Ana

Ana - Este unul dintre numele cele mai larg raspandite, atat la noi, cat si in intreaga lume crestina. Dupa cum Ioachim n-are corespondent feminin, nici Ana n-are corespondent masculin. De la el s-au format si nume derivate, ca Aneta si Anca (Ancuta), sau compuse, ca Mariana, Ana-Maria, Anabela etc. Diminutivele sunt destul de numeroase: Anisoara, Anica, Anita, Anuta, dar si, sub influenta occidentala, Ani sau Anita. Originea numelui este tot evreiasca (Hannah), acesta fiind ruda cu masculinul Anania (Hananyah) si avand semnificatia „Iahve a avut mila“, sau „Iahve s-a indurat“.

Anastasia  Anastasia -  Pe 22 decembrie este pomenita Sf. Mare Mucenita Anastasia, martirizata pentru Hristos la 25 decembrie 304. Numele crestine Anastasie si Anastasia se trag din cuvantul grecesc anastasis,-eos, care inseamna „inviere“, „sculare (din morti)“ (ana, „sus“ + stasio, „a sta“). Tipul de icoana care poarta acest nume infatiseaza Pogorarea Domnului la Iad, asociata Invierii Sale din morti. La noi, numele a circulat de timpuriu, sub forme felurite, astazi tot mai rare: Anastase, Nastase, Nastasia, Nastasia, Nastu (foarte frecvent la aromani), Nastuta, Tase, Tasia etc. Multe s-au pastrat numai ca nume de familie: Anastasiu, Anastasescu, Nastac, Nastase, Nasta, Naste s. a.

Andrei

Andrei - Sf. Apostol Andrei, „cel dintai chemat“ la propovaduire, este, conform traditiei, si primul care a adus crestinismul pe meleagurile noastre. Este praznuit pe 30 noiembrie, iar luna calendaristica urmatoare, decembrie, ii purta in mod traditional numele (Undrea sau Indrea). Numele nu-i, cum s-ar putea crede, de origine evreiasca, ci greceasca: Andréas sta in legatura cu andreia, „barbatie, indrazneala“ (de la anér, andrós, „barbat“). Forma curenta este Andrei (feminin: Andreea), cu diminutivul Andi (adeseori grafiat Andy, dupa model occidental). In vechime, limba romana a cunoscut si alte forme (Andrii, Andruta, Andries,

Andreica etc.), unele disparute cu timpul, altele pastrate doar ca nume de familie.

Antim

Antim - Pe 3 septembrie e pomenit in calendarul ortodox Sf. Sfintit Mucenic Antim, Episcopul Nicomidiei, iar in 27 septembrie il praznuim pe Sf. Ierarh Martir Antim Ivireanul (intemeietorul manastirii bucurestene care-i poarta numele, gruzin de origine, dar deplin romanizat). Numele Antim, astazi foarte rar ca nume de botez, este de origine greceasca si inseamna „infloritor“ (de la ánthos, „floare“, ori poate de la anthó, „a inflori“) sau, in sens figurat, „prosper“. Anthemios era un nume frecvent in greaca veche (devenit in neogreaca Anthemis si Anthimos), iar Anthemia („Cea infloritoare“) – cu varianta Antheia – era supranumele unor zeitati feminine (Afrodita, Hera).

Antipa

Antipa - Pe 10 ianuarie e pomenit in calendarul ortodox Cuv. Antipa de la Calapodesti. Numele, de oarecare raspandire la inceputurile crestinismului (vezi

regele Irod Antipa sau Sf. Antipa, episcop al Pergamului), se intalneste astazi extrem de rar ca nume de botez. Originea lui este greceasca, constituind o prescurtare din Antipátros, „[cel ce este] impotriva tatalui” (dar si cu semnificatia de „opus” sau „potrivnic” in general). La noi este intalnit mai ales ca nume monahal. Ca nume laic, cunoaste si varianta Antip. De la Antip[a] provin rarele Tipa, Tipan, Tipei, Tipel, Tipelea, Tiplea etc.

