UNIVERSITATEA: ŞTEFAN CEL MAREFACULTATEA: INGINERIE ALIMENTARASPECIALIZARE: CEPA

BRÂNZA TELEMEA

PROFESOR COORDONATOR: STUDENT: s.l. dr. ing. RUSU MICŞUNICA GALIŞ MARIANA

PROIECT

Argument

Brânza este produsul proaspăt sau maturat obţinut prin scurgerea zerului după coagularea laptelui, a smântânii, a laptelui smântânit, a zarei sau a amestecului unora sau a tuturor acestor produse. Pană in prezent se cunosc c irca 1000 sortimente de brânzeturi. Toate sunt preparate din laptele unor mamifere, în special, din lapte de vacă, oaie, bivoliţă şi capră sau dinamestecul acestora. Branzeturile in saramura se caracterizeaza printr-o tehnologie specifica de prelucrare a laptelui si de maturare-pastrare in saramura . Sistemul de pastrare in saramuraasigura o durata lunga de conservare ( pana la 1an ) , ceea ce constituie o caracteristicaimportanta atat din punct de vedere calitativ cat si economic a acestor branzeturi .Prin valorificarea laptelui de vaca si oaie in perioada de varf de productie in branzeturi conservate in saramura , se poate asigura uniformitatea consumului de branzeturi , mai ales in perioada de minim de productie , cand majoritatea cantitatii delapte se dirijeaza catre laptele de consum si produse proaspete .Din aceasta grupa de branzeturi face parte branza telemea din lapte de vaca ,din lapte de oaie si de bivolita , branza telemea de vaca cu inglobare de proteine serice . În primul capitol se urmarește evidențierea urmatoarelor aspecte: pezentarea produsului și a importanței lui în alimentație, materiile prime utilizate în obținerea produsului, procesul tehnologic, caracteristicile de calitate ale produsului, modalități de ambalare, transport, depozitare, etichetare și garantarea calității produsului.In urmatoarele capitole vom contura date şi informaţii concrete referitoare la material folosite la ambalarea branzei telemea, influenț a ambalajului asupra produselor alimentare principale, metode de ambalaj, mașini de ambalaj și nu în cele din urmă etichetarea brânzei telemea.În încheierea acestui proiect vom structura principalele concluzii, sursele bibliografice folosite pentru realizarea lucrării sunt cărţile de specialitate şi internetul. Oricâte deosebiri există între aceste sortimente, la prepararea lor serespectă o serie de reguli fundamentale, obţinerea brânzeturilor trecând prin următoarele faze principale:-controlul şi tratarea laptelui-pregătirea laptelui pentru închegare şiînchegarea lui;-prelucrarea coagulului;-obţinerea caşului şi prelucrarea lui-maturarea branzeturilor;-depozitarea si ambalarea branzeturilor  Brânzeturile se prepară într -o gamă larg ăde formate și dimensiuni ș i cu aplicarea unor tehnologii variate, fapt care a dus la crearea unui mare numar de sortimente și varietăți.

Datorită valorii nutritive ridicate și deosebitelor caractere organoleptice pe care le prezintă , brânzeturile sunt considerate printre cele mai bune alimente pentru om.

