Universitatea Babeş-Bolyai

Facultatea de Psihologie şi ŞtiinŃe ale EducaŃiei

SecŃia Psihologie

Metode Calitative de Cercetare

ADRIANA BĂBAN

2

MODUL 1

Epistemologia cercetării calitative

Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu paradigmele teoretice care fundamentează

metodologia cercetării calitative.

Obiectivele modulului: la finalul acestui modul, cursanŃii trebuie:

Acest modul trece în revistă principalele paradigme metodologice, începând cu pozitivismul clasic, care

fundamentează cercetarea cantitativă în psihologie până la abordările postmoderne, teoria critică şi

constructivismul social a cărăr asumpŃii reconfigurează viziunea tradiŃională pozitivistă şi constituie

elemente cheie în înŃelegerea abordărilor metodologice de tip calitativ.

1. Paradigmele metodologiei calitative

Dacă luăm în considerare următoarele trei asumŃii: ontologică (care este natura lumii, a realităŃii?),

epistemologică (cum cunoaştem realitatea?) şi metodologică (cum accedem la cunoaşterea realităŃii?) putem

identifica mai multe paradigme care modelează cercetarea ştiinŃifică. În următoarele paragrafe, vom descrie

pe unele dintre acestea.

1.1. Pozitivism şi psihologia tradiŃională

Pană nu de mult psihologia se autodefinea ca ştiinŃă pozitivă a cărui obiect de studiu poate fi

cunoscut obiectiv prin aparatajul metodologic de care dispune. EnunŃul fundamental al pozitivismulul

se referă la existenŃa unei realităŃi exterioare care poate fi studiată obiectiv, pe modelul relaŃiei cauză-

efect. Cercetătorul poate avea acces la o realitate preexistentă dacă operaŃionalizează aspectele

realităŃii obiective şi subiective în aşa numitele variabile. Scopul metodei cantitative este predicŃia şi

controlul variabilelor independente şi dependente. Conform celor trei asumŃiilor generale enunŃate

mai sus, putem sumariza principiile pozitivismului astfel:

• realitatea este obiectivă;

• putem aduna informaŃii “adevărate” despre realitate prin menŃinerea neutralităŃii cercetătorului şi prin

utilizarea de metode experimentale;

• scopul cercetării este explicarea, predicŃia şi controlul fenomenului fizic, psihic sau social;

• cunoştinŃele obŃinute prin verificarea de ipoteze sunt acceptate ca fapte sau legi care pot fi

generalizate;

• criteriile de evaluare ale cercetării sunt validitatea internă şi externă, fidelitatea şi obiectivitatea;

� Să indice rolul orientări epistemologice a cercetătorului în proiectarea unui studiu;

� Să identifice paradigmele care au generat şi modelat cercetarea calitativă;

� Să prezinte comparativ caracteristicile paradigmelor descrise.

3

• vocea care se face auzită în cercetare este cea a cercetătorului neutru, “neafectat” de valorile lumii

sociale şi culturale în care trăieşte, de politică, schimbare şi decidenŃi.

Pentru a se delimita net de filozofie, religie, psihanaliză sau alte discipline care explorează psihicul

uman, psihologia a accentuat rolul măsurării şi experimentării în detrimentul relevanŃei umane, sociale,

culturale şi politice a abordărilor sale. Preocuparea pentru "puritatea" metodelor de cercetare a condus la un

fetişism metodologic (Murray şi Chamberlain, 1999). Cercetătorii care nu aderau la metodologia cantitativă

erau catalogaŃi ca "neştiinŃifici" şi implicit, ignoraŃi de comunitatea ştiinŃifică. Monismul metodologic, adică

convingerea că există o singură metodă cu adevărat ştiinŃifică, şi anume cea cantitativă, a dominat psihologia

timp de trei-patru decenii, cunoscând apogeul prin paradigma behavioristă. AsumpŃia fundamentală a

monismului metodologic este aceea că prin utilizarea metodelor cantitative cercetarea devine obiectivă,

necontaminată de subiectivitatea cercetătorului (Denzin şi Lincoln, 1994).

Când se afirmă apartenenŃa psihologiei la ştiinŃele pozitive se ignoră că aceasta este ştiinŃa despre

comportamentul uman. Se ignoră şi faptul că fenomenul uman individual şi social nu poate fi întotdeauna

cuantificat şi exprimat în legităŃi. În ciuda faptului că s-a încercat să se nege acest fapt, psihologia este una

dintre disciplinele în care subiectul (cercetătorul) şi obiectul cercetării (cel investigat) coincid. În lupta pentru

maturizare şi pentru depăşirea complexelor faŃă de medicină şi fizică, psihologia a sacrificat specificul şi

unicitate obiectului de studiu, devenind sclava imperialismului metodologic (Miclea, 1998). Janesick (1994)

vorbeşte de "idolatria metodologiei şi a sfintei trinităŃi metodologice: validitate, fidelitate şi generalizare" (p.

215).

Perspectiva normativă şi metodologică asupra cunoştinŃelor domină încă astăzi ştiinŃele sociale în

detrimental cunoştinŃelor obŃinute prin reflecŃii asupra practicii. Aşa cum arată Miclea şi Bivolaru (2000)

“Comunitatea psihologică este mai preocupată de pragul de semnificaŃie folosit de autor decât de relevanŃa

ecologică a sarcinii experimentale folosite” (p. 314).

Tot mai mulŃi psihologi percep necesitatea abolirii hegemoniei pozitivismului în folosul

complementarităŃii. Doar dialogul matur dintre paradigme poate soluŃiona tensiunile existente, în beneficiul

credibilităŃii şi relevanŃei ecologice a cercetării socio-umane.

Temă de reflecŃie nr. 1

IndicaŃi 3 dintre limitele paradigmei pozitiviste de cercetare în psihologie.

1.2. Poststructuralism şi postmodernism

Una dintre cele mai recente mişcări intelectuale, cu impact semnificativ în ultimele două decenii

asupra ştiinŃelor sociale şi vieŃii culturale este postmodernismul. Curentul postmodern subliniază tranziŃia

umanităŃii spre o altă epocă istorică, semnificativ diferită de cea modernă. Ontologia postmodernă afirmă

relativitatea şi multiplicitatea realităŃii; epistemologia, relaŃia tranzacŃională şi subiectivă a cercetătorului cu

obiectul investigat, iar metodologia postmodernă este de tip hermeneutic şi dialectic, focalizată pe

semnificaŃii, construcŃie şi reconstrucŃie. Printre reprezentanŃii de prestigiu ai acestui curent amintim pe

Michel Foucault, Jacques Derrida, Jean Buadrillard, Jean-Jacques Lyotard. Cu sens apropiat este deseori

4

utilizat şi termenul de poststructuralism, deşi cele două concepte nu sunt sinonime. Poststructuralismul

subliniază faptul că pentru a înŃelege un fenomen este necesar ca acesta să fie studiat atât în sine, ca

fenomenul/obiect, dar şi sistemul de cunoştinŃe şi valori culturale şi sociale care l-a produs.

Postmodernisml (termen preferat de autorii americani) reconfigurează asumpŃiile noastre despre

adevăr, cunoaştere, societate şi înŃelegerea realităŃii (Harper, 1995). Teoria postmodernă respinge ferm teoria

hegeliană, a cunoaşterii absolute şi atemporale (nemarcată de istorie). Ideile fundamentale ale

postmodernismului/postructuralismului sunt:

(i) realitatea este multiplă, de multe ori conflictuală;

(ii) adevăruri absolute nu există;

(iii) cunoaşterea şi cunoştinŃele noastre sunt dependente de contextul istoric, social şi cultural;

(iv) validarea empirică a cunoştinŃelor nu este neapărat necesară;

(v) descripŃiile şi explicaŃiile fenomenelor nu sunt şi nu pot fi neutre.

Astăzi se apreciază că postmodernismul are impactul pe care l-a avut acum patru decenii marxismul asupra

intelectualilor din sferele academice. Succesul marcant al postmodernismului în viaŃa spirituală a

campusurilor universitare europene şi nordamericane a fost întreŃinut şi de deziluziile generaŃiei de vârstă

mijlocie, de orientare marxistă, ca urmare a colapsului comunismului. Termeni ca „discurs”, „putere-

cunoştinŃe” au înlocuit complet termeni ca dialectic, luptă de clasă (Foucault, 1991). Conform teoriei

postmoderne, puterea nu mai este concentrată în mâinile unui grup sau clase sociale ca în teoria marxistă. În

societatea postmodernă, puterea se manifestă şi se exercită prin practicile instituŃionale şi informaŃionale, cum

sunt cele aparŃinând sistemului educaŃional, medical, juridic, economic, psihiatric.

Un termen asociat cu poststructuralismul şi cu numele lui Derrida (1976) este cel de deconstructivism.

A deconstrui are sensul de a căuta semnificaŃii alternative pentru lucruri, fenomene, stări. Scopul declarat a lui

Derrida a fost acela de a elibera intelectualii de constrângerea gândirii raŃionale. RaŃionalismul ne-a lăsat să

credem că întotdeauna există o semnificaŃie obiectivă, adevărată. Dacă nu am găsit-o, ea trebuie căutată

deoarece se află undeva, aşteaptând să fie descoperită. Deconstructivismul, ca tehnică postmodernă, are ca

scop relevarea faptului că lumea poate fi interpretată în moduri diferite. Nimeni nu poate hotărî care este

semnificaŃia finală. Tehnica dialogică sau polifonică, inspirată de munca cercetătorului rus din domeniul

teoriei literaturii, Michel Bakhtin, este utilizată tocmai în acest sens (Wetherell, Taylor şi Yates, 2001a). Prin

polifonie se dă posibilitatea de a se face auzite multiplele voci ale unui mesaj exprimat de o persoană (de ex.

mesajul unui medic, trebuie văzut ca aparŃinând specialistului, dar în acelaşi timp şi femeii/bărbatului,

adultului, colegului, prietenului, părintelui, tuturor identităŃilor pe care le însumează persoana respectivă).

Postmodernismul şi poststructuralimsul nu pretind că au găsit soluŃia sau răspunsurile la problemele

ridicate de cunoaşterea. Mai degrabă, oferă un mod de gândire critică asupra lumii, ştiinŃei şi fiinŃei umane.

Temă de reflecŃie nr. 2

IdentificaŃi afirmaŃiile ontologice, epistemologice şi metodologice ale posstructuralismului.

Cine este Foucault? dar Derrida? Care este semnificaŃia termenului de deconstructivism?

5

1.3 Constructivismul social subliniază relevanŃa culturii şi a contextelor specifice în înŃelegerea

fenomenului socio-uman şi a faptului că sistemul de cunoştinŃe este construit în funcŃie de această înŃelegere.

Cu alte cuvinte, experinŃa umană este mediată istoric, cultural şi lingvistic. Ceea ce noi percepem şi

experienŃiem nu este niciodată o reflectare directă a realităŃii, ci rezultatul modului în care noi înŃelegem

lumea. Realitatea este construită prin şi în activitatea umană. Membrii unei societăŃii „inventează”

caracteristicile lumii lor prin interacŃiunea şi practicile cotidiene. În acest mod se afirmă relativitatea realităŃii,

natura sa social construită. ConcepŃia despre cunoştinŃe ca oglindă a realităŃii este înlocuită de teoria

construcŃiei sociale a realităŃii, unde accentul cade pe interpretare şi negocierea semnificaŃiei lumii sociale, pe

contextul local şi pe diversitate, odată cu publicare de către Berger şi Luckmann în 1967 a cărŃii The social

construction of reality. EsenŃa cunoaşterii, conform constructivismului, este interacŃiunea dintre obiect şi

subiect. Acest principiu indică faptul că un fenomen sau eveniment poate fi înŃeles doar cunoscând contextul

şi că acesta poate fi descris în diverse forme, fără a putea să afirmăm că una dintre descripŃii este mai acurată

decât alta. ÎnvăŃarea este un proces social care are loc mai ales atunci când persoanele se anagajează în

activităŃi sociale. Nu întâmplător, psihologi ca Vygotsky sau Bandura sunt apropriaŃi acestei paradigme.

Temă de reflecŃie nr. 3

În ce sens realitatea este construită social? Care este elementul fundamental în înŃelegerea

unui fenomen, eveniment sau persoană conform paradigmei constructivismului social ?

1.4. Teoria critică

Climatul intelectual indus de postmodernism a fost un factor decisiv în dezvoltarea abordărilor critice

din ştiinŃele socio-umane. Termenul de teorie critică este legat de tradiŃia Şcolii de la Frankfurt (Thedor

Adorno, Max Horkheimer şi Herbert Marcuse). Obiectivul fundamental al teoriei critice în ştiinŃă este

provocarea ideologiei dominante prin sugerarea ideii că lucrurile pot sta şi altfel (discursul posibilului, al

explorării alternativelor) şi prin explicarea cauzelor care au condus la formarea acelor convingeri eronate

(Ussher şi Walkerdine, 2001). Şcoala de la Frankfurt a văzut în teoria critică o modalitate de a elibera

domeniul academic de puterea post-iluminismului cultural.

Teoria critică informează asupra relaŃiilor de putere şi a modului în care determinanŃii sociali

modelează conştientul şi comportamentul individual şi colectiv. Rolul determinanŃilor sociali este de cele mai

multe ori neconştientizat de către membrii societăŃii. Teoria critică îşi propune ca scop eliberarea oamenilor

de constrângerile convingerilor eronate prin conştientizarea influenŃelor pe care instituŃiile sociale le exercită

asupra lor să gândească în felul în care o fac. Noua abordare critică modul tradiŃional de producere de

cunoştinŃe care legitimează cine este elita ştiinŃifică şi cine nu, ignorând astfel alte forme de cunoaştere.

Discursul „posibilului” sugerează că reconstrucŃia ştiinŃelor sociale ar putea conduce la o ordine socială mai

democratică şi egalitariană.

Astăzi, perspectiva critică este prezentă în cele mai multe dintre ştiinŃe, de la medicină şi sănătate

publică la antropologie, filozofie, psihologie, teoria literară. Cercetător sau teoretician critic este acela care îşi

asumă prin munca sa, o formă de critică socială şi culturală, fundamentată pe următoarele idei fundamentale:

6

(a) cercetarea şi cunoştinŃele implică automat relaŃii de putere;

(b) faptele nu pot fi niciodată izolate de domeniul de valori;

(c) limbajul are un rol central în formarea subiectivităŃii (conştiente şi inconştiente);

(d) în orice societate există grupuri mai privilegiate faŃă de altele;

(e) opresiunea are faŃete multiple, dincolo de cele binecunoscute, de clasă socială, rasă şi sex;

(f) datele şi raportul cercetării sunt biasate de rasa, sexul, clasa şi orientarea politică a cercetătorului;

(g) rasa, sexul, clasa şi alte identităŃi sociale sunt repere cruciale în înŃelegerea oricărei experienŃe umane;

(h) cercetarea tradiŃională a păstrat linişte sau a ignorat membrii grupurilor marginalizate sau oprimate.

Reiese din cele prezentate până acum că putem vorbi de o sinergie între teoria postmodernă şi cea critică.

Ruptura dintre “lumea reală” şi domeniul unde cunoştinŃele se produc (lumea academică, cea a

laboratoarelor experimentale) a fost una din cauzele care au contribuit la dezvoltarea psihologiei critice (Fox

şi Prilleltensky, 1995). Mişcarea unidirecŃională a cunoştinŃelor, dinspre cercetarea academică spre lumea

reală dar nu şi invers, este identificată şi de Willig (1999) ca fiind o importantă cauză în apariŃia curentului

critic în psihologie.

Psihologia critică este o metadisciplină care evaluează critic implicaŃiile morale, sociale şi politice

ale teoriilor şi practicilor psihologiei (Austin şi Prilleltensky, 2001). Cu alte cuvinte, obiectivul psihologiei

critice este acela de a remodela psihologia în scopul de a promova emanciparea societăŃii. Conceptele de

oprimare şi emancipare sunt concepte fundamentale în psihologia critică (Fox şi Prilleltensky, 1995). Prin

oprimare se înŃelege orice formă de dominare, subordonare, exploatare sau excludere. Emanciparea se referă

la experienŃierea libertăŃii faŃă de sursele interne şi externe ale oprimării şi exercitarea abilităŃilor de

dezvoltare fizică, emoŃională, intelectuală, spirituală şi socială. Atât oprimarea cât şi emanciparea au

dimensiuni politice dar şi psihologice.

Ca oricare altă teorie critică, psihologia critică promovează valori precum: auto-determinare,

compasiune, colaborare şi participare democratică, diversitate umană, dreptate socială. Cercetătorii critici nu

se limitează doar la a descrie lumea, dar militează şi pentru schimbarea ei. Mai mult chiar, nu doresc să

schimbe doar lumea în care trăiesc, dar şi pe ei înşişi, să devină mai interogativi, mai reflexivi, mai conştienŃi

de propria subiectivitate şi de modul în care mediul socio-cultural îi modelează. Cercetătorul critic se întreabă

în permanenŃă de unde provin cadrele sale teoretice şi metodologice, care instituŃii şi interese sunt servite

(conştient sau inconştient) de cercetărilor sale. Prin analiza relaŃiilor de putere şi provocarea instituŃiilor şi

ideologiilor care perpetuează relaŃiile sociale de dominare şi oprimare, psihologia critică facilitează schimbări

concrete la nivel individual, organizaŃional şi macrosocial. Cu alte cuvinte, angajarea în cercetarea critică

postmodernă presupune practicarea speranŃei într-o lume a cinismului.

Cercetarea critică nu este în căutarea unei metode magice care să garanteze validitatea demersului ei.

Deşi teoria critică nu şi-a propus explicit să favorizeze metodologia calitativă, cu certitudine, o bună parte a

cercetării calitative este condusă din perspectivă critică. Fără a considera că metodele de cercetare calitativă

au fost direct generate de postmodernism, este cert că apariŃia pe scena paradigmelor de gândire a curentului

de gândire critică a avut implicaŃii semnificative asupra metodelor de cercetare din ştiinŃele sociale.

7

Argumentele curentului postmodern, al constructivismului social şi teoriei critice nu trebuie percepute

în favoarea separării abrupte şi definitive de abordările pozitiviste. Noile perspective trebuie mai degrabă

asimilate cu un cadru complementar în cercetarea socio-umană.

Temă de reflecŃie nr 4.

Care sunt ideile fundamentale ale teoriei critice? Cum ati defini conceptele fundamentale

ale psihologie critice? Luând în considerare valorile psihologiei critice, proiectaŃi o

cercetare.

REZUMAT

Acest modul a discutat principalele abordări metodologice, cu relevanŃă în metodologia cercetarării

psihologice. Pozitivismul, fundamental pentru cercetarea cantitativă, postulează existenŃa unei realităŃi

exterioare şi preexistente, la care cercetătorul poate avea accest prin operaŃionalizarea aspectelor ei în

variabile. Neutralitatea cercetătorului şi metodele experimentale riguroase sunt criterii obligatorii

pentru obŃinerea unor informaŃii care să aproximeze realitatea. În replică, curente precum

postomdernismul sau poststructuralismul afirmă existenŃa unor realităŃi multiple, uneori conflictuale şi

imposibilitatea cunoaşterii obiective/neutre a fenomenelor realităŃii. Ca atare, deconstrucŃia realităŃii

(Derrida) ne eliberează de nevoia căutării unei explicaŃii unice şi adevărate şi de limitările unei gândiri

raŃionale. Polifonia cunoaşterii este invocată şi de constructivismul social, care pledează pentru

considerarea cadrului cultural şi a contextelor specifice în înŃelegerea fenomenelor socio-umanului.

Teoria critică contribuie şi ea la conturarea unui demers calitativ alternativ celui pozitivist prin

conştientizarea asupra relaŃiilor de putere în societate şi în cercetare, prin provocarea ideologiei

dominante şi analiza scindării dintre “lumea reală” şi cunoştinŃele de tip academic.

Lucrarea de evaluare nr. 1

1. DiscutaŃi principalele asumpŃii ale pozitivismului prin prisma implicaŃiilor asupra cercetării

2. Care sunt premisele istorice ale apariŃiei postmodernismului şi/sau poststructuralismului? DiscutaŃi-le prin

prisma ideilor fundamentale pe care postmodernismul le postulează.

3. Care credeŃi că ar fi contribuŃiile constructivismului social în psihologie? DaŃi exemple de teorii/lucrări

psihologice care emerg dintr-o abordare constructivistă.

4. Care sunt implicaŃiile de ordin metodologic, în cercetare, pe care le comportă teoria critică?

8

Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă împreună cu sarcinile celui de-al doilea modul (vezi calendarul

disciplinei). Se va acorda 1 punct pentru răspunsurile corecte la întrebările 1-4 ale fiecărui modul (astfel încât

se pot obŃine maximum de 5 puncte pe temele de semestru).

Bibliografie obligatorie

Kuper, A., Reeves, S., Levinson, W. (2008). An introduction to reading and appraising qualitative

research. BMJ, 337, 404-409 (articolul este ataşat prezentului suport de curs)

Bibliografe pentru acest modul

Austin S., Prilleltensky I. (2001) Contemporary Debates in Critical Psychology: Dialectics and Synthesis. Australian Psychologist, 36, 75-80

Denzin N. şi Lincoln Y. (1994) Handbook of Qualitative Research, Thousand Oaks, CA: Sage

Derrida J. (1976) Grammatology. Baltimore: J. Hopkins Press

Foucault M. (1991) Discipline and Punish: The Birth of the Prison. London:Penguin Fox D., Prilleltensky I. (1995) Critical Psychology: an Introduction. London: Sage

Harper D. (1995) Discourse analysis and mental health. J. of Mental Health, vol.4, 347- 358

Janesick V. (1994) The dance of qualitative research design: methaphor, methodolatry, and meaning. În Handbook of Qualitative Research, ed. Denzin N. şi Lincoln Y., 209-219, Thousand Oaks, CA: Sage

Miclea M. (1998) Politropia psihologiei. CogniŃie, Creier, Comportament, 3-4, 261-268

Miclea M., Bivolaru A. (2000) Câteva reflecŃii asupra practicilor de cercetare în psihologia actuală. CogniŃie, Creier, Comportament, 4, 295-316.

Murray M., Chamberlain K., (1999) Qualitative Health Psychology: Theories and

Metods, London, Sage Ussher J.M., Walkerdine V. (2001) Critical Psychology. Australian Psychologist, 36,

1-3. Wetherell M., Taylor S., Yates S. (2001a) Discourse as Data. London: Sage and Open

University Willig C. (1999) Applied Discourse Analysis. Buckingham: Open University Press

Glosar de termeni Constructivismul social= grup de teorii sociologice şi psihologice ale cunoaşterii care subliniază relevanŃa culturii şi a contextelor specifice în înŃelegerea fenomenului socio-uman şi a faptului că sistemul de cunoştinŃe este construit în funcŃie de această înŃelegere

9

Psihologia critică =este o metadisciplină care evaluează critic implicaŃiile morale, sociale şi politice ale teoriilor şi practicilor psihologiei Pozitivism= este un curent filozofic al cărui teză principală este că singura cunoaştere autentică este cea ştiinŃifică, iar aceasta nu poate veni decât de la afirmarea pozitivă a teoriilor, prin aplicarea strictă a metodei ştiinŃifice Postmodernismul =o serie de curente/mişcări culturale apărute ca reacŃie la modernism, caracterizate de reîntoarcerea la formele şi materialele tradiŃionale (arhitectură) sau prin autoanaliză critică (în literatură) sau care implică o reconsiderare radicală a asumpŃiilor moderne legate de cultură, identitate, istorie sau limbaj. Poststructuralismul= subliniază faptul că pentru a înŃelege un fenomen este necesar ca acesta să fie studiat atât în sine, ca fenomenul/obiect, dar şi sistemul de cunoştinŃe şi valori culturale şi sociale care l-a produs.

10

MODULUL II

Caracteristicile şi stadiile cercetării calitative

Scopul modulului: Introducerea studentului în caractersticile şi procesul cercetării calitative.

Obiectivele modulului: la finalul acestui modul, cursanŃii trebuie sa poată:

Prezentul modul detaliază caracteristicile CC care o diferenŃiază de metodologia de tip cantitativ. Strategiile şi metodele CC sunt şi ele discutate, trecându-se în revistă principalele tipuri de clasificare a acestora (Tesh, 1990, Denzin & Lincoln, 1994). Sunt detaliate cele şase stadii ale CC (reflectare, planificare, studiu pilot, colectarea datelor, analiza şi interpretarea datelor şi redactarea raportului) precum şi indicii de evaluare a unei CC, ca modalitate de aproximare a contribuŃiei respectivei cercetări la cunoaştere. Ultima parte a modulului este dedicată analizei aspectelor etice pe care le presupune CC dar şi a avantajelorşi dezavantajelor unui demers calitativ. 2.1. Ce este cercetarea calitativă ?

Dacă până nu de mult “a face ştiinŃă” implica doar cercetări experimentale şi analiză statistică a

datelor, în ultimii ani metodele cantitative au fost supuse unor analize critice care vizau următoarele aspecte:

(a) eludarea contextului care dau semnificaŃie variabilelor studiate;

(b) ignorarea procesualităŃii fenomenelor investigate;

(c) omiterea interpretării cu scopul de a produce o imagine cât mai apropiată de realitatea obiectivă şi

nemediată de reprezentări subiective;

(d) ignorarea scopurilor şi motivaŃiilor ataşate acŃiunilor;

(e) neaplicabilitatea datelor generale la cazuri particulare, individuale (disjuncŃia ideografic-

nomotetic);

(f) eliminarea dimensiunii de descoperire a cercetării prin tipul de testare a ipotezelor experimentului,

model care împiedică apariŃia de noi idei şi înŃelegerea lor.

Asistăm în ultimii ani la apariŃia unei paradigme metodologice complementare celei pozitiviste. Noua

paradigmă subliniază construcŃia socială a realităŃii, scopul ultim fiind o înŃelegere mai bogată, mai nuanŃată

şi autentică a fenomenelor psihologice (Jacob, 1987).

Dacă sociologia, antropologia, ştiinŃele politice au adoptat repede metodologia calitativă (MC) psihologia a

fost printre ultimele discipline care au acceptat-o.

� Să descrie carateristicile CC

� Să identifice strategiile şi metodele de CC

� Să enumere stadiile CC şi conŃinutul lor

� Să definească criteriile unei bune CC

� Să numească condiŃiile etice ale oricărei CC

11

Termenul de cercetare calitativă (CC) este departe de a fi un concept unitar. O definiŃie unanim

acceptată nu există deoarece CC nu aparŃine unei singure discipline ştiinŃifice. Cercetători aparŃinând unor

discipline diferite atribuie CC înŃelesuri diferite. CC implică o diversitate de paradigme, teorii, metode,

tehnici şi termeni. Metodele calitative din antropologie sunt diferite de cele din domeniul educaŃiei.

Cercetarea calitativă încorporează termeni şi teorii de la postpozitivism, structuralism, poststructuralism,

interacŃionism, fenomenologie, etnografie, până la hermeneutică, semiotică, feminism, constructivism şi

deconstructivism, postmodernism.

Cea mai generică definiŃie se referă la CC ca fiind o abordare multidisciplinară şi transdisciplinară,

pluriparadigmatică şi multimodală, ce implică studierea subiectului/fenomenului în cadrul natural, cu scopul

înŃelegerii şi interpretării lui pe baza semnificaŃiilor pe care persoanele le aduc cu ele (Denzin şi Lincoln,

1994, p.3). Altfel spus, CC este interesată de complexitatea interacŃiunilor sociale exprimate în viaŃa cotidiană

şi de semnificaŃiile atribuite de participanŃi acestor interacŃiuni.

2.2. Caracteristicile metodologiei calitative

În paragrafele următoare vom descrie caracteristicile generale ale MC care o fac să se deosebească

semnificativ de cercetarea cantitativă.

1. Critica perspectivei pozitiviste. ApariŃia CC în arena metodologiei cercetării a fost generată de

chestionarea validităŃii enunŃurilor pozitivismului şi adoptarea perspectivei postpozitiviste. Metodele

pozitiviste sunt considerate doar una dintre modalităŃile de a surprinde realitatea socială, dar nu unica; ele nu

sunt nici mai bune nici mai rele decât alte metode de măsurare. Postpozitivismul acceptă că realitatea nu poate

fi surprinsă total niciodată, cercetarea fiind întotdeauna mediată de reprezentările şi interpretările

cercetătorului. În consecinŃă, postpozitivismul propune metode multiple de cercetare, atât cantitative cât şi

calitative, cu accent pe descoperire şi verificare de teorii în mediul natural. Aderarea la perspectiva

postpozitivistă a fost respinsă de noua generaŃie de cercetători, adepŃi ai paradigmei constructivismului,

poststructuralismului şi postmodernismului. S-au căutat alte metode de a accede la realitate, în care implicarea

emotivă, valorile politice, culturale, sociale, economice, responsabilitatea personală, vocile multiple sunt doar

câteva din caracteristici.

