alpinetul şi fotografia

www.alpinet.org

Descarca i gratuit i accesa i arhivaevistei Invita ie n Carpa i n format

pdf de pe situl

ţ ţr ţ î ţ î

ş

www.iic.ro

Foto Coperta: Teo ParaschiveanuOra Albastr (detaliu)ă

Reproducerea oric rui material din revist este interzis

f r acordul individual al autorilor.

ă ă ă

ă ă

Invita - www.iic.roţie in Carpaţi

Edi · · 9 · Maiţia a III-a Anul IX Numărul 8 2008

Revist gratuit d; distribuit electronic de

Asocia Montan "Alpinet".

ă lunară ă e drumeţie,munte ă ă

ţia de Turismşi natur

Orice persoan care dore te s aib ocontribu ie la ceea ce nseamn"Invita ie in Carpa i" este invitat s nise al ture.

-ne un e-mail la

ă ă ăţ î ă

ţ ţ ă ăă

Scrie

ş

[email protected]

Redactori

ă

Contact

:

Colaboratori:

Identitate grafic :

:

Publicitate:

Cristian FlueraruEmi CristeaDan IzvoreanuAlin Ponto

Lucian Petre Goja

Daniela UrsuDan Loghin

Viorel BorteThekla PetroCornelia Florea

ş

şan

ş

Feri Teglas

Iulian Cozma

Alexandru LăpuRomeo CretuTitus Hen

Teo Paraschiveanu

Alexandru Axon

[email protected]

[email protected]

Cuprins

www.iic.ro

nr 89, mai 2008www.iic.ro 2

DRUMEŢIETurism în Ţara Oa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .şului . . . . . . . . . 30( )de Lucian Petru Goja

CLUBURI MONTANE

Clubul de Ecologie şi Turism Montan12

( )de Feri Teglas Lucian Macaveişi

ALBAMON . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .T

INTERVIUFotografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .şi Munte . . 4( )de Cristian Flueraru, Teo Paraschiveanu

ECOLOGIEŞapte Sc . . . . . . . . . . . . .ări: Ziua Canionului . . . . . . . . . . 22( d Thekla Petro)e

REPORTAJ FOTOStâna din Zănoaga. . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . 9( )de Iulian Cozma

JURNALE

De Pa . . . . .şti în Maramureş . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24( )de Dan Izvoreanu

Cetatea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Şoimoş . . . . . . . . . . . . .35( )de Romeo Cretu

GHID

Plaiurile Bic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .ăjelului . . . . . . . . . . . . 43(de Titus Hen)

Ceahlăul, un Munte de Toponimii - partea II . . . . . . . . 37( Daniela Ursu )de şi Dan Loghin

SPEOLOGIEAvenul din Grind . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . 49( )de Ioan ţcaŞte

Alpinetul . . . . .şi Fotografia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3( )de Alexandru Lăpuşan

CUVÂNT ÎNAINTE

CAMPIONATUL FRTSTrofeul Chemarea Muntelui . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . 14( )de Emi Cristea

GHIDPovestea unui Munte: Bratocea . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . 53( )de Emi Cristea

JURNALEMunţii Buzăului: Zonă de Mister . . . . . . . . . . . . . .. . . . . 60( )de Cornelia Florea

POVESTIRIJurnalul unei Tinere Montaniarde . . . . . . . . . . . . .. . . . . 63( )de Daniela Ursu

Cuvânt înainte

Alpinetul şi fotografia (Alexandru Lăpuşan)

www.iic.ro 3 nr 89, mai 2008

ALPINETUL ŞI FOTOGRAFIA Autor: Alexandru Lăpuşan Pasiunea pentru munte si fotografia merg mana in mana pentru ca orice montaniard doreste sa imparta bucuria acelor momente unice cu prietenii ramasi acasa. In aproape orice rucsac se afla un aparat foto, gata sa surprinda o capra neagra sau un apus incendiar, de aceea a fost un lucru firesc ca inca de la inceputurile sale Alpinetul sa aiba o sectiune dedicata fotografiei montane. Daca pentru inceput sectiunea foto a sitului Alpinet.ro (pe vremea aceea) a inclus doar fotografiile initiatorilor proiectului si ale celor apropiati, in timp a ajuns sa-i atraga si pe cei mai talentati fotografi romani pasionati de tema montana. Acest lucru s-a petrecut atat datorita unicitatii proiectului Alpinet (nu existau multe alte variante in spatiul internet romanesc), cat si procesului de selectie aplicat oricarei fotografii primite. Spre deosebire de alte site-uri web, pe Alpinet imaginile au fost inca de la inceput supuse unui proces de selectie, pentru ca nu doream un simplu site de fotografie, ci un site de calitate cu imagini de referinta. Existau si exista nenumarate situri in care un fotograf isi poate expune oricare si oricate imagini personale, iar nu am dorit sa fim un astfel de site. De aceea dupa atatia ani de existenta, galeria foto Alpinet numara doar aproximativ 40,000 de imagini, insa vizualizate de aproape 15 milioane de ori – ar fi putut sa fie de sute de ori mai multe, insa calitatea ar fi fost mult diminuata per total. Evident, procesul de selectie a imaginilor este subiectiv. La problemele generate de

subiectivismul administratorilor se adauga orgoliul fotografului ce doreste sa-si vada publicate toate imaginile la care tine, lucru ce duce adesea la discutii in contradictoriu cu un consum mare de energie (si care la fel de adesea nu se sfarseste amiabil). Din fericire, majoritatea fotografilor inteleg si accepta motivatiile noastre (fie ca se refera la calitatea imaginii, sau la faptul ca nu toate imaginile dintr-o tura sunt geniale), inteleg ca si cei ce aproba sau resping o imagine sunt oameni si gresesc, dar inteleg si ca tocmai acest proces de selectie a produs o sectiune foto ce le-a placut si i-a atras. Tot orgoliul este cel ce creeaza probleme cand vine vorba de notarea imaginilor sau de comentarii. Ca in orice comunitate exista prietenii si animozitati, pareri pro si contra, iar cand nu putem accepta acest lucru inseamna ca poate nu avem ce cauta in acea comunitate. Nici nu e de mirare ca au existat multe cazuri de fotografi deosebit de talentati care au parasit situl Alpinet tocmai pentru ca nu acceptau decat laude la adresa fotografiilor lor. Din pacate talentul nu vine neaparat insotit si de alte calitati umane. In ciuda acestor probleme, in cadrul sectiunii foto exista o activitate deosebita. Oamenii isi castiga

renume si respect prin fotografiile publicate, comentariile pertinente. Este un proces ce dureaza, insa este singura cale prin care adevaratele valori ies singure la suprafata. Este suficient sa vizitati sectiunea “Cele mai apreciate” ca sa-i intalniti pe unii dintre membrii comunitatii Alpinet ce merita admiratie si respect (atentie: in timpul vizitarii acestei sectiuni timpul are tendinta de a se scurge foarte repede). Inchei prin a va reaminti ca suntem inca in perioada de inscriere la concursul de fotografie pentru tineret “Fotogeografica”, editia a XII-a, concurs organizat de Unesco ProNatura cu sprijinul a numerosi sustinatori si sponsori. Gasiti toate informatiile necesare pe situl www.fotogeografica.ro, site creat si sustinut de Alpinet inca din 2002. Ca in fiecare an fotografiile vor fi prezente si intr-o galerie online, iar in urma votului vostru vom acorda un premiu in valoare de 200 EUR, suplimentar fata de premiile oferite de organizatori. Va asteptam sa va inscrieti in concurs cu fotografiile voastre cele mai reusite, dar si sa participati online la alegerea castigatorului Premiului Alpinet.

Interviu

Fotografie şi Munte (Teo Paraschiveanu)


Decembrie 1987

FOTOGRAFIE ŞI MUNTE Gânduri despre Fotografie, cu Teo Paraschiveanu Autori: Teo Paraschiveanu, Cristian Flueraru Fotografii: Teo Paraschiveanu

Cum a început totul? Care au fost primii paşi în fotografie?: Iubesc muntele de când eram mic... Visam să plec cu rucsacul în spinare aşa cum văzusem eu nişte oameni când am fost cu tata la munte... Dar vroiam să plec singur...sau cu prietenii. Pe la 17 ani am plecat pentru prima oară singur. Nu mă învârteam într-un cerc de prieteni care să aibă drag de munte şi cu atât mai puţin să ştie ce înseamnă muntele sau echipamentul. A mai trecut puţin şi pe la 18 ani am întâlnit pe munte un prieten despre care nu ştiam că era la un club montan şi m-a invitat şi pe mine pe la ei pe la club. A doua sau a treia oară când m-am dus a avut loc o proiecţie de diapozitive şi... bang! M-a lovit! Mi-a plăcut enorm! Ştiam că vreau şi eu să fac poze frumoase pentru ca deja văzusem locuri splendide pe unde fusesem. Ce aparate foloseai in primii ani? Am luat aparatul tatălui meu, un Fed 5b rusesc pe care îl am şi acum şi am început direct cu diapozitive. Asta se întîmpla prin decembrie 1987 şi primul film era un ORWO chrome ut 18 de 100 iso. Am o poza la care ţin minte şi expunerea: timp 1/500s cu diafragmă f:16. Era direct în soare cadrul şi voiam să fac în aşa fel încît să intre şi puţin din soare între prietenul meu şi rucsacul lui... Nu s-a întâmplat aşa căci vizarea nu era prin obiectiv şi deşi prin vizor aşa am văzut, poza nu a ieşit aşa. Expunerea o puneam din minte după cum credeam eu că ar fi bine… Multe poze au ieşit surprinzător de bine. Apoi urma developarea şi când mă duceam să ridic filmul îmi aduc aminte că îmi tremurau mâinile de plăcere şi de nerăbdarea de a vedea rezultatul. Ieşeam din magazin şi mă uitam în lumină să văd ce am făcut… A trecut ceva timp de atunci dar nerăbdarea şi pasiunea au rămas.

Interviu



Unde se avântă...bicicletele de munte.

Chamonix-ul nost′

Dar acum? Acum am două body-uri digitale canon eos 5d şi EOS 20d şi un body pe film EOS Rebel G (500n) dar şi un compact, Canon Powershot G9 pe care îl folosesc la cocoţ şi când fac ture de mountainbike. Anul trecut în noiembrie am reuşit să mă intorc la ceea ce mi-aş fi dorit de la inceputul erei digitale şi anume, la formatul full frame care înseamnă 24/36mm, exact cum era filmul de diapozitive să zicem. Treaba asta m-a remontat, m-a făcut să redescopăr într-un fel fotografia iar cireaşa de pe tort a fost faptul că din februarie încoace am început să adaptez nişte lentile fixe mai vechi şi manuale dar a căror calitate optică este premium! Faptul că am reânceput să lucrez aşa cum făceam odata – să fac clarul cu mâna, să pun eu diafragma… - mi-a readus acel tremurat al mâinilor, de plăcere! Îmi place foarte mult lucrul cu aceste lentile vechi, manuale iar formatul full frame oferă toate avantajele, parcă dintr-o dată am redescoperit fotografia. Cât de des fotografiezi? Cât de importantă este fotografia pentru tine în momentul acesta? Ies la pozat ori de cite ori am ocazia sau am o idee dar nu am un program bine stabilit.

Admiri în mod deosebit munca vreunui fotograf? Nu am, să zicem aşa, un fotograf preferat. Ştiu multe nume şi poze foarte bune dar eu fac parte din categoria aceea a fotografilor subiectivi şi care chiar dacă sunt influenţaţi şi de realizările altora, nu îşi fac totuşi idoli.

Feedbackul venit din partea comunităţii, criticile sau laudele, te influenţează în vreun fel? Eu pozez aşa cum simt şi vreau şi chiar incerc din răsputeri să fac aşa, nu vreau să intru în nişte canoane sau reguli, pozez de multe ori cadre care ar putea fi banale în ochii altora dar nu mă interesează asta, îmi dau seama că nu sunt genial şi atunci fotografiez tot ce mă face să fac asta. Chiar sfătuiesc pe oricine să facă aşa, să işi respecte personalitatea dar să

Interviu



Cu factura de curent neplătită

Chamonix-ul nost′ - II

aibă întotdeauna ochi şi pentru ce este în jur şi să se instruiască. Am intrat în multe genuri de fotografie inclusiv în cea profesională, de studio, cu lumini şi tot tacamul şi chiar în fotografia de publicitate. Dealtfel eu lucrez în publicitate de 12 ani. Ce tip de fotografie crezi ca ti se potriveste cel mai bine? Cel mai mult iubesc fotografia făcută la munte. Tot ce e legat de munte, peisaj sau oameni şi locuri ori fotografie de sport extrem… de munte. Ce să fac?! Sunt dependent de munte şi fotografia la mine a venit ca urmare a dragostei pentru munte. Unde iîi postezi de obicei fotografiile? Cele mai multe poze le postez pe alpinet (http://alpinet.org/personal/TeoParaschiveanu) dar mai am un mic portofoliu şi pe saitul revistei Photomagazine (http://www.photomagazine.ro/galeriefoto/index.php?id=382). Culmea sau un lucru normal dacă te gândesti la cismar, nu am saitul meu propriu deşi lucrez in publicitate şi am făcut şi saituri pentru alţii!!! Nu sunt singurul din domeniu care e aşa, vă asigur! Alpinetul deocamdată e suficient pentru mine… adică deocamdată de câţiva ani buni! Acolo sunt pasionaţi ca şi mine, sunt lucruri care mă interesează şi am cunoscut oameni super faini! Ca orice pădure, are şi uscături că nu se poate altfel dar saitul este o idee bună şi sper să ţină cât mai mult! Ai adus vorba despre Alpinet. Ce inseamnă siteul Alpinet pentru tine? E clar că ocupă un loc în viata mea şi asta spune mai mult decât orice alte cuvinte. Am citit şi văzut multe lucruri pe alpinet iar în materie de fotografie pot spune că sunt multe poze extraordinare! În ultimii ani, de când orice om poate avea un

aparat foto, calitatea fotografiilor a crescut incredibil. Sunt fotografii care nu ajung neaparat pe locul 1 în top şi sunt excelente, unele din ele postate chiar şi în galerie. Ai vreun fotograf preferat pe Alpinet? Şi aici, nu am un fotograf preferat şi deşi sunt destule nume pe care aş putea să le rostesc, nu am s-o fac. Ceea ce mi se pare mie mai important inaintea oricăror clasamente este că am vazut şi văd în continuare rezultate de exceptie atât la nume cunoscute cât şi la nume mai necunoscute dar şi mai fain este că sunt influenţat de multe din fotografiile pe care le văd iar multe dintre ele transmit un imbold

fantastic pentru a ieşi din casă! Şi cu asta cred că alpinetul şi-a cam atins obiectivul… "Ora albastră". A fost una din fotografiile care au stationat multă vreme pe locul 1. Care este povestea ei? Mă bucur că lumea apreciază destul de corect, cu unele mici şi rare excepţii care confirmă regula, fotografiile cu adevărat bune. Am avut norocul să am şi eu fotografii bine apreciate şi care să ajungă pe locul 1 iar cea mai tare după notările membrilor alpinet este “Ora Albastră” care a stat destul de mult pe primul loc în topul foto. Fotografia asta are o poveste şi un izvor de inspiraţie… În urmă cu foarte mulţi ani, un

Interviu



Ora albastră prieten de-al meu a prins o vreme superbă într-o iarnă în Crai şi a tras nişte poze extraordinare. Una din ele mi-a rămas în minte în tot acest timp… aproape 20 de ani! Era o poză cu refugiul Ascuţit dar în vale era o mare de nori superbă şi lumina era perfectă. Poza era alb/negru dar transmitea cu putere frumuseţea locului. În ceea ce priveste Craiul, eu am fost marcat de poza aia şi în adâncul sufletului meu am ştiut că am mers de multe ori în Crai ca să prind şi eu un asemenea spectacol! Mi-am dorit asta de multe ori şi am fost acolo de multe ori dar nu am avut parte de ceva asemănător. Cu timpul am început să uit de dorinţa asta şi s-a mai estompat… Apoi în februarie anul acesta am ajuns iar, după ce am spart ceva timp la zăpezi şi pe o vreme care nu prevestea nimic frumos, împreuna cu prietenul meu Cristi Flueraru, la refugiu, la Ascuţit. Cu puţin timp înainte să ajungem în creastă totul a început să se limpezească şi marea de nori s-a instalat… am ajuns chiar

pe apusul soarelui. M-am dus pe Vârful Ascuţit, puţin deasupra refugiului, imediat după ce soarele a disparut în spatele Iezerului şi am văzut imaginea pe care o aşteptam şi o visam de multă vreme. Dumnezeu m-a răsplătit cu acest spectacol exact când am fost cel mai bine pregatit şi a avut dreptate să mă lase să aştept atât. Aveam acum un aparat performant, Canon EOS 5d cu senzor full frame şi un obiectiv fix, manual, de o calitate optică extraordinară, Carl Zeiss Jena Flektogon 35mm/f: 2,8. Erau totuşi ceva emotii dar am stăpinit bine situaţia şi sculele. Era momentul mult aşteptat şi am început să trag… La ce vedeam eu acolo nu am putut să trag doar cu încadrare pentru cadru singular desi am făcut şi asta, aşa că am decis să fac panoramă. Am făcut toate setările şi am tras pan-ul de două sau trei ori. Minunat! Mă opream şi lăsam aparatul pentru a privi şi a mă sătura dar nu se putea. Am stat şi am privit până s-a înnoptat. Minunat, minunat! Acasă poza am procesat-o destul de târziu după ce am venit de

la munte. Am lăsat să treacă un timp… Şi deodată m-am trezit că lucram la ea iar când am terminat nu-mi venea să cred cât de fain a fost acolo iar poza a ieşit excelent pentru mine! Pentru alţii a fost doar ok dar cine ştie cum vad ei lucrurile?! Important e că pentru cei mai mulţi poza a fost excelentă şi cred că au fost oameni ca şi mine cărora poza asta le-a transmis imboldul de a ieşi, de a pleca din nou în Crai, de a avea şi ei parte de feeria naturii! Asta a fost “Ora Albastră”… Mai am multe cadre bune care au fost apreciate de lumea alpinetului. Crezi că ai avut şi alte cadre măcar la fel de valoroase dar care nu au fost la fel de bine apreciate? Am primit însă şi critici şi unele dintre ele sunt extrem de constructive, ceea ce ne demonstrează că tot timpul avem câte ceva de învăţat. Dar eu sper, aştept cel mai mult de la fotografiile mele, să mişte oamenii să îi scoată din case pentru a vedea natura în care trăim, să le dea motivaţia! De

Interviu



Vertical

Teo Paraschiveanu sau „Mandea Mascat”

multe ori, şi le mulţumesc pentru asta, oamenii îmi confirmă aceste aşteptări prin comentariile lor. Asta mă bucură cel mai mult. Îmi place să împart bucuria cu oamenii. Odată destul de demult, prin 1993 mergeam cu bicicleta de munte pe o poteca superbă prin pădure. Eram singur atunci pentru că la vremea aia nu prea era lume cu biciclete de munte… Dar mi-a venit să chiui de plăcere şi am făcut-o! Pe loc însă, mi-am dat seama că ar fi fost extraordinar să mai fi fost cu cineva şi să fi împărţit bucuria momentului, să ne fi minunat împreună de ceea ce trăiam… E o placere deosebită să împarţi bucuria cu cineva!

In final câte ceva despre proiectele fotografice de viitor. Ce intenţii ai? În vara asta că tot vorbeam de bicicletele de munte, am în plan să realizez nişte fotografii de mountainbikeing aşa cum nu am văzut până acum în România. Poate că or fi dar nu am eu informaţia, cine ştie? N-am facut-o mai devreme pentru că nu aveam tot ce îmi trebuia dar acum am şi voi face. Veţi vedea despre ce vorbesc la sfirşitul verii… Până atunci nu uitaţi să împărţiţi bucuria cu ceilalţi! Toate cele bune! Teo Paraschiveanu. (Tătăiţă)

Reportaj foto

Stâna din Zănoaga (Iulian Cozma)


STÂNA DIN ZĂNOAGA Poveste de la poalele muntelui Text şi fotografii: Iulian Cozma Sincer să fiu am urcat de atâtea ori prin Zănoaga către Curmătura, dar nu am prea avut curiozitatea să mă aproii prea mult de stâna aflată aici. Nu stiu ce scuze mi-aş putea gasi. Principala cauză cred că ar fi câinii de la stana. Stâne în general. Dar într-o vreme mi-am luat inima in dinţi bine de tot şi m-am apropiat mai mult de stână cât câinii erau plecati cu turmele de oi şi de vaci. Găseai la stână câte un câine mai mic care îşi vedea de treaba lui mâncând cu purceii din aceiasi troaca. Diferenţa majoră apărea atunci când purceii vroiau să îl dea afară iar el işi arăta colţii: imediat totul revenea la normal. Acum câţiva ani, o familie din Québec mi-a spus că doreşte să petreacă o zi la o stână din România. Fain de tot, dar câinii tot acolo erau. Aşadar m-am dus în recunoaştere şi asa l-am întâlnit prima dată pe nea’ Moise, ciobanul şef! Om de prin partea locului, din Satul Măgura, Nea’ Moise vorbea rar si calm şi bineinţeles, ca toţi ciobanii, auzea doar ce vroia să audă. Vremea a trecut iar Marie şi Jean din Québec au venit să-şi vadă destinaţia de vacanţă. La început, ca toţi oamenii din vest, işi filtrau apa luată de la izvor cu un filtru special care reţine 99% din bacteriile cunoscute. După o zi de pus brânza în coajă de brad şi de mâncat mămăligă cu brânză fără furculiţă şi cutit, au renunţat la filtrul de apă. Trăiesc şi astăzi, staţi liniştiţi. O vorbă ce mi-a ramas in minte de atunci de când îi traduceam lui Nea’ Moise ce ziceau canadienii. El a zis: fiecare cu limba lui, eu cu a mea, ei cu a lor, şi o face Dumnezeu cumva să ne înţelegem. Aşa a fost.

Pot spune că o vizită la o stână e ceva ce vă va ramane întipărit în minte mulţi ani de aici încolo.

Bineînţeles, dacă ştiţi să vă purtaţi cum trebuie cu acei oameni simpli care sunt ciobanii. Să nu

vă fie teamă de câini, dacă vă simt oameni buni vă vor lăsa să treceţi mai departe. Şi nu în ultimul rând, brânză mai bună ca cea mâncată la stână nu veţi mânca niciodată!

Reportaj foto



Cluburi Montane

Clubul de Ecologie şi Turism Montan ALBAMONT Alba –Iulia ( Feri Teglas, Lucian Macavei)


CLUBUL DE ECOLOGIE SI TURISM MONTAN ALBAMONT ALBA-IULIA str. Nicolae Titulescu nr. 28, cod 510096 tel/fax: 0258/813947 [email protected] www.albamont.ro Feri Teglas, Lucian Macavei

“Nu sta degeaba, ca degeaba stai!” ne indeamnă membrii Clubului de Ecologie şi Turism Montan Albamont din Alba-Iulia, organizaţie cu care continuam seria prezentărilor cluburilor montane. Scopul Clubului Albamont este dezvoltarea durabilă a comunităţilor din zonele montane şi adiacente acestora. Acest lucru este unul dintre motivele pentru care am ales să prezentăm Albamont în această ediţie a revistei Invitaţie în Carpaţi şi anume grija declarată, asumată şi dovedită pentru comunităţile locale din zonele montane la care mă voi referi şi în rubrica Ecologie. Prin acest scop membrii Clubului Albamont înţeleg realizarea în zonele montane şi adiacente acestora a următoarelor obiective majore: - promovarea ecoturismului - amenajarea şi întreţinerea ariilor protejate

- promovarea turismului montan şi a sporturilor specifice - educaţia ecologică a tinerilor - instruirea membrilor comunităţilor din Munţii Apuseni ooAlbamont s-a constituit în anul 1980 ca secţie de turism montan pe lângă Asociaţia Sportivă Constructorul Alba Iulia. În anul 1990 obţine statutul de ONG, iar în anul 1994 se înregistrează conform prevederilor Legii 21/1924 la Tribunalul Alba. CETM Albamont este una din organizaţiile cu cea mai îndelungată experienţă din Romania pe domeniul turismului montan şi protecţiei mediului natural.

Timp de 23 de ani organizaţia a fost condusă de Mărioara Puşcaş, figură emblematică a societăţii civile româneşti, plecată mult prea devreme dintre noi. În prezent CETM Albamont este deosebit de activ pe direcţia dezvoltării durabile a zonei Munţilor Apuseni prin intermediul turismului durabil, constituind totodata şi un agent de dezvoltare a comunităţilor montane. CETM Albamont este custode a trei arii protejate deosebite: Cheile Mănăstirii, Cheile Râmeţului şi Vânătările Ponorului,

având ca procupare continuă menţinerea acestora într-o stare cât mai naturală, concomitent cu desfăşurarea turismului civilizat.

Datorită perioadei lungi de existenţă a organizaţiei, aceasta cuprinde membri de toate vârstele. În prezent desfăşoară proiecte şi campanii orientate spre tinerii elevi şi studenţi din Alba Iulia, în vederea oferirii posibilităţii acestora de a activa într-o organizaţie de mediu, educării acestora pe direcţia protejarii mediului şi atragerea de noi membri. La acest moment CETM Albamont numără aproximativ 100 membri simpatizanţi şi 22 membri activi. Printre realizările clubului Albamont amintim: implementarea de numeroase proiecte pentru atingerea obiectivelor pe diverse direcţii (promovarea ecoturismului în depresiunea Trascău, amenajarea ariilor protejate Cheile Râmeţului, Vânătările Ponorului şi peştera Huda lui Papară, amenajări turistice, instruirea membrilor comunităţilor din Apuseni referitor la turismul durabil, management organizaţional etc., informarea ecologică a elevilor referitor la problemele de mediu ale judeţului Alba, campanii de

Cluburi Montane

Clubul de Ecologie şi Turism Montan ALBAMONT Alba –Iulia ( Feri Teglas, Lucian Macavei )


colectare a hârtiei uzate, organizarea anuală a Perpedes si a Festivalului Memorial “Mărioara Puşcaş” etc.)

Pe viitor, CETM Albamont îşi propune continuarea lucrărilor de amenajări turistice în Munţii Trascău, administrarea cât mai eficientă a ariilor protejate din custodie, propunerea spre desemnare a noi arii protejate şi înfiinţarea sitului Natura 2000 pe arealul Munţilor Trascău. De asemenea continuăm campanile de educaţie ecologică a tinerilor, atragerea de noi membri, înfiinţarea unui Centru de Informare Turistică în Alba Iulia şi alte proiecte cu a căror detalii membri Albamont vor reveni. Le urăm multă baftă !

