Alimente Tradiţionale

23
P ub li c a ţ i a T e m a t i c ă N r . 3 8 , A N II Alimente Tradiţionale Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

Transcript of Alimente Tradiţionale

Page 1: Alimente Tradiţionale

P

ubli

caţi

a Tem

atică Nr. 38, AN II

Alimente Tradiţionale

Ministerul Agriculturiiși Dezvoltării Rurale

Page 2: Alimente Tradiţionale

Textul acestei publicaţii are doar scop informativ și nu implică răspundere juridică.

Informaţii suplimentare despre Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi USR pot fi accesate pe Internet: www.madr.ro; www.rndr.ro

USR: Departamentul Publicaţii, 2015

Fotografie coperta I: Institutul Cultural Francez Cluj

Credite foto: Antoniu Bumb, fotolia.com, slowfoodturda.ro

© RNDR, 2015

Reproducerea textelor este autorizată cu condiţia menţionării sursei.

CUPRINS

ABREVIERI ......................................................................................................................................................................................... 2

INTRODUCERE .................................................................................................................................................................................. 3

CE SUNT PRODUSELE TRADIŢIONALE ? ....................................................................................................................................... 4

LEGISLAȚIA ROMÂNEASCĂ PRIVIND ATESTAREA PRODUSELOR TRADIȚIONALE .............................................................. 6

PIAȚA EUROPEANĂ VERSUS PIAȚA ROMÂNEASCĂ ..................................................................................................................... 16

ALIMENTELE TRADIȚIONALE: POSIBILITĂȚI DE FINANȚARE ŞI PERSPECTIVE DE CREȘTERE A VENITURILOR ........ 24

OPINIA SPECIALISTULUI .............................................................................................................................................................. 30

BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................................................................................ 40

Page 3: Alimente Tradiţionale

2 3

ANPC

ANSVSA

MADR

DOC

PNDR

RNDR

RNPT

IG

PT

UE

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor

Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor

Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

Denumire de Origine Controlată

Programul Naţional de Dezvoltare Rurală

Reţeaua Naţională de Dezvoltare Rurală

Registrul Naţional al Produselor Tradiţionale

Indicaţie Geografică

Produs Tradiţional

Uniunea Europeană

ABREVIERI IntroducereProdusele alimentare tradiţionale sunt, în întreaga lume, un element esenţial în dezvoltarea industriei alimentare din mediul rural. Satul este, în mod firesc, asociat cu tradiţia, iar alimentele aderă la această tradiţie care impune un mod arhaic de producţie, ingrediente locale cât mai naturale, dar și o reţetă tradiţională, parte a specificului culinar local.

Promovarea conceptului de produs tradiţional a creat multă vervă, pentru mult timp. Asociate, de regulă, cu calitatea, atât în ceea ce privește gustul, cât și calităţile nutritive

ale ingredientelor, alimentele tradiţionale au devenit în scurt timp un titlu de care au profitat micii sau marii producători din industria alimentară. Așa cum se va vedea din cuprinsul acestui număr al Publicaţiei tematice, situaţia a fost reglementată de autorităţi și, în prezent, atestatul de „aliment tradiţional” și-a redobândit statutul de garanţie a calităţii și a gustului desăvârșit.

Numărul de faţă oferă o introducere în domeniul vast al alimentaţiei tradiţionale, pentru a oferi celor interesaţi elementele esenţiale de teorie și practică.

Page 4: Alimente Tradiţionale

4 5

Ce sunt produsele tradiţionale ?

Conform ghidului de bune practici în atestare emis de MADR în anul 2014, produsul tradiţional este un produs alimentar fabricat pe teritoriul naţional și pentru care se utilizează materii prime locale, care nu are în compoziţia lui aditivi alimentari și prezintă o reţetă tradiţională, un mod de producţie și/sau de prelucrare, inclusiv un procedeu tehnologic tradiţional și care se distinge de alte produse asemănătoare.

Tradiţionalitatea este considerată elementul sau ansamblul de elemente prin care un produs se distinge de alte produse similare aparţinând aceleiași categorii. De asemenea, tradiţionalitatea nu poate să se limiteze la o compoziţie calitativă sau cantitativă ori la un mod de producţie stabilit printr-o reglementare comunitară sau naţională ori prin standarde voluntare; totuși, această regulă nu se aplică dacă reglementarea sau standardul respectiv a fost stabilit în vederea definirii tradiţionalităţii unui produs.

Atestarea produselor tradiţionale înseamnă recunoașterea tradiţionalităţii unui produs prin intermediul înregistrării sale în conformitate cu legile în vigoare.

Alimentele tradiţionale sunt publicate în Registrul Naţional al Produselor Tradiţionale (RNPT), registru înfiinţat și administrat de Direcţia Generală Industrie Alimentară, prin

compartimentul de specialitate cu atribuţii în domeniul produselor tradiţionale din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Pentru a figura în Registrul Naţional al Produselor Tradiţionale, produsul trebuie să fie fabricat din materii prime locale; să prezinte o reţetă tradiţională specifică locului de prelucrare, prin care să reflecte un tip tradiţional de producţie și/sau de prelucrare, să aibă în procesul de obţinere a produsului și operaţiuni de prelucrare realizate manual și să dovedească un mod de lucru tradiţional.

Pentru a fi atestat ca produs tradiţional, acesta trebuie să fie conform unui caiet de sarcini care se întocmește de către operatorul economic. Acest document este elementul principal din cadrul documentaţiei pe care un producător trebuie să o întocmească pentru a-și atesta un produs tradiţional.

