Analiza Financiara

Structura curs

• Cap.1. Bazele teoretico-metodologice ale analizei financiare

• Cap.2. Metodologia analizei financiare a entităţii

• Cap. 3 Analiza poziţiei financiare a entităţii

• Cap 4 Analiza performanţelor entităţii

• Cap 5 Analiza fluxurilor de trezorerie

• Cap 6 Analiza riscurilor entităţii

Bibliografie1.Achim Monica Violeta, Borlea Nicolae Sorin, Analiza financiara

actualizată la prevederile IFRS, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2014

2. Achim Monica Violeta, Borlea Nicolae Sorin, Analiza financiara a entităţii economice, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2012

3. Buşe Lucian, Analiza economico-financiara,Ed. Economica, Bucureşti, 2005

5. Greuning H.V. – Standarde Internaţionale de Raportare Financiară, Institutul Irecson, Bucureşti, 2005

6. Halpern P., Fred Weston J., Brigham E.F. - Finanţe manageriale, Editura Economică, Bucureşti, 1998

7. Higgins R.C. - Analysis for Financial Management, Irwin, Homewood, H.Boston, MA, USA, 1992

Cap. 1

Bazele teoretico-metodologice ale analizei financiare

Cap. I Bazele teoretico-metodologice ale analizei financiare

Termenul de analiză provine din limba franceză şi are un dublu înţeles:• Pe de-o parte, prin verbul a analiza se înţelege a cerceta un fenomen sau un întreg parcurgând fiecare element în parte;• Pe de altă parte, prin substantivul analiză se înţelege o metodă ştiinţifică de cercetare care se bazează pe studiul sistematic al fiecărui element în parte respectiv examinare amănunţită a unei probleme.

Analiza economică este o metodă de cercetare bazată pe descompunerea sau desfăşurarea unui obiect sau fenomen în părţile sale componente, în elemente mai simple. Analiza economică o parte componentă a sistemului general al analizei fenomenelor şi proceselor ce se desfăşoară în natură şi societate•analiza matematică•analiza fenomenelor fizice•analiza chimică•analiza biologică•analiza fenomenelor sociale (socio-politică)•analiza economică.

Abordări metodologiceAbordări metodologice

Analiza economică văzută ca sistem se poate descompune în funcţie de aria de cuprindere în următoarele componente:

• analiza mondo-economică• analiza regională• analiza macroeconomică• analiza mezoeconomică /sectorială• analiza microeconomică. Elementul comun regăsit în fiecare tip de analiză îl reprezintă economia ca

proces şi fenomen care condiţionează şi coordonează. Vorbim astfel de economie:

• mondială• zonală• naţională• sectorială• entităţii economice.

Cap. I Cap. I Bazele teoretico-metodologice ale analizei financiareBazele teoretico-metodologice ale analizei financiare

Analiza microeconomică. Conţinut. Necesitate. Obiective.

A. Conţinut -Descompunerea sau desfăşurarea unui obiect sau fenomen în părţile

sale componente, în elemente mai simple.

-Analiza economico-financiară reprezintă un ansamblu de concepte tehnice şi instrumente ce asigură tratarea informaţiilor externe şi interne în vederea formulării unor aprecieri pertinente referitoare la situaţia entităţii, la nivelul şi calitatea performanţelor sale, la gradul de risc într-un mediu concurenţial extrem de dinamic.

-Analiza microeconomică cercetează cu ajutorul unui sistem corelat de indicatori fenomenele şi mecanismele specifice ce acţionează la nivelul entităţii.


B. Necesitate

• Sporirea eficienţei întregii activităţi

• Analiza - instrument indispensabil activităţii manageriale

• Cunoaşterea esenţei fenomenelor şi proceselor desfăşurate în mediul microeconomic în vederea descoperirii legităţilor care pot dinamiza afacerile firmelor


C. Obiective

Maximizarea valorii de piaţă a entităţii

Asigurarea echilibrului financiar

Scăderea vulnerabilităţii firmei

Evitarea riscului de faliment.


