(capitolul I3 din bibliografie)UNITATEA SI PLURALITATEA DE INFRACTIUNI

A Formele unitătii infractionalea) unitatea natural ă s i formele sale b) unitatea legal ă de infrac t iuni s i formele ei c) pedeapsa icircn cazul infractiunii continuate si infrac t iunii complexe

B Pluralitatea de infrac t iuni s i formele ei a) concursul de infrac t iuni pedeapsa icircn cazul concursului de infrac t uni contopirea pedepselor pentru infrac t iuni concurente b) recidiva s i modalit ăt ile ei condamn ă rile care nu atrag starea de recidiv ă pedeapsa icircn cazul recidivei c) pluralitatea intermediar ă de infrac t iuni

Unitatea infracţiunii1 Generalităţi privind unitatea şi pluralitatea de infracţiuniA Noţiuni generale Termenii de unitate şi pluralitate au icircn sens larg icircndomeniul dreptului penal acelaşi icircnţeles pe care icircl au icircn limbajul comunUnitatea sau pluralitatea de infracţiuni se pune ca problemă atunci cacircndtrebuie să se stabilească dacă mai multe acţiuni săvacircrşite de aceeaşi persoană formează o singură infracţiune sau dimpotrivă două sau mai multe infracţiuniObiectul evaluării icircl formează deci un ansamblu de acte (acţiuni sau inacţiuni) iar baza de evaluare o constituie icircnsăşi noţiunea de infracţiune creată de legiuitorIcircn doctrină şi icircn jurisprudenţă s-a decis că există unitate de infracţiuneatunci cacircnd icircn activitatea desfăşurată de o persoană identificăm conţinutul unei singure infracţiuni şi că există pluralitate de infracţiuni atunci cacircnd icircn acea activitate identificăm conţinuturile a două ori mai multe infracţiuniB Categorii şi tipuri de unitate infracţională Icircn teoria dreptului penal şiicircn legislaţie se face distincţie icircntre două categorii de unitate de infracţiunebull unitatea naturală la care unitatea juridică se icircntemeiază pe unitateafaptei care constituie elementul material al infracţiuniibull unitatea legală care este o creaţie a legiuitorului pe baza unei pluralităţide fapteIcircn cadrul unităţii naturale de infracţiune se face distincţie icircntre trei tipuridiferite de unitate de infracţiune icircn raport de natura acţiunii sau inacţiunii care constituie elementul material al infracţiunii şi anume icircntre

-infracţiunea simplă

1

- infracţiunea continuă şi -infracţiunea deviată

Icircn mod corespunzător icircn cadrul unităţii legale de infracţiune se facedistincţie icircntre patru tipuri de unitate infracţională şi anume icircntre

-infracţiunea complexă-infracţiunea continuată- infracţiunea progresivă şi -infracţiunea de obicei

Cercetarea unităţii de infracţiune presupune examinarea tuturor acestorcategorii şi tipuri de unitate

Top of the Document

2 Unitatea naturală de infracţiuneA Infracţiunea simplă Este acea formă de unitate naturală la careinfracţiunea sub aspectul laturii obiective constă dintr-o activitate unicăsingură acţiune sau inacţiune urmată de un singur rezultat şi care sub aspectul laturii subiective se săvacircrşeşte cu aceeaşi formă de vinovăţieActivitatea infracţională caracteristică infracţiunii simple poate consta fiedintr-un singur act (de exemplu uciderea unei persoane prin descărcarea unui foc de armă vătămarea corporală prin aplicarea unei lovituri de cuţit etc) fie din mai multe acte (de exemplu uciderea prin repetate lovituri cu corpuri tăioase contondente etc vătămarea corporală produsă prin repetate lovituri aplicate victimei icircn aceeaşi icircmprejurare calomnierea prin multiple afirmaţii sau imputări etc) Multiplele acte de executare se integrează icircn chip natural icircn activitatea infracţională unică ce constituie elementul material al infracţiunii astfel icircncacirct nu se pune icircn discuţie unicitatea obiectului infracţiunii a subiectului pasiv a rezoluţiei psihice etcB Infracţiunea continuă Este infracţiunea al cărei element materialconstacircnd dintr-o acţiune sau o inacţiune se prelungeşte icircn chip natural chiardupă momentul consumării pacircnă cacircnd icircncetează activitatea infracţională(momentul epuizării) Sunt infracţiuni continue lipsirea de libertate icircn modilegal (art 189 C pen) tulburarea de posesie (art 220 Cpen) abandonul de familie (art 305 C pen) furtul de curent electric (art 208 224 C pen)absenţa nejustificată (art 331 C pen) dezertarea (art 332 C pen) etcCeea ce caracterizează elementul material al infracţiunilor continue estefaptul că acesta se realizează printr-o dublă atitudine a făptuitorului şi anume una comisivă prin care se realizează acţiunea sau inacţiunea ca element material al laturii obiective (de exemplu sechestrarea ilegală a unei persoane efectuarea ilicită de branşamente la reţeaua electrică icircn vederea sustragerii de energie dobacircndirea de obiecte a căror deţinere este ilicită

2

etc) şi alta omisivă prin care autorul nu mai intervine pentru a pune capăt acţiunii sau inacţiunii şi lasă ca acţiunea sau inacţiunea să dureze Icircn felul acesta fapta ce constituie elementul material al infracţiunii continue durează pacircnă cacircnd un act contrar celui iniţial pune capăt acţiunii sau inacţiunii Acest act contrar se poate datora făptuitorului icircnsuşi unei alte persoane autorităţi etcDe asemenea este unanim admis icircn teoria dreptului nostru penal şirecunoscut icircn practica judiciară că infracţiunea continuă ia sfacircrşit prinpronunţarea unei hotăracircri judecătoreşti de condamnare a făptuitorului chiardacă hotăracircrea nu este definitivăIcircn literatura de specialitate se face distincţie icircntrebull infracţiunea continuă permanentă la care continuitatea activităţiiinfracţionale se realizează fără intervenţia făptuitorului (de exemplu furtul de curent electric la care prelungirea icircn timp nu reclamă intervenţia autorului)bull infracţiunea continuă succesivă care necesită intervenţia succesivă afăptuitorului (de exemplu portul nelegal de decoraţii sau semne distinctiveart 241 C pen la care prelungirea nu se realizează automat ci prin intervenţia făptuitorului care trebuie să icircmbrace din nou uniforma cu decoraţia sau haina cu decoraţia ilicit purtată) Icircn cazul infracţiunilor continue succesive diferitele icircntreruperi care ţin de natura faptei nu schimbă caracterul continuu al infracţiunii şi unitatea naturală a acesteia ci se integrează icircn chip natural icircn activitatea infracţională unicăAşadar infracţiunea continuă este o formă atipică a infracţiuniicaracterizată prin prelungirea elementului material peste momentul consumării pacircnă la un moment denumit al epuizării faptului Trebuie reţinut că unele efecte juridice care depind de momentul consumării infracţiunii sunt legate icircn cazul infracţiunii continue de momentul epuizării adică de icircncetarea activităţii infracţionaleInfracţiunea continuă se consideră deci săvacircrşită icircn momentul icircncetăriiacţiunii sau inacţiunii infracţionale oricacirct ar fi durat aceasta Icircn funcţie deacest moment al icircncetării faptei se determină

-legea penală aplicabilă -se soluţionează problema incidenţei unei legi de amnistie ori graţiere -curge termenul de prescripţie a răspunderii penale (art 122 alin 2 C pen) etc

C Infracţiunea deviată Este desemnată prin această denumireinfracţiunea care este săvacircrşită fie prin devierea acţiunii datorită greşeliifăptuitorului de la obiectul sau persoana icircmpotriva căreia fusese icircndreptată la un alt obiect sau la altă persoană (de exemplu trăgacircnd cu arma asupra

3

unei persoane pe care voia să o ucidă sau icircncercacircnd să o lovească pentru a-i produce o vătămare corporală făptuitorul a nimerit din greşeală o altă persoană) fie prin icircndreptarea acţiunii datorită erorii făptuitorului asupra altei persoane ori asupra altui obiect decacirct acela pe care făptuitorul voia să-l vatăme sau să-l pună icircn pericolInfracţiunea deviată se poate săvacircrşi deci icircn două situaţii distincte şianume bull icircn caz de deviere a acţiunii datorită greşelii făptuitorului asupra unui altobiect sau asupra altei persoane (aşa-numita aberratio ictus)bull icircn caz de săvacircrşire a faptei asupra altei persoane datorită eroriifăptuitorului ori asupra altui obiect aparţinacircnd altei persoane decacirct aceea căreia făptuitorul credea că icirci aparţine (aşa-numita error in persona) Astfel de exemplu A vrea să-l ucidă pe B dar fiind icircntuneric icircl confundă şi icircl ucide pe C Top of the Document

3 Unitatea legală de infracţiuneA Infracţiunea continuatăa) Noţiune şi caracterizare Potrivit art 41 alin 2 C pen infracţiuneacontinuată se realizează prin săvacircrşirea de către aceeaşi persoană la intervale de timp diferite icircnsă icircn realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale a unor acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare icircn parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni (de exemplu sustragerea de către A şi B după o prealabilă icircnţelegere şi conform unui plan prestabilit icircn decurs de 3 luni a 9 autoturisme icircn realizarea aceleiaşi hotăracircri infracţionale)Ceea ce caracterizează aşadar infracţiunea continuată este existenţa uneipluralităţi de acte care prezentacircnd fiecare icircn parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni ar putea constitui tot atacirctea infracţiuni de sine stătătoare deci o pluralitate de infracţiuni Din această pluralitate icircnsă legiuitorul a construit o infracţiune unicăprevăzacircnd icircn mod explicit (art 41 alin l C pen) că icircn cazul infracţiuniicontinuate nu există pluralitate de infracţiuni b) Condiţii de existenţă Pentru existenţa infracţiunii continuate şi decipentru realizarea trăsăturilor caracteristice sus-menţionate trebuie să fie icircndeplinite următoarele condiţiibull O pluralitate de acţiuni sau inacţiuni săvacircrşite la diferite intervale detimp Existenţa infracţiunii continuate presupune săvacircrşirea a cel puţin douăacţiuni sau inacţiuni care constituie fiecare icircn parte elementul material alaceleiaşi infracţiuni Nu interesează dacă unele dintre acţiuni au forma faptului consumat iar altele au rămas icircn faza tentativei Este icircnsă necesar ca acţiunile sau inacţiunile să fie săvacircrşite la un anumit interval unele de altele

4

Această condiţie este necesară pentru a deosebi infracţiunea continuată de infracţiunea simplă icircn al cărei element material sunt absorbite icircn mod natural două sau mai multe acte sau acţiuni care sunt săvacircrşite icircn aceeaşi icircmprejurare sau cu aceeaşi ocazie (de exemplu uciderea prin mai multe lovituri furtul mai multor obiecte din locuinţa unei persoane etc) Nu se cere totuşi ca acţiunile sau inacţiunile să fie săvacircrşite icircn acelaşi loc esenţială fiind identitatea obiectului juridic al infracţiuniibull Acţiunile sau inacţiunile să fie săvacircrşite de aceeaşi persoană Estenecesar ca diferitele acţiuni sau inacţiuni să fie săvacircrşite de aceeaşi persoană(autorul) dar infracţiunea continuată poate fi săvacircrşită şi icircn participaţie Icircn această din urmă situaţie aceeaşi persoană poate participa la săvacircrşirea unora dintre acţiuni sau inacţiuni icircn calitate de autor la altele icircn calitate de compliceSăvacircrşirea icircn participaţie poate să privească toate acţiunile sau inacţiunile care compun infracţiunea continuată sau numai unele dintre acestea bull Acţiunile sau inacţiunile să fie săvacircrşite icircn realizarea aceleiaşirezoluţii infracţionale Această legătură subiectivă reprezintă principalul liant al pluralităţii de acte componente care alcătuiesc latura obiectivă a acestei infracţiuni continuate Toate aceste acţiuni sau inacţiuni au de la icircnceput şi pacircnă la sfacircrşit aceeaşi unică hotăracircre luată anterior de infractor de a repeta activitatea infracţională pacircnă la realizarea proiectului său Este suficientă o reprezentare icircn linii generale a acţiunilor sau inacţiunilor proiectate chiar dacă nu sunt prevăzute exact aceste acţiuni sau inacţiuni condiţiile de săvacircrşire sau urmările fiecăreia Cerinţa unităţii de rezoluţie presupune icircntotdeauna icircn mod evident reprezentarea de către făptuitor a rezultatului faptei sale ceea ce icircnseamnă că infracţiunea continuată nu este posibilă decacirct la infracţiunile al căror element subiectiv icircmbracă forma intenţieiUnitatea de rezoluţie pentru toate acţiunile sau inacţiunile presupune ca autorul să prevadă rezultatele actelor de executare să le urmărească sau să le accepteAceastă rezoluţie unică trebuie să fie icircntotdeauna anterioară activităţiiinfracţionale şi să se menţină icircn linii generale icircn cursul desfăşurării actelormateriale care alcătuiesc latura obiectivă a infracţiunii continuatebull Acţiunile sau inacţiunile săvacircrşite să prezinte fiecare icircn parteconţinutul aceleiaşi infracţiuni Fiecare dintre acţiunile sau inacţiunile săvacircrşite analizate icircn parte trebuie să icircndeplinească toate condiţiile cerute de lege pentru existenţa conţinutului aceleiaşi infracţiuni (furt delapidare icircnşelăciune etc)

5

c) Efectele juridicendash de la momentul icircncetării ultimei acţiuni sau inacţiuni care marcheazăconsumarea infracţiunii continuate icircncepe să curgă termenul de prescripţie arăspunderii penale (art 122 alin 2 C pen)ndash icircn raport de acelaşi moment se determină incidenţa actelor de amnistieşi graţierendash tot icircn raport de acelaşi moment aplicarea legii penale icircn timp va fi ceaicircn vigoare la acea datăndash dacă actele de executare s-au săvacircrşit pe teritoriile mai multor ţări va fiincidentă legea penală romacircnă dacă o parte din aceste acte ori rezultatul s-aprodus pe teritoriul Romacircniei (art 143 C pen)ndash tot icircn funcţie de momentul icircncetării ultimei acţiuni sau inacţiuni sestabileşte incidenţa legii penale icircn raport cu vacircrsta făptuitorului Dacăfăptuitorul a icircnceput executarea cacircnd nu avea icircmplinită vacircrsta de 14 ani aceste acte nu se iau icircn considerare ci numai acelea săvacircrşite după icircmplinirea acestei vacircrste şi bineicircnţeles dacă au fost săvacircrşite cu discernămacircntInfracţiuni care nu sunt susceptivbile de a fi săvacircrşite icircn formă continuatăDoctrina a relevat iar jurisprudenţa a confirmat că infracţiunea continuatănu este posibilă la acele infracţiuni al căror obiect material nu poate fi divizatAstfel infracţiunea de omor nu poate fi săvacircrşită icircn formă continuată chiar şi atunci cacircnd ea ar fi precedată de mai multe tentative de omorDe asemenea nu este de conceput forma continuată la infracţiunile deobicei care aşa cum se ştie pentru a-şi realiza existenţa sub raportul laturiiobiective presupun repetarea acţiunilor sau inacţiunilor pacircnă cacircnd rezultăobişnuinţaIcircn sfacircrşit forma continuată nu este de conceput nici icircn cazul infracţiunilordin culpă pentru că icircn cazul lor rezoluţia infracţională este exclusă

Top of the Document

B Infracţiunea complexăa) Noţiune şi caracterizare Potrivit unui concept unanim acceptat icircnliteratura noastră de specialitate şi consacrat şi icircn legislaţia penală (art 41 alin 3 C pen) infracţiunea complexă este infracţiunea ce cuprinde icircn conţinutul său fie ca element constitutiv fie ca element circumstanţial o acţiune sau inacţiune care constituie prin ea icircnsăşi o faptă prevăzută de legea penală Ea este un tip de unitate infracţională creată de legiuitor prin absorbirea icircn conţinutul acesteia a uneia sau a unor fapte diferite care prezintă fiecare icircn parte conţinutul unei anumite infracţiuni dar care prin

6

voinţa legiuitorului fiind incluse icircn conţinutul infracţiunii complexe icircşi pierd autonomia infracţională originară devenind după caz fie un simplu element constitutiv icircn conţinutul de bază al infracţiuni complexe fie un element circumstanţial icircn conţinutul agravat sau calificat al acesteiaIcircn conţinutul unic al infracţiunii complexe se găsesc aşadar comprimateconţinuturile a două sau mai multe infracţiuni Astfel de exemplu icircn conţinutul infracţiunii de tacirclhărie se găsesc reunite icircntr-o unitate infracţională icircn conţinutul de bază al infracţiunii (art211 alinl C pen) conţinuturile infracţiunilor

de furt de lovire sau alte violenţe de ameninţare

iar icircn conţinutul său agravat sunt reunite conţinuturile infracţiunilor de lovire sau alte violenţe de vătămare corporală de vătămare corporală gravă şide loviri sau vătămări cauzatoare de moarte

icircn conţinutul infracţiunii de atentat care pune icircn pericol securitatea statului sunt incluse conţinuturile infracţiunilor

de vătămare corporală şi de omor

icircn conţinutul infracţiunii de ultraj sunt incluse icircn conţinutul de bază al acestei infracţiuni conţinuturile infracţiunilor

de insultă de calomnie şi de ameninţare

iar icircn conţinutul agravat al aceleiaşi infracţiuni sunt cuprinse conţinuturile infracţiunilor

de lovire sau alte violenţe şi de vătămare corporală etc

b) Forme şi modalităţiForme Aşa cum rezultă din icircnsăşi noţiunea de infracţiune complexăaceasta se prezintă sub două forme diferite icircn raport de rolul icircndeplinit deacţiunea sau inacţiunea care intră icircn conţinutul infracţiunii complexe caelement ori ca circumstanţă agravantăIcircn raport de acest criteriu icircn doctrină se distinge icircntrendash infracţiune complexă sub forma tipndash infracţiune complexă agravantăInfracţiunea complexă ca infracţiune tip este creată prin includerea icircn

7

conţinutul său ca element constitutiv a unei acţiuni sau inacţiuni ce constituie prin ea icircnsăşi o faptă prevăzută de legea penală Au această formă toate infracţiunile complexe propriu-zise dintre care pot fi menţionate atentatul care pune icircn pericol securitatea statului (art 160 C pen) actele de diversiune (art 163 C pen) tacirclhăria (art 211 C pen) ultrajul (art 239 C pen) purtarea abuzivă (art 250 C pen) distrugerea şi semnalizarea falsă (art 276 C pen) etcIcircn cazul acestei forme a infracţiunii complexe lipsa din conţinutul ei ainfracţiunii absorbite duce la inexistenţa infracţiunii complexe ca tip particular de infracţiune Astfel de exemplu cu privire la tacirclhărie dacă se constată că furtul a fost săvacircrşit fără violenţă sau ameninţare sau că aceste fapte au fost săvacircrşite fără nici o legătură cu furtul icircn prima situaţie nu există tacirclhărie ci numai furt iar icircn cea de a doua situaţie există două infracţiuni distincte care icircşi păstrează autonomia infracţională (furt şi lovire sau furt şi ameninţare)Infracţiunile complexe ca infracţiuni tip pot avea ele icircnsele ca orice alteinfracţiuni variante agravate sau calificate icircn al căror conţinut poate intra oacţiune sau o inacţiune care constituie prin ea icircnsăşi o faptă prevăzută de legea penală Aceasta icircnseamnă că o infracţiune complexă tip poate exista şi icircn forma infracţiunii complexe ca variantă agravatăInfracţiunea complexă ca variantă agravantă a unei infracţiuni simplecuprinde icircn conţinutul său agravat sau calificat o acţiune sau inacţiune carereprezintă o altă infracţiune de sine stătătoare Legislaţia noastră penalăcunoaşte astfel de infracţiuni care icircn forma lor de bază sunt infracţiuni simple dar care icircn variantele lor agravate sau calificate sunt infracţiuni complexe

-lipsirea de libertate icircn mod ilegal cu supunerea victimei la suferinţe sau cu punerea icircn pericol a vieţii ori sănătăţii acesteia

-raportul sexual cu o minoră -furtul calificat etc

Structură Avacircnd icircn vedere că infracţiunea complexă este rezultatulreunirii icircn conţinutul unei infracţiuni unice a două sau mai multor infracţiuni structura acesteia este una complexă Astfel infracţiunea complexă cuprinde icircn mod comprimat icircn conţinutul său termenii infracţiunilor reunite sau absorbite şi desigur elementele componente ale laturii obiective şi subiective ale acestor infracţiuniEfectele juridice Infracţiunea complexă este o infracţiune momentanăicircntrucacirct nu presupune o prelungire icircn timp a acţiunii sau inacţiunii ori a

8

consecinţelor acesteia Infracţiunea complexă se consumă deci icircn momentul icircn care se săvacircrşesc acţiunile prin care se realizează elementele materiale specifice laturilor obiective ale infracţiunilor absorbiteInfracţiunea sau infracţiunile absorbite icircn infracţiunea complexă icircşi pierdautonomia infracţională Dacă icircnsă nu sunt realizate toate condiţiile cerute delege pentru existenţa infracţiunii complexe infracţiunile absorbite păstreazăautonomia infracţionalăNerealizarea sub raportul laturii obiective a conţinutului unei infracţiuniabsorbite poate conduce la calificarea faptei ca tentativă (exemplu icircn cazulinfracţiunii de tacirclhărie dacă se consumă ameninţarea sau violenţa icircnsă deposedarea victimei nu a fost posibilă infracţiunea rămacircne icircn faza de tentativă)Infracţiunea complexă nu constituie o cauză de agravare a răspunderiipenale astfel că tratamentul sancţionator este cel prevăzut de lege fără vreoagravare specialăIcircn cazul icircn care după condamnarea definitivă pentru o infracţiunecomplexă infractorul este judecat ulterior şi pentru alte acţiuni sau inacţiunicare intră icircn conţinutul aceleiaşi infracţiuni pedeapsa se recalculează ţinacircndu-se seama de activitatea săvacircrşită icircn icircntregul ei (art 43 C pen)c) Complexitatea naturalăIcircn cadrul infracţiunii complexe există şi o complexitate naturală creatăprin absorbirea icircn chip natural icircn conţinutul unei infracţiuni a elementuluimaterial specific altei infracţiuni (icircn conţinutul infracţiunii de omor identificăm incluse icircn mod natural elementele infracţiunii de vătămare corporală infracţiunea de calomnie cuprinde icircn conţinutul ei absorbite icircn mod natural elementele insultei infracţiunea fapt consumat absoarbe icircntotdeauna icircn mod natural elementele tentativei acestei infracţiuni etc) Icircn toate aceste cazuri este vorba de o infracţiune simplă care cuprinde icircn elementul său material şi elementul material al unei alte infracţiuni simple mai puţin grave C Infracţiunea progresivăa) Noţiune şi caracterizare Denumirea de infracţiune progresivă este datăacelei infracţiuni a cărei latură obiectivă după ce a atins momentul consumării corespunzător unei anumite infracţiuni se amplifică progresiv fără intervenţia făptuitorului fie prin agravarea urmării produse fie prin producerea unor noi urmări corespunzătoare unei infracţiuni mai grave Astfel icircn cazul săvacircrşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe cu provocarea unor vătămări corporale (art 180 alin l C pen) este posibil ca vătămarea corporală să se agraveze progresiv şi să se ajungă la icircncadrarea faptei icircn infracţiunea de vătămare corporală (art 181 C pen) sau chiar icircn

9

infracţiunea de vătămare corporală gravă (art 182 C pen) Icircn cazul icircn care urmările s-au agravat excesiv şi se ajunge la moartea victimei fapta va constitui infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte Aşadar infracţiunea progresivă este şi ea o formă atipică a infracţiuniicaracterizată prin elementele definitorii arătate mai susb) Efectele juridice Ţinacircndu-se seama de specificul infracţiuniiprogresive momentul consumării acesteia coincide cu momentul epuizăriirezultatului Icircn consecinţă icircncadrarea juridică a faptei se va face icircn raport cuacest ultim rezultat şi de aceea icircn cazul infracţiunilor progresive pentrucalificarea corectă a faptei săvacircrşite trebuie să se aştepte epuizarea rezultatuluiDe la data epuizării rezultatului se calculează termenul de prescripţie arăspunderii penale De asemenea icircn funcţie de acest moment se determină şilegea penală aplicabilă Tot icircn raport de acest moment se determină şi incidenţa actelor de amnistie şi graţiereD Infracţiunea de obiceia) Noţiune şi caracterizare Este denumită infracţiune de obicei sau deobişnuinţă acea infracţiune ce se săvacircrşeşte prin repetarea acţiunii sauinacţiunii prin care se realizează elementul material al laturii obiective de un număr de ori suficient de mare pentru ca din această repetare să rezulte căautorul desfăşoară acea activitate infracţională ca un obicei din obişnuinţă sau ca o icircndeletnicire (cerşetoria prevăzută de art 326 Cpen prostituţia prevăzută de art 328 Cpen jocul de noroc prevăzut de art 330 alin 2 C pen vagabondajul prevăzut de art 327 C pen)Aşadar infracţiunea de obicei este o infracţiune unică o unitate legalăcreată de legiuitor dintr-o pluralitate de acte ce corespund prin trăsăturile lorfaptei incriminate dar care nu constituie infracţiune decacirct dacă se săvacircrşesc icircn mod repetat şi icircntr-un număr suficient de ori pentru a constitui un obicei sau o obişnuinţă a făptuitorului Luate izolat aceste fapte nu constituie infracţiune Icircn schimb ele se integrează icircn infracţiunea unică de obicei chiar dacă se săvacircrşesc după stingerea momentului consumării adică după acumularea unui număr suficient de repetări din care rezultă obişnuinţa Astfel şi icircn cazul infracţiunii de obicei pe lacircngă momentul consumării apare un moment al epuizării fapteib) Efectele juridice Infracţiunea de obicei este şi ea o formă atipică ainfracţiunii Infracţiunea de obicei nu este susceptibilă de forme imperfectecum este tentativa Ea este icircnsă susceptibilă de o formă atipică icircn sensul că se prelungeşte icircn timp după ce a atins momentul consumării icircnglobacircnd icircncontinuare icircn conţinutul său noile repetări ale faptei Are deci un moment alepuizării de care sunt legate toate consecinţele juridice Acest moment este

10

marcat de săvacircrşirea ultimei repetări iar icircn raport de această dată se determină legea penală aplicabilă şi incidenţa unor eventuale acte de clemenţă De la aceeaşi dată icircncepe să curgă termenul de prescripţie a răspunderii penale Top of the Document

PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI1 Consideraţii generaleA Noţiune Termenul de bdquopluralitate de infracţiunirdquo icircntr-o accepţiunelargă desemnează un grup de două sau mai multe infracţiuni O pluralitate de infracţiuni nu este icircnsă relevantă din punct de vedere juridic decacirct dacă icircntre cele două sau mai multe infracţiuni care o alcătuiesc există o anumită legătură din care decurg anumite consecinţe juridice Această legătură poate fi personală (in personam) icircn sensul că toate infracţiunile au fost săvacircrşite de aceeaşi persoană sau reală (in rem) atunci cacircnd icircntre infracţiunile care alcătuiesc pluralitatea există o legătură obiectivă de loc de timp de cauzalitate etcIcircn accepţiunea restracircnsă a termenului prin pluralitate de infracţiuni icircnteoria dreptului penal şi icircn legislaţia penală se icircnţelege un număr de două sau mai multe infracţiuni săvacircrşite de aceeaşi persoană Pluralitatea de infracţiuni ca instituţie a dreptului penal prezintă interes teoretic şi practic datorită consecinţelor pe care le poate avea pe planul răspunderii penale a făptuitorului al modului şi mijloacelor de reacţie icircmpotriva acestuiaB Sediul materiei Codul penal icircn vigoare reglementează pluralitatea deinfracţiuni icircn Cap IV din Titlul V al Părţii generale icircn textele art 32-40Localizarea materiei pluralităţii de infracţiuni nu este icircntacircmplătoare ci arela bază logica potrivit căreia icircnainte de a se stabili formele de manifestare apluralităţii infracţionale se impune a fi reglementat cadrul legal de existenţă al pluralităţiiIcircn noul Cod penal pluralitatea de infracţiuni a fost aşezată icircn capitolul VIIdin Titlul II icircn textul art 46-53C Formele pluralităţii de infracţiuniIcircn teoria dreptului penal şi icircn legislaţia penală sunt cunoscute mai multeforme de pluralităţi de infracţiuni dintre care cele mai importante sunt1048707 -concursul de infracţiuni1048707 -recidiva1048707 -pluralitatea intermediarăLegea noastră penală prevede icircn mod expres ca principale forme ale

11

pluralităţii de infracţiuni concursul de infracţiuni şi recidiva Astfel icircn art 32 alin l C pen se arată că pluralitatea de infracţiuni constituie după caz fie concurs de infracţiuni fie recidivă Icircn acelaşi timp icircnsă legea penală consacră icircn mod implicit şi forma pluralităţii intermediare de infracţiuni icircntre concurs şi recidivă prevăzacircnd icircn dispoziţiile din art 40 C pen reguli speciale de sancţionare a infractorului care după condamnarea definitivă pentru o infracţiune săvacircrşeşte din nou o infracţiune fără să fie icircndeplinite condiţiile pentru existenţa stării de recidivăCriteriul de distincţie icircntre cele două forme de bază ale pluralităţii deinfracţiuni concursul de infracţiuni şi recidiva icircl constituie existenţa (sauinexistenţa) unei hotăracircri judecătoreşti definitive de condamnareToate infracţiunile săvacircrşite de aceeaşi persoană icircnainte ca aceasta să fifost condamnată definitiv prezintă icircntotdeauna forma concursului deinfracţiuniInfracţiunile săvacircrşite de aceeaşi persoană după ce aceasta a fostcondamnată definitiv printr-o hotăracircre judecătorească pentru una sau maimulte infracţiuni alcătuiesc cea de a doua formă de bază a pluralităţii şianume recidivaPluralitatea intermediară a treia formă a pluralităţii se realizează atuncicacircnd o persoană după ce a fost condamnată definitiv pentru una sau mai multe infracţiuni săvacircrşeşte din nou o infracţiune icircnainte de icircnceperea executării pedepsei icircn timpul executării acesteia ori icircn stare de evadare şi nu sunt icircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivăPluralitatea intermediară este deci o pluralitate de infracţiuni care nu constituie nici concurs de infracţiuni nici recidivă Ea prezintă anumite trăsături caracteristice ale celor două forme de bază şi reprezintă o formă intermediară icircntre ele

Top of the Document

2 Concursul de infracţiuniA Noţiune şi caracterizare Icircn teoria dreptului penal şi icircn legislaţiapenală (art33 lit a C pen) concursul de infracţiuni este definit ca o formă apluralităţii de infracţiuni constacircnd din două sau mai multe infracţiuni săvacircrşite de aceeaşi persoană icircnainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre eleCondiţiile de existenţă ale concursului de infracţiuni sunt următoarelebull să se fi săvacircrşit două sau mai multe infracţiuni oricare ar fi natura saugravitatea acestora Infracţiunile pot avea forma faptului consumat sau a uneitentative pedepsibile după cum pot consta icircn participarea la săvacircrşirea acestora icircn calitate de autor instigator sau complice (art 144 C pen) Nu

12

interesează forma de vinovăţie cu care sunt săvacircrşite diferitele infracţiuni putacircnd fi săvacircrşite unele cu intenţie altele din culpă sau cu intenţie depăşită Infracţiunile care alcătuiesc concursul de infracţiuni pot fi de aceeaşi natură sau de natură diferită (de exemplu două sau trei infracţiuni de furt două sau trei infracţiuni de icircnşelăciune două sau mai multe infracţiuni de fals două sau mai multe infracţiuni de trafic de droguri etc ori dimpotrivă o infracţiune de viol alta de lipsire de libertate şi alta de perversiuni sexuale o infracţiune de furt alta de ucidere din culpă şi alta de părăsire a locului accidentului etcIcircn prima situaţie cacircnd infracţiunile care alcătuiesc concursul sunt deaceeaşi natură acesta poartă denumirea de concurs omogen iar icircn cealaltăsituaţie cacircnd infracţiunile care alcătuiesc concursul nu sunt de aceeaşi natură acest concurs se numeşte eterogenConcursul omogen (două trei sau cinci furturi săvacircrşite de aceeaşipersoană) nu trebuie confundat cu infracţiunea continuată cu care se aseamănă dar de care se deosebeşte prin pluralitatea de rezoluţii infracţionale corespunzătoare pluralităţii faptelor săvacircrşitebull infracţiunile să fie săvacircrşite de aceeaşi persoană Identitatea subiectuluiactiv al infracţiunilor ce alcătuiesc pluralitatea este de esenţa concursului deinfracţiuni Nu se cere ca făptuitorul să săvacircrşească cele două sau mai multeinfracţiuni icircn aceeaşi calitate contribuţia sa putacircnd fi la unele de autor la altele de instigator la altele de complice De asemenea persoana poate săvacircrşi singură unele dintre infracţiuni iar altele icircmpreună cu alte persoane icircn participaţiebull infracţiunile să fie săvacircrşite icircnainte de condamnarea definitivă afăptuitorului pentru vreuna dintre ele Nu pot constitui concurs de infracţiuni decacirct infracţiunile pentru care făptuitorul icircncă n-a fost condamnat definitiv chiar dacă este urmărit sau chiar trimis icircn judecată şi chiar dacă s-a pronunţat icircmpotriva sa o hotăracircre de condamnare cacirctă vreme această hotăracircre nu a rămas definitivă icircn cazurile şi modurile prevăzute de lege (art 416-417 C pr pen)Esenţial pentru existenţa concursului este ca infracţiunile să fie săvacircrşite icircnainte de data rămacircnerii definitive a hotăracircrii de condamnare pentru vreuna dintre ele chiar dacă descoperirea lor ar fi ulterioară acestei datebull infracţiunile săvacircrşite sau cel puţin două dintre ele să poată fi supusejudecării adică să aibă şi să-şi păstreze caracterul infracţional şi să poată atrage răspunderea penală a făptuitorului Astfel dacă icircn legătură cu două din cele două presupuse infracţiuni se constată existenţa unor cauze care icircnlătură caracterul penal al faptei (legitimă apărare caz fortuit eroare de fapt etc) sau dacă intervine ulterior o cauză care icircnlătură răspunderea penală

13

(amnistie prescripţie lipsa placircngerii prealabile etc) icircn toate aceste cazuri rămacircnacircnd o singură infracţiune susceptibilă de a fi supusă judecăţii nu există concurs de infracţiuni Acelaşi efect icircl produce şi intervenţia unor cauze de nepedepsire generale (de exemplu desistarea sau icircmpiedicarea rezultatului art 220 C pen icircmpiedicarea săvacircrşirii faptei art 30 C pen etc) sau speciale (de exemplu denunţarea de către mituitor a luării de mită art 255 alin 3 C pen retragerea mărturiei mincinoase art 260 alin 2 C pen etc)

B Forme şi modalităţi Concursul de infracţiuni se prezintă sub douăforme diferite icircn raport cu modul icircn care se săvacircrşesc infracţiunile concurente şi anume concursul real sau material şi concursul ideal sau formal de infracţiuni Aceste forme sunt prevăzute şi descrise icircn prevederile art 33 lit a şi b din actualul Cod penala) Concursul real (material) de infracţiuni Această formă a concursuluise caracterizează prin icircmprejurarea că cele două sau mai multe infracţiuni care icircl alcătuiesc sunt săvacircrşite prin două sau mai multe acţiuni sau inacţiunidistincte adică prin tot atacirctea acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare icircn parte conţinutul unei infracţiuni de sine stătătoare (de exemplu după ce a săvacircrşit o tacirclhărie făptuitorul a tulburat grav liniştea publică iar la intervenţia organelor poliţiei a proferat insulte şi ameninţări la adresa acestora) Infracţiunile pot fi diferite (concurs eterogen) sau de acelaşi fel (concurs omogen) se săvacircrşesc de regulă succesiv dar uneori pot fi săvacircrşite simultan (de exemplu făptuitorul loveşte şi insultă sau calomniază icircn acelaşi timp o persoană pătrunde fără drept icircn locuinţa unei persoane şi o loveşte etc) pot fi săvacircrşite icircn acelaşi loc sau icircn locuri diferite etc Nu interesează dacă icircntre infracţiunile concurente există sau nu vreo legătură obiectivă Icircn cazul icircn care icircntre infracţiunile concurente există legătură concursul poartă denumirea de concurs cu conexitate (caracterizat) Icircnpractică asemenea situaţii se icircntacirclnesc relativ frecvent ceea ce face să existedouă modalităţi ale concursului de infracţiunindash concurs simplu la care icircntre infracţiunile ce icircl compun nu existălegătură obiectivă (in rem)ndash concurs cu conexitate (caracterizat) format din infracţiuni icircntre careexistă o asemenea legăturăLegea penală icircn vigoare se referă icircn mod explicit la concursul cuconexitate prevăzacircnd icircn dispoziţia din art 33 lit a partea finală că existăconcurs de infracţiuni chiar dacă una dintre infracţiuni a fost comisă pentrusăvacircrşirea alteia (concurs cu conexitate etiologică) sau pentru ascunderea ei(concurs cu conexitate consecvenţională) Faptul că legea se referă doar la

14

aceste două forme ale conexităţii nu icircnseamnă că numai icircn aceste cazuri poate exista concurs cu conexitate ci dimpotrivă că legiuitorul a vrut să precizeze tocmai contrariul şi anume că există concurs de infracţiuni oricare ar fi caracterul legăturii reale dintre infracţiunile concurente deci oricare ar fi forma conexităţii acestora Precizarea pe care legiuitorul o face icircn legătură cu cele două forme ale concursului cu conexitate are ca scop să excludă confuzia pe care o creează teoria zisă a unităţii infracţionale icircntre infracţiunea mijloc şi infracţiunea scop teorie susţinută icircn trecut de unii autori şi icircnsuşită şi de practica judiciară mai veche Potrivit acestei teorii atunci cacircnd o infracţiune serveşte ca mijloc pentru comiterea sau ascunderea alteia (de exemplu falsificarea unui icircnscris oficial pentru a se putea comite sau ascunde o evaziune fiscală) cele două fapte alcătuiesc o singură infracţiune şi anume infracţiunea scop icircn care se absoarbe pierzacircndu-şi autonomia infracţiunea mijloc Teoria infracţiunii unice mijloc-scop este neconvingătoare şi evident greşită pentru că ignoră existenţa a două infracţiuni de sine stătătoare din care legiuitorul nu icircnţelege să construiască o unitate Pe de altă parte aplicarea acestei teorii ar duce la soluţii inadmisibile icircn cazul icircn care infracţiunea mijloc ar fi mai gravădecacirct infracţiunea scop (de exemplu icircn cazul icircn care este ucisă o persoanăpentru a se ascunde un furt)b) Concursul ideal (formal) de infracţiuni Icircn teoria dreptului penal şipotrivit legii penale (art 33 lit b C pen) concursul de infracţiuni icircmbracăforma concursului zis ideal sau formal atunci cacircnd icircn acţiunea sau inacţiuneasăvacircrşită de o persoană datorită icircmprejurărilor icircn care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs se găsesc realizate elementele constitutive ale două sau mai multor infracţiuni Ceea ce caracterizează şi diferenţiază concursul ideal de concursul real este icircmprejurarea că cele două sau mai multe infracţiuni care icircl compun sunt săvacircrşite nu prin tot atacirctea acţiuni sau inacţiuni ca icircn cazul concursului real ci printr-o singură acţiune sau inacţiune icircn care suntcomprimate elementele caracteristice obiective şi subiective ale acestor infracţiuniTratamentul sancţionator al concursului de infracţiuniCazul concursului de infracţiuni săvacircrşite de persoana fizicăSisteme de sancţionare Persoana fizică ce săvacircrşeşte mai multe infracţiuni demonstrează prin perseverenţa sa infracţională o periculozitate socială care impune sisteme de sancţionare adecvate icircn măsură să asigure realizarea cacirct mai eficace a funcţiilor şi rolului preventiv-educativ ale pedepsei cu cele două componente constracircngere şi reeducareIcircn doctrina penală şi icircn legislaţia penală există trei sisteme de sancţionarea concursului de infracţiuni şi anume

15

bull sistemul cumulului aritmetic potrivit căruia instanţa de judecatăstabileşte pentru fiecare infracţiune cacircte o pedeapsă după care le adiţionează şi dispune executarea pedepsei rezultate din adunarea aritmetică a acestora Acest sistem este criticat şi rar aplicat icircn legislaţia unor state icircntrucacirct este considerat rigid şi excesiv de aspru (s-a susţinut printre altele că icircn cazul pedepselor privative de libertate poate conduce la pedepse executabile care depăşesc durata de viaţă a unui om)bull sistemul absorbţiei potrivit căruia după stabilirea pedepsei pentrufiecare infracţiune concurentă pedepsele mai mici să fie absorbite icircn pedeapsa cea mai mare care urmează să fie executată A fost criticat şi acest sistem susţinacircndu-se icircn esenţă că este excesiv de blacircnd inducacircnd infractorului impresia că infracţiunile mai puţin grave rămacircn nepedepsite şi că astfel acest sistem reprezintă o icircncurajare pentru infractorul care săvacircrşeşte o infracţiune gravă să comită şi alte infracţiuni mai puţin grave pentru care pedepsele vor fi absorbite icircn pedeapsa pentru infracţiunea mai gravăbull sistemul cumulului juridic potrivit căruia după stabilirea pedepseipentru fiecare infracţiune concurentă instanţa de judecată va aplica pedeapsa cea mai grea la care se poate adăuga un spor Acest spor poate fi obligatoriu sau facultativ fix sau variabil icircn aşa fel icircncacirct să asigure o justăproporţionalizare a pedepsei icircn fiecare caz concret Acest sistem este cel maifrecvent prevăzut icircn legislaţiile statelor şi este cel mai agreat icircn doctrina penalăSistemul cumulului juridic este adoptat şi de actualul Cod penal romacircnAcest sistem denumit al cumulului juridic cu spor facultativ şi variabil esteunic pentru ambele forme ale concursului avacircnd unele particularităţi icircn raport cu felul şi genul sancţiunilor de drept penalVom prezenta icircn continuare modul icircn care este reglementat icircn actualulCod penal şi cum funcţionează acest sistemAplicarea pedepsei principale icircn cazul concursului de infracţiunisăvacircrşite de persoana fizicăSediul materiei este art 34 din Cpen care potrivit recentei modificăripoartă denumirea marginală de bdquopedeapsa principală icircn caz de concurs deinfracţiuni săvacircrşite de persoana fizicărdquoPotrivit art 34 Cpen icircn caz de concurs de infracţiuni se stabileştepedeapsa pentru fiecare infracţiune icircn parte iar dintre acestea se aplicăpedeapsa după cum urmeazăa) cacircnd s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multepedepse cu icircnchisoare ori cu amendă se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţăb) cacircnd s-au stabilit numai pedepse cu icircnchisoare se aplică pedeapsa cea

16

mai grea care poate fi sporită pacircnă la maximul ei special iar cacircnd acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la 5 anic) cacircnd s-au stabilit numai amenzi se aplică cea mai mare care poate fisporită pacircnă la maximul ei special iar dacă aest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la jumătate din acel maximd) cacircnd s-a stabilit o pedeapsă cu icircnchisoare şi o pedeapsă cu amendă seaplică pedeapsa icircnchisorii la care se poate adăuga amenda icircn totul sau icircn partee) cacircnd s-au stabilit mai multe pedepse cu icircnchisoare şi mai multe pedepsecu amendă se aplică pedeapsa icircnchisorii potrivit dispoziţiei de la lit b la care se poate adăuga amenda potrivit dispoziţiei de la lit cPrin aplicarea dispoziţiilor din alineatul precedent nu se poate depăşitotalul pedepselor stabilite de instanţă pentru infracţiunile concurenteDin economia textului de lege menţionat rezultă că aplicarea pedepseiprincipale se face icircn două etape obligatorii şi anume etapa stabilirii pedepsei pentru fiecare infracţiune etapa aplicării pedepsei rezultante (care urmează a fi executată)Aplicarea pedepselor complementarePedepsele complementare sunt cele arătate icircn art 53 pct 2 Cpen şiurmează să fie examinate icircntr-un alt capitol destinat instituţiei sancţiunilor de drept penalSediul materiei pedepselor complementare icircn cazul concursului deinfracţiuni este art 35 Cpen care prevede următoarelebull dacă pentru una dintre infracţiunile concurente s-a stabilit şi o pedeapsăcomplementară aceasta se aplică alături de pedeapsa icircnchisoriibull dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferităsau chiar de aceeaşi natură dar cu conţinut diferit acestea se aplică alături de pedeapsa icircnchisoriibull dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şicu acelaşi conţinut se aplică cea mai grea dintre acesteaAplicarea măsurilor de siguranţăMăsurile de siguranţă au ca scop icircnlăturarea unei stări de pericol şipreicircntacircmpinarea săvacircrşirii faptelor prevăzute de legea penală (art 111 Cpen)Icircn sfacircrşit teza ultimă a alineatului 5 recent introdus la art 35 Cpenprevede că bdquoicircn cazul măsurilor de siguranţă de aceeaşi natură şi cu acelaşiconţinut luate conform art 118 alin1 lita-e Cpen acestea se cumuleazărdquoAceastă teză se referă la măsura de siguranţă a confiscării speciale icircn cazurile icircn care se impune luarea acestei măsuri icircntr-o cauză penală faţă de acelaşi infractor a tuturor lucrurilor produse prin fapta penală săvacircrşită a

17

celor care au servit sau care au fost destinate să servească la săvacircrşirea infracţiunii a celor date pentru a determina săvacircrşirea infracţiunii sau pentru a-l răsplăti pe infractor a celor dobacircndite icircn mod vădit prin săvacircrşirea infracţiunii precum şi a celor deţinute contra dispoziţiilor legaleContopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente săvacircrşite depersoana fizicăIcircn cazul icircn care toate infracţiunile care alcătuiesc concursul fac obiectulaceluiaşi dosar penal care se judecă deodată icircn faţa aceleiaşi instanţe stabilirea şi aplicarea sancţiunilor de drept penal se realizează potrivit textelor art 34 şi 35 Cpen mai sus examinateExistă icircnsă cazuri cacircnd acelaşi infractor este judecat pentru infracţiuniconcurente icircn cauze diferite la termene diferite de aceeaşi instanţă ori deinstanţe diferite Asemenea situaţii se icircntacirclnesc icircn practică destul de frecvent deoarece nu toate infracţiunile sunt descoperite şi instrumentate icircn acelaşi timp şi icircn aceeaşi cauză penalăIcircn asemenea cazuri operaţiunea prin care se realizează aplicareadispoziţiilor referitoare la sancţionarea concursului de infracţiuni poartădenumirea de contopire a pedepselorAşadar contopirea pedepselor reprezintă acea operaţiune prin careinstanţa de judecată face aplicarea dispoziţiilor legale privind sancţionareaconcursului de infracţiuni icircn cazul unor condamnări separate pentru infracţiuni concurenteSediul materiei este art 36 din actualul Cod penal Denumirea marginalăa acestui text recent modificată este următoarea bdquoContopirea pedepselorpentru infracţiuni concurente săvacircrşite de persoana fizicărdquo Modificarea a fost impusă de introducerea icircn Codul penal a persoanei juridice ca un nou subiect activ al infracţiunii şi al răspunderii penalePotrivit reglementării din acest text de lege operaţia de contopire se poaterealiza după cum urmează icircn două ipotezebull cacircnd infractorul condamnat definitiv pentru una sau mai multeinfracţiuni este judecat ulterior pentru alte infracţiuni concurente Icircntr-oasemenea situaţie instanţa care judecă ultimele infracţiuni concurente va stabili cacircte o pedeapsă pentru fiecare infracţiune din cele deduse judecăţii ulterioare iar apoi le va contopi cu pedepsele stabilite anterior şi icircn final va aplica pedeapsa cea mai grea potrivit prevederilor art 34 Cpen Icircn cazul icircn care au fost aplicate şi pedepse complementare ori măsuri de siguranţă instanţa va face şi aplicarea art 35 Cpen Trebuie menţionat că dacă pedepsele anterioare au fost supuse contopirii cu aplicarea unui spor ele vor fi descontopite vor fi repuse fiecare icircn individualitatea lor şi apoi vor fi recontopite icircmpreună cu noile pedepse cu aplicarea unui spor cel puţin egal

18

cu cel anterior (deoarece sporul anterior fusese aplicat prin hotăracircre judecătorească definitivă şi dobacircndise autoritate de lucru judecat)bull cacircnd infractorul a fost condamnat definitiv pentru toate infracţiunileconcurente icircnsă prin hotăracircri judecătoreşti diferite Icircn asemenea situaţiiinstanţa icircnvestită cu cererea de contopire a tuturor pedepselor va descontopipedepsele contopite anterior va icircnlătura sporurile aplicate şi va repunepedepsele icircn individualitatea lor iar apoi va proceda la recontopirea pedepselor aplicacircnd cea mai grea dintre pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente la care va trebui să aplice un spor cel puţin egal cu cel mai mare care a fost icircnlăturat la descontopire Evident că atunci cacircnd instanţa stabileşte sporul pentru icircntreaga pluralitate de infracţiuni va trebui să evalueze atacirct numărul cacirct şi natura pedepselor stabilite anterior şi care reflectă gradul de pericol social al infracţiunilor judecate anterior definitivIcircn ipoteza icircn care condamnatul a executat integral sau icircn parte pedeapsaaplicată prin hotăracircrea judecătorească anterioară ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente aşa cum prevăd dispoziţiile art 36 alin 3 CpenIcircn situaţia icircn care pedeapsa detenţiei pe viaţă a fost comutată sau icircnlocuităcu pedeapsa icircnchisorii aceasta se va contopi după aceleaşi reguli mai susarătate (art 36 alin 4 Cpen)Situaţii specialeIcircn cazul icircn care după contopirea pedepselor intervine amnistia saugraţierea se va proceda după cum urmeazăndash amnistia şi respectiv graţierea nu se vor aplica la pedeapsa rezultantăci la fiecare infracţiune concurentă şi respectiv la fiecare pedeapsăndash cacircnd actul de amnistie sau graţiere este incident numai unora dintreinfracţiuni ori dintre pedepse se va dispune descontopirea pedepselor care vor fi repuse icircn individualitatea lor şi apoi se va aplica amnistia ori graţierea după care pedepsele rămase executabile se vor recontopi şi bineicircnţeles se va reaprecia sporul (dacă rămacircne de executat numai o singură pedeapsă sporul va fi icircnlăturat iar dacă nu se mai execută majoritatea pedepselor sporul iniţial va putea fi redus şi chiar icircnlăturat)Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente săvacircrşite depersoana juridică Potrivit art 401 recent introdus prin ultima modificare a Codului penal icircn caz de concurs de infracţiuni săvacircrşite de persoana juridică se stabileşte pedeapsa amenzii pentru fiecare infracţiune icircn parte şi se aplică amenda cea mai mare care poate fi sporită pacircnă la maximul special prevăzut icircn art 711 alin 2 sau 3 iar dacă acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la o treime din acel maximIcircn ipoteza icircn care o persoană juridică definitiv condamnată este judecată

19

ulterior pentru o infracţiune concurentă precum şi atunci cacircnd după ce ohotăracircre de condamnare a rămas definitivă se constată că persoana juridicăsuferise şi o altă condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentăinstanţa va proceda conform dispoziţiilor art 401 mai sus arătateReferitor la modul icircn care se aplică pedepsele complementare şi măsurilede siguranţă luate faţă de o persoană juridică pentru infracţiuni concurenteart 401 icircn alin 3 C pen prevede că sunt aplicabile dispoziţiile art 35referitoare la modul de aplicare a acestor pedepse şi măsuri icircn cazul persoanei fizice

Top of the Document

3 RecidivaA Noţiune şi caracterizare Recidiva este o altă formă de bază apluralităţii de infracţiuni care constă icircn săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni de către o persoană care a fost condamnată definitiv pentru o altă infracţiune Ceea ce caracterizează recidiva este deci icircmprejurarea că pluralitatea de infracţiuni săvacircrşite de aceeaşi persoană este realizată icircntr-un anumit mod şi anume după ce făptuitorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (eventual pentru două sau mai multe infracţiuni) mai săvacircrşeşte ulterior icircnainte de a icircncepe executarea pedepsei icircn timpul executării acesteia ori icircn stare de evadare sau după ce a executat pedeapsa una sau eventual mai multe infracţiuni icircn anumite condiţiiDeosebirea evidentă fată de concursul de infracţiuni o constituieintervenţia unei hotăracircri judecătoreşti definitive de condamnare icircn dispreţulcăreia infractorul continuă activitatea infracţională săvacircrşind din nou oinfracţiune sau mai multe Această deosebire dintre autorul unui concurs deinfracţiuni şi acela al unei recidive este dublată de o deosebire esenţială careconstă icircn periculozitatea celui care recidivează Prin săvacircrşirea uneia sau maimultor noi infracţiuni după ce a fost condamnat definitiv pentru o altă sau alte infracţiuni acest infractor atrage atenţia că este incorigibil şi deci că prezintă un grad mare de pericol pentru societate Această icircmprejurare determină pe planul dreptului penal necesitatea elaborării unor măsuri de apărare specifice Este de reţinut icircn acest sens că existenţa recidivei stă la baza distincţiei ce se face icircntre infractorul primar şi infractorul recidivist Denumirea de infractor primar este dată infractorului care nu a mai fost anterior condamnat pentru una sau eventual pentru un concurs de infracţiuni precum şi celui care a mai fost condamnat icircnsă condamnarea nu icircndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Icircn mod corespunzător denumirea de infractor recidivist este dată infractorului care a mai fost condamnat şi care după condamnarea definitivă sau după

20

executarea pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune icircn condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivăDistincţia icircntre infractorii primari şi infractorii recidivişti este importantăfiindcă legea penală prevede un tratament sancţionator mai sever pentruinfractorul recidivist Infractorii recidivişti sunt apoi exceptaţi de regulă de la beneficiul unor acte de clemenţă (amnistie graţiere) şi sunt prevăzute icircn lege şi alte condiţii restrictive icircn privinţa acestora referitor la liberarea lorcondiţionată precum şi la obţinerea reabilităriiB Structura Existenţa unei condamnări definitive a infractorului catrăsătură caracteristică a recidivei determină o anumită structurare ainfracţiunilor care alcătuiesc această formă a pluralităţiiAşa cum am arătat conceptul de recidivă este condiţionat de existenţaunei condamnări definitive a infractorului pentru una ori mai multe infracţiuni săvacircrşite anterior săvacircrşirea din nou de către acesta a unei infracţiuniCondamnarea definitivă şi infracţiunea săvacircrşită din nou apar aşadar caelemente constitutive ale stării de recidivă Acestor două elemente icircn teoriadreptului penal li s-a dat denumirea de termeni ai recidiveiPrimul termen al recidivei este format totdeauna dintr-o condamnaredefinitivă la o pedeapsă privativă de libertate iar al doilea termen al recidive este format totdeauna din săvacircrşirea din nou a unei infracţiuniCei doi termeni ai recidivei sunt ei icircnşişi susceptibili de numeroasevariaţiuni se pot prezenta sub forme diferite determină la racircndul lor o anumită configuraţie a stării de recidivă Astfel de exemplu primul termen al recidivei poate fi o hotăracircre definitivă de condamnare la pedeapsa icircnchisorii variabilă ca durată este posibil ca hotăracircrea să nu fie pusă icircncă icircn executare să se afle icircn curs de executare sau ca pedeapsa să fie icircn icircntregime executată sau considerată ca executată hotăracircrea de condamnare poate fi pronunţată uneori de către o instanţă judecătorească străină pedeapsa solicitată poate privi o singură infracţiune sau un concurs de infracţiuni etc La racircndul său cel de-al doilea termen al recidivei poate consta din săvacircrşirea unei infracţiuni de gravitate diferită de acelaşi fel cu infracţiunea sau infracţiunile săvacircrşite anterior sau diferită de acestea la un interval mai mare sau mai mic de timp de la executarea pedepsei etcReglementarea recidivei a trebuit să ţină seama de trăsăturile esenţiale şide variaţiunile pe care le prezintă cei doi termeni ai recidiveiC Modalităţi ale recidivei icircn cazul persoanei fizice Icircn teoria dreptuluipenal s-a dat denumirea de modalităţi ale recidivei felului icircn care se prezintă icircn concret recidiva icircn raport cu variaţiunile la care sunt supuşi cei doi termeni ai recidivei Cunoaşterea acestor modalităţi este importantă pentru

21

mai buna cunoaştere a icircnseşi reglementărilor legale privind recidiva Cele mai cunoscute dintre modalităţile recidivei sunta) Recidiva după condamnare (denumită şi recidivă postcondamnatoriesau recidiva fictivă) şi recidiva după executare (denumită şi recidivapostexecutorie sau recidivă reală)Se consideră recidivă după condamnare săvacircrşirea din nou a uneiinfracţiuni mai icircnainte ca infractorul să fi executat icircn icircntregime pedeapsa la care a fost anterior condamnat sau mai icircnainte ca pedeapsa să fi fost eventualconsiderată ca executatăDimpotrivă recidiva se consideră după executare atunci cacircnd săvacircrşireadin nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregimepedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată icircnicircntregime Icircntre cele două modalităţi există nu numai o deosebire formală dar şi o deosebire de fond decurgacircnd din caracterul specific al recidivei după executare care dovedeşte că cel condamnat nu s-a reeducat sub influenţa pedepsei spre deosebire de recidiva după condamnare la care proba incorigibilităţii prin pedeapsă nu este făcută Pornind de la această deosebire unii autori au dat denumirea de bdquorealărdquo recidivei după executare şi bdquofictivărdquo sau bdquoformalărdquo recidivei după condamnare Denumirile acestea nu sunt icircnsă justificate deoarece şi recidiva după condamnare este tot aşa de reală ca şi recidiva după executare Recidiva după condamnare este şi ea o dovadă a perseverenţei infracţionale a infractorului care icircn dispreţul unei condamnări definitive pronunţate icircmpotriva sa săvacircrşeşte totuşi din nou o infracţiuneDe aceea este admis că recidiva poate exista icircn ambele modalităţidiferenţierea dintre ele determinacircnd numai o oarecare deosebire de tratamentb) Recidiva generală şi recidiva specială Recidiva este denumităgenerală atunci cacircnd infracţiunile săvacircrşite adică infracţiunea pentru care s-a pronunţat condamnarea definitivă şi infracţiunea săvacircrşită din nou sunt diferite ca gen sau specie recidiva nefiind condiţionată de o asemănare icircntreinfracţiunile ce intră icircn compunerea celor doi termeni Dimpotrivă recidiva este specială atunci cacircnd icircntre infracţiunile respective există asemănare adică ele sunt de aceeaşi natură Recidiva specială este considerată mai periculoasă ea dovedind o anume specializare a infractorului şi deci o perseverenţă infracţionalăc) Recidiva absolută şi recidiva relativă Recidiva este denumită absolutăatunci cacircnd existenţa ei nu este condiţionată de gravitatea primei condamnări şi relativă atunci cacircnd pedeapsa anterioară este de o anumită gravitate şidovedeşte perseverenţa infracţională a infractorului

22

d) Recidiva mare şi recidiva mică La recidiva mare primul termen icirclconstituie o condamnare la o pedeapsă de o gravitate mai mare care relevă prin ea icircnsăşi periculozitatea infractorului care perseverează icircn aceste condiţii săvacircrşind noi infracţiuni Din contră denumirea de mică recidivă a fost atribuită recidivei la care primul termen este format nu din una singură ci din mai multe condamnări la pedepse mici ce nu depăşesc o anume gravitate consideracircndu-se că numai după mai multe condamnări la pedepse mai uşoare infractorul relevă acea periculozitate specifică recidivistuluie) Recidiva temporară şi recidiva perpetuă Distincţia are icircn vedereintervalul de timp de la condamnare sau de la executarea pedepsei icircn caretrebuie să se săvacircrşească din nou o infracţiune pentru a exista recidivă Dinacest punct de vedere recidiva este perpetuă atunci cacircnd se realizeazăindiferent de intervalul la care s-ar săvacircrşi din nou o infracţiune şi temporară atunci cacircnd se realizează numai dacă săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni a avut loc icircnlăuntrul unui anumit termen de la condamnare sau de la executarea pedepsei anterioare Este admisă icircn general recidiva temporarăf) Recidiva cu efect unic şi recidiva cu efecte progresive Distincţia are icircnvedere efectele pe care le produce recidiva asupra pedepsei pentru infracţiunea săvacircrşită icircn această stare Recidiva cu efect unic este aceea ale cărei efecte sunt aceleaşi ori de cacircte ori s-ar repeta starea de recidivă Recidiva cu efecte progresive este aceea ale cărei consecinţe se agravează progresiv cu fiecare nouă recidivăg) Recidiva teritorială şi recidiva internaţională Recidiva se numeşteteritorială atunci cacircnd existenţa ei este condiţionată de cerinţa ca primul săutermen să fie o hotăracircre de condamnare pronunţată de o instanţă naţională spre deosebire de recidiva zisă internaţională la care primul termen poate fi o condamnare pronunţată icircn străinătate Admiterea recidivei internaţionaleimplică recunoaşterea hotăracircrilor judecătoreşti străine şi este determinată denecesitatea cooperării internaţionale icircn lupta cu criminalitateaD Reglementarea recidivei icircn legea penală icircn vigoare icircn cazul persoaneifizice Icircn reglementarea instituţiei recidivei icircn dreptul nostru penal au fost avute icircn vedere modalităţile sus-examinate Reglementarea se face prin dispoziţiile din art 37-39 Cpen modalităţile principale ale recidivei fiind recidiva după condamnare recidiva după executare şi mica recidivă care poate fi după condamnare sau după executarea) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediulmateriei pentru instituţia recidivei a fost modificată recent avacircnd denumireabdquorecidiva icircn cazul persoanei fizicerdquo Această modificare a fost impusă deintroducerea icircn Codul penal a persoanei juridice ca un nou subiect activ alinfracţiunii şi al răspunderii penale

23

Potrivit dispoziţiilor art 37 alin l lit a C pen există recidivă pentrupersoana fizică atunci cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri decondamnare la pedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni cel condamnatsăvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie icircnainte de icircnceperea executăriipedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare iar pedeapsaprevăzută de lege pentru a doua infracţiune este icircnchisoarea mai mare de un anDin analiza dispoziţiei legale rezultă condiţiile prevăzute de lege pentruexistenţa recidivei icircn această modalitate Astfel cu privire la primul termen se cer icircndeplinite următoarele condiţiibull să existe o hotăracircre definitivă de condamnare a infractorului lapedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni Dacă hotăracircrea nu era definitivă icircnmomentul săvacircrşirii celei de-a doua infracţiuni nu va exista recidivă ci concurs de infracţiuni De asemenea dacă pedeapsa nu este icircnchisoarea mai mare de 6 luni ci de 6 luni sau mai mică iarăşi nu va exista recidivă Pedeapsa prevăzută icircn hotăracircrea de condamnare poate fi aplicată de instanţă pentru o singură infracţiune sau pentru un concurs de infracţiuni Icircn acest din urmă caz este vorba de pedeapsa rezultată care trebuie să fie mai mare de 6 luni chiar dacă pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente luate separat nu depăşesc nici una durata de 6 luni Poate constitui primul termen al recidivei după condamnare ca de altfel şi al recidivei după executare chiar şi o hotăracircre de condamnare pronunţată icircn străinătate Aceasta rezultă din dispoziţia din alin 2 al art 37 C pen care prevede că pentru stabilirea stării de recidivă icircn aceste cazuri se poate ţine seama şi de hotăracircrea de condamnare pronunţată icircn străinătate pentru o faptă prevăzută şi de legea romacircnă dacă acea hotăracircre a fost recunoscută potrivit dispoziţiilor legii Aceste dispoziţii sunt cele din art 519 şi urm C pr pen Legea noastră penală consacră aşadar aşa-numita recidivă internaţionalăbull hotăracircrea de condamnare să fi fost pronunţată pentru o infracţiunesăvacircrşită cu intenţie Această condiţie rezultă din dispoziţia prevăzută icircn art 38 alin l lit a C pen dispoziţie introdusă prin Legea nr 61973 de modificare a Codului penal care prevede că la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare la infracţiunile săvacircrşite din culpăPrin prevederea acestei condiţii a fost subliniată trăsătura caracteristică arecidivei aceea de a exprima perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist perseverenţă care nu este posibilă decacirct icircn cazul infracţiunilor cuintenţiebull hotăracircrea de condamnare să nu fie dintre acelea icircn care potrivit legiinu se tine seama la stabilirea stării de recidivă

24

Legea prevede icircn art 38 C pen o serie de cazuri icircn care o hotăracircre decondamnare definitivă nu poate constitui primul termen al recidivei Potrivitacestor dispoziţii la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare landash infracţiunile săvacircrşite icircn timpul minorităţii Această dispoziţie areraţiunea de a-l degreva pe minor icircn viitor de urmările prejudiciabile ale unor fapte săvacircrşite icircn perioada minorităţii cacircnd personalitatea sa era icircn curs de formarendash infracţiunile săvacircrşite din culpă Această dispoziţie a fost introdusă prinndash infracţiunile amnistiate Amnistia fiind o cauză care icircnlătură răspunderea penală a făptuitorului pentru infracţiunea săvacircrşită (art 119 C pen) este firesc ca hotăracircrea de condamnare privitoare la o infracţiune amnistiată să nu mai poată constitui primul termen al recidiveindash faptele nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală După cumeste ştiut dezincriminarea unei fapte (abolitio criminis) prin legea nouă face să icircnceteze toate consecinţele penale ale hotăracircrii judecătoreşti pronunţate icircn baza legii vechi cu privire la acea faptă (art 12 C pen) Printre consecinţele penale ale dezincriminării faptei icircnlăturate prin intrarea icircn vigoare a legii noi dezincriminatoare este şi aceea ca hotăracircrea de condamnare pronunţată pentru fapta dezincriminată să nu poată constitui primul termen al recidiveiCu privire la cel de-al doilea termen al recidivei pentru existenţa recidiveidupă condamnare este necesară icircndeplinirea următoarelor condiţiibull infractorul să săvacircrşească din nou o infracţiune cu intenţie Nu se cereca infracţiunea să fie de aceeaşi natură ca aceea pentru care infractorul a fostcondamnat anterior Legea consacră deci aşa-numita recidivă generalăInfracţiunea poate avea forma tentativei sau a faptului consumat sau poateconsta icircn participarea la săvacircrşirea acestora ca autor instigator sau complice(art144 Cpen) Este necesar icircnsă ca infracţiunea săvacircrşită din nou să fieintenţionată adică să fie săvacircrşită cu intenţie directă indirectă sau depăşită(praeterintenţie) Această cerinţă introdusă prin modificarea din 1973 aCodului penal are ca scop restracircngerea sferei recidivei la infracţiunile săvacircrşite cu intenţie fiindcă numai icircn cazul săvacircrşirii acestora se poate vorbi de perseverenţa infracţională a recidivistului Icircn ce priveşte asimilarea intenţiei depăşite cu intenţia directă sau indirectă ca o condiţie pentru existenţa atacirct a primului termen cacirct şi a celui de-al doilea termen al recidivei aceasta se justifică prin icircmprejurarea că primum delictum din compunerea infracţiunii praeterintenţionate este săvacircrşit cu intenţie şi el stă la baza rezultatului mai grav chiar dacă acesta este produs din culpăbull pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvacircrşită din nou să fieicircnchisoarea mai mare de un an Această cerinţă prevăzută prin modificarea

25

Codului penal din 1973 are şi ea ca scop restracircngerea sferei recidivei lainfracţiuni de o anumită gravitate Legea are icircn vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune icircn configuraţia tipică a acesteia sau după caz icircntr-o variantă agravată sau atenuată Maximul special al pedepsei icircnchisorii pentru această infracţiune trebuie să depăşească un an Spre deosebire deci de primul termen a cărui gravitate se exprimă icircn pedeapsa aplicată de instanţa judecătorească gravitatea celui de-al doilea termen al recidivei se exprimă icircn pedeapsa prevăzută de lege Dacă această pedeapsă este icircnchisoarea de un an sau mai mică ori amendă infracţiunea săvacircrşită nu poate constitui al doilea termen al recidivei Pedeapsa ce se ia icircn considerare este aceea prevăzută delege pentru infracţiunea tip chiar dacă infracţiunea săvacircrşită din nou are forma tentativeibull infracţiunea care constituie cel de-al doilea termen al recidivei dupăcondamnare trebuie să fie săvacircrşită icircnainte de icircnceperea executării pedepseianterioare icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare Nouainfracţiune trebuie să fie săvacircrşită deci icircn intervalul cuprins icircntre data rămacircnerii definitive a hotăracircrii de condamnare şi data la care pedeapsa este icircn icircntregime executată sau considerată ca executată Nu interesează deci dacă hotăracircrea anterioară a fost sau nu pusă icircn executare dacă executarea pedepsei a fost suspendată condiţionat sau dacă s-a dispus obligarea condamnatului la muncă corecţională dacă condamnatul se află icircn penitenciar icircn stare de libertate condiţionată sau icircn stare de evadareCel de-al doilea termen al recidivei constă din săvacircrşirea unei singureinfracţiuni care icircndeplineşte condiţiile prevăzute de lege b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei estereglementată prin dispoziţia din art 37 alin l lit b C pen care prevede căexistă recidivă şi atunci cicircnd după executarea unei pedepse cu icircnchisoarea mai mare de 6 luni după graţierea totală a restului de pedeapsă ori după icircmplinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Recidiva după executare nu se deosebeşte deci icircn esenţă de recidiva după condamnare decacirct prin icircmprejurarea că săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregime pedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată Reabilitarea fiind o cauză care icircnlătură consecinţele condamnării printre care şi starea de recidivă este firesc ca o condamnare icircn privinţa căreia a intervenit reabilitarea de drept (art 134 86 62 alin 6 C pen) sau reabilitarea judecătorească (art 135 şi urm C pen) să nu mai poată constitui primul termen al recidivei

26

Legea prevede icircnsă că acelaşi efect icircl produce şi icircmplinirea termenelor dereabilitare Este vorba de termenele a căror icircmplinire atrage reabilitarea de drept sau a celor după icircmplinirea cărora este posibilă reabilitarea judecătorească (art 135 C pen) Legiuitorul a considerat că după trecerea acestor termene de la executarea pedepsei termene icircn cursul cărora fostul condamnat nu a săvacircrşit din nou o infracţiune nu se mai poate vorbi de o perseverenţă infracţională caracteristică recidivei Legea noastră penală nu admite deci aşa-numita recidivă perpetuă consacracircnd dimpotrivă recidiva temporarăCu privire la cel de-al doilea termen ai recidivei după executare legeaprevede aceleaşi condiţii ca şi la recidiva după condamnare Infracţiuneasăvacircrşită din nou poate fi de orice natură icircnsă trebuie să fie săvacircrşită cuintenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune trebuie să fie icircnchisoarea mai mare de un an Săvacircrşirea infracţiunii trebuie să aibă loc după data terminării executării pedepsei după data publicării decretului de graţiere totală sau a restului de pedeapsă sau respectiv după data la care s-a icircmplinit termenul de prescripţie a executării pedepsei anterioarec) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen existărecidivă şi atunci cacircnd după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu icircnchisoare pacircnă la 6 luni sau după executare după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescrierea executării a cel puţin trei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Legea reglementează deci aşa-numita mică recidivă care se deosebeşte de marea recidivă prin structura primului termen care este multiplu Recidiva mică poate exista fie ca recidivă după condamnare fie ca recidivă după executarePentru existenţa primului termen al recidivei mici legea prevedeurmătoarele condiţiibull să existe cel puţin trei condamnări definitive fiecare dintre ele lapedeapsa icircnchisorii de 6 luni sau mai mică (recidivă după condamnare) sauinfractorul să fi executat icircn icircntregime ori să fi beneficiat de graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori de prescripţia executării a cel puţin trei asemenea pedepse (recidivă după executare) Dacă sunt mai puţin de trei condamnări sau dacă acestea nu se referă la pedepse cu icircnchisoare nu poate exista primul termen al recidiveibull toate cele trei infracţiuni pentru care au fost pronunţate pedepselerespective să fie săvacircrşite cu intenţie ca şi icircn cazul celorlalte modalităţi alerecidivei şi tot pentru a se dovedi perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist

27

bull să nu existe vreunul din cazurile prevăzute icircn art 38 alin l şi 2 C penicircn care condamnarea anterioară nu poate constitui primul termen al recidiveiIcircn ce priveşte cel de-al doilea termen al micii recidive condiţiile cerutepentru existenţa sa sunt aceleaşi ca şi icircn cazul marii recidive Se cere cainfracţiunea săvacircrşită din nou care poate fi diferită ca natură de celelalte (celpuţin trei) săvacircrşite anterior să fie comisă cu intenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune să fie icircnchisoarea mai mare de un anStarea de recidivă constituie o cauză de agravare a pedepsei icircn oricaredintre modalităţile prevăzute de legeRecidiva icircn cazul persoanei juridiceNoul text al art 402 recent introdus icircn Codul penal prevede că existărecidivă pentru persoana juridică icircn următoarele cazurindash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară nu a fost executatăndash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară a fost executată sau considerată ca executatăTratamentul sancţionator al recidivei persoanei juridicePotrivit art 402 alin2 din Cpen icircn cazul recidivei prevăzută icircn alin 1lita amenda stabilită pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior şi amenda aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc potrivit art 401 alin 1 şi 3 cu precizarea că sporul prevăzută de art 401 alin1 poate fi mărit pacircnă la jumătateIcircn ipoteza icircn care amenda anterioară aplicată persoanei juridice a fostexecutată icircn parte contopirea se face icircntre amenda ce a mai rămas de executat şi amenda aplicată pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior (art 402 alin3 Cpen) Pentru cea de a doua modalitate a recidivei prevăzută icircn art 402 alin 1litb se aplică pedeapsa amenzii pacircnă la maximul special prevăzut icircnart 711alin 2 sau 3 iar dacă acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la două treimi din acel maximUltimul alineat al art 402 Cpen soluţionează şi situaţia icircn care după rămacircnerea definitivă a hotăracircrii de condamnare a persoanei juridice şi mai icircnainte ca amenda să fi fost executată sau considerată ca executată se descoperă că persoana juridică condamnată se află icircn stare de recidivă Icircn asemenea situaţii textul prevede că instanţa va aplica dispoziţiile din alin 2 ale art 402 Cpen icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit a iar icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit b va face aplicarea dispoziţiilor din alin 4 ale aceluiaşi text Top of the Document

28

4 Pluralitatea intermediarăA Noţiune şi caracterizare Există pluralitate intermediară de infracţiuniatunci cacircnd după condamnarea definitivă a infractorului pentru o infracţiunesăvacircrşită anterior acesta comite din nou o infracţiune icircnainte de icircncepereaexecutării pedepsei icircn timpul executării sau icircn stare de evadare şi nu sunticircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Estevorba aşadar de o pluralitate de infracţiuni care nu constituie concurs deinfracţiuni deoarece infractorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (sau pentru un concurs de infracţiuni) şi apoi icircnainte de icircnceperea executării pedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare deci icircnainte de executarea icircn icircntregime a pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune Aceeaşi pluralitate de infracţiuni astfel realizată nu constituie nici stare de recidivă deoarece nu sunt icircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa recidiveiIcircntr-adevăr din reglementarea legală a recidivei s-a putut constata căexistenţa unei condamnări definitive a infractorului considerată drept criteriu de deosebire icircntre concursul de infracţiuni şi recidivă nu este suficientă pentru a caracteriza respectiva pluralitate de infracţiuni ca recidivă Pe lacircngă cerinţa unei condamnări definitive legea prevede şi anumite condiţii atacirct cu privire la primul termen al recidivei cacirct şi cu privire la cel de-al doilea termen al acesteia iar neicircndeplinirea acestor condiţii duce la inexistenţa stării de recidivă Astfel de exemplu dacă condamnarea anterioară indiferent de durata pedepsei este privitoare la o infracţiune săvacircrşită din culpă sau deşi priveşte o infracţiune intenţionată pedeapsa aplicată este icircnchisoarea de 6 luni sau o pedeapsă mai uşoară nu poate exista stare de recidivă De asemenea icircn cazul icircn care este realizat primul termen al recidivei dar infracţiunea săvacircrşită din nou este o infracţiune din culpă sau deşi este o infracţiune săvacircrşită cu intenţie pedeapsa pe care legea o prevede este icircnchisoarea de 6 luni sau mai mică iarăşi nu există recidivăToate aceste cazuri formează o situaţie intermediară icircntre concursul deinfracţiuni şi recidiva după condamnare o pluralitate de infracţiuni care contrar dispoziţiei art 32 C pen nu constituie nici concurs de infracţiuni nici recidivăB Consecinţe juridice Trăsăturile caracteristice pluralităţii intermediareimpun o reglementare specială a consecinţelor juridice pe care le antrenează icircn legătură cu stabilirea şi aplicarea pedepsei icircn asemenea situaţii Sub acestaspect art 40 din actualul Cod penal prevede că pentru pluralitatea intermediară pedeapsa se aplică potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni

Top of the Document

29

• UNITATEA SI PLURALITATEA DE INFRACTIUNI
• c) pluralitatea intermediară de infractiuni
• Unitatea infracţiunii
• 1 Generalităţi privind unitatea şi pluralitatea de infracţiuni
• Top of the Document
• 2 Unitatea naturală de infracţiune
• Icircn literatura de specialitate se face distincţie icircntre
• 3 Unitatea legală de infracţiune
• A Infracţiunea continuată
• Top of the Document
• B Infracţiunea complexă
• a) Noţiune şi caracterizare Potrivit unui concept unanim acceptat icircn
• b) Forme şi modalităţi
• c) Complexitatea naturală
• C Infracţiunea progresivă
• a) Noţiune şi caracterizare Denumirea de infracţiune progresivă este dată
• b) Efectele juridice Ţinacircndu-se seama de specificul infracţiunii
• D Infracţiunea de obicei
• a) Noţiune şi caracterizare Este denumită infracţiune de obicei sau de
• b) Efectele juridice Infracţiunea de obicei este şi ea o formă atipică a
• PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI
• 1 Consideraţii generale
• Top of the Document
• 2 Concursul de infracţiuni
• a) Concursul real (material) de infracţiuni Această formă a concursului
• b) Concursul ideal (formal) de infracţiuni Icircn teoria dreptului penal şi
• a) cacircnd s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe
• b) cacircnd s-au stabilit numai pedepse cu icircnchisoare se aplică pedeapsa cea
• c) cacircnd s-au stabilit numai amenzi se aplică cea mai mare care poate fi
• d) cacircnd s-a stabilit o pedeapsă cu icircnchisoare şi o pedeapsă cu amendă se
• e) cacircnd s-au stabilit mai multe pedepse cu icircnchisoare şi mai multe pedepse
• 3 Recidiva
• a) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediul
• b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei este
• c) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen există
• 4 Pluralitatea intermediară

- infracţiunea continuă şi -infracţiunea deviată

Icircn mod corespunzător icircn cadrul unităţii legale de infracţiune se facedistincţie icircntre patru tipuri de unitate infracţională şi anume icircntre

-infracţiunea complexă-infracţiunea continuată- infracţiunea progresivă şi -infracţiunea de obicei

Cercetarea unităţii de infracţiune presupune examinarea tuturor acestorcategorii şi tipuri de unitate

Top of the Document

2 Unitatea naturală de infracţiuneA Infracţiunea simplă Este acea formă de unitate naturală la careinfracţiunea sub aspectul laturii obiective constă dintr-o activitate unicăsingură acţiune sau inacţiune urmată de un singur rezultat şi care sub aspectul laturii subiective se săvacircrşeşte cu aceeaşi formă de vinovăţieActivitatea infracţională caracteristică infracţiunii simple poate consta fiedintr-un singur act (de exemplu uciderea unei persoane prin descărcarea unui foc de armă vătămarea corporală prin aplicarea unei lovituri de cuţit etc) fie din mai multe acte (de exemplu uciderea prin repetate lovituri cu corpuri tăioase contondente etc vătămarea corporală produsă prin repetate lovituri aplicate victimei icircn aceeaşi icircmprejurare calomnierea prin multiple afirmaţii sau imputări etc) Multiplele acte de executare se integrează icircn chip natural icircn activitatea infracţională unică ce constituie elementul material al infracţiunii astfel icircncacirct nu se pune icircn discuţie unicitatea obiectului infracţiunii a subiectului pasiv a rezoluţiei psihice etcB Infracţiunea continuă Este infracţiunea al cărei element materialconstacircnd dintr-o acţiune sau o inacţiune se prelungeşte icircn chip natural chiardupă momentul consumării pacircnă cacircnd icircncetează activitatea infracţională(momentul epuizării) Sunt infracţiuni continue lipsirea de libertate icircn modilegal (art 189 C pen) tulburarea de posesie (art 220 Cpen) abandonul de familie (art 305 C pen) furtul de curent electric (art 208 224 C pen)absenţa nejustificată (art 331 C pen) dezertarea (art 332 C pen) etcCeea ce caracterizează elementul material al infracţiunilor continue estefaptul că acesta se realizează printr-o dublă atitudine a făptuitorului şi anume una comisivă prin care se realizează acţiunea sau inacţiunea ca element material al laturii obiective (de exemplu sechestrarea ilegală a unei persoane efectuarea ilicită de branşamente la reţeaua electrică icircn vederea sustragerii de energie dobacircndirea de obiecte a căror deţinere este ilicită

2

etc) şi alta omisivă prin care autorul nu mai intervine pentru a pune capăt acţiunii sau inacţiunii şi lasă ca acţiunea sau inacţiunea să dureze Icircn felul acesta fapta ce constituie elementul material al infracţiunii continue durează pacircnă cacircnd un act contrar celui iniţial pune capăt acţiunii sau inacţiunii Acest act contrar se poate datora făptuitorului icircnsuşi unei alte persoane autorităţi etcDe asemenea este unanim admis icircn teoria dreptului nostru penal şirecunoscut icircn practica judiciară că infracţiunea continuă ia sfacircrşit prinpronunţarea unei hotăracircri judecătoreşti de condamnare a făptuitorului chiardacă hotăracircrea nu este definitivăIcircn literatura de specialitate se face distincţie icircntrebull infracţiunea continuă permanentă la care continuitatea activităţiiinfracţionale se realizează fără intervenţia făptuitorului (de exemplu furtul de curent electric la care prelungirea icircn timp nu reclamă intervenţia autorului)bull infracţiunea continuă succesivă care necesită intervenţia succesivă afăptuitorului (de exemplu portul nelegal de decoraţii sau semne distinctiveart 241 C pen la care prelungirea nu se realizează automat ci prin intervenţia făptuitorului care trebuie să icircmbrace din nou uniforma cu decoraţia sau haina cu decoraţia ilicit purtată) Icircn cazul infracţiunilor continue succesive diferitele icircntreruperi care ţin de natura faptei nu schimbă caracterul continuu al infracţiunii şi unitatea naturală a acesteia ci se integrează icircn chip natural icircn activitatea infracţională unicăAşadar infracţiunea continuă este o formă atipică a infracţiuniicaracterizată prin prelungirea elementului material peste momentul consumării pacircnă la un moment denumit al epuizării faptului Trebuie reţinut că unele efecte juridice care depind de momentul consumării infracţiunii sunt legate icircn cazul infracţiunii continue de momentul epuizării adică de icircncetarea activităţii infracţionaleInfracţiunea continuă se consideră deci săvacircrşită icircn momentul icircncetăriiacţiunii sau inacţiunii infracţionale oricacirct ar fi durat aceasta Icircn funcţie deacest moment al icircncetării faptei se determină

-legea penală aplicabilă -se soluţionează problema incidenţei unei legi de amnistie ori graţiere -curge termenul de prescripţie a răspunderii penale (art 122 alin 2 C pen) etc

C Infracţiunea deviată Este desemnată prin această denumireinfracţiunea care este săvacircrşită fie prin devierea acţiunii datorită greşeliifăptuitorului de la obiectul sau persoana icircmpotriva căreia fusese icircndreptată la un alt obiect sau la altă persoană (de exemplu trăgacircnd cu arma asupra

3

unei persoane pe care voia să o ucidă sau icircncercacircnd să o lovească pentru a-i produce o vătămare corporală făptuitorul a nimerit din greşeală o altă persoană) fie prin icircndreptarea acţiunii datorită erorii făptuitorului asupra altei persoane ori asupra altui obiect decacirct acela pe care făptuitorul voia să-l vatăme sau să-l pună icircn pericolInfracţiunea deviată se poate săvacircrşi deci icircn două situaţii distincte şianume bull icircn caz de deviere a acţiunii datorită greşelii făptuitorului asupra unui altobiect sau asupra altei persoane (aşa-numita aberratio ictus)bull icircn caz de săvacircrşire a faptei asupra altei persoane datorită eroriifăptuitorului ori asupra altui obiect aparţinacircnd altei persoane decacirct aceea căreia făptuitorul credea că icirci aparţine (aşa-numita error in persona) Astfel de exemplu A vrea să-l ucidă pe B dar fiind icircntuneric icircl confundă şi icircl ucide pe C Top of the Document

3 Unitatea legală de infracţiuneA Infracţiunea continuatăa) Noţiune şi caracterizare Potrivit art 41 alin 2 C pen infracţiuneacontinuată se realizează prin săvacircrşirea de către aceeaşi persoană la intervale de timp diferite icircnsă icircn realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale a unor acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare icircn parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni (de exemplu sustragerea de către A şi B după o prealabilă icircnţelegere şi conform unui plan prestabilit icircn decurs de 3 luni a 9 autoturisme icircn realizarea aceleiaşi hotăracircri infracţionale)Ceea ce caracterizează aşadar infracţiunea continuată este existenţa uneipluralităţi de acte care prezentacircnd fiecare icircn parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni ar putea constitui tot atacirctea infracţiuni de sine stătătoare deci o pluralitate de infracţiuni Din această pluralitate icircnsă legiuitorul a construit o infracţiune unicăprevăzacircnd icircn mod explicit (art 41 alin l C pen) că icircn cazul infracţiuniicontinuate nu există pluralitate de infracţiuni b) Condiţii de existenţă Pentru existenţa infracţiunii continuate şi decipentru realizarea trăsăturilor caracteristice sus-menţionate trebuie să fie icircndeplinite următoarele condiţiibull O pluralitate de acţiuni sau inacţiuni săvacircrşite la diferite intervale detimp Existenţa infracţiunii continuate presupune săvacircrşirea a cel puţin douăacţiuni sau inacţiuni care constituie fiecare icircn parte elementul material alaceleiaşi infracţiuni Nu interesează dacă unele dintre acţiuni au forma faptului consumat iar altele au rămas icircn faza tentativei Este icircnsă necesar ca acţiunile sau inacţiunile să fie săvacircrşite la un anumit interval unele de altele

4

Această condiţie este necesară pentru a deosebi infracţiunea continuată de infracţiunea simplă icircn al cărei element material sunt absorbite icircn mod natural două sau mai multe acte sau acţiuni care sunt săvacircrşite icircn aceeaşi icircmprejurare sau cu aceeaşi ocazie (de exemplu uciderea prin mai multe lovituri furtul mai multor obiecte din locuinţa unei persoane etc) Nu se cere totuşi ca acţiunile sau inacţiunile să fie săvacircrşite icircn acelaşi loc esenţială fiind identitatea obiectului juridic al infracţiuniibull Acţiunile sau inacţiunile să fie săvacircrşite de aceeaşi persoană Estenecesar ca diferitele acţiuni sau inacţiuni să fie săvacircrşite de aceeaşi persoană(autorul) dar infracţiunea continuată poate fi săvacircrşită şi icircn participaţie Icircn această din urmă situaţie aceeaşi persoană poate participa la săvacircrşirea unora dintre acţiuni sau inacţiuni icircn calitate de autor la altele icircn calitate de compliceSăvacircrşirea icircn participaţie poate să privească toate acţiunile sau inacţiunile care compun infracţiunea continuată sau numai unele dintre acestea bull Acţiunile sau inacţiunile să fie săvacircrşite icircn realizarea aceleiaşirezoluţii infracţionale Această legătură subiectivă reprezintă principalul liant al pluralităţii de acte componente care alcătuiesc latura obiectivă a acestei infracţiuni continuate Toate aceste acţiuni sau inacţiuni au de la icircnceput şi pacircnă la sfacircrşit aceeaşi unică hotăracircre luată anterior de infractor de a repeta activitatea infracţională pacircnă la realizarea proiectului său Este suficientă o reprezentare icircn linii generale a acţiunilor sau inacţiunilor proiectate chiar dacă nu sunt prevăzute exact aceste acţiuni sau inacţiuni condiţiile de săvacircrşire sau urmările fiecăreia Cerinţa unităţii de rezoluţie presupune icircntotdeauna icircn mod evident reprezentarea de către făptuitor a rezultatului faptei sale ceea ce icircnseamnă că infracţiunea continuată nu este posibilă decacirct la infracţiunile al căror element subiectiv icircmbracă forma intenţieiUnitatea de rezoluţie pentru toate acţiunile sau inacţiunile presupune ca autorul să prevadă rezultatele actelor de executare să le urmărească sau să le accepteAceastă rezoluţie unică trebuie să fie icircntotdeauna anterioară activităţiiinfracţionale şi să se menţină icircn linii generale icircn cursul desfăşurării actelormateriale care alcătuiesc latura obiectivă a infracţiunii continuatebull Acţiunile sau inacţiunile săvacircrşite să prezinte fiecare icircn parteconţinutul aceleiaşi infracţiuni Fiecare dintre acţiunile sau inacţiunile săvacircrşite analizate icircn parte trebuie să icircndeplinească toate condiţiile cerute de lege pentru existenţa conţinutului aceleiaşi infracţiuni (furt delapidare icircnşelăciune etc)

5

c) Efectele juridicendash de la momentul icircncetării ultimei acţiuni sau inacţiuni care marcheazăconsumarea infracţiunii continuate icircncepe să curgă termenul de prescripţie arăspunderii penale (art 122 alin 2 C pen)ndash icircn raport de acelaşi moment se determină incidenţa actelor de amnistieşi graţierendash tot icircn raport de acelaşi moment aplicarea legii penale icircn timp va fi ceaicircn vigoare la acea datăndash dacă actele de executare s-au săvacircrşit pe teritoriile mai multor ţări va fiincidentă legea penală romacircnă dacă o parte din aceste acte ori rezultatul s-aprodus pe teritoriul Romacircniei (art 143 C pen)ndash tot icircn funcţie de momentul icircncetării ultimei acţiuni sau inacţiuni sestabileşte incidenţa legii penale icircn raport cu vacircrsta făptuitorului Dacăfăptuitorul a icircnceput executarea cacircnd nu avea icircmplinită vacircrsta de 14 ani aceste acte nu se iau icircn considerare ci numai acelea săvacircrşite după icircmplinirea acestei vacircrste şi bineicircnţeles dacă au fost săvacircrşite cu discernămacircntInfracţiuni care nu sunt susceptivbile de a fi săvacircrşite icircn formă continuatăDoctrina a relevat iar jurisprudenţa a confirmat că infracţiunea continuatănu este posibilă la acele infracţiuni al căror obiect material nu poate fi divizatAstfel infracţiunea de omor nu poate fi săvacircrşită icircn formă continuată chiar şi atunci cacircnd ea ar fi precedată de mai multe tentative de omorDe asemenea nu este de conceput forma continuată la infracţiunile deobicei care aşa cum se ştie pentru a-şi realiza existenţa sub raportul laturiiobiective presupun repetarea acţiunilor sau inacţiunilor pacircnă cacircnd rezultăobişnuinţaIcircn sfacircrşit forma continuată nu este de conceput nici icircn cazul infracţiunilordin culpă pentru că icircn cazul lor rezoluţia infracţională este exclusă

Top of the Document

B Infracţiunea complexăa) Noţiune şi caracterizare Potrivit unui concept unanim acceptat icircnliteratura noastră de specialitate şi consacrat şi icircn legislaţia penală (art 41 alin 3 C pen) infracţiunea complexă este infracţiunea ce cuprinde icircn conţinutul său fie ca element constitutiv fie ca element circumstanţial o acţiune sau inacţiune care constituie prin ea icircnsăşi o faptă prevăzută de legea penală Ea este un tip de unitate infracţională creată de legiuitor prin absorbirea icircn conţinutul acesteia a uneia sau a unor fapte diferite care prezintă fiecare icircn parte conţinutul unei anumite infracţiuni dar care prin

6

voinţa legiuitorului fiind incluse icircn conţinutul infracţiunii complexe icircşi pierd autonomia infracţională originară devenind după caz fie un simplu element constitutiv icircn conţinutul de bază al infracţiuni complexe fie un element circumstanţial icircn conţinutul agravat sau calificat al acesteiaIcircn conţinutul unic al infracţiunii complexe se găsesc aşadar comprimateconţinuturile a două sau mai multe infracţiuni Astfel de exemplu icircn conţinutul infracţiunii de tacirclhărie se găsesc reunite icircntr-o unitate infracţională icircn conţinutul de bază al infracţiunii (art211 alinl C pen) conţinuturile infracţiunilor

de furt de lovire sau alte violenţe de ameninţare

iar icircn conţinutul său agravat sunt reunite conţinuturile infracţiunilor de lovire sau alte violenţe de vătămare corporală de vătămare corporală gravă şide loviri sau vătămări cauzatoare de moarte

icircn conţinutul infracţiunii de atentat care pune icircn pericol securitatea statului sunt incluse conţinuturile infracţiunilor

de vătămare corporală şi de omor

icircn conţinutul infracţiunii de ultraj sunt incluse icircn conţinutul de bază al acestei infracţiuni conţinuturile infracţiunilor

de insultă de calomnie şi de ameninţare

iar icircn conţinutul agravat al aceleiaşi infracţiuni sunt cuprinse conţinuturile infracţiunilor

de lovire sau alte violenţe şi de vătămare corporală etc

b) Forme şi modalităţiForme Aşa cum rezultă din icircnsăşi noţiunea de infracţiune complexăaceasta se prezintă sub două forme diferite icircn raport de rolul icircndeplinit deacţiunea sau inacţiunea care intră icircn conţinutul infracţiunii complexe caelement ori ca circumstanţă agravantăIcircn raport de acest criteriu icircn doctrină se distinge icircntrendash infracţiune complexă sub forma tipndash infracţiune complexă agravantăInfracţiunea complexă ca infracţiune tip este creată prin includerea icircn

7

conţinutul său ca element constitutiv a unei acţiuni sau inacţiuni ce constituie prin ea icircnsăşi o faptă prevăzută de legea penală Au această formă toate infracţiunile complexe propriu-zise dintre care pot fi menţionate atentatul care pune icircn pericol securitatea statului (art 160 C pen) actele de diversiune (art 163 C pen) tacirclhăria (art 211 C pen) ultrajul (art 239 C pen) purtarea abuzivă (art 250 C pen) distrugerea şi semnalizarea falsă (art 276 C pen) etcIcircn cazul acestei forme a infracţiunii complexe lipsa din conţinutul ei ainfracţiunii absorbite duce la inexistenţa infracţiunii complexe ca tip particular de infracţiune Astfel de exemplu cu privire la tacirclhărie dacă se constată că furtul a fost săvacircrşit fără violenţă sau ameninţare sau că aceste fapte au fost săvacircrşite fără nici o legătură cu furtul icircn prima situaţie nu există tacirclhărie ci numai furt iar icircn cea de a doua situaţie există două infracţiuni distincte care icircşi păstrează autonomia infracţională (furt şi lovire sau furt şi ameninţare)Infracţiunile complexe ca infracţiuni tip pot avea ele icircnsele ca orice alteinfracţiuni variante agravate sau calificate icircn al căror conţinut poate intra oacţiune sau o inacţiune care constituie prin ea icircnsăşi o faptă prevăzută de legea penală Aceasta icircnseamnă că o infracţiune complexă tip poate exista şi icircn forma infracţiunii complexe ca variantă agravatăInfracţiunea complexă ca variantă agravantă a unei infracţiuni simplecuprinde icircn conţinutul său agravat sau calificat o acţiune sau inacţiune carereprezintă o altă infracţiune de sine stătătoare Legislaţia noastră penalăcunoaşte astfel de infracţiuni care icircn forma lor de bază sunt infracţiuni simple dar care icircn variantele lor agravate sau calificate sunt infracţiuni complexe

-lipsirea de libertate icircn mod ilegal cu supunerea victimei la suferinţe sau cu punerea icircn pericol a vieţii ori sănătăţii acesteia

-raportul sexual cu o minoră -furtul calificat etc

Structură Avacircnd icircn vedere că infracţiunea complexă este rezultatulreunirii icircn conţinutul unei infracţiuni unice a două sau mai multor infracţiuni structura acesteia este una complexă Astfel infracţiunea complexă cuprinde icircn mod comprimat icircn conţinutul său termenii infracţiunilor reunite sau absorbite şi desigur elementele componente ale laturii obiective şi subiective ale acestor infracţiuniEfectele juridice Infracţiunea complexă este o infracţiune momentanăicircntrucacirct nu presupune o prelungire icircn timp a acţiunii sau inacţiunii ori a

8

consecinţelor acesteia Infracţiunea complexă se consumă deci icircn momentul icircn care se săvacircrşesc acţiunile prin care se realizează elementele materiale specifice laturilor obiective ale infracţiunilor absorbiteInfracţiunea sau infracţiunile absorbite icircn infracţiunea complexă icircşi pierdautonomia infracţională Dacă icircnsă nu sunt realizate toate condiţiile cerute delege pentru existenţa infracţiunii complexe infracţiunile absorbite păstreazăautonomia infracţionalăNerealizarea sub raportul laturii obiective a conţinutului unei infracţiuniabsorbite poate conduce la calificarea faptei ca tentativă (exemplu icircn cazulinfracţiunii de tacirclhărie dacă se consumă ameninţarea sau violenţa icircnsă deposedarea victimei nu a fost posibilă infracţiunea rămacircne icircn faza de tentativă)Infracţiunea complexă nu constituie o cauză de agravare a răspunderiipenale astfel că tratamentul sancţionator este cel prevăzut de lege fără vreoagravare specialăIcircn cazul icircn care după condamnarea definitivă pentru o infracţiunecomplexă infractorul este judecat ulterior şi pentru alte acţiuni sau inacţiunicare intră icircn conţinutul aceleiaşi infracţiuni pedeapsa se recalculează ţinacircndu-se seama de activitatea săvacircrşită icircn icircntregul ei (art 43 C pen)c) Complexitatea naturalăIcircn cadrul infracţiunii complexe există şi o complexitate naturală creatăprin absorbirea icircn chip natural icircn conţinutul unei infracţiuni a elementuluimaterial specific altei infracţiuni (icircn conţinutul infracţiunii de omor identificăm incluse icircn mod natural elementele infracţiunii de vătămare corporală infracţiunea de calomnie cuprinde icircn conţinutul ei absorbite icircn mod natural elementele insultei infracţiunea fapt consumat absoarbe icircntotdeauna icircn mod natural elementele tentativei acestei infracţiuni etc) Icircn toate aceste cazuri este vorba de o infracţiune simplă care cuprinde icircn elementul său material şi elementul material al unei alte infracţiuni simple mai puţin grave C Infracţiunea progresivăa) Noţiune şi caracterizare Denumirea de infracţiune progresivă este datăacelei infracţiuni a cărei latură obiectivă după ce a atins momentul consumării corespunzător unei anumite infracţiuni se amplifică progresiv fără intervenţia făptuitorului fie prin agravarea urmării produse fie prin producerea unor noi urmări corespunzătoare unei infracţiuni mai grave Astfel icircn cazul săvacircrşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe cu provocarea unor vătămări corporale (art 180 alin l C pen) este posibil ca vătămarea corporală să se agraveze progresiv şi să se ajungă la icircncadrarea faptei icircn infracţiunea de vătămare corporală (art 181 C pen) sau chiar icircn

9

infracţiunea de vătămare corporală gravă (art 182 C pen) Icircn cazul icircn care urmările s-au agravat excesiv şi se ajunge la moartea victimei fapta va constitui infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte Aşadar infracţiunea progresivă este şi ea o formă atipică a infracţiuniicaracterizată prin elementele definitorii arătate mai susb) Efectele juridice Ţinacircndu-se seama de specificul infracţiuniiprogresive momentul consumării acesteia coincide cu momentul epuizăriirezultatului Icircn consecinţă icircncadrarea juridică a faptei se va face icircn raport cuacest ultim rezultat şi de aceea icircn cazul infracţiunilor progresive pentrucalificarea corectă a faptei săvacircrşite trebuie să se aştepte epuizarea rezultatuluiDe la data epuizării rezultatului se calculează termenul de prescripţie arăspunderii penale De asemenea icircn funcţie de acest moment se determină şilegea penală aplicabilă Tot icircn raport de acest moment se determină şi incidenţa actelor de amnistie şi graţiereD Infracţiunea de obiceia) Noţiune şi caracterizare Este denumită infracţiune de obicei sau deobişnuinţă acea infracţiune ce se săvacircrşeşte prin repetarea acţiunii sauinacţiunii prin care se realizează elementul material al laturii obiective de un număr de ori suficient de mare pentru ca din această repetare să rezulte căautorul desfăşoară acea activitate infracţională ca un obicei din obişnuinţă sau ca o icircndeletnicire (cerşetoria prevăzută de art 326 Cpen prostituţia prevăzută de art 328 Cpen jocul de noroc prevăzut de art 330 alin 2 C pen vagabondajul prevăzut de art 327 C pen)Aşadar infracţiunea de obicei este o infracţiune unică o unitate legalăcreată de legiuitor dintr-o pluralitate de acte ce corespund prin trăsăturile lorfaptei incriminate dar care nu constituie infracţiune decacirct dacă se săvacircrşesc icircn mod repetat şi icircntr-un număr suficient de ori pentru a constitui un obicei sau o obişnuinţă a făptuitorului Luate izolat aceste fapte nu constituie infracţiune Icircn schimb ele se integrează icircn infracţiunea unică de obicei chiar dacă se săvacircrşesc după stingerea momentului consumării adică după acumularea unui număr suficient de repetări din care rezultă obişnuinţa Astfel şi icircn cazul infracţiunii de obicei pe lacircngă momentul consumării apare un moment al epuizării fapteib) Efectele juridice Infracţiunea de obicei este şi ea o formă atipică ainfracţiunii Infracţiunea de obicei nu este susceptibilă de forme imperfectecum este tentativa Ea este icircnsă susceptibilă de o formă atipică icircn sensul că se prelungeşte icircn timp după ce a atins momentul consumării icircnglobacircnd icircncontinuare icircn conţinutul său noile repetări ale faptei Are deci un moment alepuizării de care sunt legate toate consecinţele juridice Acest moment este

10

marcat de săvacircrşirea ultimei repetări iar icircn raport de această dată se determină legea penală aplicabilă şi incidenţa unor eventuale acte de clemenţă De la aceeaşi dată icircncepe să curgă termenul de prescripţie a răspunderii penale Top of the Document

PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI1 Consideraţii generaleA Noţiune Termenul de bdquopluralitate de infracţiunirdquo icircntr-o accepţiunelargă desemnează un grup de două sau mai multe infracţiuni O pluralitate de infracţiuni nu este icircnsă relevantă din punct de vedere juridic decacirct dacă icircntre cele două sau mai multe infracţiuni care o alcătuiesc există o anumită legătură din care decurg anumite consecinţe juridice Această legătură poate fi personală (in personam) icircn sensul că toate infracţiunile au fost săvacircrşite de aceeaşi persoană sau reală (in rem) atunci cacircnd icircntre infracţiunile care alcătuiesc pluralitatea există o legătură obiectivă de loc de timp de cauzalitate etcIcircn accepţiunea restracircnsă a termenului prin pluralitate de infracţiuni icircnteoria dreptului penal şi icircn legislaţia penală se icircnţelege un număr de două sau mai multe infracţiuni săvacircrşite de aceeaşi persoană Pluralitatea de infracţiuni ca instituţie a dreptului penal prezintă interes teoretic şi practic datorită consecinţelor pe care le poate avea pe planul răspunderii penale a făptuitorului al modului şi mijloacelor de reacţie icircmpotriva acestuiaB Sediul materiei Codul penal icircn vigoare reglementează pluralitatea deinfracţiuni icircn Cap IV din Titlul V al Părţii generale icircn textele art 32-40Localizarea materiei pluralităţii de infracţiuni nu este icircntacircmplătoare ci arela bază logica potrivit căreia icircnainte de a se stabili formele de manifestare apluralităţii infracţionale se impune a fi reglementat cadrul legal de existenţă al pluralităţiiIcircn noul Cod penal pluralitatea de infracţiuni a fost aşezată icircn capitolul VIIdin Titlul II icircn textul art 46-53C Formele pluralităţii de infracţiuniIcircn teoria dreptului penal şi icircn legislaţia penală sunt cunoscute mai multeforme de pluralităţi de infracţiuni dintre care cele mai importante sunt1048707 -concursul de infracţiuni1048707 -recidiva1048707 -pluralitatea intermediarăLegea noastră penală prevede icircn mod expres ca principale forme ale

11

pluralităţii de infracţiuni concursul de infracţiuni şi recidiva Astfel icircn art 32 alin l C pen se arată că pluralitatea de infracţiuni constituie după caz fie concurs de infracţiuni fie recidivă Icircn acelaşi timp icircnsă legea penală consacră icircn mod implicit şi forma pluralităţii intermediare de infracţiuni icircntre concurs şi recidivă prevăzacircnd icircn dispoziţiile din art 40 C pen reguli speciale de sancţionare a infractorului care după condamnarea definitivă pentru o infracţiune săvacircrşeşte din nou o infracţiune fără să fie icircndeplinite condiţiile pentru existenţa stării de recidivăCriteriul de distincţie icircntre cele două forme de bază ale pluralităţii deinfracţiuni concursul de infracţiuni şi recidiva icircl constituie existenţa (sauinexistenţa) unei hotăracircri judecătoreşti definitive de condamnareToate infracţiunile săvacircrşite de aceeaşi persoană icircnainte ca aceasta să fifost condamnată definitiv prezintă icircntotdeauna forma concursului deinfracţiuniInfracţiunile săvacircrşite de aceeaşi persoană după ce aceasta a fostcondamnată definitiv printr-o hotăracircre judecătorească pentru una sau maimulte infracţiuni alcătuiesc cea de a doua formă de bază a pluralităţii şianume recidivaPluralitatea intermediară a treia formă a pluralităţii se realizează atuncicacircnd o persoană după ce a fost condamnată definitiv pentru una sau mai multe infracţiuni săvacircrşeşte din nou o infracţiune icircnainte de icircnceperea executării pedepsei icircn timpul executării acesteia ori icircn stare de evadare şi nu sunt icircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivăPluralitatea intermediară este deci o pluralitate de infracţiuni care nu constituie nici concurs de infracţiuni nici recidivă Ea prezintă anumite trăsături caracteristice ale celor două forme de bază şi reprezintă o formă intermediară icircntre ele

Top of the Document

2 Concursul de infracţiuniA Noţiune şi caracterizare Icircn teoria dreptului penal şi icircn legislaţiapenală (art33 lit a C pen) concursul de infracţiuni este definit ca o formă apluralităţii de infracţiuni constacircnd din două sau mai multe infracţiuni săvacircrşite de aceeaşi persoană icircnainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre eleCondiţiile de existenţă ale concursului de infracţiuni sunt următoarelebull să se fi săvacircrşit două sau mai multe infracţiuni oricare ar fi natura saugravitatea acestora Infracţiunile pot avea forma faptului consumat sau a uneitentative pedepsibile după cum pot consta icircn participarea la săvacircrşirea acestora icircn calitate de autor instigator sau complice (art 144 C pen) Nu

12

interesează forma de vinovăţie cu care sunt săvacircrşite diferitele infracţiuni putacircnd fi săvacircrşite unele cu intenţie altele din culpă sau cu intenţie depăşită Infracţiunile care alcătuiesc concursul de infracţiuni pot fi de aceeaşi natură sau de natură diferită (de exemplu două sau trei infracţiuni de furt două sau trei infracţiuni de icircnşelăciune două sau mai multe infracţiuni de fals două sau mai multe infracţiuni de trafic de droguri etc ori dimpotrivă o infracţiune de viol alta de lipsire de libertate şi alta de perversiuni sexuale o infracţiune de furt alta de ucidere din culpă şi alta de părăsire a locului accidentului etcIcircn prima situaţie cacircnd infracţiunile care alcătuiesc concursul sunt deaceeaşi natură acesta poartă denumirea de concurs omogen iar icircn cealaltăsituaţie cacircnd infracţiunile care alcătuiesc concursul nu sunt de aceeaşi natură acest concurs se numeşte eterogenConcursul omogen (două trei sau cinci furturi săvacircrşite de aceeaşipersoană) nu trebuie confundat cu infracţiunea continuată cu care se aseamănă dar de care se deosebeşte prin pluralitatea de rezoluţii infracţionale corespunzătoare pluralităţii faptelor săvacircrşitebull infracţiunile să fie săvacircrşite de aceeaşi persoană Identitatea subiectuluiactiv al infracţiunilor ce alcătuiesc pluralitatea este de esenţa concursului deinfracţiuni Nu se cere ca făptuitorul să săvacircrşească cele două sau mai multeinfracţiuni icircn aceeaşi calitate contribuţia sa putacircnd fi la unele de autor la altele de instigator la altele de complice De asemenea persoana poate săvacircrşi singură unele dintre infracţiuni iar altele icircmpreună cu alte persoane icircn participaţiebull infracţiunile să fie săvacircrşite icircnainte de condamnarea definitivă afăptuitorului pentru vreuna dintre ele Nu pot constitui concurs de infracţiuni decacirct infracţiunile pentru care făptuitorul icircncă n-a fost condamnat definitiv chiar dacă este urmărit sau chiar trimis icircn judecată şi chiar dacă s-a pronunţat icircmpotriva sa o hotăracircre de condamnare cacirctă vreme această hotăracircre nu a rămas definitivă icircn cazurile şi modurile prevăzute de lege (art 416-417 C pr pen)Esenţial pentru existenţa concursului este ca infracţiunile să fie săvacircrşite icircnainte de data rămacircnerii definitive a hotăracircrii de condamnare pentru vreuna dintre ele chiar dacă descoperirea lor ar fi ulterioară acestei datebull infracţiunile săvacircrşite sau cel puţin două dintre ele să poată fi supusejudecării adică să aibă şi să-şi păstreze caracterul infracţional şi să poată atrage răspunderea penală a făptuitorului Astfel dacă icircn legătură cu două din cele două presupuse infracţiuni se constată existenţa unor cauze care icircnlătură caracterul penal al faptei (legitimă apărare caz fortuit eroare de fapt etc) sau dacă intervine ulterior o cauză care icircnlătură răspunderea penală

13

(amnistie prescripţie lipsa placircngerii prealabile etc) icircn toate aceste cazuri rămacircnacircnd o singură infracţiune susceptibilă de a fi supusă judecăţii nu există concurs de infracţiuni Acelaşi efect icircl produce şi intervenţia unor cauze de nepedepsire generale (de exemplu desistarea sau icircmpiedicarea rezultatului art 220 C pen icircmpiedicarea săvacircrşirii faptei art 30 C pen etc) sau speciale (de exemplu denunţarea de către mituitor a luării de mită art 255 alin 3 C pen retragerea mărturiei mincinoase art 260 alin 2 C pen etc)

B Forme şi modalităţi Concursul de infracţiuni se prezintă sub douăforme diferite icircn raport cu modul icircn care se săvacircrşesc infracţiunile concurente şi anume concursul real sau material şi concursul ideal sau formal de infracţiuni Aceste forme sunt prevăzute şi descrise icircn prevederile art 33 lit a şi b din actualul Cod penala) Concursul real (material) de infracţiuni Această formă a concursuluise caracterizează prin icircmprejurarea că cele două sau mai multe infracţiuni care icircl alcătuiesc sunt săvacircrşite prin două sau mai multe acţiuni sau inacţiunidistincte adică prin tot atacirctea acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare icircn parte conţinutul unei infracţiuni de sine stătătoare (de exemplu după ce a săvacircrşit o tacirclhărie făptuitorul a tulburat grav liniştea publică iar la intervenţia organelor poliţiei a proferat insulte şi ameninţări la adresa acestora) Infracţiunile pot fi diferite (concurs eterogen) sau de acelaşi fel (concurs omogen) se săvacircrşesc de regulă succesiv dar uneori pot fi săvacircrşite simultan (de exemplu făptuitorul loveşte şi insultă sau calomniază icircn acelaşi timp o persoană pătrunde fără drept icircn locuinţa unei persoane şi o loveşte etc) pot fi săvacircrşite icircn acelaşi loc sau icircn locuri diferite etc Nu interesează dacă icircntre infracţiunile concurente există sau nu vreo legătură obiectivă Icircn cazul icircn care icircntre infracţiunile concurente există legătură concursul poartă denumirea de concurs cu conexitate (caracterizat) Icircnpractică asemenea situaţii se icircntacirclnesc relativ frecvent ceea ce face să existedouă modalităţi ale concursului de infracţiunindash concurs simplu la care icircntre infracţiunile ce icircl compun nu existălegătură obiectivă (in rem)ndash concurs cu conexitate (caracterizat) format din infracţiuni icircntre careexistă o asemenea legăturăLegea penală icircn vigoare se referă icircn mod explicit la concursul cuconexitate prevăzacircnd icircn dispoziţia din art 33 lit a partea finală că existăconcurs de infracţiuni chiar dacă una dintre infracţiuni a fost comisă pentrusăvacircrşirea alteia (concurs cu conexitate etiologică) sau pentru ascunderea ei(concurs cu conexitate consecvenţională) Faptul că legea se referă doar la

14

aceste două forme ale conexităţii nu icircnseamnă că numai icircn aceste cazuri poate exista concurs cu conexitate ci dimpotrivă că legiuitorul a vrut să precizeze tocmai contrariul şi anume că există concurs de infracţiuni oricare ar fi caracterul legăturii reale dintre infracţiunile concurente deci oricare ar fi forma conexităţii acestora Precizarea pe care legiuitorul o face icircn legătură cu cele două forme ale concursului cu conexitate are ca scop să excludă confuzia pe care o creează teoria zisă a unităţii infracţionale icircntre infracţiunea mijloc şi infracţiunea scop teorie susţinută icircn trecut de unii autori şi icircnsuşită şi de practica judiciară mai veche Potrivit acestei teorii atunci cacircnd o infracţiune serveşte ca mijloc pentru comiterea sau ascunderea alteia (de exemplu falsificarea unui icircnscris oficial pentru a se putea comite sau ascunde o evaziune fiscală) cele două fapte alcătuiesc o singură infracţiune şi anume infracţiunea scop icircn care se absoarbe pierzacircndu-şi autonomia infracţiunea mijloc Teoria infracţiunii unice mijloc-scop este neconvingătoare şi evident greşită pentru că ignoră existenţa a două infracţiuni de sine stătătoare din care legiuitorul nu icircnţelege să construiască o unitate Pe de altă parte aplicarea acestei teorii ar duce la soluţii inadmisibile icircn cazul icircn care infracţiunea mijloc ar fi mai gravădecacirct infracţiunea scop (de exemplu icircn cazul icircn care este ucisă o persoanăpentru a se ascunde un furt)b) Concursul ideal (formal) de infracţiuni Icircn teoria dreptului penal şipotrivit legii penale (art 33 lit b C pen) concursul de infracţiuni icircmbracăforma concursului zis ideal sau formal atunci cacircnd icircn acţiunea sau inacţiuneasăvacircrşită de o persoană datorită icircmprejurărilor icircn care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs se găsesc realizate elementele constitutive ale două sau mai multor infracţiuni Ceea ce caracterizează şi diferenţiază concursul ideal de concursul real este icircmprejurarea că cele două sau mai multe infracţiuni care icircl compun sunt săvacircrşite nu prin tot atacirctea acţiuni sau inacţiuni ca icircn cazul concursului real ci printr-o singură acţiune sau inacţiune icircn care suntcomprimate elementele caracteristice obiective şi subiective ale acestor infracţiuniTratamentul sancţionator al concursului de infracţiuniCazul concursului de infracţiuni săvacircrşite de persoana fizicăSisteme de sancţionare Persoana fizică ce săvacircrşeşte mai multe infracţiuni demonstrează prin perseverenţa sa infracţională o periculozitate socială care impune sisteme de sancţionare adecvate icircn măsură să asigure realizarea cacirct mai eficace a funcţiilor şi rolului preventiv-educativ ale pedepsei cu cele două componente constracircngere şi reeducareIcircn doctrina penală şi icircn legislaţia penală există trei sisteme de sancţionarea concursului de infracţiuni şi anume

15

bull sistemul cumulului aritmetic potrivit căruia instanţa de judecatăstabileşte pentru fiecare infracţiune cacircte o pedeapsă după care le adiţionează şi dispune executarea pedepsei rezultate din adunarea aritmetică a acestora Acest sistem este criticat şi rar aplicat icircn legislaţia unor state icircntrucacirct este considerat rigid şi excesiv de aspru (s-a susţinut printre altele că icircn cazul pedepselor privative de libertate poate conduce la pedepse executabile care depăşesc durata de viaţă a unui om)bull sistemul absorbţiei potrivit căruia după stabilirea pedepsei pentrufiecare infracţiune concurentă pedepsele mai mici să fie absorbite icircn pedeapsa cea mai mare care urmează să fie executată A fost criticat şi acest sistem susţinacircndu-se icircn esenţă că este excesiv de blacircnd inducacircnd infractorului impresia că infracţiunile mai puţin grave rămacircn nepedepsite şi că astfel acest sistem reprezintă o icircncurajare pentru infractorul care săvacircrşeşte o infracţiune gravă să comită şi alte infracţiuni mai puţin grave pentru care pedepsele vor fi absorbite icircn pedeapsa pentru infracţiunea mai gravăbull sistemul cumulului juridic potrivit căruia după stabilirea pedepseipentru fiecare infracţiune concurentă instanţa de judecată va aplica pedeapsa cea mai grea la care se poate adăuga un spor Acest spor poate fi obligatoriu sau facultativ fix sau variabil icircn aşa fel icircncacirct să asigure o justăproporţionalizare a pedepsei icircn fiecare caz concret Acest sistem este cel maifrecvent prevăzut icircn legislaţiile statelor şi este cel mai agreat icircn doctrina penalăSistemul cumulului juridic este adoptat şi de actualul Cod penal romacircnAcest sistem denumit al cumulului juridic cu spor facultativ şi variabil esteunic pentru ambele forme ale concursului avacircnd unele particularităţi icircn raport cu felul şi genul sancţiunilor de drept penalVom prezenta icircn continuare modul icircn care este reglementat icircn actualulCod penal şi cum funcţionează acest sistemAplicarea pedepsei principale icircn cazul concursului de infracţiunisăvacircrşite de persoana fizicăSediul materiei este art 34 din Cpen care potrivit recentei modificăripoartă denumirea marginală de bdquopedeapsa principală icircn caz de concurs deinfracţiuni săvacircrşite de persoana fizicărdquoPotrivit art 34 Cpen icircn caz de concurs de infracţiuni se stabileştepedeapsa pentru fiecare infracţiune icircn parte iar dintre acestea se aplicăpedeapsa după cum urmeazăa) cacircnd s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multepedepse cu icircnchisoare ori cu amendă se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţăb) cacircnd s-au stabilit numai pedepse cu icircnchisoare se aplică pedeapsa cea

16

mai grea care poate fi sporită pacircnă la maximul ei special iar cacircnd acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la 5 anic) cacircnd s-au stabilit numai amenzi se aplică cea mai mare care poate fisporită pacircnă la maximul ei special iar dacă aest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la jumătate din acel maximd) cacircnd s-a stabilit o pedeapsă cu icircnchisoare şi o pedeapsă cu amendă seaplică pedeapsa icircnchisorii la care se poate adăuga amenda icircn totul sau icircn partee) cacircnd s-au stabilit mai multe pedepse cu icircnchisoare şi mai multe pedepsecu amendă se aplică pedeapsa icircnchisorii potrivit dispoziţiei de la lit b la care se poate adăuga amenda potrivit dispoziţiei de la lit cPrin aplicarea dispoziţiilor din alineatul precedent nu se poate depăşitotalul pedepselor stabilite de instanţă pentru infracţiunile concurenteDin economia textului de lege menţionat rezultă că aplicarea pedepseiprincipale se face icircn două etape obligatorii şi anume etapa stabilirii pedepsei pentru fiecare infracţiune etapa aplicării pedepsei rezultante (care urmează a fi executată)Aplicarea pedepselor complementarePedepsele complementare sunt cele arătate icircn art 53 pct 2 Cpen şiurmează să fie examinate icircntr-un alt capitol destinat instituţiei sancţiunilor de drept penalSediul materiei pedepselor complementare icircn cazul concursului deinfracţiuni este art 35 Cpen care prevede următoarelebull dacă pentru una dintre infracţiunile concurente s-a stabilit şi o pedeapsăcomplementară aceasta se aplică alături de pedeapsa icircnchisoriibull dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferităsau chiar de aceeaşi natură dar cu conţinut diferit acestea se aplică alături de pedeapsa icircnchisoriibull dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şicu acelaşi conţinut se aplică cea mai grea dintre acesteaAplicarea măsurilor de siguranţăMăsurile de siguranţă au ca scop icircnlăturarea unei stări de pericol şipreicircntacircmpinarea săvacircrşirii faptelor prevăzute de legea penală (art 111 Cpen)Icircn sfacircrşit teza ultimă a alineatului 5 recent introdus la art 35 Cpenprevede că bdquoicircn cazul măsurilor de siguranţă de aceeaşi natură şi cu acelaşiconţinut luate conform art 118 alin1 lita-e Cpen acestea se cumuleazărdquoAceastă teză se referă la măsura de siguranţă a confiscării speciale icircn cazurile icircn care se impune luarea acestei măsuri icircntr-o cauză penală faţă de acelaşi infractor a tuturor lucrurilor produse prin fapta penală săvacircrşită a

17

celor care au servit sau care au fost destinate să servească la săvacircrşirea infracţiunii a celor date pentru a determina săvacircrşirea infracţiunii sau pentru a-l răsplăti pe infractor a celor dobacircndite icircn mod vădit prin săvacircrşirea infracţiunii precum şi a celor deţinute contra dispoziţiilor legaleContopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente săvacircrşite depersoana fizicăIcircn cazul icircn care toate infracţiunile care alcătuiesc concursul fac obiectulaceluiaşi dosar penal care se judecă deodată icircn faţa aceleiaşi instanţe stabilirea şi aplicarea sancţiunilor de drept penal se realizează potrivit textelor art 34 şi 35 Cpen mai sus examinateExistă icircnsă cazuri cacircnd acelaşi infractor este judecat pentru infracţiuniconcurente icircn cauze diferite la termene diferite de aceeaşi instanţă ori deinstanţe diferite Asemenea situaţii se icircntacirclnesc icircn practică destul de frecvent deoarece nu toate infracţiunile sunt descoperite şi instrumentate icircn acelaşi timp şi icircn aceeaşi cauză penalăIcircn asemenea cazuri operaţiunea prin care se realizează aplicareadispoziţiilor referitoare la sancţionarea concursului de infracţiuni poartădenumirea de contopire a pedepselorAşadar contopirea pedepselor reprezintă acea operaţiune prin careinstanţa de judecată face aplicarea dispoziţiilor legale privind sancţionareaconcursului de infracţiuni icircn cazul unor condamnări separate pentru infracţiuni concurenteSediul materiei este art 36 din actualul Cod penal Denumirea marginalăa acestui text recent modificată este următoarea bdquoContopirea pedepselorpentru infracţiuni concurente săvacircrşite de persoana fizicărdquo Modificarea a fost impusă de introducerea icircn Codul penal a persoanei juridice ca un nou subiect activ al infracţiunii şi al răspunderii penalePotrivit reglementării din acest text de lege operaţia de contopire se poaterealiza după cum urmează icircn două ipotezebull cacircnd infractorul condamnat definitiv pentru una sau mai multeinfracţiuni este judecat ulterior pentru alte infracţiuni concurente Icircntr-oasemenea situaţie instanţa care judecă ultimele infracţiuni concurente va stabili cacircte o pedeapsă pentru fiecare infracţiune din cele deduse judecăţii ulterioare iar apoi le va contopi cu pedepsele stabilite anterior şi icircn final va aplica pedeapsa cea mai grea potrivit prevederilor art 34 Cpen Icircn cazul icircn care au fost aplicate şi pedepse complementare ori măsuri de siguranţă instanţa va face şi aplicarea art 35 Cpen Trebuie menţionat că dacă pedepsele anterioare au fost supuse contopirii cu aplicarea unui spor ele vor fi descontopite vor fi repuse fiecare icircn individualitatea lor şi apoi vor fi recontopite icircmpreună cu noile pedepse cu aplicarea unui spor cel puţin egal

18

cu cel anterior (deoarece sporul anterior fusese aplicat prin hotăracircre judecătorească definitivă şi dobacircndise autoritate de lucru judecat)bull cacircnd infractorul a fost condamnat definitiv pentru toate infracţiunileconcurente icircnsă prin hotăracircri judecătoreşti diferite Icircn asemenea situaţiiinstanţa icircnvestită cu cererea de contopire a tuturor pedepselor va descontopipedepsele contopite anterior va icircnlătura sporurile aplicate şi va repunepedepsele icircn individualitatea lor iar apoi va proceda la recontopirea pedepselor aplicacircnd cea mai grea dintre pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente la care va trebui să aplice un spor cel puţin egal cu cel mai mare care a fost icircnlăturat la descontopire Evident că atunci cacircnd instanţa stabileşte sporul pentru icircntreaga pluralitate de infracţiuni va trebui să evalueze atacirct numărul cacirct şi natura pedepselor stabilite anterior şi care reflectă gradul de pericol social al infracţiunilor judecate anterior definitivIcircn ipoteza icircn care condamnatul a executat integral sau icircn parte pedeapsaaplicată prin hotăracircrea judecătorească anterioară ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente aşa cum prevăd dispoziţiile art 36 alin 3 CpenIcircn situaţia icircn care pedeapsa detenţiei pe viaţă a fost comutată sau icircnlocuităcu pedeapsa icircnchisorii aceasta se va contopi după aceleaşi reguli mai susarătate (art 36 alin 4 Cpen)Situaţii specialeIcircn cazul icircn care după contopirea pedepselor intervine amnistia saugraţierea se va proceda după cum urmeazăndash amnistia şi respectiv graţierea nu se vor aplica la pedeapsa rezultantăci la fiecare infracţiune concurentă şi respectiv la fiecare pedeapsăndash cacircnd actul de amnistie sau graţiere este incident numai unora dintreinfracţiuni ori dintre pedepse se va dispune descontopirea pedepselor care vor fi repuse icircn individualitatea lor şi apoi se va aplica amnistia ori graţierea după care pedepsele rămase executabile se vor recontopi şi bineicircnţeles se va reaprecia sporul (dacă rămacircne de executat numai o singură pedeapsă sporul va fi icircnlăturat iar dacă nu se mai execută majoritatea pedepselor sporul iniţial va putea fi redus şi chiar icircnlăturat)Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente săvacircrşite depersoana juridică Potrivit art 401 recent introdus prin ultima modificare a Codului penal icircn caz de concurs de infracţiuni săvacircrşite de persoana juridică se stabileşte pedeapsa amenzii pentru fiecare infracţiune icircn parte şi se aplică amenda cea mai mare care poate fi sporită pacircnă la maximul special prevăzut icircn art 711 alin 2 sau 3 iar dacă acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la o treime din acel maximIcircn ipoteza icircn care o persoană juridică definitiv condamnată este judecată

19

ulterior pentru o infracţiune concurentă precum şi atunci cacircnd după ce ohotăracircre de condamnare a rămas definitivă se constată că persoana juridicăsuferise şi o altă condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentăinstanţa va proceda conform dispoziţiilor art 401 mai sus arătateReferitor la modul icircn care se aplică pedepsele complementare şi măsurilede siguranţă luate faţă de o persoană juridică pentru infracţiuni concurenteart 401 icircn alin 3 C pen prevede că sunt aplicabile dispoziţiile art 35referitoare la modul de aplicare a acestor pedepse şi măsuri icircn cazul persoanei fizice

Top of the Document

3 RecidivaA Noţiune şi caracterizare Recidiva este o altă formă de bază apluralităţii de infracţiuni care constă icircn săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni de către o persoană care a fost condamnată definitiv pentru o altă infracţiune Ceea ce caracterizează recidiva este deci icircmprejurarea că pluralitatea de infracţiuni săvacircrşite de aceeaşi persoană este realizată icircntr-un anumit mod şi anume după ce făptuitorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (eventual pentru două sau mai multe infracţiuni) mai săvacircrşeşte ulterior icircnainte de a icircncepe executarea pedepsei icircn timpul executării acesteia ori icircn stare de evadare sau după ce a executat pedeapsa una sau eventual mai multe infracţiuni icircn anumite condiţiiDeosebirea evidentă fată de concursul de infracţiuni o constituieintervenţia unei hotăracircri judecătoreşti definitive de condamnare icircn dispreţulcăreia infractorul continuă activitatea infracţională săvacircrşind din nou oinfracţiune sau mai multe Această deosebire dintre autorul unui concurs deinfracţiuni şi acela al unei recidive este dublată de o deosebire esenţială careconstă icircn periculozitatea celui care recidivează Prin săvacircrşirea uneia sau maimultor noi infracţiuni după ce a fost condamnat definitiv pentru o altă sau alte infracţiuni acest infractor atrage atenţia că este incorigibil şi deci că prezintă un grad mare de pericol pentru societate Această icircmprejurare determină pe planul dreptului penal necesitatea elaborării unor măsuri de apărare specifice Este de reţinut icircn acest sens că existenţa recidivei stă la baza distincţiei ce se face icircntre infractorul primar şi infractorul recidivist Denumirea de infractor primar este dată infractorului care nu a mai fost anterior condamnat pentru una sau eventual pentru un concurs de infracţiuni precum şi celui care a mai fost condamnat icircnsă condamnarea nu icircndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Icircn mod corespunzător denumirea de infractor recidivist este dată infractorului care a mai fost condamnat şi care după condamnarea definitivă sau după

20

executarea pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune icircn condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivăDistincţia icircntre infractorii primari şi infractorii recidivişti este importantăfiindcă legea penală prevede un tratament sancţionator mai sever pentruinfractorul recidivist Infractorii recidivişti sunt apoi exceptaţi de regulă de la beneficiul unor acte de clemenţă (amnistie graţiere) şi sunt prevăzute icircn lege şi alte condiţii restrictive icircn privinţa acestora referitor la liberarea lorcondiţionată precum şi la obţinerea reabilităriiB Structura Existenţa unei condamnări definitive a infractorului catrăsătură caracteristică a recidivei determină o anumită structurare ainfracţiunilor care alcătuiesc această formă a pluralităţiiAşa cum am arătat conceptul de recidivă este condiţionat de existenţaunei condamnări definitive a infractorului pentru una ori mai multe infracţiuni săvacircrşite anterior săvacircrşirea din nou de către acesta a unei infracţiuniCondamnarea definitivă şi infracţiunea săvacircrşită din nou apar aşadar caelemente constitutive ale stării de recidivă Acestor două elemente icircn teoriadreptului penal li s-a dat denumirea de termeni ai recidiveiPrimul termen al recidivei este format totdeauna dintr-o condamnaredefinitivă la o pedeapsă privativă de libertate iar al doilea termen al recidive este format totdeauna din săvacircrşirea din nou a unei infracţiuniCei doi termeni ai recidivei sunt ei icircnşişi susceptibili de numeroasevariaţiuni se pot prezenta sub forme diferite determină la racircndul lor o anumită configuraţie a stării de recidivă Astfel de exemplu primul termen al recidivei poate fi o hotăracircre definitivă de condamnare la pedeapsa icircnchisorii variabilă ca durată este posibil ca hotăracircrea să nu fie pusă icircncă icircn executare să se afle icircn curs de executare sau ca pedeapsa să fie icircn icircntregime executată sau considerată ca executată hotăracircrea de condamnare poate fi pronunţată uneori de către o instanţă judecătorească străină pedeapsa solicitată poate privi o singură infracţiune sau un concurs de infracţiuni etc La racircndul său cel de-al doilea termen al recidivei poate consta din săvacircrşirea unei infracţiuni de gravitate diferită de acelaşi fel cu infracţiunea sau infracţiunile săvacircrşite anterior sau diferită de acestea la un interval mai mare sau mai mic de timp de la executarea pedepsei etcReglementarea recidivei a trebuit să ţină seama de trăsăturile esenţiale şide variaţiunile pe care le prezintă cei doi termeni ai recidiveiC Modalităţi ale recidivei icircn cazul persoanei fizice Icircn teoria dreptuluipenal s-a dat denumirea de modalităţi ale recidivei felului icircn care se prezintă icircn concret recidiva icircn raport cu variaţiunile la care sunt supuşi cei doi termeni ai recidivei Cunoaşterea acestor modalităţi este importantă pentru

21

mai buna cunoaştere a icircnseşi reglementărilor legale privind recidiva Cele mai cunoscute dintre modalităţile recidivei sunta) Recidiva după condamnare (denumită şi recidivă postcondamnatoriesau recidiva fictivă) şi recidiva după executare (denumită şi recidivapostexecutorie sau recidivă reală)Se consideră recidivă după condamnare săvacircrşirea din nou a uneiinfracţiuni mai icircnainte ca infractorul să fi executat icircn icircntregime pedeapsa la care a fost anterior condamnat sau mai icircnainte ca pedeapsa să fi fost eventualconsiderată ca executatăDimpotrivă recidiva se consideră după executare atunci cacircnd săvacircrşireadin nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregimepedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată icircnicircntregime Icircntre cele două modalităţi există nu numai o deosebire formală dar şi o deosebire de fond decurgacircnd din caracterul specific al recidivei după executare care dovedeşte că cel condamnat nu s-a reeducat sub influenţa pedepsei spre deosebire de recidiva după condamnare la care proba incorigibilităţii prin pedeapsă nu este făcută Pornind de la această deosebire unii autori au dat denumirea de bdquorealărdquo recidivei după executare şi bdquofictivărdquo sau bdquoformalărdquo recidivei după condamnare Denumirile acestea nu sunt icircnsă justificate deoarece şi recidiva după condamnare este tot aşa de reală ca şi recidiva după executare Recidiva după condamnare este şi ea o dovadă a perseverenţei infracţionale a infractorului care icircn dispreţul unei condamnări definitive pronunţate icircmpotriva sa săvacircrşeşte totuşi din nou o infracţiuneDe aceea este admis că recidiva poate exista icircn ambele modalităţidiferenţierea dintre ele determinacircnd numai o oarecare deosebire de tratamentb) Recidiva generală şi recidiva specială Recidiva este denumităgenerală atunci cacircnd infracţiunile săvacircrşite adică infracţiunea pentru care s-a pronunţat condamnarea definitivă şi infracţiunea săvacircrşită din nou sunt diferite ca gen sau specie recidiva nefiind condiţionată de o asemănare icircntreinfracţiunile ce intră icircn compunerea celor doi termeni Dimpotrivă recidiva este specială atunci cacircnd icircntre infracţiunile respective există asemănare adică ele sunt de aceeaşi natură Recidiva specială este considerată mai periculoasă ea dovedind o anume specializare a infractorului şi deci o perseverenţă infracţionalăc) Recidiva absolută şi recidiva relativă Recidiva este denumită absolutăatunci cacircnd existenţa ei nu este condiţionată de gravitatea primei condamnări şi relativă atunci cacircnd pedeapsa anterioară este de o anumită gravitate şidovedeşte perseverenţa infracţională a infractorului

22

d) Recidiva mare şi recidiva mică La recidiva mare primul termen icirclconstituie o condamnare la o pedeapsă de o gravitate mai mare care relevă prin ea icircnsăşi periculozitatea infractorului care perseverează icircn aceste condiţii săvacircrşind noi infracţiuni Din contră denumirea de mică recidivă a fost atribuită recidivei la care primul termen este format nu din una singură ci din mai multe condamnări la pedepse mici ce nu depăşesc o anume gravitate consideracircndu-se că numai după mai multe condamnări la pedepse mai uşoare infractorul relevă acea periculozitate specifică recidivistuluie) Recidiva temporară şi recidiva perpetuă Distincţia are icircn vedereintervalul de timp de la condamnare sau de la executarea pedepsei icircn caretrebuie să se săvacircrşească din nou o infracţiune pentru a exista recidivă Dinacest punct de vedere recidiva este perpetuă atunci cacircnd se realizeazăindiferent de intervalul la care s-ar săvacircrşi din nou o infracţiune şi temporară atunci cacircnd se realizează numai dacă săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni a avut loc icircnlăuntrul unui anumit termen de la condamnare sau de la executarea pedepsei anterioare Este admisă icircn general recidiva temporarăf) Recidiva cu efect unic şi recidiva cu efecte progresive Distincţia are icircnvedere efectele pe care le produce recidiva asupra pedepsei pentru infracţiunea săvacircrşită icircn această stare Recidiva cu efect unic este aceea ale cărei efecte sunt aceleaşi ori de cacircte ori s-ar repeta starea de recidivă Recidiva cu efecte progresive este aceea ale cărei consecinţe se agravează progresiv cu fiecare nouă recidivăg) Recidiva teritorială şi recidiva internaţională Recidiva se numeşteteritorială atunci cacircnd existenţa ei este condiţionată de cerinţa ca primul săutermen să fie o hotăracircre de condamnare pronunţată de o instanţă naţională spre deosebire de recidiva zisă internaţională la care primul termen poate fi o condamnare pronunţată icircn străinătate Admiterea recidivei internaţionaleimplică recunoaşterea hotăracircrilor judecătoreşti străine şi este determinată denecesitatea cooperării internaţionale icircn lupta cu criminalitateaD Reglementarea recidivei icircn legea penală icircn vigoare icircn cazul persoaneifizice Icircn reglementarea instituţiei recidivei icircn dreptul nostru penal au fost avute icircn vedere modalităţile sus-examinate Reglementarea se face prin dispoziţiile din art 37-39 Cpen modalităţile principale ale recidivei fiind recidiva după condamnare recidiva după executare şi mica recidivă care poate fi după condamnare sau după executarea) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediulmateriei pentru instituţia recidivei a fost modificată recent avacircnd denumireabdquorecidiva icircn cazul persoanei fizicerdquo Această modificare a fost impusă deintroducerea icircn Codul penal a persoanei juridice ca un nou subiect activ alinfracţiunii şi al răspunderii penale

23

Potrivit dispoziţiilor art 37 alin l lit a C pen există recidivă pentrupersoana fizică atunci cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri decondamnare la pedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni cel condamnatsăvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie icircnainte de icircnceperea executăriipedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare iar pedeapsaprevăzută de lege pentru a doua infracţiune este icircnchisoarea mai mare de un anDin analiza dispoziţiei legale rezultă condiţiile prevăzute de lege pentruexistenţa recidivei icircn această modalitate Astfel cu privire la primul termen se cer icircndeplinite următoarele condiţiibull să existe o hotăracircre definitivă de condamnare a infractorului lapedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni Dacă hotăracircrea nu era definitivă icircnmomentul săvacircrşirii celei de-a doua infracţiuni nu va exista recidivă ci concurs de infracţiuni De asemenea dacă pedeapsa nu este icircnchisoarea mai mare de 6 luni ci de 6 luni sau mai mică iarăşi nu va exista recidivă Pedeapsa prevăzută icircn hotăracircrea de condamnare poate fi aplicată de instanţă pentru o singură infracţiune sau pentru un concurs de infracţiuni Icircn acest din urmă caz este vorba de pedeapsa rezultată care trebuie să fie mai mare de 6 luni chiar dacă pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente luate separat nu depăşesc nici una durata de 6 luni Poate constitui primul termen al recidivei după condamnare ca de altfel şi al recidivei după executare chiar şi o hotăracircre de condamnare pronunţată icircn străinătate Aceasta rezultă din dispoziţia din alin 2 al art 37 C pen care prevede că pentru stabilirea stării de recidivă icircn aceste cazuri se poate ţine seama şi de hotăracircrea de condamnare pronunţată icircn străinătate pentru o faptă prevăzută şi de legea romacircnă dacă acea hotăracircre a fost recunoscută potrivit dispoziţiilor legii Aceste dispoziţii sunt cele din art 519 şi urm C pr pen Legea noastră penală consacră aşadar aşa-numita recidivă internaţionalăbull hotăracircrea de condamnare să fi fost pronunţată pentru o infracţiunesăvacircrşită cu intenţie Această condiţie rezultă din dispoziţia prevăzută icircn art 38 alin l lit a C pen dispoziţie introdusă prin Legea nr 61973 de modificare a Codului penal care prevede că la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare la infracţiunile săvacircrşite din culpăPrin prevederea acestei condiţii a fost subliniată trăsătura caracteristică arecidivei aceea de a exprima perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist perseverenţă care nu este posibilă decacirct icircn cazul infracţiunilor cuintenţiebull hotăracircrea de condamnare să nu fie dintre acelea icircn care potrivit legiinu se tine seama la stabilirea stării de recidivă

24

Legea prevede icircn art 38 C pen o serie de cazuri icircn care o hotăracircre decondamnare definitivă nu poate constitui primul termen al recidivei Potrivitacestor dispoziţii la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare landash infracţiunile săvacircrşite icircn timpul minorităţii Această dispoziţie areraţiunea de a-l degreva pe minor icircn viitor de urmările prejudiciabile ale unor fapte săvacircrşite icircn perioada minorităţii cacircnd personalitatea sa era icircn curs de formarendash infracţiunile săvacircrşite din culpă Această dispoziţie a fost introdusă prinndash infracţiunile amnistiate Amnistia fiind o cauză care icircnlătură răspunderea penală a făptuitorului pentru infracţiunea săvacircrşită (art 119 C pen) este firesc ca hotăracircrea de condamnare privitoare la o infracţiune amnistiată să nu mai poată constitui primul termen al recidiveindash faptele nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală După cumeste ştiut dezincriminarea unei fapte (abolitio criminis) prin legea nouă face să icircnceteze toate consecinţele penale ale hotăracircrii judecătoreşti pronunţate icircn baza legii vechi cu privire la acea faptă (art 12 C pen) Printre consecinţele penale ale dezincriminării faptei icircnlăturate prin intrarea icircn vigoare a legii noi dezincriminatoare este şi aceea ca hotăracircrea de condamnare pronunţată pentru fapta dezincriminată să nu poată constitui primul termen al recidiveiCu privire la cel de-al doilea termen al recidivei pentru existenţa recidiveidupă condamnare este necesară icircndeplinirea următoarelor condiţiibull infractorul să săvacircrşească din nou o infracţiune cu intenţie Nu se cereca infracţiunea să fie de aceeaşi natură ca aceea pentru care infractorul a fostcondamnat anterior Legea consacră deci aşa-numita recidivă generalăInfracţiunea poate avea forma tentativei sau a faptului consumat sau poateconsta icircn participarea la săvacircrşirea acestora ca autor instigator sau complice(art144 Cpen) Este necesar icircnsă ca infracţiunea săvacircrşită din nou să fieintenţionată adică să fie săvacircrşită cu intenţie directă indirectă sau depăşită(praeterintenţie) Această cerinţă introdusă prin modificarea din 1973 aCodului penal are ca scop restracircngerea sferei recidivei la infracţiunile săvacircrşite cu intenţie fiindcă numai icircn cazul săvacircrşirii acestora se poate vorbi de perseverenţa infracţională a recidivistului Icircn ce priveşte asimilarea intenţiei depăşite cu intenţia directă sau indirectă ca o condiţie pentru existenţa atacirct a primului termen cacirct şi a celui de-al doilea termen al recidivei aceasta se justifică prin icircmprejurarea că primum delictum din compunerea infracţiunii praeterintenţionate este săvacircrşit cu intenţie şi el stă la baza rezultatului mai grav chiar dacă acesta este produs din culpăbull pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvacircrşită din nou să fieicircnchisoarea mai mare de un an Această cerinţă prevăzută prin modificarea

25

Codului penal din 1973 are şi ea ca scop restracircngerea sferei recidivei lainfracţiuni de o anumită gravitate Legea are icircn vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune icircn configuraţia tipică a acesteia sau după caz icircntr-o variantă agravată sau atenuată Maximul special al pedepsei icircnchisorii pentru această infracţiune trebuie să depăşească un an Spre deosebire deci de primul termen a cărui gravitate se exprimă icircn pedeapsa aplicată de instanţa judecătorească gravitatea celui de-al doilea termen al recidivei se exprimă icircn pedeapsa prevăzută de lege Dacă această pedeapsă este icircnchisoarea de un an sau mai mică ori amendă infracţiunea săvacircrşită nu poate constitui al doilea termen al recidivei Pedeapsa ce se ia icircn considerare este aceea prevăzută delege pentru infracţiunea tip chiar dacă infracţiunea săvacircrşită din nou are forma tentativeibull infracţiunea care constituie cel de-al doilea termen al recidivei dupăcondamnare trebuie să fie săvacircrşită icircnainte de icircnceperea executării pedepseianterioare icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare Nouainfracţiune trebuie să fie săvacircrşită deci icircn intervalul cuprins icircntre data rămacircnerii definitive a hotăracircrii de condamnare şi data la care pedeapsa este icircn icircntregime executată sau considerată ca executată Nu interesează deci dacă hotăracircrea anterioară a fost sau nu pusă icircn executare dacă executarea pedepsei a fost suspendată condiţionat sau dacă s-a dispus obligarea condamnatului la muncă corecţională dacă condamnatul se află icircn penitenciar icircn stare de libertate condiţionată sau icircn stare de evadareCel de-al doilea termen al recidivei constă din săvacircrşirea unei singureinfracţiuni care icircndeplineşte condiţiile prevăzute de lege b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei estereglementată prin dispoziţia din art 37 alin l lit b C pen care prevede căexistă recidivă şi atunci cicircnd după executarea unei pedepse cu icircnchisoarea mai mare de 6 luni după graţierea totală a restului de pedeapsă ori după icircmplinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Recidiva după executare nu se deosebeşte deci icircn esenţă de recidiva după condamnare decacirct prin icircmprejurarea că săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregime pedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată Reabilitarea fiind o cauză care icircnlătură consecinţele condamnării printre care şi starea de recidivă este firesc ca o condamnare icircn privinţa căreia a intervenit reabilitarea de drept (art 134 86 62 alin 6 C pen) sau reabilitarea judecătorească (art 135 şi urm C pen) să nu mai poată constitui primul termen al recidivei

26

Legea prevede icircnsă că acelaşi efect icircl produce şi icircmplinirea termenelor dereabilitare Este vorba de termenele a căror icircmplinire atrage reabilitarea de drept sau a celor după icircmplinirea cărora este posibilă reabilitarea judecătorească (art 135 C pen) Legiuitorul a considerat că după trecerea acestor termene de la executarea pedepsei termene icircn cursul cărora fostul condamnat nu a săvacircrşit din nou o infracţiune nu se mai poate vorbi de o perseverenţă infracţională caracteristică recidivei Legea noastră penală nu admite deci aşa-numita recidivă perpetuă consacracircnd dimpotrivă recidiva temporarăCu privire la cel de-al doilea termen ai recidivei după executare legeaprevede aceleaşi condiţii ca şi la recidiva după condamnare Infracţiuneasăvacircrşită din nou poate fi de orice natură icircnsă trebuie să fie săvacircrşită cuintenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune trebuie să fie icircnchisoarea mai mare de un an Săvacircrşirea infracţiunii trebuie să aibă loc după data terminării executării pedepsei după data publicării decretului de graţiere totală sau a restului de pedeapsă sau respectiv după data la care s-a icircmplinit termenul de prescripţie a executării pedepsei anterioarec) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen existărecidivă şi atunci cacircnd după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu icircnchisoare pacircnă la 6 luni sau după executare după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescrierea executării a cel puţin trei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Legea reglementează deci aşa-numita mică recidivă care se deosebeşte de marea recidivă prin structura primului termen care este multiplu Recidiva mică poate exista fie ca recidivă după condamnare fie ca recidivă după executarePentru existenţa primului termen al recidivei mici legea prevedeurmătoarele condiţiibull să existe cel puţin trei condamnări definitive fiecare dintre ele lapedeapsa icircnchisorii de 6 luni sau mai mică (recidivă după condamnare) sauinfractorul să fi executat icircn icircntregime ori să fi beneficiat de graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori de prescripţia executării a cel puţin trei asemenea pedepse (recidivă după executare) Dacă sunt mai puţin de trei condamnări sau dacă acestea nu se referă la pedepse cu icircnchisoare nu poate exista primul termen al recidiveibull toate cele trei infracţiuni pentru care au fost pronunţate pedepselerespective să fie săvacircrşite cu intenţie ca şi icircn cazul celorlalte modalităţi alerecidivei şi tot pentru a se dovedi perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist

27

bull să nu existe vreunul din cazurile prevăzute icircn art 38 alin l şi 2 C penicircn care condamnarea anterioară nu poate constitui primul termen al recidiveiIcircn ce priveşte cel de-al doilea termen al micii recidive condiţiile cerutepentru existenţa sa sunt aceleaşi ca şi icircn cazul marii recidive Se cere cainfracţiunea săvacircrşită din nou care poate fi diferită ca natură de celelalte (celpuţin trei) săvacircrşite anterior să fie comisă cu intenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune să fie icircnchisoarea mai mare de un anStarea de recidivă constituie o cauză de agravare a pedepsei icircn oricaredintre modalităţile prevăzute de legeRecidiva icircn cazul persoanei juridiceNoul text al art 402 recent introdus icircn Codul penal prevede că existărecidivă pentru persoana juridică icircn următoarele cazurindash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară nu a fost executatăndash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară a fost executată sau considerată ca executatăTratamentul sancţionator al recidivei persoanei juridicePotrivit art 402 alin2 din Cpen icircn cazul recidivei prevăzută icircn alin 1lita amenda stabilită pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior şi amenda aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc potrivit art 401 alin 1 şi 3 cu precizarea că sporul prevăzută de art 401 alin1 poate fi mărit pacircnă la jumătateIcircn ipoteza icircn care amenda anterioară aplicată persoanei juridice a fostexecutată icircn parte contopirea se face icircntre amenda ce a mai rămas de executat şi amenda aplicată pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior (art 402 alin3 Cpen) Pentru cea de a doua modalitate a recidivei prevăzută icircn art 402 alin 1litb se aplică pedeapsa amenzii pacircnă la maximul special prevăzut icircnart 711alin 2 sau 3 iar dacă acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la două treimi din acel maximUltimul alineat al art 402 Cpen soluţionează şi situaţia icircn care după rămacircnerea definitivă a hotăracircrii de condamnare a persoanei juridice şi mai icircnainte ca amenda să fi fost executată sau considerată ca executată se descoperă că persoana juridică condamnată se află icircn stare de recidivă Icircn asemenea situaţii textul prevede că instanţa va aplica dispoziţiile din alin 2 ale art 402 Cpen icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit a iar icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit b va face aplicarea dispoziţiilor din alin 4 ale aceluiaşi text Top of the Document

