Universitatea ŞTEFAN CEL MARE Suceava

Facultatea de INGINERIE ALIMENTARĂ

Specializarea CONTROLUL ŞI EXPERTIZA PRODUSELOR ALIMENTARE

Proiect

Coordonator: Studentă:

s. l. Dr. Rusu Micşunica Ailenei Monica

CEPA, An IV, Gr 1A

2013

Tema

Ambalarea pâinii

1

Cuprins

1. Argument

2. Capitolul 1-TEHNOLOGIA DE FABRICARE A PÂINII..................51.1 SCHEMA TEHNOLOGICĂ................................................................................5

1.2 DESCRIEREA PROCESULUI TEHNOLOGIC................................................5a). Recepţia calitativă şi cantitativă………………………………………………6b). Depozitarea făinii............................................................................................6c). Cernerea făinii.................................................................................................6d). Dozarea...........................................................................................................6e). Frământarea aluatului......................................................................................7f). Fermentarea aluatului......................................................................................7g). Divizarea aluatului..........................................................................................7h). Modelare (rulare)............................................................................................8i). Dospirea..........................................................................................................8j). Coacerea...........................................................................................................8k). Depozitarea şi livrarea pâinii...........................................................................8

1.3 CARACTERIZAREA PRODUSULUI FINIT..................................................9

3. Capitolul 2-MATERIALE FOLOSITE PENTRU AMBALAREA PÂINII....................................................................................................................10

2.1CARACTERISTI DE CALITATE ALE AMBALAJELOR DIN PLASTIC.....10

4. Capitolul 3- AMBALAREA PÂINII. TEHNICI DE AMBALAT. MAŞINI DE

AMBALAT...............................................................................................................14

3.1 AMBALAJE TIP PACHET PERN......................................................................14

5. Capitolul 4- ANALIZA AMBALAJULUI PÂINII............................17

2

ARGUMENT

În proiectul ce urmează am ales să prezint ambalarea pâinii. Am ales să prezint acestă

temă, deoarece ambalajul reprezintă un factor foarte important la imaginea produsului. Acesta

conţine informaţiile necesare cu privire la conţinutul produsului şi detalii despre producătorul

acestuia. Totodată am prezentat şi informaţii cu privire la materialele folosite la ambalarea pâinii,

la tehnici de ambalare şi maşinile folosite la ambalare.

Importanţa produselor de panificaţie în satisfacerea cerinţelor de hrană ale populaţiei este

un factor care determină ca industria de panificaţie din România, alături decelelalte ramuri ale

industriei naţionale, să se dezvolte în ritm accelerat. Astăzi, consumatorii produselor de

panificaţie devin din ce în ce mai conştienţi de igiena pieţei şi a alimentaţiei; pentru ca produsele

să fie sigure pentru consum, ei trebuie să respecte atât norme tehnologice, cât şi igienice. Un

factor important în asigurarea condiţiilor igienice îl constituie ambalarea pâinii.

Ambalarea pâinii prezintă o importanţă deosebită pentru toţi participanţii la circuitul

tehnico-economic, fapt demonstrat de frecvenţa de înnoire a ambalajului care a fost mai mare

decât cea de înnoire a produselor, în ultimii 20 de ani. Această tendinţă se explică prin impactul

pe care îl are ambalajul asupra consumatorului la luarea deciziei de achiziţionare a produsului, de

unde şi expresia „se cumpără cu ochii”.

Ca produs, am ales să prezint ambalarea pâinii ToasTina Clasic. În capitolul 1, este

prezentată tehnologia de fabricare a pîinii, capitol care cuprinde schema tehnologică a pâinii,

descrierea procesului tehnologic şi caracterizarea produsului finit.

În capitolul 2, am specificat materialele folosite la ambalarea painii, avantajele şi

dezavantajele acestora.

Urmeaza capitolul 3, în care este prezentata ambalarea pîinii, tehnicile de ambalat,

precum şi maşinile care s-au folosit la ambalare.

În capitolul 4 s-a realizat analiza ambalajului folosit la ambalarea pâinii ToasTina Clasic.

3

Capitolul 1TEHNOLOGIA DE FABRICARE A PÂINII

Principalele materii prime folosite la fabricarea pâinii sunt: făină, apă, drojdie şi sare.

Făina reprezintă material primă de bază, care intră în cea mai mare proporţie în

componenţa produselor de panificaţie. Se utilizează în principal, făina de grâu, dar pentru

fabricarea unor sortimente aparte şi făina de secară, de cartofi, etc.

Lărgirea permanent a gamei sortimentale, concomitant cu progresul în tehnologia de

fabricare a multiplelor produse, dar şi în realzarea unui echipament tehnologic performant-

impune utilizarea de făinuri cu însuşiri fizico-chimice şi tehnologice diferenţiate.

