ce rezultă din analizele efectuate de secţii comparativ cu cele planificate şi sesizează

conducerea în eventualitatea unor neajunsuri constatate;

participă la întocmirea lucrărilor necesare analizei privind realizarea costurilor de

producţie, lunar, trimestrial, anual, sau ori de câte ori conducerea solicită asemenea

analize;

întocmeşte situaţii privind analiza factorilor care au influenţat realizarea costurilor de

producţie;

prezintă periodic şi ori de câte ori este necesar informări privind realizarea costurilor de

producţie la nivel de unitate;

urmăreşte şi analizează evoluţia preţurilor şi tarifelor la produsele şi serviciile proprii,

prezentând conducerii propuneri de îmbunătăţire,

propune Consiliului de Administraţie nivelul de plan al cheltuielilor indirecte pentru

fiecare secţie de producţie;

centralizează realizările costurilor de producţie comparativ cu cele planificate pentru

produsele realizate;

elaborează propuneri de perspectivă în domeniul costurilor;

elaborează decizii de preţ pentru produsele noi sau pentru modificarea nivelul preţului la

produsele vechi;

Mijloace fixe:

13

asigură efectuarea corectă şi la timp a tuturor înregistrărilor contabile privind evidenţa mijloacelor

fixe şi calculul amortizărilor, evidenta cheltuielilor de investiţii;

propune spre casare mijloace fixe complet amortizate, cu durata de funcţionare expirată, uzate

fizic sau moral sau care nu mai prezintă siguranţă în funcţionare. După obţinerea aprobării

conducerii, înainte de a fi casate sunt scoase la licitaţie deschisa, cu strigare şi adjudecare la preţul

cel mai mare.

Stocuri:

stabileşte norme de stoc pentru toate materialele aprovizionate şi urmareşte evitarea formării

stocurilor supranormative şi a consumării stocului de siguranţă şi refacerea imediată a acestuia;

calculează şi înregistrează nivelul stocului pe baza documentelor furnizate de serviciile

de aprovizionare şi desfacere;

ia măsuri pentru preîntâmpinarea formării de stocuri de produse finite, fără mişcare, cu mişcare

lentă sau supranormative şi valorificarea acestora;

răspunde de respectarea strictă a disciplinei contractual în ceea ce priveşte sortimentele, calitatea,

termenele de livrare;

întocmeşte propunere de norme de stoc pentru produsele pe care le realizează şi participă la

recalcularea periodică a normativelor mijloacelor circulante pentru produsele finite.

Încasări/plăţi

răspunde de organizarea şi funcţionarea în bune condiţii a contabilităţii valorilor

patrimoniale ale unităţii;

asigură respectarea prevederilor legale privind integritatea proprietăţii unităţii şi ia toate măsurile

legale de reîntregire a avutului societăţii în cazul în care a fost păgubit;

asigură intreţinerea corectă a jurnalului de cumpărări pentru stabilirea TVA deductibilă;

asigură confidenţialitatea tranzacţiilor comerciale pe care le încheie;

facturează toate livrările de produse, certificând exactitatea şi legalitatea preţurilor de facturare;

întocmeşte şi analizează corespondenţa de urmărire a debitorilor interni;

asigură inventarierea costurilor de clienţi creditori şi debitori;

asigură evidenţa obligaţiilor de plată către bugetul de stat şi alte impozite şi taxe, precum şi

regularizarea operaţiunilor legate de acestea;

asigură evidenţa obligaţiilor de plată către acţionari;

asigură emiterea deciziilor de imputare pentru recuperarea pagubelor aduse patrimoniului de către

personalul unităţii pe baza actelor de constatare şi control avizate de conducerea societăţii.

Salarizare

asigură şi răspunde de efectuarea corectă şi la timp a calcului privind drepturile salariale

ale personalului, drepturi băneşti lunare şi alte drepturi băneşti, întocmind listele şi statele de

14

plată;

întocmeşte şi prezintă spre aprobare conducerii situaţia privind manopera realizată şi

salariile realizate;

analizează şi propune, în colaborare cu celelalte compartimente, forme de salarizare noi,

corespunzătoare activităţii desfăşurate.

Corelaţiile între componentele serviciului financiar-contabil

Sistemul de planificare financiară are corelaţii cu cel de producţie. De la sistemul de

producţie vin toate notele de fundamentare cu privire la activitatea de producţie, investiţie,

rezultatele activităţii, iar pe baza acestora sistemul de planificare întocmeşte Bugetul de venituri şi

cheltuieli, efectuează antecalculaţii pentru emiterea de decizii pentru preţurile de înregistrare a producţiei

din depozit şi preţuri de vânzare către terţi.

Sistemul de analiză economică utilizează datele transmise de celelalte sisteme, iar

sistemul de contabilitate generală transmite mai departe rapoarte conducerii societăţii, rapoarte

obţinute pe baza datelor actualizate din activitatea celorlalte sisteme.

Sistemul de gestiune a mijloacelor fixe intră în corelaţie cu secţiile de producţie care

gestionează mijloacele fixe şi care urmăresc evidenţa fiecărui reper în parte după validarea

mişcărilor curente de mijloace fixe. Din sistemul de gestiune a mijloacelor fixe, comisiile de

inventariere constituite în cadrul secţiilor de producţie, preiau liste de inventariere a mijloacelor fixe

pentru desfăşurarea operativă a operaţiunilor de inventariere şi apoi prezintă rezultatele inventarierii

într-un proces verbal necesar sistemului de contabilitate generală.

Sistemul de gestiune a stocurilor are corelaţii atât cu sistemul de aprovizionare, cu care

execută tranzacţii de intrări-recepţii, cât şi cu sistemul de producţie şi comisia de inventariere,

tranzacţiile cu acestea constând în ieşiri sau transferuri. Din sistemul de gestiune a stocurilor,

comisiile de inventariere a stocurilor constituite în cadrul secţiilor de producţie preiau liste de

inventariere a stocurilor pentru desfăşurarea operativă a operaţiunilor de inventariere şi apoi

prezintă rezultatele inventarierii într-un proces verbal necesar sistemului de contabilitate generală.

Sistemul de încasări/plăţi are corelaţii cu partenerii de la care se primesc comenzile pentru

lansarea în producţie prin Serviciul Desfacere şi Serviciul Tehnic, caruia le prezintă pentru a le

lansa în fabricaţie. La finalizarea comenzii Serviciul încasări/plăţi anunţă clientul.

În corelaţie cu acest sistem intră şi băncile, prin care se efectuează principalele tranzacţii

de trezorerie: încasări de la clienţi, plăţi către furnizori, transfer de numerar în casierie pentru plata

salariilor.

Sistemul de salarizare urmăreşte evidenţa datelor personale ale angajaţilor şi salarizarea

acestora, iar corelatiile principale stabilesc cu trezoreria şi cu autorităţile administrative în vederea

depunerii declaraţiilor lunare stabilite prin acte normative.

15

1.4. Prezentarea structurilor informatice din întreprindere

Pentru a studia sistemul informaţional al S.C. CALCARUL S.A POJORATA trebuie să ne

îndreptăm atenţia asupra mai multor aspecte, şi anume: informaţiile de ieşire obţinute din actualul sistem şi

de care au nevoie persoane din unitate pentru exercitarea sarcinilor ce le revin; datele de intrare în sistem

vehiculate în unitate pentru fiecare loc de muncă; modul în care sunt păstrate şi stocate datele; procesele de

prelucrare la care sunt supuse datele, ordinea prelucrărilor şi dependenţa dintre datele trecute prin diverse

procese.

Obţinerea informaţiilor de ieşire se face prin intermediul ferestrelor de selectie. Totuşi interfeţele

programelor existente în firmă nu beneficiază de cele mai noi tehnologii informaţionale, de tip grafic şi

multimedia. Principalele informaţii care se obţin din cadrul sistemului apar sub forma listelor, situaţiilor

de ieşire, documentelor, ecranelor, a răspunsurilor la întrebari. Multe dintre situatiile obţinute cu ajutorul

produselor software existente în unitate conţin informaţii ce trebuiesc consultate în cadrul mai multor

compartimente.

Informaţiile necesare generării rapoartelor de lucru sunt asigurate atât prin culegerea lor din

documentele curente pe suport hartie (facturi, chitanţe, bonuri de consum, etc.) cât şi din alte aplicaţii ale

sistemului, existente în firma.

Realităţile societăţii moderne ne arată că o dată cu dezvoltarea economiei de piata şi sporirea

gradului de complexitate al informaţiei economice, trebuie să se dezvolte corespunzător, ca arie, conţinut şi

oportunitate, pentru ca ea sa poată furniza elementele necesare luării deciziilor, să poata reflecta

exact situaţia patrimonială a entităţilor şi rezultatele activităţii economico-financiare.

Dacă până aici am făcut referire la sistemul informaţional al întreprinderii, în cele ce urmează

vom analiza sistemul informatic şi componentele sale (hardware şi software).

Sistemul informatic este considerat o componentă a sistemului informaţional, în care mijloacele

tehnice de prelucrare sunt calculatoarele electronice.

Vorbind despre sistemele electronice de calcul, putem spune că acestea reprezintă un ansamblu

de echipamente (hardware), care împreună cu un sistem de programe (software) realizează prelucrarea

automată a datelor furnizate de utilizatori în scopul obţinerii informaţiilor. Echipamentele hardware sunt

formate din calculatorul propriu - zis şi echipamentele periferice. Ele sunt folosite pentru culegerea, stocarea,

prelucrarea, redarea şi transmiterea rezultatelor.8

S.C. CALCARUL S.A. este dotată corespunzator din punct de vedere al echipamentelor hardware,

deoarece toate departamentele firmei dispun de calculatoare destul de performante şi echipamente

periferice corespunzatoare. Totuşi, în structura organizatorică a firmei nu se regăseşte un departament

16

de informatică de sine stătător. Din punct de vedere al resurselor umane de specialitate, singurul care

asigură administrarea sistemului şi întreţinerea echipamentelor, este programatorul de la firma ______________________8Ţugui A., Fătu T. Managementul resurselor umane, Editura. Sedcom Libris, Iaşi, 2004, p. 110.MENSOFT, laşi, cu care firma a încheiat contract de service din anul 2003 şi în prezent.

Firma dispune de un număr de 17 calculatoare, dintre care 14 sunt în cadrul reţelei ce exista în

firmă. Aceste calculatoare sunt de tip Pentium II, III şi IV şi folosesc 3 imprimante, 2 imprimante

matriciale (STAR LC - 15 şi EPSON LX -1170), şi 1 Laser(HP Laserjet4), legate de asemenea în

reţea. În forma ei actuala, reţeaua este formată dintr-un singur server de reţea.

Din punct de vedere practic, produsele informatice reprezintă o suită de instrucţiuni prin care se

controlează operative realizate de calculator. În sens restrâns, produsul informatic a fost privit ca un cod

care, odata instalat pe un echipament, face ca acesta să execute anumite sarcini.

În prezent se fac eforturi pentru ca firma noastră să se apropie de ceea ce înseamnă o

întreprindere modernă din punct de vedere al softului utilizat. Se folosesc produse informatice

elaborate de programatorul Adi Moldovan, de la firma MENSOFT Iaşi, care ofera şi servicii de

consultanţă şi actualizare a aplicaţiilor furnizate. Pe lângă produsele informatice de bază (ca de

exemplu Windows XP, Microsoft Office, Total Commander), firma utilizează şi produse

software menite să-i uşureze activitatea financiar - contabilă şi de gestiune a producţiei.

Principalul produs software folosit este cel oferit de firma MENSOFT din Iaşi, Software care

înglobeaza module pentru gestiune, (AXON Gestiune), pentru gestiunea pentru salarii (AXON

Personal) sau pentru preluarea notelor contabile şi generarea rapoartelor contabile (AXON

Contabilitate)

17

CAPITOLUL 2

SITUAŢIILE FINANCIARE ANUALE, SURSELE DE INFORMAŢII

PENTRU ANALIZA FINANCIARĂ

Situaţiile financiare reprezintă cea mai importantă modalitate de a prezenta periodic terţilor

informaţiile colectate şi prelucrate de sistemul contabil. Acestea mai sunt cunoscute şi sub denumirile de

conturi anuale, documente contabile de sinteză sau bilanţ contabil. Se numesc situaţii anuale deoarece

aceste informaţii de sinteza sunt publicate, de regulă, la sfarşitul exerciţiului financiar, care durează, de

cele mai multe ori, un an. Însă, adesea, utilizatorii solicită date privind performanţele întreprinderii şi la

intervale mai mici de timp. Asfel, sunt publicate de către întreprinderi unele informaţii şi la alte intervale:

semestrial, trimestrial sau lunar.9

Obţinerea unei imagini fidele asupra poziţiei financiare, performanţei şi modificărilor

pozitiei financiare reprezintă obiectivul fundamental al contabilităţii Atingerea acestuia nu

presupune întotdeauna focalizarea pe elemente de detaliu, ci mai ales pe agregarea lor în imagini

globale, care surprind situaţia actuală şi perspectivele unităţii economice.

A decide corect şi operativ înseamnă a fi în permanenţă bine informat. Elaborarea

deciziilor economice şi aprecierea activităţii trecute, sunt fundamentate pe informaţii de natură

contabilă, iar structurarea şi agregarea informaţiilor de această natură se realizează prin

intermediul documentelor de sinteză şi raportare contabila10.

2.1. Obiectivele şi funcţiile situaţiilor financiare

Conform cadrului general pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare, obiectivul

situaţiilor financiare este de a furniza informaţii despre poziţia financiară, performanţa şi modificările

poziţiei financiare, a întreprinderii, acestea fiind utile unei sfere largi de utilizatori în luarea deciziilor

economice.

Poziţia financiară se referă la relaţiile dintre elementele bilanţului (acţiunile, datoriile şi

capitalurile proprii).

Poziţia financiară este influenţată de:

• resursele economice pe care le controlează intreprinderea, informatiile cu privire la

acestea fiind utile pentru a anticipa capacitatea întreprinderii de a genera numerar sau echivalente

de numerar în viitor;

• structura financiară a întreprinderii, informaţiile despre aceasta permit anticiparea

nevoilor viitoare de creditare sau şansele de a primi finanţare în viitor, precum şi a modului în

18

__________________9 Horomnea E., Tabară N., Buzdugan D., Georgescu I., Beţianu L., Bazele contabilităţii. Concepte. Modele. Aplicaţii, Editura Secom Libris, Iaşi, 2006, p.319.10 Horomnea E., Bazele contabilităţii. Concepte, aplicaţii, lexicon, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2003, p.307.

care profiturile şi fluxurile viitoare de numerar vor fi repartizate între persoanele care au un

interes în întreprindere;

• lichiditatea şi solvabilitatea întreprinderii, informaţiile despre acestea fiind utile

pentru anticiparea capacităţii întreprinderii de a-şi onora angajamentele financiare la scadenţă;

• capacitatea întreprinderii de a se adapta schimbărilor mediului în care îşi desfăşoară

activitatea.

Performanţele unei întreprinderi se referă la relatia dintre veniturile şi cheltuielile din contul

de profit şi pierdere. Informaţiile despre performanţele întreprinderii, mai ales profitabilitatea acesteia,

folosesc anticipării capacităţii întreprinderii de a genera fluxuri de numerar folosind resursele

existente, precum şi formulării unor raţionamente în ceea ce priveşte eficienţa cu care vor fi utilizate noile

resurse.

Modificarea poziţiei financiare reflectă, în general, modificările structurilor din contul de profit

şi pierdere şi ale celor din bilanţ. Informaţiile privind modificarea poziţiei financiare a întreprinderii

sunt necesare pentru evaluarea activităţilor sale de exploatare, finanţare şi de investiţii, oferind o

bază pentru evaluarea capacităţii întreprinderii de a genera numerar sau echivalente de numerar şi a

nevoilor întreprinderii de a utiliza aceste fluxuri de numerar11.

Informaţiile privind poziţia financiară sunt oferite, în principal de bilanţ, cele privind

performanţa, de contul de profit şi pierdere, iar cele privind poziţia financiară de situaţiile

distincte.

Situaţiile financiare anuale îndeplinesc, în principal, două funcţii:

• funcţia rezumativă, care se referă la demersul de generalizare la nivelul mulţimii

conturilor de bilanţ, precum şi la acţiunea de sistematizare a soldurilor conturilor în vederea

obţinerii de indicatori valorici cu putere de reflectare sporită, de sistematizare a acestora într-un

sistem în masură să caracterizeze, la un moment dat, situaţia economico-juridică a perimetrului

contabil respectiv;

• funcţia informaţională, care constă în faptul ca ceea ce ofera situaţiile financiare anuale

este imaginea fidelă a unui domeniu al realităţii, determinat printr-o localizare spatio-temporară a

nivelului elementelor de activ şi pasiv, de venituri, cheltuieli şi rezultate.

Întocmirea situaţiilor financiare reprezintă un proces complex de agregare a datelor în

vederea construirii indicatorilor economico-financiari privind situaţia patrimoniului şi rezultatele

obţinute. Desfăşurarea acestui proces se concretizează într-o suită de lucrări, dintre care unele cu caracter

preliminar, iar altele la redactarea sau completarea propriu-zisă a bilantului.

19

Lucrările preliminare sunt denumite lucrări de închidere a exerciţiului, fiind structurate astfel:

_____________________11 www.mefromania.ro - Contabilitatea Instituţiilor Publice

1. Întocmirea balanţei de verificare primară, care are rolul înfatisarii unei imagini de

ansamblu a situaţiei scriptice a intreprinderii prin preluarea marimilor semnificative ale

conturilor din registrul Cartea Mare. Balanţa de verificare se întocmeşte conform modelului

adoptat de întreprindere, cele mai des întâlnite fiind balanţele cu patru sau cu cinci serii de

egalităţi;

2. Inventarierea generală a patrimoniului, care are rolul de a verifica existenţa

concordanţei între realitatea fizică şi cea din contabilitate, stabilind situaţia reală a patrimoniului.

Efectuarea inventarierii este obligatorie la începutul activităţii, cel puţin odată pe an pe parcursul

funcţionării, în cazul fuziunii sau divizării, la încetarea activităţii, precum şi în alte situaţii.

Inventarierea se efectuează la locul depozitării sau păstrarii bunurilor, prin numarare, cântărire,

măsurare sau prin alte mijloace, rezultând listele de inventariere;

3. Contabilizarea operaţiunilor de regularizare: intervine atunci când situaţia reală a unor

elemente patrimoniale constatată în urma inventarierii este diferită de cea consemnată scriptic,

inregistrările putându-se referi la plusuri sau minusuri de inventar, amortizări exceptionale, ajustări

pentru depreciere, provizioane pentru riscuri şi cheltuieli, delimitarea în timp a veniturilor şi

cheltuielilor, consemnarea diferenţelor de curs valutar;

4. Determinarea rezultatului contabil şi a celui fiscal, respectiv calculul şi înregistrarea

impozitului pe profit: presupune punerea faţă în faţă a veniturilor şi cheltuielilor, prin intermediul

contului 121 ,,Profit şi pierdere";

5. Repartizarea profitului sau acoperirea pierderii: în cazul în care întreprinderea

obţine profit, Consiliul de Administraţie propune modul de repartizare a acestuia pe destinaţii,

decizia finală în acest sens urmând să fie luată de Adunarea Generală a Acţionarilor sau

Asociaţiilor;

6. Închiderea tuturor conturilor: pune în funcţiune contul 892 ,,Bilanţ de închidere", acesta

creditându-se cu soldurile conturilor de pasiv şi debitându-se cu soldurile conturilor de activ. Dupa

efectuarea acestor înregistrări conturile se soldează.

7. Întocmirea balanţei de verificare finală: se realizează pe baza datelor din Cartea Mare.

Balanţa de verificare finală conţine, pentru fiecare cont sintetic, datele cele mai

semnificative privind situaţia de la începutul şi, respectiv, sfârşitul exerciţiului pentru care se

întocmesc situaţiile financiare, precum şi cele privind mişcările din cursul exerciţiului (inclusiv a celor

generate de diferenţele de inventar, determinarea rezultatului exerciţiului, a impozitului pe profit şi

repartizarea profitului net). În plus, balanţa de verificare finală are şi rolul de a asigura controlul

20

corectei preluări şi prelucrări a datelor corespunzătoare mişcărilor de valori, intervenite după elaborarea

balanţei de verificare primare. Pe baza datelor din balanţa de verificare finală se întocmeşte bilanţul

contabil şi contul de profit şi pierdere.

Situaţiile financiare reprezintă cea mai importantă modalitate de a prezenta periodic

terţilor informaţiile colectate şi prelucrate de sistemul contabil. Acestea mai sunt cunoscute şi sub

denumirile de conturi anuale, documente contabile de sinteză sau bilanţ contabil.

Se numesc situaţii anuale deoarece aceste informaţii de sinteză sunt publicate, de regulă,

la sfârşitul exercitiului financiar, care durează de cele mai multe ori, un an. Însa, adesea, utilizatorii

solicită date privind performanţele întreprinderii şi la intervale mai mici de timp. Astfel, sunt publicate

de către întreprinderi unele informaţii şi la alte intervale: semestrial, trimestrial sau lunar (în cazul

întreprinderilor cotate la bursele importante ale lumii)12 . Potrivit art.29 din Legea contabilităţii nr.

82/1991, republicată, la sfârşitul exerciţiului întreprinderile întocmesc un raport anual ce cuprinde

situaţiile financiare anuale, raportul administratorilor, raportul de audit sau raportul comisiei de

cenzori, după caz, şi propunerea de distribuire a profitului sau de acoperire a pierderilor contabile.

Situaţiile financiare sunt documente de sinteză prin care sunt comunicate informaţii

contabil-financiare necesare majorităţii utilizatorilor. Potrivit Cadrului IASC, majoritatea utilizatorilor

consumă informaţii pentru:

• a hotărî când sa cumpere, să păstreze sau să vândă o investiţie de capital;

• a evalua răspunderea sau gestiunea manageriala;

• a evalua capacitatea întreprinderii de a plăti şi de a oferi alte beneficii angajaţilor săi;

• a evalua garanţiile pentru creditele acordate întreprinderii;

• a determina politicile de impozitare;

• a determina profitul şi dividendele ce pot fi distribute;

• a elabora şi utiliza date statistice despre venitul naţional;

• a reglementa activitatea întreprinderilor13.

Situaţiile financiare nu acopera totuşi întotdeauna nevoile utilizatorilor, deoarece ele

exprimă în bună măsură efecte financiare ale unor evenimente trecute, şi, în acelaşi timp, nu conţin

de regulă informaţii nefinanciare. Situaţiile financiare reprezintă rezultatele administrării întreprinderii

de către conducatori, inclusiv gestionarea resurselor de către acestia. Utilizatorii evaluează modul de

administrare sau responsabilitatea conducerii pentru a lua decizii economice, cum sunt: păstrarea

investiţiei, dezvoltarea acesteia sau retragerea din afacere.

Analiza financiară pleacă de la situaţiile financiare, ea aducând un plus de relevanţă,

claritate şi expresivitate în aprecierea situaţiei economico-financiare a întreprinderii şi punând în

evidenţă toţi factorii care au contribuit la rezultatele obţinute şi contribuţia fiecăruia.

Pentru a fi utilă pentru consumatori (utilizatori) informaţia contabilă trebuie să îndeplinească

21

atribute denumite caracteristici calitative. Aşa cum prevede Cadrul general IASB pentru elaborarea şi ____________________________________________________

12 Hlaciuc E., Curs Bazele contabilităţii., 2006, p.66. 13 Istrate C., Introducere în contabilitate, Ed. Polirom, Iaşi, 2002, p.163.

prezentarea situaţiilor financiare cele patru caracteristici calitative principale sunt:

inteligibilitatea, relevanţa, credibilitatea şi comparabilitatea14.

2.2. Principiile elaborării situaţiilor financiare

Obiectivul fundamental al contabilităţii privind asigurarea unei imagini fidele asupra situaţiei

patrimoniului şi rezultatului exercitiului se realizează pe baza unor reguli, metode şi proceduri contabile

care se fundamentează şi concretizează avându-se în vedere anumite principii şi convenţii contabile

generale.

Practica contabilă a oricărei economii de piaţă nu poate fi concepută fără utilizarea unor principii de

bază.

În acest sens se are în vedere faptul că în activitatea practică se pot întâlni operaţii contabile

pentru care nu există stabilite reguli sau proceduri de rezolvare, iar soluţionarea lor se poate înfăptui

numai prin apelarea la unul sau mai multe principii contabile, ceea ce justifică necesitatea existentei,

cunoaşterii şi înţelegerii corecte a conţinutului lor.

Aceste principii şi convenţii contabile sunt acceptate de practicieni sau impuse de lege, în vederea

asigurarii unei anumite omogenizări a comportamentelor contabile la nivelul unui teritoriu dat şi

reprezintă ,,enunţuri conceptuale generale utilizate ca sistem de referinţă pentru obţinerea informaţiei

contabile, referitoare la situaţia patrimoniului, situaţia financiară şi rezultatul obţinut". Este foarte

important ca orice utilizator al informaţiei contabile să poată recepta şi percepe rapoartele şi sintezele

contabile în mod corect. În acest scop, a fost elaborat un set de norme numite principii general acceptate

(G.A.A.P. - Generally Accepted Accounting Principles).

Principiile izvorăsc din practică şi se modifică o dată cu aceasta. În consecinţă, ele nu sunt nici

imuabile şi nici universale. Acceptarea lor are loc prin consensul producătorilor şi

utilizatorilor informaţiei contabile15.

Principiile contabile de bază asimilate pentru activitatea practică din ţara noastră sunt enumerate

şi definite în mod succint în Regulamentul privind aplicarea Legii contabilităţii. În continuare se prezintă

principiile în cauză, în sensul detalierii condiţiilor şi a modului de aplicare a lor.

Principiul permanenţei metodelor contabile constă în asigurarea continuităţii de la un

exerciţiu la altul, a aplicării metodelor contabilizării şi a evaluării adoptate în contabilitate privind

măsurarea şi analiza activelor, datoriilor şi rezultatelor. Pe această cale se asigură integritatea situaţiei

patrimoniului şi comparabilitatea în timp a informaţiilor. Metode şi evaluari diferite conduc la rezultate

diferite. Aşa cum se arată în standardele de contabilitate, modificarea metodei de contabilitate are loc atunci

când noua metodă este impusă de lege sau de o autoritate cu atribuţii de normalizare a contabilităţii,

22

precum şi în cazul în care se consideră că această schimbare va oferi o prezentare mai adecvată a bilanţului

______________________ 14 Istrate C., Introducere în contabilitate, Ed. Polirom, Iaşi, 2002, p.163. 15 Ristea M., Contabilitate financiară, Editura Universitara, Bucureşti, 2005, p. 19.

contabil16.

Principiul continuităţii porneşte de la premisa că firma îşi va continua activitatea în viitorul

previzibil, fără a intra în stare de lichidare sau de reducere semnificativă a activităţii17.

Creditorul şi, în egală măsură, orice potenţial investitor, sunt interesaţi de acest aspect.

Întocmirea documentelor de sinteză contabilă şi evaluarea documentelor patrimoniale are loc prin

recunoaşterea principiului continuităţii. Dacă în cursul anului activitatea firmei este întreruptă,

documentele de sinteză contabilă vor fi redactate la acea dată.

Principiul prudenţei constă în aceea ca pentru deprecierile, riscurile şi pierderile

probabile care pot surveni în activitatea exerciţiului curent sau anterior nu este admisa, pe de o parte,

supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor, iar pe de alta parte subevaluarea elementelor

de pasiv şi a cheltuielilor. Aceste cerinţe asigură evitarea transferării în perioada viitoare a

incertitudinilor din cursul exerciţiului curent ori a celui anterior sau altfel spus să nu se influenţeze

patrimoniul şi rezultatele exerciţiilor viitoare cu ceea ce nu se referă la acestea.

Prudenţa presupune inregistrarea minusurilor latente de valoare (amortizări şi provizioane) şi

pierderile sau cheltuielile viitoare şi aşteptarea realizării definitive a profiturilor pentru înregistrarea

lor ca venituri. Deci, un venit trebuie înregistrat în momentul realizării efective, iar o cheltuială în

momentul în care realitatea devine palpabilă. Procedând astfel, se evită supraevaluarea elementelor

de activ şi a cheltuielilor şi subevaluarea elementelor de pasiv şi a veniturilor ţinând seama de

deprecieri, riscuri şi pierderi probabile generate de desfăşurare a activităţii curente.

Înfaptuirea acestui principiu presupune utilizarea conturilor de regularizare cu ajutorul cărora

se realizează decontarile între exerciţii financiare şi a conturilor de amortizări şi ajustări pentru

înregistrarea deprecierilor.

Prudenţa temperează optimismul exagerat al oamenilor de afaceri şi ofera în acelaşi timp

creditorilor o marjă de siguranţă.18

În esenţă, acest principiu impune respectarea următoarelor aspecte 19:

• sunt luate în considerare numai profiturile obţinute până la data încheierii exerciţiului financiar;

• se ţine cont de toate obligaţiile previzibile şi pierderile potenţiale care au luat naştere în cursul

exerciţiului financiar încheiat sau pe parcursul unui exerciţiu anterior, chiar dacă asemenea obligaţii

sau pierderi apar între data încheierii exerciţiului îi data intocmirii bilanţului;

• se ţine cont de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor, indiferent dacă rezultatul

exerciţiului financiar este profit sau pierdere.

23

______________________16,17 Hlaciuc E., Curs Bazele contabilităţii., 2006, p.54. 18 Ristea M., Contabilitate financiară, Editura Universitară, Bucureşti, 2005, p.31.19 Horomnea E., Bazele contabilităţii. Concepte şi aplicaţii, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2004, p.67.

Principiul independenţei exerciţiului. Este cunoscut şi ca principiul autonomiei exerciţiului.

Presupune delimitarea în timp a veniturilor şi cheltuielilor aferente activităţii unui agent economic pe

măsura angajării acestora şi trecerii lor la rezultatul exerciţiului la care se referă.

Exerciţiile financiare au, de regulă, o durata de 12 luni. În această perioadă efectele

tranzacţiilor şi a altor operaţii economice sunt luate în considerare din momentul în care se

produc şi nu din momentul mişcării sau decontării lor. Ca atare, cheltuielile aferente exerciţiului

curent se înregistrează în contabilitatea acestor exerciţii chiar dacă se vor plăti în exerciţiile

viitoare. De asemenea, veniturile aferente exerciţiului curent se înregistrează în contabilitatea

acestor exerciţii chiar dacă încasarea lor se va face în perioadele viitoare.

Creanţele şi datoriile agentului economic a căror facturare şi decontare se fac ulterior, vor fi

reflectate în contabilitate cu ajutorul unor conturi distincte prevăzute în planul de conturi.

Nerespectarea acestui principiu influenţează direct mărimea rezultatului financiar al

exerciţiului

curent.20

Principiul intangibilităţii bilanţului de deschidere reclamă concordanţa perfectă dintre

bilanţul de închidere a unui exerciţiu financiar şi cel de deschidere a exerciţiului imediat următor. Este

interzisă modificarea patrimoniului de la sfârşitul exerciţiului (31 decembrie), care evident trebuie

reportat (transferat) asupra exerciţiului urmator. Orice eventuală eroare descoperită în bilanţ, dupa

aprobarea şi depunerea acestuia, va fi corectată în anul în care a fost constatată, prin

înregistrari contabile adecvate şi transparente.21

Principiul necompensării. Este interzis a se efectua compensarea între posturile de activ şi

cele de pasiv, între creanţe şi datorii, între posturile de cheltuieli şi venituri. În felul acesta se asigură

transparenţa informaţiei, implicit evaluarea şi înregistrarea separata în contabilitate a elementelor

patrimoniale de activ şi pasiv, cheltuieli şi venituri.