Buna Vestire

Buna Vestire (sau Blagovestenia, cum se mai numeste in popor, cu vechiul termen slavonesc) e o sarbatoare cu data fixa (25 martie), de la care incepe sa curga perioada de 9 luni – pana la Craciun – cat Maria L-a purtat in pantece pe Iisus. Fecioara din Nazaret, crescuta in Templu pana la 15 ani si apoi data in tutela dreptului Iosif (caci parintii ei murisera intre timp), a fost aleasa de Dumnezeu si a primit instiintare prin Arhanghelul Gavriil: “Bucura-te, ceea ce esti plina de har! Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei… Si iata, vei lua in pantece si vei naste fiu, si vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt se va chema…” (Luca 1, 28-32). Iar Fecioara, cutremurandu-se in sufletul ei, s-a smerit voii lui Dumnezeu, zicand: «Iata roaba Domnului! Fie mie dupa cuvantul tau!» (Luca 1, 38). Si Arhanghelul l-a vestit in vis si pe Iosif (tutorele si logodnicul Mariei, care nu se atinsese de ea, ci o avea doar in grija) de zamislirea si nasterea cea minunata: «Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, ca ce s-a zamislit intr-insa este de la Duhul Sfant…” (Matei 1, 20). Pe 26 martie, imediat dupa Buna Vestire, e sarbatorit Soborul Sf. Arhanghel Gavriil, crainicul lui Dumnezeu. Arhanghelii, cum le-o spune si denumirea de origine greceasca, sunt «ingeri intaistatatori». Echivaland termenul grecesc, traditia romaneasca ii numeste si Voievozi. Conform traditiei evreiesti, ei sunt in numar de 7, dar in Biblie nu sunt nominalizati decat 3 (Mihail, Gavriil si Rafail).

Calinic

Calinic - Sf. Ierarh Calinic de la Cernica, praznuit in ziua de 11, este cel mai de seama sfant roman din calendarul lunii aprilie. Calinic, numele calugaresc al acestuia, de straveche origine greceasca, este analizabil in ajectivul kalos („frumos“ sau „bun“, in functie de contextul gramatical) si substantivul nike („victorie“), avand sensul sintetic de „Invingatorul“ sau „Biruitorul“. Astazi nu mai functioneaza ca nume de botez, dar dainuieste ca nume monahal. Limba noastra veche a cunoscut si forma Calinic, precum si femininul (foarte rar) Calinichia. Desi provenite din slava, Calin si Calina ar putea avea aceeasi radacina (nu si Catalina/Catalin, care stau in legatura mai degraba cu Ecaterina).

Constantin

Constantin -  De origine latina, numele vine de la constans, constantis („constant”, „ferm”). Cel mai de seama purtator al lui a fost Sf. Imparat Constantin cel Mare, ce a pus capat persecutiilor anticrestine (313), a convocat primul sinod ecumenic (Niceea, 325) si a intemeiat Constantinopolul (mai 330). La romani, principalul purtator al numelui a fost Sf. Voievod Martir Constantin Brancoveanu. Inrudite direct cu Constantin sunt nume precum Constantiu si Constanta (mai rar Constantina). Constant a ajuns la noi relativ recent, pe cale culta. In limba veche era curenta forma Co(n)standin. Din aceeasi familie mai fac parte Costea, Costache, Costin(a), Codin(a), Dinu, Dina, Tinu, Tina etc., iar dintre diminutive trebuie consemnate macar: Costel(us), Costi(ca), Costas, Tica, Ticu, Titi(sor), Titel(us), Dinicu, Dinica,

Tinut, Tinel, sau femininele Tanta, Tantica, Tanti.

Cristian

Cristian - Cristian si Cristi(a)na stau in legatura cu numele lui Hristos (Cristos, Christos) si cu denumirea de crestin, fiind atribuite cu precadere celor nascuti de Craciun sau in apropierea Craciunului. Formele moderne par sa aiba la baza mai ales numele latine Christianus si Christiana (formele grecesti sunt Christianos si Christina). Din aceeasi familie onomastica fac parte la noi vechile Carstian, Carstiana, Carstea, Cristel, Cristea, Cristache, Hristea (la aromani: Hristu), Hristache, Hristina, Hristiana etc. Diminutivele cele mai frecvente sunt Cristi si Cristinel (uneori grafiate, dupa model apusean, Christi/Christinel), aplicabile ambelor sexe. In vechime erau mai numeroase decat astazi compuse ca Cristofor, Hristofor, Cristodor, Hristodor, de provenienta greceasca.