Calitatea făinii devine în present una din problemele fundamentale pentru industria panificaţiei.

Aceasta, deoarece mecanizarea avansată şi, mai ales, automatizarea proceselor tehnologice nu

permit modificarea cu uşurinţă a parametrilor de lucru stabiliţi.

Apa este un component major al aluaturilor. În pezenţa ei are loc hidratarea particulelor

de făină, în principal a proteinelor glutenice şi formarea aluatului. În absenţa ei nu este posibilă

obţinerea aluatului pentru pâine.

Drojdia, se foloseste în calitate de afânător biochimic. Ea aparşine genului

Saccharomzces, şi poate, datorită echipamentului său enzymatic, să fermenteze glucoza,

fructoza, lactoza şi maltoza, adică toate zaharurile din aluat.

Sarea se foloseşte pentru gust, dar ea are şi efect tehnologic. Sarea influienţează:

- proprietăţile reologice ale aluatului;

- procesele biochimice;

- procesele microbiologice;

- calitatea pâinii (Banu. C., 1999).

4

1.1 Procesul tehnologic de obţinere a pâinii

În figura 1, este prezentată schema tehnologică şi cuprinde toate etapele procesului

tehnologic.

Aprovizionare

Drojdie Apă Făina Sare Ameliorator

Transport

Recepţie calitativă şi cantitativă

Depozitare

Transport intern

Cernere

Dozare

Frământare

Fermentare

Divizare

Modelare rulare

Dospire

Coacere

Pâine

Ambalare

Depozitare

Transport

Fig.1. Schema tehnologică de obţinere a pânii

1.2. Descrierea procesului tehnologic

a). Recepţia calitativă şi cantitativăRecepţia cantitativă. Pentru făina ambalată în saci, recepţia cantitativă constă în

numărarea sacilor şi cântărirea prin sondaj a 5-10 saci din fiecare transport, pentru stabilirea

greutăţii medii a sacului. Dacă în urma cântăririi prin sondaj s-au constatat diferenţe, atunci este

obligatorie cântărirea tuturor sacilor.

5

Recepţia calitativă.Verificarea calităţii se face pe loturi..Probele de făină se iau cu o

sondă care se introduce în sac la partea superioară, la mijlocul şi la fundul sacului astfel:

- din loturi de 10 saci, câte o probă din fiecare sac

- din loturi de 11-50 de saci, câte o probă din 5 în 5 ani

- din loturi mai mari de 50 de saci, câte o probă din 10 în 10 saci

(http://ro.scribd.com/doc/69343699/capitolul5 )

b). Depozitarea făinii

Depozitarea făinii urmăreşte de fapt două scopuri.

-asigurarea condiţiilor de maturizare a făinii; depozitul are o capacitate pentru 14 zile de

fabricaţie

-asigurarea unei cantităţi de rezervă care să preia oscilaţiile în aprovizionarea cu făină; în acest

caz depozitul are o capacitate pentru 6 zile de fabricaţie

Depozitarea se poate face în saci sau în vrac.

Sacii de făină se aşează în stive de maxim 6 rânduri înălţime în anotimpul cald, şi 10 rânduri

în anotimpul rece. Stivele se formează din făină din acelaşi sortiment, provenită dintr-un singur

lot, adică din acelaşi măciniş şi având aceeaşi calitate.

c). Cernerea făinii

Pregătirea făinii constă în operaţiile de amestcare , cernere şi reţinerea impurităţilor

metalice feroase.

Cernerea urmăreşte îndepărtarea impurităţilor grosiere ajunse accidental în făină după

măcinare. Se realizează cu site nr.18-20. Concomitant cu cernerea se realizează şi afânarea făinii

prin înglobarea aerului între particole, ea devenind astfel mai aptă pentru prelucrare.

Pentru realizarea cernerii făinii se poate folosi cernătorul vibrator sau cernătorul vertical, în

funcţie de capacitatea fabricii. Ambele au o serie de părţi comune.

d). Dozarea

Dozarea are ca scop obţinerea aluatului cu proprităţi reologice optime şi respectarea

compoziţiei stabilite de reţeta de fabricaţie

Pentru 100 Kg făină, în funcţie de extracţia şi calitatea făinii precum şi de produsul care se

fabric, se folosesc următoarele cantităţi de materii prime:

-apă 40-70 litri

-drojdie 0,4-3kg

6

-sare 0-1,8kg, doza obişnuită fiind de 1,3-1,5 kg

De cantitatea de apă folosită la prepararea aluatului depinde consistenţa aluatului, a maielei şi

a prospăturii.