Utilizatorii rapoartelor de analiză financiara

După Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate (IASC), informaţiile contabile trebuie să satisfacă necesităţile informaţionale ale unui complex de utilizatori:

• Investitorii prezenţi şi potenţiali;• Personalul angajat;• Creditorii financiari;• Furnizorii şi alţi creditori comerciali;• Clienţii;• Guvernul şi instituţiile sale;• Publicul Celor şapte categorii de utilizatori ai informaţiilor contabile, care se

publică, prevăzuţi în cadrul conceptual al IASB li se adaugă • managerii entităţilor economice şi • instanţele judecătoreşti


B. Sistemul analizei financiare. I. Analiza financiară reprezintă un sistem complex de tratare

a situaţiilor financiare trecute şi de perspectivă a entitătii, ce are vedere următoarele obiective:

• Manager: Ameliorarea managementului firmei pornind de la un diagnostic precis;

• Banca: Constituirea unei pârghii de decizie în contractarea unui împrumut;

• Investitor: Asigurarea bazei informaţionale pentru tranzacţionarea acţiunilor la bursa de valori;

• Parteneri de afaceri/Concurenţă: Asigurarea studiului stării unui concurent, client sau furnizor, în planul gestiunii, al solvabilităţii şi rentabilităţii sale.

II. În acelaşi timp analiza financiară poate fi privită ca un studiu metodic şi sistematic a situaţiei financiare şi evoluţiei unei firme sub aspectul structurii financiare, a performanţei şi a riscului pe baza datelor oferite prin situaţiile financiare.

În acest sens analiza financiară privită ca sistem se structurează în următoarele componente:

• analiza poziţiei financiare pe baza bilanţului contabil pr-zis

• analiza performanţelor pe baza contului de profit şi pierdere;

• analiza fluxurilor de trezorerie;• analiza riscurilor• analiza previzionala


Trăsăturile şi tipurile analizei economico-financiare

1.După sfera cercetată: - analize totale ale segmentului - analize parţiale ale segmentelor

2. După perioada de raportare: - analize permanente- analize curente- analize ocazionale / speciale

3.După modalitatea de desfăşurare a analizei: - analize pe nivele organizatorice - analize pe tematici

4.După modul de urmărire în timp a fenomenelor: analize statice / pe verticală - analize dinamice / pe orizontala

5.După orizontul de timp la care se referă: - analiza pe termen scurt - analiza pe termen lung

6.După sursele de informaţii: - contabilitate de gestiune – analiza de gestiune - contabilitate financiara – analize financiare


Tipologia factorilor de intercondiţionare a fenomenelor economice

• După natura lor: tehnici, tehnologici, manageriali, economici, socio-politici, demografici, psihologici, biologici, naturali.

• După caracterul lor în relaţiile cauzale: - cantitativi (purtătorii materiali ai celor calitativi);- calitativi (de aceeaşi natură cu fenomenul analizat);- de structură (intervin în cazul în care rezultatul analizat se referă la mărimile agregate)

• După modul în care acţionează asupra fenomenelor:- factori de gradul I (primari, direcţi);- factori de gradul II, III…., n (indirecţi, derivaţi).

• În funcţie de efortul propriu al firmei:- factori dependenţi de efortul propriu (ex. calitatea produselor);- factori independenţi de efortul propriu (ex. costul de achiziţie).

• După modul de agregare:- factori simpli (care nu mai pot fi descompuşi)- factori complecşi (pot fi supuşi procedeului de descompunere)


• După provenienţă:- factori interni (endogeni), ex. costul de producţie;- factori externi (exogeni), ex. cursul de schimb al monedei naţionale.

• După dependenţa faţă de variaţia fenomenului analizat:- factori ficşi (constanţi) cu influenţă zero;- factori variabili care pot influenţa în sensul creşterii sau scăderii fenomenului.

• După intensitatea acţiunii lor:- factori dominanţi (factori cheie) care influenţează variaţia fenomenului într-o proporţie de 80 %;- factori secundari, a căror influenţă nu depăşeşte 20 % din totalul influenţelor factorilor.

• După sensul influenţei asupra fenomenului:- factori pozitivi;- factori negativi;- factori indiferenţi sau factori cu influenţă zero.


Funcţiile analizei economico-financiare

• Funcţia de diagnostic a stării economico-financiare a unei firme

• Funcţia de conservare a rezultatelor

• Funcţia de descoperire a rezervelor interne

• Funcţia de sporire a eficienţei economice


Etapele procesului de analiză economico-

financiară

• Întocmirea planului de analiză• Culegerea şi selectarea informaţiilor necesare

analizei• Verificarea informaţiilor culese• Analiza propriu-zisă a informaţiilor

economice• Întocmirea referatului de analiză.


Conţinutul procesului de analiză pr-zis a informaţiilor economice

1) Delimitarea obiectului analizei respectiv fenomenul de analizat

2) Determinarea elementelor, factorilor şi cauzelor fenomenului studiat

3) Stabilirea corelaţiilor dintre fiecare factor şi fenomenul analizat precum şi între diferiţi factori şi determinarea modelului de analiză

4) Măsurarea influenţei fiecărui factor asupra fenomenului de analizat

5) Sintetizarea rezultatelor analizei

6) Elaborarea măsurilor .


