Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

of 350 /350
1 Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Transcript of Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Page 1: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

1

Adina Dragomirescu

Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Page 2: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

2

Page 3: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

3

ADINA DRAGOMIRESCU

ERGATIVITATEA: TIPOLOGIE, SINTAXĂ, SEMANTICĂ

Editura UniversităŃii din Bucureşti 2010

Page 4: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

4

ReferenŃi ştiinŃifici: Prof. univ. dr. Gabriela PANĂ DINDELEGAN Conf. univ. dr. Camelia STAN

© editura universităŃii din bucureşti ®

Şos. Panduri 90-92, Bucureşti − 050663; Tel./Fax: 021.410.23.84 E-mail: [email protected]

Internet: www.editura.unibuc.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României

DRAGOMIRESCU, ADINA Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică / Adina Dragomirescu: - Bucureşti: Editura UniversităŃii din Bucureşti Bibliogr. ISBN 978-973-737-806-4

811.135.1’362

Coperta: Alexandru Nicolae

Page 5: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

5

„Deep ergativity in the sense of patient-orientedness or no overal agent-orientedness

is much more widespread than is often assumed” (Wierzbicka 1981: 731)

„Le schème linguistique familier exerce sur la pensée

du chercheur une pression considérable” (Martinet 1968: 199)

„So much about the behavior of verbs

has not been understood” (Levin, Rappaport Hovav 1995: 279)

1 A. Wierzbicka, „Case Marking and Human Nature”, Australian Journal of Linguistics, 1, 43−80.

Page 6: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

6

Această carte reprezintă forma revizuită a tezei mele de doctorat, care a fost

susŃinută în decembrie 2009, la Facultatea de Litere a UniversităŃii din Bucureşti, cu o comisie având următoarea componenŃă: prof. univ. dr. Gabriela Pană Dindelegan (coordonator), prof. univ. dr. Ioana Vintilă-Rădulescu, prof. univ. dr. Mihaela Gheorghe, conf. univ. dr. Camelia Stan şi conf. univ. dr. Cristian Moroianu (preşedinte).

Am lucrat la această temă cu mult entuziasm şi cu multă plăcere, fiind ajutată continuu de multe persoane, cărora le mulŃumesc: doamnei profesoare Dindelegan, pentru tot ce sunt eu acum (nicio listă de mulŃumiri n-ar putea fi completă); doamnei profesoare Camelia Stan, pentru nenumăratele sfaturi şi sugestii, oferite cu multă căldură şi pentru că m-a făcut să nu mai urăsc grupul nominal; doamnei profesoare Rodica Zafiu, pentru încrederea oferită fără rezerve; domnului profesor Chivu, pentru grijă şi delicateŃe; domnului profesor Antonescu, pentru toate mustrările şi încurajările, uneori nerostite, şi pentru că m-a făcut să vin la Litere; şefilor de la Institut (domnul Sala şi doamna Vintilă-Rădulescu), pentru încredere şi pentru „bombardare”; prietenilor mei de la Institut (Ana, Andreea, Blanca, Carmen, Dani, Irina, Isa, Raluca) pentru toate xeroxurile comune, proiectele comune, mesele comune şi pentru atmosfera entuziastă; grupului Compact (Cătă, Cristina, Raluca şi IonuŃ) pentru atmosfera „lucrativă” din timpul facultăŃii şi pentru stabilitatea emoŃională de după; familiei, pentru tot sprijinul; lui Alexandru, pentru că m-a suportat şi continuă să o facă.

Dedic această carte memoriei bunicului meu, Mitică Dragomirescu, pe care l-am pierdut la câteva zile după susŃinerea tezei.

martie 2010 Adina Dragomirescu

Page 7: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

7

Cuprins

Introducere.............................................................................................................. 11 Abrevieri.................................................................................................................. 15 Capitolul 1: Ergativitatea din perspectivă tipologică.......................................... 17

1. Din istoricul studiilor despre ergativitate.................................................... 17 2. Ce este ergativitatea?.................................................................................. 18

2.1. DefiniŃie................................................................................................ 18 2.2. Clasificarea tipologică acuzativ/ergativ acoperă toate limbile lumii?. 19

3. Tipuri de ergativitate................................................................................... 20 3.1. Ergativitatea morfologică (intrapropoziŃională).................................... 20

3.1.1. PosibilităŃi de marcare a relaŃiilor sintactice intrapropoziŃionale............................................................................... 21 3.1.2. Alte aspecte care influenŃează încadrarea tipologică a unei limbi.......................................................................................... 21 3.1.3. PartiŃia morfologică ergativ−acuzativ. Factorii care influenŃează alegerea sistemului............................................................................... 23

3.2. Ergativitatea sintactică (interpropoziŃională)........................................ 27 3.2.1. Limbi cu pivot S/A...................................................................... 27 3.2.2. Limbi cu pivot S/O...................................................................... 28 3.2.3. Limbi cu pivot mixt..................................................................... 29

3.3. Ergativitatea la nivel discursiv/informaŃional....................................... 29 3.4. Ergativitatea la nivel lexical şi semantic............................................... 30

4. DefiniŃii, accepŃii, extinderi ale termenului ergativ(itate).............................. 31 4.1. Alte definiŃii ale ergativităŃii................................................................. 31 4.1.1. Ergativitatea ca variaŃie sintactică............................................... 31 4.1.2. Ergativitatea ca variaŃie actanŃială............................................... 31 4.1.3. Ergativitatea ca tip de construcŃie................................................ 33 4.2. Alte utilizări ale termenului ergativ....................................................... 34 4.3. Cazul ergativ în teoriile localiste........................................................... 34 4.3.1. Cazul ergativ la Hjelmslev........................................................... 35 4.3.2. Cazul ergativ la J. M. Anderson.................................................. 36 5. Ergativ şi pasiv din perspectivă tipologică...................................................... 37 5.1. DefiniŃia pasivului.................................................................................. 38 5.2. RelaŃia dintre ergativ şi pasiv................................................................. 38 5.3. Există pasiv şi în limbile ergative?......................................................... 39 6. Antipasivul....................................................................................................... 40 6.1. DefiniŃia şi funcŃiile antipasivului.......................................................... 40 6.2. RelaŃia dintre aplicativ şi antipasiv......................................................... 44 6.3. Există antipasiv în limbile acuzative?.................................................... 45 7. EvoluŃia sistemelor lingvistice......................................................................... 47 7.1. Există o direcŃie unică a schimbării?...................................................... 48

Page 8: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

8

7.2. Limbile primitive erau limbi ergative?.................................................. 51 7.3. Există o motivaŃie cognitivă pentru ergativitate?.................................. 54 8. Concluzii......................................................................................................... 55

Capitolul 2: De la tipologie la sintaxă: ergativitatea şi conceptele sintactice fundamentale........................................................................................... 57

1. Probleme......................................................................................................... 57 2. Abordări de tip sintactic ale distincŃiei tipologice ergativ/acuzativ................ 59 2.1. Analiza „inacuzativă” a limbilor ergative............................................. 59 2.2. Teoria transparenŃei proiecŃiei verbale.................................................. 60 2.3. Ipoteza ergativităŃii................................................................................ 63 2.4. Parametrul Cazului obligatoriu.............................................................. 63

2.5. Alte abordări generative ale distincŃiei tipologice ergativ/acuzativ....... 65 2.6. O explicaŃie sintactică a partiŃiei morfologice....................................... 67

2.7. Există verbe inacuzative în limbile ergative?........................................ 68 3. Probleme pentru teoria Cazului....................................................................... 68 3.1. Probleme şi soluŃii terminologice.......................................................... 68 3.2. CorespondenŃe între denumirile cazurilor.............................................. 69 3.2.1. Abs. = Ac., Erg. = Nom............................................................... 69 3.2.2. Abs. = Nom. (Erg. = Ac.)............................................................ 69 3.2.3. Abs. = Nom. şi Ac.; Erg. = Erg................................................... 70 3.2.4. Nom. = absenŃa Cazului............................................................... 71 3.3. Ce tip de caz este ergativul?.................................................................. 72

3.3.1. Erg. = caz morfologic.................................................................. 74 3.3.2. Erg. = Caz inerent/lexical............................................................ 75 3.3.3. Erg. = marcare diferenŃiată a subiectului..................................... 77 3.3.4. Erg. = Caz structural.................................................................... 77

4. Subiect şi obiect.............................................................................................. 79 4.1. Se poate formula o definiŃie universală a subiectului?.. ........................ 79 4.1.1. În căutarea unei definiŃii universale a subiectului....................... 79 4.1.2. Nu toate limbile au subiect.......................................................... 81 4.2. Subiect vs pivot, agent, topic................................................................. 82 4.3. Un subiect sau mai multe tipuri de subiect?.......................................... 84 4.4. (A)simetriile subiect/obiect................................................................... 85 5. Tranzitivitatea................................................................................................. 86 5.1. Se poate formula o definiŃie universală a tranzitivităŃii?...................... 86 5.2. Tranzitivitate vs alte concepte............................................................... 88 5.3. ConcepŃia scalară a tranzitivităŃii.......................................................... 89 6. RelaŃia ergativ−pasiv din punct de vedere sintactic........................................ 91 7. Ergativitatea şi nominalizările......................................................................... 93 8. Concluzii......................................................................................................... 94

Capitolul 3: Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative din limba română..................................................................................................... 97

1. DistincŃia tranzitiv/intranzitiv şi Ipoteza Inacuzativă..................................... 97 2. Verbele ergative/inacuzative în lucrările lingvistice româneşti despre limba română.......................................................................... 99

Page 9: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

9

3. DefiniŃie. Clasificare. Principii de stabilire a inventarului............................. 103 3.1. DefiniŃii, probleme terminologice......................................................... 103 3.2. Subclase de verbe inacuzative/ergative................................................. 105 3.2.1. Clasificare sintactică.................................................................... 105 3.2.2. Clasificarea semantică................................................................. 105 3.2.3. Predicate inacuzative vs predicate inergative.............................. 109

3.3. Stabilirea inventarului de verbe inacuzative din limba română............ 110 3.3.1. Principii de stabilire a inventarului.............................................. 110 3.3.2. Inventarul şi clasificarea semantico-sintactică a verbelor inacuzative din limba română.................................................................................. 113

4. Tipuri de abordări............................................................................................ 121 4.1. Abordări sintactice................................................................................. 122

4.1.1. Pornind de la Generalizarea lui Burzio........................................ 123 4.1.2. Categorii funcŃionale responsabile de atribuirea/verificarea Cazului acuzativ..................................................................................... 124

4.2. Abordări semantice................................................................................ 130 4.2.1. Liste de roluri tematice................................................................ 131 4.2.2. Ierarhii.......................................................................................... 132 4.2.3. Critici şi alternative...................................................................... 134

4.3. Abordări „proiecŃioniste”....................................................................... 137 4.4. Abordări „(neo)construcŃioniste”........................................................... 139 4.5. Abordări cognitive.................................................................................. 146

4.6. Rezultate ale unor studii despre achiziŃia limbajului şi despre deficienŃe de limbaj....................................................................................... 149

5. AlternanŃa cauzativă........................................................................................ 150 5.1. Probleme terminologice, definiŃii.......................................................... 150 5.2. ExplicaŃii pentru existenŃa fenomenului................................................ 152 5.3. O unitate lexicală sau mai multe? DirecŃia derivării.............................. 159 5.3.1. Cauzativizare................................................................................ 160 5.3.2. Detranzitivizare/anticauzativizare................................................ 161 5.3.3.1. Modelul lui Chierchia (2004 [1989])................................. 161 5.3.3.2. Modelul lui Reinhart (şi coautori)...................................... 167 5.3.3.3. Critici, alternative............................................................... 172 6. RelaŃia ergativ−reflexiv................................................................................... 174

6.1. DiferenŃe semantice între varianta reflexivă şi cea nonreflexivă a aceluiaşi verb............................................................................................. 176 6.1.1. Tipuri de analize semantice pentru se......................................... 176

6.1.2. Aplicarea acestor analize la limba română.................................. 180 6.1.3. O analiză potrivită pentru situaŃia din limba română.................. 183

6.2. Statutul sintactic al elementului se........................................................ 187 7. Notă despre adjectivele ergative..................................................................... 196 8. Concluzii......................................................................................................... 199

Capitolul 4: Teste sintactice de delimitare a clasei şi relevanŃa acestora pentru limba română.............................................................................................. 201 1. Preliminarii: teste, diagnostice, nepotriviri.................................................... 201 2. Adjectivarea participiului............................................................................... 202

Page 10: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

10

3. SelecŃia auxiliarului de perfect compus şi acordul participiului perfect........ 204 4. Testul obiectului intern.................................................................................. 211 5. Infinitiv vs supin............................................................................................ 216 6. Teste care funcŃionează în alte limbi romanice............................................. 218 6.1. Cliticele pronominale partitive............................................................. 218 6.2. Subiectul postverbal „nud”................................................................... 219 7. Teste care funcŃionează în engleză................................................................. 220 7.1. ConstrucŃia cu expletivul there............................................................. 220 7.2. Inversiunea locativă.............................................................................. 222 7.3. ConstrucŃii rezultative........................................................................... 222 7.4. Prefixarea cu re-.................................................................................... 223 8. Teste propuse pentru limba rusă..................................................................... 224 8.1. Prefixarea cu po-................................................................................... 224 8.2. Genitivul negaŃiei.................................................................................. 224 9. De ce nu funcŃionează (decât parŃial) aceste teste pentru limba română?...... 225 Capitolul 5: Două verbe ergative de tip special: a fi şi a avea............................. 227

1. Statutul special al verbelor a fi şi a avea........................................................ 227 2. Verbul a fi....................................................................................................... 227

2.1. Din istoria interpretării verbului a fi..................................................... 228 2.1.1. Interpretarea din logică............................................................... 228 2.1.2. Abordări logico-semantice.......................................................... 229 2.1.3. Interpretarea din lingvistica generală şi din gramatica comparată................................................................... 229 2.1.4. Abordări sintactice...................................................................... 230

2.2. Date din limbi ergative: concordanŃe.................................................... 231 2.3. Date din latină şi din limbile romanice................................................. 231 2.4. Datele din limba română....................................................................... 232

2.4.1. Valorile verbului a fi din limba română...................................... 232 2.4.2. Analiza sintactico-semantică a verbului a fi din limba română... 234

3. Verbul a avea................................................................................................... 235 3.1. Din istoria interpretării verbului a avea................................................ 236 3.2. Date din limbi ergative: concordanŃe.................................................... 237 3.3. Date din latină şi din limbi romanice.................................................... 238 3.4. Datele din limba română....................................................................... 239

3.4.1. Valorile verbului a avea din limba română................................. 239 3.4.2. Analiza sintactico-semantică a verbului a avea din limba română................................................................................... 242

4. Concluzii comparative ............................................................................. 243 Concluzii................................................................................................................... 245 Anexa 1: Limbi ergative.......................................................................................... 247 Anexa 2: Inventarul verbelor inacuzative/ergative din limba română............... 277

Bibliografie................................................................................................................ 339

Page 11: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

11

Introducere

Ergativitatea reprezintă o temă de cercetare complexă, aflată la intersecŃia mai multor domenii ale lingvisticii − aşa cum reiese din titlul cărŃii, acestea sunt, în primul rând, tipologia, sintaxa şi semantica.

Complexitatea cercetării vizează însă mai multe aspecte: bibliografia străină foarte bogată a problemei; limbile foarte diferite (multe fiind foarte puŃin cunoscute) pentru care a fost studiat fenomenul ergativităŃii; perspectivele teoretice diverse din care a fost/este privită această temă: tipologie lingvistică, gramatică cognitivă, sintaxă (numeroase modele teoretice), semantică, lexic, studiul discursului; găsirea unei punŃi între aceste domenii. Ultimul aspect este şi cel mai solicitant: termenul ergativitate are două accepŃii, aparent fără legătură directă, desemnând, pe de o parte, un tip de limbi (ergative), diferite de limbile familiare nouă (care sunt limbi acuzative), iar, pe de altă parte, o subclasă de verbe intranzitive nonagentive, prezentă în foarte multe limbi ale lumii. Cele două obiective majore ale lucrării sunt legate de aceste două accepŃii: prezentarea ergativităŃii ca fenomen prezent în foarte multe limbi şi analiza sintactico-semantică a verbelor ergative/inacuzative în general şi a celor din limba română în special, obiectivul subsidiar fiind acela de a demonstra că nu este vorba de două fenomene lingvistice distincte, ci de acelaşi fenomen, prezent în grade diferite în majoritatea limbilor.

Necesitatea unei astfel de cercetări este determinată, în mod logic, de lipsa unei monografii româneşti consacrate acestei teme ample, care a beneficiat de o atenŃie cu totul specială în lingvistica străină şi de lipsa unei descrieri a clasei verbelor ergative din limba română. Concepută astfel, lucrarea de faŃă nu se intersectează decât în câteva puncte, în care sunt prezentate studii despre verbele ergative/inacuzative din limba engleză, cu cea a Roxanei-Cristina Petcu, intitulată Ergativity in English and Romance, prezentată de autoare în 2007 ca teză de doctorat şi apărută în anul 2009, la Editura UniversităŃii din Bucureşti.

Structura cărŃii: cartea cuprinde cinci capitole şi două anexe. În primul capitol, Ergativitatea din perspectivă tipologică, am făcut un scurt istoric al

studiilor despre ergativitate, pentru a sublinia că acest domeniu a început să fie studiat din perspectivă tipologică în urmă cu aproximativ 100 de ani şi că evoluŃia cercetării a fost mult îngreunată de lipsa descrierii limbilor care s-au dovedit a fi ergative. DificultăŃile cercetării unor limbi necunoscute, vorbite uneori în zone izolate, au făcut ca metodologia domeniului şi, mai ales, adecvarea terminologiei să evolueze greu. InfluenŃa tiparului lingvistic occidental a avut ca rezultat transformarea morfologiei cazuale a limbilor ergative într-un adevărat repertoriu terminologic (în care mi-a fost destul de greu să mă descurc), iar mecanismele sintactice folosite de unele dintre limbile ergative să capete interpretări dintre cele mai diverse. Modelul adoptat pentru descrierea diferenŃelor dintre limbile acuzative şi cele ergative din punct de vedere tipologic este Dixon (1994), lucrare la care am raportat cea mai mare parte a bibliografiei consultate.

În al doilea capitol, De la tipologie la sintaxă. Ergativitatea şi conceptele sintactice fundamentale, am realizat o prezentare critică a încercărilor de a descrie sintaxa limbilor ergative cu instrumentele folosite pentru descrierea limbilor acuzative. Acest tip de descriere a dominat cercetările despre ergativitate până spre sfârşitul secolului al XX-lea, când au apărut îndoielile lingviştilor referitoare la posibilitatea de a stabili corespondenŃe exacte. Problemele

Page 12: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

12

tratate în acest capitol − abordările de tip sintactic ale distincŃiei tipologice ergativ/acuzativ, reconsiderarea teoriei Cazului, posibilitatea de a descrie limbile ergative folosind concepte sintactice fundamentale pentru limbile acuzative (subiect, obiect, tranzitivitate), asemănările dintre structurile pasive şi cele nominalizate din limbile acuzative şi sintaxa limbilor ergative − urmăresc să demonstreze că, în pofida diferenŃelor tipologice semnificative dintre limbile de tip acuzativ şi cele de tip ergativ, între aceste sisteme lingvistice există asemănări importante, iar instrumentele descriptive folosite pentru limbile acuzative pot fi aplicate, cu rezervă însă şi având în vedere specificul fiecărei limbi, la descrierea limbilor ergative.

În al treilea capitol, cel mai amplu, Semantica şi sintaxa verbelor ergative/ inacuzative din limba română, m-am oprit asupra descrierii semantico-sintactice a verbelor ergative/inacuzative, în general, şi a celor din limba română, în special. Capitolul conŃine o prezentare a studiului verbelor inacuzative în lingvistica românească şi o prezentare „istorică” generală a cercetării verbelor inacuzative, precum şi a abordărilor actuale ale fenomenului, din care am extras aspectele relevante pentru descrierea acestei clase de verbe din limba română. Alte obiective ale acestui capitol sunt: clasificarea semantică şi sintactică a verbelor inacuzative din limba română; prezentarea fenomenului alternanŃei cauzative şi a explicaŃiilor pentru apariŃia acestui fenomen; prezentarea relaŃiei semantice, lexicale şi sintactice dintre ergativ şi reflexiv. Ultimul punct al capitolului are în vedere adjectivele ergative.

Al patrulea capitol este rezervat testelor sintactice pentru delimitarea clasei verbelor inacuzative, a căror folosire este legată de abordarea sintactică, dar care au fost explicate şi din alte perspective. Deşi, aparent, este vorba despre un inventar al diagnosticelor propuse pentru inacuzativitate, unele legate de limba română (adjectivarea participiului, selecŃia auxiliarului de perfect compus, testul obiectului intern, nominalizarea ca infinitiv sau ca supin), altele, formulate pentru alte limbi (limbi romanice, germanice, slave), scopul mai profund al acestui demers este verificarea (şi infirmarea) ipotezei că româna nu este sensibilă la distincŃia sintactică inacuzativ vs inergativ.

Al cincilea capitol este intitulat Două verbe ergative de tip special: a fi şi a avea. Încadrarea acestor verbe în clasa inacuzativelor este o problemă controversată. Prin structura simetrică a acestui capitol, am urmărit, pentru fiecare dintre cele două verbe, istoria interpretării (din diverse domenii, logică, semantică, sintaxă, gramatică comparată, în care s-a încercat fie delimitarea valorilor şi a utilizărilor, fie unificarea interpretării); în privinŃa datelor, am avut în vedere mai întâi limbi ergative, apoi latina şi limbile romanice şi, în sfârşit, româna, pentru care am folosit contextele redate în DA. Scopul acestui demers este adunarea a cât mai multe informaŃii relevante pentru alegerea unei soluŃii unificatoare pentru a fi locativ şi a fi existenŃial, respectiv pentru a avea cu şi fără complement direct. Dacă în prima situaŃie încadrarea în clasa verbelor inacuzative este uşor de demonstrat, în cea de-a doua, soluŃiile de interpretare sunt mai variate, iar considerarea verbului a avea ca fiind verb inacuzativ, mai puŃin certă.

Lucrarea cuprinde şi două anexe, una în care am inventariat şi am descris pe scurt limbile ergative la care se face referire în bibliografia consultată (multe dintre acestea au fost folosite pentru exemplificare în Capitolul 1), şi cealaltă în care am inventariat şi am clasificat verbele ergative/inacuzative din limba română, pe baza DEX 1998, folosind criterii de clasificare sintactice şi semantice.

Precizări metodologice. Din punctul de vedere al conŃinutului, am conceput această lucrare ca pe un traseu gradual în studiul ergativităŃii/inacuzativităŃii. Prima parte a lucrării, bazată pe informaŃiile oferite de studiile de tipologie, de gramaticile descriptive ale anumitor limbi, de câteva cărŃi şi articole monografice despre ergativitate, nu este originală prin

Page 13: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

13

conŃinut. Necunoscând direct vreo limbă ergativă, am preluat informaŃia din bibliografie, pe care am organizat-o astfel încât să răspund la cât mai multe întrebări despre limbile ergative. Al doilea capitol, deşi pare că este un punct de tranziŃie spre studiul verbelor, are un scop clar: folosind diverse interpretări sintactice (oferite pentru funcŃionarea în ansamblu a limbilor ergative sau pentru fenomene particulare), încerc să demonstrez că relaŃia dintre limbile ergative şi verbele ergative nu este numai terminologică, ci se bazează pe o serie de caracteristici comune (este o opŃiune de interpretare fermă, care însă nu este acceptată de toŃi cercetătorii care se ocupă de fenomenul ergativităŃii, mulŃi dintre aceştia considerând că nu există o relaŃie transparentă între limbile şi verbele ergative). Al treilea capitol reprezintă, în mare, încercarea de a aplica diversele modele de analiză propuse pentru verbele ergative/ inacuzative. În această parte a lucrării, a trebuit să fac numeroase opŃiuni de interpretare, însă, de fiecare dată, am prezentat şi celelalte soluŃii oferite, chiar dacă nu le-am folosit pentru descrierea verbelor inacuzative din limba română. În capitolul al patrulea, dezvolt, prezint şi comentez rezultatul abordărilor de tip sintactic ale verbelor inacuzative − testele sintactice propuse pentru diverse limbi − şi încerc să ofer o altă explicaŃie pentru nerelevanŃa majorităŃii acestor teste pentru limba română. Ultimul capitol reprezintă un posibil traseu de a demonstra (ne)apartenenŃa unor verbe (speciale) la clasa inacuzativelor.

Din punct de vedere formal, trebuie făcute câteva precizări. Titlurile cuprinse în Bibliografie au fost parcurse integral şi folosite în lucrare; trimiterile la aceste titluri sunt de tipul [nume (an: pagină)]; pentru studiile pe care le-am folosit ca versiuni preliminare postate pe internet nu am indicat paginile; trimiterile la titlurile care nu sunt cuprinse în bibliografie, pe care le-am cunoscut prin intermediul altor lucrări, sunt date ca note în josul paginii, la prima citare a studiului respectiv. Pentru a nu relua anumite puncte, am apelat la trimiteri de la un (sub)capitol la altul. Am păstrat abrevierile din limba engleză pentru conceptele din gramatica generativă, pe care le-am explicat în lista de Abrevieri. Am încercat să traduc în limba română conceptele teoretice, indicând între paranteze, acolo unde am considerat că este cazul, denumirea originală din engleză şi, mai rar, din franceză. Pentru numele rolurilor tematice, am folosit iniŃiala majusculă numai în situaŃiile în care este vorba clar de numele acestor roluri în teoria generativă, iar pentru conceptele intuitive (de tipul agent, pacient, cauză etc.) am folosit iniŃiala minusculă. Termenul Caz apare cu iniŃială majusculă când se referă la Cazul abstract, şi cu minusculă, când se referă la cazul morfologic. În anumite situaŃii, am folosit pătrate explicative, fie pentru a expune principiile unei teorii lingvistice la care fac referire, fie pentru a descrie modelul propus de un anumit autor; am separat grafic aceste secŃiuni explicative pentru a nu îngreuna expunerea.