Consistenţa este un parametru foarte important deoarece ea influienţează viteza proceselor

din aluat, şi în consecinţă calitatea pâinii.

Pe de altă parte, cantitatea de apă folosită la prepararea aluatului depinde de calitatea ,

extracţia şi umiditatea făinii precum şi de cantitatea de ingrediente din aluat. Ea creşte pentru

făinuri de calitate foarte bună, extracţii mari şi umidităţi mici şi scae la adaosul de zahăr, găsimi,

ouă şi lapte din aluat.

e). Frământarea aluatului

Operaţia de frământare a aluatului are ca scop obţinerea unui amestec omogen din

materiile prime şi auxiliare şi în acelaşi timp a unui aluat cu structură şi proprietăţi fizico-

reologice specifice , care să-i permită o comportare optimă în cursul operaţiilor ulterioare din

procesul tehnologic. Procesul de frământare constă dintr-un process de amestecare şi unul de

frământare propiu-zisă.

f). Fermentarea aluatului

Operaţia de fermentare are loc după frământare si are ca scop maturizarea aluatului.

Pentru prospătură şi pentru maia, fermentarea se realizează în timpul cuprins între sfârşitul

frământării şi fermentarea fazei următoare.

Penru aluat fermentarea are loc în intervalul de timp de la sfârşitul frământării până la

trecerea lui la operaţia de divizare.

Un aluat matur trebuie să aibă la sfârşitul fermentaţiei o capacitate bună de formare a

gazelor, o capacitate bună de reţinere a gazelor şi să conţină cantităţi suficiente de substanţe de

aromă şi de gust.

g). Divizarea aluatului

Divizarea este operaţia prin care masa de aluat fermentat este împărţită în bucăţi de masă

dorită.

Masa bucăţii de aluat se stabileşte în funcţie de masa produsului finit şi de pierderile

tehnologice care intervin după operaţia de divizare , adică la dospire, coacere şi răcire.

Precizia la divizare este influienţată de tipul maşinii de divizat şi de gradul ei de uzură.

7

h). Modelarea (rularea)

Modelarea este operaţia prin care se urmăreşte să se dea bucăţii de aluat forma pe care

trebuie să o aibă produsul finit.

În urma operaţiei de modelare se obţine o formă ordonată a bucăţii de aluat, formă pe

care trebuie să o aibă produsul finit . În urma operaţiei de modelare se obţine o formă ordonată a

bucăţii de aluat, ceea ce face ca la dospire şi la coacere acestea să se dezvolte uniform. Operaţia

se face manual sau cu maşini de modelat cu funcţionare continuă.

i). Dospirea

Are ca scop acumularea gazelor în bucata de aluat, în vederea obţinerii unui produs

afânat, bine dezvoltat. Operaţia este indispensabilă, deoarece gazele de fermentare formate în

fazele anterioare sunt indepărtate în urma acţiunii mecanice,exercitate asupra aluatului, în impul

operaţiilor de divizare modelare.

Dospirea se realizează discontinuu în dospitoare tip dulap, sau continuu în dospitoare

tunel sau cu leagăne , în care parametrii optimi se obţin pe cale naturală, sau în cazul celor

continue şi prin climatizare.

j). Coacerea

Transformarea aluatului în produs finit, prin operaţia de coacere se realizează ca aport de

energie termică în cuptoare speciale numite cuptoare de panificaţie.

Obţinerea produsului finit are lor datoită unui complex de procese ( fizice,

coloidale,biochimice microbiologice), care se produc în bucata de aluat supusă coacerii.

Procesele fizice care au loc la coacere sunt:

încălzirea bucăţii de aluat

modificarea bucăţii aluatului.

k). Depozitarea şi livrarea pâinii

Bucăţile de pâine coaptă sunt reaşezate pe rastele şi sunt transferate într-un depozit la

20°C.

Depozitarea urmăreşte două scopuri

1. Răcirea produselor în condiţii optime: într-o oră temperatura miezului scade de la 95-

980 la 35°C, iar a cojii de la 120-160°C la 38°C

2. Păstrarea calităţii pentru o anumită durată de timp.

8

3. Depozitul de pâine trebuie condiţionat deoarece în timpul răcii pâinea cedează

mediului ambiant căldură şi umiditate , deci poate modifica parametrii depozitului

( Pop G.,2005)

1.3. Caracterizarea produsului finit

Pâinea este un aliment de bază preparat prin coacerea, gătirea cu abur sau coacerea

aluatului. Se prepară din aluat de făină de grâu, dospită cu drojdie, lăsată să crească şi în final

coaptă în cuptor. Datorită nivelelor înalte de gluten care dau aluatului un aspect buretos şi elastic,

grâul este cea mai frecventă folosită cereală pentru prepararea pâinii. Ingredientele minime sunt

făina şi apa, sarea fiind deseori prezentă, plus un agent de dospire cum ar fi drojdia. Pâinea mai

poate conţine condimente cum ar fi chimenul si seminte (susan, mac), folosite pentru decorare.

