Alchimistul Paulo Coelho

Click here to load reader

  • date post

    01-May-2017
  • Category

    Documents

  • view

    264
  • download

    14

Embed Size (px)

Transcript of Alchimistul Paulo Coelho

  • PAULO COELHOAlchimistul(ALQUIMISTA, 1988)PREFATAEste important sa spunem cteva lucruri despre faptul ca Alchimistul este o cartesimbolica, diferita de Jurnalul unui magician, care n-a fost o lucrare de fictiune.Unsprezece ani de viata am dedicat Alchimiei. Simpla idee de a transforma metalele naur sau de a descoperi Elixirul tineretii fara batrnete era prea fascinanta ca sa treacaneobservata de orice novice n ale magiei. Marturisesc ca Elixirul tineretii fara batrnete maseducea cel mai tare: nainte de a ntelege si simti prezenta lui Dumnezeu, ideea ca totul se vasfrsi ntr-o buna zi ma aducea la disperare. Astfel, aflnd despre posibilitatea de a obtine unlichid n stare sa-mi prelungeasca pentru multi ani existenta, am hotart sa ma dedic trup sisuflet fabricarii lui.Era o perioada de mari transformari sociale 2 nceputul anilor '70 2 si nca nu existaupublicatii serioase cu privire la Alchimie. Am nceput, la fel ca unul dintre personajele cartii,sa cheltui putinii bani pe care i aveam pe cumpararea unor carti din strainatate, si-midedicam multe ore din zi studiului simbologiei lor complicate. Am cautat doua-trei persoaneserioase din Rio de Janeiro care se dedicasera n mod serios Marii Opere, dar acestea aurefuzat sa ma primeasca. I-am cunoscut si pe altii care si spuneau alchimisti, si aveaulaboratorul propriu si promiteau sa ma nvete tainele Artei n schimbul unei adevarate averi;azi nteleg ca acestia nu stiau nimic din ceea ce pretindeau sa ma nvete.Dar cu toata staruinta mea, rezultatele au fost zero absolut. Nu se ntmpla nimic dinceea ce manualele de Alchimie afirmau n limbajul lor complicat. Era un sir nesfrsit desimboluri, de dragoni, de lei, sori, luni si argint viu, iar eu aveam mereu impresia ca mergeampe un drum gresit, pentru ca limbajul simbolic permite o cantitate uriasa de erori. n 1973,disperat de absenta oricarui progres, am comis un act de o iresponsabilitate suprema. n aceltimp eram angajat la Secretariatul pentru Educatie din Mato Grosso, pentru a tine cursuri deteatru n acel stat, asa ca am hotart sa-mi folosesc studentii la niste ateliere de teatru careaveau ca tema Tabla de Smarald. Aceasta, mpreuna cu unele incursiuni ale mele n zonelemocirloase ale magiei, au facut ca n anul urmator sa pot simti pe propria piele adevarulproverbului: "Dupa fapta, si rasplata". Totul n jurul meu s-a prabusit complet.Mi-am petrecut urmatorii sase ani din viata ntr-o atitudine destul de sceptica n ceea cepriveste tot ce era legat de mistica. n acest exil spiritual am nvatat multe lucruri importante:ca acceptam un adevar numai dupa ce l-am negat din tot sufletul, ca nu trebuie sa fugim de

  • propriul nostru destin si ca mna lui Dumnezeu este infinit de generoasa, n pofida severitatiiei.n 1981, am facut cunostinta cu RAM, organizatia oculta unde mi-am gasit si unMaestru, care avea sa ma readuca pe drumul ce-mi era scris. Si n timp ce el ma pregatea nnvatatura mea, m-am apucat din nou sa studiez Alchimia pe cont propriu, ntr-o noapte,cnd stateam de vorba dupa o epuizanta sesiune de telepatie, am ntrebat de ce limbajulalchimistilor era att de vag si de complicat.2 Snt trei tipuri de alchimisti, spuse Maestrul meu. Aceia care snt imprecisi pentru canu stiu ce vorbesc; aceia care snt imprecisi pentru ca stiu ce vorbesc, dar stiu si ca limbajulAlchimiei este un limbaj adresat inimii si nu ratiunii.2 Si al treilea tip? am ntrebat.2 Aceia care nu au auzit niciodata vorbindu-se despre Alchimie, dar care au reusit, prinexperienta lor, sa descopere Piatra Filosofala.Asa s-a hotart Maestrul meu 2 care apartinea celui de-al doilea tip 2 sa-mi predea lectiide Alchimie. Am descoperit ca limbajul simbolic, care ma irita si ma descumpanea att, eraunicul mod de a atinge Sufletul Lumii, sau ceea ce Jung a denumit "inconstientul colectiv".Am descoperit Legenda personala si Semnele lui Dumnezeu, adevaruri pe care rationamentulmeu intelectual refuza sa le accepte din cauza simplitatii. Am descoperit ca a ajunge la MareaOpera nu este misiunea unor alesi, ci a tuturor fiintelor omenesti de pe fata Pamntului. Sigurca nu totdeauna vedem Marea Opera sub forma unui ou sau a unui flacon cu lichid, dar totiputem 2 fara umbra de ndoiala 2 sa ne cufundam n Sufletul Lumii.De aceea Alchimistul este si un text simbolic. De-a lungul paginilor sale, n afara defaptul ca am transmis tot ce am nvatat despre aceasta, am ncercat sa aduc un omagiumarilor scriitori care au reusit sa ajunga la Limbajul Universal: Hemingway, Blake, Borges(care a folosit si el istoria persana ntr-una din povestirile lui), Malba Tahan si altii.Pentru a completa aceasta lunga prefata si a ilustra ceea ce Maestrul meu voia sa spunacu al treilea tip de alchimisti, merita sa amintim o ntmplare pe care el nsusi mi-a povestit-on laboratorul lui.Sfnta Maria, cu pruncul Isus n brate, s-a hotart sa vina pe Pamnt ca sa viziteze omnastire. Mndri foarte, calugarii au facut un sir lung si fiecare s-a nfatisat n fata SfinteiFecioare pentru a I se nchina. Unul a declamat poeme frumoase, altul I-a aratat miniaturilesale pentru Biblie, al treilea I-a recitat numele tuturor sfintilor. Si asa unul dupa altul, fiecarecalugar si-a adus omagiul Maicii Domnului si Pruncului Isus.Dar ultimul din sir era cel mai umil calugar din mnastire, care niciodata nu nvatasenteleptele scrieri ale epocii. Parintii lui fusesera oameni simpli care lucrau la un vechi circ

  • din mprejurimi si tot ce-l putusera nvata era sa arunce mingi n sus si sa faca ctevajonglerii.Cnd a venit rndul acestuia, ceilalti calugari au vrut sa puna capat nchinaciunilor,pentru ca fostul scamator nu avea nimic important de spus si putea strica imagineamnastirii. Dar calugarul simtea, n adncul sufletului, o dorinta arzatoare sa daruiasca cevalui Isus si Sfintei Fecioare.Rusinat, simtind privirea mustratoare a fratilor lui, a scos cteva portocale din sutana sia nceput sa le arunce n sus si sa jongleze cu ele, asa cum stia el.Si doar n acel moment Pruncul Isus a zmbit si a nceput a bate din palme n brateleSfintei Marii. Si Maica Domnului numai lui i-a ntins bratele, lasndu-l sa-l atinga pe Prunc.AUTORULSi pe cnd mergeau ei, El a intrat ntr-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit n casa ei.Si ea avea o sora ce se numea Maria, care, asezndu-se la picioarele Domnului, asculta cuvntul Lui.Iar Marta se silea cu multa slujire si, apropiindu-se, a zis:Doamne! au nu socotesti ca sora mea m-a lasat singura sa slujesc? Spune-i deci sa-mi ajute.Si raspunznd, Domnul i-a zis:Marto, Marto, te ngrijesti si pentru multe te silesti.Dar un lucru trebuie: caci Maria partea cea buna a ales, care nu se va lua de la ca.LUCA, 10: 38-42PROLOGAlchimistul lua o carte pe care o adusese cineva din caravana. Tomul era fara coperta,dar reusi sa-i identifice autorul: Oscar Wilde. n timp ce-i rasfoia paginile, gasi o povestiredespre Narcis.Alchimistul cunostea legenda lui Narcis, frumosul baiat care-si contempla zilnic propriafrumusete ntr-un lac. Era att de fascinat de el nsusi ca ntr-o buna zi a cazut n lac si amurit necat. n locul acela, a aparut o floare care s-a numit narcisa.Dar nu asa si ncheia Oscar Wilde povestirea. El spunea ca atunci cnd a murit Narcis,au venit naiadele 2 zeitele izvoarelor si ale padurii 2 si au vazut lacul transformat dintr-unulcu apa dulce, ntr-un ulcior cu lacrimi sarate.2 De ce plngi? au ntrebat naiadele.2 Plng pentru Narcis, raspunse lacul.2 Ah, nu-i de mirare ca plngi pentru Narcis, continuara ele. La urma urmelor, desi noiam alergat mereu dupa el prin padure, tu erai singurul care puteai sa-i contempli de aproapefrumusetea.2 Dar Narcis era frumos? ntreba lacul.2 Cine altul poate sti mai bine dect tine? raspunsera, surprinse, naiadele. La urmaurmelor, doar pe marginile tale se apleca el n fiecare zi.Lacul ramase tacut o vreme. ntr-un trziu, zise:2 l plng pe Narcis, dar niciodata n-am stiut ca el era frumos. l plng pe Narcis pentruca de fiecare data cnd se apleca deasupra apelor mele, eu puteam sa vad reflectata, n fundulochilor lui, propria-mi frumusete.

  • "Ce povestire frumoasa", spuse Alchimistul.Partea ntiBaiatul se numea Santiago. Se ntuneca tocmai cnd ajunse cu turma lui n fata uneivechi biserici parasite. Acoperisul se prabusise de mult, si in locul unde pe vremuri se aflasacristia crestea acum un sicomor urias.Hotar sa petreaca noaptea aici. si mna toate oile prin ruinele portii si apoi puse nistescnduri pentru ca acestea sa nu fuga n timpul noptii. Nu erau lupi pe acolo, dar odata iscapase una n timpul noptii si a trebuit sa-si piarda toata ziua urmatoare pentru a gasi oaiaratacita.si ntinse haina pe jos si se aseza, folosind cartea pe care o terminase de citit dreptperna. si spuse, nainte de a adormi, ca ar trebui sa nceapa sa citeasca niste carti maigroase 2 durau mai mult pna se sfrseau si erau perne mai confortabile n timpul noptii.Era nca ntuneric cnd se trezi. Privi n sus si vazu stelele care straluceau prinacoperisul aproape naruit."Voiam sa mai dorm putin", se gndi el. Avusese acelasi vis ca si saptamna trecuta, siiarasi se trezise nainte de sfrsit.Se ridica si lua o nghititura de vin. Apoi si lua toiagul si ncepu sa-si trezeasca oile carenca mai dormeau. Observase ca imediat ce se trezea el, cea mai mare parte a animalelor sedesteptau si ele. Ca si cum ar fi existat o energie misterioasa care i unea viata de aceea aoilor cu care strabatuse pamntul de doi ani ncoace n cautare de hrana si apa.2 S-au obisnuit atta cu mine ca-mi cunosc obiceiurile, si spuse n soapta. Dar statu oclipa si se gndi ca ar fi putut sa fie si invers: s-o fi obisnuit el cu orarul oilor.Dar erau si unele oi care ntrziau sa se scoale. Baiatul le trezi pe rnd cu toiagul,strignd-o pe fiecare pe nume. Totdeauna crezuse ca oile snt n stare sa nteleaga ce vorbesteel. De aceea obisnuia uneori sa le citeasca parti din cartile care l impresionasera, sau savorbeasca despre singuratatea si bucuria unui cioban pe cmp, ori sa comenteze ultimelenoutati pe care le vedea prin orasele pe unde se ntmpla sa treaca.nsa n ultimele doua zile avusese o singura grija: fata negustorului care locuia n orasulunde avea sa ajunga peste patru zile. Nu fusese dect o singura data acolo, anul trecut.Negustorul avea o pravalie de stofe si tesaturi si i placea totdeauna sa vada cu ochii lui cumsnt oile tunse, ca sa se fereasca de hotii. i spusese un prieten despre pravalie, asa caciobanul si dusese oile acolo.2 Vreau sa vnd ceva lna, i spuse negustorului.Pravalia era plina de clienti si negustorul l ruga sa astepte pna seara. El se aseza pecaldarmul din fata magazinului si scoase o carte din desagi.2 Nu stiam ca ciobanii citesc carti, se auzi un glas feminin lnga el.Era o fata ce arata leit ca acelea din Andaluzia, cu parul negru si neted si ochi ceaminteau vag de vechii cuceritori mauri.