Page 14: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

14

Page 15: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

15

Abrevieri

a = micul ~, proiecŃie care găzduieşte argumentul extern al adjectivelor (inergative)

A = subiectul verbelor tranzitive A (poziŃie ~) = poziŃie în care se poate

atribui/verifica un rol tematic Abs./abs. = Absolutiv Ac./ac. = Acuzativ Agr = Agreement (engl.), categoria

funcŃională acord AgrP = Agreement Phrase (engl.), grupul

acordului AgrO/Agr2 = Object Agreement (engl.),

categoria funcŃională acordul obiectului

AgrS/Agr1 = Subject Agreement (engl.), categoria funcŃională acordul subiectului

AgrOP = Object Agreement Phrase (engl.), grupul acordului obiectului

AgrOP = Subject Agreement Phrase (engl.), grupul acordului subiectului

AP = Adjectival Phrase (engl.), grup adjectival

arb = interpretare semantică generică, „arbitrară”, în accepŃia lui Cinque (1988)

AspE = nodul aspectual responsabil de telicitate, în accepŃia lui Borer (1994)

AspEM = nodul aspectual al măsurării evenimentului, în accepŃia lui Arad (1996)

AspOR = nodul aspectual al originii evenimentului, în accepŃia lui Arad (1996)

AspP = Aspectual Phrase (engl.), grupul aspectului; nodul aspectual rezervat măsurării evenimentului, în accepŃia lui Borer (1994)

AspQ = nodul cantitativ care induce telicitatea, în accepŃia lui Borer (2004)

Aux. = auxiliar C = categoria funcŃională

complementizator [+c] = trăsătură semantică primitivă care

denotă cauza unei schimbări (engl. cause change), în accepŃia lui Reinhart

cap. = capitol cat. = catalană CAUS = morfemul cauzativ zero, în

accepŃia lui Pesetsky (1995), Alexiadou, Anagnostopoulou şi Schäfer (2006)

CP = Complementizer Phrase (engl.), grupul complementizatorului

CRE = construcŃie reflexivă ergativă D = categoria funcŃională determinant DP = Determiner Phrase (engl.), grupul

determinantului D-Structură = structură de adâncime Dat./dat. = Dativ ECM = Exceptional Case Marking (engl.),

marcare cazuală excepŃională ECP = Empty Category Principle (engl.),

principiul categoriilor vide, conform căruia o categorie vidă nepronominală trebuie să fie guvernată tematic sau guvernată de un antecedent

engl. = engleză Erg./erg. = Ergativ EM = Event Measurer (engl.), măsura

evenimentului, în accepŃia lui Arad (1996)

EP = Eveniment Phrase (engl.), grupul evenimentului/nodul eventiv, în accepŃia lui Borer (2004)

EPP = Extended Projection Principle (engl.), Principiul ProiecŃiei Extinse

F = categorie funcŃională definită ca alter ego-ul verbului lexical, în accepŃia lui Nash (1997)

fr. = franceză

Page 16: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

16

GB = Government and Binding (engl.), teoria generativă „Guvernare şi legare”

Gen./gen. = Genitiv gr. = greacă GU = Gramatica Universală I = Inflection (engl.), categoria funcŃională

flexiune (a verbului) intranz. = intranzitiv IP = Inflectional Phrase (engl.), grupul

flexiunii (verbale) ISA = Ierarhia SelecŃiei Auxiliarului,

propusă de Sorace (2000) it. = italiană K = categoria funcŃională Caz din

domeniul nominal lat. = latină lit. = literal (traducere literală) LF = Logical Form (engl.), Forma Logică [+m] = trăsătură semantică primitivă care

denotă starea mentală (engl. mental state), în accepŃia lui Reinhart

MD = Morfologia Distribuită N = categoria lexicală nume neerl. = neerlandeză Nom./nom. = Nominativ nom. = nominalizare NP = Nominal Phrase (engl.), grupul

nominal O = obiectul verbelor tranzitive OCP = Obligatory Case Parameter

(engl.), Parametrul Cazului obligatoriu OR = Originator (engl.), originea

evenimentului, în accepŃia lui Arad (1996)

P = obiectul verbelor tranzitive, în accepŃia lui Comrie, Creissels, Croft

p. ext. = prin extindere part. = participiu pers. = persoană PF = Phonological Form (engl.), Forma

Fonologică PM = Programul Minimalist (Chomsky

1995) PP = Principii şi Parametri Pr = categoria funcŃională care reprezintă

relaŃia de predicaŃie, în teoria lui Bowers (2002)

prov. = provensală ptg. = portugheză refl. = reflexiv rel. = relativ(ă) rom. = română S = subiectul verbelor intranzitive Sa = subiectul marcat ca A So = subiectul marcat ca O S-Structură = structură de suprafaŃă sp. = spaniolă Spec = specificator T = Tense (engl.), categoria funcŃională

Timp TP = Tense Phrase (engl.), grupul

timpului t = trace (engl.), urmă Tr = categoria funcŃională tranzitivitate, în

teoria lui Bowers (2002) tranz. = tranzitiv UTAH = Uniformity of Theta Assignment

Hypothesis (engl.), Ipoteza uniformităŃii atribuirii rolurilor tematice, conform căreia relaŃiile tematice identice dintre itemi sunt reprezentate identic la nivel sintactic, formulată de Baker (1988)

v = categorie funcŃională proiectată de verbele tranzitive şi inergative, responsabilă de găzduirea argumentului extern/de agentivitate/de tranzitivitate/de atribuire a Cazului acuzativ (în funcŃie de interpretare)

vb. = verb VP = Verbal Phrase (engl.), grupul verbal X = subiectul verbelor intranzitive, în

terminologia lui Lazard (1994) Y = subiectul verbelor tranzitive, în

terminologia lui Lazard (1994) Z = obiectul verbelor tranzitive, în

terminologia lui Lazard (1994)

Page 17: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Ergativitatea din perspectivă tipologică 17

Capitolul 1

ERGATIVITATEA DIN PERSPECTIVĂ TIPOLOGICĂ

1. DIN ISTORICUL STUDIILOR DESPRE ERGATIVITATE

ExistenŃa ergativităŃii a fost remarcată încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Fenomenul a fost iniŃial pus în legătură cu limbile caucaziene indigene, studiate şi descrise de generalul, inginerul şi lingvistul rus Peter von Uslar în anii 1860 (Hewitt 1987: 319). Fără a vorbi explicit despre ergativitate, în 1896, Schuchardt1 se pare că este primul care descrie acest tip de sistem lingvistic, asociindu-l, mai bine zis confundându-l, cu pasivul. Termenul ergativ este atestat, din câte se ştie, pentru prima dată într-un studiu al lui Dirr din 19122 despre limba rutul, vorbită în Daghestan. Până în 19283, Dirr a înregistrat 35 de limbi caucaziene cu trăsături ergative. Termenul complementar, absolutiv, a fost introdus de Thalbitzer (1911)4, cu referire la combinaŃia S, O din eschimo-aleută (Van de Visser 2006: 8). În 1963, fără să fi cunoscut termenul ergativitate, R. M. W. Dixon5, care a pus ulterior bazele cercetării şi a creat o metodologie pentru acest domeniu, s-a deplasat în Australia cu scopul de a studia limbile triburilor indigene. Teza sa de doctorat (publicată în 1972 − The Dyirbal Language of North Queensland) este o gramatică a limbii dyirbal, care avea pe atunci circa 100 de vorbitori, iar astăzi este (aproape) moartă. Cercetarea lui Dixon a rămas o vreme o simplă descriere a gramaticii acestei limbi, până când i-a prezentat-o, într-o discuŃie privată, lui M. A. K. Halliday. Acesta i-a sugerat că este foarte probabil ca limba dyirbal să fie ergativă. De-abia în 1967, întorcându-se în Australia, Dixon a înŃeles manifestările ergativităŃii în dyirbal, atât la nivel sintactic, cât şi la nivel morfologic. În anii ’70, foarte mulŃi lingvişti sunt interesaŃi de ergativitate. Silverstein explică, într-un studiu conceput în 1973 şi publicat în 19766, partiŃiile ergativ−acuzativ (vezi infra, 3.1.3.) printr-o ierarhie nominală. În 19777, Dixon publică o gramatică a limbii nord-australiene yidiny, apoi, în 19818, un studiu despre limba australiană warrgamay, care 1 H. Schuchardt, „Uber den passiven Charakter des Transitives in den kaukasischen Sprachen”, Comptes rendus de l’Académie de Vienne, apud Tchekhoff (1978: 12). 2 A. Dirr, „Rutulskij jazyk”, Sbornik Materialov dlya Opisaniya Plemen Kavkaza, Tbilisi, 42, 3, p. 1−204, apud Dixon (1994: 3). 3 A. Dirr, „Einführung in das Studium der kaukasischen Sprachen”, Leipzig, Verlag der Asia Major, apud Dixon (1994: 3). Tchekhoff (1978: 12) indică drept primă atestare a termenului acest studiu, pe care îl datează 1929. 4 W. C. Thalbitzer, „Eskimo”, în: F. Boas (ed.), Handbook of American Indian Languages, partea I, Washington D. C., Smithsonian Institute, p. 967−1069. 5 În prefaŃa cărŃii Ergativity, Dixon expune traseul cercetărilor sale şi evoluŃia concepŃiei despre ergativitate determinată de lărgirea inventarului de limbi ergative cunoscute. 6 M. Silverstein, „Hierarchy of Features and Ergativity”, în: R. M. W. Dixon (ed.), Grammatical Categories in Australian Languages, Canberra, Australian Institute of Aboriginal Studies şi New Jersey, Humanities Press, p. 112−171. 7 R. M. W. Dixon, A grammar of YidiI+ Cambridge, Cambridge University Press. 8 R. M. W. Dixon, „Warrgamay”, în: R. M. W. Dixon şi B. J. Blake (eds.), Handbook of Australian Languages, vol II, Canberra, ANU Press şi Amsterdam, John Benjamins, p. 1−144.

Page 18: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu 18

ilustrează trecerea de la sistemul ergativ la cel acuzativ. Lucrarea editată de B. Comrie în 19819 aduce noi informaŃii despre limbile ergative caucaziene şi iraniene. În 198810, T. Andersen infirmă convingerea lui Dixon11 că nicio limbă africană nu e ergativă. În ultimii 30 de ani, interesul pentru ergativitate a crescut foarte mult. Odată formulată o teorie coerentă asupra ergativităŃii, teorie combătută şi reînnoită permanent, s-a constatat că tot mai multe limbi corespund descrierii acestui tip de sistem lingvistic, într-o măsură mai mare sau mai mică. Dacă iniŃial s-a crezut că ergativitatea este limitată la unele limbi caucaziene, cu timpul, s-a constatat că fenomenul este răspândit în toată lumea − Australia, Siberia, Iran, Africa, America de Sud, Alaska, Europa −, într-un sfert dintre limbile lumii putându-se identifica anumite caracteristici ergative (Dixon 1994: 2).

Fenomenul a fost popularizat în lumea lingvistică nu numai prin numeroase contribuŃii individuale ale cercetătorilor, dintre care numai o parte au fost incluse în bibliografia acestei lucrări, ci şi în mod organizat, prin numere tematice ale unor reviste importante (de exemplu, Lingua, vol. 71, 1987, coordonat de R. M. W. Dixon, Recherches linguistiques de Vincennes, nr. 27, 1998) şi prin organizarea de conferinŃe şi de ateliere despre ergativitate (de exemplu, Workshop on Ergativity, University of Toronto, Canada, 2002; MIT Ergativity Research Seminar, 2007; EHU International Workshop on Ergative Languages, Bilbao, 2009).

2. CE ESTE ERGATIVITATEA?

Ergativitate şi ergativ sunt termeni care circulă în lingvistica actuală cu foarte multe accepŃii, determinate, de obicei, de domeniile lingvistice diferite în care este folosit termenul. În continuare, voi încerca să răspund la întrebarea „Ce este ergativitatea?” din punctul de vedere al tipologiei lingvistice. Alte utilizări ale termenului vor fi discutate mai jos (vezi infra, 4.).

2.1. DefiniŃie12 O limbă este ergativă dacă subiectul unui verb intranzitiv (S) are un comportament

identic cu obiectul direct al unui verb tranzitiv (O), dar diferit de subiectul unui verb tranzitiv (A) (Dixon, 1979: 60, 1994: 1).

Din punct de vedere morfologic, „comportament identic” înseamnă acelaşi caz

morfologic, de obicei absolutiv pentru S şi O şi ergativ pentru A. O limbă este de tip acuzativ dacă acelaşi caz, nominativul, marchează subiectul verbelor tranzitive şi subiectul verbelor intranzitive, iar un alt caz, acuzativul, marchează obiectul direct al verbelor tranzitive (Dixon 1994: 1). Marcarea acestor constituenŃi poate fi schematizată astfel:

9 B. Comrie (ed.), The Languages of the Soviet Union, Cambridge, Cambridge University Press. 10 T. Andersen, „Ergativity in Päri, a Nilotic OVS Language”, Lingua, 75, p. 89−324. 11 Exprimată cu un an înainte, în introducerea la numărul special al revistei Lingua, 71, nota 1, p. 1. 12 În această lucrare, am adoptat definiŃia ergativităŃii dată de Dixon (1994), precum şi tipurile de ergativitate propuse de acest autor. Alegerea nu a fost, desigur, întâmplătoare: Dixon descrie ergativitatea, mai ales din punct de vedere tipologic, dar şi sintactic, nu din perspectiva lingvistului de birou, ci din aceea a omului care a făcut eforturi enorme de a învăŃa unele dintre aceste limbi, pentru a putea intra în contact cu vorbitorii lor. Acest lucru nu înseamnă că, deşi acceptat şi continuat de multe cercetări ulterioare, modelul de descriere propus de Dixon nu a fost contestat. Pe cât posibil, am încercat să prezint şi opiniile diferite de cea a lui Dixon, opinii care, luate cu toată rezerva necesară, pot fi utile pentru o prezentare generală a fenomenului de care mă ocup.

Page 19: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Ergativitatea din perspectivă tipologică 19

A Ergativ Nominativ S Absolutiv Acuzativ O

Dixon (1994: 9)

Din punct de vedere sintactic, „comportamentul identic” are în vedere constrângerile de coreferenŃialitate în formarea frazelor, atât în coordonare, cât şi în subordonare. Dacă aceleaşi constrângeri privesc poziŃiile S şi O, dar nu şi poziŃia A, atunci limba are sintaxă ergativă. Dacă aceleaşi constrângeri privesc poziŃiile S şi A, dar nu şi poziŃia O, atunci limba este acuzativă din punct de vedere sintactic. 2.2. Clasificarea tipologică acuzativ/ergativ acoperă toate limbile lumii?

ÎmpărŃirea limbilor în acuzative şi ergative funcŃionează însă numai la nivel teoretic,

pentru că, în realitate, după cum observă Dixon (1994: 6), multe limbi au caracteristici atât de tip acuzativ, cât şi de tip ergativ, grupând în anumite construcŃii S şi A, iar în altele, S şi O − „ergativitatea mixtă”. Dixon (1994: 23) arată că limbile lumii sunt de două tipuri, în funcŃie de strategiile pe care le folosesc pentru a marca „cine ce face”:

(a) limbi în care marcarea are bază sintactică; (b) limbi în care marcarea are bază semantică. În limbile de tip (a), fiecare verb are un sens prototipic, argumentele verbului fiind

marcate gramatical, pe baza funcŃiei pe care o au (A, S, O), funcŃie determinată de semantica verbului. RelaŃiile sintactice au un rol crucial, intermediind între semantică şi marcarea gramaticală. Limbile de tip (a) funcŃionează conform principiului valenŃelor şi al operaŃiilor sintactice (pasivizare, antipasivizare, încorporarea nominalelor). Reducerea valenŃelor şi alte operaŃii sintactice sunt determinate de doi factori: utilizarea neprototipică a unui verb şi necesitatea creării unui pivot sintactic (vezi infra, 3.2.) pentru operaŃiile de coordonare şi de subordonare. Alături de limbi precum ciukotă, mam, engleză etc., româna se înscrie în tipul (a).

În limbile de tip (b), verbul se comportă diferit de la o apariŃie la alta, marcarea fiind influenŃată de semantica structurii − marcarea gramaticală descrie direct conceptualizarea unei situaŃii, fără legătură cu relaŃiile sintactice. De exemplu13, în limba manipuri, există trei sufixe diferite care se ataşează numelor şi pronumelor: un sufix pentru entitatea care controlează acŃiunea (inclusiv forŃele naturii), alt sufix pentru entitatea animată afectată de acŃiune şi un alt sufix pentru entitatea indirect implicată sau secundar afectată de acŃiune (łintă, Sursă, Experimentator, Pacient, Beneficiar, Locativ).

Denumirile cazurilor nominativ, acuzativ, absolutiv, ergativ − arată Dixon (1994: 30) − trebuie restrânse la limbile în care marcarea are bază sintactică (tipul (a)), cazurile indicând relaŃii sintactice. Pentru limbile în care marcarea are bază semantică (tipul (b)), este de preferat să nu se dea o anumită denumire cazuală sufixelor care au diverse roluri semantice.

13 Dixon (1994: 33−34) înregistrează şi alte limbi în care marcarea are bază semantică sau care combină marcarea pe baze semantice cu cea pe baze sintactice: folopa (Papua Noua Guinee), wakhi/waxi (limbă sud-est iraniană).

Page 20: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu 20

O poziŃie radicală este cea a lui Haig (1998: 171), care susŃine − cu argumente din limba kurdă, care are partiŃie morfologică ergativă determinată de timp (vezi infra, 3.1.3.(c)), dar sintaxă de tip acuzativ − că limbile ergative sunt un „artefact tipologic”, în ciuda numeroaselor încercări din anii ’80 de a demonstra că limbile ergative şi cele acuzative sunt fundamental diferite.

Van de Visser (2006: 2) a formulat ipoteza că toate limbile naturale sunt fundamental de tip nominativ−acuzativ, iar ergativitatea apare numai în limbile în care unul sau mai multe argumente ale verbului sunt realizate obligatoriu ca pronume. Autorul a pornit de la Dixon (1994: 2), care observă că ergativitatea are un anumit rol numai în 25% dintre limbile lumii. Ideea că ergativitatea este un fenomen marcat este sugerată de faptul că există limbi în care manifestările ergativităŃii sunt total absente. Analiza propusă de Van de Visser arată că „adevărata” ergativitate sintactică (vezi infra, 3.2.) din dyirbal reprezintă rezultatul topicalizării argumentului O, iar construcŃia alternativă, în care A ar fi topicalizat, nu (mai) există, ceea ce explică lipsa construcŃiei sintactic acuzative din această limbă. Şi la Creissels (2004a) apare ideea că structurile ergative sunt marcate tipologic.

Voi reŃine însă perspectiva moderată a lui Dixon: distincŃia tipologică ergativ/acuzativ are în vedere numai limbile în care marcarea are bază sintactică (care sunt mult mai numeroase decât cele în care marcarea are bază semantică, limbi despre care se ştiu destul de puŃine lucruri), iar în interiorul acestei clase, unele limbi sunt integral acuzative, altele, integral ergative şi foarte multe amestecă cele două tipuri.

3. TIPURI DE ERGATIVITATE

Detaliind definiŃia ergativităŃii, am arătat că aceasta poate fi interpretată atât pentru nivelul morfologic, cât şi pentru cel sintactic (vezi supra, 2.1.). Multe dintre limbile care au morfologie (predominant) ergativă au sintaxă de tip acuzativ (Dixon 1994: 13). Ergativitatea morfologică şi ergativitatea sintactică sunt considerate de mulŃi cercetători (Dixon 1994: 15; Haig 1998: 152 şi alŃii) ca fiind parametri diferiŃi şi independenŃi, dar a fost formulată şi ipoteza că nu se justifică o separare a celor două tipuri de ergativitate (vezi Capitolul 2, 2.). Pentru alte teorii, vezi infra, 4.1.

3.1. Ergativitatea morfologică (intrapropoziŃională)

Reluând definiŃia ergativităŃii, o limbă este ergativă morfologic dacă S este marcat la fel ca O (absolutiv), dar diferit de A (ergativ). O limbă este acuzativă morfologic dacă S este marcat la fel ca A (nominativ), dar diferit de O (acuzativ). Sistemele tripartite, în care A, S şi O sunt marcate diferit, sunt foarte rare. Cele mai numeroase sunt sistemele acuzative.

Deşi, în studiul din 1979, Dixon foloseşte numai termenul de ergativitate morfologică pentru primul tip de ergativitate pe care îl identifică, în cartea din 1994 adaugă, în paranteză, denumirea intrapropoziŃională, subliniind astfel faptul că mijloacele de marcare a morfologiei ergative, precum şi a morfologiei acuzative nu sunt, cu excepŃia marcării cazuale, propriu-zis morfologice, ci, mai degrabă, sintactice.

Page 21: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Ergativitatea din perspectivă tipologică 21

3.1.1. PosibilităŃi de marcare a relaŃiilor sintactice intrapropoziŃionale Marcarea constituenŃilor S, A şi O se poate face prin mai multe mijloace14,

inventariate şi descrise de Dixon (1994: 39−48): folosirea anumitor cazuri, particule sau adpoziŃii, acordul verbal şi pronominal sau, frecvent, o combinaŃie a acestor posibilităŃi. (a) Marcarea cazuală apare în două ipostaze: în unele limbi (latina, dyirbal) este obligatorie, iar în altele apare numai în situaŃii de ambiguitate (motu, dhalanji, wangkumara, gazali). (b) Particulele şi adpoziŃiile prezintă aceleaşi posibilităŃi de marcare ca şi sistemul cazual, însă există foarte puŃine limbi care folosesc acest tip de marcare (japoneza şi, dintre limbile ergative, tongana). (c) Acordul contribuie la marcarea relaŃiilor sintactice în măsura în care verbul lexical sau auxiliarul include un afix conŃinând informaŃii (privind persoana, numărul, genul) despre nominalul aflat într-o anumită poziŃie sintactică. În sistemele ergative, un afix conŃine informaŃii despre S şi O, iar alt afix, informaŃii despre A (limbile din familia maya, abhaza). În sistemele acuzative (de exemplu, limba swahili din grupul bantu), un afix verbal poate conŃine informaŃii despre nominalul aflat în poziŃia S sau A, iar alt afix, despre O. Woolford (1999)15 a analizat posibilitatea de apariŃie a acordului de tip ergativ (verbul se acordă cu S şi O, nu şi cu A) în absenŃa cazului ergativ. Noile informaŃii tipologice au evidenŃiat faptul că există două tipuri diferite de acord ergativ: un tip de acord este dependent de Caz (în hindi), celălalt este independent de Caz (în jacaltec, selayarese, abhază). Primul tip de acord apare numai în limbile care au caz ergativ sau dativ morfologic. Cel de al doilea tip de acord apare atât în limbile de tip acuzativ, cât şi în cele de tip ergativ, ca urmare a tendinŃei puternice de a nu marca de două ori (prin caz şi prin acord) obiectul în acuzativ, însă nu este vizibil în limbile cu acuzativ marcat morfologic.

Reilly (2004), acceptând ipoteza lui Woolford (1999), analizează relaŃia dintre diferitele fenomene cărora li se aplică termenul „ergativitate”, argumentând că tiparele ergative nu au aceeaşi explicaŃie: în anumite sisteme de acord verbal, ergativitatea sau partiŃia ergativă poate fi explicată de fenomene care au loc la interfaŃa sintaxă−fonologie, mai degrabă decât de atribuirea Cazului în sintaxă.

Folosind date din limba texistepec popoluca, Reilly (2007) demonstrează că anumite tipare de acord verbal ergativ sunt greu de explicat dacă se consideră că sunt determinate de atribuirea Cazului ergativ în sintaxă (nu numai nominalele în ergativ impun acord). Concluzia mai generală este că dacă o limbă are caz ergativ, acordul se face fie cu nominalul în ergativ, fie cu „subiectul” convenŃional.

3.1.2. Alte aspecte care influenŃează încadrarea tipologică a unei limbi

Pentru încadrarea tipologică a unei limbi, Dixon consideră că trebuie avute în vedere şi alte aspecte: topica, importanŃa factorului semantic, semnificaŃia lipsei marcării.

(a) Dacă se consideră că ordinea cuvintelor este importantă pentru stabilirea specificului tipologic al unei limbi, fiind în strânsă relaŃie cu funcŃiile sintactice, se pot contura două posibilităŃi:

● în unele limbi, ordinea cuvintelor indică funcŃiile sintactice; dacă topica este SV pentru intranzitive şi AVO pentru tranzitive sau VS pentru intranzitive şi OVA pentru

14 Oyharçabal (2000) vorbeşte, referindu-se la limba bască, despre codificare nominală (prin caz, postpoziŃii, particule, topică) şi codificare verbală (prin acord). 15 E. Woolford, „More on the Anaphor-Agreement Effect”, Linguistic Inquiry, 30, p. 257−287.

Page 22: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu 22

tranzitive, limba este considerată acuzativă (de exemplu, engleza); dacă topica este SV pentru intranzitive şi OVA pentru tranzitive sau VS pentru intranzitive şi AVO pentru tranzitive, limba este considerată ergativă16 (de exemplu, päri, kuikúro, nadëb, huastec);

● în limbi ca dyirbal, există alte mecanisme care indică funcŃiile sintactice, topica fiind relevantă numai din punctul de vedere al organizării informaŃionale, „dat” vs „nou”, dar fără a se încălca regulile morfosintactice ale limbii.

Tchekhoff (1978: 32) atrage atenŃia că marcarea exclusiv prin topică este potrivită pentru sistemele acuzative, în care cei doi participanŃi au o poziŃie simetrică faŃă de predicat, însă nu sunt cunoscute limbi ergative în care agentul să fie marcat numai prin poziŃie, pentru că participanŃii nu au o poziŃie simetrică faŃă de predicat.

Topica nu poate funcŃiona însă drept criteriu unic pentru separarea acuzativ/ergativ şi pentru că este un parametru condiŃionat geografic şi genetic (Siewierska 1998: 6): limbile indigenilor din Caucaz − fără să aibă un comportament unitar din punctul de vedere al distincŃiei acuzativ/ergativ − tind să fie head-final (Siewierska 1998: 2), însă limbile nord-caucaziene sunt mai permisive din punctul de vedere al topicii, libertatea de topică asociindu-se cu marcarea morfologică şi cu prezenŃa acordului (Siewierska 1998: 7); limbile din extremităŃile estice şi sudice ale Europei (familia nakh, kartvelian, limbile nord-vest caucaziene, altaice şi unele limbi uralice) sunt SOV; limbile celtice şi cele din vestul Europei sunt VSO; între aceste două areale sunt limbi SVO (Siewierska 1998: 6). Dryer (1998: 283), analizând limbile eurasiene actuale, ajunge la o generalizare geografică şi mai largă: limbile din Europa (cu o excepŃie, basca) au topică VO, iar cele din Asia, cu excepŃia sud-estului extrem, au topică OV.

(b) Baza teoretică a descrierii făcute de Dixon, în afara oricărui model teoretic, este considerarea constituenŃilor S, A şi O ca fiind primitive sintactico-semantice universale (Dixon 1994: 6).

Nominalul aflat în poziŃia A se identifică cu Agentul (pentru verbele de acŃiune), cu Sursa (pentru verbe ca ‘a da’) sau cu Experimentatorul (pentru verbele de percepŃie). A reprezintă deci participantul cel mai important pentru realizarea activităŃii, cel care poate iniŃia şi controla activitatea, de unde decurge obligativitatea trăsăturii [+ Uman] (Dixon 1994: 8).

Nominalul aflat în poziŃia S reprezintă subiectul (unicul argument al) intranzitivelor agentive şi al celor nonagentive. Acest nominal primeşte cazul nemarcat − absolutivul în dyirbal, nominativul în latină − şi este, de obicei, primul din stânga. Rolul argumentului S nu se poate defini în termeni semantici, deşi, din acest punct de vedere, Dixon (1994: 53) identifică un Sa (subiect al unor verbe intranzitive ca jump ‘a sări’, speak ‘a vorbi’, care are control asupra acŃiunii) şi un So (subiect al unor verbe intranzitive ca die ‘a muri’, break ‘a se rupe’, incapabil de control asupra acŃiunii). Faptul că S are trăsături asemănătoare atât cu A, cât şi cu O explică existenŃa limbilor ergative (în care asemănarea dintre S şi O este decisivă), a limbilor acuzative (în care asemănarea dintre S şi A este decisivă) şi a limbilor care marchează diferit cele trei argumente (în care decisivă este diferenŃa dintre S, A şi O).

Nominalul aflat în poziŃia O este definit ca fiind „celălalt rol” (dacă într-o structură există un rol A), sau ca fiind rolul cel mai afectat de activitate. (c) De obicei, nominativul şi absolutivul sunt termenii nemarcaŃi, iar acuzativul şi ergativul, termenii marcaŃi, însă paralelismul nu e complet, pentru că este atestată situaŃia în

16 Dixon (1994: 52) arată că pentru caracterizarea unei limbi ca fiind ergativă parametrul topicii nu este suficient (fiind de multe ori influenŃat de factori pragmatici); acesta trebuie deci să se combine cu alte caracteristici ergative.

Page 23: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Ergativitatea din perspectivă tipologică 23

care acuzativul e nemarcat, iar nominativul, marcat, nu însă şi situaŃia în care absolutivul e marcat, iar ergativul, nemarcat (Dixon 1994: 11).

Dixon (1994: 57) formulează două generalizări cu privire la realizarea cazuală: ● Generalizare formală: Dacă un caz are realizare Ø sau un alomorf Ø, atunci acest

caz este absolutivul sau nominativul. ● Generalizare funcŃională: Dacă un nominal este obligatoriu în propoziŃie, atunci

acesta este în cazul nominativ sau absolutiv; nominalul în ergativ sau în acuzativ este omisibil în anumite condiŃii.

Generalizarea formală reflectă şi una dintre regulile universale formulate de Greenberg (1966)17 − regula 38 − (Comrie 1989: 126): într-un sistem cazual, singurul caz care are numai marcare Ø este cel care include şi subiectul unui verb intranzitiv (adică, în terminologia lui Dixon, S, care este în cazul absolutiv, nemarcat).