Cap. 1. Tehnologia de obtinere a brânzei telemea  

Telemeaua este un sortiment de brânză care face parte din categoria brânzeturilor maturate în saramură, originar din zone situate în sud-estulMediteranei. Din această grupă, fac parte brânza telemea de vacă, din lapte de oaie şi/sau bivoliţă, precum şi brânza telemea cu înglobare de albumină şi brânzăde tip „Fetta”. Particularitatea distinctivă a acestui tip de brânzeturi o reprezintă faptul că produsul este supus operaţiilor tehnologice de sărare umedă,respectiv uscată, ceea ce conferă nu numai un gust aparte, ci şi o durată depăstrare mai îndelungată. Desi aceasta tehnica de preparare a branzei este traditional in bazinul Balcanilor, Grecia si Turcia, zone in care clima mediteraneana calduroasa i-a obligat pe ciobani de-a lungul timpului sa gaseasca metode pentru a putea pastra branza o vreme mai indelungata, in present fabricarea acestor branzeturi s-a extins in numeroase alte tari, precum Regatul Unit , SUA, Danemarca sau chiar Australia Australia (cunoscuta datorita vastelor ferme de ovine, laptele de oaiefiind una dintre cele mai importante materii prime pentru obtinerea branzei telemea). Cu toate aceste, adevarata telemea poate fi degustata doar in arealul geographic mentionat anterior, areal din care face parte si tara noastra, Romania fiind de altfel recunoscuta pe plan mondial pentru branzeturile maturate in saramura, considerate a fi delicatese de catre degustatirii profesionisti de pe toate arealele mapamondului. La noi in tara, branza telemea se produce si se comercializeaza atat la nivelindustrial, in fabrici, precum si la nivel de producatori locali (certificarea acestora de catre organelecompetente ale statului fiind absolut necesara) ori la nivel de gospodarie individuala, pentru consum p rop r iu , ma t e r i a p r ima f i i nd de ce l e ma i mu l t e o r i l ap t e l e de vaca , u rma t apo i de c e l de oa i e , s i respectiv de bivolita.

Brânza telemea se prezintă fie sub formă de bucăţi paralelipipedice, având masa de cca. 1 kg, fie sub formă de bucăţi triunghiulare cu masa de cca. 0,5 kg, cu suprafaţa netedă, curată şi fără coajă, putând însă prezenta urme de seminţe de negrilică sau sedilă. Culoarea brânzei este albă, până la slab gălbuie, în funcţie de conţinutul în grăsime al laptelui, materie primă, precum şi de rasa şi specia animalului de la care provine laptele, pasta fiind fără desen, cu puţine găuri de fermentare şi mici spaţii de presare, iar gustul este potrivit de sărat, având un miros defermentaţie lactică. Din punct de vedere fizico-chimic, brânza telemea prezintă următoarele caracteristici: grăsimea raportată la S.U. are valori cuprinse între 47-50% - pentru cea obţinutădin lapte de oaie, şi 40-50% - pentru cea din lapte de vacă; conţinutul în proteină se situează în jurul valorii de 15-16% pentru telemeaua din lapte de oaie, respectiv 16-16,5% pentru cea de vacă; umiditatea la telemeaua din lapte de oaie este de max. 55-57%, la cea din lapte de vacă este cuprinsă între 55-60%. Consumul specific pentru obţinerea unui kilogram de brânză telemea este 3-4 l lapte/kg brânză, în cazul laptelui de oaie, respectiv 6,2-7,5 l lapte/kg brânză, pentru cel de vacă.

Etapele procesului tehnologic 

Pregătirea preliminară a laptelui, constând în recepţia calitativă şi cantitativă, laptele neconform fiind refuzat, curăţirea centrifugală (dublă în cazul laptelui de oaie) şi răcirea. Se admite laptele provenit de la animale sănătoase, aflate în afara perioadei de lactaţie, lipsit de contaminanţichimici, de acizi graşi liberi ce pot provoca defecte ale brânzeturilor şi de antibiotice ce inhibă dezvoltarea bacteriilor lactice. Se admite lapte cu umătoarele acidităţi: 19˚T pentru laptele devacă, 23-26˚T pentru laptele de oaie şi 21˚T pentru laptele de bivoliţă.

Filtrarea laptelui. Cu toate măsurile de igienă ce se iau, în lapte pătrund pe diferite căi destul de multe impurităţi formate din particule de praf, păr de animale, nisip, pietricele care trebuiesc îndepărtate înaintea trecerii laptelui la prelucrare, operaţiune ce se face prin filtrare prin sită etajată metalică cu trei straturi. Această operaţiune se face la recepţia laptelui înainte de transvazarea laptelui din cisternă în vanele de prelucrare. Acestea se curăţă şi se spală frecvent.

Normalizarea laptelui se face, după caz, în funcţie de conţinutul acestuia de grăsime şi deconţinutul în grăsime al produsului finit.