  • 2 Asta pentru ca oile te nvata mai multe dect cartile, raspunse baiatul.Au stat de vorba mai bine de doua ore. Ea i spuse ca era fata negustorului, si-i vorbidespre viata din acea asezare unde fiecare zi era la fel cu cealalta. Ciobanasul i povestidespre cmpiile Andaluziei, despre ultimele noutati pe care le vazuse n orasele pe undetrecuse. Era multumit ca vorbea si cu altcineva, nu numai cu oile.2 Cum ai nvatat sa citesti? ntreba fata la un moment dat.2 Ca toata lumea, raspunse baiatul. La scoala.2 Dar daca stii sa citesti, cum de esti doar un simplu cioban?Baiatul balmaji ceva ca sa ocoleasca raspunsul. Era ncredintat ca fata nu va ntelegeniciodata. si continua povestile de calatorie si ochisorii cei mauri clipeau de frica si mirare.Pe masura ce trecea timpul, baiatul si dorea sa nu se mai sfrseasca ziua, sa-l vada totocupat pe tatal fetei care sa-i ceara sa astepte trei zile. A nteles ca simtea un lucru pe carenu-l mai simtise: dorinta de a ramne ntr-un singur loc pentru totdeauna. Lnga fata ceaoachesa zilele n-ar fi fost niciodata la fel una cu cealalta.Dar negustorul veni si i ceru sa tunda patru oi. Apoi i plati ct i datora si-i ceru sarevina anul urmator.Peste doar patru zile ajungea din nou n oraselul acela. Era agitat si nesigur pe el: poateca fata l si uitase. Pe acolo treceau multi ciobani care vindeau lna.2 Nu-i nimic, le spuse flacaul oilor lui. Si eu cunosc alte fete n alte orase.Dar n strafundul inimii stia ca are importanta. Si ca pastorii, ca si marinarii sau comisvoiajorii,cunosteau cte un oras unde se afla cineva n stare sa-i faca sa uite de bucuria de acalatori liberi prin lume.Se iveau zorile si ciobanul si mna oile n asa fel nct sa mearga dupa soare. "Asteaniciodata nu trebuie sa ia o hotarre", gndi el. "Poate de asta stau mereu lnga mine."Aveau nevoie doar de apa si hrana. Cta vreme baiatul stia cele mai verzi pasuni dinAndaluzia, ele i vor fi credincioase. Chiar daca zilele erau toate la fel, cu ore nesfrsite care setrau ntre rasaritul si apusul soarelui, chiar daca ele nu citisera niciodata o carte n scurtalor viata si nu cunosteau limba oamenilor care povesteau noutatile de prin sate. Eraumultumite sa gaseasca apa si hrana, atta le era de ajuns. n schimb, si ofereau cu marinimielna, compania si 2 din cnd n cnd 2 carnea."Daca eu acum as deveni un monstru si m-as hotar sa le omor una cte una, ele arvedea abia la urma ca turma a fost exterminata", gndi baiatul. "Pentru ca au ncredere nmine si au uitat sa se bizuie pe propriile lor instincte. Si asta numai pentru ca eu le mn lamncare si la adapatoare."Baiatul ncepu sa se minuneze de propriile lui gnduri. Poate biserica aceea, cusicomorul crescut ntr-nsa, sa fi fost cu ghinion. i inspirase acelasi vis pentru a doua oara, siasta i dadea o senzatie de furie mpotriva tovaraselor lui, mereu asa de credincioase. Bauputinul vin care ramasese de la cina de cu seara si-si strnse haina la mijloc. St

  • ia ca pestecteva ore, cu soarele n vrful sulitei caldura va fi asa de mare ca nu-si va mai putea duce oilepe cmp. Era ora cnd toata Spania dormea n timpul verii. Caldura tinea pna seara si ntoata aceasta vreme el trebuia sa-si care dupa el haina. Dar cnd se gndea la greutate,imediat i venea n minte ca nu simtise frigul diminetii numai pentru ca o avea. "Trebuie safim mereu pregatiti pentru surprizele vremii", se gndea el atunci, si se simtea multumit cugreutatea hainei.Haina si avea rostul ei, si baiatul de asemenea. De doi ani pe cmpiile Andaluziei, stia pedinafara toate asezarile din regiune, pentru ca aceasta era marea pasiune a vietii lui 2 sacalatoreasca. Se gndise ca de data asta o sa-i explice fetei cum de un simplu cioban stia saciteasca: fusese chiar la seminar, pna la saisprezece ani. Parintii lui voiau ca el sa devinapreot, si sa fie motiv de mndrie pentru o familie de simpli tarani care muncea din greu doarpentru mncare si apa, ca si oile lui. nvatase latina, spaniola si teologie. Dar nca de mic visasa cunoasca lumea, iar asta era mult mai important dect sa-l cunosti pe Dumnezeu saupacatele oamenilor, ntr-o seara, cnd se afla n vizita la ai sai, si lua inima-n dinti si-i spusetatalui sau ca nu voia sa fie preot. Voia sa calatoreasca.2 Oameni din toata lumea au trecut prin satul asta, fiule, raspunse tatal. Au venit ncautare de lucruri noi, dar au ramas aceiasi. Se duc pna pe deal ca sa vada cetatea si snt deparere ca trecutul era mai bun dect prezentul. Snt balai sau tuciurii, dar nu-s deosebiti deoamenii din satul nostru.2 Dar eu nu cunosc cetatile din tinuturile de unde vin ei, zise baiatul.2 Oamenii acestia, dupa ce ne vad pamnturile si femeile, spun ca le-ar placea satraiasca pentru totdeauna aici, continua tatal.2 Vreau sa cunosc femeile si tinuturile de unde vin ei, spuse baiatul. Pentru ca acestianu se asa-za niciodata pe aici.2 Oamenii acestia au tot timpul punga plina cu bani, mai spuse tatal. Dintre ai nostri,numai ciobanii umbla de colo-colo.2 Atunci ma fac cioban.Tatal nu mai spuse nimic. A doua zi i dadu o punga cu trei monede spaniole vechi deaur.2 Le-am gasit ntr-o zi pe cmp. Urmau sa fie ale bisericii, ca zestre a ta. Cumpara-ti oturma si bate lumea n lung si-n lat, pna ai sa ntelegi ca cetatea noastra e cea mainsemnata, iar femeile noastre, cele mai frumoase.Apoi l binecuvnta. n ochii tatalui, baiatul citi aceeasi dorinta de a cutreiera lumea. Odorinta nca vie, n ciuda zecilor de ani ct ncercase sa o nabuse cu apa, mncare si acelasiculcus pentru toate noptile.Orizontul se colora n rosu, apoi aparu soarele. Baiatul si aminti de discutia cu taicasausi se simti usurat; cunoscuse deja multe cetati si multe femei (dar nici una ca

  • aceea carel astepta peste doua zile). Avea o haina, o carte pe care o putea schimba pentru alta si oturma de oi. Totusi, cel mai important era ca n fiecare zi si mplinea marele vis al vietii lui 2sa calatoreasca. Cnd va obosi de cmpiile andaluze va putea sa-si vnda oile si sa se facamarinar. Cnd se va satura de mare va fi cunoscut deja multe orase, multe femei, multe ocaziide a fi fericit."Nu stiu cum l cauta pe Dumnezeu la seminar", se gndi el n timp ce privea rasaritulsoarelui.De cte ori putea o lua pe alt drum. Nu mai fusese niciodata pe la acele ruine alebisericii, desi trecuse de attea ori prin apropiere. Lumea era mare si nesfrsita, si daca s-ar filasat numai un pic condus de oi, ar fi descoperit si mai multe lucruri interesante. "Problemaeste ca ele nu stiu ca fac drumuri noi n fiecare zi. Nu-si dau seama ca pasunile se schimba,ca anotimpurile trec, pentru ca snt ocupate numai cu adapatul si cu mncarea.""Poate ca asa este cu noi toti", si zise ciobanasul. "Chiar si cu mine, care nu ma maigndesc la alta femeie de cnd am vazut-o pe fata negustorului."Privi cerul si socoti ca pe la prnz ar ajunge la Tarifa. Acolo putea sa schimbe carteapentru una mai groasa, sa-si umple carafa cu vin, sa se rada si sa se tunda; trebuia sa sepregateasca pentru ca s-o ntlneasca pe fata, si nici nu voia sa se gndeasca la posibilitateaca alt cioban sa fi ajuns naintea lui cu mai multe oi, si sa-i ceara mna."Tocmai posibilitatea sa-ti mplinesti un vis face viata interesanta", reflecta el n timp ceiarasi privea cerul si grabea pasul. Tocmai si adusese aminte ca la Tarifa statea o batrnacare stia sa interpreteze visele. Iar el avusese de doua ori acelasi vis n acea noapte.Batrna l conduse pe flacau ntr-o ncapere din fundul casei, separata de sufragerieprintr-o perdea facuta din fsii de plastic colorate. nauntru avea o masa, o icoana cu SfntaInima a lui Isus si doua scaune.Batrna se aseza si-i ceru si lui sa faca la fel. Apoi i lua minile si se ruga n soapta.Parea o rugaciune tiganeasca. Flacaul mai ntlnise multi tigani n drumurile lui; acestiaumblau din loc n loc, dar nu aveau grija oilor. Oamenii spuneau ca viata unui tigan erafacuta numai ca sa-i nsele pe ceilalti. Si mai spuneau ca facusera ntelegere cu diavolul, si cafurau copii ca sa-i faca sclavi n misterioasele lor tabere. Cnd fusese mic, mereu i-a fostgroaza sa nu-l fure tiganii, si aceeasi frica veche o simti cnd tiganca i lua minile."Dar are icoana cu Sfnta Inima a lui Isus", gndi el, ncercnd sa se linisteasca. Nu voiaca mna sa nceapa a-i tremura, iar batrna sa-si dea seama ca-i e frica. Spuse Tatal nostru ngnd.2 Ce interesant, zise batrna fara a-si lua ochii de la mna baiatului. Apoi tacu din nou.Flacaul deveni nervos. Minile ncepura sa-i tremure fara voie, iar batrna vazu. Si l

  • etrase repede.2 N-am venit ca sa-mi ghicesti n palma, spuse, caindu-se ca intrase n casa aceea.Chiar se gndi ca mai bine-i platea acum si pleca fara sa fi aflat nimic. Daduse prea multaimportanta unui vis care se repetase.2 Ai venit pentru vise, raspunse batrna. Visele snt limbajul Domnului. Si cnd elvorbeste pe Limbajul Lumii, pot sa-l interpretez si eu. Dar daca El vorbeste limba sufletuluimatale, numai talica poti s-o ntelegi. Da' io ti iau oricum banii.nca o hotie, se gndi flacaul. Dar se hotar sa riste. Un cioban risca mereu sa sentlneascacu lupii sau cu seceta, dar asta face ocupatia de pastor mai atractiva.2 Am avut de doua ori la rnd acelasi vis, ncepu el. Se facea ca eram pe o pasune cuoile, cnd a aparut un copil care a nceput sa se joace cu animalele. Mie nu-mi place sa sebage cineva pe oile mele, se sperie de straini. Dar copiii totdeauna reusesc sa se apropie deanimale fara sa le sperie. Nu stiu de ce. Nu stiu cum de cunosc animalele vrsta oamenilor.2 ntoarce-te la vis, i ceru batrna. Am o oala pe foc. Si pe urma, ai bani putini, nu-mipot pierde tot timpul cu tine.2 Copilul s-a mai jucat cu oile nca o vreme, continua baiatul, usor intimidat. Sideodata, m-a luat de mna si m-a dus la Piramidele din Egipt.Se opri putin pentru ca sa vada daca batrna stia ce snt acelea piramidele din Egipt. Darbatrna ramase linistita.2 Atunci, la Piramidele din Egipt 2 si pronunta ultimele trei cuvinte rar, pentru cabatrna sa le nteleaga bine 2 copilul mi-a spus: "Daca ai sa vii pna aici, ai sa gasesti ocomoara ascunsa." Dar cnd sa-mi arate locul exact, m-am trezit. La amndoua visele.Batrna ramase tacuta. ntr-un trziu, lua iarasi minile flacaului si le cerceta atent.2 Nu-ti iau nici un ban acuma, zise ea. Da' vreau a zecea parte din comoara daca ogasesti.Flacaul rse. De fericire. Vasazica baba strngea ban pe ban din putinul care-i pica, siasta datorita unui vis care vorbea de comori ascunse! Batrna trebuie ca era tiganca getbeget,ca tiganii snt prosti.2 Atunci spune ce nseamna visul, i ceru baiatul.2 Jura mai nti. Jura ca o sa-mi dai o zecime din comoara ta n schimbul vorbelor mele.Baiatul jura. Baba i ceru sa repete juramntul cu ochii la icoana Sfintei Inimi a lui IsusCristos.2 E un vis n Limbajul Lumii, spuse ea. Stiu sa-l interpretez, dar e o talmacire foartegrea. De asta cred ca merit o parte din ce gasesti.Iar ntelesul e asta: trebuie sa mergi pna la Piramidele din Egipt. N-am auzit niciodatade ele, dar daca ti le-a aratat un copil, nseamna ca exista. Acolo matale ai sa gasesti ocomoara care te va face bogat.Flacaul ramase descumpanit, dar pe urma se supara. Nu trebuia sa o caute pe batrnapentru atta lucru. Dar apoi si aminti ca nu trebuia sa plateasca nimic.

