Analiza Diagnostic S.C. Diana S.R.L.

59
INTRODUCERE Această lucrare îşi propune să optimizeze politica de produs şi de distribuţie la S.C. Diana S.R.L – Râmnicu Vâlcea, firmă producătoare şi distribuitoare de carne şi produse din carne - pornind de la premisa că produsele din carne au un rol important , contribuie la o alimentaţie sănătoasă şi se concentrează asupra a două aspecte: fie oamenii se axează pe ideea de a se hrăni în mod natural si sanatos fie substituie carnea cu alte produse . Stilul de viaţă alimentar al timpurilor noastre este foarte diferit de cel din trecut. Schimbările au un rezultat pozitiv în avansarea rapidă a tehnologiei alimentare, a preparării şi ambalării alimentelor, pentru a oferi siguranţa şi buna calitate a aprovizionării cu alimente. Potrivit Uniunii Europene şi Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii , siguranţa alimentara este o reponsabilitate a tuturor, începând de la originea alimentelor si până în momentul în care ajung pe masa consumatorului. Atunci când spunem “politică de produs si distribuţie” ne referim la totalitatea deciziilor care se referă la o asigurare a treptelor de produs şi desfacere subordonate cu performanţele întreprinderii. Carnea este unul din alimentele care se manipulează cel mai frecvent în alimentaţie. Dată fiind diversitatea provenienţei (de bovine, porcine,ovine,pasăre, etc.) se va acorda o atenţie deosebită la primirea acestui produs. Alimentaţia se află într-o strânsă legatură cu corpul nostru, ne afectează metabolismul, procesul de digestie şi până la urmă starea psihică. Nu este atunci deloc exagerat să spunem că felul de mancare ales ne afectează direct sănătatea. Acest lucru se datorează unui complex de factori - de la felul în care anumite alimente înfluenţează reacţiile chimice din creierul nostru până la felul în care acestea sunt digerate şi cum interacţionează cu sistemul nostru imunitar. Ceea ce mâncăm poate avea de asemenea efecte psihologice surprinzătoare care pot afecta grav felul în care ne simţim. De foarte multe ori preţul este elementul decisiv în alegerea unui produs. Fiecare dintre noi doreşte să facă economii mai mari sau 1

Transcript of Analiza Diagnostic S.C. Diana S.R.L.

INTRODUCERE

Această lucrare îşi propune să optimizeze politica de produs şi de distribuţie la S.C. Diana S.R.L – Râmnicu Vâlcea, firmă producătoare şi distribuitoare de carne şi produse din carne - pornind de la premisa că produsele din carne au un rol important , contribuie la o alimentaţie sănătoasă şi se concentrează asupra a două aspecte:

fie oamenii se axează pe ideea de a se hrăni în mod natural si sanatos fie substituie carnea cu alte produse .Stilul de viaţă alimentar al timpurilor noastre este foarte diferit de cel din trecut.

Schimbările au un rezultat pozitiv în avansarea rapidă a tehnologiei alimentare, a preparării şi ambalării alimentelor, pentru a oferi siguranţa şi buna calitate a aprovizionării cu alimente. Potrivit Uniunii Europene şi Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii , siguranţa alimentara este o reponsabilitate a tuturor, începând de la originea alimentelor si până în momentul în care ajung pe masa consumatorului.

Atunci când spunem “politică de produs si distribuţie” ne referim la totalitatea deciziilor care se referă la o asigurare a treptelor de produs şi desfacere subordonate cu performanţele întreprinderii. Carnea este unul din alimentele care se manipulează cel mai frecvent în alimentaţie. Dată fiind diversitatea provenienţei (de bovine, porcine,ovine,pasăre, etc.) se va acorda o atenţie deosebită la primirea acestui produs.

Alimentaţia se află într-o strânsă legatură cu corpul nostru, ne afectează metabolismul, procesul de digestie şi până la urmă starea psihică. Nu este atunci deloc exagerat să spunem că felul de mancare ales ne afectează direct sănătatea. Acest lucru se datorează unui complex de factori - de la felul în care anumite alimente înfluenţează reacţiile chimice din creierul nostru până la felul în care acestea sunt digerate şi cum interacţionează cu sistemul nostru imunitar. 

Ceea ce mâncăm poate avea de asemenea efecte psihologice surprinzătoare care pot afecta grav felul în care ne simţim. De foarte multe ori preţul este elementul decisiv în alegerea unui produs. Fiecare dintre noi doreşte să facă economii mai mari sau mai mici. Este un lucru normal şi foarte bun, cu o singură excepţie: alimentele! Să nu uităm că întotdeauna există o corelaţie între calitate şi preţ.

Atunci când se primeşte direct din abatoare sau din alte unităţi economice - carnea, merceologul va urmări în mod deosebit avizul medicului veterinar, materializat printr-o ştampilă care se pune pe bucăţile mari (carcase); lipsa acesteia atrage după sine refuzarea produsului.

Calităţile deosebite ale produselor şi a profesionalismului angajaţilor întâmpină cu succes cerinţele clienţilor. Conform acestor principii, pe piaţa românească de profil funcţionează mai multe companii printre care se află şi S.C. DIANA S.R.L. – Rm.- Vâlcea.

Referitor la tema lucrării, aceasta se referă la politica de produs şi distribuţie a S.C. DIANA S.R.L., având ca obiect de activitate recepţionarea cărnii refrigerate, tranşarea şi vânzarea în magazinul propriu, prepararea produselor de tip carmangerie din carne de porc, vită, oaie, şi în anii ce au urmat, din carne de pasăre.

Pentru a menţine calitatea şi siguranţa alimentelor de-a lungul lanţului amintit este nevoie atât de proceduri care să asigure faptul că alimentele sunt integre, precum şi de proceduri de monitorizare care să asigure ducerea la capăt a operaţiunilor în bune condiţii.

S.C. DIANA S.R.L. oferă o lecţie deschisă în acest sens. Foarte importantă pentru obţinerea unor rezultate bune este organizarea corespunzătoare

a procesului de producţie, implementând sistemul de management al calităţii şi sistemului ISO 9001. Acestea sunt câteva din schimbările pe care S.C. DIANA S.R.L. le-a făcut până în

1

prezent, dar calitatea şi siguranţa alimentelor se bazează pe eforturile celor implicati în lanţul complex care include producţia de carne, procesarea, transportul şi consumul.

Produsele S.C. DIANA S.R.L. au fost apreciate din punct de vedere calitativ şi s-au bucurat de un real success din partea consumatorilor. Potrivit Uniunii Europene şi Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, siguranţa alimentelor este o responsabilitate a tuturor, începând de la originea lor până în momentul în care ajung pe masa consumatorului.

Metodologia lucrării cuprinde: studii documentare, analiză, sinteză, analiza critică pentru elaborarea concluziilor. Lucrarea este structurată în patru capitole.

În primul capitol “Caracterizarea sectorului de producere şi comercializare a cărnii şi preparatelor din carne din România” s-a realizat o incursiune asupra stadiului actual al sectorului de producere şi comercializare a carnii si preparatelor din carne pe principalele categorii de producţie. De asemenea am prezentat principalele aspecte ale negocierii în Uniunea Europeană referitoare la sectorul preparatelor din carne.

Capitolul al II-lea “Analiza diagnostic a activităţii economico-financiare la S.C. DIANA S.R.L.’’ este structurat în mai multe subcapitole, printre acestea numărându-se: scurta prezentare a S.C. DIANA S.R.L., structura organizatorică, potenţialul tehnico-productiv, managementul şi utilizarea resurselor umane, diagnosticul activităţii economice şi de marketing, diagnosticul activităţii financiare(curprinde indicatorii financiari), piaţa de aprovizionare , piaţa de desfacere (lanţurile proprii de magazine şi lanţurile hipermarketurilor), concurenţa şi preţurile produselor societăţii şi a concurenţei şi analiza SWOT a activităţii economico-financiare.

În capitolul al III-lea “Fundamentarea politicii de produs şi de distribuţie la S.C. DIANA S.R.L.” s-a făcut o estimare a cererii de carne şi produse din carne de pe piaţa românească. După aceasta am continuat cu fundamentarea programului de producţie şi proiectarea politicii de distribuţie , anume canalele de distribuţie pretabile S.C. Diana S.R.L, precum şi proiectarea logisticii de distribuţie.

Voi încheia această lucrare cu concluzii şi propuneri de îmbunătăţire a activităţii S.C. Diana S.R.L.

2

CAPITOLUL ICARACTERIZAREA SECTORULUI DE COMERCIALIZARE A CĂRNII ŞI PREPARATELOR DIN CARNE DIN ROMÂNIA

1.1. Stadiul actual al sectorului de producere şi comercializare a cărnii şi

preparatelor din carne din România

1.1.1. Carnea de bovina

Strategia de creştere a bovinelor în perioada 2002-2008 arată o creştere a efectivelor matcă de la 1.775 mii capete la 2010 mii capete. Acest obiectiv s-a realizat prin aplicarea legislaţiei în vigoare privind exploataţiile agricole, prin care s-a preconizat o creştere graduală a numărului de ferme care deţin 50 capete taurine la îngrăşat si prin urmatoarele măsuri specifice:

- accelerarea procesului de ameliorare genetică a efectivului de bovine : - asigurarea materialului biologic de reproducţie pentru marirea dimensiunilor fermelor

actuale şi înfiinţarea de noi ferme de animale- recunoaşterea, încurajarea şi sprijinirea de catre stat a asociaţiilor de crescatori de

bovine;- asigurarea cadrului legislativ pentru implementarea politicii strategice cu orientare spre

economia de piaţă; - acordarea de stimulente financiare.La efectivele matcă de 2.010.000 capete din anul 2008, corespund 850.000 viţei (bovine

mascule), din care 725.000 devin bovine mascule eligibile.- stabilirea unui plafon national pentru prima de abatorizare sau export, la un nivel total

de 1.583.000 capete, din care : tauri, juncani, vaci si viţele– 1.498.000 capete ; viţei (bovine mascule) – 85.000 capete

În anul 2000, au fost sacrificate 1,3 milioane capete, atat pentru industrie cât şi pentru autoconsum. În perioada 2002 – 2006, a existat o creştere a efectivelor sacrificate la 1.583.000 capete, eligibile pentru prima de sacrificare. Strategia creşterii bovinelor a dus la creşterea numerică a efectivelor de bovine la 3.400.000 capete în anul 2008, din care pentru sacrificare la 1.668.000 capete în 2008.

- stabilirea plafonului naţional de prime pentru vaci care alăpteaza (Reglementarea 1254/99) la un nivel de 150.000 capete pentru anul 2007 .În conformitate cu R 1254/99, Art. 13, Romania ia notă de faptul că, începand cu data aderarii, producătorii eligibili s-au calificat pentru plăţile de extensificare.

În conformitate cu R 1254/99, Art. 14, Romania a solicitat acordarea anual, începand cu data aderarii, de plaţi suplimentare, sub forma de: plăţi pe cap de animal (Art. 15); plăţi pe suprafaţă (Art. 17). Romania a specificat, până la 31.12.2004, nivelul sumelor globale totalizând plăţile suplimentare ce au fost acordate (R 1254/99, Secţiunea 2, Art. 14)

În prezent, în România există 900.000 capete efective matcă din rasele mixte Balţată românească si Brună. Rasele mixte preponderente în România, respectiv Balţată româneasca şi Brună, sunt utilizate în diferite proporţii pentru producţia de lapte şi carne, şi pe acest considerent din cele 900.000 capete se apreciază că plafonul de vaci care alaptează, eligibile la primă, este de 300.000 capete. Până în prezent crescătorii din Romania s-au orientat pentru exploatarea animalelor pentru producţia de lapte, producţia de carne de vită fiind pe un plan

3

secundar, dar cu tendinţe de creştere. Acest aspect a fost determinat atât de puterea de cumpărare a consumatorilor, cât şi de preferinţa acestora pentru consumul cărnii de porc.

Politica Guvernului de creştere a venitului naţional şi promovarea calităţii, determină orientarea consumatorilor către acest tip de produs.Tendinţa pieţei va determina crescătorii să se orienteze într-o mai mare măsura, către exploatarea animalelor pentru producţia de carne. Având în vedere aceste considerente, România a solicitat stabilirea unui plafon de 300.000 capete pentru anul 2007.

Sectorul cărnii de vită se caracterizează prin existenţa unui numar mare de exploataţii neprofitabile cu efective mici de animale (1,6 capete/exploataţie) şi care nu comercializează pentru piaţă, precum şi printr-un număr mic de animale specializate în producţia de carne. Pe parcursul ultimilor ani efectivele de bovine au scăzut continuu, de la 3.235.000 capete în 1997 la 3.051.000 capete în 1999 şi la 2.870.000 capete în 2000.

În schimburile comerciale cu animale vii se înregistreaza o balanţă comercială pozitivă. Balanţa comercială pentru carne de vită este deficitară. La nivelul anului 2000, importul de animale vii a fost de 310 tone şi exportul de 47.806 tone (120.000 capete), pentru carnea de bovine înregistrându-se un import de 1390 tone şi un export de 180 tone.

1.1.2. Carnea de porc

În România carnea de porc este cel mai important tip de carne, deţinând circa jumătate din producţia de carne în perioada 1996 - 2008. Din datele statistice privind evoluţia efectivelor de porcine în perioada 1996 - 2000 , rezultă o scădere drastică a acestora : de la un efectiv total de 8.234 mii capete în 1996, s-a ajuns la 4.797 mii capete în 2000 (58%).

Ca urmare a scăderii efectivelor de porci, au avut loc diminuari semnificative ale producţiei de carne de porc, ajungându-se la 670 mii tone în viu în 2000 (74%), faţă de 910 mii tone în 1996. Consecinţele directe ale diminuării producţiei de carne de porc, au determinat scăderea consumului cărnii de porc în ultimii ani, de la 23,8 kg/cap/an în 1996 la 22,4 kg/cap/an în 2000.

Structura producţiei este concentrată în doua extreme: producătorul privat de dimensiuni reduse şi producătorii integraţi de dimensiuni mari. Există un numar de 1,7 milioane de exploataţii zootehnice pentru porci la îngrăşat cu un efectiv mediu de 2,16 capete/exploataţie în anul 2000.

În ceea ce priveşte comercializarea cărnii de porc, numai 49% din totalul acesteia trece prin lanţul comercial, restul fiind autoconsum. Există două lanţuri de producţie care aplică tehnologii diferite: producătorii mici şi unităţile mari de producţie. Producătorii mici utilizează mijloace tradiţionale de creştere şi hrănire a porcilor.