Pâinea poate fi mâncată fie simplă, fie unsă cu unt, gem, dulceaţă, jeleu, marmeladă,

miere sau unt de arahide. Se serveşte la orice temperatură, între temperatura camerei si fierbinte

( http://www.gustos.ro/articole/newsletter-gustos-ro/painea.html ).

Valoarea nutritivă a painii este dată de conţinutul de proteine, lipide, glucide, săruri

minerale şi vitamine al pâinii şi de coeficientul lor de asimilare.

Valoarea proteică. Pâinea asigură omului 1/5- 1/3 din necesarul total de proteine vegetale.

Valoarea minerală este dată de conţinutul pâinii în calciu, fosfor şi fier. Aceste elemente

sunt prezente în cantitate mai mare în pâinea neagră şi în cantitate mai mică în cea albă.

Valoarea vitaminică. Pâinea este o sursă importantă de vitamine din grupul B: B1, B2, B6

şi PP. Ea nu conţine vitaminele A,C, D.

Valoarea energetică. Pâinea furnizează organismului o cantitate de energie, care

reprezintă 1/5-1/3 din necesarul unui om cu efort fizic mediu. Valoarea energetică a produselor

de panificaţie este de 950-1850 kJ/100g.( Banu C., 2009)

Capiolul 2

MATERIALELE FOLOSITE PENTRU AMBALAREA PÂINII

Ambalajul se defineşte ca un mijloc (sau ansamblu de mijloace)destinat să cuprindă sau

să învelească un produs sau un ansamblu deproduse, pentru a le asigura protecţia temporară din

punct de vedere fizic,chimic, mecanic, biologic, în scopul menţinerii calităţii

9

şi integrităţiiacestora în stare de livrare, în decursul manipulării, transportului, depozităriişi

desfacerii până la consumator sau până la expirarea termenului degaranţie.

Operaţia de ambalare este un procedeu sau o metodă prin care seasigură, cu ajutorul

ambalajului, protecţia temporară a produsului în timpulmanipulării, transportului, depozitării,

vânzării, contribuind la înlesnirea acestora, până la consumare sau până la expirarea termenului

de garanţie.

La fabricarea ambalajelor se foloseşte o gamă variată de materiale cu

proprietăţi diferite, ce corespund cerinţelor impuse ambalajelor şi care suntpotrivite uneia sau

alteia dintre grupele de mărfuri ce necesită ambalare.

(http://www.scribd.com/doc/51157294/metode-de-ambalare).

Principalele tipuri de ambalaje folosite pentru pâine sunt ambalajele plastice.

2.1. Caracteristicile de calitate ale ambalajelor plastice folosite în industria panificţiei

Alegerea ambalajelor este determinată de următorii factori principali:

• caracteristicile produsului care se ambalează ;

• condiţiile de transport, manipulare şi toate solicitările la care poate fii

supus ambalajul ;

• caracteristicile de calitate ale materialului de ambalare;

• metoda de ambalare folosită;

• cheltuielile ocazionale de producerea ambalajului şi de transportul lui.

Materialele plastice oferă o serie de avantaje incontestabile faţă de alte materiale clasice :

• masă proprie mică ;

• prelucrare uşoară, ele putând fi modelate în orice formă ;

• prezintă rezistenţă la şocuri mecanice ;

• protejează bine produsele ambalate în timpul transportului şi depozitării ;

• sunt impermeabile la apă, vapori de apă, grăsimi, impurităţi etc.;

• pot fi transparente sau opace, în funcţie de cerinţele de protecţie cerute de

produsul ambalat;

• prezintă rezistenţă la radiaţiile infraroşii şi ultraviolete ;

• prezintă sudabilitate şi posibilitate de lipire .

10

Materialele plastice sunt uşoare, impermeabile, tind să devină un înlocuitor al sticlei. Apariţia lor

a revoluţionat industria de ambalaje a produselor alimentare, proces care continuă şi în prezent,

obţinându-se astfel de materiale noi. Sunt destul de ieftine, iar ca dezavantaje, unele materiale

plastice degajă, la ardere, vapori corozivi şi încă nu s-a rezolvat problemele de sterilizare

a acestora.