Analiza calitativă

Analiza cantitativă

Sistemul informaţional contabil –condiţie şi instrument pentru desfăşurarea procesului de analiză economico-

financiară

Sistemul informaţional contabil = o componentă distinctă a sistemului informaţional al unei întreprinderi următoarelor caracteristicii:

a) Contabilitatea se situează „în avalul celorlalte funcţiuni ale întreprinderii, respectiv ţine cont doar de evenimentele ce pot fi exprimate în unităţi monetare.

b)) Sistemul informaţional contabil permite administratorilor şi utilizatorilor externi de informaţii contabile să obţină o imagine de ansamblu a întreprinderii

c) Sistemul informaţional contabil leagă alte sisteme informaţionale importante ale organizaţiei, cum sunt cele aferente marketingului, personalului, producţiei, de cercetare – dezvoltare etc., deoarece informaţiile produse de aceste sisteme pot fi exprimate în termeni monetari şi înregistrate în contabilitate, în vederea realizării obiectivelor prezente şi viitoare ale unei organizaţii”.


Conţinutul situaţiilor financiare în România

I. Conform reglementarile OMFP nr. 3055/2009 cu aplicabilitate de la 1 ian 2010

Întreprinderile mari sunt obligate la a întocmi:• Bilanţ• Cont de profit şi pierdere• Situaţia modificărilor capitalului propriu• Situaţia fluxurilor de trezorerie• Note explicative la situaţiile financiare anuale.

Toate celelalte entităţi ( mici şi mijlocii, microintreprinderi) întocmesc situaţii financiare anuale simplificate care cuprind:

• Bilanţul prescurtat• Contul de profit şi pierdere• Note explicative la situaţiile financiare anuale simplificate. • Opţional se pot întocmi Situaţia modificărilor capitalului propriu

şi/sau Situaţia fluxurilor de trezorerie.


Criteriul de departajare al acestor entităţi este următorul

• total active 3.650.000 euro;

• cifra de afaceri 7.300.000 euro;

• număr mediu de salariaţi în cursul exerciţiului financiar: 50.

Entităţile care la data bilanţului depăşesc limitele a două dintre aceste criterii de mărime se incadreaza la categ. MARI

II. Componentele situaţiilor financiare în conformitate cu prevederile OMFP 2239/2011 pentru aprobarea sistemului simplificat de

contabilitate

• Potrivit OMFP 2239/2011 sistemul simplificat de contabilitate poate fi adoptat de către entităţile care în exerciţiul financiar precedent au îndeplinit concomitent următoarele două criterii de mărime:

• Cifra de afaceri netă sub echivalentul în lei al sumei de 35.000 euro, inclusiv, şi

• Totalul activelor sub echivalentul în lei al sumei de 35.000 euro, inclusiv.• În acest caz, ele întocmesc situaţii financiare anuale simplificate care

cuprind:• Bilanţ simplificat (cod 10),• Cont de profit şi pierdere simplificat (cod 20).

Entităţile care la finele exerciţiului financiar precedent depăşesc limitele unuia sau ambelor criterii de mărime prevăzute mai sus aplică Reglementările contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin Ordinul nr. 3055/2009, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu exerciţiul financiar următor celui în care limitele respectivelor criterii au fost depăşite.

III.Componentele situaţiilor financiare în conformitate cu prevederile O.M.F.P. nr. 1286/2012 pentru adoptarea

IFRS în România Potrivit IFRS (IAS 1, par. 39), un set complet de situaţii financiare

cuprinde:(a) o situaţie a poziţiei financiare la finalul perioadei;(b) o situaţie de profit sau pierdere precum şi alte elemente ale

rezultatului global aferente perioadei;(c) o situaţie a modificărilor capitalurilor proprii aferentă perioadei;(d) o situaţie a fluxurilor de trezorerie aferentă perioadei;(e) note cuprinzând un rezumat al politicilor contabile semnificative

şi alte informaţii explicative; şi(f) o situaţie a poziţiei financiare de la începutul primei perioade

comparative, atunci când entitatea aplică retroactiv o politică contabilă sau face o retratare retroactivă a elementelor din situaţiile sale financiare, sau atunci când reclasifică elementele din situaţiile sale financiare.

Cap. 2

Metodologia analizei economico - financiare a

firmei

•Procedeul reprezintă un mijloc folosit pentru a ajunge la un rezultat, mod de a proceda, mijloc, modalitate, procedură, soluţie practică adoptată ca sistem pentru efectuarea unui lucru.