Cazul nemarcat (absolutivul, nominativul)18 − arată Dixon (1994: 58) − este aproape întotdeauna folosit pentru a reda relaŃiile sintactice de bază, pe când formele marcate (ergativul şi acuzativul) au, de cele mai multe ori, şi alte utilizări. Este cunoscută, în acest sens, utilizarea pe scară largă a acuzativului cu diverse valori, în limbile romanice, unde acuzativul a preluat şi valorile ablativului latinesc. În paralel, ergativul poate fi folosit cu valoare instrumentală (dyirbal, avar), locativă (kuikúro), cu valoare de genitiv (eschimosă, lak) sau de caz oblic (burushaski). Între absolutiv şi nominativ − notează Dixon (1994: 58) − există o asimetrie: absolutivul este întotdeauna nemarcat în raport cu ergativul, pe când nominativul este de obicei19 nemarcat în raport cu acuzativul.

3.1.3. PartiŃia morfologică ergativ−acuzativ. Factorii care influenŃează alegerea sistemului Deşi o limbă are la dispoziŃie cele trei posibilităŃi de marcare intrapropoziŃională, de

cele mai multe ori nu alege niciuna dintre ele, ci preferă un amestec de strategii de tip acuzativ şi de tip ergativ pentru marcarea funcŃiilor sintactice. Alegerea, pentru anumite structuri ale limbii, a tiparului acuzativ şi, pentru alte structuri ale limbii, a tiparului ergativ20, situaŃie cunoscută în bibliografie sub numele de partiŃie ergativ−acuzativ (engl. split ergative-acusative) sau grade de ergativitate (Levin 1983: 12), este condiŃionată de anumiŃi factori21, care sunt discutaŃi în continuare.

17 J. H. Greenberg, „Some Universals of Grammar with Particular Reference to the Order of Meaningful Elements”, în: J. H. Greenberg (ed.), Universals of Language, Cambridge, Massachusets, London, England, MIT Press, p. 73−113. 18 În acest fel, Dixon stabileşte corespondenŃa Abs.−Nom. şi Erg.−Ac., asupra căreia s-au formulat numeroase ipoteze − vezi Capitolul 2, 3.2. 19 Dixon (1994: 63) discută situaŃia unor limbi în care nominativul este marcat: limbile din familia nord-africană cushitic; limbile berber, vorbite în Maroc şi în Algeria; limba africană ergativă päri, în care nominativul e marcat în structurile imperative şi în cele mai multe dintre propoziŃiile subordonate; limba shokleng, din familia sud-americană jê, în care nominativul e marcat pentru forma activă. 20 Comentând această situaŃie existentă în unele limbi, Lazard (2001: 281) propune o tripartiŃie a limbilor, care să prezinte o continuitate: limbi acuzative > limbi duale > limbi ergative. Terminologia lui Lazard este destul de inexactă: conceptul limbi duale poate trimite la limbi care au distincŃia singular/dual/plural; în plus, limbă duală nu explică situaŃia coexistenŃei celor două sisteme lingvistice, acuzativ şi ergativ, mai mult decât partiŃia ergativ−acuzativ. 21 În studiul din 1979, Dixon înregistrează numai trei factori: semantica verbului, semantica nominalelor şi timpul/aspectul; în cartea din 1994, autorul completează factorul timp/aspect şi cu modul şi adaugă al patrulea factor, propoziŃie principală vs subordonată.

Page 24: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu 24

(a) Semantica verbului Mai sus (3.1.2(b)), am subliniat importanŃa factorului semantic pentru încadrarea tipologică a unei limbi. Este momentul să detaliez această observaŃie, odată cu Dixon (1994: 70), care împarte limbile ce disting între Sa şi So în două categorii.

● Limbile în care se manifestă scindarea subiectului intranzitivelor (engl. split-S) sunt caracterizate prin marcare sintactică, ceea ce înseamnă că fiecare verb are o matrice sintactică a marcării cazuale sau a marcării prin acord, matrice care se păstrează indiferent de semantica anumitor utilizări speciale ale verbului. Aceste limbi se prezintă ca un amestec între sistemele ergativ şi acuzativ, prin urmare se pot folosi pentru descriere denumirile cazurilor nominativ−acuzativ sau cele de absolutiv−ergativ.

Într-o limbă de acest tip22, ca mandan, fiecare verb are o configuraŃie prestabilită: Sa este subiectul verbelor intranzitive care redau o activitate controlabilă, diferit de So, subiectul verbelor intranzitive care redau o activitate necontrolabilă sau o stare. Pentru utilizările speciale ale verbului, se poate folosi fiecare dintre variantele argumentului S, eventual însoŃită de un adverb care să precizeze dacă activitatea este controlată sau nu.

● Limbile în care subiectul intranzitivelor are un comportament variabil în funcŃie de sensul verbului (engl. fluid-S) sunt caracterizate prin marcare sintactică în cazul verbelor tranzitive, dar prin marcare semantică în cazul intranzitivelor, ceea ce înseamnă că S poate fi marcat fie ca A (Sa), fie ca O (So), în funcŃie de semantica utilizărilor speciale ale verbului. În mod obişnuit, în aceste limbi toate verbele intranzitive au posibilitatea alegerii între Sa (dacă S controlează activitatea) şi So (dacă lipseşte controlul din partea nominalului care ocupă poziŃia S). De exemplu23, în limba nord-est caucaziană bats, Sa apare dacă nominalul S este uman, capabil de acte de voinŃă, iar So, în celelalte situaŃii. (b) Semantica şi statutul grupurilor nominale Pentru a explica acest tip de partiŃie, Dixon (1994: 84−97) recurge la o ierarhie nominală având la bază ierarhia propusă de Silverstein (1976), din care Dixon exclude însă numărul24, pe care îl consideră un parametru diferit:

Pronume Substantive comune personale de pers. 1

personale de pers. 2

demonstrative şi personale de pers. 3

Nume proprii uman animat inanimat

Ierarhia nominală Dixon (1994: 85)

Această ierarhie trebuie interpretată astfel: ● de la dreapta la stânga, posibilitatea nominalului de a apărea în poziŃia A, mai degrabă decât în poziŃia O, creşte; ● dacă pronumele şi numele au sisteme cazuale diferite, atunci sistemul pronominal va fi acuzativ, iar cel nominal, ergativ, şi niciodată invers;

22 Alte limbi de acest tip care apar la Dixon (1994: 72−77): guaraní, cocho, ikan, familia arawak, limbile malayo-polineziene centrale din estul Indoneziei, ket, dakota etc. 23 Alte limbi de acelaşi tip înregistrate de Dixon (1994: 80−81) sunt: cecena, inguşa, acehnese, baniwa do içana, hokan, tsova-tush, crow. 24 Dixon (1994: 91−93) prezintă o serie de limbi în care categoria numărului influenŃează relaŃiile sintactice: arabana, kalaw lagaw ya, ciukotă, gumbaynggir, diyari, gahuku, warlpiri.

Page 25: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Ergativitatea din perspectivă tipologică 25

● anumite limbi au o partiŃie cazuală care se repartizează astfel: cazul ergativ marchează partea dreaptă a ierarhiei, în timp ce acuzativul, partea stângă; aceasta este situaŃia limbii dyirbal, limba „cea mai ergativă”, în care singurele manifestări ale tipului acuzativ privesc marcarea pronumelor de persoanele 1 şi 225; ● dacă extremele ierarhiei funcŃionează după principiul de mai sus, atunci este posibil ca la mijlocul acesteia să existe trei forme diferite − acuzativ, ergativ şi mixt − de marcare a nominalelor S, A şi O; acest lucru se întâmplă în limba cashinava, în care pronumele de persoana 3 pot fi marcate în ambele feluri; ● ierarhia nominală nu numai că dă seamă de partiŃia acuzativ/ergativ26, dar reflectă şi parametrul determinării: pronumele personale şi demonstrativele au întotdeauna o referinŃă precisă, definită; un nominal uman va fi, probabil, definit; un nominal nonuman este mai puŃin probabil să fie definit; un nominal animat este mai probabil să fie definit decât un nominal nonanimat. În afară de acest tip de partiŃie, care se întâlneşte în multe limbi, există şi alte forme. De exemplu, Li (2007), semnalează pentru nepaleză existenŃa unui tip rar de partiŃie, determinat de agentivitate şi de telicitate: nominale inanimate (sistem ergativ) vs animate (sistem acuzativ). Liao (2002) arată că niciunul dintre criteriile de partiŃie propuse de Dixon nu se poate aplica limbii kavalan, criteriul relevant pentru tranzitivitatea din această limbă fiind individualizarea temei. RelevanŃa acestui tip de partiŃie pentru ergativitate a fost contestată de unii autori. De exemplu, Delancey (1981)27 a încercat să explice marcarea pronominală la persoanele 1 şi 2 prin organizarea discursului. În tibetană şi în lezghină, marcarea agentului unui verb tranzitiv este facultativă, depinzând de tematizarea agentului: agenŃii noi, nedefiniŃi, nu sunt marcaŃi cu ergativ, numai agenŃii „cunoscuŃi” primesc ergativul. Cazul ergativ este deci legat de topicalitate. Grupurile nominale nontopice nu necesită, de obicei, o marcare specială pentru a fi topice. AgenŃii de persoanele 1 şi 2 reprezintă totdeauna informaŃie cunoscută, deci marcarea lor este superfluă. Concluzia studiului este că fenomenul disocierii persoanelor în limbile ergative poate fi atribuit caracterului specific/definit al pronumelor în dialog. Fenomenul partiŃiei personale a fost studiat şi de Nash (1997). Autoarea adoptă explicaŃia cognitivă menŃionată de Dixon pentru acest fenomen − locutorul se concepe ca fiind un agent prototipic şi nu este nevoie de marcarea morfologică a acestui fapt − pentru a explica de ce sunt sensibile, în general, la marcarea cu cazul ergativ pronumele de persoanele 1 şi 2 şi numele proprii. Nash (1997: 129) analizează situaŃia din limbile bască şi hindi, în care marcarea cazului ergativ apare uniform la orice tip de agent al unui verb tranzitiv, comparativ cu alte limbi ergative, în care numai anumite tipuri de agent pot apărea în cazul ergativ, restul conservând forma de nominativ, apoi prezintă forma pe care o ia partiŃia personală în limbi cu acord pronominal marcat (eschimosa, lummi, georgiana): mărcile pronominale care se referă la agentul verbelor tranzitive (mărci de tip ergativ) şi cele care se referă la subiectul verbelor intranzitive (mărci de tip acuzativ) sunt distincte. Concluzia

25 SituaŃia din limba dyirbal, în pofida diferenŃelor genetice şi structurale foarte mari, ridică un semn de întrebare asupra naturii şi a caracteristicilor cazului acuzativ din limba română, marcat morfologic numai pentru pronumele personale de persoanele 1 şi 2. SituaŃia este asemănătoare şi în engleză: Comrie (1973: 239) observă că distincŃia nominativ−acuzativ (mai bine zis, distincŃia nominativ vs caz obiectiv, care înglobează valorile acuzativului şi ale dativului) e marcată numai pentru pronume. 26 Acest tip de partiŃie se manifestă în multe limbi: yidiny, nadëb, ndjebbana, yimas, dhalanji etc. 27 S. Delancey, „The Category of Direction in Tibeto-Burman”, Linguistics of the Tibeto-Burman Area, 6, 1, p. 83−101, apud Nash (1997: 135).

Page 26: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu 26

autoarei (Nash 1997: 133) este că partiŃia personală este un fenomen morfologic foarte „local”, fără efect asupra caracterului ergativ al frazei. (c) Timp/aspect/mod

Acest tip de partiŃie28 − arată Dixon (1994: 99) − este determinat de orientarea sintactică diferită spre evenimentele cunoscute, în raport cu cele care urmează să se întâmple.

Dacă există o marcare de tip absolutiv/ergativ, e de aşteptat ca aceasta să funcŃioneze la timpul trecut sau la aspectul perfectiv, evenimentele încheiate putând fi puse în legătură cu S sau O29. La celelalte timpuri şi la aspectul imperfectiv, este mai probabil să existe un sistem nominativ−acuzativ, pentru că ceva ce nu s-a întâmplat încă este îndreptat spre un potenŃial agent, adică spre A sau S. Regula este următoarea: dacă o partiŃie este determinată de timp sau de aspect, atunci marcarea ergativă va fi întotdeauna la timpurile trecute. Aceeaşi idee, formulată însă mai rezervat, apare şi la Gildea (2003: 4), care arată că majoritatea partiŃiilor bazate pe timp/aspect au aceeaşi direcŃie: trecut/perfectiv = ergativ, nontrecut/imperfectiv = nonergativ, dar există şi excepŃii.

(d) PropoziŃie principală vs propoziŃie subordonată Este posibil ca sistemul de marcare cazuală din propoziŃiile principale să fie diferit de

cel din subordonate. Acest tip de partiŃie30 − arată Dixon (1994: 101−104) − este legat de partiŃia determinată de timp/aspect şi de cea determinată de semantica şi de statutul grupurilor nominale şi este motivată semantic. Nu se poate vorbi de acest fenomen în afara analizei funcŃiei semantice a propoziŃiilor subordonate.

Dacă există acest tip de partiŃie, atunci propoziŃiile principale aleg sistemul ergativ, iar cele subordonate, sistemul acuzativ, cu excepŃia propoziŃiilor relative, care preferă, ca principalele, sistemul ergativ. (e) Combinarea mai multor factori Deşi în multe limbi funcŃionează numai unul dintre tipurile de partiŃie, sunt înregistrate (Dixon 1994: 104−107) şi combinaŃii de câte doi factori şi chiar de trei factori:

• semantica nominalelor şi timp/aspect/mod31; • semantica verbului şi timp/aspect/mod32; • propoziŃie principală vs subordonată şi timp/aspect/mod33; • semantica verbului, semantica nominalelor şi timp/mod/aspect34; • semantica nominalelor, timp/aspect/mod şi propoziŃie principală vs subordonată35; • semantica verbului, semantica nominalelor şi propoziŃie principală vs

subordonată36.

28 Limbile folosite pentru exemplificare sunt: burushaski, persană, kashmiri, hindi, rājāstanī, sumeriană, armeană, yucatec, chiukotă, chorti, newari, päri, kuikúro, marubo. 29 Tchekhoff (1979: 44) remarcă prezenŃa obligatorie a agentului la aspectul perfectiv în limbi ergative precum avarul şi tongana. Autoarea lansează şi ideea că, în toate limbile, aspectul perfectiv se obŃine prin adăugarea agentului în enunŃ. 30 Limbile folosite pentru exemplificare sunt: shokleng, tsimshian. 31 Vezi limbi ca: balochi, burushaski, sumeriană. 32 Vezi limbi ca: mawayana, kuikúro, yukulta. 33 Vezi limba shokleng. 34 Vezi limba georgiană. 35 Vezi limbi ca: tacanan, cavineña. 36 În anumite limbi din familia tupí-guaraní.

Page 27: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Ergativitatea din perspectivă tipologică 27

3.2. Ergativitatea sintactică (interpropoziŃională)

Reluând definiŃia ergativităŃii, o limbă are sintaxă de tip ergativ dacă aceloraşi reguli sintactice li se supun S şi O (care pot funcŃiona ca pivoŃi sintactici), dar nu şi A. O limbă are sintaxă de tip acuzativ dacă aceloraşi reguli de coordonare şi de subordonare se supun S şi A (care pot funcŃiona ca pivoŃi sintactici), dar nu şi O (Dixon 1994: 11). Pivotul sintactic este definit de Dixon (1994: 11) în raport cu subiectul: termenul subiect, reprezentat de mulŃimea {S, A} priveşte relaŃiile semantice, de adâncime, în timp ce pivotul are anumite proprietăŃi de coreferenŃialitate şi de omisibilitate, manifestate în relaŃiile sintactice de la nivelul frazei, cum sunt coordonarea, relativizarea etc. După cum am arătat mai sus, din punctul de vedere al acestor relaŃii, limbile pot funcŃiona cu pivot S/A, ceea ce înseamnă că au sintaxă de tip acuzativ, sau cu pivot S/O, ceea ce înseamnă că au sintaxă de tip ergativ. Subiectul este o categorie universală, definită la nivel semantic, în timp ce pivotul este o categorie specifică fiecărei limbi, categorie definită sintactic.

3.2.1. Limbi cu pivot S/A Limba engleză, limbă cu sintaxă de tip acuzativ, foloseşte nominalele din poziŃiile S

şi A drept pivoŃi pentru coordonare şi nu manifestă constrângeri sintactice pentru relativizare. Constrângerile de coordonare nu privesc combinarea propoziŃiilor, ci sunt constrângeri de omisibilitate. Acest lucru înseamnă că oricare două propoziŃii pot fi coordonate, însă, dacă un nominal se repetă, în cea de-a doua apariŃie poate fi înlocuit prin pronume, indiferent de funcŃia sintactică pe care o are în cele două propoziŃii, dar nu poate fi omis decât dacă, în cea de-a doua apariŃie, ocupă funcŃiile S sau A.

Dacă avem în vedere exemplele propuse de Dixon (Father(S) returned şi Father(A) saw Mother(O)) şi corespondentele lor din limba română (Tata(S) s-a întors şi Tata(A) a văzut-o pe mama(O)), prin coordonarea lor, obŃinem:

(a) Father(S) returned and (A) saw mother(O) (apud Dixon 1994: 164) Tata(S) s-a întors şi (A) a văzut-o pe mama(O)

sau: (b) Father(A) saw mother(O) and (S) returned (apud Dixon 1994: 165) Tata(A) a văzut-o pe mama(O) şi (S) s-a întors37.

Dacă unul dintre nominalele coreferenŃiale este în poziŃia O în una dintre cele două propoziŃii coordonate, omiterea nu este posibilă:

(c) Father(S) returned and mother(A) saw him(O) (apud Dixon 1994: 162) Tata(S) s-a întors şi mama(A) l-a văzut (pe tata)(O) (d) *Father(S) returned and mother(A) saw (O) * Tata(S) s-a întors şi mama(A) a văzut (O)38 (e)* Mother(A) saw father(O) and (S) returned39 * Mama (A) l-a văzut pe tata(O) şi s-a întors40.

37 Interpretarea „Tata a văzut-o pe mama şi mama s-a întors” nu este posibilă pentru situaŃia în care nominalul S din a doua propoziŃie este neexprimat, ci numai pentru situaŃia în care este reluat printr-un pronume: Tata a văzut-o pe mama şi ea s-a întors. 38 Exemplul este agramatical pentru citirea „Mama l-a văzut pe tata”, nu şi pentru „Mama a văzut asta”. 39 Exemplul este agramatical pentru citirea „Father returned”. 40 Exemplul este agramatical pentru citirea „Tata s-a întors”.

Page 28: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu 28

Paralelismul exemplelor arată că, din punctul de vedere al pivotului sintactic folosit pentru coordonare, româna funcŃionează la fel ca engleza, şi anume, foloseşte ca pivot unul dintre nominalele aflate în poziŃia S sau A, dar nu şi nominalul aflat în poziŃia O. Coordonarea celor două propoziŃii din exemplele (d) şi (e) se poate realiza numai dacă cea de-a doua propoziŃie trece la forma pasivă. Una dintre funcŃiile pasivului − arată Dixon (1994: 12) − este să aşeze un nominal O din structura de bază în poziŃia S (poziŃie de pivot, care permite omiterea din a doua propoziŃie):

(f) Father(S) returned and (S) was seen by mother Tata(S) s-a întors şi (S) a fost văzut de mama sau (g) Fother(S) was seen by mother and (S) returned Tata(S) a fost văzut de mama şi (S) s-a întors41.

3.2.2. Limbi cu pivot S/O Spre deosebire de limbile cu sintaxă acuzativă, o limbă cu sintaxă ergativă, cum este

dyirbal, foloseşte drept pivoŃi sintactici nominale aflate în poziŃia S sau O. În limba dyirbal, constrângerile de coordonare nu privesc numai omisibilitatea nominalului coreferenŃial din a doua propoziŃie, ca în engleză şi în română, ci chiar combinarea propoziŃiilor. Acest lucru este explicat de Dixon (1994: 168) prin faptul că discursul din limba dyirbal este construit în funcŃie de lanŃuri de pivoŃi. Prin urmare, în dyirbal există următoarele posibilităŃi de coordonare: ŋuma banaga-nyu miynda- nyu (apud Dixon: 1994: 161)

tata(Abs-S) a se întoarce(nonviitor) a râde(nonviitor)42 ‘Tata s-a întors şi a râs’

ŋuma banaga-nyu yabu-ŋgu bura-n (apud Dixon 1994: 162) tata(Abs-S) a se întoarce(nonviit.) mama(Erg-A) a vedea(nonviit.)

‘Tata s-a întors şi a văzut-o pe mama’

ŋuma yabu-ŋgu bura-n banaga-nyu (apud Dixon 1994: 162) tata(Abs-S) mama(Erg-A) a vedea a se întoarce(nonviitor)

‘Mama l-a văzut pe tata şi s-a întors’

ŋuma jaja-ŋgu ŋamba-n (apud Dixon 1994: 162) tata(Abs-S) copil(Erg-A) a auzi(nonviitor) ‘Copilul l-a auzit pe tata’.

În plus, în limba dyirbal, pivotul S/O are un rol important şi pentru relativizare: relativizarea se poate realiza numai dacă propoziŃia principală şi propoziŃia relativă conŃin un nominal comun. Acest nominal poate avea aproape orice funcŃie în propoziŃia principală, dar este obligatoriu să ocupe poziŃia S sau O în propoziŃia relativă (Dixon 1994: 169):

41 Citirea „Mama s-a întors” nu este permisă în cazul acestui exemplu, ceea ce subliniază că nici complementul de agent, funcŃie pe care o ocupă nominalul mama în prima propoziŃie, nu poate constitui pivot sintactic pentru coordonare. 42 În limba dyirbal nu există marcă de coordonare („şi”).

Page 29: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Ergativitatea din perspectivă tipologică 29

ŋuma [banaga-ŋu] yabu-ŋgu bura-n (apud Dixon 1994: 169) tata(Abs-O) a se întoarce-(rel)+Abs mama(Erg-A) a vedea(nonviit.) ‘Mama l-a văzut pe tata care se întorcea’

ŋuma yabu-ŋgu [banaga-ŋu-rru] bura-n (apud Dixon 1994: 170) tata(Abs-O) mama(Erg-A) a se întoarce-(rel)-Erg a vedea(nonviit.) ‘Mama, care s-a întors, l-a văzut pe tata’. Dacă nu sunt îndeplinite condiŃiile necesare pentru coordonare sau pentru relativizare, e nevoie de reorganizarea structurii gramaticale, prin operaŃia de antipasivizare (vezi infra, 6.). Există limbi în care pivotul sintactic este important şi pentru realizarea interogaŃiei. În unele limbi din familia maya, numai un nominal aflat în poziŃia de pivot sintactic poate fi interogat. 3.2.3. Limbi cu pivot mixt Dixon (1994: 175−177) înregistrează şi limbi cu pivot mixt: S/A sau S/O. De exemplu, limba yidiny, deşi se aseamănă sub multe aspecte cu dyirbal, inclusiv sub aspectul partiŃiei morfologice ergativ/acuzativ43, foloseşte pivotul S/A pentru coordonare, dacă nominalele implicate sunt pronume de persoana 1 sau 2 şi pivotul S/O, pentru restul situaŃiilor de coordonare şi pentru relativizare. ExplicaŃia acestei diferenŃe între cele două limbi constă, potrivit lui Dixon (1994: 220), în stilul lor narativ diferit: poveştile din dyirbal au un stil asemănător cu cel european, naratorul fiind exterior, în timp ce poveştile din limba yidiny au întotdeauna naratorul drept personaj central, ceea ce înseamnă o frecvenŃă foarte mare în texte a persoanelor 1 şi 2, în poziŃii agentive, S sau A, care, pentru derularea narativă, apar des coordonate. Prin urmare, este vorba mai mult de o anumită obişnuinŃă de a povesti a societăŃii, decât de o regulă de funcŃionare a limbii. O aplicare a antipasivului în toate aceste situaŃii ar fi complicat mult structura textului narativ. Alte limbi care folosesc pivot mixt sunt: ciukota, eschimosa din Groenlanda, tongana. Manning (1996: 33) a formulat observaŃia că în limbile cu pivot mixt unele proprietăŃi − numeroase − sunt sensibile la noŃiunea de subiect de adâncime, iar altele, la relaŃiile gramaticale. Autorul a arătat (Manning 1996: 35) că ergativitatea sintactică oferă o motivaŃie puternică pentru un nivel separat, structura argumentală, şi că aceasta demonstrează disocierea clară a relaŃiilor gramaticale de structura argumentală. Din punct de vedere diacronic, pivotul este derivat prin gramaticalizare din topic sau din focus.

3.3. Ergativitatea la nivel discursiv/informaŃional

Fenomenul ergativităŃii a fost puŃin studiat la nivelul organizării discursului, însă acest tip de studiu poate oferi date importante despre justificările pragmatice şi raŃiunea de a (co)exista a sistemelor gramaticale acuzative şi ergative. Există cel puŃin două accepŃii diferite ale ergativităŃii discursive: în accepŃia cea mai frecventă, ergativitatea discursivă este un fenomen esenŃial pragmatic-informaŃional, care are în vedere introducerea topicului, numărul de propoziŃii dintre prima menŃiune a topicului şi următoarea sa apariŃie, numărul propoziŃiilor în care se poate propaga topicul (Dixon 1987: 5), dar există şi opinia că ergativitatea

43 Reamintim că aceste limbi au morfologie de tip absolutiv−ergativ, cu excepŃia pronumelor de persoanele 1 şi 2, care au morfologie de tip nominativ−acuzativ.

Page 30: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu 30

discursivă este un fenomen textual şi discursiv amplu, care apare, în măsură mai mare sau mai mică, în orice tip de text. Du Bois (1987), analizând un corpus de texte narative din limba sacapultec, ajunge la concluzia că există o preferinŃă sistematică în discurs pentru o anumită configuraŃie a argumentelor lexicale în structura de suprafaŃă. Această preferinŃă este numită structură argumentală preferată (engl. Preferred Argument Structure). În limba sacapultec, există două constrângeri discursive: o constrângere de cantitate, manifestată prin tendinŃa ca o propoziŃie să conŃină numai un argument lexical, şi o constrângere de rol, care constă în tendinŃa ca acel unic argument să fie S sau O. În plus, informaŃia nouă este introdusă în poziŃia S sau A. Concluzia mai profundă a acestui studiu este că un model discursiv poate influenŃa relaŃiile gramaticale. Comentând concluziile la care a ajuns Du Bois, Dixon (1994: 209) arată că, în limbile cu morfologie ergativă, un nominal reprezentând un nou participant va avea cazul absolutiv, ocupând fie poziŃia S, fie poziŃia O, spre deosebire de limbile acuzative, în care un nou participant este introdus, de obicei, ca A sau ca S. Cumming şi Wouk (1987), preocupaŃi de problema ergativităŃii în limbile austroneziene, ajung la concluzia că ergativitatea discursivă poate constitui explicaŃia bazei funcŃionale pentru variaŃia morfologică şi sintactică. Autorii consideră că o definiŃie adecvată a ergativităŃii discursive − paralelă cu definiŃia ergativităŃii morfologice şi a ergativităŃii sintactice − trebuie să aibă în vedere faptul că există fenomene discursive care tratează la fel argumentele S şi O, dar diferit de argumentul A. La Sabaj (2002), ergativitatea la nivel discursiv este concepută nu ca fiind influenŃată de factori pragmatici, ci ca un fenomen existent în mai mică sau în mai mare măsură în toate textele. Autorul analizează definiŃiile − unele contradictorii − date ergativităŃii în diverse studii şi redefineşte acest concept: ergativitatea este un fenomen discursiv şi cognitiv amplu, care implică un anumit grad de exprimare (mai bine zis, de omitere sau de punere în plan secund) a cauzalităŃii proceselor şi a stărilor exprimate de verbe. DefiniŃia lui, interesantă numai ca tip de abordare, este destul de largă şi de inexactă, ignorând numeroase aspecte morfosintactice pe care le presupune ergativitatea. 3.4. Ergativitatea la nivel lexical şi semantic Dixon (1987: 5) menŃionează, între tipurile de ergativitate, şi pe cea manifestată la nivelul unităŃilor lexicale. Acest tip de ergativitate nu poate fi pus pe aceeaşi treaptă cu ergativitatea morfologică sau cu cea sintactică. AccepŃia lexicală a termenului ergativ, prezentă la Halliday (1967)44, la Lyons (1995 [1968]), la Anderson (1968)45, la Keyser şi Roeper (1984)46, apoi la Burzio (198147, 198648) şi la Pesetsky (1982)49, este combătută de Dixon (vezi infra, 4.2.). La aceşti autori, verbe ergative sunt considerate cele numite ambi-tranzitive (Dixon 1987: 5), adică acelea care pot fi folosite atât tranzitiv, cât şi intranzitiv. Pentru această accepŃie a termenului, fiecare limbă dispune de ergativitate, în măsura în care

44 M. A. K. Halliday, „Notes on Transitivity and Theme in English”, partea I, Journal of Linguistics, 3, p. 37−81. 45 J. M. Anderson, „Ergative and Nominative in English”, Journal of Linguistics, 4, p. 1−32. 46 S. J. Keyser, T. Roeper, „On the Middle and Ergative Constructions in English”, Linguistic Inquiry, 15, p. 81−416. 47 L. Burzio, Intransitive verbs and Italian auxiliaries, teză de doctorat, MIT. 48 L. Burzio, Italian Syntax: A Government-Binding Approach, Dordrecht, D. Reidel. 49 D. Pesetsky, Paths and Categories, teză de doctorat, MIT.