2. Perspectiva constructivistă. Metodologia calitativă îşi fundamentează principiile pe baza

paradigmei constructiviste. Aceasta asumă existenŃa unor realităŃi multiple, uneori conflictuale (relativism

ontologic), realităŃi care se schimbă ca urmare a construcŃie şi reconstrucŃiei. Prin urmare, în sfera psihologică

şi socială nu există o realitate externă fixă, imuabilă care poate fi cunoscută obiectiv, ci mai degrabă o

realitate fluidă (McLeod, 1996). Constructivismul subliniază astfel natura plurală şi plastică a realităŃii.

CunoştinŃele şi adevărurile sunt create de mintea umană şi nu descoperite de ea. Sarcina cercetătorului este să

construiască sau să deconstruiască versiunile asupra realităŃii sociale şi funcŃiile lor instrumentale şi practice.

Rasa, clasa socială, genul social, toate sunt construcŃii sociale a căror semnificaŃie este dată de grupul şi

Temă de reflecŃie nr 1. Ce tip de informaŃii îşi propune să aducă în plus demersul calitativ, faŃă de cel cantitativ?

12

cultura dominantă care defineşte aceste concepte şi valorile ataşate lor, crează ierarhii sociale (albul superior

negrului, bărbatul femeii) şi categorii morale (bun-rău, valoros-nevaloros, corect-incorect). Constructivismul

social se focalizează în special pe limbaj ca sistem funcŃional şi pe practicile discursive care nu doar că

reflectă realitatea dar o şi crează prin procesul de comunicare a semnificaŃiilor (vezi Analiza de discurs).

Relevarea semnificaŃiilor reprezintă scopul fundamental al CC care are o orientare euristică şi nu una

explicativă.

3. Perspectiva individuală şi interpretativă. Surprinderea perspectivei "actorilor sociali” asupra

fenomenului studiat prin observaŃii, interviuri, grupuri participative, studiu de caz, este scopul major al

cercetării calitative. Studiile particulare şi specifice în cadrul natural al vieŃii cotidiene, colectarea de

experienŃe umane sporesc şansa surprinderii diversităŃii caracteristicilor vieŃii sociale în acŃiune. CC nu

pretinde să genereze adevăruri universale sau legi ştiinŃifice ci să ofere o interpretare şi semnificaŃie modului

în care actorii sociali înŃeleg sau interpretează lumea lor cotidiană. Perspectiva individuală şi interpretativă

este privită de adepŃii cercetării cantitative cu rezerve, ca nefiind o cunoaştere obiectivă care ar putea conduce

la explicaŃii cauzale. OpoziŃia subiectiv-obiectiv este depaşită de MC prin acceptarea caracterului hermeneutic

al existenŃei. Pentru a înŃelege această lume a semnificaŃiilor cineva trebuie să o interpreteze. Cercetătorul

trebuie să elucideze procesul de construire a semnificaŃiei şi să clarifice cum semnificaŃiile sunt exprimate

prin limbaj şi acŃiuni de către actorii sociali. Interpretarea este la rândul ei o construcŃie a construcŃiei.

Interpretarea nu este o nouă opŃiune metodologică a ştiinŃelor sociale ci o caracteristică intrinsecă şi

fundamentală a naturii umane (Schwandt, 1994).

Abordarea constructivistă şi cea interpretativă au răspunsuri similare privind scopul cunoaşterii

umane şi a modalităŃilor în care se realizează ea. Ambele orientări sunt interesate de procesul prin care

semnificaŃiile sunt create, negociate, susŃinute şi modificate în contextul specific al acŃiunilor umane.

Modalitatea prin care cercetarea ajunge la interpretarea acŃiunilor umane este înŃelegerea.

4. Contextualizarea. Danziger (1990) descrie experimentul ca o construcŃie artificială în care

persoanele sunt dezgolite de identitate şi context socio-istoric pentru a deveni vehicule de operare a unor legi

comportamentale abstracte. Comportamentele individuale şi sociale nu pot fi înŃelese detaşate de context,

fără a se face referire la semnificaŃiile şi scopurile ataşate de actori activităŃilor lor. Decontextualizarea

persoanei sărăceşte cunoaşterea. Realitatea ca rezultat al procesului social poate fi cunoscută doar în contexte

specifice iar cunoştinŃele sunt inteligibile doar în contexte particulare. Normele ideologice, socio-economice,

istorice, culturale influenŃează convingerile, expectaŃiile, comportamentul verbal şi non-verbal al

participanŃilor şi cercetătorului. Contextul relaŃiei dintre cercetător şi participanŃii la cercetare poate fi crucial.

Discursul participanŃilor nu relevă niciodată doar sentimente, convingeri sau opinii, ci şi semnificaŃii

particulare adresate unui anume ascultător cu intenŃia de a obŃine anumite efecte. Ascultătorul contribuie

întotdeauna la ceea ce se spune, nu doar prin participarea sa verbală şi non-verbală la conversaŃie, dar şi prin

identitatea sa. Încercările de a rămâne neutru în timpul observaŃiei sau interviului sunt inutile, mai mult chiar,

pot contribui la crearea unei atmosfere şi interacŃiuni nenaturale (Potter şi Wetherell, 1999). Dacă cercetarea

cantitativă aspiră la generalizări "pe orizontală", CC aspiră la generalizări "pe verticală" (Johnson, 1997).

5. Reflexivitatea este caracteristica probabil cea mai distinctivă a CC. Conceptul de reflexivitate este

introdus de Wilkinson (cit. în Banister şi colab., 1995) şi descrie încercarea de a face explicit procesul prin

13

care materialul şi analiza sunt produse. Se subliniază astfel poziŃia centrală a cercetătorului în construcŃia de

cunoştinŃe, faptul că dovezile cercetării sunt puncte de vedere personale, deschise schimbării şi reconstrucŃiei.

Reflexivitatea indică prezenŃa cercetătorul ca parte intrinsecă din contextul şi cultura pe care încearcă să o

înŃeleagă. Paradigma teoretică la care aderă cercetătorul afectează modalităŃile prin care exploră fenomenul,

iar modul în care se investighează afectează explicaŃiile pe care le oferă. În ciuda acestui fapt evident,

pozitivismul asumă ideea că metodologia cantitativă este neutră şi reduce la zero subiectivitatea

cercetătorului. CC nu numai că nu pretinde acurateŃe obiectivă în demersul de explorare, dar subliniază că

eforturile de conştientizare a modului în care subiectivitatea structurează cercetarea pot conduce la un nivel

mai mare de obiectivitate. Subiectivitatea şi reflexia asupra ei devin astfel o resursă pentru obiectivitate şi nu

o problemă. Cercetătorul dezvăluie date despre propria persoană şi individualitatea sa de cercetător; discută

motivele şi interesele personale care au determinat opŃiunea pentru subiectul abordat, influenŃa experienŃelor

şi valorilor personale asupra cercetării, poziŃionarea sa din punct de vedere raŃional şi afectiv în contextul şi

procesul cercetării; mărturiseşte confuziile şi dificultăŃile implicate de studiu, modul în care cercetarea l-a

afectat personal. Reflexivitatea este un proces de gândire atât asupra cercetării cât şi asupra propriei persoane.

Scopul relatării reflexive este acela de a permite cititorului să înŃeleagă că cercetătorul aduce cu sine în

cercetare experienŃele, valorile şi interesele sale. Lectorul poate evalua conŃinutul celor citite în contextul şi

din perspectiva din care au fost elaborate. Se oferă astfel lectorului premise pentru a dezvolta interpretări şi

explicaŃii alternative. Integrarea experienŃei personale a cercetătorului alături de dezvăluirile participanŃilor

scoate în evidenŃă procesul de colaborare la construcŃia cunoştinŃelor, proces la care participă în final şi

cititorul. Reflexivitatea este în ultimă instanŃă recunoaşterea caracterului relativ a realităŃii sociale, a existenŃei

realităŃilor sociale multiple.

6. DescripŃii bogate. Spre deosebire de metodologia cantitativă care redă numeric fenomenul studiat,

adoptând un ton neutru şi impersonal, în CC datele sunt prezentate prin limbaj. Produsul CC este o creaŃie

densă, complexă care reflectă interpretările cercetătorului asupra lumii sociale, particularizată în situaŃii

locale. Din datele CC se poate urmării cronologia evenimentelor, modul în care evenimentele conduc la

anumite consecinŃe, procesul de atribuiri de semnificaŃii, relaŃia particulară dintre cercetător şi fenomenul

studiat. Cuvintele au un sens concret, real, plin de semnificaŃii, care deseori sunt mai convingatoare pentru

cititor decât paginile de tabele sau grafice care sumarizează cifre. BogaŃia datelor din CC este potenŃată de

ceea ce este denumit "triumviratul" sau “triangulaŃia” (triangulation) cercetării. TriangulaŃia presupune

combinarea diferitelor surse de colectare a datelor (ex. pacienŃi, doctori, asistente), a diferitelor metode

(observaŃia, interviul, studiu de caz; metode cantitative şi calitative) şi perspective de analiză a datelor (public

şi privat, psihologic şi cultural, social şi economic, psihanalitic şi feminism, constructivism cognitiv şi

constructivism social). TriangulaŃia nu este o strategie de validare a cercetării ci o alternativă la validitarea

cercetării (Denzin şi Lincoln, 1994). Combinarea într-un singur studiu a multiplelor metode, surse şi

perspective adaugă rigoare şi profunzime unei investigaŃii, recunoscând complexitatea şi diversitatea realităŃii

sociale.

7. Diversitate şi creativitate. CC implică tehnici metodologice diverse, derivate atât din diversitatea

paradigmelor teoretice cât şi din diversitatea fenomenului social şi uman. Unele metode calitative îşi au

originea în teoria socială, în marxism, în feminism, altele în analiza lingvistică, în studii culturale, istorice sau

14

etnografice, în timp ce o altă parte derivă din poststructuralism sau filozofia fenomenologică, din

constructivism sau din teoriile comunicării. Mai mult decât atât, chiar în cadrul aceluiaşi curent pot fi

identificate abordări radical diferite, aşa cum este în cazul fenomenologiei (vezi abordările derivate din

perspectiva lui Husserl, Heidegger sau Ricoeur) sau constructivismului (vezi constructivismul cognitivist şi

cel social). CC utilizează metode semiotice, narative, de conŃinut, discursive, etnografice, hermeneutice,

psihanalitice, feministe sau chiar statistice. Nici una din aceste metode nu poate fi considerată superioară

alteia. În timp ce diversitatea poate fi interpretată ca un semn de "pluralism sănătos" (Yardley, 2000), în

acelaşi timp cercetătorul trebuie să fie conştient de dificultatea implicată de opŃiunea anumitor tehnici în

detrimentul altora. Există riscul unei fragmentări rigide sau a unei competiŃii tensionate, în care adepŃii unor

metode calitative să devină intoleranŃi sau ignoranŃi faŃă de alte metode calitative aparŃinând unor paradigme

teoretice diferite. Acest risc poate fi depăşit prin ceea ce Levi-Strauss (1966) numea cercetarea ca "bricolage"

şi cercetătorul ca "bricoleur". Metafora sugerează complexitatea demersului de cercetare.

Cercetătorul bricoleur trebuie să cunoască şi să înŃeleagă cadrul ontologic, epistemologic şi

metodologic al fiecărei pardigme teoretice. Este adeptul efectuării unui număr mare de sarcini, de la interviuri

la observaŃii, de la interpretări de documente personale şi istorice, până la autoreflecŃii şi introspecŃii. Se simte

confortabil să lucreze în interiorul unor paradigme competitive. Cercetătorul bricoleur nu este un simplu

truditor bun la toate. El este un inovator şi un creator prin modul în care combină metodele, sursele,

perspectivele, cât şi prin modul în care traduce mulŃimea de note, documente, impresii în text. Produsul CC

este un bricolage, adică un colaj complex, dens, reflexiv şi creativ. PărŃile sunt conectate într-un întreg

coerent care nu reflectă tensiunea dintre paradigme ci reprezintă înŃelegerea şi interpretările cercetătorului

asupra lumii sau fenomenului analizat. Rossman and Rallis (1998) identifică opt caracteristici pentru ca o

cercetare/un cercetător să primească atributul de calitativ (tabel 2.1).

Tabel 2.1. Caracteristicile cercetării/cercetătorului calitativ (adaptat după Rossman şi Rallis, 1998)

1. are loc în mediul natural

2. apelează la metode multiple, de tip interactiv şi umanist (în sens Rogersian)

3. este participativă şi emergentă

4. este fundamental interpretativă

5. fenomenul social este văzut holistic

6. este permanent reflexivă asupra rolului cercetătorului în procesul cercetării

7. este preocupată de “biografia” ei personală şi de modul în care ea modelază studiul

8. apelează la raŃionamente complexe, de tip inductiv şi deductive

Aşa cum se remarcă din tabelul 2.1., CC nu îşi propune testarea de ipoteze ca în cercetarea cantitativă. Un

studiu calitativ porneşte de la întrebări deschise, anumite ipoteze putând lua contur în timpul cercetării. Dacă

cercetarea cantitativă foloseşte preponderent raŃionamente deductive, în care adevărul ipotezelor formulate

anterior este acceptat sau respins în funcŃie de rezultatele obŃinute, CC porneşte mai ales de la raŃionamente de

tip inductiv, unde ipotezele şi concluziile iau contur pe baza informaŃiilor şi fapelor adunate. Metoda

predilectă de adunare a datelor în CC este interviul, în timp ce în cercetarea cantitativă, experimentul de

laborator. Analiza statistică este indispensabilă în studiul experimental, care este unul comparative, faŃă de CC

15

care este descriptivă, iar analiza se bazează pe interpretare. În ciuda faptului că cercetarea calitativă este atât

de diferită de cea cantitativă, cele două paradigme nu trebuie văzute în antiteză, ambele fiind sistematice şi

ştiinŃifice (King şi colab., 2000).

2.3. Strategii şi metode de cercetare calitativă

Cercetarea calitativă poate fi realizată în diverse modalităŃi. Clasificarea strategiilor şi metodelor de

CC diferă deseori de la autor la autor şi naşte controverse. De exemplu, Tesch (1990) identifică 27 de metode,

grupate în trei mari categorii în funcŃie de scopul urmărit:

(a) focalizarea pe experienŃe individuale (abordarea fenomenologică, analiza narativă, studiu de caz,

metoda biografică, istorii de viaŃă, cercetare clinică, etc.);

(b) focalizarea pe limbaj şi comunicare (analiza de discurs, analiza conversaŃională, etnografia

comunicării, metode hermeneutice, etc.);

(c) focalizarea pe societate şi cultură (abordări antropologice, etnografice, sociologice, etc.).

Wolcott (1994) clasifică metodele calitative în funcŃie de:

(i) preferinŃa stilului de colectare a datelor (metode etnografice, strategii de observare participativă

şi nonparticipativă, strategii de intervievare, strategii de arhivă, etc.); şi

(ii) de analiză şi interpretare a datelor (analiza fenomenologică, analiza generată, analiza semiotică,

analiza de conŃinut, analiza tematică, analiza conversaŃională, etc.).

AlŃi autori (Denzin şi Lincoln, 1994) clasifică tehnicile CC în funcŃie de apartenenŃa şi combinarea celor trei

nivele: paradigma teoretică, strategia de cercetare şi metoda/metode de adunare şi analiză a datelor (tabelul

2.2.).

Temă de reflecŃie nr. 2 Cum se manifestă cercetătorul de tip “bricoleur” şi cercetarea de tip “bricolaje” Ńinînd cont de cele 7 trăsături de bază ale CC?

16

Tabel 2.2. Taxonomii ale cercetării calitative (adaptat după Denzin şi Lincoln, 1994) Paradigme de cercetare:

• postpozitivism • constructivism • feminism • marxism • culturală

Strategii de cercetare: • etnografică şi observarea participativă • fenomenologică şi practica interpretativă • clinică • biografică • istoriografică • cercetare acŃiune • teoria fundamentată/generată • studiu de caz

Metode de adunare a datelor: • interviul • observaŃia • colectarea de documente, texte • metode vizuale

Metode de analiză a datelor • analiza de conŃinut • analiza fenomenologică • analiza narativă • analiza de discurs • analiza textuală • analiza conversaŃională • analiza asistată de calculator

Metode de interpretare • creativă • simbolică • evaluativă • credibilă • politică • aplicativă

Janesick subliniază perspectiva holistică a CC, fapt ce necesită o combinare de strategii, metode şi

tehnici de cercetare. Imaginea lansată de Levi-Strauss (1966) a cercetătorului-bricoleur, apt să utilizeze

diverse strategii, metode şi tehnici de cercetare susŃine aceaşi perspectivă.

Temă de reflecŃie nr. 3

Pornind de la tabelul 2.2, menŃionaŃi ce tipuri de taxonomii ar trebui să utilizeze un

cercetător care doreşte să analizeze ritualurile de nuntă dintr-un anumit judeŃ.

2.4. Stadiile cercetării calitative

Sub aparenta simplicitate, CC ascunde multă complexitate, o conştientizare atentă din partea

cercetătorului a propiei persoane, a subiectului abordat, a paradigmelor teoretice, a literaturii de specialitate, a

tehnicilor, regulilor şi eticii cercetării calitative (Marshall şi Rossman, 1999). Pentru a susŃine că dovezile sunt

justificate şi valoroase, CC trebuie să demonstreze rigoare în întregul demers de cercetare. Procesul CC,

indiferent de metoda utilizată, cuprinde şase stadii generale (Morse, 1994) pe care le vom prezenta în

paragrafele următoare.

17

I. Stadiul reflectării

Primul pas a1 CC, ca de altfel al oricărei cercetări, îl constituie:

1.1. formularea întrebărilor cercetării. Ceea ce în limbajul cercetării cantitative poartă numele de obiective, în

CC se preferă denumirea de întrebări ale cercetării. Întrebările reprezintă faŃete ale realităŃii empirice pe care cercetătorul doreşte să le exploreze. Ele sunt cele care delimitează topica cercetării şi

ghidează studiul. Întrebările sunt generate de obicei de domeniul de interes şi experienŃa cercetătorului, de

confruntarea în activitatea practică cu probleme specifice, de literatura de specialitate parcursă, de cercetări

anterioare, de problematica socială. Uneori motivul alegerii unui anume subiect poate fi foarte personal (ex.

interesul pentru suicid datorită faptului că un părinte/rudă/prieten s-a sinucis). Nu există contraindicaŃii în

alegerea unui subiect de studiu legat de trăiri personale, important este ca cercetătorul să conştientizeze

motivele care i-au determinat alegerea. Momentul de reflecŃie asupra opŃiunii subiectului de studiu este un

element cheie în CC.

Există mai multe tipuri de întrebări (generale sau particulare, descriptive sau explicative) dar marea

lor majoritate postulează o anumită relaŃie între fenomene. Este bine să se înceapă cu întrebări generale (una-

doua) şi doar ulterior să se ajungă la întrebări specifice. A formula de la bun început un număr relativ mare de

întrebări particulare face ca "întrebarea cheie" să se piardă, scopul cercetării să se dilueze, sesizarea relaŃiei

dintre părŃi să devină dificilă. Întrebările pot să fie teoretice (ex. cum influenŃează cogniŃiile procesele

afective?), să vizeze o anumită populaŃie (ex. cum reacŃionează pacienŃii cu cancer la comunicarea

diagnosticului?), sau un anumit loc (ex. care sunt diferenŃele între universităŃile de stat şi cele private?).

Pentru a se menŃine focalizarea cercetării pe un aspect cheie, este utilă precizarea a ceea ce nu va fi

studiat deşi are legatură cu subiectul abordat. Întrebările cercetării trebuie să vizeze doar acele aspecte ale

realităŃii care pot fi cercetate. Ele trebuie să fie clar formulate, să permită înŃelegeri similare, cu atât mai mult

în cazul în care cercetarea este realizată de mai mulŃi investigatori. Întrebările trebuie examinate şi în termenii

rezultatelor aşteptate şi a potenŃialului auditor. Formularea întrebărilor este un proces reiterativ, ele putând fi

reformulate pe parcursul cercetării.

Cercetătorul poate să traducă întrebările cercetării şi în formularea succintă a scopului studiului.

General vorbind, CC are trei scopuri majore: a explora, a explica, a descrie fenomenul de interes. Altfel

spus, CC urmăreşte descoperirea sau înŃelegerea fenomenului. Cele mai multe CC sunt exploratorii şi

descriptive. Redăm în tabelul 2.3 armonizarea dintre scopurile şi întrebările cercetării.

Tabel 2.3. Scopul şi întrebările cercetării calitative (adaptat după Marshall şi Rossman, 1999)

Scopul cercetării Întrebările cercetării

Explorator:

Investigarea fenomenelor vag înŃelese Ce se întâmplă în acest program social?

Identificarea/descoperirea de semnificaŃii Care sunt temele, patternurile de semnificaŃii?

Generarea de ipoteze pentru cercetări viitoare Cum sunt conectate între ele patternurile descoperite?

Explicativ:

Explicarea relaŃiei dintre patternuri şi fenomenul Ce evenimente, convingeri, atitudini sau politici studiat

modelează fenomenul?

18

Identificarea posibilelor relaŃii care influenŃează Cum interacŃionează aceste forŃe pentru a produce fenomenul?

fenomenul

Descriptiv:

Documentarea şi descrierea fenomenului urmărit Care sunt acŃiunile, evenimentele, atitudinile, structurile şi procesul

social care au loc în acest fenomen ?

Emancipativ:

Crearea de oportunităŃi pentru acŃiuni sociale Cum problematizează participanŃii circumstanŃele lor de viaŃă şi

cum se implică în acŃiuni sociale?

______________________________________________________________________________________

Formularea întrebărilor, scopului şi domeniului de studiu articulează unităŃile de analiză spre care studiul se

va focaliza.

1.2. Pasul secund îl reprezintă documentarea teoretică în subiectul ales. În acestă fază, cercetătorul

trebuie să devină familiar cu ceea ce s-a studiat până în acel moment. Greşeala unor cercetători, în special a

celor începători, este aceea de a petrece un timp prea îndelungat în biblioteci, încercând să epuizeze toate

sursele bibliografice legate de subiect, de la cele valoroase la cele obscure. Se omite nevoia revenirilor la

sursele bibliografice în funcŃie de direcŃia pe care o ia investigaŃia. Scopul cadrului teoretic este de a

demonstra reperele pe care se fundamentează întrebările cercetării, eventual paradigma; de a demonstra că

cercetătorul posedă o bază teoretică necesară pentru realizarea studiului; că au fost identificate lacunele de

cunoaştere din domeniul de specialitate, goluri pe care studiul îşi propune să le umple; că întrebările cercetării

sunt fundamentate pe cercetării empirice anterioare. Prezentarea critică a literaturii relevă semnificaŃia

cercetării, permite integrarea diverselor perspective teoretice, dezvoltări conceptuale noi.

1.3. În cel de-al treilea pas al primului stadiu se identifică paradigma teoretică reprezentată de

premisele epistemologice, ontologice şi metodologice ale cercetătorului. Acesta va fi ghidat în cercetarea sa

de perspectiva teoretică la care aderă (postpozitivism, constructivism, feminism, etc). În acelaşi timp, apelul la

"triumviratul" paradigmelor teoretice permite interpretarea unui set de date din perspective diferite (ex.

constructivism cognitivism şi social). Există CC care nu pornesc de la un cadru teoretic, scopul lor fiind acela

de a dezvolta o teorie pe baza dovezilor acumulate (vezi teoria fundamentată/generată).

II. Stadiul planificării

Faza a doua presupune conturarea strategiei cercetării. Odată stabilită, aceasta pune în acŃiune

paradigma teoretică, conectează cercetătorul cu metode specifice de colectare şi analiză a datelor,

reformulează întrebările cercetării. Alegerea participanŃilor, stabilirea caracteristicilor şi numărului lor, a

accesului la ei, sunt paşi importanŃi ai acestui stadiu. Dacă scopul cercetării permite este de dorit să se apeleze

la "triumviratul" surselor, adică adunarea de date de la grupuri diferite de participanŃi (ex. elevi, profesori,

părinŃi). Locul de desfăşurare a cercetării nu trebuie trecut cu vederea în stadiul planificării. Se pot lua în

considerare şi locuri alternative (ex. policlinică şi spital) în scopul comparării rezultatelor. Stabilirea timpului

de desfăşurare a cercetării, a începutului şi sfârşitului adunării de date, asigură o mai mare rigoare procesului

de studiu. Selectarea metodelor de colectare şi analiză a datelor este determinată de natura întrebării

cercetării şi de perspectiva teoretică abordată de cercetător. Cele mai multe CC combină tehnicile de colectare

a datelor, recurgând la observaŃii participative, interviuri, analiza de documente (vezi "triumviratul"

19

metodologic). CC poate să încorporeze şi metode cantitative. Fiecare metodă oferă o perspectivă unică, ce

evidenŃiază aspecte particulare ale realităŃii. Se apreciază că CC este tot atât de bună cât este cercetătorul de

bun. Este rolul cercetătorului de a obŃine "în teren" informaŃiile necesare, de a produce o CC bogată şi

relevantă prin cunoştinŃele şi abilităŃile sale, prin motivaŃie şi implicare. Dincolo de cunoştinŃele teoretice şi

metodologice de care trebuie să dea dovadă, cercetătorul trebuie să fie pregătit pentru a fi flexibil, calm,

rezistent, meticulos, persistent, încrezător.

Un cercetător cu experienŃă va ştii să recunoască ce limite impune subiectul cercetat, locul de

desfăşurare, grupul de participanŃi şi să adecveze metodele de cercetare la aceste criterii. Nu există proiect de

cercetare fără limite, după cum nu există proiect perfect. Limitările studiului pot deriva atât din cadrul

conceptual cât şi din proiectarea designului cercetării. Reflectarea şi discutarea limitelor demonstrează că

cercetătorul este realist, că nu se va lansa în consideraŃii exagerate; că este conştient despre ce este şi ce nu

este cercetarea, despre cum rezultatele pot şi nu pot să contribuie la înŃelegerea fenomenului investigat.

De cele mai multe ori stadiul planificării include şi scrierea propunerii de proiect şi submiterea lui

pentru finanŃare. O propunere este un argument în favoarea proiectului propus. Argumentul trebuie să fie

persuasiv, să convingă că studiul este important, că întrebările cercetării sunt interesante iar problematica

relevantă pentru contextul social, că designul este "curat" iar metodele riguroase, că va aduce beneficii

concrete, într-un cuvânt că merită să fie finanŃat.

III. Studiul pilot

Dacă proiectul a primit finanŃarea necesară, cercetarea propriu-zisă poate să demareze. Este indicat să

se înceapă cu un studiu pilot care permite rafinarea metodelor utilizate (ex. ghidul interviului), testarea

întrebărilor, clarificarea aspectelor confuze, exersarea abilităŃilor cercetătorului. Uneori, în urma studiului

pilot, planul cercetării este supus unei revizuiri majore. Studiul pilot poate salva timp, energie, implicare care

altfel ar fi investite într-o direcŃie eronată.

IV. Stadiul colectării datelor

CC se desfăşoară printr-un contact prelungit şi/sau intens cu situaŃia de viaŃă sau fenomenul studiat;

deseori fenomenul/situaŃia poate fi banală, reflectând viaŃa de zi cu zi a persoanei/persoanelor, grupului,

organizaŃiei sau comunităŃii. Cercetătorul încearcă să obŃină date din "interiorul" situaŃiei, să surprindă

percepŃiile "localnicilor" printr-un proces de participare empatică, de suspendare a prejudecăŃilor şi

preconcepŃiilor, de înŃelegere a fenomenului studiat prin prisma "actorilor". Se poate apela la mai mulŃi

cercetători în scopul economisirii timpului acordat colectării de date. Chiar dacă strategia de colectare a

datelor diferă în funcŃie de metoda utilizată, nevoia de a obŃine o imagine holistică a fenomenului studiat

rămâne un deziderat comun oricărei tehnici. Prea de multe ori CC este prezentată în opoziŃie concurentă cu

cea cantitativă. Se omite că uneori datele sunt culese atât prin metode cantitative cât şi prin cele calitative; de

exemplu, se poate începe cu tehnici de explorare, se continuă cu aplicarea de chestionare, şi se finalizează cu

interviuri de profunzime. Utilizarea surselor diferite de colectare a datelor (triumviratul datelor) facilitează

imaginea holistică.

Selectarea participanŃilor pentru studiu este un pas crucial. Procesul de selecŃie se realizează pe baza

unor criterii adecvate scopului cercetării. Tabelul 2.4 redă câteva din criteriile de selecŃie a participanŃilor.