Date de contact: Clubul de Ecologie şi Turism

Montan ALBAMONT Alba Iulia, str. Nicolae

Titulescu nr. 28, cod 510096 tel/fax: 0258/813947 [email protected] www.albamont.ro

Persoane de contact: Moisă Vasile – presedinte

0722727173 Macaveiu Lucian – director

executiv -0744998590

Perpedes 2008 – Roşia Montană

Secţiunea Cluburi Montane este deschisă tuturor organizaţiilor cu profil de turism montan care doresc să-şi facă cunoscute proiectele comunităţii iubitorilor de munte căreia revista Invitaţie în Carpaţi se adresează. În cazul în care doriţi ca organizaţie dumnevoastră să apară în acestă secţiune nu ezitaţi să ne contactaţi la adresa : redacţ[email protected] . De asemenea amintim iubitorilor de natură care caută organizaţii care activează în domeniul turismului să consulte pagina : www.cluburimontane.org

Campionatul FRTS

Postăvaru :: Trofeul Chemarea Munţilor (Emi Cristea)


TROFEUL CHEMAREA MUNTILOR 16-18 mai 2008 :: Poiana Inului (Munţii Postăvaru) Autor: Emi Cristea

Au venit şi vremurile calde. Se simte ca dimineaţa în cort nu mai este atât de răcoroasă. Dar parcă te mai şi saturi de atâta iarnă, de zăpadă şi îţi doreşti să îţi aşezi fundul în iarbă dacă simţi că puterile ţi-s sleite de pantă.

Nu m-am prea dat dus de acasă, dar mi-era poftă atât de un traseu de munte, cât şi de atmosfera încărcată a unui concurs de turism. Lăsasem în urmă patima asta iar din când în când parcă îmi mai vine să mă regăsesc un pic în sistem. Acum doi ani aş fi scris mai multe. Acum, doar când îmi aduc aminte. Şi acest campionat a început să se desfăşoare pe nesimţite, să adune etape, iar eu să nu ştiu nimic. Habar nu am cine este în frunte, dar de trăit am trăit ca în vremurile bune.

E dimineaţă. Mare baftă are Laurenţiu ăsta. A tras la sorţi un număr de 19 şi ne-a asigurat somnul până pe la ora nouă. Abia atunci se zice că intrăm. Ce bine! Aseară ajunsesem pe înserate, adus cu căţel şi purcel de amicul Garcea şi după atâta lipsă la apel între cluburi, am zăbovit şi eu mai mult decât de cuviinţă. Figuri necunoscute, cântece mai vesele sau mai blegi, mai frumoase sau mai lălăite, toate trecuseră pe lângă mine, zgândărindu-mi poveşti de demult. Mi se păruse că o vad chiar pe Oko, trezindu-mi amintirea Ofeliei … şi apoi am căzut în lumea viselor, dormind cu capul pe munţi.

M-am bucurat de cer senin. A naibii baftă de mine, mi-am zis! Şi încercând să mă mint că trebuie să adorm, mi-am adus aminte că trebuia să trec în vedere şi teoria despre zona geografică a Postăvarului. Nu mai vreau! De abia

am terminat o lună de examene, de turism, de geomorfologii şi alte aspecte fizico-geografice. Dar îi musai! Aşa zice un zgândărici mic, numit conştiinţă. Nu-s multe pagini, dar mi-am zis să mai trişez şi printre ele şi am sărit peste calcare, gresii şi marne. Că-s triasice, că-s jurasice sau cretacice … parcă nu-mi mai pasă. Deşi ar trebui.

Ne strigă şi pe noi. Ne-am luat aia, ne-am luat şi cealaltă. Păi da, ca nu te poţi duce în traseu fără echipamentul necesar. Şi zice legea cea dreaptă a campionatului şi a seriozităţii tale de montaniard că trebuie să ai lanternă, bidon, pelerină de ploaie, fluier, bidon de apă, bocanci cu talpă aderentă şi o trusă medicală. Mai sus te ia la purecat şi de nu eşti regulamentar te ia mama naibii … la puncte! Mai rău e să te ia natura … la trântă. Aşa că mai alergăm la stânga şi la dreapta, că unul nu are fluier, altul un bidon şi tot aşa!

Floare de Colţ se înşiruieşte lângă pătrăţelele delimitate de fanioane. Am primit şi hartă, deşi nu prea ai ce face cu ea. Doar aşa să ştii peste ce topomine treci cu vederea. Primul test îi de-al meu. Ioi cum îmi trec pe sub ochi. Şi mai frumoase şi mai urâte. Binenţeles că m-or lovit cu calcarele şi gresiile alea păcătoase pe care le-am tot păcălit io. Am ştiut şi ce suprafaţă are Postăvaru, deşi la ce mi-ar ajuta … Am ştiut şi ce pâraie adună şi de pe unde adună, bazinul Timişului şi asta parcă-i altceva. Per ansamblu m-am considerat mulţumit iar dacă am greşit nu ţin prea mult să îmi imput ceva. E o diferenţă mare din a învăţa mecanic nişte fraze, pe care le uiţi la prima cotitură a potecii, şi a învăţa cu pasiune.

Dar să nu uit de celelalte teste. Am stat pe margine. Nu mă pricep, nu mă bag. Andra zice-s-ar că mai ştie despre primul ajutor; Laurenţiu s-a străduit să-şi regăsească cunoştinţele despre tehnica alpinismului în cele

Tabăra de corturi din Poiana Inului (Foto:Laurenţiu Barză)

Campionatul FRTS



zece întrebări grilă; la flora ne-am dat seama că nu ştim cum arată florile; la meteo l-am lăsat pe Oli să ne zică cum stă treaba cu ce se întâmplă pe cer. Ahh! Şi era să uit de cunoştinţele ecologice.

Am fost cel puţin mulţumit că materialul din bibliografie a fost cel propus de mine acum doi ani: “Zone şi arii protejate”. Din păcate tot acum doi ani am dat şi examen, aşa că multe le-am pierdut pe drum.

Muchia Cheii No, şi acum la treaba! La care!? La

aia serioasă măi. La aia de i se zice traseu de regularitate (şi n-am înţeles niciodată de ce), iar noi cunoaştem că de fapt e traseul montan. Avem de trecut, în următoarele ore, patru posturi de control (ca să ştie organizatorii că am respectat traseul) pe unde ne vor controla la ceas şi de nu facem cât zic ei, iar e vai de punctele noastre. Ahh şi câte discuţii iscă mereu acest traseu. Veşnica polemică de a alerga sau nu muntele (până ce într-o zi te-o alerga el pe tine).

Am să încerc să fiu explicit. Aveam de parcurs un traseu destul de tehnic şi care în mare parte era nemarcat. Poate şi alţii or vrea s-o ia după urmele noastre şi să ţină bine minte detaliile.

Din tabăra noastră de corturi, din Poiana Inului, priveam cu ochii strălucind de poftă, spre Muchia Cheii. Aici e treabă serioasă pentru căţărători. Şi sunt şi trasee ce să satisfacă această chemare a unora. Noi, suntem la nivelul de montaniarzi drumeţi şi căutam din priviri cotloanele prin care să ne strecurăm spre creastă, fără a folosi

frânghii şi alte scule tehnice. Căci traseul trebuie să fie la îndemâna a toate echipele. Muchia Cheii e, poate, cea mai spectaculoasă culme din Postăvaru. Dacă vrei să fugi de peisajul antropic al versanţilor estici şi nordici ai masivului, dacă te-ai săturat să tot urci sau să cobori în Valea Timişului, pentru a te bucura de sălbăticie ... vino d-le şi caută Muchia Cheii.

Se desprinde din Vf. Postăvaru (numit şi Cristianul Mare), şi plecând de la o altitudine de 1799 metri, coboară succesiv, sprijinindu-se poale prin pereţi de piatră şi vârfuri sălbatice, până a se rupe de tot în cheile atât de cunoscute nouă, cele ale Râşnovului. Iar aici vreau să subliniez că multă lume greşeşte în a le zice „Cheile Râşnoavei”. Nu domnule! Valea Râşnoavei este la Predeal, este afluent de dreapta al Prahovei, iar aceste chei de care vorbim noi sunt săpate în Valea Cheii, afluent de dreapta al Ghimbăşelului, în apropiere de oraşul Râşnov. Deci rămâne aşa: Cheile Râşnovului.

Culmea asta sălbatică, a Cheii, şi-a luat numele de la Chei şi s-a extins treptat spre vârful Postăvarului. Are o orientare NE-SV şi este strânsă spre nord de Valea Seacă a Postăvarului (cu drag îmi aduc aminte de concursul organizat de noi, în 2002, pe această vale) şi Valea Cheii spre sud. Dacă versantul dinspre sud este abrupt, însoţi de un perete ce măsoară şi 300 metri pe alocuri, cel dinspre Valea Seacă este mai leneş, bine împădurit cu amestecuri de fag şi molid.

Nu avem de parcurs întreaga muchie. Plecăm de la corturi spre baza a două vâlcele bine săpate în perete şi pe care le vedem împădurite până sus. Ăsta-i semn că-s accesibile şi că nu au săritori. De altfel organizatorii ne-au asigurat că există un singur pasaj cheie, şi acela dublat de o coardă fixă montată. Dar asta tocmai pe muchie.

Plecăm vârtos, urmărind că am părăsit tabăra la o altitudine de 860

metri. După ce urcăm toată marea poiana a Inului (numită pe unele hărţi şi ca Poiana cu Flori), intrăm în pădurea luminoasă de foiase, luând tot mai tare panta în bocanci. Speriat de norii ce se tot aglomeraseră pe cer, de când m-am trezit şi până la ora zece a plecării, m-am gandit eu prost să îmi iau suprapantalonii pe mine, şi m-am gândit şi mai prost să nu mai iau vreo rezerză mai de vară prin rucsac. Ioi, calvarul de pe lume. Toată transpiraţia se aduna pe interiorul goretexului provocându-mi o permanentă senzaţie de disconfort. Parcă mă rugam să plouă, doar aşa să îmi treacă oftica. Şi mă bucuram să întâlnesc şi pe alţii ca mine, fraţi de suferinţă.

După vreun sfert de ceas de alergătura în linia de cea mai mare pantă, scoatem iarăşi nasul la lumină, într-o frumoasă poiană desfăşurată pe linia vâlcelului din dreapta. Şi ca să fie şi mai mare bucuria, pereţii de piatră albă parcă stau să cadă pe noi, arătându-ne că la o adică poate fi şi aşa, după poalele de grohotiş întinse sub picioarele noastre.

Grohotişurile astea atât de

enervante pentru noi turiştii, nu sunt martorii unor cutremure cum ne-ar fi dat să credem. Sunt forme de relief

Testele teoretice (www.cpnt.ro)

Vâlcelul de sub muchie (Emi Cristea)

Campionatul FRTS



foarte întâlnite în Carpaţii noştri, datorită proceselor de gelifracţie (alternanţa îngheţ/dezgheţ) iar măcinarea lor e şi mai mare în rocile sedimentare (calcare sau conglomerate) de consistenţă şi duritate diferite. Datorită acestui râu de grohotiş format de pereţi, vom alege să traversăm de-a coasta pădurea, spre stânga, până la următorul vâlcel, cu pereţi mai mici

şi fără grohotiş. Panta de traversare nu este mică şi trebuie să avem mereu grijă la pietrele ce le-am putea desprinde.

Ajunşi în vâlcelul din stânga, descoperim că acesta arată a fi

pământos şi acoperit de vegetaţie destul de luxuriantă. Deh, cel puţin nu ne sucim picioarele printre pietre. Dar va fi mare chin până sus, în condiţiile în care suntem zeci de oameni îngrămădiţi în valea îngustă. Degeaba ne-au dat drumul la câte cinci minute, de jos, că ritmurile diferite de mers adună echipele grămadă în locurile mai înguste, iar acesta este unul din ele.

Unii aleg să urce în pantă. Este mai obositor, mai ales dacă nici nu ai beţe de trekking. Şi unde mai pui că se desprind tot soiul de pietre, iar parte din participanţi nu au educaţia montană adecvată pentru a striga

măcar „piatră” dacă tot nu sunt atenţi la mers. Astfel de zone înclinate se urcă în ordine, cu atenţie la picioare şi comunicând mereu la problemele ivite, cu cei aflaţi mai jos. Din păcate apare şi reversul. Unii comunică excesiv de mult şi transformă ascensiunea în pauze de palavre la fiecare trei metri străbătuţi. Sunt enervante astfel de momente, când toţi sunt blocaţi că unul se opreşte în potecă. să mai zică două vorbe partenerei. Ajung în strunga de pe culme, obosit, cu apele curgând şiroaie pe sub nădragi, înjurând că n-am putut să scap în rucsac măcar o pereche de pantaloni scurţi şi pomenind printre dinţi noroiul alunecos pe care trecusem. Mai strigă şi Oli să mă grăbesc că mai avem câteva minute până la post. Ehh, de parcă-i loc să te grabeşti. Suntem la o altitudine de 1377 metri şi urcasem peste 500 metri în vreo oră şi zece minute. Cam susţinut.

Încercând să strâng beţele, cu gândul că de acum încep pasajele mai expuse unde mă vor încurca, nu reuşesc decât să-l blochez pe unu, cu vreun metru lungime. Pe rucsac nu mai pot să-l leg bine, în mână n-am de gând să-l ţin. Şi ce draci va scoate din mine, coborând spre următoarea strungă, pe o coastă foarte expusă, cu vreo cinsprezece metri de perete sub mine, şi cu băţul agăţându-se prin toti copacii. Sincer, am avut emoţii mari. Noroiul se făcuse foarte alunecos de la atâtea echipe trecute şi nu aveai nicio siguranţă sub picioare. Iar eu eram mai mult atent deasupra , să nu mă dea băţul peste cap, prin vreo ramură. Ajung transpirat în mica strungă de la originea vâlcelului cu grohotiş şi privesc cu ciudă că în urma mea s-a dus un orgnizator să lege o balustradă din corzi. Bine că m-a lăsat pe mine să mă chinui.

Facem un popas de câteva minute, căci se dă şi un test practic de recunoaştere a sculelor de căţărat. Îi las pe Oli şi pe Laurenţiu să se chinuie, eu fiind preocupat de băţul

Căţărându-ne pe Muchia Cheii (Foto: Laurenţiu Barză)

Campionatul FRTS



cu pricina. Începea să mă streseze situaţia, căci de strâns nu-l puteam strânge şi nici să-l leg de rucsac nu era indicat, nici să mă caţăr cu el în mână nu era bine. Cu greu reuşesc să-i dau de cap şi să pot intra în rând cu lumea care urcă relaxată.

Aici aveam şi punctul cheie. Din strungă, pentru a ieşi pe vârful următor, nu puteai decât să te caţeri pe o muchie aproape verticală. Prima parte era printr-un desiş de molizi, iar aici se instalase o coardă fixă. Atenţie, căci orice cădere se făcea într-un gol de vreo zece metri. Suficienţi! Aşteptăm unul după celălalt, cu Laurenţiu şi Olimpiu în faţă, ca să ajute şi fetele şi cu mine la urmă ca să închei socoteala. Mi-aduceam aminte prin pasajul ăsta, de aventurile de pe Turnurile Podragului. Cam semăna ...

După cincisprezece metri de căţărat prin desiş, ieşim la lumină, pe marginea unui perete de vreo 50-100 metri (prima cifră până în strungă, a doua până în vâlcel), pe unde treaba este destul de expusă. Pe îngustătura de un metru lăţime, pe care urci, trebuie să ai grijă la crengi să nu te dea peste cap înspre prăpastie. Ajunşi pe vârf, cu greu poţi privi în jos. Mult sub noi, se vede tabăra, în marea poiană. Peste o sută de corturi adunate la grămadă. N-aş vrea să fiu curios să privesc abrupturile mai de aproape aşa că mă grăbesc să parcurg cei o sută de metri de pe marginea peretului, cât mai repede. Peretele, pe deasupra căruia traversăm, se numeşte „Faţa Hornurilor” sau Peretele Animalelor, cum mai este cunoscut de către căţărători. Alte denumiri des utilizate sunt „Itvig” sau „Menajerie”. Cota maximă pe care o atingem pe acest vârf este de 1425 metri.

Intrăm din nou în pădure, evitând abruptul pe după un rând de copaci. Nu peste tot este accesibilă trecerea, aşa că suntem iar nevoiţi să ne apropiem de abrupt, în zona în care spre Valea Seacă pădurea devine deasă iar versantul foarte înclinat.

Începem să coborâm spre următoarea strungă, pe care o atingem la sub 1400 metri (mai precis 1382 metri). De sub noi, printr-un perete de vreo zece metri, începe Vâlceul Şoimului care se duce spre Valea Cheii. Deşi suntem încă la marginea pereţilor, trecerea nu mai este atât de expusă.

După strungă, intrăm spre stânga, în pădurea luminoasă. Ne îndepărtăm se stâncării pentru a urca printre foioase un alt vârf din Culmea Cheii (altitudine de 1427 m). Nu cunosc cum îi zice, dar pereţii ce se desprind de pe el se numesc „Faţa Înaltă”, iar mai sus „Padina Închisă”. Bănuiesc că cel puţin al doilea nume este impropriu şi se leagă de asemănarea cu pereţii din Padina Închisă a Pietrei Craiului.

Pe unde nu ştim să o mai luăm, ne arată drumul, câte un semn legat de organizatori prin crengi. Este destul de obositor urcuşul, deşi nu pare a fi pantă foarte mare. Pe unde e mai luminată pădurea, soarele începe iar să se joace cu nervii şi cu transpiraţiile noastre. Trecând de vârful amintit anterior, începem o coborâre lungă spre o zonă de platou

carstic a Muchiei Cheii, prin mijlocul căreia găsim chiar şi o mică baltă de

origine pluvionivală (procesele de sufoziune şi tasare au creat microdepresiunea în mijlocul căreia rămâne apă după ploaie sau topirea zăpezilor). Dacă primele vârfuri trecute erau nişte martori de eroziune în diferitele tipuri de roci (cu durităţi diferite), aici culmea a luat formă de platou peste sedimentele calcaroase.

Începem să urcăm tot mai tare prin pădure, depăşind altitudinea de 1500 metri într-o mare poiană ce te îmbie la odihnă. Am cedat psihic până la urmă, cu nădragii mei cu tot, aşa că m-am apucat să desfac toate fermoarele şi să mi-i suflect cât pot. Ia-ş da jos cu totul ... dar prea s-ar distra lumea de indispensabilii mei. Andra şi-a făcut curaj şi a rămas la pantaloni scurţi şi body, făcând parcă trecerea între primăvară şi vară. Şi dacă tot îi loc de popas ... popas să fie. De acum avem perspectivă spre toată culmea Cheii, până spre Râşnov. Iar mai sus de noi, la 1545 metri altitudine, atingem o belvedere foarte frumoasă spre Valea Cheii şi spre Bucegi. Ne-am apropiat iarăşi de pereţii de piatră, agăţându-ne cu privirile spre bazinul

Văii Lungi care se deschide sub noi. În capătul de sus al poienii suntem

Muchia Cheii şi Valea Seacă a Postăvarului (Foto: Emi Cristea)

Campionatul FRTS



nevoiţi să ne băgăm iarăşi în pădure, spre stânga, pentru a evita abruptul, dar ieşim în altă poiană şi mai frumoasă, deschisă spre Valea Seacă a Postăvarului. Frumoase coclauri.

Puţini s-ar gândi că Postăvarul poate însemna şi altceva decât Poiana Braşov, telecabină şi ski amenajat.

Se vede toată valea, de la obârşia de sub cabana Cristianul Mare, până dincolo de Porţile de Piatră ale Postăvarului, ocolite abil de poteca nemarcată de coboară pe această vale spre Cheile Râşnovului. Sigur o să fie unul din traseele plăcute de străbătut toamna târziu, când alţi munţi încep să devină mai puţin prietenoşi din cauza capriciilor vremii.

Suntem destul de sus. Vârful pe care m-am urcat, să admir panorama spre Ţara Bârsei, are 1588 metri. Pe una din hărţie turistice apare trecută o cotă de 1602 metri. O fi aceasta, sau o fi alta de mai sus, căci până pe Postăvaru culmea mai trece câteva vârfuleţe, ocolite de potecă. Unul din ele, mai înalt şi mai stâncos (1767 metri), se vedea mult deasupra noastră. Nu o sa ajungem pe el, trecându-l mai târziu, pe sub culme, între fosta cabană Cristianul Mare şi staţia Cabinei Mici. Acum intrăm în pădure şi nu mai scoatem nasul la lumină până în Poiana Trei Fetiţe (1645 m altitudine) unde vom întâni marcajul turistic şi postul al doilea

de control. Trebuie să fie şi test, dacă tot e post! Avem zece foi, cu zece poze cu munţi. Ia de recunoaşte! Cel mai mult ne-a chinuit poza aia amărâtă cu Portiţa Caraimanului

(dar am recunoscut-o!), iar cel mai mult ne-a înşelat Mâna Dracului unde ne-am grăbit să confundăm unghiul cu nişte stânci asemănătoare dinspre Tigăile Mari (n-am un nume pentru ele).

Este aproape ora 13 şi am făcut trei ceasuri până aici. Am tras destul de tare, goniţi şi de timpii strânşi acordaţi echipelor. Până trec cele câteva minute şi dăm să ne urnim, un nor gros se aşează peste noi şi începe o ploaie măruntă, dar deasă. Ne acoperim bine cu ce avem la îndemână şi fără tragere de inimă pornim pe marcajul cu bandă galbenă, spre cabana Cristianul Mare. Nu-i bine să fii întotdeauna preaîncrezător în tine, căci fără să urmăresc cu prea mare atenţie marcajul şi semnele, era să mă duc până la cabana Cristianul şi să ocolesc vreo zece minute. Era ditai indicatorul bătut pe copac, să arate cotul la dreapta spre vârf ... dar nu şi pentru ochii mei. Şi când mă gândesc că gălăţencele din spate mergeau pe urma mea cu speranţa că „ne luăm după Emi, că el sigur ştie pe unde umblă” ... N-a fost să fie. Ca să echilibrez greşeala, mă întorc la locul faptei şi o iau direct pe

pantă, printr-o tăietură largă de molizi. Zăpada grea şi udă dă mari bătăi de cap, iar unde ea se termină, face loc noroiului. Iar ploaia ne ... plouă!

Am ieşit în golul alpin de sub telecabine, şi asta după ce am traversat de-a coasta pe sub cota 1767. Aşa mi-e o lene să trag de mine la deal pe coasta asta înmuiată bine în apa de la ploaie. Dar nu o să mă înec acum ca ţiganul la mal. Şi când văd coborând agale, domnişoare la sandale. Ei nici chiar sandale, dar rimează bine. E o lume tare pestriţă în vârf de Postăvar, la 1799 metri altitudine. Ce frustrat trebuie să se simtă acest munte, că nu i-a mai dat cutarea încă un metru, să intre şi el în clubul select al celor înalţi. Lasă măi, că te iubim şi aşa.

Organizatorii se joacă un pic cu nervii noştri. Ba avem pauză de masă, dar ne plouă, ba că dacă nu o luăm aici o pierdem, sau n-am

înţeles eu bine. Îmi trece şi pofta de mâncare aşa că hotărâm să ne dăm de vale şi să nu mai pierdem timpul. De fotografiat, nicio şansă ... neguri, lumină slabă, bleagă parcă. Las-o pe altădată!

Spre Trei Fetiţe avem acelaşi drum. De astă dată ţinem morţiş să aflăm până unde duce un şanţ săpat de cine ştie cine, pe deasupra potecii spre poiană. Curat ghinion! N-am mâncat atâta noroi de mulţi ani. Acum parcă eu l-am căutat. N-am înţeles de ce s-a săpat şanţul, că i-am pierdut urma la un momendat. Se oprea şi atât! Ca şi ploaia de care parcă scăpam. Optimişti dar cu foamea la stomac, ajungem la Poiana Trei Fetiţe şi, fie ce-o fi, zece minute

Tabăra de corturi, văzută de pe Muchia Cheii (Foto: Laurenţiu Barză)

Timişul fumegând (Emi Cristea)

Campionatul FRTS



tot om face odihnă şi pauză de masă. Cu greu găsesc în jurul meu două felii de pâine neagră, să alunece sardinele mai bine. În grabă mereu uit în tabără esenţialul. Spinarea Calului

N-am mai coborât pe Spinarea Calului de vreo şase ani. Uitasem cum arată. Şi n-arăta prea bine. După negocieri îndelungate, cu Laurenţiu, alegem totuşi să mergem ca lumea pe potecă. Arată bine şi vâlcelul cel plin de grohotiş, dar nu toţi avem beţe să ne mai şi ţinem în picioare. Cât ne-ar fi scăpat de nervi ...

Este greu pe potecă. Sunt serpentine strânse, înguste şi puhoi de lume. Este greu să stai în ritmul unora. Mai bine te aşezi şi tragi un pui de somn. Pe la câte o cotitură mai cerşim voie să trecem şi încet încet înaintăm. După vreun sfert ceas, am cedat psihic la un buluc mai mare de oameni, şi am luat-o totuşi

pe vâlcel. În câteva minute trecusem de toţi. Mai jos era şi mai rău. Pantele mari, pământul ud şi rădăcinile de copaci erau capcane la tot pasul. N-a fost o idee prea bună să trimiţi o sută de inşi pe vreme udă. După ce trec atâţia, toată poteca e o mocirlă. Te mai miri că-şi rupe vreunul gâtul ... Pe la 1350 metri trecem pe sub un mamelon stâncos, după ce am coborât tot versantul Postăvarului. Suntem pe cumpăna de ape dintre Valea Lungă (firul pietros ce cobora de sub Poiana Trei Fetiţe) şi Valea Calului. N-am scăpat încă de atenţie sporită. Până în Şaua Calului mai este de coborât abrupt. Iar la un pas greşit, ne-am trezit vreo zece pe arătură. A fost de-ajuns să pierdem unul din firele potecii (căci de la câţi au scurtat serpentinele s-au format mai multe şi nu este drept faţă de natură) ca să ne trezim într-o vâlcea

fără nicio urmă de marcaj. Să te dai în jos nu e bine, că muntele încă prezintă abrupturi şi nu-i plăcut să te dai jos de pe săritori pe udătura asta.