Ambalajele din materiale plastice se pot obţine prin urmǎtoarele metode:

a).Formarea sub depresiune constǎ în încǎlzirea foliei sau filmului de material plastic pânǎ la

domeniul de înmuiere, aşezarea pe matriţa rece şi mularea dupǎ forma matriţei cu ajutorul

depresiunii. Metoda se foloseşte la confecţionarea ambalajelor alveolate.

b).Formare prin suflare pornind de la tuburi constǎ în obţinerea tubului prin extrudare, urmatǎ

de încǎlzirea acestuia, mularea pe matriţǎ prin suflare de aer, rǎcire şi eliminarea buteliei

confecţionate. Este indicat ca instalaţia de formare a acestor butelii sǎ fie amplasatǎ în secţia de

îmbuteliere şi cuplatǎ cu instalaţia de îmbuteliere şi închidere.

c).Sudarea se aplicǎ pentru obţinerea ambalajelor sub formǎ de pungi, pachete pernǎ, pachete

pliculeţe, saci şi la închiderea unui mare numǎr de ambalaje (tuburi, butelii, etc.)

d) Lipirea se aplicǎ la formarea ambalajelor din materiale termoplastice, îndeosebi a celor cu

termosudabilitate scǎzutǎ. Pentru lipire se folosesc soluţii de rǎşinǎ, emulsii de rǎşinǎ, solvenţi,

polimeri dizolvaţi în monomeri, pentru fiecare material plastic stabilindu-se adezivii cei mai

potriviţi. Dintre materialele termoplastice lipirea se face foarte dificil la PE, PTFE, PA, PVdC.

Pentru ambalarea pâinii se folosec în principal pungile.

Pentru confecţionarea pungilor folosite la ambalarea pîinii se folosesc materiale plastice

sau materiale complexe, cele mai mari aplicaţii avându-le PE şi PVC.

Aceste ambalaje pot fi imprimate sau neimprimate, cu pliuri sau fǎrǎ pliuri, perforate sau

neperforate. Notarea lor se face prin indicarea denumirii, a existenţei sau lipsei imprimǎrii,

pliurilor şi perforaţiilor, dimensiunilor (lungime x lǎţime x grosime) şi standardului. De exemplu

o pungǎ imprimatǎ fǎrǎ pliuri cu lungimea de 300 mm, lǎţimea de 200 mm şi grosimea de 0,060

mm se noteazǎ astfel: Pungǎ imprimatǎ fǎrǎ pliuri 300 x 200 x 0,060 – STAS 10971-87

Materialele plastice au si dezavantaje care limiteaza folosirea lor.

Dintre aceste dezavantaje amintim:

-  stabilitate termica scazuta (unele pot fi utilizate pâna la 70oC ,altele pâna la 200oC si numai câteva pot

fi folosite la temperaturi mai înalte);

11

- duritate mica în comparatie cu sticla obisnuita sau cu metalele;

-conductibilitatea termica redusa;

- coeficient mare de dilatatie termica (daca în timpul folosirii lor sunt expuse la variatii bruste de

temperatura, apar tensiuni interne care pot produce fisuri);

-  "îmbatrânirea" ( care se manifesta prin procese lente de oxidare, de absortie a umiditatii, de reducere a

duritatii, de închidere a culorii, etc );

Cele mai utilizate materiale plastice pentru confecţionarea ambalajelor sunt:

polietilena - material relativ uşor, rezistent, stabil, utilizat la fabricarea pungilor;

polipropilena - un material uşor, rezistent, dur, foarte stabil la temperaturi scăzute, utilizat

la confecţionarea recipienţilor, care se pot steriliza;

polistirenul

clorura de vinil - material rigid, cu friabilitate medie. Se cunosc diferite tipuri de P.V.C.

(moale sau dur), serveşte ca material pentru confecţionarea seringilor, cutiilor, foliilor şi

flacoanelor.

Tot pentru ambalarea pâinii mai sunt folosite ambalajele din hârtie.

Pungile de hârtie sunt ambalaje flexibile de formă dreptunghiulară în stare pliată,

deschise la un capăt şi confecţionate din hărtie, folie de materiale plstice, metalice sau complexe.

Ele pot fi simple sau pot fi prevăzute cu clape de închidere, pliuri sau cute interioare pentru

formarea fundului.

Cele mai utilizate pungi de hârtie pentru ambalarea produselor alimentare sunt:

-pungi cu fund simplu, fără burduf, de tip;

-pungi cu burduf, cu fund simplu, de tip BS;

-pungi cu burduf, cu fund dreptunghiular, de tip BD (Turtoi M.2004).

În fig. 2 sunt prezentate pungi din hârtie.

12

În figura 3 este prezentată schema ambalării semiautomate a pîinii în pungi preconfecţionate din filme de celuloză, polietilenă sau polipropilenă.