Page 5: Alimente Tradiţionale

6 7

Legislația românească privind atestarea produselor tradiționale

Până în anul 2014, România avea peste 4.400 de produse tradiţionale. În documentele oficiale ale MADR, cele mai numeroase produse erau cele din lapte, urmate de cele din carne, dulceţuri, gemuri și alte specialităţi dulci. În prezent, de pe listă au fost eliminate mai mult de 4.000 de produse, iar înregistrarea unui produs ca fiind tradiţional a devenit un proces mai riguros ca niciodată.

Potr iv i t datelor MADR, dinamica înregistrării produselor tradiţionale în registrul de atestare a crescut semnificativ în ultimii zece ani, numărul acestora dublându-se sau chiar triplându-se în decursul unui an.

Dacă în 2005 au fost înregistrate la MADR 280 de produse, numai în decursul unui singur an, în 2011, numărul acestora a explodat ajungând până la 1.050. Sistemul de înregistrare era voluntar, netaxabil și nu beneficia de protecţie naţională sau comunitară. Cele mai multe produse, 1.474, erau cele din lapte și produse lactate, iar 1.441, cele din carne și produse din carne.

O schimbare legislativă necesară

Mai mulţi producători au sesizat Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale că nu toţi cei care au primit atestatul pentru realizarea de produse tradiţionale respectă legislaţia în vigoare. Mulţi s-au plâns de faptul că există fermieri care produc cantităţi uriașe, imposibil de realizat în condiţiile impuse de lege, și că ingredientele folosite nu sunt întotdeauna exclusiv naturale. Odată ce numărul sesizărilor a crescut, autorităţile au adoptat noi acte normative pentru reglementarea sectorului.

„Ideea de bază a acestui ordin de atestare a produselor tradiţionale este de a reglementa această piaţă, în condiţiile în care la ora actuală avem înregistrate la Ministerul Agriculturii în jur de 4.400 de produse tradiţionale, iar o parte dintre acestea nu sunt active sau nu corespund conceptului de

Page 6: Alimente Tradiţionale

8 9

produs tradiţional. Astfel, producătorii din industria alimentară din România nu vor mai avea voie să scrie pe unele alimente ‘produs tradiţional’ dacă acestea sunt fabricate în serie, iar producătorii tradiţionali vor trebui să respecte anumite condiţii și criterii specifice tradiţionalităţii pentru a-și putea atesta produsele obţinute în gospodării”, declara, în 2013, fostul secretar de stat în Ministerul Agriculturii, Achim Irimescu.

Specialiștii spun că înregistrarea unui produs tradiţional nu este în prezent simplă, dar este esenţială pentru a încuraja diversificarea producţiei, dar și pentru a oferi clienţilor și doritorilor siguranţa calităţii.

Ordinul de atestare a produselor tradiţionale nr. 360 din 31 octombrie 2013, elaborat de Ministerul Agriculturii împreună cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) și Ministerul Sănătăţii, stabilește condiţiile și criteriile pentru atestarea acestora. Conform ordinului, Direcţia Generală de Industrie Alimentară, prin compartimentul de specialitate cu atribuţii în domeniul produselor tradiţionale din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), înfiinţează și administrează Registrul Naţional al Produselor Tradiţionale (RNPT). Registrul se publică anual pe site-ul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării

Rurale. De asemenea, ordinul prevede ca înregistrarea să nu fie permisă în cazul unui produs a cărui tradiţionalitate se datorează doar provenienţei sau originii sale geografice și aplicării unei inovaţii tehnologice.

„Produsul nu poate fi înregistrat dacă se referă doar la cerinţe de ordin general utilizate pentru un ansamblu de produse ori la cele prevăzute de o reglementare comunitară specifică, dacă este înșelător, cum este în special cel care se referă la o caracteristică evidentă a produsului sau care nu corespunde caietului de sarcini și nici așteptărilor consumatorilor cu privire la caracteristicile tradiţionale ale produsului”, se arată în document.

Pentru a fi atestat ca produs tradiţional, produsul trebuie să fie conform unui caiet de sarcini, care trebuie să conţină, printre altele, numele produsului (acesta trebuie să fie unic), descrierea caracteristicilor produsului tradiţional (prin indicarea principalelor însușiri organoleptice, fizico-chimice și microbiologice), care să definească tradiţionalitatea acestuia, dar și descrierea caracteristicilor materiilor prime și a ingredientelor folosite în procesul de fabricaţie.

De asemenea, caietul de sarcini trebuie să mai conţină descrierea metodei de producţie specific zonală, autentică și invariabilă, precum și descrierea procesului tehnologic

Page 7: Alimente Tradiţionale

10 11

tradiţional, unde se vor trece toate fazele de producţie, inclusiv operaţiunile executate manual, cerinţele minime și procedurile de verificare și control al tradiţionalităţii produsului pentru care se întocmește caietul de sarcini, capacitatea de producţie realizată, exprimată în: kg/litri/bucăţi/zi, dar și date, înscrisuri, referinţe bibliografice cu referire la vechimea produsului care trebuie să demonstreze transmiterea unei tradiţii cel puţin de la o generaţie la alta și din care să rezulte legătura istorică a produsului tradiţional cu locul și/sau zona de producţie sau o declaraţie de notorietate din partea unei asociaţii a producătorilor de produse tradiţionale din zonă etc.

După depunerea tuturor acestor docu-mente, reprezentanţii împuterniciţ i ai MADR verifică dacă documentaţia depusă corespunde prevederilor ordinului privind atestarea produselor tradiţionale și comunică în scris solicitantului, în maximum 15 zile de la înregistrare, dacă sunt neconformităţi, ulterior verificând la faţa locului realitatea datelor înscrise. În situaţia în care se constată că datele înscrise în caietul de sarcini nu corespund cu realitatea din teren, acest fapt se menţionează distinct în procesul-verbal de constatare și constituie motivaţia neatestării și neînscrierii produsului în RNPT. În cazul în care documentaţia transmisă corespunde prevederi lor

ordinului, produsul este înscris în RNPT și se eliberează documentul „Atestat produs tradiţional”. În caz contrar, documentaţia se respinge, comunicând aceasta în scris Direcţiei pentru Agricultură Judeţene sau a Municipiului București.