* Tehnică reprezintă totalitatea procedeelor întrebuinţate în practicarea unei meserii, a unei ştiinţe.

*Metoda reprezintă un mod sistematic de cercetare, de cunoaştere de transformare a realităţii obiective.

*Metodologia reprezintă o metodă de cunoaştere cu maximum de generalitate care constă în totalitatea metodelor de cercetare folosite de o ştiinţă. Metodologia analizei cuprinde 2 grupe de metode: --- ale analizei calitative ---- ale analizei cantitative

Cap. 2 Metodologia analizei economico - financiare a firmei

2.1 Procedeul, tehnica, metoda analizei economico-financiare

2.2. Metodologia de analiză calitativă

Obiectul analizei calitative: Determinarea cauzelor de intercondiţionare a unui

fenomen economic, a relaţiilor dintre ele pe baza abstractizării ştiinţifice a elementelor componente.

Scopul final:

Modelarea fenomenului

Procedee utilizate:•Procedeul comparaţiei;•Procedeul descompunerii rezultatelor;•Procedeul grupării corelative a factorilor;•Procedeul modelării fenomenelor economice.

Cap. 2 Metodologia analizei economico - financiare a firmeiCap. 2 Metodologia analizei economico - financiare a firmei


Vizează alcătuirea topului firmelor de pe o anumită piaţă şi utilizează în acest sens următoarele categorii de procedee:

A. Procedee bazate pe dinamica activitatii• procedeul indicatorului sintetic;• procedeul matricei comparaţiilor;• procedeul distanţei sau firmei etalon;• procedeul scorului sau ierarhizării finale a firmelor.B. Procedee bazate pe activitatea curenta(procede utilizate de Camerele de Comert judetene)

2.3. Metodologia de analiză 2.3. Metodologia de analiză cantitativă a stării firmelorcantitativă a stării firmelor

Grupează procedeele utilizate în 2 categorii:Grupează procedeele utilizate în 2 categorii:- Procedee de analiză competiţională- Procedee de analiză competiţională- Procedee de analiză a stării interne- Procedee de analiză a stării interne

2.2.3.1. Analiză competiţională3.1. Analiză competiţională

Procedee bazate pe dinamica activitatii

1. Indicatorul sintetic

a) Varianta în care nu se ţine cont de importanţa economică a criteriilor de performanţă selectate (variantă echidistantă – varianta statisticienilor):

- dacă criteriile de performanţă se optimizează toate în acelaşi sens (prin maxim sau prin minim);

- Isg (k) reprezintă valoarea indicatorului sintetic global al firmei; - n reprezintă numărul criteriilor de performanţă selectate; - Ii (k) reprezintă indicele criteriului de performanţă i al firmei K, care reflecta evolutia activitatii

- dacă criteriile de performanţă se optimizează în sensuri diferite:

nn

ikIikIsg )()(

1

n p

j

m

i

kIj

kIikIsg

)(

)()(

1

1

- Ii (k) reprezintă indicele criteriului de performanţă direct i al firmei K.- Ii (k) reprezintă indicele criteriului de performanţă direct i al firmei K.- Ij (k) reprezintă indicele criteriului de performanţă indirect j al firmei K.- Ij (k) reprezintă indicele criteriului de performanţă indirect j al firmei K. - m+p=nm+p=n


b) Varianta în care se ţine cont de importanţa economică a criteriilor de performanţă selectate (varianta economiştilor):

- dacă criteriile de performanţă se optimizează toate în acelaşi sens (prin maxim sau prin minim);

xpikIikIsc

n

i

1

)()(

n

i

pi

1

%100sau1

- dacă criteriile de performanţă se optimizează în sensuri diferite:

xpjkIjxpikIikIsc

p

j

m

i

11

)()()( %100sau11 1

m

i

p

j

pjpi


2. Procedeul matricei comparaţiilor

Constă în evaluarea performanţelor firmelor cu ajutorul unei matrici

- liniile reprezintă criteriile de performanţă selectate

- coloanele reprezintă locul ocupat de firmă în ordine descrescătoare în funcţie de nivelul criteriului de performanţă, pentru criteriile de maxim, şi în ordine crescătoare în funcţie de nivelul criteriului de performanţă, pentru criteriile de minim.

C(cij) unde:

- i reprezintă criteriile de performanţă selectate;

- j reprezintă locul ocupat de firmă în funcţie de criteriul i.

Fiecărui loc din ierarhie i se atribuie în ordine descrescătoare un punctaj sub forma:

...