Ideală este selecŃia realizată pe baza unor criterii mixte sau respectând următorul "algoritm": în primul rând se

20

aleg participanŃii pe baza criteriului de caz tipic; în al doilea pas, se optează pentru criteriul de infirmare sau al

cazurilor negative; cel de-al treilea pas poate fi selectarea cazurilor excepŃionale. Adecvarea datelor în cazul

CC nu se referă la numărul de subiecŃi ci la cantitatea şi bogăŃia de informaŃie adunată. În CC se lucrează cu

un număr mic de persoane (15-20) pentru a se câştiga în profunzimea investigaŃiei. Se poate recurge la

verificarea concluziilor cercetării cu un set secund de participanŃi; aceştia pot confirma acurateŃea studiului iar

uneori pot oferi informaŃii suplimentare. Este recomandat ca transcrierea interviurilor, înregistrărilor,

observaŃiilor să se realizeze pe măsură ce datele sunt adunate.

Tabel 2.4. Criterii de selecŃie a participanŃilor în CC (adaptat după Kuzel, 1992)

___________________________________________________________________

Criteriu Scop

--------------------------------------------------------------------------------------------------------- VariaŃie maximă Documentarea diversităŃii şi identificarea de patternuri comune

Omogenitate Focalizare, reducere, simplificare

Cazuri critice Generalizare

Cazuri de confirmare şi infirmare Analiza iniŃială, căutare de excepŃii

Cazuri extreme sau deviante EvidenŃierea manifestărilor neobişnuite

Cazuri tipice, reprezentative EvidenŃierea a ceea este normal/mediu

Cazuri politice Atragerea atenŃiei, evitarea ignorării

Cazuri aleatorii Selectare credibilă dintr-un grup omogen

Bulgăre de zăpada Identificarea participanŃilor prin intermediul altor persoane

Teoretic Exemplificarea constructelor teoretice

Stratificare Comparare, ilustrarea de subgrupe

Criteriu specific Identificarea participanŃilor

Criteriu convenienŃei Economisire de timp, buget, efort

Criterii mixte Respectarea triumviratului, interese şi motivaŃii multiple

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

V. Analiza şi interpretarea datelor

Următorul segment al CC implică aşa numitul proces de management al datelor care constă în

selectarea, condensarea, codarea, categorizarea şi transformare datelor în semnificaŃii. A analiza şi interpreta

presupune a înŃelege ce se întâmplă în spatele datelor, a găsi sensul şi semnificaŃia lor (Wolcott, 1994). Se

poate apela la evaluatori multipli, verificându-se astfel "validitatea" interpretărilor. Analiza datelor nu este un

segment diferit de adunarea datelor, ea începe imediat după colectarea primelor date. Analiza poate ghida mai

departe adunarea de date, reducând la minim confuzia. Prin analiză se elaborează gradual generalizări şi

integrări care se verifică din nou în teren şi în raport cu corpul de cunoştinŃe deja existent (ex. analiza de

discurs, analiza fenomenologică, teoria fundamentată, analiza narativă; vezi modulul de analiză a datelor).

Analiza ajută cercetătorul să meargă dincolo de concepŃia iniŃială şi să genereze teorii sau să-şi revizuiască

cadrul conceptual iniŃial. CC este interpretativă şi creativă prin esenŃă. "În ştiinŃele sociale totul este

interpretare, nimic nu vorbeşte prin sine" (Denzin, 1994, p. 500). Procesul interpretării reprezintă puntea

dintre noi şi lume, dintre obiect şi reprezentările noastre despre el. Pentru a înŃelege datele adunate este

21

necesară o combinaŃie de cunoştinŃe, înŃelegere raŃională şi intuitivă şi capacitate interpretativă (Rose şi

Webb, 1998).

(VI) Redactarea raportului

CC se finalizează prin redactarea unui raport final. Redactarea cercetării calitative se realizează diferit

faŃă de cea cantitativă. Dacă în ultimul caz dovezile sunt prezentate într-o manieră concisă şi neutră, în CC

“povestea finală” poate lua diverse aspecte: critic, realist, literar, analitic, confesiune, etc. Raportul reprezintă

transpunerea narativă a rezultatelor cercetării. De la început se impune precizarea că nu există un mod unic,

infailibil de a scrie corect raportul calitativ. Conform constructivismului social cunoştinŃele sunt construite,

deci modul cum sunt interpretate datele şi cum este scris raportul este doar una din multiplele versiuni

posibile ale realităŃii. Discursul academic este şi el o formă de retorică în care cercetătorul apelează la

autoritatea sa ştiinŃifică şi morală pentru a-şi susŃine punctul de vedere şi a-şi convinge auditoriul (Billig,

1994). Oferim în paragrafele următoare un ghid cu direcŃii orientative generale de redactare.

Titlul raportului trebuie să fie clar şi succint, să sugereze domeniul de studiu şi să nu conŃină mai

mult de 12 cuvinte. Ce este interesant şi esenŃial de spus auditoriului şi cum? Imaginea pe care autorul o poate

avea în mintea sa atunci când începe redactarea raportului este aceea a formei unei clepsidre. La fel ca şi

clepsidra, raportul începe cu o parte de cosideraŃii generale (partea introductivă), va continua cu o focalizare

specifică pe propriul studiu (întrebările cercetării, metodele, rezultatele şi interpretarea lor) şi se va încheia cu

consideraŃii generale. Partea introductivă cuprinde de obicei prezentarea relevanŃei problemei studiate la

nivel macrosocial şi o scurtă trecere în revistă a literaturii cu impact direct asupra domeniului de studiu. Este

important să se evite o sinteză exhaustivă a bibliografiei citite de autor ori cât de tentant ar fi acest demers.

Introducerea se finalizează întotdeauna cu enunŃul întrebărilor cercetării şi eventual a posibilelor dovezi

anticipate. În continuare autorul descrie metoda utilizată, oferind şi o scurtă justificare a alegerii

metodologice din care să reiasă de ce metoda calitativă aleasă este cea mai adecvată scopului cercetării.

Alternativele metodologice pot fi succint descrise, de asemenea şi motivele pentru care au fost respinse. Tot

în partea metodologică se descrie studiul pilot realizat. Se relatează apoi în detaliu modul în care s-a

desfăşurat cercetarea. Cum au fost selectaŃi participanŃii şi care au fost criteriile de selecŃie; detalii

demografice despre participanŃi păstrând anonimatul lor; unde s-a realizat cercetarea, localizând şi temporal

perioada de studiu; detalii procedurale (ex. înregistrări audio, video, transcrierea înregistrărilor); dacă s-a

utilizat principiul “triumviratului”; cum s-a obŃinut consimŃămâtul de participare şi cum au fost respectate

principiile etice ale cercetării. Rezultatele obŃinute şi analiza lor alcătuiesc secvenŃa fundamentală a

raportului. Identificarea temelor majore structurează construcŃia narativă a acestei părŃi a raportului calitativ.

Autorul exemplifică temele majore prin extrase din relatările participanŃilor care susŃin interpretările. Autorul

încearcă să convingă auditoriul asupra relevanŃei şi importanŃei experienŃelor participanŃilor. Într-un raport

bun, interpretările autorului se disting clar de relatările experienŃelor participanŃilor. Analiza, interpretarea şi

explicarea trebuie să balanseze descripŃiile. Primul nivel de înŃelegere este cel descriptiv, care încearcă să

răspundă la întrebarea “ce se întâmplă şi cum se întâmplă?” Al doilea nivel de înŃelegere presupune răspunsul

la întrebarea “de ce?” şi este o tentativă de explicaŃie cauzală, interpretativă. Interpretarea datelor,

explorarea de semnificaŃii, conectarea cu datele din literatură este partea cea mai importantă a cercetării. Nu

există o graniŃă clară între descripŃie şi explicaŃie dar este recomandabil ca în raport să se remarce progresul

22

de la descripŃie la înŃelegere şi apoi la explicaŃie. "ExplicaŃia face descripŃia inteligibilă" (Miles şi Huberman,

1994, p.144). Se sugerează că un procent de 50-70% descripŃii de experienŃe/evenimente şi 30-40% cadru

conceptual reprezintă un echilibru adecvat în raport. Cifrele date sunt probabil arbitrare dar cu siguranŃă, 95%

descripŃii şi 5% cadru conceptual ar fi o opŃiune nefericită iar inversarea raportului ar înrăutăŃii şi mai mult

situaŃia. Cu certitudine, citatele din interviuri nu trebuie să depăşească jumătate din acest capitol al raportului.

Este recomandabil ca citatele incluse în raport să fie cele mai ilustrative şi de asemenea să nu fie prea lungi

(în nici într-un caz mai lungi de ½ pagină). Într-un raport bun, datele calitative şi cadrul analitic se

întrepătrund. Raportul trebuie să răspundă şi necesităŃii de reconciliere dintre perspectiva (experienŃa)

individuală şi procesul generic. Analiza reflexivă reprezintă o componentă vitală în raportul CC. În această

parte autorul îşi analizează şi relatează sentimentele faŃă de studiu, cum s-a simŃit în postura de cercetător, în

ce alt mod ar fi putut conduce cercetarea, ce studii sunt necesare în viitor, ce a învăŃat din cercetare. Ca orice

alt raport de cercetare şi cel calitativ trebuie să includă lista referinŃelor bibliografice. Raportul poate să

conŃină şi anexe unde se includ detalii care nu au putut fi cuprinse în textul propriu-zis, cum este structura

interviului sau detalii despre studiul pilot.

Stilul de redactare trebuie să fie clar, să aibă forŃă şi cursivitate. În CC se redactează de obicei la

persoana I-a, singular tocmai pentru a indica prezenŃa cercetătorului ca o parte integrantă în procesul de

generare de cunoştinŃe şi nu ca un observator neutru. Se va evita utilizarea unor concepte ca: experiment,

experimentator, subiect, preferându-se cuvinte ca: cercetător şi participanŃi. Este important să se apeleze

sistematic la acelaşi timp al verbelor şi la un echilibru în utilizarea diatezelor active şi pasive ale verbelor.

Publicarea raportului este cel mai important mijloc de diseminare a rezultatelor cercetării. De multe ori o CC

este publicată sub forma unei monografii datorită lungimii care nu poate fi compatibilizată cu un articol.

Aspectul pragmatic al CC se referă la impactul şi influenŃa sa asupra politicilor sociale.

În realitate CC nu se desfăşoară secvenŃial. Fazele descrise au o relevanŃă didactică şi sunt doar repere

ce ghidează CC. În fapt distincŃia care se face între faza de adunare, analiză/interpretare a datelor şi scrierea

raportului este una artificială deoarece procesul de interpretare continuă şi în timpul redactării. Analiza datelor

trebuie să înceapă în timpul colectarii lor (fapt ce energizează adunarea de noi date şi permite realizarea

raportului interimar) şi continuă în timpul redactării. CC este un continuum fluid, un proces reiterativ (figura

1). Procesul de CC diferă în funcŃie de strategia utilizată: unele strategii pornesc de la o teorie care este testată

în teren şi redefinită ulterior; alte strategii sunt descriptive (cum sunt studiile de caz, istoriile de viaŃă); unele

sunt interpretive, în timp ce altele pornesc de la date şi elaborează teorii. Trebuie să existe o relaŃie flexibilă

între paradigma teoretică, strategiile de abordare, colectarea datelor şi maniera redactării raportului.

2.5. Criterii de evaluare a cercetării calitative

Criteriile de evaluare a unei cercetării cantitative sunt bine definite: lot reprezentativ din punct de

vedere al mărimii, design care neutralizează varibilele confundate, tehnici de măsurare valide, analize

statistice adecvate (Sparkes, 2001). În constrat, standardele unei bune cercetări calitative nu sunt încă bine

cunturate. Proliferarea CC impune identificarea unor criterii de evaluare a acestui demers metodologic.

Conturarea unei grile evaluative ar putea avea efecte benefice asupra rezistenŃei faŃă de CC. Este adevărat că

persistenŃa rezervelor în acceptarea CC este determinată mai ales de relativa noutatea a metodelor calitatative

23

dar şi de dificultatea de a demonstra legitimitatea lor. Chiar dacă standardele cercetării cantitative sunt

incompatibile cu specificul CC, un sistem de criterii de evaluare este imperativ necesar. Înainte de a prezenta

reperele de control a CC vom arăta succint de ce standardele tradiŃionale nu sunt aplicabile CC.

Una dintre cele mai frecvente critici aduce CC este că nu utilizează eşantioane semnificative din

punct de vedere al mărimii. Un lot reprezentativ ca număr de subiecŃi nu poate fi analizat în profunzime.

ÎnŃelegerea profundă a fenomenului investigat este raŃiunea primordială pentru care se optează pentru metode

calitative. Prin urmare, în CC se preferă utilizarea unui lot relativ redus de participanŃi, selectaŃi în virtutea

unor atribute speciale, relevante pentru fenomenul investigat; de exemplu, fac parte din categorii extreme sau

tipice, din categorii discrepante sau divergente (Miller şi Crabtree, 1992).Validitatea tehnicilor de măsurare şi

replicabilitatea rezultatelor sunt alte două criterii care nu pot fi aplicate CC. Demersul calitativ îşi propune să

ofere doar una din posibilele interpretări ale fenomenului, să studieze un fenomen care este într-un proces

continu de schimbare sau un discurs care prin sine este inconsistent (Swanson şi Chapman, 1994). Pentru

cercetătorii care consideră că procesul de cunoaştere nu poate fi niciodată total obiectiv, că întotdeauna este

modelat de scopuri, perspectiva şi experienŃa celui care realizează acest proces, validitatea şi replicabilitatea

îşi pierd relevanŃa.

Yardley (2000) identifică şase repere generale de evaluare a CC: (1) sensibilitatea la context; (2)

implicarea; (3) rigoarea; (4) transparenŃa; (5) coerenŃa; şi (6) impactul.

Sensibilitatea la context vizează mai multe aspecte; în primul rând se referă la contextul teoretic,

adică asimilarea, înŃelegerea corectă şi utilizarea adecvată scopului cercetării a paradigmei teoretice.

Contextul literaturii relevante şi al cercetărilor empirice anterioare sunt esenŃiale în analiza datelor. Nu poŃi

construi făcând abstracŃie de ceea ce există deja. Atât timp cât limbajul, cultura, interacŃiunile sociale sunt

considerate centrale procesului de înŃelegere a semnificaŃiei şi funcŃiei oricărui fenomen, conştientizarea

contextului socio-cultural este crucial. Astfel se ajunge la înŃelegerea modului în care normele istorice,

ideologice, culturale, socio-economice influenŃează convingerile, aspiraŃiile, conversaŃia participanŃilor.

Contextul comunicării, al relaŃiei dintre cercetător şi participant, conştientizarea sexului, statutului profesional

şi social al cercetătorului şi participantului sunt elemente semnificative pentru CC.

Implicarea vizează angajamentul real, nu doar ca cercetător dar şi ca persoană faŃă de subiectul

abordat, disponibilitate pentru dezvoltarea competenŃelor şi abilităŃilor metodologice, imersia în procesul de

colectare a datelor. În acest sens amintim experienŃa acelor cercetători care au trăit o perioadă mai îndelungată

în comunitatea pe care au studiat-o. Implicarea conduce la profunzime în interpretare, ceea ce evident are un

impact pozitiv asupra valorii CC.

Rigoarea decurge din modalităŃile în care se adună şi se analizează datele. Apelul la ceea ce numeam

în paragrafele anterioare "triumvirat" rezultă în creşterea gradului de rigoare. Utilizarea surselor multiple şi a

unor metode diferite de adunare a datelor, a înregistrării şi transcrieii minuŃioase a datelor, a perspectivelor

diferite sau chiar divergente de interpretare a datelor sunt condiŃii dezirabile pentru depăşirea simŃului comun

şi superficilităŃii în înŃelegerea fenomenului.

TransparenŃa este o caracteristică care se manifestă la nivelul prezentării cercetării. Capacitatea de

persuasiune şi impactul retoric asupra cititorilor se obŃine şi prin transparenŃa textului care detaliază fiecare

aspect al procesului cercetării. Sunt redate motivele care au dus la alegerea subiectului, legătura personală cu

24

subiectul respectiv, descrierea metodelor folosite, selecŃia participanŃilor, modul de înregistrare, codare şi

transcriere a datelor, reacŃiile emoŃionale şi raŃionale ale cercetătorului la experienŃele participanŃilor,

dificultăŃile de interpretare a datelor şi de redactare a textului, citate din relatările participanŃilor.

Reflexivitatea prezentată la caracteristicile CC este o componentă a transparenŃei.

CoerenŃa. "Povestea" proiectului de cercetare calitativă nu trebuie să descrie realitatea investigată ci

să construiască o versiune a acelei realităŃi. În consecinŃă, coerenŃa construcŃiei şi a naraŃiunii permite

lectorilor să perceapă realitatea oferită de cercetător ca având semnificaŃie şi sens pentru ei. CoerenŃa descrie

şi adecvarea dintre perspectiva filozofică adoptată de cercetător cu întrebările cercetării, cu metodele de

colectare a datelor şi cele de analiză. De exemplu, dacă scopul cercetării este de a înŃelege suferinŃa cauzată

de o anume boală din perspectiva suferinzilor, o analiză fenomenologică a interviurilor cu bolnavii poate oferi

o înŃelegere consistentă. În schimb, utilizarea în acest caz a "triumviratul" CC (perspectiva familiei

suferinzilor, a personalului medical, "deconstruirea" interviurilor pacienŃilor) este total neadecvată.

Impactul şi importanŃa cercetării. Criteriul decisiv în evaluarea CC este impactul şi utilitatea sa. Nu

este suficient să ne implicăm şi să realizăm cercetări contextuale, profunde, plauzibile şi coerente dacă ideile

pe care le propunem nu influenŃează convingerile sau acŃiunile cuiva, nu stimulează schimbări în structurile

existente. Suntem de acord că există nivele diferite de impact şi utilitate, cum este cel teoretic, practic, socio-

cultural. Unele CC nu sunt importante pentru acurateŃea explicaŃiilor ci pentru modul nou şi provocator de

abordare a datelor empirice care deschide perspective noi de înŃelegere a subiectului. Este adevarat că uneori

relevanŃa teoretică poate fi atât de esoterică încât să aibă impact doar asupra unui număr relativ restrâns de

specialişti. Totuşi, dacă acei specialişti transpun ideile teoretice în practică impactul se lărgeşte. Putem să

exemplificăm cele afirmate prin opera lui Foucault (1989) asupra modului în care corpul uman este controlat

social de practicile medicale. Deşi textul oarecum greu accesibil unei audienŃe largi, a avut un impact puternic

asupra practicilor medicale şi de promovare a sănătaŃii. RelevanŃa socio-culturală reprezintă o preocupare a

CC. De exemplu, cercetările calitative asupra diverselor forme de dizabilitate au influenŃat modul de

conceptualizare a dizabilităŃii, destigmatizând-o şi oferind un model cultural în care dizabilitatea nu mai este o

deficienŃă a unor persoane ci o diferenŃă individuală.

Reperele descrise sunt relevante nu doar pentru evaluatori dar şi pentru cercetătorul care iniŃiază un

astfel de demers sau pentru cei care oferă cursuri de pregătire în CC. Ar fi o greaşeală ca aceste criterii să se

transforme în prescripŃii rigide pentru cercetător, evaluator sau formator. Standardele prezentate trebuie

privite flexibil şi deschise interpretării. Înainte de a defini simplistic şi prematur ce înseamnă o CC valoroasă

este mai important să se cunoască şi să se accepte complexitatea asociată unui astfel de proces de cercetare şi

de evaluare.

Temă de reflecŃie nr. 4

DiscutaŃi comparativ etapele elaborării unui studiu calitativ şi cantitativ. Cum arată demersul , concluziile şi forma finală a cercetării (articolul publicat) în cele două cazuri?

25

2.6. Etica cercetării calitative

Psihologia ca ştiinŃă despre oameni, mai mult decât oricare altă ştiinŃă, trebuie să fie morală.

Cercetările medicale şi experimentele psihologice s-au dovedit în multe cazuri ca incumbând mai mult rău

decât beneficii (Punch, 1994). Confuziile create de cercetarea cantitativă între termenii de “subiect” şi

“obiect” au generat suspiciuni în legătură cu graniŃa dintre etic şi nonetic în psihologie. Cercetarea cantitativă

numeşte persoanele “subiecŃi” dar ele sunt tratate ca “obiecte”. În acelaşi timp, cercetarea cantitativă se

pretinde a fi ”obiectivă” deşi cercetătorul este întotdeauna profund subiectiv (Shotter, 1975). Nevoia de

democratizare a procesului de cercetare este subliniată de majoritatea societăŃilor profesionale ale psihologilor

(British Psychological Society, 1993, American Psychological Association, 1992). CC alocă o atenŃie

particuară principiilor etice, începând cu planificarea cercetării şi terminând cu efectele ei. Starea de bine,

sănătatea, valorile, demnitatea participanŃilor trebuie apărate în fiecare moment al cercetării. Cercetarea

feministă merge mai departe decât atât considerând că orice investigaŃie trebuie să aducă beneficii

participanŃilor. Responsabilitatea cercetătorului nu se termină odată cu publicarea rezultatelor. Cercetătorul

trebuie să fie conştient şi să ia atitudine publică atunci când rezultatele sale sunt utilizate nonetic în scop

politic sau pentru beneficii sociale ale unui grup sau altuia. Prezentăm în continuare principalele elemente ale

unui ghid de norme etice în CC.

ObŃinerea consimŃământului participanŃilor. O cercetare calitativă de valoare nu se poate realiza în

absenŃa încrederii dintre cercetător şi participanŃi. Încrederea se crează numai printr-o interacŃiunea deschisă

şi onestă, în care participanŃii sunt informaŃi cu toate detaliile despre cercetare: scopul ei, cum este condusă,

cine sunt participanŃii şi de ce au fost selectaŃi, ce se va întâmpla cu datele adunate. Doar în condiŃii de

informare detaliată participanŃii sunt în măsură să îşi dea consimŃământul de a participa la studiu. Este de

asemenea necesar să se precizeze participanŃilor că în ciuda consimŃământului iniŃial au în orice moment al

cercetării dreptul să se retragă.

Protejarea participanŃilor. Scopul acestui principiu etic este de a egaliza relaŃia şi balanŃa de putere

dintre cercetător şi participant. Practic nu este niciodată posibil să se ajungă la o egalitate completă şi mutuală.

Cercetătorul este cel care decide topica cercetării, participanŃii, cum va arăta produsul final. Depinde de

valorile şi abilităŃile cercetătorului ca participantul să nu se perceapă doar ca un mijloc de a atinge un scop

academic. RelaŃiile interpersonale dintre cercetător şi participant, dezvăluirile făcute de cercetător despre sine

şi experienŃele personale participanŃilor, reciprocitatea reduce imbalanŃa relaŃiei. ProtecŃia de orice prejudiciu

fizic, emoŃional, social care l-ar putea aduce cercetarea participanŃilor trebuie să primeze în faŃa oricărui scop

“ştiinŃific”. ParticipanŃii trebuie să părăsească cercetarea cu stima de sine intactă, cu sentimentul de satisfacŃie

că au adus o contribuŃie importantă la cercetare şi cu dorinŃa de a participa şi în cercetări viitoare.

Păstrarea confidenŃialităŃii şi anonimatului. Principiul este relaŃionat cu cel enunŃat anterior.

Vehicularea de informaŃii personale implică întotdeauna un posibil risc de prejudiciu. Protejarea identităŃii

participanŃilor prin garantarea anonimatului reduce acest risc. Este responsabilitatea cercetătorului să asigure

că identitatea participanŃilor nu poate fi recunoscută din materialul dat publicităŃii.

Valoarea proiectului. Orice cercetare ar trebui să înceapă doar după un moment de reflexie autentică

din partea cercetătorului care îi va permite să răspundă sincer la întrebarea: merită cu adevărat a fi întreprinsă

această cercetare? Niciodată o cercetare nu ar trebui întreprinsă din motive oportuniste sau pentru un

26

beneficiu strict personal. CongruenŃa dintre valorile personale ale cercetătorului şi cele ale cercetării este

necesară. Ideal, cercetarea ar trebui să aibă ca scop beneficiu participanŃilor sau al comunităŃii din care fac

parte. Nu intrăm în dezbaterea “cercetare fundamentală versus aplicativă” dar principiul validităŃii ecologice

este important de respectat în CC.

Respectarea propriilor limite de competenŃe ar reduce numărul mare de cercetări de proastă calitate.

CongruenŃa dintre aspiraŃiile cercetătorului şi gradul lui de pregătire, de experienŃă şi expertiză trebuie să

ajusteze opŃiunea subiectului cercetării, a metodelor de investigare.

Onestitate şi integritate profesională în adunarea datelor, în interpretarea şi utilizarea lor este

crucială. Există în psihologie, ca de altfel şi în alte ştiinŃe, cazuri celebre de cercetători care au falsificat datele

din diverse motive (vezi cazul psihologului Cyril Burt).

Exemplificăm şi alte principiile etice fundamentale. De exemplu, Sieber (1992) ia în considerare trei

astfel de principii: (1) beneficiu maxim pentru ştiinŃă, umanitate, participanŃi la cercetare prin evitarea oricărui

risc şi prejudiciu; (2) respectarea autonomiei participanŃilor; (3) echitate în distribuirea onestă a “costurilor şi

beneficiilor” cercetării. House (1990) sugerează următoarele trei principii etice: (1) respect mutual; (2)

nonmanipulare; (3) respectarea valori democratice, în timp ce Hollway şi Jefferson (2000), preiau de la Carl

Rogers trei atitudini etice considerate centrale pentru orice cercetarea calitativă: onestitate, empatie şi respect.

În final, redăm sintetic în tabelul 2.5 principiile etice elaborate de Flinders (1992) în funcŃie de

combinarea a două criterii: etapa cercetării şi perspectiva urmărită de cercetător.

Tabelul 2.5. Cadrul etic al cercetării calitative (adaptat după Flinders, 1992)

Pragmatic Deontologic RelaŃional Ecologic

------------------------------------------------------------------------------------------------------------ Selectare 1.ConsimŃământ 1.Reciprocitate 1.Colaborare 1.Empatie culturală

Munca de 2.Evitarea prejudiciului 2.Evitarea riscului 2.Evitarea impunerii 2.Evitarea detaşării

teren

Raportul 3.ConfidenŃialitate 3.Onestitate 3.Confirmare 3.Comunicare

Cercetarea şi etica trebuie să meargă mereu mână în mână, indiferent dacă e vorba de cercetare de tip calitativ sau cantitativ.

Temă de reflecŃie nr. 5

DaŃi exemple de cercetări din psihologie care nu au respectat principiile

etice ale cercetării. În ce fel au fost încalcate aceste principii? Care au fost/

ar fi putut fi consecinŃele asupra participanŃilor sau asupra cercetării în

27

2.7. Avantajele şi dezavantajele cercetării calitative

Reflectarea asupra punctelor de slăbiciune şi a celor de rezistenŃă a oricărei teorii, strategii,

metode de cercetare este un indiciu de maturitate profesională din partea cercetătorului. Nu există

metodă ideală de studiu sau teorie explicativă perfectă. Din acest punct de vedere nici cercetarea

calitativă nu face excepŃie (vezi tabelul 2.6)

Tabel 2.6 Avantaje şi dezavantaje ale cercetării calitative. Puncte tari Puncte slabe

________________________________________________________________________ InteracŃiunea faŃă în faŃă cu participanŃii Depinde de gradul de cooperare al participanŃilor Datele se adună în mediul natural EsenŃialul se poate pierde în mulŃimea da date Explorează percepŃiile participanŃilor Datele pot fi interpretate în multiple moduri Permite follow-upuri de clarificare Necesită o pregătire de specialitate riguroasă Facilitează evidenŃierea nuanŃelor Dificil de replicat Utilă în explorarea fenomenelor complexe Echipament şi materiale costisitoare Adună date verbale şi nonverbale Generează dileme etice Oferă flexibilitate Datele pot fi influenŃate de cercetător Oferă informaŃie contextualizată Depinde de onestitatea participanŃilor Facilitează cooperarea Poate cauza discomfort sau chiar situaŃii de risc pentru

cercetător Se pot obŃine cantităŃi mari şi diverse de date Stilul de redactare poate “pierde” cercetarea într-un timp relativ scurt Uşor de cuantificat şi de analizat statistic Depinde în grad mare de abilităŃile cercetătorului

Alegerea metodei de cercetare nu trebuie văzută ca o simplă opŃiune tehnologică; tehnica mai robustă,

cu riscuri de vicii ascunse mai mici, cu garanŃii mai serioase şi credibilitate mai plauzibilă este aleasă

în mod necesar. Întrebările cercetării trebuie să fie balizele de reper în alegerea metodei şi nu un

anagajament ontologic, epistemologic sau metodologic al cercetătorului. Fidelitatea cercetătorului

trebuie să cedeze în faŃa pragmatismului, “purismul” metodologic în faŃa nevoii de pluralitate impusă

de realitatea psiho-socială. De multe ori raŃiuni etice, ideologice, practice, economice, trebuie să

prevaleze în opŃiunea metodologică pe care o facem.