Principiul necompensării nu trebuie absolutizat, el este opozabil numai în cazul în care

activele şi pasivele, datoriile şi creanţele, cheltuielile şi veniturile constituie structuri separate şi în

virtutea cerinţelor pragului de semnificaţie trebuie prezentate separat în situaţiile financiare. O

asemenea precizare conduce la problema compensării. În acest sens activele şi datoriile nu trebuie

compensate decât cu excepţia cazurilor în care substituirea este cerută sau permisă de un standard de

contabilitate. De asemenea, elementele de venituri şi cheltuieli, pot fi compensate din aceeaşi

tranzacţie/eveniment ori din tranzacţii/evenimente similare nu sunt semnificative22.

Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv. În vederea stabilirii valorii

24

totale corespunzătoare unei poziţii de bilanţ, se determină separat valoarea corespunzătoare fiecărui

element individual de activ. Astfel valoarea stocului de produse finite se determina în funcţie de ________________________________________________________________________________________________________________________________________________

20 Pântea I.P., 27 Bodea G., Contabilitatea financiară, actualizată la Standardele Europene, Editura Intelcredo, Deva, 2006, p.20.21 Horomnea E., Tabără N., Buzdugan D., Georgescu I., Beţianu L., Bazele contabilităţii. Concepte. Modele. Aplicatii, Editura Secom Libris, Iaşi, 2006, p.55.22 Ristea M., Contabilitate financiară, Editura Universitară, Bucureşti, 2005, p.31.

costul de producţie efectiv al fiecărui sortiment de produse aflate în stoc23.

Principiul pragului de semnificaţie. Orice element care are o valoare semnificativă

trebuie prezentat separat în cadrul situaţiilor financiare. Elementele cu o valoare nesemnificativă care au

aceeaşi natură sau funcţii similare trebuie insumate, nefiind necesară prezentarea lor separată.

Informaţiile sunt semnificative dacă o omisiune sau o declarare eronată a lor poate

influenţa deciziile economice ale utilizatorului lor. Cu ocazia întocmirii situaţiilor financiare trebuie

evitate două extreme:

• să nu fie prea condensate sau agregate deoarece îngreunează utilizarea lor, duc la decizii

eronate şi îngreunează controlul;

• să nu abunde în detalii inutile şi nesemnificative deoarece se aglomerează traseele de

transmitere a lor şi se îngreunează activitatea de interpretare şi utilizare a acestora.

Informaţiile furnizate de contabilitate trebuie să fie relevante, adică să fie selecţionate şi filtrate

astfel încât costul acestora să fie mai mic decât avantajele pe care acestea le produc la utilizatori. O

informaţie este ,,semnificativă" numai dacă este utilă pentru beneficiari, dar pragul de semnificaţie este

o mărime relativă, el depinde de nivelul ierarhic al utilizatorilor, de mărimea şi specificul unităţilor

patrimoniale, precum şi de alţi factori.

Relevanţa unei informaţii depinde de natura sa calitativă şi de mărimea elementelor la care se

referă. Uneori, raportarea prin intermediul situaţiilor financiare a unor informaţii referitoare la un

nou sector de activitate este utilă pentru aprecierea riscurilor şi oportunităţilor chiar dacă nivelul lor

cantitativ este redus24.

Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului, potrivit căruia informaţiile

prezentate in situaţiile financiare trebuie să reflecte realitatea economică şi financiară şi nu numai

forma lor juridică.

De la principiile enumerate mai sus vor putea fi permise abateri doar în cazuri

exceptionale şi vor fi consemnate în notele explicative. Se va prezenta, de asemenea şi o evaluare a

efectelor acestor abateri asupra activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi a rezultatului

întreprinderii, precum şi motivele care au determinat abaterile respective.

2.3. Structura situaţiilor financiare anuale

Conform art.5 din Legea contabilităţii nr.82/1991 republicată în M.O. nr.48 din

14.01.2005, fiecare unitate patrimonială are obligaţia să ţină contabilitatea în partidă dublă şi să

întocmească situaţii financiare anuale. Structura situaţiilor financiare anuale care trebuie întocmite de

25

către intreprinderi diferă în funcţie de mărimea acestora.

________________23 Ristea M., Contabilitate financiară, Editura Universitară, Bucureşti, 2005, p.31.24 Oprean I., Matiş D., Paşca N., Deaconu A., Marian D., Oltean L, Popa I., Achim S., Bazele contabilitatii agentilor economici din România, Editura Intercredo, Deva, 2003, pp 75-76, 147-148

În Ordinul nr. 1752 din 17/11/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme

cu directivele europene, completată cu O.M.F.P. nr. 2001/2006 şi O.M.F.P. nr. 2374/2007,

publicat în Monitorul Oflcial, Parlea I nr.1080 din 30/11/2005 se precizează urmatoarele:

• Persoanele juridice care la data bilanţului depăşesc limitele a două dintre următoarele

trei criterii de mărime: total active: 3.650.000 euro; cifra de afaceri netă: 7.300.000 euro; număr mediu

de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 50, întocmesc situaţii financiare anuale care cuprind: bilanţ;

cont de profit şi pierdere; situaţia modificărilor capitalului propriu; situaţia fluxurilor de trezorerie;

note explicative la situaţiile financiare anuale25.

• Persoanele juridice care la data bilanţului nu depăşesc limitele a două dintre criteriile

de mărime mentionate mai sus întocmesc situaţii financiare anuale simplificate care cuprind:

bilanţ prescurtat; cont de profit şi pierdere; note explicative la situaţiile financiare anuale

simplificate. Opţional, ele pot întocmi situaţia modificărilor capitalului propriu şi/sau fluxurilor de

trezorerie26.

Potrivit legii contabilităţii, situaţiile financiare anuale trebuie însotite de o declaraţie scrisă

de asumare a răspunderii conducerii persoanei juridice pentru întocmirea situaţiilor financiare

anuale în conformitate cu Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităţilor

Economice Europene.

Pentru situaţiile financiare ale anului 2007, întocmite potrivit Reglementărilor contabile

conforme cu Directiva a patra a Comunităţilor Economice Europene, încadrarea în criteriile de

mărime prevăzute se efectuează pe baza indicatorilor determinaţi din situaţiile financiare ale anului

2006.

Persoanele juridice care au întocmit situaţii financiare anuale simplificate vor întocmi

situaţii financiare complexe numai dacă în doua exerciţii financiare consecutive depăşesc limitele

a două dintre cele trei criterii de mărime. Persoanele juridice care au întocmit situaţiile financiare

anuale complexe vor întocmi situaţii financiare anuale simplificate numai dacă în două exerciţii

financiare consecutive nu depăşesc limitele a două dintre cele trei criterii de mărime.

2.3.1. Bilanţul contabil

Principiul dublei reprezentări a patrimoniului se concretizează în reflectarea averii

unităţilor economice şi sociale sub doua aspecte:

• sub aspect concret, natural-material, al destinaţiei şi utilităţilor bunurilor în activitatea

desfăşurată, bunuri ce constituie obiect al proprietăţii, pentru care se utilizează noţiunea de mijloace

26

economice;

________________25 Oprean I., Matiş D., Paşca N., Deaconu A., Marian D., Oltean L, Popa I., Achim S., Bazele contabilitatii agentilor economici din România, Editura Intercredo, Deva, 2003, pp 75-76, 147-148

• sub aspectul raporturilor de proprietate, în cadrul cărora se dobândesc elementele de avere,

respectiv al modului de dobândire (provenienţă) pentru care se utilizează noţiunea de resurse

economice.

Dubla reprezentare a averii constituie trasătura esenţială a metodei contabilităţii, o lege de

bază, permanentă şi universală a acesteia. Caracteristicile dublei reprezentări sunt integrate în metoda

contabilităţii prin procedeul bilanţ.

Bilanţul - prima componentă a situaţiilor financiare anuale prezintă situaţia patrimoniului

unei întreprinderi la sfârşitul exerciţiului curent, comparativ cu exerciţiul precedent, printr-un sistem de

indicatori, procesul de obţinere a acestor indicatori pornind de la soldurile debitoare şi creditoare

cuprinse în Balanţa de verificare finală. Indicatorii de la începutul anului pot fi preluaţi, în condiţiile

conservării aceloraşi structuri, din bilanţul precedent sau se determină, la fel ca şi pentru sfârşitul anului,

prin preluarea soldurilor iniţiale, respectiv a soldurilor finale ale conturilor din Balanţa de verificare

finală26.

Abordări ce au la bază conceptul de patrimoniu

Plecând de la conceptul de patrimoniu, bilanţul poate fi abordat din punct de vedere

juridic, economic şi financiar:

Concepţia juridică, care cunoaşte accepţiunea contemporană cea mai largă, defineşte

bilanţul ca situaţie a patrimoniului şi explică conţinutul activului ca fiind constituit din totalitatea

drepturilor de proprietate şi a drepturilor de creanţă, iar conţinutul pasivului ca fiind dat de

capitalurile propriii şi totalitatea datoriilor (obligaţiilor).

Concepţia economică consideră activul bilanţului ca un ansamblu de utilizări (bunuri

economice, creanţe, pierderi) iar pasivul un ansamblu de resurse (surse) (aporturi la capital,

rezerve, beneficii, datorii, etc.).

Concepţia financiară asupra conţinutului bilanţului este orientată spre necesitatea de a

cunoaşte în ce măsură întreprinderea este aptă, ca urmare a mijloacelor pe care le posedă, să-şi

onoreze (achite) datoriile faţă de terţi atunci când acestea ajung la scadenţă. În această viziune

activul bilanţului este considerat un ansamblu de mijloace util pentru achitarea datoriilor la

scadenţă, deci activul este privit sub aspectul capacităţii de lichidate. Pe de alta parte, pasivul este

tratat prin prisma termenelor la care datoriile (obligaţiile) trebuie achitate, respectiv când devin

exigibile la plată27.

Cadrul General de Armonizare a Reglementărilor Contabile cu Directiva a Vl-a a Uniunii

27

Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate stipulează ca ,,Bilanţul este documentul

contabil de sinteză prin care se prezintă elemente de activ şi de pasiv ale întreprinderii la

_______________26 Ordinul nr.1752, art. 3 din 17/11/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conform cu directivele europene, completată cu O.M.F.P. nr. 2001/2006 şi O.M.F.P. nr. 2374/200727 Epuran M., Băbăiţă V., Imbrescu C., Teoria contabilităţii, Editura Economică, Bucureşti, 2004, pp. 131-132

încheierea exerciţiului. Bilanţul cuprinde toate elementele de activ şi pasiv grupate după natură,

destinaţie şi lichiditate respectiv natura, provenienţa, exigibilitate28.

Bilanţul contabil îndeplineşte un set de funcţii:

• de generalizare a informaţiilor, datele fiind preluate din conturi şi grupate după anumite

standarde, oferind o centralizare a informaţiilor;

• de informare, furnizând informaţii atat la nivel managerial, dar şi altor persoane fizice şi

juridice interesate de unitate;

• de analiză, permiţând determinarea unor indicatori economico-financiari necesari stabilirii

unui diagnostic a situaţiei financiare şi rentabilităţii înregistrate, precum şi o eventuală

evaluare a acestora.

În calitatea sa de document contabil de sinteză, bilanţul reprezintă activul şi pasivul unităţii

patrimoniale la încheierea exerciţiului, precum şi în celelalte momente când se încheie, potrivit

dispoziţiilor legale29.

Structurile bilanţului legate direct de evaluarea poziţiei financiare sunt activele, datoriile şi

capitalul propriu.

În înţelesul actualelor reglementări contabile :

• un activ reprezintă: o resursă controlată de entitate, ca rezultat al unor evenimente

trecute; de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare şi al cărui cost poate fi

evaluat în mod credibil.

• o datorie reprezintă: o obligaţie actuală a entităţii, care decurge din evenimente trecute şi

prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice.

• capitalurile proprii reprezintă: interesul rezidual al acţionarilor sau asociaţilor în activele unei

entităţi; după deducerea tuturor datoriilor sale30.

Activul bilanţier, prin conţinutul său, exprimă destinaţia şi lichiditatea bunurilor economice

aflate în patrimoniul agentului economic. Destinaţiile pe care le pot lua bunurile economice sunt:

utilizarea (separat sau împreuna cu alte active) de către întreprindere în scopul producerii de bunuri sau

prestării de servicii, schimbul cu alte active, înstrăinarea sau stingerea unei datorii, respectiv

repartizarea către acţionarii întreprinderii.

Lichiditatea exprimă posibilitatea de transformare a unui activ în bani. În funcţie de toate aceste

criterii şi în ordinea inversă a lichidităţii se disting următoarele categorii de active patrimoniale:

28

_________________________28 Epuran M., Băbăiţă V., Imbrescu C., Teoria contabilităţii, Editura Economică, Bucureşti, 2004, pp. 131-132, 138-14129 Hlaciuc E., Curs Bazele contabilităţii., 2006, p.72. 30 Oprea I., Popa I.E., Nistor C.E., Oprean D., Bazele contabilităţii. Logica înregistrărilor. Contabilitate -aplicaţii practice, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2004, p.45.

1. Active imobilizate:

• Imobilizări necorporale;

• Imobilizări corporate;

• Imobilizări financiare;

2. Active circulante:

• Stocuri;

• Creanţe;

• Investiţii financiare pe termen scurt;

• Disponibilităţi băneşti: în numerar şi, respectiv, în cont;

3. Cheltuieli înregistrate în avans.

Prezentarea activelor ca active imobilizate sau ca active circulante depinde de scopul caruia

îi sunt destinate.

1. Activele imobilizate, denumite şi active fixe, bunuri imobile sau active pe termen lung, aceste

active se referă la valorile din patrimoniul firmei cu existentă durabilă. Perioada de utilizare şi de

lichiditate a acestor active este mai mare de un an, acestea participând la mai multe cicluri economice,

nefiind necesară înlocuirea lor dupa prima întrebuinţare. Activele imobilizate nu sunt destinate direct

comercializării, ci servesc la realizarea produselor finite şi la prestarea serviciilor.

Din această categorie fac parte:

Imobilizările necorporale, numite şi active intangibile sau nemateriale, cuprind: Cheltuielile de

constituire; Cheltuielile de dezvoltare; Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile

şi activele similare, dacă acestea au fost achiziţionate cu titlu oneros; Fondul comercial, în măsura în

care acesta a fost achizitionat cu titlu oneros; avansurile şi imobilizările necorporale în curs de execuţie.

Imobilizările corporate, numite şi active fixe tangibile sau imobilizări fizice. În această

structură se includ: Terenurile şi construcţiile; Instalatiile tehnice şi maşinile; Alte instalaţii, utilaje

şi mobilier; Avansurile şi imobilizările corporale în curs de execuţie.

Imobilizările financiare reprezintă sume de bani investite de către un agent economic în

patrimoniul unei alte unităţi patrimoniale şi se mai numesc investiţii financiare sau de portofoliu. Prin

aceste plasamente, agentul economic urmăreşte obţinerea de beneficii imediate sau viitoare. Acestea

cuprind: Acţiunile deţinute la entităţile afiliate; împrumuturile acordate entităţilor afiliate; Interesele de

participare; împrumuturile acordate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de

participare; Investiţiile deţinute ca imobilizări; alte împrumuturi.

29

2. Activele circulante se mai numesc active curente şi cuprind valorile de natura stocurilor

şi producţiei în curs de execuţie, creantele şi valorile în curs de decontare, precum şi titlurile de

plasament şi disponibilităţile băneşti. Activele circulante se caracterizează prin faptul că se află în

patrimoniul agentului economic o perioadă redusă de timp, se află într-o continuă mişcare,

modificându-şi continuu forma materială şi utilitatea. Consumarea acestora are loc după fiecare ciclu de

producţie, fiind necesară înlocuirea lor.

- Active circulante materiale, numite şi stocuri, cuprind: Materiile prime şi materialele

consumabile; Producţia în curs de execuţie; Produsele finite şi mărfurile; Avansurile pentru

cumpărări de stocuri.

- Creanţele sau valorile în curs de decontare (încasare) cuprind: Creanţele comerciale;

Sumele de încasat de la entităţile afiliate; Sumele de încasat de la entităţile de care compania este

legată în virtutea intereselor de participare; Alte creanţe; Capital subscris şi nevărsat. Sumele care

urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie prezentate separat pentru fiecare

element.

- Investiţiile pe termen scurt. În cadrul acestora se cuprind: Acţiunile deţinute la entităţile

afiliate; Alte investiţii pe termen scurt.

- Casa şi conturi la bănci, cuprind în structura lor: Disponibilităţi băneşti în conturile

curente; disponibilităţile băneşti în numerar (Casieria); Acreditivele; Alte valori de trezorerie;

Valorile de încasat şi avansurile de trezorerie.

3. Conturi de regularizare şi asimilate, Acestea au următoarea structură: Cheltuieli

înregistrate în avans; Decontări din operaţiuni în curs de clarificare; Diferenţe de conversie-activ.

- Pasivul bilanţier grupează resursele în funcţie de natura lor juridică şi de gradul de

exigibilitate a surselor de finanţare. Exigibilitatea reprezintă însuşirea unei datorii de a deveni

scadentă (plătibilă). În funcţie de gradul lor de exigibilitate, sursele de finanţare se clasifică în

capitaluri permanente şi datorii pe termen scurt.

- Datorii ce trebuie plătite intr-o perioada de pâna la un an:

• Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni;

• Sume datorate instituţiilor de credit;

• Avansuri încasate în contul comenzilor;

• Datorii comerciale - furnizori;

• Efecte de comerţ plătit,

• Sume datorate entităţilor afiliate;

• Sume datorate entităţilor de care compania este legata în virtutea intereselor de participare;

• Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale.

Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an:

30

• Împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni, prezentându-se separat împrumuturile

din emisiunea de obligaţiuni convertibile;

• Sume datorate institutiilor de credit;

• Avansuri încasate în contul comenzilor;

• Datorii comerciale - furnizori;

• Efecte de comerţ de plătit;

• Sume datorate entităţilor afiliate;

• Sume datorate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de participare;

• Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale.

Provizioane:

• Provizioane pentru pensii şi obligaţii similare;

• Provizioane pentru impozite;

• Alte provizioane.

Venituri în avans.

Capital şi rezerve:

• Capital subscris:

- Capital subscris vărsat;

- Capital subscris nevărsat;

• Prime de capital;

• Rezerve din reevaluare;

• Rezerve:

- Rezerve legale;

- Rezerve statutare sau contractuale;

- Alte rezerve.

• Profitul sau pierderea reportat(ă);

• Profitul sau pierderea exerciţiului financiar.

Conţinutul claselor ,,Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de un an" şi ,,Datorii ce

trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an" sunt similare, diferenţa dintre cele două

apărând doar din punctul de vedere al perioadei de decontare.

Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli se constituie la sfârşitul exerciţiului financiar, pe

seama cheltuielilor, în cadrul principiului prudenţei.

Capital şi rezerve: capitalurile proprii constituie resursele stabile de care dispune o

unitate patrimonială. Acestea, împreună cu creditele pe termen lung, fac parte din categoria

capitalurilor permanente. Potrivit legii, existenţa capitalului social sau individual este o condiţie

obligatorie pentru înfiinţarea şi funcţionarea societăţilor, acesta constând în aporturi în bani şi în natură

31

ale asociaţilor sau acţionarilor aduse în unitate la înfiinţare.

Veniturile înregistrate în avans sunt pasive de regularizare care privesc încasarea

anticipată a unor sume sau creanţe. Acestea sunt repartizate ulterior asupra perioadelor de

referinţă. Pasivele de regularizare asigură respectarea principiului independenţei exerciţiului şi

realizarea imaginii fidele deoarece presupun efectuarea unor calcule contabile menite să sporească

gradul de exactitate al informaţiilor oferite de situaţiile financiare anuale.

2.3.2. Contul de profit şi pierdere

Orice activitate economică şi socială este pe de o parte consumatoare de resurse, iar pe de altă

parte producatoare de rezultate. Astfel, contabilitatea a simţit necesitatea studierii şi prezentării

echilibrului specific proceselor interne transformatoare, care modifică masa şi structura

patrimoniului atât cantitativ, cât şi calitativ. Aceste modificări sunt determinate de relaţiile existente

între cheltuielile şi veniturile rezultate în urma desfăşurării activităţii

întreprinderii, sintetizate sub forma rezultatului final.

Bilanţul propriu-zis, deşi prezintă mărimea rezultatului global, în structura sa, el nu

explică provenienţa acestuia şi cauzele care 1-au generat. Prin urmare, contabilitatea a fost

determinată să elaboreze un alt cont anual care să explice modul de formare a rezultatului şi să

favorizeze desprinderea unor concluzii privitoare la performanţele activităţii întreprinderii.

Astfel, a fost elaborat " Contul de profit şi pierdere " (Contul de rezultate).

Legislatia contabilă din România a adoptat un model al contului de profit şi pierdere sub forma

de listă, în care veniturile şi cheltuielile sunt structurate dupa natura şi conţinutul lor economic. Un

asemenea mod trebuie sa cuprindă informaţii referitoare la: ,,cifra de afaceri, veniturile şi

cheltuielile exerciţiului, grupate dupa natura lor, precum şi rezultatul exerciţiului (profit sau

pierdere)31.

Elaborarea şi publicarea Contului de profit şi pierdere a fost determinat nu numai de

necesităţile de informare internă a unităţii, ci şi de cerinţele impuse terţilor şi, în special, de stat

(interesat în primul rand de respectarea legislaţiei fiscale).

După cum s-a arătat, bilanţul prezintă activele, datoriile şi capitalurile proprii, pe baza cărora

se evalueaza poziţia financiară a unei întreprinderi. Contul de profit şi pierdere (Contul de rezultate)

prezintă veniturile şi cheltuielile pe baza cărora se evalueaza performanţele întreprinderii respective.

Cadrul general defineşte cheltuielile şi veniturile astfel:

• Cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul

perioadei contabile sub forma de ieşiri sau scăderi ale valorilor activelor sau creşteri ale datoriilor, care

se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora

catre acţionari.

• Veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei

32

contabile sub forma de ieşiri sau creşteri ale activelor sau descreşteri ale datoriilor, care se concretizează

în creşteri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din contribuţiile acţionarilor. Principalele

structuri din contul de profit şi pierdere sunt:________________________________________________________________________________

31 Dumitrean E., Toma C., Scorţescu Gh., Brheci I., Mardiros D.N., „Contabilitate financiară", Volumul al II-lea, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2002, p. 140-141.

I. Veniturile de exploatare, care sunt reprezentate prin acele venituri obtinute din

desfăşurarea activităţii de bază a unităţii patrimoniale, concretizate în:

a) Veniturile din vânzarea marfurilor exprimă preţul de vânzare (exclusiv taxa pe

valoarea adaugată) al bunurilor achiziţionate de la terţi şi revândute în aceeaşi stare sau preţul de vânzare

al bunurilor obţinute din procesul de exploatare şi vândute prin magazinele proprii de prezentare şi

desfacere. O asemenea categorie de venituri are o pondere însemnata la agenţii economici care au

ca obiect principal de activitate comercializarea mărfurilor, dar poate fi întalnita şi la celelalte

entităţi economice (cu o pondere mai redusă)32.

b) Producţia vândută: reflectă preţul de vânzare (exclusiv taxa pe valoarea adaugată) al

produselor finite, semifabricatelor, produselor reziduale, lucrărilor, studiilor şi cercetărilor executate,

serviciilor prestate, precum şi veniturile din redevente, locaţii de gestiune, chirii şi activităţi diverse

facturate;

c) Prin însumarea veniturilor din vânzarea marfurilor cu producţia vândută se obţine

cifra de afaceri, indicator important în aprecierea mărimii întreprinderii şi a situaţiei economico-

financiare, baza de calcul a unor impozite şi taxe;

d) Veniturile din producţia stocată reprezintă variaţia în plus (situaţie de stocaj) sau în minus

(situaţie de destocaj) între valoarea la cost de producţie efectiv a stocurilor de produse şi producţia în

curs de la finele perioadei, şi valoarea stocurilor iniţiate de produse şi producţie în curs, neluând în

calcul provizioanele pentru depreciere constituite pentru aceste stocuri. Veniturile din producţia

stocată au rezervate în contul de profit şi pierdere două rânduri:

• Solduri creditoare (stocaj);

• Solduri debitoare (destocaj).

e) Veniturile din producţia de imobilizari reflectă valoarea imobilizărilor corporale şi

necorporale realizate în regie proprie, exprimată în costuri efective de producţie.

Evaluarea producţiei stocate şi a producţiei de imobilizări în costuri efective de producţie

constituie consecinţă aplicării principiului prudenţei în evaluare.

f) producţia exerciţiului se obţine prin însumarea algebrică a producţiei vândute,

veniturilor din producţia stocată şi a veniturilor din producţia de imobilizări.

g) Veniturile din subvenţii de exploatare se referă la subvenţiile primite de la buget,

colectivităţi publice sau alte unităţi patrimoniale pentru acoperirea pierderilor, a diferenţelor de preţ la

unele produse şi servicii subvenţionate sau pentru finanţarea unor acţiuni de interes major.

33

h) Alte venituri din exploatare este un post eterogen ce reflectă recuperările de creanţe de la

clienţi şi debitori diverşi, precum şi alte venituri din exploatare ce nu au fost avute în vedere

anterior.______________________________________________________________________

32 Tabara N., Horomnea E., Toma C., Analiză contabil-fmanciară. Teorii, concepte, metode şi tehnici de valorificare a informaţiei contabil-financiare în procesul decizional, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2002, p.88.

i) Veniturile din provizioane privind activitatea de exploatare exprimă veniturile din

reluări (anulari, diminuari sau consumari) de provizioane pentru riscuri şi cheltuieli, pentru

deprecierea imobilizărilor corporale, necorporale şi în curs şi pentru deprecierea activelor

circulante.

II. Cheltuielile pentru exploatare reprezintă expresia bănească a consumului de resurse

necesare activităţilor normale privind obţinerea produselor, executarea lucrărilor şi prestarea

serviciilor. Ele sunt concretizate în:

a) Cheltuielile privind mărfurile - evidenţiază costul de achiziţie al mărfurilor vândute în

cursul exerciţiului;

b) Cheltuielile cu materiile prime;

c) Cheltuielile cu materialele consumabile;

d) Cheltuielile cu energia şi apa;

e) Alte cheltuieli materiale.

Toate aceste structuri reflectă costurile de achiziţie ale materiilor prime, materialelor,

energiei şi apei consumate de entitate. Este un post al contului de rezultate cu caracter eterogen, care

exprimă Cheltuielile generate de uzura obiectelor de inventar, cheltuielile privind baracamentele şi

amenajările provizorii, consumul de materiale nestocate, costul de achiziţie al animalelor, păsărilor şi

ambalajelor ieşite din gestiune pe parcursul exerciţiului;

f) Totalul cheltuielilor materiale cumulează toate posturile contului de rezultate

prezentate anterior, cu excepţia cheltuielilor privind mărfurile.

g) Cheltuielile cu lucrări şi servicii executate de terţi vizează utilităţile procurate de

unitate din afara ei, cum sunt: cheltuielile cu întreţinerea şi reparaţiile; redevenţe, locaţii de

gestiune şi chirii; studii şi cercetări; prime de asigurare; alte servicii executate de terţi şi

colaboratori; comisioane; onorarii; protocol, reclamă şi publicitate; transport de bunuri şi

persoane; deplasări, detaşări, transferări; poştă, telecomunicaţii; servicii bancare, etc.);

h) Cheltuielile cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate grupează obligaţiile unităţii faţă

de bugetul central, bugetele locale, alte organisme publice generate de impozite, taxe, contribuţii

şi vărsăminte asimilate datorate potrivit legislaţiei fiscale în vigoare;

i) Cheltuielile cu remuneraţiile personalului se referă la efortul facut de unitate pentru

remunerarea salariaţilor angajaţi, pe bază de contract de muncă;

34

j) Cheltuielile privind asigurările şi protecţia socială sunt generate de folosirea

factorului uman în procesul de exploatare şi se concretizează în contribuţiile la asigurările

sociale, fondul de şomaj, fondul special pentru sănătate, fondul pentru risc şi accidente, calculate pe baza

fondului de salarii total;

k) Cheltuieli cu personalul - total reflectă costul manoperei şi se obţine prin cumularea celor

două posturi precedente.

l) Alte cheltuieli de exploatare este un post eterogen care grupează pierderile din creanţe faţă de

clienţi incerţi sau în litigiu şi alte cheltuieli din exploatare neindividualizate anterior;

m) Cheltuielile cu amortizările şi provizioanele grupează acele cheltuieli de exploatare

generate de amortizarea imobilizărilor şi de constituirea sau suplimentarea provizioanelor pentru: riscuri

şi cheltuieli; deprecierea imobilizărilor corporale, necorporale şi în curs; deprecierea elementelor

de stocuri; creanţe neîncasabile faţă de clienţi incerţi, rău platnici sau cu care unitatea se află în

litigiu.

III. Rezultatul din exploatare apare din compararea totalului veniturilor din exploatare cu

totalul cheltuielilor din exploatare şi se concretizează în profit (dacă veniturile sunt mai mari) sau în

pierdere (în situaţia inversă).

IV. Veniturile financiare reprezintă contravaloarea remunerării capitalului propriu investit

în activitatea unor firme sau sunt o consecinţă a factorilor conjuncturali, fiind structurate în:

a) Venituri din participaţii, alte imobilizări financiare şi creanţe imobilizate care grupează

sumele încasate sau de încasat sub formă de dividende sau dobânzi pentru investiţiile efectuate pe

termen lung în activitatea altor unităţi;

b) Venituri din titluri de plasament ce reflectă diferenţe care apar, în momentul vânzării

titlurilor de plasament, între preţul de cesiune al acestora (mai mare) şi valoarea lor contabilă (mai

mică).

c) Venituri din diferenţe de curs valutar care sunt determinate de încasarea creanţelor în

devize (când cursul de schimb de la data încasării este mai mare decât cel de la data facturării),

plata datoriilor în valută (când cursul de schimb de la data plăţii este mai mic decât cel de la data

primirii facturii şi regularizarea soldului conturilor de disponibilităţi exprimate în devize (cursul de

schimb de la data închiderii exerciţiului este superior celui la care au avut loc încasările şi plăţile);

d) Venituri din dobânzi care se referă la dobânzile încasate sau de încasat pentru

împrumuturile acordate pe termen scurt, pentru titlurile de plasament deţinute şi pentru

disponibilităţile păstrate în conturi bancare;

e) Alte venituri financiare exprimă veniturile realizate din sconturile obţinute de la

furnizori şi creditori diverşi pentru achitarea anticipată a datoriilor faţă de aceştia, precum şi alte venituri

de natura financiară care nu au fost menţionate anterior;

35

f) Veniturile din provizioane apar ca urmare a reluării provizioanelor de natura

financiară privind: riscuri şi cheltuieli; deprecierea imobilizărilor financiare; deprecierea titlurilor de

plasament şi deprecierea creanţelor din conturile de decontări în cadrul grupului sau cu asociaţii.