Unităţile mari folosesc tehnologii moderne de creştere, însă baza materială de care dispun este învechită. 80% din acestea sunt integrate vertical, ceea ce înseamnă că au unităţi de procesare a hranei, unităţi de creştere a porcilor şi abatoare. Comercializarea carcaselor de porc şi a porcilor în viu se realizează în baza unor standarde, care vizează clasificarea carcaselor în clase de calitate conform sistemului EUROP.

Balanţa comercială pentru carnea de porc, cât şi pentru porcii vii este deficitară, importurile având valori mult mai mari decât exporturile la nivelul anului 2000. Astfel , s-au importat 18.900 tone de animale vii şi 22.389 tone carne de porc, exportându-se numai 329 tone carne de porc.

4

1.1.3. Preparate din carne

Per total industrie alimentară, România dispunea la nivelul anului 2008 de circa 10.000 de unităţi (fără cele "la negru", care în industria cărnii au o pondere de circa 30-40%), cu 207.000 de salariaţi şi o cifra de afaceri de 10,1 miliarde €. Spre comparaţie, Ungaria, cu doar 101.000 de salariaţi, realiza 8 miliarde €, iar Polonia, cu 420.000 de salariaţi, realiza 42 miliarde €. Cifra de afaceri raportată la numărul salariaţilor era de 49.000€ per salariat la noi, de 79.000€ per salariat la unguri, de 100.000€ per salariat la polonezi, respectiv de 371.000€ per salariat pentru un francez.

Gradul de concentrare în industria alimentara este unul destul de scăzut, primele cinci companii românesti din domeniul alimentar cumulau, în 2006, doar 10,2% din cifra de afaceri totală a industriei şi 6,1% din numărul de salariaţi, în vreme ce primele 20 de companii din industria alimentară au per total o cifră de afaceri de 21,7% şi deţin 13,6% din forţă de muncă din industrie. În urmatorii ani, este de aşteptat ca piaţa să asiste la o tendinţă de concentrare în domeniu.

În ceea ce priveşte productivitatea muncii unui salariat din industria alimentară romanească, se poate constata că aceasta a crescut in mod constant, cu un ritm care s-a situat aproximativ la nivelul mediei înregistrate de productivitatea muncii unui angajat per total industrie româneasca sau industrie prelucrătoare din Romania. După cum indica datele oferite de Institutul Naţional de Statistică în intervalul 2000-2006, productivitatea muncii pe salariat a crescut în industria alimentară cu circa 57%. Ritmul a fost mai alert în primii ani ai perioadei menţionate, dar s-a mentinut ridicat şi în ultimul an al intervalului. Este de aşteptat ca şi în urmatorii ani această tendinţa să continue, mai ales în condiţiile în care salariile au toate şansele să stagneze sau chiar să se reduca din cauza crizei economice mondiale.

Producţia româneasca de carne a crescut şi ea în perioada 2000-2006, cu un procent de doar 24%, trendul fiind însa unul sinuos; după o scădere puternică între 2000 şi 2002 (care continua însă o evoluţie începută în 1993), producţia de carne a crescut în următorii ani, reuşind să recupereze scăderea din intervalul 2000-2002. Faţă de 1993, producţia de carne a companiilor româneşti a scăzut la aproape jumătate în 2006 (de la 626 mii tone la 322 mii tone).

În schimb, în cazul preparatelor din carne evoluţia pozitivă înregistrată a fost mult mai spectaculoasă în cei şapte ani (2000-2006) producţia de preparate din carne ajungând aproape să se tripleze comparativ cu începutul perioadei menţionate, creşterea fiind continuă de la an la an. Chiar şi faţă de 1993 înregistrăm aproape o dublare a cantităţii de preparate din carne fabricate de firmele din România.

O evoluţie se remarcă şi în cazul conservelor din carne, a căror producţie, în 2006, se situa la un nivel de aproape trei ori mai mare comparativ cu anul 2000: 28 mii tone, faţă de doar 11 mii tone. În raport cu anul 1993, creşterea este insă de doar 12%. Aceste creşteri spectaculoase se datorează însă, în buna parte şi "albirii" economiei subterane, indica surse din ARC. Ca producator de carne, România ocupă în 2007, conform datelor oferite de Eurostat locul 11 în UE la porc şi vită, locul 7 la pui şi locul 5 la carnea de oaie (singurul sector unde lucrăm la potenţial, datorită faptului că domeniul a fost unul tradiţional în România).

În 2005, România avea 1.038 unităţi de producere, procesare şi conservare carne (2,3% din cele 45.000 unităţi existente în UE), cât Marea Britanie (1.009), faţă de 599 Bulgaria, 619 Ungaria, 3.597 Polonia, 3.854 Italia, 4.298 Spania, 11.216 Franţa şi 12.615 Germania. Aceste unităţi realizau o cifră de afaceri de 1,46 miliarde euro (0,8% din total sector UE).

Totuşi, la capitolul carne şi preparate din carne, România înregistra la nivelul anului 2006, un sold negativ în comerţul exterior de 474 milioane euro (circa o treime din balanţa

5

comercială negativă din sectorul alimentar), importurile cifrându-se la 511 milioane de euro şi exporturile la doar 37 de milioane de euro, după cum o arată datele Institutului Naţional de Statistică. În anul 2000 importurile de carne şi preparate din carne contabilizau 92 de milioane de euro (de 5,5 ori mai mici decât în 2006), iar exporturile, 15 milioane de euro (de 2,5 ori mai mici decât în 2006).

Orientarea industriei cărnii din România spre fabricarea unor bunuri cu o valoare adăugată mai mare (preparatele şi conservele din carne) va influenţa productivitatea muncii pe salariat în sensul unei îmbunătăţiri a acestui indicator la nivelul sectorului. Acest fapt ar putea avea ca efect şi o creştere a exporturilor şi o diminuare a ritmului de creştere a importurilor (sau chiar o micşorare a nivelului acestora).

Dar expansiunea consistentă a consumului şi a producţiei de carne şi mezeluri depinde în mare măsura de puterea de cumpărare a românilor, care în următorii ani ar trebui totuşi să urmeze un trend ascendent, ţinând cont de procesul de convergenţă reală şi nominală la U.E.

De asemenea, creşterea producţiei de preparate din carne şi a celei de conserve din carne ilustreaza o orientare a industriei cărnii din România spre fabricarea unor bunuri cu o valoare adăugată mai mare, fapt care creează premisele unei majorări a profitului acestor companii, dacă preţurile la materiile prime şi la produsul finit nu vor urma o evoluţie defavorabilă în urmatoarea perioadă.

Preţurile produselor din carne şi preparatelor din carne de pe piaţa românească sunt strâns legate de evoluţia preţurilor pe plan internaţional, mai ales că o mare parte din carnea utilizată la obţinerea preparatelor din carne este adusă din afara României.

Pe plan internaţional, in ciuda manifestărilor actualei crize financiare, va avea loc o creştere a preţurilor la carne şi la preparatele din carne, în următorul deceniu, alimentată de trendul ascendent al cererii unor astfel de produse (mai ales în ţările în curs de dezvoltare) şi de creşterea substanţială a comerţului mondial, după cum o arată studiile Eurostat şi ale Meat International. În plus, prognozata mărire a preţurilor furajelor, va avea ca efect o diminuare a ratei de creştere a producţiei, mai ales la carnea de porc şi pasăre.

Producţia mondială de carne va evolua într-un ritm mai lent decât în ultimul deceniu: sub 1% anual, în ţările OECD, şi cu 2,5% în ţările în dezvoltare. Proiecţiile specialiştilor indică faptul că, deşi preţul mondial al cărnii de porc îşi va păstra natura ciclică, acesta va rămâne în următorii 10 ani în medie cu 24% mai ridicat decât în deceniul anterior, chiar dacă pe termen scurt se va menţine ceva mai scăzut, din cauza stocurilor mari. Conform unui raport elaborat de grupul InterPig, în 2007 costul mediu de producţie a porcilor, în statele UE, a crescut cu 12%, ca urmare în special a costurilor suplimentare ale furajelor. Costul furajelor a urcat cu 10% în SUA şi cu 44% în Canada, în timp ce in UE, creşterea medie a fost de 21%, iar in Brazilia de 17%.

Statele membre UE din categoria celor cu costuri mari de producţie a porcilor, conform studiului menţionat, sunt Italia, Marea Britanie, Suedia şi Austria, cele din categoria medie ar fi Germania, Irlanda şi Spania, iar cele cu costuri scăzute sunt Franţa, Belgia şi Olanda. Cel mai mic cost de producţie în 2007 îl avea Danemarca, urmată de Olanda.

O altă componentă ce a influenţat şi va influenţa şi în viitor costul mediu de producţie al porcilor, la nivelul ţărilor UE, este cea legată de reglementările naţionale privind mediul, bunăstarea animalelor, sanătatea animalelor, sanătatea publică şi planificarea spaţială. Spre exemplu, potrivit analizei, costurile de mediu plătite de producătorii de porci olandezi vor creşte de la 0,11€ per kilogram in 2007 la 0,13€/kg in 2013, ca rezultat al politicii guvernamentale privind reducerea emisiilor de amoniac. În alte ţări europene, costurile echivalente erau de numai 0-0,05€/kg, dar in Franţa, Germania şi Danemarca ele vor ajunge în 2013 la 0,05-0,06€/kg.

6

Măsurile de bunăstare a animalelor vor genera costuri în Olanda de 0,05€/kg in 2013, faţă de la 0,02€/kg în 2007. În Germania, aceste costuri vor creşte la doar 0,01€/kg, iar in alte state din UE vor fi aproape de zero. Ca urmare, pentru Olanda, costurile totale de producţie la carnea de porc vor ajunge, în 2013, aproape de 1,58€/kg, in timp ce, în Franţa, vor fi de 1,49€/kg, iar în Danemarca de 1.44€/kg.

În România, normele impuse de ANSVSA, care de multe ori se vrea a fi "mai catolică decât Papa", ar putea introduce o componentă importantă în lista costurilor de producţie pentru carnea de porc (o abordare mai echilibrată ar fi necesară din partea acestei instituţii).

De asemenea, preţul cărnii de pasăre se aşteaptă să rămână la niveluri ridicate în urmatorii 10 ani, fiind in medie cu 20% mai sus decat media deceniului precedent.

În cazul cărnii de vită, la nivel mondial, producţia - şi deci şi preţul - sunt mai puţin afectate de costul ridicat al furajelor, comparativ cu carnea de porc si de pasăre.

Totuşi, scăderea septelului în SUA, cauzată de seceta din ultimii ani, are o influenţă importantă în sensul creşterii preţurilor, tendinţă ce ar putea să se menţină şi în următoarea decadă şi care va determina un nivel al preţului cărnii de vită mai mare, în medie cu circa 18% peste cel din deceniul care se va încheia în 2010.

La carnea de oaie şi miel, prognozele specialiştilor anticipeaza o revenire a preţului în următorul deceniu, alimentată de cererea mondială în rapidă creştere şi de reducerea stocurilor, pe masură ce crescătorii işi vor reface septelul şi vor reduce abatorizarea. Actualul nivel scăzut al preţului cărnii de oaie şi miel poate fi atribuit în mare măsura sacrificărilor exagerat de mari, induse de seceta prelungită, din Australia şi Noua Zeelandă.

Pe termen scurt, însa, situaţia nu este deloc bună pentru operatorii economici din industria cărnii. Previziunile pentru 2009 indică o posibila scădere a preţului cărnii şi a produselor din carne. Criza mondială va reduce puterea de cumpărare şi, astfel, va micşora consumul de carne.

1.2. Principalele aspecte ale negocierii cu Uniunea Europeană în sectorul preparatelor din carne

Piaţa produselor alimentare din U.E. ramane fragmentată. Această fragmentare se poate datora diferenţelor dintre reglementările la intrarea pe piaţă şi stabilirea preţurilor şi practicilor comerciale precum acordurile exclusive de furnizare. Creşterile relativ mari la preţurile produselor alimentare în noile State Membre pot fi explicate prin diverşi factori precum creşterea diferenţelor de curs valutar, nivelurile relativ mari ale salarizării şi inflaţiei preţurilor în aceste ţări, consumurile relativ mari de energie şi inputuri agricole în procesele de producţie a alimentelor şi presiunile competitive relativ scăzute în cadrul lanţului de furnizori de produse alimentare.

Condiţiile de competitivitate diferă în cadrul Statelor Membre. Retailerii din majoritatea Statelor Membre au amortizat un procent din creşterea preturilor la producător, dar acest lucru nu este valabil şi pentru noile State Membre. Are loc o consolidare de-a lungul lanţului alimentar.

Deşi o astfel de consolidare poate duce la creşterea eficienţei, poate de asemenea să influenteze negativ condiţiile de competiţie, în detrimentul consumatorului şi afacerilor. Totuşi, poate de asemenea să determine modificarea puterii de cumpărare/ tranzactionare a actorilor din diferite segmente ale lanţului alimentar  şi deteriorarea competiţiei la nivel local.

Raportul subliniază faptul că în perioada august 2007 - iulie 2008 inflaţia preţurilor la produsele alimentare a însumat 1% din valoarea totală a inflaţiei la nivelul UE. Totuşi, contribuţia inflaţiei preţurilor la alimente variază de la un stat membru la altul. Această variaţie

7

poate fi explicată de diferenţele în procentul din venituri alocat produselor alimentare, care este mai ridicat în ţările cu venituri mai mici per cap de locuitor. S-a raportat că cei 16% dintre europeni care trăiesc sub pragul sărăciei sunt cei mai afectaţi de creşterea preţurilor la produsele alimentare datorită posibilităţii limitate în alegerea produselor alimentare şi a faptului că sumele alocate pentru cumparărea de produse alimentare reprezintă un procent semnificativ din bugetul lor.

Într-o secţiune a raportului intitulat „Privire de ansamblu asupra pieţelor de produse agricole şi preţurilor produselor alimentare” se previzionează că în urmatorii doi ani, declinul rapid al preţurilor mărfurilor agricole din ultimele luni va determina o scădere a inflaţiei preţurilor produselor alimentare şi o scădere semnificativă a contribuţiei inflaţiei alimentare la valoarea maximă a inflaţiei (0.6 puncte procentuale în 2009 şi 0.5 puncte procentuale în 2010). Cele mai recente informaţii de la consumatori privind preţurile transmise de Eurostat în mai 2009 arată că în ultimele 12 luni rata medie a modificărilor preţurilor la produsele alimentare în UE a fost de 4,9%, comparativ cu 5,3% în mai 2008. În majoritatea Statelor Membre, mai puţin şapte dintre acestea, inflaţia la preţurile produselor alimentare a fost mai mică decat cu un an în urmă. Principala excepţie a fost in UK unde inflaţia la produsele alimentare a fost de aproape 12%, aproape dublu faţă de 2008 şi similară celei din Letonia şi Lituania.