  • 2 Pentru atta lucru nu trebuia sa-mi pierd timpul, zise.2 De-asta ti-am zis ca visul e foarte greu de interpretat. Lucrurile simple snt cele maigrele, si numai nteleptii reusesc sa le vaza. Si cum eu nu mi-s o nteleapta, trebuie sa cunoscalte arte, cum ar fi cititul n palma.2 Si cum o sa ajung eu pna-n Egipt?2 Eu doar interpretez vise. Nu stiu sa le transform n realitate. De-asta trebuie sa traiescdin ce-mi dau fetele mele.2 Si daca nu ajung n Egipt?2 Ramn fara plata. N-o sa fie prima oara.Si batrna nu mai spuse nimic. i ceru baiatului sa plece, ca pierduse prea mult timp cuel.Flacaul pleca dezamagit si hotart sa nu mai creada niciodata n vise. si aminti ca aveamai multe de rezolvat. Merse la magazin sa cumpere de mncare, schimba cartea pe una maigroasa si se aseza pe o banca n piata principala pentru ca sa guste vinul pe care tocmai lcumparase. Era o zi fierbinte de vara si vinul, printr-una din acele taine de nepatruns, reuseasa-l racoreasca putin. Oile le lasase la intrarea n oras, la stna unui prieten. Cunostea multalume din partile acelea, doar de asta i placea sa calatoreasca. Cu prietenii pe care si-i faceomul nu trebuie sa stea zi de zi. Cnd vezi aceleasi fete mereu, cum i se ntmpla lui la Seminar,ajungi sa-i consideri ca facnd parte din viata ta. Si daca fac parte din viata noastra,ncep sa vrea sa ne-o si schimbe. Daca nu esti asa cum vor ei, se supara. Pentru ca toti stiuexact cum trebuie sa traim noi. Si niciodata n-au habar de cum trebuie sa-si traiascapropriile lor vieti. Ca femeia cu visele, care nu stia sa le transforme n realitate.Se hotar sa astepte sa mai coboare soarele spre asfintit nainte de a pleca cu oile sprecmp. Peste trei zile avea sa fie alaturi de fata negustorului.ncepu sa citeasca din cartea pe care i-o daduse un preot din Tarifa. Era o carte groasa,care vorbea despre o ngropaciune chiar din prima pagina. Pe lnga aceasta, numelepersonajelor erau ngrozitor de complicate. Daca ntr-o buna zi o sa scrie o carte, se gndi el,avea sa puna un singur personaj, pentru ca cititorii sa nu trebuiasca sa retina tot felul denume.Cnd reusi sa se concentreze putin asupra lecturii 2 si era buna, pentru ca vorbeadespre o nmormntare pe zapada, ceea ce i dadea o senzatie de frig sub soarele acela teribil2 un batrn se aseza lnga el si ncepu sa-i vorbeasca.2 Ce fac aia acolo? ntreba el, aratnd spre oamenii din piata.2 Muncesc, raspunse sec flacaul si se prefacu prins din nou de lectura. n realitate, segndea sa tunda oile n fata fetei negustorului, ca sa vada si ea ca era n stare sa faca lucruriinteresante. si nchipuise aceasta scena de mii de ori; de fiecare data, fata se minuna cnd eli explica ca oile trebuie tunse de la coada spre cap. Si ncerca sa-si aminteasca s

  • i ctevapovestiri frumoase pe care sa i le istoriseasca n timp ce el ar fi tuns oile. Pe cele mai multe lecitise n carti, dar avea sa le spuna ca si cum le-ar fi trait cu adevarat. Ea n-o sa stieniciodata adevarul fiindca nu stia sa citeasca.Dar batrnul insista. i spuse ca era obosit, ca-i era sete, si-i ceru o gura de vin baiatului.Acesta i ntinse carafa, doar-doar o tacea batrnul.Dar mosul voia sa stea la taclale cu tot dinadinsul. l ntreba ce carte citeste. Baiatul segndi sa fie aspru si sa se mute pe alta banca, dar taica-sau l ]nvatase sa fie respectuos cubatrnii. Asa ca i ntinse batrnului cartea, din doua motive: primul, pentru ca nu stia saciteasca titlul. Iar al doilea, pentru ca daca nici batrnul nu stia, s-ar fi mutat singur pe altabanca pentru ca sa nu se simta umilit.2 Hmmm, zise batrnul, sucind cartea pe toate partile, ca si cum ar fi fost cine stie ceciudatenie. E o carte importanta, dar e foarte plicticoasa.Flacaul ramase surprins. Si mosul citea, ba chiar citise acea carte. Iar daca acea carteera plicticoasa, cum spunea el, mai avea timp sa o schimbe pe alta.2 E o carte care vorbeste despre ce vorbesc cam toate cartile, continua batrnul. Despreneputinta oamenilor de a-si alege propriul destin. Si se termina facnd n asa fel nct toatalumea sa creada cea mai gogonata minciuna din lume.2 Si care e cea mai mare minciuna din lume? ntreba mirat baiatul.2 Pai, asta: ntr-o anume clipa din existenta, pierdem controlul asupra vietii noastre carencepe sa fie guvernata de soarta. Asta-i cea mai gogonata minciuna din lume.2 Cu mine nu s-a ntmplat asa, spuse flacaul. Au vrut ca eu sa fiu preot, dar eu m-amhotart sa ma fac cioban.2 E mai bine asa, zise batrnul, pentru ca-ti place sa calatoresti."Mi-a ghicit gndurile", si spuse baiatul.n acest timp, batrnul rasfoia cartea groasa, fara cea mai mica intentie de a o napoia.Flacaul a observat ca purta niste haine ciudate: parea arab, ceea ce nu era o raritate prinpartile acelea. Africa se afla la numai cteva ore de Tarifa; si n-aveai dect sa strabatiStrmtoarea cea mica cu vaporul. Deseori apareau arabi n oras, dupa cumparaturi sispuneau rugaciuni bizare de mai multe ori pe zi.2 De unde snteti? ntreba.2 Din mai multe locuri.2 Nimeni nu poate fi din mai multe locuri, riposta flacaul. Eu snt pastor si umblu prinmulte parti, dar snt dintr-un singur loc, dintr-un oras aproape de o cetate veche. Acolo m-amnascut.2 Atunci sa spunem ca m-am nascut la Salem.Baiatul nu stia unde se afla Salemul, dar nu vru sa ntrebe, ca sa nu se simta umilit depropria-i nestiinta. A mai ramas o vreme privind piata. Oamenii treceau de colo colo si pareaufoarte ocupati.2 Si cum mai e la Salem? ntreba flacaul, cautnd un punct de orientare.

  • 2 Cum a fost ntotdeauna.Nu nimerise. Dar stia ca Salemul nu se afla n Andaluzia, fiindca daca ar fi fost l-ar ficunoscut.2 Si ce faceti la Salem? insista el.2 Ce fac eu la Salem? pentru prima oara batrnul rse cu pofta. Pai, eu snt RegeleSalemului!"Oamenii spun lucruri foarte ciudate", gndi baiatul. "Uneori e mai bine sa stai cu oile,care tac si-si cauta doar hrana si apa. Sau sa stai cu cartile, care povestesc istorii de necrezutnumai atunci cnd omul vrea sa le asculte. Dar cnd vorbesti cu oamenii, spun niste lucruride nu stii ce sa le raspunzi."2 Numele meu este Melchisedec, spuse batrnul. Cte oi ai?2 Destule, raspunse flacaul. Prea voia sa afle multe despre viata lui, omul acesta.2 Atunci avem n fata o dilema: nu te pot ajuta daca chiar crezi ca ai oi destule.Flacaul se enerva. Doar nu cerea ajutor. Batrnul i ceruse si vin, si conversatie, sicartea.2 Da-mi cartea napoi, zise. Trebuie sa-mi caut oile si sa plec.2 Da-mi o zecime din oile tale, spuse batrnul. Iar eu te nvat cum sa ajungi la comoaraascunsa.Abia atunci si aminti baiatul de vis si dintr-o data totul se limpezi. Baba nu-i luasenimic, dar batrnul, care poate era barbatu-sau, urma sa stoarca mult mai multi bani pentruun pont care nu exista. Pesemne ca si mosul era tigan.Dar nainte ca baiatul sa spuna vreo vorba, batrnul se apleca, lua un bat si ncepu sascrie pe nisipul pietei. Cnd s-a aplecat, a stralucit ceva la gtul lui, dar asa de tare, caaproape l-a orbit. Dar cu o miscare neobisnuit de iute pentru vrsta lui, batrnul si acoperipieptul cu haina. Vederea baiatului reveni la normal si putu sa desluseasca ce scria batrnulpe jos.n praful pietei centrale din micul oras, flacaul citi numele tatalui si al mamei sale. Apoiciti povestea vietii lui pna n acel moment, jocurile copilariei si noptile reci de la seminar. Citinumele fetei negustorului, pe care el nu-l cunoscuse. Citi lucruri pe care niciodata nu lespusese cuiva, cum ar fi ziua n care a furat pusca tatalui sau ca sa vneze cerbi, sau prima sisingura lui experienta sexuala."Eu snt Regele Salemului", spusese batrnul.2 Dar cum se face ca un rege sta de vorba cu un pastor? ntreba flacaul, rusinat si pestemasura de uimit.2 Snt mai multe motive. Dar hai sa zicem ca cel mai important e ca tu esti n stare sa-timplinesti Legenda Personala.Baiatul nu stia ce este aceea Legenda Personala.2 Este ceea ce tu ai vrut dintotdeauna. Toti oamenii, la adolescenta, stiu care esteLegenda lor Personala. n acest moment al vietii totul este limpede, totul este posibil si

  • oamenii nu se tem sa viseze si sa doreasca tot ce le-ar placea sa faca n viata. Cu toateacestea, pe masura ce timpul trece, o forta misterioasa ncearca, ncet, ncet, sa dovedeascafaptul ca Legenda Personala este imposibil de realizat.Ce spunea batrnul nu prea avea nteles pentru baiat. Voia sa afle ce erau acele "fortemisterioase"; fata negustorului avea sa ramna cu gura cascata auzind toate acestea.2 Snt forte care par mrsave, dar care n realitate te nvata cum sa-ti realizezi LegendaPersonala. ti pregatesc spiritul si vointa, pentru ca pe lumea asta exista un mare adevar:oricine ai fi si orice ai face, cnd doresti ceva cu adevarat, vrei pentru ca aceasta dorinta s-anascut n sufletul Universului. Este misiunea ta pe Pamnt.2 Chiar daca e numai dorinta de a calatori? Sau de a te casatori cu fata unui negustorde tesaturi?2 Sau sa-ti cauti o comoara. Sufletul Lumii se hraneste cu fericirea oamenilor. Sau cunefericirea, cu invidia, cu gelozia lor. mplinirea Legendei Personale este singura ndatorire aoamenilor. Totul este un singur lucru. Si cnd tu vrei ceva cu adevarat, tot Universul conspirala realizarea dorintei tale.Au ramas o vreme n tacere, privind piata si oamenii. Batrnul vorbi primul:2 De ce pasti oile?2 Pentru ca mi place sa calatoresc.Dar batrnul i arata un vnzator de floricele, cu caruciorul lui rosu, care se afla ntr-uncolt al pietei.2 Si acelui vnzator de floricele i-a placut sa calatoreasca cnd era mic. Dar a preferat sasicumpere un carucior de floricele si sa strnga bani buni, ani de zile. Cnd o sa fie batrn, osa petreaca o luna n Africa. N-a nteles niciodata ca omul poate totdeauna sa-si mplineascavisele.2 Trebuia sa fi ales sa se faca cioban, gndi baiatul cu voce tare.2 S-a gndit la asta, raspunse batrnul, dar vnzatorii de floricele snt mai importantidect ciobanii. Au o casa, pe cta vreme pastorii dorm sub cerul liber. Oamenii prefera sa-sidea fetele dupa vnzatori de floricele dect dupa ciobani.Baiatul simti o mpunsatura n inima, gndindu-se la fata negustorului. n orasul eitrebuie sa fi existat vreun vnzator de floricele.2 n sfrsit, parerea oamenilor despre vnzatori de floricele si despre ciobani ajunge maiimportanta pentru ei dect Legenda Personala.Batrnul rasfoi cartea si ramase citind o pagina. Flacaul astepta un timp, apoi lntrerupse n acelasi fel n care o facuse si el.2 De ce vorbiti despre toate lucrurile astea cu mine?2 Pentru ca tu ncerci sa-ti traiesti Legenda Personala. Dar esti pe punctul de a te lasapagubas.2 ntotdeauna apareti n asemenea momente?2 Nu totdeauna sub forma asta, dar e drept ca niciodata nu am lipsit. Uneori apar subforma unei iesiri din impas, a unei idei bune. Alteori, ntr-un moment de rascruce, fac n asa