28

4 Pluralitatea intermediarăA Noţiune şi caracterizare Există pluralitate intermediară de infracţiuniatunci cacircnd după condamnarea definitivă a infractorului pentru o infracţiunesăvacircrşită anterior acesta comite din nou o infracţiune icircnainte de icircncepereaexecutării pedepsei icircn timpul executării sau icircn stare de evadare şi nu sunticircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Estevorba aşadar de o pluralitate de infracţiuni care nu constituie concurs deinfracţiuni deoarece infractorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (sau pentru un concurs de infracţiuni) şi apoi icircnainte de icircnceperea executării pedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare deci icircnainte de executarea icircn icircntregime a pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune Aceeaşi pluralitate de infracţiuni astfel realizată nu constituie nici stare de recidivă deoarece nu sunt icircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa recidiveiIcircntr-adevăr din reglementarea legală a recidivei s-a putut constata căexistenţa unei condamnări definitive a infractorului considerată drept criteriu de deosebire icircntre concursul de infracţiuni şi recidivă nu este suficientă pentru a caracteriza respectiva pluralitate de infracţiuni ca recidivă Pe lacircngă cerinţa unei condamnări definitive legea prevede şi anumite condiţii atacirct cu privire la primul termen al recidivei cacirct şi cu privire la cel de-al doilea termen al acesteia iar neicircndeplinirea acestor condiţii duce la inexistenţa stării de recidivă Astfel de exemplu dacă condamnarea anterioară indiferent de durata pedepsei este privitoare la o infracţiune săvacircrşită din culpă sau deşi priveşte o infracţiune intenţionată pedeapsa aplicată este icircnchisoarea de 6 luni sau o pedeapsă mai uşoară nu poate exista stare de recidivă De asemenea icircn cazul icircn care este realizat primul termen al recidivei dar infracţiunea săvacircrşită din nou este o infracţiune din culpă sau deşi este o infracţiune săvacircrşită cu intenţie pedeapsa pe care legea o prevede este icircnchisoarea de 6 luni sau mai mică iarăşi nu există recidivăToate aceste cazuri formează o situaţie intermediară icircntre concursul deinfracţiuni şi recidiva după condamnare o pluralitate de infracţiuni care contrar dispoziţiei art 32 C pen nu constituie nici concurs de infracţiuni nici recidivăB Consecinţe juridice Trăsăturile caracteristice pluralităţii intermediareimpun o reglementare specială a consecinţelor juridice pe care le antrenează icircn legătură cu stabilirea şi aplicarea pedepsei icircn asemenea situaţii Sub acestaspect art 40 din actualul Cod penal prevede că pentru pluralitatea intermediară pedeapsa se aplică potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni

Top of the Document

29

• UNITATEA SI PLURALITATEA DE INFRACTIUNI
• c) pluralitatea intermediară de infractiuni
• Unitatea infracţiunii
• 1 Generalităţi privind unitatea şi pluralitatea de infracţiuni
• Top of the Document
• 2 Unitatea naturală de infracţiune
• Icircn literatura de specialitate se face distincţie icircntre
• 3 Unitatea legală de infracţiune
• A Infracţiunea continuată
• Top of the Document
• B Infracţiunea complexă
• a) Noţiune şi caracterizare Potrivit unui concept unanim acceptat icircn
• b) Forme şi modalităţi
• c) Complexitatea naturală
• C Infracţiunea progresivă
• a) Noţiune şi caracterizare Denumirea de infracţiune progresivă este dată
• b) Efectele juridice Ţinacircndu-se seama de specificul infracţiunii
• D Infracţiunea de obicei
• a) Noţiune şi caracterizare Este denumită infracţiune de obicei sau de
• b) Efectele juridice Infracţiunea de obicei este şi ea o formă atipică a
• PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI
• 1 Consideraţii generale
• Top of the Document
• 2 Concursul de infracţiuni
• a) Concursul real (material) de infracţiuni Această formă a concursului
• b) Concursul ideal (formal) de infracţiuni Icircn teoria dreptului penal şi
• a) cacircnd s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe
• b) cacircnd s-au stabilit numai pedepse cu icircnchisoare se aplică pedeapsa cea
• c) cacircnd s-au stabilit numai amenzi se aplică cea mai mare care poate fi
• d) cacircnd s-a stabilit o pedeapsă cu icircnchisoare şi o pedeapsă cu amendă se
• e) cacircnd s-au stabilit mai multe pedepse cu icircnchisoare şi mai multe pedepse
• 3 Recidiva
• a) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediul
• b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei este
• c) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen există
• 4 Pluralitatea intermediară

etc) şi alta omisivă prin care autorul nu mai intervine pentru a pune capăt acţiunii sau inacţiunii şi lasă ca acţiunea sau inacţiunea să dureze Icircn felul acesta fapta ce constituie elementul material al infracţiunii continue durează pacircnă cacircnd un act contrar celui iniţial pune capăt acţiunii sau inacţiunii Acest act contrar se poate datora făptuitorului icircnsuşi unei alte persoane autorităţi etcDe asemenea este unanim admis icircn teoria dreptului nostru penal şirecunoscut icircn practica judiciară că infracţiunea continuă ia sfacircrşit prinpronunţarea unei hotăracircri judecătoreşti de condamnare a făptuitorului chiardacă hotăracircrea nu este definitivăIcircn literatura de specialitate se face distincţie icircntrebull infracţiunea continuă permanentă la care continuitatea activităţiiinfracţionale se realizează fără intervenţia făptuitorului (de exemplu furtul de curent electric la care prelungirea icircn timp nu reclamă intervenţia autorului)bull infracţiunea continuă succesivă care necesită intervenţia succesivă afăptuitorului (de exemplu portul nelegal de decoraţii sau semne distinctiveart 241 C pen la care prelungirea nu se realizează automat ci prin intervenţia făptuitorului care trebuie să icircmbrace din nou uniforma cu decoraţia sau haina cu decoraţia ilicit purtată) Icircn cazul infracţiunilor continue succesive diferitele icircntreruperi care ţin de natura faptei nu schimbă caracterul continuu al infracţiunii şi unitatea naturală a acesteia ci se integrează icircn chip natural icircn activitatea infracţională unicăAşadar infracţiunea continuă este o formă atipică a infracţiuniicaracterizată prin prelungirea elementului material peste momentul consumării pacircnă la un moment denumit al epuizării faptului Trebuie reţinut că unele efecte juridice care depind de momentul consumării infracţiunii sunt legate icircn cazul infracţiunii continue de momentul epuizării adică de icircncetarea activităţii infracţionaleInfracţiunea continuă se consideră deci săvacircrşită icircn momentul icircncetăriiacţiunii sau inacţiunii infracţionale oricacirct ar fi durat aceasta Icircn funcţie deacest moment al icircncetării faptei se determină

-legea penală aplicabilă -se soluţionează problema incidenţei unei legi de amnistie ori graţiere -curge termenul de prescripţie a răspunderii penale (art 122 alin 2 C pen) etc

C Infracţiunea deviată Este desemnată prin această denumireinfracţiunea care este săvacircrşită fie prin devierea acţiunii datorită greşeliifăptuitorului de la obiectul sau persoana icircmpotriva căreia fusese icircndreptată la un alt obiect sau la altă persoană (de exemplu trăgacircnd cu arma asupra

3

unei persoane pe care voia să o ucidă sau icircncercacircnd să o lovească pentru a-i produce o vătămare corporală făptuitorul a nimerit din greşeală o altă persoană) fie prin icircndreptarea acţiunii datorită erorii făptuitorului asupra altei persoane ori asupra altui obiect decacirct acela pe care făptuitorul voia să-l vatăme sau să-l pună icircn pericolInfracţiunea deviată se poate săvacircrşi deci icircn două situaţii distincte şianume bull icircn caz de deviere a acţiunii datorită greşelii făptuitorului asupra unui altobiect sau asupra altei persoane (aşa-numita aberratio ictus)bull icircn caz de săvacircrşire a faptei asupra altei persoane datorită eroriifăptuitorului ori asupra altui obiect aparţinacircnd altei persoane decacirct aceea căreia făptuitorul credea că icirci aparţine (aşa-numita error in persona) Astfel de exemplu A vrea să-l ucidă pe B dar fiind icircntuneric icircl confundă şi icircl ucide pe C Top of the Document

3 Unitatea legală de infracţiuneA Infracţiunea continuatăa) Noţiune şi caracterizare Potrivit art 41 alin 2 C pen infracţiuneacontinuată se realizează prin săvacircrşirea de către aceeaşi persoană la intervale de timp diferite icircnsă icircn realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale a unor acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare icircn parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni (de exemplu sustragerea de către A şi B după o prealabilă icircnţelegere şi conform unui plan prestabilit icircn decurs de 3 luni a 9 autoturisme icircn realizarea aceleiaşi hotăracircri infracţionale)Ceea ce caracterizează aşadar infracţiunea continuată este existenţa uneipluralităţi de acte care prezentacircnd fiecare icircn parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni ar putea constitui tot atacirctea infracţiuni de sine stătătoare deci o pluralitate de infracţiuni Din această pluralitate icircnsă legiuitorul a construit o infracţiune unicăprevăzacircnd icircn mod explicit (art 41 alin l C pen) că icircn cazul infracţiuniicontinuate nu există pluralitate de infracţiuni b) Condiţii de existenţă Pentru existenţa infracţiunii continuate şi decipentru realizarea trăsăturilor caracteristice sus-menţionate trebuie să fie icircndeplinite următoarele condiţiibull O pluralitate de acţiuni sau inacţiuni săvacircrşite la diferite intervale detimp Existenţa infracţiunii continuate presupune săvacircrşirea a cel puţin douăacţiuni sau inacţiuni care constituie fiecare icircn parte elementul material alaceleiaşi infracţiuni Nu interesează dacă unele dintre acţiuni au forma faptului consumat iar altele au rămas icircn faza tentativei Este icircnsă necesar ca acţiunile sau inacţiunile să fie săvacircrşite la un anumit interval unele de altele

4

Această condiţie este necesară pentru a deosebi infracţiunea continuată de infracţiunea simplă icircn al cărei element material sunt absorbite icircn mod natural două sau mai multe acte sau acţiuni care sunt săvacircrşite icircn aceeaşi icircmprejurare sau cu aceeaşi ocazie (de exemplu uciderea prin mai multe lovituri furtul mai multor obiecte din locuinţa unei persoane etc) Nu se cere totuşi ca acţiunile sau inacţiunile să fie săvacircrşite icircn acelaşi loc esenţială fiind identitatea obiectului juridic al infracţiuniibull Acţiunile sau inacţiunile să fie săvacircrşite de aceeaşi persoană Estenecesar ca diferitele acţiuni sau inacţiuni să fie săvacircrşite de aceeaşi persoană(autorul) dar infracţiunea continuată poate fi săvacircrşită şi icircn participaţie Icircn această din urmă situaţie aceeaşi persoană poate participa la săvacircrşirea unora dintre acţiuni sau inacţiuni icircn calitate de autor la altele icircn calitate de compliceSăvacircrşirea icircn participaţie poate să privească toate acţiunile sau inacţiunile care compun infracţiunea continuată sau numai unele dintre acestea bull Acţiunile sau inacţiunile să fie săvacircrşite icircn realizarea aceleiaşirezoluţii infracţionale Această legătură subiectivă reprezintă principalul liant al pluralităţii de acte componente care alcătuiesc latura obiectivă a acestei infracţiuni continuate Toate aceste acţiuni sau inacţiuni au de la icircnceput şi pacircnă la sfacircrşit aceeaşi unică hotăracircre luată anterior de infractor de a repeta activitatea infracţională pacircnă la realizarea proiectului său Este suficientă o reprezentare icircn linii generale a acţiunilor sau inacţiunilor proiectate chiar dacă nu sunt prevăzute exact aceste acţiuni sau inacţiuni condiţiile de săvacircrşire sau urmările fiecăreia Cerinţa unităţii de rezoluţie presupune icircntotdeauna icircn mod evident reprezentarea de către făptuitor a rezultatului faptei sale ceea ce icircnseamnă că infracţiunea continuată nu este posibilă decacirct la infracţiunile al căror element subiectiv icircmbracă forma intenţieiUnitatea de rezoluţie pentru toate acţiunile sau inacţiunile presupune ca autorul să prevadă rezultatele actelor de executare să le urmărească sau să le accepteAceastă rezoluţie unică trebuie să fie icircntotdeauna anterioară activităţiiinfracţionale şi să se menţină icircn linii generale icircn cursul desfăşurării actelormateriale care alcătuiesc latura obiectivă a infracţiunii continuatebull Acţiunile sau inacţiunile săvacircrşite să prezinte fiecare icircn parteconţinutul aceleiaşi infracţiuni Fiecare dintre acţiunile sau inacţiunile săvacircrşite analizate icircn parte trebuie să icircndeplinească toate condiţiile cerute de lege pentru existenţa conţinutului aceleiaşi infracţiuni (furt delapidare icircnşelăciune etc)

5

c) Efectele juridicendash de la momentul icircncetării ultimei acţiuni sau inacţiuni care marcheazăconsumarea infracţiunii continuate icircncepe să curgă termenul de prescripţie arăspunderii penale (art 122 alin 2 C pen)ndash icircn raport de acelaşi moment se determină incidenţa actelor de amnistieşi graţierendash tot icircn raport de acelaşi moment aplicarea legii penale icircn timp va fi ceaicircn vigoare la acea datăndash dacă actele de executare s-au săvacircrşit pe teritoriile mai multor ţări va fiincidentă legea penală romacircnă dacă o parte din aceste acte ori rezultatul s-aprodus pe teritoriul Romacircniei (art 143 C pen)ndash tot icircn funcţie de momentul icircncetării ultimei acţiuni sau inacţiuni sestabileşte incidenţa legii penale icircn raport cu vacircrsta făptuitorului Dacăfăptuitorul a icircnceput executarea cacircnd nu avea icircmplinită vacircrsta de 14 ani aceste acte nu se iau icircn considerare ci numai acelea săvacircrşite după icircmplinirea acestei vacircrste şi bineicircnţeles dacă au fost săvacircrşite cu discernămacircntInfracţiuni care nu sunt susceptivbile de a fi săvacircrşite icircn formă continuatăDoctrina a relevat iar jurisprudenţa a confirmat că infracţiunea continuatănu este posibilă la acele infracţiuni al căror obiect material nu poate fi divizatAstfel infracţiunea de omor nu poate fi săvacircrşită icircn formă continuată chiar şi atunci cacircnd ea ar fi precedată de mai multe tentative de omorDe asemenea nu este de conceput forma continuată la infracţiunile deobicei care aşa cum se ştie pentru a-şi realiza existenţa sub raportul laturiiobiective presupun repetarea acţiunilor sau inacţiunilor pacircnă cacircnd rezultăobişnuinţaIcircn sfacircrşit forma continuată nu este de conceput nici icircn cazul infracţiunilordin culpă pentru că icircn cazul lor rezoluţia infracţională este exclusă

Top of the Document

B Infracţiunea complexăa) Noţiune şi caracterizare Potrivit unui concept unanim acceptat icircnliteratura noastră de specialitate şi consacrat şi icircn legislaţia penală (art 41 alin 3 C pen) infracţiunea complexă este infracţiunea ce cuprinde icircn conţinutul său fie ca element constitutiv fie ca element circumstanţial o acţiune sau inacţiune care constituie prin ea icircnsăşi o faptă prevăzută de legea penală Ea este un tip de unitate infracţională creată de legiuitor prin absorbirea icircn conţinutul acesteia a uneia sau a unor fapte diferite care prezintă fiecare icircn parte conţinutul unei anumite infracţiuni dar care prin

6

voinţa legiuitorului fiind incluse icircn conţinutul infracţiunii complexe icircşi pierd autonomia infracţională originară devenind după caz fie un simplu element constitutiv icircn conţinutul de bază al infracţiuni complexe fie un element circumstanţial icircn conţinutul agravat sau calificat al acesteiaIcircn conţinutul unic al infracţiunii complexe se găsesc aşadar comprimateconţinuturile a două sau mai multe infracţiuni Astfel de exemplu icircn conţinutul infracţiunii de tacirclhărie se găsesc reunite icircntr-o unitate infracţională icircn conţinutul de bază al infracţiunii (art211 alinl C pen) conţinuturile infracţiunilor

de furt de lovire sau alte violenţe de ameninţare

iar icircn conţinutul său agravat sunt reunite conţinuturile infracţiunilor de lovire sau alte violenţe de vătămare corporală de vătămare corporală gravă şide loviri sau vătămări cauzatoare de moarte

icircn conţinutul infracţiunii de atentat care pune icircn pericol securitatea statului sunt incluse conţinuturile infracţiunilor

de vătămare corporală şi de omor

icircn conţinutul infracţiunii de ultraj sunt incluse icircn conţinutul de bază al acestei infracţiuni conţinuturile infracţiunilor

de insultă de calomnie şi de ameninţare

iar icircn conţinutul agravat al aceleiaşi infracţiuni sunt cuprinse conţinuturile infracţiunilor

de lovire sau alte violenţe şi de vătămare corporală etc

b) Forme şi modalităţiForme Aşa cum rezultă din icircnsăşi noţiunea de infracţiune complexăaceasta se prezintă sub două forme diferite icircn raport de rolul icircndeplinit deacţiunea sau inacţiunea care intră icircn conţinutul infracţiunii complexe caelement ori ca circumstanţă agravantăIcircn raport de acest criteriu icircn doctrină se distinge icircntrendash infracţiune complexă sub forma tipndash infracţiune complexă agravantăInfracţiunea complexă ca infracţiune tip este creată prin includerea icircn

7

conţinutul său ca element constitutiv a unei acţiuni sau inacţiuni ce constituie prin ea icircnsăşi o faptă prevăzută de legea penală Au această formă toate infracţiunile complexe propriu-zise dintre care pot fi menţionate atentatul care pune icircn pericol securitatea statului (art 160 C pen) actele de diversiune (art 163 C pen) tacirclhăria (art 211 C pen) ultrajul (art 239 C pen) purtarea abuzivă (art 250 C pen) distrugerea şi semnalizarea falsă (art 276 C pen) etcIcircn cazul acestei forme a infracţiunii complexe lipsa din conţinutul ei ainfracţiunii absorbite duce la inexistenţa infracţiunii complexe ca tip particular de infracţiune Astfel de exemplu cu privire la tacirclhărie dacă se constată că furtul a fost săvacircrşit fără violenţă sau ameninţare sau că aceste fapte au fost săvacircrşite fără nici o legătură cu furtul icircn prima situaţie nu există tacirclhărie ci numai furt iar icircn cea de a doua situaţie există două infracţiuni distincte care icircşi păstrează autonomia infracţională (furt şi lovire sau furt şi ameninţare)Infracţiunile complexe ca infracţiuni tip pot avea ele icircnsele ca orice alteinfracţiuni variante agravate sau calificate icircn al căror conţinut poate intra oacţiune sau o inacţiune care constituie prin ea icircnsăşi o faptă prevăzută de legea penală Aceasta icircnseamnă că o infracţiune complexă tip poate exista şi icircn forma infracţiunii complexe ca variantă agravatăInfracţiunea complexă ca variantă agravantă a unei infracţiuni simplecuprinde icircn conţinutul său agravat sau calificat o acţiune sau inacţiune carereprezintă o altă infracţiune de sine stătătoare Legislaţia noastră penalăcunoaşte astfel de infracţiuni care icircn forma lor de bază sunt infracţiuni simple dar care icircn variantele lor agravate sau calificate sunt infracţiuni complexe

-lipsirea de libertate icircn mod ilegal cu supunerea victimei la suferinţe sau cu punerea icircn pericol a vieţii ori sănătăţii acesteia

-raportul sexual cu o minoră -furtul calificat etc

Structură Avacircnd icircn vedere că infracţiunea complexă este rezultatulreunirii icircn conţinutul unei infracţiuni unice a două sau mai multor infracţiuni structura acesteia este una complexă Astfel infracţiunea complexă cuprinde icircn mod comprimat icircn conţinutul său termenii infracţiunilor reunite sau absorbite şi desigur elementele componente ale laturii obiective şi subiective ale acestor infracţiuniEfectele juridice Infracţiunea complexă este o infracţiune momentanăicircntrucacirct nu presupune o prelungire icircn timp a acţiunii sau inacţiunii ori a

8

consecinţelor acesteia Infracţiunea complexă se consumă deci icircn momentul icircn care se săvacircrşesc acţiunile prin care se realizează elementele materiale specifice laturilor obiective ale infracţiunilor absorbiteInfracţiunea sau infracţiunile absorbite icircn infracţiunea complexă icircşi pierdautonomia infracţională Dacă icircnsă nu sunt realizate toate condiţiile cerute delege pentru existenţa infracţiunii complexe infracţiunile absorbite păstreazăautonomia infracţionalăNerealizarea sub raportul laturii obiective a conţinutului unei infracţiuniabsorbite poate conduce la calificarea faptei ca tentativă (exemplu icircn cazulinfracţiunii de tacirclhărie dacă se consumă ameninţarea sau violenţa icircnsă deposedarea victimei nu a fost posibilă infracţiunea rămacircne icircn faza de tentativă)Infracţiunea complexă nu constituie o cauză de agravare a răspunderiipenale astfel că tratamentul sancţionator este cel prevăzut de lege fără vreoagravare specialăIcircn cazul icircn care după condamnarea definitivă pentru o infracţiunecomplexă infractorul este judecat ulterior şi pentru alte acţiuni sau inacţiunicare intră icircn conţinutul aceleiaşi infracţiuni pedeapsa se recalculează ţinacircndu-se seama de activitatea săvacircrşită icircn icircntregul ei (art 43 C pen)c) Complexitatea naturalăIcircn cadrul infracţiunii complexe există şi o complexitate naturală creatăprin absorbirea icircn chip natural icircn conţinutul unei infracţiuni a elementuluimaterial specific altei infracţiuni (icircn conţinutul infracţiunii de omor identificăm incluse icircn mod natural elementele infracţiunii de vătămare corporală infracţiunea de calomnie cuprinde icircn conţinutul ei absorbite icircn mod natural elementele insultei infracţiunea fapt consumat absoarbe icircntotdeauna icircn mod natural elementele tentativei acestei infracţiuni etc) Icircn toate aceste cazuri este vorba de o infracţiune simplă care cuprinde icircn elementul său material şi elementul material al unei alte infracţiuni simple mai puţin grave C Infracţiunea progresivăa) Noţiune şi caracterizare Denumirea de infracţiune progresivă este datăacelei infracţiuni a cărei latură obiectivă după ce a atins momentul consumării corespunzător unei anumite infracţiuni se amplifică progresiv fără intervenţia făptuitorului fie prin agravarea urmării produse fie prin producerea unor noi urmări corespunzătoare unei infracţiuni mai grave Astfel icircn cazul săvacircrşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe cu provocarea unor vătămări corporale (art 180 alin l C pen) este posibil ca vătămarea corporală să se agraveze progresiv şi să se ajungă la icircncadrarea faptei icircn infracţiunea de vătămare corporală (art 181 C pen) sau chiar icircn

9

infracţiunea de vătămare corporală gravă (art 182 C pen) Icircn cazul icircn care urmările s-au agravat excesiv şi se ajunge la moartea victimei fapta va constitui infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte Aşadar infracţiunea progresivă este şi ea o formă atipică a infracţiuniicaracterizată prin elementele definitorii arătate mai susb) Efectele juridice Ţinacircndu-se seama de specificul infracţiuniiprogresive momentul consumării acesteia coincide cu momentul epuizăriirezultatului Icircn consecinţă icircncadrarea juridică a faptei se va face icircn raport cuacest ultim rezultat şi de aceea icircn cazul infracţiunilor progresive pentrucalificarea corectă a faptei săvacircrşite trebuie să se aştepte epuizarea rezultatuluiDe la data epuizării rezultatului se calculează termenul de prescripţie arăspunderii penale De asemenea icircn funcţie de acest moment se determină şilegea penală aplicabilă Tot icircn raport de acest moment se determină şi incidenţa actelor de amnistie şi graţiereD Infracţiunea de obiceia) Noţiune şi caracterizare Este denumită infracţiune de obicei sau deobişnuinţă acea infracţiune ce se săvacircrşeşte prin repetarea acţiunii sauinacţiunii prin care se realizează elementul material al laturii obiective de un număr de ori suficient de mare pentru ca din această repetare să rezulte căautorul desfăşoară acea activitate infracţională ca un obicei din obişnuinţă sau ca o icircndeletnicire (cerşetoria prevăzută de art 326 Cpen prostituţia prevăzută de art 328 Cpen jocul de noroc prevăzut de art 330 alin 2 C pen vagabondajul prevăzut de art 327 C pen)Aşadar infracţiunea de obicei este o infracţiune unică o unitate legalăcreată de legiuitor dintr-o pluralitate de acte ce corespund prin trăsăturile lorfaptei incriminate dar care nu constituie infracţiune decacirct dacă se săvacircrşesc icircn mod repetat şi icircntr-un număr suficient de ori pentru a constitui un obicei sau o obişnuinţă a făptuitorului Luate izolat aceste fapte nu constituie infracţiune Icircn schimb ele se integrează icircn infracţiunea unică de obicei chiar dacă se săvacircrşesc după stingerea momentului consumării adică după acumularea unui număr suficient de repetări din care rezultă obişnuinţa Astfel şi icircn cazul infracţiunii de obicei pe lacircngă momentul consumării apare un moment al epuizării fapteib) Efectele juridice Infracţiunea de obicei este şi ea o formă atipică ainfracţiunii Infracţiunea de obicei nu este susceptibilă de forme imperfectecum este tentativa Ea este icircnsă susceptibilă de o formă atipică icircn sensul că se prelungeşte icircn timp după ce a atins momentul consumării icircnglobacircnd icircncontinuare icircn conţinutul său noile repetări ale faptei Are deci un moment alepuizării de care sunt legate toate consecinţele juridice Acest moment este

10

marcat de săvacircrşirea ultimei repetări iar icircn raport de această dată se determină legea penală aplicabilă şi incidenţa unor eventuale acte de clemenţă De la aceeaşi dată icircncepe să curgă termenul de prescripţie a răspunderii penale Top of the Document

PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI1 Consideraţii generaleA Noţiune Termenul de bdquopluralitate de infracţiunirdquo icircntr-o accepţiunelargă desemnează un grup de două sau mai multe infracţiuni O pluralitate de infracţiuni nu este icircnsă relevantă din punct de vedere juridic decacirct dacă icircntre cele două sau mai multe infracţiuni care o alcătuiesc există o anumită legătură din care decurg anumite consecinţe juridice Această legătură poate fi personală (in personam) icircn sensul că toate infracţiunile au fost săvacircrşite de aceeaşi persoană sau reală (in rem) atunci cacircnd icircntre infracţiunile care alcătuiesc pluralitatea există o legătură obiectivă de loc de timp de cauzalitate etcIcircn accepţiunea restracircnsă a termenului prin pluralitate de infracţiuni icircnteoria dreptului penal şi icircn legislaţia penală se icircnţelege un număr de două sau mai multe infracţiuni săvacircrşite de aceeaşi persoană Pluralitatea de infracţiuni ca instituţie a dreptului penal prezintă interes teoretic şi practic datorită consecinţelor pe care le poate avea pe planul răspunderii penale a făptuitorului al modului şi mijloacelor de reacţie icircmpotriva acestuiaB Sediul materiei Codul penal icircn vigoare reglementează pluralitatea deinfracţiuni icircn Cap IV din Titlul V al Părţii generale icircn textele art 32-40Localizarea materiei pluralităţii de infracţiuni nu este icircntacircmplătoare ci arela bază logica potrivit căreia icircnainte de a se stabili formele de manifestare apluralităţii infracţionale se impune a fi reglementat cadrul legal de existenţă al pluralităţiiIcircn noul Cod penal pluralitatea de infracţiuni a fost aşezată icircn capitolul VIIdin Titlul II icircn textul art 46-53C Formele pluralităţii de infracţiuniIcircn teoria dreptului penal şi icircn legislaţia penală sunt cunoscute mai multeforme de pluralităţi de infracţiuni dintre care cele mai importante sunt1048707 -concursul de infracţiuni1048707 -recidiva1048707 -pluralitatea intermediarăLegea noastră penală prevede icircn mod expres ca principale forme ale

11

pluralităţii de infracţiuni concursul de infracţiuni şi recidiva Astfel icircn art 32 alin l C pen se arată că pluralitatea de infracţiuni constituie după caz fie concurs de infracţiuni fie recidivă Icircn acelaşi timp icircnsă legea penală consacră icircn mod implicit şi forma pluralităţii intermediare de infracţiuni icircntre concurs şi recidivă prevăzacircnd icircn dispoziţiile din art 40 C pen reguli speciale de sancţionare a infractorului care după condamnarea definitivă pentru o infracţiune săvacircrşeşte din nou o infracţiune fără să fie icircndeplinite condiţiile pentru existenţa stării de recidivăCriteriul de distincţie icircntre cele două forme de bază ale pluralităţii deinfracţiuni concursul de infracţiuni şi recidiva icircl constituie existenţa (sauinexistenţa) unei hotăracircri judecătoreşti definitive de condamnareToate infracţiunile săvacircrşite de aceeaşi persoană icircnainte ca aceasta să fifost condamnată definitiv prezintă icircntotdeauna forma concursului deinfracţiuniInfracţiunile săvacircrşite de aceeaşi persoană după ce aceasta a fostcondamnată definitiv printr-o hotăracircre judecătorească pentru una sau maimulte infracţiuni alcătuiesc cea de a doua formă de bază a pluralităţii şianume recidivaPluralitatea intermediară a treia formă a pluralităţii se realizează atuncicacircnd o persoană după ce a fost condamnată definitiv pentru una sau mai multe infracţiuni săvacircrşeşte din nou o infracţiune icircnainte de icircnceperea executării pedepsei icircn timpul executării acesteia ori icircn stare de evadare şi nu sunt icircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivăPluralitatea intermediară este deci o pluralitate de infracţiuni care nu constituie nici concurs de infracţiuni nici recidivă Ea prezintă anumite trăsături caracteristice ale celor două forme de bază şi reprezintă o formă intermediară icircntre ele

Top of the Document

2 Concursul de infracţiuniA Noţiune şi caracterizare Icircn teoria dreptului penal şi icircn legislaţiapenală (art33 lit a C pen) concursul de infracţiuni este definit ca o formă apluralităţii de infracţiuni constacircnd din două sau mai multe infracţiuni săvacircrşite de aceeaşi persoană icircnainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre eleCondiţiile de existenţă ale concursului de infracţiuni sunt următoarelebull să se fi săvacircrşit două sau mai multe infracţiuni oricare ar fi natura saugravitatea acestora Infracţiunile pot avea forma faptului consumat sau a uneitentative pedepsibile după cum pot consta icircn participarea la săvacircrşirea acestora icircn calitate de autor instigator sau complice (art 144 C pen) Nu

12

interesează forma de vinovăţie cu care sunt săvacircrşite diferitele infracţiuni putacircnd fi săvacircrşite unele cu intenţie altele din culpă sau cu intenţie depăşită Infracţiunile care alcătuiesc concursul de infracţiuni pot fi de aceeaşi natură sau de natură diferită (de exemplu două sau trei infracţiuni de furt două sau trei infracţiuni de icircnşelăciune două sau mai multe infracţiuni de fals două sau mai multe infracţiuni de trafic de droguri etc ori dimpotrivă o infracţiune de viol alta de lipsire de libertate şi alta de perversiuni sexuale o infracţiune de furt alta de ucidere din culpă şi alta de părăsire a locului accidentului etcIcircn prima situaţie cacircnd infracţiunile care alcătuiesc concursul sunt deaceeaşi natură acesta poartă denumirea de concurs omogen iar icircn cealaltăsituaţie cacircnd infracţiunile care alcătuiesc concursul nu sunt de aceeaşi natură acest concurs se numeşte eterogenConcursul omogen (două trei sau cinci furturi săvacircrşite de aceeaşipersoană) nu trebuie confundat cu infracţiunea continuată cu care se aseamănă dar de care se deosebeşte prin pluralitatea de rezoluţii infracţionale corespunzătoare pluralităţii faptelor săvacircrşitebull infracţiunile să fie săvacircrşite de aceeaşi persoană Identitatea subiectuluiactiv al infracţiunilor ce alcătuiesc pluralitatea este de esenţa concursului deinfracţiuni Nu se cere ca făptuitorul să săvacircrşească cele două sau mai multeinfracţiuni icircn aceeaşi calitate contribuţia sa putacircnd fi la unele de autor la altele de instigator la altele de complice De asemenea persoana poate săvacircrşi singură unele dintre infracţiuni iar altele icircmpreună cu alte persoane icircn participaţiebull infracţiunile să fie săvacircrşite icircnainte de condamnarea definitivă afăptuitorului pentru vreuna dintre ele Nu pot constitui concurs de infracţiuni decacirct infracţiunile pentru care făptuitorul icircncă n-a fost condamnat definitiv chiar dacă este urmărit sau chiar trimis icircn judecată şi chiar dacă s-a pronunţat icircmpotriva sa o hotăracircre de condamnare cacirctă vreme această hotăracircre nu a rămas definitivă icircn cazurile şi modurile prevăzute de lege (art 416-417 C pr pen)Esenţial pentru existenţa concursului este ca infracţiunile să fie săvacircrşite icircnainte de data rămacircnerii definitive a hotăracircrii de condamnare pentru vreuna dintre ele chiar dacă descoperirea lor ar fi ulterioară acestei datebull infracţiunile săvacircrşite sau cel puţin două dintre ele să poată fi supusejudecării adică să aibă şi să-şi păstreze caracterul infracţional şi să poată atrage răspunderea penală a făptuitorului Astfel dacă icircn legătură cu două din cele două presupuse infracţiuni se constată existenţa unor cauze care icircnlătură caracterul penal al faptei (legitimă apărare caz fortuit eroare de fapt etc) sau dacă intervine ulterior o cauză care icircnlătură răspunderea penală

13

(amnistie prescripţie lipsa placircngerii prealabile etc) icircn toate aceste cazuri rămacircnacircnd o singură infracţiune susceptibilă de a fi supusă judecăţii nu există concurs de infracţiuni Acelaşi efect icircl produce şi intervenţia unor cauze de nepedepsire generale (de exemplu desistarea sau icircmpiedicarea rezultatului art 220 C pen icircmpiedicarea săvacircrşirii faptei art 30 C pen etc) sau speciale (de exemplu denunţarea de către mituitor a luării de mită art 255 alin 3 C pen retragerea mărturiei mincinoase art 260 alin 2 C pen etc)

B Forme şi modalităţi Concursul de infracţiuni se prezintă sub douăforme diferite icircn raport cu modul icircn care se săvacircrşesc infracţiunile concurente şi anume concursul real sau material şi concursul ideal sau formal de infracţiuni Aceste forme sunt prevăzute şi descrise icircn prevederile art 33 lit a şi b din actualul Cod penala) Concursul real (material) de infracţiuni Această formă a concursuluise caracterizează prin icircmprejurarea că cele două sau mai multe infracţiuni care icircl alcătuiesc sunt săvacircrşite prin două sau mai multe acţiuni sau inacţiunidistincte adică prin tot atacirctea acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare icircn parte conţinutul unei infracţiuni de sine stătătoare (de exemplu după ce a săvacircrşit o tacirclhărie făptuitorul a tulburat grav liniştea publică iar la intervenţia organelor poliţiei a proferat insulte şi ameninţări la adresa acestora) Infracţiunile pot fi diferite (concurs eterogen) sau de acelaşi fel (concurs omogen) se săvacircrşesc de regulă succesiv dar uneori pot fi săvacircrşite simultan (de exemplu făptuitorul loveşte şi insultă sau calomniază icircn acelaşi timp o persoană pătrunde fără drept icircn locuinţa unei persoane şi o loveşte etc) pot fi săvacircrşite icircn acelaşi loc sau icircn locuri diferite etc Nu interesează dacă icircntre infracţiunile concurente există sau nu vreo legătură obiectivă Icircn cazul icircn care icircntre infracţiunile concurente există legătură concursul poartă denumirea de concurs cu conexitate (caracterizat) Icircnpractică asemenea situaţii se icircntacirclnesc relativ frecvent ceea ce face să existedouă modalităţi ale concursului de infracţiunindash concurs simplu la care icircntre infracţiunile ce icircl compun nu existălegătură obiectivă (in rem)ndash concurs cu conexitate (caracterizat) format din infracţiuni icircntre careexistă o asemenea legăturăLegea penală icircn vigoare se referă icircn mod explicit la concursul cuconexitate prevăzacircnd icircn dispoziţia din art 33 lit a partea finală că existăconcurs de infracţiuni chiar dacă una dintre infracţiuni a fost comisă pentrusăvacircrşirea alteia (concurs cu conexitate etiologică) sau pentru ascunderea ei(concurs cu conexitate consecvenţională) Faptul că legea se referă doar la

14

aceste două forme ale conexităţii nu icircnseamnă că numai icircn aceste cazuri poate exista concurs cu conexitate ci dimpotrivă că legiuitorul a vrut să precizeze tocmai contrariul şi anume că există concurs de infracţiuni oricare ar fi caracterul legăturii reale dintre infracţiunile concurente deci oricare ar fi forma conexităţii acestora Precizarea pe care legiuitorul o face icircn legătură cu cele două forme ale concursului cu conexitate are ca scop să excludă confuzia pe care o creează teoria zisă a unităţii infracţionale icircntre infracţiunea mijloc şi infracţiunea scop teorie susţinută icircn trecut de unii autori şi icircnsuşită şi de practica judiciară mai veche Potrivit acestei teorii atunci cacircnd o infracţiune serveşte ca mijloc pentru comiterea sau ascunderea alteia (de exemplu falsificarea unui icircnscris oficial pentru a se putea comite sau ascunde o evaziune fiscală) cele două fapte alcătuiesc o singură infracţiune şi anume infracţiunea scop icircn care se absoarbe pierzacircndu-şi autonomia infracţiunea mijloc Teoria infracţiunii unice mijloc-scop este neconvingătoare şi evident greşită pentru că ignoră existenţa a două infracţiuni de sine stătătoare din care legiuitorul nu icircnţelege să construiască o unitate Pe de altă parte aplicarea acestei teorii ar duce la soluţii inadmisibile icircn cazul icircn care infracţiunea mijloc ar fi mai gravădecacirct infracţiunea scop (de exemplu icircn cazul icircn care este ucisă o persoanăpentru a se ascunde un furt)b) Concursul ideal (formal) de infracţiuni Icircn teoria dreptului penal şipotrivit legii penale (art 33 lit b C pen) concursul de infracţiuni icircmbracăforma concursului zis ideal sau formal atunci cacircnd icircn acţiunea sau inacţiuneasăvacircrşită de o persoană datorită icircmprejurărilor icircn care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs se găsesc realizate elementele constitutive ale două sau mai multor infracţiuni Ceea ce caracterizează şi diferenţiază concursul ideal de concursul real este icircmprejurarea că cele două sau mai multe infracţiuni care icircl compun sunt săvacircrşite nu prin tot atacirctea acţiuni sau inacţiuni ca icircn cazul concursului real ci printr-o singură acţiune sau inacţiune icircn care suntcomprimate elementele caracteristice obiective şi subiective ale acestor infracţiuniTratamentul sancţionator al concursului de infracţiuniCazul concursului de infracţiuni săvacircrşite de persoana fizicăSisteme de sancţionare Persoana fizică ce săvacircrşeşte mai multe infracţiuni demonstrează prin perseverenţa sa infracţională o periculozitate socială care impune sisteme de sancţionare adecvate icircn măsură să asigure realizarea cacirct mai eficace a funcţiilor şi rolului preventiv-educativ ale pedepsei cu cele două componente constracircngere şi reeducareIcircn doctrina penală şi icircn legislaţia penală există trei sisteme de sancţionarea concursului de infracţiuni şi anume

15

bull sistemul cumulului aritmetic potrivit căruia instanţa de judecatăstabileşte pentru fiecare infracţiune cacircte o pedeapsă după care le adiţionează şi dispune executarea pedepsei rezultate din adunarea aritmetică a acestora Acest sistem este criticat şi rar aplicat icircn legislaţia unor state icircntrucacirct este considerat rigid şi excesiv de aspru (s-a susţinut printre altele că icircn cazul pedepselor privative de libertate poate conduce la pedepse executabile care depăşesc durata de viaţă a unui om)bull sistemul absorbţiei potrivit căruia după stabilirea pedepsei pentrufiecare infracţiune concurentă pedepsele mai mici să fie absorbite icircn pedeapsa cea mai mare care urmează să fie executată A fost criticat şi acest sistem susţinacircndu-se icircn esenţă că este excesiv de blacircnd inducacircnd infractorului impresia că infracţiunile mai puţin grave rămacircn nepedepsite şi că astfel acest sistem reprezintă o icircncurajare pentru infractorul care săvacircrşeşte o infracţiune gravă să comită şi alte infracţiuni mai puţin grave pentru care pedepsele vor fi absorbite icircn pedeapsa pentru infracţiunea mai gravăbull sistemul cumulului juridic potrivit căruia după stabilirea pedepseipentru fiecare infracţiune concurentă instanţa de judecată va aplica pedeapsa cea mai grea la care se poate adăuga un spor Acest spor poate fi obligatoriu sau facultativ fix sau variabil icircn aşa fel icircncacirct să asigure o justăproporţionalizare a pedepsei icircn fiecare caz concret Acest sistem este cel maifrecvent prevăzut icircn legislaţiile statelor şi este cel mai agreat icircn doctrina penalăSistemul cumulului juridic este adoptat şi de actualul Cod penal romacircnAcest sistem denumit al cumulului juridic cu spor facultativ şi variabil esteunic pentru ambele forme ale concursului avacircnd unele particularităţi icircn raport cu felul şi genul sancţiunilor de drept penalVom prezenta icircn continuare modul icircn care este reglementat icircn actualulCod penal şi cum funcţionează acest sistemAplicarea pedepsei principale icircn cazul concursului de infracţiunisăvacircrşite de persoana fizicăSediul materiei este art 34 din Cpen care potrivit recentei modificăripoartă denumirea marginală de bdquopedeapsa principală icircn caz de concurs deinfracţiuni săvacircrşite de persoana fizicărdquoPotrivit art 34 Cpen icircn caz de concurs de infracţiuni se stabileştepedeapsa pentru fiecare infracţiune icircn parte iar dintre acestea se aplicăpedeapsa după cum urmeazăa) cacircnd s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multepedepse cu icircnchisoare ori cu amendă se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţăb) cacircnd s-au stabilit numai pedepse cu icircnchisoare se aplică pedeapsa cea

16

mai grea care poate fi sporită pacircnă la maximul ei special iar cacircnd acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la 5 anic) cacircnd s-au stabilit numai amenzi se aplică cea mai mare care poate fisporită pacircnă la maximul ei special iar dacă aest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la jumătate din acel maximd) cacircnd s-a stabilit o pedeapsă cu icircnchisoare şi o pedeapsă cu amendă seaplică pedeapsa icircnchisorii la care se poate adăuga amenda icircn totul sau icircn partee) cacircnd s-au stabilit mai multe pedepse cu icircnchisoare şi mai multe pedepsecu amendă se aplică pedeapsa icircnchisorii potrivit dispoziţiei de la lit b la care se poate adăuga amenda potrivit dispoziţiei de la lit cPrin aplicarea dispoziţiilor din alineatul precedent nu se poate depăşitotalul pedepselor stabilite de instanţă pentru infracţiunile concurenteDin economia textului de lege menţionat rezultă că aplicarea pedepseiprincipale se face icircn două etape obligatorii şi anume etapa stabilirii pedepsei pentru fiecare infracţiune etapa aplicării pedepsei rezultante (care urmează a fi executată)Aplicarea pedepselor complementarePedepsele complementare sunt cele arătate icircn art 53 pct 2 Cpen şiurmează să fie examinate icircntr-un alt capitol destinat instituţiei sancţiunilor de drept penalSediul materiei pedepselor complementare icircn cazul concursului deinfracţiuni este art 35 Cpen care prevede următoarelebull dacă pentru una dintre infracţiunile concurente s-a stabilit şi o pedeapsăcomplementară aceasta se aplică alături de pedeapsa icircnchisoriibull dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferităsau chiar de aceeaşi natură dar cu conţinut diferit acestea se aplică alături de pedeapsa icircnchisoriibull dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şicu acelaşi conţinut se aplică cea mai grea dintre acesteaAplicarea măsurilor de siguranţăMăsurile de siguranţă au ca scop icircnlăturarea unei stări de pericol şipreicircntacircmpinarea săvacircrşirii faptelor prevăzute de legea penală (art 111 Cpen)Icircn sfacircrşit teza ultimă a alineatului 5 recent introdus la art 35 Cpenprevede că bdquoicircn cazul măsurilor de siguranţă de aceeaşi natură şi cu acelaşiconţinut luate conform art 118 alin1 lita-e Cpen acestea se cumuleazărdquoAceastă teză se referă la măsura de siguranţă a confiscării speciale icircn cazurile icircn care se impune luarea acestei măsuri icircntr-o cauză penală faţă de acelaşi infractor a tuturor lucrurilor produse prin fapta penală săvacircrşită a

17

celor care au servit sau care au fost destinate să servească la săvacircrşirea infracţiunii a celor date pentru a determina săvacircrşirea infracţiunii sau pentru a-l răsplăti pe infractor a celor dobacircndite icircn mod vădit prin săvacircrşirea infracţiunii precum şi a celor deţinute contra dispoziţiilor legaleContopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente săvacircrşite depersoana fizicăIcircn cazul icircn care toate infracţiunile care alcătuiesc concursul fac obiectulaceluiaşi dosar penal care se judecă deodată icircn faţa aceleiaşi instanţe stabilirea şi aplicarea sancţiunilor de drept penal se realizează potrivit textelor art 34 şi 35 Cpen mai sus examinateExistă icircnsă cazuri cacircnd acelaşi infractor este judecat pentru infracţiuniconcurente icircn cauze diferite la termene diferite de aceeaşi instanţă ori deinstanţe diferite Asemenea situaţii se icircntacirclnesc icircn practică destul de frecvent deoarece nu toate infracţiunile sunt descoperite şi instrumentate icircn acelaşi timp şi icircn aceeaşi cauză penalăIcircn asemenea cazuri operaţiunea prin care se realizează aplicareadispoziţiilor referitoare la sancţionarea concursului de infracţiuni poartădenumirea de contopire a pedepselorAşadar contopirea pedepselor reprezintă acea operaţiune prin careinstanţa de judecată face aplicarea dispoziţiilor legale privind sancţionareaconcursului de infracţiuni icircn cazul unor condamnări separate pentru infracţiuni concurenteSediul materiei este art 36 din actualul Cod penal Denumirea marginalăa acestui text recent modificată este următoarea bdquoContopirea pedepselorpentru infracţiuni concurente săvacircrşite de persoana fizicărdquo Modificarea a fost impusă de introducerea icircn Codul penal a persoanei juridice ca un nou subiect activ al infracţiunii şi al răspunderii penalePotrivit reglementării din acest text de lege operaţia de contopire se poaterealiza după cum urmează icircn două ipotezebull cacircnd infractorul condamnat definitiv pentru una sau mai multeinfracţiuni este judecat ulterior pentru alte infracţiuni concurente Icircntr-oasemenea situaţie instanţa care judecă ultimele infracţiuni concurente va stabili cacircte o pedeapsă pentru fiecare infracţiune din cele deduse judecăţii ulterioare iar apoi le va contopi cu pedepsele stabilite anterior şi icircn final va aplica pedeapsa cea mai grea potrivit prevederilor art 34 Cpen Icircn cazul icircn care au fost aplicate şi pedepse complementare ori măsuri de siguranţă instanţa va face şi aplicarea art 35 Cpen Trebuie menţionat că dacă pedepsele anterioare au fost supuse contopirii cu aplicarea unui spor ele vor fi descontopite vor fi repuse fiecare icircn individualitatea lor şi apoi vor fi recontopite icircmpreună cu noile pedepse cu aplicarea unui spor cel puţin egal

18

cu cel anterior (deoarece sporul anterior fusese aplicat prin hotăracircre judecătorească definitivă şi dobacircndise autoritate de lucru judecat)bull cacircnd infractorul a fost condamnat definitiv pentru toate infracţiunileconcurente icircnsă prin hotăracircri judecătoreşti diferite Icircn asemenea situaţiiinstanţa icircnvestită cu cererea de contopire a tuturor pedepselor va descontopipedepsele contopite anterior va icircnlătura sporurile aplicate şi va repunepedepsele icircn individualitatea lor iar apoi va proceda la recontopirea pedepselor aplicacircnd cea mai grea dintre pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente la care va trebui să aplice un spor cel puţin egal cu cel mai mare care a fost icircnlăturat la descontopire Evident că atunci cacircnd instanţa stabileşte sporul pentru icircntreaga pluralitate de infracţiuni va trebui să evalueze atacirct numărul cacirct şi natura pedepselor stabilite anterior şi care reflectă gradul de pericol social al infracţiunilor judecate anterior definitivIcircn ipoteza icircn care condamnatul a executat integral sau icircn parte pedeapsaaplicată prin hotăracircrea judecătorească anterioară ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente aşa cum prevăd dispoziţiile art 36 alin 3 CpenIcircn situaţia icircn care pedeapsa detenţiei pe viaţă a fost comutată sau icircnlocuităcu pedeapsa icircnchisorii aceasta se va contopi după aceleaşi reguli mai susarătate (art 36 alin 4 Cpen)Situaţii specialeIcircn cazul icircn care după contopirea pedepselor intervine amnistia saugraţierea se va proceda după cum urmeazăndash amnistia şi respectiv graţierea nu se vor aplica la pedeapsa rezultantăci la fiecare infracţiune concurentă şi respectiv la fiecare pedeapsăndash cacircnd actul de amnistie sau graţiere este incident numai unora dintreinfracţiuni ori dintre pedepse se va dispune descontopirea pedepselor care vor fi repuse icircn individualitatea lor şi apoi se va aplica amnistia ori graţierea după care pedepsele rămase executabile se vor recontopi şi bineicircnţeles se va reaprecia sporul (dacă rămacircne de executat numai o singură pedeapsă sporul va fi icircnlăturat iar dacă nu se mai execută majoritatea pedepselor sporul iniţial va putea fi redus şi chiar icircnlăturat)Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente săvacircrşite depersoana juridică Potrivit art 401 recent introdus prin ultima modificare a Codului penal icircn caz de concurs de infracţiuni săvacircrşite de persoana juridică se stabileşte pedeapsa amenzii pentru fiecare infracţiune icircn parte şi se aplică amenda cea mai mare care poate fi sporită pacircnă la maximul special prevăzut icircn art 711 alin 2 sau 3 iar dacă acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la o treime din acel maximIcircn ipoteza icircn care o persoană juridică definitiv condamnată este judecată

19

ulterior pentru o infracţiune concurentă precum şi atunci cacircnd după ce ohotăracircre de condamnare a rămas definitivă se constată că persoana juridicăsuferise şi o altă condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentăinstanţa va proceda conform dispoziţiilor art 401 mai sus arătateReferitor la modul icircn care se aplică pedepsele complementare şi măsurilede siguranţă luate faţă de o persoană juridică pentru infracţiuni concurenteart 401 icircn alin 3 C pen prevede că sunt aplicabile dispoziţiile art 35referitoare la modul de aplicare a acestor pedepse şi măsuri icircn cazul persoanei fizice

Top of the Document

3 RecidivaA Noţiune şi caracterizare Recidiva este o altă formă de bază apluralităţii de infracţiuni care constă icircn săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni de către o persoană care a fost condamnată definitiv pentru o altă infracţiune Ceea ce caracterizează recidiva este deci icircmprejurarea că pluralitatea de infracţiuni săvacircrşite de aceeaşi persoană este realizată icircntr-un anumit mod şi anume după ce făptuitorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (eventual pentru două sau mai multe infracţiuni) mai săvacircrşeşte ulterior icircnainte de a icircncepe executarea pedepsei icircn timpul executării acesteia ori icircn stare de evadare sau după ce a executat pedeapsa una sau eventual mai multe infracţiuni icircn anumite condiţiiDeosebirea evidentă fată de concursul de infracţiuni o constituieintervenţia unei hotăracircri judecătoreşti definitive de condamnare icircn dispreţulcăreia infractorul continuă activitatea infracţională săvacircrşind din nou oinfracţiune sau mai multe Această deosebire dintre autorul unui concurs deinfracţiuni şi acela al unei recidive este dublată de o deosebire esenţială careconstă icircn periculozitatea celui care recidivează Prin săvacircrşirea uneia sau maimultor noi infracţiuni după ce a fost condamnat definitiv pentru o altă sau alte infracţiuni acest infractor atrage atenţia că este incorigibil şi deci că prezintă un grad mare de pericol pentru societate Această icircmprejurare determină pe planul dreptului penal necesitatea elaborării unor măsuri de apărare specifice Este de reţinut icircn acest sens că existenţa recidivei stă la baza distincţiei ce se face icircntre infractorul primar şi infractorul recidivist Denumirea de infractor primar este dată infractorului care nu a mai fost anterior condamnat pentru una sau eventual pentru un concurs de infracţiuni precum şi celui care a mai fost condamnat icircnsă condamnarea nu icircndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Icircn mod corespunzător denumirea de infractor recidivist este dată infractorului care a mai fost condamnat şi care după condamnarea definitivă sau după

20

executarea pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune icircn condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivăDistincţia icircntre infractorii primari şi infractorii recidivişti este importantăfiindcă legea penală prevede un tratament sancţionator mai sever pentruinfractorul recidivist Infractorii recidivişti sunt apoi exceptaţi de regulă de la beneficiul unor acte de clemenţă (amnistie graţiere) şi sunt prevăzute icircn lege şi alte condiţii restrictive icircn privinţa acestora referitor la liberarea lorcondiţionată precum şi la obţinerea reabilităriiB Structura Existenţa unei condamnări definitive a infractorului catrăsătură caracteristică a recidivei determină o anumită structurare ainfracţiunilor care alcătuiesc această formă a pluralităţiiAşa cum am arătat conceptul de recidivă este condiţionat de existenţaunei condamnări definitive a infractorului pentru una ori mai multe infracţiuni săvacircrşite anterior săvacircrşirea din nou de către acesta a unei infracţiuniCondamnarea definitivă şi infracţiunea săvacircrşită din nou apar aşadar caelemente constitutive ale stării de recidivă Acestor două elemente icircn teoriadreptului penal li s-a dat denumirea de termeni ai recidiveiPrimul termen al recidivei este format totdeauna dintr-o condamnaredefinitivă la o pedeapsă privativă de libertate iar al doilea termen al recidive este format totdeauna din săvacircrşirea din nou a unei infracţiuniCei doi termeni ai recidivei sunt ei icircnşişi susceptibili de numeroasevariaţiuni se pot prezenta sub forme diferite determină la racircndul lor o anumită configuraţie a stării de recidivă Astfel de exemplu primul termen al recidivei poate fi o hotăracircre definitivă de condamnare la pedeapsa icircnchisorii variabilă ca durată este posibil ca hotăracircrea să nu fie pusă icircncă icircn executare să se afle icircn curs de executare sau ca pedeapsa să fie icircn icircntregime executată sau considerată ca executată hotăracircrea de condamnare poate fi pronunţată uneori de către o instanţă judecătorească străină pedeapsa solicitată poate privi o singură infracţiune sau un concurs de infracţiuni etc La racircndul său cel de-al doilea termen al recidivei poate consta din săvacircrşirea unei infracţiuni de gravitate diferită de acelaşi fel cu infracţiunea sau infracţiunile săvacircrşite anterior sau diferită de acestea la un interval mai mare sau mai mic de timp de la executarea pedepsei etcReglementarea recidivei a trebuit să ţină seama de trăsăturile esenţiale şide variaţiunile pe care le prezintă cei doi termeni ai recidiveiC Modalităţi ale recidivei icircn cazul persoanei fizice Icircn teoria dreptuluipenal s-a dat denumirea de modalităţi ale recidivei felului icircn care se prezintă icircn concret recidiva icircn raport cu variaţiunile la care sunt supuşi cei doi termeni ai recidivei Cunoaşterea acestor modalităţi este importantă pentru

21

mai buna cunoaştere a icircnseşi reglementărilor legale privind recidiva Cele mai cunoscute dintre modalităţile recidivei sunta) Recidiva după condamnare (denumită şi recidivă postcondamnatoriesau recidiva fictivă) şi recidiva după executare (denumită şi recidivapostexecutorie sau recidivă reală)Se consideră recidivă după condamnare săvacircrşirea din nou a uneiinfracţiuni mai icircnainte ca infractorul să fi executat icircn icircntregime pedeapsa la care a fost anterior condamnat sau mai icircnainte ca pedeapsa să fi fost eventualconsiderată ca executatăDimpotrivă recidiva se consideră după executare atunci cacircnd săvacircrşireadin nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregimepedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată icircnicircntregime Icircntre cele două modalităţi există nu numai o deosebire formală dar şi o deosebire de fond decurgacircnd din caracterul specific al recidivei după executare care dovedeşte că cel condamnat nu s-a reeducat sub influenţa pedepsei spre deosebire de recidiva după condamnare la care proba incorigibilităţii prin pedeapsă nu este făcută Pornind de la această deosebire unii autori au dat denumirea de bdquorealărdquo recidivei după executare şi bdquofictivărdquo sau bdquoformalărdquo recidivei după condamnare Denumirile acestea nu sunt icircnsă justificate deoarece şi recidiva după condamnare este tot aşa de reală ca şi recidiva după executare Recidiva după condamnare este şi ea o dovadă a perseverenţei infracţionale a infractorului care icircn dispreţul unei condamnări definitive pronunţate icircmpotriva sa săvacircrşeşte totuşi din nou o infracţiuneDe aceea este admis că recidiva poate exista icircn ambele modalităţidiferenţierea dintre ele determinacircnd numai o oarecare deosebire de tratamentb) Recidiva generală şi recidiva specială Recidiva este denumităgenerală atunci cacircnd infracţiunile săvacircrşite adică infracţiunea pentru care s-a pronunţat condamnarea definitivă şi infracţiunea săvacircrşită din nou sunt diferite ca gen sau specie recidiva nefiind condiţionată de o asemănare icircntreinfracţiunile ce intră icircn compunerea celor doi termeni Dimpotrivă recidiva este specială atunci cacircnd icircntre infracţiunile respective există asemănare adică ele sunt de aceeaşi natură Recidiva specială este considerată mai periculoasă ea dovedind o anume specializare a infractorului şi deci o perseverenţă infracţionalăc) Recidiva absolută şi recidiva relativă Recidiva este denumită absolutăatunci cacircnd existenţa ei nu este condiţionată de gravitatea primei condamnări şi relativă atunci cacircnd pedeapsa anterioară este de o anumită gravitate şidovedeşte perseverenţa infracţională a infractorului

22

d) Recidiva mare şi recidiva mică La recidiva mare primul termen icirclconstituie o condamnare la o pedeapsă de o gravitate mai mare care relevă prin ea icircnsăşi periculozitatea infractorului care perseverează icircn aceste condiţii săvacircrşind noi infracţiuni Din contră denumirea de mică recidivă a fost atribuită recidivei la care primul termen este format nu din una singură ci din mai multe condamnări la pedepse mici ce nu depăşesc o anume gravitate consideracircndu-se că numai după mai multe condamnări la pedepse mai uşoare infractorul relevă acea periculozitate specifică recidivistuluie) Recidiva temporară şi recidiva perpetuă Distincţia are icircn vedereintervalul de timp de la condamnare sau de la executarea pedepsei icircn caretrebuie să se săvacircrşească din nou o infracţiune pentru a exista recidivă Dinacest punct de vedere recidiva este perpetuă atunci cacircnd se realizeazăindiferent de intervalul la care s-ar săvacircrşi din nou o infracţiune şi temporară atunci cacircnd se realizează numai dacă săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni a avut loc icircnlăuntrul unui anumit termen de la condamnare sau de la executarea pedepsei anterioare Este admisă icircn general recidiva temporarăf) Recidiva cu efect unic şi recidiva cu efecte progresive Distincţia are icircnvedere efectele pe care le produce recidiva asupra pedepsei pentru infracţiunea săvacircrşită icircn această stare Recidiva cu efect unic este aceea ale cărei efecte sunt aceleaşi ori de cacircte ori s-ar repeta starea de recidivă Recidiva cu efecte progresive este aceea ale cărei consecinţe se agravează progresiv cu fiecare nouă recidivăg) Recidiva teritorială şi recidiva internaţională Recidiva se numeşteteritorială atunci cacircnd existenţa ei este condiţionată de cerinţa ca primul săutermen să fie o hotăracircre de condamnare pronunţată de o instanţă naţională spre deosebire de recidiva zisă internaţională la care primul termen poate fi o condamnare pronunţată icircn străinătate Admiterea recidivei internaţionaleimplică recunoaşterea hotăracircrilor judecătoreşti străine şi este determinată denecesitatea cooperării internaţionale icircn lupta cu criminalitateaD Reglementarea recidivei icircn legea penală icircn vigoare icircn cazul persoaneifizice Icircn reglementarea instituţiei recidivei icircn dreptul nostru penal au fost avute icircn vedere modalităţile sus-examinate Reglementarea se face prin dispoziţiile din art 37-39 Cpen modalităţile principale ale recidivei fiind recidiva după condamnare recidiva după executare şi mica recidivă care poate fi după condamnare sau după executarea) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediulmateriei pentru instituţia recidivei a fost modificată recent avacircnd denumireabdquorecidiva icircn cazul persoanei fizicerdquo Această modificare a fost impusă deintroducerea icircn Codul penal a persoanei juridice ca un nou subiect activ alinfracţiunii şi al răspunderii penale

23

Potrivit dispoziţiilor art 37 alin l lit a C pen există recidivă pentrupersoana fizică atunci cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri decondamnare la pedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni cel condamnatsăvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie icircnainte de icircnceperea executăriipedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare iar pedeapsaprevăzută de lege pentru a doua infracţiune este icircnchisoarea mai mare de un anDin analiza dispoziţiei legale rezultă condiţiile prevăzute de lege pentruexistenţa recidivei icircn această modalitate Astfel cu privire la primul termen se cer icircndeplinite următoarele condiţiibull să existe o hotăracircre definitivă de condamnare a infractorului lapedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni Dacă hotăracircrea nu era definitivă icircnmomentul săvacircrşirii celei de-a doua infracţiuni nu va exista recidivă ci concurs de infracţiuni De asemenea dacă pedeapsa nu este icircnchisoarea mai mare de 6 luni ci de 6 luni sau mai mică iarăşi nu va exista recidivă Pedeapsa prevăzută icircn hotăracircrea de condamnare poate fi aplicată de instanţă pentru o singură infracţiune sau pentru un concurs de infracţiuni Icircn acest din urmă caz este vorba de pedeapsa rezultată care trebuie să fie mai mare de 6 luni chiar dacă pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente luate separat nu depăşesc nici una durata de 6 luni Poate constitui primul termen al recidivei după condamnare ca de altfel şi al recidivei după executare chiar şi o hotăracircre de condamnare pronunţată icircn străinătate Aceasta rezultă din dispoziţia din alin 2 al art 37 C pen care prevede că pentru stabilirea stării de recidivă icircn aceste cazuri se poate ţine seama şi de hotăracircrea de condamnare pronunţată icircn străinătate pentru o faptă prevăzută şi de legea romacircnă dacă acea hotăracircre a fost recunoscută potrivit dispoziţiilor legii Aceste dispoziţii sunt cele din art 519 şi urm C pr pen Legea noastră penală consacră aşadar aşa-numita recidivă internaţionalăbull hotăracircrea de condamnare să fi fost pronunţată pentru o infracţiunesăvacircrşită cu intenţie Această condiţie rezultă din dispoziţia prevăzută icircn art 38 alin l lit a C pen dispoziţie introdusă prin Legea nr 61973 de modificare a Codului penal care prevede că la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare la infracţiunile săvacircrşite din culpăPrin prevederea acestei condiţii a fost subliniată trăsătura caracteristică arecidivei aceea de a exprima perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist perseverenţă care nu este posibilă decacirct icircn cazul infracţiunilor cuintenţiebull hotăracircrea de condamnare să nu fie dintre acelea icircn care potrivit legiinu se tine seama la stabilirea stării de recidivă

24

Legea prevede icircn art 38 C pen o serie de cazuri icircn care o hotăracircre decondamnare definitivă nu poate constitui primul termen al recidivei Potrivitacestor dispoziţii la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare landash infracţiunile săvacircrşite icircn timpul minorităţii Această dispoziţie areraţiunea de a-l degreva pe minor icircn viitor de urmările prejudiciabile ale unor fapte săvacircrşite icircn perioada minorităţii cacircnd personalitatea sa era icircn curs de formarendash infracţiunile săvacircrşite din culpă Această dispoziţie a fost introdusă prinndash infracţiunile amnistiate Amnistia fiind o cauză care icircnlătură răspunderea penală a făptuitorului pentru infracţiunea săvacircrşită (art 119 C pen) este firesc ca hotăracircrea de condamnare privitoare la o infracţiune amnistiată să nu mai poată constitui primul termen al recidiveindash faptele nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală După cumeste ştiut dezincriminarea unei fapte (abolitio criminis) prin legea nouă face să icircnceteze toate consecinţele penale ale hotăracircrii judecătoreşti pronunţate icircn baza legii vechi cu privire la acea faptă (art 12 C pen) Printre consecinţele penale ale dezincriminării faptei icircnlăturate prin intrarea icircn vigoare a legii noi dezincriminatoare este şi aceea ca hotăracircrea de condamnare pronunţată pentru fapta dezincriminată să nu poată constitui primul termen al recidiveiCu privire la cel de-al doilea termen al recidivei pentru existenţa recidiveidupă condamnare este necesară icircndeplinirea următoarelor condiţiibull infractorul să săvacircrşească din nou o infracţiune cu intenţie Nu se cereca infracţiunea să fie de aceeaşi natură ca aceea pentru care infractorul a fostcondamnat anterior Legea consacră deci aşa-numita recidivă generalăInfracţiunea poate avea forma tentativei sau a faptului consumat sau poateconsta icircn participarea la săvacircrşirea acestora ca autor instigator sau complice(art144 Cpen) Este necesar icircnsă ca infracţiunea săvacircrşită din nou să fieintenţionată adică să fie săvacircrşită cu intenţie directă indirectă sau depăşită(praeterintenţie) Această cerinţă introdusă prin modificarea din 1973 aCodului penal are ca scop restracircngerea sferei recidivei la infracţiunile săvacircrşite cu intenţie fiindcă numai icircn cazul săvacircrşirii acestora se poate vorbi de perseverenţa infracţională a recidivistului Icircn ce priveşte asimilarea intenţiei depăşite cu intenţia directă sau indirectă ca o condiţie pentru existenţa atacirct a primului termen cacirct şi a celui de-al doilea termen al recidivei aceasta se justifică prin icircmprejurarea că primum delictum din compunerea infracţiunii praeterintenţionate este săvacircrşit cu intenţie şi el stă la baza rezultatului mai grav chiar dacă acesta este produs din culpăbull pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvacircrşită din nou să fieicircnchisoarea mai mare de un an Această cerinţă prevăzută prin modificarea

25

Codului penal din 1973 are şi ea ca scop restracircngerea sferei recidivei lainfracţiuni de o anumită gravitate Legea are icircn vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune icircn configuraţia tipică a acesteia sau după caz icircntr-o variantă agravată sau atenuată Maximul special al pedepsei icircnchisorii pentru această infracţiune trebuie să depăşească un an Spre deosebire deci de primul termen a cărui gravitate se exprimă icircn pedeapsa aplicată de instanţa judecătorească gravitatea celui de-al doilea termen al recidivei se exprimă icircn pedeapsa prevăzută de lege Dacă această pedeapsă este icircnchisoarea de un an sau mai mică ori amendă infracţiunea săvacircrşită nu poate constitui al doilea termen al recidivei Pedeapsa ce se ia icircn considerare este aceea prevăzută delege pentru infracţiunea tip chiar dacă infracţiunea săvacircrşită din nou are forma tentativeibull infracţiunea care constituie cel de-al doilea termen al recidivei dupăcondamnare trebuie să fie săvacircrşită icircnainte de icircnceperea executării pedepseianterioare icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare Nouainfracţiune trebuie să fie săvacircrşită deci icircn intervalul cuprins icircntre data rămacircnerii definitive a hotăracircrii de condamnare şi data la care pedeapsa este icircn icircntregime executată sau considerată ca executată Nu interesează deci dacă hotăracircrea anterioară a fost sau nu pusă icircn executare dacă executarea pedepsei a fost suspendată condiţionat sau dacă s-a dispus obligarea condamnatului la muncă corecţională dacă condamnatul se află icircn penitenciar icircn stare de libertate condiţionată sau icircn stare de evadareCel de-al doilea termen al recidivei constă din săvacircrşirea unei singureinfracţiuni care icircndeplineşte condiţiile prevăzute de lege b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei estereglementată prin dispoziţia din art 37 alin l lit b C pen care prevede căexistă recidivă şi atunci cicircnd după executarea unei pedepse cu icircnchisoarea mai mare de 6 luni după graţierea totală a restului de pedeapsă ori după icircmplinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Recidiva după executare nu se deosebeşte deci icircn esenţă de recidiva după condamnare decacirct prin icircmprejurarea că săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregime pedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată Reabilitarea fiind o cauză care icircnlătură consecinţele condamnării printre care şi starea de recidivă este firesc ca o condamnare icircn privinţa căreia a intervenit reabilitarea de drept (art 134 86 62 alin 6 C pen) sau reabilitarea judecătorească (art 135 şi urm C pen) să nu mai poată constitui primul termen al recidivei

26

Legea prevede icircnsă că acelaşi efect icircl produce şi icircmplinirea termenelor dereabilitare Este vorba de termenele a căror icircmplinire atrage reabilitarea de drept sau a celor după icircmplinirea cărora este posibilă reabilitarea judecătorească (art 135 C pen) Legiuitorul a considerat că după trecerea acestor termene de la executarea pedepsei termene icircn cursul cărora fostul condamnat nu a săvacircrşit din nou o infracţiune nu se mai poate vorbi de o perseverenţă infracţională caracteristică recidivei Legea noastră penală nu admite deci aşa-numita recidivă perpetuă consacracircnd dimpotrivă recidiva temporarăCu privire la cel de-al doilea termen ai recidivei după executare legeaprevede aceleaşi condiţii ca şi la recidiva după condamnare Infracţiuneasăvacircrşită din nou poate fi de orice natură icircnsă trebuie să fie săvacircrşită cuintenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune trebuie să fie icircnchisoarea mai mare de un an Săvacircrşirea infracţiunii trebuie să aibă loc după data terminării executării pedepsei după data publicării decretului de graţiere totală sau a restului de pedeapsă sau respectiv după data la care s-a icircmplinit termenul de prescripţie a executării pedepsei anterioarec) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen existărecidivă şi atunci cacircnd după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu icircnchisoare pacircnă la 6 luni sau după executare după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescrierea executării a cel puţin trei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Legea reglementează deci aşa-numita mică recidivă care se deosebeşte de marea recidivă prin structura primului termen care este multiplu Recidiva mică poate exista fie ca recidivă după condamnare fie ca recidivă după executarePentru existenţa primului termen al recidivei mici legea prevedeurmătoarele condiţiibull să existe cel puţin trei condamnări definitive fiecare dintre ele lapedeapsa icircnchisorii de 6 luni sau mai mică (recidivă după condamnare) sauinfractorul să fi executat icircn icircntregime ori să fi beneficiat de graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori de prescripţia executării a cel puţin trei asemenea pedepse (recidivă după executare) Dacă sunt mai puţin de trei condamnări sau dacă acestea nu se referă la pedepse cu icircnchisoare nu poate exista primul termen al recidiveibull toate cele trei infracţiuni pentru care au fost pronunţate pedepselerespective să fie săvacircrşite cu intenţie ca şi icircn cazul celorlalte modalităţi alerecidivei şi tot pentru a se dovedi perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist

27

bull să nu existe vreunul din cazurile prevăzute icircn art 38 alin l şi 2 C penicircn care condamnarea anterioară nu poate constitui primul termen al recidiveiIcircn ce priveşte cel de-al doilea termen al micii recidive condiţiile cerutepentru existenţa sa sunt aceleaşi ca şi icircn cazul marii recidive Se cere cainfracţiunea săvacircrşită din nou care poate fi diferită ca natură de celelalte (celpuţin trei) săvacircrşite anterior să fie comisă cu intenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune să fie icircnchisoarea mai mare de un anStarea de recidivă constituie o cauză de agravare a pedepsei icircn oricaredintre modalităţile prevăzute de legeRecidiva icircn cazul persoanei juridiceNoul text al art 402 recent introdus icircn Codul penal prevede că existărecidivă pentru persoana juridică icircn următoarele cazurindash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară nu a fost executatăndash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară a fost executată sau considerată ca executatăTratamentul sancţionator al recidivei persoanei juridicePotrivit art 402 alin2 din Cpen icircn cazul recidivei prevăzută icircn alin 1lita amenda stabilită pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior şi amenda aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc potrivit art 401 alin 1 şi 3 cu precizarea că sporul prevăzută de art 401 alin1 poate fi mărit pacircnă la jumătateIcircn ipoteza icircn care amenda anterioară aplicată persoanei juridice a fostexecutată icircn parte contopirea se face icircntre amenda ce a mai rămas de executat şi amenda aplicată pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior (art 402 alin3 Cpen) Pentru cea de a doua modalitate a recidivei prevăzută icircn art 402 alin 1litb se aplică pedeapsa amenzii pacircnă la maximul special prevăzut icircnart 711alin 2 sau 3 iar dacă acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la două treimi din acel maximUltimul alineat al art 402 Cpen soluţionează şi situaţia icircn care după rămacircnerea definitivă a hotăracircrii de condamnare a persoanei juridice şi mai icircnainte ca amenda să fi fost executată sau considerată ca executată se descoperă că persoana juridică condamnată se află icircn stare de recidivă Icircn asemenea situaţii textul prevede că instanţa va aplica dispoziţiile din alin 2 ale art 402 Cpen icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit a iar icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit b va face aplicarea dispoziţiilor din alin 4 ale aceluiaşi text Top of the Document

28

4 Pluralitatea intermediarăA Noţiune şi caracterizare Există pluralitate intermediară de infracţiuniatunci cacircnd după condamnarea definitivă a infractorului pentru o infracţiunesăvacircrşită anterior acesta comite din nou o infracţiune icircnainte de icircncepereaexecutării pedepsei icircn timpul executării sau icircn stare de evadare şi nu sunticircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Estevorba aşadar de o pluralitate de infracţiuni care nu constituie concurs deinfracţiuni deoarece infractorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (sau pentru un concurs de infracţiuni) şi apoi icircnainte de icircnceperea executării pedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare deci icircnainte de executarea icircn icircntregime a pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune Aceeaşi pluralitate de infracţiuni astfel realizată nu constituie nici stare de recidivă deoarece nu sunt icircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa recidiveiIcircntr-adevăr din reglementarea legală a recidivei s-a putut constata căexistenţa unei condamnări definitive a infractorului considerată drept criteriu de deosebire icircntre concursul de infracţiuni şi recidivă nu este suficientă pentru a caracteriza respectiva pluralitate de infracţiuni ca recidivă Pe lacircngă cerinţa unei condamnări definitive legea prevede şi anumite condiţii atacirct cu privire la primul termen al recidivei cacirct şi cu privire la cel de-al doilea termen al acesteia iar neicircndeplinirea acestor condiţii duce la inexistenţa stării de recidivă Astfel de exemplu dacă condamnarea anterioară indiferent de durata pedepsei este privitoare la o infracţiune săvacircrşită din culpă sau deşi priveşte o infracţiune intenţionată pedeapsa aplicată este icircnchisoarea de 6 luni sau o pedeapsă mai uşoară nu poate exista stare de recidivă De asemenea icircn cazul icircn care este realizat primul termen al recidivei dar infracţiunea săvacircrşită din nou este o infracţiune din culpă sau deşi este o infracţiune săvacircrşită cu intenţie pedeapsa pe care legea o prevede este icircnchisoarea de 6 luni sau mai mică iarăşi nu există recidivăToate aceste cazuri formează o situaţie intermediară icircntre concursul deinfracţiuni şi recidiva după condamnare o pluralitate de infracţiuni care contrar dispoziţiei art 32 C pen nu constituie nici concurs de infracţiuni nici recidivăB Consecinţe juridice Trăsăturile caracteristice pluralităţii intermediareimpun o reglementare specială a consecinţelor juridice pe care le antrenează icircn legătură cu stabilirea şi aplicarea pedepsei icircn asemenea situaţii Sub acestaspect art 40 din actualul Cod penal prevede că pentru pluralitatea intermediară pedeapsa se aplică potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni

Top of the Document

29

• UNITATEA SI PLURALITATEA DE INFRACTIUNI
• c) pluralitatea intermediară de infractiuni
• Unitatea infracţiunii
• 1 Generalităţi privind unitatea şi pluralitatea de infracţiuni
• Top of the Document
• 2 Unitatea naturală de infracţiune
• Icircn literatura de specialitate se face distincţie icircntre
• 3 Unitatea legală de infracţiune
• A Infracţiunea continuată
• Top of the Document
• B Infracţiunea complexă
• a) Noţiune şi caracterizare Potrivit unui concept unanim acceptat icircn
• b) Forme şi modalităţi
• c) Complexitatea naturală
• C Infracţiunea progresivă
• a) Noţiune şi caracterizare Denumirea de infracţiune progresivă este dată
• b) Efectele juridice Ţinacircndu-se seama de specificul infracţiunii
• D Infracţiunea de obicei
• a) Noţiune şi caracterizare Este denumită infracţiune de obicei sau de
• b) Efectele juridice Infracţiunea de obicei este şi ea o formă atipică a
• PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI
• 1 Consideraţii generale
• Top of the Document
• 2 Concursul de infracţiuni
• a) Concursul real (material) de infracţiuni Această formă a concursului
• b) Concursul ideal (formal) de infracţiuni Icircn teoria dreptului penal şi
• a) cacircnd s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe
• b) cacircnd s-au stabilit numai pedepse cu icircnchisoare se aplică pedeapsa cea
• c) cacircnd s-au stabilit numai amenzi se aplică cea mai mare care poate fi
• d) cacircnd s-a stabilit o pedeapsă cu icircnchisoare şi o pedeapsă cu amendă se
• e) cacircnd s-au stabilit mai multe pedepse cu icircnchisoare şi mai multe pedepse
• 3 Recidiva
• a) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediul
• b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei este
• c) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen există
• 4 Pluralitatea intermediară

unei persoane pe care voia să o ucidă sau icircncercacircnd să o lovească pentru a-i produce o vătămare corporală făptuitorul a nimerit din greşeală o altă persoană) fie prin icircndreptarea acţiunii datorită erorii făptuitorului asupra altei persoane ori asupra altui obiect decacirct acela pe care făptuitorul voia să-l vatăme sau să-l pună icircn pericolInfracţiunea deviată se poate săvacircrşi deci icircn două situaţii distincte şianume bull icircn caz de deviere a acţiunii datorită greşelii făptuitorului asupra unui altobiect sau asupra altei persoane (aşa-numita aberratio ictus)bull icircn caz de săvacircrşire a faptei asupra altei persoane datorită eroriifăptuitorului ori asupra altui obiect aparţinacircnd altei persoane decacirct aceea căreia făptuitorul credea că icirci aparţine (aşa-numita error in persona) Astfel de exemplu A vrea să-l ucidă pe B dar fiind icircntuneric icircl confundă şi icircl ucide pe C Top of the Document

3 Unitatea legală de infracţiuneA Infracţiunea continuatăa) Noţiune şi caracterizare Potrivit art 41 alin 2 C pen infracţiuneacontinuată se realizează prin săvacircrşirea de către aceeaşi persoană la intervale de timp diferite icircnsă icircn realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale a unor acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare icircn parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni (de exemplu sustragerea de către A şi B după o prealabilă icircnţelegere şi conform unui plan prestabilit icircn decurs de 3 luni a 9 autoturisme icircn realizarea aceleiaşi hotăracircri infracţionale)Ceea ce caracterizează aşadar infracţiunea continuată este existenţa uneipluralităţi de acte care prezentacircnd fiecare icircn parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni ar putea constitui tot atacirctea infracţiuni de sine stătătoare deci o pluralitate de infracţiuni Din această pluralitate icircnsă legiuitorul a construit o infracţiune unicăprevăzacircnd icircn mod explicit (art 41 alin l C pen) că icircn cazul infracţiuniicontinuate nu există pluralitate de infracţiuni b) Condiţii de existenţă Pentru existenţa infracţiunii continuate şi decipentru realizarea trăsăturilor caracteristice sus-menţionate trebuie să fie icircndeplinite următoarele condiţiibull O pluralitate de acţiuni sau inacţiuni săvacircrşite la diferite intervale detimp Existenţa infracţiunii continuate presupune săvacircrşirea a cel puţin douăacţiuni sau inacţiuni care constituie fiecare icircn parte elementul material alaceleiaşi infracţiuni Nu interesează dacă unele dintre acţiuni au forma faptului consumat iar altele au rămas icircn faza tentativei Este icircnsă necesar ca acţiunile sau inacţiunile să fie săvacircrşite la un anumit interval unele de altele

4

Această condiţie este necesară pentru a deosebi infracţiunea continuată de infracţiunea simplă icircn al cărei element material sunt absorbite icircn mod natural două sau mai multe acte sau acţiuni care sunt săvacircrşite icircn aceeaşi icircmprejurare sau cu aceeaşi ocazie (de exemplu uciderea prin mai multe lovituri furtul mai multor obiecte din locuinţa unei persoane etc) Nu se cere totuşi ca acţiunile sau inacţiunile să fie săvacircrşite icircn acelaşi loc esenţială fiind identitatea obiectului juridic al infracţiuniibull Acţiunile sau inacţiunile să fie săvacircrşite de aceeaşi persoană Estenecesar ca diferitele acţiuni sau inacţiuni să fie săvacircrşite de aceeaşi persoană(autorul) dar infracţiunea continuată poate fi săvacircrşită şi icircn participaţie Icircn această din urmă situaţie aceeaşi persoană poate participa la săvacircrşirea unora dintre acţiuni sau inacţiuni icircn calitate de autor la altele icircn calitate de compliceSăvacircrşirea icircn participaţie poate să privească toate acţiunile sau inacţiunile care compun infracţiunea continuată sau numai unele dintre acestea bull Acţiunile sau inacţiunile să fie săvacircrşite icircn realizarea aceleiaşirezoluţii infracţionale Această legătură subiectivă reprezintă principalul liant al pluralităţii de acte componente care alcătuiesc latura obiectivă a acestei infracţiuni continuate Toate aceste acţiuni sau inacţiuni au de la icircnceput şi pacircnă la sfacircrşit aceeaşi unică hotăracircre luată anterior de infractor de a repeta activitatea infracţională pacircnă la realizarea proiectului său Este suficientă o reprezentare icircn linii generale a acţiunilor sau inacţiunilor proiectate chiar dacă nu sunt prevăzute exact aceste acţiuni sau inacţiuni condiţiile de săvacircrşire sau urmările fiecăreia Cerinţa unităţii de rezoluţie presupune icircntotdeauna icircn mod evident reprezentarea de către făptuitor a rezultatului faptei sale ceea ce icircnseamnă că infracţiunea continuată nu este posibilă decacirct la infracţiunile al căror element subiectiv icircmbracă forma intenţieiUnitatea de rezoluţie pentru toate acţiunile sau inacţiunile presupune ca autorul să prevadă rezultatele actelor de executare să le urmărească sau să le accepteAceastă rezoluţie unică trebuie să fie icircntotdeauna anterioară activităţiiinfracţionale şi să se menţină icircn linii generale icircn cursul desfăşurării actelormateriale care alcătuiesc latura obiectivă a infracţiunii continuatebull Acţiunile sau inacţiunile săvacircrşite să prezinte fiecare icircn parteconţinutul aceleiaşi infracţiuni Fiecare dintre acţiunile sau inacţiunile săvacircrşite analizate icircn parte trebuie să icircndeplinească toate condiţiile cerute de lege pentru existenţa conţinutului aceleiaşi infracţiuni (furt delapidare icircnşelăciune etc)

5

c) Efectele juridicendash de la momentul icircncetării ultimei acţiuni sau inacţiuni care marcheazăconsumarea infracţiunii continuate icircncepe să curgă termenul de prescripţie arăspunderii penale (art 122 alin 2 C pen)ndash icircn raport de acelaşi moment se determină incidenţa actelor de amnistieşi graţierendash tot icircn raport de acelaşi moment aplicarea legii penale icircn timp va fi ceaicircn vigoare la acea datăndash dacă actele de executare s-au săvacircrşit pe teritoriile mai multor ţări va fiincidentă legea penală romacircnă dacă o parte din aceste acte ori rezultatul s-aprodus pe teritoriul Romacircniei (art 143 C pen)ndash tot icircn funcţie de momentul icircncetării ultimei acţiuni sau inacţiuni sestabileşte incidenţa legii penale icircn raport cu vacircrsta făptuitorului Dacăfăptuitorul a icircnceput executarea cacircnd nu avea icircmplinită vacircrsta de 14 ani aceste acte nu se iau icircn considerare ci numai acelea săvacircrşite după icircmplinirea acestei vacircrste şi bineicircnţeles dacă au fost săvacircrşite cu discernămacircntInfracţiuni care nu sunt susceptivbile de a fi săvacircrşite icircn formă continuatăDoctrina a relevat iar jurisprudenţa a confirmat că infracţiunea continuatănu este posibilă la acele infracţiuni al căror obiect material nu poate fi divizatAstfel infracţiunea de omor nu poate fi săvacircrşită icircn formă continuată chiar şi atunci cacircnd ea ar fi precedată de mai multe tentative de omorDe asemenea nu este de conceput forma continuată la infracţiunile deobicei care aşa cum se ştie pentru a-şi realiza existenţa sub raportul laturiiobiective presupun repetarea acţiunilor sau inacţiunilor pacircnă cacircnd rezultăobişnuinţaIcircn sfacircrşit forma continuată nu este de conceput nici icircn cazul infracţiunilordin culpă pentru că icircn cazul lor rezoluţia infracţională este exclusă

Top of the Document

B Infracţiunea complexăa) Noţiune şi caracterizare Potrivit unui concept unanim acceptat icircnliteratura noastră de specialitate şi consacrat şi icircn legislaţia penală (art 41 alin 3 C pen) infracţiunea complexă este infracţiunea ce cuprinde icircn conţinutul său fie ca element constitutiv fie ca element circumstanţial o acţiune sau inacţiune care constituie prin ea icircnsăşi o faptă prevăzută de legea penală Ea este un tip de unitate infracţională creată de legiuitor prin absorbirea icircn conţinutul acesteia a uneia sau a unor fapte diferite care prezintă fiecare icircn parte conţinutul unei anumite infracţiuni dar care prin

6

voinţa legiuitorului fiind incluse icircn conţinutul infracţiunii complexe icircşi pierd autonomia infracţională originară devenind după caz fie un simplu element constitutiv icircn conţinutul de bază al infracţiuni complexe fie un element circumstanţial icircn conţinutul agravat sau calificat al acesteiaIcircn conţinutul unic al infracţiunii complexe se găsesc aşadar comprimateconţinuturile a două sau mai multe infracţiuni Astfel de exemplu icircn conţinutul infracţiunii de tacirclhărie se găsesc reunite icircntr-o unitate infracţională icircn conţinutul de bază al infracţiunii (art211 alinl C pen) conţinuturile infracţiunilor

de furt de lovire sau alte violenţe de ameninţare

iar icircn conţinutul său agravat sunt reunite conţinuturile infracţiunilor de lovire sau alte violenţe de vătămare corporală de vătămare corporală gravă şide loviri sau vătămări cauzatoare de moarte

icircn conţinutul infracţiunii de atentat care pune icircn pericol securitatea statului sunt incluse conţinuturile infracţiunilor

de vătămare corporală şi de omor

icircn conţinutul infracţiunii de ultraj sunt incluse icircn conţinutul de bază al acestei infracţiuni conţinuturile infracţiunilor

de insultă de calomnie şi de ameninţare

iar icircn conţinutul agravat al aceleiaşi infracţiuni sunt cuprinse conţinuturile infracţiunilor

de lovire sau alte violenţe şi de vătămare corporală etc

b) Forme şi modalităţiForme Aşa cum rezultă din icircnsăşi noţiunea de infracţiune complexăaceasta se prezintă sub două forme diferite icircn raport de rolul icircndeplinit deacţiunea sau inacţiunea care intră icircn conţinutul infracţiunii complexe caelement ori ca circumstanţă agravantăIcircn raport de acest criteriu icircn doctrină se distinge icircntrendash infracţiune complexă sub forma tipndash infracţiune complexă agravantăInfracţiunea complexă ca infracţiune tip este creată prin includerea icircn

7

conţinutul său ca element constitutiv a unei acţiuni sau inacţiuni ce constituie prin ea icircnsăşi o faptă prevăzută de legea penală Au această formă toate infracţiunile complexe propriu-zise dintre care pot fi menţionate atentatul care pune icircn pericol securitatea statului (art 160 C pen) actele de diversiune (art 163 C pen) tacirclhăria (art 211 C pen) ultrajul (art 239 C pen) purtarea abuzivă (art 250 C pen) distrugerea şi semnalizarea falsă (art 276 C pen) etcIcircn cazul acestei forme a infracţiunii complexe lipsa din conţinutul ei ainfracţiunii absorbite duce la inexistenţa infracţiunii complexe ca tip particular de infracţiune Astfel de exemplu cu privire la tacirclhărie dacă se constată că furtul a fost săvacircrşit fără violenţă sau ameninţare sau că aceste fapte au fost săvacircrşite fără nici o legătură cu furtul icircn prima situaţie nu există tacirclhărie ci numai furt iar icircn cea de a doua situaţie există două infracţiuni distincte care icircşi păstrează autonomia infracţională (furt şi lovire sau furt şi ameninţare)Infracţiunile complexe ca infracţiuni tip pot avea ele icircnsele ca orice alteinfracţiuni variante agravate sau calificate icircn al căror conţinut poate intra oacţiune sau o inacţiune care constituie prin ea icircnsăşi o faptă prevăzută de legea penală Aceasta icircnseamnă că o infracţiune complexă tip poate exista şi icircn forma infracţiunii complexe ca variantă agravatăInfracţiunea complexă ca variantă agravantă a unei infracţiuni simplecuprinde icircn conţinutul său agravat sau calificat o acţiune sau inacţiune carereprezintă o altă infracţiune de sine stătătoare Legislaţia noastră penalăcunoaşte astfel de infracţiuni care icircn forma lor de bază sunt infracţiuni simple dar care icircn variantele lor agravate sau calificate sunt infracţiuni complexe

-lipsirea de libertate icircn mod ilegal cu supunerea victimei la suferinţe sau cu punerea icircn pericol a vieţii ori sănătăţii acesteia

-raportul sexual cu o minoră -furtul calificat etc

Structură Avacircnd icircn vedere că infracţiunea complexă este rezultatulreunirii icircn conţinutul unei infracţiuni unice a două sau mai multor infracţiuni structura acesteia este una complexă Astfel infracţiunea complexă cuprinde icircn mod comprimat icircn conţinutul său termenii infracţiunilor reunite sau absorbite şi desigur elementele componente ale laturii obiective şi subiective ale acestor infracţiuniEfectele juridice Infracţiunea complexă este o infracţiune momentanăicircntrucacirct nu presupune o prelungire icircn timp a acţiunii sau inacţiunii ori a

8

consecinţelor acesteia Infracţiunea complexă se consumă deci icircn momentul icircn care se săvacircrşesc acţiunile prin care se realizează elementele materiale specifice laturilor obiective ale infracţiunilor absorbiteInfracţiunea sau infracţiunile absorbite icircn infracţiunea complexă icircşi pierdautonomia infracţională Dacă icircnsă nu sunt realizate toate condiţiile cerute delege pentru existenţa infracţiunii complexe infracţiunile absorbite păstreazăautonomia infracţionalăNerealizarea sub raportul laturii obiective a conţinutului unei infracţiuniabsorbite poate conduce la calificarea faptei ca tentativă (exemplu icircn cazulinfracţiunii de tacirclhărie dacă se consumă ameninţarea sau violenţa icircnsă deposedarea victimei nu a fost posibilă infracţiunea rămacircne icircn faza de tentativă)Infracţiunea complexă nu constituie o cauză de agravare a răspunderiipenale astfel că tratamentul sancţionator este cel prevăzut de lege fără vreoagravare specialăIcircn cazul icircn care după condamnarea definitivă pentru o infracţiunecomplexă infractorul este judecat ulterior şi pentru alte acţiuni sau inacţiunicare intră icircn conţinutul aceleiaşi infracţiuni pedeapsa se recalculează ţinacircndu-se seama de activitatea săvacircrşită icircn icircntregul ei (art 43 C pen)c) Complexitatea naturalăIcircn cadrul infracţiunii complexe există şi o complexitate naturală creatăprin absorbirea icircn chip natural icircn conţinutul unei infracţiuni a elementuluimaterial specific altei infracţiuni (icircn conţinutul infracţiunii de omor identificăm incluse icircn mod natural elementele infracţiunii de vătămare corporală infracţiunea de calomnie cuprinde icircn conţinutul ei absorbite icircn mod natural elementele insultei infracţiunea fapt consumat absoarbe icircntotdeauna icircn mod natural elementele tentativei acestei infracţiuni etc) Icircn toate aceste cazuri este vorba de o infracţiune simplă care cuprinde icircn elementul său material şi elementul material al unei alte infracţiuni simple mai puţin grave C Infracţiunea progresivăa) Noţiune şi caracterizare Denumirea de infracţiune progresivă este datăacelei infracţiuni a cărei latură obiectivă după ce a atins momentul consumării corespunzător unei anumite infracţiuni se amplifică progresiv fără intervenţia făptuitorului fie prin agravarea urmării produse fie prin producerea unor noi urmări corespunzătoare unei infracţiuni mai grave Astfel icircn cazul săvacircrşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe cu provocarea unor vătămări corporale (art 180 alin l C pen) este posibil ca vătămarea corporală să se agraveze progresiv şi să se ajungă la icircncadrarea faptei icircn infracţiunea de vătămare corporală (art 181 C pen) sau chiar icircn

9

infracţiunea de vătămare corporală gravă (art 182 C pen) Icircn cazul icircn care urmările s-au agravat excesiv şi se ajunge la moartea victimei fapta va constitui infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte Aşadar infracţiunea progresivă este şi ea o formă atipică a infracţiuniicaracterizată prin elementele definitorii arătate mai susb) Efectele juridice Ţinacircndu-se seama de specificul infracţiuniiprogresive momentul consumării acesteia coincide cu momentul epuizăriirezultatului Icircn consecinţă icircncadrarea juridică a faptei se va face icircn raport cuacest ultim rezultat şi de aceea icircn cazul infracţiunilor progresive pentrucalificarea corectă a faptei săvacircrşite trebuie să se aştepte epuizarea rezultatuluiDe la data epuizării rezultatului se calculează termenul de prescripţie arăspunderii penale De asemenea icircn funcţie de acest moment se determină şilegea penală aplicabilă Tot icircn raport de acest moment se determină şi incidenţa actelor de amnistie şi graţiereD Infracţiunea de obiceia) Noţiune şi caracterizare Este denumită infracţiune de obicei sau deobişnuinţă acea infracţiune ce se săvacircrşeşte prin repetarea acţiunii sauinacţiunii prin care se realizează elementul material al laturii obiective de un număr de ori suficient de mare pentru ca din această repetare să rezulte căautorul desfăşoară acea activitate infracţională ca un obicei din obişnuinţă sau ca o icircndeletnicire (cerşetoria prevăzută de art 326 Cpen prostituţia prevăzută de art 328 Cpen jocul de noroc prevăzut de art 330 alin 2 C pen vagabondajul prevăzut de art 327 C pen)Aşadar infracţiunea de obicei este o infracţiune unică o unitate legalăcreată de legiuitor dintr-o pluralitate de acte ce corespund prin trăsăturile lorfaptei incriminate dar care nu constituie infracţiune decacirct dacă se săvacircrşesc icircn mod repetat şi icircntr-un număr suficient de ori pentru a constitui un obicei sau o obişnuinţă a făptuitorului Luate izolat aceste fapte nu constituie infracţiune Icircn schimb ele se integrează icircn infracţiunea unică de obicei chiar dacă se săvacircrşesc după stingerea momentului consumării adică după acumularea unui număr suficient de repetări din care rezultă obişnuinţa Astfel şi icircn cazul infracţiunii de obicei pe lacircngă momentul consumării apare un moment al epuizării fapteib) Efectele juridice Infracţiunea de obicei este şi ea o formă atipică ainfracţiunii Infracţiunea de obicei nu este susceptibilă de forme imperfectecum este tentativa Ea este icircnsă susceptibilă de o formă atipică icircn sensul că se prelungeşte icircn timp după ce a atins momentul consumării icircnglobacircnd icircncontinuare icircn conţinutul său noile repetări ale faptei Are deci un moment alepuizării de care sunt legate toate consecinţele juridice Acest moment este

10

marcat de săvacircrşirea ultimei repetări iar icircn raport de această dată se determină legea penală aplicabilă şi incidenţa unor eventuale acte de clemenţă De la aceeaşi dată icircncepe să curgă termenul de prescripţie a răspunderii penale Top of the Document

PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI1 Consideraţii generaleA Noţiune Termenul de bdquopluralitate de infracţiunirdquo icircntr-o accepţiunelargă desemnează un grup de două sau mai multe infracţiuni O pluralitate de infracţiuni nu este icircnsă relevantă din punct de vedere juridic decacirct dacă icircntre cele două sau mai multe infracţiuni care o alcătuiesc există o anumită legătură din care decurg anumite consecinţe juridice Această legătură poate fi personală (in personam) icircn sensul că toate infracţiunile au fost săvacircrşite de aceeaşi persoană sau reală (in rem) atunci cacircnd icircntre infracţiunile care alcătuiesc pluralitatea există o legătură obiectivă de loc de timp de cauzalitate etcIcircn accepţiunea restracircnsă a termenului prin pluralitate de infracţiuni icircnteoria dreptului penal şi icircn legislaţia penală se icircnţelege un număr de două sau mai multe infracţiuni săvacircrşite de aceeaşi persoană Pluralitatea de infracţiuni ca instituţie a dreptului penal prezintă interes teoretic şi practic datorită consecinţelor pe care le poate avea pe planul răspunderii penale a făptuitorului al modului şi mijloacelor de reacţie icircmpotriva acestuiaB Sediul materiei Codul penal icircn vigoare reglementează pluralitatea deinfracţiuni icircn Cap IV din Titlul V al Părţii generale icircn textele art 32-40Localizarea materiei pluralităţii de infracţiuni nu este icircntacircmplătoare ci arela bază logica potrivit căreia icircnainte de a se stabili formele de manifestare apluralităţii infracţionale se impune a fi reglementat cadrul legal de existenţă al pluralităţiiIcircn noul Cod penal pluralitatea de infracţiuni a fost aşezată icircn capitolul VIIdin Titlul II icircn textul art 46-53C Formele pluralităţii de infracţiuniIcircn teoria dreptului penal şi icircn legislaţia penală sunt cunoscute mai multeforme de pluralităţi de infracţiuni dintre care cele mai importante sunt1048707 -concursul de infracţiuni1048707 -recidiva1048707 -pluralitatea intermediarăLegea noastră penală prevede icircn mod expres ca principale forme ale

11

pluralităţii de infracţiuni concursul de infracţiuni şi recidiva Astfel icircn art 32 alin l C pen se arată că pluralitatea de infracţiuni constituie după caz fie concurs de infracţiuni fie recidivă Icircn acelaşi timp icircnsă legea penală consacră icircn mod implicit şi forma pluralităţii intermediare de infracţiuni icircntre concurs şi recidivă prevăzacircnd icircn dispoziţiile din art 40 C pen reguli speciale de sancţionare a infractorului care după condamnarea definitivă pentru o infracţiune săvacircrşeşte din nou o infracţiune fără să fie icircndeplinite condiţiile pentru existenţa stării de recidivăCriteriul de distincţie icircntre cele două forme de bază ale pluralităţii deinfracţiuni concursul de infracţiuni şi recidiva icircl constituie existenţa (sauinexistenţa) unei hotăracircri judecătoreşti definitive de condamnareToate infracţiunile săvacircrşite de aceeaşi persoană icircnainte ca aceasta să fifost condamnată definitiv prezintă icircntotdeauna forma concursului deinfracţiuniInfracţiunile săvacircrşite de aceeaşi persoană după ce aceasta a fostcondamnată definitiv printr-o hotăracircre judecătorească pentru una sau maimulte infracţiuni alcătuiesc cea de a doua formă de bază a pluralităţii şianume recidivaPluralitatea intermediară a treia formă a pluralităţii se realizează atuncicacircnd o persoană după ce a fost condamnată definitiv pentru una sau mai multe infracţiuni săvacircrşeşte din nou o infracţiune icircnainte de icircnceperea executării pedepsei icircn timpul executării acesteia ori icircn stare de evadare şi nu sunt icircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivăPluralitatea intermediară este deci o pluralitate de infracţiuni care nu constituie nici concurs de infracţiuni nici recidivă Ea prezintă anumite trăsături caracteristice ale celor două forme de bază şi reprezintă o formă intermediară icircntre ele

Top of the Document

2 Concursul de infracţiuniA Noţiune şi caracterizare Icircn teoria dreptului penal şi icircn legislaţiapenală (art33 lit a C pen) concursul de infracţiuni este definit ca o formă apluralităţii de infracţiuni constacircnd din două sau mai multe infracţiuni săvacircrşite de aceeaşi persoană icircnainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre eleCondiţiile de existenţă ale concursului de infracţiuni sunt următoarelebull să se fi săvacircrşit două sau mai multe infracţiuni oricare ar fi natura saugravitatea acestora Infracţiunile pot avea forma faptului consumat sau a uneitentative pedepsibile după cum pot consta icircn participarea la săvacircrşirea acestora icircn calitate de autor instigator sau complice (art 144 C pen) Nu

12

interesează forma de vinovăţie cu care sunt săvacircrşite diferitele infracţiuni putacircnd fi săvacircrşite unele cu intenţie altele din culpă sau cu intenţie depăşită Infracţiunile care alcătuiesc concursul de infracţiuni pot fi de aceeaşi natură sau de natură diferită (de exemplu două sau trei infracţiuni de furt două sau trei infracţiuni de icircnşelăciune două sau mai multe infracţiuni de fals două sau mai multe infracţiuni de trafic de droguri etc ori dimpotrivă o infracţiune de viol alta de lipsire de libertate şi alta de perversiuni sexuale o infracţiune de furt alta de ucidere din culpă şi alta de părăsire a locului accidentului etcIcircn prima situaţie cacircnd infracţiunile care alcătuiesc concursul sunt deaceeaşi natură acesta poartă denumirea de concurs omogen iar icircn cealaltăsituaţie cacircnd infracţiunile care alcătuiesc concursul nu sunt de aceeaşi natură acest concurs se numeşte eterogenConcursul omogen (două trei sau cinci furturi săvacircrşite de aceeaşipersoană) nu trebuie confundat cu infracţiunea continuată cu care se aseamănă dar de care se deosebeşte prin pluralitatea de rezoluţii infracţionale corespunzătoare pluralităţii faptelor săvacircrşitebull infracţiunile să fie săvacircrşite de aceeaşi persoană Identitatea subiectuluiactiv al infracţiunilor ce alcătuiesc pluralitatea este de esenţa concursului deinfracţiuni Nu se cere ca făptuitorul să săvacircrşească cele două sau mai multeinfracţiuni icircn aceeaşi calitate contribuţia sa putacircnd fi la unele de autor la altele de instigator la altele de complice De asemenea persoana poate săvacircrşi singură unele dintre infracţiuni iar altele icircmpreună cu alte persoane icircn participaţiebull infracţiunile să fie săvacircrşite icircnainte de condamnarea definitivă afăptuitorului pentru vreuna dintre ele Nu pot constitui concurs de infracţiuni decacirct infracţiunile pentru care făptuitorul icircncă n-a fost condamnat definitiv chiar dacă este urmărit sau chiar trimis icircn judecată şi chiar dacă s-a pronunţat icircmpotriva sa o hotăracircre de condamnare cacirctă vreme această hotăracircre nu a rămas definitivă icircn cazurile şi modurile prevăzute de lege (art 416-417 C pr pen)Esenţial pentru existenţa concursului este ca infracţiunile să fie săvacircrşite icircnainte de data rămacircnerii definitive a hotăracircrii de condamnare pentru vreuna dintre ele chiar dacă descoperirea lor ar fi ulterioară acestei datebull infracţiunile săvacircrşite sau cel puţin două dintre ele să poată fi supusejudecării adică să aibă şi să-şi păstreze caracterul infracţional şi să poată atrage răspunderea penală a făptuitorului Astfel dacă icircn legătură cu două din cele două presupuse infracţiuni se constată existenţa unor cauze care icircnlătură caracterul penal al faptei (legitimă apărare caz fortuit eroare de fapt etc) sau dacă intervine ulterior o cauză care icircnlătură răspunderea penală

13

(amnistie prescripţie lipsa placircngerii prealabile etc) icircn toate aceste cazuri rămacircnacircnd o singură infracţiune susceptibilă de a fi supusă judecăţii nu există concurs de infracţiuni Acelaşi efect icircl produce şi intervenţia unor cauze de nepedepsire generale (de exemplu desistarea sau icircmpiedicarea rezultatului art 220 C pen icircmpiedicarea săvacircrşirii faptei art 30 C pen etc) sau speciale (de exemplu denunţarea de către mituitor a luării de mită art 255 alin 3 C pen retragerea mărturiei mincinoase art 260 alin 2 C pen etc)

B Forme şi modalităţi Concursul de infracţiuni se prezintă sub douăforme diferite icircn raport cu modul icircn care se săvacircrşesc infracţiunile concurente şi anume concursul real sau material şi concursul ideal sau formal de infracţiuni Aceste forme sunt prevăzute şi descrise icircn prevederile art 33 lit a şi b din actualul Cod penala) Concursul real (material) de infracţiuni Această formă a concursuluise caracterizează prin icircmprejurarea că cele două sau mai multe infracţiuni care icircl alcătuiesc sunt săvacircrşite prin două sau mai multe acţiuni sau inacţiunidistincte adică prin tot atacirctea acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare icircn parte conţinutul unei infracţiuni de sine stătătoare (de exemplu după ce a săvacircrşit o tacirclhărie făptuitorul a tulburat grav liniştea publică iar la intervenţia organelor poliţiei a proferat insulte şi ameninţări la adresa acestora) Infracţiunile pot fi diferite (concurs eterogen) sau de acelaşi fel (concurs omogen) se săvacircrşesc de regulă succesiv dar uneori pot fi săvacircrşite simultan (de exemplu făptuitorul loveşte şi insultă sau calomniază icircn acelaşi timp o persoană pătrunde fără drept icircn locuinţa unei persoane şi o loveşte etc) pot fi săvacircrşite icircn acelaşi loc sau icircn locuri diferite etc Nu interesează dacă icircntre infracţiunile concurente există sau nu vreo legătură obiectivă Icircn cazul icircn care icircntre infracţiunile concurente există legătură concursul poartă denumirea de concurs cu conexitate (caracterizat) Icircnpractică asemenea situaţii se icircntacirclnesc relativ frecvent ceea ce face să existedouă modalităţi ale concursului de infracţiunindash concurs simplu la care icircntre infracţiunile ce icircl compun nu existălegătură obiectivă (in rem)ndash concurs cu conexitate (caracterizat) format din infracţiuni icircntre careexistă o asemenea legăturăLegea penală icircn vigoare se referă icircn mod explicit la concursul cuconexitate prevăzacircnd icircn dispoziţia din art 33 lit a partea finală că existăconcurs de infracţiuni chiar dacă una dintre infracţiuni a fost comisă pentrusăvacircrşirea alteia (concurs cu conexitate etiologică) sau pentru ascunderea ei(concurs cu conexitate consecvenţională) Faptul că legea se referă doar la

14

aceste două forme ale conexităţii nu icircnseamnă că numai icircn aceste cazuri poate exista concurs cu conexitate ci dimpotrivă că legiuitorul a vrut să precizeze tocmai contrariul şi anume că există concurs de infracţiuni oricare ar fi caracterul legăturii reale dintre infracţiunile concurente deci oricare ar fi forma conexităţii acestora Precizarea pe care legiuitorul o face icircn legătură cu cele două forme ale concursului cu conexitate are ca scop să excludă confuzia pe care o creează teoria zisă a unităţii infracţionale icircntre infracţiunea mijloc şi infracţiunea scop teorie susţinută icircn trecut de unii autori şi icircnsuşită şi de practica judiciară mai veche Potrivit acestei teorii atunci cacircnd o infracţiune serveşte ca mijloc pentru comiterea sau ascunderea alteia (de exemplu falsificarea unui icircnscris oficial pentru a se putea comite sau ascunde o evaziune fiscală) cele două fapte alcătuiesc o singură infracţiune şi anume infracţiunea scop icircn care se absoarbe pierzacircndu-şi autonomia infracţiunea mijloc Teoria infracţiunii unice mijloc-scop este neconvingătoare şi evident greşită pentru că ignoră existenţa a două infracţiuni de sine stătătoare din care legiuitorul nu icircnţelege să construiască o unitate Pe de altă parte aplicarea acestei teorii ar duce la soluţii inadmisibile icircn cazul icircn care infracţiunea mijloc ar fi mai gravădecacirct infracţiunea scop (de exemplu icircn cazul icircn care este ucisă o persoanăpentru a se ascunde un furt)b) Concursul ideal (formal) de infracţiuni Icircn teoria dreptului penal şipotrivit legii penale (art 33 lit b C pen) concursul de infracţiuni icircmbracăforma concursului zis ideal sau formal atunci cacircnd icircn acţiunea sau inacţiuneasăvacircrşită de o persoană datorită icircmprejurărilor icircn care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs se găsesc realizate elementele constitutive ale două sau mai multor infracţiuni Ceea ce caracterizează şi diferenţiază concursul ideal de concursul real este icircmprejurarea că cele două sau mai multe infracţiuni care icircl compun sunt săvacircrşite nu prin tot atacirctea acţiuni sau inacţiuni ca icircn cazul concursului real ci printr-o singură acţiune sau inacţiune icircn care suntcomprimate elementele caracteristice obiective şi subiective ale acestor infracţiuniTratamentul sancţionator al concursului de infracţiuniCazul concursului de infracţiuni săvacircrşite de persoana fizicăSisteme de sancţionare Persoana fizică ce săvacircrşeşte mai multe infracţiuni demonstrează prin perseverenţa sa infracţională o periculozitate socială care impune sisteme de sancţionare adecvate icircn măsură să asigure realizarea cacirct mai eficace a funcţiilor şi rolului preventiv-educativ ale pedepsei cu cele două componente constracircngere şi reeducareIcircn doctrina penală şi icircn legislaţia penală există trei sisteme de sancţionarea concursului de infracţiuni şi anume

15

bull sistemul cumulului aritmetic potrivit căruia instanţa de judecatăstabileşte pentru fiecare infracţiune cacircte o pedeapsă după care le adiţionează şi dispune executarea pedepsei rezultate din adunarea aritmetică a acestora Acest sistem este criticat şi rar aplicat icircn legislaţia unor state icircntrucacirct este considerat rigid şi excesiv de aspru (s-a susţinut printre altele că icircn cazul pedepselor privative de libertate poate conduce la pedepse executabile care depăşesc durata de viaţă a unui om)bull sistemul absorbţiei potrivit căruia după stabilirea pedepsei pentrufiecare infracţiune concurentă pedepsele mai mici să fie absorbite icircn pedeapsa cea mai mare care urmează să fie executată A fost criticat şi acest sistem susţinacircndu-se icircn esenţă că este excesiv de blacircnd inducacircnd infractorului impresia că infracţiunile mai puţin grave rămacircn nepedepsite şi că astfel acest sistem reprezintă o icircncurajare pentru infractorul care săvacircrşeşte o infracţiune gravă să comită şi alte infracţiuni mai puţin grave pentru care pedepsele vor fi absorbite icircn pedeapsa pentru infracţiunea mai gravăbull sistemul cumulului juridic potrivit căruia după stabilirea pedepseipentru fiecare infracţiune concurentă instanţa de judecată va aplica pedeapsa cea mai grea la care se poate adăuga un spor Acest spor poate fi obligatoriu sau facultativ fix sau variabil icircn aşa fel icircncacirct să asigure o justăproporţionalizare a pedepsei icircn fiecare caz concret Acest sistem este cel maifrecvent prevăzut icircn legislaţiile statelor şi este cel mai agreat icircn doctrina penalăSistemul cumulului juridic este adoptat şi de actualul Cod penal romacircnAcest sistem denumit al cumulului juridic cu spor facultativ şi variabil esteunic pentru ambele forme ale concursului avacircnd unele particularităţi icircn raport cu felul şi genul sancţiunilor de drept penalVom prezenta icircn continuare modul icircn care este reglementat icircn actualulCod penal şi cum funcţionează acest sistemAplicarea pedepsei principale icircn cazul concursului de infracţiunisăvacircrşite de persoana fizicăSediul materiei este art 34 din Cpen care potrivit recentei modificăripoartă denumirea marginală de bdquopedeapsa principală icircn caz de concurs deinfracţiuni săvacircrşite de persoana fizicărdquoPotrivit art 34 Cpen icircn caz de concurs de infracţiuni se stabileştepedeapsa pentru fiecare infracţiune icircn parte iar dintre acestea se aplicăpedeapsa după cum urmeazăa) cacircnd s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multepedepse cu icircnchisoare ori cu amendă se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţăb) cacircnd s-au stabilit numai pedepse cu icircnchisoare se aplică pedeapsa cea

16

mai grea care poate fi sporită pacircnă la maximul ei special iar cacircnd acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la 5 anic) cacircnd s-au stabilit numai amenzi se aplică cea mai mare care poate fisporită pacircnă la maximul ei special iar dacă aest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la jumătate din acel maximd) cacircnd s-a stabilit o pedeapsă cu icircnchisoare şi o pedeapsă cu amendă seaplică pedeapsa icircnchisorii la care se poate adăuga amenda icircn totul sau icircn partee) cacircnd s-au stabilit mai multe pedepse cu icircnchisoare şi mai multe pedepsecu amendă se aplică pedeapsa icircnchisorii potrivit dispoziţiei de la lit b la care se poate adăuga amenda potrivit dispoziţiei de la lit cPrin aplicarea dispoziţiilor din alineatul precedent nu se poate depăşitotalul pedepselor stabilite de instanţă pentru infracţiunile concurenteDin economia textului de lege menţionat rezultă că aplicarea pedepseiprincipale se face icircn două etape obligatorii şi anume etapa stabilirii pedepsei pentru fiecare infracţiune etapa aplicării pedepsei rezultante (care urmează a fi executată)Aplicarea pedepselor complementarePedepsele complementare sunt cele arătate icircn art 53 pct 2 Cpen şiurmează să fie examinate icircntr-un alt capitol destinat instituţiei sancţiunilor de drept penalSediul materiei pedepselor complementare icircn cazul concursului deinfracţiuni este art 35 Cpen care prevede următoarelebull dacă pentru una dintre infracţiunile concurente s-a stabilit şi o pedeapsăcomplementară aceasta se aplică alături de pedeapsa icircnchisoriibull dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferităsau chiar de aceeaşi natură dar cu conţinut diferit acestea se aplică alături de pedeapsa icircnchisoriibull dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şicu acelaşi conţinut se aplică cea mai grea dintre acesteaAplicarea măsurilor de siguranţăMăsurile de siguranţă au ca scop icircnlăturarea unei stări de pericol şipreicircntacircmpinarea săvacircrşirii faptelor prevăzute de legea penală (art 111 Cpen)Icircn sfacircrşit teza ultimă a alineatului 5 recent introdus la art 35 Cpenprevede că bdquoicircn cazul măsurilor de siguranţă de aceeaşi natură şi cu acelaşiconţinut luate conform art 118 alin1 lita-e Cpen acestea se cumuleazărdquoAceastă teză se referă la măsura de siguranţă a confiscării speciale icircn cazurile icircn care se impune luarea acestei măsuri icircntr-o cauză penală faţă de acelaşi infractor a tuturor lucrurilor produse prin fapta penală săvacircrşită a

17

celor care au servit sau care au fost destinate să servească la săvacircrşirea infracţiunii a celor date pentru a determina săvacircrşirea infracţiunii sau pentru a-l răsplăti pe infractor a celor dobacircndite icircn mod vădit prin săvacircrşirea infracţiunii precum şi a celor deţinute contra dispoziţiilor legaleContopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente săvacircrşite depersoana fizicăIcircn cazul icircn care toate infracţiunile care alcătuiesc concursul fac obiectulaceluiaşi dosar penal care se judecă deodată icircn faţa aceleiaşi instanţe stabilirea şi aplicarea sancţiunilor de drept penal se realizează potrivit textelor art 34 şi 35 Cpen mai sus examinateExistă icircnsă cazuri cacircnd acelaşi infractor este judecat pentru infracţiuniconcurente icircn cauze diferite la termene diferite de aceeaşi instanţă ori deinstanţe diferite Asemenea situaţii se icircntacirclnesc icircn practică destul de frecvent deoarece nu toate infracţiunile sunt descoperite şi instrumentate icircn acelaşi timp şi icircn aceeaşi cauză penalăIcircn asemenea cazuri operaţiunea prin care se realizează aplicareadispoziţiilor referitoare la sancţionarea concursului de infracţiuni poartădenumirea de contopire a pedepselorAşadar contopirea pedepselor reprezintă acea operaţiune prin careinstanţa de judecată face aplicarea dispoziţiilor legale privind sancţionareaconcursului de infracţiuni icircn cazul unor condamnări separate pentru infracţiuni concurenteSediul materiei este art 36 din actualul Cod penal Denumirea marginalăa acestui text recent modificată este următoarea bdquoContopirea pedepselorpentru infracţiuni concurente săvacircrşite de persoana fizicărdquo Modificarea a fost impusă de introducerea icircn Codul penal a persoanei juridice ca un nou subiect activ al infracţiunii şi al răspunderii penalePotrivit reglementării din acest text de lege operaţia de contopire se poaterealiza după cum urmează icircn două ipotezebull cacircnd infractorul condamnat definitiv pentru una sau mai multeinfracţiuni este judecat ulterior pentru alte infracţiuni concurente Icircntr-oasemenea situaţie instanţa care judecă ultimele infracţiuni concurente va stabili cacircte o pedeapsă pentru fiecare infracţiune din cele deduse judecăţii ulterioare iar apoi le va contopi cu pedepsele stabilite anterior şi icircn final va aplica pedeapsa cea mai grea potrivit prevederilor art 34 Cpen Icircn cazul icircn care au fost aplicate şi pedepse complementare ori măsuri de siguranţă instanţa va face şi aplicarea art 35 Cpen Trebuie menţionat că dacă pedepsele anterioare au fost supuse contopirii cu aplicarea unui spor ele vor fi descontopite vor fi repuse fiecare icircn individualitatea lor şi apoi vor fi recontopite icircmpreună cu noile pedepse cu aplicarea unui spor cel puţin egal

18

cu cel anterior (deoarece sporul anterior fusese aplicat prin hotăracircre judecătorească definitivă şi dobacircndise autoritate de lucru judecat)bull cacircnd infractorul a fost condamnat definitiv pentru toate infracţiunileconcurente icircnsă prin hotăracircri judecătoreşti diferite Icircn asemenea situaţiiinstanţa icircnvestită cu cererea de contopire a tuturor pedepselor va descontopipedepsele contopite anterior va icircnlătura sporurile aplicate şi va repunepedepsele icircn individualitatea lor iar apoi va proceda la recontopirea pedepselor aplicacircnd cea mai grea dintre pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente la care va trebui să aplice un spor cel puţin egal cu cel mai mare care a fost icircnlăturat la descontopire Evident că atunci cacircnd instanţa stabileşte sporul pentru icircntreaga pluralitate de infracţiuni va trebui să evalueze atacirct numărul cacirct şi natura pedepselor stabilite anterior şi care reflectă gradul de pericol social al infracţiunilor judecate anterior definitivIcircn ipoteza icircn care condamnatul a executat integral sau icircn parte pedeapsaaplicată prin hotăracircrea judecătorească anterioară ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente aşa cum prevăd dispoziţiile art 36 alin 3 CpenIcircn situaţia icircn care pedeapsa detenţiei pe viaţă a fost comutată sau icircnlocuităcu pedeapsa icircnchisorii aceasta se va contopi după aceleaşi reguli mai susarătate (art 36 alin 4 Cpen)Situaţii specialeIcircn cazul icircn care după contopirea pedepselor intervine amnistia saugraţierea se va proceda după cum urmeazăndash amnistia şi respectiv graţierea nu se vor aplica la pedeapsa rezultantăci la fiecare infracţiune concurentă şi respectiv la fiecare pedeapsăndash cacircnd actul de amnistie sau graţiere este incident numai unora dintreinfracţiuni ori dintre pedepse se va dispune descontopirea pedepselor care vor fi repuse icircn individualitatea lor şi apoi se va aplica amnistia ori graţierea după care pedepsele rămase executabile se vor recontopi şi bineicircnţeles se va reaprecia sporul (dacă rămacircne de executat numai o singură pedeapsă sporul va fi icircnlăturat iar dacă nu se mai execută majoritatea pedepselor sporul iniţial va putea fi redus şi chiar icircnlăturat)Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente săvacircrşite depersoana juridică Potrivit art 401 recent introdus prin ultima modificare a Codului penal icircn caz de concurs de infracţiuni săvacircrşite de persoana juridică se stabileşte pedeapsa amenzii pentru fiecare infracţiune icircn parte şi se aplică amenda cea mai mare care poate fi sporită pacircnă la maximul special prevăzut icircn art 711 alin 2 sau 3 iar dacă acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la o treime din acel maximIcircn ipoteza icircn care o persoană juridică definitiv condamnată este judecată

19

ulterior pentru o infracţiune concurentă precum şi atunci cacircnd după ce ohotăracircre de condamnare a rămas definitivă se constată că persoana juridicăsuferise şi o altă condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentăinstanţa va proceda conform dispoziţiilor art 401 mai sus arătateReferitor la modul icircn care se aplică pedepsele complementare şi măsurilede siguranţă luate faţă de o persoană juridică pentru infracţiuni concurenteart 401 icircn alin 3 C pen prevede că sunt aplicabile dispoziţiile art 35referitoare la modul de aplicare a acestor pedepse şi măsuri icircn cazul persoanei fizice

Top of the Document

3 RecidivaA Noţiune şi caracterizare Recidiva este o altă formă de bază apluralităţii de infracţiuni care constă icircn săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni de către o persoană care a fost condamnată definitiv pentru o altă infracţiune Ceea ce caracterizează recidiva este deci icircmprejurarea că pluralitatea de infracţiuni săvacircrşite de aceeaşi persoană este realizată icircntr-un anumit mod şi anume după ce făptuitorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (eventual pentru două sau mai multe infracţiuni) mai săvacircrşeşte ulterior icircnainte de a icircncepe executarea pedepsei icircn timpul executării acesteia ori icircn stare de evadare sau după ce a executat pedeapsa una sau eventual mai multe infracţiuni icircn anumite condiţiiDeosebirea evidentă fată de concursul de infracţiuni o constituieintervenţia unei hotăracircri judecătoreşti definitive de condamnare icircn dispreţulcăreia infractorul continuă activitatea infracţională săvacircrşind din nou oinfracţiune sau mai multe Această deosebire dintre autorul unui concurs deinfracţiuni şi acela al unei recidive este dublată de o deosebire esenţială careconstă icircn periculozitatea celui care recidivează Prin săvacircrşirea uneia sau maimultor noi infracţiuni după ce a fost condamnat definitiv pentru o altă sau alte infracţiuni acest infractor atrage atenţia că este incorigibil şi deci că prezintă un grad mare de pericol pentru societate Această icircmprejurare determină pe planul dreptului penal necesitatea elaborării unor măsuri de apărare specifice Este de reţinut icircn acest sens că existenţa recidivei stă la baza distincţiei ce se face icircntre infractorul primar şi infractorul recidivist Denumirea de infractor primar este dată infractorului care nu a mai fost anterior condamnat pentru una sau eventual pentru un concurs de infracţiuni precum şi celui care a mai fost condamnat icircnsă condamnarea nu icircndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Icircn mod corespunzător denumirea de infractor recidivist este dată infractorului care a mai fost condamnat şi care după condamnarea definitivă sau după

20

executarea pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune icircn condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivăDistincţia icircntre infractorii primari şi infractorii recidivişti este importantăfiindcă legea penală prevede un tratament sancţionator mai sever pentruinfractorul recidivist Infractorii recidivişti sunt apoi exceptaţi de regulă de la beneficiul unor acte de clemenţă (amnistie graţiere) şi sunt prevăzute icircn lege şi alte condiţii restrictive icircn privinţa acestora referitor la liberarea lorcondiţionată precum şi la obţinerea reabilităriiB Structura Existenţa unei condamnări definitive a infractorului catrăsătură caracteristică a recidivei determină o anumită structurare ainfracţiunilor care alcătuiesc această formă a pluralităţiiAşa cum am arătat conceptul de recidivă este condiţionat de existenţaunei condamnări definitive a infractorului pentru una ori mai multe infracţiuni săvacircrşite anterior săvacircrşirea din nou de către acesta a unei infracţiuniCondamnarea definitivă şi infracţiunea săvacircrşită din nou apar aşadar caelemente constitutive ale stării de recidivă Acestor două elemente icircn teoriadreptului penal li s-a dat denumirea de termeni ai recidiveiPrimul termen al recidivei este format totdeauna dintr-o condamnaredefinitivă la o pedeapsă privativă de libertate iar al doilea termen al recidive este format totdeauna din săvacircrşirea din nou a unei infracţiuniCei doi termeni ai recidivei sunt ei icircnşişi susceptibili de numeroasevariaţiuni se pot prezenta sub forme diferite determină la racircndul lor o anumită configuraţie a stării de recidivă Astfel de exemplu primul termen al recidivei poate fi o hotăracircre definitivă de condamnare la pedeapsa icircnchisorii variabilă ca durată este posibil ca hotăracircrea să nu fie pusă icircncă icircn executare să se afle icircn curs de executare sau ca pedeapsa să fie icircn icircntregime executată sau considerată ca executată hotăracircrea de condamnare poate fi pronunţată uneori de către o instanţă judecătorească străină pedeapsa solicitată poate privi o singură infracţiune sau un concurs de infracţiuni etc La racircndul său cel de-al doilea termen al recidivei poate consta din săvacircrşirea unei infracţiuni de gravitate diferită de acelaşi fel cu infracţiunea sau infracţiunile săvacircrşite anterior sau diferită de acestea la un interval mai mare sau mai mic de timp de la executarea pedepsei etcReglementarea recidivei a trebuit să ţină seama de trăsăturile esenţiale şide variaţiunile pe care le prezintă cei doi termeni ai recidiveiC Modalităţi ale recidivei icircn cazul persoanei fizice Icircn teoria dreptuluipenal s-a dat denumirea de modalităţi ale recidivei felului icircn care se prezintă icircn concret recidiva icircn raport cu variaţiunile la care sunt supuşi cei doi termeni ai recidivei Cunoaşterea acestor modalităţi este importantă pentru

21

mai buna cunoaştere a icircnseşi reglementărilor legale privind recidiva Cele mai cunoscute dintre modalităţile recidivei sunta) Recidiva după condamnare (denumită şi recidivă postcondamnatoriesau recidiva fictivă) şi recidiva după executare (denumită şi recidivapostexecutorie sau recidivă reală)Se consideră recidivă după condamnare săvacircrşirea din nou a uneiinfracţiuni mai icircnainte ca infractorul să fi executat icircn icircntregime pedeapsa la care a fost anterior condamnat sau mai icircnainte ca pedeapsa să fi fost eventualconsiderată ca executatăDimpotrivă recidiva se consideră după executare atunci cacircnd săvacircrşireadin nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregimepedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată icircnicircntregime Icircntre cele două modalităţi există nu numai o deosebire formală dar şi o deosebire de fond decurgacircnd din caracterul specific al recidivei după executare care dovedeşte că cel condamnat nu s-a reeducat sub influenţa pedepsei spre deosebire de recidiva după condamnare la care proba incorigibilităţii prin pedeapsă nu este făcută Pornind de la această deosebire unii autori au dat denumirea de bdquorealărdquo recidivei după executare şi bdquofictivărdquo sau bdquoformalărdquo recidivei după condamnare Denumirile acestea nu sunt icircnsă justificate deoarece şi recidiva după condamnare este tot aşa de reală ca şi recidiva după executare Recidiva după condamnare este şi ea o dovadă a perseverenţei infracţionale a infractorului care icircn dispreţul unei condamnări definitive pronunţate icircmpotriva sa săvacircrşeşte totuşi din nou o infracţiuneDe aceea este admis că recidiva poate exista icircn ambele modalităţidiferenţierea dintre ele determinacircnd numai o oarecare deosebire de tratamentb) Recidiva generală şi recidiva specială Recidiva este denumităgenerală atunci cacircnd infracţiunile săvacircrşite adică infracţiunea pentru care s-a pronunţat condamnarea definitivă şi infracţiunea săvacircrşită din nou sunt diferite ca gen sau specie recidiva nefiind condiţionată de o asemănare icircntreinfracţiunile ce intră icircn compunerea celor doi termeni Dimpotrivă recidiva este specială atunci cacircnd icircntre infracţiunile respective există asemănare adică ele sunt de aceeaşi natură Recidiva specială este considerată mai periculoasă ea dovedind o anume specializare a infractorului şi deci o perseverenţă infracţionalăc) Recidiva absolută şi recidiva relativă Recidiva este denumită absolutăatunci cacircnd existenţa ei nu este condiţionată de gravitatea primei condamnări şi relativă atunci cacircnd pedeapsa anterioară este de o anumită gravitate şidovedeşte perseverenţa infracţională a infractorului

22

d) Recidiva mare şi recidiva mică La recidiva mare primul termen icirclconstituie o condamnare la o pedeapsă de o gravitate mai mare care relevă prin ea icircnsăşi periculozitatea infractorului care perseverează icircn aceste condiţii săvacircrşind noi infracţiuni Din contră denumirea de mică recidivă a fost atribuită recidivei la care primul termen este format nu din una singură ci din mai multe condamnări la pedepse mici ce nu depăşesc o anume gravitate consideracircndu-se că numai după mai multe condamnări la pedepse mai uşoare infractorul relevă acea periculozitate specifică recidivistuluie) Recidiva temporară şi recidiva perpetuă Distincţia are icircn vedereintervalul de timp de la condamnare sau de la executarea pedepsei icircn caretrebuie să se săvacircrşească din nou o infracţiune pentru a exista recidivă Dinacest punct de vedere recidiva este perpetuă atunci cacircnd se realizeazăindiferent de intervalul la care s-ar săvacircrşi din nou o infracţiune şi temporară atunci cacircnd se realizează numai dacă săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni a avut loc icircnlăuntrul unui anumit termen de la condamnare sau de la executarea pedepsei anterioare Este admisă icircn general recidiva temporarăf) Recidiva cu efect unic şi recidiva cu efecte progresive Distincţia are icircnvedere efectele pe care le produce recidiva asupra pedepsei pentru infracţiunea săvacircrşită icircn această stare Recidiva cu efect unic este aceea ale cărei efecte sunt aceleaşi ori de cacircte ori s-ar repeta starea de recidivă Recidiva cu efecte progresive este aceea ale cărei consecinţe se agravează progresiv cu fiecare nouă recidivăg) Recidiva teritorială şi recidiva internaţională Recidiva se numeşteteritorială atunci cacircnd existenţa ei este condiţionată de cerinţa ca primul săutermen să fie o hotăracircre de condamnare pronunţată de o instanţă naţională spre deosebire de recidiva zisă internaţională la care primul termen poate fi o condamnare pronunţată icircn străinătate Admiterea recidivei internaţionaleimplică recunoaşterea hotăracircrilor judecătoreşti străine şi este determinată denecesitatea cooperării internaţionale icircn lupta cu criminalitateaD Reglementarea recidivei icircn legea penală icircn vigoare icircn cazul persoaneifizice Icircn reglementarea instituţiei recidivei icircn dreptul nostru penal au fost avute icircn vedere modalităţile sus-examinate Reglementarea se face prin dispoziţiile din art 37-39 Cpen modalităţile principale ale recidivei fiind recidiva după condamnare recidiva după executare şi mica recidivă care poate fi după condamnare sau după executarea) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediulmateriei pentru instituţia recidivei a fost modificată recent avacircnd denumireabdquorecidiva icircn cazul persoanei fizicerdquo Această modificare a fost impusă deintroducerea icircn Codul penal a persoanei juridice ca un nou subiect activ alinfracţiunii şi al răspunderii penale

23

Potrivit dispoziţiilor art 37 alin l lit a C pen există recidivă pentrupersoana fizică atunci cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri decondamnare la pedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni cel condamnatsăvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie icircnainte de icircnceperea executăriipedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare iar pedeapsaprevăzută de lege pentru a doua infracţiune este icircnchisoarea mai mare de un anDin analiza dispoziţiei legale rezultă condiţiile prevăzute de lege pentruexistenţa recidivei icircn această modalitate Astfel cu privire la primul termen se cer icircndeplinite următoarele condiţiibull să existe o hotăracircre definitivă de condamnare a infractorului lapedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni Dacă hotăracircrea nu era definitivă icircnmomentul săvacircrşirii celei de-a doua infracţiuni nu va exista recidivă ci concurs de infracţiuni De asemenea dacă pedeapsa nu este icircnchisoarea mai mare de 6 luni ci de 6 luni sau mai mică iarăşi nu va exista recidivă Pedeapsa prevăzută icircn hotăracircrea de condamnare poate fi aplicată de instanţă pentru o singură infracţiune sau pentru un concurs de infracţiuni Icircn acest din urmă caz este vorba de pedeapsa rezultată care trebuie să fie mai mare de 6 luni chiar dacă pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente luate separat nu depăşesc nici una durata de 6 luni Poate constitui primul termen al recidivei după condamnare ca de altfel şi al recidivei după executare chiar şi o hotăracircre de condamnare pronunţată icircn străinătate Aceasta rezultă din dispoziţia din alin 2 al art 37 C pen care prevede că pentru stabilirea stării de recidivă icircn aceste cazuri se poate ţine seama şi de hotăracircrea de condamnare pronunţată icircn străinătate pentru o faptă prevăzută şi de legea romacircnă dacă acea hotăracircre a fost recunoscută potrivit dispoziţiilor legii Aceste dispoziţii sunt cele din art 519 şi urm C pr pen Legea noastră penală consacră aşadar aşa-numita recidivă internaţionalăbull hotăracircrea de condamnare să fi fost pronunţată pentru o infracţiunesăvacircrşită cu intenţie Această condiţie rezultă din dispoziţia prevăzută icircn art 38 alin l lit a C pen dispoziţie introdusă prin Legea nr 61973 de modificare a Codului penal care prevede că la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare la infracţiunile săvacircrşite din culpăPrin prevederea acestei condiţii a fost subliniată trăsătura caracteristică arecidivei aceea de a exprima perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist perseverenţă care nu este posibilă decacirct icircn cazul infracţiunilor cuintenţiebull hotăracircrea de condamnare să nu fie dintre acelea icircn care potrivit legiinu se tine seama la stabilirea stării de recidivă

24

Legea prevede icircn art 38 C pen o serie de cazuri icircn care o hotăracircre decondamnare definitivă nu poate constitui primul termen al recidivei Potrivitacestor dispoziţii la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare landash infracţiunile săvacircrşite icircn timpul minorităţii Această dispoziţie areraţiunea de a-l degreva pe minor icircn viitor de urmările prejudiciabile ale unor fapte săvacircrşite icircn perioada minorităţii cacircnd personalitatea sa era icircn curs de formarendash infracţiunile săvacircrşite din culpă Această dispoziţie a fost introdusă prinndash infracţiunile amnistiate Amnistia fiind o cauză care icircnlătură răspunderea penală a făptuitorului pentru infracţiunea săvacircrşită (art 119 C pen) este firesc ca hotăracircrea de condamnare privitoare la o infracţiune amnistiată să nu mai poată constitui primul termen al recidiveindash faptele nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală După cumeste ştiut dezincriminarea unei fapte (abolitio criminis) prin legea nouă face să icircnceteze toate consecinţele penale ale hotăracircrii judecătoreşti pronunţate icircn baza legii vechi cu privire la acea faptă (art 12 C pen) Printre consecinţele penale ale dezincriminării faptei icircnlăturate prin intrarea icircn vigoare a legii noi dezincriminatoare este şi aceea ca hotăracircrea de condamnare pronunţată pentru fapta dezincriminată să nu poată constitui primul termen al recidiveiCu privire la cel de-al doilea termen al recidivei pentru existenţa recidiveidupă condamnare este necesară icircndeplinirea următoarelor condiţiibull infractorul să săvacircrşească din nou o infracţiune cu intenţie Nu se cereca infracţiunea să fie de aceeaşi natură ca aceea pentru care infractorul a fostcondamnat anterior Legea consacră deci aşa-numita recidivă generalăInfracţiunea poate avea forma tentativei sau a faptului consumat sau poateconsta icircn participarea la săvacircrşirea acestora ca autor instigator sau complice(art144 Cpen) Este necesar icircnsă ca infracţiunea săvacircrşită din nou să fieintenţionată adică să fie săvacircrşită cu intenţie directă indirectă sau depăşită(praeterintenţie) Această cerinţă introdusă prin modificarea din 1973 aCodului penal are ca scop restracircngerea sferei recidivei la infracţiunile săvacircrşite cu intenţie fiindcă numai icircn cazul săvacircrşirii acestora se poate vorbi de perseverenţa infracţională a recidivistului Icircn ce priveşte asimilarea intenţiei depăşite cu intenţia directă sau indirectă ca o condiţie pentru existenţa atacirct a primului termen cacirct şi a celui de-al doilea termen al recidivei aceasta se justifică prin icircmprejurarea că primum delictum din compunerea infracţiunii praeterintenţionate este săvacircrşit cu intenţie şi el stă la baza rezultatului mai grav chiar dacă acesta este produs din culpăbull pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvacircrşită din nou să fieicircnchisoarea mai mare de un an Această cerinţă prevăzută prin modificarea

25

Codului penal din 1973 are şi ea ca scop restracircngerea sferei recidivei lainfracţiuni de o anumită gravitate Legea are icircn vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune icircn configuraţia tipică a acesteia sau după caz icircntr-o variantă agravată sau atenuată Maximul special al pedepsei icircnchisorii pentru această infracţiune trebuie să depăşească un an Spre deosebire deci de primul termen a cărui gravitate se exprimă icircn pedeapsa aplicată de instanţa judecătorească gravitatea celui de-al doilea termen al recidivei se exprimă icircn pedeapsa prevăzută de lege Dacă această pedeapsă este icircnchisoarea de un an sau mai mică ori amendă infracţiunea săvacircrşită nu poate constitui al doilea termen al recidivei Pedeapsa ce se ia icircn considerare este aceea prevăzută delege pentru infracţiunea tip chiar dacă infracţiunea săvacircrşită din nou are forma tentativeibull infracţiunea care constituie cel de-al doilea termen al recidivei dupăcondamnare trebuie să fie săvacircrşită icircnainte de icircnceperea executării pedepseianterioare icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare Nouainfracţiune trebuie să fie săvacircrşită deci icircn intervalul cuprins icircntre data rămacircnerii definitive a hotăracircrii de condamnare şi data la care pedeapsa este icircn icircntregime executată sau considerată ca executată Nu interesează deci dacă hotăracircrea anterioară a fost sau nu pusă icircn executare dacă executarea pedepsei a fost suspendată condiţionat sau dacă s-a dispus obligarea condamnatului la muncă corecţională dacă condamnatul se află icircn penitenciar icircn stare de libertate condiţionată sau icircn stare de evadareCel de-al doilea termen al recidivei constă din săvacircrşirea unei singureinfracţiuni care icircndeplineşte condiţiile prevăzute de lege b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei estereglementată prin dispoziţia din art 37 alin l lit b C pen care prevede căexistă recidivă şi atunci cicircnd după executarea unei pedepse cu icircnchisoarea mai mare de 6 luni după graţierea totală a restului de pedeapsă ori după icircmplinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Recidiva după executare nu se deosebeşte deci icircn esenţă de recidiva după condamnare decacirct prin icircmprejurarea că săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregime pedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată Reabilitarea fiind o cauză care icircnlătură consecinţele condamnării printre care şi starea de recidivă este firesc ca o condamnare icircn privinţa căreia a intervenit reabilitarea de drept (art 134 86 62 alin 6 C pen) sau reabilitarea judecătorească (art 135 şi urm C pen) să nu mai poată constitui primul termen al recidivei

26

Legea prevede icircnsă că acelaşi efect icircl produce şi icircmplinirea termenelor dereabilitare Este vorba de termenele a căror icircmplinire atrage reabilitarea de drept sau a celor după icircmplinirea cărora este posibilă reabilitarea judecătorească (art 135 C pen) Legiuitorul a considerat că după trecerea acestor termene de la executarea pedepsei termene icircn cursul cărora fostul condamnat nu a săvacircrşit din nou o infracţiune nu se mai poate vorbi de o perseverenţă infracţională caracteristică recidivei Legea noastră penală nu admite deci aşa-numita recidivă perpetuă consacracircnd dimpotrivă recidiva temporarăCu privire la cel de-al doilea termen ai recidivei după executare legeaprevede aceleaşi condiţii ca şi la recidiva după condamnare Infracţiuneasăvacircrşită din nou poate fi de orice natură icircnsă trebuie să fie săvacircrşită cuintenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune trebuie să fie icircnchisoarea mai mare de un an Săvacircrşirea infracţiunii trebuie să aibă loc după data terminării executării pedepsei după data publicării decretului de graţiere totală sau a restului de pedeapsă sau respectiv după data la care s-a icircmplinit termenul de prescripţie a executării pedepsei anterioarec) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen existărecidivă şi atunci cacircnd după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu icircnchisoare pacircnă la 6 luni sau după executare după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescrierea executării a cel puţin trei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Legea reglementează deci aşa-numita mică recidivă care se deosebeşte de marea recidivă prin structura primului termen care este multiplu Recidiva mică poate exista fie ca recidivă după condamnare fie ca recidivă după executarePentru existenţa primului termen al recidivei mici legea prevedeurmătoarele condiţiibull să existe cel puţin trei condamnări definitive fiecare dintre ele lapedeapsa icircnchisorii de 6 luni sau mai mică (recidivă după condamnare) sauinfractorul să fi executat icircn icircntregime ori să fi beneficiat de graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori de prescripţia executării a cel puţin trei asemenea pedepse (recidivă după executare) Dacă sunt mai puţin de trei condamnări sau dacă acestea nu se referă la pedepse cu icircnchisoare nu poate exista primul termen al recidiveibull toate cele trei infracţiuni pentru care au fost pronunţate pedepselerespective să fie săvacircrşite cu intenţie ca şi icircn cazul celorlalte modalităţi alerecidivei şi tot pentru a se dovedi perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist

27

bull să nu existe vreunul din cazurile prevăzute icircn art 38 alin l şi 2 C penicircn care condamnarea anterioară nu poate constitui primul termen al recidiveiIcircn ce priveşte cel de-al doilea termen al micii recidive condiţiile cerutepentru existenţa sa sunt aceleaşi ca şi icircn cazul marii recidive Se cere cainfracţiunea săvacircrşită din nou care poate fi diferită ca natură de celelalte (celpuţin trei) săvacircrşite anterior să fie comisă cu intenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune să fie icircnchisoarea mai mare de un anStarea de recidivă constituie o cauză de agravare a pedepsei icircn oricaredintre modalităţile prevăzute de legeRecidiva icircn cazul persoanei juridiceNoul text al art 402 recent introdus icircn Codul penal prevede că existărecidivă pentru persoana juridică icircn următoarele cazurindash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară nu a fost executatăndash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară a fost executată sau considerată ca executatăTratamentul sancţionator al recidivei persoanei juridicePotrivit art 402 alin2 din Cpen icircn cazul recidivei prevăzută icircn alin 1lita amenda stabilită pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior şi amenda aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc potrivit art 401 alin 1 şi 3 cu precizarea că sporul prevăzută de art 401 alin1 poate fi mărit pacircnă la jumătateIcircn ipoteza icircn care amenda anterioară aplicată persoanei juridice a fostexecutată icircn parte contopirea se face icircntre amenda ce a mai rămas de executat şi amenda aplicată pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior (art 402 alin3 Cpen) Pentru cea de a doua modalitate a recidivei prevăzută icircn art 402 alin 1litb se aplică pedeapsa amenzii pacircnă la maximul special prevăzut icircnart 711alin 2 sau 3 iar dacă acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la două treimi din acel maximUltimul alineat al art 402 Cpen soluţionează şi situaţia icircn care după rămacircnerea definitivă a hotăracircrii de condamnare a persoanei juridice şi mai icircnainte ca amenda să fi fost executată sau considerată ca executată se descoperă că persoana juridică condamnată se află icircn stare de recidivă Icircn asemenea situaţii textul prevede că instanţa va aplica dispoziţiile din alin 2 ale art 402 Cpen icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit a iar icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit b va face aplicarea dispoziţiilor din alin 4 ale aceluiaşi text Top of the Document

28

4 Pluralitatea intermediarăA Noţiune şi caracterizare Există pluralitate intermediară de infracţiuniatunci cacircnd după condamnarea definitivă a infractorului pentru o infracţiunesăvacircrşită anterior acesta comite din nou o infracţiune icircnainte de icircncepereaexecutării pedepsei icircn timpul executării sau icircn stare de evadare şi nu sunticircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Estevorba aşadar de o pluralitate de infracţiuni care nu constituie concurs deinfracţiuni deoarece infractorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (sau pentru un concurs de infracţiuni) şi apoi icircnainte de icircnceperea executării pedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare deci icircnainte de executarea icircn icircntregime a pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune Aceeaşi pluralitate de infracţiuni astfel realizată nu constituie nici stare de recidivă deoarece nu sunt icircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa recidiveiIcircntr-adevăr din reglementarea legală a recidivei s-a putut constata căexistenţa unei condamnări definitive a infractorului considerată drept criteriu de deosebire icircntre concursul de infracţiuni şi recidivă nu este suficientă pentru a caracteriza respectiva pluralitate de infracţiuni ca recidivă Pe lacircngă cerinţa unei condamnări definitive legea prevede şi anumite condiţii atacirct cu privire la primul termen al recidivei cacirct şi cu privire la cel de-al doilea termen al acesteia iar neicircndeplinirea acestor condiţii duce la inexistenţa stării de recidivă Astfel de exemplu dacă condamnarea anterioară indiferent de durata pedepsei este privitoare la o infracţiune săvacircrşită din culpă sau deşi priveşte o infracţiune intenţionată pedeapsa aplicată este icircnchisoarea de 6 luni sau o pedeapsă mai uşoară nu poate exista stare de recidivă De asemenea icircn cazul icircn care este realizat primul termen al recidivei dar infracţiunea săvacircrşită din nou este o infracţiune din culpă sau deşi este o infracţiune săvacircrşită cu intenţie pedeapsa pe care legea o prevede este icircnchisoarea de 6 luni sau mai mică iarăşi nu există recidivăToate aceste cazuri formează o situaţie intermediară icircntre concursul deinfracţiuni şi recidiva după condamnare o pluralitate de infracţiuni care contrar dispoziţiei art 32 C pen nu constituie nici concurs de infracţiuni nici recidivăB Consecinţe juridice Trăsăturile caracteristice pluralităţii intermediareimpun o reglementare specială a consecinţelor juridice pe care le antrenează icircn legătură cu stabilirea şi aplicarea pedepsei icircn asemenea situaţii Sub acestaspect art 40 din actualul Cod penal prevede că pentru pluralitatea intermediară pedeapsa se aplică potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni

Top of the Document

29

• UNITATEA SI PLURALITATEA DE INFRACTIUNI
• c) pluralitatea intermediară de infractiuni
• Unitatea infracţiunii
• 1 Generalităţi privind unitatea şi pluralitatea de infracţiuni
• Top of the Document
• 2 Unitatea naturală de infracţiune
• Icircn literatura de specialitate se face distincţie icircntre
• 3 Unitatea legală de infracţiune
• A Infracţiunea continuată
• Top of the Document
• B Infracţiunea complexă
• a) Noţiune şi caracterizare Potrivit unui concept unanim acceptat icircn
• b) Forme şi modalităţi
• c) Complexitatea naturală
• C Infracţiunea progresivă
• a) Noţiune şi caracterizare Denumirea de infracţiune progresivă este dată
• b) Efectele juridice Ţinacircndu-se seama de specificul infracţiunii
• D Infracţiunea de obicei
• a) Noţiune şi caracterizare Este denumită infracţiune de obicei sau de
• b) Efectele juridice Infracţiunea de obicei este şi ea o formă atipică a
• PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI
• 1 Consideraţii generale
• Top of the Document
• 2 Concursul de infracţiuni
• a) Concursul real (material) de infracţiuni Această formă a concursului
• b) Concursul ideal (formal) de infracţiuni Icircn teoria dreptului penal şi
• a) cacircnd s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe
• b) cacircnd s-au stabilit numai pedepse cu icircnchisoare se aplică pedeapsa cea
• c) cacircnd s-au stabilit numai amenzi se aplică cea mai mare care poate fi
• d) cacircnd s-a stabilit o pedeapsă cu icircnchisoare şi o pedeapsă cu amendă se
• e) cacircnd s-au stabilit mai multe pedepse cu icircnchisoare şi mai multe pedepse
• 3 Recidiva
• a) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediul
• b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei este
• c) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen există
• 4 Pluralitatea intermediară

Această condiţie este necesară pentru a deosebi infracţiunea continuată de infracţiunea simplă icircn al cărei element material sunt absorbite icircn mod natural două sau mai multe acte sau acţiuni care sunt săvacircrşite icircn aceeaşi icircmprejurare sau cu aceeaşi ocazie (de exemplu uciderea prin mai multe lovituri furtul mai multor obiecte din locuinţa unei persoane etc) Nu se cere totuşi ca acţiunile sau inacţiunile să fie săvacircrşite icircn acelaşi loc esenţială fiind identitatea obiectului juridic al infracţiuniibull Acţiunile sau inacţiunile să fie săvacircrşite de aceeaşi persoană Estenecesar ca diferitele acţiuni sau inacţiuni să fie săvacircrşite de aceeaşi persoană(autorul) dar infracţiunea continuată poate fi săvacircrşită şi icircn participaţie Icircn această din urmă situaţie aceeaşi persoană poate participa la săvacircrşirea unora dintre acţiuni sau inacţiuni icircn calitate de autor la altele icircn calitate de compliceSăvacircrşirea icircn participaţie poate să privească toate acţiunile sau inacţiunile care compun infracţiunea continuată sau numai unele dintre acestea bull Acţiunile sau inacţiunile să fie săvacircrşite icircn realizarea aceleiaşirezoluţii infracţionale Această legătură subiectivă reprezintă principalul liant al pluralităţii de acte componente care alcătuiesc latura obiectivă a acestei infracţiuni continuate Toate aceste acţiuni sau inacţiuni au de la icircnceput şi pacircnă la sfacircrşit aceeaşi unică hotăracircre luată anterior de infractor de a repeta activitatea infracţională pacircnă la realizarea proiectului său Este suficientă o reprezentare icircn linii generale a acţiunilor sau inacţiunilor proiectate chiar dacă nu sunt prevăzute exact aceste acţiuni sau inacţiuni condiţiile de săvacircrşire sau urmările fiecăreia Cerinţa unităţii de rezoluţie presupune icircntotdeauna icircn mod evident reprezentarea de către făptuitor a rezultatului faptei sale ceea ce icircnseamnă că infracţiunea continuată nu este posibilă decacirct la infracţiunile al căror element subiectiv icircmbracă forma intenţieiUnitatea de rezoluţie pentru toate acţiunile sau inacţiunile presupune ca autorul să prevadă rezultatele actelor de executare să le urmărească sau să le accepteAceastă rezoluţie unică trebuie să fie icircntotdeauna anterioară activităţiiinfracţionale şi să se menţină icircn linii generale icircn cursul desfăşurării actelormateriale care alcătuiesc latura obiectivă a infracţiunii continuatebull Acţiunile sau inacţiunile săvacircrşite să prezinte fiecare icircn parteconţinutul aceleiaşi infracţiuni Fiecare dintre acţiunile sau inacţiunile săvacircrşite analizate icircn parte trebuie să icircndeplinească toate condiţiile cerute de lege pentru existenţa conţinutului aceleiaşi infracţiuni (furt delapidare icircnşelăciune etc)