8

1,

4

1,

2

1Pj


a) Varianta în care nu se ţine cont de importanţa economică a criteriilor de performanţă selectate (variantă echidistantă – varianta statisticienilor):

- lj reprezintă punctajul acordat locului j;

- nij(k) reprezintă numărul de apariţii al fiecărei firme k pe fiecare dintre cele j locuri, în funcţie de criteriile de performanţă i;

b) Varianta în care se ţine cont de importanţa economică a criteriilor de performanţă selectate (varianta economiştilor):

-Pi reprezintă ponderea de importanţă economică acordată criteriului.

n

i

m

j

knijxljkMg11

)()(

n

i

m

j

xpiknijxljkMc11

)()(

3. Procedeul distanţeia) Varianta în care nu se ţine cont de importanţa economică a criteriilor de

performanţă selectate (variantă echidistantă – varianta statisticienilor):

b)Varianta în care se ţine cont de importanţa economică a criteriilor de performanţă selectate (varianta economiştilor):

2

1

1

n

i Iie

IikDgk

xpiIie

IikDck

n

i

2

1

1


4. Procedeul scorului sau ierarhizării finale a firmelor.

321 PkPkPkPk

- Pk reprezintă punctajul realizat de fiecare firmă K prin fiecare din cele 3 procedee selectate


B. Procedee bazate pe activitatea curenta

- Metodologia Camerei de Comert Bucuresti

xpikIikIsc

n

i

1

)()(


2.3.2. Analiza stării interne a firmelor

Metodologia de analiză a stării interne a firmelor are în vedere două categorii de procedee:

• procedee aplicabile în cazul relaţiilor deterministe• procedee aplicabile în cazul relaţiilor statistice.


3.2.1. Procedee aplicabile în cazul relaţiilor deterministe

i) Procedee de evaluare a influenţei factorilor în mărimi absolute:• procedeul teoretico-matematic sau procedeul determinării izolate a

influenţei factorilor• procedeul substituţiilor înlănţuite• procedeul coeficienţilor de repartiţie• procedeul matriceal• procedeul balanţier. ii) Procedee de evaluare a influenţei factorilor în mărimi relative• procedeul substituţiilor înlănţuite relativ• procedeul indicilor• procedeul logaritmării indicilor• procedeul balanţier relativ.


3.2.1.1. Procedee de evaluare a influenţei factorilor în mărimi absolute

1. Procedeul teoretico-matematic

Premise:1. Procedeul se aplică în cazul relaţiilor de produs, raport sau complexe;2. Modificarea absolută a fenomenului se descompune în influenţele izolate ale

fiecărui factor şi în influenţele comune a câte 2,3, ..n factori.3. Stabilirea influenţei parţiale a fiecărui factor presupune determinarea

acestuia faţă de nivelul de bază restul factorilor rămânând nemodificaţi;4. Influenţele comune ale factorilor înseamnă, în cazul relaţiilor de produs,

variaţia concomitentă a câte 2,3,..n factori restul factorilor rămânând în starea iniţială.

Etape:1. Determinarea abaterii fenomenului faţă de baza de comparaţie;2. Stabilirea succesivă a influenţei parţiale a fiecărui factor;3. Stabilirea influenţelor comune;4. Stabilirea relaţiilor de adevăr.


a) Aplicarea procedeului în cazul relaţiilor de produs: F = X x Y1.Abaterea absolută a fenomenului: ∆F=F1-F0= X1x Y1- X0xY0

2. Influenţele parţiale ale factorilor

x: ∆F(x)= ∆ X x Y0 ,în condiţiile Y0

y: ∆ F(y)= X0 x ∆Y , în condiţiile X0

3.Influenţa comună a celor 2 factori

I(x,y)= ∆X x ∆Y

4.Relatia de adevar ∆F= ∆F(x)+ ∆F(y)+I(xy)

descresc F daca 0,crescator F daca 0,

or descrescat X daca 0, crescator X daca 0,

or descrescat Y daca 0, crescator Y daca 0,

diferite semne desunt Y si X daca0, semn acelasi desunt Y si X daca 0,


b) Aplicarea procedeului în cazul relaţiilor de raport: F= x/y

1. Abaterea absolută a fenomenului: ∆F=F1-F0= X1x Y1- X0xY0

2.Influenţele parţiale ale factorilor

x: ∆F(x)= ∆ X x Y0 ,în condiţiile Y0

y: ∆ F(y)= X0 x ∆Y , în condiţiile X0

3.Influenţa comună a celor 2 factori

I(X,Y) = ∆X x ∆(1/y)=-(∆Xx ∆Y)/(Y0xY1)

4.Relatia de adevar ∆F= ∆F(x)+ ∆F(y)+I(xy)

ordescrescat F daca 0,crescator F daca 0,

or descrescat X daca 0, crescator X daca 0,

or descrescat Y daca 0, crescator Y daca 0,

diferite semne desunt Y si X daca0, semn acelasi desunt Y si X daca 0,


Avantaj • procedeul stă la baza fundamentării teoretice a celorlalte

procedee deterministe absolute şi relative.