V. Cheltuieli financiare constituie contraprestaţia pe care trebuie să o acorde unitatea pentru

folosirea resurselor acordate de alte firme pe termen lung, pierderile care apar în condiţiile imposibilităţii

de a recupera total sau parţial investiţiile efectuate pe termen lung sau pierderile generate de factori

conjuncturali. Această structură a contului de rezultate include următoarele elemente:

a) Pierderile din creanţe legate de participaţii - reflectă sumele investite în activitatea

unităţilor la care se deţin participaţii, care nu mai pot fi recuperate din diferite cauze, inclusiv

dobânzile aferente;

b) Cheltuielile privind titlurile de plasament cedate sunt reprezentate de diferenţele care

apar în momentul vânzării titlurilor de plasament între preţul de cesiune al acestora (mai mic) şi

valoarea lor contabilă (mai mare);

c) cheltuielile din diferenţe de curs valutar evidentiază diferenţele nefavorabile de curs

valutar constatate cu ocazia lichidării creanţelor şi datoriilor exprimate în devize şi diferenţele

nefavorabile de curs aferente disponibilităţilor în devize;

d) Cheltuieli privind dobânzile exprimă sumele plătite sau de achitat pentru împrumuturile

primite de la terţi;

e) Alte cheltuieli financiare includ cheltuieli ocazionate de sconturile acordate clienţilor şi

debitorilor diverşi pentru încasarea anticipată a creanţelor faţă de aceştia, precum şi alte cheltuieli

de natura financiară care nu au fost avute în vedere anterior;

f) Cheltuielile cu amortizările şi provizioanele vizează cheltuielile de natura financiară ce

apar ca urmare a constituirii sau suplimentării provizioanelor privind: riscuri şi cheltuieli;

deprecierea imobilizărilor financiare; deprecierea titlurilor de plasament; deprecierea creanţelor din

conturile de decontări în cadrul grupului şi cu asociaţii. Se includ în această categorie şi cheltuielile

ocazionate de amortizarea primelor de rambursare a obligaţiunilor.

VI. Similar rezultatului din exploatare se determină şi rezultatul financiar (sub forma de

profit sau pierdere) ca diferenţa între totalul veniturilor financiare şi totalul cheltuielilor

financiare.

VII. Rezultatul curent al exerciţiului exprimă rezultatul activităţii curente desfăşurată de

o unitate patrimonială. El reprezintă diferenţa dintre totalul veniturilor curente (de exploatare şi

financiare) şi totalul cheltuielilor curente sau ca suma algebrică între rezultatul din exploatare şi cel

financiar.

VII. Veniturile extraordinare - total conţin informaţii privind veniturile obţinute de agenţii

36

economici din operaţii care nu au un caracter ordinar, normal, adică nu sunt generate de activitatea

curentă. În această categorie intră subvenţiile pentru dezastre naturale, daune pretinse de deţinătorii de

poliţe în urma producerii de calamităţi etc.

IX. Cheltuielile extraordinare - vizează cheltuielile generate de operaţii de natură

extraordinară, accidentală, care au loc în activitatea unei întreprinderi.

X. Din compararea mărimii veniturilor excepţionale cu cea a cheltuielilor excepţional se

obţine rezultatul exerciţiului, concretizat în profit sau pierdere.

XI. Rezultatul brut al exerciţiului se obţine prin deducerea din veniturile toate (din

exploatare, financiare şi excepţionale) a cheltuielilor totale (din exploatare, financiare şi exceptionale).

În situaţia în care cheltuielile totale sunt superioare veniturilor totale, rezultatul brut al

exerciţiului se concretizează în pierdere şi coincide cu rezultatul net ale exerciţiului (pierdere). în

situaţia inversă, rezultatul brut al exerciţiului se materializează în profit, care este supus

impozitării şi care diferă de rezultatul net al exerciţiului.

XII. Impozitul pe profit se determină prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei

impozabile. Baza impozabilă (profit fiscal) se determină pe baza relaţiei:

Profit fiscal = Rezultatul brut al exerciţiului - Venituri neimpozabile + Cheltuieli

nedeductibile

XIII. Dacă din profitul brut al exerciţiului se deduce impozitul pe profit, se obţine

rezultatul (profitul) net al exerciţiului.

2.3.3. Situaţia fluxurilor de trezorerie

În economia întreprinderii, nu toate încasările reprezintă neapărat venituri, aşa cum plaţile

nu semnifică întotdeauna cheltuieli. Unele cheltuieli generează plăţi, în timp ce altele nu sunt urmate

de plăţi efective. Deducem de aici că bilanţul şi contul de profit şi pierdere nu oferă suficiente

informaţii despre modul de gestionare al trezoreriei întreprinderii. Pornind de la aceste considerente,

"Situaţia fluxurilor de numerar", recomandă necesitatea întocmirii ,,Situaţiei fluxurilor de

trezorerie.

Informaţiile referitoare la fluxurile de numerar ale unei entităţi sunt utile pentru

utilizatorii situaţiilor financiare în procesul luării de decizii economice, deoarece constituie o bază

de evaluare a capacităţii entităţii de a genera numerar şi echivalent de numerar, precum şi a utilităţii

acestor fluxuri.

Fiind parte integrantă a situaţiilor financiare, situaţia fluxurilor de numerar furnizează

informaţii care permit utilizatorilor evaluarea modificărilor în activele nete ale entităţii, structura

sa financiară, inclusiv informaţii referitoare la lichiditatea şi solvabilitatea sa, precum şi

capacitatea entităţii de a influenţa valoarea şi momentul apariţiei fluxurilor de numerar.

37

Numerarul cuprinde disponibilităţile băneşti şi depozitele la vedere, adică banii la care

entitatea poate avea un acces imediat.

Echivalent de numerar sunt investiţiile financiare pe termen scurt, extrem de lichide, care

sunt uşor convertibile în sume cunoscute de numerar şi care sunt supuse unui risc nesemnificativ

de schimbare a valorii. În mod normal, investiţiile sunt considerate echivalente de numerar doar când au

o perioadă scurtă de scadenţă, de regulă trei luni sau chiar mai puţin. Prin urmare, investiţiile de capital

nu vor fi incluse în această categorie, cu excepţia cazului în care sunt, în fondul lor economic,

echivalente de numerar. Exemplul clasic este cel al acţiunilor preferenţiale achiziţionate în cursul

unei perioade scurte de timp înaintea scadenţei lor şi cu o dată de răscumparare specificată.

Fluxurile de numerar sunt intrările sau ieşirile de numerar şi echivalente ale acestuia.

Situaţia fluxurilor de trezorerie are rolul de a raporta fluxurile de această natură aferente unei

perioade, structurate pe activităţi distincte: exploatare, investiţie şi finanţare, inclusiv creşterea netă a

numerarului sau echivalentelor de numerar obţinute prin compararea situaţiilor existente la începutul şi

sfârşitul exerciţiului. Această componentă a situaţiilor financiare este opţională pentru entităţile care

nu sunt obligate să aplice Standardele Internaţionale de Contabilitate.

Activităţile de exploatare sunt principalele activităţi producatoare de venit ale entităţilor,

precum şi alte activităţi care nu sunt activităţi de investiţie sau finanţare. Fluxurile de numerar care

provin din activităţile de exploatare constituie o parte importantă a situaţiei fluxurilor de numerar,

deoarece arată succesul sau insuccesul înregistrat de aceste activităţi la generarea unor fluxuri

suficiente pentru rambursarea creditelor, plata dividendelor şi realizarea de noi investiţii fără ca

entitatea să fie nevoită să facă apel la surse externe de finanţare.

Activităţile de investiţie constau în achiziţionarea şj cedarea de active imobilizate pe

termen lung, precum şi de alte investiţii, care nu sunt incluse în echivalentele de numerar. Aceste fluxuri

sunt prezentate separat deoarece ele reprezintă cheltuieli efectuate cu resurse menite să genereze venit

şi fluxuri de numerar în viitor.

Activităţile de finanţare sunt activităţi care au ca efect modificări ale dimensiunii şi

compoziţiei capitalurilor proprii şi datoriilor entităţii. Prezentarea separată a acestor fluxuri este

importantă deoarece este folositoare în estimarea cererilor viitoare de fluxuri de numerar din

partea celor care finanţează entitatea.

Fluxurile de trezorerie generate de activităţile de exploatare pot fi prezentate prin

utilizarea uneia din următoarele metode:

Metoda directă operează numai cu informaţii de tip încasări şi plăţi. Potrivit acestei

metode, fluxurile de trezorerie aferente celor trei activităţi se calculează ca diferenţa între încasările şi

plăţile efective ce corespund tranzacţiilor şi evenimentelor care s-au produs în întreprindere, pe

durata unui exerciţiu financiar. Metoda directă este agregată de investitori, pentru că reprezinta punctul

38

de plecare în realizarea previziunilor asupra cash-flow-urilor, în vederea stabilirii valorii întreprinderii.

Metoda indirectă este mai simplă de aplicat şi preferată, după parerea unor specialişti,

de managerii care nu doresc să prezinte utilizatorilor externi imaginea reală despre lichiditatea şi

solvabilitatea întreprinderii lor. Ea implică determinarea fluxurilor de trezorerie din activităţile de

exploatare cu ajutorul informaţiilor din contabilitatea de angajament ( din Contul de profit şi pierdere

). Astfel, se aplică de la rezultatul net contabil ( care include veniturile şi cheltuielile referitoare

la activitatea de finanţare şi investiţii ; veniturile şi cheltuielile calculate ). Aceasta se ajustează

apoi cu veniturile şi cheltuielile calculate. În final, are loc ajustarea rezultatului net cu variaţia

necesarului de fond de rulment de exploatare.33

A. Metoda directă prezintă încasările şi plăţile aferente exerciţiului financiar respectiv,

clasificate pe cele trei tipuri de activităţi (de exploatare, de investiţii şi de finanţare). întreprinderile

preferă să folosească aceasta metodă, deoarece informaţiile obţinute sunt folosite la estimarea fluxurilor

viitoare de numerar. Informaţiile se pot obţine din înregistrări contabile sau din ajustarea vânzărilor,

costului acestora şi a altor elemente din contul de profit şi pierdere cu variaţii ale stocurilor, creanţelor şi

datoriilor şi a altor elemente care afectează numerarul.

1. Fluxul de numerar din activităţi de exploatare:

• Încasări în numerar din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii;

• Plăţi în numerar către şi în numele angajaţilor;

• Plăţi în numerar către furnizorii de bunuri şi servicii;

• Plăţi în numerar şi restituiri de impozit pe profit, doar dacă nu pot fi identificate în mod specific cu

activităţile de investiţii şi de finanţare34.

2. Fluxuri de numerar din activităţi de investitii:

• Plăţi în numerar pentru achiziţionarea de terenuri şi mijloace fixe, active corporate şi alte active

pe termen lung;

• încasări în numerar din vânzarea de terenuri şi clădiri, instalaţii şi echipamente, active

necorporale şi alte active pe termen lung;

• Plăţi în numerar pentru achiziţia de instrumente de capital propriu şi de creanţă ale altor

întreprinderi;

• încasări în numerar din vânzarea de instrumente de capital propriu şi de creanţă ale altor

întreprinderi;

• Avansuri în numerar şi împrumuturile efectuate către alte parţi;

• încasări în numerar din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor efectuate către alte părţi.

3. Fluxuri de numerar din activităţi de finanţare:

• Venituri în numerar din emisiunea de acţiuni şi alte instrumente de capital propriu;

• Plăţi în numerar către acţionari pentru achiziţionarea sau răscumpararea acţiunilor întreprinderii;

39

• Venituri în numerar din emisiunea de obligaţiuni, credite, ipoteci şi alte împrumuturi;

• Rambursări în numerar a unor sume împrumutate;

__________________33 Horomnea, E., Tratat de contabilitate. Teorii, concepte, principii, standarde. Aplicaţii, vol. II., Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2003, p.1001-101.34 Standardul Internaţional de Contabilitate 7 - Situaţiile fluxurilor de numerar.

• Plăţi în numerar ale locatarului pentru reducerea obligaţiilor legate de o operaţiune de

leasing financiar.

Fluxuri de numerar - total

Numerar la începutul perioadei

Numerar la finele perioadei

Pe baza acestei metode, profitul sau pierderea netă este ajustată cu efectele tranzacţiilor ce nu

au natura monetară, amânările sau angajamentele de plăţi sau încasări în numerar din exploatare

trecute sau viitoare, şi elementele de venituri şi cheltuieli asociate cu fluxurile de numerar din

investiţii sau finanţări.

Ambele metode vor furniza aceleaşi cifre, dar metoda directă este preferată de IAS 7

deoarece furnizează mai multe informaţii despre entitate. Totuşi, această metodă este rar utilizată în

practică, deoarece aplicarea ei este mai dificilă şi solicită mai mult timp.

B. Metoda indirectă. Prin această metodă, pornind de la valoarea contabilă a rezultatului

exerciţiului financiar, sunt efectuate ajustări pentru determinarea fluxului de numerar. Se are în vedere

ca prin practicarea unei contabilităţi de angajament sunt înregistrate veniturile şi cheltuielile în

momentul facturării lor şi nu în momentul încasării sau plăţii, iar în calculul profitului sunt luate în

considerare unele elemente de venituri şi cheltuieli nemonetare, care nu presupun intrari sau ieşiri de

numerar din trezorerie, ceea ce face să crească diferenţa dintre

mărimea rezultatului realizat şi mărimea numerarului din trezorerie.35

Această metodă este preferată de producători, deoarece poate fi obţinuta uşor, prin

preluarea unor informaţii prezentate deja în bilanţ şi în contul de profit şi pierdere şi este

structurată în felul urmator:

Fluxuri de numerar din activităţi de exploatare:

• Rezultatul net;

• Modificări pe parcursul perioadei ale capitalului circulant;

• Ajustări pentru elementele nemonetare şi alte elemente incluse la activităţile de investiţii sau de

finanţare. Fluxuri de numerar din activităţi de investiţii:

• Plăţi în numerar pentru achiziţionarea de terenuri şi mijloace fixe, active corporale şi alte active

pe termen lung;

• Încasări în numerar din vânzarea de terenuri şi clădiri, instalaţii şi echipamente, active

40

necorporale şi alte active pe termen lung;

• Plăţi în numerar pentru achiziţia de instrumente de capital propriu şi de creanţa ale altor

întreprinderi;

_________35 Dragot, V., Ciobanu, A., Obreja, L., DragotS, M., Management financiar, Bucureşti, Editura Economică, 2003, pp.224-225.

• Încasări în numerar din vânzarea de instrumente de capital propriu şi de creanţă ale altor

întreprinderi;

• Avansuri în numerar şi împrumuturile efectuate către alte părţi;

• Încasări în numerar din rambursarea avansurilor şi împrumuturilor efectuate către alte părţi.

Fluxuri de numerar din activităţi de finanţare:

• Venituri în numerar din emisiunea de acţiuni şi alte instrumente de capital propriu;

• Plăţi în numerar către acţionari pentru achiziţionarea sau răscumpararea acţiunilor

întreprinderii;

• Venituri în numerar din emisiunea de obligaţiuni, credite, ipoteci şi alte împrumuturi;

• Rambursări în numerar a unor sume împrumutate;

• Plăţi în numerar ale locatarului pentru reducerea obligaţiilor legate de o operaţiune de leasing

financiar.

Fluxuri de numerar - total

Numerar la începutul perioadei

Numerar la finele perioadei

Analiza fluxurilor de trezorerie pe toate cele trei tipuri de activităţi este utilă pentru:

corelarea profitului (pierderii) cu numerarul; separarea activităţilor care implică numerar de cele care nu

implică numerar; evaluarea capacităţii întreprinderii de a-şi îndeplini obligaţiile de plăţi cash; evaluarea

fluxurilor de numerar pentru activităţile viitoare (cash-flow strategic)36.

Societăţile comerciale care nu au obligaţia de a întocmi situaţia fluxurilor de trezorerie se pot

orienta după urmatorul model:

• Fluxuri de numerar din activităţi de exploatare: încasări; plăţi;

• Fluxuri de numerar din activităţi de investitii: încasări; plăţi;

• Fluxuri de numerar din activităţi de finanţare: încasări; plăţi;

• Fluxuri de numerar - total;

• Numerar la finele perioadei;

• Numerar la începutul perioadei.

Privind metoda de calcul a fluxurilor de trezorerie IAS 7 recomandă metoda directă, aceasta

furnizând informaţii utile pentru estimarea fluxurilor viitoare de trezorerie, iar prin metoda

indirectă aceste informaţii nu sunt disponibile. în practică însă, întreprinderile preferă metoda

41

indirectă întrucât are o logică de calcul mai apropiată de formatul raportărilor contabile.

2.3.4. Situaţia modificărilor capitalurilor proprii

Conform Ordinului nr. 1752 din 17/11/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile

conforme cu directivele europene, completată cu O.M.F.P. nr. 2001/2006 şi O.M.F.P. nr.

_______________36 Bîrsan M, Curs Analiza economico-financiară Editura Universitatii Suceava 2007, p 68

2374/2007, situaţia modificărilor capitalului propriu se întocmeşte obligatoriu de către persoanele

juridice care la data bilanţului depăşesc limitele a două dintre următoarele trei criterii de mărime: total

active: 3.650.000 euro; cifra de afaceri netă: 7.300.000 euro; număr mediu de salariaţi în cursul

exerciţiului financiar: 50. Persoanele juridice care la data bilanţului nu depăşesc limitele a două

dintre criteriile de mărime menţionate mai sus întocmesc opţional situaţia modificărilor capitalului

propriu.

Aceasta reprezintă o componentă separată a situaţiilor financiare anuale şi trebuie să

cuprindă o prezentare a soldurilor de deschidere şi de închidere pentru capitalul social, primele de

capital, fiecare rezervă, rezultatul reportat şi rezultatul exerciţiului, precum şi modificările acestora,

indicându-se suma de la începutul exerciţiului financiar, sumele transferate în sau din cont în timpul

exerciţiului financiar, natura, sursa şi destinaţia oricăror asemenea transferuri, respectiv suma ramasă

la sfarşitul exerciţiului financiar.

Modificările în capitalul propriu al întreprinderii între două date ale bilanţului reflectă

creşterea sau reducerea activului net sau a avuţiei în cursul perioadei, în baza principiilor

particulare de evaluare adoptate şi prezentate în situaţiile financiare. Cu excepţia modificărilor

rezultate din tranzacţiile cu acţionarii, cum ar fi aporturile de capital şi dividendele, modificarea globală

a capitalului propriu reprezintă câştigurile şi pierderile totale generate de activităţile întreprinderii pe

parcursul perioadei.

Situaţia modificărilor capitalului propriu trebuie să evidenţieze:

• profitul net sau pierderea netă a perioadei;

• fiecare element de venit şi cheltuială, câştig sau pierdere care este recunoscut direct în capitalul

propriu şi totalul acestor elemente;

• efectul cumulativ al modificărilor politicilor contabile şi corecţia erorilor

fundamentale.

Tot în situaţia modificărilor capitalurilor proprii sau în note explicative trebuie prezentate:

• tranzacţiile de capital cu proprietarii şi distribuţiile către aceştia;

• soldul profitului cumulat sau al pierderii cumulate la începutul perioadei şi la data

bilanţului şi modificările pe parcursul perioadei;

• o reconciliere între valoarea contabilă a fiecărei categorii de capital propriu la începutul şi la

sfârşitul perioadei, prezentând distinct fiecare modificare.

42

Pe ansamblu, situaţia modificărilor capitalului propriu trebuie să prezinte soldurile de

deschidere şi de închidere pentru capitalul social, prime de capital, rezerve, rezultatul reportat şi

rezultatul exerciţiului, precum şi modificările acestora prin indicarea:

• sumei la începutul exerciţiului;

• sumelor transferate în sau din cont în timpul exerciţiului financiar;

• natura, sursa sau destinaţia oricăror asemenea transferuri;

• suma ramasă la sfârşitul exerciţiului financiar.

Prezentările cifrice din situaţia modificărilor capitalului propriu trebuie să fie însoţite de

informaţii referitoare la:

• natura modificărilor;

• tratamentul fiscal aplicat, acolo unde este cazul;

• natura şi scopul pentru care au fost constitute rezervele;

• orice alte informaţii semnificative.

Situaţia modificărilor capitalului propriu prezintă detaliat toate variaţiile pe care activul net

(capitalul propriu) le-a suferit între momentul de început şi cel de sfârş.it al exerciţiului fmanciar. Pe baza

acestui document poate fi analizată capacitatea de menţinere (sau erodare) a capitalului, precum şi profitul

general sau pierderea generală a întreprinderii.

2.3.5. Politici contabile şi note explicative

Notele explicative oferă o gamă largă de informaţii adiţionale, relevante pentru necesităţile

analiştilor şi a celorlalţi utilizatori. Ele trebuie să ofere informaţii despre bazele de întocmire a

situaţiilor financiare şi despre politicile contabile specifice selecţionate şi aplicate pentru tranzacţii şi

evenimente semnificative; să prezinte informaţiile cerute de Standardele Internaţionale de

Contabilitate care nu sunt prezentate în altă parte în situaţiile financiare; şi să ofere informaţii

suplimentare care nu sunt prezentate în situaţiile financiare, dar care sunt necesare pentru o

prezentare fidelă. Acestea trebuie să prezinte politicile contabile adoptate de întreprindere pentru a

determina valorile elementelor din bilanţ, ale profitului sau ale pierderii aferente fiecărui exerciţiu, ale

fluxurilor de trezorerie şi modificărilor capitalului propriu.37

Totodată se va menţiona dacă situaţiile au fost întocmite în conformitate cu Legea

contabilităţii nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial al României nr. 48 din data de

14.01.2005.

Notele explicative conţin informaţii referitoare la poziţia financiară şi rezultatele obţinute,

informaţii necesare utilizatorilor. Prezentarea notelor explicative trebuie să se facă într-o manieră

sistematică, iar fiecare element din bilanţ, contul de profit şi pierdere, situaţia fluxurilor de

trezorerie şi situaţia modificărilor capitalului propriu trebuie să fie însoţit de o trimitere la nota care

cuprinde informaţii legate de acel element.

43

Notele explicative trebuie să cuprindă informaţii privind metodele de evaluare aplicate

diferitelor elemente din situaţiile financiare anuale şi metodele utilizate pentru calcularea

ajustărilor de valoare. Pentru elementele incluse în situaţiile financiare anuale care sunt sau au fost

____________________37 Standard Internaţional de Contabilitate I - Prezentarea situaţiilor financiare

iniţial exprimate în moneda straina (valuta), trebuie prezentate bazele de conversie utilizate pentru a le

exprima în moneda naţională38.

Pentru a asigura buna lor înţelegere, următoarele informaţii trebuie prezentate cu claritate

şi repetate ori de câte ori este necesar:

• denumirea entităţii care face raportarea;

• faptul ca situaţiile financiare anuale sunt proprii acesteia şi nu grupului;

• data la care s-au încheiat sau perioada la care se referă situaţiile financiare anuale;

• moneda în care sant întocmite situaţiile financiare anuale;

• exprimarea cifrelor incluse în raportare (de exemplu, în RON).

Ordinul nr. 1752 din 17/11/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu

directivele europene, completată cu O.M.F.P. nr. 2001/2006 şi O.M.F.P. nr. 2374/2007, înfăţişează

modalitatea de prezentare a notelor explicative:

Nota 1. Active imobilizate;

Nota 2. Provizioane;

Nota 3. Repartizarea profitului;

Nota 4. Analiza rezultatului din exploatare;

Nota 5. Situaţia creanţelor şi datoriilor;

Nota 6. Principii, politici şi metode contabile;

Nota 7. Participaţii şi surse de finanţare;

Nota 8. Informaţii privind salariaţii şi membrii organelor de administraţie, conducere şi de supraveghere;

Nota 9. Exemple de calcul şi analiză a principalilor indicatori economico-financiari;

Nota 10. Alte informaţii.

Nota 1 - „Active imobilizate" prezintă variaţia în timp a valorilor brute şi deprecierilor

exprimate prin amortizări şi provizioane (sold la 1 ianuarie, creşteri, reduceri, sold la 31

decembrie).

Nota 2 - ,,Provizioane" prezintă existenţa şi mişcarea diferitelor tipuri de provizioane (sold la

1ianuarie, transferuri, sold la 31 decembrie).

Nota 3 - ,,Repartizarea profitului" reflectă repartizarea profitului pe destinaţii legale: profit

net repartizat la rezerve, pentru acoperirea pierderii, la dividende, profit nerepartizat.

Nota 4 — ,,Analiza rezultatului din exploatare" prezintă componentele rezultatului din

44

exploatare ,,după destinaţie" din exerciţiul curent faţă de exerciţiul precedent şi cuprinde

următorii indicatori:

_____________38 Ordin nr. 1752 din 17/11/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, completată cu O.M.F.P. nr. 2001/2006 şi O.M.F.P. nr. 2374/2007

a) Cifra de afaceri netă;

b) Costul bunurilor vândute şi al serviciilor prestate (3 + 4 + 5);

c) Cheltuielile activităţii de bază;

d) Cheltuielile activităţilor auxiliare;

e) Cheltuielile indirecte de producţie;

f) Rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete (1-2);

g) Cheltuielile de desfacere;

h) Cheltuieli generale de administraţie;

i) Alte venituri din exploatare;

j) Rezultatul din exploatare (6-7-8+9).

Nota 5 - ,,Situaţia creanţelor şi datoriilor" evidenţiază creanţele şi datoriile comerciale, clasificate

după lichiditate, respectiv exigibilitate (sold la 31 decembrie, termen de lichiditate, respectiv de

exigibilitate).

Nota 6 - ,,Principii, politici şi metode contabile", prezintă abaterile de la principiile contabile,

schimbarea metodelor de evaluare în cursul exerciţiului financiar, precum şi implicaţiile asupra

rezultatului, tratamente contabile alternative, etc. În această notă se vor prezenta:

• Reglementările contabile aplicate la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare anuale.

• Abaterile de la principiile şi politicile contabile, metodele de evaluare şi de la alte prevederi

din reglementările contabile, mentionându-se: natura; motivele; evaluarea efectului asupra activelor şi

datoriilor, poziţiei financiare şi a profitului sau pierderii.

• Dacă valorile prezentate în situaţiile financiare nu sunt comparabile, absenţa comparabilităţii trebuie

prezentată în notele explicative, însoţită de comentarii relevante.

• Valoarea reziduală pentru imobilizări stabilită în situaţia în care nu se cunoaşte preţul de achiziţie sau

costul de producţie al acesteia.

• Suma dobânzilor incluse în costul activelor imobilizate şi circulante cu ciclu lung de fabricate.

• În cazul reevaluării imobilizărilor corporale: elementele supuse reevaluarii, precum şi metodele

prin care sunt determinate valorile rezultate în urma reevaluării; valoarea la cost istoric a

imobilizărilor reevaluate; tratamentul în scop fiscal al rezervei din reevaluare; modificările

rezervei din reevaluare.

• Dacă activele fac obiectul ajustărilor excepţionale de valoare exclusiv în scop fiscal, suma

45

ajustărilor şi motivele pentru care acestea au fost efectuate trebuie prezentate în notele explicative.

• Dacă valoarea prezentată în bilanţ, rezultată după aplicarea metodelor FIFO, CMP sau LEFO,

diferă în mod semnificativ, la data bilanţului, de valoarea determinată pe baza ultimei valori de piaţă

cunoscute înainte de data bilanţului, valoarea acestei diferenţe trebuie prezentată în notele explicative

ca total, pe categorii de active fungibile.

Nota 7- ,,Participată şi surse de finanţare" prezintă următoarele informaţii:

• capital social subscris/patrimoniul entităţii;

• numărul şi valoarea totală a fiecărui tip de acţiuni emise

• acţiuni răscumpărabile:

- data cea mai apropiată şi data limită de răscumpărare;

- caracterul obligatoriu sau neobligatoriu al răscumpărarii;

- valoarea eventualei prime de răscumpărare;

• acţiuni emise în timpul exerciţiului financiar:

- tipul de actiuni;

- număr de acţiuni emise;

- valoarea nominală totală şi valoarea încasată la distribuire;

- drepturi legate de distribuţie:

• numărul, descrierea şi valoarea acţiunilor corespunzătoare;

• perioada de exercitare a drepturilor;

• preţul plătit pentru acţiunile distribuite;

• obligaţiuni emise:

- tipul obligaţiunilor emise;

- valoarea emisă şi suma primită pentru fiecare tip de obligaţiuni;

- obligaţiuni emise de entitate, deţinute de o persoană nominalizată sau

împuternicită de aceasta:

• valoarea nominală;

• valoarea înregistrată în momentul plăţii.

Nota 8 - ,,Informaţii privind salariaţii şi membrii organelor de administraţie,

conducere şi de supraveghere" cuprinde menţiuni cu privire la:

• îndemnizaţiile acordate directorilor şi administratorilor;

• obligaţiile contractuale cu privire la plata pensiilor către foştii directori şi dministratori;

• valoarea avansurilor şi a creditelor acordate directorilor şi administratorilor în timpul exerciţiului:

- rata dobânzii;

- principalele clauze ale creditului;

- suma rambursată pană la acea dată;

46

- obligaţii viitoare de genul garanţiilor asumate de entitate în numele acestora;

• salariaţii:

- număr mediu, cu defalcarea pe fiecare categorie;

- salarii plătite sau de plătit, aferente exerciţiului;

- cheltuieli cu asigurările sociale;

- alte cheltuieli cu contribuţiile pentru pensii.

Nota 9 - ,,Exemple de calcul şi analiză a principalilor indicatori economico-

financiari".

Principalii indicatori economico-financiari prezentaţi în notele explicative sunt:

• Indicatori de lichiditate:

Indicatorul lichidităţii curente (Indicatorul capitalului circulant);

Indicatorul lichidităţii imediate (test acid).

• Indicatori de risc:

Indicatorul gradului de îndatorare;

Indicatorul privind acoperirea dobânzilor.

• Indicatori de activitate (indicatori de gestiune):

Viteza de rotaţie a stocurilor (rulajul stocurilor);

Număr de zile de stocare;

Viteza de rotatie a debitelor-clienti;

Viteza de rotaţie a creditelor-furnizor;

Viteza de rotaţie a activelor imobilizate;

Viteza de rotaţie a activelor totale.

• Indicatori de profitabilitate:

Rentabilitatea capitalului angajat;

Marja brută din vânzări.

• Indicatori privind rezultatul pe acţiune (se determină în conformitate cu prevederile IAS33):

Rezultatul pe acţiune:

• Profit net atribuibil acţiunilor comune;

• Număr de acţiuni comune luate în calcul;

Raportul dintre preţul de piaţă al acţiunii şi rezultatul acţiunii.

Nota 10- ,,Alte informaţii" oferă date cu privire la prezentarea întreprinderii, relaţiile acesteia cu

filialele, cu alte întreprinderi asociate, onorariile plătite auditorilor, angajamente acordate sau primite, etc.

2.4. Caracteristicile calitative ale situaţiilor financiare

Conform Cadrului general al IASC, pentru atingerea obiectivului situaţiilor financiare,

informaţiile pe care acestea le cuprind trebuie să întruneasca următoarele caracteristici calitative care

47

determină utilitatea lor, şi anume: inteligibilitate, relevanţă, credibilitate şi comparabilitate39.

În afară de acestea, în literatura de specialitate mai sunt enumerate o serie de caracteristici

calitative: neutralitatea, prudenţa, integralitatea, comparabilitatea.

__________________39 Georgescu L, Elemente de contabilitate aplicate în societăţile comerciale şi instituţiile publice, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2004, p.235.