De sus se aude o voce, cum că a găsit marcajul. Nu era tare greu, luându-te după mirosul de ţigară ce venea din potecă. S-a oprit nenea să tragă de-un chiştoc, fără să-i pese ca trebuie să inhalăm zeci de oameni mirosul. Scăpaţi de strâmsoarea muntelui, coborâm mai relazaţi pe lunga cumpănă de ape, aplecând cu grijă capul pe sub crengile lăsate peste noi şi îmbibate bine cu apă. După ce treci de lanţul de la lespedea de piatră ştii că tot ce a fost greu laşi în urmă. Rămâi cu ploaia ... şi cu emoţiile trântelor de care te fereşti cu greu. Am schiat, dacă pot să-i zic aşa, vreo zece metri de am crezut că nu mai am şanse să scap cu fundul necioplit. Razant ... la vreo zece centimetri de mocirlă. Până

Campionatul FRTS



data viitoare rămân dator. Reprizele de ploaie sunt dese şi

enervante. Când se opreşte, dai haina jos şi până faci tot popasul se apucă iară. Bine măcar că nu trăzneşte ... ar fi fost disco pe cinste! Chinuit, agasat, enervat ... ajung în sfârşit în Şaua Calului. Adăpostiţi sub pelerine, oamenii din post s-au săturat de stat. Îi cred! Ca să nu fie singurii chinuiţi ne mai pun un test sub nas. Crengi, frunze, flori ... ghici care cum sunt. La buruieni nu mă pricep, dar dumiresc problema crenguţelor de molid şi de brad (sunt atât de diferite!).

În nici o oră am coborât 600 metri (Şaua Calului fiind la 1045 metri) iar până la tabără ne-a rămas drum uşor. Poate în zi cu soare ... Acum intrăm pe o culme noroioasă ce ne-ar duce spre Valea cu Noroi. Ahh ce nume predestinat! Până mai sus de genunchi m-am făcut de mocirlă. Alt schi, alte emoţii, iar la drumul forestier, unde se adună văile, simţi o uşurare. Până la corturi rămâne doar să salivezi cu gândul la o gură de apă (cea din pârâu e prea „condimentată” de ploaie) sau ... de ce nu, o bere!

În tabara Sosire! Răsuflare! Uşurare! Pentru

unii, ca mine. Pentru alţii urmează orientarea. Se zice că e pe azimut. Adică primeşti o listă de posturi, grade şi număr de paşi, nordezi busola după ce-ai pe fişă şi alergi nene! Nefiind tehnică problema, câştigătorii sunt dintre aia iuţi de picior. Doar să fii atent să nu încurci nordul cu sudul (mai cunosc eu). O probă-i de fete, alta-i de băieţi ... câştigătorii se adună pe echipe. O convingem pe Alinuţa că e bun momentul pentru a se lansa în sportul ăsta. Laurenţiu s-a convins de la Câmpina ... rămâne să persevereze. Culmea e că aveau să câştige chiar locul 2 în echipă.

Mai la urmă e şi escalada. Laurenţiu bombăne pe bună dreptate. Nu puteau face proba în traseu? Acum trebuie săracul să mai urce odată până în poiana de sub Peretele Animalelor. Şi pe stâncă udă nici proba nu-i plăcută. Dar se descurcă. Lipsa lui Alex ne-a afectat ultimul an şi de atunci tot nu găsim înlocuitor ...

Se zice că unii oameni îşi fac somnul de înfrumuţesare. Eu nu ştiu pe care mi l-am făcut, dar am dormit până la nouă seara. Între timp, pe la fiecare margine de pădure, cluburile se adunau să-şi repete seara

culturală. Am sforăit cu o ureche

atentă la Imnul Verde şi cu alta atentă la Zbor de Albatroşi. Un fel de stereo indescifrabil. Mai frumos sună când sunt cluburile adunate la foc, şi-şi desfăşoară programul pe rând.

S-a oprit şi ploaia. S-a uscat poiana. Numai bună treabă să se adune două sute de inşi în jurul unui foc de tabără şi să înceapă distracţia. Tema glumelor a fost generală. Toată lumea s-a legat de traseul de ... în care nu ai timp nici să te ... S-a râs (poate mai puţin cei dintre organizatori), şi s-a simţit lumea bine. Asta-i important.

La premiere i-am lăsat pe alţii. M-am grăbit înspre Braşov să prin ultima zi a Sărbătorii Medievale. S-au strâns oamenii să primească cupele, să cânte Imnul Prieteniei, să se îmbrăţişeze şi să-şi promită că se vor întâlni la Montaniada din Valea lui Stan.

Puncte, locuri, premii ... las pe alţii să le discute. Curioşilor le pun clasamentele mai jos.

Imnul Prieteniei Noi credem în prietenie, Noi credem într-un gând curat Şi-odat cu noi o lume ştie La Munte totu-i minunat. Duminica dimineaţa. Festivitatea de premiere (Foto: Laurenţiu Barză)

Noaptea la cultural

Campionatul FRTS



CLASAMENTUL ETAPEI A 3-A A CAMPIONATULUI F.R.T.S.

Loc Clubul Total Traseu Alpinism P Sanitar P Cros Cultural Zona Meteo Ecologie Sanitar T Alpinism T Flora

1 Carpatia Bucureşti 3566 1120 423 400 200 603 160 140 180 40 120 180

2 Albatros Galaţi 3493 1200 500 400 200 653 120 80 20 100 140 80

3 Caraiman Câmpina 3471 1145 491 400 200 675 120 160 100 20 140 20

4 Monom Bucuresti 3289 1185 476 400 200 628 80 120 60 20 120 0

5 Vânturariţa Rm.Vâlcea 3230 1000 477 400 200 573 140 100 160 40 60 80

6 Floare de Colţ Braşov 3226 1055 454 400 200 537 140 140 120 60 120 0

7 Milenium Galaţi 3009 970 472 400 200 667 60 60 100 40 40 0

8 Truly Bucureşti 2748 1150 478 400 200 0 120 120 100 60 120 0

9 Montaniard Bucureşti 2695 785 300 400 200 530 60 120 80 40 180 0

10 Paşi Mărunţi Ploieşti 2571 1190 409 400 200 92 40 140 20 60 20 0

11 Şandru Oneşti 2451 1065 486 400 200 0 60 20 80 40 100 0

12 Hai-Hui Tg. Jiu 2324 950 0 400 200 454 160 40 40 40 40 0

13 Verde Galaţi 1892 470 0 400 0 682 120 80 80 20 40 0

14 Mont-Delt-Mar Bucureşti 1465 505 0 400 200 0 120 40 60 60 80 0

15 Escamonde Ploieşti 1204 0 384 400 0 0 100 100 60 20 140 0

16 Alpine Project 820 500 0 0 0 0 80 20 120 40 60 0

17 Luna Şuie Piteşti 340 0 0 0 0 0 140 60 100 20 20 0

18 Mountain Experience 260 0 0 0 0 0 20 60 60 80 40 0

19 Silva Câmpina 220 0 0 0 0 0 100 20 60 20 20 0

20 Carpatic Bucureşti 180 0 0 0 0 0 40 40 80 0 20 0

CLASAMENTUL GENERAL Probe practice

Orientare Probe speciale

Locul Clubul

Total General

Traseu Alpin Sanitar Cros Cultural

Teste

teoretice Fete Baieti Zona Flora Alpinism

1 Albatros Galaţi 4625 1200 500 360 400 653 540 0 492 120 160 200

2 Floare de Colt Brasov 4619 1055 454 360 400 537 580 424 389 180 80 160

3 Truly Bucuresti 4568 1150 478 400 400 0 520 600 600 180 80 160

4 Monom Bucuresti 4491 1185 476 360 400 628 400 461 301 20 80 180

5 Carpatia Bucuresti 4305 1120 423 400 400 603 820 0 99 180 140 120

6 Vanturarita Rm.Valcea 4254 1000 477 400 400 573 580 0 464 120 120 120

7 Caraiman Campina 4031 1145 491 360 400 675 560 0 0 120 120 160

8 Truly Bucuresti II 3760 1150 483 400 400 0 440 0 527 140 100 120

9 Millenium Galati 3429 970 472 400 400 667 300 0 0 60 0 160

10 Pasi Marunti Ploiesti 3321 1190 409 400 400 92 280 0 290 100 20 140

11 Montaniard Bucuresti 3235 785 300 360 400 530 480 0 0 120 80 180

12 Monom Bucuresti II 3179 760 51 360 0 628 240 496 364 40 80 160

13 Sandru Onesti 2941 1065 486 320 200 0 300 137 53 120 100 160

14 Caraiman Campina II 2555 840 0 360 0 675 380 0 0 100 80 120

15 Hai-Hui Tg.Jiu 2484 950 0 280 200 454 320 0 0 60 80 140

16 Mont Delt Mar Bucuresti 2209 505 0 360 400 0 360 183 61 160 80 100

17 Verde Galati 1952 470 0 320 0 682 340 0 0 20 40 80

18 Sandru Onesti II 1878 635 203 320 0 0 400 0 0 160 60 100

19 Escamonde Ploiesti 1778 0 384 280 0 0 420 0 594 40 60 0

20 Pasi Marunti Ploiesti II 1460 0 428 400 0 92 260 0 0 0 80 200

21 Monom Bucuresti III 1448 0 0 360 0 628 200 0 0 60 80 120

22 Albatros Galati II 1393 0 0 360 0 653 380 0 0 0 0 0

23 Alpine Project 1220 500 0 0 0 0 320 0 0 160 40 200

24 Mountain Experience 580 0 0 0 0 0 260 0 0 180 0 140

25 Luna Suie Pitesti 520 0 0 0 0 0 340 0 0 20 0 160

26 Silva Campina 380 0 0 0 0 0 220 0 0 60 100 0

27 Luna Suie Pitesti II 320 0 0 0 0 0 200 0 0 120 0 0

28 Carpatic Bucuresti 180 0 0 0 0 0 180 0 0 0 0 0

Ecologie

“Sapte Scari”: Ziua Canionului (Thekla Petro)


“SAPTE SCARI”:ZIUA CANIONULUI Munţii Piatra Mare Autor: Thekla Petro (Asociatia de Turism Montan “Floare de Colt” Brasov)

Organizatori: Asociaţia de Turism Montan “Floare de Colţ” Braşov şi Pensiunea Casa „Anca” din Timişu de Jos. Obiectivul proiectului: Ecologizarea traseelor în masivul Piatra Mare. Voluntari implicaţi: 1. Profesori şi elevi de la Şcolile Generale Nr. 1, 4, 6 Săcele; 2. Profesori şi elevi de la liceele “Victor Jinga” şi “George

Moroianu” din Sacele. 3. Cercul de biologie "Infoterra" de la Liceul de Informatică

“Grigore Moisil” Braşov; 4. Clubul de biologie si turism "Ecoterra2001” Braşov; 5. Voluntari Melspring; 6. Voluntari anonimi; 7. Asociaţia de Turism Montan “Floare de Colţ” Braşov; 8. Sponsori : Ceccarf – audit financiar, Petrom – Respect pentru

viitor, Metro, Cora, Oriflame, Amia International, Melspring Romania, Metav – Cercetare Dezvoltare, Pro Natura, KT Electronics & Automatics, Pensiunea Casa Anca, Pensiunea Casa Radu, Pensiunea Casa Olandeză;

9. Parteneri media: Adevărul Verde, Jurnalul Naţional, Transilvania Expres, Radio România Actualităţi, Radio Braşov, Radio Lynx, Pro TV, Prima TV, RTT (Radio Televiziunea Transilvania), Mix TV;

10. Parteneri: Primăria Săcele, Salvamont, Jandarmii Montani, Romsilva, Cibin – salubrizare, ATM Mai SUS;

Total voluntari : 550 de participanţi

Absolut toţi cei prezenţi la acţiune (sponsori, reprezentanţi de multi-naţionale, de la mass media, primărie, salvamont etc) au pus mâna şi au muncit ore întregi în soare: unii au plecat cu elevii pe traseu, unii duceau saci la echipele rămase în pană, unii descărcau marfă, unii sortau, unii au muncit la pachete, unii au montat corturi, panouri, bannere, pavilioane, unii au făcut curat după ce toată marfa a fost despachetată etc. Personal n-am văzut pe nimeni să stea ! Vârsta voluntarilor: între 4 şi 73 de ani. Cel mai mic voluntar: Sara, 4 ani (a fost pe traseu!) Cel mai în vârstă voluntar: bunica Sarei, 73 de ani (a fost pe traseu!) Naţionalitatea voluntarilor: români, francezi şi austrieci Categoria socială a voluntarilor: de la copii de grădiniţă pînă la persoane cu doctorat. Bugetul proiectului: aproximativ 20.000 RON Data şi timpul alocat ecologizării: 10 mai 2008, între orele 09.30: 14.30

Acoperirea traseelor prin ecologizare: 1. Dâmbul Morii – Valea Şipoaia 2. Dâmbul Morii – Bunloc 3. Dâmbul Morii – Drumul Ţiganilor – cabana

Piatra Mare 4. Dâmbul Morii – Familiar 5. Prăpastia Ursului 6. Dealul din Dreapta (Dealul Constantin)

Ecologie

“Sapte Scari”: Ziua Canionului (Thekla Petro)


Încet, încet, sosesc echipele de pe traseu.

Strategia de ecologizare: fiecare echipă s-a gestionat singură în funcţie de starea traseului; Rezultate: S-au strâns un număr de aproximativ 800 saci cu deşeuri, umplându-se 2 conatainere imense.

Tipuri de deşeuri strânse: sticlă, plastic, metal, menajer, textil, ceramică, hârtie, diverse (şoarecii unde se pun ?)

… sau altfel spus: doze de bere, peturi, ambalaje de ţigări, dulciuri, snacksuri şi prezervative, pamperşi, cârpe, cutii de conserve, sticle de bere şi vodkă, borcane de murături, pungi, sârmă, şlapi, izmene, ciorapi, carcase de calculator, poşete, 8 pui de şoarece morţi întro sticlă de bere etc.

Câteva din gândurile adunate de la participanţi: “Dacă o găsim pe Elodia, avem buget de 30.000 euro pentru următorul proiect …”

“Pe traseul meu n-am găsit gunoi diversificat.” “Am găsit doar deşeuri comune : cutii şi sticle de bere.” “Doamne, numai cadavru să nu găsesc…” “Doamne, cu ce bronz oribil de tractorist pe urechi şi gât m-am ales !”

Reportaj foto:

Participanţii au fost premiaţi la final de către sponsorii acţiunii, de altfel destul de generoşi. Membrii asociaţiei „Floare de Colţ” Braşov doresc să menţioneze că acest proiect a încercat să dea un impuls mişcării de voluntariat din România, să dezvolte simţul civic şi al responsabilităţii ecologice şi sociale şi ... toţi cei prezenţi am rămas cu amintiri frumoase şi cu speranţa că tradiţia acestui eveniment (aflat la prima ediţie) şi colaborarea între noi va continua mulţi ani de acum încolo.

Echipele “Şosetuţele” şi “Căpriţele”, la canion.

Containerele cu deşeuri

Jurnale

De Paşti în Maramureş (Dan Izvoreanu)


DE PAŞTI ÎN MARAMUREŞ Autor: Dan Izvoreanu Una dintre zonele ţării in care revin oricînd cu plăcere este Maramureşul . Prima data l-am descoperit de mic , în excursiile cu părinţii sau cu şcoala şi de fiecare dată cind ajung in zonă îl văd cu alţi ochi. Încă de la începutul anului am planificat, impreuna cu mai mulţi prieteni să ne petrecem sărbatorile pascale în Maramureş. Zis şi făcut. Stabilim echipa şi traseul şi...sîmbată 26 aprilie...plecăm la drum. Trupa din Cluj este formata din Ioana, Geta, Iulius-sosit de la Timişoara, Maria, Ovidiu şi cu mine. În Vişeul de Sus urma să ne întîlnim cu Dora şi Emi, care au mers cu trenul direct de la Braşov. Traseul pe care l-am stabilit de comun acord cu ceilalţi, arăta cam aşa: sîmbată –Tura cu Mocănţa pe Valea Vaserului , cazare şi slujba de Înviere la Moisei, duminică-tura pe Vîrful Toroiaga din Munţii Maramureşului iar luni, a doua zi de Paşti-intoarcere prin Maramureşul Istoric cu vizitarea celebrelor mănastiri şi a bisericilor de lemn din

zonă. Aşadar, sîmbătă dimineaţa la ora 6 plecăm cu 2 maşini din Cluj, ca să prindem Mocăniţa care porneşte din Vişeu la ora 8,30. Deci un fel de cursă contra cronometru...Drumul, liber la acea oră, îl parcurgem fără probleme, pe ruta : Cluj-Dej-Beclean-Salva-Vişeul de Sus. Vremea este excelentă, ţine cu noi. De pe Dealul Ştefăniţei (pasul Şetref) vedem in zare, albă în soare-creasta Ţibleşului , cu cele 3 virfuri ale sale : Arcer, Bran şi Ţibleş. Pe la 7,45 sosim in gara Mocăniţei din Vişeu, unde deja ne aşteptau Dora cu Emi, un pic obosiţi deoarece călătoriseră toată noaptea cu trenul. Ne pregătim rucsacii de tură, cumpărm bilete şi urcăm in tren, in vagonul terasă-special amenajat cu bănci pentru turişti. Ca o paranteză, trebuie să vă spun că este bine să faceţi rezervare de locuri cu cîteva zile înainte , deoarece mai ales in sezonul estival, sunt foarte mulţi turişti. Pentru rezervari, intraţi pe siteul www.ecotours.ro , unde găsiţi toate detaliile.

In jurul ore 8,40 plecăm la drum. Pentru mine era a doua oară cînd făceam acest traseu dar unii dintre noi se aflau prima dată în Mocăniţă. Istoria Văii Vaserului nu poate fi disociată de istoria ţinuturilor Vişeului, istorie care cu cat este mai mult cercetata cu atat devine mai impresionanta. Valea Vaserului este legată in primul rînd de exploatoarea pădurilor din zonă, care a fost practicata in mod organizat odată cu apariţia etnicilor zipseri de origine germană, din Zips(Slovacia), castă profesională cunoscută ca tăietori de lemne şi care au fost chemaţi de către Maria Teresia pentru a organiza exploatarea pădurilor de atunci, propietate regală pe Valea Vaserului. Anul apariţiei acestei etnii in zona Vişeului se presupune a fi 1773 Linia de tren cu ecartament redus a fost construită prin anii ’20 şi

Locomotiva Elveţia (foto Dan Izvoreanu)

Mocăniţa la drum (foto Iulius Carebia)

Jurnale



urmăreşte valea râului Vaser aproximativ 40 de kilometri pe o direcţie nord-est apoi est şi având o serie de ramificaţii pe alte văi. Traseul turistic are circa 33 de kilometri şi se termină la Halta Făina. Revenind la călătoria noastră, ea durează aproximativ 4 ore la urcare, pînă la Făina , unde avem timp la dispoziţie aproximativ o oră pentru a lua masa sau a ne plimba prin zonă

. Traseul, urmează firul pitoresc şi uneori spectaculos al Văii Vaserului, trece prin cîteva tuneluri şi de citeva ori , trenuleţul face escale pentru a …bea apă. În ziua respectivă mocăniţa era trasă de locomotiva Elveţia, un monstru negru de 150 de cai putere şi o iuţeală maximă 30 km/h care trăgea după ea trei vagoane Pînă la Halta Făina, punctul terminus al excursiei, mocăniţa mai opreşte de citeva ori, in fostele halte ale Exploatarii forestiere din zonă, aflate acum în paragină Apropo de viteza trenului, in zonă se fac şi glume pe seama ei, glume insă cit se poate de adevărate : trece Mocăniţa pe lingă un localnic si un om din tren strigă către el : Hai bade, urcă şi tu ! Răspuns : Nu urc, că mă

grabesc …. După alte citeva ore, în care facem fotografii, spunem bancuri sau cîntăm, ajungem in sfîrşit la Făina, unde facem escală. În zonă au fost construite cîiteva cabane şi căsuţe de agrement, care pe timpul verii pot fi inchiriate din timp, de către turişti.

Luăm masa la soare si lenevim puţin pentru a ne face siesta.. După aproximativ o ora, şuieratul ascuţit al Elveţei dă semnalul

intoarcerii. Este in jur de ora 14 si lumea incepe să-şi reia locurile în vagoane. Turiştii sunt majoritatea străini dar sunt destui şi din Romania, aproximativ 100 de persoane cu totul . Drumul de intoarcere este mult mai scurt, deoarece , la vale, mocăniţa merge mult mai repede.. Nu mai facem nicio escală si cu viteza vintului (care bătea, ce-i drept, pe vale) ajungem in jur de ora 16,30, teferi in gara CFF Vişeul de Sus . Din cîte urma să aflăm, la doar cîteva zile după călătoria noastră , un alt grup de turişti care au urcat după Paşti pe Vaser tot cu mocăniţa , au fost nevoiţi să facă drum intors, deoarece mai mulţi bolovani căzuţi de pe versanţi blocasera linia ferată. Aşadar, ne luăm rămas bun de la Mocăniţă si plecăm spre Moisei, acolo unde făcusem rezervări la o pensiune din localitate.

Cîţiva kilometri despart Vişeul de Sus de Moisei, aşa că ajungem foarte repede, găsim pensiunea şi ne cazăm, in gradină, la căsuţe- că e mai rustic si mai liniştit.

Căsuţele de agrement de la Făina (foto Ioana Izvorean)

Vîrful Pietrosu văzut din Moisei (foto Iulius Carebia)

Jurnale



După cîteva ore de odihnă, hotărim sa facem o scurtă plimbare pînă la Monumentul Eroilor. Plecăm, dar din cauza neatenţiei trecem de monument şi.. intrăm în Borşa. Decidem să continuăm drumul, atraşi mai ales de priveliştea spectaculoasă spre Pietrosul Rodnei care veghea semeţ peste intreaga zonă. (vezi şi foto) Străbatem centrul oraşului şi continuăm plimbarea spre staţiunea turistică Borşa, aflata la cîţiva kilometri. Odată ajunşi aici, decidem pe loc sa tragem o fugă (la propriu, că noaptea se apropia vertiginos), pînă la Cascada Cailor, pe care nu o revăzusem din 2001, cînd am petrecut un revelion la Borşa.

După cîteva fotografii, in lumina slabă a serii, ne intoarcem pentru a ne pregăti să luăm din Lumina Învierii , la Moisei. Aflăm cu surprindere că in aceasta zonă, conform tradiţiei, slujba de Înviere are loc la ora 3 dimineaţa şi continuă pînă la ora 9 , iar localnicii duc la biserică pască, vin, ouă roşii precum şi alte alimente, pe care preotul le sfinţeste.

A doua zi, duminică, ziua de Paşti, ne trezim hotăriţi sa urcăm pe Virful Toroiaga, vîrf pe care nu mai fusesem niciunul dintre noi. La invitaţia unor rude ale Mariei şi ale lui Ovidiu, rude care locuiec in Moisei, luăm un mic dejun copios, nu înainte de a ciocni ouă roşii si a ne spune Hristos a Înviat! Cu burţile pline de bunătăţi, ne luăm ramas bun de la gazdele ospitaliere si plecăm mai departe, în echipă completă, spre Baia Borşa de unde urma sa pornim spre ţinta noastră : Vîrful Toroiaga. După un drum de o jumatate de oră cu maşinile ajungem în oraşul Baia Borşa, unde găsim un loc de parcare chiar în centru. Localitatea este străjuita chiar de creasta Toroiagei , putem vedea cu ochiul liber că sus

este zapada destulă. Emi scoate o hartă şi după o scurtă consultare hotărăm să abordăm traseul nemarcat care urcă pe culmea Piciorul lui Hrit, peste varfurile Stana lui Varatic (1808 m) si Murgu (1880 m).Pornim la drum şi in scurt timp părăsim strada principală si o cotim pe o uliţă la stînga, printre case. Incepem urcuşul si continuăm in zig zag spre culme, sărim citeva garduri, lăsăm casele in urmă şi ne incadrăm pe o potecă ce duce exact spre culmea principală. La un scurt popas admiram panorama orasului Baia Borşa, un centru minier dezvoltat in anii comunismului, acum majoritatea locuitorilor fiind plecaţi in Italia, la muncă. Continuăm urcuşul, din ce în ce mai susţinut, trecem prin cîteva poieniţe şi înainte de a ajunge în golul alpin, dăm de un covor de brînduşe.

Cascada Cailor (foto Iulius Carebia)

Stîna lui Văratec(foto Ioana Izvorean)

Jurnale



Mai facem cîteva fotografii şi dupa un nou urcuş ajungem într-o poiană unde se află Stîna lui Văratec, străjuită de vîrful cu acelaşi nume cunoscut de localnici şi sub denumirea de Toroiaga Militară. Nu zăbovim foarte mult, deoarece mai avem cale lungă. Incepe, să urcăm spre virful amintit si dam şi de zăpadă. In spatele nostru, vizavi, admiram vîrful Pietrosul Rodnei şi întreaga creastă a Rodnei care ni se dezvaluie de la un capăt la altul.

Ajungem în scurt timp pe Toroiaga Militară si ne dăm seama ce mult mai avem de mers pină pe Toroiaga Minieră, la altitudinea de 1930 metri. Porţiunile cu iarbă alternează cu cele acoperite cu zăpadă, bate şi vintul şi putem vedea creasta in toată splendoarea sa, cu nişte cornişe de toată frumuseţea.

Trecem şi peste Vîrful Murgu (1880m) de unde vedem creasta dintre cele două Toroiegi care are forma de trapez, iar vârful din mijloc are pe la vreo 1918 metri.Ajungem pe acest din urmă virf, unde bate un vînt cumplit şi decidem sa ne intoarcem deoarece vremea incepea să se strice iar nori negri se adunau la orizont, inspre nord vest. Am ales să facem acelaşi traseu la întoarcere , deoarece părea cel mai scurt, îl marcasem deja cu urmele noastre şi îl cunoşteam. Pe traseu ne prinde şi o scurta aversă de lapoviţă, asa că grăbim pasul şi nu mai zăbovim aşa de mult la poze. Trecusera deja vreo 6 ore de la plecare... Ajungem cu bine la Stîna lui Văratec , unde facem o binemeritată pauză de masă. Nu ne putem dezlipi ochii de la creasta Rodnei, se disting lejer cu ochiul liber virfurile Pietrosul, Puzdrele, pina in extremitatea estică la Ineu. Mai aruncam o ultimă privire spre Toroiaga şi pornim mai departe. Umbrele serii alungesc siluetele noatre şi ale brazilor care par mai coloraţi în lumina

Creasta Rodnei văzută din Munţii Maramureşului (foto Iulius Carebia)

Vedere asupra crestei şi a Pietrosului Rodnei, de pe vîrful Toroiga (foto Ioana Izvorean)

Jurnale



apusului După o coborîre rapidă, iata-ne ajunşi cu bine în oraş, unde la un magazin alimentar ne premiem cu căte o ingheţată. Suntem obosiţi dar fericiţi, am facut o tura superbă , aproximativ 8-9 ore în total.În parcul din centrul oraşului Baia Borşa, Iulius nu pierde ocazia de a se împreteni cu un grup de copii veseli şi le face cîteva demonstratii de cumpene . Ne îmbarcăm în maşini si plecăm spre Moisei. De aceasta dată nu mai ratăm vizitarea Monumentului Eroilor. Ca un scurt istoric putem menţiona că la data de 14 octombrie 1944 trupele maghiare aflate în retragere pe Valea Izei au omorât 39 de români şi 3 evrei în două case de lemn de la ieşirea din comuna Moisei către Borşa, pe motivul că ar fi fost partizani şi că ar fi obstrucţionat retragerea. Românii şi cei 3 evrei au fost forţaţi să intre în case şi apoi au fost împuşcaţi prin ferestrele locuinţelor . Vizităm acest ansamblu memorial , după care plecăm să vedem şi Mănăstirea Moisei , aflata într-o

superbă poiana la circa 6 kilometri de sat . Obosiţi după o asemenea zi plină, ne retragem cu toţii la odihnă.