Dacă ne referim doar la preţurile la carne, în ultimele 12 luni rata medie a variaţiei în UE, în mai 2009 a fost de 5,2% faţă de 3,2% înregistrată în mai 2008. În UK, preţul cărnii a avut o valoare mai mare cu peste 14%, situându-se pe locul al doilea.

Prin Ordinul nr.307/2001 al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor a fost organizat în structura MAAP, Biroul pe produs în cadrul Direcţiei Generale Strategii şi Politici în Zootehnie. În cadrul acestui Birou se va realiza implementarea politicii de monitorizare a efectivelor de animale, a producţiei şi a pieţei în sectorul carne bovine.

Pentru Adoptarea şi implementarea acquis-ului s-a stabilit următorul calendar:Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor va elabora legislaţia necesară privind

standardele de comercializare şi obligativitatea acestora: 2002 - Introducerea sistemului comunitar de clasificare a carcaselor: (R 1208/81; R 2930/81; R 344/91; R 1186/90)

Elaborarea unui act normativ pentru desemnarea autoritaţii competente în introducerea grilei în sectorul cărnii de bovină, stabilirea atribuţiilor, sancţiuni.

2003-2004Elaborarea unui act normativ pentru introducerea grilei de clasificare, plată corelată cu

această clasificare, organizarea controlului, instruire clasificatori.Începand cu anul 2004 – monitorizarea preţurilor (R 563/82, R 610/77, R

1892/87).Introducerea sistemului comunitar de clasificare a carcaselor: (R 1208/81; R 2930/81; R 344/91; R 1186/90).

În perioada 2004 – 2006 Agenţia de Plaţi şi Intervenţie, pentru domeniul carne bovină va întreprinde măsurile necesare pentru administrarea: sistemului de plaţi directe; intervenţiei publice şi ajutorul pentru depozitarea privată; sistemului de licenţe pentru import-export; sistemului de restituţii la export.

Prin Ordinul nr.307/2001 al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor a fost organizat în structura Ministerului, Biroul pe produs, în cadrul Direcţiei Generale Strategii şi Politici în Zootehnie.

În cadrul acestui Birou se va realiza implementarea politicii de monitorizare a efectivelor de animale, a producţiei şi a pieţei, în sectorul de creştere a porcilor.

Calendarul adoptării cerinţelor europene, din domeniu, prevede:• Introducerea sistemului comunitar de clasificare a carcaselor de porc (Reglementarea

Consiliului nr. 3220/84/CEE şi Reglementarea Comisiei nr. 2967/85/CEE) :

8

- 2002 - act normativ pentru desemnarea autorităţii competente în introducerea grilei în sectorul cărnii de porc, stabilirea atribuţiilor, sancţiunilor;

- 2002 - 2004 - instruire clasificatori;- 2003 - 2004 - elaborarea şi aprobarea actului normativ pentru introducerea grilei de

clasificare, plată corelată cu această clasificare, organizarea controlului.• Agenţia de Intervenţie şi Plaţi va întreprinde, în domeniul cărnii de porc, măsurile

necesare pentru:- monitorizarea preţurilor, corelate cu sistemul european de clasificare a carcaselor

(Reglementarea Comisiei nr. 3537/89/CEE) - anul 2004;- administrarea sistemului de intervenţie privind:a) restituţii la export ( Reglementarea Comisiei nr. 2331/97/CE) - anul 2003: definirea

restituţiilor la export; definirea comercianţilor care pot primi restituţii la export; condiţiile pe care comercianţii trebuie sa le îndeplinească; procedurile de acordare a acestor restituţii la export; documentele pe care comercianţii trebuie să le prezinte pentru solicitarea restituţiilor, să justifice exportul, şi să justifice că produsele au ajuns la destinaţie; penalităţile .

b) licenţe de import şi export ((Reglementarea Comisiei nr.1432/94/CE, Reglementarea Comisiei nr.1898/97/CE, Reglementarea Comisiei nr.1370/95/CE) – anul 2003:

-speciile de şuine domestice în viaţă; sortimentele de carne de porc (proaspătă, înghetată, congelată, sărată, uscată şi afumată, grăsime de porc, conservată sau preparată); condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească comercianţii; documentele necesare pe care comercianţii trebuie să le prezinte; termenul de valabilitate al licenţelor; modul de completare al licenţelor; valoarea garanţiei pe care comercianţii trebuie să o depună pentru a primi licenţele.

c) ajutor pentru depozitare privată (Reglementarea Comisiei nr. 3444/90/CE) -anul 2006.Am anexat proiectului datele privind cantităţile de carne produse la nivel European (vezi

Anexa nr. 1) şi principalii importatori şi exportatori ( Anexa nr. 2).

9

CAPITOLUL IIANALIZA DIAGNOSTIC A ACTIVITĂŢII ECONOMICO

FINANCIARE LA S.C. Diana S.R.L.

2.1 Prezentarea generală a S.C. Diana S.R.L.

S.C. Diana S.R.L. s-a înfiinţat în anul 1991 având ca principal obiect de activitate comercializarea produselor alimentare şi nealimentare prin magazinul propriu din Râmnicu-Vâlcea. De-a lungul timpului această activitate s-a dezvoltat continuu. În prezent funcţionează cincisprezece magazine DIANA, organizate în spaţii comerciale moderne, situate în fiecare zonă importantă a oraşului Ramnicu Vâlcea cât şi în oraşele: Horezu, Drăgăşani, Brezoi şi Ocnele Mari.

În anul 1997, societatea Diana a investit în prima unitate proprie de producţie pentru carne şi produse din carne. Unitatea fiind utilată cu tehnologie de ultimă oră şi bucurându-se de o logistică performantă, a devenit în scurt timp unul dintre cei mai activi producători din industria cărnii din judeţul Vâlcea.

După trei ani, a fost achiziţionat pachetul majoritar din acţiunile scoase la vânzare de S.C. CARVIL S.A. (fosta întreprindere de industrializare a cărnii Valcea ). Prin asocierea cu CARVIL S.A., în aprilie 2000 a fost transferată întreaga capacitate modernă de producţie în spaţiile acesteia, completând întreaga linie cu activităţile de abatorizare, tranşare a cărnii, preparare a produselor, depozitare si transport.

În anul 2001 societatea a participat la un proiect de protecţia mediului finanţat de către Ministerul de Externe din Austria – ECOPROFIT, în urma participării a obţinut titlul de companie ECOPROFIT.

Capacităţile de procesare a cărnii au fost mărite prin dotarea cu utilaje  noi din import (Germania , Elveţia). Anul 2002 a marcat începutul colaborării cu Asociaţia Românã a Cărnii, al carei membru este. În cadrul acestei colaborări SC DIANA SRL a participat la programul „Marca de Calitate” şi a obţinut pentru o parte din produsele DIANA omologarea „Produs – marcă de calitate”. Datorită unei activităţi susţinute şi a muncii în echipă, în iunie 2002 s-a obţinut certificarea sistemului de Management al Calităţii conform standardului SR EN ISO 9001:2001.

În anul 2003 s-a continuat politica de reinvestire a profitului în utilaje, în dezvoltarea modulară a activităţii si în pregătirea de specialitate a personalului, ceea ce a condus la creşterea calităţii produselor şi la mărirea reţelei de desfacere în 16 judeţe şi în municipiul Bucureşti.

În perioada 2003-2004 s-a derulat proiectul SAPARD „Modernizare şi retehnologizare fabrică de preparate şi abator porc ”.

O consecinţă importantă a accesării acestor proiecte este implementarea şi certificarea Sistemului de Management al Calităţii şi HACCP. Astfel, în anul 2005 Sistemul de Management al Calităţii şi HACCP al DIANA SRL a fost auditat şi certificat de către organismul Moody International SRL, conform standardului DS 3027 E:2002.

În perioada 2006-2007 s-a derulat proiectul SAPARD: „Modernizarea frigoriferului şi a abatorului pentru vită. Construcţia staţiei de epurare” .

Acest proiect a vizat modernizarea construcţiilor şi instalaţiilor, înlocuirea utilajelor şi echipamentelor existente uzate moral şi funcţional, mari consumatoare de energie, cu altele de ultimă generaţie şi îmbunătăţirea condiţiilor de mediu.

10

Produsele şi serviciile firmei Diana se adresează, actualmente, pieţei locale şi naţionale, numărul firmelor mari de distribuţie şi magazinelor de specialitate pe care le aprovizioanează în flux continuu depăşind cifra 1000.

În perspectivă, Diana işi propune extinderea pieţei de desfacere si in afara ţării. În sensul realizării unor vânzări la export, precum şi pentru satisfacerea cerinţelor marilor magazine, firma a aderat la sistemul de codificare european EAN, produselor Diana fiindu-le alocate coduri EAN 13 pentru produsele cu greutate variabilă dar şi fixă.

Capitalul social subscris al societaţii se ridică la valoarea de 2.500.000 RON, din care aportul în natură se ridică la valoarea de 102.120 RON. Forma de organizare a societăţii comerciale fiind Societate Comercială cu Răspundere Limitată, capitalul este impaărţit in 25.000 părti sociale, valoarea unei părţi sociale fiind de 100 RON. Asociatul unic al SC Diana SRL este domnul Dumitru Craciunescu, care ocupă functia de Administrator – General Manager. Conform Actului Constitutiv al S.C. Diana S.R.L. obiectul principal de activitate îl reprezintă Fabricarea produselor din carne. Pe langă acesta, S.C. Diana S.R.L. desfaşoară şi activităţi secundare cum ar fi: creşterea animalelor, abatorizare, comercializarea produselor din carne, etc.

Pe lângă dotările de ordin tehnic care contribuie direct la producţia produselor din carne S.C. Diana S.R.L. are şi un parc auto impresionant dotat cu 3 autocamioane tip TIR – două pentru transport animale vii şi unul pentru transport marfa, 40 autoutilitare transport marfă. Toate mijloacele de transport care deservesc transportului de marfa sunt dotate cu instalaţii frigorifice de ultimă ora. Cu un asemenea parc auto societatea Diana poate face face oricărei comenzi, în orice punct al ţării şi pe viitor şi în afara graniţelor României.

2.2 Analiza diagnostic a managementului practicat la S.C. Diana S.R.L.

La sfârşitul anului 2008 numărul total de angajaţi al S.C. Diana S.R.L. era de 538. Personalul S.C. Diana este organizat în trei Direcţii şi anume: Direcţia Tehnică şi Producţie, Direcţia Comercială şi Direcţia Economică. Toate cele trei Direcţii sunt subordonate direct Directorului General. Tot în subordinea Directorului General se mai află Biroul de Managementul Calităţii, Biroul de Resurse Umane, Biroul Juridic, Biroul Secretariat şi Protocol, Biroul de Protecţia Muncii.

Fiecare dintre cele trei Direcţii are în subordine urmatoarele departamente/ secţii : Direcţia Tehnică şi Producţie are în subordine urmatoarele secţii: Abatorizare-

Tranşare, Preparate din carne, Ambalare, Utilităţi, Întreţinere-Reparaţii şi Administrativ;

Direcţia Comercială are în subordine urmatoarele departamente: Marketing, Aprovizionare, Vânzări, Coloana Auto, Magazine

Direcţia Economică cuprinde: Biroul Financiar-Contabil şi Oficiul de CalculToate aceste informaţii sunt prezentate structural in Organigrama SC Diana SRL

anexată proiectului ,organigramă actualizată în anul 2009 (vezi Anexa nr. 3).Evoluţia personalului în ultimii trei ani de activitate se prezintă astfel: în anul 2006 erau

angajaţi un număr de 389 de oameni, în anul 2007 numărul acestora a crescut la 511 iar în 2008 ajungându-se la 538 de salariaţi. Numărul persoanelor angajate este previzionat sa crească în anul 2009 datorită investiţiilor în tehnologie şi implicit a creşterii volumului de activitate. În prezent se încearcă implementarea unui program de responsabilizare a angajaţilor astfel incat fiecare muncitor direct dar şi indirect productiv să răspundă pentru activitatea pe care o desfaşoară.

11

Acest lucru va duce la o creştere a productivităţii muncii şi implicit la o creştere a cifrei de afaceri. Pentru o bună desfăşurare a activităţii şefii Direcţiilor Tehnic şi Producţie şi Şefii Direcţiei Comerciale au întalniri permanente pentru a discuta strategiile ce trebuiesc adoptate in vederea satisfacerii cerintelor clientilor si a pietei

În S.C. Diana S.R.L. se regăsesc următoarele sistemele de management utilizate în conducerea unităţii:

managementul prin obiective, regăsit sub forma unor liste de obiective;managementul prin bugete, concretizat doar la elaborarea şi urmărirea bugetului de

venituri şi cheltuieli;managementul participativ exercitat la nivelul celor două organisme participative de

management: AGA şi Consiliul de Administraţie.Managementul prin obiective se foloseşte cel mai frecvent şi se bazează pe faptul că

eficacitatea firmei depinde mai ales de trinomul « obiective – rezultate – recompense /sancţiuni » .

La S.C. Diana S.R.L. managementul prin obiective constă în: - instituirea unui sistem de obiective care să coboare până la nivelul executanţilor ; - participarea întregului personal la stabilirea şi realizarea obiectivelor ; - instituirea unui sistem de control continuu ; - corelarea strânsă a recompenselor materiale şi morale cu rezultatele efectiv obţinute. S.C. Diana S.R.L. foloseşte ca metode de management: diagnosticarea – regăsită

sub formă de raport de gestiune care însoţeşte bilanţul contabil; şedinţa – sub forma şedinţelor periodice sau a celor ad-hoc; delegarea – utilizată pentru desemnarea unor reprezentanţi care să promoveze interesele societăţii, rezolvarea unor probleme de către subordonaţi.

2.3 Analiza diagnostic a potenţialului tehnico – productiv la S.C. Diana S.R.L.

Potenţialul tehnico-productiv al unui agent economic, mai ales dacă este vorba de firmă specializată pe producţie de bunuri agroalimentare, reprezintă un factor de producţie foarte important care poate aduce avantaje compartative pe piaţa respectivelor produse. Acest potenţial tehnic este compus, pe de o parte, de activele fixe, iar, pe de altă parte, de activele circulante.