Page 31: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Ergativitatea din perspectivă tipologică 31

dispune de verbe tranzitive cu pereche intranzitivă şi de verbe cauzative. Acest fenomen a fost descris ca alternanŃă cauzativă − vezi Capitolul 3, 5.

Kibrik (1987: 137) arată că limbile a căror gramatică este dominată de noŃiunea de Factitiv sunt considerate semantic ergative, iar cele în care gramatica este dominată de Actor sunt semantic acuzative. În concepŃia autorului, Factitivul şi Actorul sunt cele două hiperroluri specifice subiectului intranzitiv. Din această perspectivă, autorul analizează situaŃia limbilor daghestaneze, ajungând la concluzia că, din punct de vedere sintactic, unele limbi sunt neutre la trăsăturile actanŃilor (cel mai frecvent), iar altele se bazează pe o clasificare a proceselor semantice.

4. DEFINIłII, ACCEPłII, EXTINDERI ALE TERMENULUI ERGATIV(ITATE) IniŃial, termenul ergativ (< gr. ergon ‘muncă, datorie’, apud Van de Visser 2006: 6) a

fost folosit pentru a denumi cazul care marchează subiectul verbelor tranzitive, prin contrast cu alt caz, absolutivul, care marchează subiectul verbelor intranzitive şi obiectul verbelor tranzitive (Dixon 1994: 1). Termenii ergativ şi absolutiv s-au extins la marcarea funcŃiilor sintactice prin particule şi adpoziŃii, prin mărci pronominale de acord ataşate verbului principal sau verbului auxiliar, prin ordinea constituenŃilor (Dixon 1994: 1). DefiniŃiile date acestui fenomen sunt diferite, în funcŃie de modelul teoretic la care se raportează.

4.1. Alte definiŃii ale ergativităŃii În bogata literatură despre ergativitate, acest concept a primit diverse definiŃii, unele mai apropiate de cea a lui Dixon, discutată mai sus şi adoptată în această lucrare, altele diferite şi chiar contrare.

4.1.1. Ergativitatea ca variaŃie sintactică În studiile anterioare lui Dixon, s-a observat în primul rând manifestarea sintactică a

ergativităŃii, şi, în absenŃa unei analize foarte atente, variaŃiile de marcare cazuală au fost atribuite tiparului cunoscut, nominativ−acuzativ. Comrie (1973: 240) nu are rezerve în a susŃine că ergativitatea este un fenomen esenŃial sintactic şi că, deşi există mici diferenŃe între construcŃiile ergative din diferite limbi, baza construcŃiei este aceeaşi (Comrie 1973: 250). Pentru Comrie, criteriile semantice sunt deci secundare şi insuficiente pentru a distinge nominativul50 (adică absolutivul) de ergativ. Importante sunt relaŃiile semantice, care pot fi diferite de la un nivel la altul, deci o construcŃie ergativă (în care apare obligatoriu cazul ergativ) poate fi transformată într-una nonergativă. Prin urmare, ergativitatea nu este relevantă la nivel tipologic, ci este „variaŃie pe aceeaşi temă” (Comrie 1973: 244). 4.1.2. Ergativitatea ca variaŃie actanŃială

DefiniŃia lui Dixon este criticată de Lazard (1994: 37; 2001: 278) pentru că este bazată pe noŃiunea controversată de subiect, care nu poate fi identificat şi definit decât pentru

50 Dixon (1987: 2) atrage atenŃia asupra faptului că, la începutul anilor ’70, termenul nominativ era folosit şi pentru a denumi marcarea argumentelor S şi O din sistemele ergative (confuzie cu sensul tradiŃional al termenului ergativ).

Page 32: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu 32

o limbă dată, şi pe noŃiunile S, A şi O, considerate primitive semantico-sintactice51. SoluŃia pe care o propune Lazard, o soluŃie pro domo, este interpretarea sistemelor acuzative/ergative prin raportare la anumite structuri actanŃiale. În locul primitivelor sintactico-semantice S, A şi O, Lazard propune52 actanŃii X, Y şi Z, notaŃii care nu sunt deloc transparente. Lazard (1994: 34) propune o clasificare a structurilor de actanŃă − care nu caracterizează limbile în ansamblu, ci perechi de construcŃii − în:

(a) acuzativă (X = Z); (b) ergativă (Y = Z); (c) neutră (X = Z, Y = Z); (d) mixtă (X ≈ Z şi Y ≈ Z); (e) disjunctă (X ≠ Z şi Y ≠ Z). Lazard (1994: 37) susŃine, de asemenea, combătând definiŃia ergativităŃii dată de

Dixon (1979), mai precis faptul că această definiŃie se bazează pe noŃiunea de subiect, că noŃiunea de agent e mai potrivită şi constituie o bază mai solidă pentru clasificarea tipologică a limbilor: într-o limbă acuzativă, agentul (din structurile tranzitive) este tratat ca actantul unic (din structurile intranzitive), în timp ce într-o limbă ergativă, pacientul (din structurile tranzitive) este tratat ca actantul unic. Raportând clasificarea tipologică la structurile actanŃiale, Lazard (1994: 45) ajunge la concluzia că o limbă ergativă este o limbă în care structura actanŃială ergativă e dominantă, iar o limbă acuzativă este o limbă în care structura actanŃială acuzativă e dominantă. Lazard (1994: 48) se distanŃează de distincŃia ergativitate morfologică vs ergativitate sintactică (aşa cum apare la Dixon 1979) − distincŃie pe care o consideră prea simplificatoare − mai mult la nivel terminologic, contestând denumirea de ergativitate morfologică pentru că, la nivelul propoziŃiei, relaŃiile care definesc structurile de actanŃă sunt atât sintactice, cât şi morfologice53. În locul acestei distincŃii, Lazard propune criterii „primare” vs criterii „secundare” de definire a actanŃilor. Criteriile primare nu sunt departe de cele folosite de Dixon pentru definirea ergativităŃii morfologice: constrângeri de ocurenŃă şi/sau de formă impuse nominalelor, corelarea cu indici actanŃiali intra- sau paraverbali, jocul relatorilor (prin care Lazard înŃelege afixe şi adpoziŃii), topica. Criteriile secundare identificate de Lazard sunt, în linii mari, tot cele folosite de Dixon pentru definirea ergativităŃii sintactice: jocul pronumelor reflexive şi reciproce54, elipsa prin coreferinŃă în frază, construcŃia propoziŃiilor relative. ObservaŃia lui Dixon că există numeroase limbi care au ergativitate morfologică fără a avea şi ergativitate sintactică este „tradusă” de Lazard (1994: 59) prin faptul că există limbi neutre din punctul de vedere al criteriilor secundare de ergativitate.

51 Comrie (1989: 125) porneşte tot de la ideea existenŃei unor primitive, numai notaŃia (S, A, P) este diferită de a lui Dixon. 52 De fapt, după cum precizează, autorul reia o idee exprimată anterior, în 1978. 53 Spre deosebire de studiul din 1979, în cartea din 1994 (în mod paradoxal, Ergativity a apărut în acelaşi an cu L’actance), Dixon adaugă la noŃiunea de ergativitate morfologică şi precizarea intrapropoziŃională, tocmai pentru că unele dintre aspectele definitorii ale acestui tip de ergativitate sunt de natură sintactică, iar la noŃiunea de ergativitate sintactică, precizarea interpropoziŃională. 54 Deşi discută tangenŃial problema reflexivului şi a reciprocului, Dixon nu o include între criteriile de clasificare sintactică a limbilor, motivând excluderea acestui criteriu prin faptul că nu toate limbile au reflexiv şi/sau reciproc. Lazard (1994: 49) arată că, pentru ca o relaŃie să fie ergativă, reflexivul trebuie să fie coreferenŃial nu cu agentul, ci cu pacientul.

Page 33: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Ergativitatea din perspectivă tipologică 33

NoŃiunea de partiŃie morfologică ergativ−acuzativ (engl. split ergativity) folosită de Dixon este înlocuită de Lazard (1994: 60) prin fractură de actanŃă (fr. fracture d’actance), însă, ca factor care determină această „fractură”, Lazard menŃionează numai timpul/aspectul (al treilea factor din lista lui Dixon 1979).

4.1.3. Ergativitatea ca tip de construcŃie La Tchekhoff (1978, 1979) (vezi şi infra, 4.2.), ergativitatea este un concept mai larg

decât la Dixon. Singura condiŃie pentru ca o construcŃie să fie ergativă este ca, dintre cei doi participanŃi direcŃi la acŃiune, să fie marcat numai cel care face acŃiunea. Acest tip de definiŃie are în vedere numai structurile tranzitive, excluzând complet din discuŃie structurile intranzitive. Cea de-a doua condiŃie de la Dixon, anume ca al doilea participant din construcŃiile tranzitive şi participantul unic din construcŃiile intranzitive să fie marcaŃi la fel, este considerată de autoare ca fiind neconcludentă. Tchekhoff (1979: 11) arată că diferenŃele (funcŃionale) dintre construcŃia ergativă şi cea obiectivă (adică acuzativă) sunt evidente numai dacă există doi participanŃi la acŃiune, pentru că, dacă există un singur participant, adică dacă structura este intranzitivă, orientarea este total dependentă de context (Tchekhoff 1979: 33). În acest model teoretic, construcŃia ergativă, în care este marcat numai participantul care face acŃiunea, se opune construcŃiei obiective, în care este marcat numai participantul care suportă acŃiunea, adică obiectul.

În ceea ce priveşte relaŃia dintre construcŃia ergativă şi cazul ergativ, Tchekhoff (1979: 28) arată că nu în toate limbile care au construcŃie ergativă există un caz specializat pentru marcarea agentului, important fiind faptul că agentul este întotdeauna marcat într-un anumit fel. Exemplul pe care îl dă autoarea priveşte limba avar, în care agentul ar sta în cazul instrumental, ceea ce nu este foarte exact: Dixon (1994: 58 − vezi supra, 3.1.2(c)) arată că forma de ergativ poate avea şi alte valori cazuale, printre care instrumentalul (vezi infra, 4.3.1., pentru relaŃia ergativ−instrumental în teoria localistă). Această situaŃie este exemplificată de Dixon chiar cu limba avar, dar există şi alte limbi care prezintă omonimia ergativ−instrumental: ngandi, warlpiri. În discuŃia despre relaŃia dintre construcŃia ergativă şi diateză, Tchekhoff (1979: 38) subliniază incompatibilitatea dintre cele două concepte. Autoarea condamnă interpretarea construcŃiei ergative ca un tip de pasiv, argumentul cel mai important fiind lipsa opoziŃiei activ/pasiv. Exemplele autoarei sunt limbile avar şi tongană, în care construcŃia ergativă cu două argumente nu se opune celei cu un argument, prezenŃa Agentului fiind singura care poate preciza rolul/funcŃia gramaticală a primului argument. Revenind la opoziŃia iniŃială dintre construcŃia ergativă şi construcŃia obiectivă, autoarea subliniază diferenŃa foarte mare dintre construcŃia ergativă şi pasiv − pasivul intră în opoziŃie cu activul numai pentru clasa verbelor tranzitive şi numai în cazul construcŃiei obiective:

Tchekhoff (1979: 74).

CONSTRUCłIE ERGATIVĂ versus CONSTRUCłIE OBIECTIVĂ 3 VB. INTRANZ. VB. TRANZ. 3 ACTIV PASIV

Page 34: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu 34

4.2. Alte utilizări ale termenului ergativ După ce propune o definiŃie foarte clară a ergativităŃii (cu cele două forme de manifestare, la nivel morfologic şi la nivel sintactic), Dixon (1994: 18−22) înregistrează şi alte accepŃii, mai mult sau mai puŃin potrivite, ale termenului ergativ. Termenul ergativ a fost folosit, în mod nefericit, de Halliday (1967) pentru a denumi subiectul unei construcŃii ca The officer marched the soldiers ‘OfiŃerul i-a pus pe soldaŃi să mărşăluiască’. La Lyons (1995 [1968]), termenul ergativ este folosit în legătură cu relaŃia dintre perechi de structuri, intranzitivă şi tranzitivă, de tipul The stone moved ‘Piatra s-a mişcat’ şi John moved the stone ‘Ion a mişcat piatra’, în cea de-a doua structură John fiind subiectul ergativ (vezi şi supra, 3.4.). O altă accepŃie, combătută de Dixon, este cea lexicală (vezi supra, 3.4.), în care ergativ şi cauzativ sunt termeni sinonimi. La Burzio (1981), Pesetsky (1982), Pullum (1988)55, termenul ergativ este folosit în legătură cu perechile John opened the window ‘Ion a deschis fereastra’/The window opened ‘Fereastra s-a deschis’, dar nu pentru a descrie relaŃia dintre S şi O, ci, într-un context total nepotrivit, cu referire la S (subiectul construcŃiei intranzitive, the window). La Halliday (1967) şi la Anderson (1968), termenul ergativ este pus în relaŃie cu structuri medio-pasive englezeşti: Marry washed the woollens well ‘Maria a spălat bine rufele’/The woollens washed well ‘Rufele s-au spălat bine’, faptul că, în cea de-a doua construcŃie, O devine S fiind considerat o manifestare a ergativităŃii, şi nu ceea ce este de fapt, adică un mecanism sintactic asemănător pasivizării. Termenul ergativ apare cu o accepŃie diferită de a lui Dixon la Delancey (1981) şi Tchekhoff (1980)56. La aceşti autori, ergativitatea presupune numai ca marcarea poziŃiei sintactice A să fie diferită de marcarea argumentului S, fără a fi necesar ca S şi O să fie marcate la fel (vezi supra, 4.1.3.). Având în vedere, pe de o parte, accepŃia dată de Dixon fenomenului ergativităŃii, şi, în special, statutul cazului ergativ în limbile în care acesta există, anume acela de caz specializat pentru marcarea agentului acŃiunii, şi, pe de altă parte, criticile pe care Dixon le aduce folosirilor improprii ale termenului, se pune întrebarea cât de potrivită este denumirea de verbe ergative pentru verbele neagentive cu un singur argument din limbile de tip acuzativ. Este evident faptul că, în sintagma verb ergativ (adică verb intranzitiv cu subiect nonagentiv), semnificaŃia termenului ergativ este total opusă semnificaŃiei aceluiaşi termen din sintagma caz ergativ (cazul specializat pentru marcarea agentului).

4.3. Cazul ergativ în teoriile localiste AccepŃia cazului, în general, şi a cazului ergativ, în special, este diferită în studiile

tipologice şi în teoriile de tip localist. Acesta este motivul pentru care ceea ce înŃeleg localiştii prin ergativ face obiectul unei prezentări separate. Prezentarea accepŃiei localiste nu este o chestiune de inventar, ci constituie un punct de plecare, o explicaŃie şi pentru una dintre

55 G. Pullum, „Topic... Comment: Citation Etiquette beyond Thunderdome”, Natural Language and Linguistic Theory, 6, p. 579−588. 56 Dixon citează numai un studiu din 1980, „The Economy of a Voice-Neutral Verb: An Example from Indonesian”, în: P. Naylor (ed.), Austronesian Studies: Papers from the Second Eastern Conference on Austronesian Languages, Michigan Papers of South and Southeast Asia, 15, p. 71−81, dar autoarea foloseşte termenul cu aceeaşi accepŃie şi în cărŃile publicate în 1978 şi 1979 (vezi Bibliografia).

Page 35: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Ergativitatea din perspectivă tipologică 35

accepŃiile din studiile de sintaxă şi de semantică57, care asociază ergativul cu agentul acŃiunii, înŃeles în sens larg. Dintre aceste teorii, o atenŃie specială va fi acordată celor formulate de L. Hjelmslev (1972 [1935]) şi de J. M. Anderson (1971).

4.3.1. Cazul ergativ la Hjelmslev Teoria tridimensională a cazurilor pe care a formulat-o Hjelmslev58 are ca puncte de

plecare idei preluate de la F. Bopp, conform căruia cazurile sunt expresii primitive de ordin spaŃial (Hjelmslev 1972 [1935]: 36), de la F. Wülner, care susŃinuse că orice operaŃie intelectuală se sprijină pe conceptele de spaŃiu şi de timp (Hjelmslev 1972 [1935]: 37), de la antilocalişti, care definiseră cazul ca pe o relaŃie cauzală, reductibilă la conceptul primar de „direcŃie” (Hjelmslev 1972 [1935]: 46), de la semilocalişti, care împărŃiseră cazurile în gramaticale şi locale (Hjelmslev (1972 [1935]: 55)59. Înainte de a-şi prezenta teoria, Hjelmslev Ńine să precizeze că identificarea tradiŃională a cazului cu forma cazuală (cu desinenŃa) este inadecvată, o categorie gramaticală definindu-se prin valoarea semantică, şi nu prin expresie, care poate diferi de la o limbă la alta şi de la un stadiu de limbă la altul (Stan 2005: 144). În definiŃia lui Hjelmslev (1972 [1935]: 96), cazul este o categorie care exprimă o relaŃie între două obiecte60.

Sistemul valorilor cazuale propus de Hjelmslev (1972 [1935]: 134) este organizat după criteriul a trei dimensiuni/semnificaŃii fundamentale: direcŃia, cu valorile apropiere/depărtare; intimitatea (sau caracterul nemediat, direct vs mediat, indirect al relaŃiei cazuale), cu valorile coerenŃă/incoerenŃă; subiectivitatea perspectivei (conceperea sau nu a relaŃiei cazuale din punctul de vedere al unui subiect gânditor), cu valorile subiectivitate/obiectivitate.

Hjelmslev (1972 [1935]) descrie limbi cu sistem cazual tridimensional (tabassaran şi lak, limbi caucaziene) şi, în cea de-a doua parte a studiului (Hjelmslev 1972 [1937]), limbi cu sistem cazual bidimensional, pentru care semnificaŃia „subiectivitatea perspectivei” nu este relevantă (avar, hurqili, küri, cecenă, udi, eschimosă).

(a) Locul ergativului în sistemul cazual tridimensional Tabassaran este limba cu cel mai mare număr de cazuri − 52: nominativul (fără

desinenŃă); patru cazuri cu desinenŃe, a căror temă este identică cu cea de nominativ; trei cazuri cu desinenŃe, a căror temă este diferită, pentru anumite paradigme, de cea de la nominativ (din această categorie face parte şi cazul instrumental-ergativ); un sistem de patruzeci de cazuri locale, formate de la aceeaşi bază ca şi grupul de trei cazuri de mai sus. La aceste cazuri care privesc substantivul, adjectivul şi pronumele, se adaugă patru cazuri care privesc numai anumite forme ale adjectivului.

În acest sistem cazual complex, cazul instrumental-ergativ exprimă reciprocitatea (Hjelmslev 1972 [1935]: 154), deci, în acelaşi timp, o apropiere şi o depărtare şi, în plus, o stare de echilibru sau de stabilitate, numită repaus. Aceste nuanŃe se manifestă mai ales în folosirea instrumentală, raportul dintre instrument şi acŃiune sau dintre instrument şi cel care face acŃiunea fiind complex. În ipostaza ergativă, în care predominantă este funcŃia de subiect (termen eminamente regent), avem a face cu un casus trasitivus, care insistă pe depărtare.

57 Vezi Lyons (1995 [1968]) şi, în lingvistica românească, Uşurelu (2005a: 48−72). Vezi şi supra, 3.4. şi 4.2. 58 Pentru o sinteză, vezi Stan (2005: 70−77, 142−144). 59 Hjelmslev (1972 [1935]: 28) subliniază că în nicio limbă distincŃia dintre cazurile locale şi cazurile nonlocale nu e riguroasă. 60 Vezi Stan (2005: 146).

Page 36: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu 36

Această valoare apare, de altfel, şi în multe dintre folosirile instrumentale ale cazului. În utilizările obişnuite, cazul instrumental-ergativ redă foarte clar ideea de exterioritate: cele două obiecte rămân exterioare unul altuia. Hjelmslev (1972 [1935]: 140) dă un singur exemplu de exprimare a instrumental-ergativului, a cărui marcă este -i, în limba tabassaran: q’a bic’ur-d-i qua’pur ‘atunci micuŃa a spus’. Al doilea sistem tridimensional descris de Hjelmslev este reprezentat de limba lak, în care există 48 de cazuri, grupate în trei clase: cazuri gramaticale sau abstracte, în număr de zece; cazuri locale, în număr de zece; cazuri secundare, în număr de trei, exprimate prin formanŃi care se pot adăuga la forme cazuale deja existente. Hjelmslev nu vorbeşte despre un caz ergativ în limba lak, preluând de la Dirr denumirea de instrumental (numit cauzativ la Schiefner61), dar descrierea instrumentalului din lak, comparată cu descrierea instrumental-ergativului din tabassaran, arată că e vorba despre acelaşi caz. Instrumentalul redă nu numai instrumentul acŃiunii, ci şi cauza iniŃială a acŃiunii, motivul sau agentul: calba mazra-inu iuš undi ‘din cauza limbajului său, el a fost mutilat’; us u-inu q‘unXundi ‘prin fratele său, datorită fratelui său, el a crescut’. Prin urmare, acest caz redă clar depărtarea. (b) Locul ergativului în sistemul cazual bidimensional În limba avar, cazul ergativ (numit instrumental la Dirr şi Schiefner) este asemănător cu instrumental-ergativul din tabassaran. În avar, ergativul are valoarea obişnuită a acestui caz din limbile caucaziene: este cazul care exprimă agentul acŃiunii, subiectul verbelor tranzitive: 'vacas bos‘ila ču ‘fratele va cumpăra un cal’. Specific pentru avar este faptul că poziŃia subiectului nu este rezervată ergativului, ci poate fi ocupată şi alte cazuri, superesivul sau dativul. În poziŃia de subiect, ergativul exprimă mai ales incoerenŃa, una dintre valorile dimensiunii intimitate. Ergativul mai poate exprima timpul în care are loc procesul redat de verb.

În limba hurqili, despre care se ştiu foarte puŃine lucruri azi, ergativul este subiectul verbului tranzitiv, la aspectul nondurativ. Ergativul reprezintă instrumentul, implicând ideea de reciprocitate, de stare de tensiune între două obiecte. În limba küri, ergativul apare, de obicei, ca subiect al unui verb tranzitiv. Acest caz poate exprima depărtarea, dar pe axa timpului. În cecenă, ergativul apare în ipostaza sa prototipică din limbile caucaziene, dar, spre deosebire de multe dintre aceste limbi, ergativul intră în opoziŃie cu un instrumental autentic, ceea ce determină pierderea valorii de depărtare şi de reciprocitate din sfera ergativului şi posibilitatea sa de a exprima valori mai abstracte. 4.3.2. Cazul ergativ la J. M. Anderson Studiul lui Anderson are drept punct de pornire distincŃia curentă între caz concret sau local (căruia i se subordonează distincŃia dintre spaŃial şi temporal) vs caz pur sintactic62. DiferenŃa dintre limbile acuzative şi limbile ergative − arată Anderson (1971: 5) − constă în organizarea de suprafaŃă diferită a cazurilor nonlocale. Inconvenientul acestei distincŃii − curentă în studiile de tip localist − constă în faptul că numărul cazurilor morfologice este diferit de la o limbă la alta, iar utilizările asociate fiecărui caz sunt departe de a fi constante. În plus, pentru cazurile sintactice, este pertinentă numai prima dintre cele trei dimensiuni identificate de Hjelmslev, adică direcŃia (Anderson 1971: 6).

61 Lingvist rus din secolul al XIX-lea. 62 Conform acestei distincŃii (Anderson 1971: 3), nominativul latinesc, specializat pentru marcarea subiectului, este un caz pur sintactic, pe când acuzativul apare în ambele ipostaze: sintactic (Romam videre ‘a vedea Roma’) şi local (Romam ire ‘a merge la Roma’).

Page 37: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Ergativitatea din perspectivă tipologică 37

Anderson (1971: 10−11) îşi propune, pe de o parte, să elimine dificultăŃile şi inconvenientele din studiile anterioare de orientare localistă şi, pe de altă parte, să păstreze, în esenŃă, punctul de vedere localist. Cele două obiective pot fi îndeplinite dacă se adoptă o concepŃie mai abstractă asupra cazului − relaŃiile gramaticale în care sunt antrenate nominalele exprimă natura participării lor la proces sau la stare −, care este reprezentat la nivel superficial sub mai multe forme (flexiune, prepoziŃii, postpoziŃii). Pentru Anderson, ca şi în teoria fillmoriană, cazurile sunt relaŃii semantice, profunde. Autorul defineşte, în paralel, cazurile semantice nominativ şi ergativ. Nominativul este cel mai neutru dintre cazuri şi singurul caz obligatoriu (Anderson 1971: 37), apărând în procese nonagentive, cu un singur participant (John died ‘John a murit’, John sneezed ‘John a strănutat’). Ergativul apare în structuri tranzitive, introducând nominalul care reprezintă iniŃiatorul acŃiunii asociate unui verb, ca: Egbert read the book ‘Egbert a citit cartea’, Egbert killed the duckling ‘Egbert a omorât răŃuşca’, dar nu şi în: Egbert knew the truth ‘Egbert ştia adevărul’, This bag contained the money ‘Geanta conŃinea bani’. PrezenŃa ergativului este asociată cu anumite fenomene:

● verbele active care au un subiect ergativ pot apărea în structuri imperative: Read the book! ‘Citeşte cartea!’, Kill the duckling! ‘Omoară răŃuşca!’, dar nu şi: *Know the truth! ‘Cunoaşte adevărul!’, *Contain the money! ‘ConŃine bani!’;

● verbele active cu subiect ergativ sunt compatibile cu aspectul progresiv: Egbert is reading the book ‘Egbert citeşte cartea (câte puŃin din carte)’, Egbert is killing the duckling ‘Egbert omoară răŃuşca (este pe cale să omoare răŃuşca)’, dar nu şi: *Egbert is knowing the truth ‘Egbert cunoaşte câte puŃin din adevăr’, *This bag is containing the money ‘Geanta e pe cale să conŃină bani’;

● structurile care conŃin un subiect ergativ pot constitui răspunsuri la întrebarea What did Egbert do ‘Ce a făcut Egbert?’/He killed the duckling ‘(El) a omorât răŃuşca’; la întrebarea What happened? ‘Ce s-a întâmplat?’ răspunsul poate fi atât o structură cu subiect ergativ (Egbert killed the duckling ‘Egbert a omorât răŃuşca’), cât şi o structură intranzitivă (Egbert died ‘Egbert a murit’), dar nu şi o structură tranzitivă cu subiect nonergativ (*Egbert knew the truth ‘Egbert ştia adevărul’).