Schema ambălarii mecanizate a pîinii în pungi preconfecţionate.1- piesă de împingere; 2-piesă de dirijare a pîinii; 3-pâine; 4- clamă; 5- teanc de pungi; 6-

clame laterale; 7-pungă deschisă cu aer comprimat; 8-opritor; 9-produs ambalat; 10-dispozitiv de termosudare a pungii la capăt.

Navetele deasemenea pot constitui un ambalaj pentru pâine. Naveta din material de

plastic, cum este numită în mod obişnuit, este un ambalaj rigid, cu formă geometrică, cu fund şi

pereţi.

Se execută de regulă din polietilenă de înaltă densitate, în mai multe culori, dar poate fi

executată şi din alte materiale plastice. Navetele trebuie să fie executate îngrijit, nefiind admise

fisuri, lipsuri de material sau deformări cae să împiedice stivuirea lor. Cele de uz general sunt

prevăzute cu orificii în perţi şi pe fund (fig 4), pentru a permite circulaţia aerului printre

produsele din ambalaj, cu scopul răcirii acestora şi a

menţinerii la temperaturile prevăzute.

Navetele trebuie să aibă rezistenţă necesară,

astfel încît la caderea liberă sau la şocuri exterioare să nu

se producă deteriorări a produsului.

Fig.4 Navetă din plastic.

13

Capitolul 3

AMBALAREA PÂINII. TEHNICI DE AMBALAT. MAŞINI DE AMBALAT

Pâinea poate fi ambalată în diverse tipuri de ambalaje.

3.1 Ambalaje tip pachet pernă

Aceste ambalaje sunt confecţionate din folii, filme sau laminate de materiale flexibile:

hârtie, materiale plastice, folie de aluminiu, materiale complexe (materiale plastice stratificate,

hârtie acoperită cu materiale plastice, materiale plastice metalizate, folie de aluminiu acoperită cu

o peliculă de material plastic cu bune proprietăţi de termosudabilitate).

Cel mai adesea materialele au structură complexă, compoziţia lor variind în funcţie de

produsul de ambalat, ciclul său de distribuţie, termenul de valabilitate şi frecvenţa ambalării. În

structura complexă, ca substrat se folosesc hârtie, folie de aluminiu, poliamidă, poliesteri,

polipropilenă biorientală iar ca materiale de sudare se folosesc cu preponderenţă polietilenă,

polipropilenă, copolimeri ai polietilenei ca etilenă-vinil acetat, ionomeri. Aceste materiale sunt

alese şi în funcţie de rezistenţa sudurii în prezenţa produselor lichide apoase, a grăsimilor sau a

produselor pulverulente. Proprietăţile barieră sunt asigurate printr-un strat de policlorura de

viniliden sau etilenă-vinil alcool sau prin acoperiri cu lacuri vinilice, acrilice, etc.

Dimensiunile pachetelor pernă trebuie adaptate la dimensiunile şi tipul produsului

ambalat rezultat şi la dimensiunile şi tipul maşinii de formare-umplere-închidere. Diametrul

tubului formator poate varia între 200 şi 600mm iar dimensiunile ambalajului pot fi cuprinse

între 100-150mm pentru produse unitare (cornuri cu diverse umpluturi, etc.) şi 600-800mm

pentru ambalarea a 10-15kg produs pulverulent.

Pachetele (pungile) pernă cu aripioare la capete şi o sudură longitudinală cu aripioare se

confecţionează astfel: materialul derulat de pe o bobină formează un cilindru care se îmbină

longitudinal prin prinderea celor două margini laterale care sunt lipite una de cealaltă rezultând

termosudura longitudinală ca o aripioară situată pe centrul unei feţe a ambalajului. Această

aripioară este culcată pe o parte, la unele ambalaje chiar lipită de material şi prinsă la capete în

termosudurile transversale care rămân ca niste aripioare (fig.4)

14

Fig 4. Modul de confecţoionare al ambalajelor pachet pernă cu aripioare la capete şi sudură longitudinală sub formă de aripioară:

a-bucată de folie de material plastic sau material complex; b-formarea cilindrului de material; c-obţinerea aripioarei longitudinale termosudate; d-obţinerea aripioarelor de la capete.

Al doilea tip de pachete (pungi) pernă este tot cu aripioare la capete dar sudura

longitudinală este obţinută prin suprapunerea marginii exterioare peste marginea interioară, caz

în care nu se mai obţine o aripioară longitudinală ci o lipitură parte peste parte (fig.4, fig.5).

Acest mod de prindere permite realizarea unei economii de material prin alegerea unei bobine

mai înguste pentru aceleaşi dimensiuni ale circumferinţei ambalajului.