A treia şi ultima zi a excursiei noastre , incepe dimineaţa cu un cer destul de inorat . Luăm rapid micul dejun, facem bagajele şi plecam spre casă, dar hotărîm să facem cit mai multe escale prin satele maremureşene cu rezonanţă istorică, incărcate de tradiţie păstrată de sute de ani. Prima oprire o facem la biserica din Dragomireşti, unde era in plină desfaşurare slujba de Paşti. Ramănem muţi de admiraţie faţă de costumele tradiţionale cu care sunt imbrcaţi aproape toţi participanţii. Suntem priviţi destul de ciudat de ochii iscoditori ai localnicilor, deoarece noi suntem imbrăcaţi cu haine de munte. Nu zăbovim prea mult şi plecăm mai departe spre Bogdan-Voda şi Ieud. Aici ajungem tot în timpul slujbei de la biserica din centrul comunei . O mare de costume viu colorate ni se dezvăluie in curtea bisericii. Fotografiem şi ne simţim ca turiştii

japonezi care pozează şi se miră de tot ce văd.

Privind la aceste costume tradiţionale, adevărate nestemate ale poporului nostru, din păcate din ce in ce mia puţin purtate, imi aduc aminte de versurile unui cintec popular din zonă : Pîntru mîndra din Iued-trec prin apă nu mă ud –pîntru măndra din Botiza-de trii ori am trecut Iza,… Tot în Ieud se află Biserica din Deal, având hramul "Naşterea Maicii Domnului" ce datează de la începutul secolului 17. Este considerată între cele mai vechi biserici de lemn din Maramureş, fiind înscrisă pe lista patrimoniului mondial al UNESCO. Coborîm de la Biserică şi facem o escală la un Muzeu etnografic , unde se păstreaza conservată intact o gospodărie veche, aşa cum era acum sute de ani. Nu ne mai săturam să privim da trebuie să ne continuăm drumul.

Vedere spre Vîrful Puzdrele din Munţii Rodnei (foto Dan Izvoreanu)

Pietrosul vazut fin curtea mănăstirii Moisei (foto Iulius Carebia)

Biserica de lemn de la Dragomoreşti (foto Ioana Izvorean)

Jurnale



Plecă mai departe şi trecem prin alte sate vestite ale Maramuresului ,Şieu, Strîmtura şi ajungem la celebra mănăstire de lemn de la Bîrsana. Aici se află un adevărat complex monahal aşezat intr-un cadru natura deosebit. Ne umplem sufletele de linişte şi încîntare , mai facem cîteva fotografii şi plecăm să găsim un loc de picnic , deoarece s-au scurs cîteva ore bune de la micul dejun. Din păcate trebuie să ne despărţim de o parte dintre coechipierii de tură, Maria şi Ovidiu vor mai ramine o zi la rudele lor din Moisei iar Dora şi Emi trebuie să prindă trenul din Vişeu de Jos care sa-i ducă inapoi la Braşov. Ne luăm rămas bun si pornim în direcţii opuse. Noi (Ioana, Geta , Iulius şi cu mine) o luam înspre Cluj, dar mai avem multe escale de făcut pină acasă. Alegem traseul prin Cavnic spre Baia Sprie, via Chiuzbaia. Pină atunci insă trecem prin alte citeva sate cu nume rezonante - Sârbi, Budesti, Şurdeşti . Facem o escala in Sârbi, unde, în centrul satului nimerim in plin joc. Iulius are o surpriză de proporţii cînd, are marea uimire să reîntîlnească nişte cunoştinte mai

vechi , de la Festivalul datinilor si oboceiurilor de iarnă de la Sighet . Atunci, in decembrie anul trecut, fotografiase două tinere fete din Sârbi care participau la parada portului popular Ei bine, pe cine credeţi ca a reîntilnit în Sîrbi, absolut întimplător… aţi ghicit, pe cele două frumoase maramureşence, imbrăcate şi de aceasta dată in costumele populare specifice zonei. Ne luam rămas bun şi de la fetele din Sârbi şi plecăm pe ruta Cavnic-Baia Sprie-Chiuzbaia, unde trebuie să îl lăsăm pe Iulius la bunicii lui, unde îl aştepta familia Ajungem si in satul de la poalele Ignişului, facem o scurtă escală şi plecam ( Ioana, Geta şi cu mine) spre Cluj .Imaginile şi experienţele acumulate în aceste 3 zile superbe, petrecute în Maramureş aveau să ne insoţească întreg drumul pină acasă şi urmau să ne hrănească sufletele multa vreme….

Stânga: La slujba de la biserică femeile din Ieud se îmbracă in costume populare (foto Dan Izvoreanu) Dreapta: Curtea mănăstirii Bârsana (foto Dan Izvoreanu) Jos: Fetele din Sărbi la Festivalul de la Sighet, respectiv aceleaşi fete îintîlnite acum... la Sârbi (foto Iulius Carebia)

Drumeţie

Turism în Ţara Oaşului (Lucian Petru Goja)


Bixad lacul Calinesti si Jeleznicu Mare si Mic

Vedere spre Măguriciu

TURISM ÎN ŢARA OAŞULUI Din Bixad pe Piatra Vâscului Text si imagini: Lucian Petru Goja Tura din 26 04 08 cu D.Iştvan, I.Pop, A.Portase, Brena & eu Un vechi amic ing. bucureştean- listaş alpinet- pasionat şi consecvent montaniard (Adrian Roşca), mă stârnise cu vreo două zile înainte întrebându-mă dacă nu intenţionăm să abordăm cu trupa noastră, din nou, Piatra Vâscului (917 m) din M-ţii Oaşului, situată pe frontiera româno-ucraineană şi pe vârful împădurit cu făget spre S, cu acelaşi nume. O făcusem pentru prima dată în 28 oct. 2006, împreună cu soţii Kelemen, într-o superbă zi de toamnă cu cireşii sălbatici în flăcări, paltinii aurii pistruiaţi cu negru şi făgetul ruginiu-sîngeriu, la început plouaţi uşor şi puşi de gînduri de aversa efemeră, rece, apoi baleiaţi în razele blândului soare autumnal ce punea parcă încă un strop de nectar şi ambră în ciorchinii strugurilor de pe sălbăticiţii spalieri şi prunele bistriţene stafidite din scăpătatele livezi ale bixădenilor emigraţi în masă către edenicul Occident. Am transmis sugestia trupei iar OK-ul nu pregetă să apară.Pentru a ne respecta obligaţiile legale şi pentru a evita măcar şi ipoteticele neplăceri cu Poliţia de Frontieră Negreşti Oaş, am apelat la doi amabili, anterior cunoscuţi, comisari şefi, unul din Poieni de Sub Munte, celălalt, amicul său, din Negreşti Oaş (moroşan oşenizat de vreo două decenii), am întocmit un tabel nominal remis fax iar acceptul deplasării în scop turistic spre acel colţ nord-vestic al României, în care cică a fost agăţată harta ţării, a venit fără niciun impediment.

În sâmbăta dinaintea Paştelui greco-catolic şi ortodox, dimineaţa la ora 7, porneam din Baia Mare spre Negreşti-Oaş, anunţându-ne

prezenţa la Poliţia de Frontieră şi apoi, după puţin mai bine de un ceas, oprindu-ne (după 60 km parcurşi) pe uliţa betonată, la cca 1,5 km NE de impozanta biserică

Drumeţie



Ca o sabie a lui Damocles pe Piatra Vâscului

Vedere spre Vf.Vâscului şi Piatra Bixadului

ortodoxă nouă din Bixad. De aici, privind spre SV, Mănăstirea Bixad ,înconjurată de un pâlc de pini, pare o medievală citadelă edificată pe la 1614, biserica cu hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel fiind ridicată între 1769-1771 în baza unui plan arhitectural de cruce greacă, turla de deasupra pronaosului acoperişul în stil baroc. Prognoză www.accuweather.com excelentă şi mai ales fidelă : soare, nici o şansă de aversă. Abia trecuse de 8 dimineaţa când, luându-ne

rucsascii uşori de tură, am pornit în sus pe un şleau de căruţe, nu direct spre N şi Fântâna Dodii şi de-acolo spre obârşia v.Racşa, la poalele Măgurii Mari a Teiului şi abruptul SE al Piciorului Pietrii (Bixadului) ci către NE-E , lăsând în dreapta impozantul Măguriciu (405 m) împădurit, cu o chelie pe creştet. Ne deplasam pe şleaul pietros, mocirlos pe alocuri, marcat de andezite, mai apoi cu roci vulcanice sticlos-cafenii (amintind de durul silex) şi piroclastite întunecate, de-o parte şi

alta, dincolo de invazivii salcâmi abia înmuguriţi, acompaniat de livezile de pruni şi cireşi în floare.Mai mult în joacă, scrutam poalele lor în căutarea, fără şansă, a bureţilor alb-trandafirii şi parfumaţi inconfundabil, de pruni şi spini. Mult mai de folos ne erau panoramările-n urmă, spre Negreşti Oaş, piramida spectaculoasă a Muntelui Mic, vf.Pietroasa sau, mai aproape, comuna Bixad şi ,dincolo de ea şi Călineşti Oaş, la polalele nordice al Jeleznicului Mare şi Mic, oglinda aburită a lacului de acumulare Călineşti Oaş. Continuând suişul am lăsat la stânga un veritabil Rai oşenesc-o gospodărie tradiţională, cu ciopor de oi şi dulăi aprigi, amplasată într-o abia înflorită livadă de cireşi şi pruni. Continuându-ne urcuşul lejer, dând într-o vastă poiană decorată cu graţios-unduinzi mesteceni şi şiruri de pruni în floare, căutam la N de Măguriciu şaua prin care să coborâm în v.Custurii. Am ajuns într-o poiană largă, cu două gospodării pastorale unde am ezitat o vreme, tatonând pe un drum de căruţe discontinuu, mult spre SE, panoramând spre Moişeni şi Negreşti Oaş, făcând o voltă amplă , suind pe o măgurice împădurită şi poposind la 9,45 într-o mică înşeuare. De aici vedeam versanţii SE ai vf.Vâscului , poiana amplă, la stânga şi puţin mai jos stâncăriile Pietrei Bixadului (eronat trecută pe harta topo 1: 25.000 Piatra Vâscului). Din şa, panorama se lărgi spre SV-V, de la Măgura Bixadului (cum îi spun localnicii sau Târşolţului, cum e menţionată pe hărţi) spre Târşolţ şi Aliceni iar în fundal, înşirându-şi ca nişte mărgele gospodăriile către Culmea Ursoiului, Lechinţa. Soarele scălda din ce în ce mai generos toate acele vaste văluriri verzi-crud-discontinue din pricina albelor pasteluri ale cireşilor şi prunilor în floare. Am descoperit o potecă bine conturată care cobora spre SE apoi, ajunsă pe o măgură împădurită,

Drumeţie



Vf Bradului şi la stânga Nereşeanul Mare - vedere dinspre Vf. Vâscului

Tisa, Teceul Mare şi Transcarpaţia ucrainiana

aceasta se ramifica la dreapta, coborând o culme şi-un picior abrupt către v.Custurii, cealaltă luând-o spre V, făcând apoi o largă voltă pentru a coborâ pe un drum vechi de TAF decupat printr-un lăstăriş de făget în văiuga cu pârâu modest, afluent dreapta al v.Custurii. La ora 10,20 eram la confuenţă, admirând talvegul cu cuirase impresionante de andezite. De aici -reper borna silvică I/130)-am luat-o în amontele v.Custurii acompaniată de un drum auto forestier (care iese în Moişeni, altă variantă în Bixad) , în multe locuri mocirlos dar, din fericire, podit recent cu bolovani. Zona este în curs de exploatare forestieră, fagii impresionanţi seceraţi de drujbe părăsind treptat versanţii abrupţi pentru a aflui în frecventele rampe

de încărcare. Poalele poienilor E-SE ale Pietrei Văscului se iviră la stânga noastră pe la ora 11 şi imediat am dat de o pieniţă-rampă, la NV de ea un pârâu curs pe grohote andezitice afluind în v.Custurii care o ia la dreapta primind un alt afluent şi mai modest.Noi am continuat pe v.Custurii înainteşi spre stânga, cu albia săpată de asemeni în grohote andezitice, la ora 11,45 dând de un ştuţ de sondă de prospectare

geologică, cîţiva bolovani andezitici şi pe urmă de prima haldă a fostelor mine ale IPEG Maramureş care descoperise aici preţioase minereuri de mercur. Halda de steril blocase un pârâiaş afluent al v.Custurii creând un frumos luciu întunecat de apă în care se oglindeau fagii din jur. Gura minei , alfată la V şi la cca 30 m, fusese deliberat surpată pentru a împiedica accesul neaveniţilor. Am căutat aici roci roşcat-sângerii-cinabru-minereu de mercur dar am găsit o singură mostră la cca 100 m NV, pe halda celeilalte mine

de prospectare, cu galeria de asemeni deliberat surpată Aici, la ora 12,00, sperând să dăm de roşieticele mostre de cinabru, ne-am separat în două echipe, prospectând fiecare câte un pârâu-obârşie a v.Custurii, Ionică cu mine la NE, Mitică şi Alec la NV. Am ieşit cu Ionică într-o veritabilă holdă paradisiacă de stelare, albastre cerneală, covoare de priboi (Vinca minor) , imense petece de ferigă uscată, de acum suind abrupta

Drumeţie



Brebenei sub Vf. Vâscului

poiană estică a vf.Vâscului.În dreapta se ivi gardul cu sârmă ghimpată pentru limitarea accesului pastoral, frecvent distrus, precedând frontiera româno-ucraineană. La ora 12,30 am început să acompaniez în urcuş acel gard, sperând să văd bornele româneşti şi ucrainiene de frontieră în codrul destul de tinerelor foioase dar...fără şansă. Poiana era decorată cu un brâu de piroclastite iar în pajiştea aridă se iviră coloniile de trei fraţi pătaţi (Viola tricolor), acele miniaturale panseluţe alb-galbene spontane, mai apoi alb-galben-albastre. Spre NE-E panorama devenea din ce în ce mai largă şi impresionantă, de la bordatul cu puţină nea vf.Rotunzilor spre vf.Bradului apoi către piramida împădurită a vf.Nereseanu Mare (ce domină Teceul Mic, românesc), Teceul Mare -Bolşoie Teacevo şi Tisa, cu insulă, din Ucraina, în fundal şi înzăpezit abruptul N-NV al Muntelui lui Şerban şi Pop Ivan apoi Cenohora, Hoverla (Goverla) , apoi Pop Ivan de Cernohora...Culmea Gorganelor din Zakarpatya. La ora 12,45 ajungeam în preajma bornelor de frontieră româno-ucrainiene 210, la ora 13, după un asalt prelungit al pajiştii abrupte, pe lizieră, cu un vâlcel SE

la stânga, pe care suiau Mitică şi Alec rămaşi mult în urmă, am ajuns la bornele de frontieră 209. Imediat către V-NV se iviră cele dintâi stâncării întunecate ale Pietrei Vâscului de care ne-am apropiat. Piatra Vâscului e o stâncărie vulcanică cu pereţi nordici (ucrainieni) verticali discontinui din pricina unor vâlcele cu săritori şi hornuri, la E-SE abruptul e înclinat la 65-75 % şi se termină cu grohote haotice printre care am putut admira nişte ciudate plante cu inflorescenţe liliachii, an de an descoperite şi admirate primăvara devreme în Deflieul Lăpuşului printre megaliţii şi grohotele din şisturi cristaline din zona Groape-

Gropiţa – Dl .Corbului.Ionică escaladă primul abruptul SE, trecând pe lângă un solitar liliac sălbatic ( Daphne meyereum) aflat în finalul înfloririi, l-a urmat Brena şi eu îndeaproape.La ora 13,25 poposeam în plin soare pe Piatra Vâscului marcată cu o bornă de frontieră românească, ilizibilă. Vf. Vâscului e puţin mai spre V, după o înşeuare şi e marcat cu o bornă topo din beton, bornele româno-ucrainiene 208 aflându-se şi mai spre V cu cca 30 m de vf.Vâscului.

După impreios-necesara rehidratare am început să facem plajă şi să ne răsfăţăm în şedinţe foto, de la Pop Ivan către Cenohora, Teceul Mare şi meandrele oglindinde ale Tisei, spre Vâşkovo, oraşul ucrainean aflat aproape, sub noi, la N , fără a putea repera măgura şi staţiunea balneo-turistică Şaian din Ucraina, având la V culmea modestă împădurită Fekete Hegy (Dl.Negru din lb. maghiară-cu borna frontierească 207). Afinul înflorea iar călugării erau la finalul înfloriririi pe Piatra Vâscului iar lăstunii ne încântau cu acrobaţiile lor savante. După mai bine de o jumătate de ceas ne-am regrupat şi după panoramarea către

Vâşkovo, de pe vf.Vâscului, am luat-o la SV prin făget.Frontiera o ia aici către V-NV coborând spre afundă înşeuare ce precede Fekete Hegy.La stânga ei se conturează un crac lat, marcat cu câteva grămezi de bolovani clădite de păstori, al poienii vaste ce se lărgeşte spre S spre Piatra Bixadului şi mai ales E-SE, spre obârşia v.Custurii. Aici marile întinderi brun-întunecat-terne de ferigă uscată erau superb înviorate de miile de brenbenei albi şi ciclamen şi covoarele albelor flori ale Paştelui. Ghioceii trecuseră, lăsând în urmă verzile săbiuţe

Drumeţie



Măgura Mare a Teiului şi Piatra Bixadului

răsfrunte ale frunzelor.Fagii solitari, cu diametre de peste 1,2-1,5 m, uriaşi, adesea cu trunchiuri îngemănate, marchează pajiştea iar la obârşia v.Racşa e o alungită mocirlă acaparată de flori şi un izvor. La ora 14,30 ajungeam pe Piatra Bixadului, panoramând spre recent amenajatele heleştee de pe la originea v.Târşolţ, mai departe spre Aliceni, lacul Călineşti Oaş, Muntele Mic. Aici ortacii noştri prânziră iar cei care o făcuserăm pe Piatra Vîscului lenevirăm la soare făcând plajă, ascultând vrăjiţi rafalele brizei montane din ce în ce mai prezentă, aşteptând ca din clipă să auzim valurile unei îndepărtate mări răvăşindu-ne amintirile, simţurile.

Căldura deosebită şi evaporarea torpilau perfecţiunea orizonturilor fotografice dar, turistic vorbind, ziua era una de excepţie, mai ales că pe albastrul cerului apărură alb-bucălatele corăbioare de nori. Cu greu ne-am urnit din loc după ora 15,30 pentru a coborâ accidentata Culmea Pietrei, lăsând în dreapta-sus stâncăriile vulcanice stratificate, deplasându-ne prin

făgetul impresionant mai ales datorită subetajului verde crud al lăstărişului însorit puctat de albele flori ale fragilor sălbatici. Am dat de poteca pastorală, am ajuns într-o mică şa de unde am cotit-o abrupt la dreapta, ultima porţiune, înainte de-a ajunge în pajiştea de dedesubt, cu cireşi în floare şi o trainică şi ingenioasă colibă ciobănească, făcând-o pe un picior deosebit de înclinat, drapat cu lăstăriş de făget şi rugi de mur. De aici, mitraliind fotografic cireşi ca nişte uriaşe buchete ivite pe fundalul făgetului verde-crud sau al cerului călătorit de nori, mai apoi mesteceni graţioşi, ne-am deplasat oblic în jos spre E-SE, traversând modesta v.Racşa , dând în poienile de la poalele SE ale Măgurii Mari a Teiului şi apoi a Măgurii Mici a Teiului. Aici am

întâlnit un păstor septuagenar, poate octogenar, scund,

încovoiat, cu chip aspru şi trăsături de dac, conducându-şi cioporul de mioare recent tunse şi mieii. Era o încântare să-l auzi enumerând toponimiile, sfătuindu-ne în deplină cunoştinţă de cauză. Am fi putut continua la S de aici, pe la Fântâna Dodii pentru a ajunge în Fartăii Bixadului, la maşină, dar am preferat să suim tangent spre E, trecând printr-o poiană cu căasoaie de stână ,traversând apoi o

măgurice după care am dat în poiana cu cele două gospodării munteneşti tradiţionale prin care trecuserăm dimineaţa. De aici am urmat şleaul de căruţe spre SE-S, la 17,30 încheindu-ne circuitul în Fartăii Bixadului după un parcurs estimat la 18-20 km realizat în 91/2 ore de delectare turistică. Aici i-am aşteptat pe colegii noştri timp de 45 de minute , dialogând cu simpaticii şi volubilii oşeni ce-şi aveau copii prin Italia, Franţa, Spania sau Anglia. Aceştia, bucuroşi de accidentalii interlocutori, ne vorbiră în graiul oşenesc inconfundabil despre oieritul crepuscular, ca şi creşterea vitelor, de scăpătarea viilor şi livezilor, de ineficienţa fabricării horincii şi greutatea valorificării ei, de taxele aferente împovărătoare, de peste cei 30 de stupi de albine ucişi de molimă în deochiata iarnă trecută, despre hoardele de mistreţi ce le spurcă holdele cu cartofi şi porumb, urşii de sub Piatră ce coborau an de an la cireşe şi prune, de speranţa revenirii copiilor lor care câştigau acu abia 35-45 euro/zi în Italia, trudind 10-12 ore pe zi, şi din care aveau de plătit chirii, întreţinere şi mâncare dar care puteau câştiga de-acum în Bixad sau Negreşti Oaş 100 RON/zi plus cazare şi mâncare. Regrupaţi, la ora 18,15 am coborât în centrul Bixadului unde ne-am rehidratat pe săturate şi ne-am făcut provizii la izvorul mineral carbogazos-sulfuros prins în ştuţul unei sonde de prospectare geologică, admirându-i pulsaţiile şi izbucnirile ciclice înspumate. La ora 19,30 poposeam în Baia Mare, pe la casele noastre, înaintea nopţii sacre a Învierii, purificaţi spiritual în deoesebitul circuit turistic oşenesc.

Ghid

Cetatea Şoimoş (Romeo Cretu)


CETATEA ŞOIMOŞ Munţii Zarandului Autor: Romeo Cretu (Deva)

Pe un deal stâncos numit "Cioaca Tăutului", la o altitudine de 129 m, la ieşirea din Radna spre Deva şi la 34 km din Arad, se află ruinele fostei cetăţi regale, una dintre cele mai frumoase cetăţi medievale ale României.

Numele cetăţii şi al aşezării de la poale se pare că provine de la o activitate cu tradiţie şi faimă în acele vremuri, şi anume: creşterea şoimilor.

Prima atestare documentară a cetăţii, datează din anul 1278, sub denumirea de Solymos (1319, castellanus de Solumus). Rolul ei a crescut mereu ajungând după anul 1315 domeniu regal, fiind reşedinţa comiţilor şi vicecomiţilor de Arad.

Pe la mijlocul secolului al XV-lea trece pe sub mai multe stăpâniri, ajungând sub posesia lui Iancu de Hunedoara în anul 1456. Acesta îi aduce însemnate modificări.

In 1514 ea este asediată de răsculaţii conduşi de Gheorghe Doja; asediul, din cauza scurtei rezistenţe, durează puţin, garnizoa-na cetătii alăturându-se ţăranilor.

În 1541, devine reşedinţa reginei mame Isabella, care-i aduce modificări în stilul Renaşterii, adăugând printre altele bastioanele externe.

Urmează o perioadă de asedii repetate ale turcilor, care o ocupă în anul 1552, iar sub stăpânirea lui Mihai Viteazul ajunge în anul 1599.

S-a cedat definitiv turcilor de către principele Gabriel Bethlen, după care a rămas în mâinile lor până în 1688, când a fost ocupată de austrieci.

Asediile repetate i-au fost fatale; cetatea nu a mai fost reparată

niciodată intrând în paragină definitiv, zidurile devenind ruine.

A fost părăsită definitiv şi oficial în 1788, cauzele fiind şi de natură militară, nemaiprezentând importanţă deoarece artileria se perfecşionase mult.

Accesul în interiorul castrului se face ocolind prin stânga, pe un vechi şanţ de apărare, intrarea fiind o spărtură în ziduri (cea principală care se făcea pe un pod suspendat pe piloni, nemaiprezentând sigu-ranţă, a fost desfiinţată).

Interiorul are turnuri care domină cetatea: turnul porţii şi turnul vechi au înălţimi de aproximativ 10-15 metri. În partea nordică se află palatul reginei, care păstrează înca podoabe renascen-tiste, (cel mai bine păstrat fiind balcmoul care poartă numele de Isabella).

Domeniul cetăţii a fost unul dintre cele mai mari, din teritoriul comitatelor de vest. El număra, către sfârşitul secolului al XV-lea, aproape 100 de sate răspândite suprafaţa comitatelor Arad şi Timiş.

Povestea Cetăţii Aflat acolo între bătrânele

ziduri, nu poţi să nu gândeşti la poveştile cu regi şi regine, prinţi şi prinţese precum în romanele lui Dumas; la istoria zbuciumată şi îndelungată a locului. Demne de menţionat sunt şi legendele vechi despre construcţia celor trei cetăţi: Şoimoş, Şiria şi Dezna. Cele trei ar fi fost construite de către trei surori. Cele trei fecioare s-au întâlnit la Şiria. Prima spuse: "Dacă mă ajută bunul Dumnezeu, cetatea mea va fi gata mâine."

Cetatea Şoimoş (Foto: Romeo Creţu)

Ghid

Cetatea Şoimoş (Romeo Cretu)


A doua nu se lasa mai prejos: "Şi cetatea mea va fi gata tot mâine", spuse ea.