  • fel nct lucrurile sa fie mai simple, si asa mai departe. Dar majoritatea oamenilor nu baga deseama.Batrnul povesti cum saptamna trecuta fusese obligat sa apara unui cautator de pietrescumpe sub forma unei pietre. Omul acela lasase totul balta ca sa caute smaralde. Cinci anitrudise pe un ru, si sparsese 999 999 de bolovani n cautarea unui smarald. Si acum voia sarenunte, si nu lipsea dect o piatra, doar O PIATRA, pentru a-si descoperi smaraldul. Cumomul si pusese n joc Legenda Personala, batrnul se hotar sa intervina. S-a transformatntr-o piatra care s-a rostogolit la picioarele cautatorului. Acesta nsa, coplesit de mnie si denemplinirea celor cinci ani de munca zadarnica, a aruncat piatra ct colo. Dar a azvrlit-o cuatta putere, ca aceasta s-a lovit de alta piatra care s-a spart, dnd la iveala cel mai frumossmarald din lume.2 Oamenii afla foarte devreme care e ratiunea lor de a trai, spuse batrnul, cu o unda detristete n priviri. Poate ca din cauza asta renunta la tot att de curnd. Dar asa e lumea.Abia atunci si-a amintit baiatul ca discutia ncepuse cu comoara ascunsa.2 Comorile snt scoase de sub pamnt de suvoaiele de apa si snt ngropate tot desuvoaie, spuse batrnul. Daca vrei sa afli ceva despre comoara ta, trebuie sa-mi dai a zeceaparte din oile tale.2 Dar nu se poate sa-ti dau o zecime din comoara?Batrnul l privi dezamagit.2 Daca-mi fagaduiesti ce nu ai nca, o sa-ti pierzi dorinta de a obtine acel lucru.Atunci baiatul i spuse ca fagaduise o zecime tigancii.2 Tiganii snt destepti, ofta batrnul. Oricum, e bine sa nveti ca totul n viata are unpret. Asta este ceea ce ncearca sa ne nvete Razboinicii Luminii.Batrnul napoie cartea baiatului.2 Mine, tot la ora asta, mi aduci o zecime din oi. Iar eu te voi nvata cum sa capeticomoara ascunsa. Buna seara.Si disparu dupa un colt al pietei.Baiatul ncerca sa mai citeasca din carte, dar nu reusi sa se concentreze. Era agitat sincordat, pentru ca stia ca batrnul spusese adevarul. Se duse pna la vnzatorul de floricele,cumpara un cornet de floricele, gndindu-se daca trebuia sa-i povesteasca ce zisese batrnul."Uneori e bine sa lasi lucrurile cum snt", se gndi flacaul si ramase tacut. Daca i-ar fispus ceva, vnzatorul avea sa se framnte trei zile cu gndul de a lasa totul balta, dar era attde obisnuit cu caruciorul lui...Putea sa-l crute de aceasta suferinta. Porni agale fara tinta prin oras si ajunse n port.Acolo era o cladire mica, si aceasta avea o ferestruica de unde oamenii cumparau bilete.Egiptul era n Africa.2 Doriti ceva? ntreba tipul de la ghiseu.2 Poate mine, murmura baiatul departndu-se. Daca vindea numai o oaie, putea ajunge

  • de partea cealalta a strmtorii. Era o idee care-l nspaimnta.2 nca un visator, zise functionarul de la ghiseu ajutorului lui, n timp ce baiatul sendeparta. N-are bani de calatorie.La ghiseu, baiatul si aminti de oile lui, si-i fu teama sa se ntoarca la ele. Doi anipetrecuse nvatnd totul despre arta pastoritului; stia sa tunda, sa ngrijeasca de oilegestante, sa-si apere animalele de lupi. Cunostea toate cmpurile si pasunile Andaluziei.Cunostea pretul exact de vnzare si cumparare al fiecarui animal pe care-l avea.Se hotar sa se ntoarca la stna prietenului lui pe drumul cel mai lung. Si orasul acestaavea o cetate, iar el se hotar sa suie panta pietruita si sa se aseze pe unul din zidurile sale.De acolo de sus putea sa vada Africa. Odata cineva i explicase ca pe acolo venisera maurii,care ocupasera attia ani aproape toata Spania. Flacaul i dispretuia pe mauri. Ei i aduseserape tigani.Tot de acolo se putea vedea orasul n ntregime, inclusiv piata unde statuse de vorba cubatrnul. "Blestemat ceasul cnd l-am ntlnit pe mosul asta", gndi el. Se dusese doar sagaseasca o femeie priceputa la interpretarea viselor. Nici femeia, nici batrnul nu daduseravreo importanta faptului ca el era pastor. Erau oameni singuratici care nu mai credeau nviata si nu ntelegeau ca pastorii ajung sa fie legati de oile lor. El si stia ndeaproape fiecareanimal: stia care Schioapata, care avea sa fete peste doua luni, si care erau cele mai lenese.Mai stia si cum sa le tunda si cum sa le taie. Daca se hotara sa plece, ele vor suferi...ncepu sa bata vntul. l cunostea, oamenii i spuneau Levantul, pentru ca o data cu elsosisera si hoardele de pagni. Niciodata nu se gndise, pna nu cunoscuse Tarifa, ca Africaera asa de aproape.Acesta era un mare pericol: maurii puteau navali din nou.Levantul ncepu sa sufle mai tare. "Snt ntre oi si comoara", si spunea baiatul. Trebuiasa aleaga ntre un lucru cu care se obisnuise si ceva ce i-ar fi placut sa aiba. Mai era si fatanegustorului, dar ea nu avea aceeasi importanta ca oile, pentru ca nu depindea de el. Poatenici nu-si mai amintea de el. Era sigur ca daca n-ar fi aparut n urmatoarele doua zile, fatanici n-ar fi bagat de seama: pentru ea, toate zilele erau la fel, si cnd toate zilele snt egale nseamnaca oamenii au ncetat sa vada lucrurile bune care apar n viata lor de cte ori soareletraverseaza bolta."Mi-am parasit tatal, mama, si cetatea, si orasul. S-au obisnuit si ei, si eu. Oile se vorobisnui si ele cu lipsa mea", se gndi flacaul.De sus, din naltime, privi piata. Vnzatorul de floricele continua sa-si vnda marfa... Opereche tnara se aseza pe banca unde statuse el de vorba cu batrnul si se sarutau."Vnzatorul de floricele...", si spuse n sinea lui, si nu mai continua fraza. Pentru caLevantul se ntetise iar, iar el simti vntul biciuindu-i fata. Vntul i aducea pe maur

  • i, eadevarat, dar aducea si izul desertului si parfumul femeilor acoperite cu valuri. Aduceasudoarea si visurile barbatilor care ntr-o buna zi plecasera n cautarea necunoscutului, aaurului, a aventurilor 2 si a piramidelor. Flacaul ncepu sa invidieze libertatea vntului si intuica putea fi ca el. Nimic nu-l mpiedica, n afara de el nsusi. Oile, fata negustorului,cmpiile Andaluziei erau doar etape ale Legendei sale Personale.A doua zi baiatul se ntlni cu batrnul la amiaza. Adusese cu el sase oi.2 Snt uimit, spuse el. Prietenul meu mi-a cumparat imediat oile. Zicea ca toata viata avisat sa se faca pastor si ca acela era un semn bun.2 Totdeauna e asa, raspunse batrnul. Numim asta nceputul de bun augur. Daca te-aiduce sa joci pentru prima oara carti, aproape sigur ai cstiga. Norocul ncepatorului.2 Si de ce?2 Pentru ca viata vrea sa-ti traiesti Legenda Personala.Apoi ncepu sa cerceteze cele sase oi si descoperi ca una schiopata. Baiatul i spuse caasta nu are nici o importanta, pentru ca era cea mai inteligenta si dadea lna destula.2 Unde e comoara? ntreba.2 Comoara se afla n Egipt, aproape de Piramide.Flacaul se sperie. Si batrna i spusese acelasi lucru, dar nu-i luase nimic.2 Ca sa ajungi la ea, va trebui sa urmezi semnele. Dumnezeu a scris n lume drumul pecare fiecare om trebuie sa mearga. Trebuie numai sa citesti ce a scris El pentru tine.nainte ca baiatul sa apuce sa spuna ceva, un fluture aparu zburnd ntre el si batrn. siaminti de bunicu-sau; cnd era mic, acesta i spunea ca fluturii snt semn de noroc. Ca sigreierii, cosarii, soprlele si trifoiul cu patru foi.2 Asa este, zise batrnul, care i putea citi gndurile. Exact cum te-a nvatat bunicul.Astea snt semne.Pe urma, omul si desfacu haina care i acoperea pieptul. Baiatul ramase impresionat dece vazu si-si aminti de stralucirea zarita cu o zi nainte. Batrnul avea un colan de aur masiv,batut cu pietre scumpe.Era ntr-adevar un rege. Pesemne ca trebuia sa umble deghizat, ca sa se fereasca de hoti.2 la astea, zise batrnul, scotnd o piatra alba si una neagra ce se aflau prinse n mijloculcolanului de aur. Se numesc Urim si Tumim. Cea neagra nseamna "da", iar cea albanseamna "nu". Cnd nu reusesti sa deslusesti semnele, te ajuta ele. Pune-le totdeauna ontrebare la obiect. Dar, n general, ncearca sa iei singur hotarrile. Comoara se afla laPiramide si asta o stiai deja; dar trebuie sa platesti cu sase oi pentru ca eu te-am ajutat sa ieio hotarre.Flacaul a pus pietrele n desaga. De acum ncolo doar el avea sa hotarasca.2 Nu uita ca totul este unul si acelasi lucru. Nu uita de limbajul semnelor. Si mai cuseama, nu uita sa mergi pna la capatul Legendei tale Personale. Dar mai nti, mi-ar placeasa-ti spun o poveste.

  • "Un negustor oarecare si-a trimis fiul sa nvete Taina Fericirii de la cel mai ntelept dintretoti oamenii. Baiatul a umblat patruzeci de zile prin desert pna a ajuns la un frumos castel,n vrful unui munte. Acolo traia nteleptul pe care l cauta.nsa n loc sa ntlneasca un sfnt, eroul nostru s-a trezit ntr-o ncapere unde a vazut ovnzoleala extraordinara: era un du-te vino de negustori, oameni care stateau de vorba princolturi, o mica orchestra cnta melodii suave, si mai era si o masa plina cu cele mai alesebucate din acea parte a lumii, nteleptul vorbea cu toata lumea, iar baiatul a trebuit saastepte doua ore pna sa-i vina si lui rndul.nteleptul asculta cu atentie motivul vizitei, dar i spuse ca n acel moment nu avea timpsa-i explice Taina Fericirii. i sugera baiatului sa dea o raita prin palat si sa se ntoarca pestevreo doua ore.2 Dar pna atunci, vreau sa te rog ceva, a completat nteleptul, dnd baiatului o linguritan care picura doi stropi de untdelemn. Ct mergi, poarta aceasta lingurita fara sa versiuntdelemnul din ea.Baiatul a nceput sa suie si sa coboare scarile palatului, cu ochii atintiti la lingurita.Dupa doua ore, s-a prezentat iar n fata nteleptului.2 Vasazica, ncepu nteleptul, ai vazut tapiseriile persane din sufragerie? Ai vazutgradina care i-a luat Maestrului gradinar zece ani ca s-o creeze? Ai observat frumoaselepergamente din biblioteca mea?Rusinat, baiatul marturisi ca nu vazuse nimic. Singura lui preocupare fusese sa nuverse picaturile de untdelemn pe care i le ncredintase nteleptul.2 Atunci ntoarce-te si cunoaste minunile lumii mele, i spuse nteleptul. Nu poti aveancredere ntr-un om daca nu-i cunosti casa.Mai linistit de aceasta data, baiatul lua lingurita si rencepu sa se plimbe prin palat, dedata aceasta observnd toate operele de arta care atrnau de tavane si pe pereti. A vazutgradinile, muntii din jur, gingasia florilor, rafinamentul cu care fiecare opera de arta fuseseasezata la locul ei. ntors la ntelept, i relata amanuntit tot ce vazuse.2 Dar unde snt cele doua picaturi de untdelemn pe care ti le-am ncredintat? a ntrebatnteleptul.Privind lingurita, baiatul vazu ca o varsase.2 Acesta este singurul sfat pe care ti-l pot da, spuse nteleptul nteleptilor. Taina Fericiriista n a privi toate minunile lumii si a nu uita niciodata de cele doua picaturi de untdelemndin lingurita."Flacaul ramase tacut. ntelesese istorioara batrnului rege. Unui pastor i place sacalatoreasca, dar nu uita niciodata de oile lui.Batrnul l privi, si cu amndoua minile facu niste gesturi ciudate deasupra capuluiflacaului. Apoi lua animalele si-si vazu de drum.Pe dealul micului oras Tarifa se ridica un vechi fort construit de mauri, si cine se asezape zidurile lui putea zari o piata si o bucata din Africa. Melchisedec, Regele Salemului, s-a

  • asezat pe zidul fortului n seara aceea si a simtit Levantul n obraji. Oile se foiau pe lnga el,cu frica de noul stapn, si nelinistite de attea schimbari. Tot ce voiau ele nu era dect hrana siapa.Melchisedec privi la vaporasul care ridica ancora din port. Nu avea sa-l mai vadaniciodata pe baiat, la fel cum niciodata nu l-a mai vazut pe Avraam, dupa ce a ncasattributul. Dar si ndeplinise misiunea.Zeii nu trebuie sa aiba dorinte, pentru ca zeii nu au Legenda Personala. Dar RegeleSalemului dorea n sinea lui ca flacaul sa izbuteasca. "Pacat ca o sa-mi uite repede numele",se gndi el. "Trebuia sa i-l fi repetat de mai multe ori. Cnd ar fi vorbit despre mine ar fi spusca snt Melchisedec, Regele Salemului."Apoi privi spre cer cu o umbra de cainta: "Stiu ca este desertaciunea desertaciunilor, asacum ai spus Tu, Doamne. Dar si un rege batrn trebuie cteodata sa se simta mndru de sine.""Ce ciudata e Africa", si-a spus flacaul.Sedea ntr-un soi de bar asemanator altora pe care le ntlnise pe stradutele nguste aleorasului. Niste barbati fumau o pipa uriasa, care trecea din gura n gura. n putine ore vazusebarbati care se tineau de mna, femei cu chipul acoperit, preoti care urcau n niste turnurinalte si cntau, n timp ce toti, n jurul sau, ngenuncheau si se loveau cu fruntea de pamnt."Treaba de pagni", si spuse n sinea lui. Cnd era copil vazuse mereu n biserica dinsatul lui o icoana cu Santiago Matamouros, Ucigatorul de mauri, pe cal alb, cu sabia scoasa,si figuri ca ale celor de acum, trntite la picioarele lui. Flacaul se simtea rau si ngrozitor desingur. Necredinciosii aveau o privire sinistra.n plus, n graba plecarii, uitase un amanunt, unul singur, dar care putea sa-l tinadeparte de comoara pentru mult timp: n acea tara toti vorbeau arabeste.Stapnul barului se apropie si flacaul i arata o bautura care fusese servita la alta masa.Era un ceai amar. El ar fi preferat sa bea vin. Dar nu trebuia sa-l preocupe asta acum.Trebuia sa se gndeasca la comoara lui si la modul de a o capata. Vnzarea oilor i adusesedestui bani n buzunar, iar baiatul stia ca banul e fermecat 2 cu el nimeni nu mai este singur,n scurt timp, poate chiar n cteva zile, o sa fie lnga Piramide. Un batrn, cu tot aurulacela pe piept, n-avea de ce sa minta ca sa cstige sase oi.Batrnul i pomenise de semne. Ct traversase marea, se gndise la ele. Da, stia despre cee vorba: ct timp statuse pe cmpiile Andaluziei, se deprinsese sa desluseasca pe pamnt si pecer cum era drumul pe care avea sa-l urmeze. nvatase ca o anume pasare trada apropiereaunei cobre, si ca un anume arbust era semn de apa peste ctiva kilometri. Oile l nvataseratoate acestea."Daca Dumnezeu conduce asa de bine oile, o sa-l conduca si pe om", reflecta el si se mai