Fig. 5.Modul de confecţionare a ambalajelor pachet pernă cu aripioare la capete şi sudură longitudinală obţinută prin suprapunere:

a-bucată de folie de material plastic sau material complex; b-formarea cilindrului de material; c-suprapunerea marginilor prin termosudare; d-obţinerea aripioarelor de la capete.

15

Pentru ambalarea pâinii în pungi ambalaje pachet pernă se foloseşte maşina orizontală de

formare-umplere-închidere prezentată în figura 6.

Fig. 6. Maşină orizontală de formare-umplere-închidere, cu dispozitiv fix de termosudare transversală pentru pachete pernă.1-folie de material de ambalaj derulată de pe o bobină; 2-rolă de întindere; 3-produs; 4-cutie de formare; 5- tub de material; 6-dispozitiv de termosudare transversală cu poziţie fixă; 7-produs ambalat; 8-role de antrenare; 9-dispozitiv de încălzire; 10-dispozitiv de termosudare longitudinală.

16

Tot la realizarea ambalării pâinii în pachet pernă se foloseşte şi maşina orizontală de formare –

umplere – închidere pentru ambalarea pâinii baghetă lungă care este prezentată în figura 7.

Fig.7 Maşina orizontală de formare – umplere – închidere pentru ambalarea pâinii baghetă lungă.1-folie de material derulat de pe bobină; 2-role de întindere; 3-dispozitiv de termosudare transversală; 4-sudură transversală sub formă de aripioară; 5-pâine franzelă lungă; 6-tub de material; 7-plăci de încălzire şi ghidare; 8-dispozitiv de termosudare longitudinală şi de antrenare; 9-sudură longitudinală aripioară (Turtoi M. 2004).

Capitolul 4

ANALIZA AMBALAJULUI PÂINII TinaToast Clasic

Primul factor in favoarea ambalarii painii este igienta. Dupa ce este produsa efectiv,

painea trebuie depozitata in fabrica intr-o zona diferita decat cea de productie. Dupa depozitare

este mutata catre spatiul de incarcare in masina de distributie. Este incarcata in masina de

distributie apoi descarcata la magazinul de destinatie. Aici, cel mai probabil este din nou

depozitata in alta sectiune pana sa ajunga pe rafturi. Painea este manipulata de cel putin 5

17

persoane diferite pana sa ajunga pe rafturile magazinului, unde, neprotejata fiind, poate fi atinsa

de orice client ce trece prin magazin.

Desi painea trebuie sa fie proaspata si moale cand ajunge pe raft, pana sa ajunga acolo

este supusa unor transporturi si mutari repetate. Ambalarea asigura integritatea painii si ii ofera

protectie impotriva ruperii, zgarieturilor, umezelii sau altor factori ce pot interveni la

incarcarea/descarcarea din masina de distributie.

O paine ambalata este o paine frumoasa. Aceasta ofera clientului siguranta igienei si a

curateniei, si ajuta la pastrarea propetimii pentru mai mult timp, fapt ce garanteaza sanse mai

sporite in vanzarea ei. Cu siguranta un client ar prefera o paine ambalata in detrimentul uneia

neambalate.

Ambalajul are numeroase roluri, care pot varia in functie de marca si de categorie.

Ambalajul indeplineste un rol functional de a acoperi si proteja continutul produsului atat in

magazin, cat si in casa cumparatorului, dar in multe piete, ambalajele au dezvoltat functii care il

leaga de experienta oferita de produs – de exemplu, capacele bauturilor pentru sportivi si

dispozitivele adaugate la cutiile de bere care creeaza spuma atunci cand berea este turnata in

pahar.

Ambalajul are un rol important ca vehicul informational, continand detalii despre

ingrediente, modul de folosire, depozitare, aportul nutritiv si pret. Cumparatorii trec pe langa

sute de marci atunci cand viziteaza un magazin, iar factorii estetici sunt esentiali pentru a face ca

marca sa iasa in evidenta, pentru a capta atentia cumparatorilor si a face ca utilizatorii sa o poata

gasi cu usurinta.

Denumit uneori „vanzatorul tacut” datorita abilitatii sale de a influenta consumatorii la

punctul de cumparare, ambalajul este, de asemenea, si o modalitate de comunicare de marca,

transmitand personalitatea, pozitionarea, valorile si avantajele marcii. Nu toti cumparatorii sunt

la fel, de aceea pentru a atinge diferitele tipologii de cumparatori, sunt necesare diferite tipuri de

ambalaj

(http://www.magazinulprogresiv.ro/articol/688/Importanta_si_rolurile_ambalajului.html).

