AFECŢIUNILE SISTEMULUI URINAR

8
AFECŢIUNILE SISTEMULUI URINAR 1. Glomerulonefritele Boli renale parenchimatoase, caracterizate prin leziuni inflamatorii ale glomerulilor (prima parte a nefronilor), locul unde are loc filtrarea, deci formarea urinii primitive. Clinic glomerulonefritele se exprima prin hipertensiune arterială, edeme, insuficienţă renală, proteinurie şi hematurie. Alterarea glomerulilor poate fi locală şi segmentara (deci sunt alteraţi un număr restrâns de glomeruli şi aceştia nu în întregime), sau pot fi lezaţi toţi glomerulii (glomerulonefrita difuză). Se descriu mai multe forme de glomerulonefrite: a). Glomerulonefrita acută apare cel mai frecvent după infecţii streptococice (scarlatina, amigdalite, sinuzite, otite, erizipel, piodermite) ce se manifestă cu febră, dureri lombare, edeme palpebrale şi la membrele inferioare de tip renal (moi, albe, pufoase), sindrom hipertensiv, oligurie (micşorarea volumului de urină) sau chiar anurie (lipsa urinii), hematurie (până la culoarea brună a urinii). b). Glomerulonefritele cronice sunt de două tipuri: - secundare, de exemplu unei glomerulonefrite acute poststreptococice, prin organizarea şi cronicizarea leziunilor iniţiale sau sub influenţa altor afecţiuni care influenţează rinichiul. - primitive (în proporţie de peste 75%), la care nu se poate stabili cauza, fiind “cronice” încă de la începutul manifestării clinice. Glomerulonefritele cronice se caracterizează prin prezenta în grade variabile a hipertensiunii arteriale, edemelor, insuficientei renale, hematuriei şi proteinuriei. 2. Infecţiile netuberculoase Constituie un capitol foarte vast de patologie urologică. Infecţia parenchimului renal şi a căilor urinare are denumire

description

AFECŢIUNILE SISTEMULUI URINAR

Transcript of AFECŢIUNILE SISTEMULUI URINAR

Page 1: AFECŢIUNILE SISTEMULUI URINAR

AFECŢIUNILE SISTEMULUI URINAR1. GlomerulonefriteleBoli renale parenchimatoase, caracterizate prin leziuni inflamatorii ale glomerulilor (prima parte a nefronilor), locul unde are loc filtrarea, deci formarea urinii primitive. Clinic glomerulonefritele se exprima prin hipertensiune arterială, edeme, insuficienţă renală, proteinurie şi hematurie. Alterarea glomerulilor poate fi locală şi segmentara (deci sunt alteraţi un număr restrâns de glomeruli şi aceştia nu în întregime), sau pot fi lezaţi toţi glomerulii (glomerulonefrita difuză). Se descriu mai multe forme de glomerulonefrite:

a). Glomerulonefrita acută apare cel mai frecvent după infecţii streptococice (scarlatina, amigdalite, sinuzite, otite, erizipel, piodermite) ce se manifestă cu febră, dureri lombare, edeme palpebrale şi la membrele inferioare de tip renal (moi, albe, pufoase), sindrom hipertensiv, oligurie (micşorarea volumului de urină) sau chiar anurie (lipsa urinii), hematurie (până la culoarea brună a urinii).b). Glomerulonefritele cronice sunt de două tipuri:- secundare, de exemplu unei glomerulonefrite acute poststreptococice, prin organizarea şi cronicizarea leziunilor iniţiale sau sub influenţa altor afecţiuni care influenţează rinichiul.

- primitive (în proporţie de peste 75%), la care nu se poate stabili cauza, fiind “cronice” încă de la începutul manifestării clinice. Glomerulonefritele cronice se caracterizează prin prezenta în grade variabile a hipertensiunii arteriale, edemelor, insuficientei renale, hematuriei şi proteinuriei.