5

c) Efectele juridicendash de la momentul icircncetării ultimei acţiuni sau inacţiuni care marcheazăconsumarea infracţiunii continuate icircncepe să curgă termenul de prescripţie arăspunderii penale (art 122 alin 2 C pen)ndash icircn raport de acelaşi moment se determină incidenţa actelor de amnistieşi graţierendash tot icircn raport de acelaşi moment aplicarea legii penale icircn timp va fi ceaicircn vigoare la acea datăndash dacă actele de executare s-au săvacircrşit pe teritoriile mai multor ţări va fiincidentă legea penală romacircnă dacă o parte din aceste acte ori rezultatul s-aprodus pe teritoriul Romacircniei (art 143 C pen)ndash tot icircn funcţie de momentul icircncetării ultimei acţiuni sau inacţiuni sestabileşte incidenţa legii penale icircn raport cu vacircrsta făptuitorului Dacăfăptuitorul a icircnceput executarea cacircnd nu avea icircmplinită vacircrsta de 14 ani aceste acte nu se iau icircn considerare ci numai acelea săvacircrşite după icircmplinirea acestei vacircrste şi bineicircnţeles dacă au fost săvacircrşite cu discernămacircntInfracţiuni care nu sunt susceptivbile de a fi săvacircrşite icircn formă continuatăDoctrina a relevat iar jurisprudenţa a confirmat că infracţiunea continuatănu este posibilă la acele infracţiuni al căror obiect material nu poate fi divizatAstfel infracţiunea de omor nu poate fi săvacircrşită icircn formă continuată chiar şi atunci cacircnd ea ar fi precedată de mai multe tentative de omorDe asemenea nu este de conceput forma continuată la infracţiunile deobicei care aşa cum se ştie pentru a-şi realiza existenţa sub raportul laturiiobiective presupun repetarea acţiunilor sau inacţiunilor pacircnă cacircnd rezultăobişnuinţaIcircn sfacircrşit forma continuată nu este de conceput nici icircn cazul infracţiunilordin culpă pentru că icircn cazul lor rezoluţia infracţională este exclusă

Top of the Document

B Infracţiunea complexăa) Noţiune şi caracterizare Potrivit unui concept unanim acceptat icircnliteratura noastră de specialitate şi consacrat şi icircn legislaţia penală (art 41 alin 3 C pen) infracţiunea complexă este infracţiunea ce cuprinde icircn conţinutul său fie ca element constitutiv fie ca element circumstanţial o acţiune sau inacţiune care constituie prin ea icircnsăşi o faptă prevăzută de legea penală Ea este un tip de unitate infracţională creată de legiuitor prin absorbirea icircn conţinutul acesteia a uneia sau a unor fapte diferite care prezintă fiecare icircn parte conţinutul unei anumite infracţiuni dar care prin

6

voinţa legiuitorului fiind incluse icircn conţinutul infracţiunii complexe icircşi pierd autonomia infracţională originară devenind după caz fie un simplu element constitutiv icircn conţinutul de bază al infracţiuni complexe fie un element circumstanţial icircn conţinutul agravat sau calificat al acesteiaIcircn conţinutul unic al infracţiunii complexe se găsesc aşadar comprimateconţinuturile a două sau mai multe infracţiuni Astfel de exemplu icircn conţinutul infracţiunii de tacirclhărie se găsesc reunite icircntr-o unitate infracţională icircn conţinutul de bază al infracţiunii (art211 alinl C pen) conţinuturile infracţiunilor

de furt de lovire sau alte violenţe de ameninţare

iar icircn conţinutul său agravat sunt reunite conţinuturile infracţiunilor de lovire sau alte violenţe de vătămare corporală de vătămare corporală gravă şide loviri sau vătămări cauzatoare de moarte

icircn conţinutul infracţiunii de atentat care pune icircn pericol securitatea statului sunt incluse conţinuturile infracţiunilor

de vătămare corporală şi de omor

icircn conţinutul infracţiunii de ultraj sunt incluse icircn conţinutul de bază al acestei infracţiuni conţinuturile infracţiunilor

de insultă de calomnie şi de ameninţare

iar icircn conţinutul agravat al aceleiaşi infracţiuni sunt cuprinse conţinuturile infracţiunilor

de lovire sau alte violenţe şi de vătămare corporală etc

b) Forme şi modalităţiForme Aşa cum rezultă din icircnsăşi noţiunea de infracţiune complexăaceasta se prezintă sub două forme diferite icircn raport de rolul icircndeplinit deacţiunea sau inacţiunea care intră icircn conţinutul infracţiunii complexe caelement ori ca circumstanţă agravantăIcircn raport de acest criteriu icircn doctrină se distinge icircntrendash infracţiune complexă sub forma tipndash infracţiune complexă agravantăInfracţiunea complexă ca infracţiune tip este creată prin includerea icircn

7

conţinutul său ca element constitutiv a unei acţiuni sau inacţiuni ce constituie prin ea icircnsăşi o faptă prevăzută de legea penală Au această formă toate infracţiunile complexe propriu-zise dintre care pot fi menţionate atentatul care pune icircn pericol securitatea statului (art 160 C pen) actele de diversiune (art 163 C pen) tacirclhăria (art 211 C pen) ultrajul (art 239 C pen) purtarea abuzivă (art 250 C pen) distrugerea şi semnalizarea falsă (art 276 C pen) etcIcircn cazul acestei forme a infracţiunii complexe lipsa din conţinutul ei ainfracţiunii absorbite duce la inexistenţa infracţiunii complexe ca tip particular de infracţiune Astfel de exemplu cu privire la tacirclhărie dacă se constată că furtul a fost săvacircrşit fără violenţă sau ameninţare sau că aceste fapte au fost săvacircrşite fără nici o legătură cu furtul icircn prima situaţie nu există tacirclhărie ci numai furt iar icircn cea de a doua situaţie există două infracţiuni distincte care icircşi păstrează autonomia infracţională (furt şi lovire sau furt şi ameninţare)Infracţiunile complexe ca infracţiuni tip pot avea ele icircnsele ca orice alteinfracţiuni variante agravate sau calificate icircn al căror conţinut poate intra oacţiune sau o inacţiune care constituie prin ea icircnsăşi o faptă prevăzută de legea penală Aceasta icircnseamnă că o infracţiune complexă tip poate exista şi icircn forma infracţiunii complexe ca variantă agravatăInfracţiunea complexă ca variantă agravantă a unei infracţiuni simplecuprinde icircn conţinutul său agravat sau calificat o acţiune sau inacţiune carereprezintă o altă infracţiune de sine stătătoare Legislaţia noastră penalăcunoaşte astfel de infracţiuni care icircn forma lor de bază sunt infracţiuni simple dar care icircn variantele lor agravate sau calificate sunt infracţiuni complexe

-lipsirea de libertate icircn mod ilegal cu supunerea victimei la suferinţe sau cu punerea icircn pericol a vieţii ori sănătăţii acesteia

-raportul sexual cu o minoră -furtul calificat etc

Structură Avacircnd icircn vedere că infracţiunea complexă este rezultatulreunirii icircn conţinutul unei infracţiuni unice a două sau mai multor infracţiuni structura acesteia este una complexă Astfel infracţiunea complexă cuprinde icircn mod comprimat icircn conţinutul său termenii infracţiunilor reunite sau absorbite şi desigur elementele componente ale laturii obiective şi subiective ale acestor infracţiuniEfectele juridice Infracţiunea complexă este o infracţiune momentanăicircntrucacirct nu presupune o prelungire icircn timp a acţiunii sau inacţiunii ori a

8

consecinţelor acesteia Infracţiunea complexă se consumă deci icircn momentul icircn care se săvacircrşesc acţiunile prin care se realizează elementele materiale specifice laturilor obiective ale infracţiunilor absorbiteInfracţiunea sau infracţiunile absorbite icircn infracţiunea complexă icircşi pierdautonomia infracţională Dacă icircnsă nu sunt realizate toate condiţiile cerute delege pentru existenţa infracţiunii complexe infracţiunile absorbite păstreazăautonomia infracţionalăNerealizarea sub raportul laturii obiective a conţinutului unei infracţiuniabsorbite poate conduce la calificarea faptei ca tentativă (exemplu icircn cazulinfracţiunii de tacirclhărie dacă se consumă ameninţarea sau violenţa icircnsă deposedarea victimei nu a fost posibilă infracţiunea rămacircne icircn faza de tentativă)Infracţiunea complexă nu constituie o cauză de agravare a răspunderiipenale astfel că tratamentul sancţionator este cel prevăzut de lege fără vreoagravare specialăIcircn cazul icircn care după condamnarea definitivă pentru o infracţiunecomplexă infractorul este judecat ulterior şi pentru alte acţiuni sau inacţiunicare intră icircn conţinutul aceleiaşi infracţiuni pedeapsa se recalculează ţinacircndu-se seama de activitatea săvacircrşită icircn icircntregul ei (art 43 C pen)c) Complexitatea naturalăIcircn cadrul infracţiunii complexe există şi o complexitate naturală creatăprin absorbirea icircn chip natural icircn conţinutul unei infracţiuni a elementuluimaterial specific altei infracţiuni (icircn conţinutul infracţiunii de omor identificăm incluse icircn mod natural elementele infracţiunii de vătămare corporală infracţiunea de calomnie cuprinde icircn conţinutul ei absorbite icircn mod natural elementele insultei infracţiunea fapt consumat absoarbe icircntotdeauna icircn mod natural elementele tentativei acestei infracţiuni etc) Icircn toate aceste cazuri este vorba de o infracţiune simplă care cuprinde icircn elementul său material şi elementul material al unei alte infracţiuni simple mai puţin grave C Infracţiunea progresivăa) Noţiune şi caracterizare Denumirea de infracţiune progresivă este datăacelei infracţiuni a cărei latură obiectivă după ce a atins momentul consumării corespunzător unei anumite infracţiuni se amplifică progresiv fără intervenţia făptuitorului fie prin agravarea urmării produse fie prin producerea unor noi urmări corespunzătoare unei infracţiuni mai grave Astfel icircn cazul săvacircrşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe cu provocarea unor vătămări corporale (art 180 alin l C pen) este posibil ca vătămarea corporală să se agraveze progresiv şi să se ajungă la icircncadrarea faptei icircn infracţiunea de vătămare corporală (art 181 C pen) sau chiar icircn

9

infracţiunea de vătămare corporală gravă (art 182 C pen) Icircn cazul icircn care urmările s-au agravat excesiv şi se ajunge la moartea victimei fapta va constitui infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte Aşadar infracţiunea progresivă este şi ea o formă atipică a infracţiuniicaracterizată prin elementele definitorii arătate mai susb) Efectele juridice Ţinacircndu-se seama de specificul infracţiuniiprogresive momentul consumării acesteia coincide cu momentul epuizăriirezultatului Icircn consecinţă icircncadrarea juridică a faptei se va face icircn raport cuacest ultim rezultat şi de aceea icircn cazul infracţiunilor progresive pentrucalificarea corectă a faptei săvacircrşite trebuie să se aştepte epuizarea rezultatuluiDe la data epuizării rezultatului se calculează termenul de prescripţie arăspunderii penale De asemenea icircn funcţie de acest moment se determină şilegea penală aplicabilă Tot icircn raport de acest moment se determină şi incidenţa actelor de amnistie şi graţiereD Infracţiunea de obiceia) Noţiune şi caracterizare Este denumită infracţiune de obicei sau deobişnuinţă acea infracţiune ce se săvacircrşeşte prin repetarea acţiunii sauinacţiunii prin care se realizează elementul material al laturii obiective de un număr de ori suficient de mare pentru ca din această repetare să rezulte căautorul desfăşoară acea activitate infracţională ca un obicei din obişnuinţă sau ca o icircndeletnicire (cerşetoria prevăzută de art 326 Cpen prostituţia prevăzută de art 328 Cpen jocul de noroc prevăzut de art 330 alin 2 C pen vagabondajul prevăzut de art 327 C pen)Aşadar infracţiunea de obicei este o infracţiune unică o unitate legalăcreată de legiuitor dintr-o pluralitate de acte ce corespund prin trăsăturile lorfaptei incriminate dar care nu constituie infracţiune decacirct dacă se săvacircrşesc icircn mod repetat şi icircntr-un număr suficient de ori pentru a constitui un obicei sau o obişnuinţă a făptuitorului Luate izolat aceste fapte nu constituie infracţiune Icircn schimb ele se integrează icircn infracţiunea unică de obicei chiar dacă se săvacircrşesc după stingerea momentului consumării adică după acumularea unui număr suficient de repetări din care rezultă obişnuinţa Astfel şi icircn cazul infracţiunii de obicei pe lacircngă momentul consumării apare un moment al epuizării fapteib) Efectele juridice Infracţiunea de obicei este şi ea o formă atipică ainfracţiunii Infracţiunea de obicei nu este susceptibilă de forme imperfectecum este tentativa Ea este icircnsă susceptibilă de o formă atipică icircn sensul că se prelungeşte icircn timp după ce a atins momentul consumării icircnglobacircnd icircncontinuare icircn conţinutul său noile repetări ale faptei Are deci un moment alepuizării de care sunt legate toate consecinţele juridice Acest moment este

10

marcat de săvacircrşirea ultimei repetări iar icircn raport de această dată se determină legea penală aplicabilă şi incidenţa unor eventuale acte de clemenţă De la aceeaşi dată icircncepe să curgă termenul de prescripţie a răspunderii penale Top of the Document

PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI1 Consideraţii generaleA Noţiune Termenul de bdquopluralitate de infracţiunirdquo icircntr-o accepţiunelargă desemnează un grup de două sau mai multe infracţiuni O pluralitate de infracţiuni nu este icircnsă relevantă din punct de vedere juridic decacirct dacă icircntre cele două sau mai multe infracţiuni care o alcătuiesc există o anumită legătură din care decurg anumite consecinţe juridice Această legătură poate fi personală (in personam) icircn sensul că toate infracţiunile au fost săvacircrşite de aceeaşi persoană sau reală (in rem) atunci cacircnd icircntre infracţiunile care alcătuiesc pluralitatea există o legătură obiectivă de loc de timp de cauzalitate etcIcircn accepţiunea restracircnsă a termenului prin pluralitate de infracţiuni icircnteoria dreptului penal şi icircn legislaţia penală se icircnţelege un număr de două sau mai multe infracţiuni săvacircrşite de aceeaşi persoană Pluralitatea de infracţiuni ca instituţie a dreptului penal prezintă interes teoretic şi practic datorită consecinţelor pe care le poate avea pe planul răspunderii penale a făptuitorului al modului şi mijloacelor de reacţie icircmpotriva acestuiaB Sediul materiei Codul penal icircn vigoare reglementează pluralitatea deinfracţiuni icircn Cap IV din Titlul V al Părţii generale icircn textele art 32-40Localizarea materiei pluralităţii de infracţiuni nu este icircntacircmplătoare ci arela bază logica potrivit căreia icircnainte de a se stabili formele de manifestare apluralităţii infracţionale se impune a fi reglementat cadrul legal de existenţă al pluralităţiiIcircn noul Cod penal pluralitatea de infracţiuni a fost aşezată icircn capitolul VIIdin Titlul II icircn textul art 46-53C Formele pluralităţii de infracţiuniIcircn teoria dreptului penal şi icircn legislaţia penală sunt cunoscute mai multeforme de pluralităţi de infracţiuni dintre care cele mai importante sunt1048707 -concursul de infracţiuni1048707 -recidiva1048707 -pluralitatea intermediarăLegea noastră penală prevede icircn mod expres ca principale forme ale

11

pluralităţii de infracţiuni concursul de infracţiuni şi recidiva Astfel icircn art 32 alin l C pen se arată că pluralitatea de infracţiuni constituie după caz fie concurs de infracţiuni fie recidivă Icircn acelaşi timp icircnsă legea penală consacră icircn mod implicit şi forma pluralităţii intermediare de infracţiuni icircntre concurs şi recidivă prevăzacircnd icircn dispoziţiile din art 40 C pen reguli speciale de sancţionare a infractorului care după condamnarea definitivă pentru o infracţiune săvacircrşeşte din nou o infracţiune fără să fie icircndeplinite condiţiile pentru existenţa stării de recidivăCriteriul de distincţie icircntre cele două forme de bază ale pluralităţii deinfracţiuni concursul de infracţiuni şi recidiva icircl constituie existenţa (sauinexistenţa) unei hotăracircri judecătoreşti definitive de condamnareToate infracţiunile săvacircrşite de aceeaşi persoană icircnainte ca aceasta să fifost condamnată definitiv prezintă icircntotdeauna forma concursului deinfracţiuniInfracţiunile săvacircrşite de aceeaşi persoană după ce aceasta a fostcondamnată definitiv printr-o hotăracircre judecătorească pentru una sau maimulte infracţiuni alcătuiesc cea de a doua formă de bază a pluralităţii şianume recidivaPluralitatea intermediară a treia formă a pluralităţii se realizează atuncicacircnd o persoană după ce a fost condamnată definitiv pentru una sau mai multe infracţiuni săvacircrşeşte din nou o infracţiune icircnainte de icircnceperea executării pedepsei icircn timpul executării acesteia ori icircn stare de evadare şi nu sunt icircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivăPluralitatea intermediară este deci o pluralitate de infracţiuni care nu constituie nici concurs de infracţiuni nici recidivă Ea prezintă anumite trăsături caracteristice ale celor două forme de bază şi reprezintă o formă intermediară icircntre ele

Top of the Document

2 Concursul de infracţiuniA Noţiune şi caracterizare Icircn teoria dreptului penal şi icircn legislaţiapenală (art33 lit a C pen) concursul de infracţiuni este definit ca o formă apluralităţii de infracţiuni constacircnd din două sau mai multe infracţiuni săvacircrşite de aceeaşi persoană icircnainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre eleCondiţiile de existenţă ale concursului de infracţiuni sunt următoarelebull să se fi săvacircrşit două sau mai multe infracţiuni oricare ar fi natura saugravitatea acestora Infracţiunile pot avea forma faptului consumat sau a uneitentative pedepsibile după cum pot consta icircn participarea la săvacircrşirea acestora icircn calitate de autor instigator sau complice (art 144 C pen) Nu

12

interesează forma de vinovăţie cu care sunt săvacircrşite diferitele infracţiuni putacircnd fi săvacircrşite unele cu intenţie altele din culpă sau cu intenţie depăşită Infracţiunile care alcătuiesc concursul de infracţiuni pot fi de aceeaşi natură sau de natură diferită (de exemplu două sau trei infracţiuni de furt două sau trei infracţiuni de icircnşelăciune două sau mai multe infracţiuni de fals două sau mai multe infracţiuni de trafic de droguri etc ori dimpotrivă o infracţiune de viol alta de lipsire de libertate şi alta de perversiuni sexuale o infracţiune de furt alta de ucidere din culpă şi alta de părăsire a locului accidentului etcIcircn prima situaţie cacircnd infracţiunile care alcătuiesc concursul sunt deaceeaşi natură acesta poartă denumirea de concurs omogen iar icircn cealaltăsituaţie cacircnd infracţiunile care alcătuiesc concursul nu sunt de aceeaşi natură acest concurs se numeşte eterogenConcursul omogen (două trei sau cinci furturi săvacircrşite de aceeaşipersoană) nu trebuie confundat cu infracţiunea continuată cu care se aseamănă dar de care se deosebeşte prin pluralitatea de rezoluţii infracţionale corespunzătoare pluralităţii faptelor săvacircrşitebull infracţiunile să fie săvacircrşite de aceeaşi persoană Identitatea subiectuluiactiv al infracţiunilor ce alcătuiesc pluralitatea este de esenţa concursului deinfracţiuni Nu se cere ca făptuitorul să săvacircrşească cele două sau mai multeinfracţiuni icircn aceeaşi calitate contribuţia sa putacircnd fi la unele de autor la altele de instigator la altele de complice De asemenea persoana poate săvacircrşi singură unele dintre infracţiuni iar altele icircmpreună cu alte persoane icircn participaţiebull infracţiunile să fie săvacircrşite icircnainte de condamnarea definitivă afăptuitorului pentru vreuna dintre ele Nu pot constitui concurs de infracţiuni decacirct infracţiunile pentru care făptuitorul icircncă n-a fost condamnat definitiv chiar dacă este urmărit sau chiar trimis icircn judecată şi chiar dacă s-a pronunţat icircmpotriva sa o hotăracircre de condamnare cacirctă vreme această hotăracircre nu a rămas definitivă icircn cazurile şi modurile prevăzute de lege (art 416-417 C pr pen)Esenţial pentru existenţa concursului este ca infracţiunile să fie săvacircrşite icircnainte de data rămacircnerii definitive a hotăracircrii de condamnare pentru vreuna dintre ele chiar dacă descoperirea lor ar fi ulterioară acestei datebull infracţiunile săvacircrşite sau cel puţin două dintre ele să poată fi supusejudecării adică să aibă şi să-şi păstreze caracterul infracţional şi să poată atrage răspunderea penală a făptuitorului Astfel dacă icircn legătură cu două din cele două presupuse infracţiuni se constată existenţa unor cauze care icircnlătură caracterul penal al faptei (legitimă apărare caz fortuit eroare de fapt etc) sau dacă intervine ulterior o cauză care icircnlătură răspunderea penală

13

(amnistie prescripţie lipsa placircngerii prealabile etc) icircn toate aceste cazuri rămacircnacircnd o singură infracţiune susceptibilă de a fi supusă judecăţii nu există concurs de infracţiuni Acelaşi efect icircl produce şi intervenţia unor cauze de nepedepsire generale (de exemplu desistarea sau icircmpiedicarea rezultatului art 220 C pen icircmpiedicarea săvacircrşirii faptei art 30 C pen etc) sau speciale (de exemplu denunţarea de către mituitor a luării de mită art 255 alin 3 C pen retragerea mărturiei mincinoase art 260 alin 2 C pen etc)

B Forme şi modalităţi Concursul de infracţiuni se prezintă sub douăforme diferite icircn raport cu modul icircn care se săvacircrşesc infracţiunile concurente şi anume concursul real sau material şi concursul ideal sau formal de infracţiuni Aceste forme sunt prevăzute şi descrise icircn prevederile art 33 lit a şi b din actualul Cod penala) Concursul real (material) de infracţiuni Această formă a concursuluise caracterizează prin icircmprejurarea că cele două sau mai multe infracţiuni care icircl alcătuiesc sunt săvacircrşite prin două sau mai multe acţiuni sau inacţiunidistincte adică prin tot atacirctea acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare icircn parte conţinutul unei infracţiuni de sine stătătoare (de exemplu după ce a săvacircrşit o tacirclhărie făptuitorul a tulburat grav liniştea publică iar la intervenţia organelor poliţiei a proferat insulte şi ameninţări la adresa acestora) Infracţiunile pot fi diferite (concurs eterogen) sau de acelaşi fel (concurs omogen) se săvacircrşesc de regulă succesiv dar uneori pot fi săvacircrşite simultan (de exemplu făptuitorul loveşte şi insultă sau calomniază icircn acelaşi timp o persoană pătrunde fără drept icircn locuinţa unei persoane şi o loveşte etc) pot fi săvacircrşite icircn acelaşi loc sau icircn locuri diferite etc Nu interesează dacă icircntre infracţiunile concurente există sau nu vreo legătură obiectivă Icircn cazul icircn care icircntre infracţiunile concurente există legătură concursul poartă denumirea de concurs cu conexitate (caracterizat) Icircnpractică asemenea situaţii se icircntacirclnesc relativ frecvent ceea ce face să existedouă modalităţi ale concursului de infracţiunindash concurs simplu la care icircntre infracţiunile ce icircl compun nu existălegătură obiectivă (in rem)ndash concurs cu conexitate (caracterizat) format din infracţiuni icircntre careexistă o asemenea legăturăLegea penală icircn vigoare se referă icircn mod explicit la concursul cuconexitate prevăzacircnd icircn dispoziţia din art 33 lit a partea finală că existăconcurs de infracţiuni chiar dacă una dintre infracţiuni a fost comisă pentrusăvacircrşirea alteia (concurs cu conexitate etiologică) sau pentru ascunderea ei(concurs cu conexitate consecvenţională) Faptul că legea se referă doar la

14

aceste două forme ale conexităţii nu icircnseamnă că numai icircn aceste cazuri poate exista concurs cu conexitate ci dimpotrivă că legiuitorul a vrut să precizeze tocmai contrariul şi anume că există concurs de infracţiuni oricare ar fi caracterul legăturii reale dintre infracţiunile concurente deci oricare ar fi forma conexităţii acestora Precizarea pe care legiuitorul o face icircn legătură cu cele două forme ale concursului cu conexitate are ca scop să excludă confuzia pe care o creează teoria zisă a unităţii infracţionale icircntre infracţiunea mijloc şi infracţiunea scop teorie susţinută icircn trecut de unii autori şi icircnsuşită şi de practica judiciară mai veche Potrivit acestei teorii atunci cacircnd o infracţiune serveşte ca mijloc pentru comiterea sau ascunderea alteia (de exemplu falsificarea unui icircnscris oficial pentru a se putea comite sau ascunde o evaziune fiscală) cele două fapte alcătuiesc o singură infracţiune şi anume infracţiunea scop icircn care se absoarbe pierzacircndu-şi autonomia infracţiunea mijloc Teoria infracţiunii unice mijloc-scop este neconvingătoare şi evident greşită pentru că ignoră existenţa a două infracţiuni de sine stătătoare din care legiuitorul nu icircnţelege să construiască o unitate Pe de altă parte aplicarea acestei teorii ar duce la soluţii inadmisibile icircn cazul icircn care infracţiunea mijloc ar fi mai gravădecacirct infracţiunea scop (de exemplu icircn cazul icircn care este ucisă o persoanăpentru a se ascunde un furt)b) Concursul ideal (formal) de infracţiuni Icircn teoria dreptului penal şipotrivit legii penale (art 33 lit b C pen) concursul de infracţiuni icircmbracăforma concursului zis ideal sau formal atunci cacircnd icircn acţiunea sau inacţiuneasăvacircrşită de o persoană datorită icircmprejurărilor icircn care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs se găsesc realizate elementele constitutive ale două sau mai multor infracţiuni Ceea ce caracterizează şi diferenţiază concursul ideal de concursul real este icircmprejurarea că cele două sau mai multe infracţiuni care icircl compun sunt săvacircrşite nu prin tot atacirctea acţiuni sau inacţiuni ca icircn cazul concursului real ci printr-o singură acţiune sau inacţiune icircn care suntcomprimate elementele caracteristice obiective şi subiective ale acestor infracţiuniTratamentul sancţionator al concursului de infracţiuniCazul concursului de infracţiuni săvacircrşite de persoana fizicăSisteme de sancţionare Persoana fizică ce săvacircrşeşte mai multe infracţiuni demonstrează prin perseverenţa sa infracţională o periculozitate socială care impune sisteme de sancţionare adecvate icircn măsură să asigure realizarea cacirct mai eficace a funcţiilor şi rolului preventiv-educativ ale pedepsei cu cele două componente constracircngere şi reeducareIcircn doctrina penală şi icircn legislaţia penală există trei sisteme de sancţionarea concursului de infracţiuni şi anume

15

bull sistemul cumulului aritmetic potrivit căruia instanţa de judecatăstabileşte pentru fiecare infracţiune cacircte o pedeapsă după care le adiţionează şi dispune executarea pedepsei rezultate din adunarea aritmetică a acestora Acest sistem este criticat şi rar aplicat icircn legislaţia unor state icircntrucacirct este considerat rigid şi excesiv de aspru (s-a susţinut printre altele că icircn cazul pedepselor privative de libertate poate conduce la pedepse executabile care depăşesc durata de viaţă a unui om)bull sistemul absorbţiei potrivit căruia după stabilirea pedepsei pentrufiecare infracţiune concurentă pedepsele mai mici să fie absorbite icircn pedeapsa cea mai mare care urmează să fie executată A fost criticat şi acest sistem susţinacircndu-se icircn esenţă că este excesiv de blacircnd inducacircnd infractorului impresia că infracţiunile mai puţin grave rămacircn nepedepsite şi că astfel acest sistem reprezintă o icircncurajare pentru infractorul care săvacircrşeşte o infracţiune gravă să comită şi alte infracţiuni mai puţin grave pentru care pedepsele vor fi absorbite icircn pedeapsa pentru infracţiunea mai gravăbull sistemul cumulului juridic potrivit căruia după stabilirea pedepseipentru fiecare infracţiune concurentă instanţa de judecată va aplica pedeapsa cea mai grea la care se poate adăuga un spor Acest spor poate fi obligatoriu sau facultativ fix sau variabil icircn aşa fel icircncacirct să asigure o justăproporţionalizare a pedepsei icircn fiecare caz concret Acest sistem este cel maifrecvent prevăzut icircn legislaţiile statelor şi este cel mai agreat icircn doctrina penalăSistemul cumulului juridic este adoptat şi de actualul Cod penal romacircnAcest sistem denumit al cumulului juridic cu spor facultativ şi variabil esteunic pentru ambele forme ale concursului avacircnd unele particularităţi icircn raport cu felul şi genul sancţiunilor de drept penalVom prezenta icircn continuare modul icircn care este reglementat icircn actualulCod penal şi cum funcţionează acest sistemAplicarea pedepsei principale icircn cazul concursului de infracţiunisăvacircrşite de persoana fizicăSediul materiei este art 34 din Cpen care potrivit recentei modificăripoartă denumirea marginală de bdquopedeapsa principală icircn caz de concurs deinfracţiuni săvacircrşite de persoana fizicărdquoPotrivit art 34 Cpen icircn caz de concurs de infracţiuni se stabileştepedeapsa pentru fiecare infracţiune icircn parte iar dintre acestea se aplicăpedeapsa după cum urmeazăa) cacircnd s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multepedepse cu icircnchisoare ori cu amendă se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţăb) cacircnd s-au stabilit numai pedepse cu icircnchisoare se aplică pedeapsa cea

16

mai grea care poate fi sporită pacircnă la maximul ei special iar cacircnd acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la 5 anic) cacircnd s-au stabilit numai amenzi se aplică cea mai mare care poate fisporită pacircnă la maximul ei special iar dacă aest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la jumătate din acel maximd) cacircnd s-a stabilit o pedeapsă cu icircnchisoare şi o pedeapsă cu amendă seaplică pedeapsa icircnchisorii la care se poate adăuga amenda icircn totul sau icircn partee) cacircnd s-au stabilit mai multe pedepse cu icircnchisoare şi mai multe pedepsecu amendă se aplică pedeapsa icircnchisorii potrivit dispoziţiei de la lit b la care se poate adăuga amenda potrivit dispoziţiei de la lit cPrin aplicarea dispoziţiilor din alineatul precedent nu se poate depăşitotalul pedepselor stabilite de instanţă pentru infracţiunile concurenteDin economia textului de lege menţionat rezultă că aplicarea pedepseiprincipale se face icircn două etape obligatorii şi anume etapa stabilirii pedepsei pentru fiecare infracţiune etapa aplicării pedepsei rezultante (care urmează a fi executată)Aplicarea pedepselor complementarePedepsele complementare sunt cele arătate icircn art 53 pct 2 Cpen şiurmează să fie examinate icircntr-un alt capitol destinat instituţiei sancţiunilor de drept penalSediul materiei pedepselor complementare icircn cazul concursului deinfracţiuni este art 35 Cpen care prevede următoarelebull dacă pentru una dintre infracţiunile concurente s-a stabilit şi o pedeapsăcomplementară aceasta se aplică alături de pedeapsa icircnchisoriibull dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferităsau chiar de aceeaşi natură dar cu conţinut diferit acestea se aplică alături de pedeapsa icircnchisoriibull dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şicu acelaşi conţinut se aplică cea mai grea dintre acesteaAplicarea măsurilor de siguranţăMăsurile de siguranţă au ca scop icircnlăturarea unei stări de pericol şipreicircntacircmpinarea săvacircrşirii faptelor prevăzute de legea penală (art 111 Cpen)Icircn sfacircrşit teza ultimă a alineatului 5 recent introdus la art 35 Cpenprevede că bdquoicircn cazul măsurilor de siguranţă de aceeaşi natură şi cu acelaşiconţinut luate conform art 118 alin1 lita-e Cpen acestea se cumuleazărdquoAceastă teză se referă la măsura de siguranţă a confiscării speciale icircn cazurile icircn care se impune luarea acestei măsuri icircntr-o cauză penală faţă de acelaşi infractor a tuturor lucrurilor produse prin fapta penală săvacircrşită a

17

celor care au servit sau care au fost destinate să servească la săvacircrşirea infracţiunii a celor date pentru a determina săvacircrşirea infracţiunii sau pentru a-l răsplăti pe infractor a celor dobacircndite icircn mod vădit prin săvacircrşirea infracţiunii precum şi a celor deţinute contra dispoziţiilor legaleContopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente săvacircrşite depersoana fizicăIcircn cazul icircn care toate infracţiunile care alcătuiesc concursul fac obiectulaceluiaşi dosar penal care se judecă deodată icircn faţa aceleiaşi instanţe stabilirea şi aplicarea sancţiunilor de drept penal se realizează potrivit textelor art 34 şi 35 Cpen mai sus examinateExistă icircnsă cazuri cacircnd acelaşi infractor este judecat pentru infracţiuniconcurente icircn cauze diferite la termene diferite de aceeaşi instanţă ori deinstanţe diferite Asemenea situaţii se icircntacirclnesc icircn practică destul de frecvent deoarece nu toate infracţiunile sunt descoperite şi instrumentate icircn acelaşi timp şi icircn aceeaşi cauză penalăIcircn asemenea cazuri operaţiunea prin care se realizează aplicareadispoziţiilor referitoare la sancţionarea concursului de infracţiuni poartădenumirea de contopire a pedepselorAşadar contopirea pedepselor reprezintă acea operaţiune prin careinstanţa de judecată face aplicarea dispoziţiilor legale privind sancţionareaconcursului de infracţiuni icircn cazul unor condamnări separate pentru infracţiuni concurenteSediul materiei este art 36 din actualul Cod penal Denumirea marginalăa acestui text recent modificată este următoarea bdquoContopirea pedepselorpentru infracţiuni concurente săvacircrşite de persoana fizicărdquo Modificarea a fost impusă de introducerea icircn Codul penal a persoanei juridice ca un nou subiect activ al infracţiunii şi al răspunderii penalePotrivit reglementării din acest text de lege operaţia de contopire se poaterealiza după cum urmează icircn două ipotezebull cacircnd infractorul condamnat definitiv pentru una sau mai multeinfracţiuni este judecat ulterior pentru alte infracţiuni concurente Icircntr-oasemenea situaţie instanţa care judecă ultimele infracţiuni concurente va stabili cacircte o pedeapsă pentru fiecare infracţiune din cele deduse judecăţii ulterioare iar apoi le va contopi cu pedepsele stabilite anterior şi icircn final va aplica pedeapsa cea mai grea potrivit prevederilor art 34 Cpen Icircn cazul icircn care au fost aplicate şi pedepse complementare ori măsuri de siguranţă instanţa va face şi aplicarea art 35 Cpen Trebuie menţionat că dacă pedepsele anterioare au fost supuse contopirii cu aplicarea unui spor ele vor fi descontopite vor fi repuse fiecare icircn individualitatea lor şi apoi vor fi recontopite icircmpreună cu noile pedepse cu aplicarea unui spor cel puţin egal

18

cu cel anterior (deoarece sporul anterior fusese aplicat prin hotăracircre judecătorească definitivă şi dobacircndise autoritate de lucru judecat)bull cacircnd infractorul a fost condamnat definitiv pentru toate infracţiunileconcurente icircnsă prin hotăracircri judecătoreşti diferite Icircn asemenea situaţiiinstanţa icircnvestită cu cererea de contopire a tuturor pedepselor va descontopipedepsele contopite anterior va icircnlătura sporurile aplicate şi va repunepedepsele icircn individualitatea lor iar apoi va proceda la recontopirea pedepselor aplicacircnd cea mai grea dintre pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente la care va trebui să aplice un spor cel puţin egal cu cel mai mare care a fost icircnlăturat la descontopire Evident că atunci cacircnd instanţa stabileşte sporul pentru icircntreaga pluralitate de infracţiuni va trebui să evalueze atacirct numărul cacirct şi natura pedepselor stabilite anterior şi care reflectă gradul de pericol social al infracţiunilor judecate anterior definitivIcircn ipoteza icircn care condamnatul a executat integral sau icircn parte pedeapsaaplicată prin hotăracircrea judecătorească anterioară ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente aşa cum prevăd dispoziţiile art 36 alin 3 CpenIcircn situaţia icircn care pedeapsa detenţiei pe viaţă a fost comutată sau icircnlocuităcu pedeapsa icircnchisorii aceasta se va contopi după aceleaşi reguli mai susarătate (art 36 alin 4 Cpen)Situaţii specialeIcircn cazul icircn care după contopirea pedepselor intervine amnistia saugraţierea se va proceda după cum urmeazăndash amnistia şi respectiv graţierea nu se vor aplica la pedeapsa rezultantăci la fiecare infracţiune concurentă şi respectiv la fiecare pedeapsăndash cacircnd actul de amnistie sau graţiere este incident numai unora dintreinfracţiuni ori dintre pedepse se va dispune descontopirea pedepselor care vor fi repuse icircn individualitatea lor şi apoi se va aplica amnistia ori graţierea după care pedepsele rămase executabile se vor recontopi şi bineicircnţeles se va reaprecia sporul (dacă rămacircne de executat numai o singură pedeapsă sporul va fi icircnlăturat iar dacă nu se mai execută majoritatea pedepselor sporul iniţial va putea fi redus şi chiar icircnlăturat)Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente săvacircrşite depersoana juridică Potrivit art 401 recent introdus prin ultima modificare a Codului penal icircn caz de concurs de infracţiuni săvacircrşite de persoana juridică se stabileşte pedeapsa amenzii pentru fiecare infracţiune icircn parte şi se aplică amenda cea mai mare care poate fi sporită pacircnă la maximul special prevăzut icircn art 711 alin 2 sau 3 iar dacă acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la o treime din acel maximIcircn ipoteza icircn care o persoană juridică definitiv condamnată este judecată

19

ulterior pentru o infracţiune concurentă precum şi atunci cacircnd după ce ohotăracircre de condamnare a rămas definitivă se constată că persoana juridicăsuferise şi o altă condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentăinstanţa va proceda conform dispoziţiilor art 401 mai sus arătateReferitor la modul icircn care se aplică pedepsele complementare şi măsurilede siguranţă luate faţă de o persoană juridică pentru infracţiuni concurenteart 401 icircn alin 3 C pen prevede că sunt aplicabile dispoziţiile art 35referitoare la modul de aplicare a acestor pedepse şi măsuri icircn cazul persoanei fizice

Top of the Document

3 RecidivaA Noţiune şi caracterizare Recidiva este o altă formă de bază apluralităţii de infracţiuni care constă icircn săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni de către o persoană care a fost condamnată definitiv pentru o altă infracţiune Ceea ce caracterizează recidiva este deci icircmprejurarea că pluralitatea de infracţiuni săvacircrşite de aceeaşi persoană este realizată icircntr-un anumit mod şi anume după ce făptuitorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (eventual pentru două sau mai multe infracţiuni) mai săvacircrşeşte ulterior icircnainte de a icircncepe executarea pedepsei icircn timpul executării acesteia ori icircn stare de evadare sau după ce a executat pedeapsa una sau eventual mai multe infracţiuni icircn anumite condiţiiDeosebirea evidentă fată de concursul de infracţiuni o constituieintervenţia unei hotăracircri judecătoreşti definitive de condamnare icircn dispreţulcăreia infractorul continuă activitatea infracţională săvacircrşind din nou oinfracţiune sau mai multe Această deosebire dintre autorul unui concurs deinfracţiuni şi acela al unei recidive este dublată de o deosebire esenţială careconstă icircn periculozitatea celui care recidivează Prin săvacircrşirea uneia sau maimultor noi infracţiuni după ce a fost condamnat definitiv pentru o altă sau alte infracţiuni acest infractor atrage atenţia că este incorigibil şi deci că prezintă un grad mare de pericol pentru societate Această icircmprejurare determină pe planul dreptului penal necesitatea elaborării unor măsuri de apărare specifice Este de reţinut icircn acest sens că existenţa recidivei stă la baza distincţiei ce se face icircntre infractorul primar şi infractorul recidivist Denumirea de infractor primar este dată infractorului care nu a mai fost anterior condamnat pentru una sau eventual pentru un concurs de infracţiuni precum şi celui care a mai fost condamnat icircnsă condamnarea nu icircndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Icircn mod corespunzător denumirea de infractor recidivist este dată infractorului care a mai fost condamnat şi care după condamnarea definitivă sau după

20

executarea pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune icircn condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivăDistincţia icircntre infractorii primari şi infractorii recidivişti este importantăfiindcă legea penală prevede un tratament sancţionator mai sever pentruinfractorul recidivist Infractorii recidivişti sunt apoi exceptaţi de regulă de la beneficiul unor acte de clemenţă (amnistie graţiere) şi sunt prevăzute icircn lege şi alte condiţii restrictive icircn privinţa acestora referitor la liberarea lorcondiţionată precum şi la obţinerea reabilităriiB Structura Existenţa unei condamnări definitive a infractorului catrăsătură caracteristică a recidivei determină o anumită structurare ainfracţiunilor care alcătuiesc această formă a pluralităţiiAşa cum am arătat conceptul de recidivă este condiţionat de existenţaunei condamnări definitive a infractorului pentru una ori mai multe infracţiuni săvacircrşite anterior săvacircrşirea din nou de către acesta a unei infracţiuniCondamnarea definitivă şi infracţiunea săvacircrşită din nou apar aşadar caelemente constitutive ale stării de recidivă Acestor două elemente icircn teoriadreptului penal li s-a dat denumirea de termeni ai recidiveiPrimul termen al recidivei este format totdeauna dintr-o condamnaredefinitivă la o pedeapsă privativă de libertate iar al doilea termen al recidive este format totdeauna din săvacircrşirea din nou a unei infracţiuniCei doi termeni ai recidivei sunt ei icircnşişi susceptibili de numeroasevariaţiuni se pot prezenta sub forme diferite determină la racircndul lor o anumită configuraţie a stării de recidivă Astfel de exemplu primul termen al recidivei poate fi o hotăracircre definitivă de condamnare la pedeapsa icircnchisorii variabilă ca durată este posibil ca hotăracircrea să nu fie pusă icircncă icircn executare să se afle icircn curs de executare sau ca pedeapsa să fie icircn icircntregime executată sau considerată ca executată hotăracircrea de condamnare poate fi pronunţată uneori de către o instanţă judecătorească străină pedeapsa solicitată poate privi o singură infracţiune sau un concurs de infracţiuni etc La racircndul său cel de-al doilea termen al recidivei poate consta din săvacircrşirea unei infracţiuni de gravitate diferită de acelaşi fel cu infracţiunea sau infracţiunile săvacircrşite anterior sau diferită de acestea la un interval mai mare sau mai mic de timp de la executarea pedepsei etcReglementarea recidivei a trebuit să ţină seama de trăsăturile esenţiale şide variaţiunile pe care le prezintă cei doi termeni ai recidiveiC Modalităţi ale recidivei icircn cazul persoanei fizice Icircn teoria dreptuluipenal s-a dat denumirea de modalităţi ale recidivei felului icircn care se prezintă icircn concret recidiva icircn raport cu variaţiunile la care sunt supuşi cei doi termeni ai recidivei Cunoaşterea acestor modalităţi este importantă pentru

21

mai buna cunoaştere a icircnseşi reglementărilor legale privind recidiva Cele mai cunoscute dintre modalităţile recidivei sunta) Recidiva după condamnare (denumită şi recidivă postcondamnatoriesau recidiva fictivă) şi recidiva după executare (denumită şi recidivapostexecutorie sau recidivă reală)Se consideră recidivă după condamnare săvacircrşirea din nou a uneiinfracţiuni mai icircnainte ca infractorul să fi executat icircn icircntregime pedeapsa la care a fost anterior condamnat sau mai icircnainte ca pedeapsa să fi fost eventualconsiderată ca executatăDimpotrivă recidiva se consideră după executare atunci cacircnd săvacircrşireadin nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregimepedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată icircnicircntregime Icircntre cele două modalităţi există nu numai o deosebire formală dar şi o deosebire de fond decurgacircnd din caracterul specific al recidivei după executare care dovedeşte că cel condamnat nu s-a reeducat sub influenţa pedepsei spre deosebire de recidiva după condamnare la care proba incorigibilităţii prin pedeapsă nu este făcută Pornind de la această deosebire unii autori au dat denumirea de bdquorealărdquo recidivei după executare şi bdquofictivărdquo sau bdquoformalărdquo recidivei după condamnare Denumirile acestea nu sunt icircnsă justificate deoarece şi recidiva după condamnare este tot aşa de reală ca şi recidiva după executare Recidiva după condamnare este şi ea o dovadă a perseverenţei infracţionale a infractorului care icircn dispreţul unei condamnări definitive pronunţate icircmpotriva sa săvacircrşeşte totuşi din nou o infracţiuneDe aceea este admis că recidiva poate exista icircn ambele modalităţidiferenţierea dintre ele determinacircnd numai o oarecare deosebire de tratamentb) Recidiva generală şi recidiva specială Recidiva este denumităgenerală atunci cacircnd infracţiunile săvacircrşite adică infracţiunea pentru care s-a pronunţat condamnarea definitivă şi infracţiunea săvacircrşită din nou sunt diferite ca gen sau specie recidiva nefiind condiţionată de o asemănare icircntreinfracţiunile ce intră icircn compunerea celor doi termeni Dimpotrivă recidiva este specială atunci cacircnd icircntre infracţiunile respective există asemănare adică ele sunt de aceeaşi natură Recidiva specială este considerată mai periculoasă ea dovedind o anume specializare a infractorului şi deci o perseverenţă infracţionalăc) Recidiva absolută şi recidiva relativă Recidiva este denumită absolutăatunci cacircnd existenţa ei nu este condiţionată de gravitatea primei condamnări şi relativă atunci cacircnd pedeapsa anterioară este de o anumită gravitate şidovedeşte perseverenţa infracţională a infractorului

22

d) Recidiva mare şi recidiva mică La recidiva mare primul termen icirclconstituie o condamnare la o pedeapsă de o gravitate mai mare care relevă prin ea icircnsăşi periculozitatea infractorului care perseverează icircn aceste condiţii săvacircrşind noi infracţiuni Din contră denumirea de mică recidivă a fost atribuită recidivei la care primul termen este format nu din una singură ci din mai multe condamnări la pedepse mici ce nu depăşesc o anume gravitate consideracircndu-se că numai după mai multe condamnări la pedepse mai uşoare infractorul relevă acea periculozitate specifică recidivistuluie) Recidiva temporară şi recidiva perpetuă Distincţia are icircn vedereintervalul de timp de la condamnare sau de la executarea pedepsei icircn caretrebuie să se săvacircrşească din nou o infracţiune pentru a exista recidivă Dinacest punct de vedere recidiva este perpetuă atunci cacircnd se realizeazăindiferent de intervalul la care s-ar săvacircrşi din nou o infracţiune şi temporară atunci cacircnd se realizează numai dacă săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni a avut loc icircnlăuntrul unui anumit termen de la condamnare sau de la executarea pedepsei anterioare Este admisă icircn general recidiva temporarăf) Recidiva cu efect unic şi recidiva cu efecte progresive Distincţia are icircnvedere efectele pe care le produce recidiva asupra pedepsei pentru infracţiunea săvacircrşită icircn această stare Recidiva cu efect unic este aceea ale cărei efecte sunt aceleaşi ori de cacircte ori s-ar repeta starea de recidivă Recidiva cu efecte progresive este aceea ale cărei consecinţe se agravează progresiv cu fiecare nouă recidivăg) Recidiva teritorială şi recidiva internaţională Recidiva se numeşteteritorială atunci cacircnd existenţa ei este condiţionată de cerinţa ca primul săutermen să fie o hotăracircre de condamnare pronunţată de o instanţă naţională spre deosebire de recidiva zisă internaţională la care primul termen poate fi o condamnare pronunţată icircn străinătate Admiterea recidivei internaţionaleimplică recunoaşterea hotăracircrilor judecătoreşti străine şi este determinată denecesitatea cooperării internaţionale icircn lupta cu criminalitateaD Reglementarea recidivei icircn legea penală icircn vigoare icircn cazul persoaneifizice Icircn reglementarea instituţiei recidivei icircn dreptul nostru penal au fost avute icircn vedere modalităţile sus-examinate Reglementarea se face prin dispoziţiile din art 37-39 Cpen modalităţile principale ale recidivei fiind recidiva după condamnare recidiva după executare şi mica recidivă care poate fi după condamnare sau după executarea) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediulmateriei pentru instituţia recidivei a fost modificată recent avacircnd denumireabdquorecidiva icircn cazul persoanei fizicerdquo Această modificare a fost impusă deintroducerea icircn Codul penal a persoanei juridice ca un nou subiect activ alinfracţiunii şi al răspunderii penale

23

Potrivit dispoziţiilor art 37 alin l lit a C pen există recidivă pentrupersoana fizică atunci cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri decondamnare la pedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni cel condamnatsăvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie icircnainte de icircnceperea executăriipedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare iar pedeapsaprevăzută de lege pentru a doua infracţiune este icircnchisoarea mai mare de un anDin analiza dispoziţiei legale rezultă condiţiile prevăzute de lege pentruexistenţa recidivei icircn această modalitate Astfel cu privire la primul termen se cer icircndeplinite următoarele condiţiibull să existe o hotăracircre definitivă de condamnare a infractorului lapedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni Dacă hotăracircrea nu era definitivă icircnmomentul săvacircrşirii celei de-a doua infracţiuni nu va exista recidivă ci concurs de infracţiuni De asemenea dacă pedeapsa nu este icircnchisoarea mai mare de 6 luni ci de 6 luni sau mai mică iarăşi nu va exista recidivă Pedeapsa prevăzută icircn hotăracircrea de condamnare poate fi aplicată de instanţă pentru o singură infracţiune sau pentru un concurs de infracţiuni Icircn acest din urmă caz este vorba de pedeapsa rezultată care trebuie să fie mai mare de 6 luni chiar dacă pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente luate separat nu depăşesc nici una durata de 6 luni Poate constitui primul termen al recidivei după condamnare ca de altfel şi al recidivei după executare chiar şi o hotăracircre de condamnare pronunţată icircn străinătate Aceasta rezultă din dispoziţia din alin 2 al art 37 C pen care prevede că pentru stabilirea stării de recidivă icircn aceste cazuri se poate ţine seama şi de hotăracircrea de condamnare pronunţată icircn străinătate pentru o faptă prevăzută şi de legea romacircnă dacă acea hotăracircre a fost recunoscută potrivit dispoziţiilor legii Aceste dispoziţii sunt cele din art 519 şi urm C pr pen Legea noastră penală consacră aşadar aşa-numita recidivă internaţionalăbull hotăracircrea de condamnare să fi fost pronunţată pentru o infracţiunesăvacircrşită cu intenţie Această condiţie rezultă din dispoziţia prevăzută icircn art 38 alin l lit a C pen dispoziţie introdusă prin Legea nr 61973 de modificare a Codului penal care prevede că la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare la infracţiunile săvacircrşite din culpăPrin prevederea acestei condiţii a fost subliniată trăsătura caracteristică arecidivei aceea de a exprima perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist perseverenţă care nu este posibilă decacirct icircn cazul infracţiunilor cuintenţiebull hotăracircrea de condamnare să nu fie dintre acelea icircn care potrivit legiinu se tine seama la stabilirea stării de recidivă

24

Legea prevede icircn art 38 C pen o serie de cazuri icircn care o hotăracircre decondamnare definitivă nu poate constitui primul termen al recidivei Potrivitacestor dispoziţii la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare landash infracţiunile săvacircrşite icircn timpul minorităţii Această dispoziţie areraţiunea de a-l degreva pe minor icircn viitor de urmările prejudiciabile ale unor fapte săvacircrşite icircn perioada minorităţii cacircnd personalitatea sa era icircn curs de formarendash infracţiunile săvacircrşite din culpă Această dispoziţie a fost introdusă prinndash infracţiunile amnistiate Amnistia fiind o cauză care icircnlătură răspunderea penală a făptuitorului pentru infracţiunea săvacircrşită (art 119 C pen) este firesc ca hotăracircrea de condamnare privitoare la o infracţiune amnistiată să nu mai poată constitui primul termen al recidiveindash faptele nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală După cumeste ştiut dezincriminarea unei fapte (abolitio criminis) prin legea nouă face să icircnceteze toate consecinţele penale ale hotăracircrii judecătoreşti pronunţate icircn baza legii vechi cu privire la acea faptă (art 12 C pen) Printre consecinţele penale ale dezincriminării faptei icircnlăturate prin intrarea icircn vigoare a legii noi dezincriminatoare este şi aceea ca hotăracircrea de condamnare pronunţată pentru fapta dezincriminată să nu poată constitui primul termen al recidiveiCu privire la cel de-al doilea termen al recidivei pentru existenţa recidiveidupă condamnare este necesară icircndeplinirea următoarelor condiţiibull infractorul să săvacircrşească din nou o infracţiune cu intenţie Nu se cereca infracţiunea să fie de aceeaşi natură ca aceea pentru care infractorul a fostcondamnat anterior Legea consacră deci aşa-numita recidivă generalăInfracţiunea poate avea forma tentativei sau a faptului consumat sau poateconsta icircn participarea la săvacircrşirea acestora ca autor instigator sau complice(art144 Cpen) Este necesar icircnsă ca infracţiunea săvacircrşită din nou să fieintenţionată adică să fie săvacircrşită cu intenţie directă indirectă sau depăşită(praeterintenţie) Această cerinţă introdusă prin modificarea din 1973 aCodului penal are ca scop restracircngerea sferei recidivei la infracţiunile săvacircrşite cu intenţie fiindcă numai icircn cazul săvacircrşirii acestora se poate vorbi de perseverenţa infracţională a recidivistului Icircn ce priveşte asimilarea intenţiei depăşite cu intenţia directă sau indirectă ca o condiţie pentru existenţa atacirct a primului termen cacirct şi a celui de-al doilea termen al recidivei aceasta se justifică prin icircmprejurarea că primum delictum din compunerea infracţiunii praeterintenţionate este săvacircrşit cu intenţie şi el stă la baza rezultatului mai grav chiar dacă acesta este produs din culpăbull pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvacircrşită din nou să fieicircnchisoarea mai mare de un an Această cerinţă prevăzută prin modificarea

25

Codului penal din 1973 are şi ea ca scop restracircngerea sferei recidivei lainfracţiuni de o anumită gravitate Legea are icircn vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune icircn configuraţia tipică a acesteia sau după caz icircntr-o variantă agravată sau atenuată Maximul special al pedepsei icircnchisorii pentru această infracţiune trebuie să depăşească un an Spre deosebire deci de primul termen a cărui gravitate se exprimă icircn pedeapsa aplicată de instanţa judecătorească gravitatea celui de-al doilea termen al recidivei se exprimă icircn pedeapsa prevăzută de lege Dacă această pedeapsă este icircnchisoarea de un an sau mai mică ori amendă infracţiunea săvacircrşită nu poate constitui al doilea termen al recidivei Pedeapsa ce se ia icircn considerare este aceea prevăzută delege pentru infracţiunea tip chiar dacă infracţiunea săvacircrşită din nou are forma tentativeibull infracţiunea care constituie cel de-al doilea termen al recidivei dupăcondamnare trebuie să fie săvacircrşită icircnainte de icircnceperea executării pedepseianterioare icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare Nouainfracţiune trebuie să fie săvacircrşită deci icircn intervalul cuprins icircntre data rămacircnerii definitive a hotăracircrii de condamnare şi data la care pedeapsa este icircn icircntregime executată sau considerată ca executată Nu interesează deci dacă hotăracircrea anterioară a fost sau nu pusă icircn executare dacă executarea pedepsei a fost suspendată condiţionat sau dacă s-a dispus obligarea condamnatului la muncă corecţională dacă condamnatul se află icircn penitenciar icircn stare de libertate condiţionată sau icircn stare de evadareCel de-al doilea termen al recidivei constă din săvacircrşirea unei singureinfracţiuni care icircndeplineşte condiţiile prevăzute de lege b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei estereglementată prin dispoziţia din art 37 alin l lit b C pen care prevede căexistă recidivă şi atunci cicircnd după executarea unei pedepse cu icircnchisoarea mai mare de 6 luni după graţierea totală a restului de pedeapsă ori după icircmplinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Recidiva după executare nu se deosebeşte deci icircn esenţă de recidiva după condamnare decacirct prin icircmprejurarea că săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregime pedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată Reabilitarea fiind o cauză care icircnlătură consecinţele condamnării printre care şi starea de recidivă este firesc ca o condamnare icircn privinţa căreia a intervenit reabilitarea de drept (art 134 86 62 alin 6 C pen) sau reabilitarea judecătorească (art 135 şi urm C pen) să nu mai poată constitui primul termen al recidivei

26

Legea prevede icircnsă că acelaşi efect icircl produce şi icircmplinirea termenelor dereabilitare Este vorba de termenele a căror icircmplinire atrage reabilitarea de drept sau a celor după icircmplinirea cărora este posibilă reabilitarea judecătorească (art 135 C pen) Legiuitorul a considerat că după trecerea acestor termene de la executarea pedepsei termene icircn cursul cărora fostul condamnat nu a săvacircrşit din nou o infracţiune nu se mai poate vorbi de o perseverenţă infracţională caracteristică recidivei Legea noastră penală nu admite deci aşa-numita recidivă perpetuă consacracircnd dimpotrivă recidiva temporarăCu privire la cel de-al doilea termen ai recidivei după executare legeaprevede aceleaşi condiţii ca şi la recidiva după condamnare Infracţiuneasăvacircrşită din nou poate fi de orice natură icircnsă trebuie să fie săvacircrşită cuintenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune trebuie să fie icircnchisoarea mai mare de un an Săvacircrşirea infracţiunii trebuie să aibă loc după data terminării executării pedepsei după data publicării decretului de graţiere totală sau a restului de pedeapsă sau respectiv după data la care s-a icircmplinit termenul de prescripţie a executării pedepsei anterioarec) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen existărecidivă şi atunci cacircnd după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu icircnchisoare pacircnă la 6 luni sau după executare după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescrierea executării a cel puţin trei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Legea reglementează deci aşa-numita mică recidivă care se deosebeşte de marea recidivă prin structura primului termen care este multiplu Recidiva mică poate exista fie ca recidivă după condamnare fie ca recidivă după executarePentru existenţa primului termen al recidivei mici legea prevedeurmătoarele condiţiibull să existe cel puţin trei condamnări definitive fiecare dintre ele lapedeapsa icircnchisorii de 6 luni sau mai mică (recidivă după condamnare) sauinfractorul să fi executat icircn icircntregime ori să fi beneficiat de graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori de prescripţia executării a cel puţin trei asemenea pedepse (recidivă după executare) Dacă sunt mai puţin de trei condamnări sau dacă acestea nu se referă la pedepse cu icircnchisoare nu poate exista primul termen al recidiveibull toate cele trei infracţiuni pentru care au fost pronunţate pedepselerespective să fie săvacircrşite cu intenţie ca şi icircn cazul celorlalte modalităţi alerecidivei şi tot pentru a se dovedi perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist

27

bull să nu existe vreunul din cazurile prevăzute icircn art 38 alin l şi 2 C penicircn care condamnarea anterioară nu poate constitui primul termen al recidiveiIcircn ce priveşte cel de-al doilea termen al micii recidive condiţiile cerutepentru existenţa sa sunt aceleaşi ca şi icircn cazul marii recidive Se cere cainfracţiunea săvacircrşită din nou care poate fi diferită ca natură de celelalte (celpuţin trei) săvacircrşite anterior să fie comisă cu intenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune să fie icircnchisoarea mai mare de un anStarea de recidivă constituie o cauză de agravare a pedepsei icircn oricaredintre modalităţile prevăzute de legeRecidiva icircn cazul persoanei juridiceNoul text al art 402 recent introdus icircn Codul penal prevede că existărecidivă pentru persoana juridică icircn următoarele cazurindash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară nu a fost executatăndash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară a fost executată sau considerată ca executatăTratamentul sancţionator al recidivei persoanei juridicePotrivit art 402 alin2 din Cpen icircn cazul recidivei prevăzută icircn alin 1lita amenda stabilită pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior şi amenda aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc potrivit art 401 alin 1 şi 3 cu precizarea că sporul prevăzută de art 401 alin1 poate fi mărit pacircnă la jumătateIcircn ipoteza icircn care amenda anterioară aplicată persoanei juridice a fostexecutată icircn parte contopirea se face icircntre amenda ce a mai rămas de executat şi amenda aplicată pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior (art 402 alin3 Cpen) Pentru cea de a doua modalitate a recidivei prevăzută icircn art 402 alin 1litb se aplică pedeapsa amenzii pacircnă la maximul special prevăzut icircnart 711alin 2 sau 3 iar dacă acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la două treimi din acel maximUltimul alineat al art 402 Cpen soluţionează şi situaţia icircn care după rămacircnerea definitivă a hotăracircrii de condamnare a persoanei juridice şi mai icircnainte ca amenda să fi fost executată sau considerată ca executată se descoperă că persoana juridică condamnată se află icircn stare de recidivă Icircn asemenea situaţii textul prevede că instanţa va aplica dispoziţiile din alin 2 ale art 402 Cpen icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit a iar icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit b va face aplicarea dispoziţiilor din alin 4 ale aceluiaşi text Top of the Document

28

4 Pluralitatea intermediarăA Noţiune şi caracterizare Există pluralitate intermediară de infracţiuniatunci cacircnd după condamnarea definitivă a infractorului pentru o infracţiunesăvacircrşită anterior acesta comite din nou o infracţiune icircnainte de icircncepereaexecutării pedepsei icircn timpul executării sau icircn stare de evadare şi nu sunticircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Estevorba aşadar de o pluralitate de infracţiuni care nu constituie concurs deinfracţiuni deoarece infractorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (sau pentru un concurs de infracţiuni) şi apoi icircnainte de icircnceperea executării pedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare deci icircnainte de executarea icircn icircntregime a pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune Aceeaşi pluralitate de infracţiuni astfel realizată nu constituie nici stare de recidivă deoarece nu sunt icircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa recidiveiIcircntr-adevăr din reglementarea legală a recidivei s-a putut constata căexistenţa unei condamnări definitive a infractorului considerată drept criteriu de deosebire icircntre concursul de infracţiuni şi recidivă nu este suficientă pentru a caracteriza respectiva pluralitate de infracţiuni ca recidivă Pe lacircngă cerinţa unei condamnări definitive legea prevede şi anumite condiţii atacirct cu privire la primul termen al recidivei cacirct şi cu privire la cel de-al doilea termen al acesteia iar neicircndeplinirea acestor condiţii duce la inexistenţa stării de recidivă Astfel de exemplu dacă condamnarea anterioară indiferent de durata pedepsei este privitoare la o infracţiune săvacircrşită din culpă sau deşi priveşte o infracţiune intenţionată pedeapsa aplicată este icircnchisoarea de 6 luni sau o pedeapsă mai uşoară nu poate exista stare de recidivă De asemenea icircn cazul icircn care este realizat primul termen al recidivei dar infracţiunea săvacircrşită din nou este o infracţiune din culpă sau deşi este o infracţiune săvacircrşită cu intenţie pedeapsa pe care legea o prevede este icircnchisoarea de 6 luni sau mai mică iarăşi nu există recidivăToate aceste cazuri formează o situaţie intermediară icircntre concursul deinfracţiuni şi recidiva după condamnare o pluralitate de infracţiuni care contrar dispoziţiei art 32 C pen nu constituie nici concurs de infracţiuni nici recidivăB Consecinţe juridice Trăsăturile caracteristice pluralităţii intermediareimpun o reglementare specială a consecinţelor juridice pe care le antrenează icircn legătură cu stabilirea şi aplicarea pedepsei icircn asemenea situaţii Sub acestaspect art 40 din actualul Cod penal prevede că pentru pluralitatea intermediară pedeapsa se aplică potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni

Top of the Document

29

• UNITATEA SI PLURALITATEA DE INFRACTIUNI
• c) pluralitatea intermediară de infractiuni
• Unitatea infracţiunii
• 1 Generalităţi privind unitatea şi pluralitatea de infracţiuni
• Top of the Document
• 2 Unitatea naturală de infracţiune
• Icircn literatura de specialitate se face distincţie icircntre
• 3 Unitatea legală de infracţiune
• A Infracţiunea continuată
• Top of the Document
• B Infracţiunea complexă
• a) Noţiune şi caracterizare Potrivit unui concept unanim acceptat icircn
• b) Forme şi modalităţi
• c) Complexitatea naturală
• C Infracţiunea progresivă
• a) Noţiune şi caracterizare Denumirea de infracţiune progresivă este dată
• b) Efectele juridice Ţinacircndu-se seama de specificul infracţiunii
• D Infracţiunea de obicei
• a) Noţiune şi caracterizare Este denumită infracţiune de obicei sau de
• b) Efectele juridice Infracţiunea de obicei este şi ea o formă atipică a
• PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI
• 1 Consideraţii generale
• Top of the Document
• 2 Concursul de infracţiuni
• a) Concursul real (material) de infracţiuni Această formă a concursului
• b) Concursul ideal (formal) de infracţiuni Icircn teoria dreptului penal şi
• a) cacircnd s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe
• b) cacircnd s-au stabilit numai pedepse cu icircnchisoare se aplică pedeapsa cea
• c) cacircnd s-au stabilit numai amenzi se aplică cea mai mare care poate fi
• d) cacircnd s-a stabilit o pedeapsă cu icircnchisoare şi o pedeapsă cu amendă se
• e) cacircnd s-au stabilit mai multe pedepse cu icircnchisoare şi mai multe pedepse
• 3 Recidiva
• a) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediul
• b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei este
• c) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen există
• 4 Pluralitatea intermediară

c) Efectele juridicendash de la momentul icircncetării ultimei acţiuni sau inacţiuni care marcheazăconsumarea infracţiunii continuate icircncepe să curgă termenul de prescripţie arăspunderii penale (art 122 alin 2 C pen)ndash icircn raport de acelaşi moment se determină incidenţa actelor de amnistieşi graţierendash tot icircn raport de acelaşi moment aplicarea legii penale icircn timp va fi ceaicircn vigoare la acea datăndash dacă actele de executare s-au săvacircrşit pe teritoriile mai multor ţări va fiincidentă legea penală romacircnă dacă o parte din aceste acte ori rezultatul s-aprodus pe teritoriul Romacircniei (art 143 C pen)ndash tot icircn funcţie de momentul icircncetării ultimei acţiuni sau inacţiuni sestabileşte incidenţa legii penale icircn raport cu vacircrsta făptuitorului Dacăfăptuitorul a icircnceput executarea cacircnd nu avea icircmplinită vacircrsta de 14 ani aceste acte nu se iau icircn considerare ci numai acelea săvacircrşite după icircmplinirea acestei vacircrste şi bineicircnţeles dacă au fost săvacircrşite cu discernămacircntInfracţiuni care nu sunt susceptivbile de a fi săvacircrşite icircn formă continuatăDoctrina a relevat iar jurisprudenţa a confirmat că infracţiunea continuatănu este posibilă la acele infracţiuni al căror obiect material nu poate fi divizatAstfel infracţiunea de omor nu poate fi săvacircrşită icircn formă continuată chiar şi atunci cacircnd ea ar fi precedată de mai multe tentative de omorDe asemenea nu este de conceput forma continuată la infracţiunile deobicei care aşa cum se ştie pentru a-şi realiza existenţa sub raportul laturiiobiective presupun repetarea acţiunilor sau inacţiunilor pacircnă cacircnd rezultăobişnuinţaIcircn sfacircrşit forma continuată nu este de conceput nici icircn cazul infracţiunilordin culpă pentru că icircn cazul lor rezoluţia infracţională este exclusă

Top of the Document

B Infracţiunea complexăa) Noţiune şi caracterizare Potrivit unui concept unanim acceptat icircnliteratura noastră de specialitate şi consacrat şi icircn legislaţia penală (art 41 alin 3 C pen) infracţiunea complexă este infracţiunea ce cuprinde icircn conţinutul său fie ca element constitutiv fie ca element circumstanţial o acţiune sau inacţiune care constituie prin ea icircnsăşi o faptă prevăzută de legea penală Ea este un tip de unitate infracţională creată de legiuitor prin absorbirea icircn conţinutul acesteia a uneia sau a unor fapte diferite care prezintă fiecare icircn parte conţinutul unei anumite infracţiuni dar care prin

6

voinţa legiuitorului fiind incluse icircn conţinutul infracţiunii complexe icircşi pierd autonomia infracţională originară devenind după caz fie un simplu element constitutiv icircn conţinutul de bază al infracţiuni complexe fie un element circumstanţial icircn conţinutul agravat sau calificat al acesteiaIcircn conţinutul unic al infracţiunii complexe se găsesc aşadar comprimateconţinuturile a două sau mai multe infracţiuni Astfel de exemplu icircn conţinutul infracţiunii de tacirclhărie se găsesc reunite icircntr-o unitate infracţională icircn conţinutul de bază al infracţiunii (art211 alinl C pen) conţinuturile infracţiunilor

de furt de lovire sau alte violenţe de ameninţare

iar icircn conţinutul său agravat sunt reunite conţinuturile infracţiunilor de lovire sau alte violenţe de vătămare corporală de vătămare corporală gravă şide loviri sau vătămări cauzatoare de moarte

icircn conţinutul infracţiunii de atentat care pune icircn pericol securitatea statului sunt incluse conţinuturile infracţiunilor

de vătămare corporală şi de omor

icircn conţinutul infracţiunii de ultraj sunt incluse icircn conţinutul de bază al acestei infracţiuni conţinuturile infracţiunilor

de insultă de calomnie şi de ameninţare

iar icircn conţinutul agravat al aceleiaşi infracţiuni sunt cuprinse conţinuturile infracţiunilor

de lovire sau alte violenţe şi de vătămare corporală etc

b) Forme şi modalităţiForme Aşa cum rezultă din icircnsăşi noţiunea de infracţiune complexăaceasta se prezintă sub două forme diferite icircn raport de rolul icircndeplinit deacţiunea sau inacţiunea care intră icircn conţinutul infracţiunii complexe caelement ori ca circumstanţă agravantăIcircn raport de acest criteriu icircn doctrină se distinge icircntrendash infracţiune complexă sub forma tipndash infracţiune complexă agravantăInfracţiunea complexă ca infracţiune tip este creată prin includerea icircn

7

conţinutul său ca element constitutiv a unei acţiuni sau inacţiuni ce constituie prin ea icircnsăşi o faptă prevăzută de legea penală Au această formă toate infracţiunile complexe propriu-zise dintre care pot fi menţionate atentatul care pune icircn pericol securitatea statului (art 160 C pen) actele de diversiune (art 163 C pen) tacirclhăria (art 211 C pen) ultrajul (art 239 C pen) purtarea abuzivă (art 250 C pen) distrugerea şi semnalizarea falsă (art 276 C pen) etcIcircn cazul acestei forme a infracţiunii complexe lipsa din conţinutul ei ainfracţiunii absorbite duce la inexistenţa infracţiunii complexe ca tip particular de infracţiune Astfel de exemplu cu privire la tacirclhărie dacă se constată că furtul a fost săvacircrşit fără violenţă sau ameninţare sau că aceste fapte au fost săvacircrşite fără nici o legătură cu furtul icircn prima situaţie nu există tacirclhărie ci numai furt iar icircn cea de a doua situaţie există două infracţiuni distincte care icircşi păstrează autonomia infracţională (furt şi lovire sau furt şi ameninţare)Infracţiunile complexe ca infracţiuni tip pot avea ele icircnsele ca orice alteinfracţiuni variante agravate sau calificate icircn al căror conţinut poate intra oacţiune sau o inacţiune care constituie prin ea icircnsăşi o faptă prevăzută de legea penală Aceasta icircnseamnă că o infracţiune complexă tip poate exista şi icircn forma infracţiunii complexe ca variantă agravatăInfracţiunea complexă ca variantă agravantă a unei infracţiuni simplecuprinde icircn conţinutul său agravat sau calificat o acţiune sau inacţiune carereprezintă o altă infracţiune de sine stătătoare Legislaţia noastră penalăcunoaşte astfel de infracţiuni care icircn forma lor de bază sunt infracţiuni simple dar care icircn variantele lor agravate sau calificate sunt infracţiuni complexe

-lipsirea de libertate icircn mod ilegal cu supunerea victimei la suferinţe sau cu punerea icircn pericol a vieţii ori sănătăţii acesteia

-raportul sexual cu o minoră -furtul calificat etc

Structură Avacircnd icircn vedere că infracţiunea complexă este rezultatulreunirii icircn conţinutul unei infracţiuni unice a două sau mai multor infracţiuni structura acesteia este una complexă Astfel infracţiunea complexă cuprinde icircn mod comprimat icircn conţinutul său termenii infracţiunilor reunite sau absorbite şi desigur elementele componente ale laturii obiective şi subiective ale acestor infracţiuniEfectele juridice Infracţiunea complexă este o infracţiune momentanăicircntrucacirct nu presupune o prelungire icircn timp a acţiunii sau inacţiunii ori a

8

consecinţelor acesteia Infracţiunea complexă se consumă deci icircn momentul icircn care se săvacircrşesc acţiunile prin care se realizează elementele materiale specifice laturilor obiective ale infracţiunilor absorbiteInfracţiunea sau infracţiunile absorbite icircn infracţiunea complexă icircşi pierdautonomia infracţională Dacă icircnsă nu sunt realizate toate condiţiile cerute delege pentru existenţa infracţiunii complexe infracţiunile absorbite păstreazăautonomia infracţionalăNerealizarea sub raportul laturii obiective a conţinutului unei infracţiuniabsorbite poate conduce la calificarea faptei ca tentativă (exemplu icircn cazulinfracţiunii de tacirclhărie dacă se consumă ameninţarea sau violenţa icircnsă deposedarea victimei nu a fost posibilă infracţiunea rămacircne icircn faza de tentativă)Infracţiunea complexă nu constituie o cauză de agravare a răspunderiipenale astfel că tratamentul sancţionator este cel prevăzut de lege fără vreoagravare specialăIcircn cazul icircn care după condamnarea definitivă pentru o infracţiunecomplexă infractorul este judecat ulterior şi pentru alte acţiuni sau inacţiunicare intră icircn conţinutul aceleiaşi infracţiuni pedeapsa se recalculează ţinacircndu-se seama de activitatea săvacircrşită icircn icircntregul ei (art 43 C pen)c) Complexitatea naturalăIcircn cadrul infracţiunii complexe există şi o complexitate naturală creatăprin absorbirea icircn chip natural icircn conţinutul unei infracţiuni a elementuluimaterial specific altei infracţiuni (icircn conţinutul infracţiunii de omor identificăm incluse icircn mod natural elementele infracţiunii de vătămare corporală infracţiunea de calomnie cuprinde icircn conţinutul ei absorbite icircn mod natural elementele insultei infracţiunea fapt consumat absoarbe icircntotdeauna icircn mod natural elementele tentativei acestei infracţiuni etc) Icircn toate aceste cazuri este vorba de o infracţiune simplă care cuprinde icircn elementul său material şi elementul material al unei alte infracţiuni simple mai puţin grave C Infracţiunea progresivăa) Noţiune şi caracterizare Denumirea de infracţiune progresivă este datăacelei infracţiuni a cărei latură obiectivă după ce a atins momentul consumării corespunzător unei anumite infracţiuni se amplifică progresiv fără intervenţia făptuitorului fie prin agravarea urmării produse fie prin producerea unor noi urmări corespunzătoare unei infracţiuni mai grave Astfel icircn cazul săvacircrşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe cu provocarea unor vătămări corporale (art 180 alin l C pen) este posibil ca vătămarea corporală să se agraveze progresiv şi să se ajungă la icircncadrarea faptei icircn infracţiunea de vătămare corporală (art 181 C pen) sau chiar icircn

9

infracţiunea de vătămare corporală gravă (art 182 C pen) Icircn cazul icircn care urmările s-au agravat excesiv şi se ajunge la moartea victimei fapta va constitui infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte Aşadar infracţiunea progresivă este şi ea o formă atipică a infracţiuniicaracterizată prin elementele definitorii arătate mai susb) Efectele juridice Ţinacircndu-se seama de specificul infracţiuniiprogresive momentul consumării acesteia coincide cu momentul epuizăriirezultatului Icircn consecinţă icircncadrarea juridică a faptei se va face icircn raport cuacest ultim rezultat şi de aceea icircn cazul infracţiunilor progresive pentrucalificarea corectă a faptei săvacircrşite trebuie să se aştepte epuizarea rezultatuluiDe la data epuizării rezultatului se calculează termenul de prescripţie arăspunderii penale De asemenea icircn funcţie de acest moment se determină şilegea penală aplicabilă Tot icircn raport de acest moment se determină şi incidenţa actelor de amnistie şi graţiereD Infracţiunea de obiceia) Noţiune şi caracterizare Este denumită infracţiune de obicei sau deobişnuinţă acea infracţiune ce se săvacircrşeşte prin repetarea acţiunii sauinacţiunii prin care se realizează elementul material al laturii obiective de un număr de ori suficient de mare pentru ca din această repetare să rezulte căautorul desfăşoară acea activitate infracţională ca un obicei din obişnuinţă sau ca o icircndeletnicire (cerşetoria prevăzută de art 326 Cpen prostituţia prevăzută de art 328 Cpen jocul de noroc prevăzut de art 330 alin 2 C pen vagabondajul prevăzut de art 327 C pen)Aşadar infracţiunea de obicei este o infracţiune unică o unitate legalăcreată de legiuitor dintr-o pluralitate de acte ce corespund prin trăsăturile lorfaptei incriminate dar care nu constituie infracţiune decacirct dacă se săvacircrşesc icircn mod repetat şi icircntr-un număr suficient de ori pentru a constitui un obicei sau o obişnuinţă a făptuitorului Luate izolat aceste fapte nu constituie infracţiune Icircn schimb ele se integrează icircn infracţiunea unică de obicei chiar dacă se săvacircrşesc după stingerea momentului consumării adică după acumularea unui număr suficient de repetări din care rezultă obişnuinţa Astfel şi icircn cazul infracţiunii de obicei pe lacircngă momentul consumării apare un moment al epuizării fapteib) Efectele juridice Infracţiunea de obicei este şi ea o formă atipică ainfracţiunii Infracţiunea de obicei nu este susceptibilă de forme imperfectecum este tentativa Ea este icircnsă susceptibilă de o formă atipică icircn sensul că se prelungeşte icircn timp după ce a atins momentul consumării icircnglobacircnd icircncontinuare icircn conţinutul său noile repetări ale faptei Are deci un moment alepuizării de care sunt legate toate consecinţele juridice Acest moment este

10

marcat de săvacircrşirea ultimei repetări iar icircn raport de această dată se determină legea penală aplicabilă şi incidenţa unor eventuale acte de clemenţă De la aceeaşi dată icircncepe să curgă termenul de prescripţie a răspunderii penale Top of the Document

PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI1 Consideraţii generaleA Noţiune Termenul de bdquopluralitate de infracţiunirdquo icircntr-o accepţiunelargă desemnează un grup de două sau mai multe infracţiuni O pluralitate de infracţiuni nu este icircnsă relevantă din punct de vedere juridic decacirct dacă icircntre cele două sau mai multe infracţiuni care o alcătuiesc există o anumită legătură din care decurg anumite consecinţe juridice Această legătură poate fi personală (in personam) icircn sensul că toate infracţiunile au fost săvacircrşite de aceeaşi persoană sau reală (in rem) atunci cacircnd icircntre infracţiunile care alcătuiesc pluralitatea există o legătură obiectivă de loc de timp de cauzalitate etcIcircn accepţiunea restracircnsă a termenului prin pluralitate de infracţiuni icircnteoria dreptului penal şi icircn legislaţia penală se icircnţelege un număr de două sau mai multe infracţiuni săvacircrşite de aceeaşi persoană Pluralitatea de infracţiuni ca instituţie a dreptului penal prezintă interes teoretic şi practic datorită consecinţelor pe care le poate avea pe planul răspunderii penale a făptuitorului al modului şi mijloacelor de reacţie icircmpotriva acestuiaB Sediul materiei Codul penal icircn vigoare reglementează pluralitatea deinfracţiuni icircn Cap IV din Titlul V al Părţii generale icircn textele art 32-40Localizarea materiei pluralităţii de infracţiuni nu este icircntacircmplătoare ci arela bază logica potrivit căreia icircnainte de a se stabili formele de manifestare apluralităţii infracţionale se impune a fi reglementat cadrul legal de existenţă al pluralităţiiIcircn noul Cod penal pluralitatea de infracţiuni a fost aşezată icircn capitolul VIIdin Titlul II icircn textul art 46-53C Formele pluralităţii de infracţiuniIcircn teoria dreptului penal şi icircn legislaţia penală sunt cunoscute mai multeforme de pluralităţi de infracţiuni dintre care cele mai importante sunt1048707 -concursul de infracţiuni1048707 -recidiva1048707 -pluralitatea intermediarăLegea noastră penală prevede icircn mod expres ca principale forme ale

11

pluralităţii de infracţiuni concursul de infracţiuni şi recidiva Astfel icircn art 32 alin l C pen se arată că pluralitatea de infracţiuni constituie după caz fie concurs de infracţiuni fie recidivă Icircn acelaşi timp icircnsă legea penală consacră icircn mod implicit şi forma pluralităţii intermediare de infracţiuni icircntre concurs şi recidivă prevăzacircnd icircn dispoziţiile din art 40 C pen reguli speciale de sancţionare a infractorului care după condamnarea definitivă pentru o infracţiune săvacircrşeşte din nou o infracţiune fără să fie icircndeplinite condiţiile pentru existenţa stării de recidivăCriteriul de distincţie icircntre cele două forme de bază ale pluralităţii deinfracţiuni concursul de infracţiuni şi recidiva icircl constituie existenţa (sauinexistenţa) unei hotăracircri judecătoreşti definitive de condamnareToate infracţiunile săvacircrşite de aceeaşi persoană icircnainte ca aceasta să fifost condamnată definitiv prezintă icircntotdeauna forma concursului deinfracţiuniInfracţiunile săvacircrşite de aceeaşi persoană după ce aceasta a fostcondamnată definitiv printr-o hotăracircre judecătorească pentru una sau maimulte infracţiuni alcătuiesc cea de a doua formă de bază a pluralităţii şianume recidivaPluralitatea intermediară a treia formă a pluralităţii se realizează atuncicacircnd o persoană după ce a fost condamnată definitiv pentru una sau mai multe infracţiuni săvacircrşeşte din nou o infracţiune icircnainte de icircnceperea executării pedepsei icircn timpul executării acesteia ori icircn stare de evadare şi nu sunt icircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivăPluralitatea intermediară este deci o pluralitate de infracţiuni care nu constituie nici concurs de infracţiuni nici recidivă Ea prezintă anumite trăsături caracteristice ale celor două forme de bază şi reprezintă o formă intermediară icircntre ele

Top of the Document

2 Concursul de infracţiuniA Noţiune şi caracterizare Icircn teoria dreptului penal şi icircn legislaţiapenală (art33 lit a C pen) concursul de infracţiuni este definit ca o formă apluralităţii de infracţiuni constacircnd din două sau mai multe infracţiuni săvacircrşite de aceeaşi persoană icircnainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre eleCondiţiile de existenţă ale concursului de infracţiuni sunt următoarelebull să se fi săvacircrşit două sau mai multe infracţiuni oricare ar fi natura saugravitatea acestora Infracţiunile pot avea forma faptului consumat sau a uneitentative pedepsibile după cum pot consta icircn participarea la săvacircrşirea acestora icircn calitate de autor instigator sau complice (art 144 C pen) Nu

12

interesează forma de vinovăţie cu care sunt săvacircrşite diferitele infracţiuni putacircnd fi săvacircrşite unele cu intenţie altele din culpă sau cu intenţie depăşită Infracţiunile care alcătuiesc concursul de infracţiuni pot fi de aceeaşi natură sau de natură diferită (de exemplu două sau trei infracţiuni de furt două sau trei infracţiuni de icircnşelăciune două sau mai multe infracţiuni de fals două sau mai multe infracţiuni de trafic de droguri etc ori dimpotrivă o infracţiune de viol alta de lipsire de libertate şi alta de perversiuni sexuale o infracţiune de furt alta de ucidere din culpă şi alta de părăsire a locului accidentului etcIcircn prima situaţie cacircnd infracţiunile care alcătuiesc concursul sunt deaceeaşi natură acesta poartă denumirea de concurs omogen iar icircn cealaltăsituaţie cacircnd infracţiunile care alcătuiesc concursul nu sunt de aceeaşi natură acest concurs se numeşte eterogenConcursul omogen (două trei sau cinci furturi săvacircrşite de aceeaşipersoană) nu trebuie confundat cu infracţiunea continuată cu care se aseamănă dar de care se deosebeşte prin pluralitatea de rezoluţii infracţionale corespunzătoare pluralităţii faptelor săvacircrşitebull infracţiunile să fie săvacircrşite de aceeaşi persoană Identitatea subiectuluiactiv al infracţiunilor ce alcătuiesc pluralitatea este de esenţa concursului deinfracţiuni Nu se cere ca făptuitorul să săvacircrşească cele două sau mai multeinfracţiuni icircn aceeaşi calitate contribuţia sa putacircnd fi la unele de autor la altele de instigator la altele de complice De asemenea persoana poate săvacircrşi singură unele dintre infracţiuni iar altele icircmpreună cu alte persoane icircn participaţiebull infracţiunile să fie săvacircrşite icircnainte de condamnarea definitivă afăptuitorului pentru vreuna dintre ele Nu pot constitui concurs de infracţiuni decacirct infracţiunile pentru care făptuitorul icircncă n-a fost condamnat definitiv chiar dacă este urmărit sau chiar trimis icircn judecată şi chiar dacă s-a pronunţat icircmpotriva sa o hotăracircre de condamnare cacirctă vreme această hotăracircre nu a rămas definitivă icircn cazurile şi modurile prevăzute de lege (art 416-417 C pr pen)Esenţial pentru existenţa concursului este ca infracţiunile să fie săvacircrşite icircnainte de data rămacircnerii definitive a hotăracircrii de condamnare pentru vreuna dintre ele chiar dacă descoperirea lor ar fi ulterioară acestei datebull infracţiunile săvacircrşite sau cel puţin două dintre ele să poată fi supusejudecării adică să aibă şi să-şi păstreze caracterul infracţional şi să poată atrage răspunderea penală a făptuitorului Astfel dacă icircn legătură cu două din cele două presupuse infracţiuni se constată existenţa unor cauze care icircnlătură caracterul penal al faptei (legitimă apărare caz fortuit eroare de fapt etc) sau dacă intervine ulterior o cauză care icircnlătură răspunderea penală

13

(amnistie prescripţie lipsa placircngerii prealabile etc) icircn toate aceste cazuri rămacircnacircnd o singură infracţiune susceptibilă de a fi supusă judecăţii nu există concurs de infracţiuni Acelaşi efect icircl produce şi intervenţia unor cauze de nepedepsire generale (de exemplu desistarea sau icircmpiedicarea rezultatului art 220 C pen icircmpiedicarea săvacircrşirii faptei art 30 C pen etc) sau speciale (de exemplu denunţarea de către mituitor a luării de mită art 255 alin 3 C pen retragerea mărturiei mincinoase art 260 alin 2 C pen etc)

B Forme şi modalităţi Concursul de infracţiuni se prezintă sub douăforme diferite icircn raport cu modul icircn care se săvacircrşesc infracţiunile concurente şi anume concursul real sau material şi concursul ideal sau formal de infracţiuni Aceste forme sunt prevăzute şi descrise icircn prevederile art 33 lit a şi b din actualul Cod penala) Concursul real (material) de infracţiuni Această formă a concursuluise caracterizează prin icircmprejurarea că cele două sau mai multe infracţiuni care icircl alcătuiesc sunt săvacircrşite prin două sau mai multe acţiuni sau inacţiunidistincte adică prin tot atacirctea acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare icircn parte conţinutul unei infracţiuni de sine stătătoare (de exemplu după ce a săvacircrşit o tacirclhărie făptuitorul a tulburat grav liniştea publică iar la intervenţia organelor poliţiei a proferat insulte şi ameninţări la adresa acestora) Infracţiunile pot fi diferite (concurs eterogen) sau de acelaşi fel (concurs omogen) se săvacircrşesc de regulă succesiv dar uneori pot fi săvacircrşite simultan (de exemplu făptuitorul loveşte şi insultă sau calomniază icircn acelaşi timp o persoană pătrunde fără drept icircn locuinţa unei persoane şi o loveşte etc) pot fi săvacircrşite icircn acelaşi loc sau icircn locuri diferite etc Nu interesează dacă icircntre infracţiunile concurente există sau nu vreo legătură obiectivă Icircn cazul icircn care icircntre infracţiunile concurente există legătură concursul poartă denumirea de concurs cu conexitate (caracterizat) Icircnpractică asemenea situaţii se icircntacirclnesc relativ frecvent ceea ce face să existedouă modalităţi ale concursului de infracţiunindash concurs simplu la care icircntre infracţiunile ce icircl compun nu existălegătură obiectivă (in rem)ndash concurs cu conexitate (caracterizat) format din infracţiuni icircntre careexistă o asemenea legăturăLegea penală icircn vigoare se referă icircn mod explicit la concursul cuconexitate prevăzacircnd icircn dispoziţia din art 33 lit a partea finală că existăconcurs de infracţiuni chiar dacă una dintre infracţiuni a fost comisă pentrusăvacircrşirea alteia (concurs cu conexitate etiologică) sau pentru ascunderea ei(concurs cu conexitate consecvenţională) Faptul că legea se referă doar la

14

aceste două forme ale conexităţii nu icircnseamnă că numai icircn aceste cazuri poate exista concurs cu conexitate ci dimpotrivă că legiuitorul a vrut să precizeze tocmai contrariul şi anume că există concurs de infracţiuni oricare ar fi caracterul legăturii reale dintre infracţiunile concurente deci oricare ar fi forma conexităţii acestora Precizarea pe care legiuitorul o face icircn legătură cu cele două forme ale concursului cu conexitate are ca scop să excludă confuzia pe care o creează teoria zisă a unităţii infracţionale icircntre infracţiunea mijloc şi infracţiunea scop teorie susţinută icircn trecut de unii autori şi icircnsuşită şi de practica judiciară mai veche Potrivit acestei teorii atunci cacircnd o infracţiune serveşte ca mijloc pentru comiterea sau ascunderea alteia (de exemplu falsificarea unui icircnscris oficial pentru a se putea comite sau ascunde o evaziune fiscală) cele două fapte alcătuiesc o singură infracţiune şi anume infracţiunea scop icircn care se absoarbe pierzacircndu-şi autonomia infracţiunea mijloc Teoria infracţiunii unice mijloc-scop este neconvingătoare şi evident greşită pentru că ignoră existenţa a două infracţiuni de sine stătătoare din care legiuitorul nu icircnţelege să construiască o unitate Pe de altă parte aplicarea acestei teorii ar duce la soluţii inadmisibile icircn cazul icircn care infracţiunea mijloc ar fi mai gravădecacirct infracţiunea scop (de exemplu icircn cazul icircn care este ucisă o persoanăpentru a se ascunde un furt)b) Concursul ideal (formal) de infracţiuni Icircn teoria dreptului penal şipotrivit legii penale (art 33 lit b C pen) concursul de infracţiuni icircmbracăforma concursului zis ideal sau formal atunci cacircnd icircn acţiunea sau inacţiuneasăvacircrşită de o persoană datorită icircmprejurărilor icircn care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs se găsesc realizate elementele constitutive ale două sau mai multor infracţiuni Ceea ce caracterizează şi diferenţiază concursul ideal de concursul real este icircmprejurarea că cele două sau mai multe infracţiuni care icircl compun sunt săvacircrşite nu prin tot atacirctea acţiuni sau inacţiuni ca icircn cazul concursului real ci printr-o singură acţiune sau inacţiune icircn care suntcomprimate elementele caracteristice obiective şi subiective ale acestor infracţiuniTratamentul sancţionator al concursului de infracţiuniCazul concursului de infracţiuni săvacircrşite de persoana fizicăSisteme de sancţionare Persoana fizică ce săvacircrşeşte mai multe infracţiuni demonstrează prin perseverenţa sa infracţională o periculozitate socială care impune sisteme de sancţionare adecvate icircn măsură să asigure realizarea cacirct mai eficace a funcţiilor şi rolului preventiv-educativ ale pedepsei cu cele două componente constracircngere şi reeducareIcircn doctrina penală şi icircn legislaţia penală există trei sisteme de sancţionarea concursului de infracţiuni şi anume

15

bull sistemul cumulului aritmetic potrivit căruia instanţa de judecatăstabileşte pentru fiecare infracţiune cacircte o pedeapsă după care le adiţionează şi dispune executarea pedepsei rezultate din adunarea aritmetică a acestora Acest sistem este criticat şi rar aplicat icircn legislaţia unor state icircntrucacirct este considerat rigid şi excesiv de aspru (s-a susţinut printre altele că icircn cazul pedepselor privative de libertate poate conduce la pedepse executabile care depăşesc durata de viaţă a unui om)bull sistemul absorbţiei potrivit căruia după stabilirea pedepsei pentrufiecare infracţiune concurentă pedepsele mai mici să fie absorbite icircn pedeapsa cea mai mare care urmează să fie executată A fost criticat şi acest sistem susţinacircndu-se icircn esenţă că este excesiv de blacircnd inducacircnd infractorului impresia că infracţiunile mai puţin grave rămacircn nepedepsite şi că astfel acest sistem reprezintă o icircncurajare pentru infractorul care săvacircrşeşte o infracţiune gravă să comită şi alte infracţiuni mai puţin grave pentru care pedepsele vor fi absorbite icircn pedeapsa pentru infracţiunea mai gravăbull sistemul cumulului juridic potrivit căruia după stabilirea pedepseipentru fiecare infracţiune concurentă instanţa de judecată va aplica pedeapsa cea mai grea la care se poate adăuga un spor Acest spor poate fi obligatoriu sau facultativ fix sau variabil icircn aşa fel icircncacirct să asigure o justăproporţionalizare a pedepsei icircn fiecare caz concret Acest sistem este cel maifrecvent prevăzut icircn legislaţiile statelor şi este cel mai agreat icircn doctrina penalăSistemul cumulului juridic este adoptat şi de actualul Cod penal romacircnAcest sistem denumit al cumulului juridic cu spor facultativ şi variabil esteunic pentru ambele forme ale concursului avacircnd unele particularităţi icircn raport cu felul şi genul sancţiunilor de drept penalVom prezenta icircn continuare modul icircn care este reglementat icircn actualulCod penal şi cum funcţionează acest sistemAplicarea pedepsei principale icircn cazul concursului de infracţiunisăvacircrşite de persoana fizicăSediul materiei este art 34 din Cpen care potrivit recentei modificăripoartă denumirea marginală de bdquopedeapsa principală icircn caz de concurs deinfracţiuni săvacircrşite de persoana fizicărdquoPotrivit art 34 Cpen icircn caz de concurs de infracţiuni se stabileştepedeapsa pentru fiecare infracţiune icircn parte iar dintre acestea se aplicăpedeapsa după cum urmeazăa) cacircnd s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multepedepse cu icircnchisoare ori cu amendă se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţăb) cacircnd s-au stabilit numai pedepse cu icircnchisoare se aplică pedeapsa cea

16

mai grea care poate fi sporită pacircnă la maximul ei special iar cacircnd acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la 5 anic) cacircnd s-au stabilit numai amenzi se aplică cea mai mare care poate fisporită pacircnă la maximul ei special iar dacă aest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la jumătate din acel maximd) cacircnd s-a stabilit o pedeapsă cu icircnchisoare şi o pedeapsă cu amendă seaplică pedeapsa icircnchisorii la care se poate adăuga amenda icircn totul sau icircn partee) cacircnd s-au stabilit mai multe pedepse cu icircnchisoare şi mai multe pedepsecu amendă se aplică pedeapsa icircnchisorii potrivit dispoziţiei de la lit b la care se poate adăuga amenda potrivit dispoziţiei de la lit cPrin aplicarea dispoziţiilor din alineatul precedent nu se poate depăşitotalul pedepselor stabilite de instanţă pentru infracţiunile concurenteDin economia textului de lege menţionat rezultă că aplicarea pedepseiprincipale se face icircn două etape obligatorii şi anume etapa stabilirii pedepsei pentru fiecare infracţiune etapa aplicării pedepsei rezultante (care urmează a fi executată)Aplicarea pedepselor complementarePedepsele complementare sunt cele arătate icircn art 53 pct 2 Cpen şiurmează să fie examinate icircntr-un alt capitol destinat instituţiei sancţiunilor de drept penalSediul materiei pedepselor complementare icircn cazul concursului deinfracţiuni este art 35 Cpen care prevede următoarelebull dacă pentru una dintre infracţiunile concurente s-a stabilit şi o pedeapsăcomplementară aceasta se aplică alături de pedeapsa icircnchisoriibull dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferităsau chiar de aceeaşi natură dar cu conţinut diferit acestea se aplică alături de pedeapsa icircnchisoriibull dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şicu acelaşi conţinut se aplică cea mai grea dintre acesteaAplicarea măsurilor de siguranţăMăsurile de siguranţă au ca scop icircnlăturarea unei stări de pericol şipreicircntacircmpinarea săvacircrşirii faptelor prevăzute de legea penală (art 111 Cpen)Icircn sfacircrşit teza ultimă a alineatului 5 recent introdus la art 35 Cpenprevede că bdquoicircn cazul măsurilor de siguranţă de aceeaşi natură şi cu acelaşiconţinut luate conform art 118 alin1 lita-e Cpen acestea se cumuleazărdquoAceastă teză se referă la măsura de siguranţă a confiscării speciale icircn cazurile icircn care se impune luarea acestei măsuri icircntr-o cauză penală faţă de acelaşi infractor a tuturor lucrurilor produse prin fapta penală săvacircrşită a

17

celor care au servit sau care au fost destinate să servească la săvacircrşirea infracţiunii a celor date pentru a determina săvacircrşirea infracţiunii sau pentru a-l răsplăti pe infractor a celor dobacircndite icircn mod vădit prin săvacircrşirea infracţiunii precum şi a celor deţinute contra dispoziţiilor legaleContopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente săvacircrşite depersoana fizicăIcircn cazul icircn care toate infracţiunile care alcătuiesc concursul fac obiectulaceluiaşi dosar penal care se judecă deodată icircn faţa aceleiaşi instanţe stabilirea şi aplicarea sancţiunilor de drept penal se realizează potrivit textelor art 34 şi 35 Cpen mai sus examinateExistă icircnsă cazuri cacircnd acelaşi infractor este judecat pentru infracţiuniconcurente icircn cauze diferite la termene diferite de aceeaşi instanţă ori deinstanţe diferite Asemenea situaţii se icircntacirclnesc icircn practică destul de frecvent deoarece nu toate infracţiunile sunt descoperite şi instrumentate icircn acelaşi timp şi icircn aceeaşi cauză penalăIcircn asemenea cazuri operaţiunea prin care se realizează aplicareadispoziţiilor referitoare la sancţionarea concursului de infracţiuni poartădenumirea de contopire a pedepselorAşadar contopirea pedepselor reprezintă acea operaţiune prin careinstanţa de judecată face aplicarea dispoziţiilor legale privind sancţionareaconcursului de infracţiuni icircn cazul unor condamnări separate pentru infracţiuni concurenteSediul materiei este art 36 din actualul Cod penal Denumirea marginalăa acestui text recent modificată este următoarea bdquoContopirea pedepselorpentru infracţiuni concurente săvacircrşite de persoana fizicărdquo Modificarea a fost impusă de introducerea icircn Codul penal a persoanei juridice ca un nou subiect activ al infracţiunii şi al răspunderii penalePotrivit reglementării din acest text de lege operaţia de contopire se poaterealiza după cum urmează icircn două ipotezebull cacircnd infractorul condamnat definitiv pentru una sau mai multeinfracţiuni este judecat ulterior pentru alte infracţiuni concurente Icircntr-oasemenea situaţie instanţa care judecă ultimele infracţiuni concurente va stabili cacircte o pedeapsă pentru fiecare infracţiune din cele deduse judecăţii ulterioare iar apoi le va contopi cu pedepsele stabilite anterior şi icircn final va aplica pedeapsa cea mai grea potrivit prevederilor art 34 Cpen Icircn cazul icircn care au fost aplicate şi pedepse complementare ori măsuri de siguranţă instanţa va face şi aplicarea art 35 Cpen Trebuie menţionat că dacă pedepsele anterioare au fost supuse contopirii cu aplicarea unui spor ele vor fi descontopite vor fi repuse fiecare icircn individualitatea lor şi apoi vor fi recontopite icircmpreună cu noile pedepse cu aplicarea unui spor cel puţin egal

18

cu cel anterior (deoarece sporul anterior fusese aplicat prin hotăracircre judecătorească definitivă şi dobacircndise autoritate de lucru judecat)bull cacircnd infractorul a fost condamnat definitiv pentru toate infracţiunileconcurente icircnsă prin hotăracircri judecătoreşti diferite Icircn asemenea situaţiiinstanţa icircnvestită cu cererea de contopire a tuturor pedepselor va descontopipedepsele contopite anterior va icircnlătura sporurile aplicate şi va repunepedepsele icircn individualitatea lor iar apoi va proceda la recontopirea pedepselor aplicacircnd cea mai grea dintre pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente la care va trebui să aplice un spor cel puţin egal cu cel mai mare care a fost icircnlăturat la descontopire Evident că atunci cacircnd instanţa stabileşte sporul pentru icircntreaga pluralitate de infracţiuni va trebui să evalueze atacirct numărul cacirct şi natura pedepselor stabilite anterior şi care reflectă gradul de pericol social al infracţiunilor judecate anterior definitivIcircn ipoteza icircn care condamnatul a executat integral sau icircn parte pedeapsaaplicată prin hotăracircrea judecătorească anterioară ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente aşa cum prevăd dispoziţiile art 36 alin 3 CpenIcircn situaţia icircn care pedeapsa detenţiei pe viaţă a fost comutată sau icircnlocuităcu pedeapsa icircnchisorii aceasta se va contopi după aceleaşi reguli mai susarătate (art 36 alin 4 Cpen)Situaţii specialeIcircn cazul icircn care după contopirea pedepselor intervine amnistia saugraţierea se va proceda după cum urmeazăndash amnistia şi respectiv graţierea nu se vor aplica la pedeapsa rezultantăci la fiecare infracţiune concurentă şi respectiv la fiecare pedeapsăndash cacircnd actul de amnistie sau graţiere este incident numai unora dintreinfracţiuni ori dintre pedepse se va dispune descontopirea pedepselor care vor fi repuse icircn individualitatea lor şi apoi se va aplica amnistia ori graţierea după care pedepsele rămase executabile se vor recontopi şi bineicircnţeles se va reaprecia sporul (dacă rămacircne de executat numai o singură pedeapsă sporul va fi icircnlăturat iar dacă nu se mai execută majoritatea pedepselor sporul iniţial va putea fi redus şi chiar icircnlăturat)Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente săvacircrşite depersoana juridică Potrivit art 401 recent introdus prin ultima modificare a Codului penal icircn caz de concurs de infracţiuni săvacircrşite de persoana juridică se stabileşte pedeapsa amenzii pentru fiecare infracţiune icircn parte şi se aplică amenda cea mai mare care poate fi sporită pacircnă la maximul special prevăzut icircn art 711 alin 2 sau 3 iar dacă acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la o treime din acel maximIcircn ipoteza icircn care o persoană juridică definitiv condamnată este judecată

19

ulterior pentru o infracţiune concurentă precum şi atunci cacircnd după ce ohotăracircre de condamnare a rămas definitivă se constată că persoana juridicăsuferise şi o altă condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentăinstanţa va proceda conform dispoziţiilor art 401 mai sus arătateReferitor la modul icircn care se aplică pedepsele complementare şi măsurilede siguranţă luate faţă de o persoană juridică pentru infracţiuni concurenteart 401 icircn alin 3 C pen prevede că sunt aplicabile dispoziţiile art 35referitoare la modul de aplicare a acestor pedepse şi măsuri icircn cazul persoanei fizice

Top of the Document

3 RecidivaA Noţiune şi caracterizare Recidiva este o altă formă de bază apluralităţii de infracţiuni care constă icircn săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni de către o persoană care a fost condamnată definitiv pentru o altă infracţiune Ceea ce caracterizează recidiva este deci icircmprejurarea că pluralitatea de infracţiuni săvacircrşite de aceeaşi persoană este realizată icircntr-un anumit mod şi anume după ce făptuitorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (eventual pentru două sau mai multe infracţiuni) mai săvacircrşeşte ulterior icircnainte de a icircncepe executarea pedepsei icircn timpul executării acesteia ori icircn stare de evadare sau după ce a executat pedeapsa una sau eventual mai multe infracţiuni icircn anumite condiţiiDeosebirea evidentă fată de concursul de infracţiuni o constituieintervenţia unei hotăracircri judecătoreşti definitive de condamnare icircn dispreţulcăreia infractorul continuă activitatea infracţională săvacircrşind din nou oinfracţiune sau mai multe Această deosebire dintre autorul unui concurs deinfracţiuni şi acela al unei recidive este dublată de o deosebire esenţială careconstă icircn periculozitatea celui care recidivează Prin săvacircrşirea uneia sau maimultor noi infracţiuni după ce a fost condamnat definitiv pentru o altă sau alte infracţiuni acest infractor atrage atenţia că este incorigibil şi deci că prezintă un grad mare de pericol pentru societate Această icircmprejurare determină pe planul dreptului penal necesitatea elaborării unor măsuri de apărare specifice Este de reţinut icircn acest sens că existenţa recidivei stă la baza distincţiei ce se face icircntre infractorul primar şi infractorul recidivist Denumirea de infractor primar este dată infractorului care nu a mai fost anterior condamnat pentru una sau eventual pentru un concurs de infracţiuni precum şi celui care a mai fost condamnat icircnsă condamnarea nu icircndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Icircn mod corespunzător denumirea de infractor recidivist este dată infractorului care a mai fost condamnat şi care după condamnarea definitivă sau după

20

executarea pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune icircn condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivăDistincţia icircntre infractorii primari şi infractorii recidivişti este importantăfiindcă legea penală prevede un tratament sancţionator mai sever pentruinfractorul recidivist Infractorii recidivişti sunt apoi exceptaţi de regulă de la beneficiul unor acte de clemenţă (amnistie graţiere) şi sunt prevăzute icircn lege şi alte condiţii restrictive icircn privinţa acestora referitor la liberarea lorcondiţionată precum şi la obţinerea reabilităriiB Structura Existenţa unei condamnări definitive a infractorului catrăsătură caracteristică a recidivei determină o anumită structurare ainfracţiunilor care alcătuiesc această formă a pluralităţiiAşa cum am arătat conceptul de recidivă este condiţionat de existenţaunei condamnări definitive a infractorului pentru una ori mai multe infracţiuni săvacircrşite anterior săvacircrşirea din nou de către acesta a unei infracţiuniCondamnarea definitivă şi infracţiunea săvacircrşită din nou apar aşadar caelemente constitutive ale stării de recidivă Acestor două elemente icircn teoriadreptului penal li s-a dat denumirea de termeni ai recidiveiPrimul termen al recidivei este format totdeauna dintr-o condamnaredefinitivă la o pedeapsă privativă de libertate iar al doilea termen al recidive este format totdeauna din săvacircrşirea din nou a unei infracţiuniCei doi termeni ai recidivei sunt ei icircnşişi susceptibili de numeroasevariaţiuni se pot prezenta sub forme diferite determină la racircndul lor o anumită configuraţie a stării de recidivă Astfel de exemplu primul termen al recidivei poate fi o hotăracircre definitivă de condamnare la pedeapsa icircnchisorii variabilă ca durată este posibil ca hotăracircrea să nu fie pusă icircncă icircn executare să se afle icircn curs de executare sau ca pedeapsa să fie icircn icircntregime executată sau considerată ca executată hotăracircrea de condamnare poate fi pronunţată uneori de către o instanţă judecătorească străină pedeapsa solicitată poate privi o singură infracţiune sau un concurs de infracţiuni etc La racircndul său cel de-al doilea termen al recidivei poate consta din săvacircrşirea unei infracţiuni de gravitate diferită de acelaşi fel cu infracţiunea sau infracţiunile săvacircrşite anterior sau diferită de acestea la un interval mai mare sau mai mic de timp de la executarea pedepsei etcReglementarea recidivei a trebuit să ţină seama de trăsăturile esenţiale şide variaţiunile pe care le prezintă cei doi termeni ai recidiveiC Modalităţi ale recidivei icircn cazul persoanei fizice Icircn teoria dreptuluipenal s-a dat denumirea de modalităţi ale recidivei felului icircn care se prezintă icircn concret recidiva icircn raport cu variaţiunile la care sunt supuşi cei doi termeni ai recidivei Cunoaşterea acestor modalităţi este importantă pentru

21

mai buna cunoaştere a icircnseşi reglementărilor legale privind recidiva Cele mai cunoscute dintre modalităţile recidivei sunta) Recidiva după condamnare (denumită şi recidivă postcondamnatoriesau recidiva fictivă) şi recidiva după executare (denumită şi recidivapostexecutorie sau recidivă reală)Se consideră recidivă după condamnare săvacircrşirea din nou a uneiinfracţiuni mai icircnainte ca infractorul să fi executat icircn icircntregime pedeapsa la care a fost anterior condamnat sau mai icircnainte ca pedeapsa să fi fost eventualconsiderată ca executatăDimpotrivă recidiva se consideră după executare atunci cacircnd săvacircrşireadin nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregimepedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată icircnicircntregime Icircntre cele două modalităţi există nu numai o deosebire formală dar şi o deosebire de fond decurgacircnd din caracterul specific al recidivei după executare care dovedeşte că cel condamnat nu s-a reeducat sub influenţa pedepsei spre deosebire de recidiva după condamnare la care proba incorigibilităţii prin pedeapsă nu este făcută Pornind de la această deosebire unii autori au dat denumirea de bdquorealărdquo recidivei după executare şi bdquofictivărdquo sau bdquoformalărdquo recidivei după condamnare Denumirile acestea nu sunt icircnsă justificate deoarece şi recidiva după condamnare este tot aşa de reală ca şi recidiva după executare Recidiva după condamnare este şi ea o dovadă a perseverenţei infracţionale a infractorului care icircn dispreţul unei condamnări definitive pronunţate icircmpotriva sa săvacircrşeşte totuşi din nou o infracţiuneDe aceea este admis că recidiva poate exista icircn ambele modalităţidiferenţierea dintre ele determinacircnd numai o oarecare deosebire de tratamentb) Recidiva generală şi recidiva specială Recidiva este denumităgenerală atunci cacircnd infracţiunile săvacircrşite adică infracţiunea pentru care s-a pronunţat condamnarea definitivă şi infracţiunea săvacircrşită din nou sunt diferite ca gen sau specie recidiva nefiind condiţionată de o asemănare icircntreinfracţiunile ce intră icircn compunerea celor doi termeni Dimpotrivă recidiva este specială atunci cacircnd icircntre infracţiunile respective există asemănare adică ele sunt de aceeaşi natură Recidiva specială este considerată mai periculoasă ea dovedind o anume specializare a infractorului şi deci o perseverenţă infracţionalăc) Recidiva absolută şi recidiva relativă Recidiva este denumită absolutăatunci cacircnd existenţa ei nu este condiţionată de gravitatea primei condamnări şi relativă atunci cacircnd pedeapsa anterioară este de o anumită gravitate şidovedeşte perseverenţa infracţională a infractorului

22

d) Recidiva mare şi recidiva mică La recidiva mare primul termen icirclconstituie o condamnare la o pedeapsă de o gravitate mai mare care relevă prin ea icircnsăşi periculozitatea infractorului care perseverează icircn aceste condiţii săvacircrşind noi infracţiuni Din contră denumirea de mică recidivă a fost atribuită recidivei la care primul termen este format nu din una singură ci din mai multe condamnări la pedepse mici ce nu depăşesc o anume gravitate consideracircndu-se că numai după mai multe condamnări la pedepse mai uşoare infractorul relevă acea periculozitate specifică recidivistuluie) Recidiva temporară şi recidiva perpetuă Distincţia are icircn vedereintervalul de timp de la condamnare sau de la executarea pedepsei icircn caretrebuie să se săvacircrşească din nou o infracţiune pentru a exista recidivă Dinacest punct de vedere recidiva este perpetuă atunci cacircnd se realizeazăindiferent de intervalul la care s-ar săvacircrşi din nou o infracţiune şi temporară atunci cacircnd se realizează numai dacă săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni a avut loc icircnlăuntrul unui anumit termen de la condamnare sau de la executarea pedepsei anterioare Este admisă icircn general recidiva temporarăf) Recidiva cu efect unic şi recidiva cu efecte progresive Distincţia are icircnvedere efectele pe care le produce recidiva asupra pedepsei pentru infracţiunea săvacircrşită icircn această stare Recidiva cu efect unic este aceea ale cărei efecte sunt aceleaşi ori de cacircte ori s-ar repeta starea de recidivă Recidiva cu efecte progresive este aceea ale cărei consecinţe se agravează progresiv cu fiecare nouă recidivăg) Recidiva teritorială şi recidiva internaţională Recidiva se numeşteteritorială atunci cacircnd existenţa ei este condiţionată de cerinţa ca primul săutermen să fie o hotăracircre de condamnare pronunţată de o instanţă naţională spre deosebire de recidiva zisă internaţională la care primul termen poate fi o condamnare pronunţată icircn străinătate Admiterea recidivei internaţionaleimplică recunoaşterea hotăracircrilor judecătoreşti străine şi este determinată denecesitatea cooperării internaţionale icircn lupta cu criminalitateaD Reglementarea recidivei icircn legea penală icircn vigoare icircn cazul persoaneifizice Icircn reglementarea instituţiei recidivei icircn dreptul nostru penal au fost avute icircn vedere modalităţile sus-examinate Reglementarea se face prin dispoziţiile din art 37-39 Cpen modalităţile principale ale recidivei fiind recidiva după condamnare recidiva după executare şi mica recidivă care poate fi după condamnare sau după executarea) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediulmateriei pentru instituţia recidivei a fost modificată recent avacircnd denumireabdquorecidiva icircn cazul persoanei fizicerdquo Această modificare a fost impusă deintroducerea icircn Codul penal a persoanei juridice ca un nou subiect activ alinfracţiunii şi al răspunderii penale

23

Potrivit dispoziţiilor art 37 alin l lit a C pen există recidivă pentrupersoana fizică atunci cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri decondamnare la pedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni cel condamnatsăvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie icircnainte de icircnceperea executăriipedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare iar pedeapsaprevăzută de lege pentru a doua infracţiune este icircnchisoarea mai mare de un anDin analiza dispoziţiei legale rezultă condiţiile prevăzute de lege pentruexistenţa recidivei icircn această modalitate Astfel cu privire la primul termen se cer icircndeplinite următoarele condiţiibull să existe o hotăracircre definitivă de condamnare a infractorului lapedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni Dacă hotăracircrea nu era definitivă icircnmomentul săvacircrşirii celei de-a doua infracţiuni nu va exista recidivă ci concurs de infracţiuni De asemenea dacă pedeapsa nu este icircnchisoarea mai mare de 6 luni ci de 6 luni sau mai mică iarăşi nu va exista recidivă Pedeapsa prevăzută icircn hotăracircrea de condamnare poate fi aplicată de instanţă pentru o singură infracţiune sau pentru un concurs de infracţiuni Icircn acest din urmă caz este vorba de pedeapsa rezultată care trebuie să fie mai mare de 6 luni chiar dacă pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente luate separat nu depăşesc nici una durata de 6 luni Poate constitui primul termen al recidivei după condamnare ca de altfel şi al recidivei după executare chiar şi o hotăracircre de condamnare pronunţată icircn străinătate Aceasta rezultă din dispoziţia din alin 2 al art 37 C pen care prevede că pentru stabilirea stării de recidivă icircn aceste cazuri se poate ţine seama şi de hotăracircrea de condamnare pronunţată icircn străinătate pentru o faptă prevăzută şi de legea romacircnă dacă acea hotăracircre a fost recunoscută potrivit dispoziţiilor legii Aceste dispoziţii sunt cele din art 519 şi urm C pr pen Legea noastră penală consacră aşadar aşa-numita recidivă internaţionalăbull hotăracircrea de condamnare să fi fost pronunţată pentru o infracţiunesăvacircrşită cu intenţie Această condiţie rezultă din dispoziţia prevăzută icircn art 38 alin l lit a C pen dispoziţie introdusă prin Legea nr 61973 de modificare a Codului penal care prevede că la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare la infracţiunile săvacircrşite din culpăPrin prevederea acestei condiţii a fost subliniată trăsătura caracteristică arecidivei aceea de a exprima perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist perseverenţă care nu este posibilă decacirct icircn cazul infracţiunilor cuintenţiebull hotăracircrea de condamnare să nu fie dintre acelea icircn care potrivit legiinu se tine seama la stabilirea stării de recidivă

24

Legea prevede icircn art 38 C pen o serie de cazuri icircn care o hotăracircre decondamnare definitivă nu poate constitui primul termen al recidivei Potrivitacestor dispoziţii la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare landash infracţiunile săvacircrşite icircn timpul minorităţii Această dispoziţie areraţiunea de a-l degreva pe minor icircn viitor de urmările prejudiciabile ale unor fapte săvacircrşite icircn perioada minorităţii cacircnd personalitatea sa era icircn curs de formarendash infracţiunile săvacircrşite din culpă Această dispoziţie a fost introdusă prinndash infracţiunile amnistiate Amnistia fiind o cauză care icircnlătură răspunderea penală a făptuitorului pentru infracţiunea săvacircrşită (art 119 C pen) este firesc ca hotăracircrea de condamnare privitoare la o infracţiune amnistiată să nu mai poată constitui primul termen al recidiveindash faptele nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală După cumeste ştiut dezincriminarea unei fapte (abolitio criminis) prin legea nouă face să icircnceteze toate consecinţele penale ale hotăracircrii judecătoreşti pronunţate icircn baza legii vechi cu privire la acea faptă (art 12 C pen) Printre consecinţele penale ale dezincriminării faptei icircnlăturate prin intrarea icircn vigoare a legii noi dezincriminatoare este şi aceea ca hotăracircrea de condamnare pronunţată pentru fapta dezincriminată să nu poată constitui primul termen al recidiveiCu privire la cel de-al doilea termen al recidivei pentru existenţa recidiveidupă condamnare este necesară icircndeplinirea următoarelor condiţiibull infractorul să săvacircrşească din nou o infracţiune cu intenţie Nu se cereca infracţiunea să fie de aceeaşi natură ca aceea pentru care infractorul a fostcondamnat anterior Legea consacră deci aşa-numita recidivă generalăInfracţiunea poate avea forma tentativei sau a faptului consumat sau poateconsta icircn participarea la săvacircrşirea acestora ca autor instigator sau complice(art144 Cpen) Este necesar icircnsă ca infracţiunea săvacircrşită din nou să fieintenţionată adică să fie săvacircrşită cu intenţie directă indirectă sau depăşită(praeterintenţie) Această cerinţă introdusă prin modificarea din 1973 aCodului penal are ca scop restracircngerea sferei recidivei la infracţiunile săvacircrşite cu intenţie fiindcă numai icircn cazul săvacircrşirii acestora se poate vorbi de perseverenţa infracţională a recidivistului Icircn ce priveşte asimilarea intenţiei depăşite cu intenţia directă sau indirectă ca o condiţie pentru existenţa atacirct a primului termen cacirct şi a celui de-al doilea termen al recidivei aceasta se justifică prin icircmprejurarea că primum delictum din compunerea infracţiunii praeterintenţionate este săvacircrşit cu intenţie şi el stă la baza rezultatului mai grav chiar dacă acesta este produs din culpăbull pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvacircrşită din nou să fieicircnchisoarea mai mare de un an Această cerinţă prevăzută prin modificarea

25

Codului penal din 1973 are şi ea ca scop restracircngerea sferei recidivei lainfracţiuni de o anumită gravitate Legea are icircn vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune icircn configuraţia tipică a acesteia sau după caz icircntr-o variantă agravată sau atenuată Maximul special al pedepsei icircnchisorii pentru această infracţiune trebuie să depăşească un an Spre deosebire deci de primul termen a cărui gravitate se exprimă icircn pedeapsa aplicată de instanţa judecătorească gravitatea celui de-al doilea termen al recidivei se exprimă icircn pedeapsa prevăzută de lege Dacă această pedeapsă este icircnchisoarea de un an sau mai mică ori amendă infracţiunea săvacircrşită nu poate constitui al doilea termen al recidivei Pedeapsa ce se ia icircn considerare este aceea prevăzută delege pentru infracţiunea tip chiar dacă infracţiunea săvacircrşită din nou are forma tentativeibull infracţiunea care constituie cel de-al doilea termen al recidivei dupăcondamnare trebuie să fie săvacircrşită icircnainte de icircnceperea executării pedepseianterioare icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare Nouainfracţiune trebuie să fie săvacircrşită deci icircn intervalul cuprins icircntre data rămacircnerii definitive a hotăracircrii de condamnare şi data la care pedeapsa este icircn icircntregime executată sau considerată ca executată Nu interesează deci dacă hotăracircrea anterioară a fost sau nu pusă icircn executare dacă executarea pedepsei a fost suspendată condiţionat sau dacă s-a dispus obligarea condamnatului la muncă corecţională dacă condamnatul se află icircn penitenciar icircn stare de libertate condiţionată sau icircn stare de evadareCel de-al doilea termen al recidivei constă din săvacircrşirea unei singureinfracţiuni care icircndeplineşte condiţiile prevăzute de lege b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei estereglementată prin dispoziţia din art 37 alin l lit b C pen care prevede căexistă recidivă şi atunci cicircnd după executarea unei pedepse cu icircnchisoarea mai mare de 6 luni după graţierea totală a restului de pedeapsă ori după icircmplinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Recidiva după executare nu se deosebeşte deci icircn esenţă de recidiva după condamnare decacirct prin icircmprejurarea că săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregime pedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată Reabilitarea fiind o cauză care icircnlătură consecinţele condamnării printre care şi starea de recidivă este firesc ca o condamnare icircn privinţa căreia a intervenit reabilitarea de drept (art 134 86 62 alin 6 C pen) sau reabilitarea judecătorească (art 135 şi urm C pen) să nu mai poată constitui primul termen al recidivei

26

Legea prevede icircnsă că acelaşi efect icircl produce şi icircmplinirea termenelor dereabilitare Este vorba de termenele a căror icircmplinire atrage reabilitarea de drept sau a celor după icircmplinirea cărora este posibilă reabilitarea judecătorească (art 135 C pen) Legiuitorul a considerat că după trecerea acestor termene de la executarea pedepsei termene icircn cursul cărora fostul condamnat nu a săvacircrşit din nou o infracţiune nu se mai poate vorbi de o perseverenţă infracţională caracteristică recidivei Legea noastră penală nu admite deci aşa-numita recidivă perpetuă consacracircnd dimpotrivă recidiva temporarăCu privire la cel de-al doilea termen ai recidivei după executare legeaprevede aceleaşi condiţii ca şi la recidiva după condamnare Infracţiuneasăvacircrşită din nou poate fi de orice natură icircnsă trebuie să fie săvacircrşită cuintenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune trebuie să fie icircnchisoarea mai mare de un an Săvacircrşirea infracţiunii trebuie să aibă loc după data terminării executării pedepsei după data publicării decretului de graţiere totală sau a restului de pedeapsă sau respectiv după data la care s-a icircmplinit termenul de prescripţie a executării pedepsei anterioarec) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen existărecidivă şi atunci cacircnd după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu icircnchisoare pacircnă la 6 luni sau după executare după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescrierea executării a cel puţin trei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Legea reglementează deci aşa-numita mică recidivă care se deosebeşte de marea recidivă prin structura primului termen care este multiplu Recidiva mică poate exista fie ca recidivă după condamnare fie ca recidivă după executarePentru existenţa primului termen al recidivei mici legea prevedeurmătoarele condiţiibull să existe cel puţin trei condamnări definitive fiecare dintre ele lapedeapsa icircnchisorii de 6 luni sau mai mică (recidivă după condamnare) sauinfractorul să fi executat icircn icircntregime ori să fi beneficiat de graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori de prescripţia executării a cel puţin trei asemenea pedepse (recidivă după executare) Dacă sunt mai puţin de trei condamnări sau dacă acestea nu se referă la pedepse cu icircnchisoare nu poate exista primul termen al recidiveibull toate cele trei infracţiuni pentru care au fost pronunţate pedepselerespective să fie săvacircrşite cu intenţie ca şi icircn cazul celorlalte modalităţi alerecidivei şi tot pentru a se dovedi perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist

27

bull să nu existe vreunul din cazurile prevăzute icircn art 38 alin l şi 2 C penicircn care condamnarea anterioară nu poate constitui primul termen al recidiveiIcircn ce priveşte cel de-al doilea termen al micii recidive condiţiile cerutepentru existenţa sa sunt aceleaşi ca şi icircn cazul marii recidive Se cere cainfracţiunea săvacircrşită din nou care poate fi diferită ca natură de celelalte (celpuţin trei) săvacircrşite anterior să fie comisă cu intenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune să fie icircnchisoarea mai mare de un anStarea de recidivă constituie o cauză de agravare a pedepsei icircn oricaredintre modalităţile prevăzute de legeRecidiva icircn cazul persoanei juridiceNoul text al art 402 recent introdus icircn Codul penal prevede că existărecidivă pentru persoana juridică icircn următoarele cazurindash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară nu a fost executatăndash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară a fost executată sau considerată ca executatăTratamentul sancţionator al recidivei persoanei juridicePotrivit art 402 alin2 din Cpen icircn cazul recidivei prevăzută icircn alin 1lita amenda stabilită pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior şi amenda aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc potrivit art 401 alin 1 şi 3 cu precizarea că sporul prevăzută de art 401 alin1 poate fi mărit pacircnă la jumătateIcircn ipoteza icircn care amenda anterioară aplicată persoanei juridice a fostexecutată icircn parte contopirea se face icircntre amenda ce a mai rămas de executat şi amenda aplicată pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior (art 402 alin3 Cpen) Pentru cea de a doua modalitate a recidivei prevăzută icircn art 402 alin 1litb se aplică pedeapsa amenzii pacircnă la maximul special prevăzut icircnart 711alin 2 sau 3 iar dacă acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la două treimi din acel maximUltimul alineat al art 402 Cpen soluţionează şi situaţia icircn care după rămacircnerea definitivă a hotăracircrii de condamnare a persoanei juridice şi mai icircnainte ca amenda să fi fost executată sau considerată ca executată se descoperă că persoana juridică condamnată se află icircn stare de recidivă Icircn asemenea situaţii textul prevede că instanţa va aplica dispoziţiile din alin 2 ale art 402 Cpen icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit a iar icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit b va face aplicarea dispoziţiilor din alin 4 ale aceluiaşi text Top of the Document

28

4 Pluralitatea intermediarăA Noţiune şi caracterizare Există pluralitate intermediară de infracţiuniatunci cacircnd după condamnarea definitivă a infractorului pentru o infracţiunesăvacircrşită anterior acesta comite din nou o infracţiune icircnainte de icircncepereaexecutării pedepsei icircn timpul executării sau icircn stare de evadare şi nu sunticircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Estevorba aşadar de o pluralitate de infracţiuni care nu constituie concurs deinfracţiuni deoarece infractorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (sau pentru un concurs de infracţiuni) şi apoi icircnainte de icircnceperea executării pedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare deci icircnainte de executarea icircn icircntregime a pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune Aceeaşi pluralitate de infracţiuni astfel realizată nu constituie nici stare de recidivă deoarece nu sunt icircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa recidiveiIcircntr-adevăr din reglementarea legală a recidivei s-a putut constata căexistenţa unei condamnări definitive a infractorului considerată drept criteriu de deosebire icircntre concursul de infracţiuni şi recidivă nu este suficientă pentru a caracteriza respectiva pluralitate de infracţiuni ca recidivă Pe lacircngă cerinţa unei condamnări definitive legea prevede şi anumite condiţii atacirct cu privire la primul termen al recidivei cacirct şi cu privire la cel de-al doilea termen al acesteia iar neicircndeplinirea acestor condiţii duce la inexistenţa stării de recidivă Astfel de exemplu dacă condamnarea anterioară indiferent de durata pedepsei este privitoare la o infracţiune săvacircrşită din culpă sau deşi priveşte o infracţiune intenţionată pedeapsa aplicată este icircnchisoarea de 6 luni sau o pedeapsă mai uşoară nu poate exista stare de recidivă De asemenea icircn cazul icircn care este realizat primul termen al recidivei dar infracţiunea săvacircrşită din nou este o infracţiune din culpă sau deşi este o infracţiune săvacircrşită cu intenţie pedeapsa pe care legea o prevede este icircnchisoarea de 6 luni sau mai mică iarăşi nu există recidivăToate aceste cazuri formează o situaţie intermediară icircntre concursul deinfracţiuni şi recidiva după condamnare o pluralitate de infracţiuni care contrar dispoziţiei art 32 C pen nu constituie nici concurs de infracţiuni nici recidivăB Consecinţe juridice Trăsăturile caracteristice pluralităţii intermediareimpun o reglementare specială a consecinţelor juridice pe care le antrenează icircn legătură cu stabilirea şi aplicarea pedepsei icircn asemenea situaţii Sub acestaspect art 40 din actualul Cod penal prevede că pentru pluralitatea intermediară pedeapsa se aplică potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni

Top of the Document

29

• UNITATEA SI PLURALITATEA DE INFRACTIUNI
• c) pluralitatea intermediară de infractiuni
• Unitatea infracţiunii
• 1 Generalităţi privind unitatea şi pluralitatea de infracţiuni
• Top of the Document
• 2 Unitatea naturală de infracţiune
• Icircn literatura de specialitate se face distincţie icircntre
• 3 Unitatea legală de infracţiune
• A Infracţiunea continuată
• Top of the Document
• B Infracţiunea complexă
• a) Noţiune şi caracterizare Potrivit unui concept unanim acceptat icircn
• b) Forme şi modalităţi
• c) Complexitatea naturală
• C Infracţiunea progresivă
• a) Noţiune şi caracterizare Denumirea de infracţiune progresivă este dată
• b) Efectele juridice Ţinacircndu-se seama de specificul infracţiunii
• D Infracţiunea de obicei
• a) Noţiune şi caracterizare Este denumită infracţiune de obicei sau de
• b) Efectele juridice Infracţiunea de obicei este şi ea o formă atipică a
• PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI
• 1 Consideraţii generale
• Top of the Document
• 2 Concursul de infracţiuni
• a) Concursul real (material) de infracţiuni Această formă a concursului
• b) Concursul ideal (formal) de infracţiuni Icircn teoria dreptului penal şi
• a) cacircnd s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe
• b) cacircnd s-au stabilit numai pedepse cu icircnchisoare se aplică pedeapsa cea
• c) cacircnd s-au stabilit numai amenzi se aplică cea mai mare care poate fi
• d) cacircnd s-a stabilit o pedeapsă cu icircnchisoare şi o pedeapsă cu amendă se
• e) cacircnd s-au stabilit mai multe pedepse cu icircnchisoare şi mai multe pedepse
• 3 Recidiva
• a) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediul
• b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei este
• c) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen există
• 4 Pluralitatea intermediară

voinţa legiuitorului fiind incluse icircn conţinutul infracţiunii complexe icircşi pierd autonomia infracţională originară devenind după caz fie un simplu element constitutiv icircn conţinutul de bază al infracţiuni complexe fie un element circumstanţial icircn conţinutul agravat sau calificat al acesteiaIcircn conţinutul unic al infracţiunii complexe se găsesc aşadar comprimateconţinuturile a două sau mai multe infracţiuni Astfel de exemplu icircn conţinutul infracţiunii de tacirclhărie se găsesc reunite icircntr-o unitate infracţională icircn conţinutul de bază al infracţiunii (art211 alinl C pen) conţinuturile infracţiunilor

de furt de lovire sau alte violenţe de ameninţare

iar icircn conţinutul său agravat sunt reunite conţinuturile infracţiunilor de lovire sau alte violenţe de vătămare corporală de vătămare corporală gravă şide loviri sau vătămări cauzatoare de moarte

icircn conţinutul infracţiunii de atentat care pune icircn pericol securitatea statului sunt incluse conţinuturile infracţiunilor

de vătămare corporală şi de omor

icircn conţinutul infracţiunii de ultraj sunt incluse icircn conţinutul de bază al acestei infracţiuni conţinuturile infracţiunilor

de insultă de calomnie şi de ameninţare

iar icircn conţinutul agravat al aceleiaşi infracţiuni sunt cuprinse conţinuturile infracţiunilor

de lovire sau alte violenţe şi de vătămare corporală etc

b) Forme şi modalităţiForme Aşa cum rezultă din icircnsăşi noţiunea de infracţiune complexăaceasta se prezintă sub două forme diferite icircn raport de rolul icircndeplinit deacţiunea sau inacţiunea care intră icircn conţinutul infracţiunii complexe caelement ori ca circumstanţă agravantăIcircn raport de acest criteriu icircn doctrină se distinge icircntrendash infracţiune complexă sub forma tipndash infracţiune complexă agravantăInfracţiunea complexă ca infracţiune tip este creată prin includerea icircn

7

conţinutul său ca element constitutiv a unei acţiuni sau inacţiuni ce constituie prin ea icircnsăşi o faptă prevăzută de legea penală Au această formă toate infracţiunile complexe propriu-zise dintre care pot fi menţionate atentatul care pune icircn pericol securitatea statului (art 160 C pen) actele de diversiune (art 163 C pen) tacirclhăria (art 211 C pen) ultrajul (art 239 C pen) purtarea abuzivă (art 250 C pen) distrugerea şi semnalizarea falsă (art 276 C pen) etcIcircn cazul acestei forme a infracţiunii complexe lipsa din conţinutul ei ainfracţiunii absorbite duce la inexistenţa infracţiunii complexe ca tip particular de infracţiune Astfel de exemplu cu privire la tacirclhărie dacă se constată că furtul a fost săvacircrşit fără violenţă sau ameninţare sau că aceste fapte au fost săvacircrşite fără nici o legătură cu furtul icircn prima situaţie nu există tacirclhărie ci numai furt iar icircn cea de a doua situaţie există două infracţiuni distincte care icircşi păstrează autonomia infracţională (furt şi lovire sau furt şi ameninţare)Infracţiunile complexe ca infracţiuni tip pot avea ele icircnsele ca orice alteinfracţiuni variante agravate sau calificate icircn al căror conţinut poate intra oacţiune sau o inacţiune care constituie prin ea icircnsăşi o faptă prevăzută de legea penală Aceasta icircnseamnă că o infracţiune complexă tip poate exista şi icircn forma infracţiunii complexe ca variantă agravatăInfracţiunea complexă ca variantă agravantă a unei infracţiuni simplecuprinde icircn conţinutul său agravat sau calificat o acţiune sau inacţiune carereprezintă o altă infracţiune de sine stătătoare Legislaţia noastră penalăcunoaşte astfel de infracţiuni care icircn forma lor de bază sunt infracţiuni simple dar care icircn variantele lor agravate sau calificate sunt infracţiuni complexe

-lipsirea de libertate icircn mod ilegal cu supunerea victimei la suferinţe sau cu punerea icircn pericol a vieţii ori sănătăţii acesteia

-raportul sexual cu o minoră -furtul calificat etc

Structură Avacircnd icircn vedere că infracţiunea complexă este rezultatulreunirii icircn conţinutul unei infracţiuni unice a două sau mai multor infracţiuni structura acesteia este una complexă Astfel infracţiunea complexă cuprinde icircn mod comprimat icircn conţinutul său termenii infracţiunilor reunite sau absorbite şi desigur elementele componente ale laturii obiective şi subiective ale acestor infracţiuniEfectele juridice Infracţiunea complexă este o infracţiune momentanăicircntrucacirct nu presupune o prelungire icircn timp a acţiunii sau inacţiunii ori a

8

consecinţelor acesteia Infracţiunea complexă se consumă deci icircn momentul icircn care se săvacircrşesc acţiunile prin care se realizează elementele materiale specifice laturilor obiective ale infracţiunilor absorbiteInfracţiunea sau infracţiunile absorbite icircn infracţiunea complexă icircşi pierdautonomia infracţională Dacă icircnsă nu sunt realizate toate condiţiile cerute delege pentru existenţa infracţiunii complexe infracţiunile absorbite păstreazăautonomia infracţionalăNerealizarea sub raportul laturii obiective a conţinutului unei infracţiuniabsorbite poate conduce la calificarea faptei ca tentativă (exemplu icircn cazulinfracţiunii de tacirclhărie dacă se consumă ameninţarea sau violenţa icircnsă deposedarea victimei nu a fost posibilă infracţiunea rămacircne icircn faza de tentativă)Infracţiunea complexă nu constituie o cauză de agravare a răspunderiipenale astfel că tratamentul sancţionator este cel prevăzut de lege fără vreoagravare specialăIcircn cazul icircn care după condamnarea definitivă pentru o infracţiunecomplexă infractorul este judecat ulterior şi pentru alte acţiuni sau inacţiunicare intră icircn conţinutul aceleiaşi infracţiuni pedeapsa se recalculează ţinacircndu-se seama de activitatea săvacircrşită icircn icircntregul ei (art 43 C pen)c) Complexitatea naturalăIcircn cadrul infracţiunii complexe există şi o complexitate naturală creatăprin absorbirea icircn chip natural icircn conţinutul unei infracţiuni a elementuluimaterial specific altei infracţiuni (icircn conţinutul infracţiunii de omor identificăm incluse icircn mod natural elementele infracţiunii de vătămare corporală infracţiunea de calomnie cuprinde icircn conţinutul ei absorbite icircn mod natural elementele insultei infracţiunea fapt consumat absoarbe icircntotdeauna icircn mod natural elementele tentativei acestei infracţiuni etc) Icircn toate aceste cazuri este vorba de o infracţiune simplă care cuprinde icircn elementul său material şi elementul material al unei alte infracţiuni simple mai puţin grave C Infracţiunea progresivăa) Noţiune şi caracterizare Denumirea de infracţiune progresivă este datăacelei infracţiuni a cărei latură obiectivă după ce a atins momentul consumării corespunzător unei anumite infracţiuni se amplifică progresiv fără intervenţia făptuitorului fie prin agravarea urmării produse fie prin producerea unor noi urmări corespunzătoare unei infracţiuni mai grave Astfel icircn cazul săvacircrşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe cu provocarea unor vătămări corporale (art 180 alin l C pen) este posibil ca vătămarea corporală să se agraveze progresiv şi să se ajungă la icircncadrarea faptei icircn infracţiunea de vătămare corporală (art 181 C pen) sau chiar icircn

9

infracţiunea de vătămare corporală gravă (art 182 C pen) Icircn cazul icircn care urmările s-au agravat excesiv şi se ajunge la moartea victimei fapta va constitui infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte Aşadar infracţiunea progresivă este şi ea o formă atipică a infracţiuniicaracterizată prin elementele definitorii arătate mai susb) Efectele juridice Ţinacircndu-se seama de specificul infracţiuniiprogresive momentul consumării acesteia coincide cu momentul epuizăriirezultatului Icircn consecinţă icircncadrarea juridică a faptei se va face icircn raport cuacest ultim rezultat şi de aceea icircn cazul infracţiunilor progresive pentrucalificarea corectă a faptei săvacircrşite trebuie să se aştepte epuizarea rezultatuluiDe la data epuizării rezultatului se calculează termenul de prescripţie arăspunderii penale De asemenea icircn funcţie de acest moment se determină şilegea penală aplicabilă Tot icircn raport de acest moment se determină şi incidenţa actelor de amnistie şi graţiereD Infracţiunea de obiceia) Noţiune şi caracterizare Este denumită infracţiune de obicei sau deobişnuinţă acea infracţiune ce se săvacircrşeşte prin repetarea acţiunii sauinacţiunii prin care se realizează elementul material al laturii obiective de un număr de ori suficient de mare pentru ca din această repetare să rezulte căautorul desfăşoară acea activitate infracţională ca un obicei din obişnuinţă sau ca o icircndeletnicire (cerşetoria prevăzută de art 326 Cpen prostituţia prevăzută de art 328 Cpen jocul de noroc prevăzut de art 330 alin 2 C pen vagabondajul prevăzut de art 327 C pen)Aşadar infracţiunea de obicei este o infracţiune unică o unitate legalăcreată de legiuitor dintr-o pluralitate de acte ce corespund prin trăsăturile lorfaptei incriminate dar care nu constituie infracţiune decacirct dacă se săvacircrşesc icircn mod repetat şi icircntr-un număr suficient de ori pentru a constitui un obicei sau o obişnuinţă a făptuitorului Luate izolat aceste fapte nu constituie infracţiune Icircn schimb ele se integrează icircn infracţiunea unică de obicei chiar dacă se săvacircrşesc după stingerea momentului consumării adică după acumularea unui număr suficient de repetări din care rezultă obişnuinţa Astfel şi icircn cazul infracţiunii de obicei pe lacircngă momentul consumării apare un moment al epuizării fapteib) Efectele juridice Infracţiunea de obicei este şi ea o formă atipică ainfracţiunii Infracţiunea de obicei nu este susceptibilă de forme imperfectecum este tentativa Ea este icircnsă susceptibilă de o formă atipică icircn sensul că se prelungeşte icircn timp după ce a atins momentul consumării icircnglobacircnd icircncontinuare icircn conţinutul său noile repetări ale faptei Are deci un moment alepuizării de care sunt legate toate consecinţele juridice Acest moment este

10

marcat de săvacircrşirea ultimei repetări iar icircn raport de această dată se determină legea penală aplicabilă şi incidenţa unor eventuale acte de clemenţă De la aceeaşi dată icircncepe să curgă termenul de prescripţie a răspunderii penale Top of the Document

PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI1 Consideraţii generaleA Noţiune Termenul de bdquopluralitate de infracţiunirdquo icircntr-o accepţiunelargă desemnează un grup de două sau mai multe infracţiuni O pluralitate de infracţiuni nu este icircnsă relevantă din punct de vedere juridic decacirct dacă icircntre cele două sau mai multe infracţiuni care o alcătuiesc există o anumită legătură din care decurg anumite consecinţe juridice Această legătură poate fi personală (in personam) icircn sensul că toate infracţiunile au fost săvacircrşite de aceeaşi persoană sau reală (in rem) atunci cacircnd icircntre infracţiunile care alcătuiesc pluralitatea există o legătură obiectivă de loc de timp de cauzalitate etcIcircn accepţiunea restracircnsă a termenului prin pluralitate de infracţiuni icircnteoria dreptului penal şi icircn legislaţia penală se icircnţelege un număr de două sau mai multe infracţiuni săvacircrşite de aceeaşi persoană Pluralitatea de infracţiuni ca instituţie a dreptului penal prezintă interes teoretic şi practic datorită consecinţelor pe care le poate avea pe planul răspunderii penale a făptuitorului al modului şi mijloacelor de reacţie icircmpotriva acestuiaB Sediul materiei Codul penal icircn vigoare reglementează pluralitatea deinfracţiuni icircn Cap IV din Titlul V al Părţii generale icircn textele art 32-40Localizarea materiei pluralităţii de infracţiuni nu este icircntacircmplătoare ci arela bază logica potrivit căreia icircnainte de a se stabili formele de manifestare apluralităţii infracţionale se impune a fi reglementat cadrul legal de existenţă al pluralităţiiIcircn noul Cod penal pluralitatea de infracţiuni a fost aşezată icircn capitolul VIIdin Titlul II icircn textul art 46-53C Formele pluralităţii de infracţiuniIcircn teoria dreptului penal şi icircn legislaţia penală sunt cunoscute mai multeforme de pluralităţi de infracţiuni dintre care cele mai importante sunt1048707 -concursul de infracţiuni1048707 -recidiva1048707 -pluralitatea intermediarăLegea noastră penală prevede icircn mod expres ca principale forme ale

11

pluralităţii de infracţiuni concursul de infracţiuni şi recidiva Astfel icircn art 32 alin l C pen se arată că pluralitatea de infracţiuni constituie după caz fie concurs de infracţiuni fie recidivă Icircn acelaşi timp icircnsă legea penală consacră icircn mod implicit şi forma pluralităţii intermediare de infracţiuni icircntre concurs şi recidivă prevăzacircnd icircn dispoziţiile din art 40 C pen reguli speciale de sancţionare a infractorului care după condamnarea definitivă pentru o infracţiune săvacircrşeşte din nou o infracţiune fără să fie icircndeplinite condiţiile pentru existenţa stării de recidivăCriteriul de distincţie icircntre cele două forme de bază ale pluralităţii deinfracţiuni concursul de infracţiuni şi recidiva icircl constituie existenţa (sauinexistenţa) unei hotăracircri judecătoreşti definitive de condamnareToate infracţiunile săvacircrşite de aceeaşi persoană icircnainte ca aceasta să fifost condamnată definitiv prezintă icircntotdeauna forma concursului deinfracţiuniInfracţiunile săvacircrşite de aceeaşi persoană după ce aceasta a fostcondamnată definitiv printr-o hotăracircre judecătorească pentru una sau maimulte infracţiuni alcătuiesc cea de a doua formă de bază a pluralităţii şianume recidivaPluralitatea intermediară a treia formă a pluralităţii se realizează atuncicacircnd o persoană după ce a fost condamnată definitiv pentru una sau mai multe infracţiuni săvacircrşeşte din nou o infracţiune icircnainte de icircnceperea executării pedepsei icircn timpul executării acesteia ori icircn stare de evadare şi nu sunt icircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivăPluralitatea intermediară este deci o pluralitate de infracţiuni care nu constituie nici concurs de infracţiuni nici recidivă Ea prezintă anumite trăsături caracteristice ale celor două forme de bază şi reprezintă o formă intermediară icircntre ele

Top of the Document

2 Concursul de infracţiuniA Noţiune şi caracterizare Icircn teoria dreptului penal şi icircn legislaţiapenală (art33 lit a C pen) concursul de infracţiuni este definit ca o formă apluralităţii de infracţiuni constacircnd din două sau mai multe infracţiuni săvacircrşite de aceeaşi persoană icircnainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre eleCondiţiile de existenţă ale concursului de infracţiuni sunt următoarelebull să se fi săvacircrşit două sau mai multe infracţiuni oricare ar fi natura saugravitatea acestora Infracţiunile pot avea forma faptului consumat sau a uneitentative pedepsibile după cum pot consta icircn participarea la săvacircrşirea acestora icircn calitate de autor instigator sau complice (art 144 C pen) Nu

12

interesează forma de vinovăţie cu care sunt săvacircrşite diferitele infracţiuni putacircnd fi săvacircrşite unele cu intenţie altele din culpă sau cu intenţie depăşită Infracţiunile care alcătuiesc concursul de infracţiuni pot fi de aceeaşi natură sau de natură diferită (de exemplu două sau trei infracţiuni de furt două sau trei infracţiuni de icircnşelăciune două sau mai multe infracţiuni de fals două sau mai multe infracţiuni de trafic de droguri etc ori dimpotrivă o infracţiune de viol alta de lipsire de libertate şi alta de perversiuni sexuale o infracţiune de furt alta de ucidere din culpă şi alta de părăsire a locului accidentului etcIcircn prima situaţie cacircnd infracţiunile care alcătuiesc concursul sunt deaceeaşi natură acesta poartă denumirea de concurs omogen iar icircn cealaltăsituaţie cacircnd infracţiunile care alcătuiesc concursul nu sunt de aceeaşi natură acest concurs se numeşte eterogenConcursul omogen (două trei sau cinci furturi săvacircrşite de aceeaşipersoană) nu trebuie confundat cu infracţiunea continuată cu care se aseamănă dar de care se deosebeşte prin pluralitatea de rezoluţii infracţionale corespunzătoare pluralităţii faptelor săvacircrşitebull infracţiunile să fie săvacircrşite de aceeaşi persoană Identitatea subiectuluiactiv al infracţiunilor ce alcătuiesc pluralitatea este de esenţa concursului deinfracţiuni Nu se cere ca făptuitorul să săvacircrşească cele două sau mai multeinfracţiuni icircn aceeaşi calitate contribuţia sa putacircnd fi la unele de autor la altele de instigator la altele de complice De asemenea persoana poate săvacircrşi singură unele dintre infracţiuni iar altele icircmpreună cu alte persoane icircn participaţiebull infracţiunile să fie săvacircrşite icircnainte de condamnarea definitivă afăptuitorului pentru vreuna dintre ele Nu pot constitui concurs de infracţiuni decacirct infracţiunile pentru care făptuitorul icircncă n-a fost condamnat definitiv chiar dacă este urmărit sau chiar trimis icircn judecată şi chiar dacă s-a pronunţat icircmpotriva sa o hotăracircre de condamnare cacirctă vreme această hotăracircre nu a rămas definitivă icircn cazurile şi modurile prevăzute de lege (art 416-417 C pr pen)Esenţial pentru existenţa concursului este ca infracţiunile să fie săvacircrşite icircnainte de data rămacircnerii definitive a hotăracircrii de condamnare pentru vreuna dintre ele chiar dacă descoperirea lor ar fi ulterioară acestei datebull infracţiunile săvacircrşite sau cel puţin două dintre ele să poată fi supusejudecării adică să aibă şi să-şi păstreze caracterul infracţional şi să poată atrage răspunderea penală a făptuitorului Astfel dacă icircn legătură cu două din cele două presupuse infracţiuni se constată existenţa unor cauze care icircnlătură caracterul penal al faptei (legitimă apărare caz fortuit eroare de fapt etc) sau dacă intervine ulterior o cauză care icircnlătură răspunderea penală