Pasteurizarea recomandată este cea joasă, la 67-68˚C, în cazane, timp de 20-30 minute.Operaţia se poate realiza şi în pasteurizatoare cu plăci la 74, 75˚C.

Răcirea laptelui se realizează în vederea pregătirii laptelui pentru închegare în vana de închegare unde se răceşte până la temperatura de 46-48°C. Această operaţiune se face cu apă rece de la reţeaua locală introducându-se între pereţii dubli ai vanei. Adaosul de cheag şi coagularea se face în încăperi cu temperatură maximă de 20-25˚C.Temperatura optimă în vederea coagulării este de 31-33˚C, timp de 60-90 minute. La o aciditate ridicată, coagularea se face la o temperatură mai scăzută şi pe un interval de timp mai redus. Maturarea laptelui se face numai iarna, la o temperatură de 34-38˚C, timp de 40-60 minute.Pentru telemeaua din lapte de vacă, aciditatea maximă admisă este de 20˚T; pentru cea obţinută din lapte de oaie, de 24-26˚T.

Pregătirea pentru coagulare implica urmatoarele etape: răcirea laptelui la cca. 33˚C, adaosul a 10-15 g clorură decalciu/100 litri lapte vară, respectiv 20-25 g, iarna, şi adaosul de cultură de bacterii lactic formată din Str. Lactis şi L.casei, în raport 1:1 vara şi 8:1 iarna. Proporţia de maia adăugată este de 0,05-0,15% vara şi 0,15-0,40% iarna. Unii autori recomandă însămânţarea suplimentară alaptelui şi cu o cultură pentru iaurt, pentru a obţine o aromă aparte a brânzei.

Prelucrarea coagulului constă în întoarcerea stratului de coagul de la suprafaţă, cu scafa, tăierea acestuia cu harfa în coloane prismatice cu latura de 2-3 cm, care se taie apoi în cuburi cu laturade 2-3 cm. Bucăţile de coagul se lasă apoi înrepaos 5-10 minute în vederea eliminării parţiale a zerului în proporţie de 20 până la 30%. În această etapă, zerul din laptele de vacă are o aciditatede 10-12˚T, iar cel obţinut din lapte de oaie 12-14˚T.

Scoaterea coagulului pe crintă se face cu scafa, fiind introdus în compartimentele unei crinte căptuşite cu sedila, pentru autopresarea coagulului. Operaţia durează cca. 40-50 de minute, în fiecare compartiment fiind introdus cheag rezultat din aprox. 200 litri lapte.

Prelucrarea coagulului pe crintă presupune legarea sedilei, urmată de autopresare timp de 20-30de minute, desfacerea sedilei, ruperea marginilor coagulului şi repetarea operaţiunii încă o dată.

Presarea coagulului pe crintă constă în aşezarea chenarului metalic peste masa de brânzăformată cu desfacerea sedilei şi uniformizarea brânzei, care este strânsă apoi din nou în sedilă sub formă de plic. Pe capacul aşezat pe sedilă, se aplică apoi o forţă de 20 kgf, timp de 10-15 minute, după care forţa de presare se dublează. Durata operaţiei este de 120-150 de minute şi se consideră a fi încheiată atunci când aciditatea brânzei se situează în jurul valorii de 60˚T, iar conţinutul în apă nu depăşeste 63-65%. Blocul rezultat se taie în calupuri cu latura de 11 cm. Temperatura în camera de presare nu trebuie să depăşească 25˚C vara şi nici să scadă sub 18˚Ciarna. Tăierea bucăţilor de brânză Blocul de caş obţinut într-o formă se taie în bucăţi cu grosimea de 5-6 cm sau 11 cm şi cu greutatea de 0,5 kg, 0.9 kg şi 2.5 kg pentru brânza Telemea proaspătă. Pentru brânzaTelemea maturată, calupurile se taie cu grosime 5-6 cm, respectiv de 0,4-0,5 kg. Operaţiunea se realizează utilizând un cuţit bine ascuţit, care în timpul tăierii va fi menţinut în plan vertical, în poziţie cât mai dreaptă, astfel ca bucăţile de brânză să rezulte cu laturile egale, pe toate feţele. Caşul astfel obţinut este pus pe un sistem de rafturi multietajate, (cărucior saramurare), care cu ajutorul unui elevator este ridicat şi introdus în saramură.