Daniel

Daniel - Cuviosul Daniil Sihastrul (duhovnicul lui Stefan cel Mare) este pomenit pe 18 decembrie. Daniel este numele unui important profet biblic, insemnand in evreieste „Dumnezeu m-a judecat“ (daniyyel). In romana veche a circulat mai ales forma Daniil (pastrata in limbajul bisericesc). Desi nu-i sigur, Dan (cu diminutivul frecvent Danut, cu femininul mai nou Dana si cu numeroase alte derivate) ar putea fi o prescurtate de la Daniel (in evreieste: dan, „jude“). Alte forme romanesti (iesite din uz ca nume de botez): Danil, Danila (de unde Nila), Danaila etc. Diminutive rare: Dani, Danielut.

Dumitru

Dumitru - Pe 26 octombrie este cinstit Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir, iar pe 27 facem pomenirea Cuviosului Dimitrie cel Nou Basarabov (din Basarabi), ocrotitorul Bucurestilor. Originea numelui e greceasca si aminteste de vechea zeita Demeter. Crestinismul a impus numele masculin Demetrios, explicat uneori ca simplificare a lui demometer, „maica poporului” (demos = popor; meter = mama), pronuntat in neogreaca dimomitir. La noi, pe langa numele barbatesti Dumitru, Dimitrie (cu prescurtari ca Mitrea, Mitru, Mitu, Dima si diminutive ca Mitrus, Mitrut, Mitrel, Mitrica, Mitus, Mitel, Mitica, iar uneori Mitty, sub influenta occidentala), exista si numele femeiesc Dumitra (de unde Mita si alte forme diminutivate), inca de oarecare raspandire in mediul rural.

Elena

Elena - Stravechiul nume Heléne este explicat de unii prin gr. heláne (“torta”, “faclie”, dar si „foc sacru”, la sarbatorile numite Heleneia, dedicate zeitei Artemis), iar de altii prin gr. héle (“lumina arzatoare a soarelui”), cu presupunerea ca Helena ar fi fost o straveche divinitate indo-europeana a luminii solare. Daca in lumea pagana cea mai faimoasa purtatoare a acestui nume fusese Elena din Troia, in lumea crestina cea mai vestita Elena este mama imparatului Constantin cel Mare (descoperitoarea la Ierusalim a crucii lui Hristos), mutata la Domnul in anul 327. Elena continua sa fie, alaturi de Maria, cel mai raspandit nume femeiesc din lumea crestina. La noi sunt cunoscute forme ca Elina, Ilina, Ileana, Leana, Leanca, Ilinca, Elenca etc., iar ca diminutive: Ilenuta,

Ilenus(a), Ilinuta, Lenuta, Lenus(a), Lena, Leni, Lina, Nuta, Nuti, Nutica, Nutisor si altele.

Eugenia

Eugenia - Sf. Cuv. Eugenia este cinstita de Biserica Rasaritului pe 24 decembrie, in vreme ce apusenii o pomenesc pe 7 februarie. Vechile nume grecesti Evghenios si Evghenia (in neogreaca: evghenes, „nobil“; evgheneia, „noblete“), insemnand „de bun neam“ (ev, „bun“ + ghenos, „nascut“), s-au consolidat in onomastica europeana si prin adjectivul latinesc eugeneus sau eugenius („de bun soi“). La noi s-au folosit relativ tarziu (incepind de prin sec. 17). Formele mai vechi sunt neogrecesti si se recunosc din pronuntia cu v si ghe (Evghenie, Evghenia, Ghenia, Ghenea, Ghinea etc.); formele mai noi sunt neolatinesti si se recunosc din pronuntia cu u si ge (Eugen, Eugeniu, Eugenia, Genu, Gena, Genia etc.). De aici si diminutivele Jeni, Jenel, Jenica.