  • linisti. Ceaiul parea mai putin amar.2 Cine esti dumneata? auzi o voce n spaniola.Baiatul simti o mare usurare. Tocmai se gndea la semne si iata ca cineva a si aparut.2 Cum de vorbesti spaniola? ntreba.Noul venit era un tnar mbracat dupa moda occidentala, dar culoarea pielii arata ca eraprobabil de prin partea locului. Era cam de vrsta si naltimea lui.2 Toata lumea vorbeste spaniola aici. Sntem la doua ore de Spania.2 Ia loc si comanda ceva, platesc eu 2 spuse flacaul. Si cere niste vin pentru mine. Urascceaiul asta.2 Nu exista vin pe aici, zise noul venit. Religia nu ngaduie.Atunci flacaul i spuse ca trebuie sa ajunga la Piramide. Ct p-aci sa-i pomeneasca decomoara, dar se stapni si tacu. Poate i cerea si arabul o parte ca sa-l duca pna acolo. siaminti ce-i spusese batrnul despre oferte.2 As vrea sa ma duci pna acolo, daca poti. Am sa te platesc.2 Pai, ai idee cum se ajunge acolo?Flacaul vazu ca stapnul barului sta pe aproape si tragea cu urechea la discutie. Nu sesimtea la largul lui cu prezenta aceluia. Dar gasise o calauza si nu voia sa piarda ocazia.2 Trebuie strabatut tot desertul Saharei, zise noul venit. Si pentru asta e nevoie de bani.Vreau sa stiu daca ai destui bani.Baiatului i se paru ciudata ntrebarea. Dar avea ncredere n vorbele batrnului, iaracesta i spusese ca atunci cnd vrei un lucru, universul lucreaza n favoarea ta.Scoase toti banii din buzunar si-i arata nou-venitului. Patronul barului se apropie si elsa priveasca. Cei doi schimbara cteva cuvinte n araba. Stapnul barului parea iritat.2 Hai sa mergem, zise nou-venitul. Asta nu vrea sa continuam discutia aici.Baiatul rasufla usurat. Se ridica sa plateasca, dar stapnul l prinse de brat si ncepu savorbeasca fara pauza. Flacaul era voinic, dar era n tara straina. Noul sau prieten l mbrncipe patron si-l mpinse afara pe baiat.2 Voia sa-ti ia banii, zise. Tangerul nu este la fel ca restul Africii. Sntem ntr-un port sin porturi misuna totdeauna hotii.Putea sa aiba ncredere n noul lui prieten. l ajutase ntr-o situatie critica. Scoase baniidin buzunar si-i numara.2 Mine putem ajunge la Piramide, spuse celalalt, lund banii. Dar trebuie sa cumpardoua camile.O apucara pe stradutele nguste ale Tangeru-lui. La fiecare colt erau baraci cu lucruri devnzare. Ajunsera n sfrsit n mijlocul unei piete mari. Mii de oameni discutau, vindeau,cumparau, legume amestecate cu pumnale, covoare lnga fel si fel de pipe.Dar baiatul nu-l slabea din ochi pe noul lui prieten. La urma urmelor, acesta avea totibanii lui n mna. Se gndi sa-i ceara napoi, dar si zise ca ar fi fost nepoliticos. El nucunostea obiceiurile acestor pamnturi straine pe unde calca. "E de ajuns sa stau cu ochii peel", si spuse. Oricum, era mai puternic dect celalalt.Dintr-o data, n mijlocul nvalmaselii, aparu cea mai frumoasa spada pe care o vazus

  • e nviata lui. Teaca era argintata, iar garda neagra, batuta cu pietre scumpe. Flacaul si fagaduica, la ntoarcerea din Egipt, o sa cumpere spada.2 ntreaba-l pe stapnul tarabei ct costa, i spuse prietenului sau.Dar ntelese pe data ca-l pierduse din priviri, cu ochii la spada. I se facu inima ct unpurice, ca si cum pieptul s-ar fi strns deasupra. i fu frica sa priveasca lnga el, fiindca stia ceavea sa vada. Ochii au mai ramas cteva momente ficsi sa priveasca spada, pna ce baiatul silua inima-n dinti si se ntoarse.mprejurul lui 2 piata, oamenii ntr-un du-te vino strigau si cumparau covoareamestecate cu alune, salate alaturi de tavi de arama, barbati tinndu-se de mna pe strada,femei cu valuri, miros de mncare straina, dar nicaieri, absolut nicaieri chipul nsotitoruluisau.Baiatul ncerca sa se minta spunndu-si ca se pierdusera n nvalmaseala. Se hotar saramna pe loc, asteptnd ca celalalt sa se ntoarca. Apoi, la scurta vreme, un tip se sui ntrunuldin turnurile acelea si ncepu sa cnte; toti oamenii au ngenuncheat, au batut pamntulcu fruntile si au cntat. Dupa aceea, ca niste furnici harnice, si-au desfacut tarabele si auplecat.Si soarele se pregati de plecare. Baiatul privi soarele ndelung, pna ce disparu dupacasele albe care dadeau ocol pietei. si aminti ca dimineata, cnd acel soare rasarise, el se aflape alt continent, era pastor, avea saizeci de oi si o ntlnire cu o fata. Dimineata el stia tot ceavea sa se ntmple ct timp umbla pe cmp.Dar acum, cnd soarele se ascundea, el era n alta tara, strain n tara straina unde nuputea nici macar sa nteleaga limba ce se vorbea. Acum nu mai era pastor, si nu mai avea denici unele, nici macar bani pentru a se ntoarce si a o lua de la capat."Si toate astea ntre un rasarit si un apus de soare", gndi baiatul. Si-i fu mila de sinensusi, pentru ca uneori lucrurile se schimba n viata ct ai clipi, nainte ca omul sa se poataobisnui cu ideea.i era rusine sa plnga. Niciodata nu plnsese n fata oilor lui. Dar acum, piata era pustieiar el era departe de tara lui.Baiatul ncepu sa plnga. Plngea pentru ca Dumnezeu era nedrept si-i rasplatea astfel peoamenii care credeau n propriile vise."Cnd eram cu oile eram fericit si raspndeam n juru-mi numai fericire. Oamenii mavedeau ca vin si ma primeau bine. Dar acum snt trist si nefericit. O sa ma amarasc si n-o samai am ncredere n oameni, pentru ca un om m-a tradat. O sa-i urasc pe aceia care gasesccomori ascunse, fiindca eu n-am gasit-o pe a mea. Si totdeauna o sa caut sa pastrez putinulpe care-l am, pentru ca snt prea mic ca sa mbratisez lumea."si deschise desaga ca sa vada ce mai avea n ea; poate mai ramasese vreo bucatica dinsandviciul mncat pe vapor. Dar nu gasi dect cartea cea groasa, haina si cele doua pietre pe

  • care i le daduse batrnul.Privind pietrele, simti o imensa usurare. Daduse sase oi pentru doua pietre pretioase,desprinse dintr-un colan de aur. Putea vinde pietrele si cumpara biletul de ntoarcere."Acum am sa fiu mai destept", gndi baiatul scotnd pietrele din desaga pentru a leascunde n buzunar. Se afla ntr-un port si asta era singurul adevar rostit de omul acela: unport e tot timpul plin de hoti.Acum ntelegea si disperarea stapnului barului: ncerca sa-i spuna sa nu se ncreada nacel om."Snt si eu ca toti ceilalti oameni: vad lumea asa cum vreau eu sa fie, nu asa cum este."Privi pietrele ndelung. Le atinse cu grija pe fiecare, simtindu-le temperatura si suprafataneteda. Ele erau comoara lui. Simpla atingere a pietrelor l linisti. i aminteau de batrn."Cnd vrei ceva, tot Universul conspira pentru ca tu sa obtii ceea ce doresti", i spusesebatrnul.Voia sa nteleaga cum se putea adeveri asta. Se afla ntr-o piata pustie, fara un sfant nbuzunar si fara oi de pazit n acea noapte. Dar pietrele erau dovada ca ntlnise un rege, unrege care-i cunostea povestea, stia tot despre pusca tatalui lui si despre prima lui experientasexuala."Pietrele servesc la ghicit. Se numesc Urim si Tumim."Baiatul aseza din nou pietrele n desaga si se hotar sa faca o ncercare. Batrnul ispusese sa puna ntrebari clare, pentru ca pietrele foloseau numai celui care stie ce vrea.Atunci baiatul ntreba daca binecuvntarea batrnului nca mai staruia asupra lui.Scoase o piatra. Era "da"."O sa gasesc comoara?", a mai ntrebat baiatul.A bagat mna n desaga si cnd sa ia o piatra, au alunecat amndoua printr-o gaura asacului. Baiatul nu observase pna atunci ca ar fi avut desaga rupta. S-a aplecat sa le ia peUrim si Turim de jos si sa le puna la loc. Cnd le vazu pe jos nsa, alta fraza i rasuna nurechi."nvata sa respecti si sa urmezi semnele", i spusese batrnul rege.Un semn. Baiatul rse n sinea lui. Apoi culese cele doua pietre si le puse la loc ndesaga. Nici nu se gndea sa coasa gaura 2 pietrele puteau iesi pe acolo cnd ar fi vrut. Elntelesese ca snt unele lucruri despre care omul n-ar trebui sa ntrebe 2 pentru a nu fugi desoarta. "Am fagaduit sa iau singur hotarrile", si spuse.Pietrele i spusesera deja ca batrnul se mai afla n preajma lui, si asta i dadu mai multancredere. Privi din nou piata pustie si nu mai simti disperarea dinainte. Nu era o lumestraina; era o lume noua.La urma urmelor, tocmai asta voia si el: sa cunoasca lumi noi. Chiar daca n-ar fi ajunsniciodata la Piramide, el a ajuns mult mai departe dect oricare din pastorii pe care-icunostea. "Ei, dac-ar sti ei ca la numai doua ore de calatorie pe mare exista lucruri att dediferite!"Lumea noua i aparea n fata ochilor sub forma unei piete pustii, dar el vazuse si p

  • iataplina de viata, si nu avea s-o mai uite niciodata. si aminti de spada 2 l-a costat foarte scumps-o priveasca un pic, dar nici nu mai vazuse asa ceva vreodata. Deodata simti ca putea privilumea, fie ca o biata victima a unui hot, fie ca un aventurier n cautarea unei comori."Snt un aventurier n cautarea unei comori", gndi, nainte de a cadea frnt de somn.Se trezi ca-l mboldeste cineva. Adormise n mijlocul pietei, si viata ei era pe punctul de arencepe.Privi n jur, cautndu-si oile, dar vazu ca se afla ntr-o alta lume. n loc sa se simta trist,se simti fericit. Nu mai trebuia sa caute apa si hrana; putea sa caute o comoara. Nu avea unsfant n buzunar, dar avea ncredere n viata. Alesese, n ajun, sa fie un aventurier la fel cupersonajele cartilor pe care i placea sa le citeasca.Porni prin piata fara graba. Negustorii si puneau iar tarabele pe picioare; l ajuta pe uncofetar sa-si monteze baraca. Avea un zmbet diferit acel cofetar: era vesel, interesat de viata,gata sa nceapa o zi buna de lucru. Era un zmbet care i amintea de batrn, acel rege batrn simisterios pe care-l cunoscuse."Cofetarul asta nu face prajituri pentru ca vrea sa calatoreasca sau sa se nsoare cu fataunui negustor. Cofetarul asta face prajituri fiindca i place sa le faca", se gndi baiatul, siobserva ca avea aceleasi puteri ca si batrnul 2 stia daca un om este aproape sau departe deLegenda sa Personala. Doar privindu-l. "E usor, dar eu niciodata nu mi-am dat seama deasta."Cnd au sfrsit de montat baraca, cofetarul i-a ntins prima prajitura pe care o facuse.Baiatul a mncat-o satisfacut, a multumit si si-a vazut de drum. Abia dupa ce s-a departatputin si-a dat seama ca baraca fusese ridicata de un om care vorbea araba si altul, spaniola.Si se ntelesesera perfect."Exista un limbaj care se afla dincolo de cuvinte", reflecta baiatul. "Mi s-a ntmplat dejaasta cu oile, iar acum mi se ntmpla si cu oamenii."nvata tot felul de lucruri noi. Lucruri pe care el le traise deja, si care totusi erau noi,pentru ca trecusera pe lnga el fara sa-si fi dat seama. Nu le observase, pentru ca sedeprinsese cu ele. "Daca nvat sa deslusesc acest limbaj fara cuvinte, o sa descifrez lumea.""Totul e un singur lucru", i spusese batrnul.Se hotar sa umble fara graba sau teama pe strazile nguste ale Tangerului: numai asaavea sa reuseasca sa vada semnele. Asta cerea multa rabdare, dar rabdarea era prima virtutepe care o nvata un pastor. nca o data ntelese ca aplica acelei lumi straine aceleasi lectii pecare le nvatase de la oile lui."Totul e un singur lucru", i spusese batrnul.Negustorul de Cristaluri vazu zorile si fu cuprins de aceeasi teama care-l ncerca