Este adevărat că nu putem prezice viitorul dar putem specula asupra lui deoarece viitorul este

întotdeauna legat de trecut şi prezent. Ce putem să spunem în acest context despre cerecetarea

28

calitativă? OpoziŃia faŃă de ştiinŃele pozitiviste a fost şi mai este interpretată ca o tentativă de uzurpare

a raŃiunii şi a adevărului în favoarea subiectivităŃii şi aproximărilor. De aceea, cercetarea calitativă a

fost denumită fără menajamente, metodologie neştiinŃifică. Deşi respingerea ei s-a mai atenuat în

ultimul deceniu, mai există şi astăzi multă rezistenŃă faŃă de cercetarea calitativă. Aceastav continuă

să fie văzută ca un atentat la adresa ştiinŃelor "serioase", care asumă ideea existenŃei unor adevăruri

unice care transcend opiniile şi interpretările personale. Termenii peiorativi duri la adresa cercetării

calitative au fost schimbaŃi cu termeni mai eleganŃi, dar folosiŃi tot în sens peiorativ: “ştiinŃă de

catifea", cercetare jurnalistică, abordare umanistă, cercetare feministă, potrivită pentru studiul

homosexualităŃii sau a culturilor aborigene.

Pentru a câştiga în rigoare, cercetătorii care adoptă metode calitative de cercetare nu

îşi pot permite să ignore sursele de distorsiune şi ineficienŃă create de carenŃele de proiectare şi

realizare a cercetării (King şi colab., 2000). Ca urmare, metodologia calitativă, în efortul său de a

câştiga recunoaşterea şi respectul comunităŃii ştiinŃifice a elaborate un set de criterii de validare a

datelor cercetării calitative.

Ca efect al infuziei ştiinŃelor sociale cu teorii postmoderne, critice, feministe, constructiviste,

hermenutice, tradiŃionalismul psihologiei academice a fost inevitabil "contaminat" cu ideile

curentelor amintite, idei care au indus cel puŃin modificări de poziŃie, dacă nu de paradigme. Astăzi s-

a ajuns să se afirme deschis că, nu de puŃine ori, prin metodele “obiective” de investigare se obŃin

“cunoştinŃe acurate dar moarte”, deoarece metodele cantitative blochează orice informaŃie care ajunge

pe calea simŃurilor la cercetător. Banister şi colab. (1995) consideră că este în beneficiul cunoaşterii

psihologice ca “cercetătorii să fie profund interesaŃi şi personal implicaŃi în subiectul de studiu, decât

plictisiŃi, dar acuraŃi şi exacŃi" (p.36).

Atât timp cât acceptăm asumpŃiile formulate de Emdem şi Sandelowski (1999), şi anume: (a)

nu există un singur set de tehnici sau criterii ştiinŃifice care să contribuie la producerea de cunoştinŃe

valide; şi (b) toate cunoştinŃele, oricât de bine ar fie ele fundamentate teoretic sau metodologic, sunt

în ultimă instanŃă incerte, idolatria metodologică, indiferent pe ce baricadă se situează ea, trebuie să

lase locul logicii, deliberării şi reconsiderării.

Temă de reflecŃie nr. 6

DaŃi exemple de întrebări de cercetare care se pretează pentru o abordare cantitativă,

respectiv calitativă. Prin ce se diferenŃiază cele două tipuri de intrebari?

29

REZUMAT

Cercetarea calitativă (CC) implică o diversitate de paradigme, teorii, modele şi tehnici

menite să pună în evidenŃă complexitatea interacŃiunilor sociale exprimate în viaŃa cotidiană şi

semnificaŃiile atribuite de către participanŃi acestor interacŃiuni. Ea nu este o abordare

alternativă superioară metodologiei cantitative ci complementară ei, menită să întregească

tabloul fenomenolgic al „realităŃilor” studiate. Caracteristicile CC precum abordarea

constrctivistă, individuală şi interpretativă, contextuală şi reflexivă dar şi diversitatea teoriilor

şi metodelor de studiu utilizate fac posibilă redarea fenomenului complex, individualizat şi

saturat în semnificaŃii. Metafora cercetătorului „bricoleur” şi a cercetării „bricolage” pun în

evidenŃă multitudinea paradigmelor, strategiilor şi metodelor de analiză şi interpretare

specifice CC. Cele şase stadii generale reflectă demersul laborios necesitat de acest tip de

cercetare. Un rol esenŃial îl are în acest context tipul întrebării de cercetare (generală vs.

particulară, descriptivă vs. explicativă etc.) în funcŃie de care cercetătorul îşi va selecta

metodele de investigare (colectare şi analiză a datelor) dar şi paradigmele şi modalitatea de

interpretare a rezultatelor. De o particulară importanŃă este analiza reflexivă care integrează

experienŃa subiectivă a cercetătorului în contextul cercetării. CC atribuie un rol important şi

aspectelor legate de etica cercetării, în măsura în care orice cercetare (fie ea calitativă sau

cantitativă) este întreprinsă, în principiu, spre beneficiul participanŃilor sa a comunităŃii din

care aceştia fac parte.

Lucrarea de evaluare nr. 2

1. Cum se manifestă cercetătorul de tip “bricoleur” şi cercetarea de tip “bricolaje” Ńinînd cont de cele 7 trăsături

de bază ale CC?

2. DiscutaŃi comparativ etapele elaborării unui studiu calitativ şi cantitativ. Cum arată demersul , concluziile şi

forma finală a cercetării (articolul publicat) în cele două cazuri?

3. AnalizaŃi studiul lui Collins şi Nicolson (ataşat acestui modul) Ńinând cont de criteriile de evaluare a unei

cercetări calitative.

4.PropuneŃi o temă/întrebare de cercetare pentru care este adecvată o abordare calitativă. ArgumentaŃi alegerea

Ńinând cont de informaŃiile cuprinse în acest modul.

Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă îmreună cu sarcinile primului modul (vezi calendarul

disciplinei). Sarcinile vor fi rezolvate în 2-3 pagini. Se va acorda 1 punct pentru răspunsurile corecte la

întrebările 1-4 ale fiecărui modul (astfel încât se pot obŃine maximum de 5 puncte pe temele de semestru).

30

Bibliografie obligatorie Mays, N., & Pope, C. (2000). Assessing quality in qualitative research, BMJ, 320, 50-53 (articolul este ataşat prezentului suport de curs) Bibliografe pentru acest modul

Banister, P., Burman, E., Parker, I., Taylor, M.,& Tindall, C. (1995) Qualitative Methods in Psychology, A Research Guide, Open University Press, Buckingham

Billig, M. (1994) Repopulating the depopulated pages of psychology. Theory and Psychology, 4, 307-335

Brithish Psychological Society (1993) Revised ethical principles for conducting research with human participants. The Psychologist, 6, 33-35.

Danziger, K. (1990) Constructing the subject: historical origins of psychological research, Cambridge University Press, Cambridge

Denzin, N. (1994) The art and politics of interpretation. În Handbook of Qualitative

Research, ed. Denzin N. şi Lincoln Y., 500-529, Thousand Oaks, CA: Sage

Denzin, N.,& Lincoln Y. (1994) Handbook of Qualitative Research, Thousand Oaks, CA: Sage.

Emdem, C., & Sandelowski, M. (1999) The good, the bad and the relative: goodness and the criterion problem in qualitative research. International Journal of Nursing Practice, 5, 2-7.

Flinders, D. (1992) In search of ethical guidance: constructing a basis for dialogue. Qualitative Studies in Education, 101-106.

Foucault, M. (1989) The birth of the clinic, London, Routledge House, E. (1990) An ethics of qualitative field studies. În The paradigm dialogue, ed.

Guba G., 158-164, Newbury Park, CA: Sage

Hollway, W., & Jefferson, T. (2000) Doing Qualitative Research Differently: Free Assocition, Narrative and the Interview Method. London: Sage.

Jacob, E. (1987) Qualitative research traditions- a review. Review of Educational Research Journal, 57, 1-50

Johnson, J.L. (1997) Generalizibility in qualitative research. În Completing a qualitative project: details and dialogue, ed. Morse J., 191-208, Thousand Oaks, CA: Sage

King, G., Keohane, R., & Verba, S. (2000) Fundamentele cercetării sociale. Iaşi, Polirom Kuzel, A. J. (1992) Sampling in qualitative inquiry. În Doing Qualitative Research, ed.

Crabtree B., şi Miller W., 31-44, Newbury Park, CA: Sage. Levi-Strauss, C. (1966) The Savage Mind. Chicago: University of Chicago Press Marshall, C.,& Rossman, G. (1999) Designing Qualitative Research, London, Sage. McLeod, J. (1996) Qualitative research methods in counselling psychology. În Handbook

of Counselling Psychology. Ed. Woolfe R. şi Dryden W., 65-86, London, Sage

31

Miles, M., & Huberman A. (1994) Qualitative Data Analysis, Thousand Oaks, Sage Morse, J. (1994) Designing funded qualitative research. În Handbook of Qualitative

Research, ed. Denzin N. şi Lincoln Y., 209-219, Thousand Oaks, CA: Sage Potter, J. & Wetherell, M. (1999) Discourse Analysis. În Rethinking Methods in

Psychology. Eds. J.A. Smith. R. Harre şi L. Van Langenhove, 80-92 Rose, K.,& Webb C. (1998) Analysing data: maintaining rigor in a qualitative study,

Qualitative Health Research Journal, vol. 8, (4), 556-562. Rossman, G.B.,& Rallis, S.F (1998) Learning in the field: an introduction to qualitative

research. Thousand Oaks, CA: Sage Schwandt, T. (1994) Constructivism, interpretivist approaches to human inquiry.

În Handbook of Qualitative Research, ed. Denzin N. şi Lincoln Y., 118-137, London, Sage

Shotter, J.(1975) Images of man in psychological research, London, Methuen

Sieber, J. (1992) Planning ethically responsible research, aguide for students and internal review boards, Newbury Park, CA: Sage

Sparkes, A. (2001) Myth 94: Qualitative Health Researchers will Agree about Validity. Qualitative Health Research, 11, 4, 538-552

Swanson, J.,& Chapman, L. (1994) Inside the black box: theoretical and methodological Issues. În Critical issues in qualitative methods, ed. Morse J., 66-93, Thousand Oaks, CA: Sage.

Tesch, R. (1990) Qualitative Research: Analysis Types and SoftwareTools, Falmer, New York

Wolcott, H., (1994) Transforming Qualitative Data: Description, Analysis, Interpretation Thousand Oaks, Sage

Yardley, L. (2000) Dilemmas in qualitative health research. Health Psychology, 15 215-228

32

MODULUL III

METODA INTERVIULUI

Scopul modulului: Introducerea studentului în tehnica proiectării, pregătirii şi desfăşurării

interviului.

Obiectivele modulului: la finalul acestui modul, cursanŃii trebuie să poată:

Modulul III detaliază interviul ca şi metodă de colectare a datelor în CC, trecând în revistă, într-o primă etapă, caracteristicile interviului şi ale intervievatorului. Sunt enumerate şi detaliate apoi principalele tipuri de interviu (informal/nestructurat, ghidat/semi-structurat şi structurat) cu avantajele şi dezavantajele pe care le comportă fiecare modalitate de interviu. Variantele interviului individual (fenomenologic, narativ, biografic, etnografic) sunt analizate Ńinând cont de contextul de cercetare în care se impune utilizarea fiecărui tip. Interviul de grup sau focus grupul este detaliat, discutându-se aspecte ce Ńin de cadrul în care poate fi utilizat, numărul de participanŃi, tehnicile de intervievare în cadrul grupului ş.a.m.d. Sunt discutate, apoi, etapele cercetării care utilizează interviul precum şi arta de a elabora un interviu valoros, care să aducă informaŃii relevante pentru cercetare. Nu în ultimul rând, acest modul discută şi avantajele/dezavantajele interviului, ca tehnică de colectare a datelor în CC.

3.1. Caracteristicile interviului

Interviul este piatra unghiulară a metodologiei calitative şi una dintre cele mai utilizate tehnici de

colectare a datelor. Tehnica interviului permite înŃelegerea profundă şi nuanŃată a fiinŃei umane şi a relaŃiilor

ei cu lumea sau a punctelor de vedere specifice unor grupuri (McCracken, 1990). În ciuda faptului că uneori

este considerată o metodă simplă care nu presupune abilităŃi speciale, în fapt, a planifica şi a conduce

interviuri, a analiza conŃinuturi şi a conferi semnificaŃie lor, este o sarcină complexă ce implică o muncă

intensă şi plină de capcane. Într-o formulare succintă, interviul poate fi definit ca "arta de a pune întrebări şi

de a asculta" (Fontana şi Frey, 1994, pag. 361). A pune întrebări şi a obŃine răspunsuri este mult mai dificil

decât pare la prima vedere. Interviul presupune:

• o relaŃie duală de comunicare între cercetător şi persoana/persoanele intervievate; fiecare

intră în relaŃia de comunicare cu experienŃa, valorile, convingerile, atitudinile şi sentimentele

sale. Comunicarea este asimetrică, în sensul că de cele mai multe ori întrebările sunt puse de

intervievator, iar persoana intervievată îşi exprimă opiniile personale asupra subiectului

abordat.

� Să descrie carateristicile interviului şi abilităŃile intervievatorului

� Să identifice tipurile de interviuri

� Să compare diversele tipuri de interviu

� Să descrie tehnica ascultării

� Să identifice avantajele şi limitele interviului

33

• un obiectiv explicit menŃionat; interviul poate avea loc doar dacă există acordul (formulat în

scris) al persoanei intervievate privind tema ce urmează a fi abordată;

• un context specific (spital, şcoală, închisoare, alte tipuri de instituŃii, domiciliul persoanei

intervievate, biroul cercetătorului); contextul în care se desfăşoară interviul poate facilita sau

inhiba derularea sa. Din perspectiva contextului temporal, interviul nu trebuie să depăşească

60-90 de minute; dincolo de acest interval de timp discuŃia poate devine obositoare. Unii

autori acceptă că interviul se poate întinde şi până la două ore. Când subiectul abordat nu

poate fi epuizat în acestă perioadă de timp, este de preferat ca interviul să continue la o

următoare întâlnire.

• Un schimb structurat de informaŃii, în care obiectivul cercetătorului este acela de a stimula

persoana intervievată să îşi verbalizeze convingerile, percepŃiile, cunoştinŃele, emoŃiile.

Interviul nu se desfăşoară ca o conversaŃie improvizată, care poate duce la neînŃelegeri sau

chiar conflicte. Interviul presupune o formare profesională temeinică a cercetătorului la

nivel: emoŃional (autocontrolul anxietăŃii, ostilităŃii şi iritării, nerăbdării); atitudinal

(eliminarea prejudecăŃilor, educarea flexibilităŃii şi a toleranŃei); comportamental

(relaŃionare, adaptare, observare); şi al tehnicilor de intervievare (formularea şi adresarea de

întrebări, reformularea, vocea, tonul, ritmul vorbirii, ascultarea activă şi comunicarea

nonverbală, respectiv: distanŃa, poziŃia spaŃială, postura, gesturi, contact vizual).

Pentru a surprinde mai nuanŃat aspectele specifice interviului vom prezenta totodată şi ce nu este interviul

(Dafinoiu, 2002):

• Interviul nu este un monolog deoarece presupune o interacŃiune duală, aşa cum am arătat în

paragraful de mai sus. Pe de o parte, cercetătorul pune întrebări şi ascultă, iar pe de altă parte,

persoana intervievată răspunde la întrebări; de calitatea întrebărilor depinde calitatea răspunsurilor;

cercetătorul care nu ştie să asculte şi îşi „bombardează” interlocutorul cu întrebările sale poate rata

interviul. În măsura în care cercetătorul îşi ajută interlocutorul să se exprime, îi stimulează în acelaşi

timp disponibilitatea de a se autoanaliza şi a reflecta asupra temei discutate.

• Interviul nu este un interogatoriu, persoana intervievată poate oricând să refuze răspunsul la anumite

întrebări, poate să întrerupă când doreşte procesul interviul. Cadrul de desfăşurare trebuie să fie unul

prietenos, chiar familiar, dacă este posibil. Cercetătorul nu numai că nu are dreptul de a încălca

libertatatea participanŃilor la studiu, dar are obligaŃia de a se relaŃiona faŃă de ei empatic, cu respect,

încredere şi interes.

• Interviul nu este o dezbatere de idei, în sensul în care modul de conducere al interviului îl determină

pe intervievat la o argumentare excesivă. Interlocutorul nu trebuie să se simtă evaluat ca persoană

sau ca valoare a ideilor exprimate. Scopul interviului este acela de a înŃelege universul persoanelor

participante la studiu şi nu de a stabili adevărul opiniilor exprimate de aceştia.

• Interviul ca metodă de cercetare în ştiinŃele sociale nu este un interviu jurnalistic. Interviul jurnalistic

nu este o relaŃie duală de comunicare, ci presupune un triumvirat format din jurnalist, persoana

intervievată şi public. Obiectivele interviului jurnalistic sunt determinate mai ales de expectanŃele

publicului cititor şi nu de dorinŃa de a înŃelege.

34

• Interviul nu este o confesiune în sens religios sau juridic. În ambele cazuri confesiunea implică o

atitudine evaluativă şi morală. În cazul interviului, interlocutorul dezvăluie doar atât cât doreşte, ce

doreşte şi cui doreşte. Cu cât persoana intervievată se va simŃi mai respectată, înŃeleasă şi în

siguranŃă, cu atât „dezăluirile” sale sunt mai extensive, vor cuprinde nu doar informaŃii şi cunoştinŃe

dar şi relatări despre emoŃii şi experienŃe personale.

Cel puŃin două cauze pot determina cercetătorul să opteze pentru utilizarea interviului ca tehnică de

investigare: în primul rând, interesul pentru semnificaŃiile subiective conferite subiectului sau problemei

investigate de participanŃi; în al doilea rând, explorarea nuanŃată a unor subiecte considerate prea complexe

pentru a fi investigate prin metode cantitative.

Temă de reflecŃie nr. 1

DaŃi exemple de contexte/situaŃii în care interviul poate fi o metodă relevantă de colectare a

datelor de tip psihologic.

Am trecut în revistă caracteristicile interviului. Dincolo de anumite prescripŃii generale şi de asimilare

a tehnicilor de intervievare, în final, calitatea interviurilor este dată de calitatea cercetătorului şi a relaŃiei

stabilită de acesta cu interlocutorii săi. Apare întrebarea „orice cercetător este şi un bun intervievator ?”.

DiferenŃele individuale sunt inerente dar un bun intervievator trebuie să posede următoarele calităŃi:

• Ştie să asculte activ

• Este empatic

• Este entuziast

• Este interesat în mod autentic de oameni şi experienŃe umane

• Are capacitatea de a suspenda judecăŃile critice

• Este profund interesat de subiectul cercetării

• Are simŃul umorului

• Face faŃă la informaŃii contradictorii şi complexe

• Ştie să încurajeze participanŃii reticenŃi sau inhibaŃi fără a crea discomfort

• Ştie să întrerupă divagaŃiile nerelevante fără a jigni

• Se poate focaliza total în timpul interviurilor

• Se exprimă cu claritate

• Conştientizează faptul că experienŃele sale personale fac parte din „baza de date” a cercetării

• Ştie să îşi adapteze Ńinuta la situaŃia de cercetare (ex.: nu se va îmbrăca în Ńinută sport când va

intervieva un manager, după cum nu va purta un costum elegant când va sta de vorbă cu persoane

fără adăpost).

Problema sexului şi vârstei cercetătorului este deseori dezbătută în literatura de specialitate. Este de preferat

un cercetător femeie în intervievarea femeilor sau nu ? (şi invers, implicit). Este vârsta importantă? Poate un

cercetător mai în vârstă să interacŃioneze firesc cu adolescenŃii? Nu pot fi date soluŃii unice la întrebările de

mai sus. Cu certitudine însă, se poate afirma că bogăŃia şi acurateŃea informaŃiilor colectate depind în mare

măsură de calitatea relaŃiei intervievator – participant.

35

3.2. Tipuri

de interviu

Exi

Există o varietate mare de interviuri (Kvale, 1988). Stilul interviului poate varia de la o conversaŃie informală

la forme foarte structurate, astfel încât Grbich (1999) propune trei mari categorii de interviuri:

(1) Interviul informal sau nestructurat este mai degrabă o tehnică adiacentă în observaŃia participativă; se

suprapune în bună parte peste conversaŃia socială, în care întrebările sunt puse spontan, în funcŃie de contextul

interacŃiunii şi nu se utilizează nici o formă de înregistrare. Cercetătorul trebuie „să ia note mentale” şi să

transcrie ce a reŃinut cât mai repede cu putinŃă. InformaŃiile obŃinute prin interviurile informale pot constitui

punctul de pornire pentru celelalte forme de interviuri.

(2) Interviul ghidat sau semi-structurat cuprinde un set de întrebări derivate din teorie, cercetări anterioare sau

intuiŃia cercetătorului. Scopul unui interviu ghidat este de a furniza o direcŃie minimă de discuŃie care permite

atât cercetătorului cât şi participanŃilor să abordeze domeniile cheie pentru cercetare.

(3) Interviul structurat este utilizat mai ales atunci când este important să fie utilizate aceleaşi întrebări la toŃi

participanŃii, când există un număr mare de participanŃi sau de cercetători, când scopul studiul este

compararea. Datorită faptului că interviul structurat presupune un set bine stabilit de întrebări, acelaşi pentru

toŃi participanŃii, lasă un loc redus flexibilităŃii şi variaŃiei în investigare. Interviul structurat (la fel ca şi

chestionarele) se fundamentează pe două asumpŃii, acerb criticate de Denzin (1994): întrebările pot fi astfel

formulate încât să aibă aceaşi semnificaŃie pentru toŃi participanŃii; respectiv, interacŃiunea creată în cadrul

cercetării nu generează diferenŃe în calitatea colectării de date. Avantajele interviului structurat rezidă în

gradul mare de control pe care cercetătorul îl are în timpul adunării de date. Dezavantajul derivă din

constrângerile la care sunt supuşi participanŃii. Posibilitatea acestora de a aborda mai nuanŃat anumite aspecte

este limitată.

Fiecare tip de interviu are avantaje şi dezavantaje (vezi tabelul 3.1). Uneori, tehnici diferite se pot

complementa în mod fericit. De exemplu, se poate începe un studiu cu tehnica interviului ghidat, se continuă

cu forma structurată şi în final se pot colecta date prin conversaŃii informale.

Tabel 3.1. Caracteristicile şi avantajele/dezavantajele tipurilor de interviuri

TIPUL DE INTERVIU AVANTAJE DEZAVANTAJE

STRUCTURAT

Ordinea întrebărilor este prestabilită

şi toŃi participanŃii răspund la tot

setul de întrebări

1. Uşor de administrat

2. Eficient pentru un studiu

populaŃional

3. Uşor de codat şi analizat

cu ajutorul computerului

4. Cercetătorul are controlul

interviului

1. DificultăŃi în construirea de

întrebări potrivite pentru toŃi

participanŃii

2. Cercetătorul nu poate să

aprofundeze anumite topici

3. Cercetătorul este limitat la

setul de întrebări prestabilit.

Temă de reflecŃie nr 2. Cum pot influenŃa desfăşurarea interviului aspectele ce Ńin de particularităŃile intervievatorului (vârsta, sex, Ńinută, aspect fizic, atitudine etc.)? DaŃi exemple concrete.

36

SEMI-STRUCTURAT

Topica şi întrebările sunt formulate în ghidul

interviului dar rămâne la latitudinea

cercetătorului decizia de a utiliza sau

nu anumite întrebări şi momentul în

care ele sunt puse.

1. Colectarea de date este sistematică

2. Interviul oferă un anumit

grad de libertate în desfăşurare

3.Cercetătorul poate decide

asupra căror topici să insiste şi

care pot fi omise

1. Deoarece cercetătorul poate

adapta structura interviului pentru

fiecare participant, experienŃa inter-

viului este diferită pentru fiecare

persoană

2. Posibilitatea de comparare

este redusă

3. Întrebări cheie pot să nu fie

puse sau tratate cu superficialitate

NESTRUCTURAT

Nu există un set de întrebări presta-

bilit; cercetătorul, pornind de la între-

bări de genul, ce părere aveŃi despre…?

permite interviului să ia o direcŃie

spontană, asemănătoare cu cea din

conversaŃia socială.

1. ParticipanŃii sunt liberi să

răspundă sau nu la întrebare,

sau să ofere atâtea detalii câte

doresc

2. ParticipanŃii pot să îşi

exprime opiniile personale şi

să discute experienŃe proprii

3. Cercetătorul poate in-

sista să obŃină mai multe detalii

4. Cercetătorul poate

obŃine informaŃii despre atitudi-

ni şi valori

1. Analiza poate fi dificilă din cauza

volumului mare şi variat de date

2.Deoarece fiecare interviu este

unic, rezultatele nu pot fi comparate

3.Interviurile pot să dureze prea

mult

4.Permite intervievarea doar a unui

număr relativ mic de persoane

5.Nu permite generalizări la o

anumită populaŃie

Temă de reflecŃie nr. 2

Ce tip de interviu ar putea să utilizeze un psiholog clinician care trebuie să pună un

diagnostic unui pacient? ArgumentaŃi răspunsul.

Cel mai tipic interviu este cel individual, prin contactul direct, "faŃă în faŃă". Interviul poate avea loc

însă şi telefonic, prin scrisori sau auto-administrarea întrebărilor, evident sacrificându-se astfel o bună parte

din informaŃia bogată ce s-ar obŃine prin intervievare directă (Mishler, 1988). Tehnicile de intervievare diferă

mult în funcŃie de scopul urmărit, specificul problemei abordate sau de particularităŃile persoanelor

participante la studiu. Cele mai folosite forme de intervievare individuală sunt interviul nestructurat şi cel

semi-structurat. Acestea mai sunt numite şi interviuri de profunzime datorită scopului explorator şi de

înŃelegere nuanŃată a unor fenomene şi comportamente complexe (ex. interviul fenomenologic, narativ,

biografic). Denumirea de nestructurat sau semi-structurat nu înseamnă că cercetătorul nu are o imagine clară

despre ceea ce doreşte să exploreze. Numele sugerează doar faptul că nu se utilizează întrebări închise, că

cercetătorul nu are o atitudine formală (neutră, raŃională, distantă sau chiar rece), că răspunde la întrebările

puse de participanŃi, permite emoŃiilor şi sentimentelor proprii să se manifeste în timpul cercetării, ordinea

37

întrebărilor este mai puŃin importantă. Este vorba de stabilirea unei relaŃii de "om la om" cu scopul de a

înŃelege şi mai puŃin de a explica. În interviul semi-structurat, cercetătorul este doar ghidat de setul de

întrebări elaborat anterior (tocmai din acest motiv mai poartă numele de interviu ghidat). Intervievatorul

urmăreşte naraŃiunea participantului şi nu planul interviului.

Interviul fenomenologic (Smith, 1999) este probabil cel mai tipic interviu în psihologia calitativă. Prin acest

tip de interviu, cercetătorul încearcă să surprindă semnificaŃiile de profunzime ale experienŃelor trăite de

participanŃi şi modul în care aceştia descriu semnificaŃia fenomenului (vezi şi modulul V; analiza

fenomenologică). Un interviu este fenomenologic în măsura în care cercetarea este interesată de percepŃiile

personale ale unui fenomen, context, experienŃă descrise de participanŃi. Apelăm la interviul fenomenologic

atunci când dorim să aprofundăm înŃelegerea şi cunoaşterea unui fenomen/experienŃă bine conturată (ex. a fi

mamă minoră; bărbat de succes; a fi HIV pozitiv, etc..). Tocmai din această cauză, numărul participanŃilor

într-o cercetare fenomenologică poate fi redus (de ex. intre 5 şi 12), deoarece mai important decat numărul de

interviuri conduse este profunzimea şi autenticitatea relatărilor. RelaŃia intervievator-intervievat este un aspect

major al interviului fenomenologic.