Sărarea calupurilor de brânză este de două feluri: umedă, respectiv uscată. Sărarea umedă presupune aşezarea calupurilor în navete pe unul sau mai multe rânduri care se introduc într-un bazin cu saramură. Parametrii tehnologici ai saramurii utilizate la obţinerea brânzei telemea sunturmătorii: aciditate 20-30˚T, temperatura 14-18˚C (în funcţie de anotimp), concentraţia în NaCl 20-22%. Durata sărării este de 14-16 ore, cu întoarcerea calupurilor o dată la 7-8 ore, acesteafiind presărate cu 10-15 grame sare/calup şi reintroduse apoi în saramură. La finalul operaţiei,brânza are o aciditate de 100-140˚T, o umiditate de 60-64% şi un conţinut de sare de 2-2,2%.Sărarea uscată se face pe crinta sa, în navete, timp de 10-12 ore, interval în care bucăţile de brânză sunt întoarse de câteva ori şi sărate cu aceeaşi cantitate de sare ca în cazul sărării umede.Sărarea uscată poate fi executată şi direct în cutii sau butoaie căptuşite cu polietilenă, caz în carese introduc zilnic 2-3 rânduri de calupuri între care se presară sare în diverse cantităţi,acumulându-se astfel saramura „mamă”, completându-se cu saramură pe bază de zer deproteinizat, cu concentraţie de 11-12%.Această etapă este deosebit de importantă, sărarea fiind practic cea care conferă brânzei telemea proprietăţile gustative caracteristice. Sărarea produce o serie de modificări la nivel macro şi micromelocular, care influenţează structura, gustul şi consistenţa brânzei, producându-se osolubilizare parţială a matricei proteice, dobândind consistenţa semi-tare caracteristică. Deasemenea, tot în timpul sărării, se realizează un schimb de ioni de Na+ şi Cl-între saramură şi brânză.

Maturarea brânzei are o durată de 20-25 zile şi la 14-16˚C. În timpul maturării, o dată la 6-7zile, recipientele se întorc de 3-4 ori, urmând ca la sfârşitul etapei, brânza să aibă o aciditate de cca. 250˚T, iar saramura de 150˚T.

Depozitarea brânzei se face la 2-8˚C, produsul finit având o umiditate de 50-52%, aciditate de250˚T şi o aciditate a saramurii de cel mult 150˚T, periodic controlându-se aceşti

parametri. Încazul în care saramura are un aspect necorespunzător, aceasta se înlocuieşte cu una proaspătă.

Depozitarea branzei telemeaua proaspătă se face la o temperatura de 2-8°C pe blaturi de lemn şi este ambalată pentru livrare. Telemeaua maturată se depozitează în camere frigorifice la o temperatură de 2-8°C. Încăperile de depozitare trebuie să fie curate, bine aerisite, fără mirosuri străine şi ferite de lumina directă.

Ambalarea şi etichetarea. Brânza telemea se livrează în ambalajele şi materialele stabilite prin normativele de ambalare pe produse alimentare.Telemeaua proaspătă se ambalează în cel mult 24 ore după sărarea umedă în pungi PAO/PE şi va fi vidată. Se ambalează şi se comercializează sub formă de bucăţi vidate cu gramajul de 0,4-0,5, 0,9 kg, de 1kg sau de 2kg. Se ambalează şi vrac în cutii din material plastic căptuşite în interior cu saci din folie de polietilenă cu saramură având masa netă de 15kg. Pe fiecare tip de ambalaj se lipeşte câte o etichetă. Ambalajele trebuie să fie noi, întregi, curate.

Livrarea se face cu vehicule izoterme sau frigorifice, curate, fără miros străin. Fiecare livrare se face conform comenzilor din partea clienţilor şi este însoţită de declaraţii de conformitate a calităţii produsului, conform legislaţiei în vigoare şi de certificat sanitar - veterinar de transport.