Dezavantaj:• nerespectarea ordinii de analiza duce la aberaţii

economice• în ipoteză am presupus ca fenomenul F este influenţat

de 2 factori în timp ce în relaţia de adevăr exista 3 factori chiar daca unul I(x,y) e influenţat de combinarea celor doi factori x si y.


2. Procedeul substituţiilor înlănţuite

Premise:

1. Se aplică în cadrul relaţiilor deterministe de produs, raport sau complexe;2. În vederea separării influenţei factorilor se construieşte modelul de analiză

şi se precizează ordinea de analiză.3. Abaterea absolută a fenomenului se descompune în influenţele factorilor

cantitativi si calitativi.4. Principiul de la baza separării factorilor este acela că factorul substituit

rămâne substituit până la sfârsitul analizei (până la terminarea procesului de separare influenţei factorilor).

Etape: a) determinarea abaterii absolute a fenomenului;b) stabilirea succesivă a influenţei factorilor cantitativi şi calitativi;c) verificarea relaţiei de adevăr.


a) Aplicarea procedeului în cazul relaţiei de produs a doi factori:

F= XxY (X=cant, Y=calit)

1.Abaterea absolută a fenomenului:

∆F = F1-F0 = X1xY1- X0xY0

2. Influenţele factorilor:

- influenţa factorului cantitativ x:

ΔF(X)= ∆X x Y 0 , în condiţiile Y0 - influenţa factorului y:

Δ F(Y)= X1 x ∆Y; în condiţiile X1

3.Relaţia de adevăr ∆F=∆F(X)+ ∆F(Y)


b) Aplicarea procedeului în cazul relaţiei de raport a doi factori:

S1. Situaţia în care factorul cantitativ este x si cel calitativ este y; F= X/Y (X = cant, Y = calit)

1.Abaterea absolută a fenomenului:

∆F = F1-F0 = X1/Y1- X0/y0


- influenţa factorului cantitativ x:

ΔF(X)= X1/Y0- X0/y0= Δx/yo, în condiţiile Y0

- influenţa factorului calitativ y:

Δ F(Y)= X1/Y1- X1/y0= (- x1x Δy) / y1 x y0, în condiţiile X1

3.Relaţia de adevăr ∆F = ∆F(X) + ∆F(Y)


S2. Situaţia în care factorul cantitativ este y si cel calitativ este x. F= X/Y (X = cal., Y =cant.)

1.Abaterea absolută a fenomenului: ∆F = F1 - F0


- influenţa factorului y cantitativ: ∆F(Y)= -(X0 x ∆y)/ (Y0 x Y1) ,în condiţiile X0

- influenţa factorului x calitativ: ∆F(x)= ∆X/Y1 ,în condiţiile Y1

3.Relaţia de adevăr ∆F =∆F(Y)+ ∆F(X)


Avantaje:• respectarea ordinii de analiza• existenta concordantei intre ipoteza si concluzie• permite separarea cu uşurinţa a influenţei factorilor• se aplica cu bune rezultate dacă influenţa/ influenţele

comune sunt nesemnificative Dezavantaje:• - prin acest procedeu se atribuie influenţa /influenţele

comune, exclusiv, fie factorilor cantitativi fie factorilor calitativi.


3. Procedeul coeficienţilor de repartiţiePremise:1. Se aplica in cadrul relaţiilor deterministe de produs, raport, complexe;2. În vederea separării influenţei factorilor se construieşte modelul de analiză şi se precizează

ordinea de analiza;3. Abaterea absolută a fenomenului se descompune în influenţele totale de factori cantitativi şi

calitativi;4. Influenta totală a unui factor se determină prin sumele influentelor parţiale cu părţi din influenţele

comune în care factorul respectiv e parte componentă.5. Sumele de repartizat asupra influenţelor parţiale se stabilesc cu ajutorul coeficienţilor de

repartiţie.