Se poate constata în ultimii 10-15 ani o creştere rapidă a interesului pentru interviul narativ şi studiul

naraŃiunii în toate disciplinele ştiinŃelor sociale. ConstrucŃia narativă este mijlocul prin care oamenii dau sens

lumii şi schimbărilor constante din viaŃa lor în scopul de a aduce logică şi ordine în situaŃii confuze (Bruner,

1990). Prin naraŃiune experienŃa umană este organizată în episoade temporale semnificative (anterioară

evenimentului narat, începutul, desfăşurarea, viaŃa după) şi împărtăşită ascultătorilor (cercetătorului). Nu doar

naraŃiunea structurează experienŃa dar şi experinŃa transformă naraŃiunea. Interviul narativ se dovedeşte

potrivit mai ales în cercetările focalizate pe experienŃa bolii. Este demonstrat că persoanele bolnave au nevoie

de a spune povestea bolii lor, că acest impuls este o reacŃie naturală la boală. Cercetători care au trecut prin

experienŃa bolii maligne (Broyard, 1992; Frank, 1998) au devenit interesaŃi de funcŃiile naraŃiunii în situaŃia

de boală şi de factorii care modelează naraŃiunea. Scrierile lor au devenit exemple fascinante a modului în

care naraŃiunea facilitează înŃelegerea bolii. Este naraŃiunea despre boală o oportunitate pentru pacient de

auto-exprimare sau este doar o formă de reproducere a puterii, în sens foucauldian? Cei mai mulŃi dintre

cercetători acordă mai multe funcŃii naraŃiunii despre boală. Pe de o parte, a spune povestea bolii înseamnă a

da voce corpului bolnav şi în consecinŃă, schimbărilor din organism vor fi mai bine acceptate şi vor primi un

sens. Pe de altă parte, prin narare persoana bolnavă obŃine o formă de control asupra bolii şi astfel induce un

anumit grad de ordine în “haosul” intervenit de multe ori intempestiv în viaŃa sa. Boala este o situaŃie tipică de

eveniment care induce dezordine şi ameninŃă ordinea vieŃii de zi cu zi a persoanei; deci naraŃiunea este o

formă de protecŃie faŃă de ameninŃare. De asemenea, naraŃiunea are şi o valoare terapeutică importantă;

aceasta permite menŃinerea imaginii identităŃii personale, a istoriei de viaŃă, reconstrucŃia identităŃii şi a

locului în lume după boală. Cu alte cuvinte, naraŃiunea este o strategie folosită de persoanele bolnave pentru a

Ńine sub control “biografia” proprie vieŃii tulburate temporal sau cronic de episodul bolii.

38

Istoria de viaŃă şi metoda biografică sunt variante ale interviului narativ, ce urmăresc colectarea de

naraŃiuni pe care oamenii le spun despre vieŃile lor. Nararea propriei vieŃi facilitează formarea conştinŃei şi

imaginii de sine, după cum ascultarea “poveştii vieŃii” cuiva ne permite să cunoaştem mai bine persoana în

cauză şi modul în care aceasta construieşte semnificaŃiile lumii sale sociale. Metoda se bazează pe asumpŃia

existenŃei unei interacŃiuni complexe între modul în care persoana înŃelege lumea sa şi lumea însăşi. Istoria de

viaŃă scoate în evidenŃă socializarea persoanei, modalităŃile sale de coping, sentimentele, percepŃiile, valorile

şi convingerile sale. Spre deosebire de metoda etnografică care se se focalizează pe viaŃa comunităŃii, istoria

de viaŃă încearcă să surprindă firul existenŃial al unei persoane. Metoda este deseori folosită de cercetarea

feministă ca modalitate de a înŃelege viaŃa şi cariera femeii dar şi în psihologia clinică, sau în studii de caz

pentru a surprinde trasee existenŃiale particulare sau excepŃionale (ex. viaŃa unui mare artist; viaŃa unei

victime a regimului comunist totalitar; viaŃa unui supravieŃuitor dintr-o catastrofă). În interviul centrat pe

istoria de viaŃă, persoana îşi istoriseşte în întâlniri multiple, debarasată de orice prejudecată şi inhibiŃie, istoria

vieŃii şi experienŃelor personale. Marshall şi Rossman (1999) oferă cinci criterii pentru istoria de viaŃă:

(1) persoana este văzută ca membru al unei anume comunităŃii culturale, deci

naraŃiunea vieŃii este construită în context personal, interpersonal şi social;

(2) metoda surprinde rolul semnificativ pe care ceilalŃi îl joacă în transmiterea

stocului de cunoştinŃe sociale;

(3) sunt descrise atât regulile şi codurile de comportament cât şi ritualurile şi

miturile;

(4) se surprinde procesul de dezvoltare personală a persoanei pe parcursul anilor;

(5) viaŃa persoanei este raportată continu la viaŃa socioculturală a comunităŃii.

Alegerea persoanei care să nareze povestea vieŃii sale se face în general după trei criterii formale: (i)

persoane marginale (ex. alcoolicul, travestitul);

(ii) persoane deosebite, de excepŃie (pompierul care şi-a riscat viaŃa să salveze alte persoane,

laureatul Nobel) şi

(iii) persoane comune (Plumer, 1999).

Sunt citate trei tehnici majore de obŃinere de istorii de viaŃă: încurajarea persoanelor să îşi

relateze în scris povestea lor de viaŃă; prin interviuri de tip fenomenologic; sau prin tehnica

triumviratului, adică prin combinarea conversaŃiei sociale cu observaŃia participativă şi luarea de

note. DiferenŃa dintre interviul fenomenologic şi cel utilizat în istoria de viaŃă constă în timpul alocat

adunării de date. Dacă pentru prima metodă sunt necesare una-două ore, realizare unor interviuri

pentru metoda biografică necesită aproximativ între 3 şi 8 ore deintervievare (Smith, 1994).

Interviul etnografic, fundamentat de antropologia cognitvă, este utilizat în scopul adunării de date

despre o cultură anume prin intermediul membrilor săi (este mai puŃin folosit de către psihologi, şi utilizat cu

predilecŃie de antropologi şi sociologi).

39

Alte tipuri de interviuri cu grade mai mari sau mai mici de nestructurare/semi-structurare sunt:

istoriile orale, istoria de viaŃă/metoda biografică, interviul narativ. Istoria orală (Gluck şi Patai, 1991) este o

metodă utilizată pentru a aduna date de la persoane şi grupuri care au fost din diverse motive ignorate,

discriminate sau uitate. Istoria orală încearcă să surprindă diferite aspecte din viaŃa cotidiană ale acestor

categorii de oameni, de la amintiri la cântece, glume, expresii verbale, comentarii, interpretări culturale şi

semnificaŃii sociale. Istoriile orale încearcă să reconecteze grupul absent cu istoria socială (ex. Ńăranii a căror

pământuri au fost colectivizate).

Intervievarea unor persoane din elite profesionale, aparŃinând unor domenii diferite, poate să fie un

demers nu tocmai uşor de realizat: aceesul dificil la persoană, amânarea repetată a interviului, solicitarea

întrebărilor înaintea interviului, locul de desfăşurarea de cele mai multe ori controlat de persoana intervievată

(deci pot apărea multe întreruperi), limitarea timpului de intervievare la 20-30 de minute, sunt doar câteva din

obstacolele care pot să apară.

Intervievarea copiilor ridică probleme speciale relaŃionate cu nivelul lor de dezvoltare cognitivă,

emoŃională, morală şi socială. Interviurile cu copii nu trebuie să depăşească ½ de oră cu cei mai mici şi o oră

cu cei mari. Se poate apela la joc pentru realizarea interviului. Întrebările trebuie să fie adecvate vârstei

copilului, să fie scurte, concrete, să vizeze mai degrabă acŃiuni decât sentimente. Intervievatorul trebuie să fie

conştient că nu de puŃine ori copii, mai ales cei de vârstă şcolară, vor răspunde în direcŃia răspunsului

„corect”, a expectanŃei adultului presupusă de copil.

Temă de reflecŃie nr. 3

AnalizaŃi comparativ interviul fenomenologic, interviul narativ şi cel etnografic. Care ar fi

impedimentele care pot apărea în colectarea datelor celor trei tiouri de interviuri

Varianta interviului de grup structurat şi semistructurat este cunoscută sub denumirea de focus grup şi

este una dintre cele mai folosite metode de CC. Se utilizează în general cu scop de pre-testare dar şi în scop

explorator (Krueger, 1988, Stewart şi Shamdasani, 1990). În psihologia sănătăŃii grupul focus este utilizat

frecvent pentru explorarea cunoştinŃelor, atitudinilor şi comportamentelor relevante pentru sănătate sau riscul

de îmbolnăvire (Kitzinger, 1994). Se recurge la interviul de grup şi pentru a respecta criteriul "triumviratului

metodologic". Dacă în cazul interviului individual, structurarea lui Ńine mai mult de cercetarea cantitativă,

interviul de grup structurat este o metodă calitativă deoarece presupune întotdeauna interacŃiunea

participanŃilor, schimbul de opinii şi idei între ei. Grupul focus implică participarea unui număr de 6-12

persoane şi a intervievatorul. CompoziŃia grupului focus este omogenă din perspectiva categoriei de

participanŃi (ex. adolescenŃi, profesori, părinŃi, fumători, experŃi) dar diversă din punct de vedere a statusului

social, educaŃional, profesional (Ramirez, 1986).

În grupul focus, intervievatorul provoacă şi urmăreşte discuŃia participanŃilor pe tema propusă pentru

cercetare după un ghid elaborat anterior. Numărul întrebărilor trebuie să fie în general limitat la 8-10, maxim

12, astfel încât în timpul alocat interviului (1,5-2 ore) fiecare persoană să aibă posibilitatea să îşi exprime

40

opinia (Bulai, 2000). Cea mai folosită tehnică de intervievare în grupul focus este tehnica cercului, în care

fiecărui participant i se pune aceaşi întrebare. A o doua tehnică, este lansarea unei idei controversate şi lăsarea

discuŃiei să decurgă liber pe baza acelei idei. O a treia posibilitate se referă la prezentarea unui scenariu de

idei şi solicitarea dezvoltării de posibile răspunsuri. Brainstormingul, încurajarea gândirii laterale,

dezvoltarea unei arii largi de posibile răspunsuri, sunt alte câteva modalităŃi care pot fi utilizate în grupul

focus. Prezentarea de situaŃii ipotetice sau ideale permite distanŃarea de situaŃia reală şi astfel, detensionarea

emoŃională a participanŃilor. Spunerea de poveşti, prezentarea de studii de caz, vizionarea de filme, casete

video, fotografii sunt alte modalităŃi utile de a începe o discuŃie de grup sau de a revitaliza un grup apatic.

Dincolo de abilităŃile necesare pentru orice interviu, în cazul grupului focus sunt necesare şi abilităŃi

specifice managementului dinamicii de grup: a nu lăsa anumite persoane să domine discuŃia şi grupul, să

încurajeze participanŃii să îşi exprime opiniile, să obŃină răspunsuri de la toŃi participanŃii, să menŃină în

echilibru dublul său rol, de intervievator şi de moderator (Morgan, 1988).

Focus grupul are avantajul de a fi o tehnică puŃin costisitoare, stimulativă şi flexibilă prin care se pot

obŃine informaŃii bogate de la participanŃi. Metoda permite verificarea instantanee a răspunsurilor prin

urmărirea balanŃei perspectivelor exprimate de participanŃi. TendinŃa de consens sau contradicŃie asupra unui

subiect este pusă uşor în evidenŃă de grupul focus. Metoda prezintă şi dezavantaje: cultura grupului poate să

interfereze cu expresia individuală; discuŃia poate fi dominată de un număr restrâns de persoane; grupul poate

face dificilă abordarea unor probleme mai sensibile; permite doar un număr limitat de întrebări iar

răspunsurile nu pot fi explorate în detaliu; sunt necesari doi inervievatori; este evidenŃiată mai degrabă

perspectiva „publică” a participanŃilor şi mai puŃin cea „privată” (Breitrose, 1988). Cercetătorul care doreşte

să opteze pentru grupul focus trebuie să ia în considerare nu doar avantajele dar şi dezavantajele metodei.

Temă de reflecŃie nr. 4

PropuneŃi 2 teme de Psihologia SănătăŃii, adecvate pentru utilizarea preliminară a unui

focus grup.

3.3. Pregătirea interviului

Indiferent de forma pe care o ia, utilizarea interviului presupune asimilarea şi parcurgerea unui proces

complex şi elaborios. În linii generale, procesul unei cercetării realizate prin interviuri parcurge şapte etape

(Kvale, 1996) redate în tabelul 3.2. Este important de reŃinut că munca desfăşurată înaintea conducerii

interviului propriu-zis este premisa succesului cercetării. În primul rând, trebuie bine conturat şi justificat

subiectul cercetării. În al doilea rând, trebuie identificată categoria de participanŃi ce poate exemplifica cel

mai bine aspectele relevante pentru cercetare. Pasul următor presupune generarea schiŃei interviului. Într-o

primă formă, cercetătorul identifică doar cuvintele cheie care vizează aspectele fundamentale urmărite de

cercetare. Cuvintele-cheie sunt ulterior detaliate în aspecte specifice ce vor fi abordate în timpul interviului.

41

Tabel 3.2. Etapele cercetării prin interviuri

1. Tematizarea – alegerea topicii şi formularea scopului cercetării, respectiv răspunderea la întrebările ce

se studiază şi de ce.

2. Designul – stabilirea planului cercetării, adică răspunderea la întrebarea cum, luând în considerare şi apectele

etice şi morale ale unei cercetări calitative.

3. Interviurile – realizarea unui număr de interviuri pe baza ghidului elaborat anterior

4. Transcrierea interviurilor, trecerea de la forma orală la un text scris

5. Analiza interviurilor pe baza unei metode alese în funcŃie de scopul cercetării (fenomenologică, cercetare

fundamentată, analiză de discurs, analiză conversaŃională, analiză tematică sau de conŃinut)

6. Verificarea – evaluarea produselor cercetări (interviurile, codarea, analiza, interpretarea) în teren şi la masa de

lucru

7. Raportul – comunicarea datelor cercetării într-o formă care respectă criteriile ştiinŃifice şi etice

Atunci când cercetătorul pregăteşte schema interviului, el trebuie să decidă ce întrebări va pune şi în ce

ordine. Deşi structura interviului este realizată în detaliu, cercetătorul trebuie să fie conştient de necesitatea

utilizării flexibile a planului elaborat, mai ales în forma semi-structurată şi nestructurată. O urmărire rigidă a

topicilor interviului poate inhiba persoana intervievată sau chiar trezi rezistenŃă şi compromite astfel calitatea

şi sinceritatea răspunsurilor.

După criteriul conŃinutului, literatura de specialitate descrie mai multe forme de întrebări care pot fi

utilizate în interviu (Silverman, 2001):

(1) Întrebările referitoare la caracteristicile socio-demografice sunt întrebări care în general se pun oricărei

persoane intervievate. Întrebările referitoare la vârstă, profesie, ocupaŃie, educaŃie, stare civilă facilitează

crearea unui cadru de referinŃă pentru interpretarea răspunsurilo la celelalte categorii de întrebări.

(2) Întrebările referitoare la cunoştinŃe sunt întrebări care urmăresc nivelul, acurateŃea, originea cunoştinŃelor

şi informaŃiilor despre un subiect anume: ex. „care sunt tipurile de contraceptive moderne pe care le

cunoaşteŃi?”; „de unde pot fi procurate acestea?”; de unde a-Ńi obŃinut informaŃiile despre contraceptivele

moderne ?”.

(3) Întrebările referitoare la percepŃii, convingeri şi valori sunt cele care facilitază înŃelegerea modului în

care oamenii construiesc semnificaŃii despre evenimente, lume şi ei înşişi (ex.: „ce opinie aveŃi despre

introducerea educaŃiei sexuale în şcoli?”).

(4) Întrebările referitoare la motive, emoŃii şi sentimente vizează adunarea de informaŃii despre raportarea

afectivă la lume, la experienŃele trăite şi la propria sa persoană. Acestea permit o înŃelegere mai profundă a

persoanei intervievate (ex. „ce a-Ńi simŃit atunci?”, „ce sentimente v-a provocat acel eveniment?”).

(5) întrebările referitoare la comportamente şi experinŃe de viaŃă prezente sau trecute colectează informaŃii

despre ceea ce a făcut sau face persoana intervievată în domeniul abordat în interviu (ex. „ce a-Ńi făcut când

a-Ńi aflat că sunteŃi însărcinată?”).

(6) întrebările referitoare la fapte permit colectarea de informaŃii despre acŃiuni, politici, relaŃii, descrieri de

evenimente din grup sau comunitate (ex.: „cum vă descurcaŃi cu îngrijirea copilului?”).

42

Tema investigată poate fi practic abordată din perspectiva tuturor dimensiunilor enumerate sau

întrebările pot urmări două sau trei direcŃii. Este benefic a se discuta conŃinutul interviului cu unul sau mai

mulŃi colegi familiarizaŃi cu subiectul cercetat, înainte de a fi utilizat în cercetarea propriu-zisă. În următorul

pas se testează schema interviului în studiul pilot, care de obicei presupune realizarea a 3-5 interviuri şi atunci

când este cazul revizuirea schemei de interviu.

În etapa pregătirii interviului este important să se stabilească modalităŃile de a contacta participanŃii.

Există mai multe modalităŃi de a accede la persoanele dorite pentru a fi incluse în studiu:

• Abordarea lor la domiciliu prin obŃinerea de date din tabelele electorale sau de recensământ.

• Utilizare mass-mediei (TV, radio, ziare) pentru anunŃarea cercetării şi invitarea persoanelor interesate

să participe.

• Utilizarea cărŃii de telefon pentru a contacta persoane şi a le solicita acceptul de a participa la un

studiu pe un anume subiect.

• Abordarea persoanelor în magazine, pe stradă, în pieŃe pentru un foarte scurt interviu şi a solicita

acordul unui interviu ulterior, realizat la domiciliul persoanei.

• Contactarea unor persoane publice din comunitate (preot, profesor, medic, farmacist, coafeză/frizer,

etc.) care să faciliteze accesul la membrii comunităŃii.

• Răspândirea unor anunŃuri în locurile publice, afişe care să încurajeze participarea persoanelor la

studiu.

• Folosirea metodei ce poartă numele „bulgăre de zăpadă”, adică o persoană aduce în studiu una sau

mai multe persoane, care la rândul lor vor invita alŃi participanŃi.

Temă de reflecŃie nr. 5

RealizaŃi un plan de interviu pentru situaŃia în care doriŃi să evidenŃiaŃi practicile sociale

de asistare a persoanelor în vârstă fără aparŃinători (ce persoane intervievaŃi, modalitatea de

selecŃie a participanŃilor, ce intrebări folosiŃi etc.).

3.4. Arta intervievării

Se afirmă deseori că a realiza cu succes un interviu este o artă. AfirmaŃia este în bună parte adevărată

dacă luăm în considerare că scopul metodei este de a pătrunde în universul interior al persoanei intervievate.

Realizarea unei relaŃii între cercetător şi participanŃi are ca scop minimalizarea diferenŃei de statut,

cunoştinŃe şi putere. Crearea unui sentiment de egalitate va facilita comunicarea liberă, fără inhibiŃii. Odată ce

persoana a consimŃit să participe la studiu, următoarele secvenŃe vor facilita stabilirea unei relaŃii pozitive şi

egalitare:

• explicarea fiecărei persoane ce se urmăreşte prin cercetare;

• informarea lor despre necesitatea înregistrării interviului şi acceptarea refuzului unora de a fi

înregistraŃi;

• garantarea anonimatului şi a confidenŃialităŃii;

43

• permisiunea de a opri oricând interviul dacă persoana nu se simte comfortabil;

• oferirea unei copii transcrise a interviului şi omiterea părŃilor pe care cel intervievat nu le mai doreşte

în interviu;

• sublinierea importanŃei contribuŃiei adusă de persoana în cauză prin acceptarea de a lua parte la

studiu;

• oferirea de răspunsuri oneste la întrebările persoanelor solicitate să participe la studiu;

• desfăşurarea interviului într-un mediu plăcut şi confortabil;

• oferirea unei ceşti de cafea/ceai, timp în care se poartă o conversaŃie informală, neînregistrată în care

pot fi reamintite „drepturile” participantului şi scopul cercetării.

Prezentăm în continuare condiŃiile fundamentale pentru desfăşurarea cu succes a intervievării:

• În conducerea interviului, cercetătorul se ghidează după planul interviului. Totuşi, de obicei nu se

pun exact aceleaşi întrebări la toŃi participanŃii. Subiectul cercetării este abordat flexibil iar întrebările

sunt selectate în funcŃie de poziŃia şi particularităŃile celui intervievat.

• Întrebările referitoare la datele socio-demografice pot fi utilizate fie la începutul interviului, fie la

sfârşit. Se recomandă utilizarea la minim a acestei categorii de întrebări pentru a nu crea impresia

unui interogatoriu.

• Interviul poate începe cu întrebări cu un caracter introductiv, mai general: „puteŃi să îmi relataŃi

despre...?”; „vă amintiŃi o ocazie când...?”.

• Una dintre condiŃiile fundamentale în formularea întrebărilor este accea de a nu impune sau sugera

răspunsurile. Cele mai dezirabile întrebări sunt cele deschise, de genul "puteŃi să îmi spuneŃi mai

mult despre aceasta"?. Pentru a fi cu adevărat deschise, întrebările nu trebuie formulate într-o

manieră dihotomică, care să sugereze răspunsuri de tip DA sau NU: „sunteŃi mulŃumit cu tratamentul

primit în spital ?”. O întrebare de genul „cât de satisfăcut sunteŃi cu tratamentul medical primit în

spital ?” deşi pare o întrebare deschisă, în realitatea permite o gamă relativ restânsă de răspunsuri. O

altă formulare, care permite persoanei să îşi exprime opinia în legătură cu subiectul abordat, ar putea

fi „care este părerea dvs. despre tratamentul primit în spital?”.

• Întrebările descriptive bine formulate pot declanşa o „cascadă” de informaŃii despre subiectul

abordat: „cum aŃi aflat că...?”.

• Dacă un anume subiect nu este aprofundat de interlocutor, acesta trebuie încurajat prin întrebări de

aprofundare pentru a furniza informaŃiile de care avem nevoie prin formulări, de genul: „este foarte

interesant ceea ce îmi spuneŃi; a-Ńi putea să-mi daŃi mai multe detalii despre...?”.

• Se poate apela şi la întrebări specifice (ex: „ce credeŃi despre...?”, sau „ce aŃi simŃit atunci?”)

respectându-se condiŃia ca explorările de profunzime să nu devină intruzive.

• Ordinea întrebărilor nu trebuie să fie rigidă, practic în interviu cercetătorul urmează interlocutorul şi

nu invers.

• Provocarea interlocutorului de a relata liber propria poveste este o tehnică valoroasă de intervievare

prin care se poate obŃine o naraŃiune bogată în date şi interpretări personale („puteŃi să îmi relataŃi

povestea avortului clandestin la care a trebuit să recurgeŃi” ?).

44

• AsociaŃiile libere făcute de interlocutor sunt importante în demersul interviului.

• În cazul în care este necesară utilizarea întrebărilor directe („aŃi primit vreodată bani pentru..? ”) se

recomandă să se apeleze doar în ultima parte a interviului, după ce persoana a descris spontan

aspectele fenomenului investigat.

• Întrebările indirecte („ce credeŃi că alŃi tineri gândesc despre ...?”) sunt folosite fie pentru a

identifica percepŃiile şi convingerile persoanei faŃă de un grup, comunitate, fie ca şi întrebări

proiective faŃă de aspecte nerelatate direct de către persoana intervievată.

• Întrebările de structurare sunt folosite de cercetător cu scopul de a introduce o nouă temă în interviu

(„v-aş propune acum să discutăm despre...”).

• Este important ca din când în când să oferim interlocutorului întăriri pozitive despre modul cum

decurge interviul. Cuvintele de încurajare ale cercetătorului vor recompensa persoana pentru

implicarea sa autentică în interviu: „aŃi descris foarte sugestiv ce aŃi simŃit atunci...”.

• Interlocutorul nu trebuie grăbit, presat cu întrebările; trebuie să i se lase suficient timp pentru a

termina relatarea începută.

• Tăcerile interlocutorului trebuie respectate deoarece pot indica nevoia de reflecŃie asupra întrebării,

încercarea de reamintire, sau un moment emoŃional intens.

• Verificarea răspunsului non-verbal îi va oferi informaŃii cercetătorului despre cauza tăcerii. În cazul

în care mimica interlocutorului trădează nelămurire, cercetătorul îşi va cere scuze şi va refomula

întrebarea: „îmi cer scuze, cred că nu am formulat destul de clar întrebarea. Am vrut să spun...”.

• Întrebările interpretative iau forma parafrazării şi au ca scop clarificarea: „vreŃi să spuneŃi...”, sau

„am înŃeles corect că....”.

• Utilizarea unui limbaj comun şi clar este un alt aspect ce nu trebuie neglijat. Evitarea limbajului

esoteric permite înŃelegerea similară de către cercetător şi participant a cadrului şi contextului

problemelor investigate.

• Întrebările trebuie să conŃină doar o singură idee. Întrebarea „cum este personalul medical din spital

şi câŃi sunt pe secŃie” ? conŃine de fapt două întrebări. Acest gen de întrbări crează confuzie

interlocutorului.

• Întrebările justificative, de tipul „de ce”? trebuie evitate deoarece antrenează explicaŃii cauzale şi

uneori sentimente de culpabilitate: „de ce a-Ńi apelat la avort”?. De cele mai multe ori putem înlocui

întrebarea „de ce”? cu întrebarea „cum” ? (ex.: „cum aŃi rezolvat sarcina nedorită” ?).

• Tehnica şi tactica folosită în timpul interviului pot deveni, conştient sau inconştient, căi de

manipulare a subiecŃilor. De aceea responsabilitatea morală şi profesională a cercetătorului sunt

deosebit de importante. Reflexivitatea şi respectarea normelor etice ale cercetării calitative sunt vitale

în acest sens.

• Este preferabil ca interviurile să fie înregistrate, în caz contrar se poate pierde multă informaŃie, cum

sunt cele paralingvistice (pauzele, volumul, ezitările, accentuările, calitatea vocii). Înregistrarea nu

elimină total luarea de notiŃe. Se notează elementele comunicării non-verbale, cum sunt postura,

mişcările corpului, privirea.

45

• Interviul poate fi realizat într-o singură întâlnire, dar poate dura şi zile, cum este în cazul interviurilor

despre istoria de viaŃă.

3.5.Tehnica de ascultare

A învăŃa să asculŃi este la fel de important ca şi a învăŃa să pui întrebări (Anderson şi Jack, 1991).

Prima şi cea mai importantă condiŃie în ascultarea interlocutorului este imersia cercetătorului în interviu şi în

naraŃiunea persoanei intervievate. Pentru a înŃelege cu adevărat naraŃiunea persoanei, Anderson şi Jack (1991)

recomandă trei căi de ascultare:

(i) prima cale se referă la ascultarea vocii morale a persoanei. În multe din relatările persoanelor intervievate

se pot identifica două perspective, două canale de comunicare, deseori conflictuale. Un canal comunică

experienŃele care se pliază peste valorile culturii dominante (ex. femeia care îşi descrie experienŃele sale în

termeni acceptabili pentru societate şi familie); un alt canal comunică experienŃele de zi cu zi ale persoanei,

experienŃe care pot depăşi limitele acceptabilităŃii. Vocea morală, exprimată în auto-evaluări, ne permite să

identificăm relaŃia dintre imaginea de sine a persoanei intervievată şi normele culturale, dintre normele

comportamentale impuse de societate/grup şi ce simte persoana când se comportă sau nu în acel mod. Când

experienŃa personală nu se „potriveşte” cu valorile culturii dominante, de multe ori persoanele „reduc la

tăcere” canalul propriilor gânduri şi emoŃii. Aşa cum arată Anderson şi Jack (1991) cercetătorul trebuie să

înveŃe să asculte stereo, atât canalul dominant cât şi cel „mut”şi să înŃeleagă relaŃia dintre ele. Altfel spus, e

nevoie ca cercetătorul să asculte „şi cu a treia ureche”. Pentru a facilita accesul la canalul mut, cercetătorul va

utiliza mai ales întrebările referiotare la emoŃii, sentimente, valori, convingeri şi atitudini şi va apela mai puŃin

la întrebăririle referitoare la activităŃi şi fapte concrete. Cercetătorul cu experienŃă ştie să aloce „spaŃiu”

participanŃilor pentru explorări de profunzime ale trăirilor interioare, ale unor emoŃii şi comportamente mai

puŃin dezirabile social. Mai mult decât atât, cercetătorul va asculta din înregistrări nu doar ce a spus persoana,

dar şi ce a sugerat, ce ar fi vrut să spună dar nu a spus. În acest sens, este necesar să interpretăm contextul

pauzelor de vorbire, modificările de tonalitate, lipsa de deschidere sau de abilitate de a răspunde la anumite

întrebări. Este util ca cercetătorul să solicite clarificări asupra unor termeni folosiŃi de interlocutor (de ex.

persoana spune „am fost foarte deprimat pentru că nu am reuşit să duc la bun sfârşit ce mi-am propus”;

cercetătorul „puteŃi să îmi spuneŃi mai multe despre depresia pe care a-Ńi avut-o?).