13

(amnistie prescripţie lipsa placircngerii prealabile etc) icircn toate aceste cazuri rămacircnacircnd o singură infracţiune susceptibilă de a fi supusă judecăţii nu există concurs de infracţiuni Acelaşi efect icircl produce şi intervenţia unor cauze de nepedepsire generale (de exemplu desistarea sau icircmpiedicarea rezultatului art 220 C pen icircmpiedicarea săvacircrşirii faptei art 30 C pen etc) sau speciale (de exemplu denunţarea de către mituitor a luării de mită art 255 alin 3 C pen retragerea mărturiei mincinoase art 260 alin 2 C pen etc)

B Forme şi modalităţi Concursul de infracţiuni se prezintă sub douăforme diferite icircn raport cu modul icircn care se săvacircrşesc infracţiunile concurente şi anume concursul real sau material şi concursul ideal sau formal de infracţiuni Aceste forme sunt prevăzute şi descrise icircn prevederile art 33 lit a şi b din actualul Cod penala) Concursul real (material) de infracţiuni Această formă a concursuluise caracterizează prin icircmprejurarea că cele două sau mai multe infracţiuni care icircl alcătuiesc sunt săvacircrşite prin două sau mai multe acţiuni sau inacţiunidistincte adică prin tot atacirctea acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare icircn parte conţinutul unei infracţiuni de sine stătătoare (de exemplu după ce a săvacircrşit o tacirclhărie făptuitorul a tulburat grav liniştea publică iar la intervenţia organelor poliţiei a proferat insulte şi ameninţări la adresa acestora) Infracţiunile pot fi diferite (concurs eterogen) sau de acelaşi fel (concurs omogen) se săvacircrşesc de regulă succesiv dar uneori pot fi săvacircrşite simultan (de exemplu făptuitorul loveşte şi insultă sau calomniază icircn acelaşi timp o persoană pătrunde fără drept icircn locuinţa unei persoane şi o loveşte etc) pot fi săvacircrşite icircn acelaşi loc sau icircn locuri diferite etc Nu interesează dacă icircntre infracţiunile concurente există sau nu vreo legătură obiectivă Icircn cazul icircn care icircntre infracţiunile concurente există legătură concursul poartă denumirea de concurs cu conexitate (caracterizat) Icircnpractică asemenea situaţii se icircntacirclnesc relativ frecvent ceea ce face să existedouă modalităţi ale concursului de infracţiunindash concurs simplu la care icircntre infracţiunile ce icircl compun nu existălegătură obiectivă (in rem)ndash concurs cu conexitate (caracterizat) format din infracţiuni icircntre careexistă o asemenea legăturăLegea penală icircn vigoare se referă icircn mod explicit la concursul cuconexitate prevăzacircnd icircn dispoziţia din art 33 lit a partea finală că existăconcurs de infracţiuni chiar dacă una dintre infracţiuni a fost comisă pentrusăvacircrşirea alteia (concurs cu conexitate etiologică) sau pentru ascunderea ei(concurs cu conexitate consecvenţională) Faptul că legea se referă doar la

14

aceste două forme ale conexităţii nu icircnseamnă că numai icircn aceste cazuri poate exista concurs cu conexitate ci dimpotrivă că legiuitorul a vrut să precizeze tocmai contrariul şi anume că există concurs de infracţiuni oricare ar fi caracterul legăturii reale dintre infracţiunile concurente deci oricare ar fi forma conexităţii acestora Precizarea pe care legiuitorul o face icircn legătură cu cele două forme ale concursului cu conexitate are ca scop să excludă confuzia pe care o creează teoria zisă a unităţii infracţionale icircntre infracţiunea mijloc şi infracţiunea scop teorie susţinută icircn trecut de unii autori şi icircnsuşită şi de practica judiciară mai veche Potrivit acestei teorii atunci cacircnd o infracţiune serveşte ca mijloc pentru comiterea sau ascunderea alteia (de exemplu falsificarea unui icircnscris oficial pentru a se putea comite sau ascunde o evaziune fiscală) cele două fapte alcătuiesc o singură infracţiune şi anume infracţiunea scop icircn care se absoarbe pierzacircndu-şi autonomia infracţiunea mijloc Teoria infracţiunii unice mijloc-scop este neconvingătoare şi evident greşită pentru că ignoră existenţa a două infracţiuni de sine stătătoare din care legiuitorul nu icircnţelege să construiască o unitate Pe de altă parte aplicarea acestei teorii ar duce la soluţii inadmisibile icircn cazul icircn care infracţiunea mijloc ar fi mai gravădecacirct infracţiunea scop (de exemplu icircn cazul icircn care este ucisă o persoanăpentru a se ascunde un furt)b) Concursul ideal (formal) de infracţiuni Icircn teoria dreptului penal şipotrivit legii penale (art 33 lit b C pen) concursul de infracţiuni icircmbracăforma concursului zis ideal sau formal atunci cacircnd icircn acţiunea sau inacţiuneasăvacircrşită de o persoană datorită icircmprejurărilor icircn care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs se găsesc realizate elementele constitutive ale două sau mai multor infracţiuni Ceea ce caracterizează şi diferenţiază concursul ideal de concursul real este icircmprejurarea că cele două sau mai multe infracţiuni care icircl compun sunt săvacircrşite nu prin tot atacirctea acţiuni sau inacţiuni ca icircn cazul concursului real ci printr-o singură acţiune sau inacţiune icircn care suntcomprimate elementele caracteristice obiective şi subiective ale acestor infracţiuniTratamentul sancţionator al concursului de infracţiuniCazul concursului de infracţiuni săvacircrşite de persoana fizicăSisteme de sancţionare Persoana fizică ce săvacircrşeşte mai multe infracţiuni demonstrează prin perseverenţa sa infracţională o periculozitate socială care impune sisteme de sancţionare adecvate icircn măsură să asigure realizarea cacirct mai eficace a funcţiilor şi rolului preventiv-educativ ale pedepsei cu cele două componente constracircngere şi reeducareIcircn doctrina penală şi icircn legislaţia penală există trei sisteme de sancţionarea concursului de infracţiuni şi anume

15

bull sistemul cumulului aritmetic potrivit căruia instanţa de judecatăstabileşte pentru fiecare infracţiune cacircte o pedeapsă după care le adiţionează şi dispune executarea pedepsei rezultate din adunarea aritmetică a acestora Acest sistem este criticat şi rar aplicat icircn legislaţia unor state icircntrucacirct este considerat rigid şi excesiv de aspru (s-a susţinut printre altele că icircn cazul pedepselor privative de libertate poate conduce la pedepse executabile care depăşesc durata de viaţă a unui om)bull sistemul absorbţiei potrivit căruia după stabilirea pedepsei pentrufiecare infracţiune concurentă pedepsele mai mici să fie absorbite icircn pedeapsa cea mai mare care urmează să fie executată A fost criticat şi acest sistem susţinacircndu-se icircn esenţă că este excesiv de blacircnd inducacircnd infractorului impresia că infracţiunile mai puţin grave rămacircn nepedepsite şi că astfel acest sistem reprezintă o icircncurajare pentru infractorul care săvacircrşeşte o infracţiune gravă să comită şi alte infracţiuni mai puţin grave pentru care pedepsele vor fi absorbite icircn pedeapsa pentru infracţiunea mai gravăbull sistemul cumulului juridic potrivit căruia după stabilirea pedepseipentru fiecare infracţiune concurentă instanţa de judecată va aplica pedeapsa cea mai grea la care se poate adăuga un spor Acest spor poate fi obligatoriu sau facultativ fix sau variabil icircn aşa fel icircncacirct să asigure o justăproporţionalizare a pedepsei icircn fiecare caz concret Acest sistem este cel maifrecvent prevăzut icircn legislaţiile statelor şi este cel mai agreat icircn doctrina penalăSistemul cumulului juridic este adoptat şi de actualul Cod penal romacircnAcest sistem denumit al cumulului juridic cu spor facultativ şi variabil esteunic pentru ambele forme ale concursului avacircnd unele particularităţi icircn raport cu felul şi genul sancţiunilor de drept penalVom prezenta icircn continuare modul icircn care este reglementat icircn actualulCod penal şi cum funcţionează acest sistemAplicarea pedepsei principale icircn cazul concursului de infracţiunisăvacircrşite de persoana fizicăSediul materiei este art 34 din Cpen care potrivit recentei modificăripoartă denumirea marginală de bdquopedeapsa principală icircn caz de concurs deinfracţiuni săvacircrşite de persoana fizicărdquoPotrivit art 34 Cpen icircn caz de concurs de infracţiuni se stabileştepedeapsa pentru fiecare infracţiune icircn parte iar dintre acestea se aplicăpedeapsa după cum urmeazăa) cacircnd s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multepedepse cu icircnchisoare ori cu amendă se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţăb) cacircnd s-au stabilit numai pedepse cu icircnchisoare se aplică pedeapsa cea

16

mai grea care poate fi sporită pacircnă la maximul ei special iar cacircnd acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la 5 anic) cacircnd s-au stabilit numai amenzi se aplică cea mai mare care poate fisporită pacircnă la maximul ei special iar dacă aest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la jumătate din acel maximd) cacircnd s-a stabilit o pedeapsă cu icircnchisoare şi o pedeapsă cu amendă seaplică pedeapsa icircnchisorii la care se poate adăuga amenda icircn totul sau icircn partee) cacircnd s-au stabilit mai multe pedepse cu icircnchisoare şi mai multe pedepsecu amendă se aplică pedeapsa icircnchisorii potrivit dispoziţiei de la lit b la care se poate adăuga amenda potrivit dispoziţiei de la lit cPrin aplicarea dispoziţiilor din alineatul precedent nu se poate depăşitotalul pedepselor stabilite de instanţă pentru infracţiunile concurenteDin economia textului de lege menţionat rezultă că aplicarea pedepseiprincipale se face icircn două etape obligatorii şi anume etapa stabilirii pedepsei pentru fiecare infracţiune etapa aplicării pedepsei rezultante (care urmează a fi executată)Aplicarea pedepselor complementarePedepsele complementare sunt cele arătate icircn art 53 pct 2 Cpen şiurmează să fie examinate icircntr-un alt capitol destinat instituţiei sancţiunilor de drept penalSediul materiei pedepselor complementare icircn cazul concursului deinfracţiuni este art 35 Cpen care prevede următoarelebull dacă pentru una dintre infracţiunile concurente s-a stabilit şi o pedeapsăcomplementară aceasta se aplică alături de pedeapsa icircnchisoriibull dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferităsau chiar de aceeaşi natură dar cu conţinut diferit acestea se aplică alături de pedeapsa icircnchisoriibull dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şicu acelaşi conţinut se aplică cea mai grea dintre acesteaAplicarea măsurilor de siguranţăMăsurile de siguranţă au ca scop icircnlăturarea unei stări de pericol şipreicircntacircmpinarea săvacircrşirii faptelor prevăzute de legea penală (art 111 Cpen)Icircn sfacircrşit teza ultimă a alineatului 5 recent introdus la art 35 Cpenprevede că bdquoicircn cazul măsurilor de siguranţă de aceeaşi natură şi cu acelaşiconţinut luate conform art 118 alin1 lita-e Cpen acestea se cumuleazărdquoAceastă teză se referă la măsura de siguranţă a confiscării speciale icircn cazurile icircn care se impune luarea acestei măsuri icircntr-o cauză penală faţă de acelaşi infractor a tuturor lucrurilor produse prin fapta penală săvacircrşită a

17

celor care au servit sau care au fost destinate să servească la săvacircrşirea infracţiunii a celor date pentru a determina săvacircrşirea infracţiunii sau pentru a-l răsplăti pe infractor a celor dobacircndite icircn mod vădit prin săvacircrşirea infracţiunii precum şi a celor deţinute contra dispoziţiilor legaleContopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente săvacircrşite depersoana fizicăIcircn cazul icircn care toate infracţiunile care alcătuiesc concursul fac obiectulaceluiaşi dosar penal care se judecă deodată icircn faţa aceleiaşi instanţe stabilirea şi aplicarea sancţiunilor de drept penal se realizează potrivit textelor art 34 şi 35 Cpen mai sus examinateExistă icircnsă cazuri cacircnd acelaşi infractor este judecat pentru infracţiuniconcurente icircn cauze diferite la termene diferite de aceeaşi instanţă ori deinstanţe diferite Asemenea situaţii se icircntacirclnesc icircn practică destul de frecvent deoarece nu toate infracţiunile sunt descoperite şi instrumentate icircn acelaşi timp şi icircn aceeaşi cauză penalăIcircn asemenea cazuri operaţiunea prin care se realizează aplicareadispoziţiilor referitoare la sancţionarea concursului de infracţiuni poartădenumirea de contopire a pedepselorAşadar contopirea pedepselor reprezintă acea operaţiune prin careinstanţa de judecată face aplicarea dispoziţiilor legale privind sancţionareaconcursului de infracţiuni icircn cazul unor condamnări separate pentru infracţiuni concurenteSediul materiei este art 36 din actualul Cod penal Denumirea marginalăa acestui text recent modificată este următoarea bdquoContopirea pedepselorpentru infracţiuni concurente săvacircrşite de persoana fizicărdquo Modificarea a fost impusă de introducerea icircn Codul penal a persoanei juridice ca un nou subiect activ al infracţiunii şi al răspunderii penalePotrivit reglementării din acest text de lege operaţia de contopire se poaterealiza după cum urmează icircn două ipotezebull cacircnd infractorul condamnat definitiv pentru una sau mai multeinfracţiuni este judecat ulterior pentru alte infracţiuni concurente Icircntr-oasemenea situaţie instanţa care judecă ultimele infracţiuni concurente va stabili cacircte o pedeapsă pentru fiecare infracţiune din cele deduse judecăţii ulterioare iar apoi le va contopi cu pedepsele stabilite anterior şi icircn final va aplica pedeapsa cea mai grea potrivit prevederilor art 34 Cpen Icircn cazul icircn care au fost aplicate şi pedepse complementare ori măsuri de siguranţă instanţa va face şi aplicarea art 35 Cpen Trebuie menţionat că dacă pedepsele anterioare au fost supuse contopirii cu aplicarea unui spor ele vor fi descontopite vor fi repuse fiecare icircn individualitatea lor şi apoi vor fi recontopite icircmpreună cu noile pedepse cu aplicarea unui spor cel puţin egal

18

cu cel anterior (deoarece sporul anterior fusese aplicat prin hotăracircre judecătorească definitivă şi dobacircndise autoritate de lucru judecat)bull cacircnd infractorul a fost condamnat definitiv pentru toate infracţiunileconcurente icircnsă prin hotăracircri judecătoreşti diferite Icircn asemenea situaţiiinstanţa icircnvestită cu cererea de contopire a tuturor pedepselor va descontopipedepsele contopite anterior va icircnlătura sporurile aplicate şi va repunepedepsele icircn individualitatea lor iar apoi va proceda la recontopirea pedepselor aplicacircnd cea mai grea dintre pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente la care va trebui să aplice un spor cel puţin egal cu cel mai mare care a fost icircnlăturat la descontopire Evident că atunci cacircnd instanţa stabileşte sporul pentru icircntreaga pluralitate de infracţiuni va trebui să evalueze atacirct numărul cacirct şi natura pedepselor stabilite anterior şi care reflectă gradul de pericol social al infracţiunilor judecate anterior definitivIcircn ipoteza icircn care condamnatul a executat integral sau icircn parte pedeapsaaplicată prin hotăracircrea judecătorească anterioară ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente aşa cum prevăd dispoziţiile art 36 alin 3 CpenIcircn situaţia icircn care pedeapsa detenţiei pe viaţă a fost comutată sau icircnlocuităcu pedeapsa icircnchisorii aceasta se va contopi după aceleaşi reguli mai susarătate (art 36 alin 4 Cpen)Situaţii specialeIcircn cazul icircn care după contopirea pedepselor intervine amnistia saugraţierea se va proceda după cum urmeazăndash amnistia şi respectiv graţierea nu se vor aplica la pedeapsa rezultantăci la fiecare infracţiune concurentă şi respectiv la fiecare pedeapsăndash cacircnd actul de amnistie sau graţiere este incident numai unora dintreinfracţiuni ori dintre pedepse se va dispune descontopirea pedepselor care vor fi repuse icircn individualitatea lor şi apoi se va aplica amnistia ori graţierea după care pedepsele rămase executabile se vor recontopi şi bineicircnţeles se va reaprecia sporul (dacă rămacircne de executat numai o singură pedeapsă sporul va fi icircnlăturat iar dacă nu se mai execută majoritatea pedepselor sporul iniţial va putea fi redus şi chiar icircnlăturat)Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente săvacircrşite depersoana juridică Potrivit art 401 recent introdus prin ultima modificare a Codului penal icircn caz de concurs de infracţiuni săvacircrşite de persoana juridică se stabileşte pedeapsa amenzii pentru fiecare infracţiune icircn parte şi se aplică amenda cea mai mare care poate fi sporită pacircnă la maximul special prevăzut icircn art 711 alin 2 sau 3 iar dacă acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la o treime din acel maximIcircn ipoteza icircn care o persoană juridică definitiv condamnată este judecată

19

ulterior pentru o infracţiune concurentă precum şi atunci cacircnd după ce ohotăracircre de condamnare a rămas definitivă se constată că persoana juridicăsuferise şi o altă condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentăinstanţa va proceda conform dispoziţiilor art 401 mai sus arătateReferitor la modul icircn care se aplică pedepsele complementare şi măsurilede siguranţă luate faţă de o persoană juridică pentru infracţiuni concurenteart 401 icircn alin 3 C pen prevede că sunt aplicabile dispoziţiile art 35referitoare la modul de aplicare a acestor pedepse şi măsuri icircn cazul persoanei fizice

Top of the Document

3 RecidivaA Noţiune şi caracterizare Recidiva este o altă formă de bază apluralităţii de infracţiuni care constă icircn săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni de către o persoană care a fost condamnată definitiv pentru o altă infracţiune Ceea ce caracterizează recidiva este deci icircmprejurarea că pluralitatea de infracţiuni săvacircrşite de aceeaşi persoană este realizată icircntr-un anumit mod şi anume după ce făptuitorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (eventual pentru două sau mai multe infracţiuni) mai săvacircrşeşte ulterior icircnainte de a icircncepe executarea pedepsei icircn timpul executării acesteia ori icircn stare de evadare sau după ce a executat pedeapsa una sau eventual mai multe infracţiuni icircn anumite condiţiiDeosebirea evidentă fată de concursul de infracţiuni o constituieintervenţia unei hotăracircri judecătoreşti definitive de condamnare icircn dispreţulcăreia infractorul continuă activitatea infracţională săvacircrşind din nou oinfracţiune sau mai multe Această deosebire dintre autorul unui concurs deinfracţiuni şi acela al unei recidive este dublată de o deosebire esenţială careconstă icircn periculozitatea celui care recidivează Prin săvacircrşirea uneia sau maimultor noi infracţiuni după ce a fost condamnat definitiv pentru o altă sau alte infracţiuni acest infractor atrage atenţia că este incorigibil şi deci că prezintă un grad mare de pericol pentru societate Această icircmprejurare determină pe planul dreptului penal necesitatea elaborării unor măsuri de apărare specifice Este de reţinut icircn acest sens că existenţa recidivei stă la baza distincţiei ce se face icircntre infractorul primar şi infractorul recidivist Denumirea de infractor primar este dată infractorului care nu a mai fost anterior condamnat pentru una sau eventual pentru un concurs de infracţiuni precum şi celui care a mai fost condamnat icircnsă condamnarea nu icircndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Icircn mod corespunzător denumirea de infractor recidivist este dată infractorului care a mai fost condamnat şi care după condamnarea definitivă sau după

20

executarea pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune icircn condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivăDistincţia icircntre infractorii primari şi infractorii recidivişti este importantăfiindcă legea penală prevede un tratament sancţionator mai sever pentruinfractorul recidivist Infractorii recidivişti sunt apoi exceptaţi de regulă de la beneficiul unor acte de clemenţă (amnistie graţiere) şi sunt prevăzute icircn lege şi alte condiţii restrictive icircn privinţa acestora referitor la liberarea lorcondiţionată precum şi la obţinerea reabilităriiB Structura Existenţa unei condamnări definitive a infractorului catrăsătură caracteristică a recidivei determină o anumită structurare ainfracţiunilor care alcătuiesc această formă a pluralităţiiAşa cum am arătat conceptul de recidivă este condiţionat de existenţaunei condamnări definitive a infractorului pentru una ori mai multe infracţiuni săvacircrşite anterior săvacircrşirea din nou de către acesta a unei infracţiuniCondamnarea definitivă şi infracţiunea săvacircrşită din nou apar aşadar caelemente constitutive ale stării de recidivă Acestor două elemente icircn teoriadreptului penal li s-a dat denumirea de termeni ai recidiveiPrimul termen al recidivei este format totdeauna dintr-o condamnaredefinitivă la o pedeapsă privativă de libertate iar al doilea termen al recidive este format totdeauna din săvacircrşirea din nou a unei infracţiuniCei doi termeni ai recidivei sunt ei icircnşişi susceptibili de numeroasevariaţiuni se pot prezenta sub forme diferite determină la racircndul lor o anumită configuraţie a stării de recidivă Astfel de exemplu primul termen al recidivei poate fi o hotăracircre definitivă de condamnare la pedeapsa icircnchisorii variabilă ca durată este posibil ca hotăracircrea să nu fie pusă icircncă icircn executare să se afle icircn curs de executare sau ca pedeapsa să fie icircn icircntregime executată sau considerată ca executată hotăracircrea de condamnare poate fi pronunţată uneori de către o instanţă judecătorească străină pedeapsa solicitată poate privi o singură infracţiune sau un concurs de infracţiuni etc La racircndul său cel de-al doilea termen al recidivei poate consta din săvacircrşirea unei infracţiuni de gravitate diferită de acelaşi fel cu infracţiunea sau infracţiunile săvacircrşite anterior sau diferită de acestea la un interval mai mare sau mai mic de timp de la executarea pedepsei etcReglementarea recidivei a trebuit să ţină seama de trăsăturile esenţiale şide variaţiunile pe care le prezintă cei doi termeni ai recidiveiC Modalităţi ale recidivei icircn cazul persoanei fizice Icircn teoria dreptuluipenal s-a dat denumirea de modalităţi ale recidivei felului icircn care se prezintă icircn concret recidiva icircn raport cu variaţiunile la care sunt supuşi cei doi termeni ai recidivei Cunoaşterea acestor modalităţi este importantă pentru

21

mai buna cunoaştere a icircnseşi reglementărilor legale privind recidiva Cele mai cunoscute dintre modalităţile recidivei sunta) Recidiva după condamnare (denumită şi recidivă postcondamnatoriesau recidiva fictivă) şi recidiva după executare (denumită şi recidivapostexecutorie sau recidivă reală)Se consideră recidivă după condamnare săvacircrşirea din nou a uneiinfracţiuni mai icircnainte ca infractorul să fi executat icircn icircntregime pedeapsa la care a fost anterior condamnat sau mai icircnainte ca pedeapsa să fi fost eventualconsiderată ca executatăDimpotrivă recidiva se consideră după executare atunci cacircnd săvacircrşireadin nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregimepedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată icircnicircntregime Icircntre cele două modalităţi există nu numai o deosebire formală dar şi o deosebire de fond decurgacircnd din caracterul specific al recidivei după executare care dovedeşte că cel condamnat nu s-a reeducat sub influenţa pedepsei spre deosebire de recidiva după condamnare la care proba incorigibilităţii prin pedeapsă nu este făcută Pornind de la această deosebire unii autori au dat denumirea de bdquorealărdquo recidivei după executare şi bdquofictivărdquo sau bdquoformalărdquo recidivei după condamnare Denumirile acestea nu sunt icircnsă justificate deoarece şi recidiva după condamnare este tot aşa de reală ca şi recidiva după executare Recidiva după condamnare este şi ea o dovadă a perseverenţei infracţionale a infractorului care icircn dispreţul unei condamnări definitive pronunţate icircmpotriva sa săvacircrşeşte totuşi din nou o infracţiuneDe aceea este admis că recidiva poate exista icircn ambele modalităţidiferenţierea dintre ele determinacircnd numai o oarecare deosebire de tratamentb) Recidiva generală şi recidiva specială Recidiva este denumităgenerală atunci cacircnd infracţiunile săvacircrşite adică infracţiunea pentru care s-a pronunţat condamnarea definitivă şi infracţiunea săvacircrşită din nou sunt diferite ca gen sau specie recidiva nefiind condiţionată de o asemănare icircntreinfracţiunile ce intră icircn compunerea celor doi termeni Dimpotrivă recidiva este specială atunci cacircnd icircntre infracţiunile respective există asemănare adică ele sunt de aceeaşi natură Recidiva specială este considerată mai periculoasă ea dovedind o anume specializare a infractorului şi deci o perseverenţă infracţionalăc) Recidiva absolută şi recidiva relativă Recidiva este denumită absolutăatunci cacircnd existenţa ei nu este condiţionată de gravitatea primei condamnări şi relativă atunci cacircnd pedeapsa anterioară este de o anumită gravitate şidovedeşte perseverenţa infracţională a infractorului

22

d) Recidiva mare şi recidiva mică La recidiva mare primul termen icirclconstituie o condamnare la o pedeapsă de o gravitate mai mare care relevă prin ea icircnsăşi periculozitatea infractorului care perseverează icircn aceste condiţii săvacircrşind noi infracţiuni Din contră denumirea de mică recidivă a fost atribuită recidivei la care primul termen este format nu din una singură ci din mai multe condamnări la pedepse mici ce nu depăşesc o anume gravitate consideracircndu-se că numai după mai multe condamnări la pedepse mai uşoare infractorul relevă acea periculozitate specifică recidivistuluie) Recidiva temporară şi recidiva perpetuă Distincţia are icircn vedereintervalul de timp de la condamnare sau de la executarea pedepsei icircn caretrebuie să se săvacircrşească din nou o infracţiune pentru a exista recidivă Dinacest punct de vedere recidiva este perpetuă atunci cacircnd se realizeazăindiferent de intervalul la care s-ar săvacircrşi din nou o infracţiune şi temporară atunci cacircnd se realizează numai dacă săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni a avut loc icircnlăuntrul unui anumit termen de la condamnare sau de la executarea pedepsei anterioare Este admisă icircn general recidiva temporarăf) Recidiva cu efect unic şi recidiva cu efecte progresive Distincţia are icircnvedere efectele pe care le produce recidiva asupra pedepsei pentru infracţiunea săvacircrşită icircn această stare Recidiva cu efect unic este aceea ale cărei efecte sunt aceleaşi ori de cacircte ori s-ar repeta starea de recidivă Recidiva cu efecte progresive este aceea ale cărei consecinţe se agravează progresiv cu fiecare nouă recidivăg) Recidiva teritorială şi recidiva internaţională Recidiva se numeşteteritorială atunci cacircnd existenţa ei este condiţionată de cerinţa ca primul săutermen să fie o hotăracircre de condamnare pronunţată de o instanţă naţională spre deosebire de recidiva zisă internaţională la care primul termen poate fi o condamnare pronunţată icircn străinătate Admiterea recidivei internaţionaleimplică recunoaşterea hotăracircrilor judecătoreşti străine şi este determinată denecesitatea cooperării internaţionale icircn lupta cu criminalitateaD Reglementarea recidivei icircn legea penală icircn vigoare icircn cazul persoaneifizice Icircn reglementarea instituţiei recidivei icircn dreptul nostru penal au fost avute icircn vedere modalităţile sus-examinate Reglementarea se face prin dispoziţiile din art 37-39 Cpen modalităţile principale ale recidivei fiind recidiva după condamnare recidiva după executare şi mica recidivă care poate fi după condamnare sau după executarea) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediulmateriei pentru instituţia recidivei a fost modificată recent avacircnd denumireabdquorecidiva icircn cazul persoanei fizicerdquo Această modificare a fost impusă deintroducerea icircn Codul penal a persoanei juridice ca un nou subiect activ alinfracţiunii şi al răspunderii penale

23

Potrivit dispoziţiilor art 37 alin l lit a C pen există recidivă pentrupersoana fizică atunci cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri decondamnare la pedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni cel condamnatsăvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie icircnainte de icircnceperea executăriipedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare iar pedeapsaprevăzută de lege pentru a doua infracţiune este icircnchisoarea mai mare de un anDin analiza dispoziţiei legale rezultă condiţiile prevăzute de lege pentruexistenţa recidivei icircn această modalitate Astfel cu privire la primul termen se cer icircndeplinite următoarele condiţiibull să existe o hotăracircre definitivă de condamnare a infractorului lapedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni Dacă hotăracircrea nu era definitivă icircnmomentul săvacircrşirii celei de-a doua infracţiuni nu va exista recidivă ci concurs de infracţiuni De asemenea dacă pedeapsa nu este icircnchisoarea mai mare de 6 luni ci de 6 luni sau mai mică iarăşi nu va exista recidivă Pedeapsa prevăzută icircn hotăracircrea de condamnare poate fi aplicată de instanţă pentru o singură infracţiune sau pentru un concurs de infracţiuni Icircn acest din urmă caz este vorba de pedeapsa rezultată care trebuie să fie mai mare de 6 luni chiar dacă pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente luate separat nu depăşesc nici una durata de 6 luni Poate constitui primul termen al recidivei după condamnare ca de altfel şi al recidivei după executare chiar şi o hotăracircre de condamnare pronunţată icircn străinătate Aceasta rezultă din dispoziţia din alin 2 al art 37 C pen care prevede că pentru stabilirea stării de recidivă icircn aceste cazuri se poate ţine seama şi de hotăracircrea de condamnare pronunţată icircn străinătate pentru o faptă prevăzută şi de legea romacircnă dacă acea hotăracircre a fost recunoscută potrivit dispoziţiilor legii Aceste dispoziţii sunt cele din art 519 şi urm C pr pen Legea noastră penală consacră aşadar aşa-numita recidivă internaţionalăbull hotăracircrea de condamnare să fi fost pronunţată pentru o infracţiunesăvacircrşită cu intenţie Această condiţie rezultă din dispoziţia prevăzută icircn art 38 alin l lit a C pen dispoziţie introdusă prin Legea nr 61973 de modificare a Codului penal care prevede că la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare la infracţiunile săvacircrşite din culpăPrin prevederea acestei condiţii a fost subliniată trăsătura caracteristică arecidivei aceea de a exprima perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist perseverenţă care nu este posibilă decacirct icircn cazul infracţiunilor cuintenţiebull hotăracircrea de condamnare să nu fie dintre acelea icircn care potrivit legiinu se tine seama la stabilirea stării de recidivă

24

Legea prevede icircn art 38 C pen o serie de cazuri icircn care o hotăracircre decondamnare definitivă nu poate constitui primul termen al recidivei Potrivitacestor dispoziţii la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare landash infracţiunile săvacircrşite icircn timpul minorităţii Această dispoziţie areraţiunea de a-l degreva pe minor icircn viitor de urmările prejudiciabile ale unor fapte săvacircrşite icircn perioada minorităţii cacircnd personalitatea sa era icircn curs de formarendash infracţiunile săvacircrşite din culpă Această dispoziţie a fost introdusă prinndash infracţiunile amnistiate Amnistia fiind o cauză care icircnlătură răspunderea penală a făptuitorului pentru infracţiunea săvacircrşită (art 119 C pen) este firesc ca hotăracircrea de condamnare privitoare la o infracţiune amnistiată să nu mai poată constitui primul termen al recidiveindash faptele nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală După cumeste ştiut dezincriminarea unei fapte (abolitio criminis) prin legea nouă face să icircnceteze toate consecinţele penale ale hotăracircrii judecătoreşti pronunţate icircn baza legii vechi cu privire la acea faptă (art 12 C pen) Printre consecinţele penale ale dezincriminării faptei icircnlăturate prin intrarea icircn vigoare a legii noi dezincriminatoare este şi aceea ca hotăracircrea de condamnare pronunţată pentru fapta dezincriminată să nu poată constitui primul termen al recidiveiCu privire la cel de-al doilea termen al recidivei pentru existenţa recidiveidupă condamnare este necesară icircndeplinirea următoarelor condiţiibull infractorul să săvacircrşească din nou o infracţiune cu intenţie Nu se cereca infracţiunea să fie de aceeaşi natură ca aceea pentru care infractorul a fostcondamnat anterior Legea consacră deci aşa-numita recidivă generalăInfracţiunea poate avea forma tentativei sau a faptului consumat sau poateconsta icircn participarea la săvacircrşirea acestora ca autor instigator sau complice(art144 Cpen) Este necesar icircnsă ca infracţiunea săvacircrşită din nou să fieintenţionată adică să fie săvacircrşită cu intenţie directă indirectă sau depăşită(praeterintenţie) Această cerinţă introdusă prin modificarea din 1973 aCodului penal are ca scop restracircngerea sferei recidivei la infracţiunile săvacircrşite cu intenţie fiindcă numai icircn cazul săvacircrşirii acestora se poate vorbi de perseverenţa infracţională a recidivistului Icircn ce priveşte asimilarea intenţiei depăşite cu intenţia directă sau indirectă ca o condiţie pentru existenţa atacirct a primului termen cacirct şi a celui de-al doilea termen al recidivei aceasta se justifică prin icircmprejurarea că primum delictum din compunerea infracţiunii praeterintenţionate este săvacircrşit cu intenţie şi el stă la baza rezultatului mai grav chiar dacă acesta este produs din culpăbull pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvacircrşită din nou să fieicircnchisoarea mai mare de un an Această cerinţă prevăzută prin modificarea

25

Codului penal din 1973 are şi ea ca scop restracircngerea sferei recidivei lainfracţiuni de o anumită gravitate Legea are icircn vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune icircn configuraţia tipică a acesteia sau după caz icircntr-o variantă agravată sau atenuată Maximul special al pedepsei icircnchisorii pentru această infracţiune trebuie să depăşească un an Spre deosebire deci de primul termen a cărui gravitate se exprimă icircn pedeapsa aplicată de instanţa judecătorească gravitatea celui de-al doilea termen al recidivei se exprimă icircn pedeapsa prevăzută de lege Dacă această pedeapsă este icircnchisoarea de un an sau mai mică ori amendă infracţiunea săvacircrşită nu poate constitui al doilea termen al recidivei Pedeapsa ce se ia icircn considerare este aceea prevăzută delege pentru infracţiunea tip chiar dacă infracţiunea săvacircrşită din nou are forma tentativeibull infracţiunea care constituie cel de-al doilea termen al recidivei dupăcondamnare trebuie să fie săvacircrşită icircnainte de icircnceperea executării pedepseianterioare icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare Nouainfracţiune trebuie să fie săvacircrşită deci icircn intervalul cuprins icircntre data rămacircnerii definitive a hotăracircrii de condamnare şi data la care pedeapsa este icircn icircntregime executată sau considerată ca executată Nu interesează deci dacă hotăracircrea anterioară a fost sau nu pusă icircn executare dacă executarea pedepsei a fost suspendată condiţionat sau dacă s-a dispus obligarea condamnatului la muncă corecţională dacă condamnatul se află icircn penitenciar icircn stare de libertate condiţionată sau icircn stare de evadareCel de-al doilea termen al recidivei constă din săvacircrşirea unei singureinfracţiuni care icircndeplineşte condiţiile prevăzute de lege b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei estereglementată prin dispoziţia din art 37 alin l lit b C pen care prevede căexistă recidivă şi atunci cicircnd după executarea unei pedepse cu icircnchisoarea mai mare de 6 luni după graţierea totală a restului de pedeapsă ori după icircmplinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Recidiva după executare nu se deosebeşte deci icircn esenţă de recidiva după condamnare decacirct prin icircmprejurarea că săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregime pedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată Reabilitarea fiind o cauză care icircnlătură consecinţele condamnării printre care şi starea de recidivă este firesc ca o condamnare icircn privinţa căreia a intervenit reabilitarea de drept (art 134 86 62 alin 6 C pen) sau reabilitarea judecătorească (art 135 şi urm C pen) să nu mai poată constitui primul termen al recidivei

26

Legea prevede icircnsă că acelaşi efect icircl produce şi icircmplinirea termenelor dereabilitare Este vorba de termenele a căror icircmplinire atrage reabilitarea de drept sau a celor după icircmplinirea cărora este posibilă reabilitarea judecătorească (art 135 C pen) Legiuitorul a considerat că după trecerea acestor termene de la executarea pedepsei termene icircn cursul cărora fostul condamnat nu a săvacircrşit din nou o infracţiune nu se mai poate vorbi de o perseverenţă infracţională caracteristică recidivei Legea noastră penală nu admite deci aşa-numita recidivă perpetuă consacracircnd dimpotrivă recidiva temporarăCu privire la cel de-al doilea termen ai recidivei după executare legeaprevede aceleaşi condiţii ca şi la recidiva după condamnare Infracţiuneasăvacircrşită din nou poate fi de orice natură icircnsă trebuie să fie săvacircrşită cuintenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune trebuie să fie icircnchisoarea mai mare de un an Săvacircrşirea infracţiunii trebuie să aibă loc după data terminării executării pedepsei după data publicării decretului de graţiere totală sau a restului de pedeapsă sau respectiv după data la care s-a icircmplinit termenul de prescripţie a executării pedepsei anterioarec) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen existărecidivă şi atunci cacircnd după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu icircnchisoare pacircnă la 6 luni sau după executare după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescrierea executării a cel puţin trei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Legea reglementează deci aşa-numita mică recidivă care se deosebeşte de marea recidivă prin structura primului termen care este multiplu Recidiva mică poate exista fie ca recidivă după condamnare fie ca recidivă după executarePentru existenţa primului termen al recidivei mici legea prevedeurmătoarele condiţiibull să existe cel puţin trei condamnări definitive fiecare dintre ele lapedeapsa icircnchisorii de 6 luni sau mai mică (recidivă după condamnare) sauinfractorul să fi executat icircn icircntregime ori să fi beneficiat de graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori de prescripţia executării a cel puţin trei asemenea pedepse (recidivă după executare) Dacă sunt mai puţin de trei condamnări sau dacă acestea nu se referă la pedepse cu icircnchisoare nu poate exista primul termen al recidiveibull toate cele trei infracţiuni pentru care au fost pronunţate pedepselerespective să fie săvacircrşite cu intenţie ca şi icircn cazul celorlalte modalităţi alerecidivei şi tot pentru a se dovedi perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist

27

bull să nu existe vreunul din cazurile prevăzute icircn art 38 alin l şi 2 C penicircn care condamnarea anterioară nu poate constitui primul termen al recidiveiIcircn ce priveşte cel de-al doilea termen al micii recidive condiţiile cerutepentru existenţa sa sunt aceleaşi ca şi icircn cazul marii recidive Se cere cainfracţiunea săvacircrşită din nou care poate fi diferită ca natură de celelalte (celpuţin trei) săvacircrşite anterior să fie comisă cu intenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune să fie icircnchisoarea mai mare de un anStarea de recidivă constituie o cauză de agravare a pedepsei icircn oricaredintre modalităţile prevăzute de legeRecidiva icircn cazul persoanei juridiceNoul text al art 402 recent introdus icircn Codul penal prevede că existărecidivă pentru persoana juridică icircn următoarele cazurindash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară nu a fost executatăndash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară a fost executată sau considerată ca executatăTratamentul sancţionator al recidivei persoanei juridicePotrivit art 402 alin2 din Cpen icircn cazul recidivei prevăzută icircn alin 1lita amenda stabilită pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior şi amenda aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc potrivit art 401 alin 1 şi 3 cu precizarea că sporul prevăzută de art 401 alin1 poate fi mărit pacircnă la jumătateIcircn ipoteza icircn care amenda anterioară aplicată persoanei juridice a fostexecutată icircn parte contopirea se face icircntre amenda ce a mai rămas de executat şi amenda aplicată pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior (art 402 alin3 Cpen) Pentru cea de a doua modalitate a recidivei prevăzută icircn art 402 alin 1litb se aplică pedeapsa amenzii pacircnă la maximul special prevăzut icircnart 711alin 2 sau 3 iar dacă acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la două treimi din acel maximUltimul alineat al art 402 Cpen soluţionează şi situaţia icircn care după rămacircnerea definitivă a hotăracircrii de condamnare a persoanei juridice şi mai icircnainte ca amenda să fi fost executată sau considerată ca executată se descoperă că persoana juridică condamnată se află icircn stare de recidivă Icircn asemenea situaţii textul prevede că instanţa va aplica dispoziţiile din alin 2 ale art 402 Cpen icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit a iar icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit b va face aplicarea dispoziţiilor din alin 4 ale aceluiaşi text Top of the Document

28

4 Pluralitatea intermediarăA Noţiune şi caracterizare Există pluralitate intermediară de infracţiuniatunci cacircnd după condamnarea definitivă a infractorului pentru o infracţiunesăvacircrşită anterior acesta comite din nou o infracţiune icircnainte de icircncepereaexecutării pedepsei icircn timpul executării sau icircn stare de evadare şi nu sunticircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Estevorba aşadar de o pluralitate de infracţiuni care nu constituie concurs deinfracţiuni deoarece infractorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (sau pentru un concurs de infracţiuni) şi apoi icircnainte de icircnceperea executării pedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare deci icircnainte de executarea icircn icircntregime a pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune Aceeaşi pluralitate de infracţiuni astfel realizată nu constituie nici stare de recidivă deoarece nu sunt icircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa recidiveiIcircntr-adevăr din reglementarea legală a recidivei s-a putut constata căexistenţa unei condamnări definitive a infractorului considerată drept criteriu de deosebire icircntre concursul de infracţiuni şi recidivă nu este suficientă pentru a caracteriza respectiva pluralitate de infracţiuni ca recidivă Pe lacircngă cerinţa unei condamnări definitive legea prevede şi anumite condiţii atacirct cu privire la primul termen al recidivei cacirct şi cu privire la cel de-al doilea termen al acesteia iar neicircndeplinirea acestor condiţii duce la inexistenţa stării de recidivă Astfel de exemplu dacă condamnarea anterioară indiferent de durata pedepsei este privitoare la o infracţiune săvacircrşită din culpă sau deşi priveşte o infracţiune intenţionată pedeapsa aplicată este icircnchisoarea de 6 luni sau o pedeapsă mai uşoară nu poate exista stare de recidivă De asemenea icircn cazul icircn care este realizat primul termen al recidivei dar infracţiunea săvacircrşită din nou este o infracţiune din culpă sau deşi este o infracţiune săvacircrşită cu intenţie pedeapsa pe care legea o prevede este icircnchisoarea de 6 luni sau mai mică iarăşi nu există recidivăToate aceste cazuri formează o situaţie intermediară icircntre concursul deinfracţiuni şi recidiva după condamnare o pluralitate de infracţiuni care contrar dispoziţiei art 32 C pen nu constituie nici concurs de infracţiuni nici recidivăB Consecinţe juridice Trăsăturile caracteristice pluralităţii intermediareimpun o reglementare specială a consecinţelor juridice pe care le antrenează icircn legătură cu stabilirea şi aplicarea pedepsei icircn asemenea situaţii Sub acestaspect art 40 din actualul Cod penal prevede că pentru pluralitatea intermediară pedeapsa se aplică potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni

Top of the Document

29

• UNITATEA SI PLURALITATEA DE INFRACTIUNI
• c) pluralitatea intermediară de infractiuni
• Unitatea infracţiunii
• 1 Generalităţi privind unitatea şi pluralitatea de infracţiuni
• Top of the Document
• 2 Unitatea naturală de infracţiune
• Icircn literatura de specialitate se face distincţie icircntre
• 3 Unitatea legală de infracţiune
• A Infracţiunea continuată
• Top of the Document
• B Infracţiunea complexă
• a) Noţiune şi caracterizare Potrivit unui concept unanim acceptat icircn
• b) Forme şi modalităţi
• c) Complexitatea naturală
• C Infracţiunea progresivă
• a) Noţiune şi caracterizare Denumirea de infracţiune progresivă este dată
• b) Efectele juridice Ţinacircndu-se seama de specificul infracţiunii
• D Infracţiunea de obicei
• a) Noţiune şi caracterizare Este denumită infracţiune de obicei sau de
• b) Efectele juridice Infracţiunea de obicei este şi ea o formă atipică a
• PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI
• 1 Consideraţii generale
• Top of the Document
• 2 Concursul de infracţiuni
• a) Concursul real (material) de infracţiuni Această formă a concursului
• b) Concursul ideal (formal) de infracţiuni Icircn teoria dreptului penal şi
• a) cacircnd s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe
• b) cacircnd s-au stabilit numai pedepse cu icircnchisoare se aplică pedeapsa cea
• c) cacircnd s-au stabilit numai amenzi se aplică cea mai mare care poate fi
• d) cacircnd s-a stabilit o pedeapsă cu icircnchisoare şi o pedeapsă cu amendă se
• e) cacircnd s-au stabilit mai multe pedepse cu icircnchisoare şi mai multe pedepse
• 3 Recidiva
• a) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediul
• b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei este
• c) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen există
• 4 Pluralitatea intermediară

conţinutul său ca element constitutiv a unei acţiuni sau inacţiuni ce constituie prin ea icircnsăşi o faptă prevăzută de legea penală Au această formă toate infracţiunile complexe propriu-zise dintre care pot fi menţionate atentatul care pune icircn pericol securitatea statului (art 160 C pen) actele de diversiune (art 163 C pen) tacirclhăria (art 211 C pen) ultrajul (art 239 C pen) purtarea abuzivă (art 250 C pen) distrugerea şi semnalizarea falsă (art 276 C pen) etcIcircn cazul acestei forme a infracţiunii complexe lipsa din conţinutul ei ainfracţiunii absorbite duce la inexistenţa infracţiunii complexe ca tip particular de infracţiune Astfel de exemplu cu privire la tacirclhărie dacă se constată că furtul a fost săvacircrşit fără violenţă sau ameninţare sau că aceste fapte au fost săvacircrşite fără nici o legătură cu furtul icircn prima situaţie nu există tacirclhărie ci numai furt iar icircn cea de a doua situaţie există două infracţiuni distincte care icircşi păstrează autonomia infracţională (furt şi lovire sau furt şi ameninţare)Infracţiunile complexe ca infracţiuni tip pot avea ele icircnsele ca orice alteinfracţiuni variante agravate sau calificate icircn al căror conţinut poate intra oacţiune sau o inacţiune care constituie prin ea icircnsăşi o faptă prevăzută de legea penală Aceasta icircnseamnă că o infracţiune complexă tip poate exista şi icircn forma infracţiunii complexe ca variantă agravatăInfracţiunea complexă ca variantă agravantă a unei infracţiuni simplecuprinde icircn conţinutul său agravat sau calificat o acţiune sau inacţiune carereprezintă o altă infracţiune de sine stătătoare Legislaţia noastră penalăcunoaşte astfel de infracţiuni care icircn forma lor de bază sunt infracţiuni simple dar care icircn variantele lor agravate sau calificate sunt infracţiuni complexe

-lipsirea de libertate icircn mod ilegal cu supunerea victimei la suferinţe sau cu punerea icircn pericol a vieţii ori sănătăţii acesteia

-raportul sexual cu o minoră -furtul calificat etc

Structură Avacircnd icircn vedere că infracţiunea complexă este rezultatulreunirii icircn conţinutul unei infracţiuni unice a două sau mai multor infracţiuni structura acesteia este una complexă Astfel infracţiunea complexă cuprinde icircn mod comprimat icircn conţinutul său termenii infracţiunilor reunite sau absorbite şi desigur elementele componente ale laturii obiective şi subiective ale acestor infracţiuniEfectele juridice Infracţiunea complexă este o infracţiune momentanăicircntrucacirct nu presupune o prelungire icircn timp a acţiunii sau inacţiunii ori a

8

consecinţelor acesteia Infracţiunea complexă se consumă deci icircn momentul icircn care se săvacircrşesc acţiunile prin care se realizează elementele materiale specifice laturilor obiective ale infracţiunilor absorbiteInfracţiunea sau infracţiunile absorbite icircn infracţiunea complexă icircşi pierdautonomia infracţională Dacă icircnsă nu sunt realizate toate condiţiile cerute delege pentru existenţa infracţiunii complexe infracţiunile absorbite păstreazăautonomia infracţionalăNerealizarea sub raportul laturii obiective a conţinutului unei infracţiuniabsorbite poate conduce la calificarea faptei ca tentativă (exemplu icircn cazulinfracţiunii de tacirclhărie dacă se consumă ameninţarea sau violenţa icircnsă deposedarea victimei nu a fost posibilă infracţiunea rămacircne icircn faza de tentativă)Infracţiunea complexă nu constituie o cauză de agravare a răspunderiipenale astfel că tratamentul sancţionator este cel prevăzut de lege fără vreoagravare specialăIcircn cazul icircn care după condamnarea definitivă pentru o infracţiunecomplexă infractorul este judecat ulterior şi pentru alte acţiuni sau inacţiunicare intră icircn conţinutul aceleiaşi infracţiuni pedeapsa se recalculează ţinacircndu-se seama de activitatea săvacircrşită icircn icircntregul ei (art 43 C pen)c) Complexitatea naturalăIcircn cadrul infracţiunii complexe există şi o complexitate naturală creatăprin absorbirea icircn chip natural icircn conţinutul unei infracţiuni a elementuluimaterial specific altei infracţiuni (icircn conţinutul infracţiunii de omor identificăm incluse icircn mod natural elementele infracţiunii de vătămare corporală infracţiunea de calomnie cuprinde icircn conţinutul ei absorbite icircn mod natural elementele insultei infracţiunea fapt consumat absoarbe icircntotdeauna icircn mod natural elementele tentativei acestei infracţiuni etc) Icircn toate aceste cazuri este vorba de o infracţiune simplă care cuprinde icircn elementul său material şi elementul material al unei alte infracţiuni simple mai puţin grave C Infracţiunea progresivăa) Noţiune şi caracterizare Denumirea de infracţiune progresivă este datăacelei infracţiuni a cărei latură obiectivă după ce a atins momentul consumării corespunzător unei anumite infracţiuni se amplifică progresiv fără intervenţia făptuitorului fie prin agravarea urmării produse fie prin producerea unor noi urmări corespunzătoare unei infracţiuni mai grave Astfel icircn cazul săvacircrşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe cu provocarea unor vătămări corporale (art 180 alin l C pen) este posibil ca vătămarea corporală să se agraveze progresiv şi să se ajungă la icircncadrarea faptei icircn infracţiunea de vătămare corporală (art 181 C pen) sau chiar icircn

9

infracţiunea de vătămare corporală gravă (art 182 C pen) Icircn cazul icircn care urmările s-au agravat excesiv şi se ajunge la moartea victimei fapta va constitui infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte Aşadar infracţiunea progresivă este şi ea o formă atipică a infracţiuniicaracterizată prin elementele definitorii arătate mai susb) Efectele juridice Ţinacircndu-se seama de specificul infracţiuniiprogresive momentul consumării acesteia coincide cu momentul epuizăriirezultatului Icircn consecinţă icircncadrarea juridică a faptei se va face icircn raport cuacest ultim rezultat şi de aceea icircn cazul infracţiunilor progresive pentrucalificarea corectă a faptei săvacircrşite trebuie să se aştepte epuizarea rezultatuluiDe la data epuizării rezultatului se calculează termenul de prescripţie arăspunderii penale De asemenea icircn funcţie de acest moment se determină şilegea penală aplicabilă Tot icircn raport de acest moment se determină şi incidenţa actelor de amnistie şi graţiereD Infracţiunea de obiceia) Noţiune şi caracterizare Este denumită infracţiune de obicei sau deobişnuinţă acea infracţiune ce se săvacircrşeşte prin repetarea acţiunii sauinacţiunii prin care se realizează elementul material al laturii obiective de un număr de ori suficient de mare pentru ca din această repetare să rezulte căautorul desfăşoară acea activitate infracţională ca un obicei din obişnuinţă sau ca o icircndeletnicire (cerşetoria prevăzută de art 326 Cpen prostituţia prevăzută de art 328 Cpen jocul de noroc prevăzut de art 330 alin 2 C pen vagabondajul prevăzut de art 327 C pen)Aşadar infracţiunea de obicei este o infracţiune unică o unitate legalăcreată de legiuitor dintr-o pluralitate de acte ce corespund prin trăsăturile lorfaptei incriminate dar care nu constituie infracţiune decacirct dacă se săvacircrşesc icircn mod repetat şi icircntr-un număr suficient de ori pentru a constitui un obicei sau o obişnuinţă a făptuitorului Luate izolat aceste fapte nu constituie infracţiune Icircn schimb ele se integrează icircn infracţiunea unică de obicei chiar dacă se săvacircrşesc după stingerea momentului consumării adică după acumularea unui număr suficient de repetări din care rezultă obişnuinţa Astfel şi icircn cazul infracţiunii de obicei pe lacircngă momentul consumării apare un moment al epuizării fapteib) Efectele juridice Infracţiunea de obicei este şi ea o formă atipică ainfracţiunii Infracţiunea de obicei nu este susceptibilă de forme imperfectecum este tentativa Ea este icircnsă susceptibilă de o formă atipică icircn sensul că se prelungeşte icircn timp după ce a atins momentul consumării icircnglobacircnd icircncontinuare icircn conţinutul său noile repetări ale faptei Are deci un moment alepuizării de care sunt legate toate consecinţele juridice Acest moment este

10

marcat de săvacircrşirea ultimei repetări iar icircn raport de această dată se determină legea penală aplicabilă şi incidenţa unor eventuale acte de clemenţă De la aceeaşi dată icircncepe să curgă termenul de prescripţie a răspunderii penale Top of the Document

PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI1 Consideraţii generaleA Noţiune Termenul de bdquopluralitate de infracţiunirdquo icircntr-o accepţiunelargă desemnează un grup de două sau mai multe infracţiuni O pluralitate de infracţiuni nu este icircnsă relevantă din punct de vedere juridic decacirct dacă icircntre cele două sau mai multe infracţiuni care o alcătuiesc există o anumită legătură din care decurg anumite consecinţe juridice Această legătură poate fi personală (in personam) icircn sensul că toate infracţiunile au fost săvacircrşite de aceeaşi persoană sau reală (in rem) atunci cacircnd icircntre infracţiunile care alcătuiesc pluralitatea există o legătură obiectivă de loc de timp de cauzalitate etcIcircn accepţiunea restracircnsă a termenului prin pluralitate de infracţiuni icircnteoria dreptului penal şi icircn legislaţia penală se icircnţelege un număr de două sau mai multe infracţiuni săvacircrşite de aceeaşi persoană Pluralitatea de infracţiuni ca instituţie a dreptului penal prezintă interes teoretic şi practic datorită consecinţelor pe care le poate avea pe planul răspunderii penale a făptuitorului al modului şi mijloacelor de reacţie icircmpotriva acestuiaB Sediul materiei Codul penal icircn vigoare reglementează pluralitatea deinfracţiuni icircn Cap IV din Titlul V al Părţii generale icircn textele art 32-40Localizarea materiei pluralităţii de infracţiuni nu este icircntacircmplătoare ci arela bază logica potrivit căreia icircnainte de a se stabili formele de manifestare apluralităţii infracţionale se impune a fi reglementat cadrul legal de existenţă al pluralităţiiIcircn noul Cod penal pluralitatea de infracţiuni a fost aşezată icircn capitolul VIIdin Titlul II icircn textul art 46-53C Formele pluralităţii de infracţiuniIcircn teoria dreptului penal şi icircn legislaţia penală sunt cunoscute mai multeforme de pluralităţi de infracţiuni dintre care cele mai importante sunt1048707 -concursul de infracţiuni1048707 -recidiva1048707 -pluralitatea intermediarăLegea noastră penală prevede icircn mod expres ca principale forme ale

11

pluralităţii de infracţiuni concursul de infracţiuni şi recidiva Astfel icircn art 32 alin l C pen se arată că pluralitatea de infracţiuni constituie după caz fie concurs de infracţiuni fie recidivă Icircn acelaşi timp icircnsă legea penală consacră icircn mod implicit şi forma pluralităţii intermediare de infracţiuni icircntre concurs şi recidivă prevăzacircnd icircn dispoziţiile din art 40 C pen reguli speciale de sancţionare a infractorului care după condamnarea definitivă pentru o infracţiune săvacircrşeşte din nou o infracţiune fără să fie icircndeplinite condiţiile pentru existenţa stării de recidivăCriteriul de distincţie icircntre cele două forme de bază ale pluralităţii deinfracţiuni concursul de infracţiuni şi recidiva icircl constituie existenţa (sauinexistenţa) unei hotăracircri judecătoreşti definitive de condamnareToate infracţiunile săvacircrşite de aceeaşi persoană icircnainte ca aceasta să fifost condamnată definitiv prezintă icircntotdeauna forma concursului deinfracţiuniInfracţiunile săvacircrşite de aceeaşi persoană după ce aceasta a fostcondamnată definitiv printr-o hotăracircre judecătorească pentru una sau maimulte infracţiuni alcătuiesc cea de a doua formă de bază a pluralităţii şianume recidivaPluralitatea intermediară a treia formă a pluralităţii se realizează atuncicacircnd o persoană după ce a fost condamnată definitiv pentru una sau mai multe infracţiuni săvacircrşeşte din nou o infracţiune icircnainte de icircnceperea executării pedepsei icircn timpul executării acesteia ori icircn stare de evadare şi nu sunt icircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivăPluralitatea intermediară este deci o pluralitate de infracţiuni care nu constituie nici concurs de infracţiuni nici recidivă Ea prezintă anumite trăsături caracteristice ale celor două forme de bază şi reprezintă o formă intermediară icircntre ele

Top of the Document

2 Concursul de infracţiuniA Noţiune şi caracterizare Icircn teoria dreptului penal şi icircn legislaţiapenală (art33 lit a C pen) concursul de infracţiuni este definit ca o formă apluralităţii de infracţiuni constacircnd din două sau mai multe infracţiuni săvacircrşite de aceeaşi persoană icircnainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre eleCondiţiile de existenţă ale concursului de infracţiuni sunt următoarelebull să se fi săvacircrşit două sau mai multe infracţiuni oricare ar fi natura saugravitatea acestora Infracţiunile pot avea forma faptului consumat sau a uneitentative pedepsibile după cum pot consta icircn participarea la săvacircrşirea acestora icircn calitate de autor instigator sau complice (art 144 C pen) Nu

12

interesează forma de vinovăţie cu care sunt săvacircrşite diferitele infracţiuni putacircnd fi săvacircrşite unele cu intenţie altele din culpă sau cu intenţie depăşită Infracţiunile care alcătuiesc concursul de infracţiuni pot fi de aceeaşi natură sau de natură diferită (de exemplu două sau trei infracţiuni de furt două sau trei infracţiuni de icircnşelăciune două sau mai multe infracţiuni de fals două sau mai multe infracţiuni de trafic de droguri etc ori dimpotrivă o infracţiune de viol alta de lipsire de libertate şi alta de perversiuni sexuale o infracţiune de furt alta de ucidere din culpă şi alta de părăsire a locului accidentului etcIcircn prima situaţie cacircnd infracţiunile care alcătuiesc concursul sunt deaceeaşi natură acesta poartă denumirea de concurs omogen iar icircn cealaltăsituaţie cacircnd infracţiunile care alcătuiesc concursul nu sunt de aceeaşi natură acest concurs se numeşte eterogenConcursul omogen (două trei sau cinci furturi săvacircrşite de aceeaşipersoană) nu trebuie confundat cu infracţiunea continuată cu care se aseamănă dar de care se deosebeşte prin pluralitatea de rezoluţii infracţionale corespunzătoare pluralităţii faptelor săvacircrşitebull infracţiunile să fie săvacircrşite de aceeaşi persoană Identitatea subiectuluiactiv al infracţiunilor ce alcătuiesc pluralitatea este de esenţa concursului deinfracţiuni Nu se cere ca făptuitorul să săvacircrşească cele două sau mai multeinfracţiuni icircn aceeaşi calitate contribuţia sa putacircnd fi la unele de autor la altele de instigator la altele de complice De asemenea persoana poate săvacircrşi singură unele dintre infracţiuni iar altele icircmpreună cu alte persoane icircn participaţiebull infracţiunile să fie săvacircrşite icircnainte de condamnarea definitivă afăptuitorului pentru vreuna dintre ele Nu pot constitui concurs de infracţiuni decacirct infracţiunile pentru care făptuitorul icircncă n-a fost condamnat definitiv chiar dacă este urmărit sau chiar trimis icircn judecată şi chiar dacă s-a pronunţat icircmpotriva sa o hotăracircre de condamnare cacirctă vreme această hotăracircre nu a rămas definitivă icircn cazurile şi modurile prevăzute de lege (art 416-417 C pr pen)Esenţial pentru existenţa concursului este ca infracţiunile să fie săvacircrşite icircnainte de data rămacircnerii definitive a hotăracircrii de condamnare pentru vreuna dintre ele chiar dacă descoperirea lor ar fi ulterioară acestei datebull infracţiunile săvacircrşite sau cel puţin două dintre ele să poată fi supusejudecării adică să aibă şi să-şi păstreze caracterul infracţional şi să poată atrage răspunderea penală a făptuitorului Astfel dacă icircn legătură cu două din cele două presupuse infracţiuni se constată existenţa unor cauze care icircnlătură caracterul penal al faptei (legitimă apărare caz fortuit eroare de fapt etc) sau dacă intervine ulterior o cauză care icircnlătură răspunderea penală

13

(amnistie prescripţie lipsa placircngerii prealabile etc) icircn toate aceste cazuri rămacircnacircnd o singură infracţiune susceptibilă de a fi supusă judecăţii nu există concurs de infracţiuni Acelaşi efect icircl produce şi intervenţia unor cauze de nepedepsire generale (de exemplu desistarea sau icircmpiedicarea rezultatului art 220 C pen icircmpiedicarea săvacircrşirii faptei art 30 C pen etc) sau speciale (de exemplu denunţarea de către mituitor a luării de mită art 255 alin 3 C pen retragerea mărturiei mincinoase art 260 alin 2 C pen etc)

B Forme şi modalităţi Concursul de infracţiuni se prezintă sub douăforme diferite icircn raport cu modul icircn care se săvacircrşesc infracţiunile concurente şi anume concursul real sau material şi concursul ideal sau formal de infracţiuni Aceste forme sunt prevăzute şi descrise icircn prevederile art 33 lit a şi b din actualul Cod penala) Concursul real (material) de infracţiuni Această formă a concursuluise caracterizează prin icircmprejurarea că cele două sau mai multe infracţiuni care icircl alcătuiesc sunt săvacircrşite prin două sau mai multe acţiuni sau inacţiunidistincte adică prin tot atacirctea acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare icircn parte conţinutul unei infracţiuni de sine stătătoare (de exemplu după ce a săvacircrşit o tacirclhărie făptuitorul a tulburat grav liniştea publică iar la intervenţia organelor poliţiei a proferat insulte şi ameninţări la adresa acestora) Infracţiunile pot fi diferite (concurs eterogen) sau de acelaşi fel (concurs omogen) se săvacircrşesc de regulă succesiv dar uneori pot fi săvacircrşite simultan (de exemplu făptuitorul loveşte şi insultă sau calomniază icircn acelaşi timp o persoană pătrunde fără drept icircn locuinţa unei persoane şi o loveşte etc) pot fi săvacircrşite icircn acelaşi loc sau icircn locuri diferite etc Nu interesează dacă icircntre infracţiunile concurente există sau nu vreo legătură obiectivă Icircn cazul icircn care icircntre infracţiunile concurente există legătură concursul poartă denumirea de concurs cu conexitate (caracterizat) Icircnpractică asemenea situaţii se icircntacirclnesc relativ frecvent ceea ce face să existedouă modalităţi ale concursului de infracţiunindash concurs simplu la care icircntre infracţiunile ce icircl compun nu existălegătură obiectivă (in rem)ndash concurs cu conexitate (caracterizat) format din infracţiuni icircntre careexistă o asemenea legăturăLegea penală icircn vigoare se referă icircn mod explicit la concursul cuconexitate prevăzacircnd icircn dispoziţia din art 33 lit a partea finală că existăconcurs de infracţiuni chiar dacă una dintre infracţiuni a fost comisă pentrusăvacircrşirea alteia (concurs cu conexitate etiologică) sau pentru ascunderea ei(concurs cu conexitate consecvenţională) Faptul că legea se referă doar la

14

aceste două forme ale conexităţii nu icircnseamnă că numai icircn aceste cazuri poate exista concurs cu conexitate ci dimpotrivă că legiuitorul a vrut să precizeze tocmai contrariul şi anume că există concurs de infracţiuni oricare ar fi caracterul legăturii reale dintre infracţiunile concurente deci oricare ar fi forma conexităţii acestora Precizarea pe care legiuitorul o face icircn legătură cu cele două forme ale concursului cu conexitate are ca scop să excludă confuzia pe care o creează teoria zisă a unităţii infracţionale icircntre infracţiunea mijloc şi infracţiunea scop teorie susţinută icircn trecut de unii autori şi icircnsuşită şi de practica judiciară mai veche Potrivit acestei teorii atunci cacircnd o infracţiune serveşte ca mijloc pentru comiterea sau ascunderea alteia (de exemplu falsificarea unui icircnscris oficial pentru a se putea comite sau ascunde o evaziune fiscală) cele două fapte alcătuiesc o singură infracţiune şi anume infracţiunea scop icircn care se absoarbe pierzacircndu-şi autonomia infracţiunea mijloc Teoria infracţiunii unice mijloc-scop este neconvingătoare şi evident greşită pentru că ignoră existenţa a două infracţiuni de sine stătătoare din care legiuitorul nu icircnţelege să construiască o unitate Pe de altă parte aplicarea acestei teorii ar duce la soluţii inadmisibile icircn cazul icircn care infracţiunea mijloc ar fi mai gravădecacirct infracţiunea scop (de exemplu icircn cazul icircn care este ucisă o persoanăpentru a se ascunde un furt)b) Concursul ideal (formal) de infracţiuni Icircn teoria dreptului penal şipotrivit legii penale (art 33 lit b C pen) concursul de infracţiuni icircmbracăforma concursului zis ideal sau formal atunci cacircnd icircn acţiunea sau inacţiuneasăvacircrşită de o persoană datorită icircmprejurărilor icircn care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs se găsesc realizate elementele constitutive ale două sau mai multor infracţiuni Ceea ce caracterizează şi diferenţiază concursul ideal de concursul real este icircmprejurarea că cele două sau mai multe infracţiuni care icircl compun sunt săvacircrşite nu prin tot atacirctea acţiuni sau inacţiuni ca icircn cazul concursului real ci printr-o singură acţiune sau inacţiune icircn care suntcomprimate elementele caracteristice obiective şi subiective ale acestor infracţiuniTratamentul sancţionator al concursului de infracţiuniCazul concursului de infracţiuni săvacircrşite de persoana fizicăSisteme de sancţionare Persoana fizică ce săvacircrşeşte mai multe infracţiuni demonstrează prin perseverenţa sa infracţională o periculozitate socială care impune sisteme de sancţionare adecvate icircn măsură să asigure realizarea cacirct mai eficace a funcţiilor şi rolului preventiv-educativ ale pedepsei cu cele două componente constracircngere şi reeducareIcircn doctrina penală şi icircn legislaţia penală există trei sisteme de sancţionarea concursului de infracţiuni şi anume

15

bull sistemul cumulului aritmetic potrivit căruia instanţa de judecatăstabileşte pentru fiecare infracţiune cacircte o pedeapsă după care le adiţionează şi dispune executarea pedepsei rezultate din adunarea aritmetică a acestora Acest sistem este criticat şi rar aplicat icircn legislaţia unor state icircntrucacirct este considerat rigid şi excesiv de aspru (s-a susţinut printre altele că icircn cazul pedepselor privative de libertate poate conduce la pedepse executabile care depăşesc durata de viaţă a unui om)bull sistemul absorbţiei potrivit căruia după stabilirea pedepsei pentrufiecare infracţiune concurentă pedepsele mai mici să fie absorbite icircn pedeapsa cea mai mare care urmează să fie executată A fost criticat şi acest sistem susţinacircndu-se icircn esenţă că este excesiv de blacircnd inducacircnd infractorului impresia că infracţiunile mai puţin grave rămacircn nepedepsite şi că astfel acest sistem reprezintă o icircncurajare pentru infractorul care săvacircrşeşte o infracţiune gravă să comită şi alte infracţiuni mai puţin grave pentru care pedepsele vor fi absorbite icircn pedeapsa pentru infracţiunea mai gravăbull sistemul cumulului juridic potrivit căruia după stabilirea pedepseipentru fiecare infracţiune concurentă instanţa de judecată va aplica pedeapsa cea mai grea la care se poate adăuga un spor Acest spor poate fi obligatoriu sau facultativ fix sau variabil icircn aşa fel icircncacirct să asigure o justăproporţionalizare a pedepsei icircn fiecare caz concret Acest sistem este cel maifrecvent prevăzut icircn legislaţiile statelor şi este cel mai agreat icircn doctrina penalăSistemul cumulului juridic este adoptat şi de actualul Cod penal romacircnAcest sistem denumit al cumulului juridic cu spor facultativ şi variabil esteunic pentru ambele forme ale concursului avacircnd unele particularităţi icircn raport cu felul şi genul sancţiunilor de drept penalVom prezenta icircn continuare modul icircn care este reglementat icircn actualulCod penal şi cum funcţionează acest sistemAplicarea pedepsei principale icircn cazul concursului de infracţiunisăvacircrşite de persoana fizicăSediul materiei este art 34 din Cpen care potrivit recentei modificăripoartă denumirea marginală de bdquopedeapsa principală icircn caz de concurs deinfracţiuni săvacircrşite de persoana fizicărdquoPotrivit art 34 Cpen icircn caz de concurs de infracţiuni se stabileştepedeapsa pentru fiecare infracţiune icircn parte iar dintre acestea se aplicăpedeapsa după cum urmeazăa) cacircnd s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multepedepse cu icircnchisoare ori cu amendă se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţăb) cacircnd s-au stabilit numai pedepse cu icircnchisoare se aplică pedeapsa cea

16

mai grea care poate fi sporită pacircnă la maximul ei special iar cacircnd acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la 5 anic) cacircnd s-au stabilit numai amenzi se aplică cea mai mare care poate fisporită pacircnă la maximul ei special iar dacă aest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la jumătate din acel maximd) cacircnd s-a stabilit o pedeapsă cu icircnchisoare şi o pedeapsă cu amendă seaplică pedeapsa icircnchisorii la care se poate adăuga amenda icircn totul sau icircn partee) cacircnd s-au stabilit mai multe pedepse cu icircnchisoare şi mai multe pedepsecu amendă se aplică pedeapsa icircnchisorii potrivit dispoziţiei de la lit b la care se poate adăuga amenda potrivit dispoziţiei de la lit cPrin aplicarea dispoziţiilor din alineatul precedent nu se poate depăşitotalul pedepselor stabilite de instanţă pentru infracţiunile concurenteDin economia textului de lege menţionat rezultă că aplicarea pedepseiprincipale se face icircn două etape obligatorii şi anume etapa stabilirii pedepsei pentru fiecare infracţiune etapa aplicării pedepsei rezultante (care urmează a fi executată)Aplicarea pedepselor complementarePedepsele complementare sunt cele arătate icircn art 53 pct 2 Cpen şiurmează să fie examinate icircntr-un alt capitol destinat instituţiei sancţiunilor de drept penalSediul materiei pedepselor complementare icircn cazul concursului deinfracţiuni este art 35 Cpen care prevede următoarelebull dacă pentru una dintre infracţiunile concurente s-a stabilit şi o pedeapsăcomplementară aceasta se aplică alături de pedeapsa icircnchisoriibull dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferităsau chiar de aceeaşi natură dar cu conţinut diferit acestea se aplică alături de pedeapsa icircnchisoriibull dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şicu acelaşi conţinut se aplică cea mai grea dintre acesteaAplicarea măsurilor de siguranţăMăsurile de siguranţă au ca scop icircnlăturarea unei stări de pericol şipreicircntacircmpinarea săvacircrşirii faptelor prevăzute de legea penală (art 111 Cpen)Icircn sfacircrşit teza ultimă a alineatului 5 recent introdus la art 35 Cpenprevede că bdquoicircn cazul măsurilor de siguranţă de aceeaşi natură şi cu acelaşiconţinut luate conform art 118 alin1 lita-e Cpen acestea se cumuleazărdquoAceastă teză se referă la măsura de siguranţă a confiscării speciale icircn cazurile icircn care se impune luarea acestei măsuri icircntr-o cauză penală faţă de acelaşi infractor a tuturor lucrurilor produse prin fapta penală săvacircrşită a

17

celor care au servit sau care au fost destinate să servească la săvacircrşirea infracţiunii a celor date pentru a determina săvacircrşirea infracţiunii sau pentru a-l răsplăti pe infractor a celor dobacircndite icircn mod vădit prin săvacircrşirea infracţiunii precum şi a celor deţinute contra dispoziţiilor legaleContopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente săvacircrşite depersoana fizicăIcircn cazul icircn care toate infracţiunile care alcătuiesc concursul fac obiectulaceluiaşi dosar penal care se judecă deodată icircn faţa aceleiaşi instanţe stabilirea şi aplicarea sancţiunilor de drept penal se realizează potrivit textelor art 34 şi 35 Cpen mai sus examinateExistă icircnsă cazuri cacircnd acelaşi infractor este judecat pentru infracţiuniconcurente icircn cauze diferite la termene diferite de aceeaşi instanţă ori deinstanţe diferite Asemenea situaţii se icircntacirclnesc icircn practică destul de frecvent deoarece nu toate infracţiunile sunt descoperite şi instrumentate icircn acelaşi timp şi icircn aceeaşi cauză penalăIcircn asemenea cazuri operaţiunea prin care se realizează aplicareadispoziţiilor referitoare la sancţionarea concursului de infracţiuni poartădenumirea de contopire a pedepselorAşadar contopirea pedepselor reprezintă acea operaţiune prin careinstanţa de judecată face aplicarea dispoziţiilor legale privind sancţionareaconcursului de infracţiuni icircn cazul unor condamnări separate pentru infracţiuni concurenteSediul materiei este art 36 din actualul Cod penal Denumirea marginalăa acestui text recent modificată este următoarea bdquoContopirea pedepselorpentru infracţiuni concurente săvacircrşite de persoana fizicărdquo Modificarea a fost impusă de introducerea icircn Codul penal a persoanei juridice ca un nou subiect activ al infracţiunii şi al răspunderii penalePotrivit reglementării din acest text de lege operaţia de contopire se poaterealiza după cum urmează icircn două ipotezebull cacircnd infractorul condamnat definitiv pentru una sau mai multeinfracţiuni este judecat ulterior pentru alte infracţiuni concurente Icircntr-oasemenea situaţie instanţa care judecă ultimele infracţiuni concurente va stabili cacircte o pedeapsă pentru fiecare infracţiune din cele deduse judecăţii ulterioare iar apoi le va contopi cu pedepsele stabilite anterior şi icircn final va aplica pedeapsa cea mai grea potrivit prevederilor art 34 Cpen Icircn cazul icircn care au fost aplicate şi pedepse complementare ori măsuri de siguranţă instanţa va face şi aplicarea art 35 Cpen Trebuie menţionat că dacă pedepsele anterioare au fost supuse contopirii cu aplicarea unui spor ele vor fi descontopite vor fi repuse fiecare icircn individualitatea lor şi apoi vor fi recontopite icircmpreună cu noile pedepse cu aplicarea unui spor cel puţin egal

18

cu cel anterior (deoarece sporul anterior fusese aplicat prin hotăracircre judecătorească definitivă şi dobacircndise autoritate de lucru judecat)bull cacircnd infractorul a fost condamnat definitiv pentru toate infracţiunileconcurente icircnsă prin hotăracircri judecătoreşti diferite Icircn asemenea situaţiiinstanţa icircnvestită cu cererea de contopire a tuturor pedepselor va descontopipedepsele contopite anterior va icircnlătura sporurile aplicate şi va repunepedepsele icircn individualitatea lor iar apoi va proceda la recontopirea pedepselor aplicacircnd cea mai grea dintre pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente la care va trebui să aplice un spor cel puţin egal cu cel mai mare care a fost icircnlăturat la descontopire Evident că atunci cacircnd instanţa stabileşte sporul pentru icircntreaga pluralitate de infracţiuni va trebui să evalueze atacirct numărul cacirct şi natura pedepselor stabilite anterior şi care reflectă gradul de pericol social al infracţiunilor judecate anterior definitivIcircn ipoteza icircn care condamnatul a executat integral sau icircn parte pedeapsaaplicată prin hotăracircrea judecătorească anterioară ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente aşa cum prevăd dispoziţiile art 36 alin 3 CpenIcircn situaţia icircn care pedeapsa detenţiei pe viaţă a fost comutată sau icircnlocuităcu pedeapsa icircnchisorii aceasta se va contopi după aceleaşi reguli mai susarătate (art 36 alin 4 Cpen)Situaţii specialeIcircn cazul icircn care după contopirea pedepselor intervine amnistia saugraţierea se va proceda după cum urmeazăndash amnistia şi respectiv graţierea nu se vor aplica la pedeapsa rezultantăci la fiecare infracţiune concurentă şi respectiv la fiecare pedeapsăndash cacircnd actul de amnistie sau graţiere este incident numai unora dintreinfracţiuni ori dintre pedepse se va dispune descontopirea pedepselor care vor fi repuse icircn individualitatea lor şi apoi se va aplica amnistia ori graţierea după care pedepsele rămase executabile se vor recontopi şi bineicircnţeles se va reaprecia sporul (dacă rămacircne de executat numai o singură pedeapsă sporul va fi icircnlăturat iar dacă nu se mai execută majoritatea pedepselor sporul iniţial va putea fi redus şi chiar icircnlăturat)Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente săvacircrşite depersoana juridică Potrivit art 401 recent introdus prin ultima modificare a Codului penal icircn caz de concurs de infracţiuni săvacircrşite de persoana juridică se stabileşte pedeapsa amenzii pentru fiecare infracţiune icircn parte şi se aplică amenda cea mai mare care poate fi sporită pacircnă la maximul special prevăzut icircn art 711 alin 2 sau 3 iar dacă acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la o treime din acel maximIcircn ipoteza icircn care o persoană juridică definitiv condamnată este judecată

19

ulterior pentru o infracţiune concurentă precum şi atunci cacircnd după ce ohotăracircre de condamnare a rămas definitivă se constată că persoana juridicăsuferise şi o altă condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentăinstanţa va proceda conform dispoziţiilor art 401 mai sus arătateReferitor la modul icircn care se aplică pedepsele complementare şi măsurilede siguranţă luate faţă de o persoană juridică pentru infracţiuni concurenteart 401 icircn alin 3 C pen prevede că sunt aplicabile dispoziţiile art 35referitoare la modul de aplicare a acestor pedepse şi măsuri icircn cazul persoanei fizice

Top of the Document

3 RecidivaA Noţiune şi caracterizare Recidiva este o altă formă de bază apluralităţii de infracţiuni care constă icircn săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni de către o persoană care a fost condamnată definitiv pentru o altă infracţiune Ceea ce caracterizează recidiva este deci icircmprejurarea că pluralitatea de infracţiuni săvacircrşite de aceeaşi persoană este realizată icircntr-un anumit mod şi anume după ce făptuitorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (eventual pentru două sau mai multe infracţiuni) mai săvacircrşeşte ulterior icircnainte de a icircncepe executarea pedepsei icircn timpul executării acesteia ori icircn stare de evadare sau după ce a executat pedeapsa una sau eventual mai multe infracţiuni icircn anumite condiţiiDeosebirea evidentă fată de concursul de infracţiuni o constituieintervenţia unei hotăracircri judecătoreşti definitive de condamnare icircn dispreţulcăreia infractorul continuă activitatea infracţională săvacircrşind din nou oinfracţiune sau mai multe Această deosebire dintre autorul unui concurs deinfracţiuni şi acela al unei recidive este dublată de o deosebire esenţială careconstă icircn periculozitatea celui care recidivează Prin săvacircrşirea uneia sau maimultor noi infracţiuni după ce a fost condamnat definitiv pentru o altă sau alte infracţiuni acest infractor atrage atenţia că este incorigibil şi deci că prezintă un grad mare de pericol pentru societate Această icircmprejurare determină pe planul dreptului penal necesitatea elaborării unor măsuri de apărare specifice Este de reţinut icircn acest sens că existenţa recidivei stă la baza distincţiei ce se face icircntre infractorul primar şi infractorul recidivist Denumirea de infractor primar este dată infractorului care nu a mai fost anterior condamnat pentru una sau eventual pentru un concurs de infracţiuni precum şi celui care a mai fost condamnat icircnsă condamnarea nu icircndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Icircn mod corespunzător denumirea de infractor recidivist este dată infractorului care a mai fost condamnat şi care după condamnarea definitivă sau după

20

executarea pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune icircn condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivăDistincţia icircntre infractorii primari şi infractorii recidivişti este importantăfiindcă legea penală prevede un tratament sancţionator mai sever pentruinfractorul recidivist Infractorii recidivişti sunt apoi exceptaţi de regulă de la beneficiul unor acte de clemenţă (amnistie graţiere) şi sunt prevăzute icircn lege şi alte condiţii restrictive icircn privinţa acestora referitor la liberarea lorcondiţionată precum şi la obţinerea reabilităriiB Structura Existenţa unei condamnări definitive a infractorului catrăsătură caracteristică a recidivei determină o anumită structurare ainfracţiunilor care alcătuiesc această formă a pluralităţiiAşa cum am arătat conceptul de recidivă este condiţionat de existenţaunei condamnări definitive a infractorului pentru una ori mai multe infracţiuni săvacircrşite anterior săvacircrşirea din nou de către acesta a unei infracţiuniCondamnarea definitivă şi infracţiunea săvacircrşită din nou apar aşadar caelemente constitutive ale stării de recidivă Acestor două elemente icircn teoriadreptului penal li s-a dat denumirea de termeni ai recidiveiPrimul termen al recidivei este format totdeauna dintr-o condamnaredefinitivă la o pedeapsă privativă de libertate iar al doilea termen al recidive este format totdeauna din săvacircrşirea din nou a unei infracţiuniCei doi termeni ai recidivei sunt ei icircnşişi susceptibili de numeroasevariaţiuni se pot prezenta sub forme diferite determină la racircndul lor o anumită configuraţie a stării de recidivă Astfel de exemplu primul termen al recidivei poate fi o hotăracircre definitivă de condamnare la pedeapsa icircnchisorii variabilă ca durată este posibil ca hotăracircrea să nu fie pusă icircncă icircn executare să se afle icircn curs de executare sau ca pedeapsa să fie icircn icircntregime executată sau considerată ca executată hotăracircrea de condamnare poate fi pronunţată uneori de către o instanţă judecătorească străină pedeapsa solicitată poate privi o singură infracţiune sau un concurs de infracţiuni etc La racircndul său cel de-al doilea termen al recidivei poate consta din săvacircrşirea unei infracţiuni de gravitate diferită de acelaşi fel cu infracţiunea sau infracţiunile săvacircrşite anterior sau diferită de acestea la un interval mai mare sau mai mic de timp de la executarea pedepsei etcReglementarea recidivei a trebuit să ţină seama de trăsăturile esenţiale şide variaţiunile pe care le prezintă cei doi termeni ai recidiveiC Modalităţi ale recidivei icircn cazul persoanei fizice Icircn teoria dreptuluipenal s-a dat denumirea de modalităţi ale recidivei felului icircn care se prezintă icircn concret recidiva icircn raport cu variaţiunile la care sunt supuşi cei doi termeni ai recidivei Cunoaşterea acestor modalităţi este importantă pentru

21

mai buna cunoaştere a icircnseşi reglementărilor legale privind recidiva Cele mai cunoscute dintre modalităţile recidivei sunta) Recidiva după condamnare (denumită şi recidivă postcondamnatoriesau recidiva fictivă) şi recidiva după executare (denumită şi recidivapostexecutorie sau recidivă reală)Se consideră recidivă după condamnare săvacircrşirea din nou a uneiinfracţiuni mai icircnainte ca infractorul să fi executat icircn icircntregime pedeapsa la care a fost anterior condamnat sau mai icircnainte ca pedeapsa să fi fost eventualconsiderată ca executatăDimpotrivă recidiva se consideră după executare atunci cacircnd săvacircrşireadin nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregimepedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată icircnicircntregime Icircntre cele două modalităţi există nu numai o deosebire formală dar şi o deosebire de fond decurgacircnd din caracterul specific al recidivei după executare care dovedeşte că cel condamnat nu s-a reeducat sub influenţa pedepsei spre deosebire de recidiva după condamnare la care proba incorigibilităţii prin pedeapsă nu este făcută Pornind de la această deosebire unii autori au dat denumirea de bdquorealărdquo recidivei după executare şi bdquofictivărdquo sau bdquoformalărdquo recidivei după condamnare Denumirile acestea nu sunt icircnsă justificate deoarece şi recidiva după condamnare este tot aşa de reală ca şi recidiva după executare Recidiva după condamnare este şi ea o dovadă a perseverenţei infracţionale a infractorului care icircn dispreţul unei condamnări definitive pronunţate icircmpotriva sa săvacircrşeşte totuşi din nou o infracţiuneDe aceea este admis că recidiva poate exista icircn ambele modalităţidiferenţierea dintre ele determinacircnd numai o oarecare deosebire de tratamentb) Recidiva generală şi recidiva specială Recidiva este denumităgenerală atunci cacircnd infracţiunile săvacircrşite adică infracţiunea pentru care s-a pronunţat condamnarea definitivă şi infracţiunea săvacircrşită din nou sunt diferite ca gen sau specie recidiva nefiind condiţionată de o asemănare icircntreinfracţiunile ce intră icircn compunerea celor doi termeni Dimpotrivă recidiva este specială atunci cacircnd icircntre infracţiunile respective există asemănare adică ele sunt de aceeaşi natură Recidiva specială este considerată mai periculoasă ea dovedind o anume specializare a infractorului şi deci o perseverenţă infracţionalăc) Recidiva absolută şi recidiva relativă Recidiva este denumită absolutăatunci cacircnd existenţa ei nu este condiţionată de gravitatea primei condamnări şi relativă atunci cacircnd pedeapsa anterioară este de o anumită gravitate şidovedeşte perseverenţa infracţională a infractorului

22

d) Recidiva mare şi recidiva mică La recidiva mare primul termen icirclconstituie o condamnare la o pedeapsă de o gravitate mai mare care relevă prin ea icircnsăşi periculozitatea infractorului care perseverează icircn aceste condiţii săvacircrşind noi infracţiuni Din contră denumirea de mică recidivă a fost atribuită recidivei la care primul termen este format nu din una singură ci din mai multe condamnări la pedepse mici ce nu depăşesc o anume gravitate consideracircndu-se că numai după mai multe condamnări la pedepse mai uşoare infractorul relevă acea periculozitate specifică recidivistuluie) Recidiva temporară şi recidiva perpetuă Distincţia are icircn vedereintervalul de timp de la condamnare sau de la executarea pedepsei icircn caretrebuie să se săvacircrşească din nou o infracţiune pentru a exista recidivă Dinacest punct de vedere recidiva este perpetuă atunci cacircnd se realizeazăindiferent de intervalul la care s-ar săvacircrşi din nou o infracţiune şi temporară atunci cacircnd se realizează numai dacă săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni a avut loc icircnlăuntrul unui anumit termen de la condamnare sau de la executarea pedepsei anterioare Este admisă icircn general recidiva temporarăf) Recidiva cu efect unic şi recidiva cu efecte progresive Distincţia are icircnvedere efectele pe care le produce recidiva asupra pedepsei pentru infracţiunea săvacircrşită icircn această stare Recidiva cu efect unic este aceea ale cărei efecte sunt aceleaşi ori de cacircte ori s-ar repeta starea de recidivă Recidiva cu efecte progresive este aceea ale cărei consecinţe se agravează progresiv cu fiecare nouă recidivăg) Recidiva teritorială şi recidiva internaţională Recidiva se numeşteteritorială atunci cacircnd existenţa ei este condiţionată de cerinţa ca primul săutermen să fie o hotăracircre de condamnare pronunţată de o instanţă naţională spre deosebire de recidiva zisă internaţională la care primul termen poate fi o condamnare pronunţată icircn străinătate Admiterea recidivei internaţionaleimplică recunoaşterea hotăracircrilor judecătoreşti străine şi este determinată denecesitatea cooperării internaţionale icircn lupta cu criminalitateaD Reglementarea recidivei icircn legea penală icircn vigoare icircn cazul persoaneifizice Icircn reglementarea instituţiei recidivei icircn dreptul nostru penal au fost avute icircn vedere modalităţile sus-examinate Reglementarea se face prin dispoziţiile din art 37-39 Cpen modalităţile principale ale recidivei fiind recidiva după condamnare recidiva după executare şi mica recidivă care poate fi după condamnare sau după executarea) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediulmateriei pentru instituţia recidivei a fost modificată recent avacircnd denumireabdquorecidiva icircn cazul persoanei fizicerdquo Această modificare a fost impusă deintroducerea icircn Codul penal a persoanei juridice ca un nou subiect activ alinfracţiunii şi al răspunderii penale

23

Potrivit dispoziţiilor art 37 alin l lit a C pen există recidivă pentrupersoana fizică atunci cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri decondamnare la pedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni cel condamnatsăvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie icircnainte de icircnceperea executăriipedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare iar pedeapsaprevăzută de lege pentru a doua infracţiune este icircnchisoarea mai mare de un anDin analiza dispoziţiei legale rezultă condiţiile prevăzute de lege pentruexistenţa recidivei icircn această modalitate Astfel cu privire la primul termen se cer icircndeplinite următoarele condiţiibull să existe o hotăracircre definitivă de condamnare a infractorului lapedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni Dacă hotăracircrea nu era definitivă icircnmomentul săvacircrşirii celei de-a doua infracţiuni nu va exista recidivă ci concurs de infracţiuni De asemenea dacă pedeapsa nu este icircnchisoarea mai mare de 6 luni ci de 6 luni sau mai mică iarăşi nu va exista recidivă Pedeapsa prevăzută icircn hotăracircrea de condamnare poate fi aplicată de instanţă pentru o singură infracţiune sau pentru un concurs de infracţiuni Icircn acest din urmă caz este vorba de pedeapsa rezultată care trebuie să fie mai mare de 6 luni chiar dacă pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente luate separat nu depăşesc nici una durata de 6 luni Poate constitui primul termen al recidivei după condamnare ca de altfel şi al recidivei după executare chiar şi o hotăracircre de condamnare pronunţată icircn străinătate Aceasta rezultă din dispoziţia din alin 2 al art 37 C pen care prevede că pentru stabilirea stării de recidivă icircn aceste cazuri se poate ţine seama şi de hotăracircrea de condamnare pronunţată icircn străinătate pentru o faptă prevăzută şi de legea romacircnă dacă acea hotăracircre a fost recunoscută potrivit dispoziţiilor legii Aceste dispoziţii sunt cele din art 519 şi urm C pr pen Legea noastră penală consacră aşadar aşa-numita recidivă internaţionalăbull hotăracircrea de condamnare să fi fost pronunţată pentru o infracţiunesăvacircrşită cu intenţie Această condiţie rezultă din dispoziţia prevăzută icircn art 38 alin l lit a C pen dispoziţie introdusă prin Legea nr 61973 de modificare a Codului penal care prevede că la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare la infracţiunile săvacircrşite din culpăPrin prevederea acestei condiţii a fost subliniată trăsătura caracteristică arecidivei aceea de a exprima perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist perseverenţă care nu este posibilă decacirct icircn cazul infracţiunilor cuintenţiebull hotăracircrea de condamnare să nu fie dintre acelea icircn care potrivit legiinu se tine seama la stabilirea stării de recidivă

24

Legea prevede icircn art 38 C pen o serie de cazuri icircn care o hotăracircre decondamnare definitivă nu poate constitui primul termen al recidivei Potrivitacestor dispoziţii la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare landash infracţiunile săvacircrşite icircn timpul minorităţii Această dispoziţie areraţiunea de a-l degreva pe minor icircn viitor de urmările prejudiciabile ale unor fapte săvacircrşite icircn perioada minorităţii cacircnd personalitatea sa era icircn curs de formarendash infracţiunile săvacircrşite din culpă Această dispoziţie a fost introdusă prinndash infracţiunile amnistiate Amnistia fiind o cauză care icircnlătură răspunderea penală a făptuitorului pentru infracţiunea săvacircrşită (art 119 C pen) este firesc ca hotăracircrea de condamnare privitoare la o infracţiune amnistiată să nu mai poată constitui primul termen al recidiveindash faptele nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală După cumeste ştiut dezincriminarea unei fapte (abolitio criminis) prin legea nouă face să icircnceteze toate consecinţele penale ale hotăracircrii judecătoreşti pronunţate icircn baza legii vechi cu privire la acea faptă (art 12 C pen) Printre consecinţele penale ale dezincriminării faptei icircnlăturate prin intrarea icircn vigoare a legii noi dezincriminatoare este şi aceea ca hotăracircrea de condamnare pronunţată pentru fapta dezincriminată să nu poată constitui primul termen al recidiveiCu privire la cel de-al doilea termen al recidivei pentru existenţa recidiveidupă condamnare este necesară icircndeplinirea următoarelor condiţiibull infractorul să săvacircrşească din nou o infracţiune cu intenţie Nu se cereca infracţiunea să fie de aceeaşi natură ca aceea pentru care infractorul a fostcondamnat anterior Legea consacră deci aşa-numita recidivă generalăInfracţiunea poate avea forma tentativei sau a faptului consumat sau poateconsta icircn participarea la săvacircrşirea acestora ca autor instigator sau complice(art144 Cpen) Este necesar icircnsă ca infracţiunea săvacircrşită din nou să fieintenţionată adică să fie săvacircrşită cu intenţie directă indirectă sau depăşită(praeterintenţie) Această cerinţă introdusă prin modificarea din 1973 aCodului penal are ca scop restracircngerea sferei recidivei la infracţiunile săvacircrşite cu intenţie fiindcă numai icircn cazul săvacircrşirii acestora se poate vorbi de perseverenţa infracţională a recidivistului Icircn ce priveşte asimilarea intenţiei depăşite cu intenţia directă sau indirectă ca o condiţie pentru existenţa atacirct a primului termen cacirct şi a celui de-al doilea termen al recidivei aceasta se justifică prin icircmprejurarea că primum delictum din compunerea infracţiunii praeterintenţionate este săvacircrşit cu intenţie şi el stă la baza rezultatului mai grav chiar dacă acesta este produs din culpăbull pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvacircrşită din nou să fieicircnchisoarea mai mare de un an Această cerinţă prevăzută prin modificarea

25

Codului penal din 1973 are şi ea ca scop restracircngerea sferei recidivei lainfracţiuni de o anumită gravitate Legea are icircn vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune icircn configuraţia tipică a acesteia sau după caz icircntr-o variantă agravată sau atenuată Maximul special al pedepsei icircnchisorii pentru această infracţiune trebuie să depăşească un an Spre deosebire deci de primul termen a cărui gravitate se exprimă icircn pedeapsa aplicată de instanţa judecătorească gravitatea celui de-al doilea termen al recidivei se exprimă icircn pedeapsa prevăzută de lege Dacă această pedeapsă este icircnchisoarea de un an sau mai mică ori amendă infracţiunea săvacircrşită nu poate constitui al doilea termen al recidivei Pedeapsa ce se ia icircn considerare este aceea prevăzută delege pentru infracţiunea tip chiar dacă infracţiunea săvacircrşită din nou are forma tentativeibull infracţiunea care constituie cel de-al doilea termen al recidivei dupăcondamnare trebuie să fie săvacircrşită icircnainte de icircnceperea executării pedepseianterioare icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare Nouainfracţiune trebuie să fie săvacircrşită deci icircn intervalul cuprins icircntre data rămacircnerii definitive a hotăracircrii de condamnare şi data la care pedeapsa este icircn icircntregime executată sau considerată ca executată Nu interesează deci dacă hotăracircrea anterioară a fost sau nu pusă icircn executare dacă executarea pedepsei a fost suspendată condiţionat sau dacă s-a dispus obligarea condamnatului la muncă corecţională dacă condamnatul se află icircn penitenciar icircn stare de libertate condiţionată sau icircn stare de evadareCel de-al doilea termen al recidivei constă din săvacircrşirea unei singureinfracţiuni care icircndeplineşte condiţiile prevăzute de lege b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei estereglementată prin dispoziţia din art 37 alin l lit b C pen care prevede căexistă recidivă şi atunci cicircnd după executarea unei pedepse cu icircnchisoarea mai mare de 6 luni după graţierea totală a restului de pedeapsă ori după icircmplinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Recidiva după executare nu se deosebeşte deci icircn esenţă de recidiva după condamnare decacirct prin icircmprejurarea că săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregime pedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată Reabilitarea fiind o cauză care icircnlătură consecinţele condamnării printre care şi starea de recidivă este firesc ca o condamnare icircn privinţa căreia a intervenit reabilitarea de drept (art 134 86 62 alin 6 C pen) sau reabilitarea judecătorească (art 135 şi urm C pen) să nu mai poată constitui primul termen al recidivei

26

Legea prevede icircnsă că acelaşi efect icircl produce şi icircmplinirea termenelor dereabilitare Este vorba de termenele a căror icircmplinire atrage reabilitarea de drept sau a celor după icircmplinirea cărora este posibilă reabilitarea judecătorească (art 135 C pen) Legiuitorul a considerat că după trecerea acestor termene de la executarea pedepsei termene icircn cursul cărora fostul condamnat nu a săvacircrşit din nou o infracţiune nu se mai poate vorbi de o perseverenţă infracţională caracteristică recidivei Legea noastră penală nu admite deci aşa-numita recidivă perpetuă consacracircnd dimpotrivă recidiva temporarăCu privire la cel de-al doilea termen ai recidivei după executare legeaprevede aceleaşi condiţii ca şi la recidiva după condamnare Infracţiuneasăvacircrşită din nou poate fi de orice natură icircnsă trebuie să fie săvacircrşită cuintenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune trebuie să fie icircnchisoarea mai mare de un an Săvacircrşirea infracţiunii trebuie să aibă loc după data terminării executării pedepsei după data publicării decretului de graţiere totală sau a restului de pedeapsă sau respectiv după data la care s-a icircmplinit termenul de prescripţie a executării pedepsei anterioarec) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen existărecidivă şi atunci cacircnd după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu icircnchisoare pacircnă la 6 luni sau după executare după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescrierea executării a cel puţin trei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Legea reglementează deci aşa-numita mică recidivă care se deosebeşte de marea recidivă prin structura primului termen care este multiplu Recidiva mică poate exista fie ca recidivă după condamnare fie ca recidivă după executarePentru existenţa primului termen al recidivei mici legea prevedeurmătoarele condiţiibull să existe cel puţin trei condamnări definitive fiecare dintre ele lapedeapsa icircnchisorii de 6 luni sau mai mică (recidivă după condamnare) sauinfractorul să fi executat icircn icircntregime ori să fi beneficiat de graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori de prescripţia executării a cel puţin trei asemenea pedepse (recidivă după executare) Dacă sunt mai puţin de trei condamnări sau dacă acestea nu se referă la pedepse cu icircnchisoare nu poate exista primul termen al recidiveibull toate cele trei infracţiuni pentru care au fost pronunţate pedepselerespective să fie săvacircrşite cu intenţie ca şi icircn cazul celorlalte modalităţi alerecidivei şi tot pentru a se dovedi perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist

27

bull să nu existe vreunul din cazurile prevăzute icircn art 38 alin l şi 2 C penicircn care condamnarea anterioară nu poate constitui primul termen al recidiveiIcircn ce priveşte cel de-al doilea termen al micii recidive condiţiile cerutepentru existenţa sa sunt aceleaşi ca şi icircn cazul marii recidive Se cere cainfracţiunea săvacircrşită din nou care poate fi diferită ca natură de celelalte (celpuţin trei) săvacircrşite anterior să fie comisă cu intenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune să fie icircnchisoarea mai mare de un anStarea de recidivă constituie o cauză de agravare a pedepsei icircn oricaredintre modalităţile prevăzute de legeRecidiva icircn cazul persoanei juridiceNoul text al art 402 recent introdus icircn Codul penal prevede că existărecidivă pentru persoana juridică icircn următoarele cazurindash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară nu a fost executatăndash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară a fost executată sau considerată ca executatăTratamentul sancţionator al recidivei persoanei juridicePotrivit art 402 alin2 din Cpen icircn cazul recidivei prevăzută icircn alin 1lita amenda stabilită pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior şi amenda aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc potrivit art 401 alin 1 şi 3 cu precizarea că sporul prevăzută de art 401 alin1 poate fi mărit pacircnă la jumătateIcircn ipoteza icircn care amenda anterioară aplicată persoanei juridice a fostexecutată icircn parte contopirea se face icircntre amenda ce a mai rămas de executat şi amenda aplicată pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior (art 402 alin3 Cpen) Pentru cea de a doua modalitate a recidivei prevăzută icircn art 402 alin 1litb se aplică pedeapsa amenzii pacircnă la maximul special prevăzut icircnart 711alin 2 sau 3 iar dacă acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la două treimi din acel maximUltimul alineat al art 402 Cpen soluţionează şi situaţia icircn care după rămacircnerea definitivă a hotăracircrii de condamnare a persoanei juridice şi mai icircnainte ca amenda să fi fost executată sau considerată ca executată se descoperă că persoana juridică condamnată se află icircn stare de recidivă Icircn asemenea situaţii textul prevede că instanţa va aplica dispoziţiile din alin 2 ale art 402 Cpen icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit a iar icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit b va face aplicarea dispoziţiilor din alin 4 ale aceluiaşi text Top of the Document

28

4 Pluralitatea intermediarăA Noţiune şi caracterizare Există pluralitate intermediară de infracţiuniatunci cacircnd după condamnarea definitivă a infractorului pentru o infracţiunesăvacircrşită anterior acesta comite din nou o infracţiune icircnainte de icircncepereaexecutării pedepsei icircn timpul executării sau icircn stare de evadare şi nu sunticircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Estevorba aşadar de o pluralitate de infracţiuni care nu constituie concurs deinfracţiuni deoarece infractorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (sau pentru un concurs de infracţiuni) şi apoi icircnainte de icircnceperea executării pedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare deci icircnainte de executarea icircn icircntregime a pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune Aceeaşi pluralitate de infracţiuni astfel realizată nu constituie nici stare de recidivă deoarece nu sunt icircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa recidiveiIcircntr-adevăr din reglementarea legală a recidivei s-a putut constata căexistenţa unei condamnări definitive a infractorului considerată drept criteriu de deosebire icircntre concursul de infracţiuni şi recidivă nu este suficientă pentru a caracteriza respectiva pluralitate de infracţiuni ca recidivă Pe lacircngă cerinţa unei condamnări definitive legea prevede şi anumite condiţii atacirct cu privire la primul termen al recidivei cacirct şi cu privire la cel de-al doilea termen al acesteia iar neicircndeplinirea acestor condiţii duce la inexistenţa stării de recidivă Astfel de exemplu dacă condamnarea anterioară indiferent de durata pedepsei este privitoare la o infracţiune săvacircrşită din culpă sau deşi priveşte o infracţiune intenţionată pedeapsa aplicată este icircnchisoarea de 6 luni sau o pedeapsă mai uşoară nu poate exista stare de recidivă De asemenea icircn cazul icircn care este realizat primul termen al recidivei dar infracţiunea săvacircrşită din nou este o infracţiune din culpă sau deşi este o infracţiune săvacircrşită cu intenţie pedeapsa pe care legea o prevede este icircnchisoarea de 6 luni sau mai mică iarăşi nu există recidivăToate aceste cazuri formează o situaţie intermediară icircntre concursul deinfracţiuni şi recidiva după condamnare o pluralitate de infracţiuni care contrar dispoziţiei art 32 C pen nu constituie nici concurs de infracţiuni nici recidivăB Consecinţe juridice Trăsăturile caracteristice pluralităţii intermediareimpun o reglementare specială a consecinţelor juridice pe care le antrenează icircn legătură cu stabilirea şi aplicarea pedepsei icircn asemenea situaţii Sub acestaspect art 40 din actualul Cod penal prevede că pentru pluralitatea intermediară pedeapsa se aplică potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni

Top of the Document

29

• UNITATEA SI PLURALITATEA DE INFRACTIUNI
• c) pluralitatea intermediară de infractiuni
• Unitatea infracţiunii
• 1 Generalităţi privind unitatea şi pluralitatea de infracţiuni
• Top of the Document
• 2 Unitatea naturală de infracţiune
• Icircn literatura de specialitate se face distincţie icircntre
• 3 Unitatea legală de infracţiune
• A Infracţiunea continuată
• Top of the Document
• B Infracţiunea complexă
• a) Noţiune şi caracterizare Potrivit unui concept unanim acceptat icircn
• b) Forme şi modalităţi
• c) Complexitatea naturală
• C Infracţiunea progresivă
• a) Noţiune şi caracterizare Denumirea de infracţiune progresivă este dată
• b) Efectele juridice Ţinacircndu-se seama de specificul infracţiunii
• D Infracţiunea de obicei
• a) Noţiune şi caracterizare Este denumită infracţiune de obicei sau de
• b) Efectele juridice Infracţiunea de obicei este şi ea o formă atipică a
• PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI
• 1 Consideraţii generale
• Top of the Document
• 2 Concursul de infracţiuni
• a) Concursul real (material) de infracţiuni Această formă a concursului
• b) Concursul ideal (formal) de infracţiuni Icircn teoria dreptului penal şi
• a) cacircnd s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe
• b) cacircnd s-au stabilit numai pedepse cu icircnchisoare se aplică pedeapsa cea
• c) cacircnd s-au stabilit numai amenzi se aplică cea mai mare care poate fi
• d) cacircnd s-a stabilit o pedeapsă cu icircnchisoare şi o pedeapsă cu amendă se
• e) cacircnd s-au stabilit mai multe pedepse cu icircnchisoare şi mai multe pedepse
• 3 Recidiva
• a) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediul
• b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei este
• c) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen există
• 4 Pluralitatea intermediară

consecinţelor acesteia Infracţiunea complexă se consumă deci icircn momentul icircn care se săvacircrşesc acţiunile prin care se realizează elementele materiale specifice laturilor obiective ale infracţiunilor absorbiteInfracţiunea sau infracţiunile absorbite icircn infracţiunea complexă icircşi pierdautonomia infracţională Dacă icircnsă nu sunt realizate toate condiţiile cerute delege pentru existenţa infracţiunii complexe infracţiunile absorbite păstreazăautonomia infracţionalăNerealizarea sub raportul laturii obiective a conţinutului unei infracţiuniabsorbite poate conduce la calificarea faptei ca tentativă (exemplu icircn cazulinfracţiunii de tacirclhărie dacă se consumă ameninţarea sau violenţa icircnsă deposedarea victimei nu a fost posibilă infracţiunea rămacircne icircn faza de tentativă)Infracţiunea complexă nu constituie o cauză de agravare a răspunderiipenale astfel că tratamentul sancţionator este cel prevăzut de lege fără vreoagravare specialăIcircn cazul icircn care după condamnarea definitivă pentru o infracţiunecomplexă infractorul este judecat ulterior şi pentru alte acţiuni sau inacţiunicare intră icircn conţinutul aceleiaşi infracţiuni pedeapsa se recalculează ţinacircndu-se seama de activitatea săvacircrşită icircn icircntregul ei (art 43 C pen)c) Complexitatea naturalăIcircn cadrul infracţiunii complexe există şi o complexitate naturală creatăprin absorbirea icircn chip natural icircn conţinutul unei infracţiuni a elementuluimaterial specific altei infracţiuni (icircn conţinutul infracţiunii de omor identificăm incluse icircn mod natural elementele infracţiunii de vătămare corporală infracţiunea de calomnie cuprinde icircn conţinutul ei absorbite icircn mod natural elementele insultei infracţiunea fapt consumat absoarbe icircntotdeauna icircn mod natural elementele tentativei acestei infracţiuni etc) Icircn toate aceste cazuri este vorba de o infracţiune simplă care cuprinde icircn elementul său material şi elementul material al unei alte infracţiuni simple mai puţin grave C Infracţiunea progresivăa) Noţiune şi caracterizare Denumirea de infracţiune progresivă este datăacelei infracţiuni a cărei latură obiectivă după ce a atins momentul consumării corespunzător unei anumite infracţiuni se amplifică progresiv fără intervenţia făptuitorului fie prin agravarea urmării produse fie prin producerea unor noi urmări corespunzătoare unei infracţiuni mai grave Astfel icircn cazul săvacircrşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe cu provocarea unor vătămări corporale (art 180 alin l C pen) este posibil ca vătămarea corporală să se agraveze progresiv şi să se ajungă la icircncadrarea faptei icircn infracţiunea de vătămare corporală (art 181 C pen) sau chiar icircn

9

infracţiunea de vătămare corporală gravă (art 182 C pen) Icircn cazul icircn care urmările s-au agravat excesiv şi se ajunge la moartea victimei fapta va constitui infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte Aşadar infracţiunea progresivă este şi ea o formă atipică a infracţiuniicaracterizată prin elementele definitorii arătate mai susb) Efectele juridice Ţinacircndu-se seama de specificul infracţiuniiprogresive momentul consumării acesteia coincide cu momentul epuizăriirezultatului Icircn consecinţă icircncadrarea juridică a faptei se va face icircn raport cuacest ultim rezultat şi de aceea icircn cazul infracţiunilor progresive pentrucalificarea corectă a faptei săvacircrşite trebuie să se aştepte epuizarea rezultatuluiDe la data epuizării rezultatului se calculează termenul de prescripţie arăspunderii penale De asemenea icircn funcţie de acest moment se determină şilegea penală aplicabilă Tot icircn raport de acest moment se determină şi incidenţa actelor de amnistie şi graţiereD Infracţiunea de obiceia) Noţiune şi caracterizare Este denumită infracţiune de obicei sau deobişnuinţă acea infracţiune ce se săvacircrşeşte prin repetarea acţiunii sauinacţiunii prin care se realizează elementul material al laturii obiective de un număr de ori suficient de mare pentru ca din această repetare să rezulte căautorul desfăşoară acea activitate infracţională ca un obicei din obişnuinţă sau ca o icircndeletnicire (cerşetoria prevăzută de art 326 Cpen prostituţia prevăzută de art 328 Cpen jocul de noroc prevăzut de art 330 alin 2 C pen vagabondajul prevăzut de art 327 C pen)Aşadar infracţiunea de obicei este o infracţiune unică o unitate legalăcreată de legiuitor dintr-o pluralitate de acte ce corespund prin trăsăturile lorfaptei incriminate dar care nu constituie infracţiune decacirct dacă se săvacircrşesc icircn mod repetat şi icircntr-un număr suficient de ori pentru a constitui un obicei sau o obişnuinţă a făptuitorului Luate izolat aceste fapte nu constituie infracţiune Icircn schimb ele se integrează icircn infracţiunea unică de obicei chiar dacă se săvacircrşesc după stingerea momentului consumării adică după acumularea unui număr suficient de repetări din care rezultă obişnuinţa Astfel şi icircn cazul infracţiunii de obicei pe lacircngă momentul consumării apare un moment al epuizării fapteib) Efectele juridice Infracţiunea de obicei este şi ea o formă atipică ainfracţiunii Infracţiunea de obicei nu este susceptibilă de forme imperfectecum este tentativa Ea este icircnsă susceptibilă de o formă atipică icircn sensul că se prelungeşte icircn timp după ce a atins momentul consumării icircnglobacircnd icircncontinuare icircn conţinutul său noile repetări ale faptei Are deci un moment alepuizării de care sunt legate toate consecinţele juridice Acest moment este

10

marcat de săvacircrşirea ultimei repetări iar icircn raport de această dată se determină legea penală aplicabilă şi incidenţa unor eventuale acte de clemenţă De la aceeaşi dată icircncepe să curgă termenul de prescripţie a răspunderii penale Top of the Document

PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI1 Consideraţii generaleA Noţiune Termenul de bdquopluralitate de infracţiunirdquo icircntr-o accepţiunelargă desemnează un grup de două sau mai multe infracţiuni O pluralitate de infracţiuni nu este icircnsă relevantă din punct de vedere juridic decacirct dacă icircntre cele două sau mai multe infracţiuni care o alcătuiesc există o anumită legătură din care decurg anumite consecinţe juridice Această legătură poate fi personală (in personam) icircn sensul că toate infracţiunile au fost săvacircrşite de aceeaşi persoană sau reală (in rem) atunci cacircnd icircntre infracţiunile care alcătuiesc pluralitatea există o legătură obiectivă de loc de timp de cauzalitate etcIcircn accepţiunea restracircnsă a termenului prin pluralitate de infracţiuni icircnteoria dreptului penal şi icircn legislaţia penală se icircnţelege un număr de două sau mai multe infracţiuni săvacircrşite de aceeaşi persoană Pluralitatea de infracţiuni ca instituţie a dreptului penal prezintă interes teoretic şi practic datorită consecinţelor pe care le poate avea pe planul răspunderii penale a făptuitorului al modului şi mijloacelor de reacţie icircmpotriva acestuiaB Sediul materiei Codul penal icircn vigoare reglementează pluralitatea deinfracţiuni icircn Cap IV din Titlul V al Părţii generale icircn textele art 32-40Localizarea materiei pluralităţii de infracţiuni nu este icircntacircmplătoare ci arela bază logica potrivit căreia icircnainte de a se stabili formele de manifestare apluralităţii infracţionale se impune a fi reglementat cadrul legal de existenţă al pluralităţiiIcircn noul Cod penal pluralitatea de infracţiuni a fost aşezată icircn capitolul VIIdin Titlul II icircn textul art 46-53C Formele pluralităţii de infracţiuniIcircn teoria dreptului penal şi icircn legislaţia penală sunt cunoscute mai multeforme de pluralităţi de infracţiuni dintre care cele mai importante sunt1048707 -concursul de infracţiuni1048707 -recidiva1048707 -pluralitatea intermediarăLegea noastră penală prevede icircn mod expres ca principale forme ale

11

pluralităţii de infracţiuni concursul de infracţiuni şi recidiva Astfel icircn art 32 alin l C pen se arată că pluralitatea de infracţiuni constituie după caz fie concurs de infracţiuni fie recidivă Icircn acelaşi timp icircnsă legea penală consacră icircn mod implicit şi forma pluralităţii intermediare de infracţiuni icircntre concurs şi recidivă prevăzacircnd icircn dispoziţiile din art 40 C pen reguli speciale de sancţionare a infractorului care după condamnarea definitivă pentru o infracţiune săvacircrşeşte din nou o infracţiune fără să fie icircndeplinite condiţiile pentru existenţa stării de recidivăCriteriul de distincţie icircntre cele două forme de bază ale pluralităţii deinfracţiuni concursul de infracţiuni şi recidiva icircl constituie existenţa (sauinexistenţa) unei hotăracircri judecătoreşti definitive de condamnareToate infracţiunile săvacircrşite de aceeaşi persoană icircnainte ca aceasta să fifost condamnată definitiv prezintă icircntotdeauna forma concursului deinfracţiuniInfracţiunile săvacircrşite de aceeaşi persoană după ce aceasta a fostcondamnată definitiv printr-o hotăracircre judecătorească pentru una sau maimulte infracţiuni alcătuiesc cea de a doua formă de bază a pluralităţii şianume recidivaPluralitatea intermediară a treia formă a pluralităţii se realizează atuncicacircnd o persoană după ce a fost condamnată definitiv pentru una sau mai multe infracţiuni săvacircrşeşte din nou o infracţiune icircnainte de icircnceperea executării pedepsei icircn timpul executării acesteia ori icircn stare de evadare şi nu sunt icircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivăPluralitatea intermediară este deci o pluralitate de infracţiuni care nu constituie nici concurs de infracţiuni nici recidivă Ea prezintă anumite trăsături caracteristice ale celor două forme de bază şi reprezintă o formă intermediară icircntre ele

Top of the Document

2 Concursul de infracţiuniA Noţiune şi caracterizare Icircn teoria dreptului penal şi icircn legislaţiapenală (art33 lit a C pen) concursul de infracţiuni este definit ca o formă apluralităţii de infracţiuni constacircnd din două sau mai multe infracţiuni săvacircrşite de aceeaşi persoană icircnainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre eleCondiţiile de existenţă ale concursului de infracţiuni sunt următoarelebull să se fi săvacircrşit două sau mai multe infracţiuni oricare ar fi natura saugravitatea acestora Infracţiunile pot avea forma faptului consumat sau a uneitentative pedepsibile după cum pot consta icircn participarea la săvacircrşirea acestora icircn calitate de autor instigator sau complice (art 144 C pen) Nu

12

interesează forma de vinovăţie cu care sunt săvacircrşite diferitele infracţiuni putacircnd fi săvacircrşite unele cu intenţie altele din culpă sau cu intenţie depăşită Infracţiunile care alcătuiesc concursul de infracţiuni pot fi de aceeaşi natură sau de natură diferită (de exemplu două sau trei infracţiuni de furt două sau trei infracţiuni de icircnşelăciune două sau mai multe infracţiuni de fals două sau mai multe infracţiuni de trafic de droguri etc ori dimpotrivă o infracţiune de viol alta de lipsire de libertate şi alta de perversiuni sexuale o infracţiune de furt alta de ucidere din culpă şi alta de părăsire a locului accidentului etcIcircn prima situaţie cacircnd infracţiunile care alcătuiesc concursul sunt deaceeaşi natură acesta poartă denumirea de concurs omogen iar icircn cealaltăsituaţie cacircnd infracţiunile care alcătuiesc concursul nu sunt de aceeaşi natură acest concurs se numeşte eterogenConcursul omogen (două trei sau cinci furturi săvacircrşite de aceeaşipersoană) nu trebuie confundat cu infracţiunea continuată cu care se aseamănă dar de care se deosebeşte prin pluralitatea de rezoluţii infracţionale corespunzătoare pluralităţii faptelor săvacircrşitebull infracţiunile să fie săvacircrşite de aceeaşi persoană Identitatea subiectuluiactiv al infracţiunilor ce alcătuiesc pluralitatea este de esenţa concursului deinfracţiuni Nu se cere ca făptuitorul să săvacircrşească cele două sau mai multeinfracţiuni icircn aceeaşi calitate contribuţia sa putacircnd fi la unele de autor la altele de instigator la altele de complice De asemenea persoana poate săvacircrşi singură unele dintre infracţiuni iar altele icircmpreună cu alte persoane icircn participaţiebull infracţiunile să fie săvacircrşite icircnainte de condamnarea definitivă afăptuitorului pentru vreuna dintre ele Nu pot constitui concurs de infracţiuni decacirct infracţiunile pentru care făptuitorul icircncă n-a fost condamnat definitiv chiar dacă este urmărit sau chiar trimis icircn judecată şi chiar dacă s-a pronunţat icircmpotriva sa o hotăracircre de condamnare cacirctă vreme această hotăracircre nu a rămas definitivă icircn cazurile şi modurile prevăzute de lege (art 416-417 C pr pen)Esenţial pentru existenţa concursului este ca infracţiunile să fie săvacircrşite icircnainte de data rămacircnerii definitive a hotăracircrii de condamnare pentru vreuna dintre ele chiar dacă descoperirea lor ar fi ulterioară acestei datebull infracţiunile săvacircrşite sau cel puţin două dintre ele să poată fi supusejudecării adică să aibă şi să-şi păstreze caracterul infracţional şi să poată atrage răspunderea penală a făptuitorului Astfel dacă icircn legătură cu două din cele două presupuse infracţiuni se constată existenţa unor cauze care icircnlătură caracterul penal al faptei (legitimă apărare caz fortuit eroare de fapt etc) sau dacă intervine ulterior o cauză care icircnlătură răspunderea penală

13

(amnistie prescripţie lipsa placircngerii prealabile etc) icircn toate aceste cazuri rămacircnacircnd o singură infracţiune susceptibilă de a fi supusă judecăţii nu există concurs de infracţiuni Acelaşi efect icircl produce şi intervenţia unor cauze de nepedepsire generale (de exemplu desistarea sau icircmpiedicarea rezultatului art 220 C pen icircmpiedicarea săvacircrşirii faptei art 30 C pen etc) sau speciale (de exemplu denunţarea de către mituitor a luării de mită art 255 alin 3 C pen retragerea mărturiei mincinoase art 260 alin 2 C pen etc)

B Forme şi modalităţi Concursul de infracţiuni se prezintă sub douăforme diferite icircn raport cu modul icircn care se săvacircrşesc infracţiunile concurente şi anume concursul real sau material şi concursul ideal sau formal de infracţiuni Aceste forme sunt prevăzute şi descrise icircn prevederile art 33 lit a şi b din actualul Cod penala) Concursul real (material) de infracţiuni Această formă a concursuluise caracterizează prin icircmprejurarea că cele două sau mai multe infracţiuni care icircl alcătuiesc sunt săvacircrşite prin două sau mai multe acţiuni sau inacţiunidistincte adică prin tot atacirctea acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare icircn parte conţinutul unei infracţiuni de sine stătătoare (de exemplu după ce a săvacircrşit o tacirclhărie făptuitorul a tulburat grav liniştea publică iar la intervenţia organelor poliţiei a proferat insulte şi ameninţări la adresa acestora) Infracţiunile pot fi diferite (concurs eterogen) sau de acelaşi fel (concurs omogen) se săvacircrşesc de regulă succesiv dar uneori pot fi săvacircrşite simultan (de exemplu făptuitorul loveşte şi insultă sau calomniază icircn acelaşi timp o persoană pătrunde fără drept icircn locuinţa unei persoane şi o loveşte etc) pot fi săvacircrşite icircn acelaşi loc sau icircn locuri diferite etc Nu interesează dacă icircntre infracţiunile concurente există sau nu vreo legătură obiectivă Icircn cazul icircn care icircntre infracţiunile concurente există legătură concursul poartă denumirea de concurs cu conexitate (caracterizat) Icircnpractică asemenea situaţii se icircntacirclnesc relativ frecvent ceea ce face să existedouă modalităţi ale concursului de infracţiunindash concurs simplu la care icircntre infracţiunile ce icircl compun nu existălegătură obiectivă (in rem)ndash concurs cu conexitate (caracterizat) format din infracţiuni icircntre careexistă o asemenea legăturăLegea penală icircn vigoare se referă icircn mod explicit la concursul cuconexitate prevăzacircnd icircn dispoziţia din art 33 lit a partea finală că existăconcurs de infracţiuni chiar dacă una dintre infracţiuni a fost comisă pentrusăvacircrşirea alteia (concurs cu conexitate etiologică) sau pentru ascunderea ei(concurs cu conexitate consecvenţională) Faptul că legea se referă doar la

14

aceste două forme ale conexităţii nu icircnseamnă că numai icircn aceste cazuri poate exista concurs cu conexitate ci dimpotrivă că legiuitorul a vrut să precizeze tocmai contrariul şi anume că există concurs de infracţiuni oricare ar fi caracterul legăturii reale dintre infracţiunile concurente deci oricare ar fi forma conexităţii acestora Precizarea pe care legiuitorul o face icircn legătură cu cele două forme ale concursului cu conexitate are ca scop să excludă confuzia pe care o creează teoria zisă a unităţii infracţionale icircntre infracţiunea mijloc şi infracţiunea scop teorie susţinută icircn trecut de unii autori şi icircnsuşită şi de practica judiciară mai veche Potrivit acestei teorii atunci cacircnd o infracţiune serveşte ca mijloc pentru comiterea sau ascunderea alteia (de exemplu falsificarea unui icircnscris oficial pentru a se putea comite sau ascunde o evaziune fiscală) cele două fapte alcătuiesc o singură infracţiune şi anume infracţiunea scop icircn care se absoarbe pierzacircndu-şi autonomia infracţiunea mijloc Teoria infracţiunii unice mijloc-scop este neconvingătoare şi evident greşită pentru că ignoră existenţa a două infracţiuni de sine stătătoare din care legiuitorul nu icircnţelege să construiască o unitate Pe de altă parte aplicarea acestei teorii ar duce la soluţii inadmisibile icircn cazul icircn care infracţiunea mijloc ar fi mai gravădecacirct infracţiunea scop (de exemplu icircn cazul icircn care este ucisă o persoanăpentru a se ascunde un furt)b) Concursul ideal (formal) de infracţiuni Icircn teoria dreptului penal şipotrivit legii penale (art 33 lit b C pen) concursul de infracţiuni icircmbracăforma concursului zis ideal sau formal atunci cacircnd icircn acţiunea sau inacţiuneasăvacircrşită de o persoană datorită icircmprejurărilor icircn care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs se găsesc realizate elementele constitutive ale două sau mai multor infracţiuni Ceea ce caracterizează şi diferenţiază concursul ideal de concursul real este icircmprejurarea că cele două sau mai multe infracţiuni care icircl compun sunt săvacircrşite nu prin tot atacirctea acţiuni sau inacţiuni ca icircn cazul concursului real ci printr-o singură acţiune sau inacţiune icircn care suntcomprimate elementele caracteristice obiective şi subiective ale acestor infracţiuniTratamentul sancţionator al concursului de infracţiuniCazul concursului de infracţiuni săvacircrşite de persoana fizicăSisteme de sancţionare Persoana fizică ce săvacircrşeşte mai multe infracţiuni demonstrează prin perseverenţa sa infracţională o periculozitate socială care impune sisteme de sancţionare adecvate icircn măsură să asigure realizarea cacirct mai eficace a funcţiilor şi rolului preventiv-educativ ale pedepsei cu cele două componente constracircngere şi reeducareIcircn doctrina penală şi icircn legislaţia penală există trei sisteme de sancţionarea concursului de infracţiuni şi anume

15

bull sistemul cumulului aritmetic potrivit căruia instanţa de judecatăstabileşte pentru fiecare infracţiune cacircte o pedeapsă după care le adiţionează şi dispune executarea pedepsei rezultate din adunarea aritmetică a acestora Acest sistem este criticat şi rar aplicat icircn legislaţia unor state icircntrucacirct este considerat rigid şi excesiv de aspru (s-a susţinut printre altele că icircn cazul pedepselor privative de libertate poate conduce la pedepse executabile care depăşesc durata de viaţă a unui om)bull sistemul absorbţiei potrivit căruia după stabilirea pedepsei pentrufiecare infracţiune concurentă pedepsele mai mici să fie absorbite icircn pedeapsa cea mai mare care urmează să fie executată A fost criticat şi acest sistem susţinacircndu-se icircn esenţă că este excesiv de blacircnd inducacircnd infractorului impresia că infracţiunile mai puţin grave rămacircn nepedepsite şi că astfel acest sistem reprezintă o icircncurajare pentru infractorul care săvacircrşeşte o infracţiune gravă să comită şi alte infracţiuni mai puţin grave pentru care pedepsele vor fi absorbite icircn pedeapsa pentru infracţiunea mai gravăbull sistemul cumulului juridic potrivit căruia după stabilirea pedepseipentru fiecare infracţiune concurentă instanţa de judecată va aplica pedeapsa cea mai grea la care se poate adăuga un spor Acest spor poate fi obligatoriu sau facultativ fix sau variabil icircn aşa fel icircncacirct să asigure o justăproporţionalizare a pedepsei icircn fiecare caz concret Acest sistem este cel maifrecvent prevăzut icircn legislaţiile statelor şi este cel mai agreat icircn doctrina penalăSistemul cumulului juridic este adoptat şi de actualul Cod penal romacircnAcest sistem denumit al cumulului juridic cu spor facultativ şi variabil esteunic pentru ambele forme ale concursului avacircnd unele particularităţi icircn raport cu felul şi genul sancţiunilor de drept penalVom prezenta icircn continuare modul icircn care este reglementat icircn actualulCod penal şi cum funcţionează acest sistemAplicarea pedepsei principale icircn cazul concursului de infracţiunisăvacircrşite de persoana fizicăSediul materiei este art 34 din Cpen care potrivit recentei modificăripoartă denumirea marginală de bdquopedeapsa principală icircn caz de concurs deinfracţiuni săvacircrşite de persoana fizicărdquoPotrivit art 34 Cpen icircn caz de concurs de infracţiuni se stabileştepedeapsa pentru fiecare infracţiune icircn parte iar dintre acestea se aplicăpedeapsa după cum urmeazăa) cacircnd s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multepedepse cu icircnchisoare ori cu amendă se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţăb) cacircnd s-au stabilit numai pedepse cu icircnchisoare se aplică pedeapsa cea

16

mai grea care poate fi sporită pacircnă la maximul ei special iar cacircnd acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la 5 anic) cacircnd s-au stabilit numai amenzi se aplică cea mai mare care poate fisporită pacircnă la maximul ei special iar dacă aest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la jumătate din acel maximd) cacircnd s-a stabilit o pedeapsă cu icircnchisoare şi o pedeapsă cu amendă seaplică pedeapsa icircnchisorii la care se poate adăuga amenda icircn totul sau icircn partee) cacircnd s-au stabilit mai multe pedepse cu icircnchisoare şi mai multe pedepsecu amendă se aplică pedeapsa icircnchisorii potrivit dispoziţiei de la lit b la care se poate adăuga amenda potrivit dispoziţiei de la lit cPrin aplicarea dispoziţiilor din alineatul precedent nu se poate depăşitotalul pedepselor stabilite de instanţă pentru infracţiunile concurenteDin economia textului de lege menţionat rezultă că aplicarea pedepseiprincipale se face icircn două etape obligatorii şi anume etapa stabilirii pedepsei pentru fiecare infracţiune etapa aplicării pedepsei rezultante (care urmează a fi executată)Aplicarea pedepselor complementarePedepsele complementare sunt cele arătate icircn art 53 pct 2 Cpen şiurmează să fie examinate icircntr-un alt capitol destinat instituţiei sancţiunilor de drept penalSediul materiei pedepselor complementare icircn cazul concursului deinfracţiuni este art 35 Cpen care prevede următoarelebull dacă pentru una dintre infracţiunile concurente s-a stabilit şi o pedeapsăcomplementară aceasta se aplică alături de pedeapsa icircnchisoriibull dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferităsau chiar de aceeaşi natură dar cu conţinut diferit acestea se aplică alături de pedeapsa icircnchisoriibull dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şicu acelaşi conţinut se aplică cea mai grea dintre acesteaAplicarea măsurilor de siguranţăMăsurile de siguranţă au ca scop icircnlăturarea unei stări de pericol şipreicircntacircmpinarea săvacircrşirii faptelor prevăzute de legea penală (art 111 Cpen)Icircn sfacircrşit teza ultimă a alineatului 5 recent introdus la art 35 Cpenprevede că bdquoicircn cazul măsurilor de siguranţă de aceeaşi natură şi cu acelaşiconţinut luate conform art 118 alin1 lita-e Cpen acestea se cumuleazărdquoAceastă teză se referă la măsura de siguranţă a confiscării speciale icircn cazurile icircn care se impune luarea acestei măsuri icircntr-o cauză penală faţă de acelaşi infractor a tuturor lucrurilor produse prin fapta penală săvacircrşită a

17

celor care au servit sau care au fost destinate să servească la săvacircrşirea infracţiunii a celor date pentru a determina săvacircrşirea infracţiunii sau pentru a-l răsplăti pe infractor a celor dobacircndite icircn mod vădit prin săvacircrşirea infracţiunii precum şi a celor deţinute contra dispoziţiilor legaleContopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente săvacircrşite depersoana fizicăIcircn cazul icircn care toate infracţiunile care alcătuiesc concursul fac obiectulaceluiaşi dosar penal care se judecă deodată icircn faţa aceleiaşi instanţe stabilirea şi aplicarea sancţiunilor de drept penal se realizează potrivit textelor art 34 şi 35 Cpen mai sus examinateExistă icircnsă cazuri cacircnd acelaşi infractor este judecat pentru infracţiuniconcurente icircn cauze diferite la termene diferite de aceeaşi instanţă ori deinstanţe diferite Asemenea situaţii se icircntacirclnesc icircn practică destul de frecvent deoarece nu toate infracţiunile sunt descoperite şi instrumentate icircn acelaşi timp şi icircn aceeaşi cauză penalăIcircn asemenea cazuri operaţiunea prin care se realizează aplicareadispoziţiilor referitoare la sancţionarea concursului de infracţiuni poartădenumirea de contopire a pedepselorAşadar contopirea pedepselor reprezintă acea operaţiune prin careinstanţa de judecată face aplicarea dispoziţiilor legale privind sancţionareaconcursului de infracţiuni icircn cazul unor condamnări separate pentru infracţiuni concurenteSediul materiei este art 36 din actualul Cod penal Denumirea marginalăa acestui text recent modificată este următoarea bdquoContopirea pedepselorpentru infracţiuni concurente săvacircrşite de persoana fizicărdquo Modificarea a fost impusă de introducerea icircn Codul penal a persoanei juridice ca un nou subiect activ al infracţiunii şi al răspunderii penalePotrivit reglementării din acest text de lege operaţia de contopire se poaterealiza după cum urmează icircn două ipotezebull cacircnd infractorul condamnat definitiv pentru una sau mai multeinfracţiuni este judecat ulterior pentru alte infracţiuni concurente Icircntr-oasemenea situaţie instanţa care judecă ultimele infracţiuni concurente va stabili cacircte o pedeapsă pentru fiecare infracţiune din cele deduse judecăţii ulterioare iar apoi le va contopi cu pedepsele stabilite anterior şi icircn final va aplica pedeapsa cea mai grea potrivit prevederilor art 34 Cpen Icircn cazul icircn care au fost aplicate şi pedepse complementare ori măsuri de siguranţă instanţa va face şi aplicarea art 35 Cpen Trebuie menţionat că dacă pedepsele anterioare au fost supuse contopirii cu aplicarea unui spor ele vor fi descontopite vor fi repuse fiecare icircn individualitatea lor şi apoi vor fi recontopite icircmpreună cu noile pedepse cu aplicarea unui spor cel puţin egal

18

cu cel anterior (deoarece sporul anterior fusese aplicat prin hotăracircre judecătorească definitivă şi dobacircndise autoritate de lucru judecat)bull cacircnd infractorul a fost condamnat definitiv pentru toate infracţiunileconcurente icircnsă prin hotăracircri judecătoreşti diferite Icircn asemenea situaţiiinstanţa icircnvestită cu cererea de contopire a tuturor pedepselor va descontopipedepsele contopite anterior va icircnlătura sporurile aplicate şi va repunepedepsele icircn individualitatea lor iar apoi va proceda la recontopirea pedepselor aplicacircnd cea mai grea dintre pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente la care va trebui să aplice un spor cel puţin egal cu cel mai mare care a fost icircnlăturat la descontopire Evident că atunci cacircnd instanţa stabileşte sporul pentru icircntreaga pluralitate de infracţiuni va trebui să evalueze atacirct numărul cacirct şi natura pedepselor stabilite anterior şi care reflectă gradul de pericol social al infracţiunilor judecate anterior definitivIcircn ipoteza icircn care condamnatul a executat integral sau icircn parte pedeapsaaplicată prin hotăracircrea judecătorească anterioară ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente aşa cum prevăd dispoziţiile art 36 alin 3 CpenIcircn situaţia icircn care pedeapsa detenţiei pe viaţă a fost comutată sau icircnlocuităcu pedeapsa icircnchisorii aceasta se va contopi după aceleaşi reguli mai susarătate (art 36 alin 4 Cpen)Situaţii specialeIcircn cazul icircn care după contopirea pedepselor intervine amnistia saugraţierea se va proceda după cum urmeazăndash amnistia şi respectiv graţierea nu se vor aplica la pedeapsa rezultantăci la fiecare infracţiune concurentă şi respectiv la fiecare pedeapsăndash cacircnd actul de amnistie sau graţiere este incident numai unora dintreinfracţiuni ori dintre pedepse se va dispune descontopirea pedepselor care vor fi repuse icircn individualitatea lor şi apoi se va aplica amnistia ori graţierea după care pedepsele rămase executabile se vor recontopi şi bineicircnţeles se va reaprecia sporul (dacă rămacircne de executat numai o singură pedeapsă sporul va fi icircnlăturat iar dacă nu se mai execută majoritatea pedepselor sporul iniţial va putea fi redus şi chiar icircnlăturat)Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente săvacircrşite depersoana juridică Potrivit art 401 recent introdus prin ultima modificare a Codului penal icircn caz de concurs de infracţiuni săvacircrşite de persoana juridică se stabileşte pedeapsa amenzii pentru fiecare infracţiune icircn parte şi se aplică amenda cea mai mare care poate fi sporită pacircnă la maximul special prevăzut icircn art 711 alin 2 sau 3 iar dacă acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la o treime din acel maximIcircn ipoteza icircn care o persoană juridică definitiv condamnată este judecată

19

ulterior pentru o infracţiune concurentă precum şi atunci cacircnd după ce ohotăracircre de condamnare a rămas definitivă se constată că persoana juridicăsuferise şi o altă condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentăinstanţa va proceda conform dispoziţiilor art 401 mai sus arătateReferitor la modul icircn care se aplică pedepsele complementare şi măsurilede siguranţă luate faţă de o persoană juridică pentru infracţiuni concurenteart 401 icircn alin 3 C pen prevede că sunt aplicabile dispoziţiile art 35referitoare la modul de aplicare a acestor pedepse şi măsuri icircn cazul persoanei fizice

Top of the Document

3 RecidivaA Noţiune şi caracterizare Recidiva este o altă formă de bază apluralităţii de infracţiuni care constă icircn săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni de către o persoană care a fost condamnată definitiv pentru o altă infracţiune Ceea ce caracterizează recidiva este deci icircmprejurarea că pluralitatea de infracţiuni săvacircrşite de aceeaşi persoană este realizată icircntr-un anumit mod şi anume după ce făptuitorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (eventual pentru două sau mai multe infracţiuni) mai săvacircrşeşte ulterior icircnainte de a icircncepe executarea pedepsei icircn timpul executării acesteia ori icircn stare de evadare sau după ce a executat pedeapsa una sau eventual mai multe infracţiuni icircn anumite condiţiiDeosebirea evidentă fată de concursul de infracţiuni o constituieintervenţia unei hotăracircri judecătoreşti definitive de condamnare icircn dispreţulcăreia infractorul continuă activitatea infracţională săvacircrşind din nou oinfracţiune sau mai multe Această deosebire dintre autorul unui concurs deinfracţiuni şi acela al unei recidive este dublată de o deosebire esenţială careconstă icircn periculozitatea celui care recidivează Prin săvacircrşirea uneia sau maimultor noi infracţiuni după ce a fost condamnat definitiv pentru o altă sau alte infracţiuni acest infractor atrage atenţia că este incorigibil şi deci că prezintă un grad mare de pericol pentru societate Această icircmprejurare determină pe planul dreptului penal necesitatea elaborării unor măsuri de apărare specifice Este de reţinut icircn acest sens că existenţa recidivei stă la baza distincţiei ce se face icircntre infractorul primar şi infractorul recidivist Denumirea de infractor primar este dată infractorului care nu a mai fost anterior condamnat pentru una sau eventual pentru un concurs de infracţiuni precum şi celui care a mai fost condamnat icircnsă condamnarea nu icircndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Icircn mod corespunzător denumirea de infractor recidivist este dată infractorului care a mai fost condamnat şi care după condamnarea definitivă sau după

20

executarea pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune icircn condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivăDistincţia icircntre infractorii primari şi infractorii recidivişti este importantăfiindcă legea penală prevede un tratament sancţionator mai sever pentruinfractorul recidivist Infractorii recidivişti sunt apoi exceptaţi de regulă de la beneficiul unor acte de clemenţă (amnistie graţiere) şi sunt prevăzute icircn lege şi alte condiţii restrictive icircn privinţa acestora referitor la liberarea lorcondiţionată precum şi la obţinerea reabilităriiB Structura Existenţa unei condamnări definitive a infractorului catrăsătură caracteristică a recidivei determină o anumită structurare ainfracţiunilor care alcătuiesc această formă a pluralităţiiAşa cum am arătat conceptul de recidivă este condiţionat de existenţaunei condamnări definitive a infractorului pentru una ori mai multe infracţiuni săvacircrşite anterior săvacircrşirea din nou de către acesta a unei infracţiuniCondamnarea definitivă şi infracţiunea săvacircrşită din nou apar aşadar caelemente constitutive ale stării de recidivă Acestor două elemente icircn teoriadreptului penal li s-a dat denumirea de termeni ai recidiveiPrimul termen al recidivei este format totdeauna dintr-o condamnaredefinitivă la o pedeapsă privativă de libertate iar al doilea termen al recidive este format totdeauna din săvacircrşirea din nou a unei infracţiuniCei doi termeni ai recidivei sunt ei icircnşişi susceptibili de numeroasevariaţiuni se pot prezenta sub forme diferite determină la racircndul lor o anumită configuraţie a stării de recidivă Astfel de exemplu primul termen al recidivei poate fi o hotăracircre definitivă de condamnare la pedeapsa icircnchisorii variabilă ca durată este posibil ca hotăracircrea să nu fie pusă icircncă icircn executare să se afle icircn curs de executare sau ca pedeapsa să fie icircn icircntregime executată sau considerată ca executată hotăracircrea de condamnare poate fi pronunţată uneori de către o instanţă judecătorească străină pedeapsa solicitată poate privi o singură infracţiune sau un concurs de infracţiuni etc La racircndul său cel de-al doilea termen al recidivei poate consta din săvacircrşirea unei infracţiuni de gravitate diferită de acelaşi fel cu infracţiunea sau infracţiunile săvacircrşite anterior sau diferită de acestea la un interval mai mare sau mai mic de timp de la executarea pedepsei etcReglementarea recidivei a trebuit să ţină seama de trăsăturile esenţiale şide variaţiunile pe care le prezintă cei doi termeni ai recidiveiC Modalităţi ale recidivei icircn cazul persoanei fizice Icircn teoria dreptuluipenal s-a dat denumirea de modalităţi ale recidivei felului icircn care se prezintă icircn concret recidiva icircn raport cu variaţiunile la care sunt supuşi cei doi termeni ai recidivei Cunoaşterea acestor modalităţi este importantă pentru

21

mai buna cunoaştere a icircnseşi reglementărilor legale privind recidiva Cele mai cunoscute dintre modalităţile recidivei sunta) Recidiva după condamnare (denumită şi recidivă postcondamnatoriesau recidiva fictivă) şi recidiva după executare (denumită şi recidivapostexecutorie sau recidivă reală)Se consideră recidivă după condamnare săvacircrşirea din nou a uneiinfracţiuni mai icircnainte ca infractorul să fi executat icircn icircntregime pedeapsa la care a fost anterior condamnat sau mai icircnainte ca pedeapsa să fi fost eventualconsiderată ca executatăDimpotrivă recidiva se consideră după executare atunci cacircnd săvacircrşireadin nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregimepedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată icircnicircntregime Icircntre cele două modalităţi există nu numai o deosebire formală dar şi o deosebire de fond decurgacircnd din caracterul specific al recidivei după executare care dovedeşte că cel condamnat nu s-a reeducat sub influenţa pedepsei spre deosebire de recidiva după condamnare la care proba incorigibilităţii prin pedeapsă nu este făcută Pornind de la această deosebire unii autori au dat denumirea de bdquorealărdquo recidivei după executare şi bdquofictivărdquo sau bdquoformalărdquo recidivei după condamnare Denumirile acestea nu sunt icircnsă justificate deoarece şi recidiva după condamnare este tot aşa de reală ca şi recidiva după executare Recidiva după condamnare este şi ea o dovadă a perseverenţei infracţionale a infractorului care icircn dispreţul unei condamnări definitive pronunţate icircmpotriva sa săvacircrşeşte totuşi din nou o infracţiuneDe aceea este admis că recidiva poate exista icircn ambele modalităţidiferenţierea dintre ele determinacircnd numai o oarecare deosebire de tratamentb) Recidiva generală şi recidiva specială Recidiva este denumităgenerală atunci cacircnd infracţiunile săvacircrşite adică infracţiunea pentru care s-a pronunţat condamnarea definitivă şi infracţiunea săvacircrşită din nou sunt diferite ca gen sau specie recidiva nefiind condiţionată de o asemănare icircntreinfracţiunile ce intră icircn compunerea celor doi termeni Dimpotrivă recidiva este specială atunci cacircnd icircntre infracţiunile respective există asemănare adică ele sunt de aceeaşi natură Recidiva specială este considerată mai periculoasă ea dovedind o anume specializare a infractorului şi deci o perseverenţă infracţionalăc) Recidiva absolută şi recidiva relativă Recidiva este denumită absolutăatunci cacircnd existenţa ei nu este condiţionată de gravitatea primei condamnări şi relativă atunci cacircnd pedeapsa anterioară este de o anumită gravitate şidovedeşte perseverenţa infracţională a infractorului

22

d) Recidiva mare şi recidiva mică La recidiva mare primul termen icirclconstituie o condamnare la o pedeapsă de o gravitate mai mare care relevă prin ea icircnsăşi periculozitatea infractorului care perseverează icircn aceste condiţii săvacircrşind noi infracţiuni Din contră denumirea de mică recidivă a fost atribuită recidivei la care primul termen este format nu din una singură ci din mai multe condamnări la pedepse mici ce nu depăşesc o anume gravitate consideracircndu-se că numai după mai multe condamnări la pedepse mai uşoare infractorul relevă acea periculozitate specifică recidivistuluie) Recidiva temporară şi recidiva perpetuă Distincţia are icircn vedereintervalul de timp de la condamnare sau de la executarea pedepsei icircn caretrebuie să se săvacircrşească din nou o infracţiune pentru a exista recidivă Dinacest punct de vedere recidiva este perpetuă atunci cacircnd se realizeazăindiferent de intervalul la care s-ar săvacircrşi din nou o infracţiune şi temporară atunci cacircnd se realizează numai dacă săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni a avut loc icircnlăuntrul unui anumit termen de la condamnare sau de la executarea pedepsei anterioare Este admisă icircn general recidiva temporarăf) Recidiva cu efect unic şi recidiva cu efecte progresive Distincţia are icircnvedere efectele pe care le produce recidiva asupra pedepsei pentru infracţiunea săvacircrşită icircn această stare Recidiva cu efect unic este aceea ale cărei efecte sunt aceleaşi ori de cacircte ori s-ar repeta starea de recidivă Recidiva cu efecte progresive este aceea ale cărei consecinţe se agravează progresiv cu fiecare nouă recidivăg) Recidiva teritorială şi recidiva internaţională Recidiva se numeşteteritorială atunci cacircnd existenţa ei este condiţionată de cerinţa ca primul săutermen să fie o hotăracircre de condamnare pronunţată de o instanţă naţională spre deosebire de recidiva zisă internaţională la care primul termen poate fi o condamnare pronunţată icircn străinătate Admiterea recidivei internaţionaleimplică recunoaşterea hotăracircrilor judecătoreşti străine şi este determinată denecesitatea cooperării internaţionale icircn lupta cu criminalitateaD Reglementarea recidivei icircn legea penală icircn vigoare icircn cazul persoaneifizice Icircn reglementarea instituţiei recidivei icircn dreptul nostru penal au fost avute icircn vedere modalităţile sus-examinate Reglementarea se face prin dispoziţiile din art 37-39 Cpen modalităţile principale ale recidivei fiind recidiva după condamnare recidiva după executare şi mica recidivă care poate fi după condamnare sau după executarea) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediulmateriei pentru instituţia recidivei a fost modificată recent avacircnd denumireabdquorecidiva icircn cazul persoanei fizicerdquo Această modificare a fost impusă deintroducerea icircn Codul penal a persoanei juridice ca un nou subiect activ alinfracţiunii şi al răspunderii penale

23

Potrivit dispoziţiilor art 37 alin l lit a C pen există recidivă pentrupersoana fizică atunci cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri decondamnare la pedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni cel condamnatsăvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie icircnainte de icircnceperea executăriipedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare iar pedeapsaprevăzută de lege pentru a doua infracţiune este icircnchisoarea mai mare de un anDin analiza dispoziţiei legale rezultă condiţiile prevăzute de lege pentruexistenţa recidivei icircn această modalitate Astfel cu privire la primul termen se cer icircndeplinite următoarele condiţiibull să existe o hotăracircre definitivă de condamnare a infractorului lapedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni Dacă hotăracircrea nu era definitivă icircnmomentul săvacircrşirii celei de-a doua infracţiuni nu va exista recidivă ci concurs de infracţiuni De asemenea dacă pedeapsa nu este icircnchisoarea mai mare de 6 luni ci de 6 luni sau mai mică iarăşi nu va exista recidivă Pedeapsa prevăzută icircn hotăracircrea de condamnare poate fi aplicată de instanţă pentru o singură infracţiune sau pentru un concurs de infracţiuni Icircn acest din urmă caz este vorba de pedeapsa rezultată care trebuie să fie mai mare de 6 luni chiar dacă pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente luate separat nu depăşesc nici una durata de 6 luni Poate constitui primul termen al recidivei după condamnare ca de altfel şi al recidivei după executare chiar şi o hotăracircre de condamnare pronunţată icircn străinătate Aceasta rezultă din dispoziţia din alin 2 al art 37 C pen care prevede că pentru stabilirea stării de recidivă icircn aceste cazuri se poate ţine seama şi de hotăracircrea de condamnare pronunţată icircn străinătate pentru o faptă prevăzută şi de legea romacircnă dacă acea hotăracircre a fost recunoscută potrivit dispoziţiilor legii Aceste dispoziţii sunt cele din art 519 şi urm C pr pen Legea noastră penală consacră aşadar aşa-numita recidivă internaţionalăbull hotăracircrea de condamnare să fi fost pronunţată pentru o infracţiunesăvacircrşită cu intenţie Această condiţie rezultă din dispoziţia prevăzută icircn art 38 alin l lit a C pen dispoziţie introdusă prin Legea nr 61973 de modificare a Codului penal care prevede că la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare la infracţiunile săvacircrşite din culpăPrin prevederea acestei condiţii a fost subliniată trăsătura caracteristică arecidivei aceea de a exprima perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist perseverenţă care nu este posibilă decacirct icircn cazul infracţiunilor cuintenţiebull hotăracircrea de condamnare să nu fie dintre acelea icircn care potrivit legiinu se tine seama la stabilirea stării de recidivă