Cap. 2. Materiale folosite la ambalarea branzei telemea

În scopul prevenirii unor modificări fizico-chimice, senzoriale, pentru prevenirea unor eventuale infectări şi pentru păstrarea caracteristicilor avute la terminarea fabricării, respectiv a maturării, brânza este protejată prin ambalare. În ultimul timp, problema ambalării şi preambalării (în porţiuni mici) a brânzeturilor este o preocupare de bază în producţia industrială, deoarece ea condiţionează conservarea acestor produse şi aspectul comercial în reţeaua comercială. Ambalajul branzeturilor se alege in functie de tipul produsului. Ambalarea in folii din material plastic este un procedeu care presupune o serie de avantaje. Condiţiile ce se cer îndeplinite de ambalajele folosite în industria brânzeturilor sunt:

- protejarea mecanică şi igienică a brânzei;

- reducerea pierderilor de umiditate;

- prevenirea dezvoltării mucegaiurilor;

- impermeabilitatea la vapori de apă, la oxigen şi permeabilitatea la CO2;

- să nu conţină substanţe nealimentare care să pătrundă în brânză;

- să nu imprime brânzei gust sau miros străin (cu excepţia ambalajului din coaja de brad, când se urmăreşte tocmai obţinerea aromei de răşină în brânza frământată).

Ambalarea brânzeturilor se face în condiţiile prevăzute de standardele şi normele în vigoare. În ultimii ani, ambalarea brânzeturilor în folii de materiale plastice a luat o extindere din ce în ce mai mare. Se obţin în felul acesta brânzeturi fără coajă, sau cu coajă comestibiiă care se maturează în stare ambalată. În acest mod se reduce tratamentul brânzeturilor în depozite, precum şi partea necomestibilă a brânzei formată din coajă care la unele brânzeturi vechi poate reprezenta 20-25% din greutatea totală. Pentru ambalarea brânzei telemea se foloseşte folia termocontractibilă de polietilenă,operaţie realizată cu ajutorul maşinilor de ambalat în vid. Foliile din materiale plastice utilizate pentru ambalare trebuie să răspundă următoarelor cerinţe principale:

- să fie netoxice şi chimic inerte faţă de brânză;

- să reziste la umiditate;

- să nu absoarbă grăsimea exudată de brânză;

- să posede o bună rezistenţă mecanică;

- pelicula nu trebuie să permită evaporarea apei din brânză şi nici pătrunderea oxigenului din aer care ar favoriza dezvoltarea mucegaiurilor.

Cutia de ambalaj pentru branza telemea este confectionata din polietilena de joasa presiune fiind formata din corpul cutiei si capac. Cutiile din material plastic, pentru branza telemea vor inlocui ambalajele traditionale : putini, butoaie, folosite multe veacuri pentru ambalarea branzei telemea, ceea ce face utila si ambalarea altor sortimente de branza, apoi smantana si alte produse. Recent s-a experimentat cu bune rezultate procedeul prin care branza telemea este trecuta imediat dupa sararea umeda in containere de mare capacitate de sarare uscata, maturare si depozitare. Produsul este scos din containere numai la livrare, cand este trecut in ambalaje comerciale ( cutii- bidoane ).Bucăţile zvântate de brânză telemea se mai ambalează în putini de lemn curate şi zvântate.