Pentru scoaterea în evidenţă a cotribuţiei activelor fixe şi circulante la realizarea producţiei de bunuri economice de către SC DIANA SRL Ramnicu- Valcea, în cazul nostru de bunuri agroalimentare, este bine a se cunoaşte evoluţia şi structura acestor active (vezi tabelul nr. 2.1.).

Tabelul nr. 2.1.

Evolutia si structura activelor la S.C. DIANA S.R.L. conform bilantului contabil la 31.12.2008

Nr. crt.

ExplicatiiANI Dif.

2008/2006(%)

Dif.2008/2007

(%)2006 2007 2008

1 Active totale 24.401 29.546 30.760 26,06 4,12 Active imobilizate 21.577 29.354 28.821 33,57 -1,823 Active circulante 2.823 1920 1.938 -31,35 0,934 Active necorporale 10 10 10 - -

12

5 Imobilizări corporale 20.200 27.821 27.366 35,47 -1,646 Imobilizări financiare 1.366 1.521 1.444 5,71 -5,077 Stocuri 7.458 5.436 6.019 -19,3 10,728 Creanţe 11.813 14.781 22.051 86,66 49,189 Investiţii pe termen scurt 0 3 6 - 10010 Casa şi a conturile la bănci -2.378 -1.874 -2.090 - 12,12 11,52

- mii lei-

Pe baza informaţiilor obţinute din Bilanţul Contabil se mai pot calcula o serie de rate şi indici care pot oferi o imagine mai clară asupra activităţii firmei. Pentru acest lucru este nevoie iniţial să se calculeze dinamica activelor. Următoarele calcule se vor efectua ţinând cont de valoarea activelor în momentul t0 şi valoarea activelor în momentul t1.

Dinamica activelor se prezintă astfel:∆A=A2008-A2007

∆A= 30.760.492 - 29.546.749 = 1.213.743

Din acest calcul rezultă că activele totale ale SC Diana SRL au înregistrat o creştere de 1.213.743 RON valoare absolută şi 4,10 % valoare procentuală.

Dinamica activelor imobilizate şi activelor circulante a fost următoarea : ∆AI=AI2008-AI2007

∆AI= 28.821.891 – 29.354.213 = - 532.322

∆AC=AC2008-AC2007

∆AC= 1.938.601 – 192.536 = 1.746.065Se constată că nivelul absolut al activelor imobilizate a scăzut în anul 2008 faţă de

anul 2007 cu 532.322 , per total acest lucru ducând la o creştere a activelor circulante de 1.746.065 valoare absolută. Toate acestea au fost posibile pe de-o parte datorită creşterii valorilor recuperate prin amortizare şi pe de altă parte datorită creşterii nevoii de materii prime , materiale şi a altor active circulante.

În continuare vom putea calcula o serie de rate de structură ale elementelor de Activ. Acestea se determină ca raport între un element sau o grupă de elemente de activ şi totalul activelor, sau o grupă de elemente din cadrul acesteia. Cele mai importante rate sunt: Rata activelor imobilizate (RAI) şi Rata activelor circulante (RAC).

RAI=

13

Dacă în anul 2007 ponderea activelor imobilizate în cadrul activelor totale era de 99% valoare procentuală, în anul 2008 aceasta a scăzut la 93% valoare procentuală în detrimentul activelor circulante care au crescut de la o valoare 0,6 % în 2007 la o valoare de 6,3 % în 2008. Acest lucru se datorează creşterii nivelului producţiei, în prezent firma având nevoie de creşterea volumului de materii prime, materiale şi alte active circulante.

ImobilizăriLa finele exerciţiului financiar 2008 structura imobilizărilor corporale şi financiare, la

valoarea brută, a fost următoarea: - terenuri în valoare de 1.385.511 lei;- construţii în valoare de 11.279.331 lei. Creşterile înregistrate la această categorie în

suma totală de 599.947 lei au provenit din investiţii având ca surse de finanţare fonduri proprii ;- instalaţii tehnice şi maşini în valoare totală de 25.279.216 lei. Această grupă a

înregistrat o creştere în valoare de 2.639.165 lei, ca urmare a achiziţionării de utilaje noi, finanţate din fonduri proprii ;

- alte instalaţii, utilaje şi mobilier în valoare totală de 1.783.720 lei. Această grupă a înregistrat o creştere de 347.445 lei finanţată din fonduri proprii;

- imobilizările corporale în curs, au înregistrat creşteri de 347.445 lei, din care au fost recepţionate lucrări executate în sumă de 6.142.605 lei. Soldul acestora la data de 31.12.2008 în suma de 21.096 lei reprezintă cheltuieli efectuate pentru realizarea unor investiţii finanţate parţial prin programele de alocare de fonduri europene nerambursabile

Reducerile de imobilizări corporale au avut loc în grupa “ instalaţii tehnice şi maşini ” în sumă de 237.994 lei la valoarea brută şi “ 119.060 lei ” la valoarea contabilă, din a cărui vânzare s-au înregistrat venituri brute de 105.318 lei.

În exerciţiul financiar 2008 nu au avut loc casări de imobilizări corporale. La data de 31.12.2008 existau un număr de 236 mijloace fixe amortizate integral şi folosite în continuare.

Amortizarea calculată în regim liniar înregistrată în cursul exerciţiului financiar, a fost în sumă totală de 3.745.326 lei, din care 118.934 lei- amortizarea eliminată din valoarea contabilă brută şi valoarea netă aferentă grupei „ instalaţii tehnice şi maşini” ca urmare a vânzării unor mijloace de transport.

Activitatea de investiţii în exerciţiul financiar 2008 a urmărit continuarea politicii investiţionale cu scopul de a se prelungi durata de viaţă utilă cât şi calitatea activelor imobilizate ale societăţii ceea ce a condus la creştere potenţialului lor economic şi implicit a nivelului beneficiilor realizate.

Sursele de finanţare a investitorilor cât şi a activităţii curente au fost surse proprii provenite din repartizările anuale la fondul de dezvoltare, din capitalizarea amortizării şi din credite obţinute de la instituţiile bancare.

Anexez proiectului lista cu principalele mijloace fixe aflate în patrimoniul societăţii, împreună cu valoarea netă a acestora,data achiziţiei şi numărul de bucăţi (Anexa nr. 4) .

StocuriStructura stocurilor la finele anului 2008 se prezintă astfel:

- materii prime – sold în valoare de 2.085.603 lei;- materii auxiliare – sold în valoare de 296.822 lei;

14

- materiale consumabile – sold în valoare de 205.447 lei;- combustibil – sold în valoare de 113.095 lei;- semiproduse şi produse finite – sold în valoare de 1.115.389 lei;

mărfuri: la preţ cu amănuntul – sold în valoare de 1.677.541 lei iar la costul de achiziţie – 1.505.039 lei;

Evidenţa stocurilor a fost organizată şi urmarită în analitic pe categorii şi elemente de materiale, cantitativ şi valoric şi pe gestiuni cu evidenţierea distinctă a diferenţelor de preţ aferente acestora, precum şi repartizarea lor asupra valorii stocurilor de produse şi mărfuri.

De asemenea, a fost organizată şi s-a desfaşurat potrivit normelor legale în vigoare recepţionarea tuturor bunurilor materiale intrate în patrimoniul societăţii, înregistrarea lor la locurile de gestiune, evaluarea şi înregistrarea lor în contabilitate la costul de achiziţie, cu excepţia mărfurilor care au fost înregistrate la preţul de desfacere – inclusiv adaosul comercial – potrivit normelor specifice pentru comerţ cu amănuntul.

Costul intrărilor şi ieşirilor elementelor de stocuri de natura materiilor prime, materialelor auxiliare, materialelor de natura obiectelor de inventar, semiproduse şi produse finite a fost determinat prin metoda costului mediu ponderat, media fiind recalculată după fiecare intrare. Această metodă a fost practicată cu consecvenţă pe tot parcusul exerciţiului financiar 2008. Pentru stocurile de mărfuri cu amănuntul costul intrărilor şi ieşirilor a fost determinat prin metoda preţului cu amănuntul, costul mărfurilor vândute fiind calculat prin metoda deducerii valorii marjei brute din preţul de vânzare, proporţional cu valoarea stocului vândut.

Pe parcursul exerciţiului financiar 2008 s-a urmărit concordaţa înregistrărilor din evidenţa sintetică şi cea analitică a stocurilor, prin punctaje periodice, precum şi prin acţiuni de inventariere cu caracter inopinat.

Stocul de produse finite şi semiproduse viteza de rotaţie a stocurilor produse = stocul de productie / stocul mediu

= 118.115.419 / 1.656.765 = 71,28 ori. viteza de rotatie a stocurilor de marfuri = costul vanzarilor / stocul mediu

= 39.257.798 / 1.703.659 = 23,04 ori numarul de zile de stocare produse = stocul mediu/ costul de productie x 365

= 1.656.765 / 118.115.419 x 365 = 5,1 zile numar de zile de stocare marfuri = stocul mediu / costul vanzarilor x 365

= 1.703.659 / 39.257.789 x 365 = 15,84 zileStocul de produse finite şi semiproduse a fost rulat în exerciţiul financiar 2008 de 71,29

ori având un număr mediu de zile de stocare de 5,1 zile, în timp ce stocul de mărfuri a fost rulat de 23,04 ori având un număr mediu de zile de stocare de 23,04 zile.

2.4 Analiza diagnostic a utilizării forţei de muncăla S.C. DIANA S.R.L.

La 31.12.2008 SC Diana SRL avea un număr de 589 de angajaţi. Cu un an în urmă personalul societaţii era în număr de 511 iar în 2006, 389 de salariaţi.

Evoluţia personalului angajat Tabel nr. 2.2 -persoane-

Anul 2006 2007 2008 Nr. angajaţi 389 511 589

Sursa: Note explicative la bilanţ contabil S.C. DIANA S.R.L.

15

Noile locuri de muncă au fost create datorită investiţiilor care s-au realizat în perioada 2006-2008, precum şi noilor obiective realizate de S.C. DIANA S.R.L.: compartimentul de marketing, contracte, adaptare la noile cerinţe ale economiei de piaţă.

Structura personalului după domeniul de activitate Tabel nr. 2.3

Categoria Nr. Persoane Ponderea (%)

Personal de conducere 8 1,35 Personal auxiliar 85 14,43 Personal muncitoresc 496 84,21 TOTAL 589 100

Sursa: S.C. DIANA S.R.L.

Structura pe sex Nr. Persoane Ponderea (%)

Femei 433 73,46 Bărbaţi 156 27,54 TOTAL 589 100

16

Structura pe vârsta Nr. Persoane Ponderea (%)

18-30 ani 185 31,4131-50 ani 268 45,50peste 50 ani 136 23,09

Productivitatea muncii este principalul indicator care caracterizează eficienţa utilizării resurselor umane. Ea este o categorie economică complexă şi dinamică, care exprimă însuşirea muncii de a crea un anumit volum de bunuri într-o unitate de timp.

În contextul problematic al gestiunii resurselor umane, prezintă importanţă abordarea pe scară largă a modalităţilor de contabilizare şi măsurare ale acestora. Modalităţile de măsurare a resurselor umane, pot fi grupate în două categorii: prima vizează costurile factorului uman, iar cea de-a doua priveşte valoarea economică a acestuia.

Categoria privind costurile factorului uman, operează cu costuri istorice cât şi cu costuri de înlocuire (reflectă nivelul actualizat al costurilor istorice). În ambele cazuri, problemele care stau în centrul atenţiei privesc recrutarea, formarea, integrarea, transferarea şi respectiv costurile organizaţionale. Aceste costuri, apar ca investiţii care trebuie amortizate într-o perioadă de timp aflată sub incidenţa unor variabile, cum ar fi: speranţa de viaţă, calitatea sănătăţii, vârsta legală sau contractuală a pensionării, probabilitatea de a părăsi întreprinderea înaintea pensionării etc.

Valoarea economică a potenţialului uman, este rezultatul unui ansamblu de componente în cadrul cărora se disting trei factori determinanţi:

- productivitatea muncii, privită ca un ansamblu de servicii ce se aşteaptă de la un individ;- transferabilitatea, reprezentând performanţa ce se aşteaptă de la un salariat transferat de

la un serviciu la un alt serviciu la acelaşi nivel ierarhic;- promovabilitatea, respectiv capacitatea individului de a-şi desfăşura activitatea la un

nivel ierarhic superior în situaţia în care va fi promovat.Într-o viziune integratoare, valoarea economică a factorului uman se măsoară prin

randamentul (productivitatea) acestuia. Analiza randamentului resurselor umane, suport al diagnosticului, presupune examinarea

a două forme de manifestare ale acestuia şi anume, productivitatea muncii şi profitul pe salariat.Productivitatea muncii, poate fi exprimată în unităţi valorice, cât şi în unităţi fizice.

Indicatorii valorici servesc pentru analiza productivităţii muncii la nivel de întreprindere, iar cei exprimaţi în unităţi fizice sunt utilizaţi în analiza productivităţii muncii pe produse. Productivitatea muncii în expresie valorică se determină ca raport între efectul obţinut şi efortul depus în vederea realizării acestui efect.

Ca indicatori ce măsoară efectului se pot folosi: producţia exerciţiului, valoarea adăugată, cifra de afaceri, veniturile din exploatare, valoarea marfă fabricată. Efortul îmbracă forma consumului de forţă de muncă, iar ca indicatori de reflectare a efectului se pot folosi: numărul mediu scriptic de salariaţi ( Ns ), total om-zile lucrate ( Tz ) şi total om-ore lucrate (Th ).

Analiza situaţiei generale a productivităţii muncii are în vedere urmărirea dinamicii indicatorilor valorici ai acesteia, din punct de vedere al modului de calcul şi al perioadei la care se referă. Raportând indicatorii de măsurare a efectului mai sus menţionaţi la numărul mediu scriptic de salariaţi se determină productivitatea muncii care îmbracă următoarele forme:

productivitatea medie anuală a muncii ( )

, unde : CA = cifra de afaceri,

Ve = venituri din exploatare,

17

Ns = numarul mediu de salariati

productivitatea medie zilnica a muncii ( )

, unde Z = numarul mediu de zile lucrate intr-un an de un muncitor

În anul 2008, productivitatea medie anuală a muncii a înregistrat o creştere semnificativă datorită creşterii atât a cifrei de afaceri înregistrată cât şi a numărului mediu de salariaţi angajaţi. În ceea ce priveşte productivitatea medie zilnică a muncii, aceasta a înregistrat o creştere spectaculoasă datorită creşterii mărimii cifrei de afaceri, numărul de zile lucrate rămânând acelaşi.