Anderson (1971: 42) arată că verbele die ‘a muri’ şi kill ‘a omorî’ au trăsături comune, cu excepŃia capacităŃii de a apărea în structuri imperative. Această diferenŃă este determinată de cazul (profund) diferit al subiectului: ergativ, pentru kill, şi nominativ, pentru die. Într-un anumit punct al analizei sale, în care se ocupă de relaŃia dintre tranzitivitate şi direcŃie, Anderson ajunge la concluzia că structurile cauzative pot fi interpretate ca implicând subordonarea unei structuri ergative care are trăsăturile [− Locativ], [+ DirecŃie], corectând, într-un anumit fel, identitatea stabilită de Lyons (1995 [1968]) între structurile tranzitive cauzative şi structurile ergative. Deşi interesante sub aspectul evoluŃiei teoriei lingvistice, teoriile localiste nu mai sunt astăzi utilizate în calitate de cadru teoretic, iar terminologia folosită de adepŃii localismului nu mai coincide − uneori este chiar contradictorie − cu cea din modelele teoretice mai recente.

5. ERGATIV ŞI PASIV DIN PERSPECTIVĂ TIPOLOGICĂ

După cum se poate observa din cele expuse mai sus, confuzia ergativului cu pasivul apare atât în primele studii despre limbile ergative (vezi supra, 1.), cât şi în studiile moderne de sintaxă şi semantică (vezi supra, 4.1.). Motivul confuziei, subliniat în multe dintre studiile despre ergativitate, este încercarea de subsumare a tuturor sistemelor lingvistice modelului

Page 38: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu 38

occidental: „Voir un passif dans une construction ergative, ce n’est rien d’autre que de se rendre coupable d’ethnocentrisme” (Tchekhoff 1978: 105). Tot Tchekhoff (1978: 47) reŃine însă ca fiind o asemănare importantă între pasiv şi ergativ faptul că ambele construcŃii au un agent marcat. Această asemănare i-a făcut pe primii cercetători ai construcŃiei ergative să o analizeze ca pe un pasiv. În această secŃiune, voi avea în vedere numai asemănările şi relaŃia diacronică dintre cele două structuri, iar în Capitolul 2 (6.) mă voi ocupa în detaliu de relaŃia sintactică dintre ergativ şi pasiv.

5.1. DefiniŃia pasivului Dixon (1994: 146) arată că termenii pasiv şi antipasiv sunt folosiŃi în studiile

lingvistice cu diferite accepŃii. Pentru a elimina confuzia frecventă dintre ergativ şi pasiv, Dixon prezintă mecanismul pasivizării: (a) funcŃionează la nivelul structurilor tranzitive, pe care le transformă în structuri intranzitive; funcŃia de detranzitivizare a pasivului a fost subliniată şi de Givón (1981: 168)63; (b) O devine S; (c) A ajunge într-o poziŃie periferică, fiind marcat printr-un caz oblic/prepoziŃional; A poate fi omis; (d) construcŃia pasivă e marcată explicit (prin afixe verbale, perifrastic etc.).

5.2. RelaŃia dintre ergativ şi pasiv Comrie (1973: 251) analizează relaŃia dintre ergativ şi pasiv din punct de vedere atât

sincronic, cât şi diacronic. Autorul arată că există date istorice care demonstrează că ergativul din limbile indo-iraniene moderne este rezultatul unei transformări pasive originare.

Comrie (1973: 250) înregistrează, cu destule rezerve, şi asemănările dintre pasiv şi ergativ, asemănări care au condus la numeroase confuzii între cele două concepte:

● în construcŃiile ergative, ca şi în cazul pasivului, obiectul (de adâncime) al unui verb tranzitiv este tratat morfologic la fel ca subiectul unui verb intranzitiv, dar diferit de subiectul unui verb tranzitiv (excepŃie: punjabi);

● în multe limbi ergative, verbul se acordă cu subiectul intranzitiv şi cu obiectul tranzitiv, nu şi cu subiectul tranzitiv (excepŃie: georgiana);

● flexiunea ergativului este aceeaşi cu a instrumentalului (ciukotă, dagva, nu şi georgiana); în limbile care au pasiv, agentul are aceeaşi marcă flexionară sau aceeaşi adpoziŃie ca instrumentul;

● limbile ergative tind să nu aibă pasiv diferit de ergativul activ (excepŃie: georgiana).

Prin urmare − arată Comrie (1973: 251−252) − se poate să fie adevărat că, în unele limbi, construcŃia ergativă s-a dezvoltat din construcŃia pasivă, mai precis, că ergativul provine dintr-un pasiv gramaticalizat, devenit obligatoriu (schimbare care poate să fi apărut independent în diverse limbi), dar acest lucru nu are relevanŃă sincronică.

Creissels (1995: 260) susŃine că evoluŃia istorică de la pasiv la ergativ este explicabilă prin faptul că, în timp, complementul de agent al unei structuri pasive a căpătat caracteristicile sintactice ale unui subiect. Autorul subliniază faptul că în limbile din Asia Occidentală şi din India se pare că acest tip de evoluŃie este o inovaŃie destul de recentă. Folosind spre

63 T. Givón, „Typology and Functional Domain”, Studies in Language, 5, p. 163−183, apud Palmer (2007 [1994]: 174).

Page 39: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Ergativitatea din perspectivă tipologică 39

exemplificare limba kurdă, Van de Visser (2006: 188) observă că limbile pot pierde construcŃia activă în favoarea celei pasive, de unde rezultă apariŃia unui tipar morfologic ergativ. 5.3. Există pasiv şi în limbile ergative? Răspunsul la această întrebare nu poate fi categoric, acesta depinzând în mare măsură de tipul de definiŃie adoptat şi de limbile ergative avute în vedere. Palmer (2007 [1994]: 158) arată că, dacă pasivul este definit ca fiind promovarea unui termen nonprimar la statutul sintactic de termen primar şi marginalizarea termenului primar (originar), atunci unele sisteme ergative au pasiv, numit antipasiv, ceea ce presupune, indirect, că pasivul şi antipasivul sunt mecanisme complementare; dacă pasivul este definit prin raportare la agent şi pacient, reprezentând deci promovarea pacientului şi marginalizarea agentului, atunci nu există pasiv în limbile ergative. Palmer analizează definiŃia pasivului (foarte laxă) dată de Shibatani (1985)64: pasivul reprezintă defocalizarea agentului. În această accepŃie, există pasiv în unele limbi ergative, de exemplu în eschimosă; dacă apar asemenea trăsături, limba are şi caracteristici de tip acuzativ. Palmer (2007 [1994]: 172) derivă din ipoteza lui Shibatani următoarele caracteristici suplimentare ale pasivului: implică nemenŃinerea agentului, din motive legate de context; aduce un nonagent în poziŃia subiectului, creează un pivot sintactic. Conform ipotezei lui Shibatani, explicaŃia apariŃiei pasivului în sistemele ergative ar fi faptul că pacientul nu poate fi promovat, pentru că este deja primar, dar agentul poate fi marginalizat din poziŃia de secundar în poziŃia de oblic. Deşi, de obicei, pasivul apare în limbi acuzative, iar antipasivul, în limbi ergative, Dixon (1994: 149−152) înregistrează limbi preponderent ergative în care există, conform definiŃiei adoptate de acest autor − nu la fel de laxă precum cea formulată de Shibatani −, atât pasiv, cât şi antipasiv: kuku-yalanji, diyari, mam, eschimosă, dyirbal, quiché.

Spreng (2000) observă că pasivul a fost un subiect neglijat pentru limbile ergative, în care există, de obicei, un proces de detranzitivizare considerat ca fiind corespondentul pasivului din limbile acuzative, antipasivul (vezi infra, 6.)65. Autoarea porneşte de la posibilitatea coexistenŃei pasivului şi a antipasivului în aceeaşi limbă − inuktitut (o formă a eschimosei), limbă în care e posibilă pasivizarea unei propoziŃii antipasive active cu obiect neexprimat −; morfemul antipasiv este omis în pasivizare (Spreng 2001). InvestigaŃiile făcute de autoare (Spreng 2000) asupra limbii basce (în cazul căreia există numeroase discuŃii privitoare la existenŃa pasivului) o conduc spre concluzia că această limbă nu are pasiv.

Oyharçabal (2000) arată că teoria pasivităŃii verbului în bască, constând în analiza morfologiei verbale şi a marcării cazuale ca exprimând o structură sintactică pasivă, de care vorbitorii nu mai sunt conştienŃi pentru că această structură nu se opune uneia active, a făcut ca, în gramaticile tradiŃionale ale bascei toate structurile tranzitive să fie interpretate ca pasive, nominalul în absolutiv fiind considerat subiect sintactic, iar nominalul în ergativ, complement de agent. Începând din anii ’70, această teorie a fost abandonată, acceptându-se ideea că basca este o limbă cu morfologie ergativă, dar cu sintaxă acuzativă. Există structuri pasive şi antipasive, dar acestea nu se înscriu în opoziŃii sistematice de diateză. Coyos (2003) analizează dialectul souletin al limbii basce, în care există exemple de variantă pasivă şi antipasivă pentru acelaşi verb: construcŃia antipasivă este rară în discurs, dar naturală în conştiinŃa lingvistică a vorbitorilor, iar construcŃia pasivă este mult mai frecventă,

64 M. Shibatani, „Passives and Related Constructions”, Language, 61, p. 85−142. 65 Vezi şi Manea (2001: 140−141).

Page 40: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu 40

dar mai puŃin naturală. Concluzia autorului − convergentă cu cea a lui Oyharçabal (2000) − este că pasivul există, dar nu e vorba de o diateză, ci de un „traseu” (atât în cazul pasivului, cât şi al antipasivului). CoexistenŃa acestor două structuri reprezintă un hibrid tipologic.

O opinie radicală este formulată de Van de Visser (2006: 188), conform căruia construcŃiile tranzitive din limbi ca basca sunt întotdeauna pasive, subiectul tranzitiv fiind realizat prin pronume încorporate.

6. ANTIPASIVUL Spre deosebire de pasiv, termenul antipasiv are în lingvistică o vechime de numai 40 de ani şi nu a fost cercetat în detaliu în lingvistica românească. Se pare că el a fost introdus de Michael Silverstein, în 1968, 1969 (apud Coyos 2002, 2003) sau 1972 (apud Polinsky 2005). Ezitările terminologice sunt frecvente: de exemplu, Tchekhoff (1978: 40) numeşte antipasivul diateză ergativă, iar Coyos (2003) vorbeşte despre diateza antipasivă.

Pasivul şi antipasivul par a fi două mecanisme sintactice complementare, care au rolul de a aşeza un constituent (O, în cazul pasivului şi A, în cazul antipasivului) în poziŃia pivotului sintactic: de obicei, pasivul îndeplineşte acest rol în limbile acuzative, iar antipasivul, în limbile ergative. Polinsky (2005) şi Laka (2006: 378) afirmă că antipasivul din limbile ergative reprezintă imaginea în oglindă a pasivului din limbile acuzative, însă interesul celor doi cercetători se concentrează pe aspecte diferite legate de cele două construcŃii: în cazul pasivului, argumentul Agent este suprimat sau marginalizat, iar în cazul antipasivului, Pacientul este suprimat sau marginalizat (Polinsky); pasivul presupune atribuirea nominativului unei Teme, iar antipasivul, atribuirea absolutivului unui Agent (Laka).

Creissels (1995: 286) adaugă o condiŃie suplimentară, care limitează destul de mult sfera de aplicare a celor două concepte: pasivul şi antipasivul reprezintă modificări ale formei verbale care însoŃesc în mod regulat trecerea de la o construcŃie tranzitivă la o construcŃie intranzitivă, al cărei subiect se identifică fie cu obiectul construcŃiei tranzitive (pasiv), fie cu subiectul construcŃiei tranzitive (antipasiv). Autorul (Creissels 2004a) arată că simetria dintre cele două mecanisme este numai parŃială, evidenŃiind câteva diferenŃe importante: (a) pasivul canonic reprezintă destituirea agentivului şi promovarea pacientivului; antipasivul nu implică niciun mecanism de promovare; (b) pasivul se poate aplica şi construcŃiei intranzitive (pasivul impersonal este foarte răspândit în limbile lumii); nu există o construcŃie asemănătoare în cazul antipasivului; (c) pasivul modifică radical alinierea prototipică a rolurilor semantice şi a rolurilor discursive, dar antipasivul menŃine şi augmentează relaŃia privilegiată dintre agent şi topic; (d) tipologic, pasivul e mai răspândit decât antipasivul.

6.1. DefiniŃia şi funcŃiile antipasivului DefiniŃia pe care o dă Dixon (1994: 146) antipasivului este paralelă cu cea a pasivului

(vezi supra, 5.1.): (a) antipasivul funcŃionează la nivelul unei structuri tranzitive, care devine intranzitivă; (b) A devine S; (c) O ajunge într-o poziŃie periferică, fiind marcat printr-un caz oblic/prepoziŃional66; O poate fi omis; (d) construcŃia antipasivă e marcată explicit, ca şi construcŃia pasivă.

O construcŃie ergativă tipică din limba dyirbal, precum:

66 În dyirbal, marca este cazul dativ (Comrie 1989: 118).

Page 41: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Ergativitatea din perspectivă tipologică 41

yabu ŋuma-ŋgu bura-n (apud Dixon 1994: 10) mama(A-Abs) tata(Erg) a vedea(nonviitor) ‘Tata a văzut-o pe mama’

are următoarea versiune antipasivă: ŋuma bural-ŋa-nyu yabu-gu (apud Dixon 1994: 13) tata(Abs) a vedea(antipasiv-nonviitor) mama(Dat) ‘Tata a văzut-o pe mama’.

Deşi sunt mecanisme sintactice paralele, pasivul şi antipasivul se diferenŃiază la nivel

semantic (Dixon 1994: 149): pasivul evidenŃiază starea în care a ajuns O, ca rezultat al acŃiunii, iar antipasivul evidenŃiază faptul că referentul argumentului A (din structura iniŃială) ia parte la o acŃiune care implică şi un obiect. DiferenŃa semantică dintre cele două mecanisme este subliniată şi de Palmer (2007 [1994]: 176). Mecanismul antipasivului a primit şi alte definiŃii, care subliniază aspecte diferite ale construcŃiei:

● antipasivul este o schimbare a formei verbale care marchează trecerea de la o construcŃie tranzitivă la o construcŃie intranzitivă al cărei subiect este identic cu agentivul construcŃiei tranzitive; antipasivul presupune destituirea pacientivului, absent sau recuperat ca oblic (Creissels 2004a);

● construcŃia antipasivă este o construcŃie derivată detranzitivizată, cu un predicat cu două locuri, aflată în relaŃie cu o construcŃie tranzitivă al cărei predicat este acelaşi item lexical; obiectul direct din construcŃia tranzitivă este fie suprimat, rămânând implicit, fie realizat ca un complement oblic (Polinsky 2005);

● prin antipasiv, argumentul în ergativ (Agent) este promovat în poziŃia absolutivului (Pacient)67; Pacientul în absolutiv poate fi retrogradat la statutul de Beneficiar, Locativ, Instrument; antipasivul indică o tranzitivitate redusă; Pacientul este mai puŃin afectat (Palmer 2007 [1994]: 19, 35);

● antipasivizarea reprezintă marginalizarea obiectului direct sintactic într-o altă poziŃie (Polinskaja şi Nedjalkov 1987: 241);

● antipasivul este o versiune detranzitivizată a construcŃiei ergative, care cere marcare morfologică (Spreng 2002);

● antipasivul reprezintă o ipostază a încorporării unui nume (Baker 198868, Bittner şi Hale 1997 [1993]). În bibliografia domeniului, a fost semnalată existenŃa mai multor tipuri de antipasiv, clasificările depinzând, şi de această dată, de accentul pus pe una dintre laturile fenomenului. Polinsky (2005) arată că există, în general, două tipuri de antipasiv: (a) pacientul rămâne implicit; (b) mai frecvent, pacientul este exprimat printr-un complement oblic, cele două ipostaze regăsindu-se şi în cazul pasivului (complementul de agent este exprimat sau nu). Această clasificare generală poate fi însă completată cu altele care privesc anumite limbi.

67 Această caracteristică a antipasivului, evidenŃiată de Palmer, intră în contradicŃie cu observaŃia lui Creissels (1995) − vezi supra, 6. − conform căruia antipasivul, spre deosebire de pasiv, nu poate implica promovarea unui argument. 68 M. Baker, Incorporation: A Theory of Grammatical Function Changing, Chicago, University of Chicago Press.

Page 42: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu 42

De exemplu, Polinskaja şi Nedjalkov (1987: 244) descriu, pentru limba ciukotă, existenŃa a trei tipuri de construcŃie antipasivă: (a) cu obiect zero; (b) cu obiect oblic; (c) cu încorporare. Bittner şi Hale (1997 [1993]) analizează construcŃiile antipasive din limbile eschimosă şi warlpiri, ajungând la concluzia că există diferenŃe importante. În eschimosă, antipasivul detranzitivizează propoziŃia (situaŃia obişnuită din limbile ergative): Qimmiq angum-mik kii-si-v-u-q (apud Bittner şi Hale 1997 [1993]) câine om-INS muşca-ANTIPAS-IND-[tr]-3sg ‘Câinele îl muşcă pe om’, iar în warlpiri structura reprezentativă pentru antipasiv este o construcŃie conativă − verbul rămâne la conjugarea tranzitivă, iar subiectul păstrează marcarea ergativă:

Maliki-rli ka-rla-jinta ngarrka-ku yarlki-rni (apud Bittner şi Hale 1997 [1993]) câine-Erg. pers.3sg-D-ANTIPAS om-Dat. muşca-NPST

‘Câinele muşcă la om’.

În eschimosă, antipasivul este încorporat în baza verbului, iar în warlpiri, elementul care reprezintă antipasivul este afixat la auxiliar şi omonim cu marca de dativ, persoana 3 singular. Asemănarea dintre cele două limbi constă în faptul că subiectul de adâncime este plasat în cazul oblic: instrumental în eschimosă, dativ în warlpiri. Cele două limbi sunt identice în relaŃia structurii dominate de VP. În D-Structură, morfologia antipasivă proiectează un NP care ocupă poziŃia de complement al verbului. Argumentul oblic este, la origine, obiectul numelui antipasiv, iar numele antipasiv este un afix care satisface cerinŃele morfologice pentru a se încorpora în verb. Principiile de realizare a cazurilor fac ca obiectul antipasivului să apară în instrumental în eschimosă şi în dativ în warlpiri. Cele două limbi diferă în privinŃa tranzitivităŃii de suprafaŃă: în eschimosă, propoziŃiile antipasive sunt intranzitive, subiectul antipasivului fiind în nominativ (opacă), iar în warlpiri sunt tranzitive, subiectul antipasiv fiind în ergativ (transparentă). Între cele două limbi există şi diferenŃe de poziŃionare a morfologiei antipasive: în structura verbului în eschimosă, dar în complexul dominat de C (numit şi auxiliar) în warlpiri. Marcarea morfologică şi mecanismele sintactice pe care le implică antipasivul depind de limbile avute în vedere, precum şi de concepŃia autorilor care s-au ocupat de această problemă. Polinsky (2005) formulează observaŃia că, în general, construcŃia antipasivă este marcată morfologic69, dar anumite limbi prezintă sincretism între morfologia antipasivă şi morfologia altor operaŃii de detranzitivizare, cel mai frecvent, reflexivizarea (limbile pama-nyungan din Australia). Verbul antipasiv poate avea şi alte caracteristici comune cu verbele intranzitive, de exemplu, în ciukotă, acordul. În limbile mayan, schimbarea de acord poate fi singura indicaŃie a antipasivului. Polinsky (2005) observă că, în limbile care au mai multe mărci antipasive, acestea pot fi coocurente sau amalgamate (ciukotă, halkomelem). Spreng (2001) se ocupă de limba inuktitut (o formă a eschimosei), în care antipasivul presupune o schimbare în structura argumentală a verbului: argumentul-agent primeşte cazul absolutiv, iar obiectul, un alt caz decât absolutivul; verbul primeşte mărci morfologice specifice antipasivului.

69 Polinskaja şi Nedjalkov (1987: 244), ocupându-se de limba ciukotă, au arătat că antipasivizarea are mărci specifice, dar anumite verbe au forme antipasive nemarcate sau supletive.

Page 43: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Ergativitatea din perspectivă tipologică 43

Palmer (2007 [1994]: 178) inventariază mecanismele antipasivului: marcarea verbului; promovarea agentului în ergativ în poziŃia de absolutiv; marginalizarea pacientului în absolutiv în poziŃia de oblic (dativ, locativ, instrumental), precum şi funcŃiile acestuia: crearea de pivoŃi, detranzitivizarea semantică şi sintactică. ObservaŃii convergente formulează Polinskaja şi Nedjalkov (1987: 244), care arată că antipasivul este motivat sintactic: acesta coboară obiectul direct iniŃial la un statut mai jos, asigurând o coreferinŃă mai bună a „urmelor” în şiruri de propoziŃii; antipasivul nu elimină statutul de controlor al coreferinŃei pe care-l are obiectul, ci îi împuŃinează proprietăŃile de controlor, subiectul preluând unele dintre ele. Polinsky (2005) subliniază că un rol important al antipasivului este acela de face unicul argument al verbului detranzitivizat să devină accesibil pentru anumite procese gramaticale; marcarea specifică a antipasivului poate fi asociată diacronic cu alte funcŃii (medie, reflexivă), statutul sincronic fiind nonsintetic. Caracteristicile semantice şi discursive ale antipasivului privesc, pe de o parte, întreaga structură antrenată în antipasivizare, iar, pe de altă parte, caracteristicile argumentelor nominale. Palmer (2007 [1994]: 183) sintetizează funcŃiile semantico-discursive ale antipasivului: poate avea funcŃia aspectuală de a marca o acŃiune iterativă, în chamorro; poate indica un pacient partitiv, în eschimosă; indică topicalitatea agentului sau e folosit dacă pacientul este generic, în warrungu; are funcŃie de încorporare, cu pacient generic în mam. Ca şi în cazul pasivului, Palmer (2007 [1994]: 186) adoptă o definiŃie laxă a mecanismului, preluată de la Shibatani (1985): funcŃia de bază a antipasivului este defocalizarea pacientului. Polinskaja şi Nedjalkov (1987: 247) analizează relaŃia dintre construcŃia ergativă, cea pasivă şi cea antipasivă: atât în construcŃia ergativă, cât şi în cea antipasivă, NP (DP, dacă se adoptă concepŃia actuală) agent este topic, iar VP şi NP obiect sunt comentarii; spre deosebire de pasiv, antipasivul nu are funcŃia de a modifica topicul. Cei doi autori arată că antipasivul este motivat semantic şi pragmatic. În anumite cazuri, locutorul poate avea nevoie să distingă între situaŃiile în care schimbarea de stare e relevantă şi cele în care nu este. Polinskaja şi Nedjalkov (1987: 251, 257) analizează şi efectele discursive ale încorporării unui obiect (pe care o presupune antipasivul): încorporarea este o modalitate eficientă de a ascunde informaŃia; introducerea unui nou referent poate fi privită ca o funcŃie specifică a încorporării unui obiect sau a unui oblic. (Există două posibilităŃi de introducere a unui nou referent: construcŃia ergativă − noul referent este obiect direct − şi construcŃia antipasivă − noul referent este obiect oblic sau încorporat). Autorii arată că, în ciukotă, efectul de descreştere a voinŃei despre care s-a vorbit în legătură cu antipasivul este determinat de absenŃa aserŃiunilor despre relevanŃa pragmatică a schimbării de stare a obiectului. Lazard (1998: 68−69) completează descrierea efectelor discursive ale construcŃiei antipasive: în warrungu, antipasivul exprimă o acŃiune obişnuită, tipică, diferită de acŃiunea actuală, care are caracteristici speciale. Autorul citat arată că, în diverse limbi australiene în care construcŃia de bază este ergativă, antipasivul este adesea folosit pentru a exprima o acŃiune obişnuită, conativă sau incompletă, diferită de acŃiunea unică, actuală, terminată. În privinŃa caracteristicilor semantice ale argumentului, Polinskaja şi Nedjalkov (1987: 247) formulează observaŃia că marcarea absolutivă a unui NP echivalează cu individualizarea maximă. DiferenŃa comunicativă, opŃională, dintre o construcŃie antipasivă şi una ergativă poate fi atribuită factorului individualizare − referentul este numit explicit şi neambiguu −, iar antipasivul poate micşora nivelul de individualizare. Numele încorporat şi, în special, obiectul încorporat sunt nemarcate în privinŃa individualizării; numele încorporat oferă condiŃii mai bune pentru a transfera o aserŃiune asupra altui referent (Polinskaja şi Nedjalkov 1987: 254). Polinsky (2005) subliniază că funcŃia semantică a antipasivului este

Page 44: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu 44

legată de afectarea şi de individualizarea pacientului: verbul tranzitiv denotă o schimbare de stare a pacientului, iar antipasivul anulează afectarea pacientului, acest lucru fiind corelat cu marcarea oblică. În comparaŃie cu structura tranzitivă, pacientul din construcŃia antipasivă este mai puŃin individualizat/identificabil şi, deoarece un referent slab individualizat este puŃin potrivit pentru a fi menŃinut în discurs, antipasivul este folosit pentru a introduce referenŃi episodici. Polinsky (2005) observă că funcŃiile antipasivului sunt diferite de la o limbă la alta: în unele limbi, ca yukulta, antipasivul este cerut atunci când obiectul este exprimat prin pronume de persoanele 1 şi 2, aflate cel mai sus pe scara individualizării; dimpotrivă, în halkomelem, antipasivul este imposibil cu obiecte exprimate prin pronume de persoanele 1 şi 2. Acest tablou al diversităŃii lingvistice poate fi completat cu alte date: în eschimosă, opoziŃia dintre antipasiv şi construcŃia de bază se stabileşte în funcŃie de definitudinea obiectului (Lazard 1998: 66); în nez perce obiectul antipasivelor nu poate fi referenŃial (Deal 2007); în tagalog, în structurile antipasive obiectul direct are o interpretare nedefinită, nonspecifică (Alridge 2007b). Spreng (2001) comentează ideea formulată în lucrările mai recente, conform căreia obiectul din structura antipasivă diferă din punct de vedere semantic ([± Specificitate]) de obiectul din construcŃia ergativă. Spreng (2002) preia de la Bittner (1987)70 constatarea că morfemele antipasive din kallaalissut sunt, de fapt, mărci aspectuale, care apar şi în construcŃiile ergative, propunându-şi să demonstreze că antipasivul impune telicitate evenimentului.

Coyos (2003) neagă că antipasivul ar (mai) avea un rol discursiv în bască. Specificul „traseului” de tip antipasiv din bască este faptul că permite calificarea unei entităŃi cu rol agentiv printr-un comportament care implică o altă entitate cu rol nonagentiv. Din punct de vedere sintactic, acest lucru se corelează cu detranzitivizarea verbului. Antipasivul are un rol discursiv neesenŃial şi este pe cale de dispariŃie, vorbitorii (bilingvi − bască şi franceză) preferând să folosească pasivul.

6.2. RelaŃia dintre aplicativ şi antipasiv

Aplicativ este un termen recent introdus, care apare mai ales în descrierile limbilor

care nu au o tradiŃie gramaticală foarte veche (Creissels 2004a). Creissels (2004a) arată că, în limbile în care există subiect, antipasivul şi aplicativul sunt mecanisme de diateză care au în comun faptul că nu afectează relaŃia dintre verb şi subiect, ci numai relaŃia dintre verb şi obiect: antipasivul elimină obiectul din construcŃia tranzitivă fără a introduce în loc un nou termen nuclear, iar în cazul aplicativului, verbul se construieşte cu un obiect care n-ar putea avea acest statut dacă verbul n-ar fi la forma aplicativă:

Lorato o tlaa apaya motogo (tswana, apud Creissels 2004a) ‘Lorato va fierbe terciul’ Lorato o tlaa apeela bana motogo (tswana, apud Creissels 2004a) ‘Lorato va fierbe terciul pentru copii’.