Inteligibilitatea reprezintă calitatea pe care trebuie sa o aibă informaţiile furnizate de

situaţiile financiare de a putea fi uşor inţelese de către acei utilizatori care dispun de cunoştinţe

suficiente privind desfăşurarea afacerilor şi a activităţilor economice, de noţiuni de contabilitate şi au

dorinţa de a studia informaţiile prezentate cu diligentele cuvenite. Totuşi nu toate informaţiile

sunt accesibile pentru orice categorie de utilizator. Există informaţii complexe şi relevante pe care le

conţin situaţiile financiare, chiar dacă nu toată ,,lumea" le va inţelege. Aceste informaţii nu pot fi

excluse din situaţiile financiare doar pe motivul că ar putea fi prea dificil de înţeles de către anumiţi

utilizatori.

Relevanţa presupune calitatea informaţiei de a influenţa deciziile economice ale utilizatorilor,

ajutându-i pe aceştia să evalueze evenimentele trecute, prezente sau viitoare, confirmând sau

corectând evaluările lor anterioare. Informaţiile privind poziţia financiară sau performanţele

precedente sunt frecvent folosite ca bază pentru previzionarea poziţiei şi performanţei financiare

viitoare.

În acest context operează conceptul numit prag de semnificaţie, conform căruia o

informaţie este semnificativă dacă omisiunea sau declararea ei eronată influenţează nemijlocit

deciziile economice ale utilizatorului. Pragul de semnificaţie reprezintă mai curând o limită decât o

însuşire primară a informaţiei de a fi utilă şi relevantă.40

Credibilitatea. Pentru a fi credibilă informaţia trebuie să reprezinte cu fidelitate tranzacţiile

şi alte evenimente. Credibilitatea presupune ca informaţia să prezinte evenimentele şi tranzacţiile în

corespondenţă cu fondul lor şi cu rentabilitatea economică şi nu doar cu forma lor juridică.

Informaţia este credibilă atunci când nu conţine erori semnificative, nu este părtinitoare,

oferind suficiente elemente de certitudine în elaborarea deciziilor de către utilizatori. Caracterul de

relevanţă al informaţiei nu genereaza implicit credibilitatea acesteia.

Evenimentele şi tranzacţiile trebuie înregistrate în contabilitate în concordanţă cu fondul lor şi

cu rentabilitatea economică şi nu doar cu forma lor juridica. Având în vedere faptul că prevalenţa

economicului asupra juridicului este principiul potrivit căruia evenimentele şi tranzacţiile trebuie să fie

reflectate în contabilitate în concordanţă cu realitatea economică şi nu numai cu norma lor juridica, în

acest mod informaţia contabilă devine credibilă.

Neutralitatea susţine ca o informaţie, pentru a fi credibilă, trebuie să fie neutră, lipsită de

influenţe, nepărtinitoare. Situaţiile financiare sunt neutre dacă, prin selectarea şi prezentarea informaţiei,

48

nu influenţează luarea unei decizii sau formularea unui raţionament pentru a obţine un rezultat sau un

obiectiv predeterminat.

Prudenţa presupune includerea unui grad de precauţie în exercitarea raţionamentelor

necesare pentru a face estimările cerute în condiţii de incertitudine, astfel încât activele şi

veniturile să nu fie supraevaluate, iar datoriile şi cheltuielile să nu fie subevaluate. Totuşi,

__________________40 Horomnea, E., Bazele contabilităţii. Concepte şi aplicaţii, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2004, p.311

exercitarea prudenţei nu permite, de exemplu, constituirea de rezerve sau ajustări excesive,

subevaluarea deliberată a activelor sau veniturilor, dar nici supraevaluarea deliberată a datoriilor sau

cheltuielilor, deoarece situaţiile financiare nu ar fi neutre şi, astfel, nu ar avea calitatea de a fi credibile.

Integralitatea se referă la faptul că, pentru a fi credibilă, informaţia conţinută în situaţiile

financiare trebuie să fie completă, în limitele rezonabile ale pragului de semnificaţie, având în vedere

costul obţinerii acesteia. Nu se va prefera o informaţie completă a cărei cost de obţinere depaşeşte

mărimea riscului asumat printr-o decizie aleatoare. O omisiune poate denatura informaţia făcând-o

astfel să nu mai aibă caracter credibil şi să devină defectuoasă din punct de vedere al relevanţei.41

Comparabilitatea este acea calitate a informaţiei oferite de situaţiile financiare care

asigură posibilitatea comparării în timp în vederea identificării tendinţelor în poziţia financiară şi

performanţele întreprinderii. Ea se referă şi la posibilitatea de a compara situaţiile financiare ale

diverselor întreprinderi pentru a le evalua poziţia financiară, performanţele şi modificările poziţiei

financiare. Conformitatea cu Standardele Internaţionale de Contabilitate, inclusiv prezentarea

politicilor contabile utilizate de întreprindere ajută la realizarea comparabilităţii. Orice modificare

intervenită în metodele de evaluare şi prezentare a informaţiilor în situaţiile financiare trebuie

menţionată în politicile contabile ale întreprinderii.

2.5. Limite ce privesc informaţia relevantă şi credibilă

Cadrul general IASC defineşte limitele informaţiei relevante şi credibile respectiv:

oportunitatea, raportul cost-beneficiu, echilibrul dintre caracteristicile calitative şi imaginea

fidelă/prezentarea fidelă.

Oportunitatea are în vedere raportarea la timp a informaţiei pentru ca aceasta să-şi poată realiza

utilitatea în deciziile economice. Orice întarziere exagerată în raportarea informaţiei conduce la

pierderea relevanţei acesteia41.

Raportul cost-beneficiu se referă la faptul ca beneficiile obţinute de pe urma utilizării

informaţiei trebuie să depăşească costul furnizării acesteia. Având în vedere că evaluarea

beneficiilor şi a costurilor reprezintă rezultatul unui raţionament profesional, stabilirea unui

echilibru între beneficiu-cost este o formulare generală, deoarece costurile pot să nu fie suportate în mod

direct sau neapărat de acei utilizatori care se bucură direct şi de beneficii, la fel cum de beneficii se

pot bucura şi alţi utilizatori decât cei pentru care informaţia este pregatită. Un exemplu pentru

49

această situaţie ar putea fi cazul în care oferirea unor informaţii suplimentare creditorilor poate reduce

costurile îndatorării întreprinderii.

Echilibrul dintre caracteristicile calitative. Acesta reprezintă o problemă de raţionament

profesional care aparţine celor care produc sau utilizează informaţiile din situaţiile financiare.

_______________41 Hlaciuc E., Curs Bazele contabilităţii, Editura Universitatii Suceava 2006, p.92.

Uneori, în practică, stabilirea unui asemenea echilibru este necesar, scopul fiind de a satisface

obiectivul situaţiilor financiare.

Imaginea fidelă/prezentarea fidelă. Situaţiile financiare sunt frecvent descrise ca prezentând o

imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei şi modificărilor poziţiei financiare a unei întreprinderi.

Deşi acest ,,cadru general" nu abordează direct astfel de concepte, aplicarea caracteristicilor calitative

principale şi a standardelor adecvate de contabilitate are, în mod normal, ca rezultat întocmirea unor

situaţii financiare care reflectă, în general, o imagine fidelă a situaţiei întreprinderii43.

Având în vedere cele enunţate anterior, concluzionam că, prin natura şi conţinutul lor,

datele conţinute în situaţiile financiare trebuie să îndeplinească urmatoarele conditii:

• să fie accesibile pentru orice persoană care are cunoştinţe despre lumea afacerilor şi doreşte

să se informeze în acest domeniu;

• să permită investitorilor şi creditorilor să-şi formuleze o opinie corectă şi relevantă asupra

mediului economic al firmei, asupra rezultatelor obţinute, inclusiv asupra elementelor

de risc potenţial;

• să ofere informaţii suficiente cu privire la datoriile şi creanţele întreprinderii, lichiditatea şi

solvabilitatea acesteia;

• să exprime într-o formă clară obligaţiile entităţii patrimoniale, inclusiv raporturile cu statul şi

acţionarii;

• să ofere, atunci când este cazul, informaţii suplimentare pentru argumentarea şi

explicarea ,,mesajului" conţinut în aceste documente de sinteză şi raportare contabilă.

2.6 Auditarea situaţiilor financiare anuale

Expresia „audit" provine de la latinescul ,,audiere" care înseamnă a asculta, a audia, iar verbul

englezesc ,,to audit" este tradus prin a controla, a verifica, a inspecta. în fapt, termenul ,,audit", de

conotatie anglo-saxonă, acopera în esenţă aceeaşi idee ca şi termenii de revizie, verificare sau

control, dar lui i se asociază adesea conceptele de calitate, rigoare, modernism, calificare 44.

Suportul relaţiilor dintre partenerii de afaceri, în condiţiile economiei de piaţă, il

constitute informaţia financiară, care se regăseşte în conturile anuale ale fiecărui agent economic.

Organizaţiile economice şi sociale au produs întotdeauna informaţii contabil-financiare. Nevoia de a

verifica aceste informaţii implică un control al conturilor, o revizuire a acestora, o examinare critică

50

efectuată de persoane de specialitate, independente.

Condiţia impusă prin Legea contabilităţii nr. 82/1991, art. 10, ca bilanţul contabil să ofere o

imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului, a situaţiilor financiare şi a rezultatelor (a poziţiei

financiare, a performanţelor şi a modificării poziţiei financiare) este insoţită de obligaţia impusă

____________43 Traian, N., Contabilitate aprofundată, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2002, p.40.44 Bîrsan M, Curs Analiza economico-financiară, Editura Universitatii Suceava 2007, p 68

cenzorilor să supravegheze gestiunea societăţii, să verifice dacă bilanţul şi contul de profit şi

pierdere sunt legal întocmite şi în concordanţă cu registrele, dacă acestea din urmă sunt regulat ţinute

şi dacă evaluarea patrimoniului s-a făcut conform regulilor stabilite pentru întocmirea bilanţului

contabil.

Pentru a avea credibilitate, informaţiile conţinute în situaţiile financiare anuale primesc o

validare socială furnizată, în principal, în două moduri: prin instituirea unor norme, reguli şi

principii contabile general acceptate şi prin certificarea informaţiilor destinate a fi transmise terţilor

de către profesionişti contabili acreditaţi şi recunoscuţi public45.

Validarea informaţiilor furnizate de întreprindere este necesară deoarece terţii nu le pot

controla decât după ce situaţiile financiare sunt publicate. Rolul auditului financiar derivă din

necesitatea oferirii către terţi a unor informaţii reale, de încredere, prin intermediul profesioniştilor

contabili, care prin calitatea lor recunoscută public dau credibilitate acestor informaţii.

Conform IFAC (International Federation of Accountants Control), auditul constituie forma

cea mai înaltă de asigurare pe care o poate da un profesionist asupra unei informaţii, în opoziţie cu

misiunea de examinare limitată, care presupune o asigurare negativă.

Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România - C.E.C.C.A.R. în

normele pentru audit financiar, verificarea şi certificarea bilanţurilor, apreciază ca auditul financiar

reprezintă ,,Examinarea efectuată de un profesionist competent şi independent (cenzor, expert contabil

sau contabil autorizat cu studii superioare) în vederea exprimării unei opinii motivate asupra:

• validităţii şi corectei aplicări a procedurilor interne stabilite de conducerea întreprinderii

(controlul intern);

• imaginii fidele, clare şi complete a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor

obţinute de întreprindere (auditul legal cerut de lege şi exercitat de către cenzori şi auditul

contractual efectuat la cererea întreprinderii de către experţi contabili, contabili autorizaţi cu studii

superioare sau societăţi de expertiză contabilă)".46

Diversitatea misiunilor face complexă elaborarea unei tipologii a auditorilor. Conform situaţiei

auditului în raport cu entitatea obiect al misiunii, distingem un audit extern şi un audit intern. În primul

caz, misiunea este condusă de un profesionist liberal exterior instituţiei, în al doilea, ea este

îndeplinită de un serviciu funcţional al întreprinderii, cel mai adesea ataşat conducerii generale.

51

Conform statutului auditorului, s-a stabilit să se diferenţieze:

• Misiuni de audit contractual ale căror obiective sunt liber determinate de către mandatar;

• Misiuni de audit legal al cărui cadru şi semnificaţie sunt fixate prin legi şi regulamente.

Pentru a-şi putea exprima opinia, auditorul trebuie să confirme că situaţiile financiare sunt în acord

cu concluziile sale şi că ele reflecta corect deciziile conducerii întreprinderii şi dau o imagine fidelă activităţii

____________________45 Florea I, Florea R., Macovei I., Berheci M., Introducere în expertiza contabilă şi auditul financiar, Editura CECCAR, Bucureşti, 2005 p. 108.46 Bîrsan M, Curs Analiza economico-financiară, Editura Universităţii Suceava 2007, p 68

şi situaţiei financiare a întreprinderii.47

Examenul situaţiilor financiare are ca obiect verificarea:

• faptului că bilanţul, contul de profit şi pierdere şi celelalte componente ale situaţiilor

financiare sunt coerente, concordă cu datele din contabilitate, sunt prezentate conform principiilor

contabile şi reglementărilor în vigoare şi ţin cont de evenimentele posterioare datei de închidere;

• faptului că anexele comportă toate informaţiile de importanţă semnificativa asupra

situatiei patrimoniale, financiare şi rezultatelor obtinute.

Tehnicile de examinare a situaţiilor financiare se sprijină pe procedurile analitice prevăzute de

ISA 520 (International Standard on Auditing) şi în mod deosebit pe:

stabilirea ratiourilor obişnuite de analiză financiară şi compararea lor cu cele ale

exerciţiilor precedente şi ale sectorului de activitate;

comparative între datele reieşite din situaţiile financiare şi datele anterioare,

posterioare şi previziunile întreprinderii sau ale altor întreprinderi similare;

compararea în procent faţă de cifra de afaceri a diferitelor posturi din contul de profit

şi pierdere.

Obiectivul central al examinării situaţiilor financiare îl constituie verificarea dacă acestea dau o

imagine fidelă, clară şi completă:

Poziţiei financiare a întreprinderii, prin:

• ţinerea corectă şi la timp a contabilităţii;

• existenţa inventarierii patrimoniului, a corectei valorificări a acesteia şi a cuprinderii acestui

rezultat în situaţiile financiare;

• preluarea corectă în balanţa de verificare a datelor din conturile sintetice şi concordanţa dintre

acestea şi conturile analitice;

• corecta efectuare a operaţiilor legate de înregistrarea sau modificarea capitalului social;

• corecta evaluare a elementelor patrimoniale conform reglementărilor în vigoare;

• întocmirea bilanţului contabil pe baza balanţei de verificare a conturilor sintetice; corelarea datelor

din anexe cu cele din bilanţ.

Rezultatelor financiare, prin:

52

• întocmirea contului de profit şi pierdere pe baza datelor din contabilitate privind perioada de

raportare;

• stabilirea profitului net şi a destinaţiilor acestuia propuse adunării generale conform

dispoziţiilor legale;

Situaţiei financiare, prin:

• existenţa garanţiilor pentru împrumuturile şi creditele obţinute sau acordate de întreprindere,___________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

47 Tabără N., Horomnea E., Toma C., Conturile anuale în procesul decizional. Elemente de contabilitate, analiza financiară şi evaluarea performanţelor întreprinderii, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2002, pp.303-305.

• existenţa suficientă a resurselor financiare.48

Analizând obiectivele auditului financiar, se constată evoluţia acestora, ajungându-se la

formularea şi acceptarea obiectivului actual al auditului financiar sub forma următoare: ,,Obiectivul

unui audit al situaţiilor financiare este acela de a da posibilitatea auditorului de a exprima o opinie

privind întocmirea situaţiilor financiare respective, sub toate aspectele semnificative, în conformitate

cu un cadru general de raportare financiară identificat".49

Cu toate că opinia auditorului sporeşte credibilitatea situaţiilor financiare, utilizatorul nu

trebuie să considere că această opinie este o garanţie a valabilităţii viitoare a entităţii, asa cum nu este

garanţia eficienţei conducerii entităţii.

Exista si limitari inerente in procesul de audit, care afecteaza abilitatea auditorului de a detecta

erori semnificative. Aceste erori sunt cauzate de factori precum. utilizarea testelor; limitări

inerente ale oricărui sistem de contabilitate şi de control intern; faptul că majoritatea probelor de

audit sunt mai degrabă persuasive decât conclusive.50

Având în vedere cele prezentate, putem concluziona că auditarea conturilor anuale este

acţiunea de validare socială a informaţiei contabile şi nu acţiunea de căutare a unui adevar

contabil obiectiv care să nască încrederea din partea utilizatorilor de informaţie contabilă.

53

________________________________48 Toma M., Initiere in auditul situatiilor financiare ale unei entitati, Editura CECCAR, Bucuresti, 2005, p. 16249 Audit financiar 2000. Standarde. Codul privind conduita etica fi profesională, Editura Economică, Bucuresti, 2000, p.28.50 Tulvinschi M. Curs Audit Financiar Contabil Editura Universităţii Suceava, 2006, p.54

CAPITOLUL 3

ANALIZA REZULTATELOR ÎNTREPRINDERII

Lumea contemporană devine, din ce în ce mai mult, o realitate de neconceput fără

preocuparea pentru performanţă, reuşita şi succes. Aceste elemente au devenit motivaţia, aproape

obsedantă, a oricărei întreprinderi care încearcă să se înscrie şi să se menţină durabil pe o piaţă

concurenţiala.

În general, termenul de performanţă are semnificaţia unui ,,rezultat prestigios" a unei

,,realizări deosebite". Transpus în mediul de afaceri, conceptul de performanţă este interpretat ca

o ,,bună reuşită" sau ca un ,,succes", în plan general sau pe domenii specifice de activitate ale

întreprinderii (tehnic, comercial, financiar, social etc.), care poate fi cuantificat cu ajutorul unui

ansamblu de indicatori sau criterii de natură cantitativă şi calitativă (profit, rentabilitate, cifră de afaceri,

cash-flow, cota de piaţă, cost de externalitate, imagine de marcă, climat social, reputaţia echipei

manageriale etc.) şi care este expresia gestiunii activităţii întreprinderii51.

Analiza performanţelor economico-financiare trebuie să se realizeze în corelaţie cu

obiectivele pe termen lung vizate de fiecare întreprindere.

Sursa informaţională pentru analiza performanţelor întreprinderii o reprezintă Contul de profit

şi pierdere. Informaţiile pe care acesta le conţine sunt utile atât pentru a evalua performanţele

anterioare şi/sau curente ale întreprinderii, cât şi pentru estimarea rezultatelor sale viitoare. Astfel, pe

baza Contului profit şi pierdere se pot determina o serie de indicatori, care poartă numele de solduri

intermediare de gestiune sau marje de acumulare, care completează gama indicatorilor de apreciere a

performanţelor economico-financiare ale întreprinderii.

3.1 Definirea conceptului de rezultat

Rezultatul financiar sintetizează eficienţa cu care s-a desfăşurat întreaga activitate

economică a unităţii patrimoniale şi poate îmbrăca două forme: profit (beneficiu) sau pierdere.

Conform dicţionarului Larousse, profitul este definit ca ,,rezultatul obţinut de proprietatea

industrială sau de o activitate comercială sau financiară" sau venitul adus de capitalul adus într-o

întreprindere, reprezentând diferenţa dintre încasările efective şi totalul cheltuielilor aferente. Profitul

unei întreprinderi corespunde acelei părţi a veniturilor care rămâne după ce s-au efectuat toate

54

cheltuielile legate de producţie (achiziţie de materii prime, plata salariilor şi a obligaţiilor sociale) şi

dupa ce s-au remunerat ceilalţi factori de producţie.

O parte a acestui profit este apoi prelevat de către stat sub forma de impozit pe profit. Profitul

net este apoi distribuit proprietarilor întreprinderii (acţionari sau asociaţi) sub forma de dividende,

_________________51 Bîrsan M, Curs Analiza economico-financiară, Editura Universităţii Suceava 2007, p 68

iar o parte este păstrat pentru creşterea capacităţilor de producţie (autofinanţare).52

Unul dintre cele mai importante obiective care justifică existenţa unei întreprinderi este

obţinerea de profit. Potrivit unor autori, întreprinderea este definită ca fiid o unitate economică ce

produce sau cumpără pentru ca prin vânzarea a ceea ce a produs sau cumpărat să obţină un câştig.

Realizarea acestui obiectiv supune întreprinderea la o serie de eforturi ocazionate de atragerea şi

antrenarea resurselor economice în diferite activităţi, altfel spus, la o serie de cheltuieli.

Efectele degajate de aceste activităţi şi care constituie substanţa profitului sunt venituri.

Mecanismul formării rezultatului la nivel de întreprindere este prezentat în schema

urmatoare:

Eforturi Efecte

_____________________________________________________________________________

_

Intrare Ieşire Intrare Ieşire

natura

consumatori

populaţia finali

munca

consumatori

intermediari

întreprinderi

capital

atragere de resurse vânzari

economice produse

55

Transformare obţinere(consum) (producţie)

Figura nr.1 Mecanismul formării întreprinderii

Sursa: Feleagă N., Malciu L., Bunea Ş., Bazele contabilităţii. O abordare europeană

şi internaţională, Editura Economică Bucureşti, 2003

__________________52 Creţoiu, Gh., Bucur, I., Contabilitate. Fundamentele şi noul cadru juridic. Editura All Beck, Bucureşti.

Din schema de mai sus se observă cum valorile produse şi vândute pe piaţa clienţilor

generează venituri, în timp ce valorile utilizate pentru obţinerea acestor venituri, care remunerează în

fapt factorii de producţie, generează, cheltuieli.54

Profitul sau pierderea obţinut(ă) de întreprindere este utilizat (ă) frecvent ca o măsura de apreciere a

performanţelor. Necesităţile informaţionale privind rezultatul vizează, mai ales din partea investitorilor şi

managerilor, cunoaşterea fluxurilor de cheltuieli şi venituri care explică acest rezultat. Profitul este un

indicator atât de semnificativ în sistemul economiei de piaţă, încât fără profit şi fără motivaţia indusă de

profit, acest sistem ar dispărea. Indicatorul profit are calitatea de coordonată fundamentală a activităţii

economico-financiare şi de condiţie a realizării ei optime.55

Obţinerea profitului (rezultatului pozitiv) este scopul urmărit în orice activitate economică deoarece

acesta reprezintă sursa de finanţare proprie a activelor cedate, resursa din care se plăteşte costul

capitalului propriu dar şi împrumutat, se asigură dezvoltarea firmei precum şi contribuţia la

constituirea fondurilor bugetare. El este exprimat prin excedentul de venit faţă de cheltuieli,

reprezentând o sursa obţinută, de regulă, în activitatea de realizare a bunurilor, lucrărilor sau serviciilor

pe piaţă şi concretizată în surplusul de mijloace (băneşti) intrat în patrimoniu. Profitul poate fi definit în

mai multe accepţiuni.

Accepţiunea de ordin legislativ defineşte profitul ca diferenţă între veniturile şi costurile aferente

lor, acesta apărând ca un câştig legitim, legal, urmare a respectării legilor privind evidenţierea, de către firmă,

a tuturor veniturilor şi a cheltuielilor ocazionate de o activitate economică şi ca profit nelegitim

sau nelegal dacă o parte din venituri nu a fost înregistrată sau unele cheltuieli au fost majorate

artificial.

Într-o alta accepţie, profitul este un venit rezidual ce revine întreprinderilor ca urmare a

progreselor economice şi tehnice realizate de acestea în activităţile desfăşurate. A treia perspectiva

defineşte profitul ca o remunerare a factorilor de producţie pentru efortul depus, dar şi pentru priceperea

de a depăşi riscurile inerente activităţilor economic e.56

Pierderea sau rezultatul negativ exprimă partea din cheltuieli neacoperită din venituri, adică

partea din resursele consumate şi nerecuperate, mărimea bunurilor consumate în activitatea întreprinderii

şi care nu a putut fi acoperită din veniturile proprii.

56

În raport cu efectele pe care le are asupra situaţiei patrimoniale, rezultatul exerciţiului

echivalează cu o ,,îmbogaţire" a întreprinderii, atunci când se concretizează în profit (care

majorează capitalurile proprii) sau cu o ,,sărăcire" a unităţii, dacă se materializează în pierdere (care

diminuează capitalurile proprii).57

_______________54 Feleagă N., Malciu L., Bunea Ş., Bazele contabilităţii. O abordare europeană şi internaţională, Editura Economică, Bucureşti, 2003, pp. 68-69.55 Mironiuc M., Analiza performanţelor economico-financiare ale întreprinderii, Editura Junimea, Iaşi, 1999, p.87.56-57 Bucătaru D., Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Junimea, Iaşi, 2004, p.205.

Scopul urmărit de fiecare întreprinzator este obţinerea de profit. Un deficit contabil este o

contraperformanţă pe care întreprinderea trebuie să o corecteze cât mai repede posibil pentru a nu

influenţa în mod negativ activitatea viitoare a firmei, fiind pusă în joc insăşi existenţa sa.58

Potrivit opticii fiscale din ţara noastră rezultatul exerciţiului se determină pe fiecare gen de

activitate desfăşurată de agenţii economici (de exploatare, financiară şi extraordinară), ca diferenţă

între veniturile şi cheltuielile corespunzatoare fiecărei activităţi, obţinându-se urmatoarele

categorii de rezultat:

Rezultat din exploatare = Venituri din exploatare - Cheltuieli pentru exploatare

Rezultat financiar= Venituri financiare - Cheltuieli financiare

Rezultatul curent al exerciţiului = Rezultat din exploatare + Rezultat financiar

Rezultat extraordinar = Venituri extraordinare - Cheltuieli extraordinare

Rezultatul brut al exerciţiului = Rezultatul curent al exerciţiului + Rezultat

extraordinar.59

Rezultatul exerciţiului înaintea impozitării (profit brut sau pierdere) nu este omogen, în

compoziţia sa intrând rezultate din activităţi diferite. În figura urmatoare este prezentat modul de

formare a rezultatului exerciţiului după impozitare, pe baza datelor din contul de profit şi pierdere.

Cheltuieli neadmise a se

deduce din rezultatul

fiscal

57

Rezultatul exerciţiului

dupăimpozitare

Rezultatulexerciţiuluiînainte deimpozitare

Rezultatulcurent al

exerciţiului

Rezultatulextraordinar al

exerciţiului

+

Impozit pe profit

+

-

-

Figura nr.2. Formarea rezultatului exerciţiului

Sursa: Gheorghiu, AL, Analiza economico-financiară la nivel microeconomic, Editura Economică,

Bucureşti, 2004

________________58-59 Bojian O., Gestiunea generală. Bazele contabilităţii. Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Universitară, Bucureşti, 2003, p.264.

Rezultatul exploatării se determină ca diferenţă între veniturile din exploatare şi cheltuielile

de exploatare. Veniturile din exploatare sunt compuse din cifra de afaceri, veniturile din producţia stocată,

veniturile aferente producţiei de imobilizări şi alte venituri din exploatare. Cheltuielile de exploatare

includ cheltuielile aferente ciclului de exploatare (activităţi de producţie şi de comercializare a

mărfurilor). În cazul în care producţia stocată şi imobilizată se evaluează în costuri efective, veniturile

aferente lor sunt egale cu cheltuielile neînregistrându-se profit60.

În această situaţie rezultatul exploatării este determinat de rezultatul aferent cifrei de afaceri,

iar diferenţa dintre alte venituri din exploatare şi alte cheltuieli de exploatare şi de diferenţă dintre

veniturile din provizioane privind exploatarea (când obiectul sau cauza care a generat constituirea

provizionului nu mai există) şi cheltuielile cu provizioanele aferente exploatării (pentru deprecierea

stocurilor de materii prime, materiale, producţie neterminata, produse finite, mărfuri; pentru creanţe

neîncasate, clienţi rău-platnici aflaţi în litigiu; pentru deprecierea activelor imobilizate necorporale şi

corporale etc.).

Rezultatul financiar (profit sau pierdere) se calculează ca diferenţă între veniturile

financiare şi cheltuielile financiare. Veniturile financiare provin din titluri de participare, din diferenţe

de curs valutar, din dobânzi etc. Cheltuielile financiare se referă la dobânzi, despăgubiri, amenzi,

penalităţi, diferenţe de curs valutar etc.

Rezultatul curent al exerciţiului (profit sau pierdere) se obţine însumând rezultatul

exploatării şi rezultatul financiar. O altă modalitate de determinare a rezultatului curent al

exerciţiului este ca diferenţa între veniturile curente (venituri din exploatare plus financiare) şi cheltuieli

curente (cheltuieli de exploatare plus financiare).

Rezultatul extraordinar al exerciţiului (profit sau pierdere) este un rezultat întamplător,

neavând caracter de regularitate, aşa cum este cazul rezultatului curent al exerciţiului. Rezultatul

extraordinar al exerciţiului se determină ca diferenţă între veniturile extraordinare şi cheltuielile

extraordinare ale perioadei.

În această categoric se includ veniturile şi cheltuielile privind calamităţile, respectiv

subvenţiile aferente şi alte evenimente extraordinare.

Rezultatul exerciţiului înaintea impozitării (profit brut total sau pierdere) este format din

58

Deduceri fiscale

rezultatul curent şi cel extraordinar ale exerciţiului. Se mai poate determina ca diferenţă între

veniturile totale şi cheltuielile totale.

Rezultatul impozabil (fiscal) este diferit de rezultatul exerciţiului înaintea impozitării,

pentru că se impun unele corecţii. Astfel, se adună cheltuielile care depăşesc nivelul admis prin acte

normative (de exemplu, cheltuielile de protocol, cheltuielile de transport etc.) şi cele neadmise a

_____________60 Tabară N., Horomnea E., Toma C., Analiza contabil-financiară. Teorii, concepte, metode şi tehnici de valorificare a informaţiei contabil-financiare în procesul decizional, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2002, p.89.

se scădea din rezultatul impozabil. (de exemplu amenzi, penalităţi, provizioane nedeductibile

etc.). Deci nu se impozitează deducerile fiscale cum sunt rezervele legale, pierderile din anii

precedenţi, reducerea de impozit, stabilite prin acte normative, în cazul reinvestirii profitului, dacă

este legiferata etc.

Rezultatul exerciţiului după impozitare (profit sau pierdere) se determină ca diferenţa între

rezultatul impozabil şi impozitul pe profit.

3.2. Stabilirea rezultatului exerciţiului financiar

Activitatea de determinare a rezultatului exerciţiului se poate confrunta cu anumite

dificultăţi generate de controversele privind modul de abordare şi de definire a rezultatului. În general

toate abordările pornesc de la premisa că măsurarea performanţelor implică în principal determinarea

profitului ca expresie pozitivă a rezultatului. În acest sens sunt posibile mai multe abordări: o abordare

patrimonială, o abordare economică şi o abordare financiară.

I Abordarea patrimonială are în vedere măsurarea profitului pe baza variaţiei patrimoniului

întreprinderii în cursul unui exerciţiu pe baza formulei următoare:

Rezultat = Capitaluri proprii la fmele exerciţiului N - Capitaluri proprii la finele

exerciţiului N-l

Potrivit aşa-numitei ecuaţii patrimoniale, rezultatul exerciţiului este reprezentat de variaţia

capitalurilor proprii, de-a lungul exerciţiului, cu luarea în calcul a eventualelor modificări suferite de

capitalul social şi distribuiri rezultatului.

Performanţa întreprinderii este masurată în funcţie de variaţia patrimoniului în cursul unui

exerciţiu. Pentru a putea măsura astfel rezultatul exerciţiului este nevoie de două bilanţuri succesive.