2.5 Analiza diagnostic a rezultatelor din activitatea de producţie la S.C. DIANA S.R.L.

În portofoliul de produse Diana se includ urmatoarele categorii:- Specialităţi de sezon: Drob, Lebăr, Tobă Ţărănească, Caltaboș, Jumări etc.- Specialităţi afumate : Pastramă de porc, Specialitate Cazino, Costiță afumată

fără os, Jambon de porc, Kaiser Diana, Ceafă afumată, Muşchi file afumat etc.- Salamuri : Salam Alpin, Salam de Vară, Salam uscat, Salam Victoria, Salam

Rustic, Salam Rusesc, Salam Porc Extra, Salam Popular, Salam Dumbrava, Salam de Vară, Salam Canadian, Salam Italian etc.

- Afumături : Picioare porc afumate, Slănină afumată, Cozi porc afumat, Oase garf afumate, Coaste afumate etc.

- Cârnaţi : Cârnaţi Olteneşti, Cârnaţi Patricieni, Cârnaţi Populari, Cârnaţi porc afumaţi, Cârnaţi Trandafir de Casă , Cârnaciori semiafumaţi, Cârnaţi de bere, Cârnaţi de Casă, Cârnaţi Debreţin, Cârnaţi Harghita , Cabanos , Cârnaţi trandafir, Cremwurşti extra , Cremwurşti pui , Cârnaţi proaspeţi subţiri, Carnăciori vită-oaie etc.

- Parizer : Parizer Tradiţional, Parizer de pasăre, Parizer Picant, Parizer,,Diana’’, Miniparizer etc.

- Carne tocată : Carne tocată congelată baton, Carne tocată porc, Carne tocată vită, Pastă de mici etc.

Anexez lista de preţuri a produselor S.C.DIANA S.R.L. ( Anexa nr. 5)Distribuţia mezelurilor SC DIANA SRL se realizează cu forţe proprii. Utilizând

propriile maşini şi oamenii, societatea poate deţine controlul riguros în respectarea condiţiilor igienico-sanitare de transport. Peste 100 de maşini transportă mezelurile Diana în toată ţara.

18

Diana deţine o reţea de magazine proprii, dezvoltată în principal în Judeţul Vâlcea , unde acoperă toate zonele importante. În momentul de faţă, reţeaua de magazine proprii Diana încearcă să se extindă la nivel naţional.

Recent, magazinele au adoptat conceptul de fresh market oferind produse necesare consumului zilnic la calitate ireproşabilă.

Reţeaua de magazine Diana vine în întâmpinarea clienţilor săi cu produse la preţuri competitive. La fiecare două săptămâni sunt menţionate în Revista comercială produsele care au preţuri foarte avantajoase, oferta fiind valabilă doar în reţeaua de magazine Diana, denumite Magazine Diana COM: Magazin Diana Nord – Str. Calea lui Traian; Magazin Diana Rapsodia – Str. Rapsodiei; Magazin Diana Liliacul – Str. General Magheru; Magazin Diana Centru– Str. Regina Maria; Magazin Diana Hermes – Bd. Tineretului; Magazin Diana Sud – Bd. Tineretului; Magazin Diana Poiana – Str. General Magheru; Magazin Diana COM Nord– Str. Calea lui Traian; Magazin Diana Rotonda– Str. Calea lui Traian, Piata Nord; Magazin Diana Ostroveni – Piaţa Ostroveni; Magazin Diana Drăgăşani; Magazin Diana Bujoreni; Magazin Diana Ocnele Mari.

Tabelul nr. 2.4.Evoluţia producţiei şi a cifrei de afaceri

Nr. crt.

Explicaţii ANI Dif.2008/2006

(%)

Dif.2008/2007

(%)2006 2007 2008

1 Evoluţia cifrei de afaceri nete 53.126 111.774 167.641 215,55 49,982 Evoluţia producţiei vândute 31.435 84.035 121.160 285,42 44,043 Evoluţia veniturilor din vânzarea mărfurilor 9.662 27.739 46.481 381,04 67,57

- mii lei -

Din analiza datelor prezentate în tabelul 2.4. rezultă că activtatea de producţie şi comercială a SC Diana SRL a fost într-o continuă creştere, în perioada 2006-2008, determinată pe de o parte de creşterea volumului de activitate în sfera producţiei (cu 44,04 % ), iar pe de altă parte de creşterea volumului vânzărilor de mărfuri prin magazinele proprii, altele decât cele alimentare realizate de firmă (cu 67,57 %).

Tabelul nr. 2.5.Evoluţia cantităţilor vândute pe diferite sortimente de produse

Nr. crt.

Denumire sortimente ANI Dif. (%)2008/2006

Dif. (%)2008/20072006 2007 2008

1 Semiproduse 1.658 2.776 5.774 248,18 107,942 Produse finite 1.383 2.508 3.186 130,30 27,01

- tone/an -

Evoluţia şi structura valorică a produselor vândute Nr. crt.

Denumire sortimente ANI Dif. (%)2008/2006

Dif. (%)2008/20072006 2007 2008

1 Semiproduse 12.225 20.516 42.671 81,22 107,982 Produse finite 11.539 20.923. 26.576 130,30 27,013 Marfuri 6.084 5.866 5.247 -13,74 -10,53

- mii lei -

19

Tabelul nr. 2.6Analiza rezultatului din exploatare la SC Diana SRL

Nr. crt.

Indicatorul ANI Dif. (%)2007 2008 2008/2007

1 Cifra de afaceri netă 111.774 167.641 49,982 Venituri din producţia stocată 9.159 15.111 64,973 Costul bunurilor vândute 104.528 161.271 54,284 Cheltuielile activitaţii de bază 101.657 157.343 54,775 Chelutuieli indirecte de producţie 2.870 3.928 36,856 Rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete 16.405 21.482 30,947 Cheltuieli de desfacere 7.497 10.421 38,998 Cheltuieli generale de administraţie 4.906 4.931 5,069 Alte venituri din exploatare 844 1.148 35,9110 Rezultatul din exploatare 4.846 7.276 50,1411. Rata profitului net (%) 4,33 4,34 0,23

- mii lei -

Din analiza datelor tabelelor 2.5 şi 2.6. rezultă ca SC Diana SRL Râmnicu Vâlcea a desfăşurat o activitate orientată către piaţă, care a generat profit în fiecare an de funcţionare, chiar dacă profitul net este de numai 4,3 % în anii 2007 şi 2008. Acest rezultat se datorează şi valorii marii a investiţiei realizate în anul 2004, care s-a cifrat la circa 10 milioane de euro şi care determină costuri ale amortizării destul de însemnate.

Anexez proiectului analiza vânzărilor pe primele 4 luni ale anului curent ( Anexa nr. 6 )

2.6. Analiza diagnostic a pieţei produselor agroalimentare realizate de SC Diana SRL

Materia primă de bază necesară abatorizării o constituie animalele vii: porcine şi bovine care se achiziţionează în proporţie de 90% de la agenţii economici cu personalitate juridică, de profil. Materia primă pentru obţinerea preparatelor din carne (Carcase de porc şi de vită) este asigurată în proporţie de 75% din sacrificarea animalelor în abatorul propriu, iar diferenţa este achizitionată de la abatoare autorizate din ţara şi din import.

Materia primă secundară constituită din: condimente, aditivi, membrane naturale şi artificiale, etichete şi este asigurată atât din intern cât şi din import de la firmele de profil.

Furnizorii de materii prime şi materiale sunt evaluaţi semestrial pe baza unor criterii de evaluare ale acestora, referitoare la: calitate, preţ, termen de livrare şi promptitudine la onorarea comenzii, condiţii de plată, termen de valabilitate din momentul livrării, Sistemul de management al calităţii, de către comisia de evaluare din cadrul compartimentului de aprovizionare.

Pe baza comenzilor primite de la clienţi, compartimentele de producţie întocmesc necesare de materii prime şi materiale pentru săptămâna următoare pe care le transmit la compartimentul aprovizionare. La întocmirea necesarelor se ţine cont şi de stocurile existente în depozitele firmei.

Compartimentul aprovizionare emite comenzi scrise sau telefonice la furnizori, programarea făcându-se pe toată săptămâna respectivă. La emiterea comenzilor se au în vedere capacităţile de tăiere şi de stocare a materiei prime în condiţii optime. Aprovizionarea se face, în momentul de faţă, cu autovehicule de transport aflate în patrimoniul altor societăţi. Materia

20

primă la sosirea în fabrică este recepţionată de către o comisie de recepţie din care face parte şi medicul veterinar al Direcţiei Sanitar – Veterinare. Documentele care însoţesc obligatoriu materia primă sunt: certificatul de origine, declaraţia de conformitate a furnizorului, certificat sanitar-veterinar, certificat sanitar-veterinar de transport.

Termenele de livrare sunt săptămânale sau lunare şi se stabilesc de comun acord cu furnizorii. Modalitatea şi termenele de plată sunt stabilite prin contractele încheiate cu furnizorii, prin CEC, ordin de plată sau compensare. Plăţile în numerar se execută numai în relaţia cu persoanele fizice, pe baza unui borderou de achiziţie. Termenele de plată a furnizorilor sunt la 30 de zile de la data emiterii facturii, cele de livrare a mărfi sunt conforme cu graficele anexate contractelor încheiate.

Principalele riscuri şi dificultăţi în activitatea de aprovizionare . Riscurile şi dificultăţile legate de aprovizionare se conturează în legătura cu unele aspecte legate de specificul alimentar al unităţii. Riscurile încep odată cu aprovizionarea unor materii prime neconforme care pot implica riscuri majore în prelucrare şi livrare. Astfel firma este obligată să ia următoarele măsuri: recepţia materiilor prime cantitativ şi calitativ; verificarea documentelor de însoţire a mărfii; neacceptarea materiilor prime cu modificări organoleptice vizibile; verificarea mijloacelor în care s-a efectuat transportul, dacă sunt autorizate şi dacă respectă condiţiile pentru care au fost autorizate;

Pentru a preîntâmpina scăderea calităţii mărfii transportul animalelor trebuie făcut cu respectarea condiţiilor prevăzute de Legislaţia sanitar-veterinară în vigoare. Sacrificarea animalelor se face după ce se respectă timpul de odihnă prevăzut de lege, pentru a se obţine o carne de calitate superioară.

Riscuri în aprovizionarea la timp cu condimente şi ambalaje din import, care necesită o periodă de timp mai mare.

Pentru a evita riscurile în privinţa aprovizionării, firma a acordat întotdeauna atenţie bunei colaborări între compartimentele de producţie şi compartimentul aprovizionare, a depunerii la timp a necesarelor de aprovizionare. Riscul indicat de posibilitatea existenţei unei penurii de materie primă este diminuat prin faptul că firma are propria fermă de creştere a animalelor – porci si vaci. Până în prezent nu au apărut probleme deosebite în ritmicitatea aprovizionării cu materii prime. Pentru condimente şi ambalajele din import se va creea un stoc limitat.

Politica de preţ promovata de S.C. DIANA S.R.L. se circumscrie cerinţelor impuse de prevederile Legii nr.73/08.02.2002 privind organizarea şi funcţionarea pieţei produselor agricole şi alimentare din Romania şi are în vedere influenţele exercitate de următorii factori: cererea, costul şi natura concurenţei.

În contextul cadrului normativ reglementat prin legea menţionată mai sus, managementul societăţii a promovat pe piaţă produse similare cu ale concurenţei, însă la un nivel calitativ îmbunătăţit şi la un preţ care să asigure o cota de profit rezonabilă. Decizia de preţ a fost luată în principal, ţinâdu-se cont de urmatoarele:

evaluarea costurilor (incluzând aici preţurile de achiziţie a materiei prime, transportul, receptarea mărfii, manopera, costurile de prelucrare, stocare, refrigerare, promovare, distribuţie);

analiza preţurilor şi ofertelor concurenţei, în vederea situării preţurilor proprii în cea mai bună cotaţie faţă de concurenţă;

preîntâmpinarea şi satisfacerea cerinţelor clienţilor existenţi şi potenţiali, testarea dispoziţiei acestora de a plăti un preţ mai mic sau mai mare pentru un produs.

21

În stabilirea preţurilor S.C. DIANA S.R.L. foloseşte metoda costului marginal, iar preţurile produselor oferă posibilitatea tuturor categoriilor sociale de a consuma aceste produse (această metodă repartizează mai eficient costurile fixe faţă de metoda costului total).

Ţinând cont de ceea ce oferă concurenţa în schimbul preţului, se poate trage concluzia că S.C. DIANA S.R.L. poate vinde produsele sale la preţurile propuse.

Preţul produselor este justificat şi de avantajele pe care S.C. DIANA S.R.L. le oferă clienţilor: onorarea promptă a comenzilor, clientul economisind timp precum şi transportul gratuit la client cu mijloace de transport autorizate şi dotate cu echipamente frigorifice; operaţiile de încărcare, descărcare a produselor sunt efectuate de către angajaţii firmei, efortul clientului fiind diminuat; materialele publicitare informează clientul mai în detaliu asupra compoziţiei produsului şi prezintă unele sugestii de preparare în vederea consumului; parte din profitul obţinut de S.C. DIANA S.R.L. se reîntoarce la client prin organizarea periodică de concursuri şi tombole cu premii.

S.C. DIANA S.R.L. oferă spre comercializare un număr mare de sortimente, în prezent cca. 150 produse. La acestea se adaugă câteva produse specifice de sezon, cum ar fi : tobă ţărănească, caltaboş, lebăr, drob, etc. Produsele societăţii se adresează, în general, acelui segment de cumpărători care doresc să beneficieze de produse de calitate superioară, fiind dispuşi să respecte sintagma calitate contra bani. Determinarea acestei zone de acceptabilitate se face prin anchete asupra consumatorilor.

Pe lângă necesitatea stabilirii unui echilibru între calitatea şi preţul produselor, segmentul de piaţă căruia i se adresează societatea, mai ia în calcul şi alte aspecte: astfel consumatorul apreciază într-un procent semnificativ aspectul exterior, respectiv informaţiile înscrise pe ambalaj (data ambalării, limita de comercializare, compoziţia etc.).

Astfel, se poate afirma că segmentul de piaţă este constituit din consumatori care doresc ca produsele societăţii, să respecte un raport optim calitate-preţ, să corespundă exigenţelor lor organoleptice şi să prezinte un aspect exterior atractiv, în conformitate cu cerinţele igienice actuale. Este vorba despre acea categorie de consumatori care la cumpărarea unui produs citesc înscrisul de pe etichetă, interesându-se de compoziţia produselor, de termenul de garanţie şi data producerii acestora şi dacă ambalajul a asigurat într-adevăr normele de igienă necesare.