Lemnul este cel mai vechi material utilizat pentru confecţionarea ambalajelor alimentare, datorită bunei sale rezistenţe la solicitările mecanice şi la uzură. În ultimii ani însă, reducerea exploatării masei lemnoase la nivel mondial a făcut ca ponderea utilizării sale în industria alimentară să scadă considerabil, coborând la 3-8% din total, fiind substituit din ce în ce mai mult cu alte materiale, îndeosebi cele plastice. În ambalarea brânzeturilor, lemnul este încă folosit, dar înlocuirea sa este datorată şi altor cauze, printre care se remarcă transportul anevoios şi condiţiile costisitoare de depozitare, care pierd competiţia economică, în faţa ambalajelor din plastic. Pe de altă parte, pe lângă aspectele de ordin economic, înlocuirea butoaielor/putinilor din lemn se loveşte şi de alţi factori: parametrii mediului înconjurător, umiditatea proprie, vitezele de sorbţie şi desorbţie, capacitatea calorică a brânzeturilor ambalate. Totodată, în structura lemnului folosit la fabricarea putinilor pentru brânză se pot forma adevărate spaţii microclimate, favorabile dezvoltării micoorganismelor şi circulaţiei insectelor. Lemnul are şi un conţinut bogat în substanţe organice şi anorganice (răşini, substanţe tanante, uleiuri eterice etc.), substanţe care pot influenţa negativ caracteristicile brânzei, dacă fabricarea butoaielor nu este conformă şi dacă produsul nu este învelit prealabil în materiale izolatoare sigure, înaintea introducerii în ambalajul lemnos. Pentru brânzeturi sunt evitate butoaiele din foioase moi (plop, tei, amin) şi cele de răşinoase (molid, brad, pin), optându-se pentru butoaiele din lemn de foioase tari (fag, stejar, ulm, carpen). O bună şi prelungită depozitare oferă, pentru brânză, putinile cu o capacitate aproximativă de 50 de litri şi butoaiele mari, cu capacitate de până la 100 de litri. De exemplu, brânza de Moldova se prezintă în putini, dar şi în butoaie cu capacitatea maximă de 100 kg. Astfel ambalat, acest sortiment de brânză poate fi păstrat vreme îndelungată, la temperatura de 6 grade Celsius.  Vizând o bună stivuire (de-a lungul transportului şi în timpul depozitării), putinile de brânză sunt confecţionate din scânduri de lemn pentru butoaie şi au forma unui trunchi de con (mai largi la bază şi mai înguste la gură), în interior, cu 3-4 cm mai jos de gura putinei, fiind tăiat un şănţuleţ ca un cerc, cu adâncitură de 5 mm, în care se introduce capacul, pentru a fi bine fixat, la

închidere. Într-una dintre mărgini, capacul are un mic orificiu (un triunghi echilateral, cu latura de 4-5 cm). Dacă, în depozitare, putinile mici nu implică aşezări pretenţioase, fiind stivuite pe verticală (câte 3-4, în funcţie de înălţimea spaţiului), butoaiele mai mari trebuie rânduite într-o ordine mai complexă. Ca butoaie sunt acceptate acele recipiente de formă rotundă, fabricate din doage de lemn şi legate cu cercuri de fier. În procesul depozitării butoaielor cu brânză, interesează îndeosebi care sunt părţile mai rezistente ale acestor recipiente; sfertul este partea cea mai rezistentă, iar burta partea cea mai puţin rezistentă. Dintre regulile generale de stivuire în depozit:a)     butoaiele se stivuiesc întotdeauna cu capacul în sus;b)    butoaiele care prezintă posibilitatea de scurgere a lichidului (putând avaria brânza din celelalte recipiente) vor fi stivuite pe rândurile inferioare;c)     sub primul rând de butoaie se aşează suporţi din lemn de brad, astfel încât lemnul butoaielor să nu se sprijine direct pe pavimentul magaziei;d)    cantul gardinei trebuie să rămână liber, fără a se freca de cantul gardinei butoiului vecin sau de pereţii spaţiului de depozitare, deoarece gardinele se pot rupe, existând posibilitatea să sară capacele de la locul lor. Avariile provocate de scurgeri pot fi evitate în timpul depozitării (îndeosebi celei îndelungate), eliminând butoaiele cu brânză care prezintă urme de scurgeri, care sunt deteriorate sau au lipsă parţială de conţinut. Practica a demonstrat că brânza ambalată direct de producător şi vândută ca atare prezintă un risc mai mic de contaminare cu microorganisme, comparativ cu brânza ambalată sau reambalată în butoaie, înaintea vânzării către consumator.