24

Legea prevede icircn art 38 C pen o serie de cazuri icircn care o hotăracircre decondamnare definitivă nu poate constitui primul termen al recidivei Potrivitacestor dispoziţii la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare landash infracţiunile săvacircrşite icircn timpul minorităţii Această dispoziţie areraţiunea de a-l degreva pe minor icircn viitor de urmările prejudiciabile ale unor fapte săvacircrşite icircn perioada minorităţii cacircnd personalitatea sa era icircn curs de formarendash infracţiunile săvacircrşite din culpă Această dispoziţie a fost introdusă prinndash infracţiunile amnistiate Amnistia fiind o cauză care icircnlătură răspunderea penală a făptuitorului pentru infracţiunea săvacircrşită (art 119 C pen) este firesc ca hotăracircrea de condamnare privitoare la o infracţiune amnistiată să nu mai poată constitui primul termen al recidiveindash faptele nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală După cumeste ştiut dezincriminarea unei fapte (abolitio criminis) prin legea nouă face să icircnceteze toate consecinţele penale ale hotăracircrii judecătoreşti pronunţate icircn baza legii vechi cu privire la acea faptă (art 12 C pen) Printre consecinţele penale ale dezincriminării faptei icircnlăturate prin intrarea icircn vigoare a legii noi dezincriminatoare este şi aceea ca hotăracircrea de condamnare pronunţată pentru fapta dezincriminată să nu poată constitui primul termen al recidiveiCu privire la cel de-al doilea termen al recidivei pentru existenţa recidiveidupă condamnare este necesară icircndeplinirea următoarelor condiţiibull infractorul să săvacircrşească din nou o infracţiune cu intenţie Nu se cereca infracţiunea să fie de aceeaşi natură ca aceea pentru care infractorul a fostcondamnat anterior Legea consacră deci aşa-numita recidivă generalăInfracţiunea poate avea forma tentativei sau a faptului consumat sau poateconsta icircn participarea la săvacircrşirea acestora ca autor instigator sau complice(art144 Cpen) Este necesar icircnsă ca infracţiunea săvacircrşită din nou să fieintenţionată adică să fie săvacircrşită cu intenţie directă indirectă sau depăşită(praeterintenţie) Această cerinţă introdusă prin modificarea din 1973 aCodului penal are ca scop restracircngerea sferei recidivei la infracţiunile săvacircrşite cu intenţie fiindcă numai icircn cazul săvacircrşirii acestora se poate vorbi de perseverenţa infracţională a recidivistului Icircn ce priveşte asimilarea intenţiei depăşite cu intenţia directă sau indirectă ca o condiţie pentru existenţa atacirct a primului termen cacirct şi a celui de-al doilea termen al recidivei aceasta se justifică prin icircmprejurarea că primum delictum din compunerea infracţiunii praeterintenţionate este săvacircrşit cu intenţie şi el stă la baza rezultatului mai grav chiar dacă acesta este produs din culpăbull pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvacircrşită din nou să fieicircnchisoarea mai mare de un an Această cerinţă prevăzută prin modificarea

25

Codului penal din 1973 are şi ea ca scop restracircngerea sferei recidivei lainfracţiuni de o anumită gravitate Legea are icircn vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune icircn configuraţia tipică a acesteia sau după caz icircntr-o variantă agravată sau atenuată Maximul special al pedepsei icircnchisorii pentru această infracţiune trebuie să depăşească un an Spre deosebire deci de primul termen a cărui gravitate se exprimă icircn pedeapsa aplicată de instanţa judecătorească gravitatea celui de-al doilea termen al recidivei se exprimă icircn pedeapsa prevăzută de lege Dacă această pedeapsă este icircnchisoarea de un an sau mai mică ori amendă infracţiunea săvacircrşită nu poate constitui al doilea termen al recidivei Pedeapsa ce se ia icircn considerare este aceea prevăzută delege pentru infracţiunea tip chiar dacă infracţiunea săvacircrşită din nou are forma tentativeibull infracţiunea care constituie cel de-al doilea termen al recidivei dupăcondamnare trebuie să fie săvacircrşită icircnainte de icircnceperea executării pedepseianterioare icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare Nouainfracţiune trebuie să fie săvacircrşită deci icircn intervalul cuprins icircntre data rămacircnerii definitive a hotăracircrii de condamnare şi data la care pedeapsa este icircn icircntregime executată sau considerată ca executată Nu interesează deci dacă hotăracircrea anterioară a fost sau nu pusă icircn executare dacă executarea pedepsei a fost suspendată condiţionat sau dacă s-a dispus obligarea condamnatului la muncă corecţională dacă condamnatul se află icircn penitenciar icircn stare de libertate condiţionată sau icircn stare de evadareCel de-al doilea termen al recidivei constă din săvacircrşirea unei singureinfracţiuni care icircndeplineşte condiţiile prevăzute de lege b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei estereglementată prin dispoziţia din art 37 alin l lit b C pen care prevede căexistă recidivă şi atunci cicircnd după executarea unei pedepse cu icircnchisoarea mai mare de 6 luni după graţierea totală a restului de pedeapsă ori după icircmplinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Recidiva după executare nu se deosebeşte deci icircn esenţă de recidiva după condamnare decacirct prin icircmprejurarea că săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregime pedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată Reabilitarea fiind o cauză care icircnlătură consecinţele condamnării printre care şi starea de recidivă este firesc ca o condamnare icircn privinţa căreia a intervenit reabilitarea de drept (art 134 86 62 alin 6 C pen) sau reabilitarea judecătorească (art 135 şi urm C pen) să nu mai poată constitui primul termen al recidivei

26

Legea prevede icircnsă că acelaşi efect icircl produce şi icircmplinirea termenelor dereabilitare Este vorba de termenele a căror icircmplinire atrage reabilitarea de drept sau a celor după icircmplinirea cărora este posibilă reabilitarea judecătorească (art 135 C pen) Legiuitorul a considerat că după trecerea acestor termene de la executarea pedepsei termene icircn cursul cărora fostul condamnat nu a săvacircrşit din nou o infracţiune nu se mai poate vorbi de o perseverenţă infracţională caracteristică recidivei Legea noastră penală nu admite deci aşa-numita recidivă perpetuă consacracircnd dimpotrivă recidiva temporarăCu privire la cel de-al doilea termen ai recidivei după executare legeaprevede aceleaşi condiţii ca şi la recidiva după condamnare Infracţiuneasăvacircrşită din nou poate fi de orice natură icircnsă trebuie să fie săvacircrşită cuintenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune trebuie să fie icircnchisoarea mai mare de un an Săvacircrşirea infracţiunii trebuie să aibă loc după data terminării executării pedepsei după data publicării decretului de graţiere totală sau a restului de pedeapsă sau respectiv după data la care s-a icircmplinit termenul de prescripţie a executării pedepsei anterioarec) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen existărecidivă şi atunci cacircnd după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu icircnchisoare pacircnă la 6 luni sau după executare după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescrierea executării a cel puţin trei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Legea reglementează deci aşa-numita mică recidivă care se deosebeşte de marea recidivă prin structura primului termen care este multiplu Recidiva mică poate exista fie ca recidivă după condamnare fie ca recidivă după executarePentru existenţa primului termen al recidivei mici legea prevedeurmătoarele condiţiibull să existe cel puţin trei condamnări definitive fiecare dintre ele lapedeapsa icircnchisorii de 6 luni sau mai mică (recidivă după condamnare) sauinfractorul să fi executat icircn icircntregime ori să fi beneficiat de graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori de prescripţia executării a cel puţin trei asemenea pedepse (recidivă după executare) Dacă sunt mai puţin de trei condamnări sau dacă acestea nu se referă la pedepse cu icircnchisoare nu poate exista primul termen al recidiveibull toate cele trei infracţiuni pentru care au fost pronunţate pedepselerespective să fie săvacircrşite cu intenţie ca şi icircn cazul celorlalte modalităţi alerecidivei şi tot pentru a se dovedi perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist

27

bull să nu existe vreunul din cazurile prevăzute icircn art 38 alin l şi 2 C penicircn care condamnarea anterioară nu poate constitui primul termen al recidiveiIcircn ce priveşte cel de-al doilea termen al micii recidive condiţiile cerutepentru existenţa sa sunt aceleaşi ca şi icircn cazul marii recidive Se cere cainfracţiunea săvacircrşită din nou care poate fi diferită ca natură de celelalte (celpuţin trei) săvacircrşite anterior să fie comisă cu intenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune să fie icircnchisoarea mai mare de un anStarea de recidivă constituie o cauză de agravare a pedepsei icircn oricaredintre modalităţile prevăzute de legeRecidiva icircn cazul persoanei juridiceNoul text al art 402 recent introdus icircn Codul penal prevede că existărecidivă pentru persoana juridică icircn următoarele cazurindash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară nu a fost executatăndash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară a fost executată sau considerată ca executatăTratamentul sancţionator al recidivei persoanei juridicePotrivit art 402 alin2 din Cpen icircn cazul recidivei prevăzută icircn alin 1lita amenda stabilită pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior şi amenda aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc potrivit art 401 alin 1 şi 3 cu precizarea că sporul prevăzută de art 401 alin1 poate fi mărit pacircnă la jumătateIcircn ipoteza icircn care amenda anterioară aplicată persoanei juridice a fostexecutată icircn parte contopirea se face icircntre amenda ce a mai rămas de executat şi amenda aplicată pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior (art 402 alin3 Cpen) Pentru cea de a doua modalitate a recidivei prevăzută icircn art 402 alin 1litb se aplică pedeapsa amenzii pacircnă la maximul special prevăzut icircnart 711alin 2 sau 3 iar dacă acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la două treimi din acel maximUltimul alineat al art 402 Cpen soluţionează şi situaţia icircn care după rămacircnerea definitivă a hotăracircrii de condamnare a persoanei juridice şi mai icircnainte ca amenda să fi fost executată sau considerată ca executată se descoperă că persoana juridică condamnată se află icircn stare de recidivă Icircn asemenea situaţii textul prevede că instanţa va aplica dispoziţiile din alin 2 ale art 402 Cpen icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit a iar icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit b va face aplicarea dispoziţiilor din alin 4 ale aceluiaşi text Top of the Document

28

4 Pluralitatea intermediarăA Noţiune şi caracterizare Există pluralitate intermediară de infracţiuniatunci cacircnd după condamnarea definitivă a infractorului pentru o infracţiunesăvacircrşită anterior acesta comite din nou o infracţiune icircnainte de icircncepereaexecutării pedepsei icircn timpul executării sau icircn stare de evadare şi nu sunticircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Estevorba aşadar de o pluralitate de infracţiuni care nu constituie concurs deinfracţiuni deoarece infractorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (sau pentru un concurs de infracţiuni) şi apoi icircnainte de icircnceperea executării pedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare deci icircnainte de executarea icircn icircntregime a pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune Aceeaşi pluralitate de infracţiuni astfel realizată nu constituie nici stare de recidivă deoarece nu sunt icircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa recidiveiIcircntr-adevăr din reglementarea legală a recidivei s-a putut constata căexistenţa unei condamnări definitive a infractorului considerată drept criteriu de deosebire icircntre concursul de infracţiuni şi recidivă nu este suficientă pentru a caracteriza respectiva pluralitate de infracţiuni ca recidivă Pe lacircngă cerinţa unei condamnări definitive legea prevede şi anumite condiţii atacirct cu privire la primul termen al recidivei cacirct şi cu privire la cel de-al doilea termen al acesteia iar neicircndeplinirea acestor condiţii duce la inexistenţa stării de recidivă Astfel de exemplu dacă condamnarea anterioară indiferent de durata pedepsei este privitoare la o infracţiune săvacircrşită din culpă sau deşi priveşte o infracţiune intenţionată pedeapsa aplicată este icircnchisoarea de 6 luni sau o pedeapsă mai uşoară nu poate exista stare de recidivă De asemenea icircn cazul icircn care este realizat primul termen al recidivei dar infracţiunea săvacircrşită din nou este o infracţiune din culpă sau deşi este o infracţiune săvacircrşită cu intenţie pedeapsa pe care legea o prevede este icircnchisoarea de 6 luni sau mai mică iarăşi nu există recidivăToate aceste cazuri formează o situaţie intermediară icircntre concursul deinfracţiuni şi recidiva după condamnare o pluralitate de infracţiuni care contrar dispoziţiei art 32 C pen nu constituie nici concurs de infracţiuni nici recidivăB Consecinţe juridice Trăsăturile caracteristice pluralităţii intermediareimpun o reglementare specială a consecinţelor juridice pe care le antrenează icircn legătură cu stabilirea şi aplicarea pedepsei icircn asemenea situaţii Sub acestaspect art 40 din actualul Cod penal prevede că pentru pluralitatea intermediară pedeapsa se aplică potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni

Top of the Document

29

• UNITATEA SI PLURALITATEA DE INFRACTIUNI
• c) pluralitatea intermediară de infractiuni
• Unitatea infracţiunii
• 1 Generalităţi privind unitatea şi pluralitatea de infracţiuni
• Top of the Document
• 2 Unitatea naturală de infracţiune
• Icircn literatura de specialitate se face distincţie icircntre
• 3 Unitatea legală de infracţiune
• A Infracţiunea continuată
• Top of the Document
• B Infracţiunea complexă
• a) Noţiune şi caracterizare Potrivit unui concept unanim acceptat icircn
• b) Forme şi modalităţi
• c) Complexitatea naturală
• C Infracţiunea progresivă
• a) Noţiune şi caracterizare Denumirea de infracţiune progresivă este dată
• b) Efectele juridice Ţinacircndu-se seama de specificul infracţiunii
• D Infracţiunea de obicei
• a) Noţiune şi caracterizare Este denumită infracţiune de obicei sau de
• b) Efectele juridice Infracţiunea de obicei este şi ea o formă atipică a
• PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI
• 1 Consideraţii generale
• Top of the Document
• 2 Concursul de infracţiuni
• a) Concursul real (material) de infracţiuni Această formă a concursului
• b) Concursul ideal (formal) de infracţiuni Icircn teoria dreptului penal şi
• a) cacircnd s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe
• b) cacircnd s-au stabilit numai pedepse cu icircnchisoare se aplică pedeapsa cea
• c) cacircnd s-au stabilit numai amenzi se aplică cea mai mare care poate fi
• d) cacircnd s-a stabilit o pedeapsă cu icircnchisoare şi o pedeapsă cu amendă se
• e) cacircnd s-au stabilit mai multe pedepse cu icircnchisoare şi mai multe pedepse
• 3 Recidiva
• a) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediul
• b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei este
• c) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen există
• 4 Pluralitatea intermediară

infracţiunea de vătămare corporală gravă (art 182 C pen) Icircn cazul icircn care urmările s-au agravat excesiv şi se ajunge la moartea victimei fapta va constitui infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte Aşadar infracţiunea progresivă este şi ea o formă atipică a infracţiuniicaracterizată prin elementele definitorii arătate mai susb) Efectele juridice Ţinacircndu-se seama de specificul infracţiuniiprogresive momentul consumării acesteia coincide cu momentul epuizăriirezultatului Icircn consecinţă icircncadrarea juridică a faptei se va face icircn raport cuacest ultim rezultat şi de aceea icircn cazul infracţiunilor progresive pentrucalificarea corectă a faptei săvacircrşite trebuie să se aştepte epuizarea rezultatuluiDe la data epuizării rezultatului se calculează termenul de prescripţie arăspunderii penale De asemenea icircn funcţie de acest moment se determină şilegea penală aplicabilă Tot icircn raport de acest moment se determină şi incidenţa actelor de amnistie şi graţiereD Infracţiunea de obiceia) Noţiune şi caracterizare Este denumită infracţiune de obicei sau deobişnuinţă acea infracţiune ce se săvacircrşeşte prin repetarea acţiunii sauinacţiunii prin care se realizează elementul material al laturii obiective de un număr de ori suficient de mare pentru ca din această repetare să rezulte căautorul desfăşoară acea activitate infracţională ca un obicei din obişnuinţă sau ca o icircndeletnicire (cerşetoria prevăzută de art 326 Cpen prostituţia prevăzută de art 328 Cpen jocul de noroc prevăzut de art 330 alin 2 C pen vagabondajul prevăzut de art 327 C pen)Aşadar infracţiunea de obicei este o infracţiune unică o unitate legalăcreată de legiuitor dintr-o pluralitate de acte ce corespund prin trăsăturile lorfaptei incriminate dar care nu constituie infracţiune decacirct dacă se săvacircrşesc icircn mod repetat şi icircntr-un număr suficient de ori pentru a constitui un obicei sau o obişnuinţă a făptuitorului Luate izolat aceste fapte nu constituie infracţiune Icircn schimb ele se integrează icircn infracţiunea unică de obicei chiar dacă se săvacircrşesc după stingerea momentului consumării adică după acumularea unui număr suficient de repetări din care rezultă obişnuinţa Astfel şi icircn cazul infracţiunii de obicei pe lacircngă momentul consumării apare un moment al epuizării fapteib) Efectele juridice Infracţiunea de obicei este şi ea o formă atipică ainfracţiunii Infracţiunea de obicei nu este susceptibilă de forme imperfectecum este tentativa Ea este icircnsă susceptibilă de o formă atipică icircn sensul că se prelungeşte icircn timp după ce a atins momentul consumării icircnglobacircnd icircncontinuare icircn conţinutul său noile repetări ale faptei Are deci un moment alepuizării de care sunt legate toate consecinţele juridice Acest moment este

10

marcat de săvacircrşirea ultimei repetări iar icircn raport de această dată se determină legea penală aplicabilă şi incidenţa unor eventuale acte de clemenţă De la aceeaşi dată icircncepe să curgă termenul de prescripţie a răspunderii penale Top of the Document

PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI1 Consideraţii generaleA Noţiune Termenul de bdquopluralitate de infracţiunirdquo icircntr-o accepţiunelargă desemnează un grup de două sau mai multe infracţiuni O pluralitate de infracţiuni nu este icircnsă relevantă din punct de vedere juridic decacirct dacă icircntre cele două sau mai multe infracţiuni care o alcătuiesc există o anumită legătură din care decurg anumite consecinţe juridice Această legătură poate fi personală (in personam) icircn sensul că toate infracţiunile au fost săvacircrşite de aceeaşi persoană sau reală (in rem) atunci cacircnd icircntre infracţiunile care alcătuiesc pluralitatea există o legătură obiectivă de loc de timp de cauzalitate etcIcircn accepţiunea restracircnsă a termenului prin pluralitate de infracţiuni icircnteoria dreptului penal şi icircn legislaţia penală se icircnţelege un număr de două sau mai multe infracţiuni săvacircrşite de aceeaşi persoană Pluralitatea de infracţiuni ca instituţie a dreptului penal prezintă interes teoretic şi practic datorită consecinţelor pe care le poate avea pe planul răspunderii penale a făptuitorului al modului şi mijloacelor de reacţie icircmpotriva acestuiaB Sediul materiei Codul penal icircn vigoare reglementează pluralitatea deinfracţiuni icircn Cap IV din Titlul V al Părţii generale icircn textele art 32-40Localizarea materiei pluralităţii de infracţiuni nu este icircntacircmplătoare ci arela bază logica potrivit căreia icircnainte de a se stabili formele de manifestare apluralităţii infracţionale se impune a fi reglementat cadrul legal de existenţă al pluralităţiiIcircn noul Cod penal pluralitatea de infracţiuni a fost aşezată icircn capitolul VIIdin Titlul II icircn textul art 46-53C Formele pluralităţii de infracţiuniIcircn teoria dreptului penal şi icircn legislaţia penală sunt cunoscute mai multeforme de pluralităţi de infracţiuni dintre care cele mai importante sunt1048707 -concursul de infracţiuni1048707 -recidiva1048707 -pluralitatea intermediarăLegea noastră penală prevede icircn mod expres ca principale forme ale

11

pluralităţii de infracţiuni concursul de infracţiuni şi recidiva Astfel icircn art 32 alin l C pen se arată că pluralitatea de infracţiuni constituie după caz fie concurs de infracţiuni fie recidivă Icircn acelaşi timp icircnsă legea penală consacră icircn mod implicit şi forma pluralităţii intermediare de infracţiuni icircntre concurs şi recidivă prevăzacircnd icircn dispoziţiile din art 40 C pen reguli speciale de sancţionare a infractorului care după condamnarea definitivă pentru o infracţiune săvacircrşeşte din nou o infracţiune fără să fie icircndeplinite condiţiile pentru existenţa stării de recidivăCriteriul de distincţie icircntre cele două forme de bază ale pluralităţii deinfracţiuni concursul de infracţiuni şi recidiva icircl constituie existenţa (sauinexistenţa) unei hotăracircri judecătoreşti definitive de condamnareToate infracţiunile săvacircrşite de aceeaşi persoană icircnainte ca aceasta să fifost condamnată definitiv prezintă icircntotdeauna forma concursului deinfracţiuniInfracţiunile săvacircrşite de aceeaşi persoană după ce aceasta a fostcondamnată definitiv printr-o hotăracircre judecătorească pentru una sau maimulte infracţiuni alcătuiesc cea de a doua formă de bază a pluralităţii şianume recidivaPluralitatea intermediară a treia formă a pluralităţii se realizează atuncicacircnd o persoană după ce a fost condamnată definitiv pentru una sau mai multe infracţiuni săvacircrşeşte din nou o infracţiune icircnainte de icircnceperea executării pedepsei icircn timpul executării acesteia ori icircn stare de evadare şi nu sunt icircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivăPluralitatea intermediară este deci o pluralitate de infracţiuni care nu constituie nici concurs de infracţiuni nici recidivă Ea prezintă anumite trăsături caracteristice ale celor două forme de bază şi reprezintă o formă intermediară icircntre ele

Top of the Document

2 Concursul de infracţiuniA Noţiune şi caracterizare Icircn teoria dreptului penal şi icircn legislaţiapenală (art33 lit a C pen) concursul de infracţiuni este definit ca o formă apluralităţii de infracţiuni constacircnd din două sau mai multe infracţiuni săvacircrşite de aceeaşi persoană icircnainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre eleCondiţiile de existenţă ale concursului de infracţiuni sunt următoarelebull să se fi săvacircrşit două sau mai multe infracţiuni oricare ar fi natura saugravitatea acestora Infracţiunile pot avea forma faptului consumat sau a uneitentative pedepsibile după cum pot consta icircn participarea la săvacircrşirea acestora icircn calitate de autor instigator sau complice (art 144 C pen) Nu

12

interesează forma de vinovăţie cu care sunt săvacircrşite diferitele infracţiuni putacircnd fi săvacircrşite unele cu intenţie altele din culpă sau cu intenţie depăşită Infracţiunile care alcătuiesc concursul de infracţiuni pot fi de aceeaşi natură sau de natură diferită (de exemplu două sau trei infracţiuni de furt două sau trei infracţiuni de icircnşelăciune două sau mai multe infracţiuni de fals două sau mai multe infracţiuni de trafic de droguri etc ori dimpotrivă o infracţiune de viol alta de lipsire de libertate şi alta de perversiuni sexuale o infracţiune de furt alta de ucidere din culpă şi alta de părăsire a locului accidentului etcIcircn prima situaţie cacircnd infracţiunile care alcătuiesc concursul sunt deaceeaşi natură acesta poartă denumirea de concurs omogen iar icircn cealaltăsituaţie cacircnd infracţiunile care alcătuiesc concursul nu sunt de aceeaşi natură acest concurs se numeşte eterogenConcursul omogen (două trei sau cinci furturi săvacircrşite de aceeaşipersoană) nu trebuie confundat cu infracţiunea continuată cu care se aseamănă dar de care se deosebeşte prin pluralitatea de rezoluţii infracţionale corespunzătoare pluralităţii faptelor săvacircrşitebull infracţiunile să fie săvacircrşite de aceeaşi persoană Identitatea subiectuluiactiv al infracţiunilor ce alcătuiesc pluralitatea este de esenţa concursului deinfracţiuni Nu se cere ca făptuitorul să săvacircrşească cele două sau mai multeinfracţiuni icircn aceeaşi calitate contribuţia sa putacircnd fi la unele de autor la altele de instigator la altele de complice De asemenea persoana poate săvacircrşi singură unele dintre infracţiuni iar altele icircmpreună cu alte persoane icircn participaţiebull infracţiunile să fie săvacircrşite icircnainte de condamnarea definitivă afăptuitorului pentru vreuna dintre ele Nu pot constitui concurs de infracţiuni decacirct infracţiunile pentru care făptuitorul icircncă n-a fost condamnat definitiv chiar dacă este urmărit sau chiar trimis icircn judecată şi chiar dacă s-a pronunţat icircmpotriva sa o hotăracircre de condamnare cacirctă vreme această hotăracircre nu a rămas definitivă icircn cazurile şi modurile prevăzute de lege (art 416-417 C pr pen)Esenţial pentru existenţa concursului este ca infracţiunile să fie săvacircrşite icircnainte de data rămacircnerii definitive a hotăracircrii de condamnare pentru vreuna dintre ele chiar dacă descoperirea lor ar fi ulterioară acestei datebull infracţiunile săvacircrşite sau cel puţin două dintre ele să poată fi supusejudecării adică să aibă şi să-şi păstreze caracterul infracţional şi să poată atrage răspunderea penală a făptuitorului Astfel dacă icircn legătură cu două din cele două presupuse infracţiuni se constată existenţa unor cauze care icircnlătură caracterul penal al faptei (legitimă apărare caz fortuit eroare de fapt etc) sau dacă intervine ulterior o cauză care icircnlătură răspunderea penală

13

(amnistie prescripţie lipsa placircngerii prealabile etc) icircn toate aceste cazuri rămacircnacircnd o singură infracţiune susceptibilă de a fi supusă judecăţii nu există concurs de infracţiuni Acelaşi efect icircl produce şi intervenţia unor cauze de nepedepsire generale (de exemplu desistarea sau icircmpiedicarea rezultatului art 220 C pen icircmpiedicarea săvacircrşirii faptei art 30 C pen etc) sau speciale (de exemplu denunţarea de către mituitor a luării de mită art 255 alin 3 C pen retragerea mărturiei mincinoase art 260 alin 2 C pen etc)

B Forme şi modalităţi Concursul de infracţiuni se prezintă sub douăforme diferite icircn raport cu modul icircn care se săvacircrşesc infracţiunile concurente şi anume concursul real sau material şi concursul ideal sau formal de infracţiuni Aceste forme sunt prevăzute şi descrise icircn prevederile art 33 lit a şi b din actualul Cod penala) Concursul real (material) de infracţiuni Această formă a concursuluise caracterizează prin icircmprejurarea că cele două sau mai multe infracţiuni care icircl alcătuiesc sunt săvacircrşite prin două sau mai multe acţiuni sau inacţiunidistincte adică prin tot atacirctea acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare icircn parte conţinutul unei infracţiuni de sine stătătoare (de exemplu după ce a săvacircrşit o tacirclhărie făptuitorul a tulburat grav liniştea publică iar la intervenţia organelor poliţiei a proferat insulte şi ameninţări la adresa acestora) Infracţiunile pot fi diferite (concurs eterogen) sau de acelaşi fel (concurs omogen) se săvacircrşesc de regulă succesiv dar uneori pot fi săvacircrşite simultan (de exemplu făptuitorul loveşte şi insultă sau calomniază icircn acelaşi timp o persoană pătrunde fără drept icircn locuinţa unei persoane şi o loveşte etc) pot fi săvacircrşite icircn acelaşi loc sau icircn locuri diferite etc Nu interesează dacă icircntre infracţiunile concurente există sau nu vreo legătură obiectivă Icircn cazul icircn care icircntre infracţiunile concurente există legătură concursul poartă denumirea de concurs cu conexitate (caracterizat) Icircnpractică asemenea situaţii se icircntacirclnesc relativ frecvent ceea ce face să existedouă modalităţi ale concursului de infracţiunindash concurs simplu la care icircntre infracţiunile ce icircl compun nu existălegătură obiectivă (in rem)ndash concurs cu conexitate (caracterizat) format din infracţiuni icircntre careexistă o asemenea legăturăLegea penală icircn vigoare se referă icircn mod explicit la concursul cuconexitate prevăzacircnd icircn dispoziţia din art 33 lit a partea finală că existăconcurs de infracţiuni chiar dacă una dintre infracţiuni a fost comisă pentrusăvacircrşirea alteia (concurs cu conexitate etiologică) sau pentru ascunderea ei(concurs cu conexitate consecvenţională) Faptul că legea se referă doar la

14

aceste două forme ale conexităţii nu icircnseamnă că numai icircn aceste cazuri poate exista concurs cu conexitate ci dimpotrivă că legiuitorul a vrut să precizeze tocmai contrariul şi anume că există concurs de infracţiuni oricare ar fi caracterul legăturii reale dintre infracţiunile concurente deci oricare ar fi forma conexităţii acestora Precizarea pe care legiuitorul o face icircn legătură cu cele două forme ale concursului cu conexitate are ca scop să excludă confuzia pe care o creează teoria zisă a unităţii infracţionale icircntre infracţiunea mijloc şi infracţiunea scop teorie susţinută icircn trecut de unii autori şi icircnsuşită şi de practica judiciară mai veche Potrivit acestei teorii atunci cacircnd o infracţiune serveşte ca mijloc pentru comiterea sau ascunderea alteia (de exemplu falsificarea unui icircnscris oficial pentru a se putea comite sau ascunde o evaziune fiscală) cele două fapte alcătuiesc o singură infracţiune şi anume infracţiunea scop icircn care se absoarbe pierzacircndu-şi autonomia infracţiunea mijloc Teoria infracţiunii unice mijloc-scop este neconvingătoare şi evident greşită pentru că ignoră existenţa a două infracţiuni de sine stătătoare din care legiuitorul nu icircnţelege să construiască o unitate Pe de altă parte aplicarea acestei teorii ar duce la soluţii inadmisibile icircn cazul icircn care infracţiunea mijloc ar fi mai gravădecacirct infracţiunea scop (de exemplu icircn cazul icircn care este ucisă o persoanăpentru a se ascunde un furt)b) Concursul ideal (formal) de infracţiuni Icircn teoria dreptului penal şipotrivit legii penale (art 33 lit b C pen) concursul de infracţiuni icircmbracăforma concursului zis ideal sau formal atunci cacircnd icircn acţiunea sau inacţiuneasăvacircrşită de o persoană datorită icircmprejurărilor icircn care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs se găsesc realizate elementele constitutive ale două sau mai multor infracţiuni Ceea ce caracterizează şi diferenţiază concursul ideal de concursul real este icircmprejurarea că cele două sau mai multe infracţiuni care icircl compun sunt săvacircrşite nu prin tot atacirctea acţiuni sau inacţiuni ca icircn cazul concursului real ci printr-o singură acţiune sau inacţiune icircn care suntcomprimate elementele caracteristice obiective şi subiective ale acestor infracţiuniTratamentul sancţionator al concursului de infracţiuniCazul concursului de infracţiuni săvacircrşite de persoana fizicăSisteme de sancţionare Persoana fizică ce săvacircrşeşte mai multe infracţiuni demonstrează prin perseverenţa sa infracţională o periculozitate socială care impune sisteme de sancţionare adecvate icircn măsură să asigure realizarea cacirct mai eficace a funcţiilor şi rolului preventiv-educativ ale pedepsei cu cele două componente constracircngere şi reeducareIcircn doctrina penală şi icircn legislaţia penală există trei sisteme de sancţionarea concursului de infracţiuni şi anume

15

bull sistemul cumulului aritmetic potrivit căruia instanţa de judecatăstabileşte pentru fiecare infracţiune cacircte o pedeapsă după care le adiţionează şi dispune executarea pedepsei rezultate din adunarea aritmetică a acestora Acest sistem este criticat şi rar aplicat icircn legislaţia unor state icircntrucacirct este considerat rigid şi excesiv de aspru (s-a susţinut printre altele că icircn cazul pedepselor privative de libertate poate conduce la pedepse executabile care depăşesc durata de viaţă a unui om)bull sistemul absorbţiei potrivit căruia după stabilirea pedepsei pentrufiecare infracţiune concurentă pedepsele mai mici să fie absorbite icircn pedeapsa cea mai mare care urmează să fie executată A fost criticat şi acest sistem susţinacircndu-se icircn esenţă că este excesiv de blacircnd inducacircnd infractorului impresia că infracţiunile mai puţin grave rămacircn nepedepsite şi că astfel acest sistem reprezintă o icircncurajare pentru infractorul care săvacircrşeşte o infracţiune gravă să comită şi alte infracţiuni mai puţin grave pentru care pedepsele vor fi absorbite icircn pedeapsa pentru infracţiunea mai gravăbull sistemul cumulului juridic potrivit căruia după stabilirea pedepseipentru fiecare infracţiune concurentă instanţa de judecată va aplica pedeapsa cea mai grea la care se poate adăuga un spor Acest spor poate fi obligatoriu sau facultativ fix sau variabil icircn aşa fel icircncacirct să asigure o justăproporţionalizare a pedepsei icircn fiecare caz concret Acest sistem este cel maifrecvent prevăzut icircn legislaţiile statelor şi este cel mai agreat icircn doctrina penalăSistemul cumulului juridic este adoptat şi de actualul Cod penal romacircnAcest sistem denumit al cumulului juridic cu spor facultativ şi variabil esteunic pentru ambele forme ale concursului avacircnd unele particularităţi icircn raport cu felul şi genul sancţiunilor de drept penalVom prezenta icircn continuare modul icircn care este reglementat icircn actualulCod penal şi cum funcţionează acest sistemAplicarea pedepsei principale icircn cazul concursului de infracţiunisăvacircrşite de persoana fizicăSediul materiei este art 34 din Cpen care potrivit recentei modificăripoartă denumirea marginală de bdquopedeapsa principală icircn caz de concurs deinfracţiuni săvacircrşite de persoana fizicărdquoPotrivit art 34 Cpen icircn caz de concurs de infracţiuni se stabileştepedeapsa pentru fiecare infracţiune icircn parte iar dintre acestea se aplicăpedeapsa după cum urmeazăa) cacircnd s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multepedepse cu icircnchisoare ori cu amendă se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţăb) cacircnd s-au stabilit numai pedepse cu icircnchisoare se aplică pedeapsa cea

16

mai grea care poate fi sporită pacircnă la maximul ei special iar cacircnd acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la 5 anic) cacircnd s-au stabilit numai amenzi se aplică cea mai mare care poate fisporită pacircnă la maximul ei special iar dacă aest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la jumătate din acel maximd) cacircnd s-a stabilit o pedeapsă cu icircnchisoare şi o pedeapsă cu amendă seaplică pedeapsa icircnchisorii la care se poate adăuga amenda icircn totul sau icircn partee) cacircnd s-au stabilit mai multe pedepse cu icircnchisoare şi mai multe pedepsecu amendă se aplică pedeapsa icircnchisorii potrivit dispoziţiei de la lit b la care se poate adăuga amenda potrivit dispoziţiei de la lit cPrin aplicarea dispoziţiilor din alineatul precedent nu se poate depăşitotalul pedepselor stabilite de instanţă pentru infracţiunile concurenteDin economia textului de lege menţionat rezultă că aplicarea pedepseiprincipale se face icircn două etape obligatorii şi anume etapa stabilirii pedepsei pentru fiecare infracţiune etapa aplicării pedepsei rezultante (care urmează a fi executată)Aplicarea pedepselor complementarePedepsele complementare sunt cele arătate icircn art 53 pct 2 Cpen şiurmează să fie examinate icircntr-un alt capitol destinat instituţiei sancţiunilor de drept penalSediul materiei pedepselor complementare icircn cazul concursului deinfracţiuni este art 35 Cpen care prevede următoarelebull dacă pentru una dintre infracţiunile concurente s-a stabilit şi o pedeapsăcomplementară aceasta se aplică alături de pedeapsa icircnchisoriibull dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferităsau chiar de aceeaşi natură dar cu conţinut diferit acestea se aplică alături de pedeapsa icircnchisoriibull dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şicu acelaşi conţinut se aplică cea mai grea dintre acesteaAplicarea măsurilor de siguranţăMăsurile de siguranţă au ca scop icircnlăturarea unei stări de pericol şipreicircntacircmpinarea săvacircrşirii faptelor prevăzute de legea penală (art 111 Cpen)Icircn sfacircrşit teza ultimă a alineatului 5 recent introdus la art 35 Cpenprevede că bdquoicircn cazul măsurilor de siguranţă de aceeaşi natură şi cu acelaşiconţinut luate conform art 118 alin1 lita-e Cpen acestea se cumuleazărdquoAceastă teză se referă la măsura de siguranţă a confiscării speciale icircn cazurile icircn care se impune luarea acestei măsuri icircntr-o cauză penală faţă de acelaşi infractor a tuturor lucrurilor produse prin fapta penală săvacircrşită a

17

celor care au servit sau care au fost destinate să servească la săvacircrşirea infracţiunii a celor date pentru a determina săvacircrşirea infracţiunii sau pentru a-l răsplăti pe infractor a celor dobacircndite icircn mod vădit prin săvacircrşirea infracţiunii precum şi a celor deţinute contra dispoziţiilor legaleContopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente săvacircrşite depersoana fizicăIcircn cazul icircn care toate infracţiunile care alcătuiesc concursul fac obiectulaceluiaşi dosar penal care se judecă deodată icircn faţa aceleiaşi instanţe stabilirea şi aplicarea sancţiunilor de drept penal se realizează potrivit textelor art 34 şi 35 Cpen mai sus examinateExistă icircnsă cazuri cacircnd acelaşi infractor este judecat pentru infracţiuniconcurente icircn cauze diferite la termene diferite de aceeaşi instanţă ori deinstanţe diferite Asemenea situaţii se icircntacirclnesc icircn practică destul de frecvent deoarece nu toate infracţiunile sunt descoperite şi instrumentate icircn acelaşi timp şi icircn aceeaşi cauză penalăIcircn asemenea cazuri operaţiunea prin care se realizează aplicareadispoziţiilor referitoare la sancţionarea concursului de infracţiuni poartădenumirea de contopire a pedepselorAşadar contopirea pedepselor reprezintă acea operaţiune prin careinstanţa de judecată face aplicarea dispoziţiilor legale privind sancţionareaconcursului de infracţiuni icircn cazul unor condamnări separate pentru infracţiuni concurenteSediul materiei este art 36 din actualul Cod penal Denumirea marginalăa acestui text recent modificată este următoarea bdquoContopirea pedepselorpentru infracţiuni concurente săvacircrşite de persoana fizicărdquo Modificarea a fost impusă de introducerea icircn Codul penal a persoanei juridice ca un nou subiect activ al infracţiunii şi al răspunderii penalePotrivit reglementării din acest text de lege operaţia de contopire se poaterealiza după cum urmează icircn două ipotezebull cacircnd infractorul condamnat definitiv pentru una sau mai multeinfracţiuni este judecat ulterior pentru alte infracţiuni concurente Icircntr-oasemenea situaţie instanţa care judecă ultimele infracţiuni concurente va stabili cacircte o pedeapsă pentru fiecare infracţiune din cele deduse judecăţii ulterioare iar apoi le va contopi cu pedepsele stabilite anterior şi icircn final va aplica pedeapsa cea mai grea potrivit prevederilor art 34 Cpen Icircn cazul icircn care au fost aplicate şi pedepse complementare ori măsuri de siguranţă instanţa va face şi aplicarea art 35 Cpen Trebuie menţionat că dacă pedepsele anterioare au fost supuse contopirii cu aplicarea unui spor ele vor fi descontopite vor fi repuse fiecare icircn individualitatea lor şi apoi vor fi recontopite icircmpreună cu noile pedepse cu aplicarea unui spor cel puţin egal

18

cu cel anterior (deoarece sporul anterior fusese aplicat prin hotăracircre judecătorească definitivă şi dobacircndise autoritate de lucru judecat)bull cacircnd infractorul a fost condamnat definitiv pentru toate infracţiunileconcurente icircnsă prin hotăracircri judecătoreşti diferite Icircn asemenea situaţiiinstanţa icircnvestită cu cererea de contopire a tuturor pedepselor va descontopipedepsele contopite anterior va icircnlătura sporurile aplicate şi va repunepedepsele icircn individualitatea lor iar apoi va proceda la recontopirea pedepselor aplicacircnd cea mai grea dintre pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente la care va trebui să aplice un spor cel puţin egal cu cel mai mare care a fost icircnlăturat la descontopire Evident că atunci cacircnd instanţa stabileşte sporul pentru icircntreaga pluralitate de infracţiuni va trebui să evalueze atacirct numărul cacirct şi natura pedepselor stabilite anterior şi care reflectă gradul de pericol social al infracţiunilor judecate anterior definitivIcircn ipoteza icircn care condamnatul a executat integral sau icircn parte pedeapsaaplicată prin hotăracircrea judecătorească anterioară ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente aşa cum prevăd dispoziţiile art 36 alin 3 CpenIcircn situaţia icircn care pedeapsa detenţiei pe viaţă a fost comutată sau icircnlocuităcu pedeapsa icircnchisorii aceasta se va contopi după aceleaşi reguli mai susarătate (art 36 alin 4 Cpen)Situaţii specialeIcircn cazul icircn care după contopirea pedepselor intervine amnistia saugraţierea se va proceda după cum urmeazăndash amnistia şi respectiv graţierea nu se vor aplica la pedeapsa rezultantăci la fiecare infracţiune concurentă şi respectiv la fiecare pedeapsăndash cacircnd actul de amnistie sau graţiere este incident numai unora dintreinfracţiuni ori dintre pedepse se va dispune descontopirea pedepselor care vor fi repuse icircn individualitatea lor şi apoi se va aplica amnistia ori graţierea după care pedepsele rămase executabile se vor recontopi şi bineicircnţeles se va reaprecia sporul (dacă rămacircne de executat numai o singură pedeapsă sporul va fi icircnlăturat iar dacă nu se mai execută majoritatea pedepselor sporul iniţial va putea fi redus şi chiar icircnlăturat)Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente săvacircrşite depersoana juridică Potrivit art 401 recent introdus prin ultima modificare a Codului penal icircn caz de concurs de infracţiuni săvacircrşite de persoana juridică se stabileşte pedeapsa amenzii pentru fiecare infracţiune icircn parte şi se aplică amenda cea mai mare care poate fi sporită pacircnă la maximul special prevăzut icircn art 711 alin 2 sau 3 iar dacă acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la o treime din acel maximIcircn ipoteza icircn care o persoană juridică definitiv condamnată este judecată

19

ulterior pentru o infracţiune concurentă precum şi atunci cacircnd după ce ohotăracircre de condamnare a rămas definitivă se constată că persoana juridicăsuferise şi o altă condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentăinstanţa va proceda conform dispoziţiilor art 401 mai sus arătateReferitor la modul icircn care se aplică pedepsele complementare şi măsurilede siguranţă luate faţă de o persoană juridică pentru infracţiuni concurenteart 401 icircn alin 3 C pen prevede că sunt aplicabile dispoziţiile art 35referitoare la modul de aplicare a acestor pedepse şi măsuri icircn cazul persoanei fizice

Top of the Document

3 RecidivaA Noţiune şi caracterizare Recidiva este o altă formă de bază apluralităţii de infracţiuni care constă icircn săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni de către o persoană care a fost condamnată definitiv pentru o altă infracţiune Ceea ce caracterizează recidiva este deci icircmprejurarea că pluralitatea de infracţiuni săvacircrşite de aceeaşi persoană este realizată icircntr-un anumit mod şi anume după ce făptuitorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (eventual pentru două sau mai multe infracţiuni) mai săvacircrşeşte ulterior icircnainte de a icircncepe executarea pedepsei icircn timpul executării acesteia ori icircn stare de evadare sau după ce a executat pedeapsa una sau eventual mai multe infracţiuni icircn anumite condiţiiDeosebirea evidentă fată de concursul de infracţiuni o constituieintervenţia unei hotăracircri judecătoreşti definitive de condamnare icircn dispreţulcăreia infractorul continuă activitatea infracţională săvacircrşind din nou oinfracţiune sau mai multe Această deosebire dintre autorul unui concurs deinfracţiuni şi acela al unei recidive este dublată de o deosebire esenţială careconstă icircn periculozitatea celui care recidivează Prin săvacircrşirea uneia sau maimultor noi infracţiuni după ce a fost condamnat definitiv pentru o altă sau alte infracţiuni acest infractor atrage atenţia că este incorigibil şi deci că prezintă un grad mare de pericol pentru societate Această icircmprejurare determină pe planul dreptului penal necesitatea elaborării unor măsuri de apărare specifice Este de reţinut icircn acest sens că existenţa recidivei stă la baza distincţiei ce se face icircntre infractorul primar şi infractorul recidivist Denumirea de infractor primar este dată infractorului care nu a mai fost anterior condamnat pentru una sau eventual pentru un concurs de infracţiuni precum şi celui care a mai fost condamnat icircnsă condamnarea nu icircndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Icircn mod corespunzător denumirea de infractor recidivist este dată infractorului care a mai fost condamnat şi care după condamnarea definitivă sau după

20

executarea pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune icircn condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivăDistincţia icircntre infractorii primari şi infractorii recidivişti este importantăfiindcă legea penală prevede un tratament sancţionator mai sever pentruinfractorul recidivist Infractorii recidivişti sunt apoi exceptaţi de regulă de la beneficiul unor acte de clemenţă (amnistie graţiere) şi sunt prevăzute icircn lege şi alte condiţii restrictive icircn privinţa acestora referitor la liberarea lorcondiţionată precum şi la obţinerea reabilităriiB Structura Existenţa unei condamnări definitive a infractorului catrăsătură caracteristică a recidivei determină o anumită structurare ainfracţiunilor care alcătuiesc această formă a pluralităţiiAşa cum am arătat conceptul de recidivă este condiţionat de existenţaunei condamnări definitive a infractorului pentru una ori mai multe infracţiuni săvacircrşite anterior săvacircrşirea din nou de către acesta a unei infracţiuniCondamnarea definitivă şi infracţiunea săvacircrşită din nou apar aşadar caelemente constitutive ale stării de recidivă Acestor două elemente icircn teoriadreptului penal li s-a dat denumirea de termeni ai recidiveiPrimul termen al recidivei este format totdeauna dintr-o condamnaredefinitivă la o pedeapsă privativă de libertate iar al doilea termen al recidive este format totdeauna din săvacircrşirea din nou a unei infracţiuniCei doi termeni ai recidivei sunt ei icircnşişi susceptibili de numeroasevariaţiuni se pot prezenta sub forme diferite determină la racircndul lor o anumită configuraţie a stării de recidivă Astfel de exemplu primul termen al recidivei poate fi o hotăracircre definitivă de condamnare la pedeapsa icircnchisorii variabilă ca durată este posibil ca hotăracircrea să nu fie pusă icircncă icircn executare să se afle icircn curs de executare sau ca pedeapsa să fie icircn icircntregime executată sau considerată ca executată hotăracircrea de condamnare poate fi pronunţată uneori de către o instanţă judecătorească străină pedeapsa solicitată poate privi o singură infracţiune sau un concurs de infracţiuni etc La racircndul său cel de-al doilea termen al recidivei poate consta din săvacircrşirea unei infracţiuni de gravitate diferită de acelaşi fel cu infracţiunea sau infracţiunile săvacircrşite anterior sau diferită de acestea la un interval mai mare sau mai mic de timp de la executarea pedepsei etcReglementarea recidivei a trebuit să ţină seama de trăsăturile esenţiale şide variaţiunile pe care le prezintă cei doi termeni ai recidiveiC Modalităţi ale recidivei icircn cazul persoanei fizice Icircn teoria dreptuluipenal s-a dat denumirea de modalităţi ale recidivei felului icircn care se prezintă icircn concret recidiva icircn raport cu variaţiunile la care sunt supuşi cei doi termeni ai recidivei Cunoaşterea acestor modalităţi este importantă pentru

21

mai buna cunoaştere a icircnseşi reglementărilor legale privind recidiva Cele mai cunoscute dintre modalităţile recidivei sunta) Recidiva după condamnare (denumită şi recidivă postcondamnatoriesau recidiva fictivă) şi recidiva după executare (denumită şi recidivapostexecutorie sau recidivă reală)Se consideră recidivă după condamnare săvacircrşirea din nou a uneiinfracţiuni mai icircnainte ca infractorul să fi executat icircn icircntregime pedeapsa la care a fost anterior condamnat sau mai icircnainte ca pedeapsa să fi fost eventualconsiderată ca executatăDimpotrivă recidiva se consideră după executare atunci cacircnd săvacircrşireadin nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregimepedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată icircnicircntregime Icircntre cele două modalităţi există nu numai o deosebire formală dar şi o deosebire de fond decurgacircnd din caracterul specific al recidivei după executare care dovedeşte că cel condamnat nu s-a reeducat sub influenţa pedepsei spre deosebire de recidiva după condamnare la care proba incorigibilităţii prin pedeapsă nu este făcută Pornind de la această deosebire unii autori au dat denumirea de bdquorealărdquo recidivei după executare şi bdquofictivărdquo sau bdquoformalărdquo recidivei după condamnare Denumirile acestea nu sunt icircnsă justificate deoarece şi recidiva după condamnare este tot aşa de reală ca şi recidiva după executare Recidiva după condamnare este şi ea o dovadă a perseverenţei infracţionale a infractorului care icircn dispreţul unei condamnări definitive pronunţate icircmpotriva sa săvacircrşeşte totuşi din nou o infracţiuneDe aceea este admis că recidiva poate exista icircn ambele modalităţidiferenţierea dintre ele determinacircnd numai o oarecare deosebire de tratamentb) Recidiva generală şi recidiva specială Recidiva este denumităgenerală atunci cacircnd infracţiunile săvacircrşite adică infracţiunea pentru care s-a pronunţat condamnarea definitivă şi infracţiunea săvacircrşită din nou sunt diferite ca gen sau specie recidiva nefiind condiţionată de o asemănare icircntreinfracţiunile ce intră icircn compunerea celor doi termeni Dimpotrivă recidiva este specială atunci cacircnd icircntre infracţiunile respective există asemănare adică ele sunt de aceeaşi natură Recidiva specială este considerată mai periculoasă ea dovedind o anume specializare a infractorului şi deci o perseverenţă infracţionalăc) Recidiva absolută şi recidiva relativă Recidiva este denumită absolutăatunci cacircnd existenţa ei nu este condiţionată de gravitatea primei condamnări şi relativă atunci cacircnd pedeapsa anterioară este de o anumită gravitate şidovedeşte perseverenţa infracţională a infractorului

22

d) Recidiva mare şi recidiva mică La recidiva mare primul termen icirclconstituie o condamnare la o pedeapsă de o gravitate mai mare care relevă prin ea icircnsăşi periculozitatea infractorului care perseverează icircn aceste condiţii săvacircrşind noi infracţiuni Din contră denumirea de mică recidivă a fost atribuită recidivei la care primul termen este format nu din una singură ci din mai multe condamnări la pedepse mici ce nu depăşesc o anume gravitate consideracircndu-se că numai după mai multe condamnări la pedepse mai uşoare infractorul relevă acea periculozitate specifică recidivistuluie) Recidiva temporară şi recidiva perpetuă Distincţia are icircn vedereintervalul de timp de la condamnare sau de la executarea pedepsei icircn caretrebuie să se săvacircrşească din nou o infracţiune pentru a exista recidivă Dinacest punct de vedere recidiva este perpetuă atunci cacircnd se realizeazăindiferent de intervalul la care s-ar săvacircrşi din nou o infracţiune şi temporară atunci cacircnd se realizează numai dacă săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni a avut loc icircnlăuntrul unui anumit termen de la condamnare sau de la executarea pedepsei anterioare Este admisă icircn general recidiva temporarăf) Recidiva cu efect unic şi recidiva cu efecte progresive Distincţia are icircnvedere efectele pe care le produce recidiva asupra pedepsei pentru infracţiunea săvacircrşită icircn această stare Recidiva cu efect unic este aceea ale cărei efecte sunt aceleaşi ori de cacircte ori s-ar repeta starea de recidivă Recidiva cu efecte progresive este aceea ale cărei consecinţe se agravează progresiv cu fiecare nouă recidivăg) Recidiva teritorială şi recidiva internaţională Recidiva se numeşteteritorială atunci cacircnd existenţa ei este condiţionată de cerinţa ca primul săutermen să fie o hotăracircre de condamnare pronunţată de o instanţă naţională spre deosebire de recidiva zisă internaţională la care primul termen poate fi o condamnare pronunţată icircn străinătate Admiterea recidivei internaţionaleimplică recunoaşterea hotăracircrilor judecătoreşti străine şi este determinată denecesitatea cooperării internaţionale icircn lupta cu criminalitateaD Reglementarea recidivei icircn legea penală icircn vigoare icircn cazul persoaneifizice Icircn reglementarea instituţiei recidivei icircn dreptul nostru penal au fost avute icircn vedere modalităţile sus-examinate Reglementarea se face prin dispoziţiile din art 37-39 Cpen modalităţile principale ale recidivei fiind recidiva după condamnare recidiva după executare şi mica recidivă care poate fi după condamnare sau după executarea) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediulmateriei pentru instituţia recidivei a fost modificată recent avacircnd denumireabdquorecidiva icircn cazul persoanei fizicerdquo Această modificare a fost impusă deintroducerea icircn Codul penal a persoanei juridice ca un nou subiect activ alinfracţiunii şi al răspunderii penale

23

Potrivit dispoziţiilor art 37 alin l lit a C pen există recidivă pentrupersoana fizică atunci cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri decondamnare la pedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni cel condamnatsăvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie icircnainte de icircnceperea executăriipedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare iar pedeapsaprevăzută de lege pentru a doua infracţiune este icircnchisoarea mai mare de un anDin analiza dispoziţiei legale rezultă condiţiile prevăzute de lege pentruexistenţa recidivei icircn această modalitate Astfel cu privire la primul termen se cer icircndeplinite următoarele condiţiibull să existe o hotăracircre definitivă de condamnare a infractorului lapedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni Dacă hotăracircrea nu era definitivă icircnmomentul săvacircrşirii celei de-a doua infracţiuni nu va exista recidivă ci concurs de infracţiuni De asemenea dacă pedeapsa nu este icircnchisoarea mai mare de 6 luni ci de 6 luni sau mai mică iarăşi nu va exista recidivă Pedeapsa prevăzută icircn hotăracircrea de condamnare poate fi aplicată de instanţă pentru o singură infracţiune sau pentru un concurs de infracţiuni Icircn acest din urmă caz este vorba de pedeapsa rezultată care trebuie să fie mai mare de 6 luni chiar dacă pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente luate separat nu depăşesc nici una durata de 6 luni Poate constitui primul termen al recidivei după condamnare ca de altfel şi al recidivei după executare chiar şi o hotăracircre de condamnare pronunţată icircn străinătate Aceasta rezultă din dispoziţia din alin 2 al art 37 C pen care prevede că pentru stabilirea stării de recidivă icircn aceste cazuri se poate ţine seama şi de hotăracircrea de condamnare pronunţată icircn străinătate pentru o faptă prevăzută şi de legea romacircnă dacă acea hotăracircre a fost recunoscută potrivit dispoziţiilor legii Aceste dispoziţii sunt cele din art 519 şi urm C pr pen Legea noastră penală consacră aşadar aşa-numita recidivă internaţionalăbull hotăracircrea de condamnare să fi fost pronunţată pentru o infracţiunesăvacircrşită cu intenţie Această condiţie rezultă din dispoziţia prevăzută icircn art 38 alin l lit a C pen dispoziţie introdusă prin Legea nr 61973 de modificare a Codului penal care prevede că la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare la infracţiunile săvacircrşite din culpăPrin prevederea acestei condiţii a fost subliniată trăsătura caracteristică arecidivei aceea de a exprima perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist perseverenţă care nu este posibilă decacirct icircn cazul infracţiunilor cuintenţiebull hotăracircrea de condamnare să nu fie dintre acelea icircn care potrivit legiinu se tine seama la stabilirea stării de recidivă

24

Legea prevede icircn art 38 C pen o serie de cazuri icircn care o hotăracircre decondamnare definitivă nu poate constitui primul termen al recidivei Potrivitacestor dispoziţii la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare landash infracţiunile săvacircrşite icircn timpul minorităţii Această dispoziţie areraţiunea de a-l degreva pe minor icircn viitor de urmările prejudiciabile ale unor fapte săvacircrşite icircn perioada minorităţii cacircnd personalitatea sa era icircn curs de formarendash infracţiunile săvacircrşite din culpă Această dispoziţie a fost introdusă prinndash infracţiunile amnistiate Amnistia fiind o cauză care icircnlătură răspunderea penală a făptuitorului pentru infracţiunea săvacircrşită (art 119 C pen) este firesc ca hotăracircrea de condamnare privitoare la o infracţiune amnistiată să nu mai poată constitui primul termen al recidiveindash faptele nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală După cumeste ştiut dezincriminarea unei fapte (abolitio criminis) prin legea nouă face să icircnceteze toate consecinţele penale ale hotăracircrii judecătoreşti pronunţate icircn baza legii vechi cu privire la acea faptă (art 12 C pen) Printre consecinţele penale ale dezincriminării faptei icircnlăturate prin intrarea icircn vigoare a legii noi dezincriminatoare este şi aceea ca hotăracircrea de condamnare pronunţată pentru fapta dezincriminată să nu poată constitui primul termen al recidiveiCu privire la cel de-al doilea termen al recidivei pentru existenţa recidiveidupă condamnare este necesară icircndeplinirea următoarelor condiţiibull infractorul să săvacircrşească din nou o infracţiune cu intenţie Nu se cereca infracţiunea să fie de aceeaşi natură ca aceea pentru care infractorul a fostcondamnat anterior Legea consacră deci aşa-numita recidivă generalăInfracţiunea poate avea forma tentativei sau a faptului consumat sau poateconsta icircn participarea la săvacircrşirea acestora ca autor instigator sau complice(art144 Cpen) Este necesar icircnsă ca infracţiunea săvacircrşită din nou să fieintenţionată adică să fie săvacircrşită cu intenţie directă indirectă sau depăşită(praeterintenţie) Această cerinţă introdusă prin modificarea din 1973 aCodului penal are ca scop restracircngerea sferei recidivei la infracţiunile săvacircrşite cu intenţie fiindcă numai icircn cazul săvacircrşirii acestora se poate vorbi de perseverenţa infracţională a recidivistului Icircn ce priveşte asimilarea intenţiei depăşite cu intenţia directă sau indirectă ca o condiţie pentru existenţa atacirct a primului termen cacirct şi a celui de-al doilea termen al recidivei aceasta se justifică prin icircmprejurarea că primum delictum din compunerea infracţiunii praeterintenţionate este săvacircrşit cu intenţie şi el stă la baza rezultatului mai grav chiar dacă acesta este produs din culpăbull pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvacircrşită din nou să fieicircnchisoarea mai mare de un an Această cerinţă prevăzută prin modificarea

25

Codului penal din 1973 are şi ea ca scop restracircngerea sferei recidivei lainfracţiuni de o anumită gravitate Legea are icircn vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune icircn configuraţia tipică a acesteia sau după caz icircntr-o variantă agravată sau atenuată Maximul special al pedepsei icircnchisorii pentru această infracţiune trebuie să depăşească un an Spre deosebire deci de primul termen a cărui gravitate se exprimă icircn pedeapsa aplicată de instanţa judecătorească gravitatea celui de-al doilea termen al recidivei se exprimă icircn pedeapsa prevăzută de lege Dacă această pedeapsă este icircnchisoarea de un an sau mai mică ori amendă infracţiunea săvacircrşită nu poate constitui al doilea termen al recidivei Pedeapsa ce se ia icircn considerare este aceea prevăzută delege pentru infracţiunea tip chiar dacă infracţiunea săvacircrşită din nou are forma tentativeibull infracţiunea care constituie cel de-al doilea termen al recidivei dupăcondamnare trebuie să fie săvacircrşită icircnainte de icircnceperea executării pedepseianterioare icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare Nouainfracţiune trebuie să fie săvacircrşită deci icircn intervalul cuprins icircntre data rămacircnerii definitive a hotăracircrii de condamnare şi data la care pedeapsa este icircn icircntregime executată sau considerată ca executată Nu interesează deci dacă hotăracircrea anterioară a fost sau nu pusă icircn executare dacă executarea pedepsei a fost suspendată condiţionat sau dacă s-a dispus obligarea condamnatului la muncă corecţională dacă condamnatul se află icircn penitenciar icircn stare de libertate condiţionată sau icircn stare de evadareCel de-al doilea termen al recidivei constă din săvacircrşirea unei singureinfracţiuni care icircndeplineşte condiţiile prevăzute de lege b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei estereglementată prin dispoziţia din art 37 alin l lit b C pen care prevede căexistă recidivă şi atunci cicircnd după executarea unei pedepse cu icircnchisoarea mai mare de 6 luni după graţierea totală a restului de pedeapsă ori după icircmplinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Recidiva după executare nu se deosebeşte deci icircn esenţă de recidiva după condamnare decacirct prin icircmprejurarea că săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregime pedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată Reabilitarea fiind o cauză care icircnlătură consecinţele condamnării printre care şi starea de recidivă este firesc ca o condamnare icircn privinţa căreia a intervenit reabilitarea de drept (art 134 86 62 alin 6 C pen) sau reabilitarea judecătorească (art 135 şi urm C pen) să nu mai poată constitui primul termen al recidivei

26

Legea prevede icircnsă că acelaşi efect icircl produce şi icircmplinirea termenelor dereabilitare Este vorba de termenele a căror icircmplinire atrage reabilitarea de drept sau a celor după icircmplinirea cărora este posibilă reabilitarea judecătorească (art 135 C pen) Legiuitorul a considerat că după trecerea acestor termene de la executarea pedepsei termene icircn cursul cărora fostul condamnat nu a săvacircrşit din nou o infracţiune nu se mai poate vorbi de o perseverenţă infracţională caracteristică recidivei Legea noastră penală nu admite deci aşa-numita recidivă perpetuă consacracircnd dimpotrivă recidiva temporarăCu privire la cel de-al doilea termen ai recidivei după executare legeaprevede aceleaşi condiţii ca şi la recidiva după condamnare Infracţiuneasăvacircrşită din nou poate fi de orice natură icircnsă trebuie să fie săvacircrşită cuintenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune trebuie să fie icircnchisoarea mai mare de un an Săvacircrşirea infracţiunii trebuie să aibă loc după data terminării executării pedepsei după data publicării decretului de graţiere totală sau a restului de pedeapsă sau respectiv după data la care s-a icircmplinit termenul de prescripţie a executării pedepsei anterioarec) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen existărecidivă şi atunci cacircnd după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu icircnchisoare pacircnă la 6 luni sau după executare după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescrierea executării a cel puţin trei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Legea reglementează deci aşa-numita mică recidivă care se deosebeşte de marea recidivă prin structura primului termen care este multiplu Recidiva mică poate exista fie ca recidivă după condamnare fie ca recidivă după executarePentru existenţa primului termen al recidivei mici legea prevedeurmătoarele condiţiibull să existe cel puţin trei condamnări definitive fiecare dintre ele lapedeapsa icircnchisorii de 6 luni sau mai mică (recidivă după condamnare) sauinfractorul să fi executat icircn icircntregime ori să fi beneficiat de graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori de prescripţia executării a cel puţin trei asemenea pedepse (recidivă după executare) Dacă sunt mai puţin de trei condamnări sau dacă acestea nu se referă la pedepse cu icircnchisoare nu poate exista primul termen al recidiveibull toate cele trei infracţiuni pentru care au fost pronunţate pedepselerespective să fie săvacircrşite cu intenţie ca şi icircn cazul celorlalte modalităţi alerecidivei şi tot pentru a se dovedi perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist

27

bull să nu existe vreunul din cazurile prevăzute icircn art 38 alin l şi 2 C penicircn care condamnarea anterioară nu poate constitui primul termen al recidiveiIcircn ce priveşte cel de-al doilea termen al micii recidive condiţiile cerutepentru existenţa sa sunt aceleaşi ca şi icircn cazul marii recidive Se cere cainfracţiunea săvacircrşită din nou care poate fi diferită ca natură de celelalte (celpuţin trei) săvacircrşite anterior să fie comisă cu intenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune să fie icircnchisoarea mai mare de un anStarea de recidivă constituie o cauză de agravare a pedepsei icircn oricaredintre modalităţile prevăzute de legeRecidiva icircn cazul persoanei juridiceNoul text al art 402 recent introdus icircn Codul penal prevede că existărecidivă pentru persoana juridică icircn următoarele cazurindash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară nu a fost executatăndash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară a fost executată sau considerată ca executatăTratamentul sancţionator al recidivei persoanei juridicePotrivit art 402 alin2 din Cpen icircn cazul recidivei prevăzută icircn alin 1lita amenda stabilită pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior şi amenda aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc potrivit art 401 alin 1 şi 3 cu precizarea că sporul prevăzută de art 401 alin1 poate fi mărit pacircnă la jumătateIcircn ipoteza icircn care amenda anterioară aplicată persoanei juridice a fostexecutată icircn parte contopirea se face icircntre amenda ce a mai rămas de executat şi amenda aplicată pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior (art 402 alin3 Cpen) Pentru cea de a doua modalitate a recidivei prevăzută icircn art 402 alin 1litb se aplică pedeapsa amenzii pacircnă la maximul special prevăzut icircnart 711alin 2 sau 3 iar dacă acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la două treimi din acel maximUltimul alineat al art 402 Cpen soluţionează şi situaţia icircn care după rămacircnerea definitivă a hotăracircrii de condamnare a persoanei juridice şi mai icircnainte ca amenda să fi fost executată sau considerată ca executată se descoperă că persoana juridică condamnată se află icircn stare de recidivă Icircn asemenea situaţii textul prevede că instanţa va aplica dispoziţiile din alin 2 ale art 402 Cpen icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit a iar icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit b va face aplicarea dispoziţiilor din alin 4 ale aceluiaşi text Top of the Document

28

4 Pluralitatea intermediarăA Noţiune şi caracterizare Există pluralitate intermediară de infracţiuniatunci cacircnd după condamnarea definitivă a infractorului pentru o infracţiunesăvacircrşită anterior acesta comite din nou o infracţiune icircnainte de icircncepereaexecutării pedepsei icircn timpul executării sau icircn stare de evadare şi nu sunticircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Estevorba aşadar de o pluralitate de infracţiuni care nu constituie concurs deinfracţiuni deoarece infractorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (sau pentru un concurs de infracţiuni) şi apoi icircnainte de icircnceperea executării pedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare deci icircnainte de executarea icircn icircntregime a pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune Aceeaşi pluralitate de infracţiuni astfel realizată nu constituie nici stare de recidivă deoarece nu sunt icircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa recidiveiIcircntr-adevăr din reglementarea legală a recidivei s-a putut constata căexistenţa unei condamnări definitive a infractorului considerată drept criteriu de deosebire icircntre concursul de infracţiuni şi recidivă nu este suficientă pentru a caracteriza respectiva pluralitate de infracţiuni ca recidivă Pe lacircngă cerinţa unei condamnări definitive legea prevede şi anumite condiţii atacirct cu privire la primul termen al recidivei cacirct şi cu privire la cel de-al doilea termen al acesteia iar neicircndeplinirea acestor condiţii duce la inexistenţa stării de recidivă Astfel de exemplu dacă condamnarea anterioară indiferent de durata pedepsei este privitoare la o infracţiune săvacircrşită din culpă sau deşi priveşte o infracţiune intenţionată pedeapsa aplicată este icircnchisoarea de 6 luni sau o pedeapsă mai uşoară nu poate exista stare de recidivă De asemenea icircn cazul icircn care este realizat primul termen al recidivei dar infracţiunea săvacircrşită din nou este o infracţiune din culpă sau deşi este o infracţiune săvacircrşită cu intenţie pedeapsa pe care legea o prevede este icircnchisoarea de 6 luni sau mai mică iarăşi nu există recidivăToate aceste cazuri formează o situaţie intermediară icircntre concursul deinfracţiuni şi recidiva după condamnare o pluralitate de infracţiuni care contrar dispoziţiei art 32 C pen nu constituie nici concurs de infracţiuni nici recidivăB Consecinţe juridice Trăsăturile caracteristice pluralităţii intermediareimpun o reglementare specială a consecinţelor juridice pe care le antrenează icircn legătură cu stabilirea şi aplicarea pedepsei icircn asemenea situaţii Sub acestaspect art 40 din actualul Cod penal prevede că pentru pluralitatea intermediară pedeapsa se aplică potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni

Top of the Document

29

• UNITATEA SI PLURALITATEA DE INFRACTIUNI
• c) pluralitatea intermediară de infractiuni
• Unitatea infracţiunii
• 1 Generalităţi privind unitatea şi pluralitatea de infracţiuni
• Top of the Document
• 2 Unitatea naturală de infracţiune
• Icircn literatura de specialitate se face distincţie icircntre
• 3 Unitatea legală de infracţiune
• A Infracţiunea continuată
• Top of the Document
• B Infracţiunea complexă
• a) Noţiune şi caracterizare Potrivit unui concept unanim acceptat icircn
• b) Forme şi modalităţi
• c) Complexitatea naturală
• C Infracţiunea progresivă
• a) Noţiune şi caracterizare Denumirea de infracţiune progresivă este dată
• b) Efectele juridice Ţinacircndu-se seama de specificul infracţiunii
• D Infracţiunea de obicei
• a) Noţiune şi caracterizare Este denumită infracţiune de obicei sau de
• b) Efectele juridice Infracţiunea de obicei este şi ea o formă atipică a
• PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI
• 1 Consideraţii generale
• Top of the Document
• 2 Concursul de infracţiuni
• a) Concursul real (material) de infracţiuni Această formă a concursului
• b) Concursul ideal (formal) de infracţiuni Icircn teoria dreptului penal şi
• a) cacircnd s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe
• b) cacircnd s-au stabilit numai pedepse cu icircnchisoare se aplică pedeapsa cea
• c) cacircnd s-au stabilit numai amenzi se aplică cea mai mare care poate fi
• d) cacircnd s-a stabilit o pedeapsă cu icircnchisoare şi o pedeapsă cu amendă se
• e) cacircnd s-au stabilit mai multe pedepse cu icircnchisoare şi mai multe pedepse
• 3 Recidiva
• a) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediul
• b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei este
• c) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen există
• 4 Pluralitatea intermediară

marcat de săvacircrşirea ultimei repetări iar icircn raport de această dată se determină legea penală aplicabilă şi incidenţa unor eventuale acte de clemenţă De la aceeaşi dată icircncepe să curgă termenul de prescripţie a răspunderii penale Top of the Document

PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI1 Consideraţii generaleA Noţiune Termenul de bdquopluralitate de infracţiunirdquo icircntr-o accepţiunelargă desemnează un grup de două sau mai multe infracţiuni O pluralitate de infracţiuni nu este icircnsă relevantă din punct de vedere juridic decacirct dacă icircntre cele două sau mai multe infracţiuni care o alcătuiesc există o anumită legătură din care decurg anumite consecinţe juridice Această legătură poate fi personală (in personam) icircn sensul că toate infracţiunile au fost săvacircrşite de aceeaşi persoană sau reală (in rem) atunci cacircnd icircntre infracţiunile care alcătuiesc pluralitatea există o legătură obiectivă de loc de timp de cauzalitate etcIcircn accepţiunea restracircnsă a termenului prin pluralitate de infracţiuni icircnteoria dreptului penal şi icircn legislaţia penală se icircnţelege un număr de două sau mai multe infracţiuni săvacircrşite de aceeaşi persoană Pluralitatea de infracţiuni ca instituţie a dreptului penal prezintă interes teoretic şi practic datorită consecinţelor pe care le poate avea pe planul răspunderii penale a făptuitorului al modului şi mijloacelor de reacţie icircmpotriva acestuiaB Sediul materiei Codul penal icircn vigoare reglementează pluralitatea deinfracţiuni icircn Cap IV din Titlul V al Părţii generale icircn textele art 32-40Localizarea materiei pluralităţii de infracţiuni nu este icircntacircmplătoare ci arela bază logica potrivit căreia icircnainte de a se stabili formele de manifestare apluralităţii infracţionale se impune a fi reglementat cadrul legal de existenţă al pluralităţiiIcircn noul Cod penal pluralitatea de infracţiuni a fost aşezată icircn capitolul VIIdin Titlul II icircn textul art 46-53C Formele pluralităţii de infracţiuniIcircn teoria dreptului penal şi icircn legislaţia penală sunt cunoscute mai multeforme de pluralităţi de infracţiuni dintre care cele mai importante sunt1048707 -concursul de infracţiuni1048707 -recidiva1048707 -pluralitatea intermediarăLegea noastră penală prevede icircn mod expres ca principale forme ale

11

pluralităţii de infracţiuni concursul de infracţiuni şi recidiva Astfel icircn art 32 alin l C pen se arată că pluralitatea de infracţiuni constituie după caz fie concurs de infracţiuni fie recidivă Icircn acelaşi timp icircnsă legea penală consacră icircn mod implicit şi forma pluralităţii intermediare de infracţiuni icircntre concurs şi recidivă prevăzacircnd icircn dispoziţiile din art 40 C pen reguli speciale de sancţionare a infractorului care după condamnarea definitivă pentru o infracţiune săvacircrşeşte din nou o infracţiune fără să fie icircndeplinite condiţiile pentru existenţa stării de recidivăCriteriul de distincţie icircntre cele două forme de bază ale pluralităţii deinfracţiuni concursul de infracţiuni şi recidiva icircl constituie existenţa (sauinexistenţa) unei hotăracircri judecătoreşti definitive de condamnareToate infracţiunile săvacircrşite de aceeaşi persoană icircnainte ca aceasta să fifost condamnată definitiv prezintă icircntotdeauna forma concursului deinfracţiuniInfracţiunile săvacircrşite de aceeaşi persoană după ce aceasta a fostcondamnată definitiv printr-o hotăracircre judecătorească pentru una sau maimulte infracţiuni alcătuiesc cea de a doua formă de bază a pluralităţii şianume recidivaPluralitatea intermediară a treia formă a pluralităţii se realizează atuncicacircnd o persoană după ce a fost condamnată definitiv pentru una sau mai multe infracţiuni săvacircrşeşte din nou o infracţiune icircnainte de icircnceperea executării pedepsei icircn timpul executării acesteia ori icircn stare de evadare şi nu sunt icircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivăPluralitatea intermediară este deci o pluralitate de infracţiuni care nu constituie nici concurs de infracţiuni nici recidivă Ea prezintă anumite trăsături caracteristice ale celor două forme de bază şi reprezintă o formă intermediară icircntre ele

Top of the Document

2 Concursul de infracţiuniA Noţiune şi caracterizare Icircn teoria dreptului penal şi icircn legislaţiapenală (art33 lit a C pen) concursul de infracţiuni este definit ca o formă apluralităţii de infracţiuni constacircnd din două sau mai multe infracţiuni săvacircrşite de aceeaşi persoană icircnainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre eleCondiţiile de existenţă ale concursului de infracţiuni sunt următoarelebull să se fi săvacircrşit două sau mai multe infracţiuni oricare ar fi natura saugravitatea acestora Infracţiunile pot avea forma faptului consumat sau a uneitentative pedepsibile după cum pot consta icircn participarea la săvacircrşirea acestora icircn calitate de autor instigator sau complice (art 144 C pen) Nu

12

interesează forma de vinovăţie cu care sunt săvacircrşite diferitele infracţiuni putacircnd fi săvacircrşite unele cu intenţie altele din culpă sau cu intenţie depăşită Infracţiunile care alcătuiesc concursul de infracţiuni pot fi de aceeaşi natură sau de natură diferită (de exemplu două sau trei infracţiuni de furt două sau trei infracţiuni de icircnşelăciune două sau mai multe infracţiuni de fals două sau mai multe infracţiuni de trafic de droguri etc ori dimpotrivă o infracţiune de viol alta de lipsire de libertate şi alta de perversiuni sexuale o infracţiune de furt alta de ucidere din culpă şi alta de părăsire a locului accidentului etcIcircn prima situaţie cacircnd infracţiunile care alcătuiesc concursul sunt deaceeaşi natură acesta poartă denumirea de concurs omogen iar icircn cealaltăsituaţie cacircnd infracţiunile care alcătuiesc concursul nu sunt de aceeaşi natură acest concurs se numeşte eterogenConcursul omogen (două trei sau cinci furturi săvacircrşite de aceeaşipersoană) nu trebuie confundat cu infracţiunea continuată cu care se aseamănă dar de care se deosebeşte prin pluralitatea de rezoluţii infracţionale corespunzătoare pluralităţii faptelor săvacircrşitebull infracţiunile să fie săvacircrşite de aceeaşi persoană Identitatea subiectuluiactiv al infracţiunilor ce alcătuiesc pluralitatea este de esenţa concursului deinfracţiuni Nu se cere ca făptuitorul să săvacircrşească cele două sau mai multeinfracţiuni icircn aceeaşi calitate contribuţia sa putacircnd fi la unele de autor la altele de instigator la altele de complice De asemenea persoana poate săvacircrşi singură unele dintre infracţiuni iar altele icircmpreună cu alte persoane icircn participaţiebull infracţiunile să fie săvacircrşite icircnainte de condamnarea definitivă afăptuitorului pentru vreuna dintre ele Nu pot constitui concurs de infracţiuni decacirct infracţiunile pentru care făptuitorul icircncă n-a fost condamnat definitiv chiar dacă este urmărit sau chiar trimis icircn judecată şi chiar dacă s-a pronunţat icircmpotriva sa o hotăracircre de condamnare cacirctă vreme această hotăracircre nu a rămas definitivă icircn cazurile şi modurile prevăzute de lege (art 416-417 C pr pen)Esenţial pentru existenţa concursului este ca infracţiunile să fie săvacircrşite icircnainte de data rămacircnerii definitive a hotăracircrii de condamnare pentru vreuna dintre ele chiar dacă descoperirea lor ar fi ulterioară acestei datebull infracţiunile săvacircrşite sau cel puţin două dintre ele să poată fi supusejudecării adică să aibă şi să-şi păstreze caracterul infracţional şi să poată atrage răspunderea penală a făptuitorului Astfel dacă icircn legătură cu două din cele două presupuse infracţiuni se constată existenţa unor cauze care icircnlătură caracterul penal al faptei (legitimă apărare caz fortuit eroare de fapt etc) sau dacă intervine ulterior o cauză care icircnlătură răspunderea penală

13

(amnistie prescripţie lipsa placircngerii prealabile etc) icircn toate aceste cazuri rămacircnacircnd o singură infracţiune susceptibilă de a fi supusă judecăţii nu există concurs de infracţiuni Acelaşi efect icircl produce şi intervenţia unor cauze de nepedepsire generale (de exemplu desistarea sau icircmpiedicarea rezultatului art 220 C pen icircmpiedicarea săvacircrşirii faptei art 30 C pen etc) sau speciale (de exemplu denunţarea de către mituitor a luării de mită art 255 alin 3 C pen retragerea mărturiei mincinoase art 260 alin 2 C pen etc)

B Forme şi modalităţi Concursul de infracţiuni se prezintă sub douăforme diferite icircn raport cu modul icircn care se săvacircrşesc infracţiunile concurente şi anume concursul real sau material şi concursul ideal sau formal de infracţiuni Aceste forme sunt prevăzute şi descrise icircn prevederile art 33 lit a şi b din actualul Cod penala) Concursul real (material) de infracţiuni Această formă a concursuluise caracterizează prin icircmprejurarea că cele două sau mai multe infracţiuni care icircl alcătuiesc sunt săvacircrşite prin două sau mai multe acţiuni sau inacţiunidistincte adică prin tot atacirctea acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare icircn parte conţinutul unei infracţiuni de sine stătătoare (de exemplu după ce a săvacircrşit o tacirclhărie făptuitorul a tulburat grav liniştea publică iar la intervenţia organelor poliţiei a proferat insulte şi ameninţări la adresa acestora) Infracţiunile pot fi diferite (concurs eterogen) sau de acelaşi fel (concurs omogen) se săvacircrşesc de regulă succesiv dar uneori pot fi săvacircrşite simultan (de exemplu făptuitorul loveşte şi insultă sau calomniază icircn acelaşi timp o persoană pătrunde fără drept icircn locuinţa unei persoane şi o loveşte etc) pot fi săvacircrşite icircn acelaşi loc sau icircn locuri diferite etc Nu interesează dacă icircntre infracţiunile concurente există sau nu vreo legătură obiectivă Icircn cazul icircn care icircntre infracţiunile concurente există legătură concursul poartă denumirea de concurs cu conexitate (caracterizat) Icircnpractică asemenea situaţii se icircntacirclnesc relativ frecvent ceea ce face să existedouă modalităţi ale concursului de infracţiunindash concurs simplu la care icircntre infracţiunile ce icircl compun nu existălegătură obiectivă (in rem)ndash concurs cu conexitate (caracterizat) format din infracţiuni icircntre careexistă o asemenea legăturăLegea penală icircn vigoare se referă icircn mod explicit la concursul cuconexitate prevăzacircnd icircn dispoziţia din art 33 lit a partea finală că existăconcurs de infracţiuni chiar dacă una dintre infracţiuni a fost comisă pentrusăvacircrşirea alteia (concurs cu conexitate etiologică) sau pentru ascunderea ei(concurs cu conexitate consecvenţională) Faptul că legea se referă doar la

14

aceste două forme ale conexităţii nu icircnseamnă că numai icircn aceste cazuri poate exista concurs cu conexitate ci dimpotrivă că legiuitorul a vrut să precizeze tocmai contrariul şi anume că există concurs de infracţiuni oricare ar fi caracterul legăturii reale dintre infracţiunile concurente deci oricare ar fi forma conexităţii acestora Precizarea pe care legiuitorul o face icircn legătură cu cele două forme ale concursului cu conexitate are ca scop să excludă confuzia pe care o creează teoria zisă a unităţii infracţionale icircntre infracţiunea mijloc şi infracţiunea scop teorie susţinută icircn trecut de unii autori şi icircnsuşită şi de practica judiciară mai veche Potrivit acestei teorii atunci cacircnd o infracţiune serveşte ca mijloc pentru comiterea sau ascunderea alteia (de exemplu falsificarea unui icircnscris oficial pentru a se putea comite sau ascunde o evaziune fiscală) cele două fapte alcătuiesc o singură infracţiune şi anume infracţiunea scop icircn care se absoarbe pierzacircndu-şi autonomia infracţiunea mijloc Teoria infracţiunii unice mijloc-scop este neconvingătoare şi evident greşită pentru că ignoră existenţa a două infracţiuni de sine stătătoare din care legiuitorul nu icircnţelege să construiască o unitate Pe de altă parte aplicarea acestei teorii ar duce la soluţii inadmisibile icircn cazul icircn care infracţiunea mijloc ar fi mai gravădecacirct infracţiunea scop (de exemplu icircn cazul icircn care este ucisă o persoanăpentru a se ascunde un furt)b) Concursul ideal (formal) de infracţiuni Icircn teoria dreptului penal şipotrivit legii penale (art 33 lit b C pen) concursul de infracţiuni icircmbracăforma concursului zis ideal sau formal atunci cacircnd icircn acţiunea sau inacţiuneasăvacircrşită de o persoană datorită icircmprejurărilor icircn care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs se găsesc realizate elementele constitutive ale două sau mai multor infracţiuni Ceea ce caracterizează şi diferenţiază concursul ideal de concursul real este icircmprejurarea că cele două sau mai multe infracţiuni care icircl compun sunt săvacircrşite nu prin tot atacirctea acţiuni sau inacţiuni ca icircn cazul concursului real ci printr-o singură acţiune sau inacţiune icircn care suntcomprimate elementele caracteristice obiective şi subiective ale acestor infracţiuniTratamentul sancţionator al concursului de infracţiuniCazul concursului de infracţiuni săvacircrşite de persoana fizicăSisteme de sancţionare Persoana fizică ce săvacircrşeşte mai multe infracţiuni demonstrează prin perseverenţa sa infracţională o periculozitate socială care impune sisteme de sancţionare adecvate icircn măsură să asigure realizarea cacirct mai eficace a funcţiilor şi rolului preventiv-educativ ale pedepsei cu cele două componente constracircngere şi reeducareIcircn doctrina penală şi icircn legislaţia penală există trei sisteme de sancţionarea concursului de infracţiuni şi anume

15

bull sistemul cumulului aritmetic potrivit căruia instanţa de judecatăstabileşte pentru fiecare infracţiune cacircte o pedeapsă după care le adiţionează şi dispune executarea pedepsei rezultate din adunarea aritmetică a acestora Acest sistem este criticat şi rar aplicat icircn legislaţia unor state icircntrucacirct este considerat rigid şi excesiv de aspru (s-a susţinut printre altele că icircn cazul pedepselor privative de libertate poate conduce la pedepse executabile care depăşesc durata de viaţă a unui om)bull sistemul absorbţiei potrivit căruia după stabilirea pedepsei pentrufiecare infracţiune concurentă pedepsele mai mici să fie absorbite icircn pedeapsa cea mai mare care urmează să fie executată A fost criticat şi acest sistem susţinacircndu-se icircn esenţă că este excesiv de blacircnd inducacircnd infractorului impresia că infracţiunile mai puţin grave rămacircn nepedepsite şi că astfel acest sistem reprezintă o icircncurajare pentru infractorul care săvacircrşeşte o infracţiune gravă să comită şi alte infracţiuni mai puţin grave pentru care pedepsele vor fi absorbite icircn pedeapsa pentru infracţiunea mai gravăbull sistemul cumulului juridic potrivit căruia după stabilirea pedepseipentru fiecare infracţiune concurentă instanţa de judecată va aplica pedeapsa cea mai grea la care se poate adăuga un spor Acest spor poate fi obligatoriu sau facultativ fix sau variabil icircn aşa fel icircncacirct să asigure o justăproporţionalizare a pedepsei icircn fiecare caz concret Acest sistem este cel maifrecvent prevăzut icircn legislaţiile statelor şi este cel mai agreat icircn doctrina penalăSistemul cumulului juridic este adoptat şi de actualul Cod penal romacircnAcest sistem denumit al cumulului juridic cu spor facultativ şi variabil esteunic pentru ambele forme ale concursului avacircnd unele particularităţi icircn raport cu felul şi genul sancţiunilor de drept penalVom prezenta icircn continuare modul icircn care este reglementat icircn actualulCod penal şi cum funcţionează acest sistemAplicarea pedepsei principale icircn cazul concursului de infracţiunisăvacircrşite de persoana fizicăSediul materiei este art 34 din Cpen care potrivit recentei modificăripoartă denumirea marginală de bdquopedeapsa principală icircn caz de concurs deinfracţiuni săvacircrşite de persoana fizicărdquoPotrivit art 34 Cpen icircn caz de concurs de infracţiuni se stabileştepedeapsa pentru fiecare infracţiune icircn parte iar dintre acestea se aplicăpedeapsa după cum urmeazăa) cacircnd s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multepedepse cu icircnchisoare ori cu amendă se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţăb) cacircnd s-au stabilit numai pedepse cu icircnchisoare se aplică pedeapsa cea

16

mai grea care poate fi sporită pacircnă la maximul ei special iar cacircnd acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la 5 anic) cacircnd s-au stabilit numai amenzi se aplică cea mai mare care poate fisporită pacircnă la maximul ei special iar dacă aest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la jumătate din acel maximd) cacircnd s-a stabilit o pedeapsă cu icircnchisoare şi o pedeapsă cu amendă seaplică pedeapsa icircnchisorii la care se poate adăuga amenda icircn totul sau icircn partee) cacircnd s-au stabilit mai multe pedepse cu icircnchisoare şi mai multe pedepsecu amendă se aplică pedeapsa icircnchisorii potrivit dispoziţiei de la lit b la care se poate adăuga amenda potrivit dispoziţiei de la lit cPrin aplicarea dispoziţiilor din alineatul precedent nu se poate depăşitotalul pedepselor stabilite de instanţă pentru infracţiunile concurenteDin economia textului de lege menţionat rezultă că aplicarea pedepseiprincipale se face icircn două etape obligatorii şi anume etapa stabilirii pedepsei pentru fiecare infracţiune etapa aplicării pedepsei rezultante (care urmează a fi executată)Aplicarea pedepselor complementarePedepsele complementare sunt cele arătate icircn art 53 pct 2 Cpen şiurmează să fie examinate icircntr-un alt capitol destinat instituţiei sancţiunilor de drept penalSediul materiei pedepselor complementare icircn cazul concursului deinfracţiuni este art 35 Cpen care prevede următoarelebull dacă pentru una dintre infracţiunile concurente s-a stabilit şi o pedeapsăcomplementară aceasta se aplică alături de pedeapsa icircnchisoriibull dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferităsau chiar de aceeaşi natură dar cu conţinut diferit acestea se aplică alături de pedeapsa icircnchisoriibull dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şicu acelaşi conţinut se aplică cea mai grea dintre acesteaAplicarea măsurilor de siguranţăMăsurile de siguranţă au ca scop icircnlăturarea unei stări de pericol şipreicircntacircmpinarea săvacircrşirii faptelor prevăzute de legea penală (art 111 Cpen)Icircn sfacircrşit teza ultimă a alineatului 5 recent introdus la art 35 Cpenprevede că bdquoicircn cazul măsurilor de siguranţă de aceeaşi natură şi cu acelaşiconţinut luate conform art 118 alin1 lita-e Cpen acestea se cumuleazărdquoAceastă teză se referă la măsura de siguranţă a confiscării speciale icircn cazurile icircn care se impune luarea acestei măsuri icircntr-o cauză penală faţă de acelaşi infractor a tuturor lucrurilor produse prin fapta penală săvacircrşită a

17

celor care au servit sau care au fost destinate să servească la săvacircrşirea infracţiunii a celor date pentru a determina săvacircrşirea infracţiunii sau pentru a-l răsplăti pe infractor a celor dobacircndite icircn mod vădit prin săvacircrşirea infracţiunii precum şi a celor deţinute contra dispoziţiilor legaleContopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente săvacircrşite depersoana fizicăIcircn cazul icircn care toate infracţiunile care alcătuiesc concursul fac obiectulaceluiaşi dosar penal care se judecă deodată icircn faţa aceleiaşi instanţe stabilirea şi aplicarea sancţiunilor de drept penal se realizează potrivit textelor art 34 şi 35 Cpen mai sus examinateExistă icircnsă cazuri cacircnd acelaşi infractor este judecat pentru infracţiuniconcurente icircn cauze diferite la termene diferite de aceeaşi instanţă ori deinstanţe diferite Asemenea situaţii se icircntacirclnesc icircn practică destul de frecvent deoarece nu toate infracţiunile sunt descoperite şi instrumentate icircn acelaşi timp şi icircn aceeaşi cauză penalăIcircn asemenea cazuri operaţiunea prin care se realizează aplicareadispoziţiilor referitoare la sancţionarea concursului de infracţiuni poartădenumirea de contopire a pedepselorAşadar contopirea pedepselor reprezintă acea operaţiune prin careinstanţa de judecată face aplicarea dispoziţiilor legale privind sancţionareaconcursului de infracţiuni icircn cazul unor condamnări separate pentru infracţiuni concurenteSediul materiei este art 36 din actualul Cod penal Denumirea marginalăa acestui text recent modificată este următoarea bdquoContopirea pedepselorpentru infracţiuni concurente săvacircrşite de persoana fizicărdquo Modificarea a fost impusă de introducerea icircn Codul penal a persoanei juridice ca un nou subiect activ al infracţiunii şi al răspunderii penalePotrivit reglementării din acest text de lege operaţia de contopire se poaterealiza după cum urmează icircn două ipotezebull cacircnd infractorul condamnat definitiv pentru una sau mai multeinfracţiuni este judecat ulterior pentru alte infracţiuni concurente Icircntr-oasemenea situaţie instanţa care judecă ultimele infracţiuni concurente va stabili cacircte o pedeapsă pentru fiecare infracţiune din cele deduse judecăţii ulterioare iar apoi le va contopi cu pedepsele stabilite anterior şi icircn final va aplica pedeapsa cea mai grea potrivit prevederilor art 34 Cpen Icircn cazul icircn care au fost aplicate şi pedepse complementare ori măsuri de siguranţă instanţa va face şi aplicarea art 35 Cpen Trebuie menţionat că dacă pedepsele anterioare au fost supuse contopirii cu aplicarea unui spor ele vor fi descontopite vor fi repuse fiecare icircn individualitatea lor şi apoi vor fi recontopite icircmpreună cu noile pedepse cu aplicarea unui spor cel puţin egal

18

cu cel anterior (deoarece sporul anterior fusese aplicat prin hotăracircre judecătorească definitivă şi dobacircndise autoritate de lucru judecat)bull cacircnd infractorul a fost condamnat definitiv pentru toate infracţiunileconcurente icircnsă prin hotăracircri judecătoreşti diferite Icircn asemenea situaţiiinstanţa icircnvestită cu cererea de contopire a tuturor pedepselor va descontopipedepsele contopite anterior va icircnlătura sporurile aplicate şi va repunepedepsele icircn individualitatea lor iar apoi va proceda la recontopirea pedepselor aplicacircnd cea mai grea dintre pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente la care va trebui să aplice un spor cel puţin egal cu cel mai mare care a fost icircnlăturat la descontopire Evident că atunci cacircnd instanţa stabileşte sporul pentru icircntreaga pluralitate de infracţiuni va trebui să evalueze atacirct numărul cacirct şi natura pedepselor stabilite anterior şi care reflectă gradul de pericol social al infracţiunilor judecate anterior definitivIcircn ipoteza icircn care condamnatul a executat integral sau icircn parte pedeapsaaplicată prin hotăracircrea judecătorească anterioară ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente aşa cum prevăd dispoziţiile art 36 alin 3 CpenIcircn situaţia icircn care pedeapsa detenţiei pe viaţă a fost comutată sau icircnlocuităcu pedeapsa icircnchisorii aceasta se va contopi după aceleaşi reguli mai susarătate (art 36 alin 4 Cpen)Situaţii specialeIcircn cazul icircn care după contopirea pedepselor intervine amnistia saugraţierea se va proceda după cum urmeazăndash amnistia şi respectiv graţierea nu se vor aplica la pedeapsa rezultantăci la fiecare infracţiune concurentă şi respectiv la fiecare pedeapsăndash cacircnd actul de amnistie sau graţiere este incident numai unora dintreinfracţiuni ori dintre pedepse se va dispune descontopirea pedepselor care vor fi repuse icircn individualitatea lor şi apoi se va aplica amnistia ori graţierea după care pedepsele rămase executabile se vor recontopi şi bineicircnţeles se va reaprecia sporul (dacă rămacircne de executat numai o singură pedeapsă sporul va fi icircnlăturat iar dacă nu se mai execută majoritatea pedepselor sporul iniţial va putea fi redus şi chiar icircnlăturat)Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente săvacircrşite depersoana juridică Potrivit art 401 recent introdus prin ultima modificare a Codului penal icircn caz de concurs de infracţiuni săvacircrşite de persoana juridică se stabileşte pedeapsa amenzii pentru fiecare infracţiune icircn parte şi se aplică amenda cea mai mare care poate fi sporită pacircnă la maximul special prevăzut icircn art 711 alin 2 sau 3 iar dacă acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la o treime din acel maximIcircn ipoteza icircn care o persoană juridică definitiv condamnată este judecată

19

ulterior pentru o infracţiune concurentă precum şi atunci cacircnd după ce ohotăracircre de condamnare a rămas definitivă se constată că persoana juridicăsuferise şi o altă condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentăinstanţa va proceda conform dispoziţiilor art 401 mai sus arătateReferitor la modul icircn care se aplică pedepsele complementare şi măsurilede siguranţă luate faţă de o persoană juridică pentru infracţiuni concurenteart 401 icircn alin 3 C pen prevede că sunt aplicabile dispoziţiile art 35referitoare la modul de aplicare a acestor pedepse şi măsuri icircn cazul persoanei fizice

Top of the Document

3 RecidivaA Noţiune şi caracterizare Recidiva este o altă formă de bază apluralităţii de infracţiuni care constă icircn săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni de către o persoană care a fost condamnată definitiv pentru o altă infracţiune Ceea ce caracterizează recidiva este deci icircmprejurarea că pluralitatea de infracţiuni săvacircrşite de aceeaşi persoană este realizată icircntr-un anumit mod şi anume după ce făptuitorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (eventual pentru două sau mai multe infracţiuni) mai săvacircrşeşte ulterior icircnainte de a icircncepe executarea pedepsei icircn timpul executării acesteia ori icircn stare de evadare sau după ce a executat pedeapsa una sau eventual mai multe infracţiuni icircn anumite condiţiiDeosebirea evidentă fată de concursul de infracţiuni o constituieintervenţia unei hotăracircri judecătoreşti definitive de condamnare icircn dispreţulcăreia infractorul continuă activitatea infracţională săvacircrşind din nou oinfracţiune sau mai multe Această deosebire dintre autorul unui concurs deinfracţiuni şi acela al unei recidive este dublată de o deosebire esenţială careconstă icircn periculozitatea celui care recidivează Prin săvacircrşirea uneia sau maimultor noi infracţiuni după ce a fost condamnat definitiv pentru o altă sau alte infracţiuni acest infractor atrage atenţia că este incorigibil şi deci că prezintă un grad mare de pericol pentru societate Această icircmprejurare determină pe planul dreptului penal necesitatea elaborării unor măsuri de apărare specifice Este de reţinut icircn acest sens că existenţa recidivei stă la baza distincţiei ce se face icircntre infractorul primar şi infractorul recidivist Denumirea de infractor primar este dată infractorului care nu a mai fost anterior condamnat pentru una sau eventual pentru un concurs de infracţiuni precum şi celui care a mai fost condamnat icircnsă condamnarea nu icircndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Icircn mod corespunzător denumirea de infractor recidivist este dată infractorului care a mai fost condamnat şi care după condamnarea definitivă sau după

20

executarea pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune icircn condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivăDistincţia icircntre infractorii primari şi infractorii recidivişti este importantăfiindcă legea penală prevede un tratament sancţionator mai sever pentruinfractorul recidivist Infractorii recidivişti sunt apoi exceptaţi de regulă de la beneficiul unor acte de clemenţă (amnistie graţiere) şi sunt prevăzute icircn lege şi alte condiţii restrictive icircn privinţa acestora referitor la liberarea lorcondiţionată precum şi la obţinerea reabilităriiB Structura Existenţa unei condamnări definitive a infractorului catrăsătură caracteristică a recidivei determină o anumită structurare ainfracţiunilor care alcătuiesc această formă a pluralităţiiAşa cum am arătat conceptul de recidivă este condiţionat de existenţaunei condamnări definitive a infractorului pentru una ori mai multe infracţiuni săvacircrşite anterior săvacircrşirea din nou de către acesta a unei infracţiuniCondamnarea definitivă şi infracţiunea săvacircrşită din nou apar aşadar caelemente constitutive ale stării de recidivă Acestor două elemente icircn teoriadreptului penal li s-a dat denumirea de termeni ai recidiveiPrimul termen al recidivei este format totdeauna dintr-o condamnaredefinitivă la o pedeapsă privativă de libertate iar al doilea termen al recidive este format totdeauna din săvacircrşirea din nou a unei infracţiuniCei doi termeni ai recidivei sunt ei icircnşişi susceptibili de numeroasevariaţiuni se pot prezenta sub forme diferite determină la racircndul lor o anumită configuraţie a stării de recidivă Astfel de exemplu primul termen al recidivei poate fi o hotăracircre definitivă de condamnare la pedeapsa icircnchisorii variabilă ca durată este posibil ca hotăracircrea să nu fie pusă icircncă icircn executare să se afle icircn curs de executare sau ca pedeapsa să fie icircn icircntregime executată sau considerată ca executată hotăracircrea de condamnare poate fi pronunţată uneori de către o instanţă judecătorească străină pedeapsa solicitată poate privi o singură infracţiune sau un concurs de infracţiuni etc La racircndul său cel de-al doilea termen al recidivei poate consta din săvacircrşirea unei infracţiuni de gravitate diferită de acelaşi fel cu infracţiunea sau infracţiunile săvacircrşite anterior sau diferită de acestea la un interval mai mare sau mai mic de timp de la executarea pedepsei etcReglementarea recidivei a trebuit să ţină seama de trăsăturile esenţiale şide variaţiunile pe care le prezintă cei doi termeni ai recidiveiC Modalităţi ale recidivei icircn cazul persoanei fizice Icircn teoria dreptuluipenal s-a dat denumirea de modalităţi ale recidivei felului icircn care se prezintă icircn concret recidiva icircn raport cu variaţiunile la care sunt supuşi cei doi termeni ai recidivei Cunoaşterea acestor modalităţi este importantă pentru

21

mai buna cunoaştere a icircnseşi reglementărilor legale privind recidiva Cele mai cunoscute dintre modalităţile recidivei sunta) Recidiva după condamnare (denumită şi recidivă postcondamnatoriesau recidiva fictivă) şi recidiva după executare (denumită şi recidivapostexecutorie sau recidivă reală)Se consideră recidivă după condamnare săvacircrşirea din nou a uneiinfracţiuni mai icircnainte ca infractorul să fi executat icircn icircntregime pedeapsa la care a fost anterior condamnat sau mai icircnainte ca pedeapsa să fi fost eventualconsiderată ca executatăDimpotrivă recidiva se consideră după executare atunci cacircnd săvacircrşireadin nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregimepedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată icircnicircntregime Icircntre cele două modalităţi există nu numai o deosebire formală dar şi o deosebire de fond decurgacircnd din caracterul specific al recidivei după executare care dovedeşte că cel condamnat nu s-a reeducat sub influenţa pedepsei spre deosebire de recidiva după condamnare la care proba incorigibilităţii prin pedeapsă nu este făcută Pornind de la această deosebire unii autori au dat denumirea de bdquorealărdquo recidivei după executare şi bdquofictivărdquo sau bdquoformalărdquo recidivei după condamnare Denumirile acestea nu sunt icircnsă justificate deoarece şi recidiva după condamnare este tot aşa de reală ca şi recidiva după executare Recidiva după condamnare este şi ea o dovadă a perseverenţei infracţionale a infractorului care icircn dispreţul unei condamnări definitive pronunţate icircmpotriva sa săvacircrşeşte totuşi din nou o infracţiuneDe aceea este admis că recidiva poate exista icircn ambele modalităţidiferenţierea dintre ele determinacircnd numai o oarecare deosebire de tratamentb) Recidiva generală şi recidiva specială Recidiva este denumităgenerală atunci cacircnd infracţiunile săvacircrşite adică infracţiunea pentru care s-a pronunţat condamnarea definitivă şi infracţiunea săvacircrşită din nou sunt diferite ca gen sau specie recidiva nefiind condiţionată de o asemănare icircntreinfracţiunile ce intră icircn compunerea celor doi termeni Dimpotrivă recidiva este specială atunci cacircnd icircntre infracţiunile respective există asemănare adică ele sunt de aceeaşi natură Recidiva specială este considerată mai periculoasă ea dovedind o anume specializare a infractorului şi deci o perseverenţă infracţionalăc) Recidiva absolută şi recidiva relativă Recidiva este denumită absolutăatunci cacircnd existenţa ei nu este condiţionată de gravitatea primei condamnări şi relativă atunci cacircnd pedeapsa anterioară este de o anumită gravitate şidovedeşte perseverenţa infracţională a infractorului

22

d) Recidiva mare şi recidiva mică La recidiva mare primul termen icirclconstituie o condamnare la o pedeapsă de o gravitate mai mare care relevă prin ea icircnsăşi periculozitatea infractorului care perseverează icircn aceste condiţii săvacircrşind noi infracţiuni Din contră denumirea de mică recidivă a fost atribuită recidivei la care primul termen este format nu din una singură ci din mai multe condamnări la pedepse mici ce nu depăşesc o anume gravitate consideracircndu-se că numai după mai multe condamnări la pedepse mai uşoare infractorul relevă acea periculozitate specifică recidivistuluie) Recidiva temporară şi recidiva perpetuă Distincţia are icircn vedereintervalul de timp de la condamnare sau de la executarea pedepsei icircn caretrebuie să se săvacircrşească din nou o infracţiune pentru a exista recidivă Dinacest punct de vedere recidiva este perpetuă atunci cacircnd se realizeazăindiferent de intervalul la care s-ar săvacircrşi din nou o infracţiune şi temporară atunci cacircnd se realizează numai dacă săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni a avut loc icircnlăuntrul unui anumit termen de la condamnare sau de la executarea pedepsei anterioare Este admisă icircn general recidiva temporarăf) Recidiva cu efect unic şi recidiva cu efecte progresive Distincţia are icircnvedere efectele pe care le produce recidiva asupra pedepsei pentru infracţiunea săvacircrşită icircn această stare Recidiva cu efect unic este aceea ale cărei efecte sunt aceleaşi ori de cacircte ori s-ar repeta starea de recidivă Recidiva cu efecte progresive este aceea ale cărei consecinţe se agravează progresiv cu fiecare nouă recidivăg) Recidiva teritorială şi recidiva internaţională Recidiva se numeşteteritorială atunci cacircnd existenţa ei este condiţionată de cerinţa ca primul săutermen să fie o hotăracircre de condamnare pronunţată de o instanţă naţională spre deosebire de recidiva zisă internaţională la care primul termen poate fi o condamnare pronunţată icircn străinătate Admiterea recidivei internaţionaleimplică recunoaşterea hotăracircrilor judecătoreşti străine şi este determinată denecesitatea cooperării internaţionale icircn lupta cu criminalitateaD Reglementarea recidivei icircn legea penală icircn vigoare icircn cazul persoaneifizice Icircn reglementarea instituţiei recidivei icircn dreptul nostru penal au fost avute icircn vedere modalităţile sus-examinate Reglementarea se face prin dispoziţiile din art 37-39 Cpen modalităţile principale ale recidivei fiind recidiva după condamnare recidiva după executare şi mica recidivă care poate fi după condamnare sau după executarea) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediulmateriei pentru instituţia recidivei a fost modificată recent avacircnd denumireabdquorecidiva icircn cazul persoanei fizicerdquo Această modificare a fost impusă deintroducerea icircn Codul penal a persoanei juridice ca un nou subiect activ alinfracţiunii şi al răspunderii penale

23

Potrivit dispoziţiilor art 37 alin l lit a C pen există recidivă pentrupersoana fizică atunci cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri decondamnare la pedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni cel condamnatsăvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie icircnainte de icircnceperea executăriipedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare iar pedeapsaprevăzută de lege pentru a doua infracţiune este icircnchisoarea mai mare de un anDin analiza dispoziţiei legale rezultă condiţiile prevăzute de lege pentruexistenţa recidivei icircn această modalitate Astfel cu privire la primul termen se cer icircndeplinite următoarele condiţiibull să existe o hotăracircre definitivă de condamnare a infractorului lapedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni Dacă hotăracircrea nu era definitivă icircnmomentul săvacircrşirii celei de-a doua infracţiuni nu va exista recidivă ci concurs de infracţiuni De asemenea dacă pedeapsa nu este icircnchisoarea mai mare de 6 luni ci de 6 luni sau mai mică iarăşi nu va exista recidivă Pedeapsa prevăzută icircn hotăracircrea de condamnare poate fi aplicată de instanţă pentru o singură infracţiune sau pentru un concurs de infracţiuni Icircn acest din urmă caz este vorba de pedeapsa rezultată care trebuie să fie mai mare de 6 luni chiar dacă pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente luate separat nu depăşesc nici una durata de 6 luni Poate constitui primul termen al recidivei după condamnare ca de altfel şi al recidivei după executare chiar şi o hotăracircre de condamnare pronunţată icircn străinătate Aceasta rezultă din dispoziţia din alin 2 al art 37 C pen care prevede că pentru stabilirea stării de recidivă icircn aceste cazuri se poate ţine seama şi de hotăracircrea de condamnare pronunţată icircn străinătate pentru o faptă prevăzută şi de legea romacircnă dacă acea hotăracircre a fost recunoscută potrivit dispoziţiilor legii Aceste dispoziţii sunt cele din art 519 şi urm C pr pen Legea noastră penală consacră aşadar aşa-numita recidivă internaţionalăbull hotăracircrea de condamnare să fi fost pronunţată pentru o infracţiunesăvacircrşită cu intenţie Această condiţie rezultă din dispoziţia prevăzută icircn art 38 alin l lit a C pen dispoziţie introdusă prin Legea nr 61973 de modificare a Codului penal care prevede că la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare la infracţiunile săvacircrşite din culpăPrin prevederea acestei condiţii a fost subliniată trăsătura caracteristică arecidivei aceea de a exprima perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist perseverenţă care nu este posibilă decacirct icircn cazul infracţiunilor cuintenţiebull hotăracircrea de condamnare să nu fie dintre acelea icircn care potrivit legiinu se tine seama la stabilirea stării de recidivă

24

Legea prevede icircn art 38 C pen o serie de cazuri icircn care o hotăracircre decondamnare definitivă nu poate constitui primul termen al recidivei Potrivitacestor dispoziţii la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare landash infracţiunile săvacircrşite icircn timpul minorităţii Această dispoziţie areraţiunea de a-l degreva pe minor icircn viitor de urmările prejudiciabile ale unor fapte săvacircrşite icircn perioada minorităţii cacircnd personalitatea sa era icircn curs de formarendash infracţiunile săvacircrşite din culpă Această dispoziţie a fost introdusă prinndash infracţiunile amnistiate Amnistia fiind o cauză care icircnlătură răspunderea penală a făptuitorului pentru infracţiunea săvacircrşită (art 119 C pen) este firesc ca hotăracircrea de condamnare privitoare la o infracţiune amnistiată să nu mai poată constitui primul termen al recidiveindash faptele nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală După cumeste ştiut dezincriminarea unei fapte (abolitio criminis) prin legea nouă face să icircnceteze toate consecinţele penale ale hotăracircrii judecătoreşti pronunţate icircn baza legii vechi cu privire la acea faptă (art 12 C pen) Printre consecinţele penale ale dezincriminării faptei icircnlăturate prin intrarea icircn vigoare a legii noi dezincriminatoare este şi aceea ca hotăracircrea de condamnare pronunţată pentru fapta dezincriminată să nu poată constitui primul termen al recidiveiCu privire la cel de-al doilea termen al recidivei pentru existenţa recidiveidupă condamnare este necesară icircndeplinirea următoarelor condiţiibull infractorul să săvacircrşească din nou o infracţiune cu intenţie Nu se cereca infracţiunea să fie de aceeaşi natură ca aceea pentru care infractorul a fostcondamnat anterior Legea consacră deci aşa-numita recidivă generalăInfracţiunea poate avea forma tentativei sau a faptului consumat sau poateconsta icircn participarea la săvacircrşirea acestora ca autor instigator sau complice(art144 Cpen) Este necesar icircnsă ca infracţiunea săvacircrşită din nou să fieintenţionată adică să fie săvacircrşită cu intenţie directă indirectă sau depăşită(praeterintenţie) Această cerinţă introdusă prin modificarea din 1973 aCodului penal are ca scop restracircngerea sferei recidivei la infracţiunile săvacircrşite cu intenţie fiindcă numai icircn cazul săvacircrşirii acestora se poate vorbi de perseverenţa infracţională a recidivistului Icircn ce priveşte asimilarea intenţiei depăşite cu intenţia directă sau indirectă ca o condiţie pentru existenţa atacirct a primului termen cacirct şi a celui de-al doilea termen al recidivei aceasta se justifică prin icircmprejurarea că primum delictum din compunerea infracţiunii praeterintenţionate este săvacircrşit cu intenţie şi el stă la baza rezultatului mai grav chiar dacă acesta este produs din culpăbull pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvacircrşită din nou să fieicircnchisoarea mai mare de un an Această cerinţă prevăzută prin modificarea

25

Codului penal din 1973 are şi ea ca scop restracircngerea sferei recidivei lainfracţiuni de o anumită gravitate Legea are icircn vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune icircn configuraţia tipică a acesteia sau după caz icircntr-o variantă agravată sau atenuată Maximul special al pedepsei icircnchisorii pentru această infracţiune trebuie să depăşească un an Spre deosebire deci de primul termen a cărui gravitate se exprimă icircn pedeapsa aplicată de instanţa judecătorească gravitatea celui de-al doilea termen al recidivei se exprimă icircn pedeapsa prevăzută de lege Dacă această pedeapsă este icircnchisoarea de un an sau mai mică ori amendă infracţiunea săvacircrşită nu poate constitui al doilea termen al recidivei Pedeapsa ce se ia icircn considerare este aceea prevăzută delege pentru infracţiunea tip chiar dacă infracţiunea săvacircrşită din nou are forma tentativeibull infracţiunea care constituie cel de-al doilea termen al recidivei dupăcondamnare trebuie să fie săvacircrşită icircnainte de icircnceperea executării pedepseianterioare icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare Nouainfracţiune trebuie să fie săvacircrşită deci icircn intervalul cuprins icircntre data rămacircnerii definitive a hotăracircrii de condamnare şi data la care pedeapsa este icircn icircntregime executată sau considerată ca executată Nu interesează deci dacă hotăracircrea anterioară a fost sau nu pusă icircn executare dacă executarea pedepsei a fost suspendată condiţionat sau dacă s-a dispus obligarea condamnatului la muncă corecţională dacă condamnatul se află icircn penitenciar icircn stare de libertate condiţionată sau icircn stare de evadareCel de-al doilea termen al recidivei constă din săvacircrşirea unei singureinfracţiuni care icircndeplineşte condiţiile prevăzute de lege b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei estereglementată prin dispoziţia din art 37 alin l lit b C pen care prevede căexistă recidivă şi atunci cicircnd după executarea unei pedepse cu icircnchisoarea mai mare de 6 luni după graţierea totală a restului de pedeapsă ori după icircmplinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Recidiva după executare nu se deosebeşte deci icircn esenţă de recidiva după condamnare decacirct prin icircmprejurarea că săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregime pedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată Reabilitarea fiind o cauză care icircnlătură consecinţele condamnării printre care şi starea de recidivă este firesc ca o condamnare icircn privinţa căreia a intervenit reabilitarea de drept (art 134 86 62 alin 6 C pen) sau reabilitarea judecătorească (art 135 şi urm C pen) să nu mai poată constitui primul termen al recidivei

26

Legea prevede icircnsă că acelaşi efect icircl produce şi icircmplinirea termenelor dereabilitare Este vorba de termenele a căror icircmplinire atrage reabilitarea de drept sau a celor după icircmplinirea cărora este posibilă reabilitarea judecătorească (art 135 C pen) Legiuitorul a considerat că după trecerea acestor termene de la executarea pedepsei termene icircn cursul cărora fostul condamnat nu a săvacircrşit din nou o infracţiune nu se mai poate vorbi de o perseverenţă infracţională caracteristică recidivei Legea noastră penală nu admite deci aşa-numita recidivă perpetuă consacracircnd dimpotrivă recidiva temporarăCu privire la cel de-al doilea termen ai recidivei după executare legeaprevede aceleaşi condiţii ca şi la recidiva după condamnare Infracţiuneasăvacircrşită din nou poate fi de orice natură icircnsă trebuie să fie săvacircrşită cuintenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune trebuie să fie icircnchisoarea mai mare de un an Săvacircrşirea infracţiunii trebuie să aibă loc după data terminării executării pedepsei după data publicării decretului de graţiere totală sau a restului de pedeapsă sau respectiv după data la care s-a icircmplinit termenul de prescripţie a executării pedepsei anterioarec) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen existărecidivă şi atunci cacircnd după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu icircnchisoare pacircnă la 6 luni sau după executare după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescrierea executării a cel puţin trei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Legea reglementează deci aşa-numita mică recidivă care se deosebeşte de marea recidivă prin structura primului termen care este multiplu Recidiva mică poate exista fie ca recidivă după condamnare fie ca recidivă după executarePentru existenţa primului termen al recidivei mici legea prevedeurmătoarele condiţiibull să existe cel puţin trei condamnări definitive fiecare dintre ele lapedeapsa icircnchisorii de 6 luni sau mai mică (recidivă după condamnare) sauinfractorul să fi executat icircn icircntregime ori să fi beneficiat de graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori de prescripţia executării a cel puţin trei asemenea pedepse (recidivă după executare) Dacă sunt mai puţin de trei condamnări sau dacă acestea nu se referă la pedepse cu icircnchisoare nu poate exista primul termen al recidiveibull toate cele trei infracţiuni pentru care au fost pronunţate pedepselerespective să fie săvacircrşite cu intenţie ca şi icircn cazul celorlalte modalităţi alerecidivei şi tot pentru a se dovedi perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist

27

bull să nu existe vreunul din cazurile prevăzute icircn art 38 alin l şi 2 C penicircn care condamnarea anterioară nu poate constitui primul termen al recidiveiIcircn ce priveşte cel de-al doilea termen al micii recidive condiţiile cerutepentru existenţa sa sunt aceleaşi ca şi icircn cazul marii recidive Se cere cainfracţiunea săvacircrşită din nou care poate fi diferită ca natură de celelalte (celpuţin trei) săvacircrşite anterior să fie comisă cu intenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune să fie icircnchisoarea mai mare de un anStarea de recidivă constituie o cauză de agravare a pedepsei icircn oricaredintre modalităţile prevăzute de legeRecidiva icircn cazul persoanei juridiceNoul text al art 402 recent introdus icircn Codul penal prevede că existărecidivă pentru persoana juridică icircn următoarele cazurindash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară nu a fost executatăndash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară a fost executată sau considerată ca executatăTratamentul sancţionator al recidivei persoanei juridicePotrivit art 402 alin2 din Cpen icircn cazul recidivei prevăzută icircn alin 1lita amenda stabilită pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior şi amenda aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc potrivit art 401 alin 1 şi 3 cu precizarea că sporul prevăzută de art 401 alin1 poate fi mărit pacircnă la jumătateIcircn ipoteza icircn care amenda anterioară aplicată persoanei juridice a fostexecutată icircn parte contopirea se face icircntre amenda ce a mai rămas de executat şi amenda aplicată pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior (art 402 alin3 Cpen) Pentru cea de a doua modalitate a recidivei prevăzută icircn art 402 alin 1litb se aplică pedeapsa amenzii pacircnă la maximul special prevăzut icircnart 711alin 2 sau 3 iar dacă acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la două treimi din acel maximUltimul alineat al art 402 Cpen soluţionează şi situaţia icircn care după rămacircnerea definitivă a hotăracircrii de condamnare a persoanei juridice şi mai icircnainte ca amenda să fi fost executată sau considerată ca executată se descoperă că persoana juridică condamnată se află icircn stare de recidivă Icircn asemenea situaţii textul prevede că instanţa va aplica dispoziţiile din alin 2 ale art 402 Cpen icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit a iar icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit b va face aplicarea dispoziţiilor din alin 4 ale aceluiaşi text Top of the Document

28

4 Pluralitatea intermediarăA Noţiune şi caracterizare Există pluralitate intermediară de infracţiuniatunci cacircnd după condamnarea definitivă a infractorului pentru o infracţiunesăvacircrşită anterior acesta comite din nou o infracţiune icircnainte de icircncepereaexecutării pedepsei icircn timpul executării sau icircn stare de evadare şi nu sunticircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Estevorba aşadar de o pluralitate de infracţiuni care nu constituie concurs deinfracţiuni deoarece infractorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (sau pentru un concurs de infracţiuni) şi apoi icircnainte de icircnceperea executării pedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare deci icircnainte de executarea icircn icircntregime a pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune Aceeaşi pluralitate de infracţiuni astfel realizată nu constituie nici stare de recidivă deoarece nu sunt icircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa recidiveiIcircntr-adevăr din reglementarea legală a recidivei s-a putut constata căexistenţa unei condamnări definitive a infractorului considerată drept criteriu de deosebire icircntre concursul de infracţiuni şi recidivă nu este suficientă pentru a caracteriza respectiva pluralitate de infracţiuni ca recidivă Pe lacircngă cerinţa unei condamnări definitive legea prevede şi anumite condiţii atacirct cu privire la primul termen al recidivei cacirct şi cu privire la cel de-al doilea termen al acesteia iar neicircndeplinirea acestor condiţii duce la inexistenţa stării de recidivă Astfel de exemplu dacă condamnarea anterioară indiferent de durata pedepsei este privitoare la o infracţiune săvacircrşită din culpă sau deşi priveşte o infracţiune intenţionată pedeapsa aplicată este icircnchisoarea de 6 luni sau o pedeapsă mai uşoară nu poate exista stare de recidivă De asemenea icircn cazul icircn care este realizat primul termen al recidivei dar infracţiunea săvacircrşită din nou este o infracţiune din culpă sau deşi este o infracţiune săvacircrşită cu intenţie pedeapsa pe care legea o prevede este icircnchisoarea de 6 luni sau mai mică iarăşi nu există recidivăToate aceste cazuri formează o situaţie intermediară icircntre concursul deinfracţiuni şi recidiva după condamnare o pluralitate de infracţiuni care contrar dispoziţiei art 32 C pen nu constituie nici concurs de infracţiuni nici recidivăB Consecinţe juridice Trăsăturile caracteristice pluralităţii intermediareimpun o reglementare specială a consecinţelor juridice pe care le antrenează icircn legătură cu stabilirea şi aplicarea pedepsei icircn asemenea situaţii Sub acestaspect art 40 din actualul Cod penal prevede că pentru pluralitatea intermediară pedeapsa se aplică potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni

Top of the Document

29

• UNITATEA SI PLURALITATEA DE INFRACTIUNI
• c) pluralitatea intermediară de infractiuni
• Unitatea infracţiunii
• 1 Generalităţi privind unitatea şi pluralitatea de infracţiuni
• Top of the Document
• 2 Unitatea naturală de infracţiune
• Icircn literatura de specialitate se face distincţie icircntre
• 3 Unitatea legală de infracţiune
• A Infracţiunea continuată
• Top of the Document
• B Infracţiunea complexă
• a) Noţiune şi caracterizare Potrivit unui concept unanim acceptat icircn
• b) Forme şi modalităţi
• c) Complexitatea naturală
• C Infracţiunea progresivă
• a) Noţiune şi caracterizare Denumirea de infracţiune progresivă este dată
• b) Efectele juridice Ţinacircndu-se seama de specificul infracţiunii
• D Infracţiunea de obicei
• a) Noţiune şi caracterizare Este denumită infracţiune de obicei sau de
• b) Efectele juridice Infracţiunea de obicei este şi ea o formă atipică a
• PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI
• 1 Consideraţii generale
• Top of the Document
• 2 Concursul de infracţiuni
• a) Concursul real (material) de infracţiuni Această formă a concursului
• b) Concursul ideal (formal) de infracţiuni Icircn teoria dreptului penal şi
• a) cacircnd s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe
• b) cacircnd s-au stabilit numai pedepse cu icircnchisoare se aplică pedeapsa cea
• c) cacircnd s-au stabilit numai amenzi se aplică cea mai mare care poate fi
• d) cacircnd s-a stabilit o pedeapsă cu icircnchisoare şi o pedeapsă cu amendă se
• e) cacircnd s-au stabilit mai multe pedepse cu icircnchisoare şi mai multe pedepse
• 3 Recidiva
• a) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediul
• b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei este
• c) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen există
• 4 Pluralitatea intermediară

pluralităţii de infracţiuni concursul de infracţiuni şi recidiva Astfel icircn art 32 alin l C pen se arată că pluralitatea de infracţiuni constituie după caz fie concurs de infracţiuni fie recidivă Icircn acelaşi timp icircnsă legea penală consacră icircn mod implicit şi forma pluralităţii intermediare de infracţiuni icircntre concurs şi recidivă prevăzacircnd icircn dispoziţiile din art 40 C pen reguli speciale de sancţionare a infractorului care după condamnarea definitivă pentru o infracţiune săvacircrşeşte din nou o infracţiune fără să fie icircndeplinite condiţiile pentru existenţa stării de recidivăCriteriul de distincţie icircntre cele două forme de bază ale pluralităţii deinfracţiuni concursul de infracţiuni şi recidiva icircl constituie existenţa (sauinexistenţa) unei hotăracircri judecătoreşti definitive de condamnareToate infracţiunile săvacircrşite de aceeaşi persoană icircnainte ca aceasta să fifost condamnată definitiv prezintă icircntotdeauna forma concursului deinfracţiuniInfracţiunile săvacircrşite de aceeaşi persoană după ce aceasta a fostcondamnată definitiv printr-o hotăracircre judecătorească pentru una sau maimulte infracţiuni alcătuiesc cea de a doua formă de bază a pluralităţii şianume recidivaPluralitatea intermediară a treia formă a pluralităţii se realizează atuncicacircnd o persoană după ce a fost condamnată definitiv pentru una sau mai multe infracţiuni săvacircrşeşte din nou o infracţiune icircnainte de icircnceperea executării pedepsei icircn timpul executării acesteia ori icircn stare de evadare şi nu sunt icircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivăPluralitatea intermediară este deci o pluralitate de infracţiuni care nu constituie nici concurs de infracţiuni nici recidivă Ea prezintă anumite trăsături caracteristice ale celor două forme de bază şi reprezintă o formă intermediară icircntre ele

Top of the Document

2 Concursul de infracţiuniA Noţiune şi caracterizare Icircn teoria dreptului penal şi icircn legislaţiapenală (art33 lit a C pen) concursul de infracţiuni este definit ca o formă apluralităţii de infracţiuni constacircnd din două sau mai multe infracţiuni săvacircrşite de aceeaşi persoană icircnainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre eleCondiţiile de existenţă ale concursului de infracţiuni sunt următoarelebull să se fi săvacircrşit două sau mai multe infracţiuni oricare ar fi natura saugravitatea acestora Infracţiunile pot avea forma faptului consumat sau a uneitentative pedepsibile după cum pot consta icircn participarea la săvacircrşirea acestora icircn calitate de autor instigator sau complice (art 144 C pen) Nu

12

interesează forma de vinovăţie cu care sunt săvacircrşite diferitele infracţiuni putacircnd fi săvacircrşite unele cu intenţie altele din culpă sau cu intenţie depăşită Infracţiunile care alcătuiesc concursul de infracţiuni pot fi de aceeaşi natură sau de natură diferită (de exemplu două sau trei infracţiuni de furt două sau trei infracţiuni de icircnşelăciune două sau mai multe infracţiuni de fals două sau mai multe infracţiuni de trafic de droguri etc ori dimpotrivă o infracţiune de viol alta de lipsire de libertate şi alta de perversiuni sexuale o infracţiune de furt alta de ucidere din culpă şi alta de părăsire a locului accidentului etcIcircn prima situaţie cacircnd infracţiunile care alcătuiesc concursul sunt deaceeaşi natură acesta poartă denumirea de concurs omogen iar icircn cealaltăsituaţie cacircnd infracţiunile care alcătuiesc concursul nu sunt de aceeaşi natură acest concurs se numeşte eterogenConcursul omogen (două trei sau cinci furturi săvacircrşite de aceeaşipersoană) nu trebuie confundat cu infracţiunea continuată cu care se aseamănă dar de care se deosebeşte prin pluralitatea de rezoluţii infracţionale corespunzătoare pluralităţii faptelor săvacircrşitebull infracţiunile să fie săvacircrşite de aceeaşi persoană Identitatea subiectuluiactiv al infracţiunilor ce alcătuiesc pluralitatea este de esenţa concursului deinfracţiuni Nu se cere ca făptuitorul să săvacircrşească cele două sau mai multeinfracţiuni icircn aceeaşi calitate contribuţia sa putacircnd fi la unele de autor la altele de instigator la altele de complice De asemenea persoana poate săvacircrşi singură unele dintre infracţiuni iar altele icircmpreună cu alte persoane icircn participaţiebull infracţiunile să fie săvacircrşite icircnainte de condamnarea definitivă afăptuitorului pentru vreuna dintre ele Nu pot constitui concurs de infracţiuni decacirct infracţiunile pentru care făptuitorul icircncă n-a fost condamnat definitiv chiar dacă este urmărit sau chiar trimis icircn judecată şi chiar dacă s-a pronunţat icircmpotriva sa o hotăracircre de condamnare cacirctă vreme această hotăracircre nu a rămas definitivă icircn cazurile şi modurile prevăzute de lege (art 416-417 C pr pen)Esenţial pentru existenţa concursului este ca infracţiunile să fie săvacircrşite icircnainte de data rămacircnerii definitive a hotăracircrii de condamnare pentru vreuna dintre ele chiar dacă descoperirea lor ar fi ulterioară acestei datebull infracţiunile săvacircrşite sau cel puţin două dintre ele să poată fi supusejudecării adică să aibă şi să-şi păstreze caracterul infracţional şi să poată atrage răspunderea penală a făptuitorului Astfel dacă icircn legătură cu două din cele două presupuse infracţiuni se constată existenţa unor cauze care icircnlătură caracterul penal al faptei (legitimă apărare caz fortuit eroare de fapt etc) sau dacă intervine ulterior o cauză care icircnlătură răspunderea penală

13

(amnistie prescripţie lipsa placircngerii prealabile etc) icircn toate aceste cazuri rămacircnacircnd o singură infracţiune susceptibilă de a fi supusă judecăţii nu există concurs de infracţiuni Acelaşi efect icircl produce şi intervenţia unor cauze de nepedepsire generale (de exemplu desistarea sau icircmpiedicarea rezultatului art 220 C pen icircmpiedicarea săvacircrşirii faptei art 30 C pen etc) sau speciale (de exemplu denunţarea de către mituitor a luării de mită art 255 alin 3 C pen retragerea mărturiei mincinoase art 260 alin 2 C pen etc)

B Forme şi modalităţi Concursul de infracţiuni se prezintă sub douăforme diferite icircn raport cu modul icircn care se săvacircrşesc infracţiunile concurente şi anume concursul real sau material şi concursul ideal sau formal de infracţiuni Aceste forme sunt prevăzute şi descrise icircn prevederile art 33 lit a şi b din actualul Cod penala) Concursul real (material) de infracţiuni Această formă a concursuluise caracterizează prin icircmprejurarea că cele două sau mai multe infracţiuni care icircl alcătuiesc sunt săvacircrşite prin două sau mai multe acţiuni sau inacţiunidistincte adică prin tot atacirctea acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare icircn parte conţinutul unei infracţiuni de sine stătătoare (de exemplu după ce a săvacircrşit o tacirclhărie făptuitorul a tulburat grav liniştea publică iar la intervenţia organelor poliţiei a proferat insulte şi ameninţări la adresa acestora) Infracţiunile pot fi diferite (concurs eterogen) sau de acelaşi fel (concurs omogen) se săvacircrşesc de regulă succesiv dar uneori pot fi săvacircrşite simultan (de exemplu făptuitorul loveşte şi insultă sau calomniază icircn acelaşi timp o persoană pătrunde fără drept icircn locuinţa unei persoane şi o loveşte etc) pot fi săvacircrşite icircn acelaşi loc sau icircn locuri diferite etc Nu interesează dacă icircntre infracţiunile concurente există sau nu vreo legătură obiectivă Icircn cazul icircn care icircntre infracţiunile concurente există legătură concursul poartă denumirea de concurs cu conexitate (caracterizat) Icircnpractică asemenea situaţii se icircntacirclnesc relativ frecvent ceea ce face să existedouă modalităţi ale concursului de infracţiunindash concurs simplu la care icircntre infracţiunile ce icircl compun nu existălegătură obiectivă (in rem)ndash concurs cu conexitate (caracterizat) format din infracţiuni icircntre careexistă o asemenea legăturăLegea penală icircn vigoare se referă icircn mod explicit la concursul cuconexitate prevăzacircnd icircn dispoziţia din art 33 lit a partea finală că existăconcurs de infracţiuni chiar dacă una dintre infracţiuni a fost comisă pentrusăvacircrşirea alteia (concurs cu conexitate etiologică) sau pentru ascunderea ei(concurs cu conexitate consecvenţională) Faptul că legea se referă doar la

14

aceste două forme ale conexităţii nu icircnseamnă că numai icircn aceste cazuri poate exista concurs cu conexitate ci dimpotrivă că legiuitorul a vrut să precizeze tocmai contrariul şi anume că există concurs de infracţiuni oricare ar fi caracterul legăturii reale dintre infracţiunile concurente deci oricare ar fi forma conexităţii acestora Precizarea pe care legiuitorul o face icircn legătură cu cele două forme ale concursului cu conexitate are ca scop să excludă confuzia pe care o creează teoria zisă a unităţii infracţionale icircntre infracţiunea mijloc şi infracţiunea scop teorie susţinută icircn trecut de unii autori şi icircnsuşită şi de practica judiciară mai veche Potrivit acestei teorii atunci cacircnd o infracţiune serveşte ca mijloc pentru comiterea sau ascunderea alteia (de exemplu falsificarea unui icircnscris oficial pentru a se putea comite sau ascunde o evaziune fiscală) cele două fapte alcătuiesc o singură infracţiune şi anume infracţiunea scop icircn care se absoarbe pierzacircndu-şi autonomia infracţiunea mijloc Teoria infracţiunii unice mijloc-scop este neconvingătoare şi evident greşită pentru că ignoră existenţa a două infracţiuni de sine stătătoare din care legiuitorul nu icircnţelege să construiască o unitate Pe de altă parte aplicarea acestei teorii ar duce la soluţii inadmisibile icircn cazul icircn care infracţiunea mijloc ar fi mai gravădecacirct infracţiunea scop (de exemplu icircn cazul icircn care este ucisă o persoanăpentru a se ascunde un furt)b) Concursul ideal (formal) de infracţiuni Icircn teoria dreptului penal şipotrivit legii penale (art 33 lit b C pen) concursul de infracţiuni icircmbracăforma concursului zis ideal sau formal atunci cacircnd icircn acţiunea sau inacţiuneasăvacircrşită de o persoană datorită icircmprejurărilor icircn care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs se găsesc realizate elementele constitutive ale două sau mai multor infracţiuni Ceea ce caracterizează şi diferenţiază concursul ideal de concursul real este icircmprejurarea că cele două sau mai multe infracţiuni care icircl compun sunt săvacircrşite nu prin tot atacirctea acţiuni sau inacţiuni ca icircn cazul concursului real ci printr-o singură acţiune sau inacţiune icircn care suntcomprimate elementele caracteristice obiective şi subiective ale acestor infracţiuniTratamentul sancţionator al concursului de infracţiuniCazul concursului de infracţiuni săvacircrşite de persoana fizicăSisteme de sancţionare Persoana fizică ce săvacircrşeşte mai multe infracţiuni demonstrează prin perseverenţa sa infracţională o periculozitate socială care impune sisteme de sancţionare adecvate icircn măsură să asigure realizarea cacirct mai eficace a funcţiilor şi rolului preventiv-educativ ale pedepsei cu cele două componente constracircngere şi reeducareIcircn doctrina penală şi icircn legislaţia penală există trei sisteme de sancţionarea concursului de infracţiuni şi anume

15

bull sistemul cumulului aritmetic potrivit căruia instanţa de judecatăstabileşte pentru fiecare infracţiune cacircte o pedeapsă după care le adiţionează şi dispune executarea pedepsei rezultate din adunarea aritmetică a acestora Acest sistem este criticat şi rar aplicat icircn legislaţia unor state icircntrucacirct este considerat rigid şi excesiv de aspru (s-a susţinut printre altele că icircn cazul pedepselor privative de libertate poate conduce la pedepse executabile care depăşesc durata de viaţă a unui om)bull sistemul absorbţiei potrivit căruia după stabilirea pedepsei pentrufiecare infracţiune concurentă pedepsele mai mici să fie absorbite icircn pedeapsa cea mai mare care urmează să fie executată A fost criticat şi acest sistem susţinacircndu-se icircn esenţă că este excesiv de blacircnd inducacircnd infractorului impresia că infracţiunile mai puţin grave rămacircn nepedepsite şi că astfel acest sistem reprezintă o icircncurajare pentru infractorul care săvacircrşeşte o infracţiune gravă să comită şi alte infracţiuni mai puţin grave pentru care pedepsele vor fi absorbite icircn pedeapsa pentru infracţiunea mai gravăbull sistemul cumulului juridic potrivit căruia după stabilirea pedepseipentru fiecare infracţiune concurentă instanţa de judecată va aplica pedeapsa cea mai grea la care se poate adăuga un spor Acest spor poate fi obligatoriu sau facultativ fix sau variabil icircn aşa fel icircncacirct să asigure o justăproporţionalizare a pedepsei icircn fiecare caz concret Acest sistem este cel maifrecvent prevăzut icircn legislaţiile statelor şi este cel mai agreat icircn doctrina penalăSistemul cumulului juridic este adoptat şi de actualul Cod penal romacircnAcest sistem denumit al cumulului juridic cu spor facultativ şi variabil esteunic pentru ambele forme ale concursului avacircnd unele particularităţi icircn raport cu felul şi genul sancţiunilor de drept penalVom prezenta icircn continuare modul icircn care este reglementat icircn actualulCod penal şi cum funcţionează acest sistemAplicarea pedepsei principale icircn cazul concursului de infracţiunisăvacircrşite de persoana fizicăSediul materiei este art 34 din Cpen care potrivit recentei modificăripoartă denumirea marginală de bdquopedeapsa principală icircn caz de concurs deinfracţiuni săvacircrşite de persoana fizicărdquoPotrivit art 34 Cpen icircn caz de concurs de infracţiuni se stabileştepedeapsa pentru fiecare infracţiune icircn parte iar dintre acestea se aplicăpedeapsa după cum urmeazăa) cacircnd s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multepedepse cu icircnchisoare ori cu amendă se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţăb) cacircnd s-au stabilit numai pedepse cu icircnchisoare se aplică pedeapsa cea

16

mai grea care poate fi sporită pacircnă la maximul ei special iar cacircnd acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la 5 anic) cacircnd s-au stabilit numai amenzi se aplică cea mai mare care poate fisporită pacircnă la maximul ei special iar dacă aest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la jumătate din acel maximd) cacircnd s-a stabilit o pedeapsă cu icircnchisoare şi o pedeapsă cu amendă seaplică pedeapsa icircnchisorii la care se poate adăuga amenda icircn totul sau icircn partee) cacircnd s-au stabilit mai multe pedepse cu icircnchisoare şi mai multe pedepsecu amendă se aplică pedeapsa icircnchisorii potrivit dispoziţiei de la lit b la care se poate adăuga amenda potrivit dispoziţiei de la lit cPrin aplicarea dispoziţiilor din alineatul precedent nu se poate depăşitotalul pedepselor stabilite de instanţă pentru infracţiunile concurenteDin economia textului de lege menţionat rezultă că aplicarea pedepseiprincipale se face icircn două etape obligatorii şi anume etapa stabilirii pedepsei pentru fiecare infracţiune etapa aplicării pedepsei rezultante (care urmează a fi executată)Aplicarea pedepselor complementarePedepsele complementare sunt cele arătate icircn art 53 pct 2 Cpen şiurmează să fie examinate icircntr-un alt capitol destinat instituţiei sancţiunilor de drept penalSediul materiei pedepselor complementare icircn cazul concursului deinfracţiuni este art 35 Cpen care prevede următoarelebull dacă pentru una dintre infracţiunile concurente s-a stabilit şi o pedeapsăcomplementară aceasta se aplică alături de pedeapsa icircnchisoriibull dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferităsau chiar de aceeaşi natură dar cu conţinut diferit acestea se aplică alături de pedeapsa icircnchisoriibull dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şicu acelaşi conţinut se aplică cea mai grea dintre acesteaAplicarea măsurilor de siguranţăMăsurile de siguranţă au ca scop icircnlăturarea unei stări de pericol şipreicircntacircmpinarea săvacircrşirii faptelor prevăzute de legea penală (art 111 Cpen)Icircn sfacircrşit teza ultimă a alineatului 5 recent introdus la art 35 Cpenprevede că bdquoicircn cazul măsurilor de siguranţă de aceeaşi natură şi cu acelaşiconţinut luate conform art 118 alin1 lita-e Cpen acestea se cumuleazărdquoAceastă teză se referă la măsura de siguranţă a confiscării speciale icircn cazurile icircn care se impune luarea acestei măsuri icircntr-o cauză penală faţă de acelaşi infractor a tuturor lucrurilor produse prin fapta penală săvacircrşită a

17

celor care au servit sau care au fost destinate să servească la săvacircrşirea infracţiunii a celor date pentru a determina săvacircrşirea infracţiunii sau pentru a-l răsplăti pe infractor a celor dobacircndite icircn mod vădit prin săvacircrşirea infracţiunii precum şi a celor deţinute contra dispoziţiilor legaleContopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente săvacircrşite depersoana fizicăIcircn cazul icircn care toate infracţiunile care alcătuiesc concursul fac obiectulaceluiaşi dosar penal care se judecă deodată icircn faţa aceleiaşi instanţe stabilirea şi aplicarea sancţiunilor de drept penal se realizează potrivit textelor art 34 şi 35 Cpen mai sus examinateExistă icircnsă cazuri cacircnd acelaşi infractor este judecat pentru infracţiuniconcurente icircn cauze diferite la termene diferite de aceeaşi instanţă ori deinstanţe diferite Asemenea situaţii se icircntacirclnesc icircn practică destul de frecvent deoarece nu toate infracţiunile sunt descoperite şi instrumentate icircn acelaşi timp şi icircn aceeaşi cauză penalăIcircn asemenea cazuri operaţiunea prin care se realizează aplicareadispoziţiilor referitoare la sancţionarea concursului de infracţiuni poartădenumirea de contopire a pedepselorAşadar contopirea pedepselor reprezintă acea operaţiune prin careinstanţa de judecată face aplicarea dispoziţiilor legale privind sancţionareaconcursului de infracţiuni icircn cazul unor condamnări separate pentru infracţiuni concurenteSediul materiei este art 36 din actualul Cod penal Denumirea marginalăa acestui text recent modificată este următoarea bdquoContopirea pedepselorpentru infracţiuni concurente săvacircrşite de persoana fizicărdquo Modificarea a fost impusă de introducerea icircn Codul penal a persoanei juridice ca un nou subiect activ al infracţiunii şi al răspunderii penalePotrivit reglementării din acest text de lege operaţia de contopire se poaterealiza după cum urmează icircn două ipotezebull cacircnd infractorul condamnat definitiv pentru una sau mai multeinfracţiuni este judecat ulterior pentru alte infracţiuni concurente Icircntr-oasemenea situaţie instanţa care judecă ultimele infracţiuni concurente va stabili cacircte o pedeapsă pentru fiecare infracţiune din cele deduse judecăţii ulterioare iar apoi le va contopi cu pedepsele stabilite anterior şi icircn final va aplica pedeapsa cea mai grea potrivit prevederilor art 34 Cpen Icircn cazul icircn care au fost aplicate şi pedepse complementare ori măsuri de siguranţă instanţa va face şi aplicarea art 35 Cpen Trebuie menţionat că dacă pedepsele anterioare au fost supuse contopirii cu aplicarea unui spor ele vor fi descontopite vor fi repuse fiecare icircn individualitatea lor şi apoi vor fi recontopite icircmpreună cu noile pedepse cu aplicarea unui spor cel puţin egal

18

cu cel anterior (deoarece sporul anterior fusese aplicat prin hotăracircre judecătorească definitivă şi dobacircndise autoritate de lucru judecat)bull cacircnd infractorul a fost condamnat definitiv pentru toate infracţiunileconcurente icircnsă prin hotăracircri judecătoreşti diferite Icircn asemenea situaţiiinstanţa icircnvestită cu cererea de contopire a tuturor pedepselor va descontopipedepsele contopite anterior va icircnlătura sporurile aplicate şi va repunepedepsele icircn individualitatea lor iar apoi va proceda la recontopirea pedepselor aplicacircnd cea mai grea dintre pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente la care va trebui să aplice un spor cel puţin egal cu cel mai mare care a fost icircnlăturat la descontopire Evident că atunci cacircnd instanţa stabileşte sporul pentru icircntreaga pluralitate de infracţiuni va trebui să evalueze atacirct numărul cacirct şi natura pedepselor stabilite anterior şi care reflectă gradul de pericol social al infracţiunilor judecate anterior definitivIcircn ipoteza icircn care condamnatul a executat integral sau icircn parte pedeapsaaplicată prin hotăracircrea judecătorească anterioară ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente aşa cum prevăd dispoziţiile art 36 alin 3 CpenIcircn situaţia icircn care pedeapsa detenţiei pe viaţă a fost comutată sau icircnlocuităcu pedeapsa icircnchisorii aceasta se va contopi după aceleaşi reguli mai susarătate (art 36 alin 4 Cpen)Situaţii specialeIcircn cazul icircn care după contopirea pedepselor intervine amnistia saugraţierea se va proceda după cum urmeazăndash amnistia şi respectiv graţierea nu se vor aplica la pedeapsa rezultantăci la fiecare infracţiune concurentă şi respectiv la fiecare pedeapsăndash cacircnd actul de amnistie sau graţiere este incident numai unora dintreinfracţiuni ori dintre pedepse se va dispune descontopirea pedepselor care vor fi repuse icircn individualitatea lor şi apoi se va aplica amnistia ori graţierea după care pedepsele rămase executabile se vor recontopi şi bineicircnţeles se va reaprecia sporul (dacă rămacircne de executat numai o singură pedeapsă sporul va fi icircnlăturat iar dacă nu se mai execută majoritatea pedepselor sporul iniţial va putea fi redus şi chiar icircnlăturat)Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente săvacircrşite depersoana juridică Potrivit art 401 recent introdus prin ultima modificare a Codului penal icircn caz de concurs de infracţiuni săvacircrşite de persoana juridică se stabileşte pedeapsa amenzii pentru fiecare infracţiune icircn parte şi se aplică amenda cea mai mare care poate fi sporită pacircnă la maximul special prevăzut icircn art 711 alin 2 sau 3 iar dacă acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la o treime din acel maximIcircn ipoteza icircn care o persoană juridică definitiv condamnată este judecată

19

ulterior pentru o infracţiune concurentă precum şi atunci cacircnd după ce ohotăracircre de condamnare a rămas definitivă se constată că persoana juridicăsuferise şi o altă condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentăinstanţa va proceda conform dispoziţiilor art 401 mai sus arătateReferitor la modul icircn care se aplică pedepsele complementare şi măsurilede siguranţă luate faţă de o persoană juridică pentru infracţiuni concurenteart 401 icircn alin 3 C pen prevede că sunt aplicabile dispoziţiile art 35referitoare la modul de aplicare a acestor pedepse şi măsuri icircn cazul persoanei fizice

Top of the Document

3 RecidivaA Noţiune şi caracterizare Recidiva este o altă formă de bază apluralităţii de infracţiuni care constă icircn săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni de către o persoană care a fost condamnată definitiv pentru o altă infracţiune Ceea ce caracterizează recidiva este deci icircmprejurarea că pluralitatea de infracţiuni săvacircrşite de aceeaşi persoană este realizată icircntr-un anumit mod şi anume după ce făptuitorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (eventual pentru două sau mai multe infracţiuni) mai săvacircrşeşte ulterior icircnainte de a icircncepe executarea pedepsei icircn timpul executării acesteia ori icircn stare de evadare sau după ce a executat pedeapsa una sau eventual mai multe infracţiuni icircn anumite condiţiiDeosebirea evidentă fată de concursul de infracţiuni o constituieintervenţia unei hotăracircri judecătoreşti definitive de condamnare icircn dispreţulcăreia infractorul continuă activitatea infracţională săvacircrşind din nou oinfracţiune sau mai multe Această deosebire dintre autorul unui concurs deinfracţiuni şi acela al unei recidive este dublată de o deosebire esenţială careconstă icircn periculozitatea celui care recidivează Prin săvacircrşirea uneia sau maimultor noi infracţiuni după ce a fost condamnat definitiv pentru o altă sau alte infracţiuni acest infractor atrage atenţia că este incorigibil şi deci că prezintă un grad mare de pericol pentru societate Această icircmprejurare determină pe planul dreptului penal necesitatea elaborării unor măsuri de apărare specifice Este de reţinut icircn acest sens că existenţa recidivei stă la baza distincţiei ce se face icircntre infractorul primar şi infractorul recidivist Denumirea de infractor primar este dată infractorului care nu a mai fost anterior condamnat pentru una sau eventual pentru un concurs de infracţiuni precum şi celui care a mai fost condamnat icircnsă condamnarea nu icircndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Icircn mod corespunzător denumirea de infractor recidivist este dată infractorului care a mai fost condamnat şi care după condamnarea definitivă sau după

20

executarea pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune icircn condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivăDistincţia icircntre infractorii primari şi infractorii recidivişti este importantăfiindcă legea penală prevede un tratament sancţionator mai sever pentruinfractorul recidivist Infractorii recidivişti sunt apoi exceptaţi de regulă de la beneficiul unor acte de clemenţă (amnistie graţiere) şi sunt prevăzute icircn lege şi alte condiţii restrictive icircn privinţa acestora referitor la liberarea lorcondiţionată precum şi la obţinerea reabilităriiB Structura Existenţa unei condamnări definitive a infractorului catrăsătură caracteristică a recidivei determină o anumită structurare ainfracţiunilor care alcătuiesc această formă a pluralităţiiAşa cum am arătat conceptul de recidivă este condiţionat de existenţaunei condamnări definitive a infractorului pentru una ori mai multe infracţiuni săvacircrşite anterior săvacircrşirea din nou de către acesta a unei infracţiuniCondamnarea definitivă şi infracţiunea săvacircrşită din nou apar aşadar caelemente constitutive ale stării de recidivă Acestor două elemente icircn teoriadreptului penal li s-a dat denumirea de termeni ai recidiveiPrimul termen al recidivei este format totdeauna dintr-o condamnaredefinitivă la o pedeapsă privativă de libertate iar al doilea termen al recidive este format totdeauna din săvacircrşirea din nou a unei infracţiuniCei doi termeni ai recidivei sunt ei icircnşişi susceptibili de numeroasevariaţiuni se pot prezenta sub forme diferite determină la racircndul lor o anumită configuraţie a stării de recidivă Astfel de exemplu primul termen al recidivei poate fi o hotăracircre definitivă de condamnare la pedeapsa icircnchisorii variabilă ca durată este posibil ca hotăracircrea să nu fie pusă icircncă icircn executare să se afle icircn curs de executare sau ca pedeapsa să fie icircn icircntregime executată sau considerată ca executată hotăracircrea de condamnare poate fi pronunţată uneori de către o instanţă judecătorească străină pedeapsa solicitată poate privi o singură infracţiune sau un concurs de infracţiuni etc La racircndul său cel de-al doilea termen al recidivei poate consta din săvacircrşirea unei infracţiuni de gravitate diferită de acelaşi fel cu infracţiunea sau infracţiunile săvacircrşite anterior sau diferită de acestea la un interval mai mare sau mai mic de timp de la executarea pedepsei etcReglementarea recidivei a trebuit să ţină seama de trăsăturile esenţiale şide variaţiunile pe care le prezintă cei doi termeni ai recidiveiC Modalităţi ale recidivei icircn cazul persoanei fizice Icircn teoria dreptuluipenal s-a dat denumirea de modalităţi ale recidivei felului icircn care se prezintă icircn concret recidiva icircn raport cu variaţiunile la care sunt supuşi cei doi termeni ai recidivei Cunoaşterea acestor modalităţi este importantă pentru

21

mai buna cunoaştere a icircnseşi reglementărilor legale privind recidiva Cele mai cunoscute dintre modalităţile recidivei sunta) Recidiva după condamnare (denumită şi recidivă postcondamnatoriesau recidiva fictivă) şi recidiva după executare (denumită şi recidivapostexecutorie sau recidivă reală)Se consideră recidivă după condamnare săvacircrşirea din nou a uneiinfracţiuni mai icircnainte ca infractorul să fi executat icircn icircntregime pedeapsa la care a fost anterior condamnat sau mai icircnainte ca pedeapsa să fi fost eventualconsiderată ca executatăDimpotrivă recidiva se consideră după executare atunci cacircnd săvacircrşireadin nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregimepedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată icircnicircntregime Icircntre cele două modalităţi există nu numai o deosebire formală dar şi o deosebire de fond decurgacircnd din caracterul specific al recidivei după executare care dovedeşte că cel condamnat nu s-a reeducat sub influenţa pedepsei spre deosebire de recidiva după condamnare la care proba incorigibilităţii prin pedeapsă nu este făcută Pornind de la această deosebire unii autori au dat denumirea de bdquorealărdquo recidivei după executare şi bdquofictivărdquo sau bdquoformalărdquo recidivei după condamnare Denumirile acestea nu sunt icircnsă justificate deoarece şi recidiva după condamnare este tot aşa de reală ca şi recidiva după executare Recidiva după condamnare este şi ea o dovadă a perseverenţei infracţionale a infractorului care icircn dispreţul unei condamnări definitive pronunţate icircmpotriva sa săvacircrşeşte totuşi din nou o infracţiuneDe aceea este admis că recidiva poate exista icircn ambele modalităţidiferenţierea dintre ele determinacircnd numai o oarecare deosebire de tratamentb) Recidiva generală şi recidiva specială Recidiva este denumităgenerală atunci cacircnd infracţiunile săvacircrşite adică infracţiunea pentru care s-a pronunţat condamnarea definitivă şi infracţiunea săvacircrşită din nou sunt diferite ca gen sau specie recidiva nefiind condiţionată de o asemănare icircntreinfracţiunile ce intră icircn compunerea celor doi termeni Dimpotrivă recidiva este specială atunci cacircnd icircntre infracţiunile respective există asemănare adică ele sunt de aceeaşi natură Recidiva specială este considerată mai periculoasă ea dovedind o anume specializare a infractorului şi deci o perseverenţă infracţionalăc) Recidiva absolută şi recidiva relativă Recidiva este denumită absolutăatunci cacircnd existenţa ei nu este condiţionată de gravitatea primei condamnări şi relativă atunci cacircnd pedeapsa anterioară este de o anumită gravitate şidovedeşte perseverenţa infracţională a infractorului