 2. Infecţiile netuberculoase Constituie un capitol foarte vast de patologie urologică. Infecţia parenchimului renal şi a căilor urinare are denumire proprie, în funcţie de segmentul afectat: pielita (infecţia bazinetului), pielonefrita (infecţia bazinetului şi a parenchimului renal), perinefrita (infecţie perirenala), pionefroza (supuraţia cavităţilor pielocaliceale şi a parenchimului renal cu

Page 2: AFECŢIUNILE SISTEMULUI URINAR

distrugerea acestuia), necroza papilară, cistite (infecţia vezicii urinare), uretrite (infecţia uretrei), iar la bărbat prostatite (infecţia prostatică).a). Cistitele →  inflamaţia vezicii. Localizarea infecţiei la vezica este de departe cea mai des întâlnita în practică medicală, fiind frecvent data de infecţii plecate de la rinichi (pielocistita), de cauze vezicale directe (traumatisme, sondaje uretrovezicale, ulceraţii, boli parazitare, corpi străini, radionecroza vezicală etc.). Clinic, cistita se manifestă prin trepiedul polachiurie (micţiune frecvenţa), piurie (puroi în urină), durere mictionala, la care se poate adăuga hematuria cu intensificare terminală.b). Pielita → inflamaţia bazinetului şi a colicelor rinichiului. În general, aceasta se asociază cu inflamaţia vezicii urinare. Ea se manifestă cu durere lombară, febră şi frisoane. Urocultura pune în evidenţă microbul, iar în urină apar leucocite alterate.c). Pielonefrita→ boală renală în care infecţia este prezenşa atât în căile intrarenale (bazinet, calice), cât şi în parenchimul renal (în special în medulara).Clinic se descriu două forme de boala: acută şi cronică.

-   pielonefrita acută →  debutul este sub forma unei stări infecţioase cu febră şi frison, instalată brusc, dureri lombare ce seamănă cu colica renală, micţiuni dureroase, polachiurie, piurie şi/sau hematurie; este prezent şi un sindrom digestiv: senzaţie de greaţă, vărsături, dureri abdominale: lipsesc edemele şi hipertensiunea arterială.- pielonefrita cronică → semnele cinice sunt polimorfe, dureri lombare, episoade repetate de infecţie urinara, stare de astenie, fatigabilitate, inapetenta, scădere în greutate, tulburări de micţiune, hipertensiune arterială la 1/5 din bolnavi; edemele sunt de asemenea rar prezente. 3. Litiaza renalăDenumită şi piatra la rinchi sau calculoza renală ce consta în formarea de calculi (concreţiuni minerale, organice şi de cele mai multe ori mixte) de-a lungul căilor urinare (începând cu tubul urinifer şi terminând cu uretra ). Deci, în orice loc al aparatului urinar (al conductelor acestuia) se poate forma piatra (în greceşte lithos a  piatra).Cauzele: alimentaţia (în prezent se considera litiaza ca o boală a supraalimentaţiei; consumarea abuzivă de alimente bogate în oxalaţi ca

Page 3: AFECŢIUNILE SISTEMULUI URINAR

spanac, cacao, ciocolată sau în acid uric cum ar fi viscerele, ficat, creier, rinichi, măruntaie etc.), factori individuali (există o predispoziţie atât familială, cât şi în raport cu constituţia fiecăruia din noi; de asemenea, exista obiceiul de a bea lichide puţine; unele meserii se desfăşoară în mediu foarte cald), profesia sedentară, factori metabolici (tulburări în metabolismul calciului, fosforului, acidului uric, acidului oxalic).Calculii pot fi de natura oxalică (oxalatul de calciu; cel mai frecvent maronii-brun deschişi), fosfatică (friabili, albi), urică (brun – roşcaţi), cistinica (galbeni), xantinicî (galben-maronii), calcică sau asocieri. În 95% din cazuri calculii au în compoziţia lor chimică calciul.

Simptomatologia litiazei variază cu sediul şi cu mărimea calculilor. Un calcul care se dezvolta în întregul sistem pielocaliceal (calcul coraliform) poate fi bine tolerat şi da doar dureri lombare difuze, intermitente, infecţie urinara cronică, uneori hematurie. Un calcul mic angajat pe ureter poate da tabloul complet, de intensitate uneori chiar dramatică, al colicii renale (descrisă într-un capitol anterior). Ea poate să apară “ca un fulger pe cer senin”, dar de multe ori după eforturi, trepidaţii, alergări.Litiaza renală produce în anumite momente, o durere specifică, denumită colica renală. Colica renală apare în momentul în care un calcul renal a migrat din rinichi şi a pătruns în ureter, care este foarte strâmt, acesta se contractă, se strânge, în vederea eliminării calculului. Ei pot împiedica scurgerea urinei de la nivelul rinichiului la vezica urinară prin ureter.