Conform ordinului, MADR are atribuţii de control privind îndeplinirea condiţiilor și a criteriilor care au stat la baza acordării a testatului de produs tradi ţ ional , iar operatorii economici de produse tradiţionale sunt obligaţi să permită accesul în unitate și în secţia de producţie a organelor de inspecţie și control ale MADR și ale personalului împuternicit de către Ministerul Sănătăţii.

„Nerespectarea condiţiilor și criteriilor pentru atestarea produselor tradiţionale atrage luarea de măsuri administrative și sancţionarea operatorului economic prin anularea atestatului de produs tradiţional și radierea din RNPT. În cazul în care neconformităţile depistate în timpul inspecţiei sunt de gravitate mică, se poate aplica avertisment scris și, de asemenea, se va menţiona, în procesul verbal de control, termenul de remediere a deficienţelor constatate”, se mai precizează în ordin.

Page 8: Alimente Tradiţionale

12 13

Reguli ce trebuie respectate de fermierii producători de produse tradiționale:

A. Un spaţiu de lucru de mărime suficientă pentru ca recepţia materiei prime și prepararea produselor alimentare ce prezintă caracteristici tradiţionale să se desfășoare în condiţii igienice adecvate; construcţia trebuie să fie concepută și realizată astfel încât să excludă contaminarea materiei prime și a produselor alimentare ce prezintă caracteristici tradiţionale;

B. Un spaţiu pentru depozitarea produselor finite în condiţii corespunzătoare;

C. Un număr adecvat de facilităţi pentru spălarea și dezinfectarea mâinilor cu apă caldă și rece curentă sau cu apă premixată la o temperatură adecvată;

D. Facil ităţi pentru igienizarea containerelor folosite pentru transportul materiei prime, precum și a echipamentelor și ustensilelor folosite pentru fabricarea produselor alimentare ce prezintă caracteristici tradiţionale;

E. Ventilaţie adecvată, naturală sau artificială, și, acolo unde este necesar, facilităţi pentru evacuarea corespunzătoare a aburilor și vaporilor;

F. Iluminat natural sau artificial adecvat;G. Un spaţiu separat sau un dulap

prevăzut cu cheie pentru stocarea detergenţilor și dezinfectanţilor; dezinfectantele și substanţele similare trebuie să fie aprobate pentru utilizare în industria alimentară conform procedurii naţionale și să fie folosite astfel încât să nu aibă efecte adverse asupra echipamentelor, ustensilelor, materiilor prime și produselor alimentare ce prezintă caracteristici tradiţionale; containerele în care sunt depozitaţi detergenţii și dezinfectanţii trebuie să fie ușor identificabile și

De asemenea, Ministerul Sănătăţii , prin personalul împuternicit din cadrul direcţiilor de sănătate publică judeţene și a municipiului București, va efectua controlul conform legislaţiei în vigoare și a competenţelor și va dispune măsurile legale care se impun, iar ANPC verifică și controlează respectarea pe piaţă a prevederilor ordinului privind etichetarea și publicitatea produselor tradiţionale conform legislaţiei în vigoare.

Nu în ultimul rând, produsele tradiţionale sunt marcate cu un logo naţional prevăzut în anexele ordinului. să poarte etichete cu instrucţiuni de

folosire; folosirea detergenţilor și dezinfectanţilor trebuie să fie urmată de spălare și clătire cu apă potabilă;

H. Un spaţiu separat sau un dulap prevăzut cu cheie pentru stocarea materialelor de igienizare și de întreţinere;

I. Un spaţiu separat sau un dulap prevăzut cu cheie pentru păstrarea echipamentului de protecţie al persoanelor care prepară produse alimentare ce prezintă caracteristici tradiţionale;

J. Mijloace corespunzătoare și eficiente de protecţie împotriva dăunătorilor, cum ar fi insecte, rozătoare și altele;

K. Sursă de apă potabilă, care să respecte cerinţele stabilite în Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei

Page 9: Alimente Tradiţionale

14 15

potabile, cu modificările și completările ulterioare;

L. Containere speciale cu închidere ermetică pentru deșeurile și subprodusele care nu sunt destinate consumului uman;

M. Sisteme de drenare și evacuare a apelor reziduale, care să corespundă condiţiilor de igienă prevăzute de legislaţia în vigoare;

N. Persoanele care prepară și/sau manipulează materiile prime și produsele alimentare ce prezintă caracteristici tradiţionale trebuie să respecte un nivel ridicat de igienă personală, să poarte îmbrăcăminte adecvată și curată și, după caz, îmbrăcăminte de protecţie și să facă dovada stării de sănătate printr-un act medical eliberat conform legislaţiei naţionale în vigoare.