Cea de-a treia exlama sfidător: "Chiar daca nu mă ajută bunul Dumnezeu, cetatea mea va fi gata mâine."

După ce meşterii terminară construcţia celor trei cetăţi, acestea s-au prăbuşit. Fecioarele se transformară în şerpi albi, fiecare purtând câte o coroană de aur pe cap şi o cheie de aur în gură.

Astfel apar în fiecare an, aşteptând eliberatorul care să le ia

coroanele şi cheile, dupş care ele se vor transforma iarăţi în fecioare iar cetăţile vor reapare în toată splendoarea lor. În alte legende mai noi, "cu martori de încredere", se vorbeşte despre o fântână aflată în mijlocul cetăţii, în care a fost lăsată

o raţă însemnată. A fost văzută mai târziu înotând pe Mureş şi binenţeles că, fiind o celebră cetate medievală, nu putea să nu existe şi acel tunel secret de evacuare şi care unea cetatea cu cea de la Şiria, aflată în vecinătate.

Invitaţie la Şoimoş Cu siguranţă merită efortul de

a urca 10-15 minute, fiindca veţi fi răsplătiţi pe deplin. În dreapta se arată, paşnici, munţii Poiana Ruscă; în faţă se află defileul Mureşului; în stânga Munţii Zarandului, iar în

spate Lipova şi Radna, cu celebra Mănăstire franciscană, Maria Radna. Dealurile Lipovei şi podgoriile Aradului, Câmpia de Vest, se ivesc şi ele, întregind o panoramă foarte frumoasă a întregii zone.

Zidurile exterioare ale cetăţii Şoimoş (Foto: Romeo Creţu)

Ghid

Ceahlăul, un munte de toponimii – partea II (Daniela Ursu, Dan Loghin)


CEAHLĂUL - UN MUNTE DE TOPONIMII PARTEA II Continuarea articolului dedicat tainelor Ceahlăului Autori: Daniela Ursu, Dan Loghin Continuând firul poveştilor unui munte încărcat de spiritualitate şi iz păstoresc, pătrundem acum într-o cu totul altă dimensiune a Ceahlăului, mai puţin explorată de contemporani, dar purtătoare de tradiţii şi în mare parte, responsabilă cu răspândirea acestora şi transmiterea lor până în zilele noastre. Constatăm însă cu amărăciune că un astfel de proces nu are întotdeauna rezultatul scontat. Poiana Vesuri, situată în partea nord-vestică, este singura locaţie care deţine un număr

record de 6 (şase) toponime, transmise deformat, cartografiate şi tipărite greşit în hărţi şi în cărţi: Poiana Vezure, Poiana Vezuri, Poiana Viezuri, Poiana în Vezuri, Poiana în Vesuri şi chiar Poiana în Versuri. În secolul trecut, traseul numit Poteca Duruitoarei era lipsit pe alocuri de pădure şi stâncile din coasta muntelui erau tot mai vizibile. Cărarea traversa Poiana Cailor, Poiana lui Steofan şi câteva luminişuri pline de izvoraşe, cărora localnicii le-au dat numele de Poieniţele vesele (Te umpleai de veselie când poposeai în ele!). Cu timpul însă, vegetaţia a crescut, le-a

redus din dimensiuni, iar cei ce se odihneau acum aici au transformat şi denumirea (din vesele/vezile), aceasta fiind transmisă mai departe generaţiilor cu numele Poiana Vesuri (1195 m). Toponimele sunt purtătoare de informaţii, ele servesc ca mijloc de exprimare al conţinutului şi a particularităţilor unei zone, se întrepătrund, se completează

Foto 1: Vârful Toca evidenţiat pe Harta Serviciului Geografic al Armatei, 1916, Scara 1:100.000, Copie rezervată.

Ghid



reciproc, se îmbogăţesc una pe alta în plan cantitativ şi calitativ, istoric şi geografic.

Suprimarea unor denumiri tradiţionale în urma substituirii cu altele sau ca rezultat al comasării domeniilor, a satelor, revenirea din 17 februarie 1993 la vechea grafie a limbii române, prin adoptarea utilizării lui ”â” în interiorul cuvintelor şi a formei sunt (suntem, sunteţi), în conformitate cu hotărârile adoptate de Academia Română înainte de 1948, tipărirea neintenţionat greşită a unor topice, au condus, cu sau fără voie şi la transmiterea denaturată a unor denumiri până la imposibilitatea de a fi mai apoi ştiute şi/sau recunoscute. Sistemul toponimic generat de nivelul de dezvoltare al societăţii, de modul de viaţă al locuitorilor, de raporturile dintre oameni în societate, de legăturilor directe dintre om şi societate, dintre om şi natură, a generat în acest proces de formare două principiile de abordare ale sistemului: cel sincronic (static, pe orizontală în timp) şi cel diacronic (istoric, pe verticală în timp). Toponimia sincronică descrie situaţia la un moment dat, într-o anumită perioadă de timp sau în

etapa actuală de existenţă şi funcţionare a numelor topice.

Toponimia diacronică, însă, examinează faptele şi fenomenele în evoluţie, în dezvoltarea continuă, în proces de modificare, de trecere de la o etapă la alta (vezi şi Foto 1) Toponimia daco-românească Cercetările arheologice întreprinse de preotul-arheolog Constantin Matasă în perimetrul comunei Ceahlău şi pe suprafeţele învecinate atestă prezenţa şi permanenţa omului în zona masivului Ceahlău, a teraselor Bistriţei şi Bistricioarei, încă din perioada paleolitică. În situl Cetăţica (satul Răpciune-Ceahlău) s-au descoperit elemente de cultură materială aparţinând aurignacianului inferior (100.000-80.000 ani î.Hr.), constând din unelte de piatră, aşchii şi vârfuri pentru vânătoare şi uz gospodăresc. Din perioada aurignacianului mijlociu (80.000-70.000 ani î.Hr.) s-au găsit unelte de piatră mai evoluate, cuţite răzuitoare, unelte de silex şi os, vetre de foc. La Lutărie (satul Bistricioara) şi Podiş (satul Ceahlău) uneltele din aurignacianul superior (70.000-8.000 ani î.Hr.) atestă perfecţionarea acestora, apariţia suliţelor, a

capcanelor, a laţurilor pentru vânătoare şi a locuinţelor mai durabile. ( Vezi Foto 2).

În imediata apropiere a Curmăturii La Scaune (la cota 1328 m) s-a identificat o aşezare a vânătorilor, proveniţi dintr-o cu totul altă zonă, probabil baltică/nordică, cu unelte specializate pentru vânătoare, săgeţi cu vârful triunghiular. Din aurignacianul superior şi din mezolitic (epoca mijlocie a pietrei) datează probe ale constituirii ginţii matriarhale, creşte densitatea aşezărilor şi se diversifică tipul locuinţelor. Cercetările au stabilit continuitate şi în perioada neolitică. Pe valea Pârâului Mare, la Bofu, în satele Schit şi Bistricioara s-au descoperit complexe de locuire daco-gete şi fragmente de ceramică lucrată manual. După raportul dintre populaţie şi teritoriul ocupat de aceasta, putem trage concluzia că locuitorii zonei s-au ocupat treptat cu creşterea animalelor şi cultura

Foto 2 : Vedere panoramică a satelor Răpciune şi Schitului de la Leţeşti. De la stânga la dreapta: Pârâul Răpciuniţa, Răpciuniţa, Pă Şes, Piatra Lata,

Ghid



plantelor pe terenurile fertile ale teraselor de râu. Primul care a afirmat posibilitatea ca un munte al Moldovei să fie similar Olimpului grecilor a fost Dimitrie Cantemir şi se referea la Muntele Ceahlău. În anul 1813, Fabre d'Olivet (după E. Papu, 1996) îl considera pe Orfeu "un păstor, preot şi profet" ce locuia în munţii ce "despart Moldova de Transilvania" şi că "Pe versantul moldovenesc al Carpaţilor s-a format mai târziu tradiţia cunoscută de greci a muntelui Kogaion, adică Ceahlăul". Tot pentru Ceahlău au optat: V. Pârvan (1926), V. Lovinescu (1994), N. şi E. Ţicleanu (1999) şi alţii. Ritualul urcării pe munte spre a aduce jertfe zeilor vine din adâncul timpurilor, lumea păgână antică asociind sacralitatea cu munţii cei înalţi şi cu sărbătorile solare. Preotul C-tin Matasă ne spune că hramul muntelui Ceahlău are o influenţă dacică şi aminteşte de pelerinajele cultice făcute de strămoşi pe muntele Kogaion pentru a se închina zeului Zalmoxis. Apollo se născuse prin aceste spaţii ale strămoşilor noştri geto-daci, ca Sfântul Soare, iar prin corolar ţăranii numesc Luna : Sfânta Lună. Pe Valea Bistriţei se spune că "Luna este sora Soarelui şi el a vrut să o ia de soţie, dar ea nu a acceptat, căci este păcat să ia frate pe soră". Întocmai ca în antichitate, unde Apollo, zeul solar, era frate geamăn cu Artemisa, zeiţa lunară. Vechii locuitori ne-au transmis pe cale orală numeroase legende şi au dat stâncilor şi pietrelor numele personajelor acestora: Vulturul lui Traian, Stânca lui Cobal, Masa Dacică (regăsită şi sub denumirea de Treapta intermediară a Ocolaşului), Pavilionul Dacilor (Pavilionul - cum îl ştim numit astăzi) sau "Colţul (înfipt în faţa) Ocolaşului Mare" (cum îi spuneau localnicii la începutul secolului XX), Coiful Roman (ţanc drept, rupt din peretele

Ocolaşului Mare, în faţa hornului din Jgheabul Lupilor), Piatra lui Novac sau cu a sa denumirea corectă şi uitată de Piatra Novacului (amintind de "uriaşii din vechime" şi consideraţi o specie umană diferită). Vezi şi Foto 3.

Strecurându-se după ţancuri de conglomerate, păşind sau sărind peste stânci răsturnate, vrăjiţi, fascinaţi de diversitatea formelor

Foto 4: Coloana Dorică, autor foto Titus Hen, Paşcani.

Foto 3 : Versantul apusean al masivului, vedere sud-estică din Poienile StănilelorPanaghia, Ceahlău (Vf. Toaca), Humăria, Bistricioara, Schit, Bofu Mare, Boiştea, Buraga

Ghid



acestora şi beneficiind de posibilitatea de a le admira din cele mai riscante unghiuri, aceşti anonimi ai locurilor au dat nume ’pietrelor’ şi după stihiile şi vrăjitoarele intrate în contact cu fiinţele pământeşti sau poate şi după imaginaţia lor : Stănilele Mari, Stănilele Mici, Scaunul Liniştii, Pietrele Detunate, Piatra Lăcrimată, Piatra cu Bani, Piatra cu Apă, Gura Plânsă, Mătura Vrăjitoarei, Bâtca Strigoaiei, Turnul lui Budu, Şaua La Morminte. În partea NNE, pe Drumul lui Baciu, poposim lângă Cuşma Dorobanţului şi admirăm asemănarea izbitoarea a formaţiunii stâncoase cu silueta soldatului infanterist. Privită însă dintr-un alt unghi, din SSE sau din Izvorului Alb şi de pe Chica Baicului aceeaşi stâncă, despicată, capătă o cu totul altă identitate: acum pare o imensă furcă şi tocmai de aceea locuitorii zonei au numit-o ”Furculiţa”. Elegantă la prima înfăţişare, solitară şi neasemuit de frumoasă, situată într-o porţiune mai rar accesibilă şi nu oricui, Coloana Dorică impune respect. (Vezi Foto 4.) O regăsim descrisă în notiţele dr.-ului Iacomi însă cu totul altfel: ”…mergând pe poteca deschisă, cu jgheabul în stânga străjuit în partea dreaptă de o coloană de piatră de o formă caracteristică, având în capul ei un fel de căciulă, numită de localnici Coloana cu Căciulă…” Desigur, cea mai cunoscută şi singura care-a adunat în jurul ei legendele, miturile dacilor şi riturile primăverii este Stânca Dochiei. Doinele culese de Dimitrie Cantemir, "Dochie, băbuţă rea Cojoacele nu-ţi lăsa Mai stai, maică, la bordei Lâna toarce-o dacă vrei." Legendele culese de Gheorghe Asachi, "Între Piatra Detunată Şi-a Sihastrului Picior

Este-o stâncă ce-a fost fată De un mare domnitor." au făcut din fiica a regelui Decebal "piatra unghiulară a miturilor româneşti", triada care rupe iarna: Dragobete, Dochia, Mărţişor, "bătrâna din a cărei parte firească curge un izvor", stânca ce sfidează veşnicia, forţa naturii şi imaginaţia poporului, ce va să rămână învăluită în mister, dar contemplată şi venerată din trecut prin prezent spre viitor asemeni unor semne cereşti lăsate spre aducere-aminte tuturor oamenilor. (Vezi Foto 5)

Toponimia de legată de configuraţia terenului Şi în zona sus-prezentată, categoria toponimelor topografice, grupate după tipul şi caracterul locurilor desemnate, este foarte variată şi din aceasta, sub nicio formă nu lipsesc: oiconime, care definesc aşezările omeneşti, sate, cătune;

hidronime, care descriu apele curgătoare - pâraiele, dar şi stătătoare - lacurile, bălţile;

oronime, care stabilesc formele de relief pozitive şi negative - munţi, dealuri, movile, văi;

floronime, referitoare la vegetaţia terenului - păduri, plantaţii, rediuri;

faunonime, care cuprind numele ce reflectă particularităţile faunei, desemnând adesea şi habitatele.

şi sunt însoţite adesea sau atribuite unei caracteristici particulare a zonei. Reţeaua hidrografică a Ceahlăului, bine reprezentată şi alimentată din precipitaţii este, în mare parte colectată de lacul de acumulare Izvorul Muntelui, prin afluenţii

direcţi ai Bistriţei: Schit, Răpciuniţa, Ţiflic, Izvorul Alb, Secu. Bistriţa îşi are izvoarele în Munţii Rodnei, ea îşi poartă apele repezi pe la poalele munţilor Călimani, Rărău, Giumalău, Stânişoarei şi după aproximativ 150 de km, le varsă în lacul Izvorul Muntelui, acumulare creată de mâna omului, tot în albia sa. Bistricioara, de la izvorul ei din Călimani, pe un curs de 47 km şi până la confluenţa cu afluentul ei cel mai important, Pinticul, traversează sate, colectează apele Grinţieşului Mare şi Grinţieşului Mic şi ale pâraiele de pe versantul nord-vestic al Ceahlăului. O caracteristică aparte şi o cercetare atentă, cartografică şi în teren am atribuit-o Pârâului Schit. El izvorăşte

Foto 5 : Stânca Dochiei

Ghid



de sub Obcina Lacurilor, la circa 1150 m altitudine. Pe o lungime apreciabilă el se numeşte Slatina, datorită izvoarelor sărate de pe Obcina Târşoasei, care îl alimentează. Pe dreapta, Slatina primeşte un afluent important, Pârâul lui Martin, care îşi are obârşia pe sub platoul central şi Gardul Stănilelor, în Jgheabul lui Vodă. La rândul său, Pârâul lui Martin primeşte apele Pârâului Rupturi, care îşi are izvorul la Fântâna Rece, la aproximativ 1750 m pe teresa superioară şi care ”găzduieşte” Cascada Duruitoarea. După ce pârăul Slatina se uneşte cu Durăul (întregit de apele pâraielor Fântânii şi Nican), cursul nou de apă format capătă numele de Schit, străbate centrul administrativ al comunei Ceahlău, până la vărsarea în lacul de acumulare Izvorul Muntelui. Multe alte multe cursuri de apă izvorăsc de pe sub stâncile golaşe din zona înaltă a masivului: o Izvorul Muntelui - care-şi are

obârşiile în Fundul Ghedeonului, primeşte doi afluenţi importanţi: Pârâul Maicilor şi Pârâul Furciturii, se strecoară printre Obcina Horştei şi Muntele Sima, până la vărsarea în lac;

o Izvorul Alb, de sub Piciorul Sihastrului, la întâlnirea Jgheabului Hotare cu Jgheabul Mare al Panaghiei, chiar de sub

Stânca Dochiei este al patrulea curs de apă ca mărime - lungime, suprafaţă şi debit;

o Bistra, ale cărei izvoare se găsesc la baza abruptului sud-vestic, formată prin unirea pâraielor Bistra Mare - cu trei afluenţi: Largu, Biruinţa şi Mangalaria şi Bistra Mică - ce a luat naştere după unirea pâraielor Stănile şi Chiliei. Cursurile celor două Bistre, Mari şi Mici sunt separate de Obcina dintre Bistre şi de Piatra Sură printr-un şir de chei şi un lanţ de cascade;

o Bicazul venit cu primele ape din Munţii Hăşmaş, colectează acum pârâul Jidanului (cu apele Bistrei adunate), pâraiele Chişirig, Taşca, Hamzoaia şi Neagra.

o Pârâul Neagra se formează prin unirea celor două, Neagra Mare - care izvorăşte de pe sub Turnul lui Budu şi Poiana Bâtca Neagră şi pârâul Neagra Mică - cu izvoarele de sub Vârful Văratec şi Obcina Piatra Arsă.

În această vastă şi variată categorie, cele mai importante toponime topografice, grupate după direcţia geografică de răspândire şi cu scurte referiri, sunt: NORD: • Piciorul Humăriei • Piciorul Zmeuriş (Smeurişu) • Piciorul Ponorului • Piciorul Ciocanu (NNE) • Furculiţa sau Cuşma Dorobanţului (NE) • Curmătura Arşiţei (NNE)

• Dosul Ghenăzii • Obcina Boiştei (NNE) • Obcina Ţiflicului • Pârâul Răpciuniţa • Pârâul Mare • Pârâul Ţiflicului • Pârâul Ghenadie • Pârâul Schit EST: • Piciorul Scurt • Curmătura Lutu Roşu • La Strungă (SE) • Bâtca Baicului • Obcina Baicului • Obcina Horştii • Obcina Verdelui • Jgheabul cu Hotar • Jgheabul Lupilor • Jgheabul Urşilor • Jgheabul cu Boambe • Jgheabul Armenilor • Poliţa Căprioarei • Poliţa cu Crini • Poliţele Hotarului • Pârâul Alb (azi Izvorul Alb) • Pârâul Piatra Lupilor • Pârâu Izvorul Muntelui • Pârâul Maicilor (SSE) SUD: • Piciorul Păltinişului (SSV) • Piciorul dintre Bistre • Bâtca Neagră (1389 m) • Vf. Arşiţa (1296 m) • Vf. Neagra (1138 m) • Vf. Verde (1338 m) • Piatra Arsă (SSE) • Poiana Văratec • Obcina Chiliei • Obcina Tablei • Pârâul Furciturii (SSE)

Ghid



• Pârâul Neagra • Pârâul lui Budu • Pârâul Bistra VEST: • Piciorul Şchiop • Piciorul Calului • Piciorul Poienii • Poiana Vesuri • Poliţa Arinişului • Jgheabul Arinişului • Jgheabul lui Vodă • Jgheabul Umed • Curmătura La Scaune • Curmătura Stănile • Obcina Lacurilor • Bâtca Plopilor • Pârâul Rupturi • Pârâul lui Bucur (NNV) • Pârâul lui Nican (NNV) • Pârâul Durău (NNV) Relieful Ceahlăului este prezent forme foarte variate, ca rezultat al orogenezei dar şi a intensei eroziuni exercitate de ape. Terasele de diferite înălţimi ale Bistriţei au fost denumite de localnici podişuri sau poduri.

Interfluviile cu aspect rotunjit au primit denumirea de obcini (Obcina Boiştei, Obcina Horştii, Obcina Baicului - după numele unui

proprietar de moşie, pârcălabul Baicu), iar ramificaţiilor culmilor către albii le-au dat numele de picioare (Piciorul Humăriei, Piciorul Zmeuriş, Piciorul Ponor, Piciorul Scurt, Piciorul Şchiop, Piciorul dintre Bistre, Piciorul Păltinişului, Piciorul Calului, Piciorul Poienii). Straturile de roci ce au opus o rezistenţă mai mare la eroziune au dat naştere poliţelor. Crestele muntoase delimitate de abrupturi au primit numele de ţancuri, uneori acestea depăşind 300 m înălţime. Pe alocuri abrupturile sunt fragmentate de jgheaburi în zonele unde apele provenite din precipitaţii au creat torente sau şanţuri de scurgere (Jgh. cu Hotar, Jgh. Urşilor, Jgh. Armenilor). Stâncile, martori de eroziune cu forme bizare au primit denumiri de pietre: Piatra Ciobanului, Piatra Lată, Piatra Lăcrimată, Piatra Sură. Locului în care a fost o stână şi care a devenit gras i s-a spus târlitură, iar locului bun de fânaţ: haşcă ( Haşca din fundul Hangului, Haşca Audiei, Haşca Largului). Muntele are şi faţă şi dos, Faţa Verdelui şi Dosul Verdelui, Faţa Ciocanului, iar ele au fost considerate mijloc de orientare: faţa este partea dinspre miazăzi, cea expusă soarelui, iar dosul este partea dinspre miazănoapte. Locul unde o ramura de munte se desface într-o "furcă răşchirată" a fost numit furcătură şi furcitură. Iar locul bun de trecere peste munte, unde este o îndoitură sau un mic sinclinal printre două înălţimi apropiate între ele, loc bun de trecere peste obcină sau munte a fost numit curmătură (Curmătura Stănile, Curmătura La Scaune, Curmătura Lutu Roşu, Curmătura Arşiţei). Muntele sau dealul de formă aproape conică a fost numit bâtcă. Localnicii au numit bâtcă numai partea superioară a unei înălţimi, pe care au asemănat-o unei căciuli ţuguiate sau cu un cap de om; un fel de mamelon care depăşeşte ca

înălţime şi formă relieful înconjurător (Bâtca Fântânele, Bâtca Plopilor, Bâtca Cerebuc, Bâtca Strigoaiei). Vârfurile mult împădurite, de la bază integral până în vârf au primit un atribut aparte şi mai închis: Bâtca Neagră, Vf. Negrii. Partea dinspre miazăzi a unui munte, obcină, muncel sau deal, partea cea mai bătută de soare a fost numită arşiţă: Arşiţa Verdelui, Arşiţa Cocanului, Arşiţa Boiştii, Arşiţa lui Mândrilă. Deşi expuse soarelui mai mult decât alte părţi, arşiţele nu au fost pârjolite de căldură şi nu au devenit sterpe, ele au dat naştere unei vegetaţii ierboase bogate şi unui fân de calitate superioară. Pentru localnicii zonei, arşiţa este sinonim cu văratec (Poiana Văratec) şi cu faţa muntelui, în timp ce părţile dinspre miazănoapte sunt numite oarbe sau iernatice. Faţă de unităţile de relief din jur, Ceahlăul prezintă un aspect morfologic individual, bine conturat şi clar delimitat, iar văile adânci şi evoluate care îl înconjoară aproape pe toate laturile contribuie la evidenţierea sa ca masiv izolat. De la potecile călugărilor şi de la cărările ciobanilor, de la primele cioplaje la viitoarele marcaje, de la grotele sihaştrilor şi de la adăposturile oierilor la primele bordeie, către Ceahlău, muntele cunoscut din vechime, s-au îndreptat acum drumuri abia deschise pe sălbatica vale a Bistriţei, din vremea "descălecatului" în Moldova, după cum spun istoricii. Despre acele drumurile de altădată (Drumul Neamţului, Drumul Plutaşilor, Drumul de Plai, Drumul lui Baciu, Drumul lui Vodă, Drumul Prinţului), despre cum a devenit Ceahlăul dintr-un munte al sihaştrilor şi al păstorilor un munte al turiştilor, despre primele cabane şi despre primele trasee alpine, dar şi despre alte Istorii insolite din Ceahlău, vă invităm să citiţi şi în numele viitoare al revistei.