2. Abordarea economică presupune stabilirea rezultatului ca diferenţa între venituri şi

cheltuieli: Rezultat = Venituri - Cheltuieli

Rezultatul poate fi o mărime pozitivă, denumită profit sau beneficiu, atunci când

veniturile sunt mai mari decât cheltuielile, sau o mărime valorică negativă, denumita pierdere, atunci

când sunt mai mari cheltuielile decât veniturile.

Acest mod de determinate a rezultatului caracterizează toate sistemele de contabilitate în partida

dublă, dar prezintă particularităţi îndeosebi în funcţie de accepţiunile atribuite noţiunilor de venituri şi

59

cheltuieli, precum şi de modul în care operează unele principii.

Dificultatea determinării rezultatului exerciţiului, din punct de vedere economic, pleacă de la

controversele privind definirea şi conectarea veniturilor şi cheltuielilor aferente unui exerciţiu.

3. Abordarea financiară a rezultatului are la bază variaţia trezoreriei întreprinderii în

cursul unei perioade de timp determinate pe baza relaţiei: Rezultat = Încasări - Plăţi

Acest mod de determinare a rezultatului este specific contabilităţii de casă, în care

veniturile coincid cu încasările, iar cheltuielile coincid cu plăţile. În contabilitatea de angajamente, pentru

a determina rezultatul financiar, veniturile şi cheltuielile trebuie împărţite în venituri şi cheltuieli

monetare şi nemonetare, rezultând relaţia:

Rezultat = Venituri - Cheltuieli + Venituri - Cheltuieli

monetare monetare nemonetare nemonetare

În practică se regăsesc toate cele trei concepţii, dar rolul esenţial revine concepţiei

economice, conform căreia rezultatul reprezintă un indicator care exprimă performanţa financiară a

unei întreprinderi şi se determină ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile exerciţiului financiar.

Cele mai importante venituri nemonetare sunt ,,Variaţia stocurilor", iar dintre cheltuielile

nemonetare cele mai importante sunt provizioanele şi amortizările.

În determinarea rezultatului, este esenţială identificarea momentului când o activitate

desfăşurată de întreprindere ocazionează o cheltuială sau genereaza un venit. În mod frecvent, profitul

este confundat cu trezoreria întreprinderii. Aceasta confuzie este rezultatul percepţiei eronate a

conceptelor de cheltuiala şi venit. Există tendinţa de a atribui oricărei plăţi semnificaţia de cheltuială şi

respectiv oricărei încasări semnificaţia de venit. Evoluţia acestor două concepte a trebuit să ţină seama

de decalajul în timp care există între fluxurile de bunuri şi servicii (vânzări, cumpărări) şi fluxurile de

trezorerie (încasări, plăţi) .

Din necesitatea aplicării principiului independenţei exerciţiului, cheltuielile şi veniturile

trebuie atasate exerciţiului căruia ii corespund. Dacă pe parcursul exerciţiului financiar cheltuielile şi

veniturile sunt înregistrate pe măsura apariţiei lor, la sfârşitul perioadei se poate produce un decalaj

între elementele înregistrate şi cele care trebuie să participe la determinarea rezultatului. Apariţia

acestor decalaje antrenează necesitatea unor ajustări. În acest scop, conturile de regularizare sunt

utilizate pentru a repartiza cheltuielile şi veniturile în timp, astfel încât să se ataşeze fiecărui exerciţiu

cheltuielile şi veniturile aferente.

Apariţia unui decalaj între manifestarea unui anumit eveniment şi constatarea sa contabilă se poate

datora mai multor situaţii. Pe de o parte, unele cheltuieli şi venituri aparţin exerciţiului, dar nu au fost

contabilizate (cheltuielile de plată şi veniturile de primit). Pe de alta parte, unele cheltuieli şi venituri au

fost contabilizate, dar nu aparţin exerciţiului respectiv (cheltuielile şi veniturile constatate în avans). De

exemplu, poate exista un decalaj juridic între faptul generator de cheltuială şi exigibilitatea acesteia. De

60

exemplu, pentru anumite taxe şi impozite, faptul generator se situează în exerciţiul N, dar acestea vor fi

realizate de întreprindere în exerciţiul N+l.

Manifestarea unor decalaje în timp între fluxurile de bunuri şi servicii şi fluxurile de trezorerie

impune anumite cerinţe în privinţa recunoaşterii cheltuielilor şi veniturilor. Exigentele contabilităţii de

angajamente impun ca venitul să fie recunoscut de regulă în momentul angajării unei creanţe, iar cheltuiala,

în momentul angajării unei datorii. Ţinând cont de aceste cerinţe, rezultatul exerciţiului, respectiv profitul

sau pierderea, se determină ca diferenţa între veniturile şi cheltuielile exerciţiului, indiferent de data încasării

sau plăţii lor61.

Rezultatul exerciţiului financiar are două componente: o componentă contabilă, care este reflectată

prin rezultatul contabil al exercitiului şi o componentă fiscală, care este reflectată prin rezultatul fiscal al

exerciţiului financiar.

Rezultatul contabil al exerciţiului se determină ca diferenţa între venituri şi cheltuieli, indiferent

de data încasării sau plăţii lor. El se stabileste lunar ca efect al închiderii conturilor de cheltuieli (clasa a 6-

a) şi a conturilor de venituri (clasa a 7-a) prin contul 121 profit şi pierdere". În cazul în care

veniturile fiecărei perioade (luna calendaristică) sunt mai mari decât cheltuielile perioadei, rezultatul apare

sub forma profitului, iar în cazul în care veniturile sunt mai mici decât cheltuielile, rezultatul apare sub

forma pierderii.62

Rezultatul definitiv al exercitiului financiar se stabileşte anual la închiderea acestuia şi

reprezintă soldul final al contului 121 „ Profit şi pierdere".

Soldurile intermediare de gestiune sunt paliere succesive în formarea rezultatului final,

construcţia acestora realizându-se în cascadă, pornind de la cel mai cuprinzător (producţia

exerciţiului + marja comercială) şi încheind cu cel mai sintetic (rezultatul net al exerciţiului).

O parte dintre soldurile intermediare de gestiune caracterizează performanţa activităţii de

producţie şi comercializare, ca de exemplu: cifra de afaceri, marja comercială, producţia

exerciţiului, valoarea adăugată. O altă parte dintre solduri caracterizează rentabilitatea întreprinderii,

respectiv: excedentul (deficitul) brut de exploatare, rezultatul din exploatare, rezultatul financiar,

rezultatul curent, rezultatul extraordinar, rezultatul brut şi rezultatul net al exerciţiului.

3.3. Analiza soldurilor intermediare de gestiune ce caracterizează activitatea de exploatare

Din punct de vedere al analizei economice, soldurile intermediare de gestiune caracteristice

exploatării sunt indicatori valorici ai producţiei şi comercializării ,care permit însumarea tuturor

rezultatelor obţinute de întreprindere, materializate în produse finite, semifabricate, prestaţii

destinate pieţei sau utilizării în interes propriu care sunt imobilizate în întreprindere.

3.3.1. Analiza cifrei de afaceri

Cifra de afaceri (CA) reprezintă suma totala a veniturilor din operaţiuni comerciale

efectuate de o unitate, respectiv vânzarea de mărfuri şi produse, într-o perioadă. determinată,

61

neincluzând venituri financiare şi extraordinare.

Cifra de afaceri reprezintă indicatorul fundamental al activităţii oricărei întreprinderi, fiind

situată în fruntea indicatorilor de performanţă în măsura în care condiţionează mărimea

profitului şi a ratei rentabilităţii.

______________61 Mironiuc M., Analiza economico-fmanciara.Elemente teoretica-metodologice şi aplicatii, Editura Sedcom Libris, Iasi, 2006, p.34162 Bîrsan M, Curs Analiza economico-financiară, Editura Universităţii Suceava 2007, p 98

Cifra de afaceri reprezintă un indicator esenţial pentru precizarea locului societăţii

comerciale în sectorul de activitate, a poziţiei acesteia pe piaţă, a capacităţii de a lansa şi

dezvolta activităţi profitabile63.

Tabel nr.4.1. Analiza cifrei de afaceri

Nr. crt. Indicatori

(LEI)

Perioada Abateri ± Influenţe (%)

2006 2007 Absolute Relative

CA 14.149.163 18.063.971 3.914.808 27,60 -

I Vmf 75.314 80.369 5.055 6,70 0,036

II Pv 14.073.849 17.983.602 3.909.753 27,70 27,632

III Vsubv. 0 0 - - -

CA — Cifra de afaceri;

Vmf- Venituri din vânzarea mărfurilor;

Pv - Producţia vândută;

Vsubv. - Venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri nete.

Interpretarea rezultatelor

62

■2006 ■2007

În perioada 2006 – 2007 cifra de afaceri a crescut semnificativ, cu 3.914.808 lei (27,60 %), datorită

faptului că drumurile sunt într-un proces de modernizare, cererea produselor carieră – balastieră a crescut.

Un alt factor care a contribuit la această creştere se datorează calamităţilor naturale, care au provocat

doborâturi de masă lemnoasă în cantităţi semnificative .

Astfel veniturile din vânzarea mărfurilor a crescut cu 5.055 lei (6,70%), iar producţia vândută s-a

majorat cu 3.909.753 lei (27,70%).

___________________63 Bîrsan M., Curs Analiza economico-financiară, Editura Universităţii Suceava 2007, p 68

3.3.2. Analiza marjei comerciale

Marja comercială (Mc) măsoară rezultatele activităţii comerciale, reprezentând diferenţa

dintre veniturile din vânzarea mărfurilor şi costul de cumpărare al mărfurilor vândute. Acest

indicator reprezintă valoarea care rămâne la dispoziţia întreprinderii pentru acoperirea

cheltuielilor de funcţionare proprii şi asigurarea profitului.64

Tabelul nr. 4.2. Analiza marjei comerciale în perioada 2006 – 2007

Nr.

crt.

Indicatori

(lei)

Perioada Abateri + Influienţe

(%)2006 2007 Absolute Relative

Mc 33.924 55.616 21.692 63,90 -

I Vmf 75.314 80.369 5.055 6,70 14,90

II Chmf 41.390 24.753 -16.637 -40,20 49,00

mc – marja comercială;

vmf – venituri din vânzarea mărfurilor;

chmf – costul mărfurilor vândute

Evoluţia marjei comerciale

Mc Vmf Chmf

LEI

90,000

80,000

70,000

60,000

50,000

40,000

30,000

20,000

10,000

63

Figura nr.4.2. Evoluţia marjei comerciale în perioada 2006 - 2007

_________________64 Bîrsan M, Curs Analiza economico-financiară, Editura Universităţii Suceava 2007, p 112

Interpretarea rezultatelor

În perioada 2006 - 2007 se constată o creştere a marjei comerciale cu 21.692 lei (63,90%). Această

creştere a fost determinată de scăderea mai rapidă a costului mărfurilor vândute în comparaţie cu

veniturile obţinute din vânzarea mărfurilor care au crescut mai puţin. Scăderea costului mărfurilor vândute

cu 16.637 lei (40,20%) a determinat creşterea marjei comerciale cu 49%. Concomitent, creşterea marjei

comerciale cu doar 14,90% se datorează creşterii veniturilor din vânzarea marfurilor cu 5.055 lei (6,70%).

3.3.3. Analiza producţiei exerciţiului

Producţia exerciţiului este un indicator specific întreprinderilor care au ca obiect de activitate

producţia. Ea dimensionează întreaga activitate realizată de întreprindere. Într-un exerciţiu, fiind

expresia valorică a tot ceea ce se produce în întreprindere, respectiv, valoarea producţiei vândute (Pv),

variaţia stocurilor de produse finite şi a producţiei în curs de execuţie (±Ps) şi valoarea producţiei

imobilizate (Pi): 65 Pex = Pv±Ps+Pi

Producţia exerciţiului este indicatorul valoric care dimensionează întreaga activitate

desfăşurată de întreprindere în cursul unui exerciţiu, fiind utilă şi necesară în analiza volumului activităţii

întreprinderilor cu ciclu lung, unde finalizarea produselor are o durată relativ mare (peste o lună) şi, în

consecinţă, producţia neterminată (în curs de execuţie) deţine o pondere mare66.

Producţia exerciţiului este un indicator cu caracter neomogen, deoarece elementele care il

determină sunt evaluate diferenţiat, astfel:

Indicatori

64

Producţia vândută este evaluată la preţul de vânzare. Ea se constituie din facturările de

produse finite, semifabricate, produse reziduale etc. la preţul de vânzare fără TVA, inclusiv

reducerile acordate după facturare. Nu se încadrează în producţia vândută bunurile achiziţionate şi

revândute, fără a fi supuse unor transformări prin intermediul unui proces productiv.

Producţia stocată este evaluată la costul de producţie. Ea reflectă variaţia în plus sau în minus

dintre valoarea, la cost de producţie, a stocului de produse finite şi produse în curs, la finele

perioadei, şi valoarea stocurilor iniţiale, fără a lua în calcul provizioanele pentru depreciere.

Variaţia negativă a producţiei stocate (soldul debitor al contului 711 „Variaţia stocurilor"

înseamnă un stoc la sfârşitul perioadei inferior stocului de la începutul perioadei, ca urmare a

comercializării unei părţi din stocurile de produse finite şi semifabricate.

Variaţia pozitivă a producţiei stocate (soldul creditor al contului 711 „Variaţia

stocurilor") reflectă creşterea stocului de produse finite şi semifabricate la sfârşitul perioadei care,

dacă este însoţită de diminuarea vânzărilor, reflectă dificultăţile întreprinderii de a-şi valorifica

producţia. IAS 1 ,,Prezentarea situaţiilor financiare precizează că variaţia stocurilor de produse şi

producţie în curs de execuţie reprezintă o corecţie a cheltuielilor de producţie pentru a reflecta fie

_____________65 Mironiuc M, Analiză economico-financiară. Elemente teoretico-metodologice şi aplicaţii, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2006, pp.89-90.66 Petrescu S., Analiză şi diagnostic financiar-contabil.-Ghid teoretico-aplicativ, Editura CECCAR, Bucureşti, 2006, p.37

faptul că producţia a crescut nivelul stocurilor, fie că vânzările suplimentare au diminuat nivelul

stocurilor. IAS 1 prezintă variaţia stocurilor de produse şi producţie în curs de execuţie ca prim element

al cheltuielilor de exploatare şi nu ca pe o componentă a veniturilor de exploatare, asa cum este

prezentat în Contul de profit şi pierdere din ţara noastră.

Producţia imobilizată este evaluată la costul de producţie. Ea este reprezentată de

valoarea imobilizărilor corporale şi necorporale realizate în regie proprie de întreprindere, care nu

sunt destinate pieţei, ci satisfacerii unor necesităţi interne ale acesteia. Potrivit OMFP 1752/2005

pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, completată cu

O.M.F.P. nr. 2001/2006 şi O.M.F.P. nr. 2374/2007, producţia imobilizată se numeşte ,,Producţia

realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizată".

Tabelul nr.4.3. Analiza producţiei exerciţiului

Nr. crt Indicatori

(LEI)

Perioada Abateri ± Influenţe (%)

2006 2007 Absolute RelativePex 14.173.309 17.957.043 3.783.734 26,60 -

I Pv 14.073.849 17.983.602 3.909.753 27,70 25,50II Ps 99.460 -26.559 -126.019 -73,30 -0,80III Pi 0 0 - - -

65

Figura nr. 4.3.Evoluţia Producţiei exerciţiului în perioada 2006 – 2007

Interpretarea rezultatelor

Analizând datele din tabelul nr.3, se desprinde concluzia că în perioada analizată

producţia exerciţiului a avut o evoluţie pozitivă, datorită creşterii producţiei vândute cu

3.909.753 lei (27,70%). Evoluţia producţiei vândute în perioada 2006 - 2007 a determinat

creşterea producţiei exerciţiului cu 3.783.734 lei (25,50%).

În ceea ce priveşte producţia stocată, se constată că în perioada 2006 - 2007 soldul debitor al

contului 711 ,,Variaţia stocurilor" a crescut cu 126.019 lei, ceea ce reflectă şi buna comercializare

a stocurilor de mărfuri deţinute de întreprindere.

În aceeaşi perioada producţia imobilizată a fost inexistentă, neexercitând astfel nici o

influenţă asupra producţiei exerciţiului.

3.3.4. Analiza valorii adăugate

Valoarea adaugată (Vad) este unul dintre indicatorii semnificativi ai activităţii întreprinderii,

exprimând creşterea (plusul) de bogăţie care se obţine din activitatea tehnico-productivă.

Exprimând aportul întreprinderii în cadrul producţiei de bunuri şi servicii, valoarea adăugată permite

aprecierea structurii şi metodelor de producţie ale întreprinderii, prin intermediul gradului de integrare

(ca aport între valoarea adăugată şi producţia corespunzătoare

sau cifra de afaceri), precum şi dezvoltarea sau regresul activităţii întreprinderii. 67

Întreprinderea produce bunuri şi servicii, dar consumă o parte a producţiei altor

întreprinderi şi numai diferenţa dintre ceea ce produce şi ceea ce consumă în acest scop măreşte

valoarea propriei producţii. Această producţie traduce rolul creator al întreprinderii, exprimă crearea

sau creşterea valorii aduse de întreprindere bunurilor şi serviciilor achiziţionate de la terţi prin activităţile

de producţie sau de comercializare şi măsoară ceea ce adaugă întreprinderea la circuitul economic prin

propria activitate, prin utilizarea factorilor de producţie. 68

Evoluţia producţiei exerciţiului

66

Într-o primă accepţie, valoarea adăugată exprimă plusul de bogăţie sau valoarea nou creată

de întreprindere prin activitatea tehnico-productivă, peste valoarea bunurilor şi serviciilor achiziţionate

de la terţi şi consumate în procesul productiv. Calculul valorii adăugate ţine seama de faptul că output-

ul unei întreprinderi reprezintă frecvent input-ul alteia, iar prin deducerea valorii acestora din urmă

(consumuri intermediare) din valoarea producţiei realizate de întreprindere se evită dublele

înregistrări. Acest fapt face din valoarea adăugată un indicator de măsurare a performanţelor activităţii

de exploatare mai realist decât cifra de afaceri, care include un anumit procent de factori de producţie

achiziţionate de la terţi.

A doua accepţiune a valorii adăugate consideră că aceasta reprezintă suma acumulărilor

monetare care serveşte la remunerarea participanţilor direcţi şi indirecţi la activitatea întreprinderii, astfel:

• personalul, remunerat prin: salarii, ajutoare materiale, participare la profit, indemnizaţii, contribuţia

angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate, contribuţia unităţii la fondul de şomaj, alte datorii

sociale (Chp);

• statul, remunerat prin impozite, taxe şi vărsăminte asimilate, impozitul pe profit (it);

• creditorii (capitalul împrumutat), remuneraţi prin dobânzi şi comisioane (ChJ);

• acţionarii (capitalul propriu), remuneraţi prin dividende (D);

____________________67 Işfănescu A., Stănescu C., Băicuşi A., Analiză economico-financiară (cu aplicaţii în societăţile comerciale, industriale, de construcţii şi transporturi), Ed. Economică, Bucureşti, 1999, p.67. 68 Petrescu S. Analiză şi diagnostic Financiar- Contabil,Ghid teoretico-aplicativ,Ed. CECCAR,Bucureşti, 2006, p.59.

• întreprinderea, remunerată prin autofinanţare (AJ): profitul în rezervă (Pr), cheltuielile cu

amortizările şi provizioanele (Am) 69.

Valoarea adăugată, prin conţinutul său, este unul dintre indicatorii cei mai semnificativi ai

activităţii întreprinderii, suma valorilor adăugate ale tuturor agenţilor economici constituind

PIB: ∑Vad = PIE

Din punct de vedere al analizei economico-financiare, valoarea adăugata interesează, în

primul rând, ca indicator de performanţă a activităţii de exploatare care se regaseşte, în final, în

rezultatul net al oricărei întreprinderi. În al doilea rând, valoarea adăugată stă la baza determinării

altor indicatori folosiţi în analiza eficienţei utilizării factorilor de producţie şi în analiza

competitivităţii întreprinderii (eficienţa utilizării mijloacelor fixe, randamentul mijloacelor fixe în

funcţiune, productivitatea muncii, rata de investire, gradul de integrare pe verticală a producţiei etc.).

Literatura de specialitate occidentală precizează că valoarea adăugată se situează printre cele trei

criterii esenţiale de apreciere a ,,calităţii economice" a întreprinderii, alături de rentabilitate şi cash-

flow. Din punct de vedere al fiscalităţii, valoarea adăugată reprezintă baza de calcul pentru taxa pe

valoarea adăugată datorată statului.

Plecând de la cele două accepţiuni ale valorii adăugate, calculul indicatorului se realizează

după:

67

• Metoda sintetică (substractivă), situaţie în care valoarea adăugată poartă denumirea de valoare

adăugată ,,produsă" sau ,,realizată";

• Metoda analitică (aditivă), când valoarea adăugată este numită valoare adăugată

,,repartizată"; Potrivit metodei sintetice, valoarea adăugată se determină după modelele care urmează:

• Valoarea adăugată brută ,,produsă", determinată de întreprinderile care desfăşoară numai

activitate de producţie: Vad = Pex - Ci,

în care: Ci - Consumurile intermediare

Potrivit acestui model, creşterea valorii adăugate se poate realiza atunci când creşterea

producţiei exerciţiului se realizează într-un ritm superior ritmului de creştere a consumurilor

intermediare.

Consumurile intermediare reprezintă valoarea bunurilor şi serviciilor achiziţionate de la terţi

pentru a fi consumate în procesul productiv al întreprinderii. Valoarea lor se determină însumând

următoarele elemente din Contul de profit şi pierdere: cheltuielile cu materiile prime şi materialele

consumabile; alte cheltuieli materiale (cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar;

cheltuieli privind materialele nestocate; cheltuieli privind animalele şi păsările; cheltuielile privind

ambalajele); alte cheltuieli din afară (cu energia şi apa); cheltuieli privind prestaţiile externe

_________________________69 Mironiuc M., Analiză economico-fmanciară. Elemente teoretică-metodologice şi aplicaţii, Editura. Sedcom Libris, Iaşi, 2006, pp.92-95.

(cheltuieli cu întretinerea şi reparaţiile; cheltuieli cu redeventele, locaţiile de gestiune şi chiriile;

cheltuieli cu primele de asigurare; cheltuieli cu studiile şi cercetările; cheltuieli cu colaboratorii;

cheltuieli privind comisioanele şi onorariile; cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate; cheltuieli

cu transportul de bunuri şi persoane; cheltuieli cu deplasări, detaşări şi transferări; cheltuieli

poştale şi taxe de telecomunicaţii; cheltuieli cu serviciile bancare şi asimilate; alte cheltuieli cu

servicii executate de terţi; venituri din subvenţii pentru alte cheltuieli de exploatare).

• Valoarea adăugată brută ,,realizată" determinată de întreprinderile din sfera distribuţiei:

Vad = Mc-Ci

• Valoarea adăugată brută determinată de întreprinderile care desfăşoară atât activitate de

producţie, cât şi activitate de comerţ cu mărfuri: Vad=Pex + Mc- Ci

• Valoarea adăugată netă (Vadiv), determinată după metoda substractivă:

Vadff= Vad Am = Pex -Ci -Am

În cazul în care cheltuielile cu amortizările şi provizioanele nu sunt incluse în Consumurile

intermediare, valoarea adăugată este brută, iar când elementele menţionate sunt incluse în

consumurile intermediare şi se deduc din valoarea adăugată brută, se determină valoarea adăugată

netă.

Potrivit metodei analitice, valoarea adăugată repartizată se deterrnină prin însumarea

68

elementelor care reprezintă remuneraţii cuvenite participanţilor direcţi şi indirecţi la activitatea

întreprinderii, după metodele următoare:

• Valoarea adaugată brută ,,repartizată" determinate înainte de repartizarea profitului

net: Vad = Chp +It + Chf+ Rnet+ Am, în care: Rnet - Rezultatul net (profit) înainte de repartizare.

• Valoarea adăugată brută ,,repartizată" determinată după repartizarea profitului net:

Vad = Chp + It + Chf+D + Af = Chp + It + Chf + D + (Pr+Am)

• Valoarea adăugată netă ,,repartizată": VadN= Vad-Am

Calculul valorii adăugate după metoda analitică exclude apriori veniturile financiare, care nu

derivă din activitatea de producţie, respectiv, dividendele aferente titlurilor imobilizate (titluri de

participare, interese de participare şi alte titluri imobilizate), dividendele aferente investiţiilor financiare

pe termen scurt, dobânzile aferente împrumuturilor acordate, dobânzile aferente creanţelor legate de

interesele de participare, alte venituri financiare94.

În continuare se va prezenta calculul valorii adăugate prin metoda substractivă.

___________________94 Mironiuc M., Analiză economico-financiară. Elemente teoretica-metodologice şi aplicaţii, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2006, pp.97-98.

Tabelul nr.4.4. Analiza valorii adăugate în perioada 2006-2007

Nr. crt Indicatori

(LEI)

Perioada Abateri ± Influenţe (%)

2006 2007 Absolute Relative

Vad 11.281.930 14.105.951 2.824.021 25 -

I Pex 14.173.309 17.957.043 3.783.734 26,60 33,50

II Me 33.924 5.616 21.692 63,90 0,20

III Ci 2.925.303 3.856.708 931.405 31,80 8,30

1 Chm 808.729 941.531 132.802 16,40 - 1,20

2 Achm 31.866 291.492 259.626 814,70 2,30

3 Acha 331.027 455.140 124.113 37,40 1,10

4 Chpe 1.753.681 2.168.545 414.864 23,60 3,70

Chm - Cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile

Achm - Alte cheltuieli materiale;

Acha - Alte cheltuieli din afară;

Chpe - Cheltuieli cu prestaţiile externe.

Evoluţia valorii adăugate

69

20.000.000

15.000.000

LEI 10.000.000

5.000.000

■2006 ■2007

Figura nr.4.4. Evoluţia valorii adăugate în perioada 2006-2007

Interpretarea rezultatelor

Pe baza datelor din tabelul nr. 4 se desprind următoarele concluzii:

Valoarea adăugată a crescut cu 2.824.021 lei (25%) în 2007 comparativ cu 2006. Această evoluţie s-a

datorat influenţei următorilor factori:

• Producţia exerciţiului a crescut în perioada 2006 - 2007 cu 3.783.734 lei (26,60%) şi a determinat

creşterea valorii adăugate cu aceeaşi sumă, adică cu 33,50%.

• Marja comercială a crescut în perioada 2006 - 2007 cu 21.692 lei (63,90%). Această evoluţie

pozitivă a marjei comerciale a determinat creşterea valorii adăugate cu 21.692 lei (0,20%).

• Consumurile intermediare în 2007 faţă de 2006 au crescut cu 931.405 lei (31,80%) determinând

scăderea valorii adăugate cu 931.405 lei (8,30%). În cadrul consumurilor intermediare, influenţa asupra valorii

adăugate a fost următoarea:

• Creşterea cheltuielilor cu materiile prime şi materialele consumabile cu 132.805 lei (16,40%) în

2007 faţă de 2006 a determinat creşterea valorii adăugate cu 132.805 lei (1,20%).

• Creşterea altor cheltuieli materiale în 2007 faţă de 2006 cu 259.626 lei(814,70%) a determinat

creşterea valorii adăugate cu 259.626 lei (2,30%).

• Creşterea altor cheltuieli din afară cu 124.113 lei (37,40%) a determinat scăderea valorii

adăugate cu 124.113 lei (1,10%).

• Creşterea cheltuielilor cu prestaţiile externe în perioada 2006 - 2007 cu 414.864 lei (23,60%) a

determinat scăderea valorii adăugate cu 414.864 lei (3,70%).

3.3.5. Relaţiile dintre indicatorii de performanţă a activităţii de exploatare

Indicatorii valorici - cifra de afaceri, producţia exerciţiului, valoarea adăugată - pot

cunoaşte dinamici diferite care se analizează prin intermediul a două mărimi: raportul statistic şi raportul

dinamic.

Raportul statistic (Rs) compară valorile a doi indicatori, iar raportul dinamic (Rd)

70

Vad Pex Mc Ci

Indicatori

compară ritmurile de creştere a indicatorilor.

În general, raportul statistic dintre indicatorii valori permite caracterizarea evoluţiei

elementelor care diferenţiaza aceşti indicatori Rapoartele dinamice se stabilesc pe baza indicilor cu baza

fixă a indicatorilor valorici principali (cifra de afaceri, producţia exerciţiului, Valoarea adaugată,

valoarea adăugată netă). Aceste rapoarte vor caracteriza evoluţia comparativă a indicatorilor

valorici faţă de o anumită referinţă, faţă de un anumit criteriu, în cele mai multe cazuri faţă de

perioada precedentă95.

La baza calculului rapoartelor dinamice stau indiciile indicatorilor valorici calculaţi prin

raportarea valorilor prevăzute şi realizate faţă de perioada precedentă.

Principalele rapoarte statice şi dinamice sunt următoarele:

1. Relaţia între valoarea adăugată şi producţia exerciţiului:

Acest raport exprimă ponderea valorii adăugate în producţia exerciţiului. El trebuie să

înregistreze valori cât mai mari, evidenţiind astfel reducerea ponderii consumurilor intermediare (Sci).

_____________________

95 Spataru L., Analiza economico-financiară. Instrument al managementului intreprinderilor, Ed. Economica, Bucuresti, 2004, p.

Acest raport compară ritmurile de creştere a celor doi indicatori, creşterea raportului

reflectând reducerea relativa a consumurilor intermediare.

2. Relaţia dintre valoarea adăugată şi cifra de afaceri:

Gradul de integrare pe verticală (Giv) reflectă capacitatea întreprinderii de a-şi asigura

singură un număr de faze de producţie, fără aport extern. Un grad ridicat de integrare economică

diminuează riscul dependenţei întreprinderii de furnizorii de consumuri materiale şi energetice

care afectează realizarea producţiei prin reducerea gradului de dependenţă externă.

Acest raport evoluează invers faţă de gradul de dependenţă externă. Cu cât gradul de

integrare pe verticală este mai ridicat, cu atât gradul de dependenţă externă este mai scazut şi

invers.

3. Relaţia dintre cifra de afaceri şi valoarea adăugată

71

Gradul de dependenţă externă depinde de natura activităţii desfăşurate, este relativ stabil în timp

şi mărimea lui diferă în funcţie de sectorul de activitate. Raportul are valori mari în întreprinderile

de distribute şi mai mici în cele productive. Acest indicator are semnificaţie numai în analizele

comparative intra-sectoriale. Raportul caracterizează riscul dependenţei de aportul extern.

4. Relaţia între producţia vândută şi producţia exerciţiului

în care :

sps - ponderea producţiei stocate în producţia exerciţiului;

spi - ponderea producţiei imobilizate în producţia exerciţiului.

Acest raport evidenţiază ponderea producţiei vândute în producţia exerciţiului. Creşterea în

dinamică a valorii indicatorului explică faptul că întreprinderea nu are dificultăţi de valorificare a

producţiei. Paralel cu creşterea ponderii producţiei vândute în producţia exerciţiului, se diminuează

ponderea producţiei stocate şi a celei imobilizate în producţia exerciţiului.

4. Relaţia între valoarea adăugată netă şi valoarea adăugată brută

în care:

sa - ponderea amortizării în valoarea adăugată brută.