Fevronia

Fevronia -  Sf. Mare Mucenita Fevronia, monahia din Nisibe, taiata in bucati pe vremea persecutiei lui Diocletian (304), e pomenita pe 25 iunie (nu trebuie confundata cu Fevronia din sec. 7, fiica imparatului Heracliu, mare facatoare de minuni, moarta de moarte buna si pomenita pe 28 octombrie). Numele ne vine din greceste (Febronia), dar originea lui mai indepartata e desigur latineasca, fiind inrudit cu numele lunii februarie (la romani, ultima luna a anului), care sta in legatura cu februo, “a purifica”, si cu februus, “purificator” (numele calendaristic se explica prin ceremoniile de purificare specifice celei mai importante sarbatori a lunii, dies februatus, in cadrul asa-numitelor Lupercalii). La noi, pe lânga forma de baza, Fevronia, sunt atestate si variante precum Frivonia sau Hevrona, mai rar masculinul Febronie (Fevronie).

Filip

Filip - Pe 5 octombrie este pomenit Sf. Mucenic Filip, Mitropolitul Moscovei (m. 1569), iar pe 11 il pomenim pe Sf. Apostol Filip din Ierusalim (a nu fi confundat cu Sf. Apostol Filip din Betsaida Galileei, din ceata primilor 12 alesi ai Domnului), unul dintre cei 7 diaconi apostolici (vezi Fapte 6, 5). Romanescul Filip il reproduce pe grecescul Phílippos, nume foarte raspandit in Grecia antica si in vechea Macedonie (a fost numele tatalui lui Alexandru cel Mare), insemnand „iubitor de cai” (de la philos, „iubitor de”, si hippos, „cal”). In traditia noastra populara, Sf. Filip pazeste satele de lupi. Masculinul Filip (diminutiv: Filipas) are derivate ca Filipache (Pache), Filipan (Lipan), Filipin, si corespondente feminine precum Filipa, Filipia, Filipina – tot mai rare astazi.

Gavriil

Gavriil - apare, in ambele Testamente, drept calauzitorul spre adevar si vestitorul ceresc cel mai de seama al Cuvantului dumnezeiesc (fiind cunoscut mai ales datorita profetului Daniel si evanghelistului Luca). Gabri’El inseamna in evreieste „Dumnezeu a fost puternic”, tragandu-se din radacina verbala gabar, „a fi puternic”, alipita numelui dumnezeiesc El (prescurtare dela Elohim).

Ghelasie

Ghelasie - Pe 6 iunie este pomenit Sf. Mucenic Ghelasie (mort prin sabie), iar pe 30 iunie il cinstim pe Sf. Ierarh Ghelasie de la Râmet (arhiepiscop al românilor transilvaneni din sec. 14, canonizat abia in 1992). De origine greceasca, numele (astazi foarte rar ca nume de botez, dar inca frecvent ca nume calugaresc sau ca nume de familie) sta in legatura cu gelaseio, “a zâmbi”, “a fi vesel”. Ca semnificatie, este echivalent cu Hilarios (de la hilaros, “vesel, placut”), regasibil si la noi sub formele Ilarie (Ilaria), Ilarion, ca si cu neaosul Bucur (ce a dat numele Bucurestiului). Ghelasie este atestat la noi (mai ales in Moldova si Transilvania) si sub forme ca Ghelase, Ghilasa, Ghelafi, Ghilasie, Ghelea, Ghilea, Lasie, dar si Velase, Velasie. Forma Ghelasia este foarte rara (regasindu-se aproape exclusiv in mediul monahal).

Gheorghe

Gheorghe - Sf. Mare Mucenic Gheorghe este sarbatorit pe 23 aprilie, dar în calendarul lunii gasim si altii purtatori ai numelui Gheorghe, precum Cuviosul de la Maleon (4 aprilie) sau Episcopul Mitilenei, supranumit „Marturisitorul“ (7 aprilie). Numele e foarte raspandit in lumea crestina, iar originea lui e greceasca: Georgios, de la georgos, „taran“, „lucrator al pamantului“. La noi, formele traditionale Gheorghe (cu diminutive ca Gheorghita, Ghita etc.) si Ghe(o)rghina (cu diminutive ca Gheorghita, Gherghinica etc.) sunt tot mai concurate de formele neologice latinizante George, Georgeta, Georgiana (cu diminutive ca Georgel, Gica, Gigi, Gigica, Geta, Getuta etc.). Are forme, derivate si diminutive foarte numeroase, din care n-am retinut aici decat pe cele mai des uzitate.