22

d) Recidiva mare şi recidiva mică La recidiva mare primul termen icirclconstituie o condamnare la o pedeapsă de o gravitate mai mare care relevă prin ea icircnsăşi periculozitatea infractorului care perseverează icircn aceste condiţii săvacircrşind noi infracţiuni Din contră denumirea de mică recidivă a fost atribuită recidivei la care primul termen este format nu din una singură ci din mai multe condamnări la pedepse mici ce nu depăşesc o anume gravitate consideracircndu-se că numai după mai multe condamnări la pedepse mai uşoare infractorul relevă acea periculozitate specifică recidivistuluie) Recidiva temporară şi recidiva perpetuă Distincţia are icircn vedereintervalul de timp de la condamnare sau de la executarea pedepsei icircn caretrebuie să se săvacircrşească din nou o infracţiune pentru a exista recidivă Dinacest punct de vedere recidiva este perpetuă atunci cacircnd se realizeazăindiferent de intervalul la care s-ar săvacircrşi din nou o infracţiune şi temporară atunci cacircnd se realizează numai dacă săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni a avut loc icircnlăuntrul unui anumit termen de la condamnare sau de la executarea pedepsei anterioare Este admisă icircn general recidiva temporarăf) Recidiva cu efect unic şi recidiva cu efecte progresive Distincţia are icircnvedere efectele pe care le produce recidiva asupra pedepsei pentru infracţiunea săvacircrşită icircn această stare Recidiva cu efect unic este aceea ale cărei efecte sunt aceleaşi ori de cacircte ori s-ar repeta starea de recidivă Recidiva cu efecte progresive este aceea ale cărei consecinţe se agravează progresiv cu fiecare nouă recidivăg) Recidiva teritorială şi recidiva internaţională Recidiva se numeşteteritorială atunci cacircnd existenţa ei este condiţionată de cerinţa ca primul săutermen să fie o hotăracircre de condamnare pronunţată de o instanţă naţională spre deosebire de recidiva zisă internaţională la care primul termen poate fi o condamnare pronunţată icircn străinătate Admiterea recidivei internaţionaleimplică recunoaşterea hotăracircrilor judecătoreşti străine şi este determinată denecesitatea cooperării internaţionale icircn lupta cu criminalitateaD Reglementarea recidivei icircn legea penală icircn vigoare icircn cazul persoaneifizice Icircn reglementarea instituţiei recidivei icircn dreptul nostru penal au fost avute icircn vedere modalităţile sus-examinate Reglementarea se face prin dispoziţiile din art 37-39 Cpen modalităţile principale ale recidivei fiind recidiva după condamnare recidiva după executare şi mica recidivă care poate fi după condamnare sau după executarea) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediulmateriei pentru instituţia recidivei a fost modificată recent avacircnd denumireabdquorecidiva icircn cazul persoanei fizicerdquo Această modificare a fost impusă deintroducerea icircn Codul penal a persoanei juridice ca un nou subiect activ alinfracţiunii şi al răspunderii penale

23

Potrivit dispoziţiilor art 37 alin l lit a C pen există recidivă pentrupersoana fizică atunci cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri decondamnare la pedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni cel condamnatsăvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie icircnainte de icircnceperea executăriipedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare iar pedeapsaprevăzută de lege pentru a doua infracţiune este icircnchisoarea mai mare de un anDin analiza dispoziţiei legale rezultă condiţiile prevăzute de lege pentruexistenţa recidivei icircn această modalitate Astfel cu privire la primul termen se cer icircndeplinite următoarele condiţiibull să existe o hotăracircre definitivă de condamnare a infractorului lapedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni Dacă hotăracircrea nu era definitivă icircnmomentul săvacircrşirii celei de-a doua infracţiuni nu va exista recidivă ci concurs de infracţiuni De asemenea dacă pedeapsa nu este icircnchisoarea mai mare de 6 luni ci de 6 luni sau mai mică iarăşi nu va exista recidivă Pedeapsa prevăzută icircn hotăracircrea de condamnare poate fi aplicată de instanţă pentru o singură infracţiune sau pentru un concurs de infracţiuni Icircn acest din urmă caz este vorba de pedeapsa rezultată care trebuie să fie mai mare de 6 luni chiar dacă pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente luate separat nu depăşesc nici una durata de 6 luni Poate constitui primul termen al recidivei după condamnare ca de altfel şi al recidivei după executare chiar şi o hotăracircre de condamnare pronunţată icircn străinătate Aceasta rezultă din dispoziţia din alin 2 al art 37 C pen care prevede că pentru stabilirea stării de recidivă icircn aceste cazuri se poate ţine seama şi de hotăracircrea de condamnare pronunţată icircn străinătate pentru o faptă prevăzută şi de legea romacircnă dacă acea hotăracircre a fost recunoscută potrivit dispoziţiilor legii Aceste dispoziţii sunt cele din art 519 şi urm C pr pen Legea noastră penală consacră aşadar aşa-numita recidivă internaţionalăbull hotăracircrea de condamnare să fi fost pronunţată pentru o infracţiunesăvacircrşită cu intenţie Această condiţie rezultă din dispoziţia prevăzută icircn art 38 alin l lit a C pen dispoziţie introdusă prin Legea nr 61973 de modificare a Codului penal care prevede că la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare la infracţiunile săvacircrşite din culpăPrin prevederea acestei condiţii a fost subliniată trăsătura caracteristică arecidivei aceea de a exprima perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist perseverenţă care nu este posibilă decacirct icircn cazul infracţiunilor cuintenţiebull hotăracircrea de condamnare să nu fie dintre acelea icircn care potrivit legiinu se tine seama la stabilirea stării de recidivă

24

Legea prevede icircn art 38 C pen o serie de cazuri icircn care o hotăracircre decondamnare definitivă nu poate constitui primul termen al recidivei Potrivitacestor dispoziţii la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare landash infracţiunile săvacircrşite icircn timpul minorităţii Această dispoziţie areraţiunea de a-l degreva pe minor icircn viitor de urmările prejudiciabile ale unor fapte săvacircrşite icircn perioada minorităţii cacircnd personalitatea sa era icircn curs de formarendash infracţiunile săvacircrşite din culpă Această dispoziţie a fost introdusă prinndash infracţiunile amnistiate Amnistia fiind o cauză care icircnlătură răspunderea penală a făptuitorului pentru infracţiunea săvacircrşită (art 119 C pen) este firesc ca hotăracircrea de condamnare privitoare la o infracţiune amnistiată să nu mai poată constitui primul termen al recidiveindash faptele nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală După cumeste ştiut dezincriminarea unei fapte (abolitio criminis) prin legea nouă face să icircnceteze toate consecinţele penale ale hotăracircrii judecătoreşti pronunţate icircn baza legii vechi cu privire la acea faptă (art 12 C pen) Printre consecinţele penale ale dezincriminării faptei icircnlăturate prin intrarea icircn vigoare a legii noi dezincriminatoare este şi aceea ca hotăracircrea de condamnare pronunţată pentru fapta dezincriminată să nu poată constitui primul termen al recidiveiCu privire la cel de-al doilea termen al recidivei pentru existenţa recidiveidupă condamnare este necesară icircndeplinirea următoarelor condiţiibull infractorul să săvacircrşească din nou o infracţiune cu intenţie Nu se cereca infracţiunea să fie de aceeaşi natură ca aceea pentru care infractorul a fostcondamnat anterior Legea consacră deci aşa-numita recidivă generalăInfracţiunea poate avea forma tentativei sau a faptului consumat sau poateconsta icircn participarea la săvacircrşirea acestora ca autor instigator sau complice(art144 Cpen) Este necesar icircnsă ca infracţiunea săvacircrşită din nou să fieintenţionată adică să fie săvacircrşită cu intenţie directă indirectă sau depăşită(praeterintenţie) Această cerinţă introdusă prin modificarea din 1973 aCodului penal are ca scop restracircngerea sferei recidivei la infracţiunile săvacircrşite cu intenţie fiindcă numai icircn cazul săvacircrşirii acestora se poate vorbi de perseverenţa infracţională a recidivistului Icircn ce priveşte asimilarea intenţiei depăşite cu intenţia directă sau indirectă ca o condiţie pentru existenţa atacirct a primului termen cacirct şi a celui de-al doilea termen al recidivei aceasta se justifică prin icircmprejurarea că primum delictum din compunerea infracţiunii praeterintenţionate este săvacircrşit cu intenţie şi el stă la baza rezultatului mai grav chiar dacă acesta este produs din culpăbull pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvacircrşită din nou să fieicircnchisoarea mai mare de un an Această cerinţă prevăzută prin modificarea

25

Codului penal din 1973 are şi ea ca scop restracircngerea sferei recidivei lainfracţiuni de o anumită gravitate Legea are icircn vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune icircn configuraţia tipică a acesteia sau după caz icircntr-o variantă agravată sau atenuată Maximul special al pedepsei icircnchisorii pentru această infracţiune trebuie să depăşească un an Spre deosebire deci de primul termen a cărui gravitate se exprimă icircn pedeapsa aplicată de instanţa judecătorească gravitatea celui de-al doilea termen al recidivei se exprimă icircn pedeapsa prevăzută de lege Dacă această pedeapsă este icircnchisoarea de un an sau mai mică ori amendă infracţiunea săvacircrşită nu poate constitui al doilea termen al recidivei Pedeapsa ce se ia icircn considerare este aceea prevăzută delege pentru infracţiunea tip chiar dacă infracţiunea săvacircrşită din nou are forma tentativeibull infracţiunea care constituie cel de-al doilea termen al recidivei dupăcondamnare trebuie să fie săvacircrşită icircnainte de icircnceperea executării pedepseianterioare icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare Nouainfracţiune trebuie să fie săvacircrşită deci icircn intervalul cuprins icircntre data rămacircnerii definitive a hotăracircrii de condamnare şi data la care pedeapsa este icircn icircntregime executată sau considerată ca executată Nu interesează deci dacă hotăracircrea anterioară a fost sau nu pusă icircn executare dacă executarea pedepsei a fost suspendată condiţionat sau dacă s-a dispus obligarea condamnatului la muncă corecţională dacă condamnatul se află icircn penitenciar icircn stare de libertate condiţionată sau icircn stare de evadareCel de-al doilea termen al recidivei constă din săvacircrşirea unei singureinfracţiuni care icircndeplineşte condiţiile prevăzute de lege b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei estereglementată prin dispoziţia din art 37 alin l lit b C pen care prevede căexistă recidivă şi atunci cicircnd după executarea unei pedepse cu icircnchisoarea mai mare de 6 luni după graţierea totală a restului de pedeapsă ori după icircmplinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Recidiva după executare nu se deosebeşte deci icircn esenţă de recidiva după condamnare decacirct prin icircmprejurarea că săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregime pedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată Reabilitarea fiind o cauză care icircnlătură consecinţele condamnării printre care şi starea de recidivă este firesc ca o condamnare icircn privinţa căreia a intervenit reabilitarea de drept (art 134 86 62 alin 6 C pen) sau reabilitarea judecătorească (art 135 şi urm C pen) să nu mai poată constitui primul termen al recidivei

26

Legea prevede icircnsă că acelaşi efect icircl produce şi icircmplinirea termenelor dereabilitare Este vorba de termenele a căror icircmplinire atrage reabilitarea de drept sau a celor după icircmplinirea cărora este posibilă reabilitarea judecătorească (art 135 C pen) Legiuitorul a considerat că după trecerea acestor termene de la executarea pedepsei termene icircn cursul cărora fostul condamnat nu a săvacircrşit din nou o infracţiune nu se mai poate vorbi de o perseverenţă infracţională caracteristică recidivei Legea noastră penală nu admite deci aşa-numita recidivă perpetuă consacracircnd dimpotrivă recidiva temporarăCu privire la cel de-al doilea termen ai recidivei după executare legeaprevede aceleaşi condiţii ca şi la recidiva după condamnare Infracţiuneasăvacircrşită din nou poate fi de orice natură icircnsă trebuie să fie săvacircrşită cuintenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune trebuie să fie icircnchisoarea mai mare de un an Săvacircrşirea infracţiunii trebuie să aibă loc după data terminării executării pedepsei după data publicării decretului de graţiere totală sau a restului de pedeapsă sau respectiv după data la care s-a icircmplinit termenul de prescripţie a executării pedepsei anterioarec) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen existărecidivă şi atunci cacircnd după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu icircnchisoare pacircnă la 6 luni sau după executare după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescrierea executării a cel puţin trei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Legea reglementează deci aşa-numita mică recidivă care se deosebeşte de marea recidivă prin structura primului termen care este multiplu Recidiva mică poate exista fie ca recidivă după condamnare fie ca recidivă după executarePentru existenţa primului termen al recidivei mici legea prevedeurmătoarele condiţiibull să existe cel puţin trei condamnări definitive fiecare dintre ele lapedeapsa icircnchisorii de 6 luni sau mai mică (recidivă după condamnare) sauinfractorul să fi executat icircn icircntregime ori să fi beneficiat de graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori de prescripţia executării a cel puţin trei asemenea pedepse (recidivă după executare) Dacă sunt mai puţin de trei condamnări sau dacă acestea nu se referă la pedepse cu icircnchisoare nu poate exista primul termen al recidiveibull toate cele trei infracţiuni pentru care au fost pronunţate pedepselerespective să fie săvacircrşite cu intenţie ca şi icircn cazul celorlalte modalităţi alerecidivei şi tot pentru a se dovedi perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist

27

bull să nu existe vreunul din cazurile prevăzute icircn art 38 alin l şi 2 C penicircn care condamnarea anterioară nu poate constitui primul termen al recidiveiIcircn ce priveşte cel de-al doilea termen al micii recidive condiţiile cerutepentru existenţa sa sunt aceleaşi ca şi icircn cazul marii recidive Se cere cainfracţiunea săvacircrşită din nou care poate fi diferită ca natură de celelalte (celpuţin trei) săvacircrşite anterior să fie comisă cu intenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune să fie icircnchisoarea mai mare de un anStarea de recidivă constituie o cauză de agravare a pedepsei icircn oricaredintre modalităţile prevăzute de legeRecidiva icircn cazul persoanei juridiceNoul text al art 402 recent introdus icircn Codul penal prevede că existărecidivă pentru persoana juridică icircn următoarele cazurindash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară nu a fost executatăndash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară a fost executată sau considerată ca executatăTratamentul sancţionator al recidivei persoanei juridicePotrivit art 402 alin2 din Cpen icircn cazul recidivei prevăzută icircn alin 1lita amenda stabilită pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior şi amenda aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc potrivit art 401 alin 1 şi 3 cu precizarea că sporul prevăzută de art 401 alin1 poate fi mărit pacircnă la jumătateIcircn ipoteza icircn care amenda anterioară aplicată persoanei juridice a fostexecutată icircn parte contopirea se face icircntre amenda ce a mai rămas de executat şi amenda aplicată pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior (art 402 alin3 Cpen) Pentru cea de a doua modalitate a recidivei prevăzută icircn art 402 alin 1litb se aplică pedeapsa amenzii pacircnă la maximul special prevăzut icircnart 711alin 2 sau 3 iar dacă acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la două treimi din acel maximUltimul alineat al art 402 Cpen soluţionează şi situaţia icircn care după rămacircnerea definitivă a hotăracircrii de condamnare a persoanei juridice şi mai icircnainte ca amenda să fi fost executată sau considerată ca executată se descoperă că persoana juridică condamnată se află icircn stare de recidivă Icircn asemenea situaţii textul prevede că instanţa va aplica dispoziţiile din alin 2 ale art 402 Cpen icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit a iar icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit b va face aplicarea dispoziţiilor din alin 4 ale aceluiaşi text Top of the Document

28

4 Pluralitatea intermediarăA Noţiune şi caracterizare Există pluralitate intermediară de infracţiuniatunci cacircnd după condamnarea definitivă a infractorului pentru o infracţiunesăvacircrşită anterior acesta comite din nou o infracţiune icircnainte de icircncepereaexecutării pedepsei icircn timpul executării sau icircn stare de evadare şi nu sunticircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Estevorba aşadar de o pluralitate de infracţiuni care nu constituie concurs deinfracţiuni deoarece infractorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (sau pentru un concurs de infracţiuni) şi apoi icircnainte de icircnceperea executării pedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare deci icircnainte de executarea icircn icircntregime a pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune Aceeaşi pluralitate de infracţiuni astfel realizată nu constituie nici stare de recidivă deoarece nu sunt icircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa recidiveiIcircntr-adevăr din reglementarea legală a recidivei s-a putut constata căexistenţa unei condamnări definitive a infractorului considerată drept criteriu de deosebire icircntre concursul de infracţiuni şi recidivă nu este suficientă pentru a caracteriza respectiva pluralitate de infracţiuni ca recidivă Pe lacircngă cerinţa unei condamnări definitive legea prevede şi anumite condiţii atacirct cu privire la primul termen al recidivei cacirct şi cu privire la cel de-al doilea termen al acesteia iar neicircndeplinirea acestor condiţii duce la inexistenţa stării de recidivă Astfel de exemplu dacă condamnarea anterioară indiferent de durata pedepsei este privitoare la o infracţiune săvacircrşită din culpă sau deşi priveşte o infracţiune intenţionată pedeapsa aplicată este icircnchisoarea de 6 luni sau o pedeapsă mai uşoară nu poate exista stare de recidivă De asemenea icircn cazul icircn care este realizat primul termen al recidivei dar infracţiunea săvacircrşită din nou este o infracţiune din culpă sau deşi este o infracţiune săvacircrşită cu intenţie pedeapsa pe care legea o prevede este icircnchisoarea de 6 luni sau mai mică iarăşi nu există recidivăToate aceste cazuri formează o situaţie intermediară icircntre concursul deinfracţiuni şi recidiva după condamnare o pluralitate de infracţiuni care contrar dispoziţiei art 32 C pen nu constituie nici concurs de infracţiuni nici recidivăB Consecinţe juridice Trăsăturile caracteristice pluralităţii intermediareimpun o reglementare specială a consecinţelor juridice pe care le antrenează icircn legătură cu stabilirea şi aplicarea pedepsei icircn asemenea situaţii Sub acestaspect art 40 din actualul Cod penal prevede că pentru pluralitatea intermediară pedeapsa se aplică potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni

Top of the Document

29

• UNITATEA SI PLURALITATEA DE INFRACTIUNI
• c) pluralitatea intermediară de infractiuni
• Unitatea infracţiunii
• 1 Generalităţi privind unitatea şi pluralitatea de infracţiuni
• Top of the Document
• 2 Unitatea naturală de infracţiune
• Icircn literatura de specialitate se face distincţie icircntre
• 3 Unitatea legală de infracţiune
• A Infracţiunea continuată
• Top of the Document
• B Infracţiunea complexă
• a) Noţiune şi caracterizare Potrivit unui concept unanim acceptat icircn
• b) Forme şi modalităţi
• c) Complexitatea naturală
• C Infracţiunea progresivă
• a) Noţiune şi caracterizare Denumirea de infracţiune progresivă este dată
• b) Efectele juridice Ţinacircndu-se seama de specificul infracţiunii
• D Infracţiunea de obicei
• a) Noţiune şi caracterizare Este denumită infracţiune de obicei sau de
• b) Efectele juridice Infracţiunea de obicei este şi ea o formă atipică a
• PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI
• 1 Consideraţii generale
• Top of the Document
• 2 Concursul de infracţiuni
• a) Concursul real (material) de infracţiuni Această formă a concursului
• b) Concursul ideal (formal) de infracţiuni Icircn teoria dreptului penal şi
• a) cacircnd s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe
• b) cacircnd s-au stabilit numai pedepse cu icircnchisoare se aplică pedeapsa cea
• c) cacircnd s-au stabilit numai amenzi se aplică cea mai mare care poate fi
• d) cacircnd s-a stabilit o pedeapsă cu icircnchisoare şi o pedeapsă cu amendă se
• e) cacircnd s-au stabilit mai multe pedepse cu icircnchisoare şi mai multe pedepse
• 3 Recidiva
• a) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediul
• b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei este
• c) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen există
• 4 Pluralitatea intermediară

interesează forma de vinovăţie cu care sunt săvacircrşite diferitele infracţiuni putacircnd fi săvacircrşite unele cu intenţie altele din culpă sau cu intenţie depăşită Infracţiunile care alcătuiesc concursul de infracţiuni pot fi de aceeaşi natură sau de natură diferită (de exemplu două sau trei infracţiuni de furt două sau trei infracţiuni de icircnşelăciune două sau mai multe infracţiuni de fals două sau mai multe infracţiuni de trafic de droguri etc ori dimpotrivă o infracţiune de viol alta de lipsire de libertate şi alta de perversiuni sexuale o infracţiune de furt alta de ucidere din culpă şi alta de părăsire a locului accidentului etcIcircn prima situaţie cacircnd infracţiunile care alcătuiesc concursul sunt deaceeaşi natură acesta poartă denumirea de concurs omogen iar icircn cealaltăsituaţie cacircnd infracţiunile care alcătuiesc concursul nu sunt de aceeaşi natură acest concurs se numeşte eterogenConcursul omogen (două trei sau cinci furturi săvacircrşite de aceeaşipersoană) nu trebuie confundat cu infracţiunea continuată cu care se aseamănă dar de care se deosebeşte prin pluralitatea de rezoluţii infracţionale corespunzătoare pluralităţii faptelor săvacircrşitebull infracţiunile să fie săvacircrşite de aceeaşi persoană Identitatea subiectuluiactiv al infracţiunilor ce alcătuiesc pluralitatea este de esenţa concursului deinfracţiuni Nu se cere ca făptuitorul să săvacircrşească cele două sau mai multeinfracţiuni icircn aceeaşi calitate contribuţia sa putacircnd fi la unele de autor la altele de instigator la altele de complice De asemenea persoana poate săvacircrşi singură unele dintre infracţiuni iar altele icircmpreună cu alte persoane icircn participaţiebull infracţiunile să fie săvacircrşite icircnainte de condamnarea definitivă afăptuitorului pentru vreuna dintre ele Nu pot constitui concurs de infracţiuni decacirct infracţiunile pentru care făptuitorul icircncă n-a fost condamnat definitiv chiar dacă este urmărit sau chiar trimis icircn judecată şi chiar dacă s-a pronunţat icircmpotriva sa o hotăracircre de condamnare cacirctă vreme această hotăracircre nu a rămas definitivă icircn cazurile şi modurile prevăzute de lege (art 416-417 C pr pen)Esenţial pentru existenţa concursului este ca infracţiunile să fie săvacircrşite icircnainte de data rămacircnerii definitive a hotăracircrii de condamnare pentru vreuna dintre ele chiar dacă descoperirea lor ar fi ulterioară acestei datebull infracţiunile săvacircrşite sau cel puţin două dintre ele să poată fi supusejudecării adică să aibă şi să-şi păstreze caracterul infracţional şi să poată atrage răspunderea penală a făptuitorului Astfel dacă icircn legătură cu două din cele două presupuse infracţiuni se constată existenţa unor cauze care icircnlătură caracterul penal al faptei (legitimă apărare caz fortuit eroare de fapt etc) sau dacă intervine ulterior o cauză care icircnlătură răspunderea penală

13

(amnistie prescripţie lipsa placircngerii prealabile etc) icircn toate aceste cazuri rămacircnacircnd o singură infracţiune susceptibilă de a fi supusă judecăţii nu există concurs de infracţiuni Acelaşi efect icircl produce şi intervenţia unor cauze de nepedepsire generale (de exemplu desistarea sau icircmpiedicarea rezultatului art 220 C pen icircmpiedicarea săvacircrşirii faptei art 30 C pen etc) sau speciale (de exemplu denunţarea de către mituitor a luării de mită art 255 alin 3 C pen retragerea mărturiei mincinoase art 260 alin 2 C pen etc)

B Forme şi modalităţi Concursul de infracţiuni se prezintă sub douăforme diferite icircn raport cu modul icircn care se săvacircrşesc infracţiunile concurente şi anume concursul real sau material şi concursul ideal sau formal de infracţiuni Aceste forme sunt prevăzute şi descrise icircn prevederile art 33 lit a şi b din actualul Cod penala) Concursul real (material) de infracţiuni Această formă a concursuluise caracterizează prin icircmprejurarea că cele două sau mai multe infracţiuni care icircl alcătuiesc sunt săvacircrşite prin două sau mai multe acţiuni sau inacţiunidistincte adică prin tot atacirctea acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare icircn parte conţinutul unei infracţiuni de sine stătătoare (de exemplu după ce a săvacircrşit o tacirclhărie făptuitorul a tulburat grav liniştea publică iar la intervenţia organelor poliţiei a proferat insulte şi ameninţări la adresa acestora) Infracţiunile pot fi diferite (concurs eterogen) sau de acelaşi fel (concurs omogen) se săvacircrşesc de regulă succesiv dar uneori pot fi săvacircrşite simultan (de exemplu făptuitorul loveşte şi insultă sau calomniază icircn acelaşi timp o persoană pătrunde fără drept icircn locuinţa unei persoane şi o loveşte etc) pot fi săvacircrşite icircn acelaşi loc sau icircn locuri diferite etc Nu interesează dacă icircntre infracţiunile concurente există sau nu vreo legătură obiectivă Icircn cazul icircn care icircntre infracţiunile concurente există legătură concursul poartă denumirea de concurs cu conexitate (caracterizat) Icircnpractică asemenea situaţii se icircntacirclnesc relativ frecvent ceea ce face să existedouă modalităţi ale concursului de infracţiunindash concurs simplu la care icircntre infracţiunile ce icircl compun nu existălegătură obiectivă (in rem)ndash concurs cu conexitate (caracterizat) format din infracţiuni icircntre careexistă o asemenea legăturăLegea penală icircn vigoare se referă icircn mod explicit la concursul cuconexitate prevăzacircnd icircn dispoziţia din art 33 lit a partea finală că existăconcurs de infracţiuni chiar dacă una dintre infracţiuni a fost comisă pentrusăvacircrşirea alteia (concurs cu conexitate etiologică) sau pentru ascunderea ei(concurs cu conexitate consecvenţională) Faptul că legea se referă doar la

14

aceste două forme ale conexităţii nu icircnseamnă că numai icircn aceste cazuri poate exista concurs cu conexitate ci dimpotrivă că legiuitorul a vrut să precizeze tocmai contrariul şi anume că există concurs de infracţiuni oricare ar fi caracterul legăturii reale dintre infracţiunile concurente deci oricare ar fi forma conexităţii acestora Precizarea pe care legiuitorul o face icircn legătură cu cele două forme ale concursului cu conexitate are ca scop să excludă confuzia pe care o creează teoria zisă a unităţii infracţionale icircntre infracţiunea mijloc şi infracţiunea scop teorie susţinută icircn trecut de unii autori şi icircnsuşită şi de practica judiciară mai veche Potrivit acestei teorii atunci cacircnd o infracţiune serveşte ca mijloc pentru comiterea sau ascunderea alteia (de exemplu falsificarea unui icircnscris oficial pentru a se putea comite sau ascunde o evaziune fiscală) cele două fapte alcătuiesc o singură infracţiune şi anume infracţiunea scop icircn care se absoarbe pierzacircndu-şi autonomia infracţiunea mijloc Teoria infracţiunii unice mijloc-scop este neconvingătoare şi evident greşită pentru că ignoră existenţa a două infracţiuni de sine stătătoare din care legiuitorul nu icircnţelege să construiască o unitate Pe de altă parte aplicarea acestei teorii ar duce la soluţii inadmisibile icircn cazul icircn care infracţiunea mijloc ar fi mai gravădecacirct infracţiunea scop (de exemplu icircn cazul icircn care este ucisă o persoanăpentru a se ascunde un furt)b) Concursul ideal (formal) de infracţiuni Icircn teoria dreptului penal şipotrivit legii penale (art 33 lit b C pen) concursul de infracţiuni icircmbracăforma concursului zis ideal sau formal atunci cacircnd icircn acţiunea sau inacţiuneasăvacircrşită de o persoană datorită icircmprejurărilor icircn care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs se găsesc realizate elementele constitutive ale două sau mai multor infracţiuni Ceea ce caracterizează şi diferenţiază concursul ideal de concursul real este icircmprejurarea că cele două sau mai multe infracţiuni care icircl compun sunt săvacircrşite nu prin tot atacirctea acţiuni sau inacţiuni ca icircn cazul concursului real ci printr-o singură acţiune sau inacţiune icircn care suntcomprimate elementele caracteristice obiective şi subiective ale acestor infracţiuniTratamentul sancţionator al concursului de infracţiuniCazul concursului de infracţiuni săvacircrşite de persoana fizicăSisteme de sancţionare Persoana fizică ce săvacircrşeşte mai multe infracţiuni demonstrează prin perseverenţa sa infracţională o periculozitate socială care impune sisteme de sancţionare adecvate icircn măsură să asigure realizarea cacirct mai eficace a funcţiilor şi rolului preventiv-educativ ale pedepsei cu cele două componente constracircngere şi reeducareIcircn doctrina penală şi icircn legislaţia penală există trei sisteme de sancţionarea concursului de infracţiuni şi anume

15

bull sistemul cumulului aritmetic potrivit căruia instanţa de judecatăstabileşte pentru fiecare infracţiune cacircte o pedeapsă după care le adiţionează şi dispune executarea pedepsei rezultate din adunarea aritmetică a acestora Acest sistem este criticat şi rar aplicat icircn legislaţia unor state icircntrucacirct este considerat rigid şi excesiv de aspru (s-a susţinut printre altele că icircn cazul pedepselor privative de libertate poate conduce la pedepse executabile care depăşesc durata de viaţă a unui om)bull sistemul absorbţiei potrivit căruia după stabilirea pedepsei pentrufiecare infracţiune concurentă pedepsele mai mici să fie absorbite icircn pedeapsa cea mai mare care urmează să fie executată A fost criticat şi acest sistem susţinacircndu-se icircn esenţă că este excesiv de blacircnd inducacircnd infractorului impresia că infracţiunile mai puţin grave rămacircn nepedepsite şi că astfel acest sistem reprezintă o icircncurajare pentru infractorul care săvacircrşeşte o infracţiune gravă să comită şi alte infracţiuni mai puţin grave pentru care pedepsele vor fi absorbite icircn pedeapsa pentru infracţiunea mai gravăbull sistemul cumulului juridic potrivit căruia după stabilirea pedepseipentru fiecare infracţiune concurentă instanţa de judecată va aplica pedeapsa cea mai grea la care se poate adăuga un spor Acest spor poate fi obligatoriu sau facultativ fix sau variabil icircn aşa fel icircncacirct să asigure o justăproporţionalizare a pedepsei icircn fiecare caz concret Acest sistem este cel maifrecvent prevăzut icircn legislaţiile statelor şi este cel mai agreat icircn doctrina penalăSistemul cumulului juridic este adoptat şi de actualul Cod penal romacircnAcest sistem denumit al cumulului juridic cu spor facultativ şi variabil esteunic pentru ambele forme ale concursului avacircnd unele particularităţi icircn raport cu felul şi genul sancţiunilor de drept penalVom prezenta icircn continuare modul icircn care este reglementat icircn actualulCod penal şi cum funcţionează acest sistemAplicarea pedepsei principale icircn cazul concursului de infracţiunisăvacircrşite de persoana fizicăSediul materiei este art 34 din Cpen care potrivit recentei modificăripoartă denumirea marginală de bdquopedeapsa principală icircn caz de concurs deinfracţiuni săvacircrşite de persoana fizicărdquoPotrivit art 34 Cpen icircn caz de concurs de infracţiuni se stabileştepedeapsa pentru fiecare infracţiune icircn parte iar dintre acestea se aplicăpedeapsa după cum urmeazăa) cacircnd s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multepedepse cu icircnchisoare ori cu amendă se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţăb) cacircnd s-au stabilit numai pedepse cu icircnchisoare se aplică pedeapsa cea

16

mai grea care poate fi sporită pacircnă la maximul ei special iar cacircnd acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la 5 anic) cacircnd s-au stabilit numai amenzi se aplică cea mai mare care poate fisporită pacircnă la maximul ei special iar dacă aest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la jumătate din acel maximd) cacircnd s-a stabilit o pedeapsă cu icircnchisoare şi o pedeapsă cu amendă seaplică pedeapsa icircnchisorii la care se poate adăuga amenda icircn totul sau icircn partee) cacircnd s-au stabilit mai multe pedepse cu icircnchisoare şi mai multe pedepsecu amendă se aplică pedeapsa icircnchisorii potrivit dispoziţiei de la lit b la care se poate adăuga amenda potrivit dispoziţiei de la lit cPrin aplicarea dispoziţiilor din alineatul precedent nu se poate depăşitotalul pedepselor stabilite de instanţă pentru infracţiunile concurenteDin economia textului de lege menţionat rezultă că aplicarea pedepseiprincipale se face icircn două etape obligatorii şi anume etapa stabilirii pedepsei pentru fiecare infracţiune etapa aplicării pedepsei rezultante (care urmează a fi executată)Aplicarea pedepselor complementarePedepsele complementare sunt cele arătate icircn art 53 pct 2 Cpen şiurmează să fie examinate icircntr-un alt capitol destinat instituţiei sancţiunilor de drept penalSediul materiei pedepselor complementare icircn cazul concursului deinfracţiuni este art 35 Cpen care prevede următoarelebull dacă pentru una dintre infracţiunile concurente s-a stabilit şi o pedeapsăcomplementară aceasta se aplică alături de pedeapsa icircnchisoriibull dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferităsau chiar de aceeaşi natură dar cu conţinut diferit acestea se aplică alături de pedeapsa icircnchisoriibull dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şicu acelaşi conţinut se aplică cea mai grea dintre acesteaAplicarea măsurilor de siguranţăMăsurile de siguranţă au ca scop icircnlăturarea unei stări de pericol şipreicircntacircmpinarea săvacircrşirii faptelor prevăzute de legea penală (art 111 Cpen)Icircn sfacircrşit teza ultimă a alineatului 5 recent introdus la art 35 Cpenprevede că bdquoicircn cazul măsurilor de siguranţă de aceeaşi natură şi cu acelaşiconţinut luate conform art 118 alin1 lita-e Cpen acestea se cumuleazărdquoAceastă teză se referă la măsura de siguranţă a confiscării speciale icircn cazurile icircn care se impune luarea acestei măsuri icircntr-o cauză penală faţă de acelaşi infractor a tuturor lucrurilor produse prin fapta penală săvacircrşită a

17

celor care au servit sau care au fost destinate să servească la săvacircrşirea infracţiunii a celor date pentru a determina săvacircrşirea infracţiunii sau pentru a-l răsplăti pe infractor a celor dobacircndite icircn mod vădit prin săvacircrşirea infracţiunii precum şi a celor deţinute contra dispoziţiilor legaleContopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente săvacircrşite depersoana fizicăIcircn cazul icircn care toate infracţiunile care alcătuiesc concursul fac obiectulaceluiaşi dosar penal care se judecă deodată icircn faţa aceleiaşi instanţe stabilirea şi aplicarea sancţiunilor de drept penal se realizează potrivit textelor art 34 şi 35 Cpen mai sus examinateExistă icircnsă cazuri cacircnd acelaşi infractor este judecat pentru infracţiuniconcurente icircn cauze diferite la termene diferite de aceeaşi instanţă ori deinstanţe diferite Asemenea situaţii se icircntacirclnesc icircn practică destul de frecvent deoarece nu toate infracţiunile sunt descoperite şi instrumentate icircn acelaşi timp şi icircn aceeaşi cauză penalăIcircn asemenea cazuri operaţiunea prin care se realizează aplicareadispoziţiilor referitoare la sancţionarea concursului de infracţiuni poartădenumirea de contopire a pedepselorAşadar contopirea pedepselor reprezintă acea operaţiune prin careinstanţa de judecată face aplicarea dispoziţiilor legale privind sancţionareaconcursului de infracţiuni icircn cazul unor condamnări separate pentru infracţiuni concurenteSediul materiei este art 36 din actualul Cod penal Denumirea marginalăa acestui text recent modificată este următoarea bdquoContopirea pedepselorpentru infracţiuni concurente săvacircrşite de persoana fizicărdquo Modificarea a fost impusă de introducerea icircn Codul penal a persoanei juridice ca un nou subiect activ al infracţiunii şi al răspunderii penalePotrivit reglementării din acest text de lege operaţia de contopire se poaterealiza după cum urmează icircn două ipotezebull cacircnd infractorul condamnat definitiv pentru una sau mai multeinfracţiuni este judecat ulterior pentru alte infracţiuni concurente Icircntr-oasemenea situaţie instanţa care judecă ultimele infracţiuni concurente va stabili cacircte o pedeapsă pentru fiecare infracţiune din cele deduse judecăţii ulterioare iar apoi le va contopi cu pedepsele stabilite anterior şi icircn final va aplica pedeapsa cea mai grea potrivit prevederilor art 34 Cpen Icircn cazul icircn care au fost aplicate şi pedepse complementare ori măsuri de siguranţă instanţa va face şi aplicarea art 35 Cpen Trebuie menţionat că dacă pedepsele anterioare au fost supuse contopirii cu aplicarea unui spor ele vor fi descontopite vor fi repuse fiecare icircn individualitatea lor şi apoi vor fi recontopite icircmpreună cu noile pedepse cu aplicarea unui spor cel puţin egal

18

cu cel anterior (deoarece sporul anterior fusese aplicat prin hotăracircre judecătorească definitivă şi dobacircndise autoritate de lucru judecat)bull cacircnd infractorul a fost condamnat definitiv pentru toate infracţiunileconcurente icircnsă prin hotăracircri judecătoreşti diferite Icircn asemenea situaţiiinstanţa icircnvestită cu cererea de contopire a tuturor pedepselor va descontopipedepsele contopite anterior va icircnlătura sporurile aplicate şi va repunepedepsele icircn individualitatea lor iar apoi va proceda la recontopirea pedepselor aplicacircnd cea mai grea dintre pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente la care va trebui să aplice un spor cel puţin egal cu cel mai mare care a fost icircnlăturat la descontopire Evident că atunci cacircnd instanţa stabileşte sporul pentru icircntreaga pluralitate de infracţiuni va trebui să evalueze atacirct numărul cacirct şi natura pedepselor stabilite anterior şi care reflectă gradul de pericol social al infracţiunilor judecate anterior definitivIcircn ipoteza icircn care condamnatul a executat integral sau icircn parte pedeapsaaplicată prin hotăracircrea judecătorească anterioară ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente aşa cum prevăd dispoziţiile art 36 alin 3 CpenIcircn situaţia icircn care pedeapsa detenţiei pe viaţă a fost comutată sau icircnlocuităcu pedeapsa icircnchisorii aceasta se va contopi după aceleaşi reguli mai susarătate (art 36 alin 4 Cpen)Situaţii specialeIcircn cazul icircn care după contopirea pedepselor intervine amnistia saugraţierea se va proceda după cum urmeazăndash amnistia şi respectiv graţierea nu se vor aplica la pedeapsa rezultantăci la fiecare infracţiune concurentă şi respectiv la fiecare pedeapsăndash cacircnd actul de amnistie sau graţiere este incident numai unora dintreinfracţiuni ori dintre pedepse se va dispune descontopirea pedepselor care vor fi repuse icircn individualitatea lor şi apoi se va aplica amnistia ori graţierea după care pedepsele rămase executabile se vor recontopi şi bineicircnţeles se va reaprecia sporul (dacă rămacircne de executat numai o singură pedeapsă sporul va fi icircnlăturat iar dacă nu se mai execută majoritatea pedepselor sporul iniţial va putea fi redus şi chiar icircnlăturat)Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente săvacircrşite depersoana juridică Potrivit art 401 recent introdus prin ultima modificare a Codului penal icircn caz de concurs de infracţiuni săvacircrşite de persoana juridică se stabileşte pedeapsa amenzii pentru fiecare infracţiune icircn parte şi se aplică amenda cea mai mare care poate fi sporită pacircnă la maximul special prevăzut icircn art 711 alin 2 sau 3 iar dacă acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la o treime din acel maximIcircn ipoteza icircn care o persoană juridică definitiv condamnată este judecată

19

ulterior pentru o infracţiune concurentă precum şi atunci cacircnd după ce ohotăracircre de condamnare a rămas definitivă se constată că persoana juridicăsuferise şi o altă condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentăinstanţa va proceda conform dispoziţiilor art 401 mai sus arătateReferitor la modul icircn care se aplică pedepsele complementare şi măsurilede siguranţă luate faţă de o persoană juridică pentru infracţiuni concurenteart 401 icircn alin 3 C pen prevede că sunt aplicabile dispoziţiile art 35referitoare la modul de aplicare a acestor pedepse şi măsuri icircn cazul persoanei fizice

Top of the Document

3 RecidivaA Noţiune şi caracterizare Recidiva este o altă formă de bază apluralităţii de infracţiuni care constă icircn săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni de către o persoană care a fost condamnată definitiv pentru o altă infracţiune Ceea ce caracterizează recidiva este deci icircmprejurarea că pluralitatea de infracţiuni săvacircrşite de aceeaşi persoană este realizată icircntr-un anumit mod şi anume după ce făptuitorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (eventual pentru două sau mai multe infracţiuni) mai săvacircrşeşte ulterior icircnainte de a icircncepe executarea pedepsei icircn timpul executării acesteia ori icircn stare de evadare sau după ce a executat pedeapsa una sau eventual mai multe infracţiuni icircn anumite condiţiiDeosebirea evidentă fată de concursul de infracţiuni o constituieintervenţia unei hotăracircri judecătoreşti definitive de condamnare icircn dispreţulcăreia infractorul continuă activitatea infracţională săvacircrşind din nou oinfracţiune sau mai multe Această deosebire dintre autorul unui concurs deinfracţiuni şi acela al unei recidive este dublată de o deosebire esenţială careconstă icircn periculozitatea celui care recidivează Prin săvacircrşirea uneia sau maimultor noi infracţiuni după ce a fost condamnat definitiv pentru o altă sau alte infracţiuni acest infractor atrage atenţia că este incorigibil şi deci că prezintă un grad mare de pericol pentru societate Această icircmprejurare determină pe planul dreptului penal necesitatea elaborării unor măsuri de apărare specifice Este de reţinut icircn acest sens că existenţa recidivei stă la baza distincţiei ce se face icircntre infractorul primar şi infractorul recidivist Denumirea de infractor primar este dată infractorului care nu a mai fost anterior condamnat pentru una sau eventual pentru un concurs de infracţiuni precum şi celui care a mai fost condamnat icircnsă condamnarea nu icircndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Icircn mod corespunzător denumirea de infractor recidivist este dată infractorului care a mai fost condamnat şi care după condamnarea definitivă sau după

20

executarea pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune icircn condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivăDistincţia icircntre infractorii primari şi infractorii recidivişti este importantăfiindcă legea penală prevede un tratament sancţionator mai sever pentruinfractorul recidivist Infractorii recidivişti sunt apoi exceptaţi de regulă de la beneficiul unor acte de clemenţă (amnistie graţiere) şi sunt prevăzute icircn lege şi alte condiţii restrictive icircn privinţa acestora referitor la liberarea lorcondiţionată precum şi la obţinerea reabilităriiB Structura Existenţa unei condamnări definitive a infractorului catrăsătură caracteristică a recidivei determină o anumită structurare ainfracţiunilor care alcătuiesc această formă a pluralităţiiAşa cum am arătat conceptul de recidivă este condiţionat de existenţaunei condamnări definitive a infractorului pentru una ori mai multe infracţiuni săvacircrşite anterior săvacircrşirea din nou de către acesta a unei infracţiuniCondamnarea definitivă şi infracţiunea săvacircrşită din nou apar aşadar caelemente constitutive ale stării de recidivă Acestor două elemente icircn teoriadreptului penal li s-a dat denumirea de termeni ai recidiveiPrimul termen al recidivei este format totdeauna dintr-o condamnaredefinitivă la o pedeapsă privativă de libertate iar al doilea termen al recidive este format totdeauna din săvacircrşirea din nou a unei infracţiuniCei doi termeni ai recidivei sunt ei icircnşişi susceptibili de numeroasevariaţiuni se pot prezenta sub forme diferite determină la racircndul lor o anumită configuraţie a stării de recidivă Astfel de exemplu primul termen al recidivei poate fi o hotăracircre definitivă de condamnare la pedeapsa icircnchisorii variabilă ca durată este posibil ca hotăracircrea să nu fie pusă icircncă icircn executare să se afle icircn curs de executare sau ca pedeapsa să fie icircn icircntregime executată sau considerată ca executată hotăracircrea de condamnare poate fi pronunţată uneori de către o instanţă judecătorească străină pedeapsa solicitată poate privi o singură infracţiune sau un concurs de infracţiuni etc La racircndul său cel de-al doilea termen al recidivei poate consta din săvacircrşirea unei infracţiuni de gravitate diferită de acelaşi fel cu infracţiunea sau infracţiunile săvacircrşite anterior sau diferită de acestea la un interval mai mare sau mai mic de timp de la executarea pedepsei etcReglementarea recidivei a trebuit să ţină seama de trăsăturile esenţiale şide variaţiunile pe care le prezintă cei doi termeni ai recidiveiC Modalităţi ale recidivei icircn cazul persoanei fizice Icircn teoria dreptuluipenal s-a dat denumirea de modalităţi ale recidivei felului icircn care se prezintă icircn concret recidiva icircn raport cu variaţiunile la care sunt supuşi cei doi termeni ai recidivei Cunoaşterea acestor modalităţi este importantă pentru

21

mai buna cunoaştere a icircnseşi reglementărilor legale privind recidiva Cele mai cunoscute dintre modalităţile recidivei sunta) Recidiva după condamnare (denumită şi recidivă postcondamnatoriesau recidiva fictivă) şi recidiva după executare (denumită şi recidivapostexecutorie sau recidivă reală)Se consideră recidivă după condamnare săvacircrşirea din nou a uneiinfracţiuni mai icircnainte ca infractorul să fi executat icircn icircntregime pedeapsa la care a fost anterior condamnat sau mai icircnainte ca pedeapsa să fi fost eventualconsiderată ca executatăDimpotrivă recidiva se consideră după executare atunci cacircnd săvacircrşireadin nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregimepedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată icircnicircntregime Icircntre cele două modalităţi există nu numai o deosebire formală dar şi o deosebire de fond decurgacircnd din caracterul specific al recidivei după executare care dovedeşte că cel condamnat nu s-a reeducat sub influenţa pedepsei spre deosebire de recidiva după condamnare la care proba incorigibilităţii prin pedeapsă nu este făcută Pornind de la această deosebire unii autori au dat denumirea de bdquorealărdquo recidivei după executare şi bdquofictivărdquo sau bdquoformalărdquo recidivei după condamnare Denumirile acestea nu sunt icircnsă justificate deoarece şi recidiva după condamnare este tot aşa de reală ca şi recidiva după executare Recidiva după condamnare este şi ea o dovadă a perseverenţei infracţionale a infractorului care icircn dispreţul unei condamnări definitive pronunţate icircmpotriva sa săvacircrşeşte totuşi din nou o infracţiuneDe aceea este admis că recidiva poate exista icircn ambele modalităţidiferenţierea dintre ele determinacircnd numai o oarecare deosebire de tratamentb) Recidiva generală şi recidiva specială Recidiva este denumităgenerală atunci cacircnd infracţiunile săvacircrşite adică infracţiunea pentru care s-a pronunţat condamnarea definitivă şi infracţiunea săvacircrşită din nou sunt diferite ca gen sau specie recidiva nefiind condiţionată de o asemănare icircntreinfracţiunile ce intră icircn compunerea celor doi termeni Dimpotrivă recidiva este specială atunci cacircnd icircntre infracţiunile respective există asemănare adică ele sunt de aceeaşi natură Recidiva specială este considerată mai periculoasă ea dovedind o anume specializare a infractorului şi deci o perseverenţă infracţionalăc) Recidiva absolută şi recidiva relativă Recidiva este denumită absolutăatunci cacircnd existenţa ei nu este condiţionată de gravitatea primei condamnări şi relativă atunci cacircnd pedeapsa anterioară este de o anumită gravitate şidovedeşte perseverenţa infracţională a infractorului

22

d) Recidiva mare şi recidiva mică La recidiva mare primul termen icirclconstituie o condamnare la o pedeapsă de o gravitate mai mare care relevă prin ea icircnsăşi periculozitatea infractorului care perseverează icircn aceste condiţii săvacircrşind noi infracţiuni Din contră denumirea de mică recidivă a fost atribuită recidivei la care primul termen este format nu din una singură ci din mai multe condamnări la pedepse mici ce nu depăşesc o anume gravitate consideracircndu-se că numai după mai multe condamnări la pedepse mai uşoare infractorul relevă acea periculozitate specifică recidivistuluie) Recidiva temporară şi recidiva perpetuă Distincţia are icircn vedereintervalul de timp de la condamnare sau de la executarea pedepsei icircn caretrebuie să se săvacircrşească din nou o infracţiune pentru a exista recidivă Dinacest punct de vedere recidiva este perpetuă atunci cacircnd se realizeazăindiferent de intervalul la care s-ar săvacircrşi din nou o infracţiune şi temporară atunci cacircnd se realizează numai dacă săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni a avut loc icircnlăuntrul unui anumit termen de la condamnare sau de la executarea pedepsei anterioare Este admisă icircn general recidiva temporarăf) Recidiva cu efect unic şi recidiva cu efecte progresive Distincţia are icircnvedere efectele pe care le produce recidiva asupra pedepsei pentru infracţiunea săvacircrşită icircn această stare Recidiva cu efect unic este aceea ale cărei efecte sunt aceleaşi ori de cacircte ori s-ar repeta starea de recidivă Recidiva cu efecte progresive este aceea ale cărei consecinţe se agravează progresiv cu fiecare nouă recidivăg) Recidiva teritorială şi recidiva internaţională Recidiva se numeşteteritorială atunci cacircnd existenţa ei este condiţionată de cerinţa ca primul săutermen să fie o hotăracircre de condamnare pronunţată de o instanţă naţională spre deosebire de recidiva zisă internaţională la care primul termen poate fi o condamnare pronunţată icircn străinătate Admiterea recidivei internaţionaleimplică recunoaşterea hotăracircrilor judecătoreşti străine şi este determinată denecesitatea cooperării internaţionale icircn lupta cu criminalitateaD Reglementarea recidivei icircn legea penală icircn vigoare icircn cazul persoaneifizice Icircn reglementarea instituţiei recidivei icircn dreptul nostru penal au fost avute icircn vedere modalităţile sus-examinate Reglementarea se face prin dispoziţiile din art 37-39 Cpen modalităţile principale ale recidivei fiind recidiva după condamnare recidiva după executare şi mica recidivă care poate fi după condamnare sau după executarea) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediulmateriei pentru instituţia recidivei a fost modificată recent avacircnd denumireabdquorecidiva icircn cazul persoanei fizicerdquo Această modificare a fost impusă deintroducerea icircn Codul penal a persoanei juridice ca un nou subiect activ alinfracţiunii şi al răspunderii penale

23

Potrivit dispoziţiilor art 37 alin l lit a C pen există recidivă pentrupersoana fizică atunci cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri decondamnare la pedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni cel condamnatsăvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie icircnainte de icircnceperea executăriipedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare iar pedeapsaprevăzută de lege pentru a doua infracţiune este icircnchisoarea mai mare de un anDin analiza dispoziţiei legale rezultă condiţiile prevăzute de lege pentruexistenţa recidivei icircn această modalitate Astfel cu privire la primul termen se cer icircndeplinite următoarele condiţiibull să existe o hotăracircre definitivă de condamnare a infractorului lapedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni Dacă hotăracircrea nu era definitivă icircnmomentul săvacircrşirii celei de-a doua infracţiuni nu va exista recidivă ci concurs de infracţiuni De asemenea dacă pedeapsa nu este icircnchisoarea mai mare de 6 luni ci de 6 luni sau mai mică iarăşi nu va exista recidivă Pedeapsa prevăzută icircn hotăracircrea de condamnare poate fi aplicată de instanţă pentru o singură infracţiune sau pentru un concurs de infracţiuni Icircn acest din urmă caz este vorba de pedeapsa rezultată care trebuie să fie mai mare de 6 luni chiar dacă pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente luate separat nu depăşesc nici una durata de 6 luni Poate constitui primul termen al recidivei după condamnare ca de altfel şi al recidivei după executare chiar şi o hotăracircre de condamnare pronunţată icircn străinătate Aceasta rezultă din dispoziţia din alin 2 al art 37 C pen care prevede că pentru stabilirea stării de recidivă icircn aceste cazuri se poate ţine seama şi de hotăracircrea de condamnare pronunţată icircn străinătate pentru o faptă prevăzută şi de legea romacircnă dacă acea hotăracircre a fost recunoscută potrivit dispoziţiilor legii Aceste dispoziţii sunt cele din art 519 şi urm C pr pen Legea noastră penală consacră aşadar aşa-numita recidivă internaţionalăbull hotăracircrea de condamnare să fi fost pronunţată pentru o infracţiunesăvacircrşită cu intenţie Această condiţie rezultă din dispoziţia prevăzută icircn art 38 alin l lit a C pen dispoziţie introdusă prin Legea nr 61973 de modificare a Codului penal care prevede că la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare la infracţiunile săvacircrşite din culpăPrin prevederea acestei condiţii a fost subliniată trăsătura caracteristică arecidivei aceea de a exprima perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist perseverenţă care nu este posibilă decacirct icircn cazul infracţiunilor cuintenţiebull hotăracircrea de condamnare să nu fie dintre acelea icircn care potrivit legiinu se tine seama la stabilirea stării de recidivă

24

Legea prevede icircn art 38 C pen o serie de cazuri icircn care o hotăracircre decondamnare definitivă nu poate constitui primul termen al recidivei Potrivitacestor dispoziţii la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare landash infracţiunile săvacircrşite icircn timpul minorităţii Această dispoziţie areraţiunea de a-l degreva pe minor icircn viitor de urmările prejudiciabile ale unor fapte săvacircrşite icircn perioada minorităţii cacircnd personalitatea sa era icircn curs de formarendash infracţiunile săvacircrşite din culpă Această dispoziţie a fost introdusă prinndash infracţiunile amnistiate Amnistia fiind o cauză care icircnlătură răspunderea penală a făptuitorului pentru infracţiunea săvacircrşită (art 119 C pen) este firesc ca hotăracircrea de condamnare privitoare la o infracţiune amnistiată să nu mai poată constitui primul termen al recidiveindash faptele nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală După cumeste ştiut dezincriminarea unei fapte (abolitio criminis) prin legea nouă face să icircnceteze toate consecinţele penale ale hotăracircrii judecătoreşti pronunţate icircn baza legii vechi cu privire la acea faptă (art 12 C pen) Printre consecinţele penale ale dezincriminării faptei icircnlăturate prin intrarea icircn vigoare a legii noi dezincriminatoare este şi aceea ca hotăracircrea de condamnare pronunţată pentru fapta dezincriminată să nu poată constitui primul termen al recidiveiCu privire la cel de-al doilea termen al recidivei pentru existenţa recidiveidupă condamnare este necesară icircndeplinirea următoarelor condiţiibull infractorul să săvacircrşească din nou o infracţiune cu intenţie Nu se cereca infracţiunea să fie de aceeaşi natură ca aceea pentru care infractorul a fostcondamnat anterior Legea consacră deci aşa-numita recidivă generalăInfracţiunea poate avea forma tentativei sau a faptului consumat sau poateconsta icircn participarea la săvacircrşirea acestora ca autor instigator sau complice(art144 Cpen) Este necesar icircnsă ca infracţiunea săvacircrşită din nou să fieintenţionată adică să fie săvacircrşită cu intenţie directă indirectă sau depăşită(praeterintenţie) Această cerinţă introdusă prin modificarea din 1973 aCodului penal are ca scop restracircngerea sferei recidivei la infracţiunile săvacircrşite cu intenţie fiindcă numai icircn cazul săvacircrşirii acestora se poate vorbi de perseverenţa infracţională a recidivistului Icircn ce priveşte asimilarea intenţiei depăşite cu intenţia directă sau indirectă ca o condiţie pentru existenţa atacirct a primului termen cacirct şi a celui de-al doilea termen al recidivei aceasta se justifică prin icircmprejurarea că primum delictum din compunerea infracţiunii praeterintenţionate este săvacircrşit cu intenţie şi el stă la baza rezultatului mai grav chiar dacă acesta este produs din culpăbull pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvacircrşită din nou să fieicircnchisoarea mai mare de un an Această cerinţă prevăzută prin modificarea

25

Codului penal din 1973 are şi ea ca scop restracircngerea sferei recidivei lainfracţiuni de o anumită gravitate Legea are icircn vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune icircn configuraţia tipică a acesteia sau după caz icircntr-o variantă agravată sau atenuată Maximul special al pedepsei icircnchisorii pentru această infracţiune trebuie să depăşească un an Spre deosebire deci de primul termen a cărui gravitate se exprimă icircn pedeapsa aplicată de instanţa judecătorească gravitatea celui de-al doilea termen al recidivei se exprimă icircn pedeapsa prevăzută de lege Dacă această pedeapsă este icircnchisoarea de un an sau mai mică ori amendă infracţiunea săvacircrşită nu poate constitui al doilea termen al recidivei Pedeapsa ce se ia icircn considerare este aceea prevăzută delege pentru infracţiunea tip chiar dacă infracţiunea săvacircrşită din nou are forma tentativeibull infracţiunea care constituie cel de-al doilea termen al recidivei dupăcondamnare trebuie să fie săvacircrşită icircnainte de icircnceperea executării pedepseianterioare icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare Nouainfracţiune trebuie să fie săvacircrşită deci icircn intervalul cuprins icircntre data rămacircnerii definitive a hotăracircrii de condamnare şi data la care pedeapsa este icircn icircntregime executată sau considerată ca executată Nu interesează deci dacă hotăracircrea anterioară a fost sau nu pusă icircn executare dacă executarea pedepsei a fost suspendată condiţionat sau dacă s-a dispus obligarea condamnatului la muncă corecţională dacă condamnatul se află icircn penitenciar icircn stare de libertate condiţionată sau icircn stare de evadareCel de-al doilea termen al recidivei constă din săvacircrşirea unei singureinfracţiuni care icircndeplineşte condiţiile prevăzute de lege b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei estereglementată prin dispoziţia din art 37 alin l lit b C pen care prevede căexistă recidivă şi atunci cicircnd după executarea unei pedepse cu icircnchisoarea mai mare de 6 luni după graţierea totală a restului de pedeapsă ori după icircmplinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Recidiva după executare nu se deosebeşte deci icircn esenţă de recidiva după condamnare decacirct prin icircmprejurarea că săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregime pedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată Reabilitarea fiind o cauză care icircnlătură consecinţele condamnării printre care şi starea de recidivă este firesc ca o condamnare icircn privinţa căreia a intervenit reabilitarea de drept (art 134 86 62 alin 6 C pen) sau reabilitarea judecătorească (art 135 şi urm C pen) să nu mai poată constitui primul termen al recidivei

26

Legea prevede icircnsă că acelaşi efect icircl produce şi icircmplinirea termenelor dereabilitare Este vorba de termenele a căror icircmplinire atrage reabilitarea de drept sau a celor după icircmplinirea cărora este posibilă reabilitarea judecătorească (art 135 C pen) Legiuitorul a considerat că după trecerea acestor termene de la executarea pedepsei termene icircn cursul cărora fostul condamnat nu a săvacircrşit din nou o infracţiune nu se mai poate vorbi de o perseverenţă infracţională caracteristică recidivei Legea noastră penală nu admite deci aşa-numita recidivă perpetuă consacracircnd dimpotrivă recidiva temporarăCu privire la cel de-al doilea termen ai recidivei după executare legeaprevede aceleaşi condiţii ca şi la recidiva după condamnare Infracţiuneasăvacircrşită din nou poate fi de orice natură icircnsă trebuie să fie săvacircrşită cuintenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune trebuie să fie icircnchisoarea mai mare de un an Săvacircrşirea infracţiunii trebuie să aibă loc după data terminării executării pedepsei după data publicării decretului de graţiere totală sau a restului de pedeapsă sau respectiv după data la care s-a icircmplinit termenul de prescripţie a executării pedepsei anterioarec) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen existărecidivă şi atunci cacircnd după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu icircnchisoare pacircnă la 6 luni sau după executare după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescrierea executării a cel puţin trei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Legea reglementează deci aşa-numita mică recidivă care se deosebeşte de marea recidivă prin structura primului termen care este multiplu Recidiva mică poate exista fie ca recidivă după condamnare fie ca recidivă după executarePentru existenţa primului termen al recidivei mici legea prevedeurmătoarele condiţiibull să existe cel puţin trei condamnări definitive fiecare dintre ele lapedeapsa icircnchisorii de 6 luni sau mai mică (recidivă după condamnare) sauinfractorul să fi executat icircn icircntregime ori să fi beneficiat de graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori de prescripţia executării a cel puţin trei asemenea pedepse (recidivă după executare) Dacă sunt mai puţin de trei condamnări sau dacă acestea nu se referă la pedepse cu icircnchisoare nu poate exista primul termen al recidiveibull toate cele trei infracţiuni pentru care au fost pronunţate pedepselerespective să fie săvacircrşite cu intenţie ca şi icircn cazul celorlalte modalităţi alerecidivei şi tot pentru a se dovedi perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist

27

bull să nu existe vreunul din cazurile prevăzute icircn art 38 alin l şi 2 C penicircn care condamnarea anterioară nu poate constitui primul termen al recidiveiIcircn ce priveşte cel de-al doilea termen al micii recidive condiţiile cerutepentru existenţa sa sunt aceleaşi ca şi icircn cazul marii recidive Se cere cainfracţiunea săvacircrşită din nou care poate fi diferită ca natură de celelalte (celpuţin trei) săvacircrşite anterior să fie comisă cu intenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune să fie icircnchisoarea mai mare de un anStarea de recidivă constituie o cauză de agravare a pedepsei icircn oricaredintre modalităţile prevăzute de legeRecidiva icircn cazul persoanei juridiceNoul text al art 402 recent introdus icircn Codul penal prevede că existărecidivă pentru persoana juridică icircn următoarele cazurindash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară nu a fost executatăndash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară a fost executată sau considerată ca executatăTratamentul sancţionator al recidivei persoanei juridicePotrivit art 402 alin2 din Cpen icircn cazul recidivei prevăzută icircn alin 1lita amenda stabilită pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior şi amenda aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc potrivit art 401 alin 1 şi 3 cu precizarea că sporul prevăzută de art 401 alin1 poate fi mărit pacircnă la jumătateIcircn ipoteza icircn care amenda anterioară aplicată persoanei juridice a fostexecutată icircn parte contopirea se face icircntre amenda ce a mai rămas de executat şi amenda aplicată pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior (art 402 alin3 Cpen) Pentru cea de a doua modalitate a recidivei prevăzută icircn art 402 alin 1litb se aplică pedeapsa amenzii pacircnă la maximul special prevăzut icircnart 711alin 2 sau 3 iar dacă acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la două treimi din acel maximUltimul alineat al art 402 Cpen soluţionează şi situaţia icircn care după rămacircnerea definitivă a hotăracircrii de condamnare a persoanei juridice şi mai icircnainte ca amenda să fi fost executată sau considerată ca executată se descoperă că persoana juridică condamnată se află icircn stare de recidivă Icircn asemenea situaţii textul prevede că instanţa va aplica dispoziţiile din alin 2 ale art 402 Cpen icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit a iar icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit b va face aplicarea dispoziţiilor din alin 4 ale aceluiaşi text Top of the Document

28

4 Pluralitatea intermediarăA Noţiune şi caracterizare Există pluralitate intermediară de infracţiuniatunci cacircnd după condamnarea definitivă a infractorului pentru o infracţiunesăvacircrşită anterior acesta comite din nou o infracţiune icircnainte de icircncepereaexecutării pedepsei icircn timpul executării sau icircn stare de evadare şi nu sunticircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Estevorba aşadar de o pluralitate de infracţiuni care nu constituie concurs deinfracţiuni deoarece infractorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (sau pentru un concurs de infracţiuni) şi apoi icircnainte de icircnceperea executării pedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare deci icircnainte de executarea icircn icircntregime a pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune Aceeaşi pluralitate de infracţiuni astfel realizată nu constituie nici stare de recidivă deoarece nu sunt icircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa recidiveiIcircntr-adevăr din reglementarea legală a recidivei s-a putut constata căexistenţa unei condamnări definitive a infractorului considerată drept criteriu de deosebire icircntre concursul de infracţiuni şi recidivă nu este suficientă pentru a caracteriza respectiva pluralitate de infracţiuni ca recidivă Pe lacircngă cerinţa unei condamnări definitive legea prevede şi anumite condiţii atacirct cu privire la primul termen al recidivei cacirct şi cu privire la cel de-al doilea termen al acesteia iar neicircndeplinirea acestor condiţii duce la inexistenţa stării de recidivă Astfel de exemplu dacă condamnarea anterioară indiferent de durata pedepsei este privitoare la o infracţiune săvacircrşită din culpă sau deşi priveşte o infracţiune intenţionată pedeapsa aplicată este icircnchisoarea de 6 luni sau o pedeapsă mai uşoară nu poate exista stare de recidivă De asemenea icircn cazul icircn care este realizat primul termen al recidivei dar infracţiunea săvacircrşită din nou este o infracţiune din culpă sau deşi este o infracţiune săvacircrşită cu intenţie pedeapsa pe care legea o prevede este icircnchisoarea de 6 luni sau mai mică iarăşi nu există recidivăToate aceste cazuri formează o situaţie intermediară icircntre concursul deinfracţiuni şi recidiva după condamnare o pluralitate de infracţiuni care contrar dispoziţiei art 32 C pen nu constituie nici concurs de infracţiuni nici recidivăB Consecinţe juridice Trăsăturile caracteristice pluralităţii intermediareimpun o reglementare specială a consecinţelor juridice pe care le antrenează icircn legătură cu stabilirea şi aplicarea pedepsei icircn asemenea situaţii Sub acestaspect art 40 din actualul Cod penal prevede că pentru pluralitatea intermediară pedeapsa se aplică potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni

Top of the Document

29

• UNITATEA SI PLURALITATEA DE INFRACTIUNI
• c) pluralitatea intermediară de infractiuni
• Unitatea infracţiunii
• 1 Generalităţi privind unitatea şi pluralitatea de infracţiuni
• Top of the Document
• 2 Unitatea naturală de infracţiune
• Icircn literatura de specialitate se face distincţie icircntre
• 3 Unitatea legală de infracţiune
• A Infracţiunea continuată
• Top of the Document
• B Infracţiunea complexă
• a) Noţiune şi caracterizare Potrivit unui concept unanim acceptat icircn
• b) Forme şi modalităţi
• c) Complexitatea naturală
• C Infracţiunea progresivă
• a) Noţiune şi caracterizare Denumirea de infracţiune progresivă este dată
• b) Efectele juridice Ţinacircndu-se seama de specificul infracţiunii
• D Infracţiunea de obicei
• a) Noţiune şi caracterizare Este denumită infracţiune de obicei sau de
• b) Efectele juridice Infracţiunea de obicei este şi ea o formă atipică a
• PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI
• 1 Consideraţii generale
• Top of the Document
• 2 Concursul de infracţiuni
• a) Concursul real (material) de infracţiuni Această formă a concursului
• b) Concursul ideal (formal) de infracţiuni Icircn teoria dreptului penal şi
• a) cacircnd s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe
• b) cacircnd s-au stabilit numai pedepse cu icircnchisoare se aplică pedeapsa cea
• c) cacircnd s-au stabilit numai amenzi se aplică cea mai mare care poate fi
• d) cacircnd s-a stabilit o pedeapsă cu icircnchisoare şi o pedeapsă cu amendă se
• e) cacircnd s-au stabilit mai multe pedepse cu icircnchisoare şi mai multe pedepse
• 3 Recidiva
• a) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediul
• b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei este
• c) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen există
• 4 Pluralitatea intermediară

(amnistie prescripţie lipsa placircngerii prealabile etc) icircn toate aceste cazuri rămacircnacircnd o singură infracţiune susceptibilă de a fi supusă judecăţii nu există concurs de infracţiuni Acelaşi efect icircl produce şi intervenţia unor cauze de nepedepsire generale (de exemplu desistarea sau icircmpiedicarea rezultatului art 220 C pen icircmpiedicarea săvacircrşirii faptei art 30 C pen etc) sau speciale (de exemplu denunţarea de către mituitor a luării de mită art 255 alin 3 C pen retragerea mărturiei mincinoase art 260 alin 2 C pen etc)

B Forme şi modalităţi Concursul de infracţiuni se prezintă sub douăforme diferite icircn raport cu modul icircn care se săvacircrşesc infracţiunile concurente şi anume concursul real sau material şi concursul ideal sau formal de infracţiuni Aceste forme sunt prevăzute şi descrise icircn prevederile art 33 lit a şi b din actualul Cod penala) Concursul real (material) de infracţiuni Această formă a concursuluise caracterizează prin icircmprejurarea că cele două sau mai multe infracţiuni care icircl alcătuiesc sunt săvacircrşite prin două sau mai multe acţiuni sau inacţiunidistincte adică prin tot atacirctea acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare icircn parte conţinutul unei infracţiuni de sine stătătoare (de exemplu după ce a săvacircrşit o tacirclhărie făptuitorul a tulburat grav liniştea publică iar la intervenţia organelor poliţiei a proferat insulte şi ameninţări la adresa acestora) Infracţiunile pot fi diferite (concurs eterogen) sau de acelaşi fel (concurs omogen) se săvacircrşesc de regulă succesiv dar uneori pot fi săvacircrşite simultan (de exemplu făptuitorul loveşte şi insultă sau calomniază icircn acelaşi timp o persoană pătrunde fără drept icircn locuinţa unei persoane şi o loveşte etc) pot fi săvacircrşite icircn acelaşi loc sau icircn locuri diferite etc Nu interesează dacă icircntre infracţiunile concurente există sau nu vreo legătură obiectivă Icircn cazul icircn care icircntre infracţiunile concurente există legătură concursul poartă denumirea de concurs cu conexitate (caracterizat) Icircnpractică asemenea situaţii se icircntacirclnesc relativ frecvent ceea ce face să existedouă modalităţi ale concursului de infracţiunindash concurs simplu la care icircntre infracţiunile ce icircl compun nu existălegătură obiectivă (in rem)ndash concurs cu conexitate (caracterizat) format din infracţiuni icircntre careexistă o asemenea legăturăLegea penală icircn vigoare se referă icircn mod explicit la concursul cuconexitate prevăzacircnd icircn dispoziţia din art 33 lit a partea finală că existăconcurs de infracţiuni chiar dacă una dintre infracţiuni a fost comisă pentrusăvacircrşirea alteia (concurs cu conexitate etiologică) sau pentru ascunderea ei(concurs cu conexitate consecvenţională) Faptul că legea se referă doar la

14

aceste două forme ale conexităţii nu icircnseamnă că numai icircn aceste cazuri poate exista concurs cu conexitate ci dimpotrivă că legiuitorul a vrut să precizeze tocmai contrariul şi anume că există concurs de infracţiuni oricare ar fi caracterul legăturii reale dintre infracţiunile concurente deci oricare ar fi forma conexităţii acestora Precizarea pe care legiuitorul o face icircn legătură cu cele două forme ale concursului cu conexitate are ca scop să excludă confuzia pe care o creează teoria zisă a unităţii infracţionale icircntre infracţiunea mijloc şi infracţiunea scop teorie susţinută icircn trecut de unii autori şi icircnsuşită şi de practica judiciară mai veche Potrivit acestei teorii atunci cacircnd o infracţiune serveşte ca mijloc pentru comiterea sau ascunderea alteia (de exemplu falsificarea unui icircnscris oficial pentru a se putea comite sau ascunde o evaziune fiscală) cele două fapte alcătuiesc o singură infracţiune şi anume infracţiunea scop icircn care se absoarbe pierzacircndu-şi autonomia infracţiunea mijloc Teoria infracţiunii unice mijloc-scop este neconvingătoare şi evident greşită pentru că ignoră existenţa a două infracţiuni de sine stătătoare din care legiuitorul nu icircnţelege să construiască o unitate Pe de altă parte aplicarea acestei teorii ar duce la soluţii inadmisibile icircn cazul icircn care infracţiunea mijloc ar fi mai gravădecacirct infracţiunea scop (de exemplu icircn cazul icircn care este ucisă o persoanăpentru a se ascunde un furt)b) Concursul ideal (formal) de infracţiuni Icircn teoria dreptului penal şipotrivit legii penale (art 33 lit b C pen) concursul de infracţiuni icircmbracăforma concursului zis ideal sau formal atunci cacircnd icircn acţiunea sau inacţiuneasăvacircrşită de o persoană datorită icircmprejurărilor icircn care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs se găsesc realizate elementele constitutive ale două sau mai multor infracţiuni Ceea ce caracterizează şi diferenţiază concursul ideal de concursul real este icircmprejurarea că cele două sau mai multe infracţiuni care icircl compun sunt săvacircrşite nu prin tot atacirctea acţiuni sau inacţiuni ca icircn cazul concursului real ci printr-o singură acţiune sau inacţiune icircn care suntcomprimate elementele caracteristice obiective şi subiective ale acestor infracţiuniTratamentul sancţionator al concursului de infracţiuniCazul concursului de infracţiuni săvacircrşite de persoana fizicăSisteme de sancţionare Persoana fizică ce săvacircrşeşte mai multe infracţiuni demonstrează prin perseverenţa sa infracţională o periculozitate socială care impune sisteme de sancţionare adecvate icircn măsură să asigure realizarea cacirct mai eficace a funcţiilor şi rolului preventiv-educativ ale pedepsei cu cele două componente constracircngere şi reeducareIcircn doctrina penală şi icircn legislaţia penală există trei sisteme de sancţionarea concursului de infracţiuni şi anume

15

bull sistemul cumulului aritmetic potrivit căruia instanţa de judecatăstabileşte pentru fiecare infracţiune cacircte o pedeapsă după care le adiţionează şi dispune executarea pedepsei rezultate din adunarea aritmetică a acestora Acest sistem este criticat şi rar aplicat icircn legislaţia unor state icircntrucacirct este considerat rigid şi excesiv de aspru (s-a susţinut printre altele că icircn cazul pedepselor privative de libertate poate conduce la pedepse executabile care depăşesc durata de viaţă a unui om)bull sistemul absorbţiei potrivit căruia după stabilirea pedepsei pentrufiecare infracţiune concurentă pedepsele mai mici să fie absorbite icircn pedeapsa cea mai mare care urmează să fie executată A fost criticat şi acest sistem susţinacircndu-se icircn esenţă că este excesiv de blacircnd inducacircnd infractorului impresia că infracţiunile mai puţin grave rămacircn nepedepsite şi că astfel acest sistem reprezintă o icircncurajare pentru infractorul care săvacircrşeşte o infracţiune gravă să comită şi alte infracţiuni mai puţin grave pentru care pedepsele vor fi absorbite icircn pedeapsa pentru infracţiunea mai gravăbull sistemul cumulului juridic potrivit căruia după stabilirea pedepseipentru fiecare infracţiune concurentă instanţa de judecată va aplica pedeapsa cea mai grea la care se poate adăuga un spor Acest spor poate fi obligatoriu sau facultativ fix sau variabil icircn aşa fel icircncacirct să asigure o justăproporţionalizare a pedepsei icircn fiecare caz concret Acest sistem este cel maifrecvent prevăzut icircn legislaţiile statelor şi este cel mai agreat icircn doctrina penalăSistemul cumulului juridic este adoptat şi de actualul Cod penal romacircnAcest sistem denumit al cumulului juridic cu spor facultativ şi variabil esteunic pentru ambele forme ale concursului avacircnd unele particularităţi icircn raport cu felul şi genul sancţiunilor de drept penalVom prezenta icircn continuare modul icircn care este reglementat icircn actualulCod penal şi cum funcţionează acest sistemAplicarea pedepsei principale icircn cazul concursului de infracţiunisăvacircrşite de persoana fizicăSediul materiei este art 34 din Cpen care potrivit recentei modificăripoartă denumirea marginală de bdquopedeapsa principală icircn caz de concurs deinfracţiuni săvacircrşite de persoana fizicărdquoPotrivit art 34 Cpen icircn caz de concurs de infracţiuni se stabileştepedeapsa pentru fiecare infracţiune icircn parte iar dintre acestea se aplicăpedeapsa după cum urmeazăa) cacircnd s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multepedepse cu icircnchisoare ori cu amendă se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţăb) cacircnd s-au stabilit numai pedepse cu icircnchisoare se aplică pedeapsa cea

16

mai grea care poate fi sporită pacircnă la maximul ei special iar cacircnd acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la 5 anic) cacircnd s-au stabilit numai amenzi se aplică cea mai mare care poate fisporită pacircnă la maximul ei special iar dacă aest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la jumătate din acel maximd) cacircnd s-a stabilit o pedeapsă cu icircnchisoare şi o pedeapsă cu amendă seaplică pedeapsa icircnchisorii la care se poate adăuga amenda icircn totul sau icircn partee) cacircnd s-au stabilit mai multe pedepse cu icircnchisoare şi mai multe pedepsecu amendă se aplică pedeapsa icircnchisorii potrivit dispoziţiei de la lit b la care se poate adăuga amenda potrivit dispoziţiei de la lit cPrin aplicarea dispoziţiilor din alineatul precedent nu se poate depăşitotalul pedepselor stabilite de instanţă pentru infracţiunile concurenteDin economia textului de lege menţionat rezultă că aplicarea pedepseiprincipale se face icircn două etape obligatorii şi anume etapa stabilirii pedepsei pentru fiecare infracţiune etapa aplicării pedepsei rezultante (care urmează a fi executată)Aplicarea pedepselor complementarePedepsele complementare sunt cele arătate icircn art 53 pct 2 Cpen şiurmează să fie examinate icircntr-un alt capitol destinat instituţiei sancţiunilor de drept penalSediul materiei pedepselor complementare icircn cazul concursului deinfracţiuni este art 35 Cpen care prevede următoarelebull dacă pentru una dintre infracţiunile concurente s-a stabilit şi o pedeapsăcomplementară aceasta se aplică alături de pedeapsa icircnchisoriibull dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferităsau chiar de aceeaşi natură dar cu conţinut diferit acestea se aplică alături de pedeapsa icircnchisoriibull dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şicu acelaşi conţinut se aplică cea mai grea dintre acesteaAplicarea măsurilor de siguranţăMăsurile de siguranţă au ca scop icircnlăturarea unei stări de pericol şipreicircntacircmpinarea săvacircrşirii faptelor prevăzute de legea penală (art 111 Cpen)Icircn sfacircrşit teza ultimă a alineatului 5 recent introdus la art 35 Cpenprevede că bdquoicircn cazul măsurilor de siguranţă de aceeaşi natură şi cu acelaşiconţinut luate conform art 118 alin1 lita-e Cpen acestea se cumuleazărdquoAceastă teză se referă la măsura de siguranţă a confiscării speciale icircn cazurile icircn care se impune luarea acestei măsuri icircntr-o cauză penală faţă de acelaşi infractor a tuturor lucrurilor produse prin fapta penală săvacircrşită a

17

celor care au servit sau care au fost destinate să servească la săvacircrşirea infracţiunii a celor date pentru a determina săvacircrşirea infracţiunii sau pentru a-l răsplăti pe infractor a celor dobacircndite icircn mod vădit prin săvacircrşirea infracţiunii precum şi a celor deţinute contra dispoziţiilor legaleContopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente săvacircrşite depersoana fizicăIcircn cazul icircn care toate infracţiunile care alcătuiesc concursul fac obiectulaceluiaşi dosar penal care se judecă deodată icircn faţa aceleiaşi instanţe stabilirea şi aplicarea sancţiunilor de drept penal se realizează potrivit textelor art 34 şi 35 Cpen mai sus examinateExistă icircnsă cazuri cacircnd acelaşi infractor este judecat pentru infracţiuniconcurente icircn cauze diferite la termene diferite de aceeaşi instanţă ori deinstanţe diferite Asemenea situaţii se icircntacirclnesc icircn practică destul de frecvent deoarece nu toate infracţiunile sunt descoperite şi instrumentate icircn acelaşi timp şi icircn aceeaşi cauză penalăIcircn asemenea cazuri operaţiunea prin care se realizează aplicareadispoziţiilor referitoare la sancţionarea concursului de infracţiuni poartădenumirea de contopire a pedepselorAşadar contopirea pedepselor reprezintă acea operaţiune prin careinstanţa de judecată face aplicarea dispoziţiilor legale privind sancţionareaconcursului de infracţiuni icircn cazul unor condamnări separate pentru infracţiuni concurenteSediul materiei este art 36 din actualul Cod penal Denumirea marginalăa acestui text recent modificată este următoarea bdquoContopirea pedepselorpentru infracţiuni concurente săvacircrşite de persoana fizicărdquo Modificarea a fost impusă de introducerea icircn Codul penal a persoanei juridice ca un nou subiect activ al infracţiunii şi al răspunderii penalePotrivit reglementării din acest text de lege operaţia de contopire se poaterealiza după cum urmează icircn două ipotezebull cacircnd infractorul condamnat definitiv pentru una sau mai multeinfracţiuni este judecat ulterior pentru alte infracţiuni concurente Icircntr-oasemenea situaţie instanţa care judecă ultimele infracţiuni concurente va stabili cacircte o pedeapsă pentru fiecare infracţiune din cele deduse judecăţii ulterioare iar apoi le va contopi cu pedepsele stabilite anterior şi icircn final va aplica pedeapsa cea mai grea potrivit prevederilor art 34 Cpen Icircn cazul icircn care au fost aplicate şi pedepse complementare ori măsuri de siguranţă instanţa va face şi aplicarea art 35 Cpen Trebuie menţionat că dacă pedepsele anterioare au fost supuse contopirii cu aplicarea unui spor ele vor fi descontopite vor fi repuse fiecare icircn individualitatea lor şi apoi vor fi recontopite icircmpreună cu noile pedepse cu aplicarea unui spor cel puţin egal

18

cu cel anterior (deoarece sporul anterior fusese aplicat prin hotăracircre judecătorească definitivă şi dobacircndise autoritate de lucru judecat)bull cacircnd infractorul a fost condamnat definitiv pentru toate infracţiunileconcurente icircnsă prin hotăracircri judecătoreşti diferite Icircn asemenea situaţiiinstanţa icircnvestită cu cererea de contopire a tuturor pedepselor va descontopipedepsele contopite anterior va icircnlătura sporurile aplicate şi va repunepedepsele icircn individualitatea lor iar apoi va proceda la recontopirea pedepselor aplicacircnd cea mai grea dintre pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente la care va trebui să aplice un spor cel puţin egal cu cel mai mare care a fost icircnlăturat la descontopire Evident că atunci cacircnd instanţa stabileşte sporul pentru icircntreaga pluralitate de infracţiuni va trebui să evalueze atacirct numărul cacirct şi natura pedepselor stabilite anterior şi care reflectă gradul de pericol social al infracţiunilor judecate anterior definitivIcircn ipoteza icircn care condamnatul a executat integral sau icircn parte pedeapsaaplicată prin hotăracircrea judecătorească anterioară ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente aşa cum prevăd dispoziţiile art 36 alin 3 CpenIcircn situaţia icircn care pedeapsa detenţiei pe viaţă a fost comutată sau icircnlocuităcu pedeapsa icircnchisorii aceasta se va contopi după aceleaşi reguli mai susarătate (art 36 alin 4 Cpen)Situaţii specialeIcircn cazul icircn care după contopirea pedepselor intervine amnistia saugraţierea se va proceda după cum urmeazăndash amnistia şi respectiv graţierea nu se vor aplica la pedeapsa rezultantăci la fiecare infracţiune concurentă şi respectiv la fiecare pedeapsăndash cacircnd actul de amnistie sau graţiere este incident numai unora dintreinfracţiuni ori dintre pedepse se va dispune descontopirea pedepselor care vor fi repuse icircn individualitatea lor şi apoi se va aplica amnistia ori graţierea după care pedepsele rămase executabile se vor recontopi şi bineicircnţeles se va reaprecia sporul (dacă rămacircne de executat numai o singură pedeapsă sporul va fi icircnlăturat iar dacă nu se mai execută majoritatea pedepselor sporul iniţial va putea fi redus şi chiar icircnlăturat)Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente săvacircrşite depersoana juridică Potrivit art 401 recent introdus prin ultima modificare a Codului penal icircn caz de concurs de infracţiuni săvacircrşite de persoana juridică se stabileşte pedeapsa amenzii pentru fiecare infracţiune icircn parte şi se aplică amenda cea mai mare care poate fi sporită pacircnă la maximul special prevăzut icircn art 711 alin 2 sau 3 iar dacă acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la o treime din acel maximIcircn ipoteza icircn care o persoană juridică definitiv condamnată este judecată

19

ulterior pentru o infracţiune concurentă precum şi atunci cacircnd după ce ohotăracircre de condamnare a rămas definitivă se constată că persoana juridicăsuferise şi o altă condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentăinstanţa va proceda conform dispoziţiilor art 401 mai sus arătateReferitor la modul icircn care se aplică pedepsele complementare şi măsurilede siguranţă luate faţă de o persoană juridică pentru infracţiuni concurenteart 401 icircn alin 3 C pen prevede că sunt aplicabile dispoziţiile art 35referitoare la modul de aplicare a acestor pedepse şi măsuri icircn cazul persoanei fizice

Top of the Document

3 RecidivaA Noţiune şi caracterizare Recidiva este o altă formă de bază apluralităţii de infracţiuni care constă icircn săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni de către o persoană care a fost condamnată definitiv pentru o altă infracţiune Ceea ce caracterizează recidiva este deci icircmprejurarea că pluralitatea de infracţiuni săvacircrşite de aceeaşi persoană este realizată icircntr-un anumit mod şi anume după ce făptuitorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (eventual pentru două sau mai multe infracţiuni) mai săvacircrşeşte ulterior icircnainte de a icircncepe executarea pedepsei icircn timpul executării acesteia ori icircn stare de evadare sau după ce a executat pedeapsa una sau eventual mai multe infracţiuni icircn anumite condiţiiDeosebirea evidentă fată de concursul de infracţiuni o constituieintervenţia unei hotăracircri judecătoreşti definitive de condamnare icircn dispreţulcăreia infractorul continuă activitatea infracţională săvacircrşind din nou oinfracţiune sau mai multe Această deosebire dintre autorul unui concurs deinfracţiuni şi acela al unei recidive este dublată de o deosebire esenţială careconstă icircn periculozitatea celui care recidivează Prin săvacircrşirea uneia sau maimultor noi infracţiuni după ce a fost condamnat definitiv pentru o altă sau alte infracţiuni acest infractor atrage atenţia că este incorigibil şi deci că prezintă un grad mare de pericol pentru societate Această icircmprejurare determină pe planul dreptului penal necesitatea elaborării unor măsuri de apărare specifice Este de reţinut icircn acest sens că existenţa recidivei stă la baza distincţiei ce se face icircntre infractorul primar şi infractorul recidivist Denumirea de infractor primar este dată infractorului care nu a mai fost anterior condamnat pentru una sau eventual pentru un concurs de infracţiuni precum şi celui care a mai fost condamnat icircnsă condamnarea nu icircndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Icircn mod corespunzător denumirea de infractor recidivist este dată infractorului care a mai fost condamnat şi care după condamnarea definitivă sau după

20

executarea pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune icircn condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivăDistincţia icircntre infractorii primari şi infractorii recidivişti este importantăfiindcă legea penală prevede un tratament sancţionator mai sever pentruinfractorul recidivist Infractorii recidivişti sunt apoi exceptaţi de regulă de la beneficiul unor acte de clemenţă (amnistie graţiere) şi sunt prevăzute icircn lege şi alte condiţii restrictive icircn privinţa acestora referitor la liberarea lorcondiţionată precum şi la obţinerea reabilităriiB Structura Existenţa unei condamnări definitive a infractorului catrăsătură caracteristică a recidivei determină o anumită structurare ainfracţiunilor care alcătuiesc această formă a pluralităţiiAşa cum am arătat conceptul de recidivă este condiţionat de existenţaunei condamnări definitive a infractorului pentru una ori mai multe infracţiuni săvacircrşite anterior săvacircrşirea din nou de către acesta a unei infracţiuniCondamnarea definitivă şi infracţiunea săvacircrşită din nou apar aşadar caelemente constitutive ale stării de recidivă Acestor două elemente icircn teoriadreptului penal li s-a dat denumirea de termeni ai recidiveiPrimul termen al recidivei este format totdeauna dintr-o condamnaredefinitivă la o pedeapsă privativă de libertate iar al doilea termen al recidive este format totdeauna din săvacircrşirea din nou a unei infracţiuniCei doi termeni ai recidivei sunt ei icircnşişi susceptibili de numeroasevariaţiuni se pot prezenta sub forme diferite determină la racircndul lor o anumită configuraţie a stării de recidivă Astfel de exemplu primul termen al recidivei poate fi o hotăracircre definitivă de condamnare la pedeapsa icircnchisorii variabilă ca durată este posibil ca hotăracircrea să nu fie pusă icircncă icircn executare să se afle icircn curs de executare sau ca pedeapsa să fie icircn icircntregime executată sau considerată ca executată hotăracircrea de condamnare poate fi pronunţată uneori de către o instanţă judecătorească străină pedeapsa solicitată poate privi o singură infracţiune sau un concurs de infracţiuni etc La racircndul său cel de-al doilea termen al recidivei poate consta din săvacircrşirea unei infracţiuni de gravitate diferită de acelaşi fel cu infracţiunea sau infracţiunile săvacircrşite anterior sau diferită de acestea la un interval mai mare sau mai mic de timp de la executarea pedepsei etcReglementarea recidivei a trebuit să ţină seama de trăsăturile esenţiale şide variaţiunile pe care le prezintă cei doi termeni ai recidiveiC Modalităţi ale recidivei icircn cazul persoanei fizice Icircn teoria dreptuluipenal s-a dat denumirea de modalităţi ale recidivei felului icircn care se prezintă icircn concret recidiva icircn raport cu variaţiunile la care sunt supuşi cei doi termeni ai recidivei Cunoaşterea acestor modalităţi este importantă pentru

21

mai buna cunoaştere a icircnseşi reglementărilor legale privind recidiva Cele mai cunoscute dintre modalităţile recidivei sunta) Recidiva după condamnare (denumită şi recidivă postcondamnatoriesau recidiva fictivă) şi recidiva după executare (denumită şi recidivapostexecutorie sau recidivă reală)Se consideră recidivă după condamnare săvacircrşirea din nou a uneiinfracţiuni mai icircnainte ca infractorul să fi executat icircn icircntregime pedeapsa la care a fost anterior condamnat sau mai icircnainte ca pedeapsa să fi fost eventualconsiderată ca executatăDimpotrivă recidiva se consideră după executare atunci cacircnd săvacircrşireadin nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregimepedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată icircnicircntregime Icircntre cele două modalităţi există nu numai o deosebire formală dar şi o deosebire de fond decurgacircnd din caracterul specific al recidivei după executare care dovedeşte că cel condamnat nu s-a reeducat sub influenţa pedepsei spre deosebire de recidiva după condamnare la care proba incorigibilităţii prin pedeapsă nu este făcută Pornind de la această deosebire unii autori au dat denumirea de bdquorealărdquo recidivei după executare şi bdquofictivărdquo sau bdquoformalărdquo recidivei după condamnare Denumirile acestea nu sunt icircnsă justificate deoarece şi recidiva după condamnare este tot aşa de reală ca şi recidiva după executare Recidiva după condamnare este şi ea o dovadă a perseverenţei infracţionale a infractorului care icircn dispreţul unei condamnări definitive pronunţate icircmpotriva sa săvacircrşeşte totuşi din nou o infracţiuneDe aceea este admis că recidiva poate exista icircn ambele modalităţidiferenţierea dintre ele determinacircnd numai o oarecare deosebire de tratamentb) Recidiva generală şi recidiva specială Recidiva este denumităgenerală atunci cacircnd infracţiunile săvacircrşite adică infracţiunea pentru care s-a pronunţat condamnarea definitivă şi infracţiunea săvacircrşită din nou sunt diferite ca gen sau specie recidiva nefiind condiţionată de o asemănare icircntreinfracţiunile ce intră icircn compunerea celor doi termeni Dimpotrivă recidiva este specială atunci cacircnd icircntre infracţiunile respective există asemănare adică ele sunt de aceeaşi natură Recidiva specială este considerată mai periculoasă ea dovedind o anume specializare a infractorului şi deci o perseverenţă infracţionalăc) Recidiva absolută şi recidiva relativă Recidiva este denumită absolutăatunci cacircnd existenţa ei nu este condiţionată de gravitatea primei condamnări şi relativă atunci cacircnd pedeapsa anterioară este de o anumită gravitate şidovedeşte perseverenţa infracţională a infractorului

22

d) Recidiva mare şi recidiva mică La recidiva mare primul termen icirclconstituie o condamnare la o pedeapsă de o gravitate mai mare care relevă prin ea icircnsăşi periculozitatea infractorului care perseverează icircn aceste condiţii săvacircrşind noi infracţiuni Din contră denumirea de mică recidivă a fost atribuită recidivei la care primul termen este format nu din una singură ci din mai multe condamnări la pedepse mici ce nu depăşesc o anume gravitate consideracircndu-se că numai după mai multe condamnări la pedepse mai uşoare infractorul relevă acea periculozitate specifică recidivistuluie) Recidiva temporară şi recidiva perpetuă Distincţia are icircn vedereintervalul de timp de la condamnare sau de la executarea pedepsei icircn caretrebuie să se săvacircrşească din nou o infracţiune pentru a exista recidivă Dinacest punct de vedere recidiva este perpetuă atunci cacircnd se realizeazăindiferent de intervalul la care s-ar săvacircrşi din nou o infracţiune şi temporară atunci cacircnd se realizează numai dacă săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni a avut loc icircnlăuntrul unui anumit termen de la condamnare sau de la executarea pedepsei anterioare Este admisă icircn general recidiva temporarăf) Recidiva cu efect unic şi recidiva cu efecte progresive Distincţia are icircnvedere efectele pe care le produce recidiva asupra pedepsei pentru infracţiunea săvacircrşită icircn această stare Recidiva cu efect unic este aceea ale cărei efecte sunt aceleaşi ori de cacircte ori s-ar repeta starea de recidivă Recidiva cu efecte progresive este aceea ale cărei consecinţe se agravează progresiv cu fiecare nouă recidivăg) Recidiva teritorială şi recidiva internaţională Recidiva se numeşteteritorială atunci cacircnd existenţa ei este condiţionată de cerinţa ca primul săutermen să fie o hotăracircre de condamnare pronunţată de o instanţă naţională spre deosebire de recidiva zisă internaţională la care primul termen poate fi o condamnare pronunţată icircn străinătate Admiterea recidivei internaţionaleimplică recunoaşterea hotăracircrilor judecătoreşti străine şi este determinată denecesitatea cooperării internaţionale icircn lupta cu criminalitateaD Reglementarea recidivei icircn legea penală icircn vigoare icircn cazul persoaneifizice Icircn reglementarea instituţiei recidivei icircn dreptul nostru penal au fost avute icircn vedere modalităţile sus-examinate Reglementarea se face prin dispoziţiile din art 37-39 Cpen modalităţile principale ale recidivei fiind recidiva după condamnare recidiva după executare şi mica recidivă care poate fi după condamnare sau după executarea) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediulmateriei pentru instituţia recidivei a fost modificată recent avacircnd denumireabdquorecidiva icircn cazul persoanei fizicerdquo Această modificare a fost impusă deintroducerea icircn Codul penal a persoanei juridice ca un nou subiect activ alinfracţiunii şi al răspunderii penale

23

Potrivit dispoziţiilor art 37 alin l lit a C pen există recidivă pentrupersoana fizică atunci cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri decondamnare la pedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni cel condamnatsăvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie icircnainte de icircnceperea executăriipedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare iar pedeapsaprevăzută de lege pentru a doua infracţiune este icircnchisoarea mai mare de un anDin analiza dispoziţiei legale rezultă condiţiile prevăzute de lege pentruexistenţa recidivei icircn această modalitate Astfel cu privire la primul termen se cer icircndeplinite următoarele condiţiibull să existe o hotăracircre definitivă de condamnare a infractorului lapedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni Dacă hotăracircrea nu era definitivă icircnmomentul săvacircrşirii celei de-a doua infracţiuni nu va exista recidivă ci concurs de infracţiuni De asemenea dacă pedeapsa nu este icircnchisoarea mai mare de 6 luni ci de 6 luni sau mai mică iarăşi nu va exista recidivă Pedeapsa prevăzută icircn hotăracircrea de condamnare poate fi aplicată de instanţă pentru o singură infracţiune sau pentru un concurs de infracţiuni Icircn acest din urmă caz este vorba de pedeapsa rezultată care trebuie să fie mai mare de 6 luni chiar dacă pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente luate separat nu depăşesc nici una durata de 6 luni Poate constitui primul termen al recidivei după condamnare ca de altfel şi al recidivei după executare chiar şi o hotăracircre de condamnare pronunţată icircn străinătate Aceasta rezultă din dispoziţia din alin 2 al art 37 C pen care prevede că pentru stabilirea stării de recidivă icircn aceste cazuri se poate ţine seama şi de hotăracircrea de condamnare pronunţată icircn străinătate pentru o faptă prevăzută şi de legea romacircnă dacă acea hotăracircre a fost recunoscută potrivit dispoziţiilor legii Aceste dispoziţii sunt cele din art 519 şi urm C pr pen Legea noastră penală consacră aşadar aşa-numita recidivă internaţionalăbull hotăracircrea de condamnare să fi fost pronunţată pentru o infracţiunesăvacircrşită cu intenţie Această condiţie rezultă din dispoziţia prevăzută icircn art 38 alin l lit a C pen dispoziţie introdusă prin Legea nr 61973 de modificare a Codului penal care prevede că la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare la infracţiunile săvacircrşite din culpăPrin prevederea acestei condiţii a fost subliniată trăsătura caracteristică arecidivei aceea de a exprima perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist perseverenţă care nu este posibilă decacirct icircn cazul infracţiunilor cuintenţiebull hotăracircrea de condamnare să nu fie dintre acelea icircn care potrivit legiinu se tine seama la stabilirea stării de recidivă

24

Legea prevede icircn art 38 C pen o serie de cazuri icircn care o hotăracircre decondamnare definitivă nu poate constitui primul termen al recidivei Potrivitacestor dispoziţii la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare landash infracţiunile săvacircrşite icircn timpul minorităţii Această dispoziţie areraţiunea de a-l degreva pe minor icircn viitor de urmările prejudiciabile ale unor fapte săvacircrşite icircn perioada minorităţii cacircnd personalitatea sa era icircn curs de formarendash infracţiunile săvacircrşite din culpă Această dispoziţie a fost introdusă prinndash infracţiunile amnistiate Amnistia fiind o cauză care icircnlătură răspunderea penală a făptuitorului pentru infracţiunea săvacircrşită (art 119 C pen) este firesc ca hotăracircrea de condamnare privitoare la o infracţiune amnistiată să nu mai poată constitui primul termen al recidiveindash faptele nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală După cumeste ştiut dezincriminarea unei fapte (abolitio criminis) prin legea nouă face să icircnceteze toate consecinţele penale ale hotăracircrii judecătoreşti pronunţate icircn baza legii vechi cu privire la acea faptă (art 12 C pen) Printre consecinţele penale ale dezincriminării faptei icircnlăturate prin intrarea icircn vigoare a legii noi dezincriminatoare este şi aceea ca hotăracircrea de condamnare pronunţată pentru fapta dezincriminată să nu poată constitui primul termen al recidiveiCu privire la cel de-al doilea termen al recidivei pentru existenţa recidiveidupă condamnare este necesară icircndeplinirea următoarelor condiţiibull infractorul să săvacircrşească din nou o infracţiune cu intenţie Nu se cereca infracţiunea să fie de aceeaşi natură ca aceea pentru care infractorul a fostcondamnat anterior Legea consacră deci aşa-numita recidivă generalăInfracţiunea poate avea forma tentativei sau a faptului consumat sau poateconsta icircn participarea la săvacircrşirea acestora ca autor instigator sau complice(art144 Cpen) Este necesar icircnsă ca infracţiunea săvacircrşită din nou să fieintenţionată adică să fie săvacircrşită cu intenţie directă indirectă sau depăşită(praeterintenţie) Această cerinţă introdusă prin modificarea din 1973 aCodului penal are ca scop restracircngerea sferei recidivei la infracţiunile săvacircrşite cu intenţie fiindcă numai icircn cazul săvacircrşirii acestora se poate vorbi de perseverenţa infracţională a recidivistului Icircn ce priveşte asimilarea intenţiei depăşite cu intenţia directă sau indirectă ca o condiţie pentru existenţa atacirct a primului termen cacirct şi a celui de-al doilea termen al recidivei aceasta se justifică prin icircmprejurarea că primum delictum din compunerea infracţiunii praeterintenţionate este săvacircrşit cu intenţie şi el stă la baza rezultatului mai grav chiar dacă acesta este produs din culpăbull pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvacircrşită din nou să fieicircnchisoarea mai mare de un an Această cerinţă prevăzută prin modificarea

25

Codului penal din 1973 are şi ea ca scop restracircngerea sferei recidivei lainfracţiuni de o anumită gravitate Legea are icircn vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune icircn configuraţia tipică a acesteia sau după caz icircntr-o variantă agravată sau atenuată Maximul special al pedepsei icircnchisorii pentru această infracţiune trebuie să depăşească un an Spre deosebire deci de primul termen a cărui gravitate se exprimă icircn pedeapsa aplicată de instanţa judecătorească gravitatea celui de-al doilea termen al recidivei se exprimă icircn pedeapsa prevăzută de lege Dacă această pedeapsă este icircnchisoarea de un an sau mai mică ori amendă infracţiunea săvacircrşită nu poate constitui al doilea termen al recidivei Pedeapsa ce se ia icircn considerare este aceea prevăzută delege pentru infracţiunea tip chiar dacă infracţiunea săvacircrşită din nou are forma tentativeibull infracţiunea care constituie cel de-al doilea termen al recidivei dupăcondamnare trebuie să fie săvacircrşită icircnainte de icircnceperea executării pedepseianterioare icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare Nouainfracţiune trebuie să fie săvacircrşită deci icircn intervalul cuprins icircntre data rămacircnerii definitive a hotăracircrii de condamnare şi data la care pedeapsa este icircn icircntregime executată sau considerată ca executată Nu interesează deci dacă hotăracircrea anterioară a fost sau nu pusă icircn executare dacă executarea pedepsei a fost suspendată condiţionat sau dacă s-a dispus obligarea condamnatului la muncă corecţională dacă condamnatul se află icircn penitenciar icircn stare de libertate condiţionată sau icircn stare de evadareCel de-al doilea termen al recidivei constă din săvacircrşirea unei singureinfracţiuni care icircndeplineşte condiţiile prevăzute de lege b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei estereglementată prin dispoziţia din art 37 alin l lit b C pen care prevede căexistă recidivă şi atunci cicircnd după executarea unei pedepse cu icircnchisoarea mai mare de 6 luni după graţierea totală a restului de pedeapsă ori după icircmplinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Recidiva după executare nu se deosebeşte deci icircn esenţă de recidiva după condamnare decacirct prin icircmprejurarea că săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregime pedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată Reabilitarea fiind o cauză care icircnlătură consecinţele condamnării printre care şi starea de recidivă este firesc ca o condamnare icircn privinţa căreia a intervenit reabilitarea de drept (art 134 86 62 alin 6 C pen) sau reabilitarea judecătorească (art 135 şi urm C pen) să nu mai poată constitui primul termen al recidivei

26

Legea prevede icircnsă că acelaşi efect icircl produce şi icircmplinirea termenelor dereabilitare Este vorba de termenele a căror icircmplinire atrage reabilitarea de drept sau a celor după icircmplinirea cărora este posibilă reabilitarea judecătorească (art 135 C pen) Legiuitorul a considerat că după trecerea acestor termene de la executarea pedepsei termene icircn cursul cărora fostul condamnat nu a săvacircrşit din nou o infracţiune nu se mai poate vorbi de o perseverenţă infracţională caracteristică recidivei Legea noastră penală nu admite deci aşa-numita recidivă perpetuă consacracircnd dimpotrivă recidiva temporarăCu privire la cel de-al doilea termen ai recidivei după executare legeaprevede aceleaşi condiţii ca şi la recidiva după condamnare Infracţiuneasăvacircrşită din nou poate fi de orice natură icircnsă trebuie să fie săvacircrşită cuintenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune trebuie să fie icircnchisoarea mai mare de un an Săvacircrşirea infracţiunii trebuie să aibă loc după data terminării executării pedepsei după data publicării decretului de graţiere totală sau a restului de pedeapsă sau respectiv după data la care s-a icircmplinit termenul de prescripţie a executării pedepsei anterioarec) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen existărecidivă şi atunci cacircnd după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu icircnchisoare pacircnă la 6 luni sau după executare după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescrierea executării a cel puţin trei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Legea reglementează deci aşa-numita mică recidivă care se deosebeşte de marea recidivă prin structura primului termen care este multiplu Recidiva mică poate exista fie ca recidivă după condamnare fie ca recidivă după executarePentru existenţa primului termen al recidivei mici legea prevedeurmătoarele condiţiibull să existe cel puţin trei condamnări definitive fiecare dintre ele lapedeapsa icircnchisorii de 6 luni sau mai mică (recidivă după condamnare) sauinfractorul să fi executat icircn icircntregime ori să fi beneficiat de graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori de prescripţia executării a cel puţin trei asemenea pedepse (recidivă după executare) Dacă sunt mai puţin de trei condamnări sau dacă acestea nu se referă la pedepse cu icircnchisoare nu poate exista primul termen al recidiveibull toate cele trei infracţiuni pentru care au fost pronunţate pedepselerespective să fie săvacircrşite cu intenţie ca şi icircn cazul celorlalte modalităţi alerecidivei şi tot pentru a se dovedi perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist

27

bull să nu existe vreunul din cazurile prevăzute icircn art 38 alin l şi 2 C penicircn care condamnarea anterioară nu poate constitui primul termen al recidiveiIcircn ce priveşte cel de-al doilea termen al micii recidive condiţiile cerutepentru existenţa sa sunt aceleaşi ca şi icircn cazul marii recidive Se cere cainfracţiunea săvacircrşită din nou care poate fi diferită ca natură de celelalte (celpuţin trei) săvacircrşite anterior să fie comisă cu intenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune să fie icircnchisoarea mai mare de un anStarea de recidivă constituie o cauză de agravare a pedepsei icircn oricaredintre modalităţile prevăzute de legeRecidiva icircn cazul persoanei juridiceNoul text al art 402 recent introdus icircn Codul penal prevede că existărecidivă pentru persoana juridică icircn următoarele cazurindash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară nu a fost executatăndash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară a fost executată sau considerată ca executatăTratamentul sancţionator al recidivei persoanei juridicePotrivit art 402 alin2 din Cpen icircn cazul recidivei prevăzută icircn alin 1lita amenda stabilită pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior şi amenda aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc potrivit art 401 alin 1 şi 3 cu precizarea că sporul prevăzută de art 401 alin1 poate fi mărit pacircnă la jumătateIcircn ipoteza icircn care amenda anterioară aplicată persoanei juridice a fostexecutată icircn parte contopirea se face icircntre amenda ce a mai rămas de executat şi amenda aplicată pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior (art 402 alin3 Cpen) Pentru cea de a doua modalitate a recidivei prevăzută icircn art 402 alin 1litb se aplică pedeapsa amenzii pacircnă la maximul special prevăzut icircnart 711alin 2 sau 3 iar dacă acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la două treimi din acel maximUltimul alineat al art 402 Cpen soluţionează şi situaţia icircn care după rămacircnerea definitivă a hotăracircrii de condamnare a persoanei juridice şi mai icircnainte ca amenda să fi fost executată sau considerată ca executată se descoperă că persoana juridică condamnată se află icircn stare de recidivă Icircn asemenea situaţii textul prevede că instanţa va aplica dispoziţiile din alin 2 ale art 402 Cpen icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit a iar icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit b va face aplicarea dispoziţiilor din alin 4 ale aceluiaşi text Top of the Document

28

4 Pluralitatea intermediarăA Noţiune şi caracterizare Există pluralitate intermediară de infracţiuniatunci cacircnd după condamnarea definitivă a infractorului pentru o infracţiunesăvacircrşită anterior acesta comite din nou o infracţiune icircnainte de icircncepereaexecutării pedepsei icircn timpul executării sau icircn stare de evadare şi nu sunticircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Estevorba aşadar de o pluralitate de infracţiuni care nu constituie concurs deinfracţiuni deoarece infractorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (sau pentru un concurs de infracţiuni) şi apoi icircnainte de icircnceperea executării pedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare deci icircnainte de executarea icircn icircntregime a pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune Aceeaşi pluralitate de infracţiuni astfel realizată nu constituie nici stare de recidivă deoarece nu sunt icircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa recidiveiIcircntr-adevăr din reglementarea legală a recidivei s-a putut constata căexistenţa unei condamnări definitive a infractorului considerată drept criteriu de deosebire icircntre concursul de infracţiuni şi recidivă nu este suficientă pentru a caracteriza respectiva pluralitate de infracţiuni ca recidivă Pe lacircngă cerinţa unei condamnări definitive legea prevede şi anumite condiţii atacirct cu privire la primul termen al recidivei cacirct şi cu privire la cel de-al doilea termen al acesteia iar neicircndeplinirea acestor condiţii duce la inexistenţa stării de recidivă Astfel de exemplu dacă condamnarea anterioară indiferent de durata pedepsei este privitoare la o infracţiune săvacircrşită din culpă sau deşi priveşte o infracţiune intenţionată pedeapsa aplicată este icircnchisoarea de 6 luni sau o pedeapsă mai uşoară nu poate exista stare de recidivă De asemenea icircn cazul icircn care este realizat primul termen al recidivei dar infracţiunea săvacircrşită din nou este o infracţiune din culpă sau deşi este o infracţiune săvacircrşită cu intenţie pedeapsa pe care legea o prevede este icircnchisoarea de 6 luni sau mai mică iarăşi nu există recidivăToate aceste cazuri formează o situaţie intermediară icircntre concursul deinfracţiuni şi recidiva după condamnare o pluralitate de infracţiuni care contrar dispoziţiei art 32 C pen nu constituie nici concurs de infracţiuni nici recidivăB Consecinţe juridice Trăsăturile caracteristice pluralităţii intermediareimpun o reglementare specială a consecinţelor juridice pe care le antrenează icircn legătură cu stabilirea şi aplicarea pedepsei icircn asemenea situaţii Sub acestaspect art 40 din actualul Cod penal prevede că pentru pluralitatea intermediară pedeapsa se aplică potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni

Top of the Document

29

• UNITATEA SI PLURALITATEA DE INFRACTIUNI
• c) pluralitatea intermediară de infractiuni
• Unitatea infracţiunii
• 1 Generalităţi privind unitatea şi pluralitatea de infracţiuni
• Top of the Document
• 2 Unitatea naturală de infracţiune
• Icircn literatura de specialitate se face distincţie icircntre
• 3 Unitatea legală de infracţiune
• A Infracţiunea continuată
• Top of the Document
• B Infracţiunea complexă
• a) Noţiune şi caracterizare Potrivit unui concept unanim acceptat icircn
• b) Forme şi modalităţi
• c) Complexitatea naturală
• C Infracţiunea progresivă
• a) Noţiune şi caracterizare Denumirea de infracţiune progresivă este dată
• b) Efectele juridice Ţinacircndu-se seama de specificul infracţiunii
• D Infracţiunea de obicei
• a) Noţiune şi caracterizare Este denumită infracţiune de obicei sau de
• b) Efectele juridice Infracţiunea de obicei este şi ea o formă atipică a
• PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI
• 1 Consideraţii generale
• Top of the Document
• 2 Concursul de infracţiuni
• a) Concursul real (material) de infracţiuni Această formă a concursului
• b) Concursul ideal (formal) de infracţiuni Icircn teoria dreptului penal şi
• a) cacircnd s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe
• b) cacircnd s-au stabilit numai pedepse cu icircnchisoare se aplică pedeapsa cea
• c) cacircnd s-au stabilit numai amenzi se aplică cea mai mare care poate fi
• d) cacircnd s-a stabilit o pedeapsă cu icircnchisoare şi o pedeapsă cu amendă se
• e) cacircnd s-au stabilit mai multe pedepse cu icircnchisoare şi mai multe pedepse
• 3 Recidiva
• a) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediul
• b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei este
• c) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen există
• 4 Pluralitatea intermediară

aceste două forme ale conexităţii nu icircnseamnă că numai icircn aceste cazuri poate exista concurs cu conexitate ci dimpotrivă că legiuitorul a vrut să precizeze tocmai contrariul şi anume că există concurs de infracţiuni oricare ar fi caracterul legăturii reale dintre infracţiunile concurente deci oricare ar fi forma conexităţii acestora Precizarea pe care legiuitorul o face icircn legătură cu cele două forme ale concursului cu conexitate are ca scop să excludă confuzia pe care o creează teoria zisă a unităţii infracţionale icircntre infracţiunea mijloc şi infracţiunea scop teorie susţinută icircn trecut de unii autori şi icircnsuşită şi de practica judiciară mai veche Potrivit acestei teorii atunci cacircnd o infracţiune serveşte ca mijloc pentru comiterea sau ascunderea alteia (de exemplu falsificarea unui icircnscris oficial pentru a se putea comite sau ascunde o evaziune fiscală) cele două fapte alcătuiesc o singură infracţiune şi anume infracţiunea scop icircn care se absoarbe pierzacircndu-şi autonomia infracţiunea mijloc Teoria infracţiunii unice mijloc-scop este neconvingătoare şi evident greşită pentru că ignoră existenţa a două infracţiuni de sine stătătoare din care legiuitorul nu icircnţelege să construiască o unitate Pe de altă parte aplicarea acestei teorii ar duce la soluţii inadmisibile icircn cazul icircn care infracţiunea mijloc ar fi mai gravădecacirct infracţiunea scop (de exemplu icircn cazul icircn care este ucisă o persoanăpentru a se ascunde un furt)b) Concursul ideal (formal) de infracţiuni Icircn teoria dreptului penal şipotrivit legii penale (art 33 lit b C pen) concursul de infracţiuni icircmbracăforma concursului zis ideal sau formal atunci cacircnd icircn acţiunea sau inacţiuneasăvacircrşită de o persoană datorită icircmprejurărilor icircn care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs se găsesc realizate elementele constitutive ale două sau mai multor infracţiuni Ceea ce caracterizează şi diferenţiază concursul ideal de concursul real este icircmprejurarea că cele două sau mai multe infracţiuni care icircl compun sunt săvacircrşite nu prin tot atacirctea acţiuni sau inacţiuni ca icircn cazul concursului real ci printr-o singură acţiune sau inacţiune icircn care suntcomprimate elementele caracteristice obiective şi subiective ale acestor infracţiuniTratamentul sancţionator al concursului de infracţiuniCazul concursului de infracţiuni săvacircrşite de persoana fizicăSisteme de sancţionare Persoana fizică ce săvacircrşeşte mai multe infracţiuni demonstrează prin perseverenţa sa infracţională o periculozitate socială care impune sisteme de sancţionare adecvate icircn măsură să asigure realizarea cacirct mai eficace a funcţiilor şi rolului preventiv-educativ ale pedepsei cu cele două componente constracircngere şi reeducareIcircn doctrina penală şi icircn legislaţia penală există trei sisteme de sancţionarea concursului de infracţiuni şi anume

15

bull sistemul cumulului aritmetic potrivit căruia instanţa de judecatăstabileşte pentru fiecare infracţiune cacircte o pedeapsă după care le adiţionează şi dispune executarea pedepsei rezultate din adunarea aritmetică a acestora Acest sistem este criticat şi rar aplicat icircn legislaţia unor state icircntrucacirct este considerat rigid şi excesiv de aspru (s-a susţinut printre altele că icircn cazul pedepselor privative de libertate poate conduce la pedepse executabile care depăşesc durata de viaţă a unui om)bull sistemul absorbţiei potrivit căruia după stabilirea pedepsei pentrufiecare infracţiune concurentă pedepsele mai mici să fie absorbite icircn pedeapsa cea mai mare care urmează să fie executată A fost criticat şi acest sistem susţinacircndu-se icircn esenţă că este excesiv de blacircnd inducacircnd infractorului impresia că infracţiunile mai puţin grave rămacircn nepedepsite şi că astfel acest sistem reprezintă o icircncurajare pentru infractorul care săvacircrşeşte o infracţiune gravă să comită şi alte infracţiuni mai puţin grave pentru care pedepsele vor fi absorbite icircn pedeapsa pentru infracţiunea mai gravăbull sistemul cumulului juridic potrivit căruia după stabilirea pedepseipentru fiecare infracţiune concurentă instanţa de judecată va aplica pedeapsa cea mai grea la care se poate adăuga un spor Acest spor poate fi obligatoriu sau facultativ fix sau variabil icircn aşa fel icircncacirct să asigure o justăproporţionalizare a pedepsei icircn fiecare caz concret Acest sistem este cel maifrecvent prevăzut icircn legislaţiile statelor şi este cel mai agreat icircn doctrina penalăSistemul cumulului juridic este adoptat şi de actualul Cod penal romacircnAcest sistem denumit al cumulului juridic cu spor facultativ şi variabil esteunic pentru ambele forme ale concursului avacircnd unele particularităţi icircn raport cu felul şi genul sancţiunilor de drept penalVom prezenta icircn continuare modul icircn care este reglementat icircn actualulCod penal şi cum funcţionează acest sistemAplicarea pedepsei principale icircn cazul concursului de infracţiunisăvacircrşite de persoana fizicăSediul materiei este art 34 din Cpen care potrivit recentei modificăripoartă denumirea marginală de bdquopedeapsa principală icircn caz de concurs deinfracţiuni săvacircrşite de persoana fizicărdquoPotrivit art 34 Cpen icircn caz de concurs de infracţiuni se stabileştepedeapsa pentru fiecare infracţiune icircn parte iar dintre acestea se aplicăpedeapsa după cum urmeazăa) cacircnd s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multepedepse cu icircnchisoare ori cu amendă se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţăb) cacircnd s-au stabilit numai pedepse cu icircnchisoare se aplică pedeapsa cea

16

mai grea care poate fi sporită pacircnă la maximul ei special iar cacircnd acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la 5 anic) cacircnd s-au stabilit numai amenzi se aplică cea mai mare care poate fisporită pacircnă la maximul ei special iar dacă aest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la jumătate din acel maximd) cacircnd s-a stabilit o pedeapsă cu icircnchisoare şi o pedeapsă cu amendă seaplică pedeapsa icircnchisorii la care se poate adăuga amenda icircn totul sau icircn partee) cacircnd s-au stabilit mai multe pedepse cu icircnchisoare şi mai multe pedepsecu amendă se aplică pedeapsa icircnchisorii potrivit dispoziţiei de la lit b la care se poate adăuga amenda potrivit dispoziţiei de la lit cPrin aplicarea dispoziţiilor din alineatul precedent nu se poate depăşitotalul pedepselor stabilite de instanţă pentru infracţiunile concurenteDin economia textului de lege menţionat rezultă că aplicarea pedepseiprincipale se face icircn două etape obligatorii şi anume etapa stabilirii pedepsei pentru fiecare infracţiune etapa aplicării pedepsei rezultante (care urmează a fi executată)Aplicarea pedepselor complementarePedepsele complementare sunt cele arătate icircn art 53 pct 2 Cpen şiurmează să fie examinate icircntr-un alt capitol destinat instituţiei sancţiunilor de drept penalSediul materiei pedepselor complementare icircn cazul concursului deinfracţiuni este art 35 Cpen care prevede următoarelebull dacă pentru una dintre infracţiunile concurente s-a stabilit şi o pedeapsăcomplementară aceasta se aplică alături de pedeapsa icircnchisoriibull dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferităsau chiar de aceeaşi natură dar cu conţinut diferit acestea se aplică alături de pedeapsa icircnchisoriibull dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şicu acelaşi conţinut se aplică cea mai grea dintre acesteaAplicarea măsurilor de siguranţăMăsurile de siguranţă au ca scop icircnlăturarea unei stări de pericol şipreicircntacircmpinarea săvacircrşirii faptelor prevăzute de legea penală (art 111 Cpen)Icircn sfacircrşit teza ultimă a alineatului 5 recent introdus la art 35 Cpenprevede că bdquoicircn cazul măsurilor de siguranţă de aceeaşi natură şi cu acelaşiconţinut luate conform art 118 alin1 lita-e Cpen acestea se cumuleazărdquoAceastă teză se referă la măsura de siguranţă a confiscării speciale icircn cazurile icircn care se impune luarea acestei măsuri icircntr-o cauză penală faţă de acelaşi infractor a tuturor lucrurilor produse prin fapta penală săvacircrşită a

17

celor care au servit sau care au fost destinate să servească la săvacircrşirea infracţiunii a celor date pentru a determina săvacircrşirea infracţiunii sau pentru a-l răsplăti pe infractor a celor dobacircndite icircn mod vădit prin săvacircrşirea infracţiunii precum şi a celor deţinute contra dispoziţiilor legaleContopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente săvacircrşite depersoana fizicăIcircn cazul icircn care toate infracţiunile care alcătuiesc concursul fac obiectulaceluiaşi dosar penal care se judecă deodată icircn faţa aceleiaşi instanţe stabilirea şi aplicarea sancţiunilor de drept penal se realizează potrivit textelor art 34 şi 35 Cpen mai sus examinateExistă icircnsă cazuri cacircnd acelaşi infractor este judecat pentru infracţiuniconcurente icircn cauze diferite la termene diferite de aceeaşi instanţă ori deinstanţe diferite Asemenea situaţii se icircntacirclnesc icircn practică destul de frecvent deoarece nu toate infracţiunile sunt descoperite şi instrumentate icircn acelaşi timp şi icircn aceeaşi cauză penalăIcircn asemenea cazuri operaţiunea prin care se realizează aplicareadispoziţiilor referitoare la sancţionarea concursului de infracţiuni poartădenumirea de contopire a pedepselorAşadar contopirea pedepselor reprezintă acea operaţiune prin careinstanţa de judecată face aplicarea dispoziţiilor legale privind sancţionareaconcursului de infracţiuni icircn cazul unor condamnări separate pentru infracţiuni concurenteSediul materiei este art 36 din actualul Cod penal Denumirea marginalăa acestui text recent modificată este următoarea bdquoContopirea pedepselorpentru infracţiuni concurente săvacircrşite de persoana fizicărdquo Modificarea a fost impusă de introducerea icircn Codul penal a persoanei juridice ca un nou subiect activ al infracţiunii şi al răspunderii penalePotrivit reglementării din acest text de lege operaţia de contopire se poaterealiza după cum urmează icircn două ipotezebull cacircnd infractorul condamnat definitiv pentru una sau mai multeinfracţiuni este judecat ulterior pentru alte infracţiuni concurente Icircntr-oasemenea situaţie instanţa care judecă ultimele infracţiuni concurente va stabili cacircte o pedeapsă pentru fiecare infracţiune din cele deduse judecăţii ulterioare iar apoi le va contopi cu pedepsele stabilite anterior şi icircn final va aplica pedeapsa cea mai grea potrivit prevederilor art 34 Cpen Icircn cazul icircn care au fost aplicate şi pedepse complementare ori măsuri de siguranţă instanţa va face şi aplicarea art 35 Cpen Trebuie menţionat că dacă pedepsele anterioare au fost supuse contopirii cu aplicarea unui spor ele vor fi descontopite vor fi repuse fiecare icircn individualitatea lor şi apoi vor fi recontopite icircmpreună cu noile pedepse cu aplicarea unui spor cel puţin egal

18

cu cel anterior (deoarece sporul anterior fusese aplicat prin hotăracircre judecătorească definitivă şi dobacircndise autoritate de lucru judecat)bull cacircnd infractorul a fost condamnat definitiv pentru toate infracţiunileconcurente icircnsă prin hotăracircri judecătoreşti diferite Icircn asemenea situaţiiinstanţa icircnvestită cu cererea de contopire a tuturor pedepselor va descontopipedepsele contopite anterior va icircnlătura sporurile aplicate şi va repunepedepsele icircn individualitatea lor iar apoi va proceda la recontopirea pedepselor aplicacircnd cea mai grea dintre pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente la care va trebui să aplice un spor cel puţin egal cu cel mai mare care a fost icircnlăturat la descontopire Evident că atunci cacircnd instanţa stabileşte sporul pentru icircntreaga pluralitate de infracţiuni va trebui să evalueze atacirct numărul cacirct şi natura pedepselor stabilite anterior şi care reflectă gradul de pericol social al infracţiunilor judecate anterior definitivIcircn ipoteza icircn care condamnatul a executat integral sau icircn parte pedeapsaaplicată prin hotăracircrea judecătorească anterioară ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente aşa cum prevăd dispoziţiile art 36 alin 3 CpenIcircn situaţia icircn care pedeapsa detenţiei pe viaţă a fost comutată sau icircnlocuităcu pedeapsa icircnchisorii aceasta se va contopi după aceleaşi reguli mai susarătate (art 36 alin 4 Cpen)Situaţii specialeIcircn cazul icircn care după contopirea pedepselor intervine amnistia saugraţierea se va proceda după cum urmeazăndash amnistia şi respectiv graţierea nu se vor aplica la pedeapsa rezultantăci la fiecare infracţiune concurentă şi respectiv la fiecare pedeapsăndash cacircnd actul de amnistie sau graţiere este incident numai unora dintreinfracţiuni ori dintre pedepse se va dispune descontopirea pedepselor care vor fi repuse icircn individualitatea lor şi apoi se va aplica amnistia ori graţierea după care pedepsele rămase executabile se vor recontopi şi bineicircnţeles se va reaprecia sporul (dacă rămacircne de executat numai o singură pedeapsă sporul va fi icircnlăturat iar dacă nu se mai execută majoritatea pedepselor sporul iniţial va putea fi redus şi chiar icircnlăturat)Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente săvacircrşite depersoana juridică Potrivit art 401 recent introdus prin ultima modificare a Codului penal icircn caz de concurs de infracţiuni săvacircrşite de persoana juridică se stabileşte pedeapsa amenzii pentru fiecare infracţiune icircn parte şi se aplică amenda cea mai mare care poate fi sporită pacircnă la maximul special prevăzut icircn art 711 alin 2 sau 3 iar dacă acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la o treime din acel maximIcircn ipoteza icircn care o persoană juridică definitiv condamnată este judecată

19

ulterior pentru o infracţiune concurentă precum şi atunci cacircnd după ce ohotăracircre de condamnare a rămas definitivă se constată că persoana juridicăsuferise şi o altă condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentăinstanţa va proceda conform dispoziţiilor art 401 mai sus arătateReferitor la modul icircn care se aplică pedepsele complementare şi măsurilede siguranţă luate faţă de o persoană juridică pentru infracţiuni concurenteart 401 icircn alin 3 C pen prevede că sunt aplicabile dispoziţiile art 35referitoare la modul de aplicare a acestor pedepse şi măsuri icircn cazul persoanei fizice

Top of the Document

3 RecidivaA Noţiune şi caracterizare Recidiva este o altă formă de bază apluralităţii de infracţiuni care constă icircn săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni de către o persoană care a fost condamnată definitiv pentru o altă infracţiune Ceea ce caracterizează recidiva este deci icircmprejurarea că pluralitatea de infracţiuni săvacircrşite de aceeaşi persoană este realizată icircntr-un anumit mod şi anume după ce făptuitorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (eventual pentru două sau mai multe infracţiuni) mai săvacircrşeşte ulterior icircnainte de a icircncepe executarea pedepsei icircn timpul executării acesteia ori icircn stare de evadare sau după ce a executat pedeapsa una sau eventual mai multe infracţiuni icircn anumite condiţiiDeosebirea evidentă fată de concursul de infracţiuni o constituieintervenţia unei hotăracircri judecătoreşti definitive de condamnare icircn dispreţulcăreia infractorul continuă activitatea infracţională săvacircrşind din nou oinfracţiune sau mai multe Această deosebire dintre autorul unui concurs deinfracţiuni şi acela al unei recidive este dublată de o deosebire esenţială careconstă icircn periculozitatea celui care recidivează Prin săvacircrşirea uneia sau maimultor noi infracţiuni după ce a fost condamnat definitiv pentru o altă sau alte infracţiuni acest infractor atrage atenţia că este incorigibil şi deci că prezintă un grad mare de pericol pentru societate Această icircmprejurare determină pe planul dreptului penal necesitatea elaborării unor măsuri de apărare specifice Este de reţinut icircn acest sens că existenţa recidivei stă la baza distincţiei ce se face icircntre infractorul primar şi infractorul recidivist Denumirea de infractor primar este dată infractorului care nu a mai fost anterior condamnat pentru una sau eventual pentru un concurs de infracţiuni precum şi celui care a mai fost condamnat icircnsă condamnarea nu icircndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Icircn mod corespunzător denumirea de infractor recidivist este dată infractorului care a mai fost condamnat şi care după condamnarea definitivă sau după

20

executarea pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune icircn condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivăDistincţia icircntre infractorii primari şi infractorii recidivişti este importantăfiindcă legea penală prevede un tratament sancţionator mai sever pentruinfractorul recidivist Infractorii recidivişti sunt apoi exceptaţi de regulă de la beneficiul unor acte de clemenţă (amnistie graţiere) şi sunt prevăzute icircn lege şi alte condiţii restrictive icircn privinţa acestora referitor la liberarea lorcondiţionată precum şi la obţinerea reabilităriiB Structura Existenţa unei condamnări definitive a infractorului catrăsătură caracteristică a recidivei determină o anumită structurare ainfracţiunilor care alcătuiesc această formă a pluralităţiiAşa cum am arătat conceptul de recidivă este condiţionat de existenţaunei condamnări definitive a infractorului pentru una ori mai multe infracţiuni săvacircrşite anterior săvacircrşirea din nou de către acesta a unei infracţiuniCondamnarea definitivă şi infracţiunea săvacircrşită din nou apar aşadar caelemente constitutive ale stării de recidivă Acestor două elemente icircn teoriadreptului penal li s-a dat denumirea de termeni ai recidiveiPrimul termen al recidivei este format totdeauna dintr-o condamnaredefinitivă la o pedeapsă privativă de libertate iar al doilea termen al recidive este format totdeauna din săvacircrşirea din nou a unei infracţiuniCei doi termeni ai recidivei sunt ei icircnşişi susceptibili de numeroasevariaţiuni se pot prezenta sub forme diferite determină la racircndul lor o anumită configuraţie a stării de recidivă Astfel de exemplu primul termen al recidivei poate fi o hotăracircre definitivă de condamnare la pedeapsa icircnchisorii variabilă ca durată este posibil ca hotăracircrea să nu fie pusă icircncă icircn executare să se afle icircn curs de executare sau ca pedeapsa să fie icircn icircntregime executată sau considerată ca executată hotăracircrea de condamnare poate fi pronunţată uneori de către o instanţă judecătorească străină pedeapsa solicitată poate privi o singură infracţiune sau un concurs de infracţiuni etc La racircndul său cel de-al doilea termen al recidivei poate consta din săvacircrşirea unei infracţiuni de gravitate diferită de acelaşi fel cu infracţiunea sau infracţiunile săvacircrşite anterior sau diferită de acestea la un interval mai mare sau mai mic de timp de la executarea pedepsei etcReglementarea recidivei a trebuit să ţină seama de trăsăturile esenţiale şide variaţiunile pe care le prezintă cei doi termeni ai recidiveiC Modalităţi ale recidivei icircn cazul persoanei fizice Icircn teoria dreptuluipenal s-a dat denumirea de modalităţi ale recidivei felului icircn care se prezintă icircn concret recidiva icircn raport cu variaţiunile la care sunt supuşi cei doi termeni ai recidivei Cunoaşterea acestor modalităţi este importantă pentru

21

mai buna cunoaştere a icircnseşi reglementărilor legale privind recidiva Cele mai cunoscute dintre modalităţile recidivei sunta) Recidiva după condamnare (denumită şi recidivă postcondamnatoriesau recidiva fictivă) şi recidiva după executare (denumită şi recidivapostexecutorie sau recidivă reală)Se consideră recidivă după condamnare săvacircrşirea din nou a uneiinfracţiuni mai icircnainte ca infractorul să fi executat icircn icircntregime pedeapsa la care a fost anterior condamnat sau mai icircnainte ca pedeapsa să fi fost eventualconsiderată ca executatăDimpotrivă recidiva se consideră după executare atunci cacircnd săvacircrşireadin nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregimepedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată icircnicircntregime Icircntre cele două modalităţi există nu numai o deosebire formală dar şi o deosebire de fond decurgacircnd din caracterul specific al recidivei după executare care dovedeşte că cel condamnat nu s-a reeducat sub influenţa pedepsei spre deosebire de recidiva după condamnare la care proba incorigibilităţii prin pedeapsă nu este făcută Pornind de la această deosebire unii autori au dat denumirea de bdquorealărdquo recidivei după executare şi bdquofictivărdquo sau bdquoformalărdquo recidivei după condamnare Denumirile acestea nu sunt icircnsă justificate deoarece şi recidiva după condamnare este tot aşa de reală ca şi recidiva după executare Recidiva după condamnare este şi ea o dovadă a perseverenţei infracţionale a infractorului care icircn dispreţul unei condamnări definitive pronunţate icircmpotriva sa săvacircrşeşte totuşi din nou o infracţiuneDe aceea este admis că recidiva poate exista icircn ambele modalităţidiferenţierea dintre ele determinacircnd numai o oarecare deosebire de tratamentb) Recidiva generală şi recidiva specială Recidiva este denumităgenerală atunci cacircnd infracţiunile săvacircrşite adică infracţiunea pentru care s-a pronunţat condamnarea definitivă şi infracţiunea săvacircrşită din nou sunt diferite ca gen sau specie recidiva nefiind condiţionată de o asemănare icircntreinfracţiunile ce intră icircn compunerea celor doi termeni Dimpotrivă recidiva este specială atunci cacircnd icircntre infracţiunile respective există asemănare adică ele sunt de aceeaşi natură Recidiva specială este considerată mai periculoasă ea dovedind o anume specializare a infractorului şi deci o perseverenţă infracţionalăc) Recidiva absolută şi recidiva relativă Recidiva este denumită absolutăatunci cacircnd existenţa ei nu este condiţionată de gravitatea primei condamnări şi relativă atunci cacircnd pedeapsa anterioară este de o anumită gravitate şidovedeşte perseverenţa infracţională a infractorului

22

d) Recidiva mare şi recidiva mică La recidiva mare primul termen icirclconstituie o condamnare la o pedeapsă de o gravitate mai mare care relevă prin ea icircnsăşi periculozitatea infractorului care perseverează icircn aceste condiţii săvacircrşind noi infracţiuni Din contră denumirea de mică recidivă a fost atribuită recidivei la care primul termen este format nu din una singură ci din mai multe condamnări la pedepse mici ce nu depăşesc o anume gravitate consideracircndu-se că numai după mai multe condamnări la pedepse mai uşoare infractorul relevă acea periculozitate specifică recidivistuluie) Recidiva temporară şi recidiva perpetuă Distincţia are icircn vedereintervalul de timp de la condamnare sau de la executarea pedepsei icircn caretrebuie să se săvacircrşească din nou o infracţiune pentru a exista recidivă Dinacest punct de vedere recidiva este perpetuă atunci cacircnd se realizeazăindiferent de intervalul la care s-ar săvacircrşi din nou o infracţiune şi temporară atunci cacircnd se realizează numai dacă săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni a avut loc icircnlăuntrul unui anumit termen de la condamnare sau de la executarea pedepsei anterioare Este admisă icircn general recidiva temporarăf) Recidiva cu efect unic şi recidiva cu efecte progresive Distincţia are icircnvedere efectele pe care le produce recidiva asupra pedepsei pentru infracţiunea săvacircrşită icircn această stare Recidiva cu efect unic este aceea ale cărei efecte sunt aceleaşi ori de cacircte ori s-ar repeta starea de recidivă Recidiva cu efecte progresive este aceea ale cărei consecinţe se agravează progresiv cu fiecare nouă recidivăg) Recidiva teritorială şi recidiva internaţională Recidiva se numeşteteritorială atunci cacircnd existenţa ei este condiţionată de cerinţa ca primul săutermen să fie o hotăracircre de condamnare pronunţată de o instanţă naţională spre deosebire de recidiva zisă internaţională la care primul termen poate fi o condamnare pronunţată icircn străinătate Admiterea recidivei internaţionaleimplică recunoaşterea hotăracircrilor judecătoreşti străine şi este determinată denecesitatea cooperării internaţionale icircn lupta cu criminalitateaD Reglementarea recidivei icircn legea penală icircn vigoare icircn cazul persoaneifizice Icircn reglementarea instituţiei recidivei icircn dreptul nostru penal au fost avute icircn vedere modalităţile sus-examinate Reglementarea se face prin dispoziţiile din art 37-39 Cpen modalităţile principale ale recidivei fiind recidiva după condamnare recidiva după executare şi mica recidivă care poate fi după condamnare sau după executarea) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediulmateriei pentru instituţia recidivei a fost modificată recent avacircnd denumireabdquorecidiva icircn cazul persoanei fizicerdquo Această modificare a fost impusă deintroducerea icircn Codul penal a persoanei juridice ca un nou subiect activ alinfracţiunii şi al răspunderii penale

23

Potrivit dispoziţiilor art 37 alin l lit a C pen există recidivă pentrupersoana fizică atunci cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri decondamnare la pedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni cel condamnatsăvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie icircnainte de icircnceperea executăriipedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare iar pedeapsaprevăzută de lege pentru a doua infracţiune este icircnchisoarea mai mare de un anDin analiza dispoziţiei legale rezultă condiţiile prevăzute de lege pentruexistenţa recidivei icircn această modalitate Astfel cu privire la primul termen se cer icircndeplinite următoarele condiţiibull să existe o hotăracircre definitivă de condamnare a infractorului lapedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni Dacă hotăracircrea nu era definitivă icircnmomentul săvacircrşirii celei de-a doua infracţiuni nu va exista recidivă ci concurs de infracţiuni De asemenea dacă pedeapsa nu este icircnchisoarea mai mare de 6 luni ci de 6 luni sau mai mică iarăşi nu va exista recidivă Pedeapsa prevăzută icircn hotăracircrea de condamnare poate fi aplicată de instanţă pentru o singură infracţiune sau pentru un concurs de infracţiuni Icircn acest din urmă caz este vorba de pedeapsa rezultată care trebuie să fie mai mare de 6 luni chiar dacă pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente luate separat nu depăşesc nici una durata de 6 luni Poate constitui primul termen al recidivei după condamnare ca de altfel şi al recidivei după executare chiar şi o hotăracircre de condamnare pronunţată icircn străinătate Aceasta rezultă din dispoziţia din alin 2 al art 37 C pen care prevede că pentru stabilirea stării de recidivă icircn aceste cazuri se poate ţine seama şi de hotăracircrea de condamnare pronunţată icircn străinătate pentru o faptă prevăzută şi de legea romacircnă dacă acea hotăracircre a fost recunoscută potrivit dispoziţiilor legii Aceste dispoziţii sunt cele din art 519 şi urm C pr pen Legea noastră penală consacră aşadar aşa-numita recidivă internaţionalăbull hotăracircrea de condamnare să fi fost pronunţată pentru o infracţiunesăvacircrşită cu intenţie Această condiţie rezultă din dispoziţia prevăzută icircn art 38 alin l lit a C pen dispoziţie introdusă prin Legea nr 61973 de modificare a Codului penal care prevede că la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare la infracţiunile săvacircrşite din culpăPrin prevederea acestei condiţii a fost subliniată trăsătura caracteristică arecidivei aceea de a exprima perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist perseverenţă care nu este posibilă decacirct icircn cazul infracţiunilor cuintenţiebull hotăracircrea de condamnare să nu fie dintre acelea icircn care potrivit legiinu se tine seama la stabilirea stării de recidivă

24

Legea prevede icircn art 38 C pen o serie de cazuri icircn care o hotăracircre decondamnare definitivă nu poate constitui primul termen al recidivei Potrivitacestor dispoziţii la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare landash infracţiunile săvacircrşite icircn timpul minorităţii Această dispoziţie areraţiunea de a-l degreva pe minor icircn viitor de urmările prejudiciabile ale unor fapte săvacircrşite icircn perioada minorităţii cacircnd personalitatea sa era icircn curs de formarendash infracţiunile săvacircrşite din culpă Această dispoziţie a fost introdusă prinndash infracţiunile amnistiate Amnistia fiind o cauză care icircnlătură răspunderea penală a făptuitorului pentru infracţiunea săvacircrşită (art 119 C pen) este firesc ca hotăracircrea de condamnare privitoare la o infracţiune amnistiată să nu mai poată constitui primul termen al recidiveindash faptele nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală După cumeste ştiut dezincriminarea unei fapte (abolitio criminis) prin legea nouă face să icircnceteze toate consecinţele penale ale hotăracircrii judecătoreşti pronunţate icircn baza legii vechi cu privire la acea faptă (art 12 C pen) Printre consecinţele penale ale dezincriminării faptei icircnlăturate prin intrarea icircn vigoare a legii noi dezincriminatoare este şi aceea ca hotăracircrea de condamnare pronunţată pentru fapta dezincriminată să nu poată constitui primul termen al recidiveiCu privire la cel de-al doilea termen al recidivei pentru existenţa recidiveidupă condamnare este necesară icircndeplinirea următoarelor condiţiibull infractorul să săvacircrşească din nou o infracţiune cu intenţie Nu se cereca infracţiunea să fie de aceeaşi natură ca aceea pentru care infractorul a fostcondamnat anterior Legea consacră deci aşa-numita recidivă generalăInfracţiunea poate avea forma tentativei sau a faptului consumat sau poateconsta icircn participarea la săvacircrşirea acestora ca autor instigator sau complice(art144 Cpen) Este necesar icircnsă ca infracţiunea săvacircrşită din nou să fieintenţionată adică să fie săvacircrşită cu intenţie directă indirectă sau depăşită(praeterintenţie) Această cerinţă introdusă prin modificarea din 1973 aCodului penal are ca scop restracircngerea sferei recidivei la infracţiunile săvacircrşite cu intenţie fiindcă numai icircn cazul săvacircrşirii acestora se poate vorbi de perseverenţa infracţională a recidivistului Icircn ce priveşte asimilarea intenţiei depăşite cu intenţia directă sau indirectă ca o condiţie pentru existenţa atacirct a primului termen cacirct şi a celui de-al doilea termen al recidivei aceasta se justifică prin icircmprejurarea că primum delictum din compunerea infracţiunii praeterintenţionate este săvacircrşit cu intenţie şi el stă la baza rezultatului mai grav chiar dacă acesta este produs din culpăbull pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvacircrşită din nou să fieicircnchisoarea mai mare de un an Această cerinţă prevăzută prin modificarea

25

Codului penal din 1973 are şi ea ca scop restracircngerea sferei recidivei lainfracţiuni de o anumită gravitate Legea are icircn vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune icircn configuraţia tipică a acesteia sau după caz icircntr-o variantă agravată sau atenuată Maximul special al pedepsei icircnchisorii pentru această infracţiune trebuie să depăşească un an Spre deosebire deci de primul termen a cărui gravitate se exprimă icircn pedeapsa aplicată de instanţa judecătorească gravitatea celui de-al doilea termen al recidivei se exprimă icircn pedeapsa prevăzută de lege Dacă această pedeapsă este icircnchisoarea de un an sau mai mică ori amendă infracţiunea săvacircrşită nu poate constitui al doilea termen al recidivei Pedeapsa ce se ia icircn considerare este aceea prevăzută delege pentru infracţiunea tip chiar dacă infracţiunea săvacircrşită din nou are forma tentativeibull infracţiunea care constituie cel de-al doilea termen al recidivei dupăcondamnare trebuie să fie săvacircrşită icircnainte de icircnceperea executării pedepseianterioare icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare Nouainfracţiune trebuie să fie săvacircrşită deci icircn intervalul cuprins icircntre data rămacircnerii definitive a hotăracircrii de condamnare şi data la care pedeapsa este icircn icircntregime executată sau considerată ca executată Nu interesează deci dacă hotăracircrea anterioară a fost sau nu pusă icircn executare dacă executarea pedepsei a fost suspendată condiţionat sau dacă s-a dispus obligarea condamnatului la muncă corecţională dacă condamnatul se află icircn penitenciar icircn stare de libertate condiţionată sau icircn stare de evadareCel de-al doilea termen al recidivei constă din săvacircrşirea unei singureinfracţiuni care icircndeplineşte condiţiile prevăzute de lege b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei estereglementată prin dispoziţia din art 37 alin l lit b C pen care prevede căexistă recidivă şi atunci cicircnd după executarea unei pedepse cu icircnchisoarea mai mare de 6 luni după graţierea totală a restului de pedeapsă ori după icircmplinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Recidiva după executare nu se deosebeşte deci icircn esenţă de recidiva după condamnare decacirct prin icircmprejurarea că săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregime pedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată Reabilitarea fiind o cauză care icircnlătură consecinţele condamnării printre care şi starea de recidivă este firesc ca o condamnare icircn privinţa căreia a intervenit reabilitarea de drept (art 134 86 62 alin 6 C pen) sau reabilitarea judecătorească (art 135 şi urm C pen) să nu mai poată constitui primul termen al recidivei

26

Legea prevede icircnsă că acelaşi efect icircl produce şi icircmplinirea termenelor dereabilitare Este vorba de termenele a căror icircmplinire atrage reabilitarea de drept sau a celor după icircmplinirea cărora este posibilă reabilitarea judecătorească (art 135 C pen) Legiuitorul a considerat că după trecerea acestor termene de la executarea pedepsei termene icircn cursul cărora fostul condamnat nu a săvacircrşit din nou o infracţiune nu se mai poate vorbi de o perseverenţă infracţională caracteristică recidivei Legea noastră penală nu admite deci aşa-numita recidivă perpetuă consacracircnd dimpotrivă recidiva temporarăCu privire la cel de-al doilea termen ai recidivei după executare legeaprevede aceleaşi condiţii ca şi la recidiva după condamnare Infracţiuneasăvacircrşită din nou poate fi de orice natură icircnsă trebuie să fie săvacircrşită cuintenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune trebuie să fie icircnchisoarea mai mare de un an Săvacircrşirea infracţiunii trebuie să aibă loc după data terminării executării pedepsei după data publicării decretului de graţiere totală sau a restului de pedeapsă sau respectiv după data la care s-a icircmplinit termenul de prescripţie a executării pedepsei anterioarec) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen existărecidivă şi atunci cacircnd după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu icircnchisoare pacircnă la 6 luni sau după executare după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescrierea executării a cel puţin trei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Legea reglementează deci aşa-numita mică recidivă care se deosebeşte de marea recidivă prin structura primului termen care este multiplu Recidiva mică poate exista fie ca recidivă după condamnare fie ca recidivă după executarePentru existenţa primului termen al recidivei mici legea prevedeurmătoarele condiţiibull să existe cel puţin trei condamnări definitive fiecare dintre ele lapedeapsa icircnchisorii de 6 luni sau mai mică (recidivă după condamnare) sauinfractorul să fi executat icircn icircntregime ori să fi beneficiat de graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori de prescripţia executării a cel puţin trei asemenea pedepse (recidivă după executare) Dacă sunt mai puţin de trei condamnări sau dacă acestea nu se referă la pedepse cu icircnchisoare nu poate exista primul termen al recidiveibull toate cele trei infracţiuni pentru care au fost pronunţate pedepselerespective să fie săvacircrşite cu intenţie ca şi icircn cazul celorlalte modalităţi alerecidivei şi tot pentru a se dovedi perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist

27

bull să nu existe vreunul din cazurile prevăzute icircn art 38 alin l şi 2 C penicircn care condamnarea anterioară nu poate constitui primul termen al recidiveiIcircn ce priveşte cel de-al doilea termen al micii recidive condiţiile cerutepentru existenţa sa sunt aceleaşi ca şi icircn cazul marii recidive Se cere cainfracţiunea săvacircrşită din nou care poate fi diferită ca natură de celelalte (celpuţin trei) săvacircrşite anterior să fie comisă cu intenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune să fie icircnchisoarea mai mare de un anStarea de recidivă constituie o cauză de agravare a pedepsei icircn oricaredintre modalităţile prevăzute de legeRecidiva icircn cazul persoanei juridiceNoul text al art 402 recent introdus icircn Codul penal prevede că existărecidivă pentru persoana juridică icircn următoarele cazurindash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară nu a fost executatăndash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară a fost executată sau considerată ca executatăTratamentul sancţionator al recidivei persoanei juridicePotrivit art 402 alin2 din Cpen icircn cazul recidivei prevăzută icircn alin 1lita amenda stabilită pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior şi amenda aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc potrivit art 401 alin 1 şi 3 cu precizarea că sporul prevăzută de art 401 alin1 poate fi mărit pacircnă la jumătateIcircn ipoteza icircn care amenda anterioară aplicată persoanei juridice a fostexecutată icircn parte contopirea se face icircntre amenda ce a mai rămas de executat şi amenda aplicată pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior (art 402 alin3 Cpen) Pentru cea de a doua modalitate a recidivei prevăzută icircn art 402 alin 1litb se aplică pedeapsa amenzii pacircnă la maximul special prevăzut icircnart 711alin 2 sau 3 iar dacă acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la două treimi din acel maximUltimul alineat al art 402 Cpen soluţionează şi situaţia icircn care după rămacircnerea definitivă a hotăracircrii de condamnare a persoanei juridice şi mai icircnainte ca amenda să fi fost executată sau considerată ca executată se descoperă că persoana juridică condamnată se află icircn stare de recidivă Icircn asemenea situaţii textul prevede că instanţa va aplica dispoziţiile din alin 2 ale art 402 Cpen icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit a iar icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit b va face aplicarea dispoziţiilor din alin 4 ale aceluiaşi text Top of the Document