Cap. 3. Ambalare, închidere şi etichetare

Operatia de ambalare este un procedeu sau o metoda care sa asigure cu ajutorul ambalajului, protectia temporara a produsului in timpul manipularii, transportului, depoyitarii, vanyarii, contribuind la inlesnirea acestora, pana la consumare sau pana la expirarea termenului de garantie. In practica curenta se mai intalneste si termenul de preambalare care reprezinta ambalarea partiala ambalarea partialaa produselor efectuate la locul de productie sau de depozitare , în scopul prevenirii unor deteriorări pe fazele de producţie. De asemenea,unele produse sunt preambalate înaintea vânzării, folosind ambalajele de desfacere. Ambalajul marfurilor poate fi privit si analizat din doua puncte de vedere: tehnic si economic. Din punct de vedere tehnic ambalajul marfurilor constituie un ansamblu de materiale destinat protectiei calitatii si integritatii produsului, destinat facilitariioperaţiilor ce urmează în circuitul economic după ambalarea produselor.Sub aspect economic ambalajul este privit ca un produs finit deoarece în el s-auinvestit cheltuieli materiale şi umane pentru obţinerea lui.În comerţul actual, practic nu se mai poate concepe marfa fără ambalajul ei.Pentru ambalarea brânzei telemea se foloseşte folia termocontractibilă de polietilenă,operaţie realizată cu ajutorul maşinilor de ambalat în vid.

Fig. 1 Masina automata cu sau fara tunel de contractie destinata ambalarii in film termocontractibil sau necontractibil

Modelul SLAU, cu sau fără tunel de contracţie, destinat ambalării in film termocontractibil sau necontractibil, pentru viteze de pana la 45 pachete/min.

Masina flexibilă, cu reglaje simple, adaptabilă la diferite forme şi dimensiuni ale produselor.

 Pachetele vor avea sigilarea laterala, obtinandu-se un aspect placut, cu sau fara termocontractie. SLAU este proiectată pentru productii mari, pentru schimbări frecvente de produse, echipată astfel incat sa permită setări rapide fara ajutorul unor scule suplimentare Echipare standard: Banda de alimentare automată, cu separare şi aliniere produse şi banda manuala cu viteza

reglabila. Suport rola film motorizat, dispus la 90º, cu perforator mecanic reglabil şi detector de sfarsit

de film. Fixare usoara a filmului. Rama triunghiulară cu reglare manuala a înaltimii. Fotocelule de detectare a produsului (pe orizontala si verticala). Trei optiuni pentru tăierea şi sudarea filmului: STD (cu rezistenta Ni-Cr), OPT (cutit termic)

sau PE, cu reglarea electronica a temperaturii in toate variantele. Reglare pneumatică a fălcilor in 3 poziţii, pentru mărirea productivităţii la produsele de

inaltime mica. Rama de lipire securizată. Benzi apropiate pentru ambalarea produselor de dimensiuni mici sau instabile. Reglarea înaltimii capului de sigilare. Tambur colectare automata a resturilor de film. Echipament pentru detectia ruperii filmului. Controlul masinii si setarile cu ajutorul unui PLC.

CONSTRUCTIE - CARACTERISTICI Structură solidă din teavă de otel laminat, vopsit. Picioare reglabile. Roti pentru transport. Functionarea masinii de la dreapta la stanga. Integrabila in linii de producţie existente. Acces usor la toate componentele. Panou electric ventilat. Disponibilă in versiune inox sau otel vopsit. Protectia si siguranta in concordanţă cu normele CE.

Cap. 4 Elemente de design si estetica ambalajului

Ambalajul se defineşte ca un mijloc (sau ansamblu de mijloace) destinat să cuprindă sau să învelească un produs sau un ansamblu de produse, pentru a le asigura protecţia temporară din punct de vedere fizic, chimic, mecanic, biologic, în scopul menţinerii calităţii şi integrităţii acestora în stare de livrare, în decursul manipulării,t r an spo r tu lu i , depoz i t ă r i i ş i de s f ace r i i până l a consuma to r s au până l a exp i r a r ea termenului de garanţie.

Un ambalaj de calitate trebuie să îndeplinească o serie de cerinţe tehnice, constructive,economice şi de durabilitate. La acestea s-a adăugat o nouă cerinţă, şi anume dimensiunea estetică a ambalajelor.