Etape:1. Determinarea abaterii absolute a fenomenului .2. Stabilirea succesiva a influenţelor parţiale ale factorilor cantitativi si calitativi3. Stabilirea influenţelor comune a câte 2,3,...,n factori4. Determinarea bazelor de repartiţie a influenţelor comune a câte 2,3,...,n factori5. Determinarea valorii coeficienţilor de repartiţie a influenţelor comune pentru câte

2,3,...,n factori6. Stabilirea influenţelor totale ale factorilor cantitativi si calitativi7. Verificarea relaţiei de adevăr.


a)Aplicarea procedeului în cazul relaţia de produs:F = X x Y; x factor cantitativ si y factor calitativ:

1. Abaterea absolută a fenomenului: ∆F =F1-F0 2.Influenţele parţiale ale factorilor

x: ∆F(x)= ∆ X x Y0 ,în condiţiile Y0 y: ∆ F(y)= X0 x ∆Y , în condiţiile X0

3.Influenţa comuna a celor 2 factori I(x,y)= ∆X x ∆Y

4. Calculul bazei de repartizare:S(x,y)=| ∆F(x)| + |∆F(y)|

5. Calculul coeficienţilor de repartiţie Kx y = |∆F(x)|/S(xy)

Ky x = |∆F(y)|/S(xy) Kx y + Ky x = 17. Determinarea influenţelor totale

- pt. X = cantitativ ∆F(X)’= ∆F(X) + Kx y x I(X,Y)- pt. Y = calitativ ∆F(Y)’ = ∆F(Y) + Ky x x I(X,Y)

8.. Relaţia de adevăr : ∆F = ∆F(X)’ + ∆F(Y)’

Avantaje:• Respectarea ordinii de analiză;• Repartizarea riguroasa a influenţelor comune;• Procedeul se aplică cu bune rezultate dacă influenţele

comune sunt consistente.

Dezavantaje:• Calculul analitic laborios în sistemul unor influenţe

nesemnificative, nu se justifică.


4. Procedeul balanţier Premise:1. Se aplica în cadrul relaţiilor de sumă şi diferenţă.2. Abaterea absoluta a fenomenului se descompune în influenţele factorilor direcţi şi

opuşi. Atât fenomenele cât şi factorii se exprimă în aceeaşi unitate de măsură.3. Se bazează pe procedeul substituţiilor dar nu e neapărat necesar.4. Influenţa unui factor direct = abaterea absoluta a factorului fata de baza sa de

comparaţie. 5. Influenta unui factor opus (cu semn “–“ în ecuaţia bilanţieră) = opusul abaterii

absolute a factorului faţă de baza sa de comparaţie.

Etape de aplicare: 1. Determinarea abaterii absolute a fenomenului.2. Separarea influentei factorilor direcţi si opuşi fenomenului.3. Verificarea relaţiei de adevăr.

Avantaje:- respectarea ordinii de analiza - în urma aplicării procedeului nu rezultă factori agregaţi complecsi de tipul sporurilor

nedescompuse.


Exemplu: CM = Si + I – Sf CM = costul marfurilor vanduteSi + I = acoperirea cu marfuri a desfacerilor.Sf= stocul final de mărfuri

1) Abaterea fenomenului: ∆CM = CM1 – CM0 2) Influenţele factorilor: – pentru Si: ∆CM(Si) = ∆ Si - pentru I: ∆CM(I) = ∆I - pentru Sf: ∆CM(Sf) = -∆Sf 3) Determinarea relaţiei de adevăr :∆CM =∆CM(Si) + ∆CM(I) + ∆CM(Sf)


Procedee de evaluare a influenţei factorilor în mărimi relative

1. Procedeul substituţiilor relative Premise:1. Se aplică în cadrul relaţiilor deterministe de produs, raport sau complexe.2. În vederea separării influenţei factorilor se construieşte modelul de analiză şi se

precizează ordinea de analiză.3. Abaterea relativă a fenomenului se descompune în influenţele relative ale factorilor

cantitativi şi calitativi. Aceasta se calculează ca raport procentual între abaterea absolută şi nivelul de bază al fenomenului.

4. Influenţa relativă a unui factor se poate determina ca un raport procentual între influenţa absolută a factorului şi starea iniţială a fenomenului.

5. Procedeul se bazează pe principiul substituţiilor cu particularitatea că factorul substituit în varianta relativă rămâne substituit până la sfârşit.

Etape:1. Determinarea abaterii relative a fenomenului;2. Stabilirea succesivă a influenţelor factorilor cantitativi şi calitativi;3. Determinarea relaţiei de adevăr.