Reguli specifice ce trebuie respectate de producătorii de produse tradiționale din lapte și produse lactate:

În plus faţă de prevederile de mai sus, în cazul produselor din lapte trebuie să se respecte următoarele reguli specifice:

A. În funcţie de tipul de produse fabricate, un spaţiu pentru maturarea produselor lactate ce prezintă caracteristici tradiţionale;

B. Sursă de apă potabilă, care să respecte cerinţele stabilite în Legea nr. 458/2002, cu modificările și completările ulterioare;

C. Facilităţi pentru spălarea mâinilor, prevăzute cu substanţe pentru igienizare și cu mijloace igienice de uscare a mâinilor;

D. Ventilaţie naturală adecvată și, acolo unde este necesar, facilităţi pentru evacuarea corespunzătoare a aburilor și vaporilor;

E. Containere speciale cu închidere ermetică pentru deșeuri și pentru subprodusele care nu sunt destinate consumului uman, cum ar fi zer, zară;

F. Persoanele care prepară și/sau manipulează laptele și produsele lactate trebuie să respecte un nivel ridicat de igienă personală, să poarte îmbrăcăminte adecvată și curată și, după caz, îmbrăcăminte de protecţie și să facă dovada stării de sănătate printr-un act medical

eliberat conform legislaţiei naţionale în vigoare.

Din cele peste 4.000 de produse tradiţionale de anul trecut, în prezent documentele publice ale Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale arată că puţin peste 400 au primit noul atestat. Primul produs care a primit o nouă atestare a fost Pâinea Tradiţională Adriana, realizată în Brașov de S.C. Adriana Prod S.R.L. cu făină de grâu albă, ce provine din zona Țara Bârsei, drojdie de panificaţie, sare iodată, cartofi din zona Brașov și Covasna și apă, după un procedeu de obţinere tradiţional, toate operaţiunile fiind executate manual.

Page 10: Alimente Tradiţionale

16 17

Piața europeană versus piața românească

Un produs tradiţional sau ecologic are, pe lângă preţ, o valoare. Produsele tradiţionale și ecologice provin dintr-un sistem de producţie ce nu dăunează mediului: nu poluează solul sau apa și nu periclitează biodiversitatea din zonele de producţie. În cazul produselor tradiţionale, vorbim despre continuitatea unor obiceiuri și a unor soiuri și seminţe ce asigură, la nivel naţional, o diversitate alimentară și culturală.

În interiorul Uniunii Europene funcţionează mai multe scheme de calitate, care trebuie să identifice și să protejeze calitatea și autenticitatea produselor, pentru a ajuta consumatorii să le recunoască mai ușor pe pieţele naţionale și internaţionale. De asemenea, aceste reguli vor să promoveze și să susţină agricultura și zonele rurale, să ajute producătorii să obţină un preţ bun pentru produsele lor autentice și să elimine concurenţa neloială, a celor care doar copiază un produs, îl fabrică la calitate inferioară și îl pun în vânzare la un preţ mai mic.

Standardele europene pentru produsele certificate sunt PDO, PGI și TSG – protected designation of origin (denumire de origine controlată), protected geographical indication (indicaţie geografică controlată) și traditional specialities guaranteed (produse tradiţionale).

Produse cu denumire de origine controlată pot fi doar acele alimente originare dintr-un anumit loc, regiune, și a căror calitate sau caracteristici se datorează mediului geografic. De asemenea, etapele de producţie se desfășoară, toate, în zona geografică delimitată.

Certificatul de produs cu indicaţie geografică controlată se acordă alimentelor originare dintr-un anumit loc, regiune sau ţară care au o anumită calitate, reputaţie sau o altă caracteristică ce poate fi atribuită în principal originii geografice a produsului. În cazul acestor produse, cel puţin una dintre etapele de producţie se desfășoară în zona geografică delimitată.

Page 11: Alimente Tradiţionale

18 19

Sistemul protejează și promovează denumirile comerciale ale produselor agricole și alimentelor tradiţionale europene. Munca a mii de agricultori și producători de alimente este pusă în valoare, contribuind la conservarea și dezvoltarea patrimoniului rural al UE. De asemenea, sistemul le garantează consumatorilor că pot avea încredere în produsele alimentare care poartă această etichetă. Odată ce denumirea comercială a produsului agricol sau

Ce trebuie să învețe România de la celelalte state ?

„Primul lucru pe care trebuie să îl învăţăm de la producătorii din Europa este să ne protejăm produsele. În al doilea rând, trebuie să promovăm pe plan local și naţional consumul de produse locale și naţionale. În acest moment, acesta este, probabil, obiectivul cel mai greu de îndeplinit. Un alt lucru pe care îl putem învăţa este faptul că, pentru asemenea produse tradiţionale, care, în general sunt produse în cantităţi mici, este nevoie să lucrăm în echipă, pentru că individual vom genera niște costuri fixe greu de suportat de un singur producător. Asociaţiile de producători și munca în grupuri de producători de orice altă formă

alimentar tradiţional este înregistrată sub una dintre cele trei mărci de calitate, UE se va asigura că aceeași denumire protejată nu va fi folosită de alţi producători.

De exemplu, numai un anumit tip de brânză de oaie fabricată în provincia Enna, Sicilia, are dreptul de a purta eticheta „Piacentinu Ennese”. Producătorii săi pot folosi, acum, logo-ul UE pentru denumiri de origine protejată.

vor genera avantaje competitive, lucru pe care europenii îl cunosc și îl aplică. Noi, din păcate, încă nu avem nici experienţa și nici maturitatea să îl punem în practică”, spune Felix Ariton, directorul Departamentului de Știinţe Economice din cadrul Universităţii de Știinţe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) din Cluj-Napoca.