Foto 6: Formaţiune stâncoasă din Ocolaş

Ghid

Plaiurile Bicăjelului (Titus Hen)


PLAIURILE BICĂJELULUI! Frumuseţi ascunse în zona Cheilor Bicazului Autor: Titus Hen Traseul in sine nu este deosebit de spectaculos, dar iti prilejuieste un prim contact cu zona. Sunt multe de vazut pe acolo, frumuseti pe care nici nu le banuiesti de jos. 90% cand spun ca au mers in Chei se refera la sosea. Foarte putini mai urca si pe Suhard, Ghilcos plus alte cateva poteci marcate. Traseele pe numeroasele Pietre din zona sunt rar parcurse, desi multe nu presupun cine stie ce acrobatii. Majoritatea sunt facile, doar putina catarare pe la Gradina Zanelor, Munticelul, Pestera Tunel. Trebuie insa sa stai bine cu raul de inaltime, fiindca multe te duc pe marginea abruptului, acolo unde poti avea si 3-400 m de perete vertical sub tine, cum e cazul "casei liftului" - vederea de pe Piatra Surducului drept in jos spre intrarea in Gatul Iad. 10-11.05.2008 - un weekend planuit initial pentru Rodnei dar care s-a transformat intr-o tura mai modesta

in Cheile Bicazului din lipsa timpului. Ajungem in Bicaz Chei, tarziu, pe la 19. Lasam masina, ca in multe alte dati, la intrarea in Cheile Sugaului dar in loc s-o cotim la dreapta mai mergem pe sosea vreun kilometru pana la un pod peste apa Bicazului. Trecem apa si urcam spre o gospodarie izolata. Intrigata de latratul cainilor o femeie ne iese in intampinare si-i potoleste. O intrebam daca este vreo poteca care sa ne scoata sus, sub cariera si asa cum banuiam ne confirma existenta uneia care se mai pierde pe ici pe colo dar ne scoate sus pe culmea din dreapta carierei. O alta varianta de a ajunge pe aceleasi locuri este sa treci apa pe primul pod care-l intalnesti dupa cca

100m de locul unde am lasat masina, traversezi

gospodaria aflata dincolo de apa si apoi sa urci abrupt printr-o poiana condus de un drum clar. Cand locurile se deschid o iei catre dreapta si ajungi pe aceiasi culme aproape orizontala care te scoate in drumul forestier ce duce in Bicajel (drumul Carierei cum i se mai zice). Revenind la poteca noastra, aceasta urca linistit pana sub padure apoi abrupt drept in sus. Nu peste mult timp se bifurca. Ramura din dreapta pare mai batuta asa ca o luam pe acolo. Urmeaza un traverseu ascendent pana in firul unei vaioage unde poteca devine aproape invizibila asa ca o luam drept in sus. La capatul unui urcus strasnic care scoate "untul" din noi intersectam o alta poteca clara pe care o urmam de data asta catre stanga, pana ajungem la marginea padurii. De aici am intrat pe locuri cunoscute, fiindca in iarna mai coborasem pe acolo dar pe drumul descris anterior. Un ultim urcus abrupt prin poiana smaltuita cu flori ne scoate in culme. Intunericul se lasa rapid dar nu mai avem mult si ajungem la un loc fain de pus cortul, in apropierea drumului forestier. Ne instalam rapid si apoi o fac pe bucatarul incalzind la primus bunatatile aduse de acasa. Completam la final cu o cana de lapte cald si la culcare. Nu inainte de a privi ingrijorati la negura care incepe sa ne inconjoare. Oare sa se strice vremea cum spuneau prognozele? Poate nu. Desteptarea devreme in speranta unui rasarit frumos. Din pacate soarele nu este prea darnic. Suntem

Intrarea in traseu, putin deasupra casei

Ghid



la limita superioara a unui strat de nori care astupa valea si trimite fuiorare alburii ce ne inconjoara din cand in cand. Dinspre Bicajel parca se ravarsa o cascada alba peste Chei, trecand exact peste valcelul de sub peretele nordic al Surducului. Parca am fi toamna, nu la sfarsitul primaverii. Deasupra alti nori, din fericire "sparti", asa ca speram sa avem parte si de soare mai tarziu dupa ce se ridica ceata din vale. Ca sa nu orbecaim aiurea in ceata prin poieni, mai amanam plecarea. Lenus si Luci mai raman sa dormiteze dar eu cu Paul nu avem rabdare, asa ca profitam de ragaz si o luam catre cariera. Tot nu am vazut-o de aproape pana acum. Taiem serpentinele drumului lat care duce sus catre terasele de exploatare. Peste tot stanci sfarmate de explozii si praf (din fericire fixat de umezeala de peste noapte). Locul fara pic de vegetatie, invaluit pe deasupra si de ceata, arata straniu. Parca am fi pe planeta Marte, cu solul ei roscat. Abia sus pe ultima platforma reusim sa iesim

peste negura. Ranile carierei sunt ascunse de ceata asa ca este aproape frumos. Peste vale Munticelul isi arata crestele stancoase, catre dreapta apare Ceahlaul cu jgheaburile inca albite de zapada iar spre stanga se vede din cand in cand Piatra Surducului cu inconfundabilul "Y" format de

fisurile Artei si Surducului. Ceva mai departe se vede Gradina Zanelor si Piatra Altarului- care si-a pierdut silueta zvelta de turn. Peste ea se ridica Piatra Cupas si vis-a-vis Piatra Bardos, pereti impozanti care inchid sectorul superior al Cheilor Laposului. E timpul sa coboram. Din vale se aude deja zgomotul concasorului si nu peste mult timp apar si camioanele uriase care transporta roca de calcar. Au rotile mari cat un stat de om si incet, incet vor muta tot muntele in maruntaiele fabricii de ciment din Tasca. Macar acum nu mai polueaza asa mult. Prin anii '80 un nor alburiu plutea tot timpul peste vale in acea zona, chiar daca era senin iar copacii si casele erau plini de un strat gros de praf. Nici nu vreau sa ma gandesc ce era si in plamanii oamenilor care locuiau acolo. Ne pregatim bagajele dar renuntam sa mai luam tot calabalacul. Lasam corturile aici si o luam pe drumul

Ceahlaul vazut de la locul de campare

Vedere spre Cheile Bicazului de la cariera. In prim plan, acoperita de ceturi, intrarea in Gatul Iadului. In celalat plan, spre dreapta, Piatra Altarului si o bucatica din Piatra Cupas. In stanga Gradina Zanelor, avand in spate Vf. Suhardul Mare.

Ghid



Surducului care duce prin poieni catre satul Bicajel. Ne improspatam provizile de apa de la izvorul amenajat pe marginea drumului, putin mai departe de locul unde am campat si curand intram in prima poiana. Soarele a biruit ceata si acum ne bucuram de vizibilitate in toate directiile. Credeam ca vremea e mai tarzie anul asta dar nici vorba. Poienile sunt pline de flori si pe aici stapaneste galbenul ciuboticii cucului. E timpul sa parasim drumul si s-o luam in stanga catre culme. Urcam fara graba trecand pe langa cateva salase in paragina. Un palc de flori movalii ne atrage atentia. E un fel de gura leului pitica. Nici macar Paul, specialistul grupului in domeniu, nu le poate identifica. La picioare e poiana Surducel, mai la

stanga Capraria si peste ea se ridica Piatra Poienii cu frumoasele si spectaculoasele puncte de belvedere catre Piatra Altarului/Cheile

Laposului, Bicajel/Gatul Iadului si Bicajel/Piatra Surducel. Sa nu uitam nici Piatra Surducului, de unde poti arunca o privire prin "casa liftului" - cum a botezat-o Paul - catre panglica soselei care intra in Gatul Iadului - loc in care se poate ajunge fie de aici, trecand prin Saua Surducului sau din Bicajel. E atata frumusete in jur incat ne dezlipim cu greu sa pornim

Platforma superioara a carierei

Vedere din capatul de sus al Poienii Surducel. Central Saua Piatra Surducului si Piatra Surducului (in dreapta se vede profilat Pintenul lui Catalin). Peste Piatra Surducului, pe orizont, varful Pietrei Bardos si vis-a-vis Piatra Cupas. In centru-stanga Piatra Poienii; sub ea curge Bicajelu. Peste ea partea superioara a Gradinii Zanelor si Vf Suhardul Mare.

Ghid



iar la drum. Putin mai sus se intrezareste culmea Fagetel pe care vom continua traseul. Cateva capite de fan si salase mai ingrijite o strajuiesc la intrare. Si aici este plin de flori. Drumul a devenit acum larg si trece prin mici palcuri de padure, intercalate cu poienite. Un mic varf mai stancos apare pe stanga. Piatra Luciului ar fi conform hartii dar un localnic aflat pe acolo dupa bureti si cu care am mers impreuna o parte din drum, ne arata Piatra Luciului ca fiind mult mai departe. Oare cine o avea dreptate? Trecem pe sub o linie electrica de joasa tensiune si de aici putem cuprinde cu privirea pentru prima data aproape toata valea Bicajelului pana catre Trei Fantani si Piatra Singuratica. Iesim din padure si ajungem chiar pe cumpana apelor la un alt rand de salase. O ramura a drumului coboara catre stanga spre valea Damucului si alta se tine pe langa culmea lata in aceste locuri. Pe aici ciubotica cucului se lupta pentru suprematie cu gentienele. De mult nu am mai vazut atatea. Nu mai ajungem noi cum planuisem la Cheile Duruitoarei in ritmul asta dar e prea frumos ca sa ne grabim. Cheile raman, nu pleaca de acolo dar cine stie cand mai prindem o zi ca

asta si atatea flori. Iar ne-am intalnit cu omul de cauta bureti. Si asa aflam ca el stie de Piatra (Chiatra-cum spun moldovenii) Luciului (*) un varf semet care se ridica abrupt in fata noastra din salba de poieni (pe harta

e doar semnul de varf stancos-fara niciun nume). De aici apare ca un trunchi de con, parca ar fi un vulcan. Tot de la el mai aflam ca dupa poinenile de sub Piatra Luciului, culmea isi ia numele de Obcina. Traversand cateva imprejmuiri ajungem curand la poalele Pietrei Luciului. Iesim din drum catre niste

capite aflate chiar sub peretele de stanca. Decidem ca pana aici ajunge pe ziua de azi. E pranzul si deja nori negri incep sa se adune pe la orizont. Din ei se vad perdele clare de ploaie dar nu ne facem griji, sunt doar averse. Pana una alta aici e cald si bine. Fetele prefera sa leneveasca la soare iar eu cu Paul, desigur :), o luam catre peretii de deasupra

Ceea ce am crezut noi initial ca ar fi Piatra Luciului (dupa spusele unui

Vedere de pe creasta; la picioare valea Bicajului. In crestatura Cheilor Bicajelului, flancata de Piatra Surducului in dreapta si Piatra Poienii in stanga, se profileaza perfect Santinela cu ale ei renumite tavane. Mai in spate si putin stanga, Piatra Altarului, Piatra Bardos (dreapta), Piatra Cupas (stanga) si Piatra Vitos in ultimul plan.

Ghid



noastra. Un valcel urca abrupt cam 50-60m diferenta de nivel pana intr-o sa stancoasa. Exploram intai ramura din stanga. Mai pe creasta, mai pe langa ajungem pe varful principal. Esti ca intr-un cuib de vulturi si nimic nu-ti opreste privirea pana hat departe in toate directiile. Munticelul, Surducul de unde am plecat sunt undeva departe in spate nici nu se mai vad. Valea Bicajelului e la picioare si peste ea se inalta culmea impadurita care duce spre Piatra Singuratica, culme presarata de abrupturi stancoase. Alte doua tancuri continua creasta. Pe primul reusim sa urcam dar pe al doilea, separat de o strunga stancoasa nu mai merge fara o coarda, asa ca ne multumim doar sa-l privim. Revenim in sa si o luam in cealalta parte. Odata ajunsi pe varf vedem ca nu e chiar ce ne-am asteptat, adica un abrupt de pe care sa vedem tot traseul pe care am venit. O creasta aproape orizontala, partial acoperita cu brazi piperniciti ne opreste vederea. Incercam sa fortam o trecere prin desis si chiar reusim

pana intr-o alta portiune mai deschisa dar renuntam. Continuarea arata la fel de "promitatoare" asa ca ne multumim sa coboram putin pe un contrafort stancos unde ramanem cateva minute sa ne sorim si sa privim la poiana ce se intinde sub noi. Revenim la locul de popas, mancam ceva si o luam inapoi spre corturi. Soarele e inca darnic pe aici dar norii de ploaie trec tot mai pe aproape,

asa ca grabim pasii. Din fericire ajungem la corturi fara sa fim "murati" in ciuda unui nor care ne-a ratat de putin. Facem rucsacii si o luam grabiti la vale pe aceiasi culme pe care am venit in seara precedenta. Spre final nu mai intram in padure ci o luam de-a dreptul in jos, catre dreapta, coborand abrupt spre firul vaii. Odata ajunsi aici intram pe un drum larg, inclinat si cam bolovanos care ne conduce pasii pana la casele de cpe malul Bicazului. Spre deosebire de asta iarna, portita din spate era inchisa si nici urma de gospodari prin jur. Cum nu aveam de ales o deschidem, facem la fel si cu cea din fata, trecem podul si gata. Oricum data trecuta omul ne spusese ca pe la el prin curte trece toata lumea care cobora pe acest drum asa ca ... Nori negri, negri veneau dinspre Branadu drept spre noi. Se pornise si vantul dar de acum nu ne mai pasa, suntem la 100m de masina.

Din "avion" spre verdele poienilor de la poale

Ochi de apa in care se oglindeste Piatra Luciului (?)

Ghid



Foto: Paul Airinei si Titus Hen (*) Intr-o tura facuta doua saptamani mai tarziu, pornind din Damuc pe Paraul Strajii, aflam tot de la un localnic de o alta Piatra Luciului si mai departe decat asta. Se pare ca le-a placut numele asta... Dupa harta acolo ar fi Vf. Luciului - macar seamana denumirea cat de cat :) Acesta stia de precedenta Piatra a Luciului ca ar fi Piatra lui Catrina dupa numele unui localnic care avea o casa sub ea. Si ca sa fie totul "perfect", pe harta, cam in aceiasi zona apare Piatra Fagetelu!!! Oricum, indiferent de numele pietrelor, zona este foarte frumoasa

Sus: inapoi spre civilizatie. Jos: harta zonei traseului. Extras din Atlasul Digital al Romaniei, GARMIN ROAD 2006, romaniadigitala.ro © 2006. Toate drepturile rezervate Sheba Distribution SRL

Speologie

Avenul din Grind (Viorel Borteş)


AVENUL DIN GRIND Incursiune în adâncurile Pietrei Craiului Autor: Viorel Borteş

Pregătirea. Emoţiile bac-ului au trecut... În aşteptarea celor de admitere am hotărât să creştem adrenalina cu ceva mai puţin obişnuit chiar şi pentru noi care batem munţii. Iniţiativa i-a aparţinut Octaviei: va fi aşadar Avenul de sub Colţii Grindului. Descoperit în anul 1985 de o echipă de speologi din Câmpulung Muscel, o vreme a fost confundat cu Avenul din Funduri. Situat în bazinul Văii Grindu, la circa 200m sub Creasta Pietrei Craiului, intrarea în aven se află la altitudinea de 1920m (2020m după alte măsurători). Are o denivelare de -540m, fapt ce-l situează pe primul loc în Romania, fiind inclus şi în catalogul mondial al golurilor subterane. Avenul este format dintr-o succesiune de puţuri verticale întrerupte de platforme şi galerii orizontale sau uşor descendente. Urmele de eroziune fac dovada că în perioadele ploioase apele de suprafaţă se drenează violent prin golul avenului. Tavanele şi pereţii galeriilor sunt însă frumos concreţionate. Întrebarea pe care şi-o pun speologii este cum arată reţeaua hidrografică subterană în aval de punctul terminus cunoscut. Apele ies la suprafaţă în mai multe resurgenţe situate la circa 7km în jurul avenului şi la 1200m diferenţă de nivel, fapt ce indică un potenţial vertical considerabil. Pregătirea logistică a însemnat căutări pe net: poze, articole, descrieri etc., singurul lucru cert pe care-l ştiam despre el era că...există.

Speologie



Accesul în aven se face printr-o fisură îngustă din versantul drept, în sensul orografic, al vâlcelului. Atenţie: locul nu e prea vizibil, se poate rata intrarea pentru că trebuie urcat vreo 10m din fundul văii. La intrare se află o plăcuţă în memoria unui speolog decedat în 1995. Echiparea, şedinţa foto, glume...şi intrăm la ora 17,45. Voi folosi în continuare atât datele schiţei avenului, găsită pe net, în paranteze, cât şi cele constatate de mine, pentru care pot fi înjurat! Un prim rapel (17m) se termină pe o platformă îngustă unde pregătim următoarea coborâre asigurând după spiturile găsite. Câţiva paşi descendenţi duc la o poartă, mai corect spus un chepeng foarte îngust, pentru că e montat orizontal. De aici pornim rapelul injurând copios rama chepengului în care ni se agaţă toate materialele, punându-ne toţi aceeaşi întrebare: care e rostul acelei porţi? Coborârea este în gol (27m) dar facem o regrupare intermediară pentru redirecţionare şi asigurare suplimentară, de aici continuând pe aceeaşi coardă circa 8m. Se poate deci face un singur rapel de 35m. Suntem pe fundul unui puţ, cota -90m, loc în care găsim timp şi subiect pentru fotografii: cadavrul unui liliac, în stare de semidescompunere, este prima vedetă! Tot aici este locul în care încep să se facă simţite apele ce se drenează de la suprafaţă. Mai facem câteva poze după care ne concentrăm asupra continuării acţiunii, locul oferindu-ne posibilităţi bune pentru asigurare după nişte lespezi. Montăm aici cea de a patra coardă pentru un rapel de

(30m) până la cota (-120m). Ne oprim la (-110m) pentru a monta a cincea coardă asigurând după un bolovan. Coborâm încă 10m până la cota (-120m) şi ne adunăm din nou pentru poze, discuţii şi amenajarea continuării. Platforma circulară pe care stăm ne dă senzaţia că sutem aici pe fundul unei fântâni. Lateral, la picioarele noastre, o gaură de şoarece ne arată drumul. Vom coborî pe aceeaşi coardă (17m) după ce o redirecţionăm şi mai adăugăm două scăriţe necesare la urcare. Ne strecurăm destul de uşor dar cu rucsacii şi celelalte bagaje între picioare. Dacă ne luăm după un marcaj de pe o piatră am fi la cota (-130m). Găsim scheletul unui animal, oasele cafenii indicând faptul că se află aici de multă vreme. Presupun că avenul comunică şi prin alte locuri cu exteriorul. Începem să avem ceva probleme cu umezeala, tot mai multă apă se revarsă asupra noastră, dar asta e nimic faţă de ce vom trage de aici încolo! O galerie destul de strâmtă şi joasă adună un şuvoi de apă pe care trebuie să-l străbatem de-a buşilea. Scăpăm de proba de înot după trei-patru metri când galeria se lărgeşte dar numai ca să ne dea speranţe deşarte. Un nou pasaj strâmt adună apa, pe care o luăm în pantaloni la trecerea prin el, trebuind să facem şi o coborâre de un metru şi ceva exact prin mijlocul şuvoiului peste un mic baraj artificial, din ciment, străbătut de o ţeavă.

Speologie



Senzaţie de neuitat: Fântâna lui Botorog scurgându-se în pantalonii noştri! Şi ce-i mai rău abia urmează. Din acest loc pleacă ultimul nostru rapel, câţiva metri peste un prag apoi (45m) în gol pe toată înălţimea unui dom uriaş. Suntem la (-175m) şi am senzaţia că toată apa din Piatra Craiului se revarsă asupra noastră, practic plouă ca afară, nici n-am curajul să scot aparatul foto. Găsim aici o lopată, un târnăcop şi multă folie de plastic. Nu sunt sigur dar bănuiesc a fi fost folosită pentru protecţie când s-a lucrat la decolmatare. Din locul în care ne aflăm se coboară câţiva paşi spre ceea ce pare a fi continuarea avenului. Incepem să simţim frigul, ne pregătim pentru calvarul urcării. E momentul în care redescoperim, pe propria piele, legea gravitaţiei: apa şuvoiului de deasupra se scurge pe corzi, prin mânecile tricoului şi îşi urmează drumul după ce iese prin turul pantalonilor. Efortul e sporit şi de corzile statice care trec greu prin gri-gri. Atârnat ca un păianjen schimb priviri complice cu un liliac: mi se pare mie sau chiar simt oarece ironie în ochişorii lui? Încet, încet, refacem drumul spre ieşire, recuperăm materialele şi, la ora 3,30 suntem la suprafaţă.

Speologie



Tura a durat nouă ore şi jumătate. Sunăm fiecare să liniştim sufletele care ne aşteaptă! Luăm sub tălpi grohotişul vâlcelului până la pitonul ce ne permite coborârea în siguranţă peste săritoare. Panta pronunţată, iarba udă de roua nopţii, oboseala fizică şi

lipsa somnului fac destul de anevoioasă coborârea spre refugiul Grind. Ne mai înviorăm puţin odată cu răsăritul soarelui. La ora 7 dăm deşteptarea la Casa Folea când deschid maşina fără să dezactivez alarma. Tovarăşii mei de aventură adorm instantaneu: capetele pe care le dau în geamuri la fiecare groapă şi

drumul denivelat mă ajută să rămân treaz. La ora 9 suntem acasă, un păhărel de palincă şi adorm în momentul în care ating patul. Ce va mai fi? Vom vedea! Echipa noastră: Octavia Borteş, Daniel Drughi, Cristi Negoiţă, Viorel Borteş

Ghid montan

Povestea unui Munte: Bratocea (Emi Cristea)


POVESTEA UNUI MUNTE: BRATOCEA Munţii Ciucaş Autor: Emi Cristea (Braşov)

De ce? Determinarea de a scrie acest

articol, s-a născut din dorinţa de a crea o punte între ceea ce vede montaniardul în zonele montane şi aspectele care stau la baza formării acestui relief şi peisaj. Nu se vrea a fi o lecţie de geomorfologie, ci posibilitatea de a întelege anumiţi termini şi aspecte geografice, prin documentaţia de mai jos.

Relieful Bratocii Munţii Ciucaşului fac parte din al

doilea aliniament de mari înălţimi din grupa Baiu-Ciucaş a Carpaţilor de la Curbură. Acest aliniament este format din culmile Grohotiş – Bratocea – Ciucaş. Petrografia complexă şi structura relativ complicată au determinat individualizarea a patru subunităţi

(Baiu, Grohotiş, Ciucaş, Tătaru) situate între văile Doftana, Tărlung în vest şi Teleajen, Telejenel, Buzăul în est. În articolul de faţă ne interesează subunitatea Ciucaşului în general şi a culmii Bratocei în special.

Culmea Bratocei reprezintă compartimentul sudic al culmii Ciucaş-Bratocea şi se întinde pe o direcţie sud-vest pe o distanţă de aproximativ 4 km.

Culmea Bratocei apare bine individualizată faţă de regiunile limitrofe (în special la S, E şi V) datorită abrupturilor şi peisajului dat de conglomerate. Nu se impun trepte de modelare, ci relieful petrografic şi cel structural. Culmea principală se desfăşoară la 1650 – 1750 metri altitudine, pornind din Pasul Bratocea (1265 m) şi atingând

pe cea maximă în aşa numitul (în cele mai recente harţi) Vârf al Bratocei (1843 metri).

Culmea este evidenţializată printr-o succesiune de vârfuri cu cotele: 1337, 1662, 1683, 1722, 1765, 1779 şi 1843 (toate aceste cote sunt preluate de pe hărţile topografice, diferind unele de cele de pe hărţile turistice).

Aspecte geomorfologice Fundamentul Munţilor Ciucaş, şi

deci şi al Bratocei, este unul cristalin carpatic (rocile metamorfice de care învăţasem în geografia de liceu). Acest fundament este acoperit de un fliş format de depozite sedimentare albiene (conglomerate de Ciucaş), care au în momentul de faţă o grosime de 500 metri. Aceste conglomerate sunt depozitate într-

Culmea Bratocii, văzută din Poiana Stânii din Bratocea (Foto: Ion Lăcătuş; www.alpinet.org)

Ghid montan



un sinclinal care evidenţiază pe flancuri cele două culmi principale ale Ciucaşului.

Individualizarea culmii Bratocei în relief se face în perioada sarmaţian-actual (perioada realizării peisajului treptelor de relief). Din sarmaţian până în cuaternar au loc ridicări sacadate ale zonei montane. Mişcările valahe sunt cele care au ridicat regiunea cu o intensitate destul de mare, impunând o acâncire a reţelei de văi cu ritmuri diferite.

Înălţarea uscatului în ritm sacadat au făcut ca modelarea culmii Bratocei să se facă diferenţiat în timp şi spaţiu. Rezulatul acestei modelări l-a constituit dezvoltarea în peisaj a unor trepte de relief majore, mărturii ale unor etape de evoluţie (suprafeţele de nivelare).

Din cele învăţate în geografia de liceu, cunoaştem că în Carpaţi au fost idenficate trei suprafeţe de nivelare, echivalente unor altitudini generale (Borăscu la 2000-2200 metri, Râu-Şes la 1600-1700 metri şi Gornoviţa la 1000 metri). In culmea Bratocei s-au identificat resturi ale platformei Chiruşca (echivalenta pentru Carpaţii de Curbură a suprafeţei Râu-Şes). În culmea Bratocei ea este reprezentată prin culmi secundare ce pornesc de sub vârfurile interfluviului, ea fiind scoasă în evidenţă de vârfurile Bratocea (1843 metri) şi Cota 1779, ce o depăşesc cu 150-100 metri şi prin abrupturile versanţilor văilor de la periferia sa (Vaile Tigaile şi Valea lui Manole). Suprafaţa se identifică la altitudinea generală de

1700 metri. Cotele 1765 şi 1722 sunt mici vârfuri reziduale, rămase cu puţin deasupra acestei suprafeţe.

Această suprafaţă structurală se identifică în ochii turistului prin interfluviul larg dintre vârfurile 1722 şi 1765 (cu o declivitate de 3-10°) şi prin umerii pe care-i traversăm pe sub cotele 1779 şi pe sub Vârful Bratocei (1843 metri) înainte de a ajunge în Şaua Tigăilor. Individualizarea de regiunile limitrofe se face printr-o declivitate

(înclinarea pantei) de peste 30°. În actual se observă ca la est de

Valea Prahovei lipsesc urmele modelării glaciare, regiunea chiar după ultima ridicare tectonică neajungând decât în unele vărfuri cu puţin peste limita zăpezilor permanente (Baiul, Neamţu, Grohotiş, Bratocea, Ciucaş sau

Gropşoarele). În schimb, în würm (care s-a întins între 75.000 şi aproximativ 9.800 î.e.n.) se manifestă modelarea periglaciară.

Depozitele periglagiare sunt reprezentate, în Bratocea, prin grohotişuri (pe versanul dinspre Valea Tigăilor al culmii Tigăile Mici, precum şi în pantele marginale ale suprafeţei de nivelare). Acolo unde rocile sunt mai compacte, procesul s-a desfăşurat lent, iar volumul dislocat este redus. Masa de grohotiş a unor abrupturi din Ciucaş este alcătuită din elemente mici, ca urmare a desfacerii aproape complete a pietrişurilor din ciment.

La altitudinile mai mici, îndeosebi pe versanţi, modelarea s-a realizat mai ales prin nivaţie (sub greutatea zăpezii aşezate mai compact în zonele adpostite) şi solifluxiune (tasarea datorată infiltraţiei apei la ploi sau la topirea zăpezilor). Astfel se pot identifica mici depresiuni în

versanţi (mai ales în zona suprafeţei de nivelare).

Evoluţia periglaciară a vârfurilor alcătuite din conglomerate au dus la formarea reliefului rezidual repre-zentat prin turnuri, ciuperci, coloane, creste, vârfuri piramidale. Turnurile şi coloanele se întîlnesc cu

Depozitele conglomeratice, dispuse în sinclinal

Suprafaţa structurală Chiruşca, identificată în Bratocea. (Foto: Emi Cristea; www.alpinet.org)

Ghid montan



precădere în vârfurile cu cotele 1843 şi 1779 m precum şi în Colţii

Bratocei, unde ating 50 de metri, şi în Sfinx. Pe abruptul cuestic din vestul culmii Bratocea, în sectorul înalt al vârfului cu 1843 metri turnurile se dispun în trepte, sunt mai mici şi frecvent separate de şei de gelifracţie (unde roca mai puţin dură s-a dislocat prin procesele de gelifracţie (cunoscute de noi prin procesele de îngheţ-dezgheţ).

Tot sub asceptul reliefului

periglaciar, în văile din sectorul înalt al Bratocei, s-au identificat circuri crionivale, legate de îngheţ-dezgheţ, solifluxiune şi nivaţie. Solifluxiunea se manifestă îndeo-sebi pe versanţi, iar nivaţia pe fundul văilor. Am identificat un astfel de circ crionival, în Valea Tigăilor, între culmile Tigăile Mari şi Tigăile Mici, sub curmătura Tigăilor, unde valea are aspect aproape asemănător văilor glaciare. Aceste circuri se termină prin praguri ce delimitează trecerea de la profil transversal U la profil transversal V. Acest circ se află cu 300-400 metri mai jos de limita

zăpezilor perene (permanente) din pleistocen.