28

4 Pluralitatea intermediarăA Noţiune şi caracterizare Există pluralitate intermediară de infracţiuniatunci cacircnd după condamnarea definitivă a infractorului pentru o infracţiunesăvacircrşită anterior acesta comite din nou o infracţiune icircnainte de icircncepereaexecutării pedepsei icircn timpul executării sau icircn stare de evadare şi nu sunticircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Estevorba aşadar de o pluralitate de infracţiuni care nu constituie concurs deinfracţiuni deoarece infractorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (sau pentru un concurs de infracţiuni) şi apoi icircnainte de icircnceperea executării pedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare deci icircnainte de executarea icircn icircntregime a pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune Aceeaşi pluralitate de infracţiuni astfel realizată nu constituie nici stare de recidivă deoarece nu sunt icircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa recidiveiIcircntr-adevăr din reglementarea legală a recidivei s-a putut constata căexistenţa unei condamnări definitive a infractorului considerată drept criteriu de deosebire icircntre concursul de infracţiuni şi recidivă nu este suficientă pentru a caracteriza respectiva pluralitate de infracţiuni ca recidivă Pe lacircngă cerinţa unei condamnări definitive legea prevede şi anumite condiţii atacirct cu privire la primul termen al recidivei cacirct şi cu privire la cel de-al doilea termen al acesteia iar neicircndeplinirea acestor condiţii duce la inexistenţa stării de recidivă Astfel de exemplu dacă condamnarea anterioară indiferent de durata pedepsei este privitoare la o infracţiune săvacircrşită din culpă sau deşi priveşte o infracţiune intenţionată pedeapsa aplicată este icircnchisoarea de 6 luni sau o pedeapsă mai uşoară nu poate exista stare de recidivă De asemenea icircn cazul icircn care este realizat primul termen al recidivei dar infracţiunea săvacircrşită din nou este o infracţiune din culpă sau deşi este o infracţiune săvacircrşită cu intenţie pedeapsa pe care legea o prevede este icircnchisoarea de 6 luni sau mai mică iarăşi nu există recidivăToate aceste cazuri formează o situaţie intermediară icircntre concursul deinfracţiuni şi recidiva după condamnare o pluralitate de infracţiuni care contrar dispoziţiei art 32 C pen nu constituie nici concurs de infracţiuni nici recidivăB Consecinţe juridice Trăsăturile caracteristice pluralităţii intermediareimpun o reglementare specială a consecinţelor juridice pe care le antrenează icircn legătură cu stabilirea şi aplicarea pedepsei icircn asemenea situaţii Sub acestaspect art 40 din actualul Cod penal prevede că pentru pluralitatea intermediară pedeapsa se aplică potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni

Top of the Document

29

• UNITATEA SI PLURALITATEA DE INFRACTIUNI
• c) pluralitatea intermediară de infractiuni
• Unitatea infracţiunii
• 1 Generalităţi privind unitatea şi pluralitatea de infracţiuni
• Top of the Document
• 2 Unitatea naturală de infracţiune
• Icircn literatura de specialitate se face distincţie icircntre
• 3 Unitatea legală de infracţiune
• A Infracţiunea continuată
• Top of the Document
• B Infracţiunea complexă
• a) Noţiune şi caracterizare Potrivit unui concept unanim acceptat icircn
• b) Forme şi modalităţi
• c) Complexitatea naturală
• C Infracţiunea progresivă
• a) Noţiune şi caracterizare Denumirea de infracţiune progresivă este dată
• b) Efectele juridice Ţinacircndu-se seama de specificul infracţiunii
• D Infracţiunea de obicei
• a) Noţiune şi caracterizare Este denumită infracţiune de obicei sau de
• b) Efectele juridice Infracţiunea de obicei este şi ea o formă atipică a
• PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI
• 1 Consideraţii generale
• Top of the Document
• 2 Concursul de infracţiuni
• a) Concursul real (material) de infracţiuni Această formă a concursului
• b) Concursul ideal (formal) de infracţiuni Icircn teoria dreptului penal şi
• a) cacircnd s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe
• b) cacircnd s-au stabilit numai pedepse cu icircnchisoare se aplică pedeapsa cea
• c) cacircnd s-au stabilit numai amenzi se aplică cea mai mare care poate fi
• d) cacircnd s-a stabilit o pedeapsă cu icircnchisoare şi o pedeapsă cu amendă se
• e) cacircnd s-au stabilit mai multe pedepse cu icircnchisoare şi mai multe pedepse
• 3 Recidiva
• a) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediul
• b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei este
• c) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen există
• 4 Pluralitatea intermediară

bull sistemul cumulului aritmetic potrivit căruia instanţa de judecatăstabileşte pentru fiecare infracţiune cacircte o pedeapsă după care le adiţionează şi dispune executarea pedepsei rezultate din adunarea aritmetică a acestora Acest sistem este criticat şi rar aplicat icircn legislaţia unor state icircntrucacirct este considerat rigid şi excesiv de aspru (s-a susţinut printre altele că icircn cazul pedepselor privative de libertate poate conduce la pedepse executabile care depăşesc durata de viaţă a unui om)bull sistemul absorbţiei potrivit căruia după stabilirea pedepsei pentrufiecare infracţiune concurentă pedepsele mai mici să fie absorbite icircn pedeapsa cea mai mare care urmează să fie executată A fost criticat şi acest sistem susţinacircndu-se icircn esenţă că este excesiv de blacircnd inducacircnd infractorului impresia că infracţiunile mai puţin grave rămacircn nepedepsite şi că astfel acest sistem reprezintă o icircncurajare pentru infractorul care săvacircrşeşte o infracţiune gravă să comită şi alte infracţiuni mai puţin grave pentru care pedepsele vor fi absorbite icircn pedeapsa pentru infracţiunea mai gravăbull sistemul cumulului juridic potrivit căruia după stabilirea pedepseipentru fiecare infracţiune concurentă instanţa de judecată va aplica pedeapsa cea mai grea la care se poate adăuga un spor Acest spor poate fi obligatoriu sau facultativ fix sau variabil icircn aşa fel icircncacirct să asigure o justăproporţionalizare a pedepsei icircn fiecare caz concret Acest sistem este cel maifrecvent prevăzut icircn legislaţiile statelor şi este cel mai agreat icircn doctrina penalăSistemul cumulului juridic este adoptat şi de actualul Cod penal romacircnAcest sistem denumit al cumulului juridic cu spor facultativ şi variabil esteunic pentru ambele forme ale concursului avacircnd unele particularităţi icircn raport cu felul şi genul sancţiunilor de drept penalVom prezenta icircn continuare modul icircn care este reglementat icircn actualulCod penal şi cum funcţionează acest sistemAplicarea pedepsei principale icircn cazul concursului de infracţiunisăvacircrşite de persoana fizicăSediul materiei este art 34 din Cpen care potrivit recentei modificăripoartă denumirea marginală de bdquopedeapsa principală icircn caz de concurs deinfracţiuni săvacircrşite de persoana fizicărdquoPotrivit art 34 Cpen icircn caz de concurs de infracţiuni se stabileştepedeapsa pentru fiecare infracţiune icircn parte iar dintre acestea se aplicăpedeapsa după cum urmeazăa) cacircnd s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multepedepse cu icircnchisoare ori cu amendă se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţăb) cacircnd s-au stabilit numai pedepse cu icircnchisoare se aplică pedeapsa cea

16

mai grea care poate fi sporită pacircnă la maximul ei special iar cacircnd acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la 5 anic) cacircnd s-au stabilit numai amenzi se aplică cea mai mare care poate fisporită pacircnă la maximul ei special iar dacă aest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la jumătate din acel maximd) cacircnd s-a stabilit o pedeapsă cu icircnchisoare şi o pedeapsă cu amendă seaplică pedeapsa icircnchisorii la care se poate adăuga amenda icircn totul sau icircn partee) cacircnd s-au stabilit mai multe pedepse cu icircnchisoare şi mai multe pedepsecu amendă se aplică pedeapsa icircnchisorii potrivit dispoziţiei de la lit b la care se poate adăuga amenda potrivit dispoziţiei de la lit cPrin aplicarea dispoziţiilor din alineatul precedent nu se poate depăşitotalul pedepselor stabilite de instanţă pentru infracţiunile concurenteDin economia textului de lege menţionat rezultă că aplicarea pedepseiprincipale se face icircn două etape obligatorii şi anume etapa stabilirii pedepsei pentru fiecare infracţiune etapa aplicării pedepsei rezultante (care urmează a fi executată)Aplicarea pedepselor complementarePedepsele complementare sunt cele arătate icircn art 53 pct 2 Cpen şiurmează să fie examinate icircntr-un alt capitol destinat instituţiei sancţiunilor de drept penalSediul materiei pedepselor complementare icircn cazul concursului deinfracţiuni este art 35 Cpen care prevede următoarelebull dacă pentru una dintre infracţiunile concurente s-a stabilit şi o pedeapsăcomplementară aceasta se aplică alături de pedeapsa icircnchisoriibull dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferităsau chiar de aceeaşi natură dar cu conţinut diferit acestea se aplică alături de pedeapsa icircnchisoriibull dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şicu acelaşi conţinut se aplică cea mai grea dintre acesteaAplicarea măsurilor de siguranţăMăsurile de siguranţă au ca scop icircnlăturarea unei stări de pericol şipreicircntacircmpinarea săvacircrşirii faptelor prevăzute de legea penală (art 111 Cpen)Icircn sfacircrşit teza ultimă a alineatului 5 recent introdus la art 35 Cpenprevede că bdquoicircn cazul măsurilor de siguranţă de aceeaşi natură şi cu acelaşiconţinut luate conform art 118 alin1 lita-e Cpen acestea se cumuleazărdquoAceastă teză se referă la măsura de siguranţă a confiscării speciale icircn cazurile icircn care se impune luarea acestei măsuri icircntr-o cauză penală faţă de acelaşi infractor a tuturor lucrurilor produse prin fapta penală săvacircrşită a

17

celor care au servit sau care au fost destinate să servească la săvacircrşirea infracţiunii a celor date pentru a determina săvacircrşirea infracţiunii sau pentru a-l răsplăti pe infractor a celor dobacircndite icircn mod vădit prin săvacircrşirea infracţiunii precum şi a celor deţinute contra dispoziţiilor legaleContopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente săvacircrşite depersoana fizicăIcircn cazul icircn care toate infracţiunile care alcătuiesc concursul fac obiectulaceluiaşi dosar penal care se judecă deodată icircn faţa aceleiaşi instanţe stabilirea şi aplicarea sancţiunilor de drept penal se realizează potrivit textelor art 34 şi 35 Cpen mai sus examinateExistă icircnsă cazuri cacircnd acelaşi infractor este judecat pentru infracţiuniconcurente icircn cauze diferite la termene diferite de aceeaşi instanţă ori deinstanţe diferite Asemenea situaţii se icircntacirclnesc icircn practică destul de frecvent deoarece nu toate infracţiunile sunt descoperite şi instrumentate icircn acelaşi timp şi icircn aceeaşi cauză penalăIcircn asemenea cazuri operaţiunea prin care se realizează aplicareadispoziţiilor referitoare la sancţionarea concursului de infracţiuni poartădenumirea de contopire a pedepselorAşadar contopirea pedepselor reprezintă acea operaţiune prin careinstanţa de judecată face aplicarea dispoziţiilor legale privind sancţionareaconcursului de infracţiuni icircn cazul unor condamnări separate pentru infracţiuni concurenteSediul materiei este art 36 din actualul Cod penal Denumirea marginalăa acestui text recent modificată este următoarea bdquoContopirea pedepselorpentru infracţiuni concurente săvacircrşite de persoana fizicărdquo Modificarea a fost impusă de introducerea icircn Codul penal a persoanei juridice ca un nou subiect activ al infracţiunii şi al răspunderii penalePotrivit reglementării din acest text de lege operaţia de contopire se poaterealiza după cum urmează icircn două ipotezebull cacircnd infractorul condamnat definitiv pentru una sau mai multeinfracţiuni este judecat ulterior pentru alte infracţiuni concurente Icircntr-oasemenea situaţie instanţa care judecă ultimele infracţiuni concurente va stabili cacircte o pedeapsă pentru fiecare infracţiune din cele deduse judecăţii ulterioare iar apoi le va contopi cu pedepsele stabilite anterior şi icircn final va aplica pedeapsa cea mai grea potrivit prevederilor art 34 Cpen Icircn cazul icircn care au fost aplicate şi pedepse complementare ori măsuri de siguranţă instanţa va face şi aplicarea art 35 Cpen Trebuie menţionat că dacă pedepsele anterioare au fost supuse contopirii cu aplicarea unui spor ele vor fi descontopite vor fi repuse fiecare icircn individualitatea lor şi apoi vor fi recontopite icircmpreună cu noile pedepse cu aplicarea unui spor cel puţin egal

18

cu cel anterior (deoarece sporul anterior fusese aplicat prin hotăracircre judecătorească definitivă şi dobacircndise autoritate de lucru judecat)bull cacircnd infractorul a fost condamnat definitiv pentru toate infracţiunileconcurente icircnsă prin hotăracircri judecătoreşti diferite Icircn asemenea situaţiiinstanţa icircnvestită cu cererea de contopire a tuturor pedepselor va descontopipedepsele contopite anterior va icircnlătura sporurile aplicate şi va repunepedepsele icircn individualitatea lor iar apoi va proceda la recontopirea pedepselor aplicacircnd cea mai grea dintre pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente la care va trebui să aplice un spor cel puţin egal cu cel mai mare care a fost icircnlăturat la descontopire Evident că atunci cacircnd instanţa stabileşte sporul pentru icircntreaga pluralitate de infracţiuni va trebui să evalueze atacirct numărul cacirct şi natura pedepselor stabilite anterior şi care reflectă gradul de pericol social al infracţiunilor judecate anterior definitivIcircn ipoteza icircn care condamnatul a executat integral sau icircn parte pedeapsaaplicată prin hotăracircrea judecătorească anterioară ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente aşa cum prevăd dispoziţiile art 36 alin 3 CpenIcircn situaţia icircn care pedeapsa detenţiei pe viaţă a fost comutată sau icircnlocuităcu pedeapsa icircnchisorii aceasta se va contopi după aceleaşi reguli mai susarătate (art 36 alin 4 Cpen)Situaţii specialeIcircn cazul icircn care după contopirea pedepselor intervine amnistia saugraţierea se va proceda după cum urmeazăndash amnistia şi respectiv graţierea nu se vor aplica la pedeapsa rezultantăci la fiecare infracţiune concurentă şi respectiv la fiecare pedeapsăndash cacircnd actul de amnistie sau graţiere este incident numai unora dintreinfracţiuni ori dintre pedepse se va dispune descontopirea pedepselor care vor fi repuse icircn individualitatea lor şi apoi se va aplica amnistia ori graţierea după care pedepsele rămase executabile se vor recontopi şi bineicircnţeles se va reaprecia sporul (dacă rămacircne de executat numai o singură pedeapsă sporul va fi icircnlăturat iar dacă nu se mai execută majoritatea pedepselor sporul iniţial va putea fi redus şi chiar icircnlăturat)Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente săvacircrşite depersoana juridică Potrivit art 401 recent introdus prin ultima modificare a Codului penal icircn caz de concurs de infracţiuni săvacircrşite de persoana juridică se stabileşte pedeapsa amenzii pentru fiecare infracţiune icircn parte şi se aplică amenda cea mai mare care poate fi sporită pacircnă la maximul special prevăzut icircn art 711 alin 2 sau 3 iar dacă acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la o treime din acel maximIcircn ipoteza icircn care o persoană juridică definitiv condamnată este judecată

19

ulterior pentru o infracţiune concurentă precum şi atunci cacircnd după ce ohotăracircre de condamnare a rămas definitivă se constată că persoana juridicăsuferise şi o altă condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentăinstanţa va proceda conform dispoziţiilor art 401 mai sus arătateReferitor la modul icircn care se aplică pedepsele complementare şi măsurilede siguranţă luate faţă de o persoană juridică pentru infracţiuni concurenteart 401 icircn alin 3 C pen prevede că sunt aplicabile dispoziţiile art 35referitoare la modul de aplicare a acestor pedepse şi măsuri icircn cazul persoanei fizice

Top of the Document

3 RecidivaA Noţiune şi caracterizare Recidiva este o altă formă de bază apluralităţii de infracţiuni care constă icircn săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni de către o persoană care a fost condamnată definitiv pentru o altă infracţiune Ceea ce caracterizează recidiva este deci icircmprejurarea că pluralitatea de infracţiuni săvacircrşite de aceeaşi persoană este realizată icircntr-un anumit mod şi anume după ce făptuitorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (eventual pentru două sau mai multe infracţiuni) mai săvacircrşeşte ulterior icircnainte de a icircncepe executarea pedepsei icircn timpul executării acesteia ori icircn stare de evadare sau după ce a executat pedeapsa una sau eventual mai multe infracţiuni icircn anumite condiţiiDeosebirea evidentă fată de concursul de infracţiuni o constituieintervenţia unei hotăracircri judecătoreşti definitive de condamnare icircn dispreţulcăreia infractorul continuă activitatea infracţională săvacircrşind din nou oinfracţiune sau mai multe Această deosebire dintre autorul unui concurs deinfracţiuni şi acela al unei recidive este dublată de o deosebire esenţială careconstă icircn periculozitatea celui care recidivează Prin săvacircrşirea uneia sau maimultor noi infracţiuni după ce a fost condamnat definitiv pentru o altă sau alte infracţiuni acest infractor atrage atenţia că este incorigibil şi deci că prezintă un grad mare de pericol pentru societate Această icircmprejurare determină pe planul dreptului penal necesitatea elaborării unor măsuri de apărare specifice Este de reţinut icircn acest sens că existenţa recidivei stă la baza distincţiei ce se face icircntre infractorul primar şi infractorul recidivist Denumirea de infractor primar este dată infractorului care nu a mai fost anterior condamnat pentru una sau eventual pentru un concurs de infracţiuni precum şi celui care a mai fost condamnat icircnsă condamnarea nu icircndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Icircn mod corespunzător denumirea de infractor recidivist este dată infractorului care a mai fost condamnat şi care după condamnarea definitivă sau după

20

executarea pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune icircn condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivăDistincţia icircntre infractorii primari şi infractorii recidivişti este importantăfiindcă legea penală prevede un tratament sancţionator mai sever pentruinfractorul recidivist Infractorii recidivişti sunt apoi exceptaţi de regulă de la beneficiul unor acte de clemenţă (amnistie graţiere) şi sunt prevăzute icircn lege şi alte condiţii restrictive icircn privinţa acestora referitor la liberarea lorcondiţionată precum şi la obţinerea reabilităriiB Structura Existenţa unei condamnări definitive a infractorului catrăsătură caracteristică a recidivei determină o anumită structurare ainfracţiunilor care alcătuiesc această formă a pluralităţiiAşa cum am arătat conceptul de recidivă este condiţionat de existenţaunei condamnări definitive a infractorului pentru una ori mai multe infracţiuni săvacircrşite anterior săvacircrşirea din nou de către acesta a unei infracţiuniCondamnarea definitivă şi infracţiunea săvacircrşită din nou apar aşadar caelemente constitutive ale stării de recidivă Acestor două elemente icircn teoriadreptului penal li s-a dat denumirea de termeni ai recidiveiPrimul termen al recidivei este format totdeauna dintr-o condamnaredefinitivă la o pedeapsă privativă de libertate iar al doilea termen al recidive este format totdeauna din săvacircrşirea din nou a unei infracţiuniCei doi termeni ai recidivei sunt ei icircnşişi susceptibili de numeroasevariaţiuni se pot prezenta sub forme diferite determină la racircndul lor o anumită configuraţie a stării de recidivă Astfel de exemplu primul termen al recidivei poate fi o hotăracircre definitivă de condamnare la pedeapsa icircnchisorii variabilă ca durată este posibil ca hotăracircrea să nu fie pusă icircncă icircn executare să se afle icircn curs de executare sau ca pedeapsa să fie icircn icircntregime executată sau considerată ca executată hotăracircrea de condamnare poate fi pronunţată uneori de către o instanţă judecătorească străină pedeapsa solicitată poate privi o singură infracţiune sau un concurs de infracţiuni etc La racircndul său cel de-al doilea termen al recidivei poate consta din săvacircrşirea unei infracţiuni de gravitate diferită de acelaşi fel cu infracţiunea sau infracţiunile săvacircrşite anterior sau diferită de acestea la un interval mai mare sau mai mic de timp de la executarea pedepsei etcReglementarea recidivei a trebuit să ţină seama de trăsăturile esenţiale şide variaţiunile pe care le prezintă cei doi termeni ai recidiveiC Modalităţi ale recidivei icircn cazul persoanei fizice Icircn teoria dreptuluipenal s-a dat denumirea de modalităţi ale recidivei felului icircn care se prezintă icircn concret recidiva icircn raport cu variaţiunile la care sunt supuşi cei doi termeni ai recidivei Cunoaşterea acestor modalităţi este importantă pentru

21

mai buna cunoaştere a icircnseşi reglementărilor legale privind recidiva Cele mai cunoscute dintre modalităţile recidivei sunta) Recidiva după condamnare (denumită şi recidivă postcondamnatoriesau recidiva fictivă) şi recidiva după executare (denumită şi recidivapostexecutorie sau recidivă reală)Se consideră recidivă după condamnare săvacircrşirea din nou a uneiinfracţiuni mai icircnainte ca infractorul să fi executat icircn icircntregime pedeapsa la care a fost anterior condamnat sau mai icircnainte ca pedeapsa să fi fost eventualconsiderată ca executatăDimpotrivă recidiva se consideră după executare atunci cacircnd săvacircrşireadin nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregimepedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată icircnicircntregime Icircntre cele două modalităţi există nu numai o deosebire formală dar şi o deosebire de fond decurgacircnd din caracterul specific al recidivei după executare care dovedeşte că cel condamnat nu s-a reeducat sub influenţa pedepsei spre deosebire de recidiva după condamnare la care proba incorigibilităţii prin pedeapsă nu este făcută Pornind de la această deosebire unii autori au dat denumirea de bdquorealărdquo recidivei după executare şi bdquofictivărdquo sau bdquoformalărdquo recidivei după condamnare Denumirile acestea nu sunt icircnsă justificate deoarece şi recidiva după condamnare este tot aşa de reală ca şi recidiva după executare Recidiva după condamnare este şi ea o dovadă a perseverenţei infracţionale a infractorului care icircn dispreţul unei condamnări definitive pronunţate icircmpotriva sa săvacircrşeşte totuşi din nou o infracţiuneDe aceea este admis că recidiva poate exista icircn ambele modalităţidiferenţierea dintre ele determinacircnd numai o oarecare deosebire de tratamentb) Recidiva generală şi recidiva specială Recidiva este denumităgenerală atunci cacircnd infracţiunile săvacircrşite adică infracţiunea pentru care s-a pronunţat condamnarea definitivă şi infracţiunea săvacircrşită din nou sunt diferite ca gen sau specie recidiva nefiind condiţionată de o asemănare icircntreinfracţiunile ce intră icircn compunerea celor doi termeni Dimpotrivă recidiva este specială atunci cacircnd icircntre infracţiunile respective există asemănare adică ele sunt de aceeaşi natură Recidiva specială este considerată mai periculoasă ea dovedind o anume specializare a infractorului şi deci o perseverenţă infracţionalăc) Recidiva absolută şi recidiva relativă Recidiva este denumită absolutăatunci cacircnd existenţa ei nu este condiţionată de gravitatea primei condamnări şi relativă atunci cacircnd pedeapsa anterioară este de o anumită gravitate şidovedeşte perseverenţa infracţională a infractorului

22

d) Recidiva mare şi recidiva mică La recidiva mare primul termen icirclconstituie o condamnare la o pedeapsă de o gravitate mai mare care relevă prin ea icircnsăşi periculozitatea infractorului care perseverează icircn aceste condiţii săvacircrşind noi infracţiuni Din contră denumirea de mică recidivă a fost atribuită recidivei la care primul termen este format nu din una singură ci din mai multe condamnări la pedepse mici ce nu depăşesc o anume gravitate consideracircndu-se că numai după mai multe condamnări la pedepse mai uşoare infractorul relevă acea periculozitate specifică recidivistuluie) Recidiva temporară şi recidiva perpetuă Distincţia are icircn vedereintervalul de timp de la condamnare sau de la executarea pedepsei icircn caretrebuie să se săvacircrşească din nou o infracţiune pentru a exista recidivă Dinacest punct de vedere recidiva este perpetuă atunci cacircnd se realizeazăindiferent de intervalul la care s-ar săvacircrşi din nou o infracţiune şi temporară atunci cacircnd se realizează numai dacă săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni a avut loc icircnlăuntrul unui anumit termen de la condamnare sau de la executarea pedepsei anterioare Este admisă icircn general recidiva temporarăf) Recidiva cu efect unic şi recidiva cu efecte progresive Distincţia are icircnvedere efectele pe care le produce recidiva asupra pedepsei pentru infracţiunea săvacircrşită icircn această stare Recidiva cu efect unic este aceea ale cărei efecte sunt aceleaşi ori de cacircte ori s-ar repeta starea de recidivă Recidiva cu efecte progresive este aceea ale cărei consecinţe se agravează progresiv cu fiecare nouă recidivăg) Recidiva teritorială şi recidiva internaţională Recidiva se numeşteteritorială atunci cacircnd existenţa ei este condiţionată de cerinţa ca primul săutermen să fie o hotăracircre de condamnare pronunţată de o instanţă naţională spre deosebire de recidiva zisă internaţională la care primul termen poate fi o condamnare pronunţată icircn străinătate Admiterea recidivei internaţionaleimplică recunoaşterea hotăracircrilor judecătoreşti străine şi este determinată denecesitatea cooperării internaţionale icircn lupta cu criminalitateaD Reglementarea recidivei icircn legea penală icircn vigoare icircn cazul persoaneifizice Icircn reglementarea instituţiei recidivei icircn dreptul nostru penal au fost avute icircn vedere modalităţile sus-examinate Reglementarea se face prin dispoziţiile din art 37-39 Cpen modalităţile principale ale recidivei fiind recidiva după condamnare recidiva după executare şi mica recidivă care poate fi după condamnare sau după executarea) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediulmateriei pentru instituţia recidivei a fost modificată recent avacircnd denumireabdquorecidiva icircn cazul persoanei fizicerdquo Această modificare a fost impusă deintroducerea icircn Codul penal a persoanei juridice ca un nou subiect activ alinfracţiunii şi al răspunderii penale

23

Potrivit dispoziţiilor art 37 alin l lit a C pen există recidivă pentrupersoana fizică atunci cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri decondamnare la pedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni cel condamnatsăvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie icircnainte de icircnceperea executăriipedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare iar pedeapsaprevăzută de lege pentru a doua infracţiune este icircnchisoarea mai mare de un anDin analiza dispoziţiei legale rezultă condiţiile prevăzute de lege pentruexistenţa recidivei icircn această modalitate Astfel cu privire la primul termen se cer icircndeplinite următoarele condiţiibull să existe o hotăracircre definitivă de condamnare a infractorului lapedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni Dacă hotăracircrea nu era definitivă icircnmomentul săvacircrşirii celei de-a doua infracţiuni nu va exista recidivă ci concurs de infracţiuni De asemenea dacă pedeapsa nu este icircnchisoarea mai mare de 6 luni ci de 6 luni sau mai mică iarăşi nu va exista recidivă Pedeapsa prevăzută icircn hotăracircrea de condamnare poate fi aplicată de instanţă pentru o singură infracţiune sau pentru un concurs de infracţiuni Icircn acest din urmă caz este vorba de pedeapsa rezultată care trebuie să fie mai mare de 6 luni chiar dacă pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente luate separat nu depăşesc nici una durata de 6 luni Poate constitui primul termen al recidivei după condamnare ca de altfel şi al recidivei după executare chiar şi o hotăracircre de condamnare pronunţată icircn străinătate Aceasta rezultă din dispoziţia din alin 2 al art 37 C pen care prevede că pentru stabilirea stării de recidivă icircn aceste cazuri se poate ţine seama şi de hotăracircrea de condamnare pronunţată icircn străinătate pentru o faptă prevăzută şi de legea romacircnă dacă acea hotăracircre a fost recunoscută potrivit dispoziţiilor legii Aceste dispoziţii sunt cele din art 519 şi urm C pr pen Legea noastră penală consacră aşadar aşa-numita recidivă internaţionalăbull hotăracircrea de condamnare să fi fost pronunţată pentru o infracţiunesăvacircrşită cu intenţie Această condiţie rezultă din dispoziţia prevăzută icircn art 38 alin l lit a C pen dispoziţie introdusă prin Legea nr 61973 de modificare a Codului penal care prevede că la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare la infracţiunile săvacircrşite din culpăPrin prevederea acestei condiţii a fost subliniată trăsătura caracteristică arecidivei aceea de a exprima perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist perseverenţă care nu este posibilă decacirct icircn cazul infracţiunilor cuintenţiebull hotăracircrea de condamnare să nu fie dintre acelea icircn care potrivit legiinu se tine seama la stabilirea stării de recidivă

24

Legea prevede icircn art 38 C pen o serie de cazuri icircn care o hotăracircre decondamnare definitivă nu poate constitui primul termen al recidivei Potrivitacestor dispoziţii la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare landash infracţiunile săvacircrşite icircn timpul minorităţii Această dispoziţie areraţiunea de a-l degreva pe minor icircn viitor de urmările prejudiciabile ale unor fapte săvacircrşite icircn perioada minorităţii cacircnd personalitatea sa era icircn curs de formarendash infracţiunile săvacircrşite din culpă Această dispoziţie a fost introdusă prinndash infracţiunile amnistiate Amnistia fiind o cauză care icircnlătură răspunderea penală a făptuitorului pentru infracţiunea săvacircrşită (art 119 C pen) este firesc ca hotăracircrea de condamnare privitoare la o infracţiune amnistiată să nu mai poată constitui primul termen al recidiveindash faptele nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală După cumeste ştiut dezincriminarea unei fapte (abolitio criminis) prin legea nouă face să icircnceteze toate consecinţele penale ale hotăracircrii judecătoreşti pronunţate icircn baza legii vechi cu privire la acea faptă (art 12 C pen) Printre consecinţele penale ale dezincriminării faptei icircnlăturate prin intrarea icircn vigoare a legii noi dezincriminatoare este şi aceea ca hotăracircrea de condamnare pronunţată pentru fapta dezincriminată să nu poată constitui primul termen al recidiveiCu privire la cel de-al doilea termen al recidivei pentru existenţa recidiveidupă condamnare este necesară icircndeplinirea următoarelor condiţiibull infractorul să săvacircrşească din nou o infracţiune cu intenţie Nu se cereca infracţiunea să fie de aceeaşi natură ca aceea pentru care infractorul a fostcondamnat anterior Legea consacră deci aşa-numita recidivă generalăInfracţiunea poate avea forma tentativei sau a faptului consumat sau poateconsta icircn participarea la săvacircrşirea acestora ca autor instigator sau complice(art144 Cpen) Este necesar icircnsă ca infracţiunea săvacircrşită din nou să fieintenţionată adică să fie săvacircrşită cu intenţie directă indirectă sau depăşită(praeterintenţie) Această cerinţă introdusă prin modificarea din 1973 aCodului penal are ca scop restracircngerea sferei recidivei la infracţiunile săvacircrşite cu intenţie fiindcă numai icircn cazul săvacircrşirii acestora se poate vorbi de perseverenţa infracţională a recidivistului Icircn ce priveşte asimilarea intenţiei depăşite cu intenţia directă sau indirectă ca o condiţie pentru existenţa atacirct a primului termen cacirct şi a celui de-al doilea termen al recidivei aceasta se justifică prin icircmprejurarea că primum delictum din compunerea infracţiunii praeterintenţionate este săvacircrşit cu intenţie şi el stă la baza rezultatului mai grav chiar dacă acesta este produs din culpăbull pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvacircrşită din nou să fieicircnchisoarea mai mare de un an Această cerinţă prevăzută prin modificarea

25

Codului penal din 1973 are şi ea ca scop restracircngerea sferei recidivei lainfracţiuni de o anumită gravitate Legea are icircn vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune icircn configuraţia tipică a acesteia sau după caz icircntr-o variantă agravată sau atenuată Maximul special al pedepsei icircnchisorii pentru această infracţiune trebuie să depăşească un an Spre deosebire deci de primul termen a cărui gravitate se exprimă icircn pedeapsa aplicată de instanţa judecătorească gravitatea celui de-al doilea termen al recidivei se exprimă icircn pedeapsa prevăzută de lege Dacă această pedeapsă este icircnchisoarea de un an sau mai mică ori amendă infracţiunea săvacircrşită nu poate constitui al doilea termen al recidivei Pedeapsa ce se ia icircn considerare este aceea prevăzută delege pentru infracţiunea tip chiar dacă infracţiunea săvacircrşită din nou are forma tentativeibull infracţiunea care constituie cel de-al doilea termen al recidivei dupăcondamnare trebuie să fie săvacircrşită icircnainte de icircnceperea executării pedepseianterioare icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare Nouainfracţiune trebuie să fie săvacircrşită deci icircn intervalul cuprins icircntre data rămacircnerii definitive a hotăracircrii de condamnare şi data la care pedeapsa este icircn icircntregime executată sau considerată ca executată Nu interesează deci dacă hotăracircrea anterioară a fost sau nu pusă icircn executare dacă executarea pedepsei a fost suspendată condiţionat sau dacă s-a dispus obligarea condamnatului la muncă corecţională dacă condamnatul se află icircn penitenciar icircn stare de libertate condiţionată sau icircn stare de evadareCel de-al doilea termen al recidivei constă din săvacircrşirea unei singureinfracţiuni care icircndeplineşte condiţiile prevăzute de lege b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei estereglementată prin dispoziţia din art 37 alin l lit b C pen care prevede căexistă recidivă şi atunci cicircnd după executarea unei pedepse cu icircnchisoarea mai mare de 6 luni după graţierea totală a restului de pedeapsă ori după icircmplinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Recidiva după executare nu se deosebeşte deci icircn esenţă de recidiva după condamnare decacirct prin icircmprejurarea că săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregime pedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată Reabilitarea fiind o cauză care icircnlătură consecinţele condamnării printre care şi starea de recidivă este firesc ca o condamnare icircn privinţa căreia a intervenit reabilitarea de drept (art 134 86 62 alin 6 C pen) sau reabilitarea judecătorească (art 135 şi urm C pen) să nu mai poată constitui primul termen al recidivei

26

Legea prevede icircnsă că acelaşi efect icircl produce şi icircmplinirea termenelor dereabilitare Este vorba de termenele a căror icircmplinire atrage reabilitarea de drept sau a celor după icircmplinirea cărora este posibilă reabilitarea judecătorească (art 135 C pen) Legiuitorul a considerat că după trecerea acestor termene de la executarea pedepsei termene icircn cursul cărora fostul condamnat nu a săvacircrşit din nou o infracţiune nu se mai poate vorbi de o perseverenţă infracţională caracteristică recidivei Legea noastră penală nu admite deci aşa-numita recidivă perpetuă consacracircnd dimpotrivă recidiva temporarăCu privire la cel de-al doilea termen ai recidivei după executare legeaprevede aceleaşi condiţii ca şi la recidiva după condamnare Infracţiuneasăvacircrşită din nou poate fi de orice natură icircnsă trebuie să fie săvacircrşită cuintenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune trebuie să fie icircnchisoarea mai mare de un an Săvacircrşirea infracţiunii trebuie să aibă loc după data terminării executării pedepsei după data publicării decretului de graţiere totală sau a restului de pedeapsă sau respectiv după data la care s-a icircmplinit termenul de prescripţie a executării pedepsei anterioarec) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen existărecidivă şi atunci cacircnd după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu icircnchisoare pacircnă la 6 luni sau după executare după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescrierea executării a cel puţin trei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Legea reglementează deci aşa-numita mică recidivă care se deosebeşte de marea recidivă prin structura primului termen care este multiplu Recidiva mică poate exista fie ca recidivă după condamnare fie ca recidivă după executarePentru existenţa primului termen al recidivei mici legea prevedeurmătoarele condiţiibull să existe cel puţin trei condamnări definitive fiecare dintre ele lapedeapsa icircnchisorii de 6 luni sau mai mică (recidivă după condamnare) sauinfractorul să fi executat icircn icircntregime ori să fi beneficiat de graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori de prescripţia executării a cel puţin trei asemenea pedepse (recidivă după executare) Dacă sunt mai puţin de trei condamnări sau dacă acestea nu se referă la pedepse cu icircnchisoare nu poate exista primul termen al recidiveibull toate cele trei infracţiuni pentru care au fost pronunţate pedepselerespective să fie săvacircrşite cu intenţie ca şi icircn cazul celorlalte modalităţi alerecidivei şi tot pentru a se dovedi perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist

27

bull să nu existe vreunul din cazurile prevăzute icircn art 38 alin l şi 2 C penicircn care condamnarea anterioară nu poate constitui primul termen al recidiveiIcircn ce priveşte cel de-al doilea termen al micii recidive condiţiile cerutepentru existenţa sa sunt aceleaşi ca şi icircn cazul marii recidive Se cere cainfracţiunea săvacircrşită din nou care poate fi diferită ca natură de celelalte (celpuţin trei) săvacircrşite anterior să fie comisă cu intenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune să fie icircnchisoarea mai mare de un anStarea de recidivă constituie o cauză de agravare a pedepsei icircn oricaredintre modalităţile prevăzute de legeRecidiva icircn cazul persoanei juridiceNoul text al art 402 recent introdus icircn Codul penal prevede că existărecidivă pentru persoana juridică icircn următoarele cazurindash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară nu a fost executatăndash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară a fost executată sau considerată ca executatăTratamentul sancţionator al recidivei persoanei juridicePotrivit art 402 alin2 din Cpen icircn cazul recidivei prevăzută icircn alin 1lita amenda stabilită pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior şi amenda aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc potrivit art 401 alin 1 şi 3 cu precizarea că sporul prevăzută de art 401 alin1 poate fi mărit pacircnă la jumătateIcircn ipoteza icircn care amenda anterioară aplicată persoanei juridice a fostexecutată icircn parte contopirea se face icircntre amenda ce a mai rămas de executat şi amenda aplicată pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior (art 402 alin3 Cpen) Pentru cea de a doua modalitate a recidivei prevăzută icircn art 402 alin 1litb se aplică pedeapsa amenzii pacircnă la maximul special prevăzut icircnart 711alin 2 sau 3 iar dacă acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la două treimi din acel maximUltimul alineat al art 402 Cpen soluţionează şi situaţia icircn care după rămacircnerea definitivă a hotăracircrii de condamnare a persoanei juridice şi mai icircnainte ca amenda să fi fost executată sau considerată ca executată se descoperă că persoana juridică condamnată se află icircn stare de recidivă Icircn asemenea situaţii textul prevede că instanţa va aplica dispoziţiile din alin 2 ale art 402 Cpen icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit a iar icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit b va face aplicarea dispoziţiilor din alin 4 ale aceluiaşi text Top of the Document

28

4 Pluralitatea intermediarăA Noţiune şi caracterizare Există pluralitate intermediară de infracţiuniatunci cacircnd după condamnarea definitivă a infractorului pentru o infracţiunesăvacircrşită anterior acesta comite din nou o infracţiune icircnainte de icircncepereaexecutării pedepsei icircn timpul executării sau icircn stare de evadare şi nu sunticircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Estevorba aşadar de o pluralitate de infracţiuni care nu constituie concurs deinfracţiuni deoarece infractorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (sau pentru un concurs de infracţiuni) şi apoi icircnainte de icircnceperea executării pedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare deci icircnainte de executarea icircn icircntregime a pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune Aceeaşi pluralitate de infracţiuni astfel realizată nu constituie nici stare de recidivă deoarece nu sunt icircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa recidiveiIcircntr-adevăr din reglementarea legală a recidivei s-a putut constata căexistenţa unei condamnări definitive a infractorului considerată drept criteriu de deosebire icircntre concursul de infracţiuni şi recidivă nu este suficientă pentru a caracteriza respectiva pluralitate de infracţiuni ca recidivă Pe lacircngă cerinţa unei condamnări definitive legea prevede şi anumite condiţii atacirct cu privire la primul termen al recidivei cacirct şi cu privire la cel de-al doilea termen al acesteia iar neicircndeplinirea acestor condiţii duce la inexistenţa stării de recidivă Astfel de exemplu dacă condamnarea anterioară indiferent de durata pedepsei este privitoare la o infracţiune săvacircrşită din culpă sau deşi priveşte o infracţiune intenţionată pedeapsa aplicată este icircnchisoarea de 6 luni sau o pedeapsă mai uşoară nu poate exista stare de recidivă De asemenea icircn cazul icircn care este realizat primul termen al recidivei dar infracţiunea săvacircrşită din nou este o infracţiune din culpă sau deşi este o infracţiune săvacircrşită cu intenţie pedeapsa pe care legea o prevede este icircnchisoarea de 6 luni sau mai mică iarăşi nu există recidivăToate aceste cazuri formează o situaţie intermediară icircntre concursul deinfracţiuni şi recidiva după condamnare o pluralitate de infracţiuni care contrar dispoziţiei art 32 C pen nu constituie nici concurs de infracţiuni nici recidivăB Consecinţe juridice Trăsăturile caracteristice pluralităţii intermediareimpun o reglementare specială a consecinţelor juridice pe care le antrenează icircn legătură cu stabilirea şi aplicarea pedepsei icircn asemenea situaţii Sub acestaspect art 40 din actualul Cod penal prevede că pentru pluralitatea intermediară pedeapsa se aplică potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni

Top of the Document

29

• UNITATEA SI PLURALITATEA DE INFRACTIUNI
• c) pluralitatea intermediară de infractiuni
• Unitatea infracţiunii
• 1 Generalităţi privind unitatea şi pluralitatea de infracţiuni
• Top of the Document
• 2 Unitatea naturală de infracţiune
• Icircn literatura de specialitate se face distincţie icircntre
• 3 Unitatea legală de infracţiune
• A Infracţiunea continuată
• Top of the Document
• B Infracţiunea complexă
• a) Noţiune şi caracterizare Potrivit unui concept unanim acceptat icircn
• b) Forme şi modalităţi
• c) Complexitatea naturală
• C Infracţiunea progresivă
• a) Noţiune şi caracterizare Denumirea de infracţiune progresivă este dată
• b) Efectele juridice Ţinacircndu-se seama de specificul infracţiunii
• D Infracţiunea de obicei
• a) Noţiune şi caracterizare Este denumită infracţiune de obicei sau de
• b) Efectele juridice Infracţiunea de obicei este şi ea o formă atipică a
• PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI
• 1 Consideraţii generale
• Top of the Document
• 2 Concursul de infracţiuni
• a) Concursul real (material) de infracţiuni Această formă a concursului
• b) Concursul ideal (formal) de infracţiuni Icircn teoria dreptului penal şi
• a) cacircnd s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe
• b) cacircnd s-au stabilit numai pedepse cu icircnchisoare se aplică pedeapsa cea
• c) cacircnd s-au stabilit numai amenzi se aplică cea mai mare care poate fi
• d) cacircnd s-a stabilit o pedeapsă cu icircnchisoare şi o pedeapsă cu amendă se
• e) cacircnd s-au stabilit mai multe pedepse cu icircnchisoare şi mai multe pedepse
• 3 Recidiva
• a) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediul
• b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei este
• c) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen există
• 4 Pluralitatea intermediară

mai grea care poate fi sporită pacircnă la maximul ei special iar cacircnd acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la 5 anic) cacircnd s-au stabilit numai amenzi se aplică cea mai mare care poate fisporită pacircnă la maximul ei special iar dacă aest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la jumătate din acel maximd) cacircnd s-a stabilit o pedeapsă cu icircnchisoare şi o pedeapsă cu amendă seaplică pedeapsa icircnchisorii la care se poate adăuga amenda icircn totul sau icircn partee) cacircnd s-au stabilit mai multe pedepse cu icircnchisoare şi mai multe pedepsecu amendă se aplică pedeapsa icircnchisorii potrivit dispoziţiei de la lit b la care se poate adăuga amenda potrivit dispoziţiei de la lit cPrin aplicarea dispoziţiilor din alineatul precedent nu se poate depăşitotalul pedepselor stabilite de instanţă pentru infracţiunile concurenteDin economia textului de lege menţionat rezultă că aplicarea pedepseiprincipale se face icircn două etape obligatorii şi anume etapa stabilirii pedepsei pentru fiecare infracţiune etapa aplicării pedepsei rezultante (care urmează a fi executată)Aplicarea pedepselor complementarePedepsele complementare sunt cele arătate icircn art 53 pct 2 Cpen şiurmează să fie examinate icircntr-un alt capitol destinat instituţiei sancţiunilor de drept penalSediul materiei pedepselor complementare icircn cazul concursului deinfracţiuni este art 35 Cpen care prevede următoarelebull dacă pentru una dintre infracţiunile concurente s-a stabilit şi o pedeapsăcomplementară aceasta se aplică alături de pedeapsa icircnchisoriibull dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferităsau chiar de aceeaşi natură dar cu conţinut diferit acestea se aplică alături de pedeapsa icircnchisoriibull dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şicu acelaşi conţinut se aplică cea mai grea dintre acesteaAplicarea măsurilor de siguranţăMăsurile de siguranţă au ca scop icircnlăturarea unei stări de pericol şipreicircntacircmpinarea săvacircrşirii faptelor prevăzute de legea penală (art 111 Cpen)Icircn sfacircrşit teza ultimă a alineatului 5 recent introdus la art 35 Cpenprevede că bdquoicircn cazul măsurilor de siguranţă de aceeaşi natură şi cu acelaşiconţinut luate conform art 118 alin1 lita-e Cpen acestea se cumuleazărdquoAceastă teză se referă la măsura de siguranţă a confiscării speciale icircn cazurile icircn care se impune luarea acestei măsuri icircntr-o cauză penală faţă de acelaşi infractor a tuturor lucrurilor produse prin fapta penală săvacircrşită a

17

celor care au servit sau care au fost destinate să servească la săvacircrşirea infracţiunii a celor date pentru a determina săvacircrşirea infracţiunii sau pentru a-l răsplăti pe infractor a celor dobacircndite icircn mod vădit prin săvacircrşirea infracţiunii precum şi a celor deţinute contra dispoziţiilor legaleContopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente săvacircrşite depersoana fizicăIcircn cazul icircn care toate infracţiunile care alcătuiesc concursul fac obiectulaceluiaşi dosar penal care se judecă deodată icircn faţa aceleiaşi instanţe stabilirea şi aplicarea sancţiunilor de drept penal se realizează potrivit textelor art 34 şi 35 Cpen mai sus examinateExistă icircnsă cazuri cacircnd acelaşi infractor este judecat pentru infracţiuniconcurente icircn cauze diferite la termene diferite de aceeaşi instanţă ori deinstanţe diferite Asemenea situaţii se icircntacirclnesc icircn practică destul de frecvent deoarece nu toate infracţiunile sunt descoperite şi instrumentate icircn acelaşi timp şi icircn aceeaşi cauză penalăIcircn asemenea cazuri operaţiunea prin care se realizează aplicareadispoziţiilor referitoare la sancţionarea concursului de infracţiuni poartădenumirea de contopire a pedepselorAşadar contopirea pedepselor reprezintă acea operaţiune prin careinstanţa de judecată face aplicarea dispoziţiilor legale privind sancţionareaconcursului de infracţiuni icircn cazul unor condamnări separate pentru infracţiuni concurenteSediul materiei este art 36 din actualul Cod penal Denumirea marginalăa acestui text recent modificată este următoarea bdquoContopirea pedepselorpentru infracţiuni concurente săvacircrşite de persoana fizicărdquo Modificarea a fost impusă de introducerea icircn Codul penal a persoanei juridice ca un nou subiect activ al infracţiunii şi al răspunderii penalePotrivit reglementării din acest text de lege operaţia de contopire se poaterealiza după cum urmează icircn două ipotezebull cacircnd infractorul condamnat definitiv pentru una sau mai multeinfracţiuni este judecat ulterior pentru alte infracţiuni concurente Icircntr-oasemenea situaţie instanţa care judecă ultimele infracţiuni concurente va stabili cacircte o pedeapsă pentru fiecare infracţiune din cele deduse judecăţii ulterioare iar apoi le va contopi cu pedepsele stabilite anterior şi icircn final va aplica pedeapsa cea mai grea potrivit prevederilor art 34 Cpen Icircn cazul icircn care au fost aplicate şi pedepse complementare ori măsuri de siguranţă instanţa va face şi aplicarea art 35 Cpen Trebuie menţionat că dacă pedepsele anterioare au fost supuse contopirii cu aplicarea unui spor ele vor fi descontopite vor fi repuse fiecare icircn individualitatea lor şi apoi vor fi recontopite icircmpreună cu noile pedepse cu aplicarea unui spor cel puţin egal

18

cu cel anterior (deoarece sporul anterior fusese aplicat prin hotăracircre judecătorească definitivă şi dobacircndise autoritate de lucru judecat)bull cacircnd infractorul a fost condamnat definitiv pentru toate infracţiunileconcurente icircnsă prin hotăracircri judecătoreşti diferite Icircn asemenea situaţiiinstanţa icircnvestită cu cererea de contopire a tuturor pedepselor va descontopipedepsele contopite anterior va icircnlătura sporurile aplicate şi va repunepedepsele icircn individualitatea lor iar apoi va proceda la recontopirea pedepselor aplicacircnd cea mai grea dintre pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente la care va trebui să aplice un spor cel puţin egal cu cel mai mare care a fost icircnlăturat la descontopire Evident că atunci cacircnd instanţa stabileşte sporul pentru icircntreaga pluralitate de infracţiuni va trebui să evalueze atacirct numărul cacirct şi natura pedepselor stabilite anterior şi care reflectă gradul de pericol social al infracţiunilor judecate anterior definitivIcircn ipoteza icircn care condamnatul a executat integral sau icircn parte pedeapsaaplicată prin hotăracircrea judecătorească anterioară ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente aşa cum prevăd dispoziţiile art 36 alin 3 CpenIcircn situaţia icircn care pedeapsa detenţiei pe viaţă a fost comutată sau icircnlocuităcu pedeapsa icircnchisorii aceasta se va contopi după aceleaşi reguli mai susarătate (art 36 alin 4 Cpen)Situaţii specialeIcircn cazul icircn care după contopirea pedepselor intervine amnistia saugraţierea se va proceda după cum urmeazăndash amnistia şi respectiv graţierea nu se vor aplica la pedeapsa rezultantăci la fiecare infracţiune concurentă şi respectiv la fiecare pedeapsăndash cacircnd actul de amnistie sau graţiere este incident numai unora dintreinfracţiuni ori dintre pedepse se va dispune descontopirea pedepselor care vor fi repuse icircn individualitatea lor şi apoi se va aplica amnistia ori graţierea după care pedepsele rămase executabile se vor recontopi şi bineicircnţeles se va reaprecia sporul (dacă rămacircne de executat numai o singură pedeapsă sporul va fi icircnlăturat iar dacă nu se mai execută majoritatea pedepselor sporul iniţial va putea fi redus şi chiar icircnlăturat)Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente săvacircrşite depersoana juridică Potrivit art 401 recent introdus prin ultima modificare a Codului penal icircn caz de concurs de infracţiuni săvacircrşite de persoana juridică se stabileşte pedeapsa amenzii pentru fiecare infracţiune icircn parte şi se aplică amenda cea mai mare care poate fi sporită pacircnă la maximul special prevăzut icircn art 711 alin 2 sau 3 iar dacă acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la o treime din acel maximIcircn ipoteza icircn care o persoană juridică definitiv condamnată este judecată

19

ulterior pentru o infracţiune concurentă precum şi atunci cacircnd după ce ohotăracircre de condamnare a rămas definitivă se constată că persoana juridicăsuferise şi o altă condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentăinstanţa va proceda conform dispoziţiilor art 401 mai sus arătateReferitor la modul icircn care se aplică pedepsele complementare şi măsurilede siguranţă luate faţă de o persoană juridică pentru infracţiuni concurenteart 401 icircn alin 3 C pen prevede că sunt aplicabile dispoziţiile art 35referitoare la modul de aplicare a acestor pedepse şi măsuri icircn cazul persoanei fizice

Top of the Document

3 RecidivaA Noţiune şi caracterizare Recidiva este o altă formă de bază apluralităţii de infracţiuni care constă icircn săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni de către o persoană care a fost condamnată definitiv pentru o altă infracţiune Ceea ce caracterizează recidiva este deci icircmprejurarea că pluralitatea de infracţiuni săvacircrşite de aceeaşi persoană este realizată icircntr-un anumit mod şi anume după ce făptuitorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (eventual pentru două sau mai multe infracţiuni) mai săvacircrşeşte ulterior icircnainte de a icircncepe executarea pedepsei icircn timpul executării acesteia ori icircn stare de evadare sau după ce a executat pedeapsa una sau eventual mai multe infracţiuni icircn anumite condiţiiDeosebirea evidentă fată de concursul de infracţiuni o constituieintervenţia unei hotăracircri judecătoreşti definitive de condamnare icircn dispreţulcăreia infractorul continuă activitatea infracţională săvacircrşind din nou oinfracţiune sau mai multe Această deosebire dintre autorul unui concurs deinfracţiuni şi acela al unei recidive este dublată de o deosebire esenţială careconstă icircn periculozitatea celui care recidivează Prin săvacircrşirea uneia sau maimultor noi infracţiuni după ce a fost condamnat definitiv pentru o altă sau alte infracţiuni acest infractor atrage atenţia că este incorigibil şi deci că prezintă un grad mare de pericol pentru societate Această icircmprejurare determină pe planul dreptului penal necesitatea elaborării unor măsuri de apărare specifice Este de reţinut icircn acest sens că existenţa recidivei stă la baza distincţiei ce se face icircntre infractorul primar şi infractorul recidivist Denumirea de infractor primar este dată infractorului care nu a mai fost anterior condamnat pentru una sau eventual pentru un concurs de infracţiuni precum şi celui care a mai fost condamnat icircnsă condamnarea nu icircndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Icircn mod corespunzător denumirea de infractor recidivist este dată infractorului care a mai fost condamnat şi care după condamnarea definitivă sau după

20

executarea pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune icircn condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivăDistincţia icircntre infractorii primari şi infractorii recidivişti este importantăfiindcă legea penală prevede un tratament sancţionator mai sever pentruinfractorul recidivist Infractorii recidivişti sunt apoi exceptaţi de regulă de la beneficiul unor acte de clemenţă (amnistie graţiere) şi sunt prevăzute icircn lege şi alte condiţii restrictive icircn privinţa acestora referitor la liberarea lorcondiţionată precum şi la obţinerea reabilităriiB Structura Existenţa unei condamnări definitive a infractorului catrăsătură caracteristică a recidivei determină o anumită structurare ainfracţiunilor care alcătuiesc această formă a pluralităţiiAşa cum am arătat conceptul de recidivă este condiţionat de existenţaunei condamnări definitive a infractorului pentru una ori mai multe infracţiuni săvacircrşite anterior săvacircrşirea din nou de către acesta a unei infracţiuniCondamnarea definitivă şi infracţiunea săvacircrşită din nou apar aşadar caelemente constitutive ale stării de recidivă Acestor două elemente icircn teoriadreptului penal li s-a dat denumirea de termeni ai recidiveiPrimul termen al recidivei este format totdeauna dintr-o condamnaredefinitivă la o pedeapsă privativă de libertate iar al doilea termen al recidive este format totdeauna din săvacircrşirea din nou a unei infracţiuniCei doi termeni ai recidivei sunt ei icircnşişi susceptibili de numeroasevariaţiuni se pot prezenta sub forme diferite determină la racircndul lor o anumită configuraţie a stării de recidivă Astfel de exemplu primul termen al recidivei poate fi o hotăracircre definitivă de condamnare la pedeapsa icircnchisorii variabilă ca durată este posibil ca hotăracircrea să nu fie pusă icircncă icircn executare să se afle icircn curs de executare sau ca pedeapsa să fie icircn icircntregime executată sau considerată ca executată hotăracircrea de condamnare poate fi pronunţată uneori de către o instanţă judecătorească străină pedeapsa solicitată poate privi o singură infracţiune sau un concurs de infracţiuni etc La racircndul său cel de-al doilea termen al recidivei poate consta din săvacircrşirea unei infracţiuni de gravitate diferită de acelaşi fel cu infracţiunea sau infracţiunile săvacircrşite anterior sau diferită de acestea la un interval mai mare sau mai mic de timp de la executarea pedepsei etcReglementarea recidivei a trebuit să ţină seama de trăsăturile esenţiale şide variaţiunile pe care le prezintă cei doi termeni ai recidiveiC Modalităţi ale recidivei icircn cazul persoanei fizice Icircn teoria dreptuluipenal s-a dat denumirea de modalităţi ale recidivei felului icircn care se prezintă icircn concret recidiva icircn raport cu variaţiunile la care sunt supuşi cei doi termeni ai recidivei Cunoaşterea acestor modalităţi este importantă pentru

21

mai buna cunoaştere a icircnseşi reglementărilor legale privind recidiva Cele mai cunoscute dintre modalităţile recidivei sunta) Recidiva după condamnare (denumită şi recidivă postcondamnatoriesau recidiva fictivă) şi recidiva după executare (denumită şi recidivapostexecutorie sau recidivă reală)Se consideră recidivă după condamnare săvacircrşirea din nou a uneiinfracţiuni mai icircnainte ca infractorul să fi executat icircn icircntregime pedeapsa la care a fost anterior condamnat sau mai icircnainte ca pedeapsa să fi fost eventualconsiderată ca executatăDimpotrivă recidiva se consideră după executare atunci cacircnd săvacircrşireadin nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregimepedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată icircnicircntregime Icircntre cele două modalităţi există nu numai o deosebire formală dar şi o deosebire de fond decurgacircnd din caracterul specific al recidivei după executare care dovedeşte că cel condamnat nu s-a reeducat sub influenţa pedepsei spre deosebire de recidiva după condamnare la care proba incorigibilităţii prin pedeapsă nu este făcută Pornind de la această deosebire unii autori au dat denumirea de bdquorealărdquo recidivei după executare şi bdquofictivărdquo sau bdquoformalărdquo recidivei după condamnare Denumirile acestea nu sunt icircnsă justificate deoarece şi recidiva după condamnare este tot aşa de reală ca şi recidiva după executare Recidiva după condamnare este şi ea o dovadă a perseverenţei infracţionale a infractorului care icircn dispreţul unei condamnări definitive pronunţate icircmpotriva sa săvacircrşeşte totuşi din nou o infracţiuneDe aceea este admis că recidiva poate exista icircn ambele modalităţidiferenţierea dintre ele determinacircnd numai o oarecare deosebire de tratamentb) Recidiva generală şi recidiva specială Recidiva este denumităgenerală atunci cacircnd infracţiunile săvacircrşite adică infracţiunea pentru care s-a pronunţat condamnarea definitivă şi infracţiunea săvacircrşită din nou sunt diferite ca gen sau specie recidiva nefiind condiţionată de o asemănare icircntreinfracţiunile ce intră icircn compunerea celor doi termeni Dimpotrivă recidiva este specială atunci cacircnd icircntre infracţiunile respective există asemănare adică ele sunt de aceeaşi natură Recidiva specială este considerată mai periculoasă ea dovedind o anume specializare a infractorului şi deci o perseverenţă infracţionalăc) Recidiva absolută şi recidiva relativă Recidiva este denumită absolutăatunci cacircnd existenţa ei nu este condiţionată de gravitatea primei condamnări şi relativă atunci cacircnd pedeapsa anterioară este de o anumită gravitate şidovedeşte perseverenţa infracţională a infractorului

22

d) Recidiva mare şi recidiva mică La recidiva mare primul termen icirclconstituie o condamnare la o pedeapsă de o gravitate mai mare care relevă prin ea icircnsăşi periculozitatea infractorului care perseverează icircn aceste condiţii săvacircrşind noi infracţiuni Din contră denumirea de mică recidivă a fost atribuită recidivei la care primul termen este format nu din una singură ci din mai multe condamnări la pedepse mici ce nu depăşesc o anume gravitate consideracircndu-se că numai după mai multe condamnări la pedepse mai uşoare infractorul relevă acea periculozitate specifică recidivistuluie) Recidiva temporară şi recidiva perpetuă Distincţia are icircn vedereintervalul de timp de la condamnare sau de la executarea pedepsei icircn caretrebuie să se săvacircrşească din nou o infracţiune pentru a exista recidivă Dinacest punct de vedere recidiva este perpetuă atunci cacircnd se realizeazăindiferent de intervalul la care s-ar săvacircrşi din nou o infracţiune şi temporară atunci cacircnd se realizează numai dacă săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni a avut loc icircnlăuntrul unui anumit termen de la condamnare sau de la executarea pedepsei anterioare Este admisă icircn general recidiva temporarăf) Recidiva cu efect unic şi recidiva cu efecte progresive Distincţia are icircnvedere efectele pe care le produce recidiva asupra pedepsei pentru infracţiunea săvacircrşită icircn această stare Recidiva cu efect unic este aceea ale cărei efecte sunt aceleaşi ori de cacircte ori s-ar repeta starea de recidivă Recidiva cu efecte progresive este aceea ale cărei consecinţe se agravează progresiv cu fiecare nouă recidivăg) Recidiva teritorială şi recidiva internaţională Recidiva se numeşteteritorială atunci cacircnd existenţa ei este condiţionată de cerinţa ca primul săutermen să fie o hotăracircre de condamnare pronunţată de o instanţă naţională spre deosebire de recidiva zisă internaţională la care primul termen poate fi o condamnare pronunţată icircn străinătate Admiterea recidivei internaţionaleimplică recunoaşterea hotăracircrilor judecătoreşti străine şi este determinată denecesitatea cooperării internaţionale icircn lupta cu criminalitateaD Reglementarea recidivei icircn legea penală icircn vigoare icircn cazul persoaneifizice Icircn reglementarea instituţiei recidivei icircn dreptul nostru penal au fost avute icircn vedere modalităţile sus-examinate Reglementarea se face prin dispoziţiile din art 37-39 Cpen modalităţile principale ale recidivei fiind recidiva după condamnare recidiva după executare şi mica recidivă care poate fi după condamnare sau după executarea) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediulmateriei pentru instituţia recidivei a fost modificată recent avacircnd denumireabdquorecidiva icircn cazul persoanei fizicerdquo Această modificare a fost impusă deintroducerea icircn Codul penal a persoanei juridice ca un nou subiect activ alinfracţiunii şi al răspunderii penale

23

Potrivit dispoziţiilor art 37 alin l lit a C pen există recidivă pentrupersoana fizică atunci cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri decondamnare la pedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni cel condamnatsăvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie icircnainte de icircnceperea executăriipedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare iar pedeapsaprevăzută de lege pentru a doua infracţiune este icircnchisoarea mai mare de un anDin analiza dispoziţiei legale rezultă condiţiile prevăzute de lege pentruexistenţa recidivei icircn această modalitate Astfel cu privire la primul termen se cer icircndeplinite următoarele condiţiibull să existe o hotăracircre definitivă de condamnare a infractorului lapedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni Dacă hotăracircrea nu era definitivă icircnmomentul săvacircrşirii celei de-a doua infracţiuni nu va exista recidivă ci concurs de infracţiuni De asemenea dacă pedeapsa nu este icircnchisoarea mai mare de 6 luni ci de 6 luni sau mai mică iarăşi nu va exista recidivă Pedeapsa prevăzută icircn hotăracircrea de condamnare poate fi aplicată de instanţă pentru o singură infracţiune sau pentru un concurs de infracţiuni Icircn acest din urmă caz este vorba de pedeapsa rezultată care trebuie să fie mai mare de 6 luni chiar dacă pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente luate separat nu depăşesc nici una durata de 6 luni Poate constitui primul termen al recidivei după condamnare ca de altfel şi al recidivei după executare chiar şi o hotăracircre de condamnare pronunţată icircn străinătate Aceasta rezultă din dispoziţia din alin 2 al art 37 C pen care prevede că pentru stabilirea stării de recidivă icircn aceste cazuri se poate ţine seama şi de hotăracircrea de condamnare pronunţată icircn străinătate pentru o faptă prevăzută şi de legea romacircnă dacă acea hotăracircre a fost recunoscută potrivit dispoziţiilor legii Aceste dispoziţii sunt cele din art 519 şi urm C pr pen Legea noastră penală consacră aşadar aşa-numita recidivă internaţionalăbull hotăracircrea de condamnare să fi fost pronunţată pentru o infracţiunesăvacircrşită cu intenţie Această condiţie rezultă din dispoziţia prevăzută icircn art 38 alin l lit a C pen dispoziţie introdusă prin Legea nr 61973 de modificare a Codului penal care prevede că la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare la infracţiunile săvacircrşite din culpăPrin prevederea acestei condiţii a fost subliniată trăsătura caracteristică arecidivei aceea de a exprima perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist perseverenţă care nu este posibilă decacirct icircn cazul infracţiunilor cuintenţiebull hotăracircrea de condamnare să nu fie dintre acelea icircn care potrivit legiinu se tine seama la stabilirea stării de recidivă

24

Legea prevede icircn art 38 C pen o serie de cazuri icircn care o hotăracircre decondamnare definitivă nu poate constitui primul termen al recidivei Potrivitacestor dispoziţii la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare landash infracţiunile săvacircrşite icircn timpul minorităţii Această dispoziţie areraţiunea de a-l degreva pe minor icircn viitor de urmările prejudiciabile ale unor fapte săvacircrşite icircn perioada minorităţii cacircnd personalitatea sa era icircn curs de formarendash infracţiunile săvacircrşite din culpă Această dispoziţie a fost introdusă prinndash infracţiunile amnistiate Amnistia fiind o cauză care icircnlătură răspunderea penală a făptuitorului pentru infracţiunea săvacircrşită (art 119 C pen) este firesc ca hotăracircrea de condamnare privitoare la o infracţiune amnistiată să nu mai poată constitui primul termen al recidiveindash faptele nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală După cumeste ştiut dezincriminarea unei fapte (abolitio criminis) prin legea nouă face să icircnceteze toate consecinţele penale ale hotăracircrii judecătoreşti pronunţate icircn baza legii vechi cu privire la acea faptă (art 12 C pen) Printre consecinţele penale ale dezincriminării faptei icircnlăturate prin intrarea icircn vigoare a legii noi dezincriminatoare este şi aceea ca hotăracircrea de condamnare pronunţată pentru fapta dezincriminată să nu poată constitui primul termen al recidiveiCu privire la cel de-al doilea termen al recidivei pentru existenţa recidiveidupă condamnare este necesară icircndeplinirea următoarelor condiţiibull infractorul să săvacircrşească din nou o infracţiune cu intenţie Nu se cereca infracţiunea să fie de aceeaşi natură ca aceea pentru care infractorul a fostcondamnat anterior Legea consacră deci aşa-numita recidivă generalăInfracţiunea poate avea forma tentativei sau a faptului consumat sau poateconsta icircn participarea la săvacircrşirea acestora ca autor instigator sau complice(art144 Cpen) Este necesar icircnsă ca infracţiunea săvacircrşită din nou să fieintenţionată adică să fie săvacircrşită cu intenţie directă indirectă sau depăşită(praeterintenţie) Această cerinţă introdusă prin modificarea din 1973 aCodului penal are ca scop restracircngerea sferei recidivei la infracţiunile săvacircrşite cu intenţie fiindcă numai icircn cazul săvacircrşirii acestora se poate vorbi de perseverenţa infracţională a recidivistului Icircn ce priveşte asimilarea intenţiei depăşite cu intenţia directă sau indirectă ca o condiţie pentru existenţa atacirct a primului termen cacirct şi a celui de-al doilea termen al recidivei aceasta se justifică prin icircmprejurarea că primum delictum din compunerea infracţiunii praeterintenţionate este săvacircrşit cu intenţie şi el stă la baza rezultatului mai grav chiar dacă acesta este produs din culpăbull pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvacircrşită din nou să fieicircnchisoarea mai mare de un an Această cerinţă prevăzută prin modificarea

25

Codului penal din 1973 are şi ea ca scop restracircngerea sferei recidivei lainfracţiuni de o anumită gravitate Legea are icircn vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune icircn configuraţia tipică a acesteia sau după caz icircntr-o variantă agravată sau atenuată Maximul special al pedepsei icircnchisorii pentru această infracţiune trebuie să depăşească un an Spre deosebire deci de primul termen a cărui gravitate se exprimă icircn pedeapsa aplicată de instanţa judecătorească gravitatea celui de-al doilea termen al recidivei se exprimă icircn pedeapsa prevăzută de lege Dacă această pedeapsă este icircnchisoarea de un an sau mai mică ori amendă infracţiunea săvacircrşită nu poate constitui al doilea termen al recidivei Pedeapsa ce se ia icircn considerare este aceea prevăzută delege pentru infracţiunea tip chiar dacă infracţiunea săvacircrşită din nou are forma tentativeibull infracţiunea care constituie cel de-al doilea termen al recidivei dupăcondamnare trebuie să fie săvacircrşită icircnainte de icircnceperea executării pedepseianterioare icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare Nouainfracţiune trebuie să fie săvacircrşită deci icircn intervalul cuprins icircntre data rămacircnerii definitive a hotăracircrii de condamnare şi data la care pedeapsa este icircn icircntregime executată sau considerată ca executată Nu interesează deci dacă hotăracircrea anterioară a fost sau nu pusă icircn executare dacă executarea pedepsei a fost suspendată condiţionat sau dacă s-a dispus obligarea condamnatului la muncă corecţională dacă condamnatul se află icircn penitenciar icircn stare de libertate condiţionată sau icircn stare de evadareCel de-al doilea termen al recidivei constă din săvacircrşirea unei singureinfracţiuni care icircndeplineşte condiţiile prevăzute de lege b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei estereglementată prin dispoziţia din art 37 alin l lit b C pen care prevede căexistă recidivă şi atunci cicircnd după executarea unei pedepse cu icircnchisoarea mai mare de 6 luni după graţierea totală a restului de pedeapsă ori după icircmplinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Recidiva după executare nu se deosebeşte deci icircn esenţă de recidiva după condamnare decacirct prin icircmprejurarea că săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregime pedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată Reabilitarea fiind o cauză care icircnlătură consecinţele condamnării printre care şi starea de recidivă este firesc ca o condamnare icircn privinţa căreia a intervenit reabilitarea de drept (art 134 86 62 alin 6 C pen) sau reabilitarea judecătorească (art 135 şi urm C pen) să nu mai poată constitui primul termen al recidivei

26

Legea prevede icircnsă că acelaşi efect icircl produce şi icircmplinirea termenelor dereabilitare Este vorba de termenele a căror icircmplinire atrage reabilitarea de drept sau a celor după icircmplinirea cărora este posibilă reabilitarea judecătorească (art 135 C pen) Legiuitorul a considerat că după trecerea acestor termene de la executarea pedepsei termene icircn cursul cărora fostul condamnat nu a săvacircrşit din nou o infracţiune nu se mai poate vorbi de o perseverenţă infracţională caracteristică recidivei Legea noastră penală nu admite deci aşa-numita recidivă perpetuă consacracircnd dimpotrivă recidiva temporarăCu privire la cel de-al doilea termen ai recidivei după executare legeaprevede aceleaşi condiţii ca şi la recidiva după condamnare Infracţiuneasăvacircrşită din nou poate fi de orice natură icircnsă trebuie să fie săvacircrşită cuintenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune trebuie să fie icircnchisoarea mai mare de un an Săvacircrşirea infracţiunii trebuie să aibă loc după data terminării executării pedepsei după data publicării decretului de graţiere totală sau a restului de pedeapsă sau respectiv după data la care s-a icircmplinit termenul de prescripţie a executării pedepsei anterioarec) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen existărecidivă şi atunci cacircnd după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu icircnchisoare pacircnă la 6 luni sau după executare după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescrierea executării a cel puţin trei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Legea reglementează deci aşa-numita mică recidivă care se deosebeşte de marea recidivă prin structura primului termen care este multiplu Recidiva mică poate exista fie ca recidivă după condamnare fie ca recidivă după executarePentru existenţa primului termen al recidivei mici legea prevedeurmătoarele condiţiibull să existe cel puţin trei condamnări definitive fiecare dintre ele lapedeapsa icircnchisorii de 6 luni sau mai mică (recidivă după condamnare) sauinfractorul să fi executat icircn icircntregime ori să fi beneficiat de graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori de prescripţia executării a cel puţin trei asemenea pedepse (recidivă după executare) Dacă sunt mai puţin de trei condamnări sau dacă acestea nu se referă la pedepse cu icircnchisoare nu poate exista primul termen al recidiveibull toate cele trei infracţiuni pentru care au fost pronunţate pedepselerespective să fie săvacircrşite cu intenţie ca şi icircn cazul celorlalte modalităţi alerecidivei şi tot pentru a se dovedi perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist

27

bull să nu existe vreunul din cazurile prevăzute icircn art 38 alin l şi 2 C penicircn care condamnarea anterioară nu poate constitui primul termen al recidiveiIcircn ce priveşte cel de-al doilea termen al micii recidive condiţiile cerutepentru existenţa sa sunt aceleaşi ca şi icircn cazul marii recidive Se cere cainfracţiunea săvacircrşită din nou care poate fi diferită ca natură de celelalte (celpuţin trei) săvacircrşite anterior să fie comisă cu intenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune să fie icircnchisoarea mai mare de un anStarea de recidivă constituie o cauză de agravare a pedepsei icircn oricaredintre modalităţile prevăzute de legeRecidiva icircn cazul persoanei juridiceNoul text al art 402 recent introdus icircn Codul penal prevede că existărecidivă pentru persoana juridică icircn următoarele cazurindash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară nu a fost executatăndash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară a fost executată sau considerată ca executatăTratamentul sancţionator al recidivei persoanei juridicePotrivit art 402 alin2 din Cpen icircn cazul recidivei prevăzută icircn alin 1lita amenda stabilită pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior şi amenda aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc potrivit art 401 alin 1 şi 3 cu precizarea că sporul prevăzută de art 401 alin1 poate fi mărit pacircnă la jumătateIcircn ipoteza icircn care amenda anterioară aplicată persoanei juridice a fostexecutată icircn parte contopirea se face icircntre amenda ce a mai rămas de executat şi amenda aplicată pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior (art 402 alin3 Cpen) Pentru cea de a doua modalitate a recidivei prevăzută icircn art 402 alin 1litb se aplică pedeapsa amenzii pacircnă la maximul special prevăzut icircnart 711alin 2 sau 3 iar dacă acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la două treimi din acel maximUltimul alineat al art 402 Cpen soluţionează şi situaţia icircn care după rămacircnerea definitivă a hotăracircrii de condamnare a persoanei juridice şi mai icircnainte ca amenda să fi fost executată sau considerată ca executată se descoperă că persoana juridică condamnată se află icircn stare de recidivă Icircn asemenea situaţii textul prevede că instanţa va aplica dispoziţiile din alin 2 ale art 402 Cpen icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit a iar icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit b va face aplicarea dispoziţiilor din alin 4 ale aceluiaşi text Top of the Document

28

4 Pluralitatea intermediarăA Noţiune şi caracterizare Există pluralitate intermediară de infracţiuniatunci cacircnd după condamnarea definitivă a infractorului pentru o infracţiunesăvacircrşită anterior acesta comite din nou o infracţiune icircnainte de icircncepereaexecutării pedepsei icircn timpul executării sau icircn stare de evadare şi nu sunticircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Estevorba aşadar de o pluralitate de infracţiuni care nu constituie concurs deinfracţiuni deoarece infractorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (sau pentru un concurs de infracţiuni) şi apoi icircnainte de icircnceperea executării pedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare deci icircnainte de executarea icircn icircntregime a pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune Aceeaşi pluralitate de infracţiuni astfel realizată nu constituie nici stare de recidivă deoarece nu sunt icircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa recidiveiIcircntr-adevăr din reglementarea legală a recidivei s-a putut constata căexistenţa unei condamnări definitive a infractorului considerată drept criteriu de deosebire icircntre concursul de infracţiuni şi recidivă nu este suficientă pentru a caracteriza respectiva pluralitate de infracţiuni ca recidivă Pe lacircngă cerinţa unei condamnări definitive legea prevede şi anumite condiţii atacirct cu privire la primul termen al recidivei cacirct şi cu privire la cel de-al doilea termen al acesteia iar neicircndeplinirea acestor condiţii duce la inexistenţa stării de recidivă Astfel de exemplu dacă condamnarea anterioară indiferent de durata pedepsei este privitoare la o infracţiune săvacircrşită din culpă sau deşi priveşte o infracţiune intenţionată pedeapsa aplicată este icircnchisoarea de 6 luni sau o pedeapsă mai uşoară nu poate exista stare de recidivă De asemenea icircn cazul icircn care este realizat primul termen al recidivei dar infracţiunea săvacircrşită din nou este o infracţiune din culpă sau deşi este o infracţiune săvacircrşită cu intenţie pedeapsa pe care legea o prevede este icircnchisoarea de 6 luni sau mai mică iarăşi nu există recidivăToate aceste cazuri formează o situaţie intermediară icircntre concursul deinfracţiuni şi recidiva după condamnare o pluralitate de infracţiuni care contrar dispoziţiei art 32 C pen nu constituie nici concurs de infracţiuni nici recidivăB Consecinţe juridice Trăsăturile caracteristice pluralităţii intermediareimpun o reglementare specială a consecinţelor juridice pe care le antrenează icircn legătură cu stabilirea şi aplicarea pedepsei icircn asemenea situaţii Sub acestaspect art 40 din actualul Cod penal prevede că pentru pluralitatea intermediară pedeapsa se aplică potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni

Top of the Document

29

• UNITATEA SI PLURALITATEA DE INFRACTIUNI
• c) pluralitatea intermediară de infractiuni
• Unitatea infracţiunii
• 1 Generalităţi privind unitatea şi pluralitatea de infracţiuni
• Top of the Document
• 2 Unitatea naturală de infracţiune
• Icircn literatura de specialitate se face distincţie icircntre
• 3 Unitatea legală de infracţiune
• A Infracţiunea continuată
• Top of the Document
• B Infracţiunea complexă
• a) Noţiune şi caracterizare Potrivit unui concept unanim acceptat icircn
• b) Forme şi modalităţi
• c) Complexitatea naturală
• C Infracţiunea progresivă
• a) Noţiune şi caracterizare Denumirea de infracţiune progresivă este dată
• b) Efectele juridice Ţinacircndu-se seama de specificul infracţiunii
• D Infracţiunea de obicei
• a) Noţiune şi caracterizare Este denumită infracţiune de obicei sau de
• b) Efectele juridice Infracţiunea de obicei este şi ea o formă atipică a
• PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI
• 1 Consideraţii generale
• Top of the Document
• 2 Concursul de infracţiuni
• a) Concursul real (material) de infracţiuni Această formă a concursului
• b) Concursul ideal (formal) de infracţiuni Icircn teoria dreptului penal şi
• a) cacircnd s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe
• b) cacircnd s-au stabilit numai pedepse cu icircnchisoare se aplică pedeapsa cea
• c) cacircnd s-au stabilit numai amenzi se aplică cea mai mare care poate fi
• d) cacircnd s-a stabilit o pedeapsă cu icircnchisoare şi o pedeapsă cu amendă se
• e) cacircnd s-au stabilit mai multe pedepse cu icircnchisoare şi mai multe pedepse
• 3 Recidiva
• a) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediul
• b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei este
• c) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen există
• 4 Pluralitatea intermediară

celor care au servit sau care au fost destinate să servească la săvacircrşirea infracţiunii a celor date pentru a determina săvacircrşirea infracţiunii sau pentru a-l răsplăti pe infractor a celor dobacircndite icircn mod vădit prin săvacircrşirea infracţiunii precum şi a celor deţinute contra dispoziţiilor legaleContopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente săvacircrşite depersoana fizicăIcircn cazul icircn care toate infracţiunile care alcătuiesc concursul fac obiectulaceluiaşi dosar penal care se judecă deodată icircn faţa aceleiaşi instanţe stabilirea şi aplicarea sancţiunilor de drept penal se realizează potrivit textelor art 34 şi 35 Cpen mai sus examinateExistă icircnsă cazuri cacircnd acelaşi infractor este judecat pentru infracţiuniconcurente icircn cauze diferite la termene diferite de aceeaşi instanţă ori deinstanţe diferite Asemenea situaţii se icircntacirclnesc icircn practică destul de frecvent deoarece nu toate infracţiunile sunt descoperite şi instrumentate icircn acelaşi timp şi icircn aceeaşi cauză penalăIcircn asemenea cazuri operaţiunea prin care se realizează aplicareadispoziţiilor referitoare la sancţionarea concursului de infracţiuni poartădenumirea de contopire a pedepselorAşadar contopirea pedepselor reprezintă acea operaţiune prin careinstanţa de judecată face aplicarea dispoziţiilor legale privind sancţionareaconcursului de infracţiuni icircn cazul unor condamnări separate pentru infracţiuni concurenteSediul materiei este art 36 din actualul Cod penal Denumirea marginalăa acestui text recent modificată este următoarea bdquoContopirea pedepselorpentru infracţiuni concurente săvacircrşite de persoana fizicărdquo Modificarea a fost impusă de introducerea icircn Codul penal a persoanei juridice ca un nou subiect activ al infracţiunii şi al răspunderii penalePotrivit reglementării din acest text de lege operaţia de contopire se poaterealiza după cum urmează icircn două ipotezebull cacircnd infractorul condamnat definitiv pentru una sau mai multeinfracţiuni este judecat ulterior pentru alte infracţiuni concurente Icircntr-oasemenea situaţie instanţa care judecă ultimele infracţiuni concurente va stabili cacircte o pedeapsă pentru fiecare infracţiune din cele deduse judecăţii ulterioare iar apoi le va contopi cu pedepsele stabilite anterior şi icircn final va aplica pedeapsa cea mai grea potrivit prevederilor art 34 Cpen Icircn cazul icircn care au fost aplicate şi pedepse complementare ori măsuri de siguranţă instanţa va face şi aplicarea art 35 Cpen Trebuie menţionat că dacă pedepsele anterioare au fost supuse contopirii cu aplicarea unui spor ele vor fi descontopite vor fi repuse fiecare icircn individualitatea lor şi apoi vor fi recontopite icircmpreună cu noile pedepse cu aplicarea unui spor cel puţin egal

18

cu cel anterior (deoarece sporul anterior fusese aplicat prin hotăracircre judecătorească definitivă şi dobacircndise autoritate de lucru judecat)bull cacircnd infractorul a fost condamnat definitiv pentru toate infracţiunileconcurente icircnsă prin hotăracircri judecătoreşti diferite Icircn asemenea situaţiiinstanţa icircnvestită cu cererea de contopire a tuturor pedepselor va descontopipedepsele contopite anterior va icircnlătura sporurile aplicate şi va repunepedepsele icircn individualitatea lor iar apoi va proceda la recontopirea pedepselor aplicacircnd cea mai grea dintre pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente la care va trebui să aplice un spor cel puţin egal cu cel mai mare care a fost icircnlăturat la descontopire Evident că atunci cacircnd instanţa stabileşte sporul pentru icircntreaga pluralitate de infracţiuni va trebui să evalueze atacirct numărul cacirct şi natura pedepselor stabilite anterior şi care reflectă gradul de pericol social al infracţiunilor judecate anterior definitivIcircn ipoteza icircn care condamnatul a executat integral sau icircn parte pedeapsaaplicată prin hotăracircrea judecătorească anterioară ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente aşa cum prevăd dispoziţiile art 36 alin 3 CpenIcircn situaţia icircn care pedeapsa detenţiei pe viaţă a fost comutată sau icircnlocuităcu pedeapsa icircnchisorii aceasta se va contopi după aceleaşi reguli mai susarătate (art 36 alin 4 Cpen)Situaţii specialeIcircn cazul icircn care după contopirea pedepselor intervine amnistia saugraţierea se va proceda după cum urmeazăndash amnistia şi respectiv graţierea nu se vor aplica la pedeapsa rezultantăci la fiecare infracţiune concurentă şi respectiv la fiecare pedeapsăndash cacircnd actul de amnistie sau graţiere este incident numai unora dintreinfracţiuni ori dintre pedepse se va dispune descontopirea pedepselor care vor fi repuse icircn individualitatea lor şi apoi se va aplica amnistia ori graţierea după care pedepsele rămase executabile se vor recontopi şi bineicircnţeles se va reaprecia sporul (dacă rămacircne de executat numai o singură pedeapsă sporul va fi icircnlăturat iar dacă nu se mai execută majoritatea pedepselor sporul iniţial va putea fi redus şi chiar icircnlăturat)Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente săvacircrşite depersoana juridică Potrivit art 401 recent introdus prin ultima modificare a Codului penal icircn caz de concurs de infracţiuni săvacircrşite de persoana juridică se stabileşte pedeapsa amenzii pentru fiecare infracţiune icircn parte şi se aplică amenda cea mai mare care poate fi sporită pacircnă la maximul special prevăzut icircn art 711 alin 2 sau 3 iar dacă acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la o treime din acel maximIcircn ipoteza icircn care o persoană juridică definitiv condamnată este judecată

19

ulterior pentru o infracţiune concurentă precum şi atunci cacircnd după ce ohotăracircre de condamnare a rămas definitivă se constată că persoana juridicăsuferise şi o altă condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentăinstanţa va proceda conform dispoziţiilor art 401 mai sus arătateReferitor la modul icircn care se aplică pedepsele complementare şi măsurilede siguranţă luate faţă de o persoană juridică pentru infracţiuni concurenteart 401 icircn alin 3 C pen prevede că sunt aplicabile dispoziţiile art 35referitoare la modul de aplicare a acestor pedepse şi măsuri icircn cazul persoanei fizice

Top of the Document

3 RecidivaA Noţiune şi caracterizare Recidiva este o altă formă de bază apluralităţii de infracţiuni care constă icircn săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni de către o persoană care a fost condamnată definitiv pentru o altă infracţiune Ceea ce caracterizează recidiva este deci icircmprejurarea că pluralitatea de infracţiuni săvacircrşite de aceeaşi persoană este realizată icircntr-un anumit mod şi anume după ce făptuitorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (eventual pentru două sau mai multe infracţiuni) mai săvacircrşeşte ulterior icircnainte de a icircncepe executarea pedepsei icircn timpul executării acesteia ori icircn stare de evadare sau după ce a executat pedeapsa una sau eventual mai multe infracţiuni icircn anumite condiţiiDeosebirea evidentă fată de concursul de infracţiuni o constituieintervenţia unei hotăracircri judecătoreşti definitive de condamnare icircn dispreţulcăreia infractorul continuă activitatea infracţională săvacircrşind din nou oinfracţiune sau mai multe Această deosebire dintre autorul unui concurs deinfracţiuni şi acela al unei recidive este dublată de o deosebire esenţială careconstă icircn periculozitatea celui care recidivează Prin săvacircrşirea uneia sau maimultor noi infracţiuni după ce a fost condamnat definitiv pentru o altă sau alte infracţiuni acest infractor atrage atenţia că este incorigibil şi deci că prezintă un grad mare de pericol pentru societate Această icircmprejurare determină pe planul dreptului penal necesitatea elaborării unor măsuri de apărare specifice Este de reţinut icircn acest sens că existenţa recidivei stă la baza distincţiei ce se face icircntre infractorul primar şi infractorul recidivist Denumirea de infractor primar este dată infractorului care nu a mai fost anterior condamnat pentru una sau eventual pentru un concurs de infracţiuni precum şi celui care a mai fost condamnat icircnsă condamnarea nu icircndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Icircn mod corespunzător denumirea de infractor recidivist este dată infractorului care a mai fost condamnat şi care după condamnarea definitivă sau după

20

executarea pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune icircn condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivăDistincţia icircntre infractorii primari şi infractorii recidivişti este importantăfiindcă legea penală prevede un tratament sancţionator mai sever pentruinfractorul recidivist Infractorii recidivişti sunt apoi exceptaţi de regulă de la beneficiul unor acte de clemenţă (amnistie graţiere) şi sunt prevăzute icircn lege şi alte condiţii restrictive icircn privinţa acestora referitor la liberarea lorcondiţionată precum şi la obţinerea reabilităriiB Structura Existenţa unei condamnări definitive a infractorului catrăsătură caracteristică a recidivei determină o anumită structurare ainfracţiunilor care alcătuiesc această formă a pluralităţiiAşa cum am arătat conceptul de recidivă este condiţionat de existenţaunei condamnări definitive a infractorului pentru una ori mai multe infracţiuni săvacircrşite anterior săvacircrşirea din nou de către acesta a unei infracţiuniCondamnarea definitivă şi infracţiunea săvacircrşită din nou apar aşadar caelemente constitutive ale stării de recidivă Acestor două elemente icircn teoriadreptului penal li s-a dat denumirea de termeni ai recidiveiPrimul termen al recidivei este format totdeauna dintr-o condamnaredefinitivă la o pedeapsă privativă de libertate iar al doilea termen al recidive este format totdeauna din săvacircrşirea din nou a unei infracţiuniCei doi termeni ai recidivei sunt ei icircnşişi susceptibili de numeroasevariaţiuni se pot prezenta sub forme diferite determină la racircndul lor o anumită configuraţie a stării de recidivă Astfel de exemplu primul termen al recidivei poate fi o hotăracircre definitivă de condamnare la pedeapsa icircnchisorii variabilă ca durată este posibil ca hotăracircrea să nu fie pusă icircncă icircn executare să se afle icircn curs de executare sau ca pedeapsa să fie icircn icircntregime executată sau considerată ca executată hotăracircrea de condamnare poate fi pronunţată uneori de către o instanţă judecătorească străină pedeapsa solicitată poate privi o singură infracţiune sau un concurs de infracţiuni etc La racircndul său cel de-al doilea termen al recidivei poate consta din săvacircrşirea unei infracţiuni de gravitate diferită de acelaşi fel cu infracţiunea sau infracţiunile săvacircrşite anterior sau diferită de acestea la un interval mai mare sau mai mic de timp de la executarea pedepsei etcReglementarea recidivei a trebuit să ţină seama de trăsăturile esenţiale şide variaţiunile pe care le prezintă cei doi termeni ai recidiveiC Modalităţi ale recidivei icircn cazul persoanei fizice Icircn teoria dreptuluipenal s-a dat denumirea de modalităţi ale recidivei felului icircn care se prezintă icircn concret recidiva icircn raport cu variaţiunile la care sunt supuşi cei doi termeni ai recidivei Cunoaşterea acestor modalităţi este importantă pentru

21

mai buna cunoaştere a icircnseşi reglementărilor legale privind recidiva Cele mai cunoscute dintre modalităţile recidivei sunta) Recidiva după condamnare (denumită şi recidivă postcondamnatoriesau recidiva fictivă) şi recidiva după executare (denumită şi recidivapostexecutorie sau recidivă reală)Se consideră recidivă după condamnare săvacircrşirea din nou a uneiinfracţiuni mai icircnainte ca infractorul să fi executat icircn icircntregime pedeapsa la care a fost anterior condamnat sau mai icircnainte ca pedeapsa să fi fost eventualconsiderată ca executatăDimpotrivă recidiva se consideră după executare atunci cacircnd săvacircrşireadin nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregimepedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată icircnicircntregime Icircntre cele două modalităţi există nu numai o deosebire formală dar şi o deosebire de fond decurgacircnd din caracterul specific al recidivei după executare care dovedeşte că cel condamnat nu s-a reeducat sub influenţa pedepsei spre deosebire de recidiva după condamnare la care proba incorigibilităţii prin pedeapsă nu este făcută Pornind de la această deosebire unii autori au dat denumirea de bdquorealărdquo recidivei după executare şi bdquofictivărdquo sau bdquoformalărdquo recidivei după condamnare Denumirile acestea nu sunt icircnsă justificate deoarece şi recidiva după condamnare este tot aşa de reală ca şi recidiva după executare Recidiva după condamnare este şi ea o dovadă a perseverenţei infracţionale a infractorului care icircn dispreţul unei condamnări definitive pronunţate icircmpotriva sa săvacircrşeşte totuşi din nou o infracţiuneDe aceea este admis că recidiva poate exista icircn ambele modalităţidiferenţierea dintre ele determinacircnd numai o oarecare deosebire de tratamentb) Recidiva generală şi recidiva specială Recidiva este denumităgenerală atunci cacircnd infracţiunile săvacircrşite adică infracţiunea pentru care s-a pronunţat condamnarea definitivă şi infracţiunea săvacircrşită din nou sunt diferite ca gen sau specie recidiva nefiind condiţionată de o asemănare icircntreinfracţiunile ce intră icircn compunerea celor doi termeni Dimpotrivă recidiva este specială atunci cacircnd icircntre infracţiunile respective există asemănare adică ele sunt de aceeaşi natură Recidiva specială este considerată mai periculoasă ea dovedind o anume specializare a infractorului şi deci o perseverenţă infracţionalăc) Recidiva absolută şi recidiva relativă Recidiva este denumită absolutăatunci cacircnd existenţa ei nu este condiţionată de gravitatea primei condamnări şi relativă atunci cacircnd pedeapsa anterioară este de o anumită gravitate şidovedeşte perseverenţa infracţională a infractorului

22

d) Recidiva mare şi recidiva mică La recidiva mare primul termen icirclconstituie o condamnare la o pedeapsă de o gravitate mai mare care relevă prin ea icircnsăşi periculozitatea infractorului care perseverează icircn aceste condiţii săvacircrşind noi infracţiuni Din contră denumirea de mică recidivă a fost atribuită recidivei la care primul termen este format nu din una singură ci din mai multe condamnări la pedepse mici ce nu depăşesc o anume gravitate consideracircndu-se că numai după mai multe condamnări la pedepse mai uşoare infractorul relevă acea periculozitate specifică recidivistuluie) Recidiva temporară şi recidiva perpetuă Distincţia are icircn vedereintervalul de timp de la condamnare sau de la executarea pedepsei icircn caretrebuie să se săvacircrşească din nou o infracţiune pentru a exista recidivă Dinacest punct de vedere recidiva este perpetuă atunci cacircnd se realizeazăindiferent de intervalul la care s-ar săvacircrşi din nou o infracţiune şi temporară atunci cacircnd se realizează numai dacă săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni a avut loc icircnlăuntrul unui anumit termen de la condamnare sau de la executarea pedepsei anterioare Este admisă icircn general recidiva temporarăf) Recidiva cu efect unic şi recidiva cu efecte progresive Distincţia are icircnvedere efectele pe care le produce recidiva asupra pedepsei pentru infracţiunea săvacircrşită icircn această stare Recidiva cu efect unic este aceea ale cărei efecte sunt aceleaşi ori de cacircte ori s-ar repeta starea de recidivă Recidiva cu efecte progresive este aceea ale cărei consecinţe se agravează progresiv cu fiecare nouă recidivăg) Recidiva teritorială şi recidiva internaţională Recidiva se numeşteteritorială atunci cacircnd existenţa ei este condiţionată de cerinţa ca primul săutermen să fie o hotăracircre de condamnare pronunţată de o instanţă naţională spre deosebire de recidiva zisă internaţională la care primul termen poate fi o condamnare pronunţată icircn străinătate Admiterea recidivei internaţionaleimplică recunoaşterea hotăracircrilor judecătoreşti străine şi este determinată denecesitatea cooperării internaţionale icircn lupta cu criminalitateaD Reglementarea recidivei icircn legea penală icircn vigoare icircn cazul persoaneifizice Icircn reglementarea instituţiei recidivei icircn dreptul nostru penal au fost avute icircn vedere modalităţile sus-examinate Reglementarea se face prin dispoziţiile din art 37-39 Cpen modalităţile principale ale recidivei fiind recidiva după condamnare recidiva după executare şi mica recidivă care poate fi după condamnare sau după executarea) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediulmateriei pentru instituţia recidivei a fost modificată recent avacircnd denumireabdquorecidiva icircn cazul persoanei fizicerdquo Această modificare a fost impusă deintroducerea icircn Codul penal a persoanei juridice ca un nou subiect activ alinfracţiunii şi al răspunderii penale

23

Potrivit dispoziţiilor art 37 alin l lit a C pen există recidivă pentrupersoana fizică atunci cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri decondamnare la pedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni cel condamnatsăvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie icircnainte de icircnceperea executăriipedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare iar pedeapsaprevăzută de lege pentru a doua infracţiune este icircnchisoarea mai mare de un anDin analiza dispoziţiei legale rezultă condiţiile prevăzute de lege pentruexistenţa recidivei icircn această modalitate Astfel cu privire la primul termen se cer icircndeplinite următoarele condiţiibull să existe o hotăracircre definitivă de condamnare a infractorului lapedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni Dacă hotăracircrea nu era definitivă icircnmomentul săvacircrşirii celei de-a doua infracţiuni nu va exista recidivă ci concurs de infracţiuni De asemenea dacă pedeapsa nu este icircnchisoarea mai mare de 6 luni ci de 6 luni sau mai mică iarăşi nu va exista recidivă Pedeapsa prevăzută icircn hotăracircrea de condamnare poate fi aplicată de instanţă pentru o singură infracţiune sau pentru un concurs de infracţiuni Icircn acest din urmă caz este vorba de pedeapsa rezultată care trebuie să fie mai mare de 6 luni chiar dacă pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente luate separat nu depăşesc nici una durata de 6 luni Poate constitui primul termen al recidivei după condamnare ca de altfel şi al recidivei după executare chiar şi o hotăracircre de condamnare pronunţată icircn străinătate Aceasta rezultă din dispoziţia din alin 2 al art 37 C pen care prevede că pentru stabilirea stării de recidivă icircn aceste cazuri se poate ţine seama şi de hotăracircrea de condamnare pronunţată icircn străinătate pentru o faptă prevăzută şi de legea romacircnă dacă acea hotăracircre a fost recunoscută potrivit dispoziţiilor legii Aceste dispoziţii sunt cele din art 519 şi urm C pr pen Legea noastră penală consacră aşadar aşa-numita recidivă internaţionalăbull hotăracircrea de condamnare să fi fost pronunţată pentru o infracţiunesăvacircrşită cu intenţie Această condiţie rezultă din dispoziţia prevăzută icircn art 38 alin l lit a C pen dispoziţie introdusă prin Legea nr 61973 de modificare a Codului penal care prevede că la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare la infracţiunile săvacircrşite din culpăPrin prevederea acestei condiţii a fost subliniată trăsătura caracteristică arecidivei aceea de a exprima perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist perseverenţă care nu este posibilă decacirct icircn cazul infracţiunilor cuintenţiebull hotăracircrea de condamnare să nu fie dintre acelea icircn care potrivit legiinu se tine seama la stabilirea stării de recidivă

24

Legea prevede icircn art 38 C pen o serie de cazuri icircn care o hotăracircre decondamnare definitivă nu poate constitui primul termen al recidivei Potrivitacestor dispoziţii la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare landash infracţiunile săvacircrşite icircn timpul minorităţii Această dispoziţie areraţiunea de a-l degreva pe minor icircn viitor de urmările prejudiciabile ale unor fapte săvacircrşite icircn perioada minorităţii cacircnd personalitatea sa era icircn curs de formarendash infracţiunile săvacircrşite din culpă Această dispoziţie a fost introdusă prinndash infracţiunile amnistiate Amnistia fiind o cauză care icircnlătură răspunderea penală a făptuitorului pentru infracţiunea săvacircrşită (art 119 C pen) este firesc ca hotăracircrea de condamnare privitoare la o infracţiune amnistiată să nu mai poată constitui primul termen al recidiveindash faptele nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală După cumeste ştiut dezincriminarea unei fapte (abolitio criminis) prin legea nouă face să icircnceteze toate consecinţele penale ale hotăracircrii judecătoreşti pronunţate icircn baza legii vechi cu privire la acea faptă (art 12 C pen) Printre consecinţele penale ale dezincriminării faptei icircnlăturate prin intrarea icircn vigoare a legii noi dezincriminatoare este şi aceea ca hotăracircrea de condamnare pronunţată pentru fapta dezincriminată să nu poată constitui primul termen al recidiveiCu privire la cel de-al doilea termen al recidivei pentru existenţa recidiveidupă condamnare este necesară icircndeplinirea următoarelor condiţiibull infractorul să săvacircrşească din nou o infracţiune cu intenţie Nu se cereca infracţiunea să fie de aceeaşi natură ca aceea pentru care infractorul a fostcondamnat anterior Legea consacră deci aşa-numita recidivă generalăInfracţiunea poate avea forma tentativei sau a faptului consumat sau poateconsta icircn participarea la săvacircrşirea acestora ca autor instigator sau complice(art144 Cpen) Este necesar icircnsă ca infracţiunea săvacircrşită din nou să fieintenţionată adică să fie săvacircrşită cu intenţie directă indirectă sau depăşită(praeterintenţie) Această cerinţă introdusă prin modificarea din 1973 aCodului penal are ca scop restracircngerea sferei recidivei la infracţiunile săvacircrşite cu intenţie fiindcă numai icircn cazul săvacircrşirii acestora se poate vorbi de perseverenţa infracţională a recidivistului Icircn ce priveşte asimilarea intenţiei depăşite cu intenţia directă sau indirectă ca o condiţie pentru existenţa atacirct a primului termen cacirct şi a celui de-al doilea termen al recidivei aceasta se justifică prin icircmprejurarea că primum delictum din compunerea infracţiunii praeterintenţionate este săvacircrşit cu intenţie şi el stă la baza rezultatului mai grav chiar dacă acesta este produs din culpăbull pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvacircrşită din nou să fieicircnchisoarea mai mare de un an Această cerinţă prevăzută prin modificarea

25

Codului penal din 1973 are şi ea ca scop restracircngerea sferei recidivei lainfracţiuni de o anumită gravitate Legea are icircn vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune icircn configuraţia tipică a acesteia sau după caz icircntr-o variantă agravată sau atenuată Maximul special al pedepsei icircnchisorii pentru această infracţiune trebuie să depăşească un an Spre deosebire deci de primul termen a cărui gravitate se exprimă icircn pedeapsa aplicată de instanţa judecătorească gravitatea celui de-al doilea termen al recidivei se exprimă icircn pedeapsa prevăzută de lege Dacă această pedeapsă este icircnchisoarea de un an sau mai mică ori amendă infracţiunea săvacircrşită nu poate constitui al doilea termen al recidivei Pedeapsa ce se ia icircn considerare este aceea prevăzută delege pentru infracţiunea tip chiar dacă infracţiunea săvacircrşită din nou are forma tentativeibull infracţiunea care constituie cel de-al doilea termen al recidivei dupăcondamnare trebuie să fie săvacircrşită icircnainte de icircnceperea executării pedepseianterioare icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare Nouainfracţiune trebuie să fie săvacircrşită deci icircn intervalul cuprins icircntre data rămacircnerii definitive a hotăracircrii de condamnare şi data la care pedeapsa este icircn icircntregime executată sau considerată ca executată Nu interesează deci dacă hotăracircrea anterioară a fost sau nu pusă icircn executare dacă executarea pedepsei a fost suspendată condiţionat sau dacă s-a dispus obligarea condamnatului la muncă corecţională dacă condamnatul se află icircn penitenciar icircn stare de libertate condiţionată sau icircn stare de evadareCel de-al doilea termen al recidivei constă din săvacircrşirea unei singureinfracţiuni care icircndeplineşte condiţiile prevăzute de lege b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei estereglementată prin dispoziţia din art 37 alin l lit b C pen care prevede căexistă recidivă şi atunci cicircnd după executarea unei pedepse cu icircnchisoarea mai mare de 6 luni după graţierea totală a restului de pedeapsă ori după icircmplinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Recidiva după executare nu se deosebeşte deci icircn esenţă de recidiva după condamnare decacirct prin icircmprejurarea că săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregime pedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată Reabilitarea fiind o cauză care icircnlătură consecinţele condamnării printre care şi starea de recidivă este firesc ca o condamnare icircn privinţa căreia a intervenit reabilitarea de drept (art 134 86 62 alin 6 C pen) sau reabilitarea judecătorească (art 135 şi urm C pen) să nu mai poată constitui primul termen al recidivei

26

Legea prevede icircnsă că acelaşi efect icircl produce şi icircmplinirea termenelor dereabilitare Este vorba de termenele a căror icircmplinire atrage reabilitarea de drept sau a celor după icircmplinirea cărora este posibilă reabilitarea judecătorească (art 135 C pen) Legiuitorul a considerat că după trecerea acestor termene de la executarea pedepsei termene icircn cursul cărora fostul condamnat nu a săvacircrşit din nou o infracţiune nu se mai poate vorbi de o perseverenţă infracţională caracteristică recidivei Legea noastră penală nu admite deci aşa-numita recidivă perpetuă consacracircnd dimpotrivă recidiva temporarăCu privire la cel de-al doilea termen ai recidivei după executare legeaprevede aceleaşi condiţii ca şi la recidiva după condamnare Infracţiuneasăvacircrşită din nou poate fi de orice natură icircnsă trebuie să fie săvacircrşită cuintenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune trebuie să fie icircnchisoarea mai mare de un an Săvacircrşirea infracţiunii trebuie să aibă loc după data terminării executării pedepsei după data publicării decretului de graţiere totală sau a restului de pedeapsă sau respectiv după data la care s-a icircmplinit termenul de prescripţie a executării pedepsei anterioarec) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen existărecidivă şi atunci cacircnd după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu icircnchisoare pacircnă la 6 luni sau după executare după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescrierea executării a cel puţin trei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Legea reglementează deci aşa-numita mică recidivă care se deosebeşte de marea recidivă prin structura primului termen care este multiplu Recidiva mică poate exista fie ca recidivă după condamnare fie ca recidivă după executarePentru existenţa primului termen al recidivei mici legea prevedeurmătoarele condiţiibull să existe cel puţin trei condamnări definitive fiecare dintre ele lapedeapsa icircnchisorii de 6 luni sau mai mică (recidivă după condamnare) sauinfractorul să fi executat icircn icircntregime ori să fi beneficiat de graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori de prescripţia executării a cel puţin trei asemenea pedepse (recidivă după executare) Dacă sunt mai puţin de trei condamnări sau dacă acestea nu se referă la pedepse cu icircnchisoare nu poate exista primul termen al recidiveibull toate cele trei infracţiuni pentru care au fost pronunţate pedepselerespective să fie săvacircrşite cu intenţie ca şi icircn cazul celorlalte modalităţi alerecidivei şi tot pentru a se dovedi perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist

27

bull să nu existe vreunul din cazurile prevăzute icircn art 38 alin l şi 2 C penicircn care condamnarea anterioară nu poate constitui primul termen al recidiveiIcircn ce priveşte cel de-al doilea termen al micii recidive condiţiile cerutepentru existenţa sa sunt aceleaşi ca şi icircn cazul marii recidive Se cere cainfracţiunea săvacircrşită din nou care poate fi diferită ca natură de celelalte (celpuţin trei) săvacircrşite anterior să fie comisă cu intenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune să fie icircnchisoarea mai mare de un anStarea de recidivă constituie o cauză de agravare a pedepsei icircn oricaredintre modalităţile prevăzute de legeRecidiva icircn cazul persoanei juridiceNoul text al art 402 recent introdus icircn Codul penal prevede că existărecidivă pentru persoana juridică icircn următoarele cazurindash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară nu a fost executatăndash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară a fost executată sau considerată ca executatăTratamentul sancţionator al recidivei persoanei juridicePotrivit art 402 alin2 din Cpen icircn cazul recidivei prevăzută icircn alin 1lita amenda stabilită pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior şi amenda aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc potrivit art 401 alin 1 şi 3 cu precizarea că sporul prevăzută de art 401 alin1 poate fi mărit pacircnă la jumătateIcircn ipoteza icircn care amenda anterioară aplicată persoanei juridice a fostexecutată icircn parte contopirea se face icircntre amenda ce a mai rămas de executat şi amenda aplicată pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior (art 402 alin3 Cpen) Pentru cea de a doua modalitate a recidivei prevăzută icircn art 402 alin 1litb se aplică pedeapsa amenzii pacircnă la maximul special prevăzut icircnart 711alin 2 sau 3 iar dacă acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la două treimi din acel maximUltimul alineat al art 402 Cpen soluţionează şi situaţia icircn care după rămacircnerea definitivă a hotăracircrii de condamnare a persoanei juridice şi mai icircnainte ca amenda să fi fost executată sau considerată ca executată se descoperă că persoana juridică condamnată se află icircn stare de recidivă Icircn asemenea situaţii textul prevede că instanţa va aplica dispoziţiile din alin 2 ale art 402 Cpen icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit a iar icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit b va face aplicarea dispoziţiilor din alin 4 ale aceluiaşi text Top of the Document

28

4 Pluralitatea intermediarăA Noţiune şi caracterizare Există pluralitate intermediară de infracţiuniatunci cacircnd după condamnarea definitivă a infractorului pentru o infracţiunesăvacircrşită anterior acesta comite din nou o infracţiune icircnainte de icircncepereaexecutării pedepsei icircn timpul executării sau icircn stare de evadare şi nu sunticircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Estevorba aşadar de o pluralitate de infracţiuni care nu constituie concurs deinfracţiuni deoarece infractorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (sau pentru un concurs de infracţiuni) şi apoi icircnainte de icircnceperea executării pedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare deci icircnainte de executarea icircn icircntregime a pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune Aceeaşi pluralitate de infracţiuni astfel realizată nu constituie nici stare de recidivă deoarece nu sunt icircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa recidiveiIcircntr-adevăr din reglementarea legală a recidivei s-a putut constata căexistenţa unei condamnări definitive a infractorului considerată drept criteriu de deosebire icircntre concursul de infracţiuni şi recidivă nu este suficientă pentru a caracteriza respectiva pluralitate de infracţiuni ca recidivă Pe lacircngă cerinţa unei condamnări definitive legea prevede şi anumite condiţii atacirct cu privire la primul termen al recidivei cacirct şi cu privire la cel de-al doilea termen al acesteia iar neicircndeplinirea acestor condiţii duce la inexistenţa stării de recidivă Astfel de exemplu dacă condamnarea anterioară indiferent de durata pedepsei este privitoare la o infracţiune săvacircrşită din culpă sau deşi priveşte o infracţiune intenţionată pedeapsa aplicată este icircnchisoarea de 6 luni sau o pedeapsă mai uşoară nu poate exista stare de recidivă De asemenea icircn cazul icircn care este realizat primul termen al recidivei dar infracţiunea săvacircrşită din nou este o infracţiune din culpă sau deşi este o infracţiune săvacircrşită cu intenţie pedeapsa pe care legea o prevede este icircnchisoarea de 6 luni sau mai mică iarăşi nu există recidivăToate aceste cazuri formează o situaţie intermediară icircntre concursul deinfracţiuni şi recidiva după condamnare o pluralitate de infracţiuni care contrar dispoziţiei art 32 C pen nu constituie nici concurs de infracţiuni nici recidivăB Consecinţe juridice Trăsăturile caracteristice pluralităţii intermediareimpun o reglementare specială a consecinţelor juridice pe care le antrenează icircn legătură cu stabilirea şi aplicarea pedepsei icircn asemenea situaţii Sub acestaspect art 40 din actualul Cod penal prevede că pentru pluralitatea intermediară pedeapsa se aplică potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni

Top of the Document

29

• UNITATEA SI PLURALITATEA DE INFRACTIUNI
• c) pluralitatea intermediară de infractiuni
• Unitatea infracţiunii
• 1 Generalităţi privind unitatea şi pluralitatea de infracţiuni
• Top of the Document
• 2 Unitatea naturală de infracţiune
• Icircn literatura de specialitate se face distincţie icircntre
• 3 Unitatea legală de infracţiune
• A Infracţiunea continuată
• Top of the Document
• B Infracţiunea complexă
• a) Noţiune şi caracterizare Potrivit unui concept unanim acceptat icircn
• b) Forme şi modalităţi
• c) Complexitatea naturală
• C Infracţiunea progresivă
• a) Noţiune şi caracterizare Denumirea de infracţiune progresivă este dată
• b) Efectele juridice Ţinacircndu-se seama de specificul infracţiunii
• D Infracţiunea de obicei
• a) Noţiune şi caracterizare Este denumită infracţiune de obicei sau de
• b) Efectele juridice Infracţiunea de obicei este şi ea o formă atipică a
• PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI
• 1 Consideraţii generale
• Top of the Document
• 2 Concursul de infracţiuni
• a) Concursul real (material) de infracţiuni Această formă a concursului
• b) Concursul ideal (formal) de infracţiuni Icircn teoria dreptului penal şi
• a) cacircnd s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe
• b) cacircnd s-au stabilit numai pedepse cu icircnchisoare se aplică pedeapsa cea
• c) cacircnd s-au stabilit numai amenzi se aplică cea mai mare care poate fi
• d) cacircnd s-a stabilit o pedeapsă cu icircnchisoare şi o pedeapsă cu amendă se
• e) cacircnd s-au stabilit mai multe pedepse cu icircnchisoare şi mai multe pedepse
• 3 Recidiva
• a) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediul
• b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei este
• c) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen există
• 4 Pluralitatea intermediară

cu cel anterior (deoarece sporul anterior fusese aplicat prin hotăracircre judecătorească definitivă şi dobacircndise autoritate de lucru judecat)bull cacircnd infractorul a fost condamnat definitiv pentru toate infracţiunileconcurente icircnsă prin hotăracircri judecătoreşti diferite Icircn asemenea situaţiiinstanţa icircnvestită cu cererea de contopire a tuturor pedepselor va descontopipedepsele contopite anterior va icircnlătura sporurile aplicate şi va repunepedepsele icircn individualitatea lor iar apoi va proceda la recontopirea pedepselor aplicacircnd cea mai grea dintre pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente la care va trebui să aplice un spor cel puţin egal cu cel mai mare care a fost icircnlăturat la descontopire Evident că atunci cacircnd instanţa stabileşte sporul pentru icircntreaga pluralitate de infracţiuni va trebui să evalueze atacirct numărul cacirct şi natura pedepselor stabilite anterior şi care reflectă gradul de pericol social al infracţiunilor judecate anterior definitivIcircn ipoteza icircn care condamnatul a executat integral sau icircn parte pedeapsaaplicată prin hotăracircrea judecătorească anterioară ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente aşa cum prevăd dispoziţiile art 36 alin 3 CpenIcircn situaţia icircn care pedeapsa detenţiei pe viaţă a fost comutată sau icircnlocuităcu pedeapsa icircnchisorii aceasta se va contopi după aceleaşi reguli mai susarătate (art 36 alin 4 Cpen)Situaţii specialeIcircn cazul icircn care după contopirea pedepselor intervine amnistia saugraţierea se va proceda după cum urmeazăndash amnistia şi respectiv graţierea nu se vor aplica la pedeapsa rezultantăci la fiecare infracţiune concurentă şi respectiv la fiecare pedeapsăndash cacircnd actul de amnistie sau graţiere este incident numai unora dintreinfracţiuni ori dintre pedepse se va dispune descontopirea pedepselor care vor fi repuse icircn individualitatea lor şi apoi se va aplica amnistia ori graţierea după care pedepsele rămase executabile se vor recontopi şi bineicircnţeles se va reaprecia sporul (dacă rămacircne de executat numai o singură pedeapsă sporul va fi icircnlăturat iar dacă nu se mai execută majoritatea pedepselor sporul iniţial va putea fi redus şi chiar icircnlăturat)Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente săvacircrşite depersoana juridică Potrivit art 401 recent introdus prin ultima modificare a Codului penal icircn caz de concurs de infracţiuni săvacircrşite de persoana juridică se stabileşte pedeapsa amenzii pentru fiecare infracţiune icircn parte şi se aplică amenda cea mai mare care poate fi sporită pacircnă la maximul special prevăzut icircn art 711 alin 2 sau 3 iar dacă acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la o treime din acel maximIcircn ipoteza icircn care o persoană juridică definitiv condamnată este judecată

19

ulterior pentru o infracţiune concurentă precum şi atunci cacircnd după ce ohotăracircre de condamnare a rămas definitivă se constată că persoana juridicăsuferise şi o altă condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentăinstanţa va proceda conform dispoziţiilor art 401 mai sus arătateReferitor la modul icircn care se aplică pedepsele complementare şi măsurilede siguranţă luate faţă de o persoană juridică pentru infracţiuni concurenteart 401 icircn alin 3 C pen prevede că sunt aplicabile dispoziţiile art 35referitoare la modul de aplicare a acestor pedepse şi măsuri icircn cazul persoanei fizice

Top of the Document

3 RecidivaA Noţiune şi caracterizare Recidiva este o altă formă de bază apluralităţii de infracţiuni care constă icircn săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni de către o persoană care a fost condamnată definitiv pentru o altă infracţiune Ceea ce caracterizează recidiva este deci icircmprejurarea că pluralitatea de infracţiuni săvacircrşite de aceeaşi persoană este realizată icircntr-un anumit mod şi anume după ce făptuitorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (eventual pentru două sau mai multe infracţiuni) mai săvacircrşeşte ulterior icircnainte de a icircncepe executarea pedepsei icircn timpul executării acesteia ori icircn stare de evadare sau după ce a executat pedeapsa una sau eventual mai multe infracţiuni icircn anumite condiţiiDeosebirea evidentă fată de concursul de infracţiuni o constituieintervenţia unei hotăracircri judecătoreşti definitive de condamnare icircn dispreţulcăreia infractorul continuă activitatea infracţională săvacircrşind din nou oinfracţiune sau mai multe Această deosebire dintre autorul unui concurs deinfracţiuni şi acela al unei recidive este dublată de o deosebire esenţială careconstă icircn periculozitatea celui care recidivează Prin săvacircrşirea uneia sau maimultor noi infracţiuni după ce a fost condamnat definitiv pentru o altă sau alte infracţiuni acest infractor atrage atenţia că este incorigibil şi deci că prezintă un grad mare de pericol pentru societate Această icircmprejurare determină pe planul dreptului penal necesitatea elaborării unor măsuri de apărare specifice Este de reţinut icircn acest sens că existenţa recidivei stă la baza distincţiei ce se face icircntre infractorul primar şi infractorul recidivist Denumirea de infractor primar este dată infractorului care nu a mai fost anterior condamnat pentru una sau eventual pentru un concurs de infracţiuni precum şi celui care a mai fost condamnat icircnsă condamnarea nu icircndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Icircn mod corespunzător denumirea de infractor recidivist este dată infractorului care a mai fost condamnat şi care după condamnarea definitivă sau după

20

executarea pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune icircn condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivăDistincţia icircntre infractorii primari şi infractorii recidivişti este importantăfiindcă legea penală prevede un tratament sancţionator mai sever pentruinfractorul recidivist Infractorii recidivişti sunt apoi exceptaţi de regulă de la beneficiul unor acte de clemenţă (amnistie graţiere) şi sunt prevăzute icircn lege şi alte condiţii restrictive icircn privinţa acestora referitor la liberarea lorcondiţionată precum şi la obţinerea reabilităriiB Structura Existenţa unei condamnări definitive a infractorului catrăsătură caracteristică a recidivei determină o anumită structurare ainfracţiunilor care alcătuiesc această formă a pluralităţiiAşa cum am arătat conceptul de recidivă este condiţionat de existenţaunei condamnări definitive a infractorului pentru una ori mai multe infracţiuni săvacircrşite anterior săvacircrşirea din nou de către acesta a unei infracţiuniCondamnarea definitivă şi infracţiunea săvacircrşită din nou apar aşadar caelemente constitutive ale stării de recidivă Acestor două elemente icircn teoriadreptului penal li s-a dat denumirea de termeni ai recidiveiPrimul termen al recidivei este format totdeauna dintr-o condamnaredefinitivă la o pedeapsă privativă de libertate iar al doilea termen al recidive este format totdeauna din săvacircrşirea din nou a unei infracţiuniCei doi termeni ai recidivei sunt ei icircnşişi susceptibili de numeroasevariaţiuni se pot prezenta sub forme diferite determină la racircndul lor o anumită configuraţie a stării de recidivă Astfel de exemplu primul termen al recidivei poate fi o hotăracircre definitivă de condamnare la pedeapsa icircnchisorii variabilă ca durată este posibil ca hotăracircrea să nu fie pusă icircncă icircn executare să se afle icircn curs de executare sau ca pedeapsa să fie icircn icircntregime executată sau considerată ca executată hotăracircrea de condamnare poate fi pronunţată uneori de către o instanţă judecătorească străină pedeapsa solicitată poate privi o singură infracţiune sau un concurs de infracţiuni etc La racircndul său cel de-al doilea termen al recidivei poate consta din săvacircrşirea unei infracţiuni de gravitate diferită de acelaşi fel cu infracţiunea sau infracţiunile săvacircrşite anterior sau diferită de acestea la un interval mai mare sau mai mic de timp de la executarea pedepsei etcReglementarea recidivei a trebuit să ţină seama de trăsăturile esenţiale şide variaţiunile pe care le prezintă cei doi termeni ai recidiveiC Modalităţi ale recidivei icircn cazul persoanei fizice Icircn teoria dreptuluipenal s-a dat denumirea de modalităţi ale recidivei felului icircn care se prezintă icircn concret recidiva icircn raport cu variaţiunile la care sunt supuşi cei doi termeni ai recidivei Cunoaşterea acestor modalităţi este importantă pentru

21

mai buna cunoaştere a icircnseşi reglementărilor legale privind recidiva Cele mai cunoscute dintre modalităţile recidivei sunta) Recidiva după condamnare (denumită şi recidivă postcondamnatoriesau recidiva fictivă) şi recidiva după executare (denumită şi recidivapostexecutorie sau recidivă reală)Se consideră recidivă după condamnare săvacircrşirea din nou a uneiinfracţiuni mai icircnainte ca infractorul să fi executat icircn icircntregime pedeapsa la care a fost anterior condamnat sau mai icircnainte ca pedeapsa să fi fost eventualconsiderată ca executatăDimpotrivă recidiva se consideră după executare atunci cacircnd săvacircrşireadin nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregimepedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată icircnicircntregime Icircntre cele două modalităţi există nu numai o deosebire formală dar şi o deosebire de fond decurgacircnd din caracterul specific al recidivei după executare care dovedeşte că cel condamnat nu s-a reeducat sub influenţa pedepsei spre deosebire de recidiva după condamnare la care proba incorigibilităţii prin pedeapsă nu este făcută Pornind de la această deosebire unii autori au dat denumirea de bdquorealărdquo recidivei după executare şi bdquofictivărdquo sau bdquoformalărdquo recidivei după condamnare Denumirile acestea nu sunt icircnsă justificate deoarece şi recidiva după condamnare este tot aşa de reală ca şi recidiva după executare Recidiva după condamnare este şi ea o dovadă a perseverenţei infracţionale a infractorului care icircn dispreţul unei condamnări definitive pronunţate icircmpotriva sa săvacircrşeşte totuşi din nou o infracţiuneDe aceea este admis că recidiva poate exista icircn ambele modalităţidiferenţierea dintre ele determinacircnd numai o oarecare deosebire de tratamentb) Recidiva generală şi recidiva specială Recidiva este denumităgenerală atunci cacircnd infracţiunile săvacircrşite adică infracţiunea pentru care s-a pronunţat condamnarea definitivă şi infracţiunea săvacircrşită din nou sunt diferite ca gen sau specie recidiva nefiind condiţionată de o asemănare icircntreinfracţiunile ce intră icircn compunerea celor doi termeni Dimpotrivă recidiva este specială atunci cacircnd icircntre infracţiunile respective există asemănare adică ele sunt de aceeaşi natură Recidiva specială este considerată mai periculoasă ea dovedind o anume specializare a infractorului şi deci o perseverenţă infracţionalăc) Recidiva absolută şi recidiva relativă Recidiva este denumită absolutăatunci cacircnd existenţa ei nu este condiţionată de gravitatea primei condamnări şi relativă atunci cacircnd pedeapsa anterioară este de o anumită gravitate şidovedeşte perseverenţa infracţională a infractorului

22

d) Recidiva mare şi recidiva mică La recidiva mare primul termen icirclconstituie o condamnare la o pedeapsă de o gravitate mai mare care relevă prin ea icircnsăşi periculozitatea infractorului care perseverează icircn aceste condiţii săvacircrşind noi infracţiuni Din contră denumirea de mică recidivă a fost atribuită recidivei la care primul termen este format nu din una singură ci din mai multe condamnări la pedepse mici ce nu depăşesc o anume gravitate consideracircndu-se că numai după mai multe condamnări la pedepse mai uşoare infractorul relevă acea periculozitate specifică recidivistuluie) Recidiva temporară şi recidiva perpetuă Distincţia are icircn vedereintervalul de timp de la condamnare sau de la executarea pedepsei icircn caretrebuie să se săvacircrşească din nou o infracţiune pentru a exista recidivă Dinacest punct de vedere recidiva este perpetuă atunci cacircnd se realizeazăindiferent de intervalul la care s-ar săvacircrşi din nou o infracţiune şi temporară atunci cacircnd se realizează numai dacă săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni a avut loc icircnlăuntrul unui anumit termen de la condamnare sau de la executarea pedepsei anterioare Este admisă icircn general recidiva temporarăf) Recidiva cu efect unic şi recidiva cu efecte progresive Distincţia are icircnvedere efectele pe care le produce recidiva asupra pedepsei pentru infracţiunea săvacircrşită icircn această stare Recidiva cu efect unic este aceea ale cărei efecte sunt aceleaşi ori de cacircte ori s-ar repeta starea de recidivă Recidiva cu efecte progresive este aceea ale cărei consecinţe se agravează progresiv cu fiecare nouă recidivăg) Recidiva teritorială şi recidiva internaţională Recidiva se numeşteteritorială atunci cacircnd existenţa ei este condiţionată de cerinţa ca primul săutermen să fie o hotăracircre de condamnare pronunţată de o instanţă naţională spre deosebire de recidiva zisă internaţională la care primul termen poate fi o condamnare pronunţată icircn străinătate Admiterea recidivei internaţionaleimplică recunoaşterea hotăracircrilor judecătoreşti străine şi este determinată denecesitatea cooperării internaţionale icircn lupta cu criminalitateaD Reglementarea recidivei icircn legea penală icircn vigoare icircn cazul persoaneifizice Icircn reglementarea instituţiei recidivei icircn dreptul nostru penal au fost avute icircn vedere modalităţile sus-examinate Reglementarea se face prin dispoziţiile din art 37-39 Cpen modalităţile principale ale recidivei fiind recidiva după condamnare recidiva după executare şi mica recidivă care poate fi după condamnare sau după executarea) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediulmateriei pentru instituţia recidivei a fost modificată recent avacircnd denumireabdquorecidiva icircn cazul persoanei fizicerdquo Această modificare a fost impusă deintroducerea icircn Codul penal a persoanei juridice ca un nou subiect activ alinfracţiunii şi al răspunderii penale

23

Potrivit dispoziţiilor art 37 alin l lit a C pen există recidivă pentrupersoana fizică atunci cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri decondamnare la pedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni cel condamnatsăvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie icircnainte de icircnceperea executăriipedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare iar pedeapsaprevăzută de lege pentru a doua infracţiune este icircnchisoarea mai mare de un anDin analiza dispoziţiei legale rezultă condiţiile prevăzute de lege pentruexistenţa recidivei icircn această modalitate Astfel cu privire la primul termen se cer icircndeplinite următoarele condiţiibull să existe o hotăracircre definitivă de condamnare a infractorului lapedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni Dacă hotăracircrea nu era definitivă icircnmomentul săvacircrşirii celei de-a doua infracţiuni nu va exista recidivă ci concurs de infracţiuni De asemenea dacă pedeapsa nu este icircnchisoarea mai mare de 6 luni ci de 6 luni sau mai mică iarăşi nu va exista recidivă Pedeapsa prevăzută icircn hotăracircrea de condamnare poate fi aplicată de instanţă pentru o singură infracţiune sau pentru un concurs de infracţiuni Icircn acest din urmă caz este vorba de pedeapsa rezultată care trebuie să fie mai mare de 6 luni chiar dacă pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente luate separat nu depăşesc nici una durata de 6 luni Poate constitui primul termen al recidivei după condamnare ca de altfel şi al recidivei după executare chiar şi o hotăracircre de condamnare pronunţată icircn străinătate Aceasta rezultă din dispoziţia din alin 2 al art 37 C pen care prevede că pentru stabilirea stării de recidivă icircn aceste cazuri se poate ţine seama şi de hotăracircrea de condamnare pronunţată icircn străinătate pentru o faptă prevăzută şi de legea romacircnă dacă acea hotăracircre a fost recunoscută potrivit dispoziţiilor legii Aceste dispoziţii sunt cele din art 519 şi urm C pr pen Legea noastră penală consacră aşadar aşa-numita recidivă internaţionalăbull hotăracircrea de condamnare să fi fost pronunţată pentru o infracţiunesăvacircrşită cu intenţie Această condiţie rezultă din dispoziţia prevăzută icircn art 38 alin l lit a C pen dispoziţie introdusă prin Legea nr 61973 de modificare a Codului penal care prevede că la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare la infracţiunile săvacircrşite din culpăPrin prevederea acestei condiţii a fost subliniată trăsătura caracteristică arecidivei aceea de a exprima perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist perseverenţă care nu este posibilă decacirct icircn cazul infracţiunilor cuintenţiebull hotăracircrea de condamnare să nu fie dintre acelea icircn care potrivit legiinu se tine seama la stabilirea stării de recidivă

24

Legea prevede icircn art 38 C pen o serie de cazuri icircn care o hotăracircre decondamnare definitivă nu poate constitui primul termen al recidivei Potrivitacestor dispoziţii la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare landash infracţiunile săvacircrşite icircn timpul minorităţii Această dispoziţie areraţiunea de a-l degreva pe minor icircn viitor de urmările prejudiciabile ale unor fapte săvacircrşite icircn perioada minorităţii cacircnd personalitatea sa era icircn curs de formarendash infracţiunile săvacircrşite din culpă Această dispoziţie a fost introdusă prinndash infracţiunile amnistiate Amnistia fiind o cauză care icircnlătură răspunderea penală a făptuitorului pentru infracţiunea săvacircrşită (art 119 C pen) este firesc ca hotăracircrea de condamnare privitoare la o infracţiune amnistiată să nu mai poată constitui primul termen al recidiveindash faptele nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală După cumeste ştiut dezincriminarea unei fapte (abolitio criminis) prin legea nouă face să icircnceteze toate consecinţele penale ale hotăracircrii judecătoreşti pronunţate icircn baza legii vechi cu privire la acea faptă (art 12 C pen) Printre consecinţele penale ale dezincriminării faptei icircnlăturate prin intrarea icircn vigoare a legii noi dezincriminatoare este şi aceea ca hotăracircrea de condamnare pronunţată pentru fapta dezincriminată să nu poată constitui primul termen al recidiveiCu privire la cel de-al doilea termen al recidivei pentru existenţa recidiveidupă condamnare este necesară icircndeplinirea următoarelor condiţiibull infractorul să săvacircrşească din nou o infracţiune cu intenţie Nu se cereca infracţiunea să fie de aceeaşi natură ca aceea pentru care infractorul a fostcondamnat anterior Legea consacră deci aşa-numita recidivă generalăInfracţiunea poate avea forma tentativei sau a faptului consumat sau poateconsta icircn participarea la săvacircrşirea acestora ca autor instigator sau complice(art144 Cpen) Este necesar icircnsă ca infracţiunea săvacircrşită din nou să fieintenţionată adică să fie săvacircrşită cu intenţie directă indirectă sau depăşită(praeterintenţie) Această cerinţă introdusă prin modificarea din 1973 aCodului penal are ca scop restracircngerea sferei recidivei la infracţiunile săvacircrşite cu intenţie fiindcă numai icircn cazul săvacircrşirii acestora se poate vorbi de perseverenţa infracţională a recidivistului Icircn ce priveşte asimilarea intenţiei depăşite cu intenţia directă sau indirectă ca o condiţie pentru existenţa atacirct a primului termen cacirct şi a celui de-al doilea termen al recidivei aceasta se justifică prin icircmprejurarea că primum delictum din compunerea infracţiunii praeterintenţionate este săvacircrşit cu intenţie şi el stă la baza rezultatului mai grav chiar dacă acesta este produs din culpăbull pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvacircrşită din nou să fieicircnchisoarea mai mare de un an Această cerinţă prevăzută prin modificarea

25

Codului penal din 1973 are şi ea ca scop restracircngerea sferei recidivei lainfracţiuni de o anumită gravitate Legea are icircn vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune icircn configuraţia tipică a acesteia sau după caz icircntr-o variantă agravată sau atenuată Maximul special al pedepsei icircnchisorii pentru această infracţiune trebuie să depăşească un an Spre deosebire deci de primul termen a cărui gravitate se exprimă icircn pedeapsa aplicată de instanţa judecătorească gravitatea celui de-al doilea termen al recidivei se exprimă icircn pedeapsa prevăzută de lege Dacă această pedeapsă este icircnchisoarea de un an sau mai mică ori amendă infracţiunea săvacircrşită nu poate constitui al doilea termen al recidivei Pedeapsa ce se ia icircn considerare este aceea prevăzută delege pentru infracţiunea tip chiar dacă infracţiunea săvacircrşită din nou are forma tentativeibull infracţiunea care constituie cel de-al doilea termen al recidivei dupăcondamnare trebuie să fie săvacircrşită icircnainte de icircnceperea executării pedepseianterioare icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare Nouainfracţiune trebuie să fie săvacircrşită deci icircn intervalul cuprins icircntre data rămacircnerii definitive a hotăracircrii de condamnare şi data la care pedeapsa este icircn icircntregime executată sau considerată ca executată Nu interesează deci dacă hotăracircrea anterioară a fost sau nu pusă icircn executare dacă executarea pedepsei a fost suspendată condiţionat sau dacă s-a dispus obligarea condamnatului la muncă corecţională dacă condamnatul se află icircn penitenciar icircn stare de libertate condiţionată sau icircn stare de evadareCel de-al doilea termen al recidivei constă din săvacircrşirea unei singureinfracţiuni care icircndeplineşte condiţiile prevăzute de lege b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei estereglementată prin dispoziţia din art 37 alin l lit b C pen care prevede căexistă recidivă şi atunci cicircnd după executarea unei pedepse cu icircnchisoarea mai mare de 6 luni după graţierea totală a restului de pedeapsă ori după icircmplinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Recidiva după executare nu se deosebeşte deci icircn esenţă de recidiva după condamnare decacirct prin icircmprejurarea că săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregime pedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată Reabilitarea fiind o cauză care icircnlătură consecinţele condamnării printre care şi starea de recidivă este firesc ca o condamnare icircn privinţa căreia a intervenit reabilitarea de drept (art 134 86 62 alin 6 C pen) sau reabilitarea judecătorească (art 135 şi urm C pen) să nu mai poată constitui primul termen al recidivei

26

Legea prevede icircnsă că acelaşi efect icircl produce şi icircmplinirea termenelor dereabilitare Este vorba de termenele a căror icircmplinire atrage reabilitarea de drept sau a celor după icircmplinirea cărora este posibilă reabilitarea judecătorească (art 135 C pen) Legiuitorul a considerat că după trecerea acestor termene de la executarea pedepsei termene icircn cursul cărora fostul condamnat nu a săvacircrşit din nou o infracţiune nu se mai poate vorbi de o perseverenţă infracţională caracteristică recidivei Legea noastră penală nu admite deci aşa-numita recidivă perpetuă consacracircnd dimpotrivă recidiva temporarăCu privire la cel de-al doilea termen ai recidivei după executare legeaprevede aceleaşi condiţii ca şi la recidiva după condamnare Infracţiuneasăvacircrşită din nou poate fi de orice natură icircnsă trebuie să fie săvacircrşită cuintenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune trebuie să fie icircnchisoarea mai mare de un an Săvacircrşirea infracţiunii trebuie să aibă loc după data terminării executării pedepsei după data publicării decretului de graţiere totală sau a restului de pedeapsă sau respectiv după data la care s-a icircmplinit termenul de prescripţie a executării pedepsei anterioarec) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen existărecidivă şi atunci cacircnd după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu icircnchisoare pacircnă la 6 luni sau după executare după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescrierea executării a cel puţin trei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Legea reglementează deci aşa-numita mică recidivă care se deosebeşte de marea recidivă prin structura primului termen care este multiplu Recidiva mică poate exista fie ca recidivă după condamnare fie ca recidivă după executarePentru existenţa primului termen al recidivei mici legea prevedeurmătoarele condiţiibull să existe cel puţin trei condamnări definitive fiecare dintre ele lapedeapsa icircnchisorii de 6 luni sau mai mică (recidivă după condamnare) sauinfractorul să fi executat icircn icircntregime ori să fi beneficiat de graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori de prescripţia executării a cel puţin trei asemenea pedepse (recidivă după executare) Dacă sunt mai puţin de trei condamnări sau dacă acestea nu se referă la pedepse cu icircnchisoare nu poate exista primul termen al recidiveibull toate cele trei infracţiuni pentru care au fost pronunţate pedepselerespective să fie săvacircrşite cu intenţie ca şi icircn cazul celorlalte modalităţi alerecidivei şi tot pentru a se dovedi perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist

27

bull să nu existe vreunul din cazurile prevăzute icircn art 38 alin l şi 2 C penicircn care condamnarea anterioară nu poate constitui primul termen al recidiveiIcircn ce priveşte cel de-al doilea termen al micii recidive condiţiile cerutepentru existenţa sa sunt aceleaşi ca şi icircn cazul marii recidive Se cere cainfracţiunea săvacircrşită din nou care poate fi diferită ca natură de celelalte (celpuţin trei) săvacircrşite anterior să fie comisă cu intenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune să fie icircnchisoarea mai mare de un anStarea de recidivă constituie o cauză de agravare a pedepsei icircn oricaredintre modalităţile prevăzute de legeRecidiva icircn cazul persoanei juridiceNoul text al art 402 recent introdus icircn Codul penal prevede că existărecidivă pentru persoana juridică icircn următoarele cazurindash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară nu a fost executatăndash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară a fost executată sau considerată ca executatăTratamentul sancţionator al recidivei persoanei juridicePotrivit art 402 alin2 din Cpen icircn cazul recidivei prevăzută icircn alin 1lita amenda stabilită pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior şi amenda aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc potrivit art 401 alin 1 şi 3 cu precizarea că sporul prevăzută de art 401 alin1 poate fi mărit pacircnă la jumătateIcircn ipoteza icircn care amenda anterioară aplicată persoanei juridice a fostexecutată icircn parte contopirea se face icircntre amenda ce a mai rămas de executat şi amenda aplicată pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior (art 402 alin3 Cpen) Pentru cea de a doua modalitate a recidivei prevăzută icircn art 402 alin 1litb se aplică pedeapsa amenzii pacircnă la maximul special prevăzut icircnart 711alin 2 sau 3 iar dacă acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la două treimi din acel maximUltimul alineat al art 402 Cpen soluţionează şi situaţia icircn care după rămacircnerea definitivă a hotăracircrii de condamnare a persoanei juridice şi mai icircnainte ca amenda să fi fost executată sau considerată ca executată se descoperă că persoana juridică condamnată se află icircn stare de recidivă Icircn asemenea situaţii textul prevede că instanţa va aplica dispoziţiile din alin 2 ale art 402 Cpen icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit a iar icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit b va face aplicarea dispoziţiilor din alin 4 ale aceluiaşi text Top of the Document

28

4 Pluralitatea intermediarăA Noţiune şi caracterizare Există pluralitate intermediară de infracţiuniatunci cacircnd după condamnarea definitivă a infractorului pentru o infracţiunesăvacircrşită anterior acesta comite din nou o infracţiune icircnainte de icircncepereaexecutării pedepsei icircn timpul executării sau icircn stare de evadare şi nu sunticircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Estevorba aşadar de o pluralitate de infracţiuni care nu constituie concurs deinfracţiuni deoarece infractorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (sau pentru un concurs de infracţiuni) şi apoi icircnainte de icircnceperea executării pedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare deci icircnainte de executarea icircn icircntregime a pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune Aceeaşi pluralitate de infracţiuni astfel realizată nu constituie nici stare de recidivă deoarece nu sunt icircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa recidiveiIcircntr-adevăr din reglementarea legală a recidivei s-a putut constata căexistenţa unei condamnări definitive a infractorului considerată drept criteriu de deosebire icircntre concursul de infracţiuni şi recidivă nu este suficientă pentru a caracteriza respectiva pluralitate de infracţiuni ca recidivă Pe lacircngă cerinţa unei condamnări definitive legea prevede şi anumite condiţii atacirct cu privire la primul termen al recidivei cacirct şi cu privire la cel de-al doilea termen al acesteia iar neicircndeplinirea acestor condiţii duce la inexistenţa stării de recidivă Astfel de exemplu dacă condamnarea anterioară indiferent de durata pedepsei este privitoare la o infracţiune săvacircrşită din culpă sau deşi priveşte o infracţiune intenţionată pedeapsa aplicată este icircnchisoarea de 6 luni sau o pedeapsă mai uşoară nu poate exista stare de recidivă De asemenea icircn cazul icircn care este realizat primul termen al recidivei dar infracţiunea săvacircrşită din nou este o infracţiune din culpă sau deşi este o infracţiune săvacircrşită cu intenţie pedeapsa pe care legea o prevede este icircnchisoarea de 6 luni sau mai mică iarăşi nu există recidivăToate aceste cazuri formează o situaţie intermediară icircntre concursul deinfracţiuni şi recidiva după condamnare o pluralitate de infracţiuni care contrar dispoziţiei art 32 C pen nu constituie nici concurs de infracţiuni nici recidivăB Consecinţe juridice Trăsăturile caracteristice pluralităţii intermediareimpun o reglementare specială a consecinţelor juridice pe care le antrenează icircn legătură cu stabilirea şi aplicarea pedepsei icircn asemenea situaţii Sub acestaspect art 40 din actualul Cod penal prevede că pentru pluralitatea intermediară pedeapsa se aplică potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni

Top of the Document

29

• UNITATEA SI PLURALITATEA DE INFRACTIUNI
• c) pluralitatea intermediară de infractiuni
• Unitatea infracţiunii
• 1 Generalităţi privind unitatea şi pluralitatea de infracţiuni
• Top of the Document
• 2 Unitatea naturală de infracţiune
• Icircn literatura de specialitate se face distincţie icircntre
• 3 Unitatea legală de infracţiune
• A Infracţiunea continuată
• Top of the Document
• B Infracţiunea complexă
• a) Noţiune şi caracterizare Potrivit unui concept unanim acceptat icircn
• b) Forme şi modalităţi
• c) Complexitatea naturală
• C Infracţiunea progresivă
• a) Noţiune şi caracterizare Denumirea de infracţiune progresivă este dată
• b) Efectele juridice Ţinacircndu-se seama de specificul infracţiunii
• D Infracţiunea de obicei
• a) Noţiune şi caracterizare Este denumită infracţiune de obicei sau de
• b) Efectele juridice Infracţiunea de obicei este şi ea o formă atipică a
• PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI
• 1 Consideraţii generale
• Top of the Document
• 2 Concursul de infracţiuni
• a) Concursul real (material) de infracţiuni Această formă a concursului
• b) Concursul ideal (formal) de infracţiuni Icircn teoria dreptului penal şi
• a) cacircnd s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe
• b) cacircnd s-au stabilit numai pedepse cu icircnchisoare se aplică pedeapsa cea
• c) cacircnd s-au stabilit numai amenzi se aplică cea mai mare care poate fi
• d) cacircnd s-a stabilit o pedeapsă cu icircnchisoare şi o pedeapsă cu amendă se
• e) cacircnd s-au stabilit mai multe pedepse cu icircnchisoare şi mai multe pedepse
• 3 Recidiva
• a) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediul
• b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei este
• c) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen există
• 4 Pluralitatea intermediară

ulterior pentru o infracţiune concurentă precum şi atunci cacircnd după ce ohotăracircre de condamnare a rămas definitivă se constată că persoana juridicăsuferise şi o altă condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentăinstanţa va proceda conform dispoziţiilor art 401 mai sus arătateReferitor la modul icircn care se aplică pedepsele complementare şi măsurilede siguranţă luate faţă de o persoană juridică pentru infracţiuni concurenteart 401 icircn alin 3 C pen prevede că sunt aplicabile dispoziţiile art 35referitoare la modul de aplicare a acestor pedepse şi măsuri icircn cazul persoanei fizice

Top of the Document

3 RecidivaA Noţiune şi caracterizare Recidiva este o altă formă de bază apluralităţii de infracţiuni care constă icircn săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni de către o persoană care a fost condamnată definitiv pentru o altă infracţiune Ceea ce caracterizează recidiva este deci icircmprejurarea că pluralitatea de infracţiuni săvacircrşite de aceeaşi persoană este realizată icircntr-un anumit mod şi anume după ce făptuitorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (eventual pentru două sau mai multe infracţiuni) mai săvacircrşeşte ulterior icircnainte de a icircncepe executarea pedepsei icircn timpul executării acesteia ori icircn stare de evadare sau după ce a executat pedeapsa una sau eventual mai multe infracţiuni icircn anumite condiţiiDeosebirea evidentă fată de concursul de infracţiuni o constituieintervenţia unei hotăracircri judecătoreşti definitive de condamnare icircn dispreţulcăreia infractorul continuă activitatea infracţională săvacircrşind din nou oinfracţiune sau mai multe Această deosebire dintre autorul unui concurs deinfracţiuni şi acela al unei recidive este dublată de o deosebire esenţială careconstă icircn periculozitatea celui care recidivează Prin săvacircrşirea uneia sau maimultor noi infracţiuni după ce a fost condamnat definitiv pentru o altă sau alte infracţiuni acest infractor atrage atenţia că este incorigibil şi deci că prezintă un grad mare de pericol pentru societate Această icircmprejurare determină pe planul dreptului penal necesitatea elaborării unor măsuri de apărare specifice Este de reţinut icircn acest sens că existenţa recidivei stă la baza distincţiei ce se face icircntre infractorul primar şi infractorul recidivist Denumirea de infractor primar este dată infractorului care nu a mai fost anterior condamnat pentru una sau eventual pentru un concurs de infracţiuni precum şi celui care a mai fost condamnat icircnsă condamnarea nu icircndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Icircn mod corespunzător denumirea de infractor recidivist este dată infractorului care a mai fost condamnat şi care după condamnarea definitivă sau după

20

executarea pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune icircn condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivăDistincţia icircntre infractorii primari şi infractorii recidivişti este importantăfiindcă legea penală prevede un tratament sancţionator mai sever pentruinfractorul recidivist Infractorii recidivişti sunt apoi exceptaţi de regulă de la beneficiul unor acte de clemenţă (amnistie graţiere) şi sunt prevăzute icircn lege şi alte condiţii restrictive icircn privinţa acestora referitor la liberarea lorcondiţionată precum şi la obţinerea reabilităriiB Structura Existenţa unei condamnări definitive a infractorului catrăsătură caracteristică a recidivei determină o anumită structurare ainfracţiunilor care alcătuiesc această formă a pluralităţiiAşa cum am arătat conceptul de recidivă este condiţionat de existenţaunei condamnări definitive a infractorului pentru una ori mai multe infracţiuni săvacircrşite anterior săvacircrşirea din nou de către acesta a unei infracţiuniCondamnarea definitivă şi infracţiunea săvacircrşită din nou apar aşadar caelemente constitutive ale stării de recidivă Acestor două elemente icircn teoriadreptului penal li s-a dat denumirea de termeni ai recidiveiPrimul termen al recidivei este format totdeauna dintr-o condamnaredefinitivă la o pedeapsă privativă de libertate iar al doilea termen al recidive este format totdeauna din săvacircrşirea din nou a unei infracţiuniCei doi termeni ai recidivei sunt ei icircnşişi susceptibili de numeroasevariaţiuni se pot prezenta sub forme diferite determină la racircndul lor o anumită configuraţie a stării de recidivă Astfel de exemplu primul termen al recidivei poate fi o hotăracircre definitivă de condamnare la pedeapsa icircnchisorii variabilă ca durată este posibil ca hotăracircrea să nu fie pusă icircncă icircn executare să se afle icircn curs de executare sau ca pedeapsa să fie icircn icircntregime executată sau considerată ca executată hotăracircrea de condamnare poate fi pronunţată uneori de către o instanţă judecătorească străină pedeapsa solicitată poate privi o singură infracţiune sau un concurs de infracţiuni etc La racircndul său cel de-al doilea termen al recidivei poate consta din săvacircrşirea unei infracţiuni de gravitate diferită de acelaşi fel cu infracţiunea sau infracţiunile săvacircrşite anterior sau diferită de acestea la un interval mai mare sau mai mic de timp de la executarea pedepsei etcReglementarea recidivei a trebuit să ţină seama de trăsăturile esenţiale şide variaţiunile pe care le prezintă cei doi termeni ai recidiveiC Modalităţi ale recidivei icircn cazul persoanei fizice Icircn teoria dreptuluipenal s-a dat denumirea de modalităţi ale recidivei felului icircn care se prezintă icircn concret recidiva icircn raport cu variaţiunile la care sunt supuşi cei doi termeni ai recidivei Cunoaşterea acestor modalităţi este importantă pentru

21

mai buna cunoaştere a icircnseşi reglementărilor legale privind recidiva Cele mai cunoscute dintre modalităţile recidivei sunta) Recidiva după condamnare (denumită şi recidivă postcondamnatoriesau recidiva fictivă) şi recidiva după executare (denumită şi recidivapostexecutorie sau recidivă reală)Se consideră recidivă după condamnare săvacircrşirea din nou a uneiinfracţiuni mai icircnainte ca infractorul să fi executat icircn icircntregime pedeapsa la care a fost anterior condamnat sau mai icircnainte ca pedeapsa să fi fost eventualconsiderată ca executatăDimpotrivă recidiva se consideră după executare atunci cacircnd săvacircrşireadin nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregimepedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată icircnicircntregime Icircntre cele două modalităţi există nu numai o deosebire formală dar şi o deosebire de fond decurgacircnd din caracterul specific al recidivei după executare care dovedeşte că cel condamnat nu s-a reeducat sub influenţa pedepsei spre deosebire de recidiva după condamnare la care proba incorigibilităţii prin pedeapsă nu este făcută Pornind de la această deosebire unii autori au dat denumirea de bdquorealărdquo recidivei după executare şi bdquofictivărdquo sau bdquoformalărdquo recidivei după condamnare Denumirile acestea nu sunt icircnsă justificate deoarece şi recidiva după condamnare este tot aşa de reală ca şi recidiva după executare Recidiva după condamnare este şi ea o dovadă a perseverenţei infracţionale a infractorului care icircn dispreţul unei condamnări definitive pronunţate icircmpotriva sa săvacircrşeşte totuşi din nou o infracţiuneDe aceea este admis că recidiva poate exista icircn ambele modalităţidiferenţierea dintre ele determinacircnd numai o oarecare deosebire de tratamentb) Recidiva generală şi recidiva specială Recidiva este denumităgenerală atunci cacircnd infracţiunile săvacircrşite adică infracţiunea pentru care s-a pronunţat condamnarea definitivă şi infracţiunea săvacircrşită din nou sunt diferite ca gen sau specie recidiva nefiind condiţionată de o asemănare icircntreinfracţiunile ce intră icircn compunerea celor doi termeni Dimpotrivă recidiva este specială atunci cacircnd icircntre infracţiunile respective există asemănare adică ele sunt de aceeaşi natură Recidiva specială este considerată mai periculoasă ea dovedind o anume specializare a infractorului şi deci o perseverenţă infracţionalăc) Recidiva absolută şi recidiva relativă Recidiva este denumită absolutăatunci cacircnd existenţa ei nu este condiţionată de gravitatea primei condamnări şi relativă atunci cacircnd pedeapsa anterioară este de o anumită gravitate şidovedeşte perseverenţa infracţională a infractorului