Autorul citat observă că în limbile în care folosirea noŃiunii de subiect este problematică, antipasivul este un fenomen care permite unui verb tranzitiv să fie construit intranzitiv, cu un subiect care corespunde agentivului din structura tranzitivă, iar aplicativul

70 M. Bittner, „On the Semantics of the Greenlandic Antipassive and Related Constructions”, International Journal of American Linguistics, 53, 2, p. 194−231.

Page 45: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Ergativitatea din perspectivă tipologică 45

înseamnă introducerea unui termen nuclear nou, permiŃând verbului intranzitiv să fie construit tranzitiv, cu un agentiv care corespunde subiectului construcŃiei intranzitive sau permiŃând verbului tranzitiv să fie construit cu acelaşi agentiv, dar cu pacientul care n-ar fi avut acest statut dacă verbul n-ar fi fost la forma aplicativă. Există construcŃii aplicative care pot fi definite ca permiŃând promovarea unui oblic la statutul de obiect; există construcŃii aplicative care permit menŃionarea unui participant care, altfel, n-ar fi putut figura în construcŃia verbală respectivă sau ar fi fost nevoie de perifraze foarte lungi pentru a putea introduce acel participant. Structura diferă de la o limbă la alta: de exemplu, în germană şi în maghiară, mecanismele aplicative au un grad mai mic de gramaticalizare decât în limbile bantu (Creissels 2004a). Acelaşi autor (Creissels 1995: 296−299) a analizat anterior acest tip de construcŃie, vorbind despre diateza aplicativă, folosită în limbile africane din familia bantu şi în limbi caucaziene. Diateza aplicativă reprezintă adăugarea unui complement, subiectul şi celelalte complemente fiind păstrate. Complementul adăugat are statutul unui obiect (direct), iar dacă verbul avea deja un obiect, prin aplicativ, ajunge să aibă două obiecte. Dacă se cumulează diateza aplicativă şi diateza pasivă, rezultă structuri care au drept subiect numele unei persoane în beneficiul sau în detrimentul căreia se desfăşoară procesul. Din punct de vedere semantico-discursiv, aplicativul semnalează prezenŃa unui complement important, o persoană care constituie destinatarul sau beneficiarul acŃiunii sau direcŃia deplasării (valori prototipice). În limbile bantu, forma aplicativă a verbului marchează şi adăugarea complementelor cu valoare instrumentală. În ceea ce priveşte raportul dintre aplicativ şi cauzativ, Creissels (2004a) subliniază că acestea au în comun validarea prezenŃei unui termen sintactic nuclear care nu poate figura ca termen nuclear al construcŃiei de bază a verbului, dar rolul semantic al complementului adăugat este diferit (destinatar, beneficiar, direcŃie, instrument vs cauză, agent) şi că există scenarii istorice conform cărora aplicativul şi cauzativul ar avea o sursă comună. 6.3. Există antipasiv în limbile acuzative?

Răspunsul la această întrebare depinde foarte mult de accepŃia dată antipasivului. Părerile cercetătorilor sunt împărŃite. Cei mai mulŃi susŃin că există structuri antipasive şi în limbile acuzative, aşa cum există pasiv în limbile ergative (vezi supra, 5.3.).

Creissels (2004a) arată că antipasivul apare în special în limbile ergative, dar există şi în cele care nu au niciun fapt de ergativitate şi în cele în care nu există pasiv. Antipasivul este mai vizibil în limbile cu construcŃie ergativă pentru că fenomenul e marcat morfologic. În limbile acuzative, destituirea pacientivului nu are nicio implicaŃie asupra celuilalt termen nuclear al construcŃiei tranzitive. Polinsky (2005) formulează o opinie convergentă: nu există o corelaŃie de principiu între ergativitate şi antipasiv. AlternanŃa tranzitiv−antipasiv este mai vizibilă în limbile ergative, în care presupune o schimbare de marcare a subiectului (din ergativ în absolutiv). Productivitatea antipasivului este legată de anumite grupuri de limbi înrudite sau învecinate: mayan, salish, limbile nakh-daghestaneze, austroneziene, australiene.

Manning (1996: 73), urmându-l pe Postal (1977)71, arată că limbile acuzative au două construcŃii asemănătoare antipasivului, constând în:

(a) ştergerea obiectelor nespecifice:

71 P. M. Postal, „Antipassive in French”, Lingvisticae Investigationes, 1, p. 333−374.

Page 46: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu 46

John ate the burger/John ate ‘Ion a mâncat burgerul/Ion a mâncat’; (b) alternanŃa conativă: Mary kicked the ball/at the ball ‘Maria a şutat mingea/în minge’. Dixon (1994: 147) interpretează ca structuri antipasive construcŃiile tranzitive

englezeşti în care obiectul direct nu este exprimat, corespunzătoare tipului (a) de mai sus: He is drinking whiskey > He is drinking ‘Ion bea whisky > Ion bea’.

DiferenŃa dintre construcŃia tranzitivă şi cea prepoziŃională, atribuită de Dixon

mecanismului antipasivizării, este interpretată de Lazard (2001: 288) ca fiind variaŃie actanŃială. DiferenŃa semantică dintre cele două construcŃii este de natură aspectuală: construcŃia prepoziŃională este atelică, pe când cea neprepoziŃională este telică.

Acest tip de construcŃii este discutat şi de Levin şi Rappaport Hovav (2005: 187): Pat hit the door/Pat hit at the door, ‘Pat loveşte uşa/Pat loveşte în (la) uşă’.

Urmându-i pe Guerssel et al. (1985)72, pe Levin (1993)73 şi pe van der Leek (1996)74,

autoarele consideră perechile de structuri ca reprezentând o alternanŃă conativă, una dintre variaŃiile de realizare argumentală de tipul obiect direct/oblic.

Polinsky (2005), referindu-se la acelaşi tip de structuri, afirmă că alternanŃa conativă din engleză reprezintă o situaŃie asemănătoare variaŃiei tranzitiv−antipasiv, forma antipasivă fiind corelată cu anularea afectării pacientului şi cu marcarea oblică:

The hunter shot the bear > the bear died ‘Vânătorul a împuşcat ursul’ > ‘ursul a murit’ The hunter shot at the bear > the bear may not be affected at all ‘Vânătorul a tras în urs’ > ‘ursul poate să nu fie deloc afectat’.

Creissels (1995: 284) nu acceptă existenŃa antipasivului în limba franceză, deoarece obiectul direct poate fi omis (în acelaşi tip de construcŃii cum sunt cele din limba engleză, de tipul (a), discutate mai sus), dar fără vreo modificare a formei verbului:

Michel chante (un air connu) ‘Mihai cântă (o arie cunoscută)’,

72 M. Guerssel, K. Hale, M. Laughren, B. Levin şi J. White Eagle, „A Cross-Linguistic Study of Transitivity Alternations”, Papers from the Parasesion on Causatives and Agentivity, Chicago, Chicago Linguistic Society, IL, p. 48−63. 73 B. Levin, English Verb Classes and Alternations: A Preliminary Investigation, Chicago, University of Chicago Press, IL. 74 F. van der Leek, „The English Conative Constructions: A Compositional Account”, CLS, 32, Part I: Papers from Main Session, Chicago, Chicago Linguistic Society, IL, p. 363−368.

Page 47: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Ergativitatea din perspectivă tipologică 47

dar arată (Creissels 1995: 286) că nu e adevărat că antipasivul caracterizează numai limbile ergative, aducând contraexemple din limbi neergative care au antipasiv: nahuatl, soninke. Şi în limba română există construcŃii similare celor din engleză şi din franceză, discutate în bibliografie, care corespund atât tipului (a) − ştergerea obiectelor nespecifice −, cât şi tipului (b) − alternanŃa conativă (obiect direct − obiect prepoziŃional):

(a) Ion bea Ńuică > Ion bea Ion mănâncă sarmale > Ion mănâncă Ion cântă la pian > Ion cântă (b) Ion loveşte sacul de box/în sacul de box Câinele roade osul/la os Maria tricotează puloverul/la pulover.

ConstrucŃiile etichetate drept forme de antipasiv în limbile acuzative răspund numai parŃial definiŃiei date de Dixon (vezi supra, 6.1.): deşi aceste construcŃii corespund primelor trei criterii din definiŃia dată de Dixon (structura tranzitivă devine intranzitivă, A devine S, O devine periferic − în cazul alternanŃei conative − sau este complet eliminat − în cazul ştergerii obiectului nespecific −), ele contravin ultimului criteriu, nefiind asociate cu o marcare explicită, marcare evidentă în cazul pasivului. Prin urmare, răspunsul la întrebarea „Există antipasiv în limbile acuzative?” trebuie nuanŃat: construcŃiile din engleză, din franceză şi din română analizate aici nu corespund tuturor criteriilor pe care trebuie să le îndeplinească o construcŃie antipasivă, dar există limbi acuzative în care toate aceste criterii sunt îndeplinite. Dacă se adoptă definiŃia laxă a antipasivului ca defocalizare a pacientului, toate structurile discutate sunt antipasive. Există însă şi cercetători care resping total ideea existenŃei antipasivului în limbile acuzative: Bok-Bennema (1991)75, Coyos (2003).

7. EVOLUłIA SISTEMELOR LINGVISTICE Nimeni nu se mai îndoieşte de faptul că sistemele lingvistice sunt într-o continuă

schimbare, care afectează niveluri diferite ale limbii. Dacă transformările mărunte din istoria unei limbi sunt observabile şi deci studiate, transformările majore, care au nevoie de mai mult timp pentru a deveni vizibile, trec de multe ori neobservate. Se vorbeşte76, mai mult la nivel teoretic, de existenŃa unui ciclu (unidirecŃional, dar repetabil) al schimbării în ceea ce priveşte tipologia morfologică a limbilor (limbi izolante > limbi aglutinante > limbi fuzionante).

Problema oscilaŃiei limbilor între caracteristici de tip acuzativ şi caracteristici de tip ergativ a atras atenŃia mai ales cercetătorilor care s-au ocupat de limbile ergative, rezultatele lor fiind uneori divergente. În introducerea cărŃii sale, Dixon înregistrează situaŃia „anecdotică” privind încadrarea tipologică a limbii georgiene, apărută ca urmare a faptului că în această limbă se manifestă tendinŃa de trecere de la sistemul ergativ la sistemul acuzativ: Hewitt (1987) susŃine că e o limbă ergativă, subliniind însă complexitatea fenomenelor de marcare cazuală şi de acord, iar Harris (1990)77 susŃine că e „activă” (a se citi „acuzativă’).

75 R. Bok-Bennema, Case and Agreement in Inuit, Dordrecht, Foris, apud Manning (1996: 73). 76 Vezi Dixon (1994: 183), care reia clasificarea tipologică a lui Scleicher (1861). 77 A. C. Harris, „Georgian: A Language with Active Case Marking. A Reply to B. G. Hewitt”, Lingua, 80, p. 35−53.

Page 48: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu 48

Comrie (1973: 245−246) descrie evoluŃia sistemului lingvistic georgian, evoluŃie care stă la baza dificultăŃilor de încadrare tipologică: dacă în vechea georgiană ergativul apărea la toate timpurile, în georgiana actuală construcŃia ergativă apare la aorist, iar construcŃia acuzativă, la prezent şi la viitor.

7.1. Există o direcŃie unică a schimbării?

DiscuŃia lui Dixon (1994: 182−207) despre schimbarea lingvistică începe cu o clarificare necesară: la nivelul anumitor elemente, schimbarea lingvistică are o direcŃie unică, însă combinarea mai multor schimbări poate determina modificarea profilului tipologic al unei limbi. La nivelul parametrilor tipologici, schimbările nu sunt unice şi unidirecŃionale. Această ultimă situaŃie este ilustrată şi de trecerile de la sistemul acuzativ la sistemul ergativ şi invers, în absenŃa unei direcŃii unice a schimbării. Mecanismele diacronice care permit astfel de schimbări lingvistice, în ambele sensuri, sunt (Dixon 1994: 186): reinterpretarea pasivului/antipasivului78 ca fiind o construcŃie tranzitivă nemarcată (vezi supra, 5.2.); dezvoltarea unui nou sistem perifrastic de marcare a timpului sau a aspectului, bazat pe forme participiale; crearea unui nou caz sau extinderea valorilor unui caz deja existent; generalizarea marcării de la un tip de relaŃie sintactică la altele; generalizarea marcării de la un tip de constituent nominal la alŃi constituenŃi nominali; generalizarea marcării de la un anumit timp sau aspect la altele; schimbarea ordinii constituenŃilor şi a mecanismelor de topicalizare etc. EvoluŃia de la pasiv la ergativ, frecvent invocată în literatura de specialitate, a fost pusă sub semnul întrebării şi chiar contestată cu argumente istorice. Analizând originile ergativităŃii în zona sud-asiatică, Klaiman (1987) compară construcŃiile ergative şi cele pasive pornind de la sanscrită, trecând prin indo-iraniană şi terminând cu limbile sud-asiatice de azi. Acest autor adoptă o clasificare a limbilor ergative aparŃinând lui Trask (1979)79: tipul A (limbi ergative care au partiŃii ergativ−acuzativ, determinate de ierarhia nominală − vezi supra, 3.1.3. (b) −, dar care rareori au partiŃii determinate de timp/aspect) şi tipul B (limbi ergative în care ierarhia nominală nu funcŃionează, dar în care există numeroase partiŃii determinate de timp/aspect). Numai pentru tipul A pasivul poate fi considerat ca stând la originea construcŃiei ergative, pe când în limbile de tip B (care cuprinde şi limbile ergative sud-asiatice), în care ergativitatea se manifestă la un nivel mai superficial decât în cazul tipului A, nu pasivul a stat la originea construcŃiei ergative (specifice perfectului), ci o combinaŃie de proprietăŃi morfologice (marcarea cazuală nominală, comportamentul cliticelor pronominale, acordul verbului plin şi al verbelor auxiliare). Mai mult, datele din sanscrita clasică şi din indo-iraniană îl conduc pe Klaiman (1987: 64) la concluzia că, în aceste limbi, construcŃia ergativă a precedat şi, poate, a şi influenŃat dezvoltarea pasivului. Aldrige (2007a) analizează problema ergativităŃii în limbile austroneziene de vest, demonstrând că acestea nu aparŃin aceleiaşi clase tipologice: unele sunt ergative, altele au partiŃie ergativă, iar altele sunt dominant acuzative. Autoarea arată că există un continuum istoric: o limbă ergativă evoluează într-o limbă cu partiŃie ergativă, care devine, eventual, o limbă acuzativă. În schimb, în anumite limbi ergative, marcarea cazuală ergativă a rezultat din reinterpretarea construcŃiilor pasive ca fiind active şi tranzitive. Limbile investigate de autoare reprezintă un continuum istoric în care o limbă ergativă devine o limbă cu partiŃie ergativă

78 Gildea (2003: 21) arată că reanaliza pasivului ca ergativ este sursa cel mai bine atestată pentru ergativitate. 79 R. L. Trask, „On the Origins of Ergativity”, în: F. Plank (ed.), Ergativity, Londra, Academic, p. 385−404.

Page 49: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Ergativitatea din perspectivă tipologică 49

prin reinterpretarea construcŃiei antipasive. La rândul ei, o limbă cu partiŃie ergativă poate deveni acuzativă prin reinterpretarea construcŃiei ergative tranzitive ca fiind pasivă. De exemplu, tagalog este ergativă (a păstrat construcŃia antipasivă; antipasivele oblice sunt tipic nedefinite şi nespecifice), malgaşa are partiŃie ergativă (sintaxa acuzativă a rezultat din construcŃia antipasivă, în care argumentul în absolutiv a fost interpretat ca subiect), iar indoneziana este acuzativă (construcŃia antipasivă − absentă din stadiul actual al limbii − stă la baza structurii active tranzitive; există resturi ale sintaxei ergative în construcŃiile pasive). Autoarea adaugă că evoluŃia istorică de la ergativ la acuzativ la nivelul sintaxei, care îşi are originea în construcŃia antipasivă, a fost demonstrată independent, pentru o limbă din afara familiei austroneziene, toba batak, de Schachter (1984)80. Două subdialecte ale limbii eschimose, nunavimmiutitut (analizat de Mahieu 2003) şi tunumiisut (descris de Tersis 2003) ilustrează faptul că o evoluŃie comună a limbii-mamă (de la construcŃia participială pasivă şi posesivă la cea ergativă) poate fi urmată de o scindare dialectală, favorizată, în acest caz, de distanŃa geografică foarte mare între dialecte: în primul subdialect, tipul SOV cu morfologie ergativă nu este încă total instalat, în timp ce în cel de al doilea se constată deja o evoluŃie dinspre tipul ergativ (dezvoltat din construcŃii pasive şi posesive) spre tipul acuzativ. În limba kurdă, investigată de Haig (1998), construcŃia ergativă îşi are originea în cea posesivă, care conŃine verbul corespunzător sensului ‘a exista’81. Cercetările din anii ’70−’80 s-au concentrat asupra apariŃiei ergativităŃii în kurdă şi asupra surselor acestora, dar s-a remarcat82 destul de repede că, cel puŃin în dialectul kurmancî, ergativitatea dispare rapid. Ultimele două exemple sugerează destul de clar faptul că apariŃia şi dispariŃia ergativităŃii (morfologice) sunt fenomene reversibile, diferenŃele fiind vizibile chiar în perioade foarte scurte. O altă sursă a ergativităŃii, absentă din inventarul mecanismelor diacronice care dau seamă de apariŃia acestui fenomen, este nominalizarea. Manning (1996: 21) sugerează chiar că originea istorică a limbilor ergative este un bun criteriu de separare a acestora: (a) ergativul provine din nominalizare; (b) ergativul provine din pasiv, prin reinterpretarea unui instrumental oblic sau a unui agent ca ergativ. Manning (1996: 21) arată că multe limbi în care ergativitatea are ca sursă nominalizarea sunt ergative sintactic. Ideea că propoziŃiile din eschimosă sunt asemănătoare nominalizărilor a fost propusă de Thalbitzer (1911)83 şi reluată în multe studii ulterioare (Manning 1996: 20). Johns (1987)84 a realizat o analiză a limbii inuktitut, o varietate a eschimosei, ajungând la concluzia că ergativitatea este un epifenomen care rezultă din interacŃiunea dintre trăsăturile lexicale specifice unei limbi şi principiile universale. Această autoare este cea care a impus tradiŃia „nominalistă” în studiul diacronic al ergativităŃii.

80 P. Schachter, „Semantic-Role-Based Syntax in Toba Batak”, UCLA Occasional Papers in Linguistics, 15, p. 122−149. 81 Această ipoteză a fost formulată de R. L. Trask (1979), în studiul „On the Origins of Ergativity”, în: F. Plank (ed.), Ergativity. Toward a Theory of Grammatical Relations, London, Academic Press, p. 385−404, apud Haig (1998: 167). 82 M. Dorlejin, 1996, The Decay of Ergativity in Kurdish. Language Internal or Contact Induced, Tilburg, Tilburg University Press, apud Haig (1998: 168−171). 83 W. Thalbitzer, „Eskimo”, în: F. Boas (ed.), Handbook of American Indian Languages, vol. 40, Smithsonian Institute Bureau of American Ethnology, p. 971−1069. 84 A. Johns, Transitivity and Grammatical Relations in Inuktitut, teză de doctorat, University of Ottawa, apud Manning (1996: 164).

Page 50: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu 50

Franchetto (2007) analizează situaŃia limbii amerindiene kuikuro, folosind teoria formulată de Alexiadou (2001) − situaŃia din limbile ergative este similară cu cea a nominalizărilor din limbile acuzative − şi cea propusă de Gildea (1998)85 − o analiză istorică a limbilor din familia cariban, în care ergativitatea morfosintactică este legată etimologic de morfologia nominalizărilor sau a adverbializărilor din limbile de tip acuzativ −; actualele construcŃii ergative sunt, la origine, pasive. Franchetto (2007) consideră că abordarea lui Alexiadou e în concordanŃă cu teoriile despre evoluŃia structurilor tranzitive. Într-un stadiu mai vechi, conservat în nominalizările din limbile acuzative, limbilor le lipsea proiecŃia v care introduce argumentul extern şi e responsabilă de atribuirea Cazului acuzativ. Ergativitatea caracterizează un stadiu instabil, tranzitoriu al evoluŃiei limbilor, iar „nominativitatea” este stadiul final ideal de evoluŃie a limbilor. Pentru relaŃia sincronică dintre ergativitate şi nominalizări, vezi Capitolul 2, 7.1. O altă ipoteză asupra originii construcŃiei ergative este formulată de Creissels (2006). Acesta susŃine că, în limbile predominant ergative, construcŃiile intranzitive cu tipar acuzativ se pot dezvolta ca rezultat al coalescenŃei componentelor verbelor „uşoare”. În limbile ergative şi în limbile acuzative, construcŃiile deviante de la modelul tipic îşi pot avea originea în variantele eliptice ale construcŃiilor tranzitive. Schimbările de tipar (acuzativ > ergativ; ergativ > acuzativ) pot apărea ca o consecinŃă a gramaticalizării perifrazelor de timp−aspect−mod. FrecvenŃa partiŃiei determinate de timp−aspect, deci folosirea tiparului ergativ la timpul trecut şi la aspectul perfectiv, a fost explicată prin ipoteza că tiparul ergativ îşi are originea în construcŃia pasivă. Creissels (2006) susŃine însă că partiŃia determinată de timp−aspect−mod (ergativul folosit la trecut/perfectiv) se poate să se fi dezvoltat ca o consecinŃă a evoluŃiei perifrazelor posesiv-rezultative, în limbile acuzative având predicaŃii posesive în care posesorul e codat ca oblic. În limbile ergative, dezvoltarea acestor perifraze a dus la partiŃie: folosirea acuzativului la prezent (vezi tendinŃa perifrazelor de a evolua spre un sens mai general la prezent).

Mecanismele dau seamă de modificările (tipologice) care apar în diverse limbi, dar nu explică şi cauza, mai bine zis cauzele, acestor modificări. O cauză frecvent invocată este contactul între limbi. Tchekhoff (1979: 252) arată că limba tongană din Caucaz, sub influenŃa englezei (în condiŃii de bilingvism), este pe cale să treacă de la sistemul ergativ la cel acuzativ86. InfluenŃa englezei însă se suprapune peste tendinŃa sistemelor lingvistice de a evolua de la aspect la gramaticalizarea timpurilor: în tongană, numai construcŃiile la aspectul perfectiv, atras către timp, tind către sistemul acuzativ. Pentru o altă zonă geografică şi pentru alt tip de contact, direct, Dixon (1994: 228) susŃine ideea că limbile învecinate se influenŃează prin faptul că limbile indiene moderne au astăzi caracteristici ergative ca urmare a influenŃei limbilor vecine, tibeto-birmane. Deşi sursele diacronice din care se pot dezvolta tipare ergative sau acuzative au fost cercetate destul de mult, Mithun (2005) afirmă că se ştie încă foarte puŃin despre răspândirea tiparului ergativ prin contact lingvistic. Autoarea citează studiul lui Fortescue (1997)87, care demonstrează că, în ciukotă, construcŃia ergativă a apărut ca urmare a contactului cu limbile yupik. Autoarea prezintă situaŃia a trei mici familii de limbi de pe Coasta Oregon, toate

85 S. O. Gildea, On Reconstructing Grammar: Comparative Cariban Morphosyntax, Oxford, Oxford University Press. 86 În terminologia autoarei, obiectiv. 87 M. Fortescue, „Eskimo Influence on the Formation of the Chukotkan Ergative Clause”, Studies in Language, 21, 2, p. 369−409.

Page 51: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Ergativitatea din perspectivă tipologică 51

dispărute în secolul al XX-lea: alsea, siuslan şi coosan, între care nu s-a dovedit că există o relaŃie genetică. Toate cele trei familii de limbi au marcare cazuală ergativă, dar tiparele sunt diferite, în funcŃie de zona din gramatică în care se manifestă. Există partiŃii vizibile în funcŃie de timp−aspect sau de tipul de propoziŃie − principală vs subordonată. În această arie caracterizată de multilingvism şi de căsătorii mixte, deşi categoria ergativului pare să fie rezultatul unor evoluŃii independente, mărcile cazului ergativ au circulat şi s-au răspândit prin contact. Cele trei familii de limbi mai au în comun şi folosirea extinsă a pasivului în vorbire, existenŃa mai multor mărci pentru pasiv, precum şi folosirea pasivizării în situaŃia în care agentul de persoana 3 acŃionează asupra pacientului de persoanele 1 şi 2. InfluenŃa exercitată de limbile romanice (spaniolă, franceză) a făcut ca în limba bască să fie înregistrate fapte lingvistice nespecifice (chiar la nivelul morfosintaxei), comentate de Jendraschek (2007). De-a lungul timpului, basca a creat mai multe structuri de compromis, care imită unele modele romanice. Dintre acestea, unele au impact asupra întregului sistem: neutralizarea distincŃiei morfologice dintre obiectul direct şi obiectul indirect (confuzia între acordul obiectului direct şi cel al obiectului indirect, din cauza cliticului pronominal me, care în spaniolă şi în italiană acoperă ambele funcŃii), tendinŃa spre construcŃiile analitice (calchierea unor construcŃii romanice şi umplerea lor cu material autohton). Altele nu influenŃează sistemul în ansamblu: construcŃii care imită pasivul romanic (fără ca pasivul sau antipasivul să exprime opoziŃii sistematice de diateză) sau propoziŃiile relative, modificări în semantica verbelor, gramaticalizarea unor mărci aspectuale. Toate aceste transformări determinate de contactul lingvistic au făcut ca basca să piardă ceva din specificul tipologic, dar să câştige în uşurinŃa traducerii.

OscilaŃiile dintre sistemul ergativ şi cel acuzativ au fost invocate pentru numeroase limbi sau grupuri de limbi. Această situaŃie, prezentă în toate limbile care cunosc un anumit tip de partiŃie (vezi supra, 3.1.3.), poate fi descrisă în termenii lui Kroch (1989)88 ca „gramatici în competiŃie”. Numărul mare de limbi în care există diferite tipuri de partiŃie, studiul diacronic al unor limbi supuse anumitor schimbări tipologice, precum şi cauzele diferite care determină apariŃia schimbării lingvistice conduc către un răspuns negativ la întrebarea „Există o direcŃie unică a schimbării?”, trecerile de la sistemul ergativ la cel acuzativ, precum şi trecerile de la sistemul acuzativ la cel ergativ fiind deopotrivă posibile89. Manning (1996: 184) subliniază actualitatea fenomenului : limbile nu sunt strict ergative sau acuzative, există schimbări în ambele sensuri.

7.2. Limbile primitive erau limbi ergative? În încercarea de reconstrucŃie sintactică a limbii proto-indo-europene a apărut ideea −

cu destul de mulŃi susŃinători − că aceasta a fost o limbă cu marcare cazuală de tip ergativ. Problema este reanalizată critic de Rumsey (1987), care prezintă cele două tipuri de abordări.

88 A. Kroch, „Reflexes of Grammar in Patterns of Language Change”, Language Variation and Change, p. 199−244, apud Roberts (2007: 208). 89 Vezi Dixon (1994: 187−206), unde se face o descriere detaliată, cu numeroase exemple, a mecanismelor care stau la baza celor două tipuri de schimbări tipologice. Ideea lipsei unei direcŃii unice a schimbării este prezentă şi la Gildea (2003), care arată că sunt atestate următoarele tipuri de treceri: nominativ > ergativ, ergativ > nominativ, ergativ > partiŃie intranzitivă, nominativ > partiŃie intranzitivă.

Page 52: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu 52

(a) Conform abordării clasice − Uhlenbech (1901)90, Vaillant (1936)91 −, într-un stadiu vechi al proto-indo-europenei nu existau cazurile nominativ şi acuzativ, ci activ (în termenii de astăzi, ergativ) şi pasiv (în termenii de astăzi, absolutiv). Flexiunea de tip ergativ− absolutiv caracteriza însă toate pronumele şi numele animate, dar nu şi numele neutre.