(ii) a doua cale de ascultare se referă la meta-limbaj. Meta-limbajul apare atunci când interlocutorul

se opreşte spontan şi comentează ceea ce a spus. Comentariile ne permit să observăm cum persoana

intervievată îşi monitorizează propriile gânduri şi sentimente, cum le „socializează” în conformitate cu

anumite norme dezirabile, cum conştientizează discrepanŃele şi contradicŃiile personalităŃi sale.

(iii) a treia cale de ascultare vizează logica naraŃiuni, urmărirea consistenŃei interne sau a

contradicŃiilor în cele relatate de persoana intervievată. Aceasta permite înŃelegerea suplimentară a gradului

de consonanŃă sau disonanŃă dintre acŃiuni, evenimente şi experienŃa subiectivă.

Momente critice în ascultare sunt tocmai acelea când cercetătorul are senzaŃia că ştie deja ce va spune

persoana; într-o astfel de situaŃie, cercetătorul ascultă cu o schemă mentală deja elaborată, deci nu îşi ascultă

cu adevărat interlocutorul. Cu alte cuvinte, ascultă pentru a auzi dacă ceea ce spune persoana intervievată

confirmă ceea ce ştie deja cercetătorul. De aceea întrebările specifice „ce înŃelegeŃi prin acest cuvânt ?”

46

facilitează identificarea a ceea ce este prezent dar totuşi absent în discursul persoanei (Anderson şi Jack,

1991, p. 19).

Tehnica principală de ascultare în interviul calitativ de profunzime este conştientizarea şi înregistrarea

vocilor multiple care se exprimă în naraŃiune.

Temă de reflecŃie nr. 6

AnalizaŃi un interviú electoral (al unui candidat la alegeri) prin prisma celor trei căi de

ascultare propuse de Anderson şi Jack (1991).

Pentru a facilita procesul de învăŃare a tehnicii intervievării, sintetizăm în tabelul 3.3 cele mai

frecvente greşeli comise de un cercetător novice în realizarea interviurilor.

Tabel 3.3 Posibile erori în conducerea unui interviu

______________________________________________________________________________________

• Întreruperi (fie din partea cercetătorului, fie a altor persoane/telefoane care interferează cu interviul)

• Lipsa de concentrare a cercetătorului

• Stare de încordare/anxietate a cercetătorului

• Întrebări lungi, nestructurate

• Întrebări închise

• Întrebări justificative

• Utilizarea jargoului sau a unui limbaj esoteric

• Structurare rigidă, de tipul întrebare-răspuns

• Saltul de la o idee la alta

• Bombardarea interlocutorului cu întrebări

• Evitarea întrebărilor dificile de teamă ca persoana să nu se simtă ofensată

• Întreruperea pauzelor pe care le ia interlocutorul

• Consilierea persoanelor intervievate

• Exprimarea propriilor opinii în legătură cu cele relatate de interlocutor

• Abordare superficială a subiectelor puse în discuŃie

______________________________________________________________________________________

3.6 Avantajele şi limitele interviului

În ciuda faptului că cercetătorii de factură pozitivistă acuză interviul de o serie de neajunsuri, cum ar

fi lipsa caracterului ştiinŃific, obiectiv, valid, generalizabil, metoda câştigă tot mai mulŃi adepŃi datorită

avantajelor pe care le incumbă. Interviul este un mijloc deosebit de valoros pentru a obŃine informaŃii bogate

şi nuanŃate despre experineŃele de viaŃă a persoanelor. Flexibilitatea metodei permite, atât cercetătorului cât şi

interlocutorului, libertăŃi pe care metodele cantitative nu le oferă. Înregistrarea interviurilor oferă

cercetătorului posibilitatea de ascultarea lor de câte ori este nevoie. Interviul poate fi utilizat împreună cu alte

tehnici calitative cum este observaŃia participativă dar şi cu metode cantitative. Pentru persoana intervievată,

interviul oferă cadrul de a spune „povestea sa” în proprii lui termenii.

47

Pentru cercetător, realizarea unei cercetări prin interviuri poate deveni un proces de implicare şi

solicitare emoŃională deosebit de epuizant. Kvale (1996) descrie dinamismul emoŃional prin care poate trece

cercetătorul, de la faza de entuziasm şi angajare totală în proiect la cea a păstrării unei linişti agresive despre

acesta, de la bucuria „coagulării” datelor în interpretări coerente până la faza finală de epuizare.

CalităŃile interviului nu implică ideea că este o metodă perfectă, care nu mai are nevoie de

îmbunătăŃiri. În finalul capitolului dedicat metodei interviului, ilustrăm calităŃile şi limitele acestuia prin

cuvintele lui Oakley (1981, pag.41): "interviul este ca şi căsătoria: toată lumea ştie ce este, foarte mulŃi

oameni o practică şi cu toate acestea, o mulŃime de secrete se ascund în spatele uşilor închise". Dincolo de

secretele din spatele uşilor închise, putem conchide în final că avantajele oferite de interviu depind de:

• conŃinutul întrebările utilizate

• atitudinea adoptată de cercetător în timpul procesului de intervievare

• abilităŃile de ascultare şi intervievare a cercetătorului

REZUMAT

Tehnica interviului permite înŃelegerea profundă a fiinŃei umane şi a relaŃiei ei cu

lumea precum şi a punctelor de vedere specifice unor grupuri. El presupune o

relaŃie duală de comunicare, cu obiective explicite, context specific şi schimb structurat de

informaŃii. Dincolo de anumite prescripŃii generale, caracteristicile interviului sunt date de cele ale

cercetătorului care îl efectuează şi care trebuie să fie un ascultător activ, non-evaluativ, implicat

profund în cercetare şi bun moderator. Tipurile de interviu utilizate în cercetare sunt interviul

nestructurat, cel ghidat (sau semistructurat) şi interviul structurat, utilizarea fiecăruia depinzând de

scopul cercetării şi de avantajele şi dezavantajele fiecărui tip de interviu. Interviul fenomenologic

este un demers tipic pentru CC, în care cercetătorul doreşte să surprindă semnificaŃiile de

profunzime ale experienŃelor trăitede participanŃi şi descripŃiile lor relativ la semnificaŃiile

fenomenului. Interviul narativ se focalizează pe relatarea/nararea experienŃei, naraŃiune care

structurează şi care este structurată de către experienŃa participantului. Metoda biografică urmăreşte

colectarea de naraŃiuni pe care oamenii le relatează cu referire la vieŃile lor, şi se bazează pe

asumpŃia existenŃei unei interacŃiuni complexe între modul în care persoana înŃelege lumea şi lumea

însăşi. Interviul etnografic este utilizat în scopul adunării de date despre o cultură anume prin

intermediul membrilor săi. Comunicarea între cercetător şi participanŃi este relevantă pentru

cercetare, cercetătorul trebuind să Ńină cont de câteva condiŃii fundamentale pentru desfăşurarea cu

succes a interviului. Interviul are, ca orice altă metodă de colectare a datelor, unele neajunsuri care

pot fi diminuate prin conducerea responsabilă şi riguroasă a interviului şi evitarea greşelilor de

intervievare, discutate în acest modul.

48

Lucrare de evaluare nr. 3

Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă împreună cu sarcinile aferente modulului IV (vezi calendarul

disciplinei). Sarcinile vor fi rezolvate în 3-4 pagini. Se va acorda 1 punct pentru răspunsurile corecte la întrebările 1-4 ale

fiecărui modul (astfel încât se pot obŃine maximum de 5 puncte pe temele de semestru).

Bibliografie obligatorie

Manderson, L., Bennett, E.,& Andjani-Sutjaho, S. (2006). The social dynamics of the

interview: Age, class and gender. Qualitiative Health Research, 16, 1317-1334

(articolul este ataşat prezentului suport de curs)

Bibliografie pentru acest modul Andersen K., & Jack D. (1991) Learning to listen: interview techniques and analysis, în

Women’ Words: The Feminist Practice of Oral History, eds. Gluck S. şi Patai D., New York: Routledge Breitrose P., (1988) Focus Groups; when and how to use them. A practical guide, Palo

Alto CA: Standford University Press

Broyard, A. (1992) Intoxicated by my illness. New York: Fawcett Columbine Bruner, J. (1990) Acts of meanig. Cambridge, MA: Harvard University Press Bulai, A. (2000) Focus-Grup, Bucureşti: Paideia Dafinoiu, I. (2002) Personalitatea, metode de abordare clincă: observaŃia şi interviul.

Iaşi, Polirom

Denzin, N. (1994) The art and politics of interpretation. În Handbook of Qualitative Research, ed. Denzin N. şi Lincoln Y., 500-529, Thousand Oaks, CA: Sage

Gluck, S. & Patai, D. (1991) Women’Words: The Feminist Practice of Oral History. New York: Routledge.

1. AnalizaŃi comparativ interviul fenomenologic, interviul narativ şi cel etnografic DaŃi exemple de situaŃii

în care este adecvată utilizarea fiecărui tip de interviu

2. PropuneŃi 2 teme de Psihologia SănătăŃii, adecvate pentru utilizarea preliminară a unui focus grup

3. AnalizaŃi un interviú electoral (al unui candidat la alegeri) prin prisma celor trei căi de ascultare

propuse de Anderson şi Jack (1991).

4. RealizaŃi un plan de interviu pentru situaŃia în care doriŃi să evidenŃiaŃi practicile sociale de asistare a

bătrânilor fără aparŃinători (ce persoane intervievaŃi, modalitatea de selecŃie a participanŃilor, ce

49

Grbich, C. (1999) Qualitative Research in Health. London: Sage

Fontana, A., & Frey, J. (1994) Interviwing, the Art of Sciences. În Handbook of Qualitative

Research, eds. Denzin N., şi Lincoln Y., 361-376, London, Sage

Frank, A. (1998) Stories of illness as care of self: a Foucauldian dialogue. Health, 2, 329- 348.

Kitzinger, C. (1999) Researching subjectivity and diversity: Q methodology in feminist psychology. Psychology of Women Quarterly, 23, 267-276.

Krueger, R.A. (1988) Focus Group: a Practical Guide for Applied Research. London: Sage.

Kvale, S. (1988) The 1000-pages questions. Phenomenology and Pedagogy, 6, 90-106

Marshall, C., & Rossman, G. (1999) Designing Qualitative Research, London, Sage McCracken, G., (1990) The Long Interview. Newburry Park, CA: Sage.Harvard University Press Mishler, E.G. (1986) Research Interviewing: Context and Narative. Cambridge MA Oakley, A. (1981) Interviewing women: a contradiction in terms. În Doing Feminist

Research, ed. Roberts H., 30-61, London: Routledge Morgan, D. (1988) Focus Groups as Qualitative Research. Newburry Park, CA: Sage Plummer, K. (1999) Life story research. În Rethinking Methods in Psychology. Eds. J.A.

Smith. R. Harre şi L. Van Langenhove, 50-63 Ramirez, A. (1986) Focus Groups: Theory and Practice. San Antonio: University of

Texas

Silverman D. (2001) Interpreting qualitative data: methods for analysing talk, text and interaction, London, Sage

Smith, J. (1999) Semi-structured interviewing and qualitative analysis. În Rethinking Methods in Psychology. Eds. J.A. Smith. R. Harre şi L. Van Langenhove, 9-26.

Stewart D.W. şi Shamdasani P.N. (1990) Focus Group: Theory and Practice, London: Sage

GLOSAR Interviul informal sau nestructurat = este mai degrabă o tehnică adiacentă în observaŃia participativă;

se suprapune în bună parte peste conversaŃia socială, în care întrebările sunt puse spontan, în funcŃie de contextul interacŃiunii şi nu se utilizează nici o formă de înregistrare

Interviul ghidat sau semi-structurat = un set de întrebări derivate din teorie, cercetări anterioare sau intuiŃia cercetătorului. Scopul unui interviu ghidat este de a furniza o direcŃie minimă de discuŃie care permite atât cercetătorului cât şi participanŃilor să abordeze domeniile cheie pentru cercetare

Interviul structurat = este utilizat mai ales atunci când este important să fie utilizate aceleaşi întrebări la toŃi participanŃii, si presupune un set bine stabilit de întrebări, acelaşi pentru toŃi participanŃii, lăsând un loc redus flexibilităŃii şi variaŃiei în investigare. Este utilizat mai ales când când există un număr mare de participanŃi sau de cercetători sau când scopul studiul este compararea.

Interviul fenomenologic = prin acest tip de interviu, cercetătorul încearcă să surprindă semnificaŃiile de profunzime ale experienŃelor trăite de participanŃi şi modul în care aceştia descriu semnificaŃia fenomenului. Un interviu este fenomenologic în măsura în care cercetarea este interesată de percepŃiile personale ale unui fenomen, context, experienŃă descrise de participanŃi

50

Interviul etnografic=varianta de interviu fundamentat de antropologia cognitvă, este utilizat în scopul adunării de date despre o cultură anume, prin intermediul membrilor săi

51

MODULUL IV OBSERVAłIA

Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu metoda observaŃiei.

Obiectivele modulului: la finalul acestui modul, cursanŃii trebuie:

4.1. Caracteristicile observaŃiei

ObservaŃia este probabil cea mai veche metodă din psihologie, implicată într-un fel sau altul în orice

tip de cercetare, fie ea cantitativă sau calitativă. Ca metodă calitativă de investigaŃie, observaŃia este

definită ca act de urmărire şi descriere sistematică a comportamentelor şi evenimentelor studiate ce

au loc în mediul social natural (Banister şi colab. 1995). Primele cercetări sistematice care au utilizat

observaŃia au fost realizate de antropologi în deceniul al treilea al secolului XX cu scopul înŃelegerii

altor culturi. Cercetarea antropologică presupunea imersia în cultura studiată pe o perioadă

îndelungată, de câŃiva ani, prin învăŃarea limbii şi participarea la evenimentele sociale ale comunităŃii.

Dacă iniŃial observaŃia era utilizată mai ales în studiul culturilor „exotice”, astăzi, în contextul

globalizării şi a nevoii de a înŃelege alte culturii, metoda s-a extins.

În contextul CC, observaŃia pune accent pe înŃelegerea omului "real" în situaŃii comune de viaŃă.

ObservaŃia este metoda care permite răspunsuri la întrebarea „ce se întâmplă aici ?” (Silverman,

2001). Cu alte cuvinte, observaŃia ne permite să cunoaştem lumea la „prima mână”. Prin observaŃie se

înregistrează comportamentul efectiv al oamenilor şi multitudinea de factori ce determină acŃiunile şi

interacŃiunile lor. Scopul observaŃiei este mai degrabă acela de a înŃelege ce fac oamenii în anumite

situaŃii, decât de a cerceta ce gândesc ei despre ceea ce fac. ObservaŃia este metoda predilectă de

colectare a datelor în strategia etnografică. Pornind de la etimologia sa, termenul de etnografic

semnifică text ştiinŃific (social) despre fapte, oameni, întâmplări comune. Strategia etnografică are un

sens mai larg, incluzând metode multiple, cum sunt observaŃia, interviul, analiza documentelor. Cu

certitudine, observaŃia este o metodă cu o largă aplicabilitate, utilă în strategii şi domenii variate de

studiu, de la cel clinic, educaŃional, social, la organizaŃional sau ocupaŃional. Redăm sintetic în tabelul

4.1 obiectivele cercetării de tip observaŃional, obiective care sunt totodată şi repere importante de

lucru pentru cercetător.

� Să descrie carateristicile observaŃiei

� Să compare tipurile diferite de observaŃie

� Să elaboreze o grilă de observaŃie

� Să identifice limitele şi avantajele observaŃiei

52

Tabel 4.1. Scopurile observaŃiei (adaptat după Silverman, 2001)

� a vedea prin ochii persoanelor observate evenimente, acŃiuni, norme, valori;

� a descrie contextul şi persoanele observate cu scopul de a permite înŃelegerea a ceea ce se întâmplă

acolo; � a contextualiza social şi istoric evenimentele observate pentru a fi înŃelese corect; � a integra, a vedea viaŃa socială ca un proces de evenimente interconectate şi relaŃionate; � a evita utilizarea prematură a teoriilor şi conceptelor înainte ca fenomenul să fie cu adevărat înŃeles; � a oferi un design de cercetare flexibil care permite o investigare deschisă spre aspecte neaşteptate şi

neprevăzute.

Una din notele esenŃiale ale observaŃiei este caracterul de nonintervenŃie. Observatorii nu

chestionează subiecŃii asupra opiniilor şi atitudinilor lor, nu îi stimulează în vederea exteriorizării

anumitor comportamente, nu provoacă deliberat situaŃii specifice, cu atât mai puŃin nu manipulează

participanŃii. Observatorul urmează fluxul evenimentelor. Cu toate acestea, observaŃia nu este o

metodă pasivă de cercetare. Observatorul nu este un fotograf al fenomenelor sociale (Dafinoiu, 2002).

A observa înseamnă a selecta, a clasifica, a categoriza, a analiza, a organiza cele percepute.

ObservaŃia are ca scop final înŃelegerea şi atribuirea de semnificaŃii celor observate.

Adler şi Adler (1994) subliniază caracterul flexibil al observaŃiei. Caracterul flexibil a generat diverse

modalităŃi de a utiliza această metodă. ObservaŃia poate avea un grad mare de structurare sau poate fi

complet liberă de orice tentativă de urmărire sistematică. ObservaŃia se poate focaliza pe aspecte şi

dimensiuni foarte specifice, înguste sau poate avea o focalizare generală. ParticipanŃii (subiecŃii

observaŃiei) pot fi conştienŃi sau nu asupra prezenŃei observatorului şi a aspectelor urmărite.

ExplicaŃiile care sunt oferite participanŃilor pot varia de la explicarea completă a motivelor observaŃiei

şi a aspectelor urmărite, la explicaŃii false până la a omite acest fapt. Timpul observaŃiei poate varia de

la o singura observare la observaŃii multiple în situaŃii asemănătoare sau diferite. Cu cât avem mai

multe observaŃii, cu atât mai bine putem evita supraestimarea concluziilor. Înregistrarea celor

observate poate avea loc printr-o simpla luare de note sau prin mijloace audio-vizuale care permit

urmărirea repetată sau independentă a celor înregistrate. Observatorul poate opta pentru a oferi un

feed-back complet participanŃilor despre cele observate şi interpretările făcute sau a întrerupe orice

contact cu cei observaŃi.

4.2. Tipuri de observaŃie

Formele observaŃiei pot fi grupate în trei mari categorii (Adler şi Adler, 1994):

Temă de reflecŃie nr. 1 Pornind de la scopurile observaŃiei (tabelul 1.1) generaŃi ipoteze de cercetare în care observaŃia poate fi o metodă de colectare a datelor ce urmează a fi prelucrate cantitativ respectiv calitativ. Prin ce diferă întrebările formulate în cele două sitaŃii? Cum va fi observaŃia pentru fiecare dintre ele?

53

( i) observaŃia naturală;

(ii) observaŃia structurată;

(iii) autoobservaŃia.

ObservaŃia naturală presupune înregistrarea comportamentelor unor persoane/grupuri în mediul lor

de viaŃă. ObservaŃia este naturală doar în măsura în care observatorul nu interferează cu procesul

observat. ObservaŃia trebuie astfel realizată încât comportamentul persoanelor să nu fie stingherit de

observator. Scopul prim al observaŃiei naturale este neutralizarea limitelor observaŃiei de laborator şi

a câştigării în relevanŃă ecologică. Cele mai utilizate tehnici de observaŃie naturală sunt cele cu

observator vizibil dar ignorat, cu observator ascuns şi cea a utilizării unor echipamente de

înregistrare. ObservaŃia ascunsă, în care cercetătorul nu informează subiecŃii asupra studiului, poate

ridica serioase probleme etice, şi chiar de siguranŃă fizică a observatorului odată „demascat”. O

variantă a observaŃiei naturale este observaŃia participativă. Aceasta are avantajul că fenomenele

investigate sunt observate din interiorul grupului. TransparenŃa observatorului poate avea grade

diferite, de la informarea grupului asupra prezenŃei cercetătorului până la implicarea lui în grup sub o

identitate falsă. În observaŃia participativă cercetătorul nu este un observator rece, din exterior, ci este

implicat în activităŃile comunităŃii pe care o observă. Gradul de implicare al cercetătorului poate lua

diverse forme: participant complet, participant ca observator, observator ca participant şi observator

complet (IluŃ, 1997).

ObservaŃia sistematică s-a dezvoltat din nevoia de a controla variabile imposibil de controlat

în mediu natural. În observaŃia sistematică se pot crea situaŃii specifice în scopul provocării

comportamentelor urmărite. ObservaŃia sistematică, în mediu natural sau de laborator, este utilizată

mai ales în contextul psihologiei organizaŃionale, în scop de diagnoză sau selecŃie.

AutoobservaŃia, deşi mult timp negată ca posibilă metodă de cercetare, şi-a reintrat în drepturi

odată cu afirmarea paradigmei calitative de investigare. Încorporată de Max Weber ca metodă de

cercetare, investigarea sinelui s-a dovedit a fi tehnică utilă în studiu (Weber, 2001). Imersia

observatorului în aceaşi situaŃie cu cea pe care o va observa, dubla sa postură de obiect şi subiect al

investigaŃiei, va favoriza o înŃelegere mai profundă a lumii cercetate. AutoobservaŃia este o tehnică

care poate fi învăŃată la fel ca orice tehnică de cercetare. Utilizarea jurnalelor, a fişelor de

monitorizare, a autorapoartelor sunt modalităŃi de înregistrare a propriilor gânduri, emoŃii şi

comportamente.

Temă de reflecŃie nr. 2

DaŃi exemple de situaŃii de cercetare în care este adecvată utilizarea fiecărui tip de

observaŃie din cele prezentate la 4.2.

54

4.3. Stadiile observaŃiei

Planificarea şi desfăşurarea observaŃiei trebuie să se bazeze pe răspunsurile la câteva întrebări

fundamentale care ghidează cercetarea (Jorgensen, 1989):

(i) De ce se iniŃiază observaŃia? care sunt întrebările la care cercetarea trebuie să răspundă?

Întrebările pot fi formulate în termenii ipotezelor (ex. pacienŃii cu anxietate redusă vor interacŃiona

mai bine cu personalul medical faŃă de cei cu anxietate crescută) sau ca simple afirmaŃii (ex. vor fi

urmărite modalităŃile de interacŃionare pacient-personal medical). Formularea întrebărilor cercetării

trebuie să pornească de la asimilarea literaturii relevante pentru subiectul abordat.

(ii) Cine va fi observat? cine vor fi participanŃii şi în ce tip de activitate/relaŃie vor fi urmăriŃi; ce

caracteristici socio-demografice trebuie să îndeplinească (ex. pacienŃii cu diverse forme de cancer,

atât bărbaŃi cât şi femei, cu educaŃie superioară, medie şi primară). Este necesar şi răspunsul la

întrebarea de ce s-a optat pentru acel grup/persoana.

(iii) Unde va fi realizată observaŃia (ex. clinică, servicii ambulatorii, locuri publice, locuri private).

Cercetătorul poate avea un anume interes pentru un loc specific sau pentru comportamente cu

probabilitate mare de a se manifesta în anumite locuri.

(iv) Pe ce perioadă de timp se va întinde observaŃia? ObservaŃia se poate realiza continuu sau

repetitiv până cercetătorul simte că a ajuns la „saturaŃie” de date.

(v) Care sunt aspectele comportamentului verbal şi nonverbal care vor fi observate şi cum se va face

înregistrarea celor observate? Selectarea şi definirea comportamentelor-Ńintă în termeni corecŃi şi

observabili este un segment important al observaŃiei.

După acest prim stadiu, al planificării, urmează realizarea observaŃiei propriu-zise, urmată de stadiul

analizei datelor.

Temă de reflecŃie nr. 3

De ce este importanta planificarea observatiei? Cum influenteaza aceasta demersul de

cercetare?

4.4. CondiŃiile unei bune observaŃii

ObservaŃia eficientă presupune o planificare şi un antrenament riguros al observatorului. Pentru a

evita înregistrarea de date irelevante pentru scopul cercetării, observatorul va decide anterior realizării

observaŃiei care sunt variabilele care vor fi studiate şi înregistrate. Un reper important al calităŃii

observaŃiei este realizarea studiului pilot. Acesta facilitează descoperirea posibilelor erori sau

probleme ce pot să apară ulterior. În acest mod se poate recurge la redefinirea detaliile metodologice.

Utilizarea a cel puŃin doi observatori independenŃi şi compararea aspectelor reŃinute în urma

observării este un alt criteriu de calitate a observaŃiei. Elaborarea unei grile de observare asigură

caracterul sistematic al observaŃiei. Grila va cuprinde unităŃile de comportament care vor fi observate,

55

durata, intensitatea, frecvenŃa, latenŃa comportamentelor. Marshall şi Rossman (1999) propun o grilă

de observare şi codare, cu funcŃia de reper general şi fără pretenŃia de exhaustivitate (tabel 4.2).

Tabel 4.2 Grilă de observare şi codare

I. Comportament verbal

a. ton (intonaŃie, intensitate, timbru)

b. durata (lungimea frazelor, concizie)

c. conŃinut (ex. întrebări de identificare, fraze de scuză, autodenigrare, glume, metafore, propoziŃii cu un

caracter

politic sau valoric, părŃi de vorbire: verbe, adjective)

d. puterea limbajului (agresiv, jignitor, superior, dramatic, ton de expert, manipulativ)

e. tăceri (timp de reculegere, dramatizare)

II. Comportament nonverbal

a. kinestezic (faŃă, mâini, corp, picioare)

b. mişcări (ocuparea spaŃiului)

c. înfăŃişare (îmbrăcăminte, machiaj, coafură, accesorii)

III. ReacŃia audienŃei

Postura corpului, zâmbet, contcat vizual, părăsirea locului

Critici, întrebări, umor, clarificări, întreruperi

IV. Aspecte globale

Utilizarea obiectelor, lungimea de timp de vorbire al bărbaŃilor şi femeilor, lideri formali şi informali,

norme de grup, acorduri/dezacorduri, etc.

V. Aspecte combinate (verbale şi nonverbale)

Saluturi

Lee (2000) organizează grila de observare în cinci domenii:

1. aspecte fizice (stilul de îmbrăcăminte, coafura/freza, tatuaje sau alte aspecte particulare);

2. expresivitatea mişcărilor (gesturi, postura, privirea);

3. localizarea spaŃială faŃă de celelalte persoane (distanŃă: publică, socială, personală, intimă);

4. timpul alocat anumitor comportamente

5. conversaŃia

Notarea detaliată a procesului observat este un element fundamental al metodei. Notarea se realizează

atât înaintea demarării observaŃiei propriu-zise, în timpul observaŃiei, cât şi imediat după ce procesul

s-a finalizat. În consemnările făcute trebuie să primeze descrierile şi nu impresiile, sau cele două

paliere să apară distincte. Notarea presupune urmarea în linii mari a următorului model care permite

respectarea criteriului replicabilităŃii (Banister şi colab., 1995):

• descrierea contextului în care are loc observaŃia, incluzând toate detaliile ce Ńin de ambianŃa fizică,

data, momentul zilei;

• descrierea participanŃilor, cu toate particularităŃile de vârstă, sex, etnie, religie, educaŃie, statut

socio-profesional;

56

• detalii despre observator, cine este el, sexul, vârsta, ce anume va înregistra, ce legătură are cu

subiecŃii observaŃiei;

• descrierea acŃiunilor participanŃilor, a comportamentelor verbale şi non-verbale, secvenŃele

comportamentelor, incidentele intervenite;

• interpretarea situaŃiilor, găsirea de semnificaŃii comportamentelor urmărite, semnificaŃii ce pot

deriva direct din comportamentul participanŃilor, din experienŃa proprie a observatorului sau din

proiecŃia experienŃei observatorului; această parte este cea mai dificilă, tocmai de aceea este necesar

şi pasul următor;

• oferirea de interpretări alternative, adică a privi lucrurile şi din altă perspectivă;

discutarea interpretării datelor cu o altă persoană familiară cu tema cercetată creşte calitatea

cercetării.

• analiza reflexivă, explorarea reactivităŃii emoŃionale în calitatea de observator, dacă s-a simŃit

confortabil în perioada cercetării, probleme din punct de vedere etic pe care a trebuit să le depăşească.

Analiza datelor observaŃiei poate să urmeze unul sau mai multe din următoarele criterii:

• cronologic, se descriu evenimentele aşa cum au avut loc, de la început la sfârşit

• evenimete cheie, sunt prezentate şi interpretate evenimentele majore, fără a Ńine cont de

ordinea în care au avut loc

• contextul, fiecare cadru/loc în care a avut loc observaŃia (ex. şcoală, loc de joacă, familie)

constituie un studiu de caz independent, după care se poate trece la generalizări în analiză

• persoanele, indivizii sau grupurile de persoane sunt unitatea de analiză

• procesele, datele observaŃiei pot fi organizate astfel încât să descrie procese relevante pentru

cercetare (ex. luarea de decizii, comunicarea, rezolvarea de probleme)

probleme cheie, rezultatele observaŃiei pot să “ilumineze” asupra aspectelor propuse spre a fi investigate prin studio (ex. cum s-au schimbat participanŃii, cum se adaptează elevii la noul sistem curricular).