Indicatorul măsoară ponderea valorii adăugate nete în valoarea adăugată brută a

întreprinderii. Ponderea crescătoare a raportului indică diminuarea ponderii cheltuielilor cu

amortizarea în valoarea adăugată brută, fie datorită faptului că întreprinderea utilizează în activitatea

curentă mai mult forţa de muncă decât mijloacele tehnice, fie din cauza intineririi semnificative a

mijloacelor tehnice din dotare. Cele două ponderi evoluează în sens invers, iar suma lor este

egală cu 100%.

Valoarea acestui raport depinde de dinamica amortizării, creşterea raportului reflectă

72

reducerea relativă a amortizării.

Tabelul nr.4.5. Analiza rapoartelor statistice şi dinamice dintre indicatorii valorici ai producţiei

Nr. crtIndicatori

(mil lei)

Perioada Indici

2006 2007

1 Valoarea adaugată 11.281.930 14.105.951 125

2 Valoarea adaugată netă 9.225.456 12.682.836 137,40

3 Producţia exerciţiului 14.173.309 17.957.043 126,60

4 Producţia vândută 14.073.849 17.983.602 127,70

5 Cifra de afaceri 14.149.163 18.063.971 127,60

6 Rsl= Vad/Pex (%) 79,50 78,50 -

7 Rdl =IVad/IPex - 0,987 -

8 Rs2 = Vad/CA (%) 75,70 78,00 -

9 Rd2= Ivad/ICA - 0,979 -

10 Rs3=CA/VAD (%) 125,40 128 -

11 Rd3= ICA/IVad - 1,020 -12 Rs4 = Pv/Pex (%) 99,20 100,10 -

13 Rd4= IPv/IPex - 1,008 -

14 Rs5 = Vadn/Vad (%) 81,70 89,90 -

15 Rd5= IVadn/IVad - 1,099 -

Interpretarea rezultatelor

Rsi - În perioada analizată se constată că la 100 lei producţie a exerciţiului întreprinderea a

realizat 79,50% în anul 2006 şi 78,59% în anul 2007. Concomitent cu scăderea ponderii valorii

adăugate în producţia exerciţiului a crescut ponderea consumurilor intermediare în producţia

exerciţiului de la 20,50% în 2006, la 21,50% în 2007.

Rdl - aferent perioadei 2006 - 2007 este subunitar (0,987) datorită sporirii valorii

adăugate în această perioadă într-un ritm mai lent decât ritmul de creştere al producţiei

exerciţiului.

Rs2 - în ceea ce priveşte gradul de integrare pe verticală, acesta a scăzut în anul 2007 faţă

de anul 2006 de la 79,736% la 78,00%, ceea ce înseamnă orientarea întreprinderii şi spre factori

de producţie externi. Valorile acestui raport, mai mari decât 60% în fiecare an, sunt specifice

întreprinderii de producţie.

Rd2 - este subunitar în perioada 2006 - 2007 (0,978), ceea ce arată că în această perioadă

valoarea adăugată a sporit într-un ritm mai lent decât ritmul sporirii cifrei de afaceri.

Rs3 - În perioada 2006 - 2007 gradul de dependenţă faţă de terţi a scăzut de la 125,40% la

128%, ceea ce înseamnă ca s-ă majorat riscul de exploatare la care se supune întreprinderea.

Rd3 - aferent perioadei 2006 - 2007 este supraunitar (1,020), indicând faptul că cifra de

73

afaceri a crescut într-un ritm mai rapid decât ritmul de sporire al valorii adăugate din această

perioadă.

Rs4 - în perioada analizată ponderea producţiei vândute în producţia exerciţiului a crescut de la

99,20% în 2006, până la 100,10% în anul 2007, concomitent cu scăderea ponderii producţiei

stocate şi a producţiei imobilizate de la 0,8% în 2006 până la -0,1% în anul 2007. Această creştere a

producţiei vândute reflectă uşurinţa întreprinderii în a-şi valorifica producţia.

Rd4 - aferent perioadei 2006 - 2007 este supraunitar (1,008), ceea ce indică faptul că

producţia vândută a crescut într-un ritm mai rapid decât ritmul de creştere al producţiei

exerciţiului.

Rs5 - în perioada analizată ponderea valorii adăugate nete în valoarea adăugată a crescut de

la 81,70% în 2006 la 89,90 în 2007. Acest fapt relevă scăderea ponderii amortizării în valoarea

adăugată de la 18, 30% în anul 2006 la 10,10% în anul 2007.

Rd5 - aferent perioadei 2006 - 2007 este supraunitar (1,099), fapt care indică un ritm de

creştere mai rapid al valorii adăugate nete faţă de ritmul de majorare al valorii adăugate.

3.4 Analiza soldurilor intermediare de gestiune ce caracterizează rentabilitatea

întreprinderii

3.4.1. Analiza excedentului brut de exploatare

Excedentul brut de exploatare (EBE) este un indicator al performanţelor industriale şi

comerciale ale întreprinderii, care permite să se măsoare capacitatea de a genera şi conserva fonduri

în condiţii de funcţionare.

Excedentul brut de exploatare se calculează potrivit relaţiei:

EBE - Vad + Sbv + Vdob - (I + Tx) - Chp, în care:

Sbv - Venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri;

1+ Tx - Cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate;

Chp - Cheltuieli cu personalul.

Tabelul nr. 4.6. Analiza excedentului brut de exploatare

Nr.

crt

Indicatori

(LEI)

Perioada Abateri ± Indici (%)

2006 20071 Vad 11.281.930 14.105.95

1

2.824.021 1252 Vsubv 0 0 0 -3 Ch.imp 150.407 167.218 16.811 111,10

74

4 Ch.p. 8.620.917 10.257.15

0

1.636.233 118,905 EBE

(rd.1+2+3-4-5)

2.510.606 3.681.583 1.170.977 146,60

Vsubv. - Venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri;

Ch.imp. - Cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate;

Chp - Cheltuieli cu personalul.

Interpretarea rezultatelor:

În perioada 2006-2007 excedentul brut de exploatare dovedeşte că întreprinderea are capacitatea

să remunereze capitalurile avansate şi totodată poate să onoreze obligaţiile fiscale, deoarece capacitatea de

autofinanţare derivată din activitatea de exploatare este în creştere cu 46,60%.

Valoarea adăugată este una din cauzele evoluţiei ascendente a indicatorului, majorându-se cu 25%

în perioada analizată. Efectul pozitiv exercitat de creşterea valorii adăugate asupra excedentului brut de

exploatare a fost diminuat de creşterea cheltuielilor cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate cu 11,10% şi

a cheltuielilor cu personalul cu 18,90%.

3.4.2. Analiza rezultatului din exploatare

Rezultatul din exploatare (Rexp) măsoară performanţa comerciala şi industrială a

întreprinderii. El este independent de politica financiară şi fiscală, dar ţine cont de amortizare şi provizioane

(ajustări), determinându-se conform relaţiei:

Rexp = EBE + Avexp - Chdesp - Chdob ±Aim ±Aac ±Ap, în care:

Avexp -Alte venituri din exploatare;

Chdesp - Cheltuieli cu despăgubiri, donaţii şi active cedate;

Chdob - Cheltuieli privind dobânzile de refmanţare înregistrate de entităţile care au ca

obiect de activitate leasingul;

Aim -Ajustări de valoare privind imobilizările corporale şi necorporale;

Aac - Ajustări de valoare privind activele circulante;

Ap - Ajustări privind provizioanele.

Tabelul nr.4.7. Analiza rezultatului din exploatare

Nr. crt Indicatori (LEI) Perioada Abateri ± Indici (%)

2006 2007

1 EBE 2.510.606 3.681.583 1.170.977 146,60

2 Avexp 43.161 1.389.743 1.346.582 3.219,90

3 Chdesp 104.340 95.806 -8534 91,80

4 Chdob 0 0 0 -

5 Aim -2.056.474 -1.423.115 633.359 69,20

6 Aac 0 0 0 -

7 Ap 0 0 0 -

75

8Rexp (rd. 1+2-3-

4±5±6±7)392.953 3.552.405 3.159.452 904

Interpretarea rezultatelor

Evoluţia excedentului brut de exploatare aferentă perioadei 2006 – 2007 a avut o influenţă

favorabilă asupra rezultatului de exploatare, acesta crescând în perioada amintită cu 804%.

Această evoluţie favorabilă a fost accentuată de creşterea altor venituri din exploatare cu

2.219,90%, precum şi de scăderea cheltuielilor cu despăgubiri, donaţii şi active cedate cu 8,20%

şi a celor cu ajustarea valorilor privind imobilizările corporale şi necorporale cu 30,80%.

3.4.3. Analiza rezultatului din exploatare conform Notei explicative 4

În ţara noastră structura Contului de profit şi pierdere în vigoare prezintă elementele de

venituri şi cheltuieli grupate după natura lor. Din această cauză, Nota 4 ,,Analiza rezultatului din

exploatare" evidenţiază calculul rezultatului având în vedere gruparea cheltuielilor de exploatare după

funcţiile întreprinderii (sau dupa destinaţie), respectiv funcţia: de producţie, de desfacere şi

administrativă. Astfel, rezultatul din exploatare (Rexp) se determină după modelul96:

===============================================================

96 Bîrsan M, Curs Analiza economico-financiară, Editura Universităţii Suceava 2007, p 124

Rexp=Rb-Chd-Chga+Avexp =CA-C-Chd- Chga+Avexp, în care

Rb - Rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete;

Chd - Cheltuielile de desfacere;

Chga - Cheltuielile generate de administrate;

Avexp - Alte venituri din exploatare;

C - Costul bunurilor vdndute şi al serviciilor pr estate.

Costul bunurilor vândute şi al serviciilor prestate include Cheltuielile directe, aferente

activităţilor de bază şi auxiliare, şi Cheltuielile indirecte de producţie.

Cheltuielile activităţilor de bază (Chabz) sunt reprezentate de: costul de achiziţie al

materiilor prime şi materialelor directe, energia consumată în scopuri tehnologice, manopera directă

etc. Toate aceste elemente de cheltuieli se identifică direct pe un obiect de calculaţie, încă din momentul

efectuării lor, şi se includ direct în costul obiectelor respective.

Cheltuielile indirecte (Chind) nu se pot identifica şi atribui direct pe un obiect de

calculaţie, ci privesc intreaga producţie. Ele cuprind: amortizarea utilajelor şi echipamentelor

cheltuieli indirecte cu forţa de muncă, cheltuieli cu întreţinerea secţiilor şi utilajelor, cheltuieli cu

conducerea şi administrarea secţiilor etc.

Cheltuielile de desfacere şi cheltuielile generate de administrare sunt considerate cheltuielile

76

perioadei. Cheltuielile perioadei prezintă următoarele caracteristici: nu pot fi identificate pe obiecte

de calculaţie stabilite; se referă la bunurile şi serviciile consumate în cursul exerciţiului curent; nu

se includ în costul bunurilor, lucrărilor şi serviciilor; nu se iau în calcul pentru stabilirea soldurilor

finale ale conturilor de stocuri.

Cheltuielile de desfacere sunt costurile pentru promovarea produselor finite pe piaţă,

precum: publicitatea, livrarea, comisioane pentru vânzări, transportul şi depozitarea în scopul

vânzării. Cheltuielile administrative includ costurile managementului, care nu pot fi asociate sferei

producţiei şi nici vânzărilor.

Această prezentare a rezultatului din exploatare oferă informaţii mai relevante pentru

anumite categorii de utilizatori, dar clasificarea costurilor pe destinaţii poate fi arbitrară.

În IASI ,,Prezentarea situaţiilor financiare" se menţionează că modelul de clasificare a

cheltuielilor de exploatare pe destinaţii se adaptează mai bine unui sistem contabil monist, în care

contabilitatea financiară este conectată la contabilitatea de gestiune.

Tabelul nr.4.8. Analiza rezultatului din exploatare

Nr. crt. Indicatori (LEI) Exerciţiul financiar Indici (%)

2006 2007

1 CAneta 14.149.163 18.063.971 127,60

2 C (3+4+5) 8.014.631 9.755.160 121,70

3 Chabz 3.689.393 4.681.233 126,80

4 Chaa 0 0 -

5 Chind 4.325.238 5.073.927 117,30

6 Rbr aferent CA nete (1-2) 6.134.532 8.308.811 135,40

7 Chd 1.182.786 1.504.714 127,20

8 Chga 4.606.489 4.644.346 100,80

9 Avexp 47.696 1.392.654 2.919,80

10 Rexp (6-7-8+9) 392.953 3.552.405 904

Chaa - Cheltuielile activităţii auxiliare

Interpretarea rezultatelor:

Majorarea semnificativă a rezultatului din exploatare în perioada 2006 - 2007, cu 804% este

consecinţa creşterii cifrei de afaceri într-un ritm mai rapid (ICA =127,60%) comparativ cu ritmul de

creştere a costului bunurilor vândute şi al serviciilor prestate (Ic=121,70%) şi a creşterii altor venituri

din exploatare cu 2.819,80% (Ialteven=2.913,80%).

77

3.4.4. Analiza rezultatului flnanciar

Rezultatul financiar (Rf) reprezintă rezultatul din activitatea financiară a firmei şi

cuprinde elemente de fluxuri financiare şi elemente ce corespund riscurilor ataşate, fiind

intermediar între rezultatul de exploatare şi rezultatul curent. Acesta se calculează conform

formulei: Rfin= Vfin – Chfin, în care: Vfin - Venituri financiare;

Chfin - Cheltuieli financiare.

Tabelul nr.4.9. Analiza rezultatului financiar

Nr. crt. Indicatori (LEI) Perioada Abateri (±) Indici (%)

2006 2007

1 Vfin TOTAL 432.813 351.417 -81.396 81,10

2 Chfm TOTAL 113.720 435.006 321.286 382,50

3 Rfm (1-2) 319.093 -83.589 -402.682 -26,10

Evoluţia rezultatului financiar

Indicatori

Fig.nr.4.5. Evoluţia rezultatului financiar în perioada 2006-2007

Interpretarea rezultatelor:

Spre deosebire de anul 2006, în anul 2007 rezultatul financiar a constat într-o pierdere

financiară, acesta diminuându-se cu 73,90%. Evoluţia nefavorabilă se explică prin creşterea

cheltuielilor financiare cu 282,50% şi prin diminuarea cu 18,90% în această perioadă.

nVfin a Chfin

78

■Vfin ■Chfin ■Rfin

500.000400.000300.000

LEI 200.000100.000

0-100.000

3.4.5. Analiza rezultatului curent

Rezultatul curent (Rcrt) cuprinde atât rezultatul activităţii normale şi curente cât şi al

activităţii financiare şi ţine cont de politică de finanţare a întreprinderii, nefiind influenţat de

elemente extraordinare sau fiscale pure. Rezultatul curent se determină după următoarea formulă de

calcul: Rcrt = Rexp + Rfin, în care: Rexp - Rezultatul din exploatare;

Rfin - Rezultatul financiar.

Tabelul nr.4.10. Analiza rezultatului curent

Nr. crt Indicatori

(LE)

Perioada Abateri (±) Indici (%)

2006 2007

1 Rexp 392.953 3.552.405 3.159.452 904

2 Rfin 319.093 -83.589 -402.682 -26,10

3 Rcrt (rd.1+2) 712.046 3.468.816 2.756.770 487,10

Evoluţia rezultatului curent

Indicatori

Fig. 4.6. Evoluţia rezultatului curent în perioada 2006-2007

Interpretarea rezultatelor:

În perioada 2006-2007 rezultatul curent s-a majorat cu 387,10% datorită creşterii

rezultatului de exploatare cu 804%, care a absorbit pierderea financiară de 73,90% din această

perioadă.

3.4.6. Analiza rezultatului extraordinar

Rezultatul extraordinar (Rextr) - profit sau pierdere - este un rezultat întamplător,

neavând caracter de regularitate, aşa cum este cazul pentru rezultatul curent al exerciţiului.

Rezultatul extraordinar al exerciţiului se determină ca diferenţă între veniturile extraordinare şi

cheltuielile extraordinare ale perioadei. În această categorie se includ venituri şi cheltuieli legate de

4,000,000

3,000,000

2,000,000

1,000,000

0

-1,000,000

79

■Rexp ■Rfin ■RCrt

capital (cedarea de active) şi aferente operaţiunilor de gestiune97.

Rextr = Vextr -Chextr, în care:

Vextr - Venituri extraordinare;

Chextr - Cheltuieli extraordinare.

3.4.7. Analiza rezultatului brut

Rezultatul brut (Rbr) al exerciţiului reprezintă soldul rezidual între veniturile totale şi

cheltuielile totale şi se determină conform următoarei relaţii:

Rbr = Vt- Cht, in care:

Vt - Venituri totale;

Cht - Cheltuieli totale.

El mai poate fi determinat şi ca suma a celor trei rezultate: de exploatare, financiar şi

extraordinar sau ca sumă a rezultatului curent şi a celui extraordinar.

_______________97 Ţole M., Analiză economico-financiară. Metode, tehnici şi studii de caz, Editura Universitară, Bucureşti, 2004, p.195

Tabelulnr.4.11.Analiza rezultatului brut

Nr. crt. Indicatori

(LEI)

Perioada Abateri (±) Indici (%)

2006 2007

1 Rcrt 712.046 3.468.816 2.756.770 487,10

2 Rextr 0 0 - -

3 Rbr (rd.1+2) 712.046 3.468.816 2.756.770 487,10

Calculat pe baza veniturilor şi cheltuielilor totale, situaţia rezultatului brut se prezintă în felul

următor :

Tabelul nr. 4.12.Analiza rezultatului brut

Nr.

crt.

Indicatori (LEI) Perioada Abateri

(±)

Indici (%)

2006 2007

1 Vt 14.724.597 19.778.572 5.053.975 134,30

2 Cht 14.012.551 16.309.756 2.297.205 116,30

3 Rbr (rd.l±2) 712.046 3.468.816 2.756.770 487,10

Rezultatul brut

Indicatori

80

Fig.nr4.7. Evoluţia rezultatului brut în perioada 2006-2007

Interpretarea rezultatelor:

După cum se observă în cele două tabele rezultatul brut a înregistrat o creştere în

perioada 2006 - 2007 cu 387,10% (IRbr = 487,10%). În perioada analizată cheltuielile totale au fost

devansate de veniturile totale (Ivt = 134,30% > ICht = 116,30%).

3.4.8. Analiza rezultatului net al exerciţiului

Rezultatul net (Rnet) al exerciţiului constituie soldul final după aplicarea cotei de impozit pe

profit asupra rezultatului brut, conform următoarei relaţii: Rnet = Rbr - Ipr = Rbr(l-i),

în care: Ipr - Impozit pe profit; I - Cota procentuală de impozit.

Rezultatul net al exerciţiului (profitul sau pierderea), determinat după luarea în calcul a

ansamblului veniturilor şi cheltuielilor şi după deducerea impozitului pe profit, are o dublă

semnificaţie. Pe de o parte, acesta este confirmarea rentabilităţii globale a activităţii (productive,

comerciale, financiare şi a evenimentelor extraordinare). Pe de alta parte, rezultatul exerciţiului

măsoara fluxul resurselor adiţionale create de întreprindere (în cazul profitului) sau fluxul

resurselor consumate de către aceasta în cursul exerciţiului (în cazul pierderii) 98. În consecinţă,

rezultatul exerciţiului evidenţiază efectele activităţii desfăşurate asupra acumulărilor firmei.

Tabelul nr.4.13. Analiza rezultatului net al exerciţiului

Nr.

crt

Indicatori (LEI) Perioada Abateri (±) Indici (%)

2006 2007

1 Rbr 712.046 3.468.816 2.756.770 487,20

2 Ipr 113.420 557.547 444.127 491,60

3 Alte impozite 0 0 - -

4. Rnet (1-2-3) 598.626 2.911.269 2.312.643 386,30

Evoluţia rezultatului net

Indicatori

81

4.000.000

3.000.000

Lei 2.000.000

1.000.000

0

Fig.nr.4.8. Evoluţia rezultatului net în perioada 2006-2007

Interpretarea rezultatelor

După cum se observă din tabelnl nr.13, rezultatul net contabil constituie un profit pentru perioada

analizată. Acesta a crescut cu 2.312.643 LEI (386,30%).

Din figura nr.l 1 unde este prezentată grafic evoluţia rezultatului net, a rezultatului brut şi a

impozitului pe profit, în perioada 2006 - 2007 se observă că toate acestea au avut o evoluţie _____________98 Mironiuc M., Analiza economico-financiară.. Elemente teoretico-metodologice si aplicaţii, Editura Sedcom Libris, Iasi, 2006, p.356.

crescătoare. Se observă că, de asemenea, ca rezultatul curent şi rezultatul brut sunt egale în perioada

analizată, ceea ce indică inexistenţa rezultatului extraordinar.

3.5. Analiza dinamicii fluxurilor de rezultat

Analiza orizontală sau cronologică a Contului de profit şi pierdere este una dintre cele mai simple

tehnici de analiză a dinamicii elementelor cuprinse în această situaţie financiară, în special, a

dinamicii fluxurilor de rezultate. Atunci când analiza dinamicii se realizează prin compararea

Conturilor de profit şi pierdere pe mai mulţi ani succesivi (cel puţin cinci ani) ea se numeşte analiză de

trend. Evoluţia rezultatelor, sensul şi amploarea variaţiei lor, caracterul temporar sau întâmplător al

acestora pe parcursul perioadei analizate sunt vizualizate cu ajutorul indicilor cronologici. Indicele ia

valoarea 100% în anul de bază, care este de regulă primul an al seriei99.

Dinamica fluxurilor de rezultate este analizată, pe baza informaţiilor din Contul de profit şi

pierdere, după cum urmează:

Tabelul nr. 4.14. Contul de profit şi pierdere — LEI

IndicatoriNr.rd.

Exerciţiul financiar Indici (%)

2006 2007l.Cifra de afaceri netă 1 14.149.163 18.063.971 127,668

Producţia vândută 2 14.073.849 17.983.602 127,780

Venituri din vânzarea mărfurilor 3 75.314 80.369 106,71 1

Venituri din dobânzi înregistrate deentităţile al caror obiect principal deactivitate il constituie leazingul

4 - - -

Venituri din subvenţii de exploatareaferente cifrei de afaceri nete

5 - - -

2. Variaţia stocurilor de produse finite şi a producţiei în curs de execuţieSoldC(+)SoldD(-)

67

99.460-

-26.559

--

3. Producţia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizată

8 - - -

4.Alte venituri din exploatare 9 43.161 1.389.743 3.219,904VENITURI DIN EXPLOATARE - total (rd, 01+06+08+09)

10 19.291.784 19.427.155 135,932

82

5.a)Cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabileAlte cheltuieli materiale

11

12

808.729

31.866

941.531

291.492

116,421

914,742b)Alte cheltuieli externe (cu energia şi apa) 13 331.027 455.140 137,493Cheltuieli privind mărfurile 14 41.390 24.753 59,800

6. Cheltuieli cu personalul (rd. 16+17) 15 8.620.917 10.257.150 118,980a)Salarii şi indemnizaţii 16 6.372.188 7.746.135 121,562b)Cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială 17 2.248.729 2.511.015 111,6647.a)Ajustări de val. privind imob. corp, şi necorp. (rd. 19-20)

18 2.056.474 1.423.115 69,202

a. 1) Cheltuieli 19 2.061.010 1.423.115 69,049a. 2) Venituri 20 4.536 - -7.b)Ajustări de valoare privind activele circ. (rd. 22-23)

21 - - -

b. l)Cheltuieli 22 - - -b. 2)Venituri 23 - - -

8.Alte cheltuieli de exploatare (rd. 25 la 28) 24 2.008.428 2.431.569 121,068

8. 1. Cheltuieli privind prestaţiile externe 25 1.753.681 2.168.545 123,6578.2. Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate

26 150.407 167.218 111,177

8.3. Cheltuieli cu despăgubiri, donaţii şi active cedate

27 104.340 95.806 91,821

Cheltuieli privind dobânzile de refinanţare înregistrate de entităţile al căror obiect principal de activitate îl constitute leasingul

28- - -

Ajustări privind provizioanele (rd. 30-31) 29 - - -Cheltuieli 30 - - -Venituri 31 - - -CH. DE EXPLOA TARE - total (rd. 11 la 15+18+21+24+29)

32 13.898.831 15.874.750 114,216

PROFITUL SAU PIERDEREA DIN EXPLOATARE: Profit (rd. 10-32) Pierdere (rd. 32-10)

33 34

392.953-

3.552.405-

904,028-

9. Venituri din interese de participate, din care:-venituri obţinute de la entităţile afiliate

35 - - -

10. Venituri din alte investiţii si împrumuturi ce fac parte din activele imobiltizate, din care:-venituri obţinute de la entităţile afiliate

37

38

-

-

-

-

-

-11. Venituri din dobânzi, din care:-venituri obţinute de la entităţi afiliate

3940

3.024-

13.924-

460,450-

Alte venituri financiare 41 429.789 337.483 78,523VENITURI FINANCIARE- TOTAL (rd. 35+37+39+41)

42 432.813 351.417 81,194

12.Ajustări de valoare privind imobilizările financiare şi investiţlile definute ca active circulante (rd. 44-41)

43- - -

Cheltuieli 44 - - -

Venituri 45 - - -13. Cheltuieli privind dobânzile, din care:-cheltuieli în relaţia cu entităţile afiliate

4647

37.811 109.367 289,247

Alte cheltuieli financiare 48 75.909 325.639 428,986CHELTUIELI FINANCIARE -total (rd.43+46+48)

49 113.720 435.006 382,524

PROFITUL SAU PIERDEREA FINANCIARĂ: Profit (rd. 42-49) Pierdere (rd. 49-42)

5051

-319.093

-83.589

--

83

14.PROFITUL SAU PIERDEREA CURENTĂ:Profit (rd. 10+42-32-49) Pierdere (rd. 32+49-10-42)

5253

712.046- 3.468.816

-487,162

-15. Venituri extraordinare 54 - - -

16. Cheltuieli extraordinare 55 - - -

1 7.PROFITUL SA U PIERDEREA EXTRORDINARA: Profit (rd.54-55) Pierdere (rd.55-54)

5657

--

--

--

VENITURI TOTALE (rd.10+42+54) 58 14.724.597 19.778.572 134,323CHELTUIELI TOTALE (rd. 32+49+55) 59 14.012.551 16.309.756 116,394PROFITUL SAU PIERDEREA BRUTĂ: Profit (rd. 58-59)Pierdere (rd. 59-58)

6061

712.046-

3.468.816-

487,162-

18. IMPOZITUL PE PROFIT 62 113.420 557.547 491,600

19. Alte ch. cu impozite neprezentate la elementele de mai sus

63 - -

20.PROFITUL SAU PIERDEREA NETĂ A EXERCIŢIULUI FINANCIAR Profit Pierdere

64 65

598.626-

2.312.643-

386,300-

Interpretarea rezultatelor:

În perioada 2006 - 2007 se constată majorarea rezultatului net al exerciţiului cu 391,60% (I

=491,60%). Prin această creştere se traduce activitatea performantă desfăşurată în întreprindere,

astfel:

• Rezultatul din exploatare s-a majorat cu 804,028% ( lRexp = 904,028%) datorită creşterii într-un

ritm superior a veniturilor din exploatare (Ivexp = 135,932%) comparativ cu ritmul de creştere a

cheltuielilor de exploatare (Ichexp=l 14,216%). Din analiza compoziţiei veniturilor de exploatare se

remarcă:

- scăderea la zero a soldului creditor al contului 711 ,,Variaţia stocurilor", de 99.460 lei de

la începutul perioadei; la sfârşitul perioadei se constată un sold debitor de 26559 lei la acest cont,

ceea ce indică o mai bună comercializare a stocurilor de produse finite şi produse în curs existente la

începutul perioadei.

- scăderea cifrei de afaceri cu 27,668% (ICA =127,668%), în special pe seama creşterii

componentei sale principale, producţia vândută (Ipv = 127, 780%). În cadrul cheltuielilor de exploatare se

observă în mod deosebit:

• scăderea cheltuielilor privind mărfurile cu 40,200% (Imf=59,800%);

• majorarea altor cheltuieli din afară cu 37,493% (I altech.=137,493%);

• majorarea cheltuielilor cu prestaţiile externe cu 23,657% (Ichprest.=123,657%);

• majorarea cheltuielilor cu materiile prime şi materialele consumabile cu 16,421%

(Ichmat = 116,421%).

84

• pierderea financiară de la sfârşitul anului 2007, în sumă de 83.589 RON a fost cauzată de

creşterea cheltuielilor financiare (a celor privind dobânzile, a pierderilor din creanţe legate de

participaţii, a cheltuielilor privind investiţiile financiare cedate, a cheltuielilor din diferenţe de curs

valutar şi a celor privind sconturile acordate) cu 282,524% (Ichf=382,524%) concomitent cu scăderea

veniturilor financiare (a celor din investiţii financiare pe termen scurt, a veniturilor din investiţii

financiare cedate, a veniturilor din diferenţe de curs valutar şi din sconturi obţinute) cu 18,806% (Ivf=

81,194%). În categoria cheltuielilor financiare se remarcă sporirea altor cheltuieli financiare cu 328,247%

(Iachfin =428,986%) şi a cheltuielilor cu dobânzile cu 189,247% (Ichd = 289,247%). Diminuarea

semnificativă a veniturilor financiare cedate, a veniturilor din diferenţe de curs valutar şi din sconturi

obţinute) cu 21,477% (Iavh= 78,523%).

• rezultatul extraordinar fiind nul, datorită absenţei evenimentelor cu caracter extraordinar din

activitatea întreprinderii, nu a exercitat influenţă asupra rezultatului net al exerciţiului;

• majorarea rezultatului brut, care reprezintă baza de impozitare cu 387,162% (IRbr=487,162%),

în 2007 faţă de 2006.

3.6. Analiza capacităţii de autofinanţare

Capacitatea de autofinanţare (CAP) nu reprezintă propriu-zis un sold intermediar de

gestiune. Astfel, în accepţiunea Planului Contabil Francez, capacitatea de autofinanţare reprezintă un

indicator monetar privind rezultatul exerciţiului care rezultă din confruntarea veniturilor monetare

cu cheltuielile monetare (inclusiv impozitul pe profit).

Capacitatea de autofinanţare este un surplus monetar global. Caracterul ,,net" se explică prin

determinarea acestui indicator după deducerea impozitului pe profit, iar caracterul global prin faptul

că este degajată de întreaga activitate a întreprinderii.

Prin urmare, spre deosebire de rezultatul brut al exploatării, care se referă numai la

activitatea de exploatare, capacitatea de autofinanţare ţine cont de toate laturile activităţii

întreprinderii (exploatare, financiară, extraordinară) 100.

Capacitatea de autofinanţare, cunoscută şi sub numele de marja brută de autofinanţare,

reflectă potenţialul brut de autofinanţare a întreprinderii, respectiv resursele financiare potenţiale

generate de activitatea curentă şi rentabilă a întreprinderii, după deducerea tuturor cheltuielilor plătibile

la o anumită scadenţă. Nu se iau în calcul fluxurile financiare degajate sau absorbite de operaţiuni

precum: investiţiile/dezinvestiţiile în active imobilizate, finanţările externe sub forma de

majorări/reduceri de capital, contractarea/rambursarea împrumuturilor externe, repartizarea profitului.

Indicatorul rezultă, de fapt, din confruntarea ansamblului veniturilor susceptibile să

genereze incasări cu totalul cheltuielilor susceptibile să determine plăţi, incluzându-se în cadrul

acestora din urmă şi fluxul impozitului pe profit.