  • nfiecare zi. Era de aproape treizeci de ani n acelasi loc, o pravalie pe o culme abrupta de dealunde rareori venea cte un cumparator. Acum era prea trziu sa mai schimbe ceva: tot cenvatase n viata era sa vnda si sa cumpere cristaluri. Au fost vremuri n care multa lumecunostea pravalia: negustori arabi, geologi francezi si englezi, soldati germani cu buzunarulmereu doldora. Pe vremea aceea era o adevarata aventura sa vinzi cristaluri, iar el se gndeacum avea sa se mbogateasca si cum avea sa aiba multe femei frumoase la batrnete.Apoi timpul a trecut si, cu el, gloria orasului. Ceuta s-a dezvoltat mai mult dectTangerul, iar comertul a luat-o pe alte cai. Vecinii s-au mutat de pe povrnis si n-au ramasdect cteva pravalii. Nimeni nu mai suia dealul pentru cteva pravalii.Negustorul de cristaluri nu avea de ales. si traise treizeci de ani din viata cumparnd sivnznd cristaluri, iar acum era prea trziu ca sa mai schimbe ceva.Toata dimineata a stat sa priveasca putinii trecatori de pe strada. Facea asta de ani dezile, si stia programul fiecarei persoane. Mai lipseau doar cteva minute pna la prnz, cnd unflacau strain s-a oprit n fata vitrinei lui. Era mbracat ca toti oamenii, dar ochiulexperimentat al Negustorului de Cristaluri trase concluzia ca nu avea bani. Dar si asa, sehotar sa se ntoarca n pravalie si sa astepte putin, pna ce baiatul avea sa plece.Pe usa era un anunt care spunea ca acolo se vorbesc mai multe limbi. Flacaul vazu unbarbat aparnd de dupa tejghea.2 Pot sa va sterg vasele astea daca doriti, spuse baiatul. Asa cum snt acuma, n-o sa lecumpere nimeni.Barbatul l privi si nu spuse nimic.2 n schimb, dumneavoastra mi cumparati o farfurie cu mncare.Omul continua sa taca, si baiatul simti ca trebuie sa ia o hotarre. n desaga se aflahaina 2 nu-i mai trebuia n desert. Scoase haina si ncepu sa stearga vasele de praf. ntr-ojumatate de ora stersese toate vasele din vitrina; n acest timp au si intrat doi clienti si i-aucumparat omului niste cristaluri.Cnd a ispravit de curatat totul, i-a cerut negustorului o farfurie de mncare.2 Sa mergem sa mncam, a spus Negustorul de Cristaluri.A atrnat o tablita pe usa si s-au dus ntr-un bar minuscul n susul strazii. Cum s-auasezat la unica masa existenta, Negustorul a zmbit:2 Nu trebuia sa cureti nimic, spuse. Legea Coranului te obliga sa dai de mncare cui ieste foame.2 Atunci de ce m-ati lasat sa fac asta? a ntrebat flacaul.2 Pentru ca erau murdare cristalurile. Si amndoi simteam nevoia sa ne limpezim minteade gndurile rele.Cnd au ispravit de mncat, Negustorul se ntoarse spre flacau:2 As vrea sa lucrezi n pravalia mea. Azi au intrat doi clienti ct ai sters vasele, si asta-isemn bun."Oamenii vorbesc mult despre semne", se gndi pastorul. "Dar nu pricep ce spun. La

  • felcum ani de zile eu n-am priceput ca vorbeam cu oile un limbaj fara cuvinte."2 Vrei sa lucrezi la mine? insista Negustorul.2 Pot sa lucrez pna diseara, raspunse baiatul. O sa spal pna-n zori chiar toatecristalurile din pravalie. n schimb, am nevoie de bani ca sa ajung mine n Egipt.Batrnul rse din nou.2 Chiar daca-mi speli cristalurile un an ntreg, chiar daca primesti un comision bunpentru fiecare cristal vndut, si tot trebuie sa mai iei cu mprumut ca sa mergi n Egipt. Sntmii de kilometri de desert ntre Tanger si Piramide.S-a lasat o tacere asa de adnca, de parea ca tot orasul a adormit. Nu mai erau bazaruri,discutiile negustorilor, oamenii care urcau n minarete si cntau, spadele frumoase cu mnerncrustat. Nu mai exista speranta si aventura, regii batrni si Legendele Personale, comoara siPiramidele. Era ca si cum lumea toata a ramas stana de piatra pentru ca sufletul baiatuluiamutise. Nu mai exista durere, nici suferinta, nici deceptie: doar o privire goala prin mica usaa crciumii, si o dorinta imensa de moarte, de a se termina cu toate, pentru totdeauna, nchiar clipa aceea.Negustorul privi mirat la baiat. Parea ca toata bucuria pe care o privise n dimineataaceea s-a risipit.2 ti pot da bani ca sa te ntorci acasa, fiule, spuse Negustorul de Cristaluri.Baiatul nu scotea o vorba. Apoi s-a ridicat, si-a netezit hainele si si-a luat desaga.2 O sa muncesc la dumneavoastra, spuse. Si dupa alta tacere nesfrsita, adauga:2 Am nevoie de bani ca sa-mi cumpar cteva oi.PARTEA A DOUADe aproape o luna lucra flacaul pentru Negustorul de Cristaluri, si nu prea era o treabacare sa-l faca fericit. Negustorul si trecea ziua bombanind dupa tejghea, cerndu-i sa aibagrija de fiecare obiect, sa nu cumva sa sparga vreunul.Dar nu pleca, pentru ca Negustorul, chiar daca era un batrn crcotas, nu era necinstit;flacaul primea un comision frumusel pentru fiecare bucata vnduta si reusise deja sa strngaceva bani. n dimineata aceea si facuse niste socoteli: daca ar fi continuat sa munceasca totasa, i-ar fi trebuit un an ntreg ca sa poata cumpara cteva oi.2 As vrea sa fac o etajera pentru cristaluri, i spuse baiatul Negustorului. Ar putea fiasezata afara si astfel sa-i atragem pe trecatorii din josul strazii.2 N-am avut niciodata taraba afara, raspunse Negustorul. Oamenii trec si se lovesc deea. Cristalurile se sparg.2 Cnd umblam cu oile pe cmp, ele puteau muri daca ntlneau vreun sarpe. Dar astaface parte din viata oilor si a ciobanilor.Negustorul l-a servit pe un client care voia trei pahare de cristal. Vindea mai bine caoricnd, ca si cum lumea s-ar fi ntors n timp, n vremurile cnd strada era una dinprincipalele atractii ale Tangerului.2 Vnzarile au crescut destul de mult, i zise baiatului dupa ce iesi clientul. Banii miajung sa traiesc mai bine, iar pe tine te vor ajuta n scurt timp sa-ti recapeti o

  • ile. De ce sa cerimai mult de la viata?2 Pentru ca trebuie sa urmam semnele, i scapa baiatului, aproape fara voie; si se cai dece spusese, pentru ca Negustorul nu ntlnise niciodata un rege."Se numeste nceput de Bun Augur, norocul ncepatorului. Pentru ca viata vrea sa-titraiesti Legenda Personala", i spusese batrnul.Dar negustorul ntelegea ce voia sa spuna flacaul. Simpla lui prezenta n pravalie era unsemn, si cu trecerea zilelor, cu banii ce intrau n casa, nu-i parea rau ca-l angajase pespaniol. Chiar daca baiatul cstiga mai mult dect se cuvenea; cum el totdeauna fuseseconvins ca vnzarile n-or sa se schimbe, i oferise un comision mare, iar intuitia i spunea can scurt timp pustiul avea sa se ntoarca la oile lui.2 De ce voiai sa vezi Piramidele? l ntreba, ca sa schimbe vorba de la problema tarabei.2 Am auzit multe despre ele, zise baiatul, evitnd sa vorbeasca despre vis. Acum comoaraera o amintire dureroasa, si flacaul evita sa se gndeasca la ea.2 Eu nu cunosc pe nimeni pe aici care sa vrea sa traverseze desertul numai ca sa vadaPiramidele, spuse Negustorul. Nu snt dect un munte de pietre. Poti sa-ti faci si tu una nbatatura.2 N-ati visat niciodata sa calatoriti? a ntrebat baiatul, servind nca un client care intrasen pravalie.Doua zile mai trziu batrnul ncerca sa aduca vorba despre etajera.2 Nu-mi plac schimbarile, ncepu Negustorul. Nici eu, nici tu nu sntem ca Hassan,comerciantul cel bogat. Daca el da gres ntr-o afacere, nu l-ar atinge prea mult. Dar noi doitrebuie sa traim cu greselile noastre."E adevarat", reflecta baiatul.2 De ce vrei etajera aceea? mai ntreba Negustorul.2 Vreau sa ma ntorc mai repede la oile mele. Trebuie sa profitam cnd norocul e departea noastra, si sa facem totul ca sa-l ajutam tot asa cum ne ajuta si el pe noi. Asta senumeste nceput de Bun Augur. Sau "norocul ncepatorului".Batrnul ramase o vreme tacut. Apoi spuse:2 Profetul ne-a dat Coranul si nu ne-a lasat dect cinci porunci ca sa le urmam n viata.Cea mai importanta e urmatoarea: exista un singur Dumnezeu. Celelalte snt: sa ne rugam decinci ori pe zi, sa postim n luna Ramadanului, sa-i miluim pe saraci.Se opri. Avea ochii n lacrimi cnd a pomenit despre Profet. Era un om cucernic si cu totneastmparul lui ncerca sa-si traiasca viata dupa rnduiala musulmana.2 Si care este a cincea porunca? ntreba baiatul.2 Acum doua zile mi-ai spus ca n-am visat niciodata sa calatoresc, raspunse Negustorul.A cincea porunca pentru oricare musulman este sa faca o calatorie. Trebuie sa mergem,macar o data n viata, n orasul sfnt Mecca. Mecca e mult mai departe dect Piramidele. Cnderam tnar, am ales sa strng putinii bani pe care-i aveam ca sa deschid pravalia asta. Magndeam c-o sa fiu bogat ntr-o zi si o sa merg la Mecca. Am nceput sa cstig, dar nu puteam

  • sa las pe nimeni sa aiba grija de cristaluri, pentru ca acestea snt lucruri gingase. Si-n timpulasta, vedeam multi oameni trecnd prin fata pravaliei, spre Mecca. Unii erau pelerini bogati,care mergeau cu alai de servitori si de camile, dar cei mai multi erau mult mai saraci dectmine. Se duceau si se ntorceau cu totii multumiti, si puneau la usa caselor lor simbolurilepelerinajului. Unul dintre ei, un cizmar care traia din crpacitul ncaltarilor altora, mi-apovestit c-a umblat aproape un an prin desert, dar era mult mai obosit cnd trebuia sa batacteva strazi din Tanger ca sa cumpere piele.2 De ce nu mergi acum la Mecca? ntreba flacaul.2 Pentru ca Mecca ma tine n viata. Ma face sa suport toate zilele astea neschimbate,vasele astea tacute pe rafturi, prnzul si cina n taverna aia oribila. Mi-e frica sa-mi mplinescvisul, si pe urma sa nu mai am nici un motiv sa traiesc. Tu traiesti cu visul oilor si alPiramidelor. Esti deosebit de mine, pentru ca doresti sa-ti realizezi visurile. Eu nu vreau dectsa visez la Mecca. Mi-am nchipuit de mii de ori traversarea desertului, momentul sosirii npiata unde se afla Piatra Sfnta, cele sapte ocoluri pe care trebuie sa i le dau nainte de a oatinge. Mi-am nchipuit cti oameni ar fi n jurul meu, n fata mea, n discutiile si rugaciunilepe care le vom mpartasi cu totii. Dar mi-e teama sa nu fie o mare dezamagire, si atunci preferdoar sa visez, n acea zi, Negustorul i dadu voie flacaului sa mestereasca etajera. Nu toti potvedea visurile n acelasi fel.Au mai trecut doua luni si taraba a adus multi clienti n pravalia de cristaluri. Flacaulsocoti ca, nca sase luni daca ar mai munci, s-ar putea ntoarce n Spania, ar putea cumparasaizeci de oi si chiar mai mult de saizeci. n mai putin de un an si-ar dubla turma si ar puteaface negot cu arabii pentru ca acum reusea sa vorbeasca limba aceea ciudata. Dupadimineata aceea din piata nu se mai folosise de Urim si Turim pentru ca Egiptul devenise unvis tot asa de departat pentru el cum era orasul Mecca pentru Negustor. Acum baiatul eramultumit cu munca lui si se gndea mereu la ziua n care avea sa debarce la Tarifa canvingator."ncearca sa stii totdeauna ce vrei", i spusese batrnul rege.Baiatul stia, si pentru asta muncea. Poate comoara lui nsemnase tocmai sa ajunga peacel pamnt strain, sa se ntlneasca cu un hot si sa-si dubleze turma fara sa fi cheltuit unban.Era mndru de el. nvatase lucruri importante, precum comertul cu cristaluri, limbajulfara cuvinte si semnele. ntr-o dupa-amiaza, a vazut un barbat n susul strazii plngndu-seca nu gasea un loc potrivit ca sa bea ceva dupa urcusul acela. Cum baiatul cunostea limbajul