În Uniunea Europeană există 1.452 de produse protejate pe plan european. Cele mai multe provin din Italia, Franţa, Spania și Germania. În România, deocamdată, este atestat doar un produs, magiunul de Topoloveni, dar mai sunt câteva dosare care așteaptă să fie atestate. Produsele tradiţionale pierd mult teren în contextul socio-economic actual, pe de o parte, pentru

Page 12: Alimente Tradiţionale

20 21

Consumatorii preferă produsele tradiționale

„Este o tendinţă care s-a dezvoltat la nivel internaţional, nu numai în România. E o formă de răspuns la produsele similare pe care le găsim în supermarketuri;

consumatorul va fi mereu tentat să găsească o alternativă la produsele pe care le găsește peste tot. Desigur, aici există multe alte lucruri pe care le putem lua în considerare, iar un exemplu ar putea fi faptul că marii producători de produse agroalimentare creează, în același timp și cerere, în sensul că ei educă consumatorii, în special pe cei tineri, oferindu-le produse care pentru bunicii noștri nu ar avea același gust. Mă refer aici la roșii – bunicii noștri ar putea să le găsească fără gust, însă, peste încă o generaţie, este foarte posibil ca urmașii noștri să considere că roșiile adevărate sunt cele din supermarketuri și că cele din grădina bunicilor nu au gustul potrivit. Asta

că nu sunt la îndemână la orice oră, cum sunt produsele din supermarketuri, iar pe de altă parte, pentru că sunt puţin mai scumpe decât cele convenţionale.

„Dacă nu ar exista minusuri, toate produsele ar fi tradiţionale. Nu oricine poate certifica un produs tradiţional, pentru că există o legislaţie restrictivă. Astfel, nu oricine care are un produs tradiţional poate îndeplini toate etapele respective, pentru că este o muncă ce implică, pe de o parte, și cercetare. De exemplu, trebuie să dovedești că produsul este produs de o anumită perioadă de timp, că reţeta lui nu a fost modificată. Pe de altă parte, un alt dezavantaj este că un produs certificat va genera niște costuri

suplimentare, deci un dezavantaj competitiv pe piaţă faţă de alte produse relativ similare. În final, un produs certificat nu mai poate fi modificat. Pentru a păstra eticheta, trebuie păstrată și aceeași reţetă, iar produsul nu va mai putea fi modernizat”, explică Ariton.

Deși a intrat odată cu România în Uniunea Europeană, Bulgaria are trei produse cu DOP și 11 cu IGP, iar Italia și Franţa deţin supremaţia cu 296, respectiv 243 de astfel de produse protejate.

„Problema, din punctul meu de vedere, nu este cât de multe produse avem, ci cât de bine le cunoaște consumatorul nostru și cât este acesta dispus să plătească în plus pentru

ele. Spun asta pentru că un certificat la nivel european aduce după sine o serie de costuri suplimentare care nu știu dacă se vor reflecta în dorinţa de cumpărare a consumatorilor. O certificare naţională mult mai ușor de recunoscut de consumatorul român s-ar putea să fie lozul câștigător în această ecuaţie”, mai spune profesorul clujean.

Page 13: Alimente Tradiţionale

22 23

e doar una dintre ameninţările viitorului. Ca un răspuns la acest fenomen global, în piaţă se resimte tendinţa consumatorilor de a găsi produse care le amintesc de gustul copilăriei”, mai spune Felix Ariton.

Directorul Departamentului de Știinţe Economice din cadrul Universităţii de Știinţe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) din Cluj-Napoca spune că este greu să fii producător, în special în domeniul agroalimentar, unde există o

concurenţă nu întotdeauna loială din partea supermarketurilor.

„Să concurezi la nivelul preţurilor este aproape imposibil. Producătorilor nu le rămâne decât să iasă în evidenţă și să-și descopere produsele care depășesc produsele industrializate prin alte caracteristici, în special cele de calitate; ne referim aici la gust, culoare, aspect și alte asemenea. Este dificil, dar nu imposibil”, încheie profesorul Ariton.

Page 14: Alimente Tradiţionale

24 25

Alimentele tradiționale: posibilități de finanțare şi perspective de creștere a veniturilor

Avantajele înscrierii produselor tradiționale

Potrivit specialiștilor în agricultură, procesul de înregistrare a produselor tradiţionale este absolut necesar pentru încurajarea diversificării producţiei alimentare și pentru protejarea denumirilor acestor produse de utilizări greșite sau falsuri. În plus, consumatorii vor primi informaţii privind caracterul specific al produselor pe care le consumă. Mai mult, produsele tradiţionale devin și instrumente de promovare a anumitor regiuni, păstrând într-o mare măsură vie conștiinţa și identitatea naţională, pe de o parte, și interesul sporit pentru descoperirea valorilor locului, pe de altă parte.

„Cel mai mare avantaj este protecţia pe care o asigură un astfel de produs, recunoscut la nivel naţional sau internaţional. Produsul respectiv nu mai poate fi copiat și denumirea acestuia nu mai poate fi folosită de nimeni altcineva. În al doilea rând, în momentul de faţă, pe piaţa consumatorilor se observă o atracţie faţă de produsele mai puţin industrializate, faţă de acele alimente care sunt fie obţinute în cantităţi mai mici, fie răspund unor cerinţe de nișă. Faptul că pe un preparat stă scris „produs tradiţional” îl scoate în evidenţă faţă de alte produse similare. Al treilea avantaj este că prin această certificare naţională ne protejăm și ne facem cunoscute anumite produse care au o istorie de ani buni, pe care nu le lăsăm să se piardă și, mai mult, protejăm economia

Page 15: Alimente Tradiţionale

26 27

rurală din care provin”, spune Felix Ariton, directorul Departamentului de Știinţe Economice din cadrul Universităţii de Știinţe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) din Cluj-Napoca.

Un alt avantaj al înregistrării este posibilitatea obţinerii de fonduri pentru sprijinirea procesării produselor tradiţionale pentru o mai bună reprezentare pe piaţă, întrucât, în prezent, unele dintre acestea,

Modalități inovative de comercializare și promovare a produselor tradiționale

În momentul de faţă, fondurile europene finanţează proiecte inovative, concept care, în mod paradoxal, se poate aplica inclusiv produselor tradiţionale.