(b) În abordarea nonclasică, ilustrată de Kuryłowicz (1935)92, cazul ergativ (oblic) a evoluat istoric în genitiv, iar absolutivul este la originea atât a nominativului, cât şi a acuzativului (identice formal, aşa cum sunt şi astăzi în foarte multe limbi indo-europene), formele distincte pentru aceste două cazuri fiind o inovaŃie. Mai recent, Shields93 a arătat că în proto-indo-europeană exista o clasă de nume inanimate care nu apăreau niciodată în cazul ergativ, dar şi o clasă de „agenŃi naturali” inanimaŃi (de exemplu, vântul), care puteau apărea în cazul ergativ, ca şi substantivele animate. Niciunul dintre cei doi exponenŃi ai acestei abordări nu spune însă explicit că pronumele aveau marcare de tip nominativ−acuzativ (Rumsey 1987: 311).

Rumsey (1987), folosind ierarhia lui Silverstein (1976), relevantă pentru morfologie, nu şi pentru sintaxă, conciliază abordarea clasică (centrată pe partiŃia animat/inanimat) şi abordarea nonclasică (centrată pe distincŃia nume/pronume), arătând că, încă din cel mai vechi stadiu al proto-indo-europenei, pronumele personale erau marcate după tiparul acuzativ, iar substantivele neutre, după cel ergativ (dovadă fiind situaŃia din limba hittită). Dacă limba proto-indo-europeană va fi fost vreodată exclusiv ergativă, atunci acest stadiu a fost precedat de unul în care numai numele inanimate erau marcate ergativ.

Problema încadrării tipologice a limbilor indo-europene vechi este discutată şi de Montaut (2006), care arată că, încă din secolele XII−XVI, în cea mai timpurie fază a limbilor indo-europene moderne, exista o structură preergativă. Instrumentalul/genitivul nu era un caz distinct, din moment ce fuzionase cu alte cazuri oblice, cu excepŃia locativului, care a rămas distinct în multe limbi. Autoarea analizează evoluŃia sistemului trecutului şi al perfectivului în limbile indo-europene, cu referire specială la hindi şi la urdu, arătând că o evoluŃie asemănătoare caracterizează şi limbile romanice. Montaut (2006) susŃine că tiparul ergativ şi tiparul nominativ din indo-europeană reprezintă stadii diferite ale aceleiaşi logici de reînnoire a sistemului. În cele două limbi supuse analizei − hindi şi urdu − paradigma verbală pare ciudată: formele nemarcate sunt subjonctivul, care are numai terminaŃii de persoană şi trecutul narativ/anterior, care are numai terminaŃii de gen şi de număr, iar prezentul este marcat. Marcarea sau lipsa acesteia este produsul evoluŃiei istorice şi al relaŃiei dintre limbă şi realităŃile cognitive. Trecutul (perfectiv) a fost devreme dominat de participiul trecut pasiv; folosit iniŃial pentru procese tranzitive, participiul exprima rezultatul unui eveniment. Montaut (2006) arată că, încă din sanscrita clasică, expresia canonică pentru „X a făcut Y” era „de către X, Y a fost făcut”, cu agentul pronominal în cazul instrumental/genitiv şi participiul predicativ acordat în gen şi număr cu pacientul. Acesta este tiparul moştenit de actuala structură ergativă la perfect, diferit de cel care caracterizează structurile nominale de la

90 C. C. Uhlenbeck, „Agens and Patiens in Kasussystem der indogermanischen Sprachen”, Indogermanische Forschungen, 12, p. 170−171; Uhlenbeck este unul dintre primii lingvişti care au studiat fenomene legate de ceea ce numim astăzi „partiŃie ergativă”. 91 A. Vaillant, „L’ergatif Indo-Européen”, Bulletin de la Société Linguistique de Paris, 37, p. 93−108. 92 J. Kuryłowicz, Études indoeuropéenes, Krakow, Polska Akademia Umiejetnosci. 93 K. Shields, 1978, „Some Remarks Concerning Early Indo-European Nominal Inflection”, Journal of Indo-European Studies, 6, p. 185−210; 1979, „More on the Indo-European Nominal Inflection: The Origin of the --/-n- stems”, Journal of Indo-European Studies, 7, p. 213−226; 1982, Indo-European Nominal Inflection: A Developmental History, University Park, PA, Pensylvania State University Press.

Page 53: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Ergativitatea din perspectivă tipologică 53

prezent şi viitor. Ipoteza autoarei este că în toate limbile indo-europene a existat o structură preergativă. În limbile vechi (braj, panjabi, marathi), predicaŃia este o formă nominală care se acordă în gen şi număr cu pacientul, iar agentul (dacă e exprimat) este la o formă oblică şi nu contează pentru acordul verbal. Generalizarea participiului a dus la pierderea sensului pasiv şi a orientării spre pacient. Pentru a evita ambiguitatea sau pentru a accentua starea rezultativă, a fost creată o nouă formă, prin adăugarea unei copule (mai întâi expresivă, apoi gramaticalizată). IniŃial, copula era folosită la persoanele 1 şi 2, pentru a evita ambiguitatea agentului, dar apoi, copula a fost folosită pentru sublinierea stativităŃii, ca variaŃie stilistică, şi, în final, s-a gramaticalizat ca expresie a perfectului stării rezultante. Actualmente, cele două forme sunt în distribuŃie complementară. Această transformare „activă” a fost implementată diferit în est şi în vest: în est, înnoirea formei active a fost radicală, iar structura preergativă a fost deergativizată între secolele XIV−XVI; agentul a primit cazul marcat; noi terminaŃii personale au fost afixate la forma verbală; în vest, a fost întărită marcarea oblică a agentului prin folosirea unei prepoziŃii specifice (în hindi) sau nespecifice (în marathi), dezvoltându-se structura ergativă la perfect. Numai câteva limbi moderne indo-europene au păstrat marcarea oblică a agentului (jaisalmeri, rajasthani de vest). Aşezarea agentului în poziŃie iniŃială este anterioară perceperii lui ca subiect semantic. EvoluŃia limbilor din est şi a celor din vest a urmat aceeaşi logică, dar, la un moment dat, opŃiunile au fost diferite: bengali: ciclul nominativ − preergativ − nominativ; hindi: ciclul: nominativ − ergativ.

Ideea studiului din 2006 reia consideraŃii anterioare ale autoarei. Montaut (1998b: 139) demonstrează că limbile indo-europene orientale (cu excepŃia limbii hindi) au avut o dublă evoluŃie: ergativizare şi deergativizare. ConstrucŃia ergativă la aspectul perfectiv caracterizează azi grupul occidental al limbilor indo-europene şi constituie un fapt de originalitate tipologică în familia indo-europeană; iniŃial, fenomenul a fost descris ca fiind o structură pasivă (Montaut 1998b: 140; 2006). Structura ergativă din limba hindi modernă, ca şi cea din panjabi şi marathi îşi are originea în construcŃia pasivă; participiul trecut pasiv sau adjectivul verbal a preluat rolul de a exprima procese trecute încă din sanscrita clasică (Montaut 1998b: 143). Încă din epoca marilor epopei (Mahabharata, Ramayana), enunŃurile la trecut erau predicaŃii nominale cu agent instrumental, iar participiul trecut pasiv (acordat cu pacientul în nominativ) funcŃiona predicativ. La originea construcŃiei ergative se află tendinŃa agentului de a ocupa prima poziŃie; marcarea suplimentară a agentului oblic prin postpoziŃia specifică ne este recentă (Montaut 1998b: 144). Morfemul de trecut l provine dintr-un sufix de „lărgire”, care îşi are originea într-un diminutiv compatibil cu clasa nominală. Limbile indo-europene occidentale au supramarcat agentul (cu ne) şi au ergativizat o structură preergativă; dimpotrivă, limbile indo-europene orientale au trecut prin procesul de deergativizare, reanalizând morfemul l ca marcă de trecut. În dialectele orientale ale limbii hindi (acum neergative), a existat o fază de preergativitate. DiferenŃa dintre grupul occidental şi cel oriental provine din aceeaşi structură nominală cu participiu trecut pasiv predicativ − ergativizat în grupul occidental şi reactivat/deergativizat în grupul oriental (Montaut 1998b: 145).

Müler (1995: 262) arată că limbile semitice, ca multe limbi primitive, aveau partiŃie ergativă, ale cărei urme au supravieŃuit în limbile semitice târzii. În akkadian, există un rest al morfemului ergativ final în morfemul locativ-terminativ -u(m), utilizarea acestuia fiind restrânsă la situaŃia în care agentul este impersonal (Müler 1995: 263). Numele din akkadian şi amorite au forme de acuzativ acolo unde este de aşteptat forma de nominativ. O veche funcŃie a ergativului a fost deci înlocuită printr-o funcŃie a nominativ−acuzativului, aşa-numitul pacient al propoziŃiilor ergative devenind obiect în propoziŃiile de tip nominativ−acuzativ. Multe apariŃii ale acuzativului (obiect sau complement adverbial) pot fi

Page 54: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu 54

explicate printr-o structură ergativă în vechile limbi semitice, în care acuzativul, în locul absolutivului, a fost forma nemarcată (Müler 1995: 264). Trecerea de la morfosintaxa acuzativă la cea ergativă este strâns legată de dualismul sensurilor verbale; nu se ştie dacă morfosintaxa a determinat schimbările semantice sau invers (Müler 1995: 267). Când construcŃia ergativă a devenit învechită în limbile semitice a fost nevoie de o diateză pasivă (Müler 1995: 268). Limbile semitice vechi aveau o substructură de ergativitate a cărei origine este necunoscută; limba proto-semitică nu era uniformă, omogenă; avea trăsături contradictorii, poate şi de tip nominativ−acuzativ, şi de tip ergativ−absolutiv, o anumită redundanŃă, o logică instabilă (Müler 1995: 271).

7.3. Există o motivaŃie cognitivă pentru ergativitate? Problema pe care o ridică această întrebare priveşte (a) existenŃa unei relaŃii directe

între ergativitate şi tipul cognitiv uman şi (b) existenŃa unei motivaŃii cognitive universale pentru tiparul ergativ.

(a) „Visitez les mers du Sud et plongez-vous dans l’insolite avec la construction ergative”, scrie Tchekhoff (1978: 11), caracterizând construcŃia ergativă, necunoscută limbilor moderne occidentale, ca fiind ciudată, exotică, marginală. Participantul cel mai important la acŃiune ar fi pacientul, care întreŃine cu verbul o relaŃie mai intimă decât agentul, participantul cel mai puŃin important, marcat şi facultativ.

Nu toŃi lingviştii care au avut în vedere fenomenul împărtăşesc această idee. În finalul cărŃii sale, Dixon se arată convins de faptul că, pe de o parte, existenŃa ergativităŃii nu influenŃează statutul intelectual şi viziunea vorbitorilor asupra lumii, iar, pe de altă parte, este o greşeală considerarea limbilor ergative ca fiind creaŃii ale unor populaŃii primitive, ale unei gândiri inferioare, în care multe lucruri erau dincolo de înŃelegerea omului (de unde ar rezulta aplecarea limbilor ergative nu către agent, uneori necunoscut, ci către pacient, către cel care suportă o anumită acŃiune). Dixon susŃine, dimpotrivă, că numai cei care folosesc o limbă ergativă au adevărata noŃiune a agentivităŃii, dovadă fiind şi faptul că agentul primeşte o marcare specială.

(b) PartiŃiile − arată Gildea (2003) − sunt o cale de cercetare diacronică, dar nu oferă explicaŃii cognitive pentru apariŃia/existenŃa ergativităŃii. Autorul inventariază explicaŃiile semantice şi pragmatice date în literatura de specialitate pentru apariŃia ergativităŃii: rolurile semantice (ergativul e legat de agentivitate, iar absolutivul, de afectarea pacientului); existenŃa unei structuri argumentale preferate (DuBois 1987, Dixon 1994); punctul de vedere (ergativul este mai puŃin central, prin urmare agentul ocupă o poziŃie periferică), tranzitivitatea (ergativul emfatizează tranzitivitatea anumitor evenimente), arătând că niciuna dintre aceste explicaŃii nu poate constitui motivaŃia unică pentru apariŃia ergativităŃii.

Gildea (2003) acceptă ipoteza lui S. R. Anderson (1977)94, conform căruia o gramatică cu ergativ în propoziŃiile principale apare ca urmare a unui proces în care gramatica-sursă se întâmplă să conŃină un agent în cazul oblic şi susŃine că apariŃia tiparelor ergative este un fenomen distinct, care precedă introducerea acestor tipare în propoziŃiile principale. Schimbările iniŃiale sunt într-adevăr, aşa cum se arată în numeroase studii, semantice şi pragmatice, dar, ulterior, se produc schimbări morfologice individuale. Concluzia la care ajunge Gildea (2003) este că sintaxa şi morfologia ergativă provin

94 S. R. Anderson, „On Mechanisms by which Languages Become Ergative”, în: C. N. Li (ed.), Mechanisms of Syntactic Change, Austin, University of Texas Press, p. 317−363.

Page 55: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Ergativitatea din perspectivă tipologică 55

întotdeauna din reinterpretare (engl. re-analysis), un mecanism care nu schimbă faptele sintactice, ci reprezentarea acestora în mintea vorbitorilor. Cu excepŃia trecerilor de la pasiv la ergativ, se pare că ergativitatea este un accident istoric care s-a repetat în diverse părŃi ale globului, sintaxa ergativă s-a pierdut uşor, dar morfologia e mai conservatoare, ceea ce explică numărul mare de limbi cu morfologie ergativă şi numărul mic de limbi ergative la nivel sintactic.

8. CONCLUZII În această prezentare generală a ergativităŃii nu am putut cuprinde, desigur, toate

informaŃiile pe care o cercetare de peste o sută de ani a limbilor ergative le-a scos la iveală. Am subliniat însă că acceptarea existenŃei unor limbi pentru care modelul gramatical cunoscut nu se poate aplica şi crearea unei metodologii de investigare a mecanismelor ergativităŃii a dus la conştientizarea existenŃei a multe limbi (având caracteristici) ergative, răspândite în toată lumea (vezi supra, 1.).

Dintre diversele definiŃii care au fost date ergativităŃii am preluat, în această lucrare, definiŃia lui Dixon (1979, 1994 − vezi supra, 2.1.), dar am prezentat şi alte definiŃii care pot evidenŃia anumite trăsături ale fenomenului (vezi supra, 4.1.). Am arătat că nu toate limbile se supun clasificării tipologice acuzativ/ergativ, ci numai cele a căror marcare are bază sintactică (vezi supra, 2.2.). În ceea ce priveşte nivelurile lingvistice la care se manifestă ergativitatea (vezi supra, 3.), în literatura de specialitate se vorbeşte de ergativitate morfologică (intrapropoziŃională), de ergativitate sintactică (interpropoziŃională), de ergativitate discursivă (informaŃională), de ergativitate lexicală, însă numai primele două tipuri sunt relevante pentru încadrarea tipologică a unei limbi; este posibil ca şi ergativitatea discursivă să conteze, dar subiectul este foarte puŃin cercetat până acum; ergativitatea lexicală − considerată o inadvertenŃă terminologică de către Dixon −, se manifestă la nivelul unităŃilor lingvistice ale majorităŃii limbilor, deci nu reprezintă un criteriu de clasificare a limbilor. În discuŃia despre accepŃiile termenului ergativitate (vezi supra, 4.), am insistat în mod special asupra cazului ergativ în teoria localistă, deoarece în acest domeniu trebuie căutată originea unei înŃelegeri diferite a ergativului (criticată de Dixon) prezentă la autori ca Lyons, Halliday, Burzio etc. (vezi supra, 4.2. şi 3.4.). În secŃiunea 5. am încercat explicarea confuziei frecvente, mai ales în studiile de pionierat în acest domeniu, între ergativ şi pasiv, fără a intra în detalii privind configuraŃia sintactică a acestor construcŃii, care va fi descrisă în capitolul 2. Această confuzie poate fi justificată atât prin încercarea de aplicare în studiul limbilor ergative a modelului lingvistic occidental, cât şi prin posibilitatea ca ergativul să fie, diacronic, rezultatul gramaticalizării pasivului. Spre sfârşitul secŃiunii (5.3.) am arătat că pasivul poate să apară şi în limbile ergative, dar nu reprezintă un mecanism la fel de sistematic şi de productiv ca în limbile acuzative. În secŃiunea 6. am prezentat definiŃiile şi funcŃiile antipasivului, un termen destul de recent în lingvistică, considerat frecvent ca fiind „imaginea în oglindă a pasivului”. Am oferit un spaŃiu mai larg acestui concept atât ca urmare a absenŃei sale din bibliografia românească, cât şi deoarece definiŃiile care i-au fost date şi funcŃiile care i-au fost atribuite sunt adesea contradictorii. Am reŃinut ideea că antipasivul este un mecanism de detranzitivizare, a cărui folosire are anumite consecinŃe morfologice, sintactice şi semantico-discursive. Mecanismul complementar antipasivului este aplicativul (vezi supra, 6.2.), prin care se poate introduce un complement în structura sintactică, modificându-se totodată şi forma verbului. Se poate vorbi

Page 56: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu 56

de existenŃa antipasivului în accepŃia „tare” a termenului numai pentru foarte puŃine limbi acuzative, de cele mai multe ori mecanismele asemănătoare antipasivului (ştergerea obiectelor nespecifice şi variaŃia complement direct/complement prepoziŃional) nefiind asociate cu o schimbare în forma verbului. În ultima secŃiune (7.) am avut în vedere tipurile de schimbări lingvistice care implică ergativitatea. Am subliniat că, spre deosebire de schimbările minore, o schimbare tipologică nu este unidirecŃională, fiind inventariate, în bibliografia consacrată problemei, atât treceri de la sistemul acuzativ la cel ergativ, cât şi invers. Din punctul de vedere al evoluŃiei lingvistice, diversele tipuri de partiŃii prezentate sub 3.1.3. pot fi considerate dovezi ale unui stadiu de trecere de la un tip lingvistic la altul, trecere care poate fi influenŃată şi de contactul direct sau indirect cu o limbă diferită. În final, am subliniat ideea că sistemele ergative nu sunt legate de un grad de civilizaŃie inferior, chiar dacă s-a discutat caracterul ergativ al limbilor primitive (indo-europene, semitice), limbile ergative nu sunt numai limbi ale triburilor şi ale populaŃiilor primitive, ci sunt pur şi simplu limbi diferite de cele pe care le cunoaştem şi, prin aceasta, foarte interesante. Anexa 1 urmăreşte tocmai crearea unei imagini de ansamblu a limbilor ergative nu numai sub aspectul răspândirii geografice şi al particularităŃilor fiecărei limbi, ci şi al diversităŃii socioculturale pe care o ilustrează populaŃiile care vorbesc aceste limbi.

Page 57: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

De la tipologie la sintaxă

57

Capitolul 2

DE LA TIPOLOGIE LA SINTAXĂ: ERGATIVITATEA ŞI CONCEPTELE SINTACTICE FUNDAMENTALE

1. PROBLEME Deşi cercetarea limbilor ergative are o vechime însemnată (vezi Capitolul 1, 1.),

conştiinŃa faptului că diferenŃele tipologice dintre limbile de tip acuzativ şi cele de tip ergativ trebuie să fie corelate cu instrumente diferite de analiză sintactică şi morfologică a apărut destul de târziu. În cercetările mai vechi care privesc domeniul ergativităŃii s-a încercat interpretarea realităŃilor lingvistice din cele două tipuri de limbi într-un model unitar, de unde au rezultat confuziile de tip ergativ = pasiv, problemele terminologice de identificare a cazurilor morfologice etc. În studiile dinspre sfârşitul secolului al XX-lea au fost identificate însă mai multe probleme pe care analiza limbilor ergative le pune teoriei lingvistice. Aceste probleme sunt legate de modul potrivit de abordare a distincŃiei tipologice dintre limbile acuzative şi cele ergative, de teoria Cazului, de concepte sintactice fundamentale − subiect, obiect, tranzitivitate −, de modul în care sintaxa dă seamă de mecanismele care afectează tranzitivitatea − pasiv, antipasiv, aplicativ −, de relaŃia sintactică dintre modelul ergativ şi cel al nominalizărilor. Cu toate acestea, în anii ’90 există studii care aduc argumente pentru analiza inacuzativă a limbilor ergative (vezi infra, 2.1.), revenind, astfel, la un model comun de analiză pentru cele două tipuri de limbi.

Problemele pentru teoria lingvistică nu Ńin de un anumit model teoretic, acestea fiind sesizate de autori de diverse orientări, dintre care voi prezenta câteva, în ordine cronologică. S. R. Anderson (1976: 3) a remarcat că, în gramatica tradiŃională, analiza sintactică privea numai structura de suprafaŃă. Subiectul era astfel asociat cu un anumit comportament morfologic. ExistenŃa limbilor ergative ridică probleme importante pentru ipoteza conform căreia morfologia este un indicator al structurii sintactice. Levin (1983: 9, 11) arată că termenul ergativ a fost introdus pentru a numi un sistem de marcare cazuală diferit de sistemul acuzativ, prezent în limbile indo-europene, însă utilizarea termenului a fost extinsă şi la alte procese sintactice şi morfologice care funcŃionează pe baza aceloraşi distincŃii. RelaŃiile gramaticale nu par a fi potrivite pentru a descrie anumite fenomene din limbile ergative. Al doilea aspect remarcat de autoare şi important pentru discuŃia de faŃă este acela că, din moment ce subiectul unui verb intranzitiv poate fi Agent sau Pacient, nu se poate stabili o corespondenŃă 1 la 1 între rolurile semantice şi relaŃiile gramaticale. RelaŃia tranzitiv/ intranzitiv este simplificatoare − limbile ergative au distincŃiile tranzitiv/intranzitiv şi Agent/Pacient, dar nu au aceeaşi corespondenŃă între cazuri şi relaŃiile gramaticale ca limbile acuzative − subiectul unui verb intranzitiv şi obiectul unui verb tranzitiv poartă acelaşi caz, absolutivul (din analiză, rezultă că autoarea recunoaşte existenŃa categoriei subiectului în limbile ergative). În cadrul gramaticii relaŃionale, Palmer (2007 [1994]: 1) afirmă că sistemul gramatical al limbilor familiare nu este specific şi altor limbi, iar terminologia tradiŃională nu este potrivită pentru descrierea tuturor limbilor. Palmer (2007 [1994]: 14−16) susŃine că, în

Page 58: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

58

sistemele ergative, trebuie făcută distincŃia între roluri gramaticale şi relaŃii gramaticale, pe când în sistemele agentive (adică de tip acuzativ), nu este nevoie de distincŃia roluri/relaŃii. Folosirea termenilor subiect şi obiect pentru sistemele ergative poate crea confuzii. Manning (1996: 17) formulează observaŃia generală că este nevoie de o rafinare a categoriilor noastre gramaticale. Lemarechal (1998: 203, 213) comentează relevanŃa noŃiunii de tranzitivitate pentru limbile ergative, ajungând la concluzia că tranzitivitatea e o noŃiune care nu foloseşte la nimic, o categorie insuficientă, cu risc puternic de etnocentrism, care foloseşte criterii eterogene şi care are putere explicativă insuficientă − de exemplu, nu poate da seamă de numeroasele construcŃii aplicative din limbile bantu şi de numeroasele diateze din limbile filipineze. Feuillet (2006: 395, 399) este de părere că problema cea mai delicată este definirea subiectului în limbile ergative, noŃiunile de subiect şi de obiect fiind total inadecvate pentru limbile cu structură ergativă. Şi Deal (2007) formulează observaŃia că ergativul, cazul special al subiectului tranzitiv, ridică probleme nu numai pentru teoria Cazului, ci şi pentru subiect şi pentru tranzitivitate.

Franchetto (2007) face o sinteză asupra aspectelor problematice determinate de studierea mai profundă a limbilor ergative: reconsiderarea teoriei Cazului (ergativul este compatibil cu flexiunea nonfinită), a naturii trăsăturilor categoriilor funcŃionale, a naturii Lexiconului, a arhitecturii reprezentărilor sintactice, reconsiderarea categoriilor funcŃionale centrale − micul v −, a distincŃiei dintre cazul structural şi cel lexical/inerent, redefinirea acestora în Morfologia Distribuită, o nouă conceptualizare a relaŃiei dintre sintaxă şi morfologie.

Morfologia Distribuită (engl. Distributed Morphology) este o teorie lingvistică de tip generativ, întemeiată de Halle şi Marantz (19931, 19942), care urmăreşte să sublinieze subspecificarea morfologiei în raport cu sintaxa. În această teorie, se propune o funcŃionare specială a componentelor Gramaticii: morfologia interpretează rezultatul (engl. out-put) derivării sintactice, adăugând conŃinut fonologic poziŃiilor din structura ierarhică, iar sintaxa manipulează noduri terminale care conŃin trăsături abstracte (cel puŃin în cazul centrelor funcŃionale). Există o diferenŃă între centrele funcŃionale şi membrii vocabularului, neutri din punct de vedere categorial: categoriile lexicale N, V şi A sunt create în sintaxă prin combinarea categoriilor micul n/v/a cu rădăcinile lexicale (engl. root); micul v introduce un eveniment (Marantz 2005). Trăsăturile abstracte prezente în centrele funcŃionale din sintaxă sunt lexicalizate (li se atribuie un conŃinut fonologic la spell out) prin InserŃia Vocabularului, care are loc în morfologie. Itemii de vocabular sunt individuali, fiind alcătuiŃi dintr-un exponent fonologic şi trăsăturile asociate cu acesta şi sunt inseraŃi aşa încât itemul cu cel mai mare subset de trăsături din nod va câştiga în faŃa competitorilor săi. MotivaŃia arhitecturii propuse de MD: nu se justifică un Lexicon generativ, adică nu există un Lexicon extrasintactic în care să aibă loc orice tip de formare a cuvintelor sau derivare de la un cuvânt la altul. AlternanŃele aparŃin deci sintaxei. În teoria adoptată de Embick (2004a) există şi un alt component al gramaticii, Enciclopedia, care cuprinde sensuri speciale, construcŃii cu verbe uşoare, dar şi simple rădăcini.

1 M. Halle, A. Marantz, „Distributed Morphology and the Pieces of Inflection”, în: K. Hale, S. J. Keyser (eds.), The View from Building, 20, Cambridge, Mass., MIT Press, p. 111−176. 2 M. Halle, A. Marantz, „Some Key Features of Distributed Morphology”, în: A. Carnie, H. Harley, T. Bures (eds.), Papers on Phonology and Morphology, MIT Working Papers in Linguistics, 21, p. 275−288.

Page 59: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

De la tipologie la sintaxă

59

2. ABORDĂRI DE TIP SINTACTIC ALE DISTINCłIEI TIPOLOGICE ACUZATIV/ERGATIV Înainte de a aborda câteva dintre problemele pe care le ridică analiza limbilor ergative pentru teoria lingvistică, voi avea în vedere felul în care aceste limbi au mediat relaŃia dintre tipologie şi sintaxă, adică voi prezenta câteva explicaŃii formulate în termeni sintactici atât pentru distincŃia dintre cele două tipuri de limbi, cât şi pentru aspecte de detaliu care privesc comportamentul limbilor ergative, cum sunt partiŃia ergativ/acuzativ sau existenŃa verbelor inacuzative în limbile ergative. 2.1. Analiza „inacuzativă” a limbilor ergative

Deşi majoritatea cercetătorilor optează pentru diferenŃierea netă a limbilor acuzative de limbile ergative şi, în cazul acestora din urmă, pentru delimitarea ergativităŃii morfologice de ergativitatea sintactică, există şi cercetători care consideră că diferenŃele dintre cele două tipuri de limbi se situează la nivelul unor mecanisme sintactice sau al tipului şi al numărului de proiecŃii sintactice, situaŃie în care distincŃia ergativitate morfologică vs ergativitate sintactică nu se mai justifică, şi care aduc argumente pentru o analiză „inacuzativă” a limbilor ergative. Simplificând foarte mult, acest lucru înseamnă că toate verbele (sau majoritatea verbelor) din limbile ergative se comportă ca verbele inacuzative din limbile acuzative, fenomenul inacuzativităŃii fiind generalizat în limbile ergative. Nash (1997: 138) arată că atât în lucrări tradiŃionale despre ergativitate, cât şi în studii recente, limbile ergative au fost definite ca fiind sisteme „inacuzative”, proprietatea care le distinge de limbile acuzative fiind incapacitatea de a atribui Cazul acuzativ obiectului, între studiile mai importante fiind menŃionate Bok-Bennema (1991) şi Bittner şi Hale (1996).