18

Pâinea ToastTina Clasic este ambalată în pachet tip pernă, aşa cum este prezentată în

figura 8.

Fig 8. Pâine ToasTina Clasic – partea superioară a ambalajului.

Pe ambalaj este inscripţionat vizibil denumirea produsului şi anume ToasTina. Este

specificată cantitatea netă de 500g, ingredientele în ordinea ponderii în produs:

-făină alba de grâu;

-drojdie;

-sare iodată ;

-ulei ;

-apă ;

-extract de rozmarin. Mai conţine gluten.

 Desenul (grafica) ambalajului – este un element estetic important pentru ambalaje,

care, alături de culoare, determină în mod semnificativ aspectul final.

Grafica este esenţială în formarea imaginii estetice a ambalajului. Grafica cuprinde

totalitatea fotografiilor, desenelor, sloganelor şi simbolurilor ce contribuie la impactul iniţial pe

care un produs prin ambalajul său îl are asupra  consumatorilor şi joacă un rol important în

comunicarea de informaţii şi impresii despre produs.

19

La pâinea ToasTina Clasic sloganul transmis cumpărătorilor este “ Ia-ţi felia zilnică de

optimism şi vitalitate cu ToasTina”. Acest slogan îndeamnă cumpărătorul să consume zilnic

acest produs.

Culorile folosite la realizarea ambalajului sunt culori tari şi anume roşu, orange şi

maro. În unele locuri ambalajul este transparent pentru ca produsul sa fie vizibil.

Culoarea roşu semnifică culoare de viaţă, putere, forţă; orange semnifică căldură şi confort, iar

culoarea maro calmează excelent iritaţia.

Pentru ca produsul să fie şi mai convingător, pe partea superioară a ambalajului

este scris clar şi vizibil “ fără E-uri, fără conservanţi”.

Ambalajul mai oferă informaţii cu privire la valoarea nutriţională pe 100g de produs, la

condiţiile de păstrare precum şi termenul de valabilitate asa cum este redat în figura 9.

Fig.9 Pâine ToasTina Clasic - partea laterală a ambalajului

Pe partea laterală a ambalajului este transmis un mesaj consumatorilor, cu privire la

calitatea produsului şi ca acesta se asortează cu orice deliciu culinar .

20

Fig.10. Pâinea ToasTina Clasic – partea inferioară a ambalajului

Ambalajul mai conţine informaţii cu privire la denumirea producătorului şi anume

Smart Food Solution, adresa acestuia, precum şi codul de bare.

Termenul EAN semnifică un sistem de codificare cu structură precisă de codificare formată din

13 sau 8 caractere, cel mai utilizat fiind EAN 13, un procedeu de simbolizare şi asociaţia

belgiană International Article Numbering Association EAN care se ocupă de difuzarea şi

supravegherea respectării normelor şi utilizării lor.

Semnul de codificare al codului de bare EAN 13 conţine următoarele informaţii:

- un cod de ţară format din primele două cifre, prin care se identifică organizaţia locală

de codificare;

- Un cod de fabricant format din următoarele cinci cifre, atribuit de organizaţia locală

de codificare;

- Un cod de produs alcătuit din următoarele cinci cifre, atribuit de producător;

- O cifră de control.

21

De asemenea , mai conţine caractere auxiliare: trei grupuri a câte două linii subţiri şi ceva

mai lungi, care au un rol de centrare în momentul lecturii. Cifrele codificate trebuie să fie clare

pentrua permite şi identificarea vizuală.

Codul de bare nu conţine nicio informaţie referitoare la preţul produsului, întrucât acesta variază

de la un vânzător la altul. Mecanismul este urnătorul: la fiecare cifră de cod casa interoghează

calculatorul, la care este legată.

22

Bibliografie

1. Banu Constantin, „Tratat de industrie alimentară. Tehnologii generale”, ed. Asab,

Bucureşti, 2009.

2. Banu Constantin, “Manualul inginerului de industrie alimentară”, ed. Tehnică, Bucureşti,

1999.

3. Pop Gabriela, “ Tehnologia produselor de morărit şi panificaţie”, ed.

Universităţii din Suceava, 2006

4. Turtoi Maria - „Tehnici de ambalarre a produselor alimentare”, Editura Academica, Galaţi,

2004

5. Turtoi Maria – „Materiale de ambalaje pentru produsele alimentare”, Editura Alma, Galaţi,

2000

6. http://ro.scribd.com/doc/69343699/capitolul5

7. http://www.gustos.ro/articole/newsletter-gustos-ro/painea.html

8. http://www.scribd.com/doc/51157294/metode-de-ambalare

9. http://www.magazinulprogresiv.ro/articol/688/Importanta_si_rolurile_ambalajului.html

23