Pe lângă modalităţile obișnuite de finanţare a activităţilor alimentare și agricole, în PNDR 2014-2020 sunt prevăzute o serie de măsuri care deschid noi posibilităţi de dezvoltare a acestui tip de afacere. Încadrarea în sisteme de comerţ, cum sunt lanţurile

realizate în cantităţi mici, au posibilităţi limitate de comercializare.

Pentru a intra în posesia fondurilor au fost stabilite două condiţii principale pe care producătorii trebuie să le îndeplinească. Astfel, în obţinerea produselor tradiţionale va fi folosită materie primă procesată, conform condiţiilor de calitate prevăzute în legislaţia UE, iar produsul finit trebuie să aibă atestare ca produs tradiţional. În fiecare an, Ministerul Agriculturii reînnoiește lista produselor tradiţionale.

scurte alimentare, este una dintre șansele producătorilor de a avea acces la un număr mai mare de clienţi, dar și la fondurile care urmează a fi prevăzute pentru acest tip de activităţi. Caracteristicile produsului rămân aceleași, modalitatea de producere nu se schimbă, toate elementele care fac ca acel produs să fie încadrat în categoria produselor tradiţionale nu sunt alterate, dar modalitatea de vânzare poate să fie inovativă, de tipul lanţului scurt alimentar. După cum se arată în fișa măsurii inovative propuse spre consultare GAL-urilor, finanţarea se va putea obţine atât pentru organizarea desfacerii produselor tradiţionale, cât și pentru

Page 16: Alimente Tradiţionale

28 29

Produs tradițional atestat – credibilitate crescută, vânzări mai mari

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a atestat până în prezent în jur de 400 de produse tradiţionale și a respins 193 de dosare, în timp ce alte 42 au fost recunoscute ca produse obţinute după reţete consacrate, a declarat, în luna aprilie a acestui an, Viorel Morărescu, director general în MADR. Acesta a subliniat că producătorii care și-au atestat produsele obţinute tradiţional au înregistrat vânzări cu 25% mai mari deoarece consumatorii au identificat mult mai ușor produsele.

„Producătorii atestaţi au afirmat că le-au crescut vânzările cu 20-25% deoarece consumatorii au identificat mult mai ușor produsele, dar și pentru că MADR garantează pentru ele. De aceea, noi trebuie să ne asigurăm că există o calitate constantă a produselor și nu apar probleme. În general, cei care s-au angajat să producă astfel de produse sunt și ei, la rândul lor, oameni serioși. Consider că produsele de calitate sunt făcute de oameni de calitate”, a explicat directorul MADR.

„Singurul lucru care s-a modificat în ultimii ani în ceea ce privește produsele tradiţionale este legislaţia. Legislaţia

realizarea caietelor de sarcini în vederea obţinerii atestatului de produs tradiţional.

O altă modalitate inovativă de a promova și bugeta produsele tradiţionale, prin intermediul Grupurilor de Acţiune Locală, este realizarea unui brand al produsului respectiv sau al unei game de produse. Crearea brandului de GAL este una din fișele inovative intens promovate în cadrul activităţilor RNDR și bine primită de membri GAL. Investiţia în crearea și promovarea unui brand este o modalitate eficientă de a transforma un produs tradiţional în unul de succes pe piaţă. Calitatea bine cunoscută a produselor tradiţionale, însoţită de un brand bine poziţionat în raport cu potenţialii clienţi, poate asigura succesul financiar al unei mici afaceri, iar în PNDR 2014-2020 se va pune accentul pe finanţarea creării și promovarea brandului, mai ales prin intermediul Grupurilor de Acţiune Locală.

naţională pentru produsele românești a devenit un pic mai restrictivă, iar produsele au trebuit reanalizate și reevaluate. De aceea, în momentul de faţă, sunt mai puţine produse tradiţionale, ceea ce nu e neapărat un lucru rău; o reevaluare periodică este binevenită. Pe de altă parte însă, aș ţine cont de faptul că în România se întâmplă altfel lucrurile faţă de Uniunea Europeană. Chiar dacă avem foarte multe produse tradiţionale recunoscute la nivel

naţional, la nivel european situaţia este alta. Avem un singur produs tradiţional publicat și finalizat, dar sunt mai multe care își așteaptă verificarea de la Uniunea Europeană. Sigur, magiunul de Topoloveni este cel clasic, pe care îl cunoaștem, dar se lucrează și pentru altele. În cele din urmă, numărul lor va crește, ceea ce nu poate decât sa ne bucure”, a mai spus reprezentantul USAMV Cluj-Napoca, Felix Ariton.

Page 17: Alimente Tradiţionale

30 31

Opinia specialistuluiMișcarea „Slow Food”, o altă perspectivă asupra alimentelor tradiționale

Marta Pozsonyi este director al Centrului Gastronomic Turda și președinte al Asociaţiei Slow Food Turda. Scopul asociaţiei este organizarea de activităţi educaţionale pentru promovarea patrimoniului local, regional și naţional din punct de vedere gastronomic și cultural, precum și susţinerea dezvoltării agrare. Membrii Slow Food Turda duc o campanie permanentă pentru încurajarea producţiei la scară mică, pentru certificarea produselor și participarea la târguri de acest gen, precum și la alte evenimente care

le-ar putea aduce un profit, toate acestea cu scopul de a preveni riscul dispariţiei produselor locale, tradiţionale.

Slow Food Turda pune accent pe educaţia tinerei generaţii, organizând periodic vizite la producătorii locali, prin care tinerii pot vedea „pe viu” cum sunt realizate produsele tradiţionale și au posibilitatea să deslușească tainele unor vechi îndeletniciri.