Destinaţia capacităţii de autofinanţare este să remunereze capitalurile proprii angajate în

85

activitatea întreprinderii (prin dividende), sa finanţeze investiţiile de creştere (prin partea din

rezultatul net lăsată în rezervă), investiţiile de menţinere sau de înlocuire (prin amortizarea ce

are caracterul unei resurse care permite înlocuirea imobilizărilor depreciate) din exerciţiile

viitoare101.

Capacitatea de autofinanţare mai este cunoscută şi sub denumirea de cash-flow şi se

calculează prin două metode:

1. Conform procedeului deductiv (substractiv), capacitatea de autofinanţare se determină

după modelul următor:

_________________100 Niculescu M., Diagnostic financiar, Volumul al doilea, Editura Economică, Bucureţti, 2005, p. 180101 Mironiuc M., Analiză economico-fmanciară. Elemente teoretico-metodologice şi aplicaţii, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2006, p.358.

CAP = Excedentul brut de exploatare

+ Alte venituri din exploatare (cu excepţia: veniturilor din vânzarea activelor cedate şi alte

operaţiuni de capital (contul 7583); veniturilor din subvenţii pentru investiţii (contul 7584);

veniturilor din provizioane (cont 7812)

- Alte cheltuieli de exploatare (cu excepţia: cheltuielilor privind prestaţiile externe (grupele

de conturi 61 şi 62); cheltuielilor cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate (contul 635);

cheltuielilor privind activele cedate şi alte operaţiuni de capital (contul 6583); cheltuielilor de exploatare

privind provizioanele (contul 6812)

+ Venituri financiare (cu excepţia: veniturilor din investiţii financiare cedate (contul 764);

veniturilor financiare din ajustări pentru pierderea de valoare (contul 786)

- Cheltuieli financiare (cu excepţia: cheltuielilor privind investiţiile financiare cedate (contul

664); cheltuielilor financiare privind ajustările pentru pierderea de valoare a imobilizărilor

financiare (contul 6863); cheltuielilor financiare privind ajustările pentru pierderea de valoare a

activelor circulante (contul 6864).

+ Venituri extraordinare

- Cheltuieli extraordinare

- Impozitul pe profit

2. Conform metodei aditive (analitică) capacitatea de autofmanţare se calculează plecând de la

rezultatul net al exerciţiului, corectat cu soldul obţinut prin compensarea veniturilor încasabile cu

cheltuielile plătibile102:

CAF = Rezultatul net

+ Cheltuieli de exploatare privind amortizările, provizioanele şi ajustările pentru depreciere

- Venituri din provizioane şi ajustări pentru depreciere privind activitatea de

exploatare

+ Cheltuieli financiare privind amortizările şi ajustările pentru pierdere de valoare

86

- Venituri financiare din ajustări pentru pierdere de valoare

+ Cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţiuni de capital

- Venituri din vânzarea activelor cedate şi alte operaţiuni de capital

+ Cheltuieli privind investiţiile financiare cedate

- Venituri din investiţii financiare cedate

- Venituri din subvenţii pentru investiţii

În cadrul unei întreprinderi, punctul de plecare pentru determinarea autofinanţării este

reprezentat de capacitatea de autofinanţare.

______________________102 Mironiuc M., Analiză economico-financiară. Elemente teoretico-metodologice şi aplicaţii, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2006, p. 353-361.

Ea reflectă potenţialul financiar de creştere economică a acesteia, respectiv sursa

financiară generată de activitatea întreprinderii, după deducerea tuturor cheltuielilor plătibile la

scadenţă103.

Autofinanţarea reprezintă partea din capacitatea de autofinanţare ce rămâne la dispoziţia

întreprinderii după ce se deduc dividendele distribuite. Ea reprezintă un mijloc de finanţare a firmei

din forţele proprii, care îi va întări structura financiară. Există situaţii în care firma are capacitate de

autofinanţare, dar nu are autofinanţare suficientă, caz în care ea trebuie să apeleze la împrumuturi.

Prin deducerea din capacitatea de autofinanţare a dividendelor distribuite (Div) şi a altor

repartizări, cum ar fi participarea salariaţilor la profit (Ps), se determină autofinanţarea globală

(Af). Ea exprimă capacitatea efectivă a întreprinderii de a se finanţa din mijloace proprii104:

AF = CAF-Div-Ps;

Nivelul ideal de autofinanţare este dificil de apreciat, dar teoretic pot exista cel puţin trei

cerinţe privind autofinanţarea105:

• Autofinanţarea minimă, care cuprinde numai amortismentele, când întreprinderea doreşte să

se retragă de pe o piaţă în regres, urmând să-şi producă numai sumele necesare reînoirii mijloacelor de

producţie.

• Autofinanţarea de menţinere este necesară pentru păstrarea nivelului producţiei, fără

dezvoltarea lui. Pe lângă amortismente, autofinanţarea trebuie să cuprindă compensarea creşterii

preţurilor. Mijloacele de producţie pot fi reînnoite.

• Autofinanţarea de dezvoltare este cerută în cazul în care se doreşte creşterea producţiei. Este o

autofinanţare de menţinere plus un supliment pentru a pune în operă mijloace mai performante şi poate fi

insoţită de alte surse de finanţare (noi aporturi ale acţionarilor). Capacitatea de autofinanţare şi

autofinanţarea în perioada 2002-2004 se prezintă astfel:

87

______________________103 Stancu I., Finanţe, teoria pieţelor financiare, finanţele întreprinderilor, analiza şi gestiune financiară, Editura Economică, Bucureşti, 1996, p.338.104 Mironiuc M., Analiză economico-financiară. Elemente teoretico-metodologice şi aplicaţii, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2006, p. 353-361.105 Petrescu S.Analiză şi diagnostic Financiar- Contabil,Ghid teoretico-aplicativ,Editura CECCAR,Bucureşti, 2006, p.84.

Analiza capacităţii de autofinanţare prin metoda deductivă

Tabelul nr. 4.15. Determinarea capacităţii de autofinanţare prin metoda deductivă

Nr. crt. Specificare (LEI) Exerciţiul financiar Abateri (±) Indici (%)

2006 2007

1 EBE 2.510.606 3.681.583 1.170.977 146,60

2 Avexp 25.897 833.846 807.949 3.219,80

3 Achexp 93.580 86.469 -7.111 92,40

4. Vfin 350.338 126.738 -223.600 36,10

5 Chfin 31.244 210.327 179.083 673,10

6 Vextraord. 0 0 - -

7 Chextraord. 0 0 - -

8 Ipr 113.420 557.547 444.127 491,60

9 CAF 2.648.597 3.787.824 1.139.227 143,00

10 Div. 563.024 2.737828 2.174.804 486,30

11 Ps 0 0 - -

12 Af. 2.085.573 1.049.996 -1.035.577 50,30

În perioada 2006 - 2007 capacitatea de autofinanţare a întreprinderii a crescut cu 43%, ceea ce

indică faptul că întreprinderea are în această perioadă potenţial financiar pentru a remunera capitalurile

Evoluţia autofinanţării

88

Înterpretarea rezultatelor analizei:

■2006 ■2007

proprii antrenate în activitatea întreprinderii şi pentru finanţarea investiţiilor. Această evoluţie a capacităţii de

autofinanţare a întreprinderii se datorează influenţei următorilor factori:

• Excedentul brut de exploatare, care prin creşterea sa cu 46,60% explică faptul că activitatea de

exploatare a fost generatoarea unui surplus monetar potenţial care a avut ca efect favorabil asupra capacităţii

de autofinanţare;

• Alte venituri din exploatare, prin creşterea lor cu 807.949 lei (3.219,80%) au avut de asemenea o

influenţă pozitivă asupra capacităţii de autofinanţare a întreprinderii;

• Sporirea cu 2.174.804 lei (486,30%) a dividendelor care remunerează capitalurile proprii plasate

de acţionari în întreprindere, a condus la obţinerea unei autofinanţări cu 49,70% în anul 2007 faţă de anul

2006.

Analiza capacitatii de autofinantare prin metoda aditiva

Tabelul nr.4.16.. Determinarea capacităţii de autofinanţare prin metoda aditivă

Nr. crt. Specificare (LEI) Exerciţiul financiar Abateri (±) Indici (%)

2006 2007

1 Rnet 598.626 2.911.269 2.312.643 486,30

2 Chexp.am.pr 2.061.010 1.423.115 -637.895 69

3 Vproviz. 4.536 0 - -

4. Chfin.am. 0 0 - -

5 Vfin.ajust. 0 0 - -

6 Chactiveced. 10.759 9.338 -1421 86,70

7 Vactiveced. 17.262 555.898 538.636 3.220,30

8 Chinv. 0 0 - -

9 Vinv. 0 0 - -

10 Vsubv. 0 0 - -

11 CAP 2.648.957 3.787.824 1.139.227 143,00

12 Div. 563.024 2.737.828 2.174.804 486,30

13 Ps. 0 0 - -

14 Af 2.085.573 1.049.996 -1.035.577 50,30

Rnet - Rezultatul net;

Chexp.am.pr.- Cheltuieli de exploatare privind amortizările, provizioanele şi ajustările pentru

depreciere;

Vproviz- - Venituri din provizioane şi ajustări pentru depreciere privind activitatea de exploatare;

Chfin.am. - Cheltuieli financiare privind amortizările şi ajustările pentru pierdere de valoare;

Vfin.ajust. - Venituri financiare din ajustări pentru pierdere de valoare;

Chactiveced. - Cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţiuni de capital;

Vactiveced. - Venituri din vânzarea activelor cedate şi alte operaţiuni de capital;

89

Chinv. - Cheltuieli privind investiţiile financiare cedate;

Vinv. - Venituri din investiţii financiare cedate;

Vsubv. - Venituri din subvenţii pentru investiţii;

Interpretarea rezultatelor analizei:

Corespunzător procedeului aditiv, majorarea cu 43, % a capacităţii de autofinanţare este

consecinţa principală a:

• îmbunatăţirii rentabilităţii absolute (rezultatului net) aferente activităţii globale a

întreprinderii cu 2.312.643 lei386,30%);

• creşterii cu 538.636 lei (3.220,30%) a veniturilor din vânzarea activelor cedate şi

alte operaţiuni de capital.

Posibilitatea de autofinanţare a investiţiilor, de creştere, menţinere şi înlocuire a întreprinderii

s-a diminuat cu 49,70%, după ce o parte din creştere (2.174.804 lei) din capacitatea de autofinanţare a

fost destinată remunerării acţionarilor şi a participării salariaţilor la profit.

3.7. Analiza ratelor de rentabilitate

Soldurile intermediare de gestiune şi în general indicatorii exprimaţi sub formă de marje

pot oferi informaţii utile cu privire la formarea profitului întreprinderii, dar nu suficient de

reprezentative pentru cei care şi-au investit capitalurile în întreprindere. Din această cauză

profilul trebuie relativizat prin compararea sa cu indicatori sau mărimi care reflectă efortul

depus. Pentru a individualiza contribuţia diferitelor resurse la formarea rezultatului întreprinderii

se utilizează în analiză ratele rentabilităţii resurselor consumate, în variantele de mai jos:

sau sau

Ratele rantabilităţii comerciale se prezintă ca în tabelul următor:

Tabelul nr. 4.17. Determinarea ratelor rentabilităţii comerciale

Nr. crt. Specificare Exerciţiul financiar Indici (%)

2006 2007

1 MC 33.924 55.616 163,90

2 Vmf 75.314 80.369 106,70

3 EBE 2.510.606 3.681.583 146,60

4 Rnet 598.626 2.911.269 486,30

5 Rbr 712.046 3.468.816 487,10

6 Rcrt 712.046 3.468.816 487,10

7 Rexpl 392.953 3.552.405 904,00

8 CA 14.149.163 18.063.971 127,60

9 Cht 14.012.551 16.309.756 116,30

10 Ch curente 14.012.551 16.309.756 116,30

11 Ch. expl. 13.898.831 15.874.750 114,20

90

12 Rmc=MC/Vmf(%) 45 69,20 153,80

13 Rm = EBE/CA (%) 17,70 20,30 114,60

14 RMnexp= Rexp/CA(%) 2,70 19,60 725,90

15 RMn=Rne/CA (%) 4,20 16,10 383,30

16 RC1= Rbrut/Cht(%) 5 21,20 424,00

17 RC2=Rcurent`Chcurt(%) 5 21,20 424,00

18 RC3=Rexp/Chexp(%) 2,80 22,30 796,40

Evoluţia ratelor rentabilităţii

Fig.nr.4.10. Evoluţia ratelor rentabilităţii comerciale în perioada 2006-2007

Interpretarea rezultatelor analizei:

Analiza datelor din tabelul de mai sus conduce la următoarele constatări în legatură cu

rentabilitatea vânzărilor întreprinderii:

• Activitatea de comerţ cu mărfuri s-a dovedit mai puţin rentabilă în anul 2007, fapt explicat

prin creşterea cu 53,80% a ratei marjei comerciale, ceea ce arată că întreprinderea nu are în acest

an o poziţie consolidată pe piaţă;

• În perioada 2006 - 2007 rata marjei brute de exploatare s-a majorat cu 14,60%, ca urmare

a creşterii excedentului brut de exploatare, cu 46,60% într-un ritm mai rapid decât creşterea înregistrată

de cifra de afaceri (cu27,60%). Creşterea acestui raport indică posibilitatea întreprinderii de a-şi

reînnoi mijloacele fixe depreciate, de a acoperi costul capitalului şi de a-şi asigura creşterea şi

dezvoltarea.

• Rata marjei nete de exploatare în 2007 s-a majorat cu 725,90% indicând faptul că, după

deducerea din cifra de afaceri a cheltuielilor variabile şi a cheltuielilor cu amortizarea imobilizărilor,

RMnRmc

91

Rmc RMb RMnexP RMn RCIndicatori

■2006 ■2007

rezultatul de exploatare s-a majorat cu 16,90 lei la 100 lei cifra de afaceri.

• Rata marjei nete evidenţiază majorarea în 2006 - 2007, a rezultatului net cu 11,90 la 100 lei

cifra de afaceri.

• Rata rentabilităţii resurselor consumate, în primele două variante de calcul, pune în

evidenţă faptul că la 100 lei resurse consumate în activitatea de exploatare şi financiară a

întreprinderii s-a obţinut un rezultat brut (curent) mai mare cu 324% faţă de cel din anul 2006.

Aceasta se explică prin creşterea într-un ritm mai rapid a rezultatului brut (curent), de 387,10% în

raport cu creşterea cheltuielilor totale (curente) de 16,30%.

• Rata rentabilităţii resurselor consumate, în 2007 a cunoscut o sporire care s-a datorat

creşterii mai rapide a rezultatului de exploatare, de 804% în raport cu creşterea cheltuielilor de

exploatare, de 14,20%.

3.7.1. Analiza ratelor rentabilităţii economice

Pentru calculul ratelor de rentabilitate economică se face abstracţie de provenienţa

capitalului (propriu sau împrumutat) investit în întreprindere şi de politica fiscală promovata de aceasta.

Pentru exprimarea ratei de rentabilitate economică se raportează un indicator de rezultat la

o evaluare a capitalului economic pus în operă de întreprindere. În funcţie de elementele luate în

calcul, ratele rentabilităţii economice pot căpăta configuraţia ratelor rentabilităţii activului total (a

capitalului angajat) sau a ratelor rentabilităţii activului de exploatare (a capitalului economic).

3.7.1.1. Analiza rentabilităţii activului total

Rata rentabilităţii activului total (Re) măsoară rentabilitatea întregului capital angajat în

activitatea curentă a întreprinderii, dupa relaţia108:

Rezultatul economic luat în considerare pentru calculul acestui indicator este rezultatul înainte

de deducerea cheltuielilor financiare şi a impozitului pe profit (rezultatul curent la care se adaugă

cheltuielile financiare). Aşadar, rezultatul înainte de deducerea cheltuielilor financiare şi a impozitului

este independent de modul de finanţare a întreprinderii (din capitaluri proprii şi/sau împrumutate), ceea

ce facilitează utilizarea raportului în analizele comparative interîntreprinderi, şi neutralizează influenţa

fiscalităţii asupra indicatorului.

În activul total se includ imobilizările pentru activitatea de exploatare, imobilizările în afara

exploatării, imobilizările financiare, nevoia de fond de rulment pentru exploatare şi în afara exploatării,

precum şi disponibilităţile băneşti.

Rata rentabilităţii economice reflectă măsura în care rezultatul economic este suficient

pentru a finanţa necesarul de active circulante şi activele imobilizate în activitatea de exploatare.

Calculul rentabilităţii activului total se prezintă ca în tabelul următor:

92

Tabelul nr. 4. 18. Determinarea ratei rentabilităţii activului total

Nr. crt Specificare Exerciţiul financiar Indici (%)

2006 2007

1 Rcrt 712.046 3.468.816 487,10

2 Chfin 113.720 435.006 382,50

3 Rez.economic 825.766 3.903.822 472,70

4 Activ total 8.633.727 7.698.142 89,10

5 Re=Rec/At (%) 9,50 50,70 533,60

__________________________108 Mironiuc M., Analiză economico-financiară. Elemente teoretico-metodologice şi aplicaţii, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2006, p.372-373.

Interpretarea rezultatelor analizei:

Rata rentabilităţii activului total, în perioada 2006 - 2007 are tendiţă crescătoare de la

9,50% la 50,70%, ca urmare a creşterii semnificative a rezultatului economic de 372,70% în raport

cu diminuarea activului total, cu 10,9%. Tendinţa crescătoare s-a datorat îmbunătăţiri strategiei de

promovare a produselor firmei.

3.7.1.2. Analiza ratelor rentabilităţii activelor de exploatare

Activul de exploatare sau capitalul economic înglobează imobilizările utilizate de

întreprindere pentru activitatea de exploatare şi necesarul de fond de rulment pentru exploatare.

Capitalul economic poate fi brut (Cecb) sau net (Cecn), după cum imobilizările pentru exploatare

includ sau nu amortizările, provizioanele şi ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare.

De asemenea, rezultatul generat de capitalul economic investit în activitatea de exploatare are

caracterul unui rezultat brut (EBE) sau net (RexP) 109

Rentabilitatea activului de exploatare se poate analiza cu ajutorul ratelor următoare:

sau

Pentru a realiza o analiză cauzală a ratei rentabilităţii activului de exploatare al

întreprinderii, relaţiile precedente pot fi descompuse în două sau mai multe rapoarte, care

reprezintă factorii săi de influenţă, dupî modelul:

Primul raport (rata marjei brute de exploatare) exprimă capacitatea întreprinderii de a genera

excedent brut de exploatare, după acoperirea cheltuielilor variabile din cifra de afaceri.

Al doilea factor este raportul de rotaţie a capitalului economic brut în cifra de afaceri. Acesta

este cauza eficienţei gestiunii capitalului economic prin numărul de rotaţii pe care acesta le

realizează în cursul exerciţiului.

93

Rata rentabilităţii activului de exploatare poate fi exprimată şi ca produs între rata marjei brute

asupra valorii adăugate, eficienţa utilizării activelor imobilizate şi coeficientul investiţiilor strategice sau

gradul de imobilizare a capitalului economic:

Determinarea ratelor rentabilităţii activelor de exploatare se realizează conform tabelului

următor:

_________________109 Mironiuc M., Analiză economico-financiară. Elemente teoretico-metodologice şi aplicaţii, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2006, p.373-374.

Tabelul nr. 4.19. Determinarea ratelor rentabilitatii activelor de exploatare

Nr. crt Specificare Exerciţiul financiar Indici (%)

2006 2007

1 EBE 2.510.606 3.681.583 146,60

2 Rexp 392.953 3.552.405 904,00

3 Im.br.expl. 19.504.530 20.026.569 102,60

4 Im.n.expl. 6.077.185 5.156.710 84,80

5 NFRE -1.706.939 -930.917 54,50

6 Cecb 17.797.591 19.095.652 107,20

7 Cecn 4.370.246 4.225.793 96,60

8 Rebrută=EBE/Cecb(%) 14,10 19,20 136,10

9 Re netă= Rexp/ Cecn (%) 8,90 84,00 943,80

Interpretarea rezultatelor analizei :

În perioada 2006 - 2007 ratele rentabilităţii activelor de exploatare au tendinţa crescătoare,

după cum urmează:

• La 100 lei capital economic brut utilizat în activitatea de exploatare se obţine un excedent

brut de exploatare cu 36,10% mai mare în anul 2007 decât în anul 2006; Majorarea ratei rentabilităţii

brute a activului de exploatare este evidenţiată şi de creşterea într-un ritm mai rapid a excedentului

brut de exploatare, cu 46,60% faţă de cea a capitalului economic brut, de 7,20%.

• La 100 lei capital economic net utilizat în activitatea de exploatare se obţine un rezultat din

exploatare cu 843,80% mai mare în 2007 decât în 2006. Majorarea ratei nete a activului de exploatare

este consecinţa creşterii semnificative a rezultatului din exploatare, de 804% faţă de diminuarea

capitalului economic net, de 3,40%. Analiza ratelor rentabilitatii activului de exploatare se poate

realiza şi prin lanţuri de rapoarte după cum urmează:

94

Tabelul nr.4.20. Determinarea ratelor de rentabilitate economicăNr. Specificare Exerciţiul financiar Indici (%)

crt. 2006 2007

1 EBE (LEI) 2.510.606 3.681.583 146,602 Capital economic brut (RON) 17.797.591 19.095.652 107,203 CA (RON) 14.149.163 18.063.971 127,604 Valoare adăugată (RON) 11.281.930 14.105.951 1255 Activele imobilizate brute 11.504.530 20.026.569 102,60

pentru exploatare (RON)6 Rebruta = EBE/Cecb(%) 14,106 19,280 136,679

• rata marjei brute 17,744 20,380 114,856

de exploatare EBE/CA (%)

• rata de rotaţie a capitalului 0,946 0,946 118,994

economic brut în

cifra de afaceri CA/Cecb (rotaţii)

7 Rebrută = EBE/Cecb (%)• rata marjei brute

14,10622,253

19,280 26,10 136,679 117,288

asupra valorii adăugate

EBE/Vad (%)

• eficienţa utilizării 0,578 0,704 121,799

activelor imobilizate Vad/Ai

• coeficientul investiţiilor 1,096 1,049 95,712

strategice Ai/Cech,

Interpretarea rezultatelor analizei:

În perioada 2006-2007, majorarea ratei rentabilităţii activului brut de exploatare cu

36,679% este:

• în cazul primului model de analiză, rezultatul majorării marjei brute de exploatare cu 14,856%

şi a creşterii numărului de rotaţii ale capitalului economic brut în cifra de afaceri cu 18,994% ;

• în cazul celui de-al doilea model de analiză, se datorează creşterii ratei marjei brute asupra valorii

adăugate cu 17,288% şi a eficienţei utilizării activelor imobilizate cu 21,799% faţă de scăderea cu doar

4,288% a coeficientului investiţiilor strategice.

4.5.2. Analiza ratelor rentabilităţii financiare

Rentabilitatea financiară. (Rf), în limbaj anglo-saxon "Return On Equity" (ROE), poate fi evaluată

pe baza valorilor contabile, înscrise în situaţiile financiare, sau pe baza valorilor de piaţă, în ipoteza în care

acţiunile întreprinderii sunt cotate la bursă.

Rentabilitatea financiară sau rentabilitatea capitalurilor proprii interesează în mod deosebit

investitorii şi analiştii bursieri, pentru că reprezintă măsura finală a rentabilizării resurselor pe care

acţionarii le-au încredinţat întreprinderii sub forma capitalului de risc.

Rata rentabilităţii financiare (Rf), în valori contabile, este definită ca raport între

rezultatul net (Rmt) sau rezultatul brut (Rbrui) al exerciţiului şi capitalurile proprii (Cpr) sau media acestora, daca

în cursul exerciţiului au loc modificări semnificative ale capitalului prin noi aporturi în numerar:

95

Indicatorul evidenţiază rata de remunerare a capitalurilor proprii prin efectul gestiunii globale a

întreprinderii, inclusiv a activităţii financiare şi extraordinare. El exprimă aptitudinea managerului

întreprinderii de a asigura rentabilizarea capitalurilor care i-au fost incredinţate spre gestionare de către

acţionari.

Pentru a evalua potenţialul de autofinanţare (CAP) a întreprinderii în raport cu capitalurile

proprii, se poate calcula rata rentabilităţii financiare după urmatorul model:

Acest raport exprimă creşterea posibilă a capitalului propriu, în cursul perioadei, înainte de

eventuala decizie de distribuire a unei parţi din rezultatul net al exerciţiului sub formă de dividende sau

alte prelevări.

Din rata rentabilităţii financiare astfel calculate pot deriva alte două rate de rentabilitate:

Primul raport poartă numele de indice de autofinanţare, iar cel de-al doilea se numeşte indicele

dividendelor. Ei sunt complementari prin însumarea acestora obţinându-se raportul din care au derivat.

În cazul unor analize de detaliu, literatura de specialitate recomandă descompunerea ratei

rentabilităţii financiare în două sau mai multe rapoarte, care explică cauzele ce au determinat mărimea

indicatorului descompus 110:

Prima descompunere prezintă rata rentabilităţii financiare ca un produs între rata marjei nete de

acumulare numită şi profitabilitate şi raportul de rotaţie a capitalurilor proprii în cifra de afaceri.

A doua modalitate de descompunere a ratei rentabilităţii financiare evidenţiază dependenţa sa de

marja netă de acumulare, de rotaţia capitalului permanent în cifra de afaceri şi faţă de structura financiară a

întreprinderii.

Structura financiară a întreprinderii poate fi exprimată ţinând seama de componentele capitalului

permanent (capital propriu şi datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an – D>ian:

în care :

CIT - coeficientul îndatorării la termen

Rata rentabilităţii financiare mai poate fi descompusă şi în felul următor:

Conform acestei descompuneri, rata rentabilităţii financiare este influenţată de rata rentabilităţii

96

CIT

economice şi de impactul îndatorării (IIND ) 111.

În ceea ce priveşte impactul îndatorării, acesta poate exercita asupra ratei rentabilităţii economice

efect eroziv, nul sau multiplicativ, în funcţie de mărimea raportului levierului financiar (raportul

gradului de îndatorare).

______________110 Mironiuc M., Analiză economico-financiară. Elemente teoretico-metodologice şi aplicaţii, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2006, pp.379-381.111Mironiuc, M., Analiză economico-financiară. Elemente teoretico-metodologice şi aplicaţii, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2006, p.382-384.

Tabelul nr.4.2.1. Determinarea ratelor rentabilităţii financiare

Nr.

crt

Specificare Exerciţiul financiar Indici (%)

2006 2007

1 Rezultatul net 598.626 2.916.278 427,10

2 Rezultatul brut 712.046 3.468.816 487,10

3 CAP 2.648.597 3.792.833 143,20

4 Autofinanţarea 2.085.573 1.049.996 50,30

5 Dividendele 563.024 2.737.828 486,30

6 Capitaluri proprii 7.261.832 10.249.196 141,10

7 Rfl=Rnet/Cpr (%) 8,20 28,40 346,30

8 Rf1=Rbrut/Cpr (%) 9,80 33,80 344,90

9 Rf2=CAF/Cpr(%) 36,50 37,00 101,40

10 Rf21=Af/Cpr(%) 28,70 10,20 35,50

11 Rf22= Div/Cpr(%) 7,80 26,70 342,30

Ratele rentabilităţii financiare

Interpretarea rezultatelor analizei:

În perioada 2006-2007 ratele rentabilităţii financiare au avut următoarea evoluţie:

97

Rf1 Rf11 Rf12 Rf21 Rf22

Fig.nr.4,11. Evoluţia ratelor rentabilităţii financiare în perioada 2006-2007

■2006 ■2007

• Rata de remunerare a capitalurilor proprii a crescut în perioada analizată cu 246,30% în

varianta care utilizează la numerator rezultatul net şi cu 244,90% în cazul variantei ce ia în calcul

rezultatul brut. Capacitatea managerului întreprinderii de a gestiona capitalul de risc a crescut datorită

majorării rezultatului net (cu 386,30%) şi a celui brut (387,10%) într-un ritm mai rapid decât

creşterea capitalurilor proprii (cu 41,20%).

• Rata care indică capacitatea de autofinanţare a întreprinderii în raport cu capitalurile

proprii s-a majorat în perioada analizată cu 1,40%; această creştere se datorează creşterii capacităţii de

autofinanţare într-un ritm mai rapid (cu 43,00 %) decât creşterii capitalurilor proprii (cu 41,10%).

Creşterea ratei anterioare a avut consecinţe nefavorabile asupra indicelui autofinanţării şi

favorabile asupra indicelui dividendelor; la 100 lei capitaluri proprii partea din profitul net

destinată autofinanţării s-a diminuat cu 64,50%, iar partea destinată remunerării acţionarilor prin

dividende a crescut cu 242,30%.

Analiza ratelor de rentabilitate financiară prin lanţuri de rapoarte

Tabelulnr.4.22. Determinarea ratelor rentabilităţii financiare

Nr. Specificare Exerciţiul financiar Indici (%)

crt. 2006 2007

1 CA 14.149.163 18.063.971 127,60

2 Rexp 392.953 3.552.405 904,03

3 Capitaluri proprii 7.261.832 10.249.196 141,10

4 D>lan 3.371.160 1.590.655 47,18

5 Capitaluri permanente 10.632.992 11.839.851 111,40

6 Activ (Pasiv) total 8.633.727 7.698.142 89,10

7 Rf=Rnet/Cpr(%) 8,20 28,40 346,30

•rata marjei nete 4,20 16,10 383,30

Rnet/CA (%)

•rata de rotatie a 1,948 1,762 90,50

capitalului propriu in

cifra de afaceri

CA/Cpr (rotatii)

8 Rf= Rnet/Cpr (%) 8,20 28,40 346,30

•rata marjei nete 4,20 16,10 383,30

Rnet/CA (%)

•rata de rotaţie a 1,331 1,526 114,70

capitalului

permanent în cifra de

afaceri CA/CP

(rotaţii)

•rata de dependenţă 1,464 1,155 78,90

faţă de structura

financiară CP/Cpr =

l+D>lan/Cpr

98

9 Rf= Rnet/Cpr (%) 8,20 28,40 346,30

•rata rentabilităţii 4,60 46,10 1.002,20economice Rexp/ 'At•impactul îndatorării 1,81 0,62 34,40(Rnet/Rexp) *(Pt/Cpr)=(Rnet/Rexp)*(l+D/ Cp) 1,523*1,189 0,820*0,751 -

Interpretarea rezultatelor anatizei:

În perioada 2006-2007, majorarea ratei rentabilităţii financiare prin lanţuri de rapoarte se explică prin:

• în prima variantă de descompunere, majorarea ratei rentabilităţii financiare cu 246,30%

este consecinţa majorării marjei nete cu 283,30%, precum şi a diminuării cu 9,50% a gradului de

reînnoire a capitalului propriu prin intermediul cifrei de afaceri;

• în a doua variantă de descompunere, creşterea ratei rentabilităţii financiare rezultatul înregistrării

unei marje nete superioare cu 283,30% în anul 2007 faţă de 2006, al creşterii numărului de rotaţii

efectuate de capitalul permanent în cifra de afaceri cu 14,70% şi al diminuării ratei de dependenţă faţă de

structura financiară cu 21,10%;

• în a treia variantă de descompunere creşterea ratei rentabilităţii financiare este rezultatul

majorării ratei rentabilităţii economice cu 902,20% şi al scăderii impactului îndatorării cu 65,60%.