22

d) Recidiva mare şi recidiva mică La recidiva mare primul termen icirclconstituie o condamnare la o pedeapsă de o gravitate mai mare care relevă prin ea icircnsăşi periculozitatea infractorului care perseverează icircn aceste condiţii săvacircrşind noi infracţiuni Din contră denumirea de mică recidivă a fost atribuită recidivei la care primul termen este format nu din una singură ci din mai multe condamnări la pedepse mici ce nu depăşesc o anume gravitate consideracircndu-se că numai după mai multe condamnări la pedepse mai uşoare infractorul relevă acea periculozitate specifică recidivistuluie) Recidiva temporară şi recidiva perpetuă Distincţia are icircn vedereintervalul de timp de la condamnare sau de la executarea pedepsei icircn caretrebuie să se săvacircrşească din nou o infracţiune pentru a exista recidivă Dinacest punct de vedere recidiva este perpetuă atunci cacircnd se realizeazăindiferent de intervalul la care s-ar săvacircrşi din nou o infracţiune şi temporară atunci cacircnd se realizează numai dacă săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni a avut loc icircnlăuntrul unui anumit termen de la condamnare sau de la executarea pedepsei anterioare Este admisă icircn general recidiva temporarăf) Recidiva cu efect unic şi recidiva cu efecte progresive Distincţia are icircnvedere efectele pe care le produce recidiva asupra pedepsei pentru infracţiunea săvacircrşită icircn această stare Recidiva cu efect unic este aceea ale cărei efecte sunt aceleaşi ori de cacircte ori s-ar repeta starea de recidivă Recidiva cu efecte progresive este aceea ale cărei consecinţe se agravează progresiv cu fiecare nouă recidivăg) Recidiva teritorială şi recidiva internaţională Recidiva se numeşteteritorială atunci cacircnd existenţa ei este condiţionată de cerinţa ca primul săutermen să fie o hotăracircre de condamnare pronunţată de o instanţă naţională spre deosebire de recidiva zisă internaţională la care primul termen poate fi o condamnare pronunţată icircn străinătate Admiterea recidivei internaţionaleimplică recunoaşterea hotăracircrilor judecătoreşti străine şi este determinată denecesitatea cooperării internaţionale icircn lupta cu criminalitateaD Reglementarea recidivei icircn legea penală icircn vigoare icircn cazul persoaneifizice Icircn reglementarea instituţiei recidivei icircn dreptul nostru penal au fost avute icircn vedere modalităţile sus-examinate Reglementarea se face prin dispoziţiile din art 37-39 Cpen modalităţile principale ale recidivei fiind recidiva după condamnare recidiva după executare şi mica recidivă care poate fi după condamnare sau după executarea) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediulmateriei pentru instituţia recidivei a fost modificată recent avacircnd denumireabdquorecidiva icircn cazul persoanei fizicerdquo Această modificare a fost impusă deintroducerea icircn Codul penal a persoanei juridice ca un nou subiect activ alinfracţiunii şi al răspunderii penale

23

Potrivit dispoziţiilor art 37 alin l lit a C pen există recidivă pentrupersoana fizică atunci cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri decondamnare la pedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni cel condamnatsăvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie icircnainte de icircnceperea executăriipedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare iar pedeapsaprevăzută de lege pentru a doua infracţiune este icircnchisoarea mai mare de un anDin analiza dispoziţiei legale rezultă condiţiile prevăzute de lege pentruexistenţa recidivei icircn această modalitate Astfel cu privire la primul termen se cer icircndeplinite următoarele condiţiibull să existe o hotăracircre definitivă de condamnare a infractorului lapedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni Dacă hotăracircrea nu era definitivă icircnmomentul săvacircrşirii celei de-a doua infracţiuni nu va exista recidivă ci concurs de infracţiuni De asemenea dacă pedeapsa nu este icircnchisoarea mai mare de 6 luni ci de 6 luni sau mai mică iarăşi nu va exista recidivă Pedeapsa prevăzută icircn hotăracircrea de condamnare poate fi aplicată de instanţă pentru o singură infracţiune sau pentru un concurs de infracţiuni Icircn acest din urmă caz este vorba de pedeapsa rezultată care trebuie să fie mai mare de 6 luni chiar dacă pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente luate separat nu depăşesc nici una durata de 6 luni Poate constitui primul termen al recidivei după condamnare ca de altfel şi al recidivei după executare chiar şi o hotăracircre de condamnare pronunţată icircn străinătate Aceasta rezultă din dispoziţia din alin 2 al art 37 C pen care prevede că pentru stabilirea stării de recidivă icircn aceste cazuri se poate ţine seama şi de hotăracircrea de condamnare pronunţată icircn străinătate pentru o faptă prevăzută şi de legea romacircnă dacă acea hotăracircre a fost recunoscută potrivit dispoziţiilor legii Aceste dispoziţii sunt cele din art 519 şi urm C pr pen Legea noastră penală consacră aşadar aşa-numita recidivă internaţionalăbull hotăracircrea de condamnare să fi fost pronunţată pentru o infracţiunesăvacircrşită cu intenţie Această condiţie rezultă din dispoziţia prevăzută icircn art 38 alin l lit a C pen dispoziţie introdusă prin Legea nr 61973 de modificare a Codului penal care prevede că la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare la infracţiunile săvacircrşite din culpăPrin prevederea acestei condiţii a fost subliniată trăsătura caracteristică arecidivei aceea de a exprima perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist perseverenţă care nu este posibilă decacirct icircn cazul infracţiunilor cuintenţiebull hotăracircrea de condamnare să nu fie dintre acelea icircn care potrivit legiinu se tine seama la stabilirea stării de recidivă

24

Legea prevede icircn art 38 C pen o serie de cazuri icircn care o hotăracircre decondamnare definitivă nu poate constitui primul termen al recidivei Potrivitacestor dispoziţii la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare landash infracţiunile săvacircrşite icircn timpul minorităţii Această dispoziţie areraţiunea de a-l degreva pe minor icircn viitor de urmările prejudiciabile ale unor fapte săvacircrşite icircn perioada minorităţii cacircnd personalitatea sa era icircn curs de formarendash infracţiunile săvacircrşite din culpă Această dispoziţie a fost introdusă prinndash infracţiunile amnistiate Amnistia fiind o cauză care icircnlătură răspunderea penală a făptuitorului pentru infracţiunea săvacircrşită (art 119 C pen) este firesc ca hotăracircrea de condamnare privitoare la o infracţiune amnistiată să nu mai poată constitui primul termen al recidiveindash faptele nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală După cumeste ştiut dezincriminarea unei fapte (abolitio criminis) prin legea nouă face să icircnceteze toate consecinţele penale ale hotăracircrii judecătoreşti pronunţate icircn baza legii vechi cu privire la acea faptă (art 12 C pen) Printre consecinţele penale ale dezincriminării faptei icircnlăturate prin intrarea icircn vigoare a legii noi dezincriminatoare este şi aceea ca hotăracircrea de condamnare pronunţată pentru fapta dezincriminată să nu poată constitui primul termen al recidiveiCu privire la cel de-al doilea termen al recidivei pentru existenţa recidiveidupă condamnare este necesară icircndeplinirea următoarelor condiţiibull infractorul să săvacircrşească din nou o infracţiune cu intenţie Nu se cereca infracţiunea să fie de aceeaşi natură ca aceea pentru care infractorul a fostcondamnat anterior Legea consacră deci aşa-numita recidivă generalăInfracţiunea poate avea forma tentativei sau a faptului consumat sau poateconsta icircn participarea la săvacircrşirea acestora ca autor instigator sau complice(art144 Cpen) Este necesar icircnsă ca infracţiunea săvacircrşită din nou să fieintenţionată adică să fie săvacircrşită cu intenţie directă indirectă sau depăşită(praeterintenţie) Această cerinţă introdusă prin modificarea din 1973 aCodului penal are ca scop restracircngerea sferei recidivei la infracţiunile săvacircrşite cu intenţie fiindcă numai icircn cazul săvacircrşirii acestora se poate vorbi de perseverenţa infracţională a recidivistului Icircn ce priveşte asimilarea intenţiei depăşite cu intenţia directă sau indirectă ca o condiţie pentru existenţa atacirct a primului termen cacirct şi a celui de-al doilea termen al recidivei aceasta se justifică prin icircmprejurarea că primum delictum din compunerea infracţiunii praeterintenţionate este săvacircrşit cu intenţie şi el stă la baza rezultatului mai grav chiar dacă acesta este produs din culpăbull pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvacircrşită din nou să fieicircnchisoarea mai mare de un an Această cerinţă prevăzută prin modificarea

25

Codului penal din 1973 are şi ea ca scop restracircngerea sferei recidivei lainfracţiuni de o anumită gravitate Legea are icircn vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune icircn configuraţia tipică a acesteia sau după caz icircntr-o variantă agravată sau atenuată Maximul special al pedepsei icircnchisorii pentru această infracţiune trebuie să depăşească un an Spre deosebire deci de primul termen a cărui gravitate se exprimă icircn pedeapsa aplicată de instanţa judecătorească gravitatea celui de-al doilea termen al recidivei se exprimă icircn pedeapsa prevăzută de lege Dacă această pedeapsă este icircnchisoarea de un an sau mai mică ori amendă infracţiunea săvacircrşită nu poate constitui al doilea termen al recidivei Pedeapsa ce se ia icircn considerare este aceea prevăzută delege pentru infracţiunea tip chiar dacă infracţiunea săvacircrşită din nou are forma tentativeibull infracţiunea care constituie cel de-al doilea termen al recidivei dupăcondamnare trebuie să fie săvacircrşită icircnainte de icircnceperea executării pedepseianterioare icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare Nouainfracţiune trebuie să fie săvacircrşită deci icircn intervalul cuprins icircntre data rămacircnerii definitive a hotăracircrii de condamnare şi data la care pedeapsa este icircn icircntregime executată sau considerată ca executată Nu interesează deci dacă hotăracircrea anterioară a fost sau nu pusă icircn executare dacă executarea pedepsei a fost suspendată condiţionat sau dacă s-a dispus obligarea condamnatului la muncă corecţională dacă condamnatul se află icircn penitenciar icircn stare de libertate condiţionată sau icircn stare de evadareCel de-al doilea termen al recidivei constă din săvacircrşirea unei singureinfracţiuni care icircndeplineşte condiţiile prevăzute de lege b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei estereglementată prin dispoziţia din art 37 alin l lit b C pen care prevede căexistă recidivă şi atunci cicircnd după executarea unei pedepse cu icircnchisoarea mai mare de 6 luni după graţierea totală a restului de pedeapsă ori după icircmplinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Recidiva după executare nu se deosebeşte deci icircn esenţă de recidiva după condamnare decacirct prin icircmprejurarea că săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregime pedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată Reabilitarea fiind o cauză care icircnlătură consecinţele condamnării printre care şi starea de recidivă este firesc ca o condamnare icircn privinţa căreia a intervenit reabilitarea de drept (art 134 86 62 alin 6 C pen) sau reabilitarea judecătorească (art 135 şi urm C pen) să nu mai poată constitui primul termen al recidivei

26

Legea prevede icircnsă că acelaşi efect icircl produce şi icircmplinirea termenelor dereabilitare Este vorba de termenele a căror icircmplinire atrage reabilitarea de drept sau a celor după icircmplinirea cărora este posibilă reabilitarea judecătorească (art 135 C pen) Legiuitorul a considerat că după trecerea acestor termene de la executarea pedepsei termene icircn cursul cărora fostul condamnat nu a săvacircrşit din nou o infracţiune nu se mai poate vorbi de o perseverenţă infracţională caracteristică recidivei Legea noastră penală nu admite deci aşa-numita recidivă perpetuă consacracircnd dimpotrivă recidiva temporarăCu privire la cel de-al doilea termen ai recidivei după executare legeaprevede aceleaşi condiţii ca şi la recidiva după condamnare Infracţiuneasăvacircrşită din nou poate fi de orice natură icircnsă trebuie să fie săvacircrşită cuintenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune trebuie să fie icircnchisoarea mai mare de un an Săvacircrşirea infracţiunii trebuie să aibă loc după data terminării executării pedepsei după data publicării decretului de graţiere totală sau a restului de pedeapsă sau respectiv după data la care s-a icircmplinit termenul de prescripţie a executării pedepsei anterioarec) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen existărecidivă şi atunci cacircnd după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu icircnchisoare pacircnă la 6 luni sau după executare după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescrierea executării a cel puţin trei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Legea reglementează deci aşa-numita mică recidivă care se deosebeşte de marea recidivă prin structura primului termen care este multiplu Recidiva mică poate exista fie ca recidivă după condamnare fie ca recidivă după executarePentru existenţa primului termen al recidivei mici legea prevedeurmătoarele condiţiibull să existe cel puţin trei condamnări definitive fiecare dintre ele lapedeapsa icircnchisorii de 6 luni sau mai mică (recidivă după condamnare) sauinfractorul să fi executat icircn icircntregime ori să fi beneficiat de graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori de prescripţia executării a cel puţin trei asemenea pedepse (recidivă după executare) Dacă sunt mai puţin de trei condamnări sau dacă acestea nu se referă la pedepse cu icircnchisoare nu poate exista primul termen al recidiveibull toate cele trei infracţiuni pentru care au fost pronunţate pedepselerespective să fie săvacircrşite cu intenţie ca şi icircn cazul celorlalte modalităţi alerecidivei şi tot pentru a se dovedi perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist

27

bull să nu existe vreunul din cazurile prevăzute icircn art 38 alin l şi 2 C penicircn care condamnarea anterioară nu poate constitui primul termen al recidiveiIcircn ce priveşte cel de-al doilea termen al micii recidive condiţiile cerutepentru existenţa sa sunt aceleaşi ca şi icircn cazul marii recidive Se cere cainfracţiunea săvacircrşită din nou care poate fi diferită ca natură de celelalte (celpuţin trei) săvacircrşite anterior să fie comisă cu intenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune să fie icircnchisoarea mai mare de un anStarea de recidivă constituie o cauză de agravare a pedepsei icircn oricaredintre modalităţile prevăzute de legeRecidiva icircn cazul persoanei juridiceNoul text al art 402 recent introdus icircn Codul penal prevede că existărecidivă pentru persoana juridică icircn următoarele cazurindash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară nu a fost executatăndash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară a fost executată sau considerată ca executatăTratamentul sancţionator al recidivei persoanei juridicePotrivit art 402 alin2 din Cpen icircn cazul recidivei prevăzută icircn alin 1lita amenda stabilită pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior şi amenda aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc potrivit art 401 alin 1 şi 3 cu precizarea că sporul prevăzută de art 401 alin1 poate fi mărit pacircnă la jumătateIcircn ipoteza icircn care amenda anterioară aplicată persoanei juridice a fostexecutată icircn parte contopirea se face icircntre amenda ce a mai rămas de executat şi amenda aplicată pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior (art 402 alin3 Cpen) Pentru cea de a doua modalitate a recidivei prevăzută icircn art 402 alin 1litb se aplică pedeapsa amenzii pacircnă la maximul special prevăzut icircnart 711alin 2 sau 3 iar dacă acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la două treimi din acel maximUltimul alineat al art 402 Cpen soluţionează şi situaţia icircn care după rămacircnerea definitivă a hotăracircrii de condamnare a persoanei juridice şi mai icircnainte ca amenda să fi fost executată sau considerată ca executată se descoperă că persoana juridică condamnată se află icircn stare de recidivă Icircn asemenea situaţii textul prevede că instanţa va aplica dispoziţiile din alin 2 ale art 402 Cpen icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit a iar icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit b va face aplicarea dispoziţiilor din alin 4 ale aceluiaşi text Top of the Document

28

4 Pluralitatea intermediarăA Noţiune şi caracterizare Există pluralitate intermediară de infracţiuniatunci cacircnd după condamnarea definitivă a infractorului pentru o infracţiunesăvacircrşită anterior acesta comite din nou o infracţiune icircnainte de icircncepereaexecutării pedepsei icircn timpul executării sau icircn stare de evadare şi nu sunticircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Estevorba aşadar de o pluralitate de infracţiuni care nu constituie concurs deinfracţiuni deoarece infractorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (sau pentru un concurs de infracţiuni) şi apoi icircnainte de icircnceperea executării pedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare deci icircnainte de executarea icircn icircntregime a pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune Aceeaşi pluralitate de infracţiuni astfel realizată nu constituie nici stare de recidivă deoarece nu sunt icircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa recidiveiIcircntr-adevăr din reglementarea legală a recidivei s-a putut constata căexistenţa unei condamnări definitive a infractorului considerată drept criteriu de deosebire icircntre concursul de infracţiuni şi recidivă nu este suficientă pentru a caracteriza respectiva pluralitate de infracţiuni ca recidivă Pe lacircngă cerinţa unei condamnări definitive legea prevede şi anumite condiţii atacirct cu privire la primul termen al recidivei cacirct şi cu privire la cel de-al doilea termen al acesteia iar neicircndeplinirea acestor condiţii duce la inexistenţa stării de recidivă Astfel de exemplu dacă condamnarea anterioară indiferent de durata pedepsei este privitoare la o infracţiune săvacircrşită din culpă sau deşi priveşte o infracţiune intenţionată pedeapsa aplicată este icircnchisoarea de 6 luni sau o pedeapsă mai uşoară nu poate exista stare de recidivă De asemenea icircn cazul icircn care este realizat primul termen al recidivei dar infracţiunea săvacircrşită din nou este o infracţiune din culpă sau deşi este o infracţiune săvacircrşită cu intenţie pedeapsa pe care legea o prevede este icircnchisoarea de 6 luni sau mai mică iarăşi nu există recidivăToate aceste cazuri formează o situaţie intermediară icircntre concursul deinfracţiuni şi recidiva după condamnare o pluralitate de infracţiuni care contrar dispoziţiei art 32 C pen nu constituie nici concurs de infracţiuni nici recidivăB Consecinţe juridice Trăsăturile caracteristice pluralităţii intermediareimpun o reglementare specială a consecinţelor juridice pe care le antrenează icircn legătură cu stabilirea şi aplicarea pedepsei icircn asemenea situaţii Sub acestaspect art 40 din actualul Cod penal prevede că pentru pluralitatea intermediară pedeapsa se aplică potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni

Top of the Document

29

• UNITATEA SI PLURALITATEA DE INFRACTIUNI
• c) pluralitatea intermediară de infractiuni
• Unitatea infracţiunii
• 1 Generalităţi privind unitatea şi pluralitatea de infracţiuni
• Top of the Document
• 2 Unitatea naturală de infracţiune
• Icircn literatura de specialitate se face distincţie icircntre
• 3 Unitatea legală de infracţiune
• A Infracţiunea continuată
• Top of the Document
• B Infracţiunea complexă
• a) Noţiune şi caracterizare Potrivit unui concept unanim acceptat icircn
• b) Forme şi modalităţi
• c) Complexitatea naturală
• C Infracţiunea progresivă
• a) Noţiune şi caracterizare Denumirea de infracţiune progresivă este dată
• b) Efectele juridice Ţinacircndu-se seama de specificul infracţiunii
• D Infracţiunea de obicei
• a) Noţiune şi caracterizare Este denumită infracţiune de obicei sau de
• b) Efectele juridice Infracţiunea de obicei este şi ea o formă atipică a
• PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI
• 1 Consideraţii generale
• Top of the Document
• 2 Concursul de infracţiuni
• a) Concursul real (material) de infracţiuni Această formă a concursului
• b) Concursul ideal (formal) de infracţiuni Icircn teoria dreptului penal şi
• a) cacircnd s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe
• b) cacircnd s-au stabilit numai pedepse cu icircnchisoare se aplică pedeapsa cea
• c) cacircnd s-au stabilit numai amenzi se aplică cea mai mare care poate fi
• d) cacircnd s-a stabilit o pedeapsă cu icircnchisoare şi o pedeapsă cu amendă se
• e) cacircnd s-au stabilit mai multe pedepse cu icircnchisoare şi mai multe pedepse
• 3 Recidiva
• a) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediul
• b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei este
• c) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen există
• 4 Pluralitatea intermediară

executarea pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune icircn condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivăDistincţia icircntre infractorii primari şi infractorii recidivişti este importantăfiindcă legea penală prevede un tratament sancţionator mai sever pentruinfractorul recidivist Infractorii recidivişti sunt apoi exceptaţi de regulă de la beneficiul unor acte de clemenţă (amnistie graţiere) şi sunt prevăzute icircn lege şi alte condiţii restrictive icircn privinţa acestora referitor la liberarea lorcondiţionată precum şi la obţinerea reabilităriiB Structura Existenţa unei condamnări definitive a infractorului catrăsătură caracteristică a recidivei determină o anumită structurare ainfracţiunilor care alcătuiesc această formă a pluralităţiiAşa cum am arătat conceptul de recidivă este condiţionat de existenţaunei condamnări definitive a infractorului pentru una ori mai multe infracţiuni săvacircrşite anterior săvacircrşirea din nou de către acesta a unei infracţiuniCondamnarea definitivă şi infracţiunea săvacircrşită din nou apar aşadar caelemente constitutive ale stării de recidivă Acestor două elemente icircn teoriadreptului penal li s-a dat denumirea de termeni ai recidiveiPrimul termen al recidivei este format totdeauna dintr-o condamnaredefinitivă la o pedeapsă privativă de libertate iar al doilea termen al recidive este format totdeauna din săvacircrşirea din nou a unei infracţiuniCei doi termeni ai recidivei sunt ei icircnşişi susceptibili de numeroasevariaţiuni se pot prezenta sub forme diferite determină la racircndul lor o anumită configuraţie a stării de recidivă Astfel de exemplu primul termen al recidivei poate fi o hotăracircre definitivă de condamnare la pedeapsa icircnchisorii variabilă ca durată este posibil ca hotăracircrea să nu fie pusă icircncă icircn executare să se afle icircn curs de executare sau ca pedeapsa să fie icircn icircntregime executată sau considerată ca executată hotăracircrea de condamnare poate fi pronunţată uneori de către o instanţă judecătorească străină pedeapsa solicitată poate privi o singură infracţiune sau un concurs de infracţiuni etc La racircndul său cel de-al doilea termen al recidivei poate consta din săvacircrşirea unei infracţiuni de gravitate diferită de acelaşi fel cu infracţiunea sau infracţiunile săvacircrşite anterior sau diferită de acestea la un interval mai mare sau mai mic de timp de la executarea pedepsei etcReglementarea recidivei a trebuit să ţină seama de trăsăturile esenţiale şide variaţiunile pe care le prezintă cei doi termeni ai recidiveiC Modalităţi ale recidivei icircn cazul persoanei fizice Icircn teoria dreptuluipenal s-a dat denumirea de modalităţi ale recidivei felului icircn care se prezintă icircn concret recidiva icircn raport cu variaţiunile la care sunt supuşi cei doi termeni ai recidivei Cunoaşterea acestor modalităţi este importantă pentru

21

mai buna cunoaştere a icircnseşi reglementărilor legale privind recidiva Cele mai cunoscute dintre modalităţile recidivei sunta) Recidiva după condamnare (denumită şi recidivă postcondamnatoriesau recidiva fictivă) şi recidiva după executare (denumită şi recidivapostexecutorie sau recidivă reală)Se consideră recidivă după condamnare săvacircrşirea din nou a uneiinfracţiuni mai icircnainte ca infractorul să fi executat icircn icircntregime pedeapsa la care a fost anterior condamnat sau mai icircnainte ca pedeapsa să fi fost eventualconsiderată ca executatăDimpotrivă recidiva se consideră după executare atunci cacircnd săvacircrşireadin nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregimepedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată icircnicircntregime Icircntre cele două modalităţi există nu numai o deosebire formală dar şi o deosebire de fond decurgacircnd din caracterul specific al recidivei după executare care dovedeşte că cel condamnat nu s-a reeducat sub influenţa pedepsei spre deosebire de recidiva după condamnare la care proba incorigibilităţii prin pedeapsă nu este făcută Pornind de la această deosebire unii autori au dat denumirea de bdquorealărdquo recidivei după executare şi bdquofictivărdquo sau bdquoformalărdquo recidivei după condamnare Denumirile acestea nu sunt icircnsă justificate deoarece şi recidiva după condamnare este tot aşa de reală ca şi recidiva după executare Recidiva după condamnare este şi ea o dovadă a perseverenţei infracţionale a infractorului care icircn dispreţul unei condamnări definitive pronunţate icircmpotriva sa săvacircrşeşte totuşi din nou o infracţiuneDe aceea este admis că recidiva poate exista icircn ambele modalităţidiferenţierea dintre ele determinacircnd numai o oarecare deosebire de tratamentb) Recidiva generală şi recidiva specială Recidiva este denumităgenerală atunci cacircnd infracţiunile săvacircrşite adică infracţiunea pentru care s-a pronunţat condamnarea definitivă şi infracţiunea săvacircrşită din nou sunt diferite ca gen sau specie recidiva nefiind condiţionată de o asemănare icircntreinfracţiunile ce intră icircn compunerea celor doi termeni Dimpotrivă recidiva este specială atunci cacircnd icircntre infracţiunile respective există asemănare adică ele sunt de aceeaşi natură Recidiva specială este considerată mai periculoasă ea dovedind o anume specializare a infractorului şi deci o perseverenţă infracţionalăc) Recidiva absolută şi recidiva relativă Recidiva este denumită absolutăatunci cacircnd existenţa ei nu este condiţionată de gravitatea primei condamnări şi relativă atunci cacircnd pedeapsa anterioară este de o anumită gravitate şidovedeşte perseverenţa infracţională a infractorului

22

d) Recidiva mare şi recidiva mică La recidiva mare primul termen icirclconstituie o condamnare la o pedeapsă de o gravitate mai mare care relevă prin ea icircnsăşi periculozitatea infractorului care perseverează icircn aceste condiţii săvacircrşind noi infracţiuni Din contră denumirea de mică recidivă a fost atribuită recidivei la care primul termen este format nu din una singură ci din mai multe condamnări la pedepse mici ce nu depăşesc o anume gravitate consideracircndu-se că numai după mai multe condamnări la pedepse mai uşoare infractorul relevă acea periculozitate specifică recidivistuluie) Recidiva temporară şi recidiva perpetuă Distincţia are icircn vedereintervalul de timp de la condamnare sau de la executarea pedepsei icircn caretrebuie să se săvacircrşească din nou o infracţiune pentru a exista recidivă Dinacest punct de vedere recidiva este perpetuă atunci cacircnd se realizeazăindiferent de intervalul la care s-ar săvacircrşi din nou o infracţiune şi temporară atunci cacircnd se realizează numai dacă săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni a avut loc icircnlăuntrul unui anumit termen de la condamnare sau de la executarea pedepsei anterioare Este admisă icircn general recidiva temporarăf) Recidiva cu efect unic şi recidiva cu efecte progresive Distincţia are icircnvedere efectele pe care le produce recidiva asupra pedepsei pentru infracţiunea săvacircrşită icircn această stare Recidiva cu efect unic este aceea ale cărei efecte sunt aceleaşi ori de cacircte ori s-ar repeta starea de recidivă Recidiva cu efecte progresive este aceea ale cărei consecinţe se agravează progresiv cu fiecare nouă recidivăg) Recidiva teritorială şi recidiva internaţională Recidiva se numeşteteritorială atunci cacircnd existenţa ei este condiţionată de cerinţa ca primul săutermen să fie o hotăracircre de condamnare pronunţată de o instanţă naţională spre deosebire de recidiva zisă internaţională la care primul termen poate fi o condamnare pronunţată icircn străinătate Admiterea recidivei internaţionaleimplică recunoaşterea hotăracircrilor judecătoreşti străine şi este determinată denecesitatea cooperării internaţionale icircn lupta cu criminalitateaD Reglementarea recidivei icircn legea penală icircn vigoare icircn cazul persoaneifizice Icircn reglementarea instituţiei recidivei icircn dreptul nostru penal au fost avute icircn vedere modalităţile sus-examinate Reglementarea se face prin dispoziţiile din art 37-39 Cpen modalităţile principale ale recidivei fiind recidiva după condamnare recidiva după executare şi mica recidivă care poate fi după condamnare sau după executarea) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediulmateriei pentru instituţia recidivei a fost modificată recent avacircnd denumireabdquorecidiva icircn cazul persoanei fizicerdquo Această modificare a fost impusă deintroducerea icircn Codul penal a persoanei juridice ca un nou subiect activ alinfracţiunii şi al răspunderii penale

23

Potrivit dispoziţiilor art 37 alin l lit a C pen există recidivă pentrupersoana fizică atunci cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri decondamnare la pedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni cel condamnatsăvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie icircnainte de icircnceperea executăriipedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare iar pedeapsaprevăzută de lege pentru a doua infracţiune este icircnchisoarea mai mare de un anDin analiza dispoziţiei legale rezultă condiţiile prevăzute de lege pentruexistenţa recidivei icircn această modalitate Astfel cu privire la primul termen se cer icircndeplinite următoarele condiţiibull să existe o hotăracircre definitivă de condamnare a infractorului lapedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni Dacă hotăracircrea nu era definitivă icircnmomentul săvacircrşirii celei de-a doua infracţiuni nu va exista recidivă ci concurs de infracţiuni De asemenea dacă pedeapsa nu este icircnchisoarea mai mare de 6 luni ci de 6 luni sau mai mică iarăşi nu va exista recidivă Pedeapsa prevăzută icircn hotăracircrea de condamnare poate fi aplicată de instanţă pentru o singură infracţiune sau pentru un concurs de infracţiuni Icircn acest din urmă caz este vorba de pedeapsa rezultată care trebuie să fie mai mare de 6 luni chiar dacă pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente luate separat nu depăşesc nici una durata de 6 luni Poate constitui primul termen al recidivei după condamnare ca de altfel şi al recidivei după executare chiar şi o hotăracircre de condamnare pronunţată icircn străinătate Aceasta rezultă din dispoziţia din alin 2 al art 37 C pen care prevede că pentru stabilirea stării de recidivă icircn aceste cazuri se poate ţine seama şi de hotăracircrea de condamnare pronunţată icircn străinătate pentru o faptă prevăzută şi de legea romacircnă dacă acea hotăracircre a fost recunoscută potrivit dispoziţiilor legii Aceste dispoziţii sunt cele din art 519 şi urm C pr pen Legea noastră penală consacră aşadar aşa-numita recidivă internaţionalăbull hotăracircrea de condamnare să fi fost pronunţată pentru o infracţiunesăvacircrşită cu intenţie Această condiţie rezultă din dispoziţia prevăzută icircn art 38 alin l lit a C pen dispoziţie introdusă prin Legea nr 61973 de modificare a Codului penal care prevede că la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare la infracţiunile săvacircrşite din culpăPrin prevederea acestei condiţii a fost subliniată trăsătura caracteristică arecidivei aceea de a exprima perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist perseverenţă care nu este posibilă decacirct icircn cazul infracţiunilor cuintenţiebull hotăracircrea de condamnare să nu fie dintre acelea icircn care potrivit legiinu se tine seama la stabilirea stării de recidivă

24

Legea prevede icircn art 38 C pen o serie de cazuri icircn care o hotăracircre decondamnare definitivă nu poate constitui primul termen al recidivei Potrivitacestor dispoziţii la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare landash infracţiunile săvacircrşite icircn timpul minorităţii Această dispoziţie areraţiunea de a-l degreva pe minor icircn viitor de urmările prejudiciabile ale unor fapte săvacircrşite icircn perioada minorităţii cacircnd personalitatea sa era icircn curs de formarendash infracţiunile săvacircrşite din culpă Această dispoziţie a fost introdusă prinndash infracţiunile amnistiate Amnistia fiind o cauză care icircnlătură răspunderea penală a făptuitorului pentru infracţiunea săvacircrşită (art 119 C pen) este firesc ca hotăracircrea de condamnare privitoare la o infracţiune amnistiată să nu mai poată constitui primul termen al recidiveindash faptele nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală După cumeste ştiut dezincriminarea unei fapte (abolitio criminis) prin legea nouă face să icircnceteze toate consecinţele penale ale hotăracircrii judecătoreşti pronunţate icircn baza legii vechi cu privire la acea faptă (art 12 C pen) Printre consecinţele penale ale dezincriminării faptei icircnlăturate prin intrarea icircn vigoare a legii noi dezincriminatoare este şi aceea ca hotăracircrea de condamnare pronunţată pentru fapta dezincriminată să nu poată constitui primul termen al recidiveiCu privire la cel de-al doilea termen al recidivei pentru existenţa recidiveidupă condamnare este necesară icircndeplinirea următoarelor condiţiibull infractorul să săvacircrşească din nou o infracţiune cu intenţie Nu se cereca infracţiunea să fie de aceeaşi natură ca aceea pentru care infractorul a fostcondamnat anterior Legea consacră deci aşa-numita recidivă generalăInfracţiunea poate avea forma tentativei sau a faptului consumat sau poateconsta icircn participarea la săvacircrşirea acestora ca autor instigator sau complice(art144 Cpen) Este necesar icircnsă ca infracţiunea săvacircrşită din nou să fieintenţionată adică să fie săvacircrşită cu intenţie directă indirectă sau depăşită(praeterintenţie) Această cerinţă introdusă prin modificarea din 1973 aCodului penal are ca scop restracircngerea sferei recidivei la infracţiunile săvacircrşite cu intenţie fiindcă numai icircn cazul săvacircrşirii acestora se poate vorbi de perseverenţa infracţională a recidivistului Icircn ce priveşte asimilarea intenţiei depăşite cu intenţia directă sau indirectă ca o condiţie pentru existenţa atacirct a primului termen cacirct şi a celui de-al doilea termen al recidivei aceasta se justifică prin icircmprejurarea că primum delictum din compunerea infracţiunii praeterintenţionate este săvacircrşit cu intenţie şi el stă la baza rezultatului mai grav chiar dacă acesta este produs din culpăbull pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvacircrşită din nou să fieicircnchisoarea mai mare de un an Această cerinţă prevăzută prin modificarea

25

Codului penal din 1973 are şi ea ca scop restracircngerea sferei recidivei lainfracţiuni de o anumită gravitate Legea are icircn vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune icircn configuraţia tipică a acesteia sau după caz icircntr-o variantă agravată sau atenuată Maximul special al pedepsei icircnchisorii pentru această infracţiune trebuie să depăşească un an Spre deosebire deci de primul termen a cărui gravitate se exprimă icircn pedeapsa aplicată de instanţa judecătorească gravitatea celui de-al doilea termen al recidivei se exprimă icircn pedeapsa prevăzută de lege Dacă această pedeapsă este icircnchisoarea de un an sau mai mică ori amendă infracţiunea săvacircrşită nu poate constitui al doilea termen al recidivei Pedeapsa ce se ia icircn considerare este aceea prevăzută delege pentru infracţiunea tip chiar dacă infracţiunea săvacircrşită din nou are forma tentativeibull infracţiunea care constituie cel de-al doilea termen al recidivei dupăcondamnare trebuie să fie săvacircrşită icircnainte de icircnceperea executării pedepseianterioare icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare Nouainfracţiune trebuie să fie săvacircrşită deci icircn intervalul cuprins icircntre data rămacircnerii definitive a hotăracircrii de condamnare şi data la care pedeapsa este icircn icircntregime executată sau considerată ca executată Nu interesează deci dacă hotăracircrea anterioară a fost sau nu pusă icircn executare dacă executarea pedepsei a fost suspendată condiţionat sau dacă s-a dispus obligarea condamnatului la muncă corecţională dacă condamnatul se află icircn penitenciar icircn stare de libertate condiţionată sau icircn stare de evadareCel de-al doilea termen al recidivei constă din săvacircrşirea unei singureinfracţiuni care icircndeplineşte condiţiile prevăzute de lege b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei estereglementată prin dispoziţia din art 37 alin l lit b C pen care prevede căexistă recidivă şi atunci cicircnd după executarea unei pedepse cu icircnchisoarea mai mare de 6 luni după graţierea totală a restului de pedeapsă ori după icircmplinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Recidiva după executare nu se deosebeşte deci icircn esenţă de recidiva după condamnare decacirct prin icircmprejurarea că săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregime pedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată Reabilitarea fiind o cauză care icircnlătură consecinţele condamnării printre care şi starea de recidivă este firesc ca o condamnare icircn privinţa căreia a intervenit reabilitarea de drept (art 134 86 62 alin 6 C pen) sau reabilitarea judecătorească (art 135 şi urm C pen) să nu mai poată constitui primul termen al recidivei

26

Legea prevede icircnsă că acelaşi efect icircl produce şi icircmplinirea termenelor dereabilitare Este vorba de termenele a căror icircmplinire atrage reabilitarea de drept sau a celor după icircmplinirea cărora este posibilă reabilitarea judecătorească (art 135 C pen) Legiuitorul a considerat că după trecerea acestor termene de la executarea pedepsei termene icircn cursul cărora fostul condamnat nu a săvacircrşit din nou o infracţiune nu se mai poate vorbi de o perseverenţă infracţională caracteristică recidivei Legea noastră penală nu admite deci aşa-numita recidivă perpetuă consacracircnd dimpotrivă recidiva temporarăCu privire la cel de-al doilea termen ai recidivei după executare legeaprevede aceleaşi condiţii ca şi la recidiva după condamnare Infracţiuneasăvacircrşită din nou poate fi de orice natură icircnsă trebuie să fie săvacircrşită cuintenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune trebuie să fie icircnchisoarea mai mare de un an Săvacircrşirea infracţiunii trebuie să aibă loc după data terminării executării pedepsei după data publicării decretului de graţiere totală sau a restului de pedeapsă sau respectiv după data la care s-a icircmplinit termenul de prescripţie a executării pedepsei anterioarec) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen existărecidivă şi atunci cacircnd după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu icircnchisoare pacircnă la 6 luni sau după executare după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescrierea executării a cel puţin trei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Legea reglementează deci aşa-numita mică recidivă care se deosebeşte de marea recidivă prin structura primului termen care este multiplu Recidiva mică poate exista fie ca recidivă după condamnare fie ca recidivă după executarePentru existenţa primului termen al recidivei mici legea prevedeurmătoarele condiţiibull să existe cel puţin trei condamnări definitive fiecare dintre ele lapedeapsa icircnchisorii de 6 luni sau mai mică (recidivă după condamnare) sauinfractorul să fi executat icircn icircntregime ori să fi beneficiat de graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori de prescripţia executării a cel puţin trei asemenea pedepse (recidivă după executare) Dacă sunt mai puţin de trei condamnări sau dacă acestea nu se referă la pedepse cu icircnchisoare nu poate exista primul termen al recidiveibull toate cele trei infracţiuni pentru care au fost pronunţate pedepselerespective să fie săvacircrşite cu intenţie ca şi icircn cazul celorlalte modalităţi alerecidivei şi tot pentru a se dovedi perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist

27

bull să nu existe vreunul din cazurile prevăzute icircn art 38 alin l şi 2 C penicircn care condamnarea anterioară nu poate constitui primul termen al recidiveiIcircn ce priveşte cel de-al doilea termen al micii recidive condiţiile cerutepentru existenţa sa sunt aceleaşi ca şi icircn cazul marii recidive Se cere cainfracţiunea săvacircrşită din nou care poate fi diferită ca natură de celelalte (celpuţin trei) săvacircrşite anterior să fie comisă cu intenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune să fie icircnchisoarea mai mare de un anStarea de recidivă constituie o cauză de agravare a pedepsei icircn oricaredintre modalităţile prevăzute de legeRecidiva icircn cazul persoanei juridiceNoul text al art 402 recent introdus icircn Codul penal prevede că existărecidivă pentru persoana juridică icircn următoarele cazurindash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară nu a fost executatăndash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară a fost executată sau considerată ca executatăTratamentul sancţionator al recidivei persoanei juridicePotrivit art 402 alin2 din Cpen icircn cazul recidivei prevăzută icircn alin 1lita amenda stabilită pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior şi amenda aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc potrivit art 401 alin 1 şi 3 cu precizarea că sporul prevăzută de art 401 alin1 poate fi mărit pacircnă la jumătateIcircn ipoteza icircn care amenda anterioară aplicată persoanei juridice a fostexecutată icircn parte contopirea se face icircntre amenda ce a mai rămas de executat şi amenda aplicată pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior (art 402 alin3 Cpen) Pentru cea de a doua modalitate a recidivei prevăzută icircn art 402 alin 1litb se aplică pedeapsa amenzii pacircnă la maximul special prevăzut icircnart 711alin 2 sau 3 iar dacă acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la două treimi din acel maximUltimul alineat al art 402 Cpen soluţionează şi situaţia icircn care după rămacircnerea definitivă a hotăracircrii de condamnare a persoanei juridice şi mai icircnainte ca amenda să fi fost executată sau considerată ca executată se descoperă că persoana juridică condamnată se află icircn stare de recidivă Icircn asemenea situaţii textul prevede că instanţa va aplica dispoziţiile din alin 2 ale art 402 Cpen icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit a iar icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit b va face aplicarea dispoziţiilor din alin 4 ale aceluiaşi text Top of the Document

28

4 Pluralitatea intermediarăA Noţiune şi caracterizare Există pluralitate intermediară de infracţiuniatunci cacircnd după condamnarea definitivă a infractorului pentru o infracţiunesăvacircrşită anterior acesta comite din nou o infracţiune icircnainte de icircncepereaexecutării pedepsei icircn timpul executării sau icircn stare de evadare şi nu sunticircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Estevorba aşadar de o pluralitate de infracţiuni care nu constituie concurs deinfracţiuni deoarece infractorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (sau pentru un concurs de infracţiuni) şi apoi icircnainte de icircnceperea executării pedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare deci icircnainte de executarea icircn icircntregime a pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune Aceeaşi pluralitate de infracţiuni astfel realizată nu constituie nici stare de recidivă deoarece nu sunt icircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa recidiveiIcircntr-adevăr din reglementarea legală a recidivei s-a putut constata căexistenţa unei condamnări definitive a infractorului considerată drept criteriu de deosebire icircntre concursul de infracţiuni şi recidivă nu este suficientă pentru a caracteriza respectiva pluralitate de infracţiuni ca recidivă Pe lacircngă cerinţa unei condamnări definitive legea prevede şi anumite condiţii atacirct cu privire la primul termen al recidivei cacirct şi cu privire la cel de-al doilea termen al acesteia iar neicircndeplinirea acestor condiţii duce la inexistenţa stării de recidivă Astfel de exemplu dacă condamnarea anterioară indiferent de durata pedepsei este privitoare la o infracţiune săvacircrşită din culpă sau deşi priveşte o infracţiune intenţionată pedeapsa aplicată este icircnchisoarea de 6 luni sau o pedeapsă mai uşoară nu poate exista stare de recidivă De asemenea icircn cazul icircn care este realizat primul termen al recidivei dar infracţiunea săvacircrşită din nou este o infracţiune din culpă sau deşi este o infracţiune săvacircrşită cu intenţie pedeapsa pe care legea o prevede este icircnchisoarea de 6 luni sau mai mică iarăşi nu există recidivăToate aceste cazuri formează o situaţie intermediară icircntre concursul deinfracţiuni şi recidiva după condamnare o pluralitate de infracţiuni care contrar dispoziţiei art 32 C pen nu constituie nici concurs de infracţiuni nici recidivăB Consecinţe juridice Trăsăturile caracteristice pluralităţii intermediareimpun o reglementare specială a consecinţelor juridice pe care le antrenează icircn legătură cu stabilirea şi aplicarea pedepsei icircn asemenea situaţii Sub acestaspect art 40 din actualul Cod penal prevede că pentru pluralitatea intermediară pedeapsa se aplică potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni

Top of the Document

29

• UNITATEA SI PLURALITATEA DE INFRACTIUNI
• c) pluralitatea intermediară de infractiuni
• Unitatea infracţiunii
• 1 Generalităţi privind unitatea şi pluralitatea de infracţiuni
• Top of the Document
• 2 Unitatea naturală de infracţiune
• Icircn literatura de specialitate se face distincţie icircntre
• 3 Unitatea legală de infracţiune
• A Infracţiunea continuată
• Top of the Document
• B Infracţiunea complexă
• a) Noţiune şi caracterizare Potrivit unui concept unanim acceptat icircn
• b) Forme şi modalităţi
• c) Complexitatea naturală
• C Infracţiunea progresivă
• a) Noţiune şi caracterizare Denumirea de infracţiune progresivă este dată
• b) Efectele juridice Ţinacircndu-se seama de specificul infracţiunii
• D Infracţiunea de obicei
• a) Noţiune şi caracterizare Este denumită infracţiune de obicei sau de
• b) Efectele juridice Infracţiunea de obicei este şi ea o formă atipică a
• PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI
• 1 Consideraţii generale
• Top of the Document
• 2 Concursul de infracţiuni
• a) Concursul real (material) de infracţiuni Această formă a concursului
• b) Concursul ideal (formal) de infracţiuni Icircn teoria dreptului penal şi
• a) cacircnd s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe
• b) cacircnd s-au stabilit numai pedepse cu icircnchisoare se aplică pedeapsa cea
• c) cacircnd s-au stabilit numai amenzi se aplică cea mai mare care poate fi
• d) cacircnd s-a stabilit o pedeapsă cu icircnchisoare şi o pedeapsă cu amendă se
• e) cacircnd s-au stabilit mai multe pedepse cu icircnchisoare şi mai multe pedepse
• 3 Recidiva
• a) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediul
• b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei este
• c) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen există
• 4 Pluralitatea intermediară

mai buna cunoaştere a icircnseşi reglementărilor legale privind recidiva Cele mai cunoscute dintre modalităţile recidivei sunta) Recidiva după condamnare (denumită şi recidivă postcondamnatoriesau recidiva fictivă) şi recidiva după executare (denumită şi recidivapostexecutorie sau recidivă reală)Se consideră recidivă după condamnare săvacircrşirea din nou a uneiinfracţiuni mai icircnainte ca infractorul să fi executat icircn icircntregime pedeapsa la care a fost anterior condamnat sau mai icircnainte ca pedeapsa să fi fost eventualconsiderată ca executatăDimpotrivă recidiva se consideră după executare atunci cacircnd săvacircrşireadin nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregimepedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată icircnicircntregime Icircntre cele două modalităţi există nu numai o deosebire formală dar şi o deosebire de fond decurgacircnd din caracterul specific al recidivei după executare care dovedeşte că cel condamnat nu s-a reeducat sub influenţa pedepsei spre deosebire de recidiva după condamnare la care proba incorigibilităţii prin pedeapsă nu este făcută Pornind de la această deosebire unii autori au dat denumirea de bdquorealărdquo recidivei după executare şi bdquofictivărdquo sau bdquoformalărdquo recidivei după condamnare Denumirile acestea nu sunt icircnsă justificate deoarece şi recidiva după condamnare este tot aşa de reală ca şi recidiva după executare Recidiva după condamnare este şi ea o dovadă a perseverenţei infracţionale a infractorului care icircn dispreţul unei condamnări definitive pronunţate icircmpotriva sa săvacircrşeşte totuşi din nou o infracţiuneDe aceea este admis că recidiva poate exista icircn ambele modalităţidiferenţierea dintre ele determinacircnd numai o oarecare deosebire de tratamentb) Recidiva generală şi recidiva specială Recidiva este denumităgenerală atunci cacircnd infracţiunile săvacircrşite adică infracţiunea pentru care s-a pronunţat condamnarea definitivă şi infracţiunea săvacircrşită din nou sunt diferite ca gen sau specie recidiva nefiind condiţionată de o asemănare icircntreinfracţiunile ce intră icircn compunerea celor doi termeni Dimpotrivă recidiva este specială atunci cacircnd icircntre infracţiunile respective există asemănare adică ele sunt de aceeaşi natură Recidiva specială este considerată mai periculoasă ea dovedind o anume specializare a infractorului şi deci o perseverenţă infracţionalăc) Recidiva absolută şi recidiva relativă Recidiva este denumită absolutăatunci cacircnd existenţa ei nu este condiţionată de gravitatea primei condamnări şi relativă atunci cacircnd pedeapsa anterioară este de o anumită gravitate şidovedeşte perseverenţa infracţională a infractorului

22

d) Recidiva mare şi recidiva mică La recidiva mare primul termen icirclconstituie o condamnare la o pedeapsă de o gravitate mai mare care relevă prin ea icircnsăşi periculozitatea infractorului care perseverează icircn aceste condiţii săvacircrşind noi infracţiuni Din contră denumirea de mică recidivă a fost atribuită recidivei la care primul termen este format nu din una singură ci din mai multe condamnări la pedepse mici ce nu depăşesc o anume gravitate consideracircndu-se că numai după mai multe condamnări la pedepse mai uşoare infractorul relevă acea periculozitate specifică recidivistuluie) Recidiva temporară şi recidiva perpetuă Distincţia are icircn vedereintervalul de timp de la condamnare sau de la executarea pedepsei icircn caretrebuie să se săvacircrşească din nou o infracţiune pentru a exista recidivă Dinacest punct de vedere recidiva este perpetuă atunci cacircnd se realizeazăindiferent de intervalul la care s-ar săvacircrşi din nou o infracţiune şi temporară atunci cacircnd se realizează numai dacă săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni a avut loc icircnlăuntrul unui anumit termen de la condamnare sau de la executarea pedepsei anterioare Este admisă icircn general recidiva temporarăf) Recidiva cu efect unic şi recidiva cu efecte progresive Distincţia are icircnvedere efectele pe care le produce recidiva asupra pedepsei pentru infracţiunea săvacircrşită icircn această stare Recidiva cu efect unic este aceea ale cărei efecte sunt aceleaşi ori de cacircte ori s-ar repeta starea de recidivă Recidiva cu efecte progresive este aceea ale cărei consecinţe se agravează progresiv cu fiecare nouă recidivăg) Recidiva teritorială şi recidiva internaţională Recidiva se numeşteteritorială atunci cacircnd existenţa ei este condiţionată de cerinţa ca primul săutermen să fie o hotăracircre de condamnare pronunţată de o instanţă naţională spre deosebire de recidiva zisă internaţională la care primul termen poate fi o condamnare pronunţată icircn străinătate Admiterea recidivei internaţionaleimplică recunoaşterea hotăracircrilor judecătoreşti străine şi este determinată denecesitatea cooperării internaţionale icircn lupta cu criminalitateaD Reglementarea recidivei icircn legea penală icircn vigoare icircn cazul persoaneifizice Icircn reglementarea instituţiei recidivei icircn dreptul nostru penal au fost avute icircn vedere modalităţile sus-examinate Reglementarea se face prin dispoziţiile din art 37-39 Cpen modalităţile principale ale recidivei fiind recidiva după condamnare recidiva după executare şi mica recidivă care poate fi după condamnare sau după executarea) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediulmateriei pentru instituţia recidivei a fost modificată recent avacircnd denumireabdquorecidiva icircn cazul persoanei fizicerdquo Această modificare a fost impusă deintroducerea icircn Codul penal a persoanei juridice ca un nou subiect activ alinfracţiunii şi al răspunderii penale

23

Potrivit dispoziţiilor art 37 alin l lit a C pen există recidivă pentrupersoana fizică atunci cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri decondamnare la pedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni cel condamnatsăvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie icircnainte de icircnceperea executăriipedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare iar pedeapsaprevăzută de lege pentru a doua infracţiune este icircnchisoarea mai mare de un anDin analiza dispoziţiei legale rezultă condiţiile prevăzute de lege pentruexistenţa recidivei icircn această modalitate Astfel cu privire la primul termen se cer icircndeplinite următoarele condiţiibull să existe o hotăracircre definitivă de condamnare a infractorului lapedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni Dacă hotăracircrea nu era definitivă icircnmomentul săvacircrşirii celei de-a doua infracţiuni nu va exista recidivă ci concurs de infracţiuni De asemenea dacă pedeapsa nu este icircnchisoarea mai mare de 6 luni ci de 6 luni sau mai mică iarăşi nu va exista recidivă Pedeapsa prevăzută icircn hotăracircrea de condamnare poate fi aplicată de instanţă pentru o singură infracţiune sau pentru un concurs de infracţiuni Icircn acest din urmă caz este vorba de pedeapsa rezultată care trebuie să fie mai mare de 6 luni chiar dacă pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente luate separat nu depăşesc nici una durata de 6 luni Poate constitui primul termen al recidivei după condamnare ca de altfel şi al recidivei după executare chiar şi o hotăracircre de condamnare pronunţată icircn străinătate Aceasta rezultă din dispoziţia din alin 2 al art 37 C pen care prevede că pentru stabilirea stării de recidivă icircn aceste cazuri se poate ţine seama şi de hotăracircrea de condamnare pronunţată icircn străinătate pentru o faptă prevăzută şi de legea romacircnă dacă acea hotăracircre a fost recunoscută potrivit dispoziţiilor legii Aceste dispoziţii sunt cele din art 519 şi urm C pr pen Legea noastră penală consacră aşadar aşa-numita recidivă internaţionalăbull hotăracircrea de condamnare să fi fost pronunţată pentru o infracţiunesăvacircrşită cu intenţie Această condiţie rezultă din dispoziţia prevăzută icircn art 38 alin l lit a C pen dispoziţie introdusă prin Legea nr 61973 de modificare a Codului penal care prevede că la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare la infracţiunile săvacircrşite din culpăPrin prevederea acestei condiţii a fost subliniată trăsătura caracteristică arecidivei aceea de a exprima perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist perseverenţă care nu este posibilă decacirct icircn cazul infracţiunilor cuintenţiebull hotăracircrea de condamnare să nu fie dintre acelea icircn care potrivit legiinu se tine seama la stabilirea stării de recidivă

24

Legea prevede icircn art 38 C pen o serie de cazuri icircn care o hotăracircre decondamnare definitivă nu poate constitui primul termen al recidivei Potrivitacestor dispoziţii la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare landash infracţiunile săvacircrşite icircn timpul minorităţii Această dispoziţie areraţiunea de a-l degreva pe minor icircn viitor de urmările prejudiciabile ale unor fapte săvacircrşite icircn perioada minorităţii cacircnd personalitatea sa era icircn curs de formarendash infracţiunile săvacircrşite din culpă Această dispoziţie a fost introdusă prinndash infracţiunile amnistiate Amnistia fiind o cauză care icircnlătură răspunderea penală a făptuitorului pentru infracţiunea săvacircrşită (art 119 C pen) este firesc ca hotăracircrea de condamnare privitoare la o infracţiune amnistiată să nu mai poată constitui primul termen al recidiveindash faptele nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală După cumeste ştiut dezincriminarea unei fapte (abolitio criminis) prin legea nouă face să icircnceteze toate consecinţele penale ale hotăracircrii judecătoreşti pronunţate icircn baza legii vechi cu privire la acea faptă (art 12 C pen) Printre consecinţele penale ale dezincriminării faptei icircnlăturate prin intrarea icircn vigoare a legii noi dezincriminatoare este şi aceea ca hotăracircrea de condamnare pronunţată pentru fapta dezincriminată să nu poată constitui primul termen al recidiveiCu privire la cel de-al doilea termen al recidivei pentru existenţa recidiveidupă condamnare este necesară icircndeplinirea următoarelor condiţiibull infractorul să săvacircrşească din nou o infracţiune cu intenţie Nu se cereca infracţiunea să fie de aceeaşi natură ca aceea pentru care infractorul a fostcondamnat anterior Legea consacră deci aşa-numita recidivă generalăInfracţiunea poate avea forma tentativei sau a faptului consumat sau poateconsta icircn participarea la săvacircrşirea acestora ca autor instigator sau complice(art144 Cpen) Este necesar icircnsă ca infracţiunea săvacircrşită din nou să fieintenţionată adică să fie săvacircrşită cu intenţie directă indirectă sau depăşită(praeterintenţie) Această cerinţă introdusă prin modificarea din 1973 aCodului penal are ca scop restracircngerea sferei recidivei la infracţiunile săvacircrşite cu intenţie fiindcă numai icircn cazul săvacircrşirii acestora se poate vorbi de perseverenţa infracţională a recidivistului Icircn ce priveşte asimilarea intenţiei depăşite cu intenţia directă sau indirectă ca o condiţie pentru existenţa atacirct a primului termen cacirct şi a celui de-al doilea termen al recidivei aceasta se justifică prin icircmprejurarea că primum delictum din compunerea infracţiunii praeterintenţionate este săvacircrşit cu intenţie şi el stă la baza rezultatului mai grav chiar dacă acesta este produs din culpăbull pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvacircrşită din nou să fieicircnchisoarea mai mare de un an Această cerinţă prevăzută prin modificarea

25

Codului penal din 1973 are şi ea ca scop restracircngerea sferei recidivei lainfracţiuni de o anumită gravitate Legea are icircn vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune icircn configuraţia tipică a acesteia sau după caz icircntr-o variantă agravată sau atenuată Maximul special al pedepsei icircnchisorii pentru această infracţiune trebuie să depăşească un an Spre deosebire deci de primul termen a cărui gravitate se exprimă icircn pedeapsa aplicată de instanţa judecătorească gravitatea celui de-al doilea termen al recidivei se exprimă icircn pedeapsa prevăzută de lege Dacă această pedeapsă este icircnchisoarea de un an sau mai mică ori amendă infracţiunea săvacircrşită nu poate constitui al doilea termen al recidivei Pedeapsa ce se ia icircn considerare este aceea prevăzută delege pentru infracţiunea tip chiar dacă infracţiunea săvacircrşită din nou are forma tentativeibull infracţiunea care constituie cel de-al doilea termen al recidivei dupăcondamnare trebuie să fie săvacircrşită icircnainte de icircnceperea executării pedepseianterioare icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare Nouainfracţiune trebuie să fie săvacircrşită deci icircn intervalul cuprins icircntre data rămacircnerii definitive a hotăracircrii de condamnare şi data la care pedeapsa este icircn icircntregime executată sau considerată ca executată Nu interesează deci dacă hotăracircrea anterioară a fost sau nu pusă icircn executare dacă executarea pedepsei a fost suspendată condiţionat sau dacă s-a dispus obligarea condamnatului la muncă corecţională dacă condamnatul se află icircn penitenciar icircn stare de libertate condiţionată sau icircn stare de evadareCel de-al doilea termen al recidivei constă din săvacircrşirea unei singureinfracţiuni care icircndeplineşte condiţiile prevăzute de lege b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei estereglementată prin dispoziţia din art 37 alin l lit b C pen care prevede căexistă recidivă şi atunci cicircnd după executarea unei pedepse cu icircnchisoarea mai mare de 6 luni după graţierea totală a restului de pedeapsă ori după icircmplinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Recidiva după executare nu se deosebeşte deci icircn esenţă de recidiva după condamnare decacirct prin icircmprejurarea că săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregime pedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată Reabilitarea fiind o cauză care icircnlătură consecinţele condamnării printre care şi starea de recidivă este firesc ca o condamnare icircn privinţa căreia a intervenit reabilitarea de drept (art 134 86 62 alin 6 C pen) sau reabilitarea judecătorească (art 135 şi urm C pen) să nu mai poată constitui primul termen al recidivei

26

Legea prevede icircnsă că acelaşi efect icircl produce şi icircmplinirea termenelor dereabilitare Este vorba de termenele a căror icircmplinire atrage reabilitarea de drept sau a celor după icircmplinirea cărora este posibilă reabilitarea judecătorească (art 135 C pen) Legiuitorul a considerat că după trecerea acestor termene de la executarea pedepsei termene icircn cursul cărora fostul condamnat nu a săvacircrşit din nou o infracţiune nu se mai poate vorbi de o perseverenţă infracţională caracteristică recidivei Legea noastră penală nu admite deci aşa-numita recidivă perpetuă consacracircnd dimpotrivă recidiva temporarăCu privire la cel de-al doilea termen ai recidivei după executare legeaprevede aceleaşi condiţii ca şi la recidiva după condamnare Infracţiuneasăvacircrşită din nou poate fi de orice natură icircnsă trebuie să fie săvacircrşită cuintenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune trebuie să fie icircnchisoarea mai mare de un an Săvacircrşirea infracţiunii trebuie să aibă loc după data terminării executării pedepsei după data publicării decretului de graţiere totală sau a restului de pedeapsă sau respectiv după data la care s-a icircmplinit termenul de prescripţie a executării pedepsei anterioarec) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen existărecidivă şi atunci cacircnd după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu icircnchisoare pacircnă la 6 luni sau după executare după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescrierea executării a cel puţin trei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Legea reglementează deci aşa-numita mică recidivă care se deosebeşte de marea recidivă prin structura primului termen care este multiplu Recidiva mică poate exista fie ca recidivă după condamnare fie ca recidivă după executarePentru existenţa primului termen al recidivei mici legea prevedeurmătoarele condiţiibull să existe cel puţin trei condamnări definitive fiecare dintre ele lapedeapsa icircnchisorii de 6 luni sau mai mică (recidivă după condamnare) sauinfractorul să fi executat icircn icircntregime ori să fi beneficiat de graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori de prescripţia executării a cel puţin trei asemenea pedepse (recidivă după executare) Dacă sunt mai puţin de trei condamnări sau dacă acestea nu se referă la pedepse cu icircnchisoare nu poate exista primul termen al recidiveibull toate cele trei infracţiuni pentru care au fost pronunţate pedepselerespective să fie săvacircrşite cu intenţie ca şi icircn cazul celorlalte modalităţi alerecidivei şi tot pentru a se dovedi perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist

27

bull să nu existe vreunul din cazurile prevăzute icircn art 38 alin l şi 2 C penicircn care condamnarea anterioară nu poate constitui primul termen al recidiveiIcircn ce priveşte cel de-al doilea termen al micii recidive condiţiile cerutepentru existenţa sa sunt aceleaşi ca şi icircn cazul marii recidive Se cere cainfracţiunea săvacircrşită din nou care poate fi diferită ca natură de celelalte (celpuţin trei) săvacircrşite anterior să fie comisă cu intenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune să fie icircnchisoarea mai mare de un anStarea de recidivă constituie o cauză de agravare a pedepsei icircn oricaredintre modalităţile prevăzute de legeRecidiva icircn cazul persoanei juridiceNoul text al art 402 recent introdus icircn Codul penal prevede că existărecidivă pentru persoana juridică icircn următoarele cazurindash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară nu a fost executatăndash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară a fost executată sau considerată ca executatăTratamentul sancţionator al recidivei persoanei juridicePotrivit art 402 alin2 din Cpen icircn cazul recidivei prevăzută icircn alin 1lita amenda stabilită pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior şi amenda aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc potrivit art 401 alin 1 şi 3 cu precizarea că sporul prevăzută de art 401 alin1 poate fi mărit pacircnă la jumătateIcircn ipoteza icircn care amenda anterioară aplicată persoanei juridice a fostexecutată icircn parte contopirea se face icircntre amenda ce a mai rămas de executat şi amenda aplicată pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior (art 402 alin3 Cpen) Pentru cea de a doua modalitate a recidivei prevăzută icircn art 402 alin 1litb se aplică pedeapsa amenzii pacircnă la maximul special prevăzut icircnart 711alin 2 sau 3 iar dacă acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la două treimi din acel maximUltimul alineat al art 402 Cpen soluţionează şi situaţia icircn care după rămacircnerea definitivă a hotăracircrii de condamnare a persoanei juridice şi mai icircnainte ca amenda să fi fost executată sau considerată ca executată se descoperă că persoana juridică condamnată se află icircn stare de recidivă Icircn asemenea situaţii textul prevede că instanţa va aplica dispoziţiile din alin 2 ale art 402 Cpen icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit a iar icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit b va face aplicarea dispoziţiilor din alin 4 ale aceluiaşi text Top of the Document

28

4 Pluralitatea intermediarăA Noţiune şi caracterizare Există pluralitate intermediară de infracţiuniatunci cacircnd după condamnarea definitivă a infractorului pentru o infracţiunesăvacircrşită anterior acesta comite din nou o infracţiune icircnainte de icircncepereaexecutării pedepsei icircn timpul executării sau icircn stare de evadare şi nu sunticircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Estevorba aşadar de o pluralitate de infracţiuni care nu constituie concurs deinfracţiuni deoarece infractorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (sau pentru un concurs de infracţiuni) şi apoi icircnainte de icircnceperea executării pedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare deci icircnainte de executarea icircn icircntregime a pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune Aceeaşi pluralitate de infracţiuni astfel realizată nu constituie nici stare de recidivă deoarece nu sunt icircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa recidiveiIcircntr-adevăr din reglementarea legală a recidivei s-a putut constata căexistenţa unei condamnări definitive a infractorului considerată drept criteriu de deosebire icircntre concursul de infracţiuni şi recidivă nu este suficientă pentru a caracteriza respectiva pluralitate de infracţiuni ca recidivă Pe lacircngă cerinţa unei condamnări definitive legea prevede şi anumite condiţii atacirct cu privire la primul termen al recidivei cacirct şi cu privire la cel de-al doilea termen al acesteia iar neicircndeplinirea acestor condiţii duce la inexistenţa stării de recidivă Astfel de exemplu dacă condamnarea anterioară indiferent de durata pedepsei este privitoare la o infracţiune săvacircrşită din culpă sau deşi priveşte o infracţiune intenţionată pedeapsa aplicată este icircnchisoarea de 6 luni sau o pedeapsă mai uşoară nu poate exista stare de recidivă De asemenea icircn cazul icircn care este realizat primul termen al recidivei dar infracţiunea săvacircrşită din nou este o infracţiune din culpă sau deşi este o infracţiune săvacircrşită cu intenţie pedeapsa pe care legea o prevede este icircnchisoarea de 6 luni sau mai mică iarăşi nu există recidivăToate aceste cazuri formează o situaţie intermediară icircntre concursul deinfracţiuni şi recidiva după condamnare o pluralitate de infracţiuni care contrar dispoziţiei art 32 C pen nu constituie nici concurs de infracţiuni nici recidivăB Consecinţe juridice Trăsăturile caracteristice pluralităţii intermediareimpun o reglementare specială a consecinţelor juridice pe care le antrenează icircn legătură cu stabilirea şi aplicarea pedepsei icircn asemenea situaţii Sub acestaspect art 40 din actualul Cod penal prevede că pentru pluralitatea intermediară pedeapsa se aplică potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni

Top of the Document

29

• UNITATEA SI PLURALITATEA DE INFRACTIUNI
• c) pluralitatea intermediară de infractiuni
• Unitatea infracţiunii
• 1 Generalităţi privind unitatea şi pluralitatea de infracţiuni
• Top of the Document
• 2 Unitatea naturală de infracţiune
• Icircn literatura de specialitate se face distincţie icircntre
• 3 Unitatea legală de infracţiune
• A Infracţiunea continuată
• Top of the Document
• B Infracţiunea complexă
• a) Noţiune şi caracterizare Potrivit unui concept unanim acceptat icircn
• b) Forme şi modalităţi
• c) Complexitatea naturală
• C Infracţiunea progresivă
• a) Noţiune şi caracterizare Denumirea de infracţiune progresivă este dată
• b) Efectele juridice Ţinacircndu-se seama de specificul infracţiunii
• D Infracţiunea de obicei
• a) Noţiune şi caracterizare Este denumită infracţiune de obicei sau de
• b) Efectele juridice Infracţiunea de obicei este şi ea o formă atipică a
• PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI
• 1 Consideraţii generale
• Top of the Document
• 2 Concursul de infracţiuni
• a) Concursul real (material) de infracţiuni Această formă a concursului
• b) Concursul ideal (formal) de infracţiuni Icircn teoria dreptului penal şi
• a) cacircnd s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe
• b) cacircnd s-au stabilit numai pedepse cu icircnchisoare se aplică pedeapsa cea
• c) cacircnd s-au stabilit numai amenzi se aplică cea mai mare care poate fi
• d) cacircnd s-a stabilit o pedeapsă cu icircnchisoare şi o pedeapsă cu amendă se
• e) cacircnd s-au stabilit mai multe pedepse cu icircnchisoare şi mai multe pedepse
• 3 Recidiva
• a) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediul
• b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei este
• c) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen există
• 4 Pluralitatea intermediară

d) Recidiva mare şi recidiva mică La recidiva mare primul termen icirclconstituie o condamnare la o pedeapsă de o gravitate mai mare care relevă prin ea icircnsăşi periculozitatea infractorului care perseverează icircn aceste condiţii săvacircrşind noi infracţiuni Din contră denumirea de mică recidivă a fost atribuită recidivei la care primul termen este format nu din una singură ci din mai multe condamnări la pedepse mici ce nu depăşesc o anume gravitate consideracircndu-se că numai după mai multe condamnări la pedepse mai uşoare infractorul relevă acea periculozitate specifică recidivistuluie) Recidiva temporară şi recidiva perpetuă Distincţia are icircn vedereintervalul de timp de la condamnare sau de la executarea pedepsei icircn caretrebuie să se săvacircrşească din nou o infracţiune pentru a exista recidivă Dinacest punct de vedere recidiva este perpetuă atunci cacircnd se realizeazăindiferent de intervalul la care s-ar săvacircrşi din nou o infracţiune şi temporară atunci cacircnd se realizează numai dacă săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni a avut loc icircnlăuntrul unui anumit termen de la condamnare sau de la executarea pedepsei anterioare Este admisă icircn general recidiva temporarăf) Recidiva cu efect unic şi recidiva cu efecte progresive Distincţia are icircnvedere efectele pe care le produce recidiva asupra pedepsei pentru infracţiunea săvacircrşită icircn această stare Recidiva cu efect unic este aceea ale cărei efecte sunt aceleaşi ori de cacircte ori s-ar repeta starea de recidivă Recidiva cu efecte progresive este aceea ale cărei consecinţe se agravează progresiv cu fiecare nouă recidivăg) Recidiva teritorială şi recidiva internaţională Recidiva se numeşteteritorială atunci cacircnd existenţa ei este condiţionată de cerinţa ca primul săutermen să fie o hotăracircre de condamnare pronunţată de o instanţă naţională spre deosebire de recidiva zisă internaţională la care primul termen poate fi o condamnare pronunţată icircn străinătate Admiterea recidivei internaţionaleimplică recunoaşterea hotăracircrilor judecătoreşti străine şi este determinată denecesitatea cooperării internaţionale icircn lupta cu criminalitateaD Reglementarea recidivei icircn legea penală icircn vigoare icircn cazul persoaneifizice Icircn reglementarea instituţiei recidivei icircn dreptul nostru penal au fost avute icircn vedere modalităţile sus-examinate Reglementarea se face prin dispoziţiile din art 37-39 Cpen modalităţile principale ale recidivei fiind recidiva după condamnare recidiva după executare şi mica recidivă care poate fi după condamnare sau după executarea) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediulmateriei pentru instituţia recidivei a fost modificată recent avacircnd denumireabdquorecidiva icircn cazul persoanei fizicerdquo Această modificare a fost impusă deintroducerea icircn Codul penal a persoanei juridice ca un nou subiect activ alinfracţiunii şi al răspunderii penale

23

Potrivit dispoziţiilor art 37 alin l lit a C pen există recidivă pentrupersoana fizică atunci cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri decondamnare la pedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni cel condamnatsăvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie icircnainte de icircnceperea executăriipedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare iar pedeapsaprevăzută de lege pentru a doua infracţiune este icircnchisoarea mai mare de un anDin analiza dispoziţiei legale rezultă condiţiile prevăzute de lege pentruexistenţa recidivei icircn această modalitate Astfel cu privire la primul termen se cer icircndeplinite următoarele condiţiibull să existe o hotăracircre definitivă de condamnare a infractorului lapedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni Dacă hotăracircrea nu era definitivă icircnmomentul săvacircrşirii celei de-a doua infracţiuni nu va exista recidivă ci concurs de infracţiuni De asemenea dacă pedeapsa nu este icircnchisoarea mai mare de 6 luni ci de 6 luni sau mai mică iarăşi nu va exista recidivă Pedeapsa prevăzută icircn hotăracircrea de condamnare poate fi aplicată de instanţă pentru o singură infracţiune sau pentru un concurs de infracţiuni Icircn acest din urmă caz este vorba de pedeapsa rezultată care trebuie să fie mai mare de 6 luni chiar dacă pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente luate separat nu depăşesc nici una durata de 6 luni Poate constitui primul termen al recidivei după condamnare ca de altfel şi al recidivei după executare chiar şi o hotăracircre de condamnare pronunţată icircn străinătate Aceasta rezultă din dispoziţia din alin 2 al art 37 C pen care prevede că pentru stabilirea stării de recidivă icircn aceste cazuri se poate ţine seama şi de hotăracircrea de condamnare pronunţată icircn străinătate pentru o faptă prevăzută şi de legea romacircnă dacă acea hotăracircre a fost recunoscută potrivit dispoziţiilor legii Aceste dispoziţii sunt cele din art 519 şi urm C pr pen Legea noastră penală consacră aşadar aşa-numita recidivă internaţionalăbull hotăracircrea de condamnare să fi fost pronunţată pentru o infracţiunesăvacircrşită cu intenţie Această condiţie rezultă din dispoziţia prevăzută icircn art 38 alin l lit a C pen dispoziţie introdusă prin Legea nr 61973 de modificare a Codului penal care prevede că la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare la infracţiunile săvacircrşite din culpăPrin prevederea acestei condiţii a fost subliniată trăsătura caracteristică arecidivei aceea de a exprima perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist perseverenţă care nu este posibilă decacirct icircn cazul infracţiunilor cuintenţiebull hotăracircrea de condamnare să nu fie dintre acelea icircn care potrivit legiinu se tine seama la stabilirea stării de recidivă

24

Legea prevede icircn art 38 C pen o serie de cazuri icircn care o hotăracircre decondamnare definitivă nu poate constitui primul termen al recidivei Potrivitacestor dispoziţii la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare landash infracţiunile săvacircrşite icircn timpul minorităţii Această dispoziţie areraţiunea de a-l degreva pe minor icircn viitor de urmările prejudiciabile ale unor fapte săvacircrşite icircn perioada minorităţii cacircnd personalitatea sa era icircn curs de formarendash infracţiunile săvacircrşite din culpă Această dispoziţie a fost introdusă prinndash infracţiunile amnistiate Amnistia fiind o cauză care icircnlătură răspunderea penală a făptuitorului pentru infracţiunea săvacircrşită (art 119 C pen) este firesc ca hotăracircrea de condamnare privitoare la o infracţiune amnistiată să nu mai poată constitui primul termen al recidiveindash faptele nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală După cumeste ştiut dezincriminarea unei fapte (abolitio criminis) prin legea nouă face să icircnceteze toate consecinţele penale ale hotăracircrii judecătoreşti pronunţate icircn baza legii vechi cu privire la acea faptă (art 12 C pen) Printre consecinţele penale ale dezincriminării faptei icircnlăturate prin intrarea icircn vigoare a legii noi dezincriminatoare este şi aceea ca hotăracircrea de condamnare pronunţată pentru fapta dezincriminată să nu poată constitui primul termen al recidiveiCu privire la cel de-al doilea termen al recidivei pentru existenţa recidiveidupă condamnare este necesară icircndeplinirea următoarelor condiţiibull infractorul să săvacircrşească din nou o infracţiune cu intenţie Nu se cereca infracţiunea să fie de aceeaşi natură ca aceea pentru care infractorul a fostcondamnat anterior Legea consacră deci aşa-numita recidivă generalăInfracţiunea poate avea forma tentativei sau a faptului consumat sau poateconsta icircn participarea la săvacircrşirea acestora ca autor instigator sau complice(art144 Cpen) Este necesar icircnsă ca infracţiunea săvacircrşită din nou să fieintenţionată adică să fie săvacircrşită cu intenţie directă indirectă sau depăşită(praeterintenţie) Această cerinţă introdusă prin modificarea din 1973 aCodului penal are ca scop restracircngerea sferei recidivei la infracţiunile săvacircrşite cu intenţie fiindcă numai icircn cazul săvacircrşirii acestora se poate vorbi de perseverenţa infracţională a recidivistului Icircn ce priveşte asimilarea intenţiei depăşite cu intenţia directă sau indirectă ca o condiţie pentru existenţa atacirct a primului termen cacirct şi a celui de-al doilea termen al recidivei aceasta se justifică prin icircmprejurarea că primum delictum din compunerea infracţiunii praeterintenţionate este săvacircrşit cu intenţie şi el stă la baza rezultatului mai grav chiar dacă acesta este produs din culpăbull pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvacircrşită din nou să fieicircnchisoarea mai mare de un an Această cerinţă prevăzută prin modificarea

25

Codului penal din 1973 are şi ea ca scop restracircngerea sferei recidivei lainfracţiuni de o anumită gravitate Legea are icircn vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune icircn configuraţia tipică a acesteia sau după caz icircntr-o variantă agravată sau atenuată Maximul special al pedepsei icircnchisorii pentru această infracţiune trebuie să depăşească un an Spre deosebire deci de primul termen a cărui gravitate se exprimă icircn pedeapsa aplicată de instanţa judecătorească gravitatea celui de-al doilea termen al recidivei se exprimă icircn pedeapsa prevăzută de lege Dacă această pedeapsă este icircnchisoarea de un an sau mai mică ori amendă infracţiunea săvacircrşită nu poate constitui al doilea termen al recidivei Pedeapsa ce se ia icircn considerare este aceea prevăzută delege pentru infracţiunea tip chiar dacă infracţiunea săvacircrşită din nou are forma tentativeibull infracţiunea care constituie cel de-al doilea termen al recidivei dupăcondamnare trebuie să fie săvacircrşită icircnainte de icircnceperea executării pedepseianterioare icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare Nouainfracţiune trebuie să fie săvacircrşită deci icircn intervalul cuprins icircntre data rămacircnerii definitive a hotăracircrii de condamnare şi data la care pedeapsa este icircn icircntregime executată sau considerată ca executată Nu interesează deci dacă hotăracircrea anterioară a fost sau nu pusă icircn executare dacă executarea pedepsei a fost suspendată condiţionat sau dacă s-a dispus obligarea condamnatului la muncă corecţională dacă condamnatul se află icircn penitenciar icircn stare de libertate condiţionată sau icircn stare de evadareCel de-al doilea termen al recidivei constă din săvacircrşirea unei singureinfracţiuni care icircndeplineşte condiţiile prevăzute de lege b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei estereglementată prin dispoziţia din art 37 alin l lit b C pen care prevede căexistă recidivă şi atunci cicircnd după executarea unei pedepse cu icircnchisoarea mai mare de 6 luni după graţierea totală a restului de pedeapsă ori după icircmplinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Recidiva după executare nu se deosebeşte deci icircn esenţă de recidiva după condamnare decacirct prin icircmprejurarea că săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregime pedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată Reabilitarea fiind o cauză care icircnlătură consecinţele condamnării printre care şi starea de recidivă este firesc ca o condamnare icircn privinţa căreia a intervenit reabilitarea de drept (art 134 86 62 alin 6 C pen) sau reabilitarea judecătorească (art 135 şi urm C pen) să nu mai poată constitui primul termen al recidivei

26

Legea prevede icircnsă că acelaşi efect icircl produce şi icircmplinirea termenelor dereabilitare Este vorba de termenele a căror icircmplinire atrage reabilitarea de drept sau a celor după icircmplinirea cărora este posibilă reabilitarea judecătorească (art 135 C pen) Legiuitorul a considerat că după trecerea acestor termene de la executarea pedepsei termene icircn cursul cărora fostul condamnat nu a săvacircrşit din nou o infracţiune nu se mai poate vorbi de o perseverenţă infracţională caracteristică recidivei Legea noastră penală nu admite deci aşa-numita recidivă perpetuă consacracircnd dimpotrivă recidiva temporarăCu privire la cel de-al doilea termen ai recidivei după executare legeaprevede aceleaşi condiţii ca şi la recidiva după condamnare Infracţiuneasăvacircrşită din nou poate fi de orice natură icircnsă trebuie să fie săvacircrşită cuintenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune trebuie să fie icircnchisoarea mai mare de un an Săvacircrşirea infracţiunii trebuie să aibă loc după data terminării executării pedepsei după data publicării decretului de graţiere totală sau a restului de pedeapsă sau respectiv după data la care s-a icircmplinit termenul de prescripţie a executării pedepsei anterioarec) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen existărecidivă şi atunci cacircnd după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu icircnchisoare pacircnă la 6 luni sau după executare după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescrierea executării a cel puţin trei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Legea reglementează deci aşa-numita mică recidivă care se deosebeşte de marea recidivă prin structura primului termen care este multiplu Recidiva mică poate exista fie ca recidivă după condamnare fie ca recidivă după executarePentru existenţa primului termen al recidivei mici legea prevedeurmătoarele condiţiibull să existe cel puţin trei condamnări definitive fiecare dintre ele lapedeapsa icircnchisorii de 6 luni sau mai mică (recidivă după condamnare) sauinfractorul să fi executat icircn icircntregime ori să fi beneficiat de graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori de prescripţia executării a cel puţin trei asemenea pedepse (recidivă după executare) Dacă sunt mai puţin de trei condamnări sau dacă acestea nu se referă la pedepse cu icircnchisoare nu poate exista primul termen al recidiveibull toate cele trei infracţiuni pentru care au fost pronunţate pedepselerespective să fie săvacircrşite cu intenţie ca şi icircn cazul celorlalte modalităţi alerecidivei şi tot pentru a se dovedi perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist

27

bull să nu existe vreunul din cazurile prevăzute icircn art 38 alin l şi 2 C penicircn care condamnarea anterioară nu poate constitui primul termen al recidiveiIcircn ce priveşte cel de-al doilea termen al micii recidive condiţiile cerutepentru existenţa sa sunt aceleaşi ca şi icircn cazul marii recidive Se cere cainfracţiunea săvacircrşită din nou care poate fi diferită ca natură de celelalte (celpuţin trei) săvacircrşite anterior să fie comisă cu intenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune să fie icircnchisoarea mai mare de un anStarea de recidivă constituie o cauză de agravare a pedepsei icircn oricaredintre modalităţile prevăzute de legeRecidiva icircn cazul persoanei juridiceNoul text al art 402 recent introdus icircn Codul penal prevede că existărecidivă pentru persoana juridică icircn următoarele cazurindash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară nu a fost executatăndash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară a fost executată sau considerată ca executatăTratamentul sancţionator al recidivei persoanei juridicePotrivit art 402 alin2 din Cpen icircn cazul recidivei prevăzută icircn alin 1lita amenda stabilită pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior şi amenda aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc potrivit art 401 alin 1 şi 3 cu precizarea că sporul prevăzută de art 401 alin1 poate fi mărit pacircnă la jumătateIcircn ipoteza icircn care amenda anterioară aplicată persoanei juridice a fostexecutată icircn parte contopirea se face icircntre amenda ce a mai rămas de executat şi amenda aplicată pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior (art 402 alin3 Cpen) Pentru cea de a doua modalitate a recidivei prevăzută icircn art 402 alin 1litb se aplică pedeapsa amenzii pacircnă la maximul special prevăzut icircnart 711alin 2 sau 3 iar dacă acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la două treimi din acel maximUltimul alineat al art 402 Cpen soluţionează şi situaţia icircn care după rămacircnerea definitivă a hotăracircrii de condamnare a persoanei juridice şi mai icircnainte ca amenda să fi fost executată sau considerată ca executată se descoperă că persoana juridică condamnată se află icircn stare de recidivă Icircn asemenea situaţii textul prevede că instanţa va aplica dispoziţiile din alin 2 ale art 402 Cpen icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit a iar icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit b va face aplicarea dispoziţiilor din alin 4 ale aceluiaşi text Top of the Document

28

4 Pluralitatea intermediarăA Noţiune şi caracterizare Există pluralitate intermediară de infracţiuniatunci cacircnd după condamnarea definitivă a infractorului pentru o infracţiunesăvacircrşită anterior acesta comite din nou o infracţiune icircnainte de icircncepereaexecutării pedepsei icircn timpul executării sau icircn stare de evadare şi nu sunticircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Estevorba aşadar de o pluralitate de infracţiuni care nu constituie concurs deinfracţiuni deoarece infractorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (sau pentru un concurs de infracţiuni) şi apoi icircnainte de icircnceperea executării pedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare deci icircnainte de executarea icircn icircntregime a pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune Aceeaşi pluralitate de infracţiuni astfel realizată nu constituie nici stare de recidivă deoarece nu sunt icircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa recidiveiIcircntr-adevăr din reglementarea legală a recidivei s-a putut constata căexistenţa unei condamnări definitive a infractorului considerată drept criteriu de deosebire icircntre concursul de infracţiuni şi recidivă nu este suficientă pentru a caracteriza respectiva pluralitate de infracţiuni ca recidivă Pe lacircngă cerinţa unei condamnări definitive legea prevede şi anumite condiţii atacirct cu privire la primul termen al recidivei cacirct şi cu privire la cel de-al doilea termen al acesteia iar neicircndeplinirea acestor condiţii duce la inexistenţa stării de recidivă Astfel de exemplu dacă condamnarea anterioară indiferent de durata pedepsei este privitoare la o infracţiune săvacircrşită din culpă sau deşi priveşte o infracţiune intenţionată pedeapsa aplicată este icircnchisoarea de 6 luni sau o pedeapsă mai uşoară nu poate exista stare de recidivă De asemenea icircn cazul icircn care este realizat primul termen al recidivei dar infracţiunea săvacircrşită din nou este o infracţiune din culpă sau deşi este o infracţiune săvacircrşită cu intenţie pedeapsa pe care legea o prevede este icircnchisoarea de 6 luni sau mai mică iarăşi nu există recidivăToate aceste cazuri formează o situaţie intermediară icircntre concursul deinfracţiuni şi recidiva după condamnare o pluralitate de infracţiuni care contrar dispoziţiei art 32 C pen nu constituie nici concurs de infracţiuni nici recidivăB Consecinţe juridice Trăsăturile caracteristice pluralităţii intermediareimpun o reglementare specială a consecinţelor juridice pe care le antrenează icircn legătură cu stabilirea şi aplicarea pedepsei icircn asemenea situaţii Sub acestaspect art 40 din actualul Cod penal prevede că pentru pluralitatea intermediară pedeapsa se aplică potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni

Top of the Document

29

• UNITATEA SI PLURALITATEA DE INFRACTIUNI
• c) pluralitatea intermediară de infractiuni
• Unitatea infracţiunii
• 1 Generalităţi privind unitatea şi pluralitatea de infracţiuni
• Top of the Document
• 2 Unitatea naturală de infracţiune
• Icircn literatura de specialitate se face distincţie icircntre
• 3 Unitatea legală de infracţiune
• A Infracţiunea continuată
• Top of the Document
• B Infracţiunea complexă
• a) Noţiune şi caracterizare Potrivit unui concept unanim acceptat icircn
• b) Forme şi modalităţi
• c) Complexitatea naturală
• C Infracţiunea progresivă
• a) Noţiune şi caracterizare Denumirea de infracţiune progresivă este dată
• b) Efectele juridice Ţinacircndu-se seama de specificul infracţiunii
• D Infracţiunea de obicei
• a) Noţiune şi caracterizare Este denumită infracţiune de obicei sau de
• b) Efectele juridice Infracţiunea de obicei este şi ea o formă atipică a
• PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI
• 1 Consideraţii generale
• Top of the Document
• 2 Concursul de infracţiuni
• a) Concursul real (material) de infracţiuni Această formă a concursului
• b) Concursul ideal (formal) de infracţiuni Icircn teoria dreptului penal şi
• a) cacircnd s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe
• b) cacircnd s-au stabilit numai pedepse cu icircnchisoare se aplică pedeapsa cea
• c) cacircnd s-au stabilit numai amenzi se aplică cea mai mare care poate fi
• d) cacircnd s-a stabilit o pedeapsă cu icircnchisoare şi o pedeapsă cu amendă se
• e) cacircnd s-au stabilit mai multe pedepse cu icircnchisoare şi mai multe pedepse
• 3 Recidiva
• a) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediul
• b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei este
• c) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen există
• 4 Pluralitatea intermediară

Potrivit dispoziţiilor art 37 alin l lit a C pen există recidivă pentrupersoana fizică atunci cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri decondamnare la pedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni cel condamnatsăvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie icircnainte de icircnceperea executăriipedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare iar pedeapsaprevăzută de lege pentru a doua infracţiune este icircnchisoarea mai mare de un anDin analiza dispoziţiei legale rezultă condiţiile prevăzute de lege pentruexistenţa recidivei icircn această modalitate Astfel cu privire la primul termen se cer icircndeplinite următoarele condiţiibull să existe o hotăracircre definitivă de condamnare a infractorului lapedeapsa icircnchisorii mai mare de 6 luni Dacă hotăracircrea nu era definitivă icircnmomentul săvacircrşirii celei de-a doua infracţiuni nu va exista recidivă ci concurs de infracţiuni De asemenea dacă pedeapsa nu este icircnchisoarea mai mare de 6 luni ci de 6 luni sau mai mică iarăşi nu va exista recidivă Pedeapsa prevăzută icircn hotăracircrea de condamnare poate fi aplicată de instanţă pentru o singură infracţiune sau pentru un concurs de infracţiuni Icircn acest din urmă caz este vorba de pedeapsa rezultată care trebuie să fie mai mare de 6 luni chiar dacă pedepsele stabilite pentru infracţiunile concurente luate separat nu depăşesc nici una durata de 6 luni Poate constitui primul termen al recidivei după condamnare ca de altfel şi al recidivei după executare chiar şi o hotăracircre de condamnare pronunţată icircn străinătate Aceasta rezultă din dispoziţia din alin 2 al art 37 C pen care prevede că pentru stabilirea stării de recidivă icircn aceste cazuri se poate ţine seama şi de hotăracircrea de condamnare pronunţată icircn străinătate pentru o faptă prevăzută şi de legea romacircnă dacă acea hotăracircre a fost recunoscută potrivit dispoziţiilor legii Aceste dispoziţii sunt cele din art 519 şi urm C pr pen Legea noastră penală consacră aşadar aşa-numita recidivă internaţionalăbull hotăracircrea de condamnare să fi fost pronunţată pentru o infracţiunesăvacircrşită cu intenţie Această condiţie rezultă din dispoziţia prevăzută icircn art 38 alin l lit a C pen dispoziţie introdusă prin Legea nr 61973 de modificare a Codului penal care prevede că la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare la infracţiunile săvacircrşite din culpăPrin prevederea acestei condiţii a fost subliniată trăsătura caracteristică arecidivei aceea de a exprima perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist perseverenţă care nu este posibilă decacirct icircn cazul infracţiunilor cuintenţiebull hotăracircrea de condamnare să nu fie dintre acelea icircn care potrivit legiinu se tine seama la stabilirea stării de recidivă

24

Legea prevede icircn art 38 C pen o serie de cazuri icircn care o hotăracircre decondamnare definitivă nu poate constitui primul termen al recidivei Potrivitacestor dispoziţii la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare landash infracţiunile săvacircrşite icircn timpul minorităţii Această dispoziţie areraţiunea de a-l degreva pe minor icircn viitor de urmările prejudiciabile ale unor fapte săvacircrşite icircn perioada minorităţii cacircnd personalitatea sa era icircn curs de formarendash infracţiunile săvacircrşite din culpă Această dispoziţie a fost introdusă prinndash infracţiunile amnistiate Amnistia fiind o cauză care icircnlătură răspunderea penală a făptuitorului pentru infracţiunea săvacircrşită (art 119 C pen) este firesc ca hotăracircrea de condamnare privitoare la o infracţiune amnistiată să nu mai poată constitui primul termen al recidiveindash faptele nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală După cumeste ştiut dezincriminarea unei fapte (abolitio criminis) prin legea nouă face să icircnceteze toate consecinţele penale ale hotăracircrii judecătoreşti pronunţate icircn baza legii vechi cu privire la acea faptă (art 12 C pen) Printre consecinţele penale ale dezincriminării faptei icircnlăturate prin intrarea icircn vigoare a legii noi dezincriminatoare este şi aceea ca hotăracircrea de condamnare pronunţată pentru fapta dezincriminată să nu poată constitui primul termen al recidiveiCu privire la cel de-al doilea termen al recidivei pentru existenţa recidiveidupă condamnare este necesară icircndeplinirea următoarelor condiţiibull infractorul să săvacircrşească din nou o infracţiune cu intenţie Nu se cereca infracţiunea să fie de aceeaşi natură ca aceea pentru care infractorul a fostcondamnat anterior Legea consacră deci aşa-numita recidivă generalăInfracţiunea poate avea forma tentativei sau a faptului consumat sau poateconsta icircn participarea la săvacircrşirea acestora ca autor instigator sau complice(art144 Cpen) Este necesar icircnsă ca infracţiunea săvacircrşită din nou să fieintenţionată adică să fie săvacircrşită cu intenţie directă indirectă sau depăşită(praeterintenţie) Această cerinţă introdusă prin modificarea din 1973 aCodului penal are ca scop restracircngerea sferei recidivei la infracţiunile săvacircrşite cu intenţie fiindcă numai icircn cazul săvacircrşirii acestora se poate vorbi de perseverenţa infracţională a recidivistului Icircn ce priveşte asimilarea intenţiei depăşite cu intenţia directă sau indirectă ca o condiţie pentru existenţa atacirct a primului termen cacirct şi a celui de-al doilea termen al recidivei aceasta se justifică prin icircmprejurarea că primum delictum din compunerea infracţiunii praeterintenţionate este săvacircrşit cu intenţie şi el stă la baza rezultatului mai grav chiar dacă acesta este produs din culpăbull pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvacircrşită din nou să fieicircnchisoarea mai mare de un an Această cerinţă prevăzută prin modificarea

25

Codului penal din 1973 are şi ea ca scop restracircngerea sferei recidivei lainfracţiuni de o anumită gravitate Legea are icircn vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune icircn configuraţia tipică a acesteia sau după caz icircntr-o variantă agravată sau atenuată Maximul special al pedepsei icircnchisorii pentru această infracţiune trebuie să depăşească un an Spre deosebire deci de primul termen a cărui gravitate se exprimă icircn pedeapsa aplicată de instanţa judecătorească gravitatea celui de-al doilea termen al recidivei se exprimă icircn pedeapsa prevăzută de lege Dacă această pedeapsă este icircnchisoarea de un an sau mai mică ori amendă infracţiunea săvacircrşită nu poate constitui al doilea termen al recidivei Pedeapsa ce se ia icircn considerare este aceea prevăzută delege pentru infracţiunea tip chiar dacă infracţiunea săvacircrşită din nou are forma tentativeibull infracţiunea care constituie cel de-al doilea termen al recidivei dupăcondamnare trebuie să fie săvacircrşită icircnainte de icircnceperea executării pedepseianterioare icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare Nouainfracţiune trebuie să fie săvacircrşită deci icircn intervalul cuprins icircntre data rămacircnerii definitive a hotăracircrii de condamnare şi data la care pedeapsa este icircn icircntregime executată sau considerată ca executată Nu interesează deci dacă hotăracircrea anterioară a fost sau nu pusă icircn executare dacă executarea pedepsei a fost suspendată condiţionat sau dacă s-a dispus obligarea condamnatului la muncă corecţională dacă condamnatul se află icircn penitenciar icircn stare de libertate condiţionată sau icircn stare de evadareCel de-al doilea termen al recidivei constă din săvacircrşirea unei singureinfracţiuni care icircndeplineşte condiţiile prevăzute de lege b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei estereglementată prin dispoziţia din art 37 alin l lit b C pen care prevede căexistă recidivă şi atunci cicircnd după executarea unei pedepse cu icircnchisoarea mai mare de 6 luni după graţierea totală a restului de pedeapsă ori după icircmplinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Recidiva după executare nu se deosebeşte deci icircn esenţă de recidiva după condamnare decacirct prin icircmprejurarea că săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregime pedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată Reabilitarea fiind o cauză care icircnlătură consecinţele condamnării printre care şi starea de recidivă este firesc ca o condamnare icircn privinţa căreia a intervenit reabilitarea de drept (art 134 86 62 alin 6 C pen) sau reabilitarea judecătorească (art 135 şi urm C pen) să nu mai poată constitui primul termen al recidivei

26

Legea prevede icircnsă că acelaşi efect icircl produce şi icircmplinirea termenelor dereabilitare Este vorba de termenele a căror icircmplinire atrage reabilitarea de drept sau a celor după icircmplinirea cărora este posibilă reabilitarea judecătorească (art 135 C pen) Legiuitorul a considerat că după trecerea acestor termene de la executarea pedepsei termene icircn cursul cărora fostul condamnat nu a săvacircrşit din nou o infracţiune nu se mai poate vorbi de o perseverenţă infracţională caracteristică recidivei Legea noastră penală nu admite deci aşa-numita recidivă perpetuă consacracircnd dimpotrivă recidiva temporarăCu privire la cel de-al doilea termen ai recidivei după executare legeaprevede aceleaşi condiţii ca şi la recidiva după condamnare Infracţiuneasăvacircrşită din nou poate fi de orice natură icircnsă trebuie să fie săvacircrşită cuintenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune trebuie să fie icircnchisoarea mai mare de un an Săvacircrşirea infracţiunii trebuie să aibă loc după data terminării executării pedepsei după data publicării decretului de graţiere totală sau a restului de pedeapsă sau respectiv după data la care s-a icircmplinit termenul de prescripţie a executării pedepsei anterioarec) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen existărecidivă şi atunci cacircnd după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu icircnchisoare pacircnă la 6 luni sau după executare după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescrierea executării a cel puţin trei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Legea reglementează deci aşa-numita mică recidivă care se deosebeşte de marea recidivă prin structura primului termen care este multiplu Recidiva mică poate exista fie ca recidivă după condamnare fie ca recidivă după executarePentru existenţa primului termen al recidivei mici legea prevedeurmătoarele condiţiibull să existe cel puţin trei condamnări definitive fiecare dintre ele lapedeapsa icircnchisorii de 6 luni sau mai mică (recidivă după condamnare) sauinfractorul să fi executat icircn icircntregime ori să fi beneficiat de graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori de prescripţia executării a cel puţin trei asemenea pedepse (recidivă după executare) Dacă sunt mai puţin de trei condamnări sau dacă acestea nu se referă la pedepse cu icircnchisoare nu poate exista primul termen al recidiveibull toate cele trei infracţiuni pentru care au fost pronunţate pedepselerespective să fie săvacircrşite cu intenţie ca şi icircn cazul celorlalte modalităţi alerecidivei şi tot pentru a se dovedi perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist

27

bull să nu existe vreunul din cazurile prevăzute icircn art 38 alin l şi 2 C penicircn care condamnarea anterioară nu poate constitui primul termen al recidiveiIcircn ce priveşte cel de-al doilea termen al micii recidive condiţiile cerutepentru existenţa sa sunt aceleaşi ca şi icircn cazul marii recidive Se cere cainfracţiunea săvacircrşită din nou care poate fi diferită ca natură de celelalte (celpuţin trei) săvacircrşite anterior să fie comisă cu intenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune să fie icircnchisoarea mai mare de un anStarea de recidivă constituie o cauză de agravare a pedepsei icircn oricaredintre modalităţile prevăzute de legeRecidiva icircn cazul persoanei juridiceNoul text al art 402 recent introdus icircn Codul penal prevede că existărecidivă pentru persoana juridică icircn următoarele cazurindash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară nu a fost executatăndash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară a fost executată sau considerată ca executatăTratamentul sancţionator al recidivei persoanei juridicePotrivit art 402 alin2 din Cpen icircn cazul recidivei prevăzută icircn alin 1lita amenda stabilită pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior şi amenda aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc potrivit art 401 alin 1 şi 3 cu precizarea că sporul prevăzută de art 401 alin1 poate fi mărit pacircnă la jumătateIcircn ipoteza icircn care amenda anterioară aplicată persoanei juridice a fostexecutată icircn parte contopirea se face icircntre amenda ce a mai rămas de executat şi amenda aplicată pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior (art 402 alin3 Cpen) Pentru cea de a doua modalitate a recidivei prevăzută icircn art 402 alin 1litb se aplică pedeapsa amenzii pacircnă la maximul special prevăzut icircnart 711alin 2 sau 3 iar dacă acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la două treimi din acel maximUltimul alineat al art 402 Cpen soluţionează şi situaţia icircn care după rămacircnerea definitivă a hotăracircrii de condamnare a persoanei juridice şi mai icircnainte ca amenda să fi fost executată sau considerată ca executată se descoperă că persoana juridică condamnată se află icircn stare de recidivă Icircn asemenea situaţii textul prevede că instanţa va aplica dispoziţiile din alin 2 ale art 402 Cpen icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit a iar icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit b va face aplicarea dispoziţiilor din alin 4 ale aceluiaşi text Top of the Document

28

4 Pluralitatea intermediarăA Noţiune şi caracterizare Există pluralitate intermediară de infracţiuniatunci cacircnd după condamnarea definitivă a infractorului pentru o infracţiunesăvacircrşită anterior acesta comite din nou o infracţiune icircnainte de icircncepereaexecutării pedepsei icircn timpul executării sau icircn stare de evadare şi nu sunticircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Estevorba aşadar de o pluralitate de infracţiuni care nu constituie concurs deinfracţiuni deoarece infractorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (sau pentru un concurs de infracţiuni) şi apoi icircnainte de icircnceperea executării pedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare deci icircnainte de executarea icircn icircntregime a pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune Aceeaşi pluralitate de infracţiuni astfel realizată nu constituie nici stare de recidivă deoarece nu sunt icircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa recidiveiIcircntr-adevăr din reglementarea legală a recidivei s-a putut constata căexistenţa unei condamnări definitive a infractorului considerată drept criteriu de deosebire icircntre concursul de infracţiuni şi recidivă nu este suficientă pentru a caracteriza respectiva pluralitate de infracţiuni ca recidivă Pe lacircngă cerinţa unei condamnări definitive legea prevede şi anumite condiţii atacirct cu privire la primul termen al recidivei cacirct şi cu privire la cel de-al doilea termen al acesteia iar neicircndeplinirea acestor condiţii duce la inexistenţa stării de recidivă Astfel de exemplu dacă condamnarea anterioară indiferent de durata pedepsei este privitoare la o infracţiune săvacircrşită din culpă sau deşi priveşte o infracţiune intenţionată pedeapsa aplicată este icircnchisoarea de 6 luni sau o pedeapsă mai uşoară nu poate exista stare de recidivă De asemenea icircn cazul icircn care este realizat primul termen al recidivei dar infracţiunea săvacircrşită din nou este o infracţiune din culpă sau deşi este o infracţiune săvacircrşită cu intenţie pedeapsa pe care legea o prevede este icircnchisoarea de 6 luni sau mai mică iarăşi nu există recidivăToate aceste cazuri formează o situaţie intermediară icircntre concursul deinfracţiuni şi recidiva după condamnare o pluralitate de infracţiuni care contrar dispoziţiei art 32 C pen nu constituie nici concurs de infracţiuni nici recidivăB Consecinţe juridice Trăsăturile caracteristice pluralităţii intermediareimpun o reglementare specială a consecinţelor juridice pe care le antrenează icircn legătură cu stabilirea şi aplicarea pedepsei icircn asemenea situaţii Sub acestaspect art 40 din actualul Cod penal prevede că pentru pluralitatea intermediară pedeapsa se aplică potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni

Top of the Document

29

• UNITATEA SI PLURALITATEA DE INFRACTIUNI
• c) pluralitatea intermediară de infractiuni
• Unitatea infracţiunii
• 1 Generalităţi privind unitatea şi pluralitatea de infracţiuni
• Top of the Document
• 2 Unitatea naturală de infracţiune
• Icircn literatura de specialitate se face distincţie icircntre
• 3 Unitatea legală de infracţiune
• A Infracţiunea continuată
• Top of the Document
• B Infracţiunea complexă
• a) Noţiune şi caracterizare Potrivit unui concept unanim acceptat icircn
• b) Forme şi modalităţi
• c) Complexitatea naturală
• C Infracţiunea progresivă
• a) Noţiune şi caracterizare Denumirea de infracţiune progresivă este dată
• b) Efectele juridice Ţinacircndu-se seama de specificul infracţiunii
• D Infracţiunea de obicei
• a) Noţiune şi caracterizare Este denumită infracţiune de obicei sau de
• b) Efectele juridice Infracţiunea de obicei este şi ea o formă atipică a
• PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI
• 1 Consideraţii generale
• Top of the Document
• 2 Concursul de infracţiuni
• a) Concursul real (material) de infracţiuni Această formă a concursului
• b) Concursul ideal (formal) de infracţiuni Icircn teoria dreptului penal şi
• a) cacircnd s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe
• b) cacircnd s-au stabilit numai pedepse cu icircnchisoare se aplică pedeapsa cea
• c) cacircnd s-au stabilit numai amenzi se aplică cea mai mare care poate fi
• d) cacircnd s-a stabilit o pedeapsă cu icircnchisoare şi o pedeapsă cu amendă se
• e) cacircnd s-au stabilit mai multe pedepse cu icircnchisoare şi mai multe pedepse
• 3 Recidiva
• a) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediul
• b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei este
• c) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen există
• 4 Pluralitatea intermediară

Legea prevede icircn art 38 C pen o serie de cazuri icircn care o hotăracircre decondamnare definitivă nu poate constitui primul termen al recidivei Potrivitacestor dispoziţii la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotăracircrile de condamnare privitoare landash infracţiunile săvacircrşite icircn timpul minorităţii Această dispoziţie areraţiunea de a-l degreva pe minor icircn viitor de urmările prejudiciabile ale unor fapte săvacircrşite icircn perioada minorităţii cacircnd personalitatea sa era icircn curs de formarendash infracţiunile săvacircrşite din culpă Această dispoziţie a fost introdusă prinndash infracţiunile amnistiate Amnistia fiind o cauză care icircnlătură răspunderea penală a făptuitorului pentru infracţiunea săvacircrşită (art 119 C pen) este firesc ca hotăracircrea de condamnare privitoare la o infracţiune amnistiată să nu mai poată constitui primul termen al recidiveindash faptele nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală După cumeste ştiut dezincriminarea unei fapte (abolitio criminis) prin legea nouă face să icircnceteze toate consecinţele penale ale hotăracircrii judecătoreşti pronunţate icircn baza legii vechi cu privire la acea faptă (art 12 C pen) Printre consecinţele penale ale dezincriminării faptei icircnlăturate prin intrarea icircn vigoare a legii noi dezincriminatoare este şi aceea ca hotăracircrea de condamnare pronunţată pentru fapta dezincriminată să nu poată constitui primul termen al recidiveiCu privire la cel de-al doilea termen al recidivei pentru existenţa recidiveidupă condamnare este necesară icircndeplinirea următoarelor condiţiibull infractorul să săvacircrşească din nou o infracţiune cu intenţie Nu se cereca infracţiunea să fie de aceeaşi natură ca aceea pentru care infractorul a fostcondamnat anterior Legea consacră deci aşa-numita recidivă generalăInfracţiunea poate avea forma tentativei sau a faptului consumat sau poateconsta icircn participarea la săvacircrşirea acestora ca autor instigator sau complice(art144 Cpen) Este necesar icircnsă ca infracţiunea săvacircrşită din nou să fieintenţionată adică să fie săvacircrşită cu intenţie directă indirectă sau depăşită(praeterintenţie) Această cerinţă introdusă prin modificarea din 1973 aCodului penal are ca scop restracircngerea sferei recidivei la infracţiunile săvacircrşite cu intenţie fiindcă numai icircn cazul săvacircrşirii acestora se poate vorbi de perseverenţa infracţională a recidivistului Icircn ce priveşte asimilarea intenţiei depăşite cu intenţia directă sau indirectă ca o condiţie pentru existenţa atacirct a primului termen cacirct şi a celui de-al doilea termen al recidivei aceasta se justifică prin icircmprejurarea că primum delictum din compunerea infracţiunii praeterintenţionate este săvacircrşit cu intenţie şi el stă la baza rezultatului mai grav chiar dacă acesta este produs din culpăbull pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvacircrşită din nou să fieicircnchisoarea mai mare de un an Această cerinţă prevăzută prin modificarea

25

Codului penal din 1973 are şi ea ca scop restracircngerea sferei recidivei lainfracţiuni de o anumită gravitate Legea are icircn vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune icircn configuraţia tipică a acesteia sau după caz icircntr-o variantă agravată sau atenuată Maximul special al pedepsei icircnchisorii pentru această infracţiune trebuie să depăşească un an Spre deosebire deci de primul termen a cărui gravitate se exprimă icircn pedeapsa aplicată de instanţa judecătorească gravitatea celui de-al doilea termen al recidivei se exprimă icircn pedeapsa prevăzută de lege Dacă această pedeapsă este icircnchisoarea de un an sau mai mică ori amendă infracţiunea săvacircrşită nu poate constitui al doilea termen al recidivei Pedeapsa ce se ia icircn considerare este aceea prevăzută delege pentru infracţiunea tip chiar dacă infracţiunea săvacircrşită din nou are forma tentativeibull infracţiunea care constituie cel de-al doilea termen al recidivei dupăcondamnare trebuie să fie săvacircrşită icircnainte de icircnceperea executării pedepseianterioare icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare Nouainfracţiune trebuie să fie săvacircrşită deci icircn intervalul cuprins icircntre data rămacircnerii definitive a hotăracircrii de condamnare şi data la care pedeapsa este icircn icircntregime executată sau considerată ca executată Nu interesează deci dacă hotăracircrea anterioară a fost sau nu pusă icircn executare dacă executarea pedepsei a fost suspendată condiţionat sau dacă s-a dispus obligarea condamnatului la muncă corecţională dacă condamnatul se află icircn penitenciar icircn stare de libertate condiţionată sau icircn stare de evadareCel de-al doilea termen al recidivei constă din săvacircrşirea unei singureinfracţiuni care icircndeplineşte condiţiile prevăzute de lege b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei estereglementată prin dispoziţia din art 37 alin l lit b C pen care prevede căexistă recidivă şi atunci cicircnd după executarea unei pedepse cu icircnchisoarea mai mare de 6 luni după graţierea totală a restului de pedeapsă ori după icircmplinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Recidiva după executare nu se deosebeşte deci icircn esenţă de recidiva după condamnare decacirct prin icircmprejurarea că săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregime pedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată Reabilitarea fiind o cauză care icircnlătură consecinţele condamnării printre care şi starea de recidivă este firesc ca o condamnare icircn privinţa căreia a intervenit reabilitarea de drept (art 134 86 62 alin 6 C pen) sau reabilitarea judecătorească (art 135 şi urm C pen) să nu mai poată constitui primul termen al recidivei

26

Legea prevede icircnsă că acelaşi efect icircl produce şi icircmplinirea termenelor dereabilitare Este vorba de termenele a căror icircmplinire atrage reabilitarea de drept sau a celor după icircmplinirea cărora este posibilă reabilitarea judecătorească (art 135 C pen) Legiuitorul a considerat că după trecerea acestor termene de la executarea pedepsei termene icircn cursul cărora fostul condamnat nu a săvacircrşit din nou o infracţiune nu se mai poate vorbi de o perseverenţă infracţională caracteristică recidivei Legea noastră penală nu admite deci aşa-numita recidivă perpetuă consacracircnd dimpotrivă recidiva temporarăCu privire la cel de-al doilea termen ai recidivei după executare legeaprevede aceleaşi condiţii ca şi la recidiva după condamnare Infracţiuneasăvacircrşită din nou poate fi de orice natură icircnsă trebuie să fie săvacircrşită cuintenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune trebuie să fie icircnchisoarea mai mare de un an Săvacircrşirea infracţiunii trebuie să aibă loc după data terminării executării pedepsei după data publicării decretului de graţiere totală sau a restului de pedeapsă sau respectiv după data la care s-a icircmplinit termenul de prescripţie a executării pedepsei anterioarec) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen existărecidivă şi atunci cacircnd după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu icircnchisoare pacircnă la 6 luni sau după executare după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescrierea executării a cel puţin trei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Legea reglementează deci aşa-numita mică recidivă care se deosebeşte de marea recidivă prin structura primului termen care este multiplu Recidiva mică poate exista fie ca recidivă după condamnare fie ca recidivă după executarePentru existenţa primului termen al recidivei mici legea prevedeurmătoarele condiţiibull să existe cel puţin trei condamnări definitive fiecare dintre ele lapedeapsa icircnchisorii de 6 luni sau mai mică (recidivă după condamnare) sauinfractorul să fi executat icircn icircntregime ori să fi beneficiat de graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori de prescripţia executării a cel puţin trei asemenea pedepse (recidivă după executare) Dacă sunt mai puţin de trei condamnări sau dacă acestea nu se referă la pedepse cu icircnchisoare nu poate exista primul termen al recidiveibull toate cele trei infracţiuni pentru care au fost pronunţate pedepselerespective să fie săvacircrşite cu intenţie ca şi icircn cazul celorlalte modalităţi alerecidivei şi tot pentru a se dovedi perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist

27

bull să nu existe vreunul din cazurile prevăzute icircn art 38 alin l şi 2 C penicircn care condamnarea anterioară nu poate constitui primul termen al recidiveiIcircn ce priveşte cel de-al doilea termen al micii recidive condiţiile cerutepentru existenţa sa sunt aceleaşi ca şi icircn cazul marii recidive Se cere cainfracţiunea săvacircrşită din nou care poate fi diferită ca natură de celelalte (celpuţin trei) săvacircrşite anterior să fie comisă cu intenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune să fie icircnchisoarea mai mare de un anStarea de recidivă constituie o cauză de agravare a pedepsei icircn oricaredintre modalităţile prevăzute de legeRecidiva icircn cazul persoanei juridiceNoul text al art 402 recent introdus icircn Codul penal prevede că existărecidivă pentru persoana juridică icircn următoarele cazurindash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară nu a fost executatăndash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară a fost executată sau considerată ca executatăTratamentul sancţionator al recidivei persoanei juridicePotrivit art 402 alin2 din Cpen icircn cazul recidivei prevăzută icircn alin 1lita amenda stabilită pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior şi amenda aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc potrivit art 401 alin 1 şi 3 cu precizarea că sporul prevăzută de art 401 alin1 poate fi mărit pacircnă la jumătateIcircn ipoteza icircn care amenda anterioară aplicată persoanei juridice a fostexecutată icircn parte contopirea se face icircntre amenda ce a mai rămas de executat şi amenda aplicată pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior (art 402 alin3 Cpen) Pentru cea de a doua modalitate a recidivei prevăzută icircn art 402 alin 1litb se aplică pedeapsa amenzii pacircnă la maximul special prevăzut icircnart 711alin 2 sau 3 iar dacă acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la două treimi din acel maximUltimul alineat al art 402 Cpen soluţionează şi situaţia icircn care după rămacircnerea definitivă a hotăracircrii de condamnare a persoanei juridice şi mai icircnainte ca amenda să fi fost executată sau considerată ca executată se descoperă că persoana juridică condamnată se află icircn stare de recidivă Icircn asemenea situaţii textul prevede că instanţa va aplica dispoziţiile din alin 2 ale art 402 Cpen icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit a iar icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit b va face aplicarea dispoziţiilor din alin 4 ale aceluiaşi text Top of the Document

28

4 Pluralitatea intermediarăA Noţiune şi caracterizare Există pluralitate intermediară de infracţiuniatunci cacircnd după condamnarea definitivă a infractorului pentru o infracţiunesăvacircrşită anterior acesta comite din nou o infracţiune icircnainte de icircncepereaexecutării pedepsei icircn timpul executării sau icircn stare de evadare şi nu sunticircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Estevorba aşadar de o pluralitate de infracţiuni care nu constituie concurs deinfracţiuni deoarece infractorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (sau pentru un concurs de infracţiuni) şi apoi icircnainte de icircnceperea executării pedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare deci icircnainte de executarea icircn icircntregime a pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune Aceeaşi pluralitate de infracţiuni astfel realizată nu constituie nici stare de recidivă deoarece nu sunt icircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa recidiveiIcircntr-adevăr din reglementarea legală a recidivei s-a putut constata căexistenţa unei condamnări definitive a infractorului considerată drept criteriu de deosebire icircntre concursul de infracţiuni şi recidivă nu este suficientă pentru a caracteriza respectiva pluralitate de infracţiuni ca recidivă Pe lacircngă cerinţa unei condamnări definitive legea prevede şi anumite condiţii atacirct cu privire la primul termen al recidivei cacirct şi cu privire la cel de-al doilea termen al acesteia iar neicircndeplinirea acestor condiţii duce la inexistenţa stării de recidivă Astfel de exemplu dacă condamnarea anterioară indiferent de durata pedepsei este privitoare la o infracţiune săvacircrşită din culpă sau deşi priveşte o infracţiune intenţionată pedeapsa aplicată este icircnchisoarea de 6 luni sau o pedeapsă mai uşoară nu poate exista stare de recidivă De asemenea icircn cazul icircn care este realizat primul termen al recidivei dar infracţiunea săvacircrşită din nou este o infracţiune din culpă sau deşi este o infracţiune săvacircrşită cu intenţie pedeapsa pe care legea o prevede este icircnchisoarea de 6 luni sau mai mică iarăşi nu există recidivăToate aceste cazuri formează o situaţie intermediară icircntre concursul deinfracţiuni şi recidiva după condamnare o pluralitate de infracţiuni care contrar dispoziţiei art 32 C pen nu constituie nici concurs de infracţiuni nici recidivăB Consecinţe juridice Trăsăturile caracteristice pluralităţii intermediareimpun o reglementare specială a consecinţelor juridice pe care le antrenează icircn legătură cu stabilirea şi aplicarea pedepsei icircn asemenea situaţii Sub acestaspect art 40 din actualul Cod penal prevede că pentru pluralitatea intermediară pedeapsa se aplică potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni

Top of the Document

29

• UNITATEA SI PLURALITATEA DE INFRACTIUNI
• c) pluralitatea intermediară de infractiuni
• Unitatea infracţiunii
• 1 Generalităţi privind unitatea şi pluralitatea de infracţiuni
• Top of the Document
• 2 Unitatea naturală de infracţiune
• Icircn literatura de specialitate se face distincţie icircntre
• 3 Unitatea legală de infracţiune
• A Infracţiunea continuată
• Top of the Document
• B Infracţiunea complexă
• a) Noţiune şi caracterizare Potrivit unui concept unanim acceptat icircn
• b) Forme şi modalităţi
• c) Complexitatea naturală
• C Infracţiunea progresivă
• a) Noţiune şi caracterizare Denumirea de infracţiune progresivă este dată
• b) Efectele juridice Ţinacircndu-se seama de specificul infracţiunii
• D Infracţiunea de obicei
• a) Noţiune şi caracterizare Este denumită infracţiune de obicei sau de
• b) Efectele juridice Infracţiunea de obicei este şi ea o formă atipică a
• PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI
• 1 Consideraţii generale
• Top of the Document
• 2 Concursul de infracţiuni
• a) Concursul real (material) de infracţiuni Această formă a concursului
• b) Concursul ideal (formal) de infracţiuni Icircn teoria dreptului penal şi
• a) cacircnd s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe
• b) cacircnd s-au stabilit numai pedepse cu icircnchisoare se aplică pedeapsa cea
• c) cacircnd s-au stabilit numai amenzi se aplică cea mai mare care poate fi
• d) cacircnd s-a stabilit o pedeapsă cu icircnchisoare şi o pedeapsă cu amendă se
• e) cacircnd s-au stabilit mai multe pedepse cu icircnchisoare şi mai multe pedepse
• 3 Recidiva
• a) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediul
• b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei este
• c) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen există
• 4 Pluralitatea intermediară

Codului penal din 1973 are şi ea ca scop restracircngerea sferei recidivei lainfracţiuni de o anumită gravitate Legea are icircn vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracţiune icircn configuraţia tipică a acesteia sau după caz icircntr-o variantă agravată sau atenuată Maximul special al pedepsei icircnchisorii pentru această infracţiune trebuie să depăşească un an Spre deosebire deci de primul termen a cărui gravitate se exprimă icircn pedeapsa aplicată de instanţa judecătorească gravitatea celui de-al doilea termen al recidivei se exprimă icircn pedeapsa prevăzută de lege Dacă această pedeapsă este icircnchisoarea de un an sau mai mică ori amendă infracţiunea săvacircrşită nu poate constitui al doilea termen al recidivei Pedeapsa ce se ia icircn considerare este aceea prevăzută delege pentru infracţiunea tip chiar dacă infracţiunea săvacircrşită din nou are forma tentativeibull infracţiunea care constituie cel de-al doilea termen al recidivei dupăcondamnare trebuie să fie săvacircrşită icircnainte de icircnceperea executării pedepseianterioare icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare Nouainfracţiune trebuie să fie săvacircrşită deci icircn intervalul cuprins icircntre data rămacircnerii definitive a hotăracircrii de condamnare şi data la care pedeapsa este icircn icircntregime executată sau considerată ca executată Nu interesează deci dacă hotăracircrea anterioară a fost sau nu pusă icircn executare dacă executarea pedepsei a fost suspendată condiţionat sau dacă s-a dispus obligarea condamnatului la muncă corecţională dacă condamnatul se află icircn penitenciar icircn stare de libertate condiţionată sau icircn stare de evadareCel de-al doilea termen al recidivei constă din săvacircrşirea unei singureinfracţiuni care icircndeplineşte condiţiile prevăzute de lege b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei estereglementată prin dispoziţia din art 37 alin l lit b C pen care prevede căexistă recidivă şi atunci cicircnd după executarea unei pedepse cu icircnchisoarea mai mare de 6 luni după graţierea totală a restului de pedeapsă ori după icircmplinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Recidiva după executare nu se deosebeşte deci icircn esenţă de recidiva după condamnare decacirct prin icircmprejurarea că săvacircrşirea din nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a executat icircn icircntregime pedeapsa anterioară sau după ce aceasta a fost considerată ca executată Reabilitarea fiind o cauză care icircnlătură consecinţele condamnării printre care şi starea de recidivă este firesc ca o condamnare icircn privinţa căreia a intervenit reabilitarea de drept (art 134 86 62 alin 6 C pen) sau reabilitarea judecătorească (art 135 şi urm C pen) să nu mai poată constitui primul termen al recidivei

26

Legea prevede icircnsă că acelaşi efect icircl produce şi icircmplinirea termenelor dereabilitare Este vorba de termenele a căror icircmplinire atrage reabilitarea de drept sau a celor după icircmplinirea cărora este posibilă reabilitarea judecătorească (art 135 C pen) Legiuitorul a considerat că după trecerea acestor termene de la executarea pedepsei termene icircn cursul cărora fostul condamnat nu a săvacircrşit din nou o infracţiune nu se mai poate vorbi de o perseverenţă infracţională caracteristică recidivei Legea noastră penală nu admite deci aşa-numita recidivă perpetuă consacracircnd dimpotrivă recidiva temporarăCu privire la cel de-al doilea termen ai recidivei după executare legeaprevede aceleaşi condiţii ca şi la recidiva după condamnare Infracţiuneasăvacircrşită din nou poate fi de orice natură icircnsă trebuie să fie săvacircrşită cuintenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune trebuie să fie icircnchisoarea mai mare de un an Săvacircrşirea infracţiunii trebuie să aibă loc după data terminării executării pedepsei după data publicării decretului de graţiere totală sau a restului de pedeapsă sau respectiv după data la care s-a icircmplinit termenul de prescripţie a executării pedepsei anterioarec) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen existărecidivă şi atunci cacircnd după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu icircnchisoare pacircnă la 6 luni sau după executare după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescrierea executării a cel puţin trei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Legea reglementează deci aşa-numita mică recidivă care se deosebeşte de marea recidivă prin structura primului termen care este multiplu Recidiva mică poate exista fie ca recidivă după condamnare fie ca recidivă după executarePentru existenţa primului termen al recidivei mici legea prevedeurmătoarele condiţiibull să existe cel puţin trei condamnări definitive fiecare dintre ele lapedeapsa icircnchisorii de 6 luni sau mai mică (recidivă după condamnare) sauinfractorul să fi executat icircn icircntregime ori să fi beneficiat de graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori de prescripţia executării a cel puţin trei asemenea pedepse (recidivă după executare) Dacă sunt mai puţin de trei condamnări sau dacă acestea nu se referă la pedepse cu icircnchisoare nu poate exista primul termen al recidiveibull toate cele trei infracţiuni pentru care au fost pronunţate pedepselerespective să fie săvacircrşite cu intenţie ca şi icircn cazul celorlalte modalităţi alerecidivei şi tot pentru a se dovedi perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist

27

bull să nu existe vreunul din cazurile prevăzute icircn art 38 alin l şi 2 C penicircn care condamnarea anterioară nu poate constitui primul termen al recidiveiIcircn ce priveşte cel de-al doilea termen al micii recidive condiţiile cerutepentru existenţa sa sunt aceleaşi ca şi icircn cazul marii recidive Se cere cainfracţiunea săvacircrşită din nou care poate fi diferită ca natură de celelalte (celpuţin trei) săvacircrşite anterior să fie comisă cu intenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune să fie icircnchisoarea mai mare de un anStarea de recidivă constituie o cauză de agravare a pedepsei icircn oricaredintre modalităţile prevăzute de legeRecidiva icircn cazul persoanei juridiceNoul text al art 402 recent introdus icircn Codul penal prevede că existărecidivă pentru persoana juridică icircn următoarele cazurindash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară nu a fost executatăndash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară a fost executată sau considerată ca executatăTratamentul sancţionator al recidivei persoanei juridicePotrivit art 402 alin2 din Cpen icircn cazul recidivei prevăzută icircn alin 1lita amenda stabilită pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior şi amenda aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc potrivit art 401 alin 1 şi 3 cu precizarea că sporul prevăzută de art 401 alin1 poate fi mărit pacircnă la jumătateIcircn ipoteza icircn care amenda anterioară aplicată persoanei juridice a fostexecutată icircn parte contopirea se face icircntre amenda ce a mai rămas de executat şi amenda aplicată pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior (art 402 alin3 Cpen) Pentru cea de a doua modalitate a recidivei prevăzută icircn art 402 alin 1litb se aplică pedeapsa amenzii pacircnă la maximul special prevăzut icircnart 711alin 2 sau 3 iar dacă acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la două treimi din acel maximUltimul alineat al art 402 Cpen soluţionează şi situaţia icircn care după rămacircnerea definitivă a hotăracircrii de condamnare a persoanei juridice şi mai icircnainte ca amenda să fi fost executată sau considerată ca executată se descoperă că persoana juridică condamnată se află icircn stare de recidivă Icircn asemenea situaţii textul prevede că instanţa va aplica dispoziţiile din alin 2 ale art 402 Cpen icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit a iar icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit b va face aplicarea dispoziţiilor din alin 4 ale aceluiaşi text Top of the Document

28

4 Pluralitatea intermediarăA Noţiune şi caracterizare Există pluralitate intermediară de infracţiuniatunci cacircnd după condamnarea definitivă a infractorului pentru o infracţiunesăvacircrşită anterior acesta comite din nou o infracţiune icircnainte de icircncepereaexecutării pedepsei icircn timpul executării sau icircn stare de evadare şi nu sunticircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Estevorba aşadar de o pluralitate de infracţiuni care nu constituie concurs deinfracţiuni deoarece infractorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (sau pentru un concurs de infracţiuni) şi apoi icircnainte de icircnceperea executării pedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare deci icircnainte de executarea icircn icircntregime a pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune Aceeaşi pluralitate de infracţiuni astfel realizată nu constituie nici stare de recidivă deoarece nu sunt icircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa recidiveiIcircntr-adevăr din reglementarea legală a recidivei s-a putut constata căexistenţa unei condamnări definitive a infractorului considerată drept criteriu de deosebire icircntre concursul de infracţiuni şi recidivă nu este suficientă pentru a caracteriza respectiva pluralitate de infracţiuni ca recidivă Pe lacircngă cerinţa unei condamnări definitive legea prevede şi anumite condiţii atacirct cu privire la primul termen al recidivei cacirct şi cu privire la cel de-al doilea termen al acesteia iar neicircndeplinirea acestor condiţii duce la inexistenţa stării de recidivă Astfel de exemplu dacă condamnarea anterioară indiferent de durata pedepsei este privitoare la o infracţiune săvacircrşită din culpă sau deşi priveşte o infracţiune intenţionată pedeapsa aplicată este icircnchisoarea de 6 luni sau o pedeapsă mai uşoară nu poate exista stare de recidivă De asemenea icircn cazul icircn care este realizat primul termen al recidivei dar infracţiunea săvacircrşită din nou este o infracţiune din culpă sau deşi este o infracţiune săvacircrşită cu intenţie pedeapsa pe care legea o prevede este icircnchisoarea de 6 luni sau mai mică iarăşi nu există recidivăToate aceste cazuri formează o situaţie intermediară icircntre concursul deinfracţiuni şi recidiva după condamnare o pluralitate de infracţiuni care contrar dispoziţiei art 32 C pen nu constituie nici concurs de infracţiuni nici recidivăB Consecinţe juridice Trăsăturile caracteristice pluralităţii intermediareimpun o reglementare specială a consecinţelor juridice pe care le antrenează icircn legătură cu stabilirea şi aplicarea pedepsei icircn asemenea situaţii Sub acestaspect art 40 din actualul Cod penal prevede că pentru pluralitatea intermediară pedeapsa se aplică potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni

Top of the Document

29

• UNITATEA SI PLURALITATEA DE INFRACTIUNI
• c) pluralitatea intermediară de infractiuni
• Unitatea infracţiunii
• 1 Generalităţi privind unitatea şi pluralitatea de infracţiuni
• Top of the Document
• 2 Unitatea naturală de infracţiune
• Icircn literatura de specialitate se face distincţie icircntre
• 3 Unitatea legală de infracţiune
• A Infracţiunea continuată
• Top of the Document
• B Infracţiunea complexă
• a) Noţiune şi caracterizare Potrivit unui concept unanim acceptat icircn
• b) Forme şi modalităţi
• c) Complexitatea naturală
• C Infracţiunea progresivă
• a) Noţiune şi caracterizare Denumirea de infracţiune progresivă este dată
• b) Efectele juridice Ţinacircndu-se seama de specificul infracţiunii
• D Infracţiunea de obicei
• a) Noţiune şi caracterizare Este denumită infracţiune de obicei sau de
• b) Efectele juridice Infracţiunea de obicei este şi ea o formă atipică a
• PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI
• 1 Consideraţii generale
• Top of the Document
• 2 Concursul de infracţiuni
• a) Concursul real (material) de infracţiuni Această formă a concursului
• b) Concursul ideal (formal) de infracţiuni Icircn teoria dreptului penal şi
• a) cacircnd s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe
• b) cacircnd s-au stabilit numai pedepse cu icircnchisoare se aplică pedeapsa cea
• c) cacircnd s-au stabilit numai amenzi se aplică cea mai mare care poate fi
• d) cacircnd s-a stabilit o pedeapsă cu icircnchisoare şi o pedeapsă cu amendă se
• e) cacircnd s-au stabilit mai multe pedepse cu icircnchisoare şi mai multe pedepse
• 3 Recidiva
• a) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediul
• b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei este
• c) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen există
• 4 Pluralitatea intermediară

Legea prevede icircnsă că acelaşi efect icircl produce şi icircmplinirea termenelor dereabilitare Este vorba de termenele a căror icircmplinire atrage reabilitarea de drept sau a celor după icircmplinirea cărora este posibilă reabilitarea judecătorească (art 135 C pen) Legiuitorul a considerat că după trecerea acestor termene de la executarea pedepsei termene icircn cursul cărora fostul condamnat nu a săvacircrşit din nou o infracţiune nu se mai poate vorbi de o perseverenţă infracţională caracteristică recidivei Legea noastră penală nu admite deci aşa-numita recidivă perpetuă consacracircnd dimpotrivă recidiva temporarăCu privire la cel de-al doilea termen ai recidivei după executare legeaprevede aceleaşi condiţii ca şi la recidiva după condamnare Infracţiuneasăvacircrşită din nou poate fi de orice natură icircnsă trebuie să fie săvacircrşită cuintenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune trebuie să fie icircnchisoarea mai mare de un an Săvacircrşirea infracţiunii trebuie să aibă loc după data terminării executării pedepsei după data publicării decretului de graţiere totală sau a restului de pedeapsă sau respectiv după data la care s-a icircmplinit termenul de prescripţie a executării pedepsei anterioarec) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen existărecidivă şi atunci cacircnd după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu icircnchisoare pacircnă la 6 luni sau după executare după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescrierea executării a cel puţin trei asemenea pedepse cel condamnat săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa icircnchisorii mai mare de un an Legea reglementează deci aşa-numita mică recidivă care se deosebeşte de marea recidivă prin structura primului termen care este multiplu Recidiva mică poate exista fie ca recidivă după condamnare fie ca recidivă după executarePentru existenţa primului termen al recidivei mici legea prevedeurmătoarele condiţiibull să existe cel puţin trei condamnări definitive fiecare dintre ele lapedeapsa icircnchisorii de 6 luni sau mai mică (recidivă după condamnare) sauinfractorul să fi executat icircn icircntregime ori să fi beneficiat de graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori de prescripţia executării a cel puţin trei asemenea pedepse (recidivă după executare) Dacă sunt mai puţin de trei condamnări sau dacă acestea nu se referă la pedepse cu icircnchisoare nu poate exista primul termen al recidiveibull toate cele trei infracţiuni pentru care au fost pronunţate pedepselerespective să fie săvacircrşite cu intenţie ca şi icircn cazul celorlalte modalităţi alerecidivei şi tot pentru a se dovedi perseverenţa infracţională a infractoruluirecidivist

27

bull să nu existe vreunul din cazurile prevăzute icircn art 38 alin l şi 2 C penicircn care condamnarea anterioară nu poate constitui primul termen al recidiveiIcircn ce priveşte cel de-al doilea termen al micii recidive condiţiile cerutepentru existenţa sa sunt aceleaşi ca şi icircn cazul marii recidive Se cere cainfracţiunea săvacircrşită din nou care poate fi diferită ca natură de celelalte (celpuţin trei) săvacircrşite anterior să fie comisă cu intenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune să fie icircnchisoarea mai mare de un anStarea de recidivă constituie o cauză de agravare a pedepsei icircn oricaredintre modalităţile prevăzute de legeRecidiva icircn cazul persoanei juridiceNoul text al art 402 recent introdus icircn Codul penal prevede că existărecidivă pentru persoana juridică icircn următoarele cazurindash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară nu a fost executatăndash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară a fost executată sau considerată ca executatăTratamentul sancţionator al recidivei persoanei juridicePotrivit art 402 alin2 din Cpen icircn cazul recidivei prevăzută icircn alin 1lita amenda stabilită pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior şi amenda aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc potrivit art 401 alin 1 şi 3 cu precizarea că sporul prevăzută de art 401 alin1 poate fi mărit pacircnă la jumătateIcircn ipoteza icircn care amenda anterioară aplicată persoanei juridice a fostexecutată icircn parte contopirea se face icircntre amenda ce a mai rămas de executat şi amenda aplicată pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior (art 402 alin3 Cpen) Pentru cea de a doua modalitate a recidivei prevăzută icircn art 402 alin 1litb se aplică pedeapsa amenzii pacircnă la maximul special prevăzut icircnart 711alin 2 sau 3 iar dacă acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la două treimi din acel maximUltimul alineat al art 402 Cpen soluţionează şi situaţia icircn care după rămacircnerea definitivă a hotăracircrii de condamnare a persoanei juridice şi mai icircnainte ca amenda să fi fost executată sau considerată ca executată se descoperă că persoana juridică condamnată se află icircn stare de recidivă Icircn asemenea situaţii textul prevede că instanţa va aplica dispoziţiile din alin 2 ale art 402 Cpen icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit a iar icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit b va face aplicarea dispoziţiilor din alin 4 ale aceluiaşi text Top of the Document

28

4 Pluralitatea intermediarăA Noţiune şi caracterizare Există pluralitate intermediară de infracţiuniatunci cacircnd după condamnarea definitivă a infractorului pentru o infracţiunesăvacircrşită anterior acesta comite din nou o infracţiune icircnainte de icircncepereaexecutării pedepsei icircn timpul executării sau icircn stare de evadare şi nu sunticircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Estevorba aşadar de o pluralitate de infracţiuni care nu constituie concurs deinfracţiuni deoarece infractorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (sau pentru un concurs de infracţiuni) şi apoi icircnainte de icircnceperea executării pedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare deci icircnainte de executarea icircn icircntregime a pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune Aceeaşi pluralitate de infracţiuni astfel realizată nu constituie nici stare de recidivă deoarece nu sunt icircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa recidiveiIcircntr-adevăr din reglementarea legală a recidivei s-a putut constata căexistenţa unei condamnări definitive a infractorului considerată drept criteriu de deosebire icircntre concursul de infracţiuni şi recidivă nu este suficientă pentru a caracteriza respectiva pluralitate de infracţiuni ca recidivă Pe lacircngă cerinţa unei condamnări definitive legea prevede şi anumite condiţii atacirct cu privire la primul termen al recidivei cacirct şi cu privire la cel de-al doilea termen al acesteia iar neicircndeplinirea acestor condiţii duce la inexistenţa stării de recidivă Astfel de exemplu dacă condamnarea anterioară indiferent de durata pedepsei este privitoare la o infracţiune săvacircrşită din culpă sau deşi priveşte o infracţiune intenţionată pedeapsa aplicată este icircnchisoarea de 6 luni sau o pedeapsă mai uşoară nu poate exista stare de recidivă De asemenea icircn cazul icircn care este realizat primul termen al recidivei dar infracţiunea săvacircrşită din nou este o infracţiune din culpă sau deşi este o infracţiune săvacircrşită cu intenţie pedeapsa pe care legea o prevede este icircnchisoarea de 6 luni sau mai mică iarăşi nu există recidivăToate aceste cazuri formează o situaţie intermediară icircntre concursul deinfracţiuni şi recidiva după condamnare o pluralitate de infracţiuni care contrar dispoziţiei art 32 C pen nu constituie nici concurs de infracţiuni nici recidivăB Consecinţe juridice Trăsăturile caracteristice pluralităţii intermediareimpun o reglementare specială a consecinţelor juridice pe care le antrenează icircn legătură cu stabilirea şi aplicarea pedepsei icircn asemenea situaţii Sub acestaspect art 40 din actualul Cod penal prevede că pentru pluralitatea intermediară pedeapsa se aplică potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni

Top of the Document

29

• UNITATEA SI PLURALITATEA DE INFRACTIUNI
• c) pluralitatea intermediară de infractiuni
• Unitatea infracţiunii
• 1 Generalităţi privind unitatea şi pluralitatea de infracţiuni
• Top of the Document
• 2 Unitatea naturală de infracţiune
• Icircn literatura de specialitate se face distincţie icircntre
• 3 Unitatea legală de infracţiune
• A Infracţiunea continuată
• Top of the Document
• B Infracţiunea complexă
• a) Noţiune şi caracterizare Potrivit unui concept unanim acceptat icircn
• b) Forme şi modalităţi
• c) Complexitatea naturală
• C Infracţiunea progresivă
• a) Noţiune şi caracterizare Denumirea de infracţiune progresivă este dată
• b) Efectele juridice Ţinacircndu-se seama de specificul infracţiunii
• D Infracţiunea de obicei
• a) Noţiune şi caracterizare Este denumită infracţiune de obicei sau de
• b) Efectele juridice Infracţiunea de obicei este şi ea o formă atipică a
• PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI
• 1 Consideraţii generale
• Top of the Document
• 2 Concursul de infracţiuni
• a) Concursul real (material) de infracţiuni Această formă a concursului
• b) Concursul ideal (formal) de infracţiuni Icircn teoria dreptului penal şi
• a) cacircnd s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe
• b) cacircnd s-au stabilit numai pedepse cu icircnchisoare se aplică pedeapsa cea
• c) cacircnd s-au stabilit numai amenzi se aplică cea mai mare care poate fi
• d) cacircnd s-a stabilit o pedeapsă cu icircnchisoare şi o pedeapsă cu amendă se
• e) cacircnd s-au stabilit mai multe pedepse cu icircnchisoare şi mai multe pedepse
• 3 Recidiva
• a) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediul
• b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei este
• c) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen există
• 4 Pluralitatea intermediară

bull să nu existe vreunul din cazurile prevăzute icircn art 38 alin l şi 2 C penicircn care condamnarea anterioară nu poate constitui primul termen al recidiveiIcircn ce priveşte cel de-al doilea termen al micii recidive condiţiile cerutepentru existenţa sa sunt aceleaşi ca şi icircn cazul marii recidive Se cere cainfracţiunea săvacircrşită din nou care poate fi diferită ca natură de celelalte (celpuţin trei) săvacircrşite anterior să fie comisă cu intenţie iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune să fie icircnchisoarea mai mare de un anStarea de recidivă constituie o cauză de agravare a pedepsei icircn oricaredintre modalităţile prevăzute de legeRecidiva icircn cazul persoanei juridiceNoul text al art 402 recent introdus icircn Codul penal prevede că existărecidivă pentru persoana juridică icircn următoarele cazurindash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară nu a fost executatăndash cacircnd după rămacircnerea definitivă a unei hotăracircri de condamnarepersoana juridică săvacircrşeşte din nou o infracţiune cu intenţie iar amenda pentru infracţiunea anterioară a fost executată sau considerată ca executatăTratamentul sancţionator al recidivei persoanei juridicePotrivit art 402 alin2 din Cpen icircn cazul recidivei prevăzută icircn alin 1lita amenda stabilită pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior şi amenda aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc potrivit art 401 alin 1 şi 3 cu precizarea că sporul prevăzută de art 401 alin1 poate fi mărit pacircnă la jumătateIcircn ipoteza icircn care amenda anterioară aplicată persoanei juridice a fostexecutată icircn parte contopirea se face icircntre amenda ce a mai rămas de executat şi amenda aplicată pentru infracţiunea săvacircrşită ulterior (art 402 alin3 Cpen) Pentru cea de a doua modalitate a recidivei prevăzută icircn art 402 alin 1litb se aplică pedeapsa amenzii pacircnă la maximul special prevăzut icircnart 711alin 2 sau 3 iar dacă acest maxim nu este icircndestulător se poate adăuga un spor de pacircnă la două treimi din acel maximUltimul alineat al art 402 Cpen soluţionează şi situaţia icircn care după rămacircnerea definitivă a hotăracircrii de condamnare a persoanei juridice şi mai icircnainte ca amenda să fi fost executată sau considerată ca executată se descoperă că persoana juridică condamnată se află icircn stare de recidivă Icircn asemenea situaţii textul prevede că instanţa va aplica dispoziţiile din alin 2 ale art 402 Cpen icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit a iar icircn cazul recidivei prevăzute icircn alin 1 lit b va face aplicarea dispoziţiilor din alin 4 ale aceluiaşi text Top of the Document

28

4 Pluralitatea intermediarăA Noţiune şi caracterizare Există pluralitate intermediară de infracţiuniatunci cacircnd după condamnarea definitivă a infractorului pentru o infracţiunesăvacircrşită anterior acesta comite din nou o infracţiune icircnainte de icircncepereaexecutării pedepsei icircn timpul executării sau icircn stare de evadare şi nu sunticircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Estevorba aşadar de o pluralitate de infracţiuni care nu constituie concurs deinfracţiuni deoarece infractorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (sau pentru un concurs de infracţiuni) şi apoi icircnainte de icircnceperea executării pedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare deci icircnainte de executarea icircn icircntregime a pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune Aceeaşi pluralitate de infracţiuni astfel realizată nu constituie nici stare de recidivă deoarece nu sunt icircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa recidiveiIcircntr-adevăr din reglementarea legală a recidivei s-a putut constata căexistenţa unei condamnări definitive a infractorului considerată drept criteriu de deosebire icircntre concursul de infracţiuni şi recidivă nu este suficientă pentru a caracteriza respectiva pluralitate de infracţiuni ca recidivă Pe lacircngă cerinţa unei condamnări definitive legea prevede şi anumite condiţii atacirct cu privire la primul termen al recidivei cacirct şi cu privire la cel de-al doilea termen al acesteia iar neicircndeplinirea acestor condiţii duce la inexistenţa stării de recidivă Astfel de exemplu dacă condamnarea anterioară indiferent de durata pedepsei este privitoare la o infracţiune săvacircrşită din culpă sau deşi priveşte o infracţiune intenţionată pedeapsa aplicată este icircnchisoarea de 6 luni sau o pedeapsă mai uşoară nu poate exista stare de recidivă De asemenea icircn cazul icircn care este realizat primul termen al recidivei dar infracţiunea săvacircrşită din nou este o infracţiune din culpă sau deşi este o infracţiune săvacircrşită cu intenţie pedeapsa pe care legea o prevede este icircnchisoarea de 6 luni sau mai mică iarăşi nu există recidivăToate aceste cazuri formează o situaţie intermediară icircntre concursul deinfracţiuni şi recidiva după condamnare o pluralitate de infracţiuni care contrar dispoziţiei art 32 C pen nu constituie nici concurs de infracţiuni nici recidivăB Consecinţe juridice Trăsăturile caracteristice pluralităţii intermediareimpun o reglementare specială a consecinţelor juridice pe care le antrenează icircn legătură cu stabilirea şi aplicarea pedepsei icircn asemenea situaţii Sub acestaspect art 40 din actualul Cod penal prevede că pentru pluralitatea intermediară pedeapsa se aplică potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni

Top of the Document

29

• UNITATEA SI PLURALITATEA DE INFRACTIUNI
• c) pluralitatea intermediară de infractiuni
• Unitatea infracţiunii
• 1 Generalităţi privind unitatea şi pluralitatea de infracţiuni
• Top of the Document
• 2 Unitatea naturală de infracţiune
• Icircn literatura de specialitate se face distincţie icircntre
• 3 Unitatea legală de infracţiune
• A Infracţiunea continuată
• Top of the Document
• B Infracţiunea complexă
• a) Noţiune şi caracterizare Potrivit unui concept unanim acceptat icircn
• b) Forme şi modalităţi
• c) Complexitatea naturală
• C Infracţiunea progresivă
• a) Noţiune şi caracterizare Denumirea de infracţiune progresivă este dată
• b) Efectele juridice Ţinacircndu-se seama de specificul infracţiunii
• D Infracţiunea de obicei
• a) Noţiune şi caracterizare Este denumită infracţiune de obicei sau de
• b) Efectele juridice Infracţiunea de obicei este şi ea o formă atipică a
• PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI
• 1 Consideraţii generale
• Top of the Document
• 2 Concursul de infracţiuni
• a) Concursul real (material) de infracţiuni Această formă a concursului
• b) Concursul ideal (formal) de infracţiuni Icircn teoria dreptului penal şi
• a) cacircnd s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe
• b) cacircnd s-au stabilit numai pedepse cu icircnchisoare se aplică pedeapsa cea
• c) cacircnd s-au stabilit numai amenzi se aplică cea mai mare care poate fi
• d) cacircnd s-a stabilit o pedeapsă cu icircnchisoare şi o pedeapsă cu amendă se
• e) cacircnd s-au stabilit mai multe pedepse cu icircnchisoare şi mai multe pedepse
• 3 Recidiva
• a) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediul
• b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei este
• c) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen există
• 4 Pluralitatea intermediară

4 Pluralitatea intermediarăA Noţiune şi caracterizare Există pluralitate intermediară de infracţiuniatunci cacircnd după condamnarea definitivă a infractorului pentru o infracţiunesăvacircrşită anterior acesta comite din nou o infracţiune icircnainte de icircncepereaexecutării pedepsei icircn timpul executării sau icircn stare de evadare şi nu sunticircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa stării de recidivă Estevorba aşadar de o pluralitate de infracţiuni care nu constituie concurs deinfracţiuni deoarece infractorul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune (sau pentru un concurs de infracţiuni) şi apoi icircnainte de icircnceperea executării pedepsei icircn timpul executării acesteia sau icircn stare de evadare deci icircnainte de executarea icircn icircntregime a pedepsei săvacircrşeşte din nou o infracţiune Aceeaşi pluralitate de infracţiuni astfel realizată nu constituie nici stare de recidivă deoarece nu sunt icircndeplinite condiţiile cerute de lege pentru existenţa recidiveiIcircntr-adevăr din reglementarea legală a recidivei s-a putut constata căexistenţa unei condamnări definitive a infractorului considerată drept criteriu de deosebire icircntre concursul de infracţiuni şi recidivă nu este suficientă pentru a caracteriza respectiva pluralitate de infracţiuni ca recidivă Pe lacircngă cerinţa unei condamnări definitive legea prevede şi anumite condiţii atacirct cu privire la primul termen al recidivei cacirct şi cu privire la cel de-al doilea termen al acesteia iar neicircndeplinirea acestor condiţii duce la inexistenţa stării de recidivă Astfel de exemplu dacă condamnarea anterioară indiferent de durata pedepsei este privitoare la o infracţiune săvacircrşită din culpă sau deşi priveşte o infracţiune intenţionată pedeapsa aplicată este icircnchisoarea de 6 luni sau o pedeapsă mai uşoară nu poate exista stare de recidivă De asemenea icircn cazul icircn care este realizat primul termen al recidivei dar infracţiunea săvacircrşită din nou este o infracţiune din culpă sau deşi este o infracţiune săvacircrşită cu intenţie pedeapsa pe care legea o prevede este icircnchisoarea de 6 luni sau mai mică iarăşi nu există recidivăToate aceste cazuri formează o situaţie intermediară icircntre concursul deinfracţiuni şi recidiva după condamnare o pluralitate de infracţiuni care contrar dispoziţiei art 32 C pen nu constituie nici concurs de infracţiuni nici recidivăB Consecinţe juridice Trăsăturile caracteristice pluralităţii intermediareimpun o reglementare specială a consecinţelor juridice pe care le antrenează icircn legătură cu stabilirea şi aplicarea pedepsei icircn asemenea situaţii Sub acestaspect art 40 din actualul Cod penal prevede că pentru pluralitatea intermediară pedeapsa se aplică potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni

Top of the Document

29

• UNITATEA SI PLURALITATEA DE INFRACTIUNI
• c) pluralitatea intermediară de infractiuni
• Unitatea infracţiunii
• 1 Generalităţi privind unitatea şi pluralitatea de infracţiuni
• Top of the Document
• 2 Unitatea naturală de infracţiune
• Icircn literatura de specialitate se face distincţie icircntre
• 3 Unitatea legală de infracţiune
• A Infracţiunea continuată
• Top of the Document
• B Infracţiunea complexă
• a) Noţiune şi caracterizare Potrivit unui concept unanim acceptat icircn
• b) Forme şi modalităţi
• c) Complexitatea naturală
• C Infracţiunea progresivă
• a) Noţiune şi caracterizare Denumirea de infracţiune progresivă este dată
• b) Efectele juridice Ţinacircndu-se seama de specificul infracţiunii
• D Infracţiunea de obicei
• a) Noţiune şi caracterizare Este denumită infracţiune de obicei sau de
• b) Efectele juridice Infracţiunea de obicei este şi ea o formă atipică a
• PLURALITATEA DE INFRACŢIUNI
• 1 Consideraţii generale
• Top of the Document
• 2 Concursul de infracţiuni
• a) Concursul real (material) de infracţiuni Această formă a concursului
• b) Concursul ideal (formal) de infracţiuni Icircn teoria dreptului penal şi
• a) cacircnd s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe
• b) cacircnd s-au stabilit numai pedepse cu icircnchisoare se aplică pedeapsa cea
• c) cacircnd s-au stabilit numai amenzi se aplică cea mai mare care poate fi
• d) cacircnd s-a stabilit o pedeapsă cu icircnchisoare şi o pedeapsă cu amendă se
• e) cacircnd s-au stabilit mai multe pedepse cu icircnchisoare şi mai multe pedepse
• 3 Recidiva
• a) Recidiva după condamnare Denumirea marginală a art 37 sediul
• b) Recidiva după executare Această modalitate a recidivei este
• c) Recidiva mică Potrivit dispoziţiei din art 37 alin l lit c C pen există
• 4 Pluralitatea intermediară