Problema creării şi producerii ambalajelor nu mai ţine în mod exclusiv de domeniulcercetării şi dezvoltării producţiei, a unor noi tehnici şi procedee de fabricaţie. Ea devine din ceîn ce mai mult legată de activităţile de stocare, expediere şi transport, comercializare şi publicitate.

Elementele de psihologie socială, dorinţele consumatorilor şi importanţa mesajuluiinformaţional al ambalajului în asigurarea unei reale protecţii a acestora, relaţiile cu publicul şireclama, ecologia şi, nu în ultimul rând, designul sunt factori ce determină complexitate procesului de creare a ambalajelor.

În tratarea estetică a ambalajului trebuie să se ţină seama de existenţa unui complexsenzorial, care determină o manifestare de aprobare sau de respingere din partea simţului estetical fiecărui individ, de efectul emoţional declanşat de actul de cumpărare şi de consum. Realizarea unui ambalaje necesită cunoştinţe de design industrial, cunoştinţe de estetică şi c unoştinţe legate psihologia de cumpărareComerţul din zilele noastre este unul bazat pe diversitate şi concurenţă între produse şi producători de pe piaţă. Vânzarea produselor nealimentare şi promovarea acestora către client se realizează mai bine şi mai uşor cu ajutorul acestor trei lucruri foarte importante marcă,ambalaj, etichetă. Cu cât ambalajul unui produs este mai bine realizat având un design care iese in evidenţă faţă de produsele similare păstrândcalitatea produsului în condiţii bune şi punându-le în valoare foarte bine cu atât va avea o mai mare atracţie la public; făcându-l pe acesta săachiziţioneze acest produs mult mai uşor decât altele asemănătoare.Estetica studiază: frumosul natural, armonia ambientului, aspectul obiectelor in stransa legatura cu utilitatea lor, formele de comunicare vizuala, dar mai ales creatiile artistice. Amba la j e l e   sun t   p r i v i t e c a   p roduse   f i n i t e de   s i ne   s t ă t ă t oa r e ,   i n t eg ra t e î n categoria mărfurilor industriale.P e n t r u   m ă r f u r i l e   i n d u s t r i a l e   a u   f o s t  d e f i n i t e u r m ă t o a r e l e   e l e m e n t e   a l e   e s t e t i c i i :   f u n c ţ i a ,   f o r m a ,   s t r u c t u ra ,   l i n i a ,   d e s e n u l , ornamentul, stilul, culoarea, simetria, proporţia, armonia şi contrastul.

Expertii in marketing spun ca oamenii asociaza anumite culori cu anumite mesaje, iar magazinele profita din plin de acest lucru, pentru a le fi mai usor sa-si atraga clientii si sa-i faca pe acestia sa scoata cat mai multi bani din buzunar. De obicei, in cazul produselor lactate se folosesc culorile in cantitate mica lasand albul sa domine, tocmai pentru a induce ideea de proaspat, bun, curat. Forma ambalajului este dreptunghiulara deoarece poate fi usor perceptibila viziual, usor de depozitat si manipulat. In partea de sus a ambalajului este scrisa firma producatoare cu culoare albastra intr-un chenar rosu. Culoarea rosie este folosita pentru a atrage privirea şi a reţine atenţia consumatorilor. In partea stanga, intr-un chenar galben, scris cu rosu este este mentionat faptul ca produsul este 100% natural. Culoarea rosie este folosita pentru a atrage privirea si a retine atentia consumatorului.

 

 14

4.Termene de valabilitate4.1. Termenele de valabilitate pentru branza telemea maturata sunt in functie de conditiilede depozitare astfel- incaperi frigorifice ( 2 – 8s C ) – 4 luni- depozite simple ( maximum 14s C ) – 2 luni4.2. Termenul de garantie pentru branza telemea proaspata este de 15 zile si pentru branza telemea proaspata slab sarata, de vaca, este de 4 zile, depozitate la temperatura de 4 –  8s C.4.3. Aceste termene se refera la produsul ambalat, depozitat si transportat in conditiile prevazute in prezentul standard si in normele tehnice pentru depozitarea bunurilor alimentaresi decurg de la data fabricatiei