Sunteți cunoscută pentru activitatea din cadrul mișcării Slow Food. Pentru cei ce nu cunosc acest concept, vă rugăm să ne faceți o scurtă descriere.

Marta Pozsonyi: Slow Food Turda este una dintre cele peste 1.000 de organizaţii locale ale reţelei internaţionale Slow Food, care este o organizaţie susţinută de membri, fondată în 1989 pentru a contracara moda fast food-urilor, pentru a apăra tradiţiile locale, a proteja biodiversitatea, a promova produsele realizate la scară mică și a încuraja antreprenoriatul din comunităţile medii-mici. Astfel, sprijină un mod de viaţă sănătos pentru indivizi și profitabil pentru comunităţi și readuce gusturile locale uitate sau pierdute, prin proiectele Arca gusturilor sau Presidia.

Page 18: Alimente Tradiţionale

32 33

În ce măsură mișcarea Slow Food și produsele tradiționale merg în aceeași direcție?

M.P.: Direcţia este clară, deoarece pentru noi tradiţional înseamnă local, regional. Punem accent pe produsele de sezon, pe utilizarea în bucătărie a ingredientelor naturale și locale, și asta înseamnă automat și tradiţional. Tocmai de aceea fiecare convivium (organizaţie locală) își desfășoară activitatea în zona ei.

Care sunt argumentele cele mai importante în favoarea produselor alimentare tradiționale?Produsele tradiționale sunt cu siguranță mai gustoase. Sunt și mai sănătoase?

M.P.: A cunoaște provenienţa mân-cărurilor, a ingredientelor și, în aceeași măsură, poveștile „din spatele” acestora, prin oamenii locului, este foarte important în lumea Slow Food. Cunoscând aceste lucruri, deja consumatorii devin co-producători, ei știu ce mănâncă, știu că, pe lângă o alimentaţie sănătoasă, gustoasă și corectă, ei contribuie și la menţinerea producţiei locale, la dezvoltarea economiei locale și, la urma urmei, la salvarea culturii gastronomice. Pe de altă parte, fiind conștient de ceea ce mănânci, apare acel respect faţă de cel ce produce acea mâncare, iar în același timp,

de partea producătorului apare respectul pentru cel ce consumă acea mâncare.

Legislația îi ajută pe producători? Cum credeți că a evoluat România din acest punct de vedere?

M.P.: Legislaţia nu îi ajută neapărat pe cei care produc hrană la scară mică, întotdeauna sunt „favorizaţi” producătorii industriali care produc hrană de proastă calitate, ieftină și multă. În același timp, nu pot spune că este imposibil să îţi menţii producţia sau să devii producător. Trebuie însă să respecţi niște condiţii de bază, mai ales de igienă, care sunt foarte importante. În momentul în care micul producător va înţelege că trebuie să te conformezi unor norme de siguranţă alimentară, fie că ai 10 vaci sau 30 de stupi, fie 500 de vaci sau 400 de stupi, poţi să îţi desfășori producţia în condiţiile cerute. Cerinţa de produse tradiţionale este, consum - la fel, mai lipsește partea de educaţie alimentară, zic eu, dar facem pași și în această privinţă.

E mai greu decât în trecut să obții un atestat de producător tradițional ?

M.P.: Cum am spus mai devreme, nu este greu, trebuie să respecţi niște condiţii de bază și asta se poate face. Trebuie însă să ne obișnuim să lucrăm corect.

Page 19: Alimente Tradiţionale

34 35

Comparativ cu Uniunea Europeană cum stăm? Avem cu siguranță produse tradiționale, dar suntem bine poziționați pe piață? Sunt mai mulți producători în restul Uniunii decât la noi? Facem și export?

M.P.: Produsele românești sunt foarte căutate în Europa. Știm că, de exemplu, mare parte din produsele apicole se exportă în Germania, precum și multe fructe de pădure, ciuperci sau plante medicinale, chiar și brânzeturi tradiţionale sau vinuri. Avem noroc să avem o floră foarte bogată care produce mai mult decât avem noi nevoie, mai avem însă de învăţat la categoria de exploatare sustenabilă.

În ceea ce privește posibilitatea de finanțare a celor ce aleg să devină producători de alimente tradiționale, există pârghii suficiente?

M.P.: Da, există. O șansă mare ar fi pentru noi ca producătorii să înţeleagă că trebuie să se asocieze, să lucreze împreună în grupuri de producători, în sistemul de cooperativă.

Sunt foarte mulţi bani de la UE pe care încă nu știm să îi accesăm (mă refer aici la producătorii mici). Apare acum linia de finanţare pe lanţurile scurte alimentare (de distribuţie și producţie), M16, pentru care am fost consultaţi și noi ca organizaţie, alături de alte organizaţii în domeniu din ţară. Această linie este foarte bună pentru micii producători, iar condiţiile sunt mai

ușoare. O asociere înseamnă, automat, atragere mai ușoară de fonduri, posibilitate de achiziţionare de utilaje sau dezvoltare a diferitelor sectoare din producţie. Trebuie însă să învăţăm să avem încredere unii în ceilalţi și să acceptăm să construim ceva împreună.

Există o piață de desfacere suficientă pentru produsele tradiționale? Sau sunt prea mulți clienți și prea puțini producători?

M.P.: Piaţa categoric există, ceea ce lipsește este partea de educaţie alimentară (însă facem pași mărunţi și în această direcţie). Pe lângă partea de produse sănătoase pentru

Page 20: Alimente Tradiţionale

36 37

noi, în calitate de consumatori trebuie să înţelegem și beneficiile aduse comunităţii prin consumul de alimente tradiţionale locale. În același timp, trebuie să învăţăm să vindem, să ambalăm, să dezvoltăm un brand propriu cu identitate locală și să menţinem calitatea produselor chiar dacă crește cantitatea produsă.