  • semnelor, l chema pe batrn ca sa-i vorbeasca.2 Hai sa vindem ceai oamenilor care suie straduta, i spuse el.2 Multi oameni vnd ceai pe-aici, a raspuns Negustorul.2 Dar noi putem vinde ceai n pahare de cristal. Asa oamenilor o sa le placa ceaiul, darvor cumpara si paharele. Pentru ca ce-i place omului cel mai mult este frumusetea.Negustorul l privi pe flacau o vreme. Nu i-a raspuns nimic. Dar seara, dupa ce si-a facutrugaciunile, si-a nchis pravalia, s-a asezat pe trotuar mpreuna cu el si l-a poftit sa fumezedin narghilea, pipa aceea ciudata pe care o foloseau arabii.2 De fapt, ce vrei sa faci? a ntrebat batrnul Negustor de cristaluri.2 V-am mai spus. Trebuie sa cumpar la ntoarcere oi. Pentru asta am nevoie de bani.Batrnul mai puse niste jaratec n narghilea, apoi trase ndelung din pipa.2 Am pravalia asta de treizeci de ani. Cunosc cristalul bun, si pe cel prost, si stiu toatemaruntisurile negustoriei si pravaliei. Snt deprins cu marimea si cu angaralele ei, asa cumeste. Daca tu o sa vinzi ceai n pahare, pravalia o sa creasca. Atunci eu o sa trebuiasca sa-mischimb felul de viata.2 Si nu e bine?2 Snt obisnuit cu viata mea. nainte sa vii tu, ma gndeam ca mi-am pierdut atta timpstnd pe loc, n timp ce prietenii mei se tot schimbau, dadeau faliment sau prosperau. Astama facea foarte trist. Acum stiu ca nu era chiar asa: pravalia are exact marimea pe care euam vrut totdeauna sa o aiba. Nu vreau sa ma schimb fiindca nu stiu cum sa ma schimb. Sntdeja foarte obisnuit cu mine nsumi.Flacaul nu stia ce sa spuna.Batrnul continua:2 Tu ai fost o binecuvntare pentru mine. Si acum nteleg un lucru: orice binecuvntarecare nu e acceptata se schimba n blestem. Eu nu mai vreau nimic de la viata. Iar tu masilesti sa vad bogatii si orizonturi pe care nu le-am banuit niciodata. Acum ca le cunosc si-micunosc posibilitatile uriase, ma voi simti mai rau ca nainte. Pentru ca stiu ca pot avea tot sieu nu vreau."Bine ca nu i-am spus nimic vnzatorului de floricele", gndi baiatul.Au continuat sa fumeze narghilea pna ce soarele s-a ascuns. Vorbeau n araba, sibaiatul era multumit de sine, pentru ca vorbea araba. Fusese o vreme cnd el credea ca oile lpot nvata totul despre lume. Dar iata, oile nu stiau araba."Trebuie sa mai fie n lume si alte lucruri pe care oile nu le stiu", si-a spus baiatul,privindu-l pe Negustor n tacere. "Pentru ca ele nu fac altceva dect sa caute apa si hrana.""Cred ca nu ele snt cele care ma nvata: eu snt cel care nvat."2 Maktub, spuse Negustorul n cele din urma.2 Ce nseamna asta?2 Trebuia sa te nasti arab ca sa ntelegi, raspunse el. Dar traducerea ar fi ceva precum:"Asa sta scris."Si-n timp ce stingea jarul din narghilea, i spuse flacaului ca putea sa nceapa sa vnda

  • ceai n pahare. Uneori e imposibil sa stavilesti suvoiul vietii.Oamenii urcau straduta si oboseau. Dar sus pe culme i ntmpina o pravalie decristaluri frumoase cu ceai de menta racoritor. Oamenii intrau sa bea ceaiul care era servit nminunate pahare de cristal.Niciodata nu s-a gndit nevasta-mea la asa ceva, si amintea cte unul, si cumpara ctevapahare, pentru ca avea musafiri n seara aceea: invitatii lui or sa ramna impresionati defrumusetea cupelor. Altcineva ncredinta ca ceaiul era totdeauna mai gustos cnd era servit nvase de cristal, pentru ca pastra mai bine aroma. Un al treilea spunea ca n Orient era traditiasa se foloseasca vase de cristal la ceai, pentru ca aveau puteri magice.n scurt timp se raspndi vestea si o multime de oameni suia dealul pna sus ca sacunoasca pravalia care facea ceva nou ntr-o negustorie asa de veche. S-au mai deschispravalii de ceai n cupe de cristal, dar nu erau n vrful dealului, asa ca erau tot timpul pustii.Curnd, Negustorul a trebuit sa mai angajeze doi oameni. ncepu sa importe, pe lngacristaluri, cantitati enorme de ceai care erau zilnic consumate de barbatii si femeile nsetatede lucruri noi.Asa s-au scurs sase luni.Flacaul se destepta nainte de rasaritul soarelui. Trecusera unsprezece luni si noua zilede cnd calcase pentru prima oara pe continentul african.Se mbraca cu vesmintele lui arabe de in alb, cumparate special pentru ziua aceea. siaseza valul pe cap, fixndu-l cu un inel facut din piele de camila. si ncalta sandalele noi sicobor fara nici un zgomot.Orasul mai dormea nca. si facu un sandvis cu susan si bau un ceai fierbinte dinpaharul de cristal. Apoi se aseza n pragul usii, fumnd singur din narghilea.A fumat singur, fara a se gndi la nimic, ascultnd doar fosnetul necontenit al vntuluicare sufla, aducnd mireasma desertului. Dupa ce a ispravit de fumat, si-a vrt mna ntrunuldin buzunarele hainelor si a ramas contemplnd ceea ce scosese dinauntru.Era un maldar de bani. Destul ct sa cumperi o suta douazeci de oi, un bilet dentoarcere si o licenta de comert ntre tara lui si tara unde se afla.A asteptat rabdator ca batrnul sa se trezeasca si sa deschida pravalia. Atunci amndoi orsa mai bea un ceai.2 Azi plec, a spus flacaul. Am bani ca sa-mi cumpar oile. Dumneata ai bani ca sa mergila Mecca.Batrnul nu-i raspunse.2 Binecuvnteaza-ma, i mai ceru baiatul. Dumneata m-ai ajutat.Batrnul continua sa pregateasca ceaiul n tacere. Dupa o vreme nsa, se ntoarse sprebaiat.2 Snt mndru de tine, spuse. Ai adus suflet n pravalia mea de cristaluri. Dar sa stii caeu nu ma duc la Mecca. La fel cum stiu ca tu n-o sa cumperi iar oi.2 Cine ti-a spus asta? ntreba flacaul speriat.2 Maktub, rosti simplu batrnul Negustor de Cristaluri.Si-l binecuvnta.Flacaul se duse n camera lui si-si strnse toate lucrurile. Erau trei saci mari si plini.Cnd sa iasa, observa ca ntr-un colt al camerei ramasese vechea lui desaga de pasto

  • r. Totulera strns si el aproape ca nu-si mai amintea de ea. nauntru se mai aflau aceeasi carte sihaina. Cnd scoase haina, cu gnd s-o dea vreunui baiat pe strada, cele doua pietre cazura pejos. Urim si Tumim.Flacaul si-a adus aminte de batrnul rege, si s-a mirat cnd si-a dat seama de cta vremenu se mai gndise la asta. Un an ntreg muncise fara preget, gndindu-se numai la cum safaca rost de bani ca sa nu se ntoarca cu capul plecat n Spania."Nu renunta niciodata la visurile tale", i spusese batrnul rege. "Urmeaza semnele."Flacaul le ridica pe Urim si Tumim de jos si avu iar senzatia aceea ca batrnul ar fi fostpe-aproape. Muncise din greu un an, iar semnele aratau acum ca venise momentul sa plece."O sa fiu din nou ce eram nainte", si-a spus flacaul. "Iar oile nu m-au nvatat sa vorbescaraba."Cu toate acestea, oile l nvatasera un lucru mult mai important: ca exista un limbaj pelume pe care l ntelegeau toti si pe care flacaul l folosise n tot acel timp ca sa faca saprospere pravalia. Era limbajul entuziasmului, al lucrurilor facute cu dragoste si vointa, ncautarea unui lucru pe care-l doreai sau n care credeai. Tangerul nu mai era un oras strain,iar el simti ca n acelasi fel cum cucerise acel oras putea cuceri si lumea."Cnd ti doresti un lucru, tot Universul conspira la realizarea dorintei tale", spusesebatrnul rege.Numai ca batrnul rege nu pomenise nimic despre tlharii, de deserturi nesfrsite, deoameni care-si cunosc visele dar nu vor sa si le mplineasca. Batrnul rege nu-i spusese caPiramidele nu erau dect un munte de pietre si oricine si-ar fi putut face unul n ograda lui. Simai uitase sa spuna ca atunci cnd ai bani ca sa-ti cumperi o turma mai mare dect cea pecare ai avut-o, chiar trebuie sa cumperi acea turma.Flacaul lua desaga si o puse lnga ceilalti saci. Cobor scarile; batrnul servea o familie destraini n timp ce alti doi clienti se aflau n pravalie bnd ceai din paharele de cristal. Eramiscare destula pentru ceasul acela al diminetii. Din locul unde statea, vazu pentru primaoara ca parul batrnului Negustor semana bine cu parul batrnului rege. si aminti dezmbetul cofetarului, din prima lui zi la Tanger, cnd nu avea unde se duce nici ce mnca; siacel zmbet amintea de batrnul rege."Ca si cum ar fi trecut pe aici si ar fi lasat semne", reflecta. "Ca si cum fiecare I-ar ficunoscut pe regele acesta ntr-un moment al vietii lui. Dar la urma urmelor, el a spus ca searata tuturor celor care-si traiesc Legenda Personala."Pleca fara a-si lua ramas bun de la Negustorul de Cristaluri. Nu voia sa plnga, pentru caoamenii l-ar fi putut vedea. Dar o sa-i fie dor de vremea aceea si de toate lucrurile bune pecare le nvatase. Avea mai multa ncredere n sine si dorea sa cucereasca lumea.

  • "Dar ma duc pe cmpurile pe care le cunosc deja, si voi conduce iarasi oile." Si nu mai fumultumit cu hotarrea lui. Muncise un an ntreg ca sa-si mplineasca un vis, iar acest vis sipierdea din importanta cu fiecare minut. Poate pentru ca nu era visul lui."Cine stie, o fi mai bine sa fii ca Negustorul de Cristaluri: sa nu mergi niciodata la Meccasi sa traiesti din dorinta de a o cunoaste." Dar le strngea pe Urim si Tumim n mna si acestepietre i dadeau forta si dorinta batrnului rege. Printr-o coincidenta 2 sau un semn, gndiflacaul 2 ajunse chiar la barul unde intrase n prima zi. Nu mai era nici urma de hot, iarpatronul i aduse o ceasca de ceai."Oricnd voi putea sa redevin pastor", gndi flacaul. "Am nvatat sa ngrijesc de oi si n-osa uit niciodata. Dar s-ar putea sa nu mai am alta ocazie sa ajung la Piramidele din Egipt.Batrnul avea un colan de aur si-mi stia povestea. Era un rege adevarat, un rege ntelept."Se afla la doar doua ore de mers pe mare de cmpiile Andaluziei, nsa avea un desertimens ntre el si Piramide. Dar flacaul ntelese poate n alt fel aceeasi situatie: n realitate elera cu doua ore mai aproape de comoara lui. n plus, pentru a face aceste doua ore de mers,ntrziase aproape un an ntreg."Stiu pentru ce vreau sa ma ntorc la oile mele. Le cunosc deja; nu-ti dau mult de lucrusi pot fi iubite. Nu stiu daca desertul poate fi iubit, dar desertul ascunde comoara mea. Dacanu reusesc s-o gasesc, voi putea oricnd sa ma ntorc acasa. Dar dintr-o data, viata mi-a datbani destui, iar eu am tot timpul la dispozitie; de ce nu?"Simti o bucurie imensa n acel moment. Oricnd putea sa redevina pastor. Oricnd puteasa redevina vnzator de cristaluri. Poate ca lumea avea multe alte comori ascunse, dar elavusese un vis repetat si ntlnise un rege. Asta nu i se ntmpla oricui.Era multumit cnd iesi din bar. si aminti ca unul dintre furnizorii Negustorului aduceacristalurile n caravane care strabateau desertul. Tot le mai tinea pe Urim si Tumim n mna;datorita acelor doua pietre revenise pe drumul comorii lui."ntotdeauna snt n preajma celor care-si traiesc Legenda Personala", i spusese batrnulrege.Nu costa nimic daca mergea pna la depozit ca sa afle daca ntr-adevar Piramidele chiarerau asa de departe.Englezul sedea ntr-o hardughie mirosind a animale, sudoare si praf. Harabaia nu seputea chema depozit, abia daca era un sopron. "Toata viata m-am chinuit, ca sa ajung sa trecprintr-un loc ca asta", gndi, n timp ce rasfoia distrat o revista de chimie. "Zece ani de studiusa ma conduca la grajd."Dar trebuia sa mearga mai departe. Trebuia sa creada n semne. Toata viata lui, toatestudiile le dedicase cautarii limbajului unic pe care-l vorbea Universul. La nceput seinteresase de esperanto, apoi de religii, si n sfrsit, de Alchimie. Stia sa vorbeasca esperanto,