Peisajul morfostructural al Bratocei se remarcă prin fruntea de cuestă (abrutpul vestic ce urmăreşte întreaga culme vestică a Ciucaşului, din Colţii Nitrii peste Vârful Ciucaş şi apoi Bratocea) şi suprafeţele structurale din lungul ei. Ca urmare a evoluţiei regresive a acestei frunţi cuestice, s-au format diferite trepte cuestice (1800-1850, 1500-1600, 1350-1400 metri), care se identifică prin poliţe structurale (brânele atât de cunoscute nouă din Bucegi, dar care se întâlnesc şi în abruptul vestic al Bratocei)

Factorii potenţiali ai morfo-

dinamicii actuale. Când vorbim de relief actual ne

referim la acele forme de relief evidenţiate într-o perioadă scurtă de timp şi care au la bază procese de origine geologica, geomor-fologica, climatică sau antropică.

Structura geologică imprimă

gradul de stabilitate a versanţilor, prin ritmul alternanţei de strate cu rezistenţă diferită (în special la eroziune).

Potenţialul geomorfologic este legat în general de pantă. Condiţiile climatice sunt factorii ce stau la baza proceselor de gelifracţie

(formarea grohotişurilor) şi de nivaţie (dependente de cantitatea de zăpadă) şi solifluxionare (depen-dente de precipitaţiile lichide).

Activitatea antropică se reflectă atât în învelişul vegetal cât şi în ruperea echilibrului versanţilor. Poziţia actuală a limitei etajului subalpin în Bratocea (la 1600 metri) este legată de păşunatul intensiv de după secolul XVIII). Exploatările forestiere în zona de sub Dosul Bratocei (la o altitudine de 1300-1400 metri), au dus la formarea de pajişti secundare, folosite acum pentru păşunat (Stâna din Bratocea).

Construirea drumului de acces către Releul de Televiziune din Bratocea, a afectat atât peisajul, cât a şi rupt echilibrul morfologic al pantelor pe care a fost construit.

Reţeaua hidrografică. Culmea Bratocei se sprijină pe

bazinele hidrografice ale Tărlungu-lui (la nord-vest) şi a Teleajenului

(la sud-est). Bazinul Tărlungului e reprezentat

de valea Babaruncăi, cu obârşia sub Şaua Tigăilor şi de Ramura Mică care împreună cu Izvorul Mioarelor din bazinul Teleajenului, formează Pasul Bratocea.

Porumbelul. Relief rezidual în Bratocea. (Foto: Teo Paraschiveanu)

www.alpinet.org

Relief cu turnuri şi şei gelifracte. (Foto: Ionuţ Nechita; www.alpinet.org

Ghid montan



Bazinul Tărlungului îşi are obârşia în Pârâul Berii, care culege de pe versanţii sud-estici ai Bratocei, pârâurile Tigăilor, al lui Manole, al Caprei şi al Bratocei (care şi formează în mare toponimia vârfurilor Bratocei).

Aceste ape, au curs intermitent, în zona înaltă, cu bazine torenţiale la origini, devenind cursuri permanente doar sub altitudinea de 1200 metri. Explicaţia vine din faptul că depozitul de con-glomerate, permeabil, nu reţine apa provenită din topirea zăpezilor şi a precipitaţiilor lichide, neexistând pânză freatică la suprafaţă. La contactul dintre depozitele sedimentare şi fundamentul cris-talin, apar şi izvoarele bogate (şi de asta sunt atât de bogate, pentru ca se formează mai ales cu apele subterane provenite din infiltraţia verticală prin conglomerate), precum Fântâna lui Ioan, de pe Pârâul Berii.

Evoluţia reţelei hidrografice, dincolo de aspetele de formare a tipurilor de văi, este interesantă şi prin înaintarea unor bazine şi regresia altora. Dacă în prezent pasul Bratocea (cu cei 1265 metri ai săi) constituie cumpăna de ape între bazinele Teleajenului şi Tărlungului, unii geografi consi-deră ca aceată cumpănă ar fi fost mai la nord, dar a fost modificată de scufundarea zonei Depresiunii Braşovului, care a mutat nivelul de bază al râurilor din nord mai jos, permiţând o înaintare (prin eroziune mai puternică) a bazinului Tărlungului în detrimentul celui al Teleajenului.

Potenţialul turistic. Turismul în Bratocea este susţinut

prin existenţa a două poteci marcate, una cu bandă roşie ce urcă din Pasul Bratocei (1265 metri), până pe Vf. Ciucaş (1954 metri) în aproximativ 3 ore. A doua este mai recentă, şi urcă pe un picior secundar al Bratocei (contrafort vestic), ce se desprinde din vârful

cu 1687 metri, fiind marcată cu triunghi galben, şi venind dinspre cabana Babarunca.

Potenţialul turistic este reprezentat mai ales de formele de relief reziduale (Sfinxul Bratocei, Colţii Bratocei, Vârful Bratocei cu 1843 metri), şi de perspectiva deosebită spre culmile din jur (Ciucaşu, Tesla, Gropşoarele-Zăganu, precum şi Babeş-Bobu Mic-Grohotiş). Pe circurile crionivale de la originea văilor Tigăilor, se poate schia cu uşurinţă în sezonul rece.

Originea „Bratocei” Numele „Bratocea” face trimitere

la alt toponim interesant, cel al „Ciucaşului”. Bratocea ar însemna acel loc (în cazul nostru, munte) ce aparţine unei singure comunităţi; o comunitate strânsă (unită) ceea ce ne duce cu gândul la o comunitate

monahală de tip frăţie. De aici şi extensia către „chuhas”, care în limba maghiară înseamnă „tunsură”.

Astfel Ciucaş înseamnă muntele tuns (echivalent cu alt toponim „pleaşa”, des întâlnit prin Carpaţi), iar această „tundere” (tăierea/ curăţarea pădurilor) s-a putut face

ori natural (printr-o schimbare climatică) ori în urma unui eveniment istoric care a făcut necesară locuirea acestui munte deasupra pădurilor („cetate na-turală”).

a) Prima variantă s-ar putea baza pe încălzirea lentă ce a început cu secolul VII en şi a continuat până în secolul XIV când a urmat o perioadă semiglaciară bruscă. Maximul medieval a fost atins în secolele X-XI. Semiglacţiunea ce a urmat a fost explicată de cercetători prin faptul ca pe o perioadă de câteva sute de ani au avut loc foarte puţine explozii solare şi de magnitudini foarte mici.

b) A doua variantă s-ar baza pe evenimentele istorice catastrofice care pot fi conectate la această zona a Carpaţilor de Curbură. Cel mai recent este repre-

zentat de invaziile tătare dintre 1227 şi 1242. Evenimentul catastrofic anterior în zona este undeva între 372 şi 390 – „o foarte ciudată migrare forţată paleo-creştină în legătură cu Wulfila. Vezi şi monumentele rupestre destul de apropiate.” (Dan Loghin). Dacă Dan Loghin înclină spre primul evenimentele din secolul

Mica eră glaciară din Evul Mediu. (Sursa: Wikipedia.org)

Ghid montan



XIII („pentru că există nişte denumiri în Munţii Tătarului care conduc către acel eveniment de dislocare masivă şi forţată de populaţie”) eu am făcut nişte cercetări legate de evenimentele din secolul IV.

La mijlocul secolului IV e.n., zona carpato-danubiano-pontică era sub dominaţia nominală a ramurii vestice a goţilor (vizigoţii). Wulfila, episcop got, crescut în cercurile de la Constantinopol şi trimis în „Ţara Gothiei” a misionariat creştinarea nu doar a goţilor ci şi a daco-romanilor autohtoni. Lui Wulfila i-a succedat ca episcop al goţilor, Goddas (între 348 şi 380). Acesta îi păstorea nu doar pe goţi ci şi pe daco-romanii creştinaţi (despre creştinarea daco-romanilor în secolele III-IV ar fi de scris iară, dar reprezintă alt subiect).

Se pare că intre 369-372 ar fi avut loc o persecuţie a lui Athanaric (liderul vizigoţilor) împotriva creştinilor goţi şi daco-romani (printre martirii acestei perscuţii îi găsim pe Inna, Rhima şi Pina, goţi ortodocşi)

Goddas, episcopul goţilor, ar fi avut reşedinţa tot undeva în zona Buzăului (ca şi conducătorul vizigoţilor, Athanaric), iar conflictele dintre liderii germa-nicilor şi biserica gotă ar fi mai vechi (de pe vremea tatălui lui Athanaric, Aorich, intrat în conflict cu Wulfila, pe atunci episcop).

Ce este interesant, că şi toponimul Berca (din zona Buzăului) şi-ar avea originea de la preotul got martir Verca, omorât alături de alţi 25 de martiri (din ordinul lui Wingurich) la 20 aprilie sau 26 octombrie 370. Berca ar fi fost centrul religios al

creştinilor şi al populatiei autohtone, la mijlocul secolului IV.

Oare această persecuţie dintre 369-372 să fi provocat o anume migratie paleocreştina în zonă? Se cunoaşte că în zona munâilor Buzăului a existat o puternică activitate de misionariat creştin în secolul IV (în vremea împăratului roman Constantin II şi-a desfăşurat activitatea, Audius, despre care se spune că a catehizat mulţi goţi şi a înfiinţat mănăstiri în Gothia), iar acesti misionari audieni au construit locaşurile monahale în zonele montane, mai ferite de migratori (goţi).

Dupa părerile cercetătorilor, această Gothie şi-ar fi avut existenţa în estul Munteniei şi sudul Moldovei (cu centrul în zona Buzăului). Caucaland e regiunea unde Athanaric, liderul vizigoâilor, a încercat să organizeze o rezistenţă împotriva hunilor şi alanilor, la 376 en. Acest Caucaland s-ar putea identifica ori în zona Carpaţilor de Curbură (după unii istorici) ori în regiunea gurilor Dunării (după alţii). În 375, o coaliţie formată de huni şi alani a distrus regatul ostrogoţilor dintre Don şi Nistru, al căror conducator era Ermanarich. Urmările imediate au fost migraţia ostrogoţilor spre sud, cerând protecţia Imperiului Roman (către 377 sunt atestate cetele ostrogote

conduse de Alatheus, Safrax şi Farnobius). Vizigoţii (aflaţi intre Nistru şi Dunăre) încearcă şi ei să opună rezistenţă hunilor, dar sunt învinşi la Nistru (se pare). Cea mai mare parte a vizigoţilor (aproximativ 200.000) în frunte cu Fritigern şi Alaviv, trec Dunărea,

fiind primiţi în Imperiu, în timp ce Athanaric rămâne iîn nordul Dunării, încercând să se opună în Caucaland. De atunci datează şi tezaurul de la Pietroasele (unde ar fi fost centrul militar al lui Athanaric, şi unde ar fi îngropat vizigoţii tezaurul pentru a nu cădea în mâna hunilor). Această ultimă rezistenţă în aşa zisul Caucaland, mă face să înclin că regiunea descrisă se afla în zona Curburii Carpaţilor (în apropierea căreia s-a şi descoperit tezaurul)

Cu 375-376, se încheie un secol de dominaţie nominală vizigota, în teritoriile actuale româneşti. Au urmat dominaţia şi jafurile hunilor (şi de acestea am putea lega evenimentele catastrofice pomenite, căci hunii au fost consideraţi printre cei mai sălbatici şi violenţi migratori, alături de longobarzi şi vandali), care până spre anii 430 e.n. au avut centrul de putere în stepa ucraineană, abia pe la începutul secolului V mutându-se cu „capitala” în Pannonia (pe vremea lui Rua).

Vârfurile Bratocei: aspecte toponimice

Am tot insistat anterior, pe cote, încercând să vă determin să le căutaţi pe harta alăturată, tocmai pentru că toponimia vârfurilor Bratocei a suferit mult în timp.

Acelaşi nume a fost purtat de vârfuri diferite, în epoci diferite, evidenţiind de fapt extinderea denumirii de Bratocea de la muntele de la obârşia Văii Bratocii spre şaua Ţigăilor.

Din documentările colegului de pe Alpinet.org, Dan Loghin, am aflat

Culmea Bratocii şi Vârful Ciucaş. (Foto: Vasile Coţovanu; www.alpinet.org)

Ghid montan



că denumirile acceptate actual-mente ar fi:

Vârful Trecătorii (1337 m) Dosul Bratocii Zănoaga Bratocii (1662 m) Bratocea din Jos (1683 m) Capra Bratocii (1722 m) Bratocea Mică sau Vârful lui Manole (1765 m)

Bratocea II (1779 m) Bratocea Mare (1843 m)

Zănoaga Bratocii are o altitudine de 1662 m. Denumirea a fost confirmată istoric şi are legatura cu faptul că de sub el pleacă unul din firele de obârşie ale Văii Bratocea (extensie de la izvor/obârşie la cuvă/căldare).

Bratocea din Jos (1683 m) este adevăratul vârf Bratocea, confirmat şi istoric. Din partea superioară apare ca un vârf rezidual. Cum urci dinspre releu, sub vârf, poteca face o cotire bruscă la stânga, apoi îl ocoleşte. Sub vârf s-a format un bazin torenţial.

El este vârful ce se vede dinspre confluenţa Bratocii cu Valea Berii. Denumirea culmii este o extensie a Văii Bratocea. Iniţial Bratocea desemna doar zona dintre Pasul Bratocei (mai precis începând cu vârful Trecătorii) şi Vârful Bratocei.

Capra Bratocii (1722 metri) apare pe unele hărţi turistice sub numele de Bratocea (Rodica Niculescu, 1985) dar nu este adevăratul vârf al Bratocii. Şi-a luat această denumire la unii autori din simplul motiv că are înălţimea mai mare decât adevăratul vârf al Bratocii (cel cu 1683 metri) şi că se află în apropierea acestuia.

Denumirea de Capra Bratocii vine

de la cărarea de pe lângă Pârâul Caprei, pe unde se coborau turmele de capre.

Bratocea Mică sau Vârful lui Manole are o înălţime de 1765 metri, iar poteca turistică îl depăşeşte prin stânga (cum urci). Din culme apare ca un mic vârf rezidual, deasupra suprafeţei de nivelare. Şi el a împrumutat pe unele hărţi turistice numele de Bratocea. Denumirea şi-a primit-o de la Pârâul lui Manole, afluent de dreapta al Pârâului Berii. Din el se desprinde una din cele mai puternice culmi vestice, spre Valea Babarunca, care mai întâi trece printr-o înşeuare (traversată de marcajul bandă roşie) şi peste un vârf cu cota de 1732 metri.

Bratocea II îl identificăm în harta topografică cu cota de 1779 metri. Este considerat Bratocea Mare sau

Vârful Culmii Bratocea. Din el se desprinde un contrafort vestic, spre pâraiele Babaruncăi. Poteca turistică îl ocoleşte pe la est, prin obârşia unui văi destul de bine pronunţate dincolo de care se ridică Culea Ţigăile Mici. Acest vârf străjuieşte de fapt valea respectivă (cred că poartă numele de Valea Ţigăile Mici), ce se reazămă în Vârful lui Manole (1765 m) şi Ţigăile Mici

(1843 m). Vârful Bratocea Mare (1843 m)

este de fapt Vârful din Sus al Culmii. Mai corectă este denumirea de Vârful Ţigăile Mici şi pentru faptul că din el se desprinde culmea cu acelaşi nume.

Concluzii. Am vrut ca prin acest articol să

cunoaştem muntele şi dincolo de hainele pe care le îmbrăcă, să dăm mâna cu povestea formării acestor forme de relief atât de dragi nouă şi, nu în ultimul rând, să aflăm ce poveşti şi ce paşi din istoria noastră, poartă în suflet aceast Ciucaş, zis, prin anumite părticele din el, şi Bratocea.

Culmea Bratocii, sectorul înalt. (Foto: Emi Cristea, www.alpinet.org)

Ghid montan



Jurnale

Munţii Buzăului: Zonă de Mister (Cornelia Florea)


MUNŢII BUZĂULUI: ZONĂ DE MISTER Autor: Cornelia Florea Sambata dimineata luam drumul Buzaului, dar nu aveam sa ne oprim acolo: vom merge mai departe spre Muntii Buzaului, cel putin la poalele lor, acolo unde de sute de ani fac parte din peisaj asezarile rupestre. Cu vreo sapte ani in urma am primit cadou o carte in care am citit prima oara despre acestegrote (chilii). De atunci aveam dorinta de a veni pe aceste locuri. Acum a venit momentul optim pentru aceasta descoperire. Dupa Buzau, tinem drumul spre Berca, pe care o vom lasa la un moment dat pe un drum in dreapta celui spre Bozioru, asa cum lasam in urma si stufulde prin santuri ce ne vegheaza drumul si ca si campurile nude de recolte. Mere rosi, mari si frumoase, precum si gutui cu puf de puisori dau culoare peisajului gri, ca si muscatele din ferestre. Struguri cu boabele cat pruna isi asteapta destinul pe tarabele targovetilor din portile caselor sauinca atarnand in ciorchine.

Dinspre Candesti, padurile stau semete pe stanga, iar pe dreapta la poalele drumului tresare rar calea ferata. Respiram pe rand aerul din satul Oiasca, mai lasam in stanga drumul de Brasov si il urmam pe cel din dreapta spre Parscov. Un cal paste pitit dupa boschetii fideli rambleului caii ferate. Nucii semeti de pe malul soselei imi amintesc de numele destinatei: Nucu (Buzau). Din drumul principal mai avem circa 18 km pana la Bozioru, iar pana acolo trece o data si raul nas al

locului. Norii nu s-au stiors inca, dar parca ne promit lacrimile lor. Mai trecem de Lunca Frumoasa, Trestia, locuri aparent pusti,pana cand o rata ne reaminteste ca locurile sunt populate. Casele cocosate de vreme pastreaza unchiurile drepte doar in amintire. Aici gravitatia modifica planurile arhitectiilor. La intrarea in Cozieni,un bou mare trage o caruta. Parca avem in fata o imagine de Grigorescu alive. Pe nesimtite, cateva picaturi de ploaie pateaza peisajul. A doua caruta urnita prin forta incornoratelor da viata cadrului. Urmeaza Balanesti, curbe line, podete suspendate peste vai efemere, carduri de gaste galagioase. Cu ochii mari, mai sunt surprinsa de oglinzile decorative de pe peretii anumitor case. Apoi Bozioru, plopi, salcii, arini, mal de rau, piatra de rau, iar gaste, copii zburdalnici ce se joaca cu ploaia si in ploaie. In stanga se face drumul spre Vavalucile (4 km), iar noi ramanem fideli celui din dreapta spre Nucu (cam 7 km). Padurea de pini cu coaja rosiatica si miros ametitor de rasina, carora le

Jurnale



tin companie si cativa fagi ce au dat deja frunza litierei, ne protejeaza cu forte mici de picaturile de ploaie. Radacini groase sustin marginea drumului. Lemnul si piatra se insotesc adesea in jur. Numele de Bercu sculptat in inscriptia unei fantani intareste toponimul local: Bercu a ridicat fantana in apropiere de Berca. Cine o fi fost intai: Bercu sau Berca? Ajungem si la Nucu, satul din Boziorul unde ne vom sarbatori prietenul – pe Laur - (ocazie cu care suntem aici). O curte mare si o casuta ca din poveste ce supravietuieste inca in mijlocul acesteia ne asteapta cu iarba verdesi cu multa liniste. Troitele sunt ale

locului, una gasindu-si eternitatea in curtea gazda. Un soc cu fructele rotunde se odihneste in fata usii casei. Trebuie sa te pleci sa poti trece, semn de politete. Si s-a oprit si ploaia. S-a hotarat deja sa nu mai intindem corturile si sa dormim cu totii in casa. “Hai la ma!” aud frecvent din curtea vecina. Este dialogul cu pasarile ce isi duc traiul in curtea femeii, acestea raspunzand chemarii la graunte ori altele ...de ale ciocului (sa nu zic de-ale gurii). Permanent ai prune, mere, nuci direct dela sursa. Si mai faci si ceva miscare, fie ca te apleci sa iei

poamele scuturate din pomi, fie ca iti mai intinzi muschii pentru cele inca suspendate. Seara lumineaza curtea un foc mare, mare, intetit de surcele si de crengi, unele inca ude. Laptele la ceaun ne incalzeste. Gustul e rar intalnit si niciodata la oras. Somnul pana la dimineata l-am facut pe niste blanuri pe care am pus izoprenele si sacii de dormit. Usor imi puteam imagina ca sunt la o stana, mai ales dupa laptele baut din ceaun. Lumina lampii a murit incet, atipind inaintea noastra. Mamaliga cu branza de oaie e o delicatesa rar intalnita, mai ales coapta la ceaun. E frumos sa iti incepi ziua cu ea.

Dimineata mergem la cumparaturi. Cum ajungi la magazinul de unde poti cumpara de la capace de borcan si pana la pelerine de ploaie, cobori drumul de pietre si pamant – adesea sub forma de noroi – faci dreapta dupa casa priponita intr-o rana, prin spatele gospodariei urci si cobori, te mai intinzi si mai culegi 1-2 mere, mai sari un parleaz, mai treci o portita, mai faci pasul mare si topai pe pietrele raului, ferindu-te de apa rece, nepericuloasa de altfel, si iara urci si iara cobori si mai saluti si ratustele ce se balacesc in rezultatul ultimilor ploi si te dojenesc ca

indraznesti sa le deranjezi din zbenguiala lor si intri in cele din urma in curte. Si iar urci, treci pe langa o curca moarta si o portita, apoi...te mai intampina catelul bland ca un pisoi. Ce iti pofteste inimasa achizitonezi? Aaa, sa nu uiti sa iti stergi incaltarile pe covorasul din dopuri de pet-uri inainte de a pasi pe podeaua de paianta. Ma mai uimesc doar pungile de plastic ce stau spanzurate pe sarma de rufe.“Sunt pentru ulii!” vine raspunsul, dar ma intreb daca ulii stiu.:) Si nu m-am lasat si tot batandu-l la cap pe Alex – cel care mai fusese in zona – am reusit sa fac o mica incursiune prin dealurile din jur. Tinem ulita care adesea este aceeasi cu un paraias. In Poiana Cozeanca sau La Maici (coz in limba daca ar fi insemnat “frumos” si iata-ne asadar in Poiana Frumoasei) ajungem cam in jumatate de ceas. Trebuie sa fii atent nu numai la peisajul inistitor, plin de energii pozitive, ci si unde pui piciorul caci o poti pati ca mine si sa calci in mlastina (nu stiu daca e permanenta sau numai dupa ploi). Nu e loc in care sa fi fost (si nu am fost prin putine locuri) si sa fii vazut atatia copaci ciudati la un loc, vorbesc de forme ciudate: salcii

Jurnale



cracanate, cocosate, despicate, cu scoarta groasa, adapost pentru furnici, pini cheii de ace, suspendati stanci, imbracand versantii, fagi semeti, mesteceni ce dau albul zarii. Parcafiecare are o poveste de zis.

Peretii de gresie si calcar (flisul carpatic extins pana in in dealuri) au facilitat saparea mai multor chilii locuite inca din secolele VI – IV i.Chr. Asezarile rupestre din zona Nucu sunt din a doua categorie dupa varsta (sec. III – IV d. Chr) si au inscriptii paleocrestine. In apropiere mai sunt foste chilii la Alunis(Colti) si Pinul (Braiesti), “inconjuratedintotdeauna de o arura de legenda si mister”. La Nucu inca pot fi “pangarite” de civilizatia moderna cu inscriptii fara bun simt chilia lui Dionisie Toratorul (pe care am vazut-o si noi), Piatra Ingaurita, Pestera lui Iosif (se spune ca ar fii ca mai frumoasa si a folosit ca biserica pana in 1871) Gura Tatarilor, Fundatura (pe care nu am gasit-o) si Agatoanele. Ceea ce am citit pe crucea de pe Moldoveanu mi se pare mai potrivit pentru aceste locuri: „Opreşte, Doamne, clipa cu care măsori eternitatea ! ” – Lucian Blaga.

Ca sa ajungem in chilie urcam serpuit cateva minute, dupa care ne cocotam pe o scara de rasinoasa vreo 4-5 metri. Desi inaltimera era mica, am simtit oarece ameteala.

La chilia lui Dionisie Toratorul reusim sa identificam unde era vatra, unde era altarul si ne aruncam privirea si prin cele doua ferestruici prin care vezi intreaga poiana in splendoarea ei. Si auzi o liniste deplina. Dupa fumul de pe pereti se pare ca in ultimii ani nu a mai fost locuita, dar am citit apoi ca mai vin cand si cand yoghini si stau aici sau turisti care isi pun sacii de dormit la adapost de ploaie. In 1871 Alexandru Odobescu a facut prima inventariere a grotelor din Muntii (Dealurile) Buzaului. Nu am reusit sa identific nici o inscriptie paleocrestina, ci numai pe cele ale “inaintasilor”nostri care si-au scris iubirea sau indemnurile pe peretii grotei. Muntii Buzaului mai sunt numiti si Muntele Athos al Romaniei, iar grotele crestine am mai gasit si langa Basarabovo, in nordul Bulgariei. Mai umbla vorba ca muntii sunt plini de moaste de martiri, aici avandu-si salasul primele

comunicati crestinede pe teritoriul Romaniei. Multitudinea de cruci o dovedesc in mica parte. Aici timpul are parca alta masura si vantul bate altfel, frunzele se misca altfel. Am aflat apoi ca si altii au avut aceeasi senzatie inaintea mea.

Din poiana poti admira Culmea Tocilor, Vf. Hotilor (la origini “al gotilor”). Si daca pana in anul 1990 iti trebuia aprobare special sa poti veni in zona (locurile se zice ca ascund inca comori asupra carora ard focuri albastre la zile de sarbatoare, asemeni satelor din Muntii Sureanu), acum poti veni liber. Dar vine si clipa in care trebuie sa parasim locurile. O batranica cu o cobilita improvizata dintr-un par si doua galeti moderne de plastic ne iese cu plinul in cale. O curca – mama de pui de gaina – trece agale prin iarba uda. Si cand ma gandesc (iarasi) ca pana in 1990 aveai nevoie de aprobare speciala sa vii in zona!...

Povestiri

Jurnalul unei tinere montaniarde (Daniela Ursu)


JURNALUL UNEI TINERE MONTANIARDE Autor: Daniela Ursu Zâmbetul copilăriei 1 Iunie este ziua în care ne lăsăm cuprinşi cu toţii şi în care adunăm în jurul nostru miracolul naşterii, al purităţii, al întoarcerii la inocenţă. Ziua Internaţională a Copilului o sărbătorim împreună încă din anul 1925, când această dată a fost stabilită în cadrul Conferinţei Mondiale pentru Protejarea şi Bunăstarea Copiilor. Ce ne poate însufleţi mai mult vara dacă nu zâmbetul unui copil şi mai apoi darurile frumos înflorite şi încărcate de culoare, fructele pline de nectar dăruite din belşug şi cu generozitate de acest binecuvântat anotimp ?