Tema de reflectie nr. 4

RealizaŃi o grilă de observaŃie pentru urmărirea interacŃiunilor dintre personalul medical şi pacient, în setting clinic. Ce elemente conŃine grila dumneavoastră?

4.5. Avantajele şi limitele observaŃiei

ObservaŃia este de cele mai multe ori utilizată împreună cu alte metode în particular interviul şi

analiza de documente. ObservaŃia prezintă o serie de avantaje. Este metoda cea mai puŃin intruzivă,

având un caracter flexibil care permite introspecŃii în realităŃi noi sau noi perspective asupra unor

realităŃi vechi. Metoda permite de asemenea redirecŃionarea atenŃiei în procesul cercetării în măsura

în care noi aspecte interesante apar la luminnă. Poate deschide sau sugera noi perspective de studiu,

tocmai de aceea observaŃia este deseori utilizată ca metodă ce precede alte tehnici de investigaŃie.

Furnizează date bogate în perioade scurte de observaŃie. Datele obŃinute sunt din viaŃa reală, deci nu

57

ridică problema validităŃii ecologice ca şi în cazul experimentului. Descrierile furnizate de observator

permit cititorului să emită judecăŃi şi interpretări proprii. ObservaŃia nu lucrează cu categorii teoretice

prestabilite. Observatorul este acela care construieşte teoriile ce vor genera categorii relaŃionate între

ele. ObservaŃia dă acces la fenomene care altfel sunt mai puŃin evidente prin alte tehnici, cum sunt

elementele comportamentului non-verbal, postura corpului sau intonaŃia. SituaŃia observată poate fi

replicată, adică observată din nou (ex. o nuntă, o întâlnire politică) ceea ce este mai dificil prin alte

metode (Spradley, 1980).

Este important ca cercetătorul să cunoască nu doar avantajele observaŃiei, dar şi limitele pe care le

presupune. Cea mai evidentă limită a observaŃiei este dificultatea de a controla toate variabilele

implicate în fenomenul investighat. Rezultatele obŃinute din observaŃii pot să fie contaminate de

subiectivitatea celui care observă. Dacă prima verigă a procesului de cercetare (de ce se realizează

observaŃia?) este slab formulată poate conduce la urmărirea unor aspecte greşite sau nerelevante.

Categoria de subiecŃi poate fi incorect aleasă. Dacă se desfăşoară pe termen scurt, aspecte relevante

pot să se piardă, dacă este pe termen lung, o abundenŃă de informaŃii se pot aduna dar ele pot fi

redundante. Selectarea aspectelor şi dimensiunilor ce vor fi urmărite poate fi problematică. Cu alte

cuvinte observatorul poate fi "orb" la aspecte pe care ar trebui să le observe, sau le ignoră conştient

crezând că nu sunt relevante, pe altele poate nu le înŃelege. Chiar dacă se recurge la înregistrări cu

ajutorul video-camerei neajunsul mai sus menŃionat nu se elimină. Camera video nu poate înregistra

toate aspectele, mai ales dacă este vorba de mai mulŃi participanŃi; înregistrările video sunt şi ele

selective, în funcŃie de observator. ObservaŃia mizează pe caracterul natural, firesc al

comportamentului obişnuit al oamenilor. Totuşi, conştiinŃa participanŃilor că există un observator

poate modifica comportamentul şi atitudinea lor. ObservaŃia poate fi deveni o metodă costisitoare din

punct de vedere financiar, al timpului şi personalului calificat necesar. A observa, a asculta, a înŃelege

şi a nota (sau înregistra) concomitent nu este o activitate uşor de realizat.

Calitatea metodei observaŃiei depinde în mare măsură (ca de altfel în oricare altă metodă calitativă) de

experienŃa şi abilităŃile pe care le posedă observatorul. Calitatea observaŃiei este dată nu atât de

utilizarea ei ca metodă unică de cercetare, cât de integrarea acesteia alături de alte tehnici

metodologice.

Temă de reflecŃie nr. 5

DiscutaŃi avantajele şi limitele observaŃiei prin prisma implicaŃiilor pentru cercetare.

58

Rezumat

ObservaŃia este un act de urmărire şi descriere sistematică a comportamentelor şi evenimentelor care au loc în mediul social natural. Ea pune accent pe înŃelegerea omului „real”, aflat în situaŃii comune de viaŃă, şi este o metodă predilectă de colectare a datelor în cercetări etnografice. ObservaŃia are un caracter de non-intervenŃie, având drept scop înŃelegerea şi atribuirea de semnificaŃii celor observate. Ea se poate grupa în observaŃie naturală (înregistrarea comportamentelor unor persoane în mediul lor), observaŃie structurată şi autoobservaŃie. Planificarea observaŃiei implică stabilirea subiectului de observaŃie (cine sau ce se observă?), locaŃia, aspectele ce Ńin de limbajul verbal/nonverbal al participanŃilor. Elaborarea unei grile de observaŃie, care să includă limbajul verbal şi non-verbal, reacŃia audienŃei şi aspectele globale şi combinate ale observaŃiei permite un control riguros al datelor ce vor fi colectate. Dintre avantajele observaŃiei se reŃine caracterul ei flexibil şi nonintruziv, iar limitele ei Ńin de subiectivitatea observatorului care ar putea influenŃa datele de observaŃie.

Lucrarea de evaluare nr. 4 Aceste sarcini se vor trimite pe email sau poştă împreună cu sarcinile aferente modulului III (vezi calendarul disciplinei). Sarcinile vor fi rezolvate în 3-4 pagini. Se va acorda 1 punct pentru răspunsurile corecte la întrebările 1-4 ale fiecărui modul (astfel încât se pot obŃine maximum de 5 puncte pe temele de semestru).

Bibliografie obligatorie Paterson, B.L, Bottorff, J.L, & Hewit, R. (2003). Blending observational methods: possibilities,

strategies, and challenges. International Journal of Qualitative Methods, 2

Bibliografia modulului Adler, P.A.,& Adler, P. (1994) Observational Techniques, în Handbook of Qualitative Research, eds. Denzin N. şi Lincoln Y., 377-392, London: Sage

1. Pornind de la scopurile observaŃiei (tabelul 1.1) generaŃi ipoteze de cercetare în care observaŃia poate fi o metodă de colectare a datelor ce urmează a fi prelucrate cantitativ respectiv calitativ. Prin ce diferă întrebările formulate în cele două sitaŃii? Cum va fi observaŃia pentru fiecare dintre ele?

2. DaŃi exemple de situaŃii de cercetare în care este adecvată utilizarea fiecărui tip de observaŃie din cele prezentate la 4.2

3. RealizaŃi o grilă de observaŃie pentru urmărirea interacŃiunilor dintre personalul medical şi pacient, în setting clinic. Ce elemente conŃine grila dumneavoastră?

4. DiscutaŃi avantajele şi limitele observaŃiei prin prisma implicaŃiilor pentru cercetare

59

Dafinoiu, I. (2002) Personalitatea, metode de abordare clincă: observaŃia şi interviul. Iaşi, Polirom

IluŃ, P. (1997) Abordarea calitativă a socioumanului. Iaşi: Polirom Lee, R. M. (2000) Unobstrusive Methods in Social Research. Buckingham: Open

University Press. Marshall, C., & Rossman, G. (1999) Designing Qualitative Research, London, Sage

Silverman, D. (2001) Interpreting qualitative data: methods for analysing talk, text and interaction, London, Sage

Spradley J. (1980) Participant Observation. New York: Holt, Rinehart and Winston Weber, M. (2001) Teorie şi metodă în ştiinŃele culturii (traducere ediŃia 1954). Polirom, Iaşi. Glosar ObservaŃia =act de urmărire şi descriere sistematică a comportamentelor şi evenimentelor studiate ce au loc în mediul social natural ObservaŃia naturală = presupune înregistrarea comportamentelor unor persoane/grupuri în mediul lor de viaŃă

60

MODULUL V

Strategii de analiză şi interpretare a datelor

Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu principalele strategii de analiză a datelor calitative.

Obiectivele modulului: la finalul acestui modul, cursanŃii trebuie:

Prima secŃiune a acestui modul este dedicată treecerii în revistă a analizei fenomenologice interpretative (ATI) ca metodă de analiză şi interpretare a datelor în CC, specificându-se şi paşii prin care cercetătorul poate accede la esenŃa fenomenului. Analiza narativă este prezentată, la rândul său, prin prisma celor patru niveluri pe care le comportă (intrapersonal, interpersonal, poziŃional şi social) şi Ńinând cont de cele şase segmente de analiză. Teoria generată (TG) este analizată comparativ cu AFI, prezentându-se şi stadiile TG care se încheie odată cu generarea şi rafinarea unei teorii. Sunt de asemenea prezentaŃi paşii unei analize de conŃinut şi este menŃionată succint distincŃia dintre analiza de conŃinut manifestă şi cea latentă. Ultima parte a modulului este dedicată prezentării, într-o manieră sintetică, a sistemelor informaŃionale de analiză a datelor din CC şi a controverselor generate de utilizarea acestor programe.

În analiza datelor calitative există patru mari tradiŃii: fenomenologică, teoria generată, analiza

narativă şi cea discursivă. În paragrafele următoare vor fi prezentate sintetic primele trei forme de

analiză.

5.1. Analiza fenomenologică interpretativă

Analiza fenomenologică se fundamentează teoretic pe filozofia fenomenologică germană,

dezvoltată de Edmund Husserl la începutul secolul XX şi continuată de Heidegger, Sartre şi Merleau-

Ponty. Filozofia fenomenologică are ca obiect de reflecŃie actul conştient şi modul în care noi

devenim conştienŃi de obiectele, evenimentele, procesele din lume (Holstein şi Gubrium, 1994).

Conceptul de fenomenologie derivă din cuvântul grec phenomenon care semnifică: a se arăta pe sine,

a se pune în lumină. Astăzi este acceptat faptul că termenul de fenomen a creat mult timp confuzie.

Fenomenul poate fi:

• situaŃie – a fi bolnav, a fi promovat, a divorŃa, a deveni părinte, a apela la avort, etc.

• emoŃie – fericire, depresie, gelozie, frică, furie, iubire

• un program, o organizaŃie – ajutorul social, voluntariatul, oraşul multiethnic, corporaŃia

multi-naŃională

Fenomenul reprezintă lumea externă percepută într-un mod specific. Cu alte cuvinte, experienŃa

fenomenologică surprinde relaŃia dintre subiectivitate şi lumea reală.

� Să explice analiza fenomenologică interpretativă

� Să exemplifice strategia teoriei generate

� Să identifice etapele analizei de conŃinut

61

AsumpŃia de la care porneşte fenomenologia este aceea că structura de bază a lumii vii este

experienŃa trăită. ExperienŃa este conceptualizată ca fiind percepŃia lumii şi a propriei persoane în

lume, în momentele în care adevărurile şi valorile se constituie pentru sine. PercepŃiile ne aduc

evidenŃe despre realitate, nu doar aşa cum este ea văzută, dar mai ales cum este trăită. PercepŃia

obiectului/ evenimentului nu este identică nici cu obiectul/evenimentul şi nici cu actul perceptiv.

Trăsăturile fundamentale ale fenomenologiei descrise mai sus, constituie principiile analizei

fenomenologice. Fenomenologia este studiul procesului de conştientizare a obiectelor şi

evenimentelor la care orice om ajunge (Giorgi, 1995). Cercetarea fenomenologică investighează

modul în care persoana percepe lumea sa, încercând să descrie în detaliu conŃinutul şi structura

proceselor de conştiinŃă. Altfel spus, fenomenologia încearcă să facă vizibil invizibilul. Metoda se

bazează pe descripŃiile experienŃelor de viaŃă cotidiană ale participanŃilor şi mai puŃin pe explicaŃii.

ViaŃa cotidiană, de zi cu zi, aşa cum este ea experienŃiată de participanŃi ocupă locul central în

preocupările fenomenologiei. DescripŃiile pot fi obŃinute prin interviuri de profunzime sau pot fi

scrise de persoanele incluse în cercetare. În analiza fenomenologică cercetătorul caută să surprindă

semnificaŃiile de profunzime ale experienŃelor trăite de participanŃi. Scopul final este de a accede la

cunoaşterea autentică a modului în care persoana sau grupul experienŃiază fenomenul, de a

“deschide” o fereastră către experienŃă.

Este important ca analiza fenomenologică să fie distinsă de analiza de discurs. Deşi ambele

metode subliniază importanŃa limbajului, diferenŃa apare în maniera de percepere al rolului cogniŃiei.

Analiza fenomenologică este preocupată de convingerile şi cogniŃiile persoanei, de modul cum

gândeşte şi simte despre subiectul abordat. Deşi analiza fenomenologică recunoaşte că naraŃiunea

verbală nu face neapărat transparente convingerile persoanei, totuşi acordă şanse de accedere la

cogniŃii prin procesul de analiză a transcrierilor relatărilor. Multe din asumpŃiile analizei

fenomenologice sunt fundamentate pe teoria cogniŃiilor sociale (Smith, Jarman şi Osborn, 1999). În

contrast, analiza de discurs este sceptică în privinŃa posibilităŃii de a releva cogniŃiile prin analiza

detaliată a naraŃiunilor verbale. Scopul analizei de discurs este elucidarea relaŃiei şi interacŃiunii dintre

afirmaŃiile verbale ale persoanei şi discursurile preexistente pe care persoana se bazează în procesul

de comunicare.

Analiza fenomenologică este diferită şi de analiza de conŃinut. Analiza fenomenologică nu

este interesată de frecvenŃa de apariŃie a unor cuvinte sau propoziŃii. ÎnŃelegerea semnificaŃiilor

fenomeneor aşa cum sunt ele trăite de participanŃi se realizează în analiza fenomenologică prin relaŃia

interpretativă pe care o are cercetătorul cu transcrierile interviurilor. DiferenŃele dintre analiza de tip

fenomenologic şi cea a teoriei generate este prezentată într-un paragraf ulterior.

Cercetarea fenomenologică are ca punct iniŃial o experienŃă concretă de viaŃă (ex. infertilitate,

boală cronică). Scopul cercetării fenomenologice nu îl constituie conturarea de răspunsuri la întrebări

iniŃiale, ci identificarea a ceea ce este esenŃial în acel fenomen. Surprinderea esenŃialului presupune o

analiză intensă, de profunzime şi interpretativă; în consecinŃă analiza a 6-12 interviuri este suficientă.

Deşi oricare dintre tehnicile calitative pot fi numite metode de profunzime, cu siguranŃă analiza

62

fenomenologică merită acest atribut în cel mai înalt grad. Sarcina cercetătorului este de a face o

imersie în materialele care descriu fenomenul până când semnificaŃia şi esenŃa lucrurilor devin clare

pentru el. În procesul de imersie cercetătorul pune în "paranteză" percepŃiile personale asupra

fenomenului cu scopul de a găsi semnificaŃiile autentice ale fenomenului. Ar fi o greşeală să se

considere că aceste ultime semnificaŃii sunt cele "adevarate" (Moustakas, 1994).

Procesul de pătrunderea a înŃelesului profund al fenomenului se realizează prin diverse

tehnici. Spielberg (cit. în Morse şi Field, 1996) descrie procesul de accedere la esenŃa fenomenului în

şapte secvenŃe:

(1) IntuiŃia este primul pas în procesul fenomenologic. IntuiŃia nu este o iluminare, presupune

dezvoltarea conştiinŃei cercetătorului asupra fenomenului prin ascultare şi privire.

(2) Analiza implică identificarea structurii fenomenului studiat, identificare ce are loc printr-un proces

dialectic (prin conversaŃii cu participanŃi).

(3) Descrierea fenomenului este ceea de a treia fază. În căutarea esenŃei, fenomenologia trece de la

descripŃiile fragmentare la descoperirea aspectelor comune.

(4) Observarea modurilor în care fenomenul prinde contur.

(5) Explorarea conştientă a fenomenului. În acest pas, cercetătorul reflectă asupra relaŃiei proprii cu

fenomenul (afinităŃi, distanŃare, etc.).

(6) În penultimul pas, cercetătorul îşi suspendă convingerile proprii, cunoştinŃele ştiinŃifice realizând

procesul ce poartă numele de reducŃie fenomenologică. Scopul reducŃiei fenomenologice este de a

oferi o descripŃie a esenŃei fenomenului cât mai puŃin marcată de cercetător.

(7) Ultimul pas, de natură hermeneutică implică interpretarea semnificaŃiilor ascunse ale

fenomenului.

5.1.1. Etapele analizei fenomenologice interpretative (AFI)

AFI presupune căutarea şi identificarea firului comun care apare în interviuri printr-un proces

inductiv de explorare şi descoperire. Rezultatele cercetării (în acest caz, temele majore) reies din

datele adunate. Temele sunt concepte semnificative care leagă părŃi importante din interviuri. Temele

mai pot fi definite şi ca patternuri coerente identificate în conŃinutul interviurilor. Temele au un

caracter relativ abstract în cele mai multe dintre cazuri. Ele nu se dezvălui imediat cercetătorului,

semnificaŃiile fenomenului nu sunt transparente la prima citire a interviurilor. Prin urmare, ele trebuie

descoperite printr-un proces de analiză şi interpretare susŃinută din partea cercetătorului. Termenul de

analiză fenomenologică interpretativă introdus de Smith (1999) ilustrează caracterul metodei. Smith,

Jarman şi Osborn (1999) descriu reperele generale care ghidează analiza tematică.

Temă de reflecŃie nr 1. Cum ar arăta un ghid de interviu (ce teme ar trebui atinse) pentru o cercetare fenomenologică a experienŃei durerii în cancer?

63

1. Primul pas în căutarea de teme în transcrierea naraŃiunilor verbale presupune citirea

repetată a transcrierilor cu scopul de a deveni cât mai familiar cu conŃinutul acestora. Fiecare nouă

recitire aduce cu sine noi înŃelesuri pentru cercetător. Este recomandabil ca fiecare transcriere să fie

citită în detaliu înainte de a trece la o a doua. Atunci când sunt transcrise interviurile, este preferabil

să se acorde un spaŃiu suficient de larg atât în partea stângă a foii cât şi în cea dreaptă. În spaŃiul stâng

se notează primele comentarii şi sintetizări, interpretări preliminare sau asocieri generate de lectura

interviului.

2. Se sintetizează notele scrise în partea stângă a foii utilizând marginea dreaptă, unde se

notează temele care reies din conŃinutul interviului, apelând la cuvinte-cheie sau expresii care

surprind esenŃa a ceea este descoperit. Acest proces poartă numele de codare iniŃială. Pentru fiecare

temă identificată se produce un cod. Procesul de codare este în fapt un proces de analiză propriu-zisă

iar codurile sunt reprezentări formale ale gândirii analitice. Codurile pot să ia diferite forme: cuvinte

cheie, numere, puncte colorate, abrevieri - opŃiunea aparŃine cercetătorului. În acest stadiu preliminar,

de codare iniŃială, nu este necesar ca acele cuvintele-cheie să fie definitive dar e important ca ele să

articuleze conceptul identificat. De exemplu, în interpretarea tematică a interviurilor care abordau

durerea cronică, temele identificate în stadiul preliminar al analizei au fost: nesiguranŃă, căutare de

explicaŃii, încercarea de a da un sens suferinŃei, implicaŃii persoanle. În această primă etapă a

analizei tematice, transcrierile sunt tratate ca date potenŃiale şi nu se omit sau selectează părŃi din

conŃinuturi, pe criteriul relevanŃei sau irelevanŃei. Codările iniŃiale trebuie să fie cât mai largi.

3. Pe o pagină separată sunt listate temele identificate şi se caută relaŃiile dintre acestea. În

acest proces apare evident că unele teme pot fi ordonate împreună, după cum teme noi pot să apară. În

momentul în care noi clusteri au fost identificaŃi se reia interacŃiunea cu textul transcrierii pentru a

verifica semnificaŃia celor spuse de participant.

4. Se continuă la fel cu fiecare transcriere pentru a identifica teme comune şi noi. Fiecare

temă este codată pe marginea dreaptă a paginii. Temele noi identificate în interviul al doilea, al

treilea, etc., se verifică şi în transcripŃiile anterioare. Pentru fiecare interviu se realizează aceea pagină

separată care listează temele.

5. Atunci când procesul de căutare de clusteri tematici în fiecare interviu a luat sfârşit, se

trece la căutarea temelor care reflectă experienŃele comune. Toate temele identificate sunt scrise pe o

pagină separată pentru a facilita găsirea de similarităŃi sau conexii între ele. Astfel, se poate pune în

evidenŃă faptul că unele teme pot fi grupate împreună în teme supraordonate care aglutinează temele

disparate. Noi clusteri, cu un grad mai înalt de generalitate se conturează din temele iniŃial

identificate. Acestea reflectă experienŃa comună împărtăşită de participanŃi. Ele sunt la rândul lor

etichetate, deci noi categorii de coduri sunt produse.

6. Se realizează un tabel sintetic care cuprinde temele majore identificate şi ordonate coerent.

De cele mai multe ori, odată cu identificarea temelor sunt conturate şi subtemele adiacente fiecărei

categorii tematice. Tabelul trebuie să cuprindă şi indici care să arate locul unde pot fi găsite pasajele

care ilustrează temele (de obicei se utilizează cuvinte cheie preluate din pasaj şi numărul interviulului,

al paginii şi al paragrafului; ex. 4.11.5). Odată ce acest sistem de codare numeric şi conceptual a fost

64

creat, fiecare interviu este recitit din nou pentru a ne asigura că semnificaŃiile psihologice implicite şi

explicite au fost identificate corect în descripŃii şi că se regăsesc în temele conturate.

7. Temele majore astfel identificate sunt verificate şi prin căutarea discrepanŃelor. Acestea

trebuie să direcŃioneze cercetătorul spre reluarea analizei care este un proces ciclic, reiterativ.

8. În următorul pas, transcrierile se rearanjează în funcŃie de codurile primite. Se crează

fişiere (preferabil în computer, dar pot fi realizate şi prin decupaje propriu-zise) cu pasajele din

interviuri care ilustrează fiecare temă majoră comună. De exemplu, putem avea cinci foldere care

corespund celor cinci teme majore indentificate. Fiecare folder conŃine extrase din interviuri care

ilustrează tema respectivă. Chiar şi în această fază temele pot fi “rafinate” odată cu lecturarea repetată

a pasajelor respective.

9. Stadiul final este acela al trecerii de la texte fragmentate la o perspectivă holistică asupra

datelor. Analiza tematică se traduce într-o naraŃiune. DistincŃia dintre analiză şi producerea unui text

coerent este una falsă. Analiza continuă şi în procesul de scriere. Structura naraŃiunii este dată de

experienŃele comune participanŃilor. Totuşi, aceasta nu implică ignorarea experienŃelor unice sau

contradictorii. Raportul cercetării fenomenologice presupune aceleaşi elemente tipice oricărui raport

de cercetare calitativă, descrise în modulul 2).

Paşii descrişi şi redaŃi sintetic în tabelul 5.1. nu trebuie să se transforme în prescripŃii rigide.

Analiza fenomenologică nu este un proces mecanic. A lucra sistematic este important, dar la fel de

important este a lucra analitic şi creativ. CunoştinŃe, abilităŃi, spirit analitic şi sintetic, creativitate,

practică şi experienŃă, sunt condiŃii esenŃiale pentru a ajunge la semnificaŃiile profunde din relatările

participanŃilor. BalanŃa dintre înŃelegere raŃională şi intuitivă, dintre rigoare sistematică şi creativitate

interpretativă sunt cheia succesului în analiza fenomenologică.

Tabel 5.1. Procesul de analiză fenomenologică interpretativă

1. Citirea şi recitirea repetată a fiecărui interviu şi realizarea unei sintetizări, asocieri şi interpretări

preliminari

2. Căutarea de categorii tematice în fiecare interviu şi codarea lor iniŃială

3. Identificarea relaŃiilor dintre teme şi gruparea temelor în categorii supraordonate

4. Se reia procesul cu fiecare interviu

5. Căutarea experienŃelor comune (un nou set de teme şi coduri sunt produse)

6. Realizarea tabelului sintetic cu temele majore identificate în toate interviurile

7. Căutarea discrepanŃelor

8. Gruparea extraselor care ilustrează temele majore

9. Analiza temelor majore prin crearea unui text narativ (analiză interpretativă)

Temă de reflecŃie nr 2. Cum influenŃează experienŃa cercetătorului şi mediul cultural diferit de provenienŃă, procesul de analiză fenomenologică interpretativă? DaŃi un exemplu Ńinând cont de paşii acestui proces de analiză

65

5.2. Teoria generată

Grounded theory (teoria generată/fundamentată) este o strategie de cercetare calitativă

dezvoltată de Glaser şi Strauss (1967), membrii ai Şcolii de sociologie de la Chicago. Metoda îşi are

rădăcinile în psihologia socială a lui W. James, C.H. Cooley şi W.I. Thomas dar şi în experienŃa

acumulată de cei doi autori în studiul pacienŃilor muribunzi şi ale aspectelor sociale ale morŃii.

ApariŃia metodei face parte din mişcarea sociologiei americane de distanŃare faŃă de abordările

pozitiviste din ştiinŃele sociale şi de conturare a unor tehnici de cercetare care să permită formularea

de teorii bazate pe date experienŃiale şi ancorare în realitate.

Teoria generată (TG) este o strategie interpretativă care împărtăşeşte filozofia analizei

fenomenologice, deşi există şi distincŃii clare între cele două metode (vezi tabelul 5.2). Alte repere

filozofice ale metodei sunt reprezentate de simbolismul interacŃionist, de principiile pragmatismului,

cât şi ale umanismului american (Annells, 1996).

Tabel 5.2. Analiză comparativă a metodei fenomenologice şi a teoriei fundamentate

Analiza fenomenologică Teoria fundamentată

derivă din filozofia fenomenologică derivă din filozofia simbolismului interacŃionist

ia în considerare contextual relaŃional ia în considerare contextual social şi interpersonal

subliniază semnificaŃia experienŃelor trăite subliniază experienŃa şi procesele sociale

subliniază intuiŃia subliniază construcŃia conştientă a semnificaŃiei ia în considerare “comunul” din viaŃa cotidiană ia în considerare inteligenŃa reflexivă şi alegerile

conştiente

orientată spre descoperire orientată spre descoperire

focalizată spre cunoaşterea de tip cum focalizată spre cunoaşterea de tip ce este

interesată de percepŃia timpului şi spaŃiului interesată de percepŃia timpului şi spaŃiului

importanŃa limbajului şi textului importanŃa limbajului şi textului

semnificaŃii construite prin practici cotidiene semnificaŃii exprimate prin simboluri şi interacŃiuni interviul este suficient interviul este completat de observaŃia participativă, şi/sau de analiza de documente analiza datelor generează cazuri paradigmatice analiza datelor generează coduri, categorii, teorii şi şi teme modele

Metoda TG constă în procesul de colectare, analiză şi interpretare de date cu scopul declarat

de a dezvolta o teorie asupra fenomenului studiat şi de a genera modele explicative ale

comportamentului uman (Strauss, 1987). Metoda implică o strategie empirică de cercetare,

respectarea unui set de proceduri ce ghidează cercetarea şi strategii inductive, deductive şi de

66

verificare a analizei de date. Se porneşte de la cazuri, evenimente, experienŃe individuale şi se

dezvoltă progresiv, prin sintetizare, categorii conceptuale abstracte care explică datele cercetării. Cu

alte cuvinte, se porneşte de la un subiect de cercetare şi se ajunge prin analiză inductivă la o teorie

relevantă pentru lumea socială. Un scop declarat al lui Glasser şi Strauss (1967) este acela de a depăşi

prin TG, caracterul descriptiv şi interpretativ al metodei fenomenologice, care îşi propune

surprinderea vocilor participanŃilor.

5.3.1. Stadiile TG

Sunt descrise patru stadii în desfăşurarea TG, deşi trebuie specificat că în realitate cercetarea

nu se desfăşoară liniar, procesul de explorare fiind atât ierarhic cât şi recursiv. În TG cercetătorul se

implică simultant în: colectarea de date, analiza şi categorizarea lor prin dezvoltarea de coduri

deschise, scrierea de note analitice (memo) pentru a explica categoriile dezvoltate, identificarea

categoriei esenŃiale, reluarea paşilor anteriori pentru a verifica şi rafina analiza, dezvoltarea teoriei.

Aşa cum reiese din această succintă descriere, TG implică deliberat interacŃiunea continuă dintre

procesul de adunare de date, cel de analiză şi de elaborare a teoriei (Miller şi Fredericks, 1999).

Descriem în continuare conŃinutul fiecărei etape.