Din punct de vedere al vârstei, cumpărătorii produselor societăţii sunt reprezentati atat de copii cât şi de persoane din varsta a III-a. Ponderea, o reprezintă segmentul de vârstă situat între 20 şi 70 de ani. Aşadar, sunt cumpărători din toate categoriile sociale, cumpărători care manifestă exigenţe în legătură cu o serie întreagă de factori: preţ, timp de livrare a mărfurilor, condiţii de ambalare şi marcare, compoziţie ( produse dietice).

S.C. DIANA S.R.L. foloseşte în procesul de producţie numai materii prime sigure din punct de vedere alimentar, care au determinat o creştere a costurilor de producţie .

Deasemenea, societatea a luat în calcul şi preferinţele populaţiei pentru anumite produse cu caracter de sezonalitate, determinate pe de o parte de aspecte financiare lunare (perioadele de încasare a salariilor de către marea masă de consumatori) şi pe de altă parte de evenimente de ordin religios (Postul Crăciunului, Postul Paştelui). În legătură cu aceste aspecte cererea pentru anumite produse poate creşte sau scădea. Pentru a putea păstra un echilibru, aceste perioade trebuiesc susţinute cu preţuri ade adecvate.

Tabelul nr.2.7.Structura principalilor furnizori ai SC Diana SRL

- LEI -FURNIZORI AI S.C. Diana S.R.L.

Denumire furnizor de materii prime/materiale

Adresa Produs furnizat şi cantitate

Valoare aproximativă

% din total achiziţii

22

auxiliare/produse/servicii aproximativăSUINPROD BUMBESTI BUMBEŞTI-JIU BOVINE 9.984.016 12,32FARMASAN ILFOV PORCINE 6.767.823 8,35VION DRUTEN GERMANIA PORCINE 5.855.232 7,23SMITHFIELD SRL TIMIŞ PORCINE 4.728.710 5,83DANBRED SRL ARGEŞ BOVINE 4.567.382 5,64EUROSPATIAL SRL JIU BOVINE 4.511.930 5,57FRIGO ERD KFT UNGARIA CARNE PUI 2.476.300 3,06

Desfacerea produselor cu marca DIANA se face direct de la depozitul societăţii, prin reţeaua proprie de desfacere cu amănuntul, prin firmele de vânzare en-gros şi prin reţelele de distribuţie din judeţele unde actionează agenţii de vânzări. Transportul produselor se face cu ajutorul maşinilor proprii, autorizate pentru transportul produselor alimentare, care sunt echipate cu echipamente frigorifice. Sistemul de distribuţie este conceput în aşa fel încât livrarea mărfii să se facă la scurt timp de la primirea comenzii, produsele ajungând proaspete la beneficiar.

Ţinând cont de cele opt criterii de calitate (David Garwin: performanţă, fiabilitate, atribute suplimentare, conformarea faţă de specificaţii, durabilitate, service- ul, estetică, percepţia asupra calităţii), de resursele interne şi oportunităţi, cât şi de ameninţările externe, S.C. DIANA S.R.L. a optat pentru folosirea strategiei de penetrare a pieţei. În acest sens se urmăreşte atragerea clienţilor concurenţei şi mărirea cererii pentru „produse DIANA” pe segmentul de piaţă existent.

Pentru îndeplinirea obiectivelor acestei strategii societatea urmăreşte: mărirea numărului agenţilor de vânzări, asigurarea pregătirii lor prin participarea la cursuri de specialitate, asigurarea mijloacelor de transport şi de comunicare adecvate, precum şi punerea la dispoziţia acestora a logisticii necesare. De asemenea firma a început o campanie publicitară mai agresivă pe această piaţă care reuşeşte să stârnească interesul clienţilor faţă de produsele DIANA.

Un alt criteriu de menţinere şi câştigare a clienţilor îl constituie modalitatea de plată, care pe baza unor contracte bine stabilite, de comun acord, pot acorda clienţilor fideli discounturi care pot atinge 10 %. De asemenea, se urmăreşte menţinerea pe o perioadă cât mai lungă a preţurilor produselor în condiţiile în care inflaţia şi costurile materiilor prime şi a utilităţilor este în continuă creştere.

Termenele de plată contractuale uzuale se stabilesc la o perioadă de 15 zile pentru efectuarea plăţii produselor recepţionate de clienţi. Totuşi, în funcţie de cantităţile prevăzute în contracte şi de ritmicitatea comenzilor se pot face şi excepţii, existând şi contracte în care termenele de plată ajung la 25 sau chiar 30 de zile.

În ceea ce priveşte marii consumatori industriali sau lanţurile de magazine şi de distribuţie, aceştia sunt parteneri cu putere de negociere atât în ceea ce priveşte preţul cât şi în ceea ce priveşte modalitatea şi termenele de plată. Astfel, pentru consumatorii industriali, în special în Valea Jiului şi în regiunea Motru-Rovinari, se practică metoda compensărilor. Totuşi, datorită faptului că societatea beneficiază de un număr mare de comenzi şi că solicitările depăşesc capacitatea acesteia de producţie şi livrare a produselor (în special carnea proaspătă – carcase, muşchi, pulpă, ceafă şi o parte din preparatele din carne.) aceasta nu poate fi condiţionată în acceptarea unor termene şi modalităţi de plată ce ar dezavantaja-o.

Riscurile şi dificultăţile care pot apărea în desfacerea produselor sunt: nerespectarea lanţului frigorific furnizor – beneficiar (client). Dacă în timpul

transportului sau la client nu se asigură condiţiile de păstrare înscrise pe etichetă, respectiv

23

temperatură, umiditate produsul poate suferi modificări organoleptice şi fizico-chimice care să-l facă impropriu pentru consum chiar în perioada de valabilitate;

neonorarea plăţilor scadente între S.C. DIANA S.R.L. şi clienţii, aceştia din urmă întârziind în mod abuziv plăţile sau neefectuându-le deloc;

apariţia unor situaţii de forţă majoră (cum ar fi condiţii meteo care ar duce la imposibilitatea livrării produselor în anumite zone) sau instabilitate socio-politică şi financiară (deprecieri semnificative ale monedei naţionale etc.).

Legat de caracteristicile de sezonalitate putem afirma că acestea pot conduce atât la scăderea vânzărilor unor produse, dar şi la creşteri semnificative în graficul vânzărilor. Perioade de scădere, se înregistrează de sărbătorile religoase (Postul Paştelui, Postul Crăciuniului) cât şi in intervalul 1-10 al fiecărei luni. Graficul cunoaşte evoluţii pozitive in perioada 15-30 ale fiecărei luni, perioada în care marea masă de consumatori îşi încasează salariile. La data analizei S.C. DIANA S.R.L. avea un numar de aproape 1.500 de clienti persoane juridice, dintre care cei mai importanti sunt prezentati in tabelul nr. 2.8.

Tabelul nr. 2.8.Principalii clienţi ai SC Diana SRL

- lei -PRINCIPALII CLIENTI AI S.C. DIANA SRL

Nr.crt Client (Denumire si adresa)

Valoare % din vanzari

1 KAUFLAND ROMANIA SCS 26.059.950 24,772 DIANA COM SRL 6.503.357 6,183 METRO CASH&CARRY 6.176.007 5,874 EUREST ROM SRL-Bucuresti 5.137.541 4,885 CARVIL SA 4.012.982 3,826 MAGIC TIC-TAC SRL 3.770.194 3,587 FARMASAN SRL-Ilfov 3.666.001 3,498 PIC SA- PITESTI 2.249.306 2,199 ARTIMA SRL-TIMISOARA 2.102.783 2,0010 INTEREX SA- PLOIESTI 2.013.148 1,9111 AF BENDIC-SIBIU 2.005.489 1,90

2.7. Analiza SWOT a analizei diagnostic la S.C. Diana S.R.L.

SWOT reprezintă acronimul pentru cuvintele englezeşti „Strengths” (Forte, Puncte forte), „Weaknesses” (Slăbiciuni, Puncte slabe), „Opportunities” (Oportunităţi, Sanşe) şi „Threats” (Ameninţări). Primele două privesc firma şi reflectă situaţia acesteia, iar următoarele două privesc mediul şi oglindesc impactul acestuia asupra activităţii firmei.

Punctele forte ale firmei sunt caracteristici sau competente distinctive pe care aceasta le poseda la un nivel superior în comparaţie cu alte firme, îndeosebi concurenţe, ceea ce îi asigură un anumit avantaj în faţă lor. Altfel prezentat, punctele forte reprezintă activităţi pe care firmă le realizează mai bine decât firmele concurente sau resurse pe care le posedă şi care depăşesc pe cele ale altor firme. Punctele slabe ale firmei sunt caracteristici ale acesteia care îi determină un nivel de performanţe inferior celor ale firmelor concurenţe. Punctele slabe reprezintă activităţi pe care firma nu le realizează la nivelul propriu celorlalte firme concurente sau resurse de care are nevoie, dar nu le posedă. Oportunităţile reprezintă factori de mediu externi pozitivi pentru firmă, altfel spus şanse oferite de mediu, firmei, pentru a-şi stabili o nouă strategie sau a-şi reconsidera strategia existentă în scopul exploatării profitabile a oportunităţilor apărute. Oportunităţi există pentru

24

fiecare firmă şi trebuie identificate pentru a se stabili la timp strategia necesară fructificării lor sau pot fi create, îndeosebi pe baza unor rezultate spectaculoase ale activităţilor de cercetare-dezvoltare, adică a unor înovări de anvergură care pot genera chiar noi industrii sau domenii adiţionale pentru producţia şi comercializarea de bunuri şi servicii. Ameninţările sunt factori de mediu externi negativi pentru societate, cu alte cuvinte situaţii sau evenimente care pot afecta nefavorabil, în măsură semnificativă, capacitatea societăţii de a-şi realiza integral obiectivele stabilite, determinând reducerea performanţelor ei economico-financiare.

Puncte tari(Strengths) Puncte slabe(Weaknesses) Grija salariaţilor pentru bunul mers al producţiei, pentru ridicarea calităţii produselor obţinute şi mărirea capacităţii de producţie, chiar şi prin eforturi proprii; Societatea beneficiază de un management modern, deoarece utilizează metoda de management participativ. Structura organizatorică a societăţii este modernă, cuprinzând sectoarele, secţiile şi compartimentele necesare unei întreprinderi moderne. Colectivul de specialişti de toate nivelurile: ingineri, maiştrii, muncitori etc. era la pornirea fabricii alcătuit în mare majoritate din oameni tineri, mulţi dintre aceştia având doar cunoştinte teoretice şi nici un fel de practică în domeniu. Spre deosebire de alte unităţi similare, mai vechi din ţară, S.C. Diana S.R.L.nu se confruntă cu conservatorismul, cu stereotipia sau plafonarea profesională. Diversificarea sortimentală a producţiei de carne a început o dată cu pornirea fabricii. Societatea, prin produsele sale şi preţurile atractive ale acestora, are o imagine favorabilă pe piaţă, situându-se printre liderii de piaţă şi beneficiază de existenţa unui abator şi a unui laborator pentru preparatele din carne. Piaţa de desfacere este asigurată prin vânzarile consumatorilor colectivi (gradiniţe, şcoli particulare) Cota de piaţă este ridicată (8% pe ţară şi 68% pe regiune) Calitate ridicată a produselor şi tehnologii moderne. Practicarea unor preţuri medii şi existenţa unui aparat propriu de distribuţie.

Vânzari mai scăzute în primele trei luni ale anului. Unele produse conţin aditivi. Distanţa mare faţă de clienţi. (trafic

aglomerat, implicit cheltuieli în plus cu serviciile – exemplu : Metro Constanţa, Metro Timişoara, Pic Oradea,Pic Brăila, Eurest Botoşani etc.).

Promovarea redusă a produselor. Indicatorii care nu se incadrează în limitele admise pentru funcţionarea societăţii în parametrii normali.

Oportunităţi(Opportunities)

Ameninţări(Threats)

25

Creşterea pieţei de desfacere prin parteneriate cu K.A.. exemplu: parteniriatul Kaufland(gama BestFarm)

S.C. Diana S.R.L. are posibilitatea extinderii nomenclatorului de produse fie prin sortimente

noi de produse, fie prin produse derivate:carnde pasăre ( AviCarvil- Băbeni ), telemea oaie, vită şi caşcaval de la fermele proprii. pătrunderea pe piaţa U.E. cu preparate din carne; exemplu Italia, Spania pătrunderea pe piaţa U.E. cu carne de vită; exemplu Franţa, Belgia

Datorită crizei economice o parte dintre parteneri intră în faliment şi astfel există riscul ca anumite sume aflate la clienţi sa nu mai poată fi recuperate. exemplu : Stenyon Măgurele

Presiunea tot mai crescândă a concurenţei–carne importată sau produsă în ţară. Reducerea cererii în sezonul cald conduce la reducerea vânzarilor.

CAPITOLUL III

26

FUNDAMENTAREA POLITICII DE PRODUS ŞI DISTRIBUŢIE LA la S.C. Diana S.R.L.

3.1 Estimarea sau evaluarea cererii de carne şi produselor de carne pe piaţa română

Cererea de consum, ca o categorie a economiei de schimb, reprezintă cantitatea dintr-un anumit bun pe care agenţii economici, indivizii, sunt dispuşi să o cumpere pentru diferitele niveluri de preţuri. Ea priveşte deci bunurile şi serviciile pe care consumatorii doresc şi pot să le cumpere la preţul perioadei analizate. Ea reflectă corespondenţa dintre scara posibilă de preţuri, pe de o parte, şi dispoziţia şi solvabilitatea pentru diverse bunuri şi servicii, pe de altă parte.

Cererea de consum nu are numai o determinare cantitativă, ci şi una valorică, dată de relaţia dintre preţul unitar al bunului şi cantitatea cerută de consumator într-o anumită perioadă de timp.

Cererea de bunuri de consum a populaţiei priveşte nevoile populaţiei şi reflectă cantitatea dintr-un anumit bun de consum, pe care indivizii o solicită, fie în mod curent, fie din anumite impulsuri sau în anumite situaţii speciale.