Avantajele şi limitele sunt similare cu cele a produselor substituibile înlănţuite.

a. Procedee utilizate în cazul relaţiilor nedeterministe (statistice)

• Analiza regresională

• Funcţiile de producţie

• Analiza discriminanta multiplă (MDA)

1. Procedeul anlizei regresionale

Analiza regresională permite stabilirea cu aproximaţie a formei legăturii dintre fenomen şi factorii de influenta ai acestuia. analiza regresionala oferă analizei economico-financiare posibilitatea evaluării cu aproximaţie a influenţei factorilor asupra fenomenelor economice garantând rezultatele obţinute cu o anumită probabilitate.

Etape de aplicare:• 1. Stabilirea conţinutului economic al fenomenelor si al factorilor de

influenţă;• 2. Stabilirea formei legăturii dintre fenomene şi factori utilizând o serie de

procedee: norul statistic, tabelul de corelaţie etc.• 3. Estimarea parametrilor ecuaţiei de regresie utilizând metoda celor mai

mici pătrate având în vedere că media abaterilor valorilor reale ale functiei Y faţă de cele calculate, să fie minimă.

• 4. Stabilirea influenţei factorilor asupra modificării fenomenului analizat utilizând în acest scop coeficientul de determinaţie.

• 5. Pentru generalizarea rezultatelor se verifică semnificaţia coeficienţilor ecuaţiei de regresie şi se stabileşte intervalul de garantare a rezultatelor.

Avantaje• analiza regresională permite lărgirea posibilităţilor de

măsurare a rezultatelor economice şi a influenţei factorilor.

• analiza regresională usureaza modalitatile de investigare a fenomenului.

• analiza regresională pune in evidenta relatiile cauzale existente in interiorul firmei şi garantează probabilistic

rezultatele astfel obtinute. Dezavantaje:• aproximarea formei legăturii dintre fenomen şi factori;• modelele stabilite nu surprind întotdeauna dinamica şi

complexitatea fenomenelor supuse analizei.

2. Procedeul funcţiilor de producţie Forma funcţiei de producţie:

Q= f ( x1 x2 ............xn) unde

- Q reprezintă producţia (variabila dependentă);

- f reprezintă forma legăturii dintre variabila dependentă Q şi variabilele independente (X1 X2...Xn )

- x1 ... xn reprezintă cantităţile care se combină din factorii de producţie X1....Xn.

Functia “COBB-DOUGLAS”

Q = A * Lα * Kβ unde - A >0 reprezintă o constantă numerică nenulă care

reuneşte influenţele altor factori nenominalizati în model. Ex.: abilitatea manageriala , progresul tehnic etc.

- α, β reprezintă coeficienţi de elasticitate şi exprimă * variaţia volumului producţiei în funcţie de variaţia

independenta a factorului muncă pentru α * variaţia volumului producţiei în funcţie de factorul

capital pentru β. * α şi β se pot combina exprimând variaţia producţiei

în cazul influenţei concomitente a celor doi factori.

3. Analiza discriminantă multipla (ADM)

Analiza discriminanta multiplă e capabilă să ofere o combinaţie între două sau mai multe rate financiare rezultate în urma aplicării unei tehnici numite “analiza discriminanta multipla”- utilizată pentru a clasifica o observare în doua sau mai multe grupuri, în funcţie de caracteristicile individuale observabile.

În termeni simpli înseamnă ca această tehnică permite ca în urma analizei unei firme să se obţină o cifră, un scor care să spună daca firma urmează sau nu sa intre în colaps.

În termeni simpli scorul unei firme se prezintă astfel: Z = ∑ ai * xi unde:

ai = coeficienţi de ponderare rezultaţi în urma aplicării tehnicii MDA

xi = variabile prezentate sub forma unor rate financiare.

Etape:• Alegerea unui eşantion de intrări care să cuprindă două grupuri:

falimentare şi cu stare financiară bună

• Compararea de-a lungul unei perioade de timp pe baza unui set de indicatori susceptibili de a fi semnificativi a celor doua grupe de intrări.

• Selectarea indicatorilor care realizează cea mai buna discriminare.

• Elaborarea prin tehnica analizei discriminante a unei combinaţii liniare Z a indicatorilor semnificativi Xi.

• Alegerea unui punct sau a unor puncte de inflexiune care sa realizeze clasificarea predictivă a intrărilor în cele două grupuri.

• Testarea ratei de succes (analiza apriorică) în sensul că ea se bazează pe o testare cu eşantionul care a stat la baza construirii funcţiei scor.

• Analiza aposteori a ratei de succes a funcţiei Z prin analiza gradului de relevanţă pentru un alt eşantion de firme.

Analiza Financiara

Documents

Transcript of Analiza Financiara