Gherman

Gherman - O data cu Cuv. Ioan Casian este pomenit la noi oficial (incepand din 1992) si Cuv. Gherman din Dobrogea. Numele Gherman este de certa origine latina (chiar daca la noi pare sa fi revenit pe filiera greco-slava), rezultand din substantivul comun germanus, „frate/sora nascuti din aceiasi parinti“ (ceea ce in romaneste spunem: „frate bun“ sau „sora buna“). Desi foarte raspandit in primele veacuri ale crestinismului, azi e rar intalnit ca nume de botez, pastrandu-se mai ales ca nume de familie sau ca nume calugaresc.

Grigore

Grigore - Pe 10 ianuarie este cinstit Sf. Grigorie de Nyssa, iar pe 25 – Sf. Grigorie de Nazianz, zis si „Teologul“ (care este si unul dintre Sf. Trei Ierarhi praznuiti laolalta pe 30 ianuarie). In greceste, gregórios inseamna „cel treaz“, „veghetorul“ (de la gregoreo, „a fi/sta treaz“, „a priveghea“). Limba bisericeasca pastreaza forma veche Grigorie, dar în limba moderna s-a impus forma Grigore (de unde si prescurtarea Gore). Desi purtat de numerosi sfinti, atat în Rasarit, cat si in Apus, astazi numele este tot mai rar. Diminutivele curente sunt Grigoras si, sub influenta occidentala, Grig (uneori dezvoltat autohton în Griguta). Derivatele feminine – Grigorita, Grigorina – se intalnesc inca si mai putin.

Haralambie

Haralambie -  Sf. Sfintit Mucenic Haralambie figureaza in calendarul bisericesc pe data de 10 februarie. Rar astazi la noi ca nume de botez, dar bine reprezentat ca nume de familie, Haralambie – nume specific crestin – are origine greceasca, fiind compus din chara („har“, „gratie divina“) si lambos („lumina“, „stralucire“), deci talcuindu-se: „lumina harica“ sau „stralucire a harului“. In aria romaneasca se intalneste si sub forme ca Haralamb sau Haralampie, mai rar Haralampi sau Haralambi.Iacov

Iacov - In luna octombrie sunt cinstiti atat Sf. Apostol Iacov al lui Alfeu (pe data de 9) cat si Sf. Sfintit Mucenic si Apostol Iacov, ruda Domnului (pe data de 23). Numele de Iacov sau Iacob provine din ebraica si, dupa unii, ar avea semnificatia „Dumnezeu a aparat“ (Ya’akobh). Traditia biblica ii atribuie semnificatia „cel care tine de calcai“ (vezi Facerea 25, 26: „Apoi a iesit [din pantecele maicii sale] fratele sau, care tinea cu mana de calcai pe Esau; si de aceea i-am pus numele Iacob [de la akeb = calcai]“). La noi sunt traditionale formele cu v final (Iacov, Iacovachi etc.), dar azi au prevalenta, datorita influentelor apusene, formele cu b final (Iacob, Iacobut etc.). Ca nume de botez, este tot mai rar si nu are corespondent feminin.

Iisus

Iisus - reda (ca si Iosua) pe evreiescul Iosua sau Iesua, nume care inseamna «Dumnezeu este (Cel ce da) mantuirea», deci «Mantuitorul» lumii. Acesta e si numele propriu al Domnului (echivalentul a ceea ce numim astazi «nume de botez»), descoperit de inger Mariei (vezi mai sus), dar si lui Iosif (vezi Matei 1, 21: «Ea va naste Fiu si vei chema numele Lui Iisus, caci El va mantui poporul Sau de pacatele lor»).