De obicei, durerea se accentuează într-un interval de 15-60 minute ajungând să fie constantă şi de intensitate foarte mare. Durerea scade în intensitate când calculul este mobilizat şi nu mai blochează ureterul. Durerea dispare atunci când calculul este eliminat în vezica urinara.

Litiaza renală are multe forme de tratament. Din fericire majoritatea pietrelor mici (până la 5 mm în diametru) care nu produc infecţii, blocaje sau simptome se vor elimina dacă veţi bea zilnic suficiente lichide.Cele mai mari cu anumite medicamente, în funcţie ce compoziţia pietrei. Avem nevoie de un act chirurgical dacă o piatră:- nu se elimină după o perioadă rezonabilă de timp şi cauzează dureri;-  e prea mare să se elimine fără ajutor;

Page 4: AFECŢIUNILE SISTEMULUI URINAR

-  blochează jetul urinar;-  cauzează infecţii permanente ale tractului urinar;-  răneşte rinichiul şi provoacă sângerări permanente;-  se măreşte (comparând rezultatele radiografiei).

Metode chirurgicale - Litotripsia cu undă de şoc extracorporeala (ESWL) → se folosesc unde ultrasonice sau de şoc create în afara corpului care sunt direcţionate prin piele şi ţesut către pietrele din rinichi. Pietrele sunt sparte în particule fine ca nisipul şi trec cu uşurinţă prin tractul urinar în urină.- Ureteroscopia → se face utilizând uretroscoape, nişte telescoape flexibile sau semi – rigide, ce se introduc în vezica prin uretra, până în ureter, fără incizie. Acest instrument permite doctorului să aibă o imagine directă a pietrei. Aparatul este prevăzut cu nişte tuburi prin care se pot introduce diferite instrumente care să scoată sau să spargă piatra.- Chirurgie deschisă → această intervenţie necesita anestezie generală. Se face o incizie zona lombară şi piatra se extrage din ureter sau rinichi. 4. Tuberculoză urogenitală  Localizarea şi dezvoltarea infecţiei specifice tuberculoase la aparatul urinar şi genital. Tuberculoză urogenitală este secundară, calea de inoculare este sangvina, calea de propagare în aparatul urogenital este descendenta cu fluxul urinar şi inversează calea spermatica şi există o legătură patogenică directă între tuberculoza urinara şi cea genitală.

Clinica tuberculozei renale este în prima fază (parenchimatoasa) foarte săracă în simptome, cu semne generale de impregnare bacilară (stare sub-febrila, transpiraţii, astenie fizică, inapetenta, vagi dureri lombare); în tuberculoza deschisă.

 În căile excretorii pot să apară polachiurie (cresterea anormala a numarului de mictiuni – emisia naturala a urinei) diurnă şi mai ales nocturnă, piurie ( urina tulbure, mata, cu luciul pierdut, sterilă la însămânţări pe medii obişnuite), dureri lombare uneori violenta (colici renale), dureri hipogastrice, hematurie microscopică constantă, uneori cu hematurie totală evidenta,

Page 5: AFECŢIUNILE SISTEMULUI URINAR

dureri mictionale, în urină găsindu-se leucociturie, albuminurie, dar mai ales bacilul Koch (a cărui punere în evidenţă certifica diagnosticul).