Modificarea cererii sub influenţa diferiţilor factori reprezintă elesticitatea cererii. Altfel spus, elasticitatea cererii este reacţia cantităţii cerute la orice modificare a factorilor de influenţă şi se exprimă cu ajutorul coeficientului de elasticitate(Ec/x):

Ec/x = ΔC/C : ΔX/X unde:Ec/x – reprezintă coeficientul de elasticitate a cererii în funcţie de factorul de influenţă x;C - cantitatea cerută în perioada de timp analizată;ΔC – modificarea cantităţii cerute din perspectiva factorilor de influenţă reţinuţi în

analiză;ΔX – modificarea factorului de influenţă.Coeficientul de elasticitate poate fi:- unitar, când Ec/x = 1, înseamnă că ΔC = ΔX;- supraunitar, când Ec/x >1, înseamnă că ΔC > ΔX;- subunitar, când Ec/x <1, înseamnă că ΔC < ΔX;Analiza cererii pe termen lung pune în evidenţă anumite transformări ireversibile,

observabile până la un anumit punct, datorită elasticităţii cererii.Schimbările ireversibile ne trimit cu judecăţile la fenomenul de „plasticitate”. Dacă elasticitatea presupune, în final, o întoarcere la starea iniţială, plasticitatea defineşte proprietatea de deformare a cererii într-un mod permanent.

Opusul elasticităţii este rigiditatea. Ea reprezintă proprietatea cererii de a nu se modifica la acţiunea factorilor de influenţă, curba cererii fiind paralelă cu axa preţului. O cerere paralelă cu axa preţului are mai mult un caracter teoretic, cumpărătorii reacţionând fie şi puţin la modificările preţului sau a altor factori de influenţă.

Cererea fiind dependentă, în principal, de preţ, elasticitatea ei se raportează, în primul rând, faţă de acesta. Elasticitatea cererii în funcţie de preţ plasează, de regulă bunurile la două extreme. La o extremă se află produsele cu cerere elastică, pentru care cantitatea ce urmează a fi achiziţionată de consumator se modifică substanţial la orice modificare a preţului. La cealaltă extremă se plasează bunurile cu cerere inelastică, pentru care o modificare chiar însemnată a preţului generează o modificare neesenţială a cantităţii cerute.

Cunoaşterea coeficientului de elasticitate a cererii în funcţie de preţ are importanţă pentru consumator, ajutându-l pe acesta să se decidă când să „intre” sau să se „retragă” de pe piaţă. De

27

asemenea, are importanţă şi pentru ofertant, asigurându-i informaţii utile despre influenţa preţurilor asupra încasărilor totale:

- dacă preţul scade, încasarea totală tinde să crească, ca urmare a creşterii cantităţilor ce se vor vinde, sau să scadă, ca urmare a scăderii preţurilor

- dacă preţul creşte, încasarea totală se va diminuaElasticitatea cererii în funcţie de venit reflectă proporţia în care cererea pentru diferite

produse se modifică o dată cu modificarea veniturilor băneşti ale populaţiei, ceilalţi factori rămânând constanţi.

Fenomenul elasticităţii faţă de venit este o manifestare a legităţilor din sfera consumului, care determină o anumită ierarhizare a nevoilor fiecărui segment de populaţie la un anumit nivel al veniturilor. Solvabilitatea cererii, ca urmare a modificării veniturilor, determină o elasticitate foarte diferită la aceeaşi grupă de mărfuri, în funcţie de sex, vârstă, mediu de viaţă.

În dimensionarea elasticităţii cererii în raport cu venitul interesează nu numai reacţia globală a acesteia la modificarea stimulului, cât, mai ales, destinaţiile pe care le primeşte venitul pe produse sau pe grupe de produse. De aceea, se pune problema elasticităţii cererii pentru cantitate şi pentru calitate, în condiţiile modificării venitului.

Cunoaşterea coeficienţilor de elasticitate a cererii reprezintă o utilitate specială în fundamentarea programului de desfacere. Mărimea coeficientului de elasticitate evidenţiază gradul de satisfacere a cererii, un coeficient scăzut însemnând o cerere satisfăcută, în vreme ce un coeficient ridicat reprezintă o cerere nesatisfăcută, care aşteaptă o creştere a venitului sau scăderea preţului pentru a fi satisfăcută.

Ca urmare, la fundamentarea prognozelor de vânzări şi a celor ale veniturilor sau ale preţurilor, este foarte important ca actul decizional să ia în considerare că, prin creşterea veniturilor sau reducerea preţurilor, cererea populaţiei va creşte mai mult la produsele cu cerere elastică şi mai puţin la cele cu cerere inelastică şi, în aceleaşi proporţii, la produsele cu cerere unitară; în toate cazurile deci, mişcarea cererii va fi dată de mărimea coeficienţilor de elasticitate.

Cererea totală a pieţei pentru un produs sau serviciu reprezintă cantitatea totală care ar putea fi cumpărată de consumatorii dintr-o anumită zonă geografică, într-o perioadă de timp dată, în anumite condiţii de piaţă, ca urmare a aplicării la nivel de ramură a unui mix de marketing specific, cu o anumită intensitate.

Acţiunea de estimare a cererii totale a pieţei (Ct) trebuie să ţină seama de următoarele elemente:

- numărul cumpărătorilor produsului cerut (n)- cantitatea cumpărată de un cumpărător obişnuit într-un an (q)- preţul mediu unitar (p)

În baza acestor elemente, cererea totală a pieţei se obţine din relaţia:Ct = n * q * p

De asemenea, estimarea cererii de carne şi produse din carne se poate face pornind de la evoluţia consumuli total de astfel de produse realizate în perioadele precedente. Astfel, consumurile de carne şi preparate din carne, în perioada 2006-2008, în ţara noastră sunt sintetizate în Tabelul nr.3.1.

28

Tabelul nr.3.1.Evoluţia cererii globale de carne şi produse din carne în România

Nr. crt.

Denumire sortimente ANI Dif. (%)2008/20062006 2007 2008

1 Carne bovine 36.315 39.567 35.108 -3,852 Carne porcine 153.847 192.309 192.052 24,833 Carne pasăre 193.382 297. 808 329.940 70,614. Preparate din carne 232.257 276.387 290.157 24,765. Total carne şi preparate din carne 615.801 806.671 847.257 37,58

- tone-

Se constată o creştere a cererii globale la toate sortimentele de carne, cu excepţia cărnii de vită, unde consumurile totale au scăzut, în perioada 2006-2008, cu 3,85%. Cea mai fluctuantă evoluţiae a avut-o carnea de pasăre, la care consumul a crescut cu 70,61%, creştere determinată de apariţia gripei aviare în anul 2006.

3.2 Fundamentarea programului de producţie la S.C. DIANA S.R.L.

În prezent S.C. DIANA S.R.L. produce circa 3100 tone de carne şi produse din carne. Însă pe viitor aceasta şi-a propus o creştere a capacităţii de producţie până la o producţie anuala de 4000 tone, creştere ce se datorează, pe de o parte măririi capacităţii de producţie a societăţii, iar, pe de altă parte, creşterii consumurilor (a cererii globale) pe piaţa ţării noastre. Capacitatea de sacrificare a abatorului de porcine în urma modernizarii în anul 2004 este de 60 capete/ora, respectiv 480 capete porcine /zi, în cursul unui an sacrificându-se un numar de cca. 136.800 capete în 285 de zile de sacrificare.

Având în vedere că în judeţul Vâlcea nu există ferme de porcine autorizate, aprovizionarea porcilor vii se face din judeţele limitrofe Olt, Argeş, Gorj conform contractelor încheiate cu fermele de porci : Eurospaţial Tufeni, Danbred Argeş SRL, Suinprod S.A. Bumbeşti-Jiu. Capacitatea de sacrificare în abatorul de bovină este de 35 capete /ora, respectiv 240 capete /zi.

În prezent S.C. DIANA S.R.L. dispune de un parc auto format din maşini de transport animale vii (porcine, ovine, bovine) care îndeplinesc normele de transport impuse de Uniunea Europeană legate de bunăstarea animalelor pe timpul transportului :

- Autoutilitară de transport animale marca IVECO cu o capacitate de 40 de capete porcine sau 12 capete bovine

- Autoutilitara marca MAN cu semiremorcă de transport animale PEZZAIOLI având o capacitate de 200 capete porcine sau 40 capete bovine

- Autospecializata marca MAN cu o capacitate de transport de 120 capete porcine sau 25 capete bovine – achizitionată prin Program Sapard în anul 2004.

La ora actuală capacitatea de transport a maşinilor existente pe o zi este de 360 capete porcine sau 77 capete bovine.

Din necesarul de animale pentru o zi de sacrificare 480 capete, cu maşinile de transport existente se pot asigura numai 360 capete având în vedere faptul că transportul se face de la ferme de porcine situate la distanţe mari peste 120 km. Pentru a asigura toate animalele vii necesare sacrificarii S.C. DIANA S.R.L. este nevoită să închirieze maşini de transport animale vii sau să negocieze preţuri de transport cu transport inclus , ceea ce duce la costuri suplimentare.

29

Astfel pentru asigurarea necesarului de porcine pentru sacrificare pentru o zi de sacrificare , este necesară înca o masina de transport animale pentru 120 capete porcine.

Pentru asigurarea bovinelor vii care se sacrifică de regulă de doua ori pe saptamană este necesară o maşină de transport de 25 capete bovină , cea propusa mai sus, pentru transport porcine şi înca una de 12 capete bovine, transportul facându-se în doua zile nefiind sacrificare în fiecare zi sau efectuând mai multe transporturi pe zi, bovinele provenind majoritatea din gospodăriile populaţiei situate în localităţile învecinate.

Planificarea capacităţii este dată de capacitatea de producţie a liniilor tehnologice, celelalte resurse fiind asigurate. Existenţa depozitului frigorific – dotat la standarde europene – face ca organizaţia Diana să aibă un stoc tampon de materie primă,astfel încât , în cazul unei probleme de aprovizionare cu materie primă, organizaţia sa poată să îşi desfăşoare activitatea la parametrii planificaţi.

În stabilirea planificării şi previzionari vânzărilor zilnice şi lunare se ţine cont de istoricul vânzărilor din anii precedenţi.

În aceste condiţii, S.C. Diana S.R.L. Râmnicu-Vâlcea îşi propune să realizeze, în perioada 2009-2012, o producţie totală de peste 4000 de tone de carne şi preparate din carne, structurată conform tabelului nr. 3.2.

Tabelul nr. 3.2.Structura programului de producţie la SC Diana SRL pentru perioada 2009-2012

Nr. crt.

Denumire sortimente ANI2009 2010 2011 2012

1 Specialităţi de sezon 235 258 280 3052 Specialităţi afumate 225 248 270 2923 Salamuri 550 605 665 7154. Afumături 335 368 404 4455. Cârnaţi 355 390 430 4756. Carne tocată 560 616 675 7307. Carne carcasă şi prelucrată 1740 1915 2076 22388. Total carne şi preparate din carne 4000 4400 4800 5200

- tone-

3.3. Proiectarea politicii de distribuţie la SC Diana SRL

3.3.1 Proiectarea canalelor de distribuţie pretabile pentru S.C. Diana S.R.L.

Distribuţia cărnii şi preparatelor din carne se realizează cu forţe proprii (prin magazine proprii), în cea mai mare parte, utilizând propriile maşini de transport, în aceste condiţii S.C. Diana S.R.L. poate deţine controlul riguros în respectarea condiţiilor igienico-sanitare de transport. Parcul auto este intr-o continuă dezvolare. Peste 100 de maşini transportă mezeluri din fabrică către clienţii din toată ţara. Din centrul logistic, mezelurile sunt transportate de către echipele Diana în peste 15 judeţe din România.

Canalele de distribuţie pretabile produselor agroalimentare sunt următoarele:1. Canalul direct : PRODUCĂTOR – COSUMATOR FINAL

30

Este specific produselor agroalimentare care sunt vândute prin magazinele proprii ale entităţii producătoare. Se practică aceste gen de canal pentru produsele alimentare gen: carne şi preparate din carne, lapte şi preparate din lapte, peşte şi preparate din peşte.

Acest tip de canal este practicat de către micii producători de legume şi fructe care practică aşa numitul “comerţ la tarabă”, fiind un comerţ dezorganizat şi neigienic, având toate defectele unui canal de distribuţie.

Distribuţia directă constituie forma de distribuţie clasică practicată în cea mai mare parte de producătorii particulari. Este o variantă de distribuţie care presupune transportul produselor către magazinele proprii de desfacere sau către piaţa de desfacere, prima variantă determină cele mai mici preţuri pe piaţă, iar cea de-a doua duce în cele mai dese cazuri la ineficienţă economică, deoarece cantităţile transportate sunt mici, protecţia contra perisabilităţii inexistentă, iar comerţul este neigienic.

Avantajul acestei forme de comerţ constă în aceea că produsul poate fi urmărit pe întreaga lui filieră la care se adaugă faptul că datorită preţurilor mici practicate produsele agroalimentare se vând într-o perioadă scurtă de timp, eliminându-se pericolul perisabilităţii.

Principalul dezavantaj este că aria de acoperire a pieţei este destul de restrânsă, unităţile agroalimentare, în marea lor majoritate private nu reuşesc să-şi înfiinţeze magazine de desfacere pe o rază suficient de mare.

În acest fel riscul nerealizării întregii producţii creşte, de aceea se apelează la comerţul prin magazine de vânzare ale altor unităţi economice.

2. Canalul scurt : PRODUCĂTOR – INTERMEDIAR – INTERMEDIAR – CONSUMATOR.( unul sau doi intermediari ).

Reprezintă canalul prin care sunt vândute majoritatea produselor agroalimentare. Este specific unităţilor agroalimentare care produc cantităţi mari de produse. Reprezintă canalul care are ca prim intermediar angrosistul iar cel de-al doilea intermediarul, magazinele de vânzare cu amănuntul ale altor unităţi economice. În cazul marilor producători de produse agroalimentare ( ALDIS, DORNA, CRIS-TIM ) care au posibilităţi de transport, produsele sunt vândute în proporţie majoritară printr-un canal cu un singur intermediar ( magazinele de vânzare cu amănuntul ale altor agenţi economici ).

Comercializarea produselor alimentare prin intermediari este justificată mai ales pentru unităţile de dimensiuni mijlocii şi mari pentru ca acestea să-şi vândă întreaga producţie.

Ca principal dezavantaj al acestei forme este faptul că producătorul are un control insuficient asupra vânzărilor, iar datorită preţurilor mari apare şi riscul necomercializării produsului în totalitate (nerecuperarea banilor la timp).

3. Canalul lung : PRODUCĂTOR – INTERMEDIAR – INTERMEDIAR – INTERMEDIAR - ...... - CONSUMATOR ( având cel puţin 2 intermediari ).

Este specific produselor agroalimentare cu termen de valabilitate mai mare, respectiv produselor agroalimentare provenite din import. Se practică de către unităţile agroalimentare care se adresează pieţei naţionale sau pieţei externe.