Poate fi încă un motiv în plus pentru a dedica prima zi a verii tuturor copiilor şi de ce nu, întreaga lună iunie, pentru a petrece un ciclu şcolar, pentru a aştepta nerăbdători o binemeritată vacanţă ! Dar niciodată n-ar trebui să existe limite de vârstă când vine vorba de a 1 Iunie. Este ziua în care ne amintim şi de copilăria noastră, aşa cum am petrecut-o noi în secolul trecut, înainte ca Iepuraşul de Paşti să se nască şi să ne-aducă ouă de ciocolată, fără sărbători ’din import’, gen Valentine’s Day, Halloween, ci doar aşteptând dulciuri de la Moş Nicolae, jucării modeste de la Moş Crăciun, ruda celui mai Gerilă,

dăruind mărţişoare tuturor celor dragi şi-apropiaţi, cu pieptul încărcat (şi înţepat de bolduri) privindu-ne în oglindă, numărându-le pe cele primite şi socotind din calendar lunile rămase până la întâia zi de vară, 1 iunie, când iar vom primi cadouri, când nu vom avea teme de făcut, când ne vom întrece cu bicicletele şi vom desena pe asfalt ! Oricare dintre noi, pitic sau voinic, rămâne totuşi un copil. Copilul din noi are nevoie de o zi din an în care să se simtă copil şi pe care o merită să o petreacă asemenea unui copil, cu zâmbetul inocent cuprinzându-i faţa, cu jocuri puerile pline de spontaneitatea lor unică, cu râsul zglobiu răsunând în văzduh, cu fericirea înflorită în inimi. ”Unde eşti copilărie, cu pădurea ta cu tot ?” În lumea în care astăzi trăim, copiii se maturizează mult prea repede. Într-o eră a tuturor posibilităţilor, ne ocupăm în primul rând de cariera proprie. Apoi ne asigurăm că avem o maşină şi o casă dotată cu strictul necesar. Cuprinşi de febra momentului, uităm de izvoarele cristaline şi de codrii seculari, tăiem pădurile şi exportăm semifabricate pentru ca apoi să cumpărăm mobilă cu titlul ’din import’. Abia când ordinea prestabilită a priorităţilor a fost epuizată, ne gândim la urmaşi. În funcţie de pregătirea de viaţă dobândită, vârsta la care viitoarea mamă aduce pe lume primul copil ajunge să fie de 35-38 ani sau 12-15 ani şi constatăm că naşterea fiziologică, naturală, pierde rapid teren în faţa cezarienelor segmento-transversale, estetice de altfel, dar şi cu doze de anestezic infiltrate epidural, recomandate acum datorită maturităţii organismului sau precocităţii acestuia. Iar din dorinţa

de a asigura un viitor cât mai bun, ne preocupăm iarăşi, cu acelaşi elan, de muncă şi dacă se poate, să ne luăm încă un job. Rămaşi ’singuri’, copiii sunt expuşi tentaţiilor de orice fel, iar acest context îi predispune la greşeli, în egală măsură pe ei şi pe părinţi. Uitând de radicalii rebeli şi de efectele nocive, le cumpărăm computere personale şi telefoane mobile, pentru a-i putea controla şi urmări tot timpul. Ne liniştim când îi ştim sănătoşi şi dolofani acasă, decât plecaţi cu prieteni suspecţi ori cu trecut notoriu, chiar dacă nu-i vedem zâmbind, ci încruntaţi şi furioşi în faţa monitorului, apăsând tastele agresivi, întrecându-se în raliuri, împuşcând sau lovind cu violenţă duşmanii dintr-un la modă joc virtual. Preocupaţi de treburi zilnice şi obosiţi peste măsură seara, pregătim o cină rapidă, ’uscată’ sau ne deplasăm cu autoturismul la cel mai bun fast-food sau, şi mai simplu, comandăm la domiciliu meniuri la grătar, delicioase specialităţi kebab, shaorma şi chiar cartofi prăjiţi. Am devenit părinţi, dar am uitat că trebuie să fim, în primul rând, prieteni cu copiii noştri. Lipsa de dialog face imposibilă cultivarea imaginaţiei, a inteligenţei, a descoperirii nenumăratelor posibilităţi de cunoaştere şi explorare atât a lumii exterioare, cât şi celei interioare. Întrebări copilăreşti precum: ”Îţi place să desenezi?”, ”Îţi doreşti să practici vreun sport anume?”, ”Ai o poveste a ta preferată?” - devin chiar banale ! Decidem noi pentru ei şi viitorul lor. Iar când simţim că nu prea merg bine lucrurile, când o ’inexplicabilă’ stare de nemulţumire ne cuprinde,

Povestiri



apelăm la prieteni, la psihologi, le cerem sfatul şi le spunem cu-amar ”Nu ştiu ce să mă mai fac”, când, de fapt, copiii noştri n-au nimic, doar că nu reuşim comunicarea. Principiile educaţionale universal valabile trebuie aplicate cu dragoste şi cu încredere. Părintele este asemenea unui antrenor, el îşi pregăteşte copilul pentru viaţă, pentru a se descurca în societate, pentru a convieţui frumos, sănătos şi în armonie cu ceilalţi. Un antrenor bun poate creşte generaţii de sportivi şi-i poate transforma în campioni. Evaluând copilul din start, cu atenţie, el va şti cum să-şi aplice metodele, îl va înţelege, îl va ajuta, îl va motiva. Fiecare antrenament ratat se va răsfrânge asupra copilului. Un părinte-antrenor nu va începe pregătirea sistematică cu sport extrem, cum ar fi alpinismul, de exemplu. Drumeţiile lejere pentru început, ieşiri mai dese apoi în natură, pot creiona pasiunea pentru turismul montan şi-i vor ajuta să se simtă atraşi, cu sau fără voia lor, de farmecul munţilor, de binefacerile acestui tip de recreare, de minunatul spectacol oferit de lumea privită de la altitudine. Mersul pe patine de gheaţă sau cu role şi cel pe bicicletă dezvoltă echilibrul şi asigură o flexibilitate mai bună, stimulează creşterea şi dezvoltarea fizică şi psihică, rezistenţa organismului şi îi conferă mai multă forţă. Înotul acoperă necesităţile de bază ale

fiinţei umane de la o stare de bine, la o formare integrală a copilului din punct de vedere motor şi cognitiv, de la îmbunătăţirea condiţiei fizice la dorinţa unei antrenării regulate sau doar în sens recreativ. Punând în balanţă şi cântărind cu luciditate riscurile şi beneficiile vom avea acelaşi mare succes, asemenea versurilor poeziei lui Rudyard Kipling, pe care le dedic, vouă, tuturor copiilor, şi mici şi voinici: ”Dacă ajungi să umpli minutul trecător Cu zeci de clipe de veşnicii, mereu, Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor Şi, mai presus de toate, un OM – copilul meu!” şi mai ales eroinei noastre de astăzi, Ana-Giulia, 9 ani, elevă în clasa a III-a a Şcolii nr. 2 din Piatra Neamţ, invitându-vă împreună să răsfoim câteva pagini din : Jurnalul unei tinere montaniarde Când privesc în depărtare, muntele pare că se uneşte cu cerul. Acolo trebuie să ajung şi eu. Mi-am spus asta cu fermitate, la 4 ani jumătate, când am început să urc pe munte singură, adică pe picioarele mele, fără să fiu luată în braţe sau cârcă. Nu am ales un masiv cunoscut ori din împrejurimi, deşi mulţi sunt cei care l-au văzut cu ochii, dar şi mai mulţi cei care nu l-au văzut pe un

desen, căruia oamenii mari îi spun hartă: în munţii Stânişoarei, pe Dealul Neted (1042 m) sau Netedu, cum îi spun astăzi localnicii din satul Buhalniţa. Şi credeţi-mă, îşi merita pe deplin numele şi greu a fost de urcat ! (Foto 2 şi Foto 3) Am zăbovit mai bine de 10 zile acolo sus, aproape de vârf, contemplând culmile munţilor Stânişoarei ce mă înconjurau, de la stânga la dreapta, Zneamătul, Fundul Giurcei, vârful Feţei, Izmana şi Ocea, până mai jos, spre Botul Ocii, dar şi în faţă, cuprinzând cu privirea un paradis tridimensional: drumul naţional, lacul de acumulare şi Ceahlăul. Şi când priveam în depărtare, din mijlocul apei părea că răsare muntele şi muntele părea că se uneşte cu cerul. Acolo sus trebuia să ajung şi eu. In cei ‘şapte ani de acasă’, am învăţat că, pentru a citi o carte, trebuie să cunoaştem alfabetul. Pentru a putea afla cum arată locurile pe care încă nu le-am văzut, e nevoie de o hartă. Tot aşa, pentru a citi o harta, trebuie să ‘cunoaştem” alfabetul ei. Astfel, am observat că obiectele din natură sunt înlocuite pe acel desen cu nişte semne simple, stabilite prin înţelegerea între oamenii mari, numite “semne convenţionale” şi că sunt reprezentate cu ajutorul culorilor şi ele tot “convenţionale”.

Foto 2 - Dealul Neted, Muntii Stânişoarei, vedere sud-estică dinspre satul Rugineşti. Foto 3 - Satul Buhalniţa şi dealurile ce-l înconjoară

Povestiri



Aceste semne şi culori constituie alfabetul unei hărţi, ele redau munţii, pădurile, dealurile, câmpiile, apele şi oraşele, doar că toate sunt micşorate de un anumit număr de ori. Apoi, am învăţat că o hartă trebuie orientată. Prin aceasta, mi-am însuşit şi am asimilat mai bine cunoştinţele sumare despre punctele cardinale. Treptat, mi-am completat vocabularul cu noi cuvinte, străduindu-mă să le învăţ, să le găsesc locul, să le înţeleg rostul, fiind atentă cum le folosesc oamenii mari şi, poate şi eu, măcar pe câteva din ele, într-o zi: busola, rucsacul, bocancii, cortul, neoprene, beţe telescopice, coardă, eheee şi… piolet. Cu un minim de cunoştinţe şi cu o sumară pregătire montană deja dobândită cu ceva eforturi fizice, dar şi cu perseverenţă, am hotărât pentru o mai bună rezistenţă, continuarea acestui tip de antrenament şi pe distanţe mai lungi, alterându-le cu trasee lejere şi diversificate din munţii Stânişoarei şi munţii Hăşmaş, dar şi pe dealurile ce încing ca un brâu Ceahlăul. Rucsacul şi cele de-ale gurii le pregăteam de cu seară, iar în ’excursii’ plecam devreme, fie cu trenul de 6 fără 10 spre Bicaz, fie cu autobuzul de Braşov la 7, spre Lacu Roşu, fie cu cel de Broşteni, de 8 şi-un sfert până dincolo de Bicaz, la Furcitură, căci ştiţi voi, dulce-i somnul dimineaţa… Obişnuită acum cu aerul ’tare’ de munte, cu cel reavăn al nopţilor, fie ele şi de vară, cu pădurile dese şi răcoroase, am socotit eu că a venit vremea şi pentru altitudini mai mari, ture mai lungi, cărări noi. Într-un un masiv cum este Ceahlăul, mami - partenera mea de ture, a ales la început, traseul marcat prin Curmătura Lutu Roşu, cel mai uşor dintre toate, spunea ea. Iar eu, pregătită şi echipată am hotărât să

caut semnele şi să le urmez. Nimic mai simplu şi fără vreun alt ajutor - mi-am zis. Şi chiar aşa am făcut ! M-am oprit, însă, pe la jumătatea drumului în faţa unui panou metalic, încercând să leg literele vopsite-acolo în cuvinte şi să înţeleg ce reprezintă, căci nu semănau deloc cu o reclamă publicitară din centrul oraşului… Dar mami mi-a explicat ca Parcul Naţional include şi o rezervaţie naturală complexă şi ştiinţifică, declarată încă din anul 1945, cu numeroase rarităţi floristice, faunistice şi geologice, pe o suprafaţă de 370 ha, numită “Poliţa cu Crini”.

Am devenit mai interesată, zicându-mi în sinea mea că e păcat să nu fiu atentă şi să nu reţin denumirile de locuri ale acestui colţ de natură neobişnuit de frumos. Am urmat iarăşi cărarea şi pentru a mă convinge că sunt pe ‘drumul cel bun’, căutam pe trunchiurile copacilor ori pe pietrele mai mari ori pe stâncile mai mici şi identificam în continuare semn după semn, marcaj după marcaj, luând un avans considerabil, dar şi oprindu-mă când mă vedeam cuprinsă mai adânc de pădure şi strigând: “Hai băbuţo, o

dată, mai repede ! Ce faci acolo, ai obosit?” Am ajuns la cabana Dochia, relativ repede, cam în două ore. Şi pentru că era multă lume necunoscută, m-am aşezat pe una din băncile din faţă, aşteptându-mi tovarăşa de drum, căci ea, încărcată un rucsac tare voluminos, cât pentru două persoane, plin cu provizii (şi dulci…) pentru câteva zile, rămăsese bine în urmă. Bunăoară, aici mi s-a întâmplat un lucru ciudat : venind mami, i-am spus că vreau să mergem ‘la căsuţă’, iar ea întreba “care?” şi eu ştiam “din mintea mea” că mai este una şi

poteca către ea. Orientându-mă şi prinzând direcţia, am pornit hotărâtă la drum, tot prima şi am ajuns la staţia meteo, unde eram aşteptate. Ei, ştiam eu ce ştiam ! Ne-am odihnit numai puţin, eu chiar nici nu vroiam, dar… doar cât am mâncat şi ne-am făcut siesta. Toaca mă aştepta ! Am urcat pe cărarea folosită de tehnicienii meteo, cu mami ocrotitoare pe urmele mele. Sus, acolo, n-o să vă vină să credeţi ! Am revăzut dragul meu Deal Neted, era chiar ‘peste drum’ ori ‘peste apă’,

Povestiri



în fine, pe partea cealaltă la lacului Izvorul Muntelui, ştiaţi asta? - ce dor mi-a fost de el… - şi mai departe, cu ajutorul binoclului, spre culmile Stânişoarei până la Piatra Neamţ spre cele ale Hăşmaşului şi de jur împrejur numai munţi !

Admiram necontenit frumoasa Panaghie şi cu greu m-am lăsat convinsă să cobor de pe Toaca. Dar formam deja o echipă, trebuia să respect hotărârile celor mai mari, mai ales când mami m-a înduplecat, propunându-mi încă o plimbare, pe o altă cărare ştiută de ea, către schitul “Schimbarea la Faţă”. Ne-am întors târziu, oprindu-ne adesea pe platou, admirând cerul încărcat de culoare şi soarele ce se pregătea să apună, aşteptând răsăritul stelelor şi numărându-le rând pe rând în liniştea nopţii ce răcoroasă ne învăluia. O tură atât de frumoasă nu o puteam încheia într-un mod mai bun decât acela de a alege alte cărări la coborâre, puţin mai grele la prima vedere şi mai abrupte, prin Jgheabul lui Stelea pentru început şi prin cel cu Hotar până drumul axial spre Izvorul Muntelui. Vacanţa mare de vară, vremea favorabilă şi dragostea pentru munte şi natură au înlesnit parcurgerea cu

uşurinţă a unor trasee noi în munţii Stânişoarei, prin rezervaţii paleontologice Cozla - Pietricica - Cernegura - Agârcia până la cel mai recent lac natural, Cuiejdel, în munţii Hăşmaş, prin Cheile Şugăului-Munticelu, spre vârful Ucigaşul - admirând Lacul Roşu şi de-acolo, de sus, pe lângă Suhardul Mic şi până aproape de Hăşmasul Mare, pe lângă Piatra Surducului şi Piatra Maria spre Cheile Bicăjelului şi până departe, spre satul trei Fântâni sau pe lângă Piatra Altarului, în plimbări plăcute, la pas, în Cheile Bicazului. Toamna a bătut repede la uşă şi după primele trei săptămâni ale noului an şcolar, trebuia să am parte de o ’odihnă activă’. Tovarăşi de tură: mami cea bună şi un brav şi matur alpinist, amic comun, pe un traseu ’de zile mari’, cu majoritatea cărărilor nemarcate, plecare tot din Izvorul Muntelui, spre Fundul Ghedeonului - Marele Grohot - La Zaruri - Jgheabul Urşilor - Drumul Ţuţuienilor - Poiana Bourie - Klippele de calcar - Terasa Inferioară - Clăile lui Miron - Poiana Maicilor – Izvor. Lung traseu, veţi zice, mai ales pentru o tură de o zi şi cu un grad mult mai mare de dificultate. Dar camarazii mei îl cunoşteau, dându-mi detalii despre durata lui şi pericolele care ne puteau pândi pe alocuri. Am luat-o tot ca pe o drumeţie amuzantă, dar în scurt timp, am renunţat la joacă, ascultând sfaturile lui Mitruţ, devenind extrem de atentă la urcat, căci grohotul era, pe lângă mişcător, destul de serios. Aici am auzit şi am folosit şi eu cuvinte noi, cum ar fi: grohotiş, săritoare, căţărat, coardă şi tot aici am admirat poliţele pline de zadă,

minunatele stânci numite Acele Caprei, înalţi până la cer, pereţi de stâncă, spectaculoasele şi uriaşele ’Zaruri’. O bucată de drum am mers prima, aşa cum făceam de obicei, eram un fel de “deschizător de drumuri” şi chiar m-am descurcat fără acele beţe [telescopice] pe care nu le ia mami niciodată pe munte, decât iarna! Apoi am lăsat-o pe ea prima, pentru a “testa” terenul, urmam eu păşind pe unde îmi spunea ea să o fac şi în urma mea Mitruţ, asigurându-mi spatele.

Am ajuns în faţa unor pietre mai mari decât doi oameni maturi la un loc. Pentru a trece dincolo de ele trebuia să depun mai mult efort, aveam nevoie de concentrare şi de ajutor. Şi-am reuşit ! Pe măsură ce urcam, marele grohot rămânea mult în jos, în urma noastră. Eram aproape de finalul celei mai grele şi înguste porţiuni de traseu, din ce în ce mai aproape de ’Zaruri’. Sub noi un zar imens se “rostogolea”, iar în spatele nostru, picate parcă din cer, altele păreau că vin la vale… L-am ocolit uşor prin dreapta, urmând cărăruia ca o buclă, ameţitoare şi ascendentă, foarte îngustă şi foc de mişcătoare ! In stânga noastră, cum urcam, începea pădurea deasă de conifere pe care mai deloc nu o văzusem până pe-

Povestiri



aici. Apoi cărarea se termina şi ea aproape brusc, la capătul ei ridicându-se, izolată, o formaţiune stâncoasă asemeni unui castel din basmele citite seara de mami, cu trei turnuri ascuţite. In spatele ei ne aştepta prima săritoare care cerea prudenţă maximă. Avea, fără-ndoială, 5 m, aşa că mami a trecut prima, s-a oprit pe la jumătatea ei, urmărindu-mi picioarele şi asigurându-mă, în timp ce eu îmi desprindeam degetele de palmele lui Mitruţ şi căutam rapid cu privirea ceva sigur şi de încredere, de care să mă prind şi am continuat să merg mai departe. Păşeam pe poteca Ţuţuienilor, care ţinea tot stânga, urmărind atentă, în dreapta, Jgheabul Urşilor, despre care cei doi parteneri ai mei de tură îmi spuneau că este un traseu care se face mult mai “uşor” (dar echipată şi antrenată fiind) iarna, cel târziu până la începutul lunii aprilie, decât vara. Drumul prin pădure a fost mai lung şi plictisitor, până când în faţa noastră se contura o siluetă stâncoasă. Mi-am dat seama că este klippa de calcar, despre tot auzisem vorbind, un bloc deschis la culoare, înalt de vreo 10 de m şi lat de cam 20. Eram într-o poiană imensă, pe Terasa Inferioară sau Platoul Ocolaşului Mic, loc în care am întâlnit alte cunoştinţe venite de la cabana Dochia. Era loc ideal pentru un popas mai lung, de schimbat impresii, de un prânz întârziat şi de puţină odihnă. Da’ de unde ! Mami m-a lăsat pe mâini bune, iar eu nu mai dovedeam să răspund unor întrebări “clasice” pe care noii veniţi mi le tot puneau. Şi ea, singură, a urcat pe acel bloc înalt de calcar, să fotografieze Ocolaşul Mare, Toaca, Piatra Neamţ-ul, Pietricica şi Cozla şi barajul de la Bicaz (- care din puţine şi inaccesibile locuri înalte se vede !) Vroiam şi eu acolo, dar ea, de sus, nu mă vedea pe mine, la baza klippei. Aşa că am cercetat atentă blocul de calcar, descoperind pe una din

lateralele lui o fisură cu o adâncitură de vreo 50 de cm. Pe-acolo trebuie să fi urcat mami, mi-am zis. Hotărâtă, sigură pe mine şi fără sa privesc în jos, am început să mă strecor prin acea fisura, folosind-o ca pe o treaptă. Şi după ce a fotografiat mami cam tot ce s-a putut, ştiindu-mă împreună cu ceilalţi drumeţi, a dat să coboare şi să vină la mine. Dar când s-a îndreptat spre laterala pe care urcase, am strigat-o fericita: “Mami, m-am căţărat singură pe

klippa de calcar! Nu te bucuri?” Cum să nu se bucure, când mai aveam un metru până sus, m-a ajutat ea şi apoi am îmbrăţişat-o fericită, că nu mai avea vlagă, era să facă infarct când a văzut pe unde am urcat… Se făcuse aproape 4 după-amiaza, ora la care mami spunea că trebuie să coborâm. Da, cum le ştia ea pe toate…Traseul fusese stabilit anterior, iar poteca [marcata] bine conturată şi suficient de lată. (Foto 7)

Foto 8 – Împreună cu Titus Hen, în drum spre vf. sudic al crestei

Foto 7 - Coborâre spre Poiana Maicilor, pe lângă Clăile lui Miron

Povestiri



Fără să vreau, desigur, am luat iarăşi un avans - spre cercetare…, pe lângă Clăile lui Miron, loc în care Mitruţ s-a despărţit de noi, el alegând să coboare pe Jgheabul Clăilor, jgheab în continuă schimbare şi transformare după fiecare ploaie, urmând să-l întâlnim pe traseu, după Poiana Maicilor, în zona împădurită. După o astfel de bogată experienţă am socotit că a venit vremea să cunosc şi eu mai mulţi alpineţi, ca mami, şi încerc trasee de creastă, în Piatra Vitoş din Munţii Hăşmaş şi în Piatra Sură din masivul Ceahlău. Aşadar, am pornit iarăşi la drum. De jos, din şaua Vitoş, creasta părea extrem de dificilă. Am conturat mental, rapid, locul cel mai sigur pentru a pune piciorul şi sigură pe mine, mi-am păstrat ritmul şi-am început să urc. Dar să nu credeţi că, chiar de capul meu ! Am cerut şi am acceptat să primesc o mână de sprijin de la noii mei parteneri de tură şi când a fost cazul, am solicitat doar un scurt popas - pentru o fotografie, pentru a admira depărtările, apoi am continuat ascensiunea cu aceeaşi atenţie.

Trasele de creastă făcute mi-au devenit extrem de dragi, poate, prin noi şi voi veţi gusta din acele unice şi ferite de mulţi ochi frumuseţi.

Dar era timpul - mi-am zis, să-l aştept pe Moş Crăciun tot pe munte, căci practicarea drumeţiilor nu se face numai vara sau toamna. Să nu credeţi că poţi răci iarna sau să faci din asta o regulă ! Un echipament corespunzător şi tehnicile esenţiale de mers, fie şi pe un vânt de 40 de km/h şi la temperatură de -100 îţi vor căli şi întări organismul. Am parcurs astfel, un nou traseu, pe versantul vestic al Ceahlăului, cu plecare de la schitul Stănile, prin Poiana Bâtca Neagră (1.245 m) spre Curmătura Stănile (1.405 m), până la Jgheabul lui Vodă (1.750 m) şi mai sus. Obişnuită să fiu mereu ’deschizătoare de drumuri’, am constatat acum că am de făcut cărare prin zăpadă, în faţa unui mai lung şi istovitor traseu aşa că i-am cedat repede locul mamei, căci stratul de zăpadă, pe alocuri, era aproape cât picioarele mele !

Pe potecă, vag se mai distingeau urmele paşilor călugărilor, acoperite în mare parte de viscol. Vremea, cu toane, inconsecventă şi schimbătoare, s-a manifestat inegal şi pe neaşteptate: acum era soare şi peste 5 minute furtună de zăpadă; un versant era mângâiat de razele soarelui, peste celălalt se abăteau lapoviţa şi ninsoarea. Ne-am continuat drumul, cu mici popasuri,

admirând frumuseţea ispititoare a Pietrei Sure şi eleganta, îndepărtata acum siluetă a Pietrei Vitoş. La întoarcere, vă puteţi imagina, îmi era mult mai uşor pe cărarea deja conturată, încă ferită de vifor şi neacoperită de fulgii de nea. Nu am avut deloc ’stare în casă’ şi în deplină siguranţă, pe aceleaşi condiţii meteo, până s-a întunecat de-a binelea, culmile line din preajma schitului Stănile, le-am ’explorat’ pe post de derdeluş, transformându-le într-un tărâm magic al copilăriei, chiar dacă în loc de sanie am folosit un sac plin cu paie.

Frumuseţea anilor de basm trebuie să ne o păstrăm mereu. Dacă uităm să fim copii, pierdem jocul, credinţa în Moş Crăciun, în zâne bune şi în zmei, libertatea ilară şi proprie de exprimare, dar şi pierdem nemărginirea. În această lume magică şi inocentă a tinereţii fără bătrâneţe şi a tuturor posibilităţilor, vârsta nu se numără în ani, ci în jocuri, în poveşti şi în zâmbete. Să nu uitaţi vreodată că şi nouă, ”Celor mari, celor mici / Ne e drag tuturor În lumea copiilor . Prichindei şi bunici / Ne-ntâlnim adeseori În lumea copiilor. Şi-un copil cât de mic / Suie muntele ca-n zbor În lumea copiilor . Braţul este mai voinic, / Visul mai cutezător În lumea copiilor !”

Foto 9 – Scurt popas în creasta Pietrei Vitoş alături de Paul Airinei

alpinetul şi fotografia

Documents

Transcript of alpinetul şi fotografia