Diminuarea gradului de îndatorare în perioada analizată de la 1,189 la -0,249 are un impact

multiplicativ asupra ratei rentabilităţii economice.

99

CONCLUZII

Raţiunea primară a unei întreprinderi este de a răspunde unor nevoi sociale sau economice

care să-i legitimeze existenţa şi mobilizarea resurselor tehnico-materiale, umane, financiare. În

realizarea obiectivelor sale, întreprinderea acţioneaza într-un mediu complex, care-i afectează

activitatea, îi impune reguli şi atitudini, îi validează rezultatele. Menţinerea întreprinderii la un

nivel de performanţă care să-i susţină dezvoltarea şi evitarea unor erori extrem de costisitoare

impun luarea unor decizii corecte şi rapide, elaborate pe baza unor informaţii reale, permanent

actualizate şi a unui sistem de proceduri adecvate125.

Creşterea valorii firmei ca obiectiv major nu poate fi cunoscută fără analiza activităţii

economico-financiare. Analiza economico-financiară s-a impus în teoria şi practica economică drept

un instrument indispensabil pentru realizarea obiectivelor pe care le urmăresc atăt cei care gestionează

firma, cât şi toţi agenţii externi care sunt interesaţi de mersul afacerilor firmei126.

O intreprindere nu poate supravieţui, respectiv nu se poate dezvolta într-o economie liberă

şi concurenţială decât în măsura în care e capabilă să răspundă într-o manieră durabilă nevoilor

pieţei. A răspunde pieţei presupune identificarea corectă a dorinţelor clienţilor, a motivaţiei reale

ale acestora, respectiv asigurarea promptă a unei oferte de bunuri şi servicii adecvate.

Totodată, funcţionarea stabilă şi eficienţa a unei întreprinderi în sistemul economiei de piaţă este

condiţionată de satisfacerea criteriului eficacităţii în alocarea şi exploatarea potenţialului intern al

acesteia. Un rol deosebit în fundamentarea unor decizii în măsura să integreze cerintele de mai sus

revine analizei financiare, concretizată în evaluarea complexă a activităţii şi rezultatelor

întreprinderii, a perspectivelor sale de dezvoltare, în corelaţie cu cerinţele pieţii şi cu exigentele

mediului concurenţial127.

În cadrul lucrării de faţă, am analizat sistemul indicatorilor de performanţă economico-

financiară al S.C. CALCARUL S.A.POJORÂTA, începând cu analiza soldurilor intermediare de

100

gestiune ce caracterizează activitatea de exploatare (de producţie şi comercială) şi continuând cu analiza

soldurilor intermediare de gestiune ce caracterizează rentabilitatea întreprinderii, analiza capacităţii de

autofinanţare, a ratelor de rentabilitate.

Analiza informaţiilor contabile, în special a situaţiilor financiare stă la baza elaborării de către

manageri a deciziilor celor mai favorabile pentru firmă. Responsabilitatea managerului pe linia

activităţii firmei este de a lua deciziile care să ducă la maximizarea profitului acestuia.

__________________125 Petcu M., Analiza economico-financiară a întreprinderii. Probleme, abordări, metode, aplicaţii, Editura Economică, Bucureşti, 2003, p.ll.126 Gheorghiu Al., Analiză economico-financiară la nivel microeconomic, Editura Economică, Bucureşti, 2005, p.13.127 Niculescu M., Diagnostic financiar, Editura Economică, Bucureşti, 2005, p.22.

Analiza soldurilor intermediare de gestiune ce caracterizează activitatea de exploatare a condus

la următoarele constatări:

Cifra de afaceri a societăţii analizate a cunoscut o evoluţie ascendentă, înregistrând în

intervalul 2006 - 2007 o sporire cu 3.914.808 lei (27,60%) datorită faptului că drumurile sunt într-

un proces de modernizare, cererea produselor de carieră-balastieră a crescut. Un alt factor care a

contribuit la această creştere se datorează calamităţilor naturale, care au provocat doborâturi de

masă lemnoasă în cantităţi semnificative.

Astfel, veniturile din vânzarea mărfurilor au crescut cu 5.055 lei (6,70%), iar producţia

vândută s-a majorat cu 3.909.753 lei 827,70%).

Marja comercială a înregistrat o evoluţie ascendentă în perioada analizată. Această

creştere a fost determinată de scăderea mai rapidă a costului mărfurilor vândute în comparaţie cu

veniturile obţinute din vânzarea mărfurilor.

În perioada 2006 - 2007 se constată o creştere a veniturilor din vânzarea mărfurilor cu 5.055

lei (6,70%), însă aceasta nu a putut acoperi scăderea semnificativă a marjei comerciale, ca urmare a

influenţei negative exercitate de majorarea costului mărfurilor vândute cu 16.637 lei (40,20%).

Producţia exerciţiului a înregistrat o evoluţie ascendentă în perioada analizată, motivată prin

creşterea producţiei vândute. În anul 2007, creşterea producţiei exerciţiului cu 3.783.734 lei (26,60%) s-

a datorat majorării producţiei vândute cu 3.909.753 lei (27,70%). Evoluţia pozitivă a producţiei vândute

se datorează politicii adecvate de promovare a produselor adoptată de S.C. CALCARUL S.A, iar

pentru menţinerea acestei tendinţe crescătoare este necesar ca întreprinderea să-şi adapteze mereu

strategia de pătrundere pe piaţă.

În ceea ce priveşte producţia stocată, se constată că în perioada 2006 - 2007 soldul debitor al

contului 711 ,,Variaţia stocurilor" a crescut cu 126.019 lei ceea ce reflectă o bună comercializare a

stocurilor de mărfuri deţinute de întreprindere.

Influenţa producţiei stocate asupra producţiei exerciţiului a fost negativă în perioada

101

analizată; producţia stocată s-a micşorat cu 126.019 lei, determinând scăderea producţiei cu 0,80%.

Producţia imobilizată a fost inexistentă în perioada supusă analizei neexercitând astfel nici o influenţă

asupra producţiei exerciţiului.

Valoarea adăugată a manifestat o tendinţă crescătoare, majorându-se cu 2.824.021 lei (25%)

în 2007 faţă de 2006, în special datorită evoluţiei pozitive a producţiei exerciţiului.

Consumurile intermediare au crescut în 2007 faţă de 2006 cu 931.405 lei (31,80%)

determinând scăderea valorii adăugate cu 931.405 lei (8,30%).

În cadrul consumurilor intermediare, influenţa asupra valorii adăugate a fost următoarea:

• creşterea cheltuielilor cu materiile prime şi materialele consumabile cu 132.802 lei

(16,40%) în 2007 faţă de 2006 a determinat scăderea valorii adăugate cu 132.802 lei (1,20%).

• creşterea altor cheltuieli materiale în perioada analizată cu 259.626 lei (814,70%) a

determinat scăderea valorii adăugate cu 259.626 lei (2,30%).

• creşterea altor cheltuieli din afară cu 124.113 lei (37,40%) a determinat scăderea valorii

adăugate cu 124.113 lei (1,10%);

• creşterea cheltuielilor cu prestaţiile externe în perioada analizată cu 414.864 lei (23,60%) a

determinat scăderea valorii adăugate cu 414.864 lei (3,70%).

În analiza structurii şi dinamicii rezultatului net al exerciţiului, am plecat de la

principalele arii de gestiune ale întreprinderii: de exploatare, financiară şi extraordinară. Acest lucru a

presupus o analiză verticală a contului de profit şi pierdere, în vederea aprecierii impactului

succesiv al celor trei rezultate de gestiune asupra rezultatului financiar al întreprinderii.

Rezultatul brut se determină atât la nivelul întregii activităţi a firmei, cât şi pe fiecare tip de

activitate în parte, determinându-se rezultatul din exploatare, financiar şi extraordinar. Prin

însumarea primelor două se obţine rezultatul curent al întreprinderii. În perioada analizată

evoluţia acestor rezultate a fost următoarea:

Rezultatul din exploatare în perioada 2006 - 2007 a avut o dinamică pozitivă, crescând cu

804%. Creşterea rezultatului din exploatare în această perioadă s-a datorat creşterii excedentului

de exploatare şi a altor venituri din exploatare, scăderii cheltuielilor cu despăgubiri, donaţii, etc.;

Rezultatul financiar a fost negativ în anul 2007, ceea ce înseamnă că în acest an

întreprinderea a făcut apel la surse externe de finanţare a activităţii, care generează un cost peste

veniturile financiare realizate. În anul 2006 s-a înregistrat un profit din activitatea financiară, de 319.093

lei.

Rezultatul extraordinar este inexistent în perioada analizată, ceea ce înseamnă că firma nu s-a

confruntat cu evenimente deosebite. Inexistenţa rezultatului extraordinar determină egalitatea

rezultatului curent cu rezultatul brut în această perioadă.

Un rol important în analiza performanţelor economico-financiare ale întreprinderii îl au ratele

102

de rentabiiitate. Acestea măsoară posibilitatea întreprinderii de a asigura, cu resursele de care dispune,

cea mai bună remunerare a capitalurilor investite. În ceea ce priveşte rentabilitatea comercială, în cazul

întreprinderii analizate s-au concluzionat următoarele:

• activitatea de comerţ cu mărfuri s-a dovedit mai puţin rentabilă în anul 2007, fapt explicat

prin creşterea cu 53,80% a ratei marjei comerciale, ceea ce arată că întreprinderea nu are în acest an

o poziţie consolidată pe piaţă;

• în perioada 2006 - 2007 rata marjei brute de exploatare s-a majorat cu 14,60%, indică

posibilitatea întreprinderii de a-şi reînnoi mijloacele fixe depreciate, de a acoperi costul capitalului şi de

a-şi asigura creşterea şi dezvoltarea.

• rata marjei nete de exploatare în 2007 s-a majorat cu 725,90% indicând faptul că, după

deducerea din cifra de afaceri a cheltuielilor variabile şi a cheltuielilor fixe, rezultatul de exploatare s-a

majorat cu 16,90 lei la 100 lei cifra de afaceri.

• rata marjei nete evidenţiază majorarea în perioada 2006-2007, a rezultatului net cu 11,90

lei la 100 lei cifra de afaceri.

Ratele de rentabilitate economică permit aprecierea performanţelor realizate în cadrul

activităţii curente (de producţie şi comercializare) a întreprinderii, fiind considerate expresia

capacităţii managerului de a asigura o eficientă gestiune a activităţii de exploatare. În ceea ce

priveşte ratele rentabilităţii activului de exploatare, în urma analizei efectuate la S.C.

CALCARUL S.A. se constată că acestea au fost ridicate în anul 2007, indicând faptul că

rezultatul din exploatare din acest an este suficient pentru a finanţa necesarul de active circulante şi active

imobilizate în activitatea de exploatare.

Rata rentabilităţii activului total în perioada 2006 - 2007 are tendinţa crescătoare, de la

9,50% la 50,70% datorită creşterii semnificative a rezultatului economic de 372,70% în raport cu

diminuarea activului total, cu 10,90%.

Ratele de rentabilitate financiară au înregistrat în perioada analizată valori crescătoare, ceea ce

indică o situaţie de echilibru în ceea ce priveşte rata de distribute a dividendelor şi rata de autofinanţare.

De asemenea, valoarea crescută a acestei rate conferă un plus de credibilitate a firmei în relatiile cu băncile

sau alţi creditori, fiind o garanţie ca întreprinderea îşi va respecta angajamentele.

În anul 2007, rata de remunerare a capitalurilor proprii a crescut cu 246,30% - în varianta

care utilizează la numărător rezultatul net şi cu 244,90% - în cazul variantei ce ia în calcul rezultatul

brut. Capacitatea managerului întreprinderii de a gestiona capitalul de risc a crescut datorită majorării

rezultatului net (cu 386,30%) şi a celui brut (cu 387,10) într-un ritm mai rapid decăt creşterea capitalurilor

proprii (cu 41,20%).

Rata care indică capacitatea de autofinanţare a întreprinderii în raport cu capitalurile proprii s-a

majorat în perioada analizată cu 1,40%; în consecinţă, au crescut posibilităţile de creştere a capitalului

103

propriu al întreprinderii, prin creşterea capacităţii de autofinanţare într-un ritm mai rapid (cu43%) decât

creşterea capitalurilor proprii (cu 41,10%).

Creşterea ratei anterioare a avut consecinţe nefavorabile asupra indicelui autofinanţării şi

favorabile asupra indicelui dividendelor; la 100 LEI capitaluri proprii partea din profitul net destinat

autofinanţării s-a diminuat cu 64,50%, iar partea destinată remunerării acţionarilor prin dividende cu

242,30%.

Capacitatea de autofinanţare este un indicator foarte important pentru întreprindere, ea reflectând

potenţialul financiar de creştere economică a acestuia, respectiv resursele financiare generate de activitatea

întreprinderii, după ce s-au dedus toate cheltuielile plătibile la o anumită scadenţă. La S.C. CALCARUL

S.A. în 2007, capacitatea de autofinanţare crescând cu 43% indică că întreprinderea are în această

perioadă potenţial financiar pentru a remunera capitalurile proprii antrenate în activitatea întreprinderii şi pentru

finanţarea investiţiilor.

Un alt indicator de măsurare a autofinanţării îl reprezintă excedentul brut de exploatare.

Deosebirea dintre acesta şi capacitatea de autofinanţare constă în faptul că excedentul brut de

exploatare reflectă surplusul monetar potenţial rezultat numai din activitatea de exploatare, iar capacitatea

de autofinanţare evidenţiază surplusul monetar potenţial creat de activitatea globală a întreprinderii (inclusiv

din operaţiunile cu caracter financiar şi extraordinar). Acest indicator a înregistrat o creştere în anul 2007 de

46,60%. Se constată o bună capacitate a firmei de a-şi menţine şi dezvolta potenţialul producţiei.

Se observă aşadar că, pe ansamblu, întreprinderea a obţinut profit datorită rezultatului din activitatea

de exploatare, rezultatul financiar fiind negativ în anul 2007, indicând faptul că, pe lângă capitalurile

proprii, firma a apelat şi la sursele externe de finanţare a activităţii, care generează un cost peste

veniturile financiare. Devine evidentă importanţa analizei rezultatelor în cadrul oricărei întreprinderi,

aceasta fiind utilă atât managerilor, cât şi altor persoane interesate să afle informaţii: creditori, acţionari,

furnizori, concurenţa, statul. Analiza economico-fmanciară a rezultatelor întreprinderii oferă în mod

direct informaţii cu privire la rentabilitatea activităţii desfăşurate şi în mod indirect cu privire la:

situaţia echilibrului financiar al întreprinderii; capacitatea de plată a obligaţiilor pe termen lung,

mediu şi scurt; dacă întreprinderea are o structura a capitalurilor adecvată activităţii desfăşurate;

eficienţa cu care sunt investite capitaluri disponibile; dacă se realizează o gestiune eficientă a

resurselor, precum şi alte aspecte legate de întreprinderea analizată.

104

ANEXA nr.l

BILANŢUL S.C. CALCARUL S.A.Nr.rd. 2006 2007

A. ACTIVE IMOBILIZATE

I. IMOBILIZĂRI NECORPORALE - -

1 . Cheltuieli de constituire 01 - -

2. Cheltuieli de dezvoltare 02 - -

3. Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi valori similare şi alte imobilizări necorporale

03 14.697 9.093

4. Fond comercial 04 - -

5. Avansuri şi imobilizări necorporale în curs de execuţie 05 - -

TOTAL (rd. 01 la 05) 06 14.697 9.093

II. IMOBILIZĂRI CORPORALE -1 . Terenuri şi construcţii 07 2.394.963 2.345.429

2. Instalaţii tehnice şi masini 08 3.520.888 2.667.059

3. Alte instalaţii, utilaje şi mobilier 09 75.831 69.170

4. Avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie 10 85.503 75.053

TOTAL (rd 07 la 10) 11 6.077.185 5.156.711

III IMOBILIZĂRI FINANCIARE

1 . Acţiuni deţinute la entităţile afiliate 12 - -

2. împrumuturi acordate entităţilor afiliate 13 - -

3. Interese de participare 14 - -

4. Împrumuturi acordate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de participare

15 --

5. Investiţii deţinute ca imobilizîri 16 -

6. Alte imprumuturi 17 2.560 -

TOTAL (rd. 12 la 17) 18 2.560 -

ACTIVE IMOBILIZATE - TOTAL (rd. 06 +11+18) 19 6.094.442 5.165.804

B. ACTIVE CIRCULANTE - -I. STOCURI - . -

1 . Materii prime şi materiale consumabile 20 376.378 306.270

2. Producţia în curs de execuţie 21 21.101 7.505

3. Produse finite şi mărfuri 22 386.926 335.116

4. Avansuri pentru cumpărări de stocuri 23 - 6.794

TOTAL (rd. 20 la 23) 24 784.405 655.685

105

E. CREANŢE

1 . Creanţe comerciale 25 1.196.512 1.573.005

2. Sume de încasat de la entităţi afiliate 26 - -

3. Sume de încasat de la entităţile de care compania este legată în virtutea intereselor de participare

27

4. Alte creative 28 53.781 38.872

5. Capital subscris şi nevărsat 29 - -

TOTAL (rd. 25 la 29) 30 1.250.293 1.611.877III. INVESTIŢII PE TERMEN SCURT

1. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate 31 - -2. Alte investiţii pe termen scurt 32 - -TOTAL (rd. 31 la 32) 33 - -IV. CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI 34 475.752 236.669ACTIVE CIRCULANTE - TOTAL (rd. 24+30+33+34) 35 2.510.450 2.504.231

C. CHELTUIELI ÎN AVANS 36 28.836 28.108

D. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ DE PÂNĂ LA UN AN

- -

1 . Împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni 37 - -

2. Sume datorate instituţiilor de credit 38 - 908.941

3. Avansuri încasate în contul comenzilor 39 - -

4. Datorii comerciale - furnizor 40 2.497.894 233.541

5. Efecte de comerţ de plătit 41 - -

6. Sume datorate entităţilor afiliate 42 - -

7. Sume datorate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de participare

43 - -

8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi alte datorii privind asigurările sociale

44 690.946 2.993.043

TOTAL(rd.37 la 44) 45 3.770.473 4.135.525

E. ACTIVE CIRCULANTE / DATORII CURENTE NETE (rd. 35+36-45-62)

46 -1.231.187 -1.603.186

F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE (rd. 19+46-61) 47 4.863.254 3.562.617G. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-0 PERIOADĂ MAI MARE DE UN AN

- -

1 . Împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni 48 - -

2. Sume datorate instituţiilor de credit 49 - 1.590.655

3. Avansuri încasate în contul comenzilor 50 - -

4. Datorii comerciale - furnizor 51 3.371.160 -

5. Efecte de comerţ de plătit 52 - -

6. Sume datorate entităţilor afiliate 53 - -

7. Sume datorate entităţilor de care compania este legată în virtutea intereselor de participare

54 - -

8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind asigurările sociale

55 - -

TOTAL (rd. 48 la 55) 56 3.371.160 1.590.655

H. PROVIZIOANE - -1 . Provizioane pentru pensii şi obligaţii similare 57 - -

2. Provizioane pentru impozite 58 - -

3. Alte provizioane 59 - -

TOTAL PROVIZIOANE (rd. 57+59) 60 - -

I.VENITURI ÎN AVANS - -

1. Subvenţii pentru investiţii 61 - -

2, Venituri înregistrate în avans 62 - -

106

TOTAL(rd.611a62) 63 - -

J. CAPITAL ŞI REZERVE - -

I. CAPITAL - -

1 . Capital subscris vărsat 64 6.217.392 6.217.392

2. Capital subscris nevărsat 64 - -

3. Patrimoniul regiei 66 - -

TOTAL (RD. 64 LA 66) 67 6.217.392 6.217.392

PRIME DE CAPITAL 68 - -

III. REZERVE DIN REEVALUARE SOLD C(+)

69 926.212 864.468

IV. REZERVE

1. Rezerve legale 70 35.602 173.441

2. Rezerve statutare sau contractuale 71 - -

3. Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare 72 - -

4. Alte rezerve 73 2.188.087 1.451.561

5, Acţiuni proprii 74

TOTAL (rd. 70 la 73-74) 75 35.602 173.441

V. PROFITUL SAU PIERDEREA REPORTATĂ SOLD C (+) SOLD D (-)

7677

82.626 2.993.895

VI. PROFITUL SAU PIERDEREA EXERCIŢIULUI FINANCIAR SOLD C (+) SOLD D (-)

7879

598.626 2.911.269

Repartizarea profitului 80 598.626 2.911.269

CAPITALURI PROPRII - TOTAL (rd. 67+68+69+75+76-77+78-79-80)

81 7.261.832 10.249.196

Patrimoniul public 82 - -

CAPITALURI - TOTAL (rd. 81+82) 83 7.261.832 10.249.196

CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE AL S.C. CALCARUL S.A

Indicator Nr. rd. Exerciţiul financiar

2006 2007l.Cifra de afaceri netă 1 14.149.163 18.063.971

Producţia vândută 2 14.073.849 17.983.602

Venituri din vânzarea mărfurilor 3 75.314 80.369

Venituri din dobânzi înregistrate de entităţile al căror obiect principal de activitate il constituie leasingul

4

Venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri nete 5

2. Variaţia stocurilor de produse finite şi a producţiei în curs de execuţie

- -

SoldC(+) SoldD(-)

67

99.460 26.559

3. Producţia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitatizată

8 - -

4. Alte venituri din exploatare 9 43.161 1.389.743VENITURI DIN EXPLOATARE - total (rd, 01+06+08+09) 10 19.291.784 19.427.1555.a)Chehuieli cu materiile prime şi materialele comumabileAlte cheltuieli materiale

1112

808.729 31.866

941.531 291.492

b)Alte cheltuieli externe (cu energia şi apa) 13 331.027 455.140Cheltuieli privind mărfurile 14 41.390 24.753

6. Cheltuieli cu personalul (rd. 16+17) 15 8.620.917 10.257.150

107

a)Salarii şi indemnizaţii 16 6.372.188 7.746.135

b)Cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială 17 2.248.729 2.511.0157.a)Ajustări de val. privind imob. corp. şi necorp. (rd. 19-20) 18 2.056.474 1.423.115a. 1) Cheltuieli 19 2.061.010 1.423.115a.2)Venituri 20 4.536 -7.b)Ajustări de valoare privind activele circ. (rd. 22-23) 21 - -

b. l)Cheltuieli 22 - -b. 2)Venituri 23 - -8. Alte cheltuieli de exploatare (rd. 25 la 28) 24 2.008.428 2.431.5698.1. Cheltuieli privind prestaţiile externe 25 1.753.681 2.168.5458.2. Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate 26 150.407 167.2188.3. Cheltuieli cu despăgubiri, donaţii şi active cedate 27 104.340 95.806

Cheltuieli privind dobânzile de refinanţare înregistrate de entităţile al căror obiect principal de activitate îl constituie leasingul

28

Ajustări privind provizioanele (rd. 30-31) 29 - -

Cheltuieli 30 - -

Venituri 31 - -

CH. DE EXPLOATARE - total (rd. 11 la 15+18+21+24+29) 32 13.898.831 15.874.750

PROFITUL SAU PIERDEREA DIN EXPLOATARE: Profit (rd. 10-32) Pierdere (rd. 32-10)

3334

392.953 3.552.405

9. Venituri din interese de participare, din care:-venituri obţinute de la entităţile afiliate

3536

--

10. Venituri din alte investiţii şi împrumuturi ce fac parte din activele imobilizate, din care:-venituri obţinute de la entităţile afiliate

3738 - -

11. Venituri din dobânzi, din care:-venituri obţinute de la entităţi afiliate

3940

3.024 13.924

Alte venituri financiare 41 429.789 337.483

VENITURI FINANCIARE -TOTAL (rd. 35+37+39+41) 42 432.813 351.41712Ajustări de valoare privind imobilizările financiare şi investiţiile deţinute ca active circulante (rd. 44-41)

43 - -

Cheltuieli 44 - -

Venituri 45 - -13. Cheltuieli privind dobânzile, din care:-cheltuieli în relaţia cu entităţile afiliate

4647

37.811 109.367

Alte cheltuieli financiare 48 75.909 325.639

CHELTUIELI FINANCIARE -total (rd.43+46+48) 49 113.720 435.006PROFITUL SAU PIERDEREA FINANCIARĂ: Profit (rd. 42-49) Pierdere (rd. 49-42)

5051

319.093 83.589

14.PROFITUL SAU PIERDEREA CURENTĂ Profit (rd. 10+42-32-49) Pierdere (rd. 32+49-10-42)

5253

712.046 3.468.816

15. Venituri extraordinare 54 - -

16. Cheltuieli extraordinare 55 - -

17.PROFITUL SAU PIERDEREA EXTRORDINARĂ: Profit (rd.54-55) Pierdere (rd.55-54)

5657

- -

VENITURI TOTALE (rd.10+42+54) 58 14.724.597 19.778.572

CHEL TUIELI TOTALE (rd. 32+49+55) 59 14.012.551 16.309.756

PROFITUL SAU PIERDEREA BRUTĂ: Profit (rd. 58-59) Pierdere (rd. 59-58)

6061

712.046 3.468.816

18. IMPOZITUL PE PROFIT 62 113.420 557.54719. Alte ch. cu impozite neprezentate la elementele de mai sus 63 - -

108

20.PROFITUL SAUPIERDEREA NETĂ A EXERCIŢIULUI FINANCIAR ProfitPierdere

6465

598.626 2.911.278

109

110

BIBLIOGRAFIE

1. Andone L, Robert J. Mockler, Dorothy G. Dologite, Ţugui AL, Dezvoltarea sistemelor inteligente în economie. Metodologie şi studii de caz, Editura Economică Bucureşti, 2001;2. Andone L., Ţugui AL, Sisteme inteligente în management, contabilitate, finanţe. bănci şi marketing, Editura Economică, Bucureşti, 1999;3. Airinei D., Filip M., Fătu T.,Grama A., Fofache D., Georgescu M., Finaru L. Introducere în informatica economică. Editura Sedcom Libris, laşi. 2003;4. Bîrsan M, Curs Analiza economico-financiară, Editura Universităţii Suceava 2007;5. Bucătaru D., Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Junimea. laşi. 2004:6. Budugan D., Georgescu, L, Bazele contabilităţii, Editura Sedcom Libris, laşi, 2003;7. Creţoiu Gh.. Bucur, L.Contabilitate. Fundamentele şi noul cadru juridic. Ed. All Beck, Bucureşti;8. Dragotă V., Ciobanu A., Obreja L., Dragotă M., Management financiar, Bucureşti. Editura Economică, 2003;9. Dumitrean E., Toma C, Scorţescu Gh., Berheci L., Mardiros D., N., Contabilitate financiară I, Volumul al Il-lea, Editura Sedcom Libris, laşi. 2002;10. Feleagă L, Ionaşcu L, Tratat de contabilitate financiară, Volumui I, Editura Economică, Bucureşti, 1998;11. Feleagă N., Malciu L., Bunea S., Bazele contabilităţii. O abordare europeană şi internaţională, Editura Economică, Bucureşti. 2003;12. Florea I, Florea R., Macovei L, Berheci M.. Introducere în expertiza contabilă şi auditul financiar, Editura CECCAR, Bucureşti, 2005;13. Georgescu L, Elemente de contabilitate aplicate în societăţile comerciale şi instituţiile publice, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2004;14. Gheorghiu Al., Analiza economico-financiară la nivelul microeconomic, Bucureşti, Editura Economică, 2004;15. Hlaciuc E., Curs Bazele contabilităţii. Editura Universităţii Suceava, Ed. Universitatii Suceava 200716. Horomnea E., Tabără N., Budugan D., Georgescu E., Bejianu L., Bazele contabilităţii, Editura Sedcom Libris, Iaş.i, 2006;17. Horomnea E., Bazele contabilităţii. Concepte şi aplicaţii, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2004;18. lonescu C., Informarea financiară în contextul internaţionalizării contabilităţii, Editura Economică, Bucureşti, 2003;19. Istrate C, Introducere în contabilitate, Editura Polirom, Iaşi; 2002;20. Mironiuc M., Analiză economico-financiară. Elemente teoretico-metodologice şi aplicaţii, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2006;21. Nedelea, Al., Marketing, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2003,22. Nica P., Iftimescu A., Management. Concepte şi aplicaţii, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2004;23. Niculescu M., Diagnostic financiar, Volumul al Il-lea, Editura Economică, Bucureşti, 2005;24. Oprea D., Meşniţă G., Sisteme informaţionale pentru manageri, Editura Polirom, Iaşi, 2002;25. Oprea C., Ristea M., Bazele contabilităţii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2003;26. Oprean L., Popa LE., Nistor C.E., Oprean D., Bazele contabilităţii. Logica inregistrărilor. Contabilitate - aplicaţii practice, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2004;27. Pascariu Gh., Audit financiar - studii, teorii şi norme profesionale, Ed. Fundaţiei Academice ,,Gheorghe Zane", Iaşi, 2004;28. Pântea I.P., Bodea Q.,Contabilitatea financiară, actualizată la Standardele Europene, Editura Intelcredo, Deva, 2006;29. Petcu M., Analiza economico-financiară a întreprinderii. Probleme, abordări, metode, aplicaţii, Ed. Economică, Bucureşti, 2003;30. Petrescu S., Diagnostic economic-financiar. Metodologie. Studii de caz, Ed. Sedcom Libris,

111

laşi, 2004;31. Petrescu S., Analiză şi diagnostic financiar-contabil Ghid teoretico-aplicativ, Editura CECCAR, Bucureşti, 2006;32. Petrescu S., Moroniuc M., Analiză economico-financiară. Teorie şi aplicaţii, Editura Tiparul, laşi, 2002;33. Pop A., Contabilitatea financiară românească armonizată cu Directivele Contabile Europene, Standardele Internaţionale de contabilitate, Editura Intelcredo, Deva, 2002;34. Ristea M., Dumitru C.G., Contabilitate aprofundată, Editura Universitară, Bucureşti, 2003;35. Ristea M., Contabilitate financiară, Editura Universitară, Bucureşti, 2005;36. Spătaru L., Analiza economico-financiară. Instrument al managementului întreprinderilor, Editura Economică, Bucureşti, 2004;37. Tabără N., Horomnea E., Toma C, Analiză contabil-financiară. Teorii, concepte, metode şi tehnici de valorificare a informaţiei contabil-financiare în procesul decizional, Editura Tipo Moldova, laşi, 2002;38. Toma M., Iniţiere în auditul situaţiilor financiare ale unei entităţi, Editura CECCAR, Bucureşti, 2005;39. Tole M., Analiză economico-financiară. Metode, tehnici şi studii de caz, Editura Universitară, Bucureşti, 2004;40. Tulvinschi M. Curs Audit Financiar Contabil Editura Universităţii Suceava, 200641. Audit financiar 2000. Standarde. Codul privind conduita etică şi profesională, Editura Economică Bucureşti, 2000;42. Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea IAS 1. Prezentarea situaţiilor financiare, Editura CECCAR, Bucureşti, 2004, p.282;43. *** Standard Internaţional de Contabilitate 1 - Prezentarea situaţiilor financiare;44. *** Standardul International de Contabilitate 1 - Situaţiile fluxurilor de numerar;45. *** Ordinul nr.1752 din 17/11/2005 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, completată cu O.M.F.P. nr. 2001/2006 şi O.M.F.P. nr. 2374/2007

112