Produsele tradiţionale nu sunt în exces, cele industriale însă sunt prea multe. Eu nu cred că produsele tradiţionale sunt scumpe, cum se spune în general. Trebuie să învăţăm că pentru un produs bun, care, în timp, nu te „duce la doctor”, plătești mai mult pentru că este făcut din ingrediente naturale, muncite de oameni, nu de mașini.

Care sunt cele mai răspândite ocupații în rândul celor din domeniu; apicultori, producători de carne sau lactate?

M.P.: E evidentă o creștere a numărului apicultorilor în ultimii ani, de asemenea, și a celor care produc dulceţuri sau brânzeturi ori produse de panificaţie. Pe mine, din punct de vedere al filosofiei Slow Food, mă bucură enorm că oamenii încep să își producă hrana. Tocmai de aceea am menţionat partea de apicultură, pentru că a crescut numărul celor care au devenit apicultori, pur și simplu pentru a avea mierea proprie. Avem exemple de

producători cu 10-30 de stupi, un număr care asigură consumul propriu. La fel pot spune și despre cei care își fac grădini de zarzavaturi acasă sau în balcon, ori de cei

care și-au cumpărat 10 vaci și au sursă proprie de produse lactate sau ouăle și carnea provenite de la cele 60 de găini din gospodărie. Sunt mulţi și cei care s-au

Page 21: Alimente Tradiţionale

38 39

mutat în mediul rural pentru a se apuca de producţie de hrană (pe lângă opţiunea unui stil de viaţă într-un mediu curat, nepoluat). Sunteți și dumneavoastră producător de alimente tradiționale?

M.P.: Da, sunt producător, devenit unul în urma muncii mele de educaţie alimentară, însă eu am ales să vin cu produse noi, gusturi noi, care au la bază materie primă locală. Dulceaţa făcută din ceapă roșie de Arieș este un exemplu de gust nou pentru consumatorii din România, însă am observat o deschidere pentru asta. Încerc să prelucrez ceea ce găsesc în natură, pe plan relativ local, produse agricole cum ar fi ceapa roșie foarte cunoscută, sau fructele de pădure și ciupercile din zona Muntele Băișorii sau siropurile preparate la rece din flori de soc ori corcodușele și multe alte fructe care se cultivă sau cresc în mod natural la noi. În același timp, lucrez cu producătorii locali, venind cu reţete și gusturi noi în produse, cum este de exemplu brânza de capră produsă de familia Lar Crisan în Copăceni, la care eu adaug trufe negre, sau mierea produsă de familia de apicultori Kepes, la care eu adaug diferite condimente, precum și uleiurile presate la rece ale familiei Duma, unde eu contribui cu partea de mirodenii. Încerc să îi încurajez să își diversifice producţia și să vină cu

produse noi. Cred foarte mult în parteneriat și în succesul unei producţii și vânzări în urma muncii de echipă.

Care sunt cele mai mari dificultăți pe care le întâmpinați?

M.P.: Desfacerea rămâne o problemă, dar cred cu tărie că și aici se câștigă teren, și cea mai importantă metodă de vânzare trebuie să rămână cea direct către consumator, fără intermediari.

Ce sfaturi aveți pentru cei ce vor să devină producători tradiționali? Ce trebuie făcut și ce greșeli trebuie evitate la început de drum?

M.P.: M u ncă mu l t ă , răbd are ș i perseverenţă. O afacere bună trebuie construită, nu se poate face peste noapte. Dacă aș începe acum să produc anumite produse, categoric aș reduce costurile iniţiale, nu aș investi enorm, în afară de timp. Contactul cu consumatorul este în foarte mare măsură important și, indiferent de nivelul de producţie la care se ajunge, este esenţială menţinerea calităţii. Mai bine să producem bun și în cantităţi mai mici, decât să devină un produs industrial (după cum avem câteva exemple în ţară, de produs foarte bun devenit produs industrial, cu valoare scăzută).

Page 22: Alimente Tradiţionale

40

BibliografieOrdinul nr. 360/2013 privind atestarea produselor tradiţionale, elaborat de Ministerul Agriculturiişi Dezvoltării Rurale

ORDIN MADR 1393 din 9 septembrie 2014 pentru modificarea Ordinului ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, al ministrului Sănătăţii și al președintelui Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor nr. 724/1.082/360/2013 privind atestarea produselor tradiţionale

Comisia Europeană: Lucrarea „Agricultură și Dezvoltare Rurală”

Registrul naţional al produselor tradiţionale (RNPT) conform ordinului nr. 724 din 29 iulie 2013 privind atestarea produselor tradiţionale

www.slowfoodturda.ro

MADR – „Ghid de bune practici privind atestarea produselor tradiţionale”

Contact:

Sediul Naţional al Unităţii de Sprijin a Reţelei (USR)

Str. Nicolae Filipescu, nr. 39-41, et. 6, sector 2, Bucureşti, cod poştal 020961

Tel.: 031 690 0214, Fax.: 031 690 0215

E-mail: [email protected]

Internet: www.rndr.ro

Această publicaţie a fost realizată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din România în cadrul proiectului „Înfiinţarea şi sprijinirea

Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală”. Proiect cofinanţat prin FEADR prin Măsura 511 din cadrul PNDR 2007 - 2013.

2015

Conţinutul acestei publicaţii nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene.

Se distribuie gratuit.

Departamentul Publicaţii USR

Page 23: Alimente Tradiţionale

Ministerul Agriculturiiși Dezvoltării Rurale