  • ntelegea perfect felurite religii, dar nca nu devenise Alchimist. Reusise sa descifreze lucruriimportante, e-adevarat. Dar cercetarile lui ajunsesera ntr-un punct de unde nu mai puteauprogresa deloc. ncercase n zadar sa intre n contact cu vreun alchimist. nsa alchimistii erauoameni ciudati care se gndeau numai la ei si aproape totdeauna refuzau sa dea o mna deajutor. Cine stie, poate nu descoperisera taina Marii Opere -2 numita Piatra Filozofala 2 si deaceea se nchideau n tacere.Cheltuise deja o parte din averea mostenita de la tatal lui n cautarea zadarnica a PietreiFilozofale. Frecventase cele mai bune biblioteci din lume si-si cumparase cartile cele maiimportante si mai rare despre alchimie. ntr-una din ele descoperi ca n urma cu multi ani,un faimos alchimist arab vizitase Europa. Se spunea ca numara peste doua sute de ani, cadescoperise Piatra Filozofala si Elixirul Vietii Lungi. Englezul ramasese impresionat de povestire.Dar totul ar fi ramas doar o legenda, daca un prieten de-al lui 2 cnd s-a ntors dintroexpeditie arheologica din desert 2 nu i-ar fi povestit despre un arab nzestrat cu puteriextraordinare.Locuieste n oaza Al-Fayoum, i-a spus prietenul. Iar oamenii spun ca are doua sute deani si ca stie sa transforme orice metal n aur.Englezul nu mai putea de bucurie. Renunta imediat la toate obligatiile, si strnse cartilecele mai importante si acum statea aici, n acel depozit semannd cu o hardughie de grajd, ntimp ce afara o caravana imensa se pregatea sa traverseze Sahara. Caravana trecea prin Al-Fayoum."Trebuie sa-l cunosc pe blestematul asta de Alchimist", gndi Englezul. Si duhoarea deanimale deveni parca mai usor de suportat.Un tnar arab, ncarcat cu o multime de cufere, intra n adapostul unde era Englezul si-lsaluta.2 Unde mergeti? ntreba tnarul arab.2 n desert, raspunse Englezul, si-si continua lectura. Nu avea acum chef de taclale.Trebuia sa-si aminteasca tot ce nvatase n zece ani, fiindca Alchimistul pesemne ca avea sa-lsupuna la ceva ncercari.Tnarul arab scoase o carte si ncepu sa citeasca. Cartea era n spaniola. "Tot e bine",gndi Englezul.Stia spaniola mai bine dect araba, si daca flacaul asta mergea pna la Al-Fayoum, aveacu cine sta de vorba cnd nu va mai fi ocupat cu lucruri importante."Ce lucru caraghios", gndi flacaul pe cnd ncerca nca o data sa citeasca scenanmormntarii cu care ncepea cartea. "De aproape doi ani vreau s-o citesc si nu reusesc satrec de paginile astea."Chiar si fara a fi ntrerupt de vreun rege, tot nu izbutea sa se concentreze. nca se mai

  • ndoia de hotarrea lui. Dar ncepuse sa nteleaga un lucru important: deciziile erau abianceputul unui lucru. Cnd cineva lua o decizie, de fapt se cufunda ntr-un torent puternic celducea n locuri pe care nici nu le visase n momentul luarii hotarrii."Cnd m-am hotart sa plec n cautarea comorii mele, niciodata nu mi-am nchipuit ca voilucra ntr-o pravalie de cristaluri", gndi tnarul, ca pentru a-si confirma rationamentul. "Lafel, caravana asta poate fi o decizie de-a mea, dar parcursul ei va fi un mister."n fata lui se afla un european care si el citea o carte. Europeanul era antipatic, si-lprivise cu dispret cnd intrase. Poate chiar ar fi putut deveni prieteni, dar europeanul i-otaiase scurt.Flacaul a nchis cartea. Nu voia sa mai faca nimic din ceea ce l putea face asemanatoreuropeanului. Scoase pe Urm si pe Tumim din buzunar si ncepu sa se joace cu ele.Strainul striga deodata:2 Un Urim si un Tumim!Flacaul vr iute pietrele n buzunar.2 Nu-s de vnzare, zise.2 Nu fac prea mult, raspunse englezul. Snt cristale de roca, atta doar. Snt milioane decristale de roca pe pamnt, dar pentru cine se pricepe, acestea snt Urim si Tumim. Nu stiamca exista n partea asta a lumii.2 Snt darul unui rege, spuse flacaul.Strainul amuti. Apoi baga mna n buzunar si scoase, tremurnd, doua pietre identice.2 Ai spus ceva despre un rege, zise.2 Si nu credeti ca regii stau de vorba cu ciobanii, replica flacaul, ncercnd astfel sancheie discutia.2 Dimpotriva. Pastorii au fost primii care au recunoscut un rege pe care restul lumii arefuzat sa-l cunoasca. De aceea este foarte probabil ca regii sa stea de vorba cu ciobanii.Si completa, de teama ca baiatul sa nu nteleaga gresit:2 Scrie n Biblie. n aceeasi carte care m-a nvatat cum sa le fac pe acest Urim si acestTumim. Aceste pietre erau singura forma de ghicit ngaduita de Dumnezeu. Preotii le purtauntr-un colan de aur.Flacaul era multumit ca intrase n acel depozit.2 Poate ca si asta este un semn, spuse Englezul, parca gndind cu voce tare.2 Cine v-a spus despre semne?Interesul flacaului crestea vaznd cu ochii.2 Totul n viata este numai semne, a spus Englezul, nchiznd, de data aceasta, revistape care o citea. Universul este creat ntr-o singura limba pe care toata lumea o ntelege, daracum a uitat-o. Eu caut acest limbaj universal, pe lnga alte lucruri. De aceea snt aici.Pentru ca trebuie sa ntlnesc un om care cunoaste acest Limbaj universal. Un Alchimist.Discutia a fost ntrerupta de patronul depozitului.2 Aveti noroc, zise arabul cel gras. Asta seara pleaca o caravana spre Al-Fayoum.2 Dar eu merg n Egipt, zise flacaul.2 Al-Fayoum este n Egipt, i raspunse stapnul. Ce fel de arab esti tu?

  • Flacaul i-a raspuns ca era spaniol. Englezul se bucura: chiar daca era mbracatarabeste, baiatul era european.2 El numeste semnele "noroc", zise Englezul dupa ce arabul cel gras iesi. Daca as putea,as scrie o enciclopedie uriasa despre cuvintele "noroc" si "coincidenta". Cu aceste cuvinte sescrie Limbajul Universal.Apoi i spuse baiatului ca nu fusese nici o "coincidenta" sa-l ntlneasca cu Urim siTumim n mna. l ntreba daca si el mergea n cautarea Alchimistului.2 Eu snt n cautarea unei comori, raspunse baiatul, dar se cai imediat.Englezul nsa paru ca nu a bagat de seama cuvintele lui.2 ntr-un fel, si eu tot asta caut.2 Dar nu stiu ce nseamna Alchimie, completa flacaul, tocmai cnd patronul depozituluii chema afara.2 Eu snt Conducatorul Caravanei, spuse un barbat cu barba lunga si ochi ntunecati.Am drept de viata si de moarte asupra fiecarei persoane pe care o duc. Pentru ca desertul e ofemeie capricioasa si uneori i scoate din minti pe oameni.Erau aproape doua sute de oameni si de doua ori mai multe animale: camile, cai,magari, pasari. Englezul avea o multime de cufere pline cu carti. Erau femei, copii si maimulti barbati cu spada la cingatoare si lungi archebuze agatate pe umar. Un vacarmngrozitor umplea locul, iar Conducatorul trebui sa repete de mai multe ori pentru ca sa audatoti.2 Exista multe soiuri de oameni, si dumnezei diferiti n inima fiecaruia. Dar singurulmeu Dumnezeu este Allah, si pe El jur ca voi face tot ce va fi posibil si tot ce va fi mai bine casa mai birui o data desertul. Acum vreau ca fiecare dintre voi sa jure pe Dumnezeul n carecrede, n adncul sufletului lui, ca mi se va supune n orice mprejurare, n desert,nesupunerea nseamna moarte.Un murmur scazut traversa multimea. Jurau toti, ncet, n fata Dumnezeului lor.Flacaul jura pe Isus Cristos. Englezul ramase tacut. Murmurul dura mai mult dect unsimplu juramnt: oamenii cereau si protectia cerului.Se auzi un sunet lung de goarna, si fiecare ncaleca pe animalul lui. Flacaul si Englezulcumparasera camile, asa ca s-au suit mai greu. Flacaului i era mila de camila Englezului 2era ncarcata cu ditamai poverile, cu carti.2 Nu exista coincidente, repeta Englezul, ncercnd sa continue discutia nceputa ndepozit. Un prieten m-a adus pna aici, fiindca l cunostea pe un arab care...Dar caravana porni la drum, si era imposibil sa auzi ce spunea Englezul. Stia nsa exactdespre ce era vorba: lantul misterios care uneste un lucru cu altul, care-l facuse sa devinapastor, sa aiba de doua ori acelasi vis, si sa ajunga ntr-un oras aproape de Africa, si santlneasca n piata un rege, si sa fie tlharit pentru ca sa cunoasca pe negustorul de cristaluri,si..."Cu ct ajungi mai aproape de vis, cu att Legenda Personala se transforma ntr-oadevarata ratiune de a trai", gndi baiatul.Caravana si ncepu drumul spre apus. Calatoreau dimineata, faceau popas cnd soareleardea prea tare, si-si reluau drumul pe nserat. Flacaul vorbea putin cu Englezul, care-si

  • petrecea mai tot timpul cu cartile.Atunci ncepu sa observe n tacere mersul animalelor si al oamenilor prin desert. Acumtotul era foarte diferit de ziua plecarii: n ziua aceea, nvalmaseala si strigate, plnsete decopii, nechezat de animale, totul se amesteca cu poruncile nervoase ale calauzelor sinegustorilor.Dar n desert, stapneau doar vntul etern, linistea si copitele animalelor. Chiar sicalauzele vorbeau putin ntre ele.2 Am traversat de multe ori nisipurile astea, spuse un camilar ntr-o seara. Dar desertulasa de mare, zarea asa de departe, te fac sa te simti mic si sa taci.Flacaul ntelese ce voia omul acela sa spuna, chiar daca nu mai calcase vreodata printrundesert. De cte ori privea marea sau focul, era n stare sa stea ore ntregi tacut, fara sa segndeasca la nimic, cufundat n imensitatea si forta elementelor."Am nvatat ceva si cu oile si cu cristalurile", gndi el. "Pot sa nvat si cu desertul. Acestami se pare mai batrn si mai ntelept."Vntul nu se oprea niciodata. Flacaul si aminti de ziua n care a simtit chiar vntulacesta, asezat pe fortificatiile din Tarifa. Poate ca acum atingea usor lna oilor lui carecontinuau sa caute hrana si apa pe cmpiile Andaluziei."Nu mai snt oile mele", si zise n sinea lui, si nu simti nici un dor. "Pesemne ca s-auobisnuit cu un nou pastor si m-au uitat. Asta e bine. Cine este obisnuit sa umble, cum sntoile, stie ca vine o zi cnd e nevoie sa pleci."Apoi si aminti de fata negustorului si avu certitudinea ca se maritase. Cine stie, cuvreun vnzator de floricele sau cu un pastor care si el stia sa-i citeasca si sa-i povesteascaistorii nemaiauzite; la urma urmelor, doar nu era singurul. Dar l impresiona presimtirea lui:poate ca si el va nvata ntr-o zi istoria asta a Limbajului Universal, care cuprinde trecutul siprezentul tuturor oamenilor. "Presimtiri", cum obisnuia mama lui sa spuna. Flacaul ncepusa nteleaga ca presimtirile snt cufundari rapide pe care sufletul le facea n Curentul Universalal vietii, unde istoriile tuturor oamenilor snt legate ntre ele si putem afla tot pentru catotul sta scris."Maktub", zise flacaul, amintindu-si de negustorul de cristaluri.Desertul era uneori din nisip, alteori din piatra. Cnd caravana ajungea n dreptul uneipietre, o ocolea; daca se aflau n fata unei stnci, faceau un ocol mai lung. Daca nisipul eraprea fin pentru copitele camilelor, cautau un drum cu nisip mai mare. Uneori solul eraacoperit de sare, acolo unde trebuie sa fi existat vreun lac. Atunci animalele se mpotmoleau,iar stapnii camilelor coborau