4. Distribuţia prin pieţele de gros – pretabile legumelor, fructelor şialtor produse perisabile. Acest sistem reprezintă o formă specifică de canal lung, menit să

contribuie la omogenizarea producţiei din punct de vedere calitativ.Canalele de distribuţie în ceea ce priveşte S.C. DIANA S.R.L. se caracterizează prin 2

dimensiuni : în ceea ce priveste lungimea canalului S.C. DIANA S.R.L. se rezumă la :  ultrascurt ( fără intermediar, adică producător-consumator)  în ceea ce priveşte lăţimea canalului , DIANA se rezumă la : direct - în Municipiul Vâlcea : 10 magazine proprii

31

- în afara Municipiului Vâlcea : 7 magazine proprii scurt :numărul intermediarilor se ridică la 6 si aici ii amintim pe : Metro,

Real, Auchan, Interex,Billa,Kaufland lung : În ceea ce priveşte magazinele proprii, suprafeţele pe care acestea le

deţin sunt cuprinse în intervalul { 50-80mp}.Pe termen lung se urmăresc următoarele obiective : achiziţionarea de maşini necesare

pentru sistemul propriu de distribuţie; dezolvarea sistemului propriu de distribuţie ; penetrarea zonelor din cele mai importante zone ale ţării; îmbunătăţirea poziţionării în magazinele cu care lucrează deja; maximizarea eficienţei echipei de vânzări ; perfecţionarea echipei de vânzări prin organizarea de training-uri

Tabel nr. 3.3

Strategii de distribuţie pretabile pentru SC Diana SRL

Sursă: Pop, N. Al., Marketing, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994 Propuneri privind măsuri de atingere a obiectivelor: a) Achiziţionarea de maşini necesare pentru sistemul propriu de distribuţie din fonduri europene, sprijin financiar din partea unor colaboratori sau credite; b) Penetrarea produselor societăţii în cele mai importante zone ale ţării prin utilizarea mass-mediei, apelare la televizor şi spoturi publicitare în zonele în care se doreşte intrarea pe piata;c) Îmbunătăţirea poziţionării în magazinele cu care lucrează deja prin folosirea pliantelor în magazine, poziţionarea pe raft ( negocierea unei poziţii favorabile) , folosirea promovării prin degustare ; d) Maximizarea eficienţei echipei de vânzări prin folosirea promovării cu ajutorul publicităţii Tve) Perfecţionarea echipei de vânzări prin organizarea de training-uri, organizarea de

concursuri în urma cărora se câştigă premii şi discount-uri (strategia push). Acestea presupun ca marketerul să promoveze produsul doar către următorul participant la procesul de distribuţie, care va continua această strategie cu următorii membri ai canalului de distribuţie până ce produsul va fi promovat direct potenţialilor clienţi. Este strategia utilizată de producătorii, care îşi trimit personalul de vânzare să descopere noi puncte de desfacere şi noi clienţi.

Strategia pull- implică activităţi de marketing, mai ales publicitate şi promovare pe piaţă de consum, direcţionate către utilizatorul final şi menite să-l facă pe acesta să solicite

32

produse de la intermediari, determinându-i astfel pe aceştia din urmă să comande produsele la producători.

După cum s-a precizat, distribuţia se realizează , mai ales, prin lanţul propriu de magazine şi prin hipermarketurile societăţii, dar şi prin alte canale de distribuţie. Cantităţile de produse repartizate pe categorii de canale de distribuţie ce urmează ase reliza în perioada 2009-2012 sunt conforme cu datele din tabelul nr. 3.4.

Tabelul nr. 3.4Proiectarea canalelor de distribuţie la SC Diana SRL pentru anul 2009

Nr. crt.

Denumire sortimente Canalele de distribuţieTotal Direct Scurt Prin

Supermark.1 Specialităţi de sezon 235 141 59 352 Specialităţi afumate 225 135 56 343 Salamuri 550 330 137 834. Afumături 335 210 84 415. Cârnaţi 355 215 88 526. Carne tocată 560 336 140 847. Carne carcasă şi prelucrată 1740 1044 435 2618. Total carne şi preparate din carne 4000 2411 999 590

- tone-

Aşa cum se desprinde din datele tabelului nr. 3.4. S.C. Diana S.R.L. Râmnicu – Vâlcea, îşi propune să comercializeze, în anul 2009, circa 60% din întreaga producţie realizată prin magazinele proprii, circa 25% prin magazinele de vânzare ale altor agenţi economici (canal scurt), iar diferenţa de 15% prin supermaket-urile din judeţul Vâlcea şi din oraşele învecinate. Această structură a canalelor de distribuţie aduce siguranţa producătorului de carne şi preparate din carne, deoarece poate să-şi urmărească foarte uşor produsele şi să-şi încaseze contravaloarea acestora.

În ceilalţi ani ai perioadei de proiectare este de aşteptat ca SC Diana SRL să crească ponderea produselor comercializate prin canalul direct, prin extinderea reţelei de distribuţie, adică prin costruirea sau închirierea de noi magazine de desfacere, precum şi prin îmbunătăţirea numerică şi calitativă a parcului de maşini.

3.3.2 Proiectarea logisticii de distribuţie la S.C. Diana S.R.L.

Logistica de distribuţie a produselor agroalimentare prezintă o serie de patrticularităţi care derivă din particularităţile pe care le are piaţa produselor agroalimentare.

Logistica de distribuţie reprezintă ansamblul operaţiunilor care contribuie la transferul produselor de la producător la consumatorul final. Principalele activităţi sunt urătoarele: transportul; stocarea; depozitarea; manipularea fizică; fluxul informaţional.

TRANSPORTUL produselor agroalimentare relizate de SC Diana SRL se poate realiza prin sistemul rutier, specific produselor agroalimentare ( mai ales ) destinate pieţei interne. Având in vedere gradul mare de perisabilitate a produselor agroalimentare, acestea se pretează la transportul rutier, motiv pentru care peste 90% din produse sunt transportate, comercializate prin acestă formă. Aşa cum am mai arătat transportul se efectuează cu

33

mijloace de transport proprii şi, doar în condiţii deosebite se poate apela al firme specializate.

STOCAREA produselor agroalimentare de către SC Diana SRL are ca principal scop gestionarea eficientă a stocurilor prin fundamentarea stocurilor optime, asigurarea recepţiei cantitative şi calitative, prin dimensionarea partizilor ( cantităţilor ) de produse ce urmează a fi livrate, asigurarea stocurilor de rezervă, a celor sezoniere şi a celor în pregătire. Utilizează metode performante de gestionare a stocurilor, vizează realizarea celui mai mic cost de stocare pe unitatea de produs.

DEPOZITAREA cărnii şi preparatelor din carne realizate de SC Diana SRL se află în strânsă legătură cu activitatea de stocare şi are ca principală particularitate asigurarea condiţiilor de microclimat, capabile să menţină, să păstreze cantitatea şi calitatea produselor. Depozitele utilizate, atât de către societate, cât şi de către distribuitorii acestor produse sunt, fie depozitele cu ventilaţie mecanică, fie depozitele frigorifice, cu atmosferă controlată.

MANIPULAREA produselor agroalimentare realizate de SC Diana SRL are ca principal scop creşterea productivităţii muncii în această activitate, prin utilizarea unor mijloace mecanice de manipulare. Aceasta se poate înregistra în condiţiile în care funcţia ambalajului ( principală ) devine cea de uşurare a activităţii de manipulare ( igienizare a produselor ).

FLUXUL INFORMAŢIONAL reprezintă poate cel mai important element al logisticii de distribuţie deoarece este util tuturor participanţilor la filiera de produse agroalimentare astfel:

a) Producătorul agroalimentar - printr-o informare corectă şi la timp reperează foarte uşor pieţele profitabile şi îşi orientează producţia către acele pieţe profitabile.

b) Cosumatorii - printr-o informare corectă pot să-şi asigure maximum de utilitate cu veniturile de care dispun.

c) Producătorii de ambalaje - ştiu care este cerinţa de astfel de produse şi îşi adaptează producţia la cerere.

d) Transportatorii / unităţile de transport – îşi programează structura “parcului auto” şi aleg rutele optime de transport.

e) Ministerul Transporturilor – îşi fundamentează politica privind infrastructura rurală şi regională.

f) Guvernul – îşi programează politica de piaţă ( marketing ) a produselor agroalimentare etc.Este cunoscut faptul că înfiinţarea şi întreţinerea unui sistem informatizat pentru

pieţele agroalimentare implică investiţii enorm de mari, care nu pot fi susţinute de către sectorul privat. De aceea constituirea şi întreţinerea sistemului informatic cade, adesea, în sarcina sectorului public. Cu toate acestea SC Diana SRL şi-a înfiinţat un sistem propriu de urmărire a sistemului de distribuţie a propriilor produse, capabil să conducă la o bună gestionare a acestei activităţi.

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

34

Ca urmare a documentărilor reale la S.C. DIANA S.R.L. şi a analizei rezultatelor economice şi optimizării politicii de produs şi de distribuţie, pot fi elaborate următoarele concluzii:

Distribuţia îndeplineşte un rol foarte important în activitatea S.C. DIANA S.R.L., deoarece astfel produsele societăţii ajung la clienţi în momentul când aceştia au cerut, în cantitatea şi calitatea dorită. Distribuţia este un proces la fel de important ca şi politica de produs. Timp de mulţi ani, S.C.DIANA S.R.L. s-a dezvoltat ajungând să acopere piaţa produselor de carne şi mezeluri intrând în concurenţă cu alte mari societăţii, cum sunt: S.C. Cris-tim S.A., S.C. Aldis S.A, S.C. Carolli S.A., etc.

Diana este o societate care s-a dezvoltat ca urmare a unui management bun, deoarece tot profitul obţinut l-a reinvestit, crescând calitatea, diversitatea şi imaginea produselor. S.C. DIANA S.R.L. este în plină expansiune, sistemul de distribuţie îmbunătăţindu-se faţă de anii anteriori, dar pentru a ajunge lider în perspectivă va trebui ca personalul şi conducerea să analizeze permanent situaţiile ce apar pe piaţă (în perspectivă pe pieţele internaţionale) şi să dea dovadă de mult profesionalism şi flexibilitate.

De asemenea firma ar trebui să înceapă să se dezvolte la capitolul marketing printr-o promovare mai intensă a produselor sale ,deoarece la acest capitol societatea nu stă foarte bine, iar într-o perioadă de criză ca aceea în care ne aflăm în prezent, cel mai bun instrument este promovarea produselor.

Sistemul de distribuţie este bun şi este în continuă perfecţionare. Un merit deosebit îl au angajaţii care sunt devotaţi societăţii, deoarece sunt motivaţi. Canalul de distribuţie ales de societate este unul direct şi unul indirect scurt, adică societate – clienţii şi apoi consumatorii folosindu-se propria forţa de vânzare.

Piaţa produselor din carne şi mezeluri este foarte diversă cuprinzând multe sortimente şi în cadrul ei îşi desfaşoară activitatea multe societăţi care mai de care mai diverse din punct de vedere calitativ, al ambalajului, al mărcii, al gustului şi mai ales al preţului. Concurenţa este un factor care stimulează perfecţionarea produselor şi menţinerea preţurilor la o cotă acceptabilă. Firma trebuie să fie în continuă “alertă” pentru câştigarea unor noi clienţi datorită concurenţei acerbe.

Succesul organizatiei se datoreaza faptului că, se ţine cont de toate componentele care alcătuiesc produsul: materii prime de cea mai bună calitate, tehnologie de ultimă generatie , reţete superioare, ambalaje atractive, reţea de distribuţie bine dezvoltată, mijloace de transport adecvate, personal instruit si de încredere şi clienţi care o dată ce consumă produsul rămân fideli mărcii. Previzionarea în organizaţia Diana s-a desfăşurat în condiţii bune, în decursul celor 11 ani de activitate, neexistând probleme majore.

Punctul forte al produselor marca Diana este acela că sunt produse proaspete cu o calitate superioară faţă de cele existente pe piaţă, obţinute prin reţete tradiţionale româneşti, lucru pe care clienţii îl apreciază.

Cu toate că dispune de o reţea de distribuţie bine pusă la punct, de produse de cea mai bună calitate, firma nu reuşeşte să obţină un profit maxim din cauza unor greşeli de management care au loc în momentul înregistrării comenzilor, s-a întamplat ca o maşină să se întoarcă cu marfa deoarece cineva a greşit comanda.

O altă concluzie constă în faptul că politicile de promovare ale societăţilor producătoare de produse din carne s-au îmbunătăţit şi s-au diversificat, impunând o abordare profesionistă a factorilor care influenţează piaţa.

În viitorul apropiat se vor lua măsuri pentru îmbunatăţirea sistemului de producţie, distribuţie şi vânzare, pentru a putea cuceri noi pieţe.

35

Apariţia unor noi capacităţi de producţie presupune capacităţi noi de distribuţie – achiziţionarea unor maşini personalizate pe care să se prezinte produsele, promovarea celor noi sau a celor aflate în campanie publicitară.

Din punct de vedere al gamei sortimentale, aceasta se va mări cu noi produse a căror caracteristici vor fi determinată prin studii de piaţă sau testare directă.

Pentru realizarea unei creşteri intensive vor fi necesare următoarele: eliminarea discontinuităţilor în aprovizionarea cu mărfuri şi a situaţiei de gol de

marfă; eficientizarea traseelor de distribuţie prin scurtarea lor din punct de vedere al

distanţei; introducerea unui sistem de facturare computerizată pe maşinile de distribuţie; imbunatatirea imaginii produselor ; organizarea unor campanii promoţionale; apariţia în cadrul structurilor proprii de personal, a unui personal specializat în

partea de vânzări şi distribuţie care să asigure realizarea unui nivel mai ridicat al vânzării; directorii de vânzări trebuie să supravegheze activitatea personalului de distribuţie

şi să aibă mai multă putere de decizie; pentru a obţine profituri şi pentru a exploata la maxim reţeaua de distribuţie,

organizaţia ar trebui să distribuie şi alte produse care sunt căutate de către clienţi oferind astfel o gamă completă de produse şi un plus de valoare faţă de concurenţă.

înştiinţarea personalului despre noile condiţii de colaborare în cazul unor noi contracte de colaborare . Şedinţe de lucru periodice în care să se discute despre eventualele abateri de la procedurile de lucru.

faţă de concurenţă , durata de livrare, trebuie să reprezinte un atuu foarte mare, deoarece nici un alt concurent al organizaţiei DIANA nu este atât de promt în onorarea comenzilor.

36