Stadiul 1: adunarea de date se realizează preponderant prin interviuri semi-structurate, dar şi

prin observaŃie şi consultarea de documente (jurnale, scrisori, biografii, materiale mass-media, video-

casete). Cercetătorul adună date, le codează, le analizează şi decide dacă mai are nevoie de noi date

pentru elaborarea teoriei şi ce tip de date. Interviul se transcrie imedit după ce a fost realizat pentru a

fi citit şi analizat. Astfel, intervievatorul poate să adapteze ghidul interviului (prin omiterea sau

introducerea unor topici) în funcŃie de nevoile cercetării. Datele adunate în faza iniŃială direcŃionează

colectarea ulterioară de noi date. Acest fapt permite creaşterea “saturaŃiei” categoriilor identificate

precum şi apariŃia de informaŃii mai puŃin commune. Pentru a descrie modul de colectare de date în

teoria fundamentată, este utilizată uneori analogia cu forma unui furnal (Silverman, 2001). IniŃial,

interesul cercetătorului pentru subiectul abordat este larg, dar pe măsură ce studiul progresează are loc

o focalizare progresivă spre topici specifice.

Primul stadiu din teoria fundamentată mai poartă numele de eşantionare teoretică deoarece

colectarea de date este ghidată mai degrabă de constructe teoretice şi nu de criterii de

reprezentativitate a eşantionului. În prima fază de colectare a datelor cercetătorul foloseşte orice tip de

eşantionare care îi este mai la îndemână. Această fază poartă numele de eşantionare deschisă şi este

acompaniată de procesul de codare deschisă (vezi paragraful următor). În următoarea fază a adunării

de date, cercetătorul va urmări o eşantionare variată (pentru a obŃine date diverse şi a identifica cât

mai multe faŃete ale fenomenului) şi este dublată de codarea axială. În cea de a treia fază, în general

se ia ca reper eşantionarea discriminatorie, care implică o selecŃie directă şi deliberată a persoanelor,

locurilor, documentelor care să verifice şi să confirme eventual, categoria esenŃială şi teoria elaborată.

Această fază de eşantionare este dublată de codarea selectivă.

Stadiul 2: codarea este cea mai importantă procedură de organizare a datelor în teoria

fundamentată. Codarea este un termen generic care descrie operaŃionalizarea datelor brute, mai

67

corect spus conceptualizarea datelor sau dezvoltarea de categorii teoretice. Codarea implică punerea

de întrebări despre semnificaŃia datelor şi oferirea de răspunsuri provizorii. Codul este deci un termen

ce desemnează orice produs al analizei (categorie sau relaŃie între două sau mai multe categorii). Prin

codare, analiza datelor devine un proces sistematic şi riguros prin care se realizează legătura

fundamentală dintre datele brute şi dezvoltarea teoriei. În faza de codare iniŃială datele brute

(transcrierile interviurilor, fişele de observaŃie sau documentele) sunt examinate şi reduse în unităŃi

semantice mici, prin identificarea de concepte sau categorii care sintetizează caracteristicile pasajelor.

În fazele ulterioare de analiză, codarea este direcŃionată către identificarea unor categorii cu un grad

mai înalt de abstractizare şi generalizare care vor fi apoi integrate în teoria elaborată. Strauss şi

Corbin (1998) sugerează trei modalităŃi distincte (amintite deja) de a coda datele; astfel, vorbim de

codare deschisă, axială şi selectivă.

Codarea deschisă presupune realizarea unei analize propoziŃie de propoziŃie, paragraf de

paragraf, respectiv document de document. Fragmentarea datelor are ca scop gruparea lor în categorii

conceptuale care sunt generate de semnificaŃia datelor analizate şi în care acestea se potrivesc.

Codarea deschisă se fundamentează pe procesul de comparare a datelor şi pe cel de punere de

întrebări: “Despre ce este vorba în aceste date?”, “Ce se întâmplă aici?” “Ce fac/ce spun aceste

persoane”? sau “Ce dimensiune indică acŃiunea?”, “Care sunt consecinŃele acŃiunii?”. Pe baza

semnificaŃiilor descoperite în date se generează categorii (aşa numitele categorii substantivale).

Scopul codării deschise este acela de a identifica conceptele generale (categorii, dimensiuni) generate

de însuşi datele cercetării. Este preferabil ca aceste categorii să apară din date şi nu să se impună

asupra datelor prin categorii construite anterior analizei. În codarea deschisă se recomandă:

• identificarea “in vivo” a codurilor (adică în datele obŃinute de la participanŃi) la care se pot

adăuga concepte teoretice existente în teoriile relevante cercetării (ex. putere, mecanism defensiv,

stigma, imaginea de sine, etc.);

• focalizarea pe dimensiunile relevante identificate în cuvinte, propoziŃii, paragrafe;

• localizarea cazurilor comparabile din perspectiva dimensiunilor identificate;

• găsirea unui nume provizoriu fiecărui cod; numele trebuie să fie cât mai specific, cât mai

logic conectat cu datele empirice şi să aibă un caracter activ (care redă procese, acŃiuni şi nu fapte

statice); numele codului poate fi schimbat pe parcursul analizei; ca nume de cod pot fi utilizate şi

expresii relevante folosite de participanŃi;

• verificarea meticulozităŃii codării (dacă codarea a acoperit toate datele);

• notarea, în paralel cu procesul codării, a primelor impresii, idei, gânduri, tentative

interpretative sub formă de note de cercetare sau aşa numitele memo; notele de cercetare reprezintă

pasul intermediar dintre codare şi scrierea primului draft al raportului; aceste note permit trecerea de

la cazuri individuale la definirea patternurilor de acŃiune.

Codarea axială se realizează în faza a doua de codare şi implică analiza intensivă a fiecărei

categorii identificate prin codarea deschisă (categorii substantivale) în scopul descoperiri relaŃiilor

dintre acestea. În acest sens sunt deosebit de utile realizarea de diagrame care să reprezinte relaŃiile

descoperite.

68

Codarea selectivă este faza finală a procesului de codare şi se referă la stabilirea categoriei

pivotale, esenŃială sau centrală (core category) şi a relaŃiilor dintre aceasta şi celelate categorii.

Categoria esenŃială are un grad înalt de generalitate şi abstractizare şi este identificată atât prin

căutarea asocierilor relevante cu alte categorii şi subcategorii, cât şi prin centralitatea sa, frecvenŃa

apariŃiei sale şi implicaŃiile asupra unei teorii mai generale. Figura 6.1 redă relaŃia dintre cele trei

tipuri de codări şi produsele (categoriile) astfel generate.

Stadiul 3: compararea constantă a categoriilor identificate permite căutarea de patternuri

similare şi diferite. Compararea se va realiza la toate nivelurile de analiză şi pe criterii cât mai

diferite: se vor compara cazurile între ele, evenimentele, contextele, codurile, categoriile. Prin această

tehnică, cercetătorul ajunge la o înŃelegere mai nuanŃată a categoriilor identificate. De exemplu, într-

un studiu al durerii în care s-a elaborat categoria experienŃierea emoŃională a durerii fizice,

cercetătorul poate decide să compare experienŃa durerii la femei cu cea a bărbaŃilor, a tinerilor cu cea

a vârstnicilor, a celor îngrijiŃi la domiciliu cu cei spitalizaŃi. Saturarea teoretică este o altă

caracteristică esenŃială în teoria fundamentată. Conceptul vizează preocuparea cercetătorului de a

avea suficiente date pentru o înŃelegere cât mai profundă a fenomenului. Saturarea este mai degrabă o

decizie decât un proces, este decizia luată de cercetător de a opri colectarea de date atunci când acesta

simte că date suplimentare sau analize adiŃionale nu mai generează categorii noi. La un anumit

moment se poate spune că acele categorii identificate sunt saturate în date şi exemple ilustrative,

respectiv că se poate elabora o teorie a fenomenului studiat şi că teoria acoperă toate datele adunate.

“Densitatea conceptuală”, proces relaŃionat cu cel de saturaŃie, defineşte bogăŃia evidenŃelor empirice

pentru modelul generat, sintetizate în multiplicitatea de categorii (Strauss şi Corbin (1998). Trebuie

reŃinut că procesul de codare şi comparare nu se realizează distinct faŃă de cel de intervievare, cel

analitic, scrierea notelor şi formularea de ipoteze. După ce criteriul saturaŃiei a fost atins, cercetătorul

începe să îşi sintetizeze primele note teoretice, trecându-se astfel la ultimul stadium al cercetării.

Stadiul 4: elaborarea teoriei prin integrarea categoriilor identificate pe baza datelor, reprezintă

scopul ultim al metodei. Teoria este definită de Strauss şi Corbin (1998) ca fiind o relaŃie plauzibilă

între concepte şi seturi de concepte, iar metoda dezvoltată de autori are ca obiectiv principal ghidarea

cercetătorului în generarea de teorii. Dacă în primele faze ale studiului, cercetătorul îşi pune întrebări

de genul “care sunt caracteristicile fenomenului”? sau “când se întâmplă acesta”?, pe măsură ce sunt

conturate categorii conceptuale şi relaŃii între acestea, apar alte întrebări: “ce semnificaŃie au

categoriile”?, “au relevanŃă şi pentru alte grupuri de persoane sau în alte circumstanŃe”? Teoria se

construieşte practic pe baza datelor, codurilor, diagramelor, notelor scrise odată cu idenificarea

codurilor (memo) şi a ipotezelor formulate. Spre deosebire de cercetarea pozitivistă care îşi propune

testarea de ipoteze, metoda teoriei fundamentate facilitează apariŃia de ipoteze. În dezvoltarea teoriei,

un pas important este identificarea categoriei supraordonate, care posedă proprietatea de a conecta

toate celelalte categorii. Aşa cum am arătat, aceasta poartă numele de categorie esenŃială (core

category) şi centralitatea ei se fundamentează pe faptul că acoperă o variaŃie largă a fenomenului

explorat. Deseori, categoria esenŃială face referire la un proces social sau psihologic fundamental.

69

Chamberlain (1999) sugerează că în cazul teoriei fundamentate, ar fi ideală situaŃia în care se

conturează doar o singură categorie esenŃială.

Metoda TG generează teorii substantivale, adică teorii cu relevanŃă pentru un domeniu anume,

bine circumscris (ex. delicvenŃa juvenilă, comunicarea medic-pacient, munca în echipă, etc.). şi teorii

formale (generale). Relevarea implicaŃiilor teoriei substantivale asupra altor domenii conduce la

generarea de teorii formale. De cele mai multe, teoriile substantivale sunt implicite în cele formale.

Cercetarea pe baza metodei teoriei fundamentate presupune ca activitatea de consultare a

literaturii de specialitate să aibă loc doar după adunarea de date şi analiza lor preliminară. Scopul

acestei proceduri este ca teoria elaborată să fie puternic fundamentată pe date şi nu pe constructe

teoretice existente, care ar putea influenŃa analiza şi modelul generat. Altfel spus, ideile şi intuiŃiile

cercetătorului se verifică pe baza datelor şi nu pe cea a teoriilor existente. Nu sugerăm omiterea

literaturii relevante, deci ignoranŃă teoretică. Procesul de amânare a cercetării bibliografiei are în acest

caz, un efect formativ pentru scopul final al studiului. ExperinŃa cercetătorului şi cunoştinŃele sale

sunt binevenite în fazele ulterioare dezvoltării teoriei. Aceasta se produce printr-o manieră discursivă,

în sensul sublinierii că realitatea socială nu este "descoperită", ci mai degraba este construită prin

procesul descris mai sus. Teoria trebuie conceptualizată ca ceva fluid, a cărei validitate este afectată

de trecerea timpului şi de condiŃii noi. Scopul elaborării teoriei este de a dezvolta ipoteze. Acestea

sunt testate prin permanenta comparaŃie a datelor care apar în urma unor noi cercetări, realizate în

situaŃii diferite. Cu alte cuvinte, testăm dacă noile date se "potrivesc" sau nu cu teoria creată. În

capitolul I au fost prezentate criteriile de verificare ale oricărei cercetări calitative, criterii care pot fi

aplicate şi în cazul teoriei fundamentate. Odată “construită” teoria, practic se poate trece la demersul

de redactare al raportului de cercetare.

5.3.2. Avantajele TG

Un argument puternic în favoarea teoriei fundamentate se referă la flexibilitatea metodei care

poate fi adaptată la diferite paradigme epistemologice. TG poate fi utilizată de pe poziŃii post-

pozitiviste, constructiviste, feministe, fenomenologice sau critice. Caracterul flexibil al metodei

derivă din natura strategiilor sale inductive. Alte puncte tari ale TG reflectă caracterul ei fundamental,

şi anume, potenŃialul de teoretizarea al procesului de explorare şi cel de generalizare al teoriei

elaborate.

Într-o evaluare generală, se poate afirma că TG nu este nici mai bună nici mai rea decât alte

metode de cercetare calitativă.

Temă de reflecŃie nr. 4 AnalizaŃi comparativ stadiile unui demers de tip teorie fundamentată (grounded theory) cu demersul fenomenologic interpretativ

70

5.3. Analiza de conŃinut

Analiza de conŃinut este o metodă analitică care s-a dezvoltat iniŃial în domeniul comunicării

şi mass-mediei. Astăzi, deşi continuă să fie metoda preponderentă pentru analiza textelor din mass-

media, şi-a extins domeniul de aplicabilitate.

Scopul analizei de conŃinut este identificarea posibilele forme pe care le poate lua fenomenul

social sau psihic investigat şi ilustrarea existenŃei acestor forme (Grbich, 1999). Deşi se încadrează în

cercetarea calitativă, analiza de conŃinut este tehnica cea mai apropiată de abordările cantitative, prin

formă preponderent enumerativă pe care o ia. Tocmai de aceea mai poartă numele şi de metodă de

analiză cvasi-statistică.

Tehnica presupune o încercare de „obiectivare” a conŃinutului verbal, vizual sau scris a unor

mesaje. Obiectivarea are loc prin măsurarea frecvenŃei anumitor unităŃi (cuvinte, fraze, expresii), a

spaŃiului alocat unităŃii (lungimea frazelor sau paragrafelor), a formei pe care o ia (interogaŃii,

afirmaŃii, exclamaŃii), a intensităŃii de manifestare. Metoda implică şi dezvoltarea unui sistem de

categorizare, a unei taxonomii tipice procesului studiat. Sistemul de categorizare poate fi realizat în

două modalităŃi:

(1) prin derivarea anterioară analizei a categoriilor analitice, categorii ce reflectă fie

fenomene sociale sau psihice, fie constructe teoretice sau întrebările din ghidul de interviu; această

variantă este aplicată de cele mai multe ori în analiza de conŃinut numerică sau manifestă; şi

(2) prin citirea atentă a textelor analizate (articole, interviuri) şi identificarea în fiecare text a

topicilor importante; tehnica este utilizată mai ales în analiza de conŃinut calitativă sau latentă.

Acestea devin categorii primare de date, cărora li se atribuie etichete, aşa numitele coduri (ex.:

perceperea riscului, ignorarea riscului, expunerea la risc, etc.). Codarea are avantajul de a reduce

multitudinea şi complexitatea datelor la forme mai uşor de manipulat. În pasul iniŃial, categoriile

primare trebuie să fie suficient de largi (în general 10-15 categorii) astfel încât să permită includerea

unei cantităŃi mari de date. Dacă categoriile sunt prea restrictive de la bun început, puŃine date vor

putea fi incluse în categoriile respective. În pasul următor, cercetătorul va descoperi rapid că în unele

din cele 10-15 categorii identificate există doar unul sau două segmente de date. Apare deci necesară

combinarea categoriile pentru a fi exemplicate prin date bogate. Cele 10 – 15 categorii pot fi reduse la

patru – cinci. Odată ce categoriile sunt suficient ilustrate de date, cercetătorul poate alege să subdividă

categoriile în subcategorii pentru a documenta şi diferenŃele. Când fiecare categorie şi subcategorie

este saturată, cercetătorul descrie categoriile, identifică relaŃiile dintre acestea şi explică contextul în

care ele se manifestă.

Deşi analiza de conŃinut poate lua forme diferite, în funcŃie de caracterul materialului analizat

(programe TV, filme, casete video, articole de revistă sau ziar, cărŃi, scrisori, interviuri, cuvântări

publice, documente publice, mesaje email, etc.) în linii mare se parcurg următorii paşi:

1. se adună documentele (interviurile) necesare analizei;

2. se alege unitatea de analiză (cuvinte, fraze, concepte teoretice, teme);

3. se aplică categoria sau codul (care sunt mutual exclusive) stabilit anterior;

4. se analizează conŃinutul;

71

5. se notează codurile dominante;

6. se descrie patternul detectat, utilizând frecvenŃe, procente sau orice altă formă numerică

identificată;

7. se interpretează relaŃiile dintre teme în termenii ipotezelor generale;

8. se verifică „fidelitatea” interpretării (prin evaluarea similarităŃii de analiză între doi

cercetători).

Unii autori (Morse şi Field, 1996) fac distincŃia între analiza de conŃinut manifestă şi cea latentă.

În analiza manifestă (similară cu cea descrisă anterior, numită şi numerică) cercetătorul identifică

frecvenŃa de utilizare a cuvintelor, propoziŃiilor, descriptorilor, termenilor centrali cercetării. Aceştia

sunt întabelaŃi, astfel încât datele calitative iau o formă numerică. Deşi se consideră că se câştigă

astfel în validitate, se pierde în bogăŃia datelor şi contextul cercetării.

• În analiza de conŃinut latentă (numită şi analiză de conŃinut calitativă) paragrafele

din interviuri sunt recitite în contextul întregului interviu pentru a identifica şi coda temele majore,

recurente, aşa cum s-a descris în paragraful anterior. În acest caz, codurile sunt derivate din conŃinutul

textelor sau transcrierilor. Analiza de conŃinut latentă subliniează mai puŃin aspectul numeric al

datelor cât mai ales aspectele contextuale, ce Ńin de „cum” şi „de ce” apare fenomenul.

Cel mai mare avantaj al metodei rezidă probabil în caracterul său non-intruziv; metoda poate

fi aplicată fără a „disturba” în vreun fel mediul social (spital, şcoală, etc.), materialele putând fi

adunate în afara contextelor în care au fost produse. De asemenea, procedura analitică şi interpretativă

poate fi uşor verificată de orice cititor, atât timp cât datele sunt expuse în tabele, diagrame, matrice

sub forme numerice. ApariŃia diverselor pachete de softuri informatizate a avut un efect facilitator

semnificativ asupra tehnicilor de analiză de conŃinut. Limita analizei de conŃinut constă în limitele

oricărei metode cantitative, şi anume faptul că numerele „nu vorbesc de la sine”. În acelaşi timp, este

adevărat că analiza de conŃinut s-a dezvoltat pe baza efortului de a combina tehnici cantitative cu cele

calitative de interpretare. Totuşi, nu puŃine sunt situaŃiile când se fac interpretări calitative pe baza

unor inferenŃe derivate din artefacte statistice.

5.5. Alte metode de analiză a datelor calitative

Nu este scopul acestui modul să descriem toate strategiile de analiză a datelor calitative, prin

urmare, le vom enumera doar:

• Analiza narativa

• Analiza de discurs

• Analiza conversaŃională

Temă de reflecŃie nr. 5 Ce tipuri de informaŃii se pot obŃine prin analiza de conŃinut? DaŃi exemple

72

• Analiza dramaturgică

•

5.6. Metode de analiză calitativă asistate de computer

Astăzi, cei mai mulŃi cercetătorii calitativi lucrează cu ajutorul computerului, având la

dispoziŃie programe informaŃionale care îl asistă în procesul de analiză a datelor. Programele

informaŃionale de analiză calitativă au deja o istorie veche de 25 de ani. Dacă prima generaŃie de

programe avea doar capacitatea de a sistematiza datele, noile generaŃii sunt mult mai evoluate. Astăzi

se comercializează mai multe pachete informaŃionale de analiză calitativă, dintre care cele mai larg

răspândite sunt: ATLAS/ti, The Ethnograph, NUD*IST, HyperFocus.

Programele se bazează pe un model abstract de cercetare calitativă şi au în general

capacitatea de a realiza următoarele operaŃii asupra datelor: segmentare, identificare de patternuri

regulate, cuantificarea lor, codare, categorizare, comparare, realizarea de legături, construirea de

teorii, includerea datelor video sau audio, reŃinerea tuturor datelor şi recuperarea lor în diverse forme,

etc. Evident, există diferenŃe mari între programele de analiză informaŃională în ceea ce priveşte

capacitatea lor de a opera asupra datelor.

În ciuda proliferării programelor de analiză calitativă şi a dovedirii utilităŃii lor, unii

cercetători continuă să exprime reluctanŃă şi nelinişte legată de “imixtiunea” acestor instrumente de

lucru între cercetător şi date şi de posibile consecinŃe nefaste asupra demersului de analiză calitativă.

Ce nu trebuie uitat nici de către adepŃii analizei asistate de computer, nici de către criticii acesteia,

este că ultimul cuvânt în procesul de analiză interpretativă îl are şi trebuie să îl aibă cercetătorul.

Rezumat

Acest modul trece în revistă principalele strategii de analiză şi interpretare a

datelor de CC, începând cu analiza fenomenologică interpretativă (AFI),

bazată pe trăsăturile filozofiei hermeneutice germane. Cercetarea fenomenologică investighează

modul în care persoana descrie lumea sa. Încercând să descrie în detaliu conŃinutul şi structura

proceselor de conştiinŃă. Ea are ca punct de plecare o experienŃă concretă de viaŃă, care este

analizată în aspectele ei esenŃiale, profunde. Etapele AFI debutează prin căutarea unor teme în

transcrierea naraŃiunilor verbale urmând apoi codarea iniŃială, relevarea relaŃiilor tematice,

gruparea temelor în clusteri şi căutarea unor teme care să reflecte experienŃe comune. Stadiul

final este cel al trecerii de la textele fragmentate la o viziune holistică asupra datelor. Analiza

Temă de reflecŃie nr. 6 Care sunt avantajele şi dezavantajele utilizării programelor informaŃionale de analiză calitativă? OferiŃi exemple

73

narativă vizează identificarea modului în care naraŃiunea unui eveniment aduce o nouă

ordine/identitate în viaŃa persoanei bulversate de respectivul eveniment. Unii autori propun

analiza naraŃiunii la unul din nivelurile: intrapersonal, interpersonal, poziŃional şi social. Teoria

generată/ fundamentată (TG) este o strategie interpretativă care împărtăşeşte filosofia analizei

fenomenologice, deşi există distincŃii clare între cele două. Stadiile TG constă în adunarea de

date, eşantionarea teoretică, codarea sau dezvoltarea unor categorii teoretice, compararea

constantă a categoriilor prin căutarea de pattern-uri similare şi diferite şi, nu în ultimul rând,

elaborarea teoriei prin integrarea categoriilor identificate pe baza datelor. Analiza de conŃinut

vizează identificarea identificarea posibilelor forme pe care le poate lua fenomenul social sau

psihic investigat şi ilustrarea acestor forme. Metoda implică şi dezvoltarea unui sistem de

categorizare a unei taxonomii tipice procesului studiat.

Lucrarea de evaluare nr. 5

Temele se vor preda până la data limită specificată în calendarul cursului. Sarcinile vor fi rezolvate în 3-4 pagini. Se va acorda 1 punct pentru răspunsurile corecte la întrebările 1-4 ale fiecărui modul (astfel încât se pot obŃine maximum de 5 puncte pe temele de semestru

Bibliografie obligatorie

Brocki, J.M., & Wearden, A.J. (2006). A critical evaluation of the use of interpretative

phenomenological analysis (IPA) in health pychology. Psychology & Health, 21, 87-108.

(articolul este ataşat prezentului suport de curs)

De asemenea, veti găsi ataşate prezentului modul, şi alte şi alte trei articole care ilustrează specificul

CC, şi care constituie bibliografie facultativă:

Anderson, E.H, & Spencer, M.H. (2002). A cognitive representation of AIDS: A

phenomenological study. Qualitative Health Research, 12, 1338-1352

1. AnalizaŃi literatura relevantă pentru o problematică din Psihologia SănătăŃii (ex. reprezentarea mentală a bolii, statutul de bolnav, experienŃa unei boli cronice etc.). PropuneŃi o CC specificând modalitatea de culegere a datelor, strategia de interpretare a datelor, modalitatea de lucru. JustificaŃi demersul ales prin apel la datele din literatură dar şi în funcŃie de tipul de concluzii pe care doriŃi să le obŃineŃi

2. Cum influenŃează experienŃa cercetătorului şi mediul cultural diferit de provenienŃă, procesul de analiză fenomenologică interpretativă? DaŃi un exemplu Ńinând cont de paşii acestui proces de analiză

3. AnalizaŃi comparativ stadiile unui demers de tip teorie fundamentată (grounded theory) cu demersul fenomenologic interpretativ

4. Ce tipuri de informaŃii se pot obŃine prin analiza de conŃinut? DaŃi exemple

74

Reventlow, S. (2006) Making the invisible body visible. Bone scans, osteoporosis and

women’s bodily experiences. Social Science & Medicine, 60, 1-12

Remmenick, L. (2006). The quest for the perfect baby: why do Israeli women seek prenatal

genetic testing? Sociology of Health & Illness, 28, 21-53

Bibliografie pentru acest modul Annells, M. (1996) Grounded theory method: philosophical perspectives, paradigm of

inquiry, and postmodernism. Qualitative Health Research, 3, 379-394

Brooks, P. (1994) Psychoanalysis and storytelling. Oxford: Blackwell Chamberlain, K. (1999) Using grounded theory in health psychology. În Qualitative

Health Research: Theories and Methods. Eds. M. Murray şi K. Chamberlain. London: Sage, 183-201

Flick, U. (1995) Social representations. În Rethinking Psychology. Eds. Smith J., Harre R. şi Van Langenhove L. London: Sage, 70- 96

Giorgi, A. (1995) Phenomenological Psychology. În Rethinking Psychology. Eds. Smith J., Harre R. şi Van Langenhove L. London: Sage, 24-42

Glaser, B., & Strauss, A. (1967) The Discovery of Grounded Theory. Chicaco: Aldine

Grbich, C. (1999) Qualitative Research in Health. London: Sage Holstein, J., & Gubrium, J. (1994) Fenomenology, ethnometodology and interpretive

practice. În Handbook of Qualitative Research, ed. Denzin N. şi Lincoln Y

. Morse, J., & Field, P. (1996) Qualitative Research Methods for Health Professionals.

Thousand Oaks, CA: Sage Moustakas, C. (1994) Phenomenological Research Methods. London: Sage Miller, S., & Fredericks, M. (1999) How does grounded theory explain? Qualitative Health

Research, 4, 538-552 Mishler E.G. (1986) Research Interviewing: Context and Narative. Cambridge MA Murray M. (2000) Levels of narrative analysis in health psychology. Journal of Health

Psychology, 5, 337-347 Silverman, D. (2001) Interpreting qualitative data: methods for analysing talk, text and

interaction, London, Sage Smith, J. (1999) Semi-structured interviewing and qualitative analysis. În Rethinking

Methods in Psychology. Eds. J.A. Smith. R. Harre şi L. Van Langenhove, 9-26 Smith, J. Jarman, M., & Osborn, M. (1999) Doing Interpretative Phenomenological

Analysis. În Qualitative Health Research: Theories and Methods. Eds. M. Murray şi K. Chamberlain. London: Sage

Strauss, A. (1987) Qualitative analysis for social scientists. Cambridge: Cambridge University Press

Strauss, A., & Corbin, J. (1998) Grounded theory methodology. În Strategies of Qualitative Inquiry, ed.Denzin N. şi Lincoln Y., 158- 182, Thousand Oaks, CA: Sage

Glosar

Analiza de conŃinut = vizează identificarea posibilele forme pe care le poate lua fenomenul social sau psihic

investigat şi ilustrarea existenŃei acestor forme

75

Analiză fenomenologică interpretativă (AFI) = îşi propune să înŃeleagă specificul experienŃei umane şi

modul în care indivizii o interpretează. Ea are drept scop relevarea semnificaŃiilor respectivelor experienŃe

pentru participanŃi. Termenul de „fenomenologică” vizează explorarea percepŃiilor personale ale individului

sau a explicaŃiilor sale pentru un eveniment, opusă unei încercări de a produce o înregistrare obiectivă a

evenimentului sau stării în sine

Analiza narativă = se focalizează pe modul în care indivizii îşi consstruiesc şi utilizează „naraŃiuni” pentru a

interpreta lumea. NaraŃiunile sunt văzute ca şi produse sociale, generate de indivizi în contextul unor

împrejurări specifice sociale, istorice şi culturale. NaraŃiunile sunt mijloace interpretative prin care oamenii se

preprezintă pe ei înşişi şi în care îşi prezintă lumea lor şi altora

Teoria generată (grounded theory)= Metoda TG constă în procesul de colectare, analiză şi interpretare de

date cu scopul declarat de a dezvolta o teorie asupra fenomenului studiat şi de a genera modele explicative ale

comportamentului uman