 5. Tumorile apratului urogenitalCele mai frecvente tumori sunt adenomul de prostată, neoplasmul de prostată şi tumorile vezicale, urmate desigur de tumorile parenchimului renal, tumorile de cai excretorii urinare superioare (calice, bazinet, mai rar ureter) şi foarte rar cancerul testicular.Adenomul de prostată este o tumoare benignă descrisă şi sub denumirea de hipertrofie prostatica sau adenom periuretral. Apare la bărbatul peste 60 de ani şi se manifestă prin tulburări de micţiune (polachiurie nocturnă, cu circa 2 – 6 micţiuni nocturne), disurie (cu cei doi timpi) însoţită de tulburări de jet urinar, uneori hematurie, senzaţia de micţiune incompletă sau episoade de retenţie acută.6. Insuficienţa renalăO afectiune suparatoare ce consta in reducerea capacităţii rinichilor de a asigura filtrarea şi eliminarea produselor de rebut ale sângelui, de a controla echilibrul corpului în apă şi săruri şi de a regulariza presiunea sangvină.

Insuficientă renală, cronica sau acută, nu este o boală în sine: ea rezulta din afecţiunile care ating rinichii, caracterizată printr-o diminuare a numărului de nefroni, aceste unităţi funcţionale al căror element principal este glomerulul, mică sferă în care se efectuează filtrarea sângelui şi unde se elaborează urina primară.

 a). Insuficienţa renală acută → insuficienţă renală acută se caracterizează prin faptul ca rinichii în mod brusc nu-şi mai îndeplinesc funcţia. În mod normal rinichii filtrează produşii de metabolism (deşeurile) şi menţin nivelul normal de apă, sare şi minerale (electroliţi) din sânge. Când rinichii nu mai funcţionează, produşii de metabolism, lichidele şi electroliţii se acumulează în organism, ceea ce poate duce la o situaţie ce pune viaţa în pericol.Cauze:

Page 6: AFECŢIUNILE SISTEMULUI URINAR

- pierderea unei cantitatati mari de sânge. Această situaţie poate apărea din cauza unei raniri grave sau unei intervenţii chirurgicale majore. S-a deshidratat din cauză că a vomitat sau din cauza excesului de diuretice;- afecţiune cardiacă serioasă, ca insuficienta cardiacă, infarct miocardic, aritmie (ritm cardiac anormal), valori tensionale mari, endocardita, valvulopatie sau tamponada cardiacă;

- are o obstrucţie bruscă la un anumit nivel pe traiectul urinar care blochează eliminarea urinii din rinichi. Litiaza renală, tumorile, o injurie a tractului urinar sau o prostată mărita de volum pot cauza blocaje.

 b). Insuficienţa renală cronică → diminuarea lentă şi progresivă a capacităţii de filtrare a rinichilor. IRC survine de obicei drept complicaţie a altei boli sau afecţiuni. Spre deosebire de insuficienţă renală acută, IRC se instalează progresiv, pe parcursul mai multor ani, pe măsură deteriorării rinichilor. Evoluţia este atât de lentă, încât primele simptome apar doar după ce boală a determinat consecinţe clinice şi biologice importante. Rinichii asigură trei funcţii majore:- filtrarea sângelui şi producerea urinei pentru eliminarea deşeurilor, împiedicând astfel acumularea toxinelor în sânge;- reglarea concentraţiei mineralelor şi electroliţilor (sodiu, calciu şi potasiu) şi cantitatea de lichid din organism;- producerea de hormoni care acţionează asupra altor funcţii ale corpului, precum reglarea tensiunii arteriale  (renina) şi producerea de globule roşii  (eritropoietina).Cauza cea mai frecvenţă a insuficientei renale cronice este diabetul zaharat (diabet de tip 1 sau 2). Această boală afectează vasele sangvine mici, inclusiv cele ale rinichilor, determinând insuficienţă renală.Alte cauze :- Hipertensiunea arterială;- Obstrucţia căilor urinare – datorată unei hipertrofii a prostatei, calculi renali, tumori, sau refluxului vezicoureteral  (întoarcerea urinei dinspre vezica către rinichi);- Boli renale – boala polichistica a rinichilor (caracterizată prin prezenta a

Page 7: AFECŢIUNILE SISTEMULUI URINAR

numeroase chisturi la nivelul rinichilor), glomerulonefrita (inflamaţia glomerulilor) şi pielonefrita (infecţia rinichiului).

Simptomele sunt insiduoase, în lipsa unei supravegheri medicale, simptomele pot trece neobservate până când afectarea renală este ireversibilă.