Bok-Bennema (1991, apud Manning 1996: 66, 158, 162, 163), urmându-l pe Kiparsky (1987)3, susŃine, cu referire mai ales la eschimosă, că argumentele A în ergativ sunt actualmente oblice. Autorul respinge ideea că cele două tipuri de ergativitate, morfologică şi sintactică, nu au legătură şi sugerează, urmându-l pe Payne (1980)4, că ergativitatea rezultă din incapacitatea verbului de a atribui Caz structural obiectului direct. Centrul funcŃional I atribuie şi ergativul, şi absolutivul. Argumentul în ergativ se deplasează în Spec,IP, poziŃia tematică specifică subiectului intranzitiv, având aceeaşi relaŃie specificator−centru cum este cea folosită pentru atribuirea ergativului/genitivului. Bok-Bennema (1991) arată că, în eschimosă, cazul modalis (cazul direct) care apare în structurile antipasive şi în alte contexte este o marcare acuzativă, reflectând cazul atribuit de verb. De aici, ar rezulta că antipasivul apare numai în limbile ergative, pentru că antipasivul reprezintă o atribuire de tip Nom.−Ac., sufixul antipasiv fiind o formă de avansare a verbului, care poate atribui Cazul acuzativ.

Nash (1998a) − autoare care a susŃinut şi anterior acest tip de analiză (Nash 19955: în limbile acuzative există o categorie funcŃională suplimentară, v, situată între TP şi VP, care legitimează cazul structural) − face aceeaşi opŃiune de interpretare: ergativitatea este un fenomen morfosintactic superficial, legat de atribuirea Cazurilor, iar distincŃia ergativitate superficială (morfologică) vs ergativitate profundă (sintactică) nu este relevantă. ConstrucŃiile de tip Nom.−Ac. sunt atestate în toate limbile ergative. Acestea reprezintă sisteme „scindate”, 3 P. Kiparsky, „Morphology and Grammatical Relations”, ms., Stanford University. 4 J. Payne, „The Decay of Ergativity in Pamir Languages”, Lingua, 51, 147−186. 5 L. Nash, Portée argumentale et marquage casuel dans les langues SOV et dans les langues ergatives : l’exemple du géorgien, teză de doctorat, Université Paris VIII.

Page 60: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

60

în care proprietăŃile de acord şi de Caz pot oscila între sistemul acuzativ şi sistemul ergativ, de unde şi posibilitatea existenŃei partiŃiei personale şi a partiŃiei aspectuale. Nash (1998a) reformulează definiŃia ergativităŃii, pentru a elimina distincŃia morfologic/sintactic: o limbă este ergativă dacă tratează obiectul unui verb tranzitiv şi subiectul unui verb intranzitiv în acelaşi fel, dar diferit de subiectul verbului tranzitiv; o limbă este acuzativă dacă obiectul unui verb tranzitiv este tratat diferit de subiectul unui verb tranzitiv şi de subiectul unui verb intranzitiv, criteriul fiind marcarea morfologică: afix cazual ataşat proiecŃiei NP sau marcă pronominală ataşată verbului. Autoarea îşi continuă astfel demonstraŃia: verbul este în legătură mai strânsă cu argumentul marcat − A în limbile ergative, O în limbile acuzative. Ipoteză: marcarea specială este expresia unei relaŃii de localitate (tematică sau configuraŃională între un argument şi un centru funcŃional) între verb şi NP marcat, iar diferenŃa dintre limbile ergative şi limbile acuzative este mai puŃin netă − există grade de asemănări între cele două tipuri de limbi, în funcŃie de nivelul la care se stabileşte relaŃia de localitate dintre verb şi elementul marcat. Şi Müller (2004)6 susŃine, urmând acelaşi tip de analiză, că diferenŃa dintre sistemul ergativ şi cel acuzativ este alegerea, în ordinea operaŃiilor sintactice dintr-o construcŃie tranzitivă, a derivării categoriei v.

2.2. Teoria transparenŃei proiecŃiei verbale Bittner şi Hale (1996: 531), pornind de la observaŃia că limbile ergative reprezintă o

clasă eterogenă, arată că teoria Cazului şi a acordului reduc distincŃia tradiŃională între ergativitatea sintactică şi cea morfologică la o diferenŃă structurală: opacitatea vs transparenŃa unei proiecŃii VP guvernate de C (aplicaŃie pe limbile eschimosă, opacă, şi warlpiri, transparentă). Din punct de vedere descriptiv, o limbă care are caz ergativ sau acord morfologic de tip ergativ este sintactic ergativă dacă prezintă şi alte fenomene orientate spre nominativ, fenomene care disting relaŃia nominativă (specifică pentru subiectul intranzitivelor şi pentru obiectul tranzitivelor) de cea ergativă (care caracterizează subiectul tranzitivelor), astfel încât nominativul să fie superior ierarhic. O limbă are morfologie ergativă dacă acest tip de fenomene nu există. Autorii comentează situaŃia din dyirbal, limbă în care numai argumentul în nominativ (absolutiv, în terminologia curentă) este suficient de proeminent pentru a servi drept topic. Acceptând constrângerea universală formulată de Chomsky (1981)7 − numai subiectul poate fi controlat −, Bittner şi Hale observă că, în dyirbal, argumentul controlat al unui verb tranzitiv este cel în ergativ, nu cel în nominativ, prin urmare, din punctul de vedere al controlului, ergativul este subiect.

Propunerea autorilor (Bittner şi Hale 1996: 533) este că o limbă ergativă la nivel sintactic trebuie să aibă un comportament dual: pe de o parte, trebuie să existe fenomene orientate spre subiect (precum controlul), care caracterizează relaŃia convenŃională de subiect, pe de altă parte, fenomene orientate spre nominativ (cum sunt, în dyirbal, relativizarea, schimbarea de topică).

Într-o limbă cu morfologie ergativă, ambele argumente ale unui verb tranzitiv sunt legitimate in situ, în S-Structură, acest lucru fiind posibil pentru că întreaga structură este accesibilă pentru guvernare. În limbile sintactic ergative, VP este opac pentru guvernare în S-Structură, deci subiectul trebuie să se deplaseze în Spec,IP pentru a fi guvernat de C sau de

6 G. Müller, „Verb-second as vP-first”, Journal of Comparative Germanic Linguistics, 7, p. 179−234, apud Roberts (2007: 307). 7 N. Chomsky, Lectures on Government and Binding, Dordrecht, Foris.

Page 61: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

De la tipologie la sintaxă

61

K. Astfel, argumentul în nominativ din Spec,IP este mai proeminent decât subiectul asociat proiecŃiei VP.

TransparenŃa vs opacitatea proiecŃiei verbale În teoria formulată de Bittner şi Hale (1996, 1997 [1993]), K este categoria funcŃională Caz, proiecŃia cea mai înaltă din proiecŃia extinsă a categoriei lexicale N. K este paralel cu C din proiecŃia extinsă a V (Grimshaw 1990). Nominalele marcate cu caz morfologic sunt de tip KP. Nominalele în nominativ nu sunt KP, din moment ce nu sunt marcate. Un nominal care nu este KP trebuie să fie c-comandat şi guvernat de un echivalent al proiecŃiei K (C, K), pentru a satisface filtrul de Caz (filtrul K). Astfel se explică de ce, de obicei, nominativul nu e marcat şi de ce tinde să se ridice în Spec,IP. Categoriile cazuale vizibile, al căror centru e K, sunt de două tipuri, corespunzătoare categoriilor tradiŃionale Caz inerent şi Caz structural marcat (Chomsky 19868), care trebuie legitimate: Cazurile inerente sunt Cazuri (K) pline subiacent şi sunt legitimate de un centru care le selectează, condiŃia de legitimare fiind Principiul ProiecŃiei; atribuirea Cazului inerent are loc sub guvernare şi este imposibilă în configuraŃia ECM; Cazurile structurale marcate sunt Cazuri (K) vide subiacent, care trebuie să satisfacă ECP. Pentru fiecare K vid, antecedentul guvernor (care atribuie Caz) determină realizarea sa ca acuzativ, ca ergativ sau ca oblic. Un centru vid cum este K poate satisface ECP numai fiind guvernat de un antecedent, pentru că nu poate ocupa o poziŃie tematică. RelaŃia de guvernare standard: un centru guvernează complementul şi specificatorul lui şi orice grup din configuraŃia ECM. Legarea centrului induce transparenŃă.

Principiul ProiecŃiei reprezintă corespondenŃa biunivocă dintre rolurile tematice ale intrărilor lexicale şi poziŃiile sintactice (Pollok 1997: 64). Principiul ProiecŃiei subliniază legătura dintre Sintaxă şi Lexicon şi stipulează că structura tematică şi proprietăŃile de subcategorizare ale unităŃilor lexicale sunt „proiectate” din Lexicon şi reprezentate la toate nivelurile sintactice, adică în LF, în structura de adâncime sau de bază şi în structurile de suprafaŃă, transformate prin modificarea structurii de bază; acestea se realizează prin elemente concrete ale limbii în PF (Stan 2005: 182−183).

Tranzitive Inergative Inacuzative

CP 3

IP C 2 2

VP ti Ii C 2 Erg.i VPi

Agent ! V’ 2 Nom.j Vi Temă

CP 3

IP C 2 2

VP ti Ii C 2 Nom.i VPi Agent ! V’ ! Vi

CP 3

IP C 2 2

VP ti Ii C 2 Nomi VPi

Temă ! V’ 2 ti Vi

Ergativitatea morfologică (transparenŃă) (Bittner şi Hale, 1996: 534)

8 N. Chomsky, Knowledge of Language: Its Nature, Origin and Use, New York, Praeger.

Page 62: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

62

Tranzitive Inergative Inacuzative CP 3 IP C 2 Nom.j I’ Temă 2 VP I 2 Erg.i VPi

Agent ! V’ 2 tj V

CP 3 IP C 2 Nom.i I’ Agent 2 VP I 2 ti VPi ! V’ ! V

CP 3 IP C 2 Nom.i I’ Temă 2 VP I 2 ti VPi ! V’ 2 ti V

Ergativitatea sintactică (opacitate) (Bittner şi Hale, 1996: 535)

Teoria transparenŃei propusă de autori oferă o predicŃie generală asupra sistemului

cazual ergativ: un sistem ergativ apare atunci când verbul tranzitiv nu-şi poate marca obiectul cu un Caz, pentru că nu guvernează niciun competitor pentru Caz al acestui argument. Ca urmare, I marchează cazual subiectul din VP (autorii adoptă ipoteza subiectului intern), deci obiectul e în nominativ, iar subiectul, în ergativ. Obiectul în nominativ poate satisface Filtrul K fie ridicându-se în Spec,IP (ca nominativul din engleză), fie in situ (în miskitu); în ultima situaŃie, obiectul este legitimat în poziŃia sa originară, în VP, dacă S-Structura e suficient de transparentă pentru ca C să guverneze această poziŃie. Aceste două opŃiuni corespund celor două tipuri de limbi ergative identificate de autori: (a) cu ridicare/opace (tip care corespunde, în linii mari, ergativităŃii sintactice) − eschimosă −; (b) transparente (tip care corespunde, în linii mari, ergativităŃii morfologice) − warlpiri. Contrastul dintre cele două limbi este vizibil pentru antipasiv (vezi Capitolul 1, 6.).

Bittner şi Hale (1997 [1993]) îşi propun să formuleze o teorie generală a Cazului, care să explice diferenŃa dintre limbile acuzative şi cele ergative. Autorii arată că atribuirea Cazului structural nu este o proprietate a centrului, ci depinde de configuraŃia în care acesta apare. Pentru Cazul structural direct (ergativ şi acuzativ), convenŃiile de realizare sunt universale.

Realizările Cazului direct (S-Structură): Dacă α leagă cazual un KP vizibil, β, al cărui centru este un K gol, β0, atunci β0 este realizat ca: (a) ergativ, dacă α este I; (b) acuzativ, dacă α este V cu un D adjoncŃionat.

Realizarea morfologică precisă a Cazurilor structurale oblice este specifică fiecărei

limbi, dar reprezintă un aspect universal al teoriei Cazului, Cazul fiind legitimat de elemente aflate în configuraŃia de legare cazuală.

Realizările Cazului oblic (S-Structură): Dacă α leagă cazual un KP vizibil, β, al cărui centru este un K gol, β0, iar condiŃiile de realizare a Cazului direct nu sunt îndeplinite, atunci β0 se poate realiza ca:

Page 63: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

De la tipologie la sintaxă

63

(a) dativ (warlpiri); (b) ergativ (eschimosă), dacă α este un D/Dat, dacă α este V şi β nu este un complement instrumental, dacă α este lexical şi β este un complement/ablativ, dacă α este un N şi β nu este un complement.

Dacă principiile de mai sus determină distribuŃia Cazurilor structurale marcate,

distribuŃia argumentelor în nominativ este determinată de Filtrul K (S-Structură):

Dacă α este un nominal fără proiecŃia K (DP sau NP) cu un centru nonvid şi α este centrul unui lanŃ argumental β, atunci: (a) α este c-comandat şi guvernat de K sau de C; (b) nicio poziŃie din lanŃul β nu este legată cazual. 2.3. Ipoteza ergativităŃii

Ipoteza ergativităŃii, formulată de Marantz (1984)9 în cadrul teoriei GB, are următoarea formă:

(a) generalizare privind limbile acuzative: rolul Agent este atribuit de predicat subiectului logic; rolul Temă/Pacient este atribuit de verb obiectului logic;

(b) generalizare privind limbile ergative: rolul Agent este atribuit de verb obiectului logic; rolul Temă/Pacient este atribuit de predicat subiectului logic.

Marantz numeşte limbile cu morfologie ergativă limbi nominativ-acuzativ cu marcare de tip (b). Limbile ergative sunt deci numai cele care se supun generalizării (b). AccepŃia autorului asupra ergativităŃii este, prin urmare, strict sintactică, bazată pe roluri tematice asociate anumitor relaŃii sintactice. Adoptarea acestei teorii ar presupune reanalizarea sistemelor lingvistice considerate ca fiind ergative, deoarece limbile ergative numai la nivel morfologic nu răspund la criteriile propuse de Marantz. Sistemul de marcare cazuală şi de acord nu interesează Ipoteza ergativităŃii. În limbile care sunt ergative în sensul Ipotezei ergativităŃii, marcarea cazuală ergativă este echivalentă cu acuzativul, iar antipasivul este echivalent cu pasivul. Ipoteza prezice că trebuie să apară şi în limbile ergative construcŃia pasivă şi cea medio-pasivă.

În concepŃia autorului, limbile acuzative şi cele ergative au deci o structură de adâncime asemănătoare, diferenŃa constând în natura procesului de atribuire a rolurilor tematice: în limbile cu sintaxă acuzativă, în D-Structură, S şi A sunt subiecte, iar O este obiect; în limbile cu sintaxă ergativă, S şi O sunt subiecte, iar A, obiect.

2.4. Parametrul Cazului obligatoriu Bobaljik (1993) analizează ergativitatea din punctul de vedere al teoriei Cazului.

Autorul explică diferenŃele dintre sistemul acuzativ şi cel ergativ prin existenŃa unui Parametru al Cazului Obligatoriu (engl. Obligatory Case Parameter), conform căruia există două Cazuri structurale (diferite de Cazurile semantice sau inerente). O limbă trebuie să decidă care dintre aceste Cazuri este realizat ca argumentul unic al intranzitivelor, aceasta fiind unica diferenŃă între sistemul ergativ şi sistemul nominativ. Celelalte

9 A. Marantz, On the Nature of Grammatical Relations, Cambridge, Mass., MIT Press, apud Larsen (1987: 34−35), Dixon (1987: 7−8), Levin (1987: 18, 23, 28), Nash (1998a).

Page 64: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

64

diferenŃe dintre limbi sunt rezultatul unor parametri independenŃi, legaŃi de dihotomia ergativ/nominativ.

În cazul verbelor tranzitive, asocierea argumentelor cu trăsăturile de Caz şi de acord este identică pentru cele două tipuri de limbi: dintre cele două Cazuri structurale, cel mai înalt va fi atribuit argumentului A, iar cel mai jos, argumentului O. Sursa variaŃiei de parametru este alegerea Cazului atribuit argumentului S.

Bobaljik (1993) arată că în majoritatea abordărilor de tip GB (excepŃii: Levin şi Massam 198510, Massam 198511, Marantz 199112), Cazul structural absolutiv din limbile ergative corespunde nominativului din limbile nominative, trăsăturile comune acestor două Cazuri fiind: (a) posibilitatea de realizare (cel puŃin abstractă) printr-un argument în toate propoziŃiile finite, tranzitive şi intranzitive; (b) lipsa marcării morfologice.

Din punctul de vedere al locului/sursei Cazului structural, ergativul corespunde însă nominativului (Cazurile cele mai înalte în configuraŃia sintactică), iar absolutivul, acuzativului (aflate mai jos în configuraŃia sintactică). Conform OCP, în limbile acuzative, Cazul X este Nom. (= Erg.), iar în limbile ergative, Cazul X este Abs. (= Ac.).

Agr1P 2 Agr1’ 2 Agr1 TP 2 T’ 2 T Agr2P 2 Agr2’ 2 Agr2 VP 2 argumentul V’ A/S 2 Verb argumentul O/S

Arborele IP (Bobaljik 1993)

Arborele IP reprezintă o configuraŃie sintactică universală, în care: − Agr1 = Nom., Erg.; acordul subiectului; − Agr2 = Ac., Abs.; acordul obiectului. Conform acestei parametrizări, diferenŃa dintre limbile de tip acuzativ şi limbile de

tip ergativ este dată de calitatea uneia dintre proiecŃiile AgrP de a fi activă în construcŃiile

10 J. Levin, D. Massam, „Surface Ergativity: Case/Theta Relations Re-Examined”, Proceedings of NELS, 15, p. 86−301, apud Van de Visser (2006: 53−54). 11 D. Massam, Case Theory and the Projection Principle, teză de doctorat, MIT. 12 A. Marantz, „Case and Licensing”, comunicare prezentată la ESCOL, New Jersey.

Page 65: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

De la tipologie la sintaxă

65

intranzitive: (a) în limbile de tip acuzativ, Agr1 este activ, Nom. = subiect; (b) în limbile de tip ergativ, Agr2 e activ, Ac. (numit Abs.) = subiect. Abs. şi Nom. sunt asemănătoare numai pentru că sunt Cazuri obligatorii în cele două tipuri de limbi.

2.5. Alte abordări generative ale distincŃiei tipologice acuzativ/ergativ Levin şi Massam (1985) analizează ergativitatea de suprafaŃă în cadrul teoretic GB.

Teoria celor două autoare este că în limbile acuzative verbul atribuie Cazul acuzativ argumentului intern care rămâne in situ, iar argumentul extern trebuie să se deplaseze în Spec,IP, unde primeşte nominativul; în limbile ergative, verbul atribuie absolutivul, iar I finit, ergativul (propunerea a fost făcută pentru limba niuean, care nu are acord). Limbile naturale au un Caz obligatoriu, care are prioritate în faŃa celuilalt − nominativul pentru limbile acuzative şi absolutivul pentru limbile ergative. În propoziŃiile intranzitive, acest Caz percolează de la V la I, împiedicând atribuirea Cazului ergativ.

Holmer (2001) îşi propune să demonstreze că Generalizarea lui Burzio (vezi Capitolul 3, 4.1.1.) nu este valabilă pentru limbile ergative, în locul căreia autorul propune Parametrul ergativ:

Într-o limbă dată, un centru verbal X0 (V sau I) poate atribui Caz complementului

(sau specificatorului acestui complement) dacă şi numai dacă X0 atribuie rol tematic specificatorului proiecŃiei XP. IP sau VP 3 3 Spec I’ Spec V’ θ 3 θ 3 I0

VP V D 3 AC

Spec V’ ERG

Atribuirea Cazului în limbile ergative (Holmer 2001)

Murasugi (1992)13 propune o analiză diferită a ergativităŃii în termeni minimalişti:

centrul funcŃional de jos responsabil de verificarea Cazului este Tr(anzitivitatea) (în loc de AgrO), iar cel de sus este T (în loc de AgrS). Cazul nemarcat este verificat de T, iar cel marcat, de Tr. În limbile de tipul nominativ−acuzativ, trăsăturile argumentelor interne sunt verificate în Spec,TrP, iar cele ale argumentelor externe, în Spec,TP. Centrul Tr nu are trăsături de Caz atunci când valoarea sa este [− Tranzitiv]. Subiectul intranzitiv se deplasează întotdeauna în Spec,TP, atât în limbile acuzative, cât şi în cele ergative.

Baker (1997: 79) susŃine că, în limbile cu ergativitate profundă (adică sintactică), Agentul este obiect intern al VP, iar Pacientul/Tema ocupă poziŃia structurală de subiect.

13 K. G. Murasugi, Crossing and Nested Paths: NP Movement in Accusative and Ergative Languages, disertaŃie, MIT, Cambridge, apud Van de Visser (2006: 56−57).

Page 66: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

66

Limbile ergative (numai cele sintactic ergative − dyirbal, inuit) ar trebui deci să se comporte invers decât engleza.

IP 3 NPi I’ The man 3 I VP 3 Nom NP V’ ti 3 V NP g 4 hit the woman Ac Limbi acuzative (engleza) IP 3 NP I’ The woman 3 I VP 3 Nom NP V’ the man 3 Erg V NP hit ti

Limbi ergative

Baker (1997: 79) formulează observaŃia că abordarea de tip Principii şi Parametri reprezintă o dezvoltare formală a intuiŃiei lui Dixon că „subiectul” este acelaşi în toate limbile, pe când „pivoŃii” variază; subiectul lui Dixon reprezintă subiectul proiecŃiei VP din Principii şi Parametri, iar pivotul este echivalent cu subiectul proiecŃiei IP. Ultimul punct al demonstraŃiei autorului constituie un „act de autoapărare”: limbile ergative nu sunt contraexemple la UTAH (Baker 1988) − proiecŃia de bază a argumentelor este identică în cele două tipuri de limbi, dar diferă procesele de deplasare.

Page 67: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

De la tipologie la sintaxă

67

Teoria Principii şi Parametri a fost formulată de Chomsky şi Lasnik (1993)14. Potrivit PP, Gramatica are următoarea organizare (Avram 2003: 26):

Lexicon ↓ D-Structură ↓ ← T S-Structură 2

PF LF Lexiconul este dicŃionarul mental al vorbitorilor şi conŃine informaŃii despre itemii lexicali şi funcŃionali. O intrare conŃine matricea fonologică, categoria sintactică, proprietăŃile de atribuire a rolurilor tematice. InformaŃia din Lexicon este proiectată la toate nivelurile: D-Structură, S-Structură, LF. D-Structura este un nivel de interfaŃă în care proprietăŃile lexicale sunt exprimate într-o formă accesibilă pentru sistemul computaŃional. Reprezentarea din D-Structură este proiecŃia informaŃiei stocate în Lexicon. În D-Structură, argumentele ocupă o poziŃie în care le este atribuit rol tematic. S-Structura reprezintă rezultatul (engl. out-put) sistemului computaŃional. PP respinge total conceptul de regulă de construcŃie gramaticală. Componenta transformaŃională (T) este redusă la move-α, cu condiŃia ca α să fie un constituent. Deplasarea (engl. move) este considerată ultima soluŃie (engl. last resort). După move-α rămâne o urmă coindexată cu componentul deplasat, urma şi componentul formând un lanŃ care reprezintă istoria derivativă. Un constituent deplasat trebuie să verifice anumite trăsături. LF este nivelul reprezentării lingvistice în care apare structura gramaticală relevantă pentru interpretarea semantică. PF este nivelul la care apare informaŃia relevantă din punct de vedere articulatoriu/perceptiv. Nu există o legătură directă între LF şi PF. Cazul structural este atribuit în anumite poziŃii structurale, indiferent de rolul tematic atribuit în D-Structură şi de categoriile care atribuie rolul tematic. Cazul inerent este echivalent cu atribuirea rolurilor tematice.

2.6. O explicaŃie sintactică a partiŃiei morfologice

Teoria generativă nu a fost folosită numai pentru a explica fenomene majore, ci şi pentru aspecte de detaliu care privesc specificul limbilor ergative, de exemplu, partiŃia morfologică acuzativ/ergativ determinată de semantica şi de statutul grupurilor nominale (vezi Capitolul 1, 3.1.3.(b)). Jelinek (1993)15 a propus ca ergativul să fie tratat la fel ca acuzativul, adică să se considere că ambele sunt atribuite în interiorul proiecŃiei VP. Argumentele de persoanele 1 şi 2 nu pot fi legitimate în interiorul proiecŃiei VP şi urcă în poziŃii externe. Nash (1997: 137) arată că pronumele de dialog (de persoanele 1 şi 2) sunt legitimate mai sus decât alte argumente nominale, la un nivel la care distincŃia ergativ−absolutiv e blocată. Autoarea (Nash 1997: 137) corelează existenŃa partiŃiei cu parametrul topicii: numeroase limbi SOV au partiŃie personală, iar limbile VSO nu au, de obicei, partiŃie personală.

14 N. Chomsky, H. Lasnik, „The Theory of Principles and Parameters”, în: J. Jacobs, A. von Stechow, W. Sternefeld, T. Vennemann (eds.), Syntax: An International Handbook of Contemporary Research, Berlin, Mouton de Gruyter, p. 506−569. Republicat în Chomsky (1995). 15 E. Jelinek, „Ergative Splits and Argument Type”, în: J. Bobaljik, C. Phillips (eds.), MIT Working Papers in Linguistics, 18, Papers on Case and Agreement, p. 15−42, apud Nash (1997: 135−136).

Page 68: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

68

Nash (1997: 137) formulează următoarea generalizare: Generalizarea persoană−timp: PartiŃia personală este atestată în limbile ergative în care subiectul proiecŃiei VP poate fi asociat local cu categoria flexionară Timp. Această generalizare prezice că partiŃia personală nu e posibilă decât în limbile în care T este accesibil pentru agenŃii pronominali, iar această posibilitate este blocată în limbile cu centru final (head final). PartiŃia personală e atestată în limbi în care T conŃine o trăsătură de persoană realizată morfologic ca marcă de acord. Nash (1997: 145) ajunge la concluzia că partiŃia personală este corelată cu două proprietăŃi: (a) pronumele de dialog pot şi trebuie să fie mai externalizate decât argumentele de persoana 3; (b) Agentul este mai puŃin externalizat în limbile ergative decât în cele acuzative (Ipoteza Subiectului Ergativ Intern, vezi infra, 3.3.1.).

2.7. Există verbe inacuzative în limbile ergative? E. A. Moravcik (1978)16 a atras atenŃia asupra faptului că, aşa cum limbile ergative au

atât tipar ergativ, cât tipar şi acuzativ, şi limbile acuzative au ambele tipare. Grimshaw (1987: 246), urmându-l pe Williamson (1979)17, arată că unele limbi reflectă morfologic (prin acordul verbului şi prin marcare cazuală) distincŃia dintre inergative şi inacuzative. Datele folosite pentru argumentare sunt din limba lakota: obiectul direct al unui verb tranzitiv cu sensul hit ‘a lovi’ impune aceeaşi marcare morfologică a verbului ca şi subiectul unui verb inacuzativ cu sensul be tall ‘a fi înalt’, iar subiectul tranzitiv şi subiectul unui verb inergativ cu sensul cry ‘a plânge’ sunt marcate morfologic la fel. Autoarea nu menŃionează nimic despre faptul că această limbă are caracteristici de tip ergativ, prin urmare, probabil că, subiacent, optează pentru analiza „inacuzativă” a limbilor ergative (vezi supra, 2.1.). Şi Nash (1995) adoptă ideea că verbele sunt inacuzative atât în limbile ergative, cât şi în limbile acuzative. 3. PROBLEME PENTRU TEORIA CAZULUI

Analiza limbilor ergative a ridicat mai multe tipuri de probleme pentru teoria

Cazului: probleme legate de terminologie şi de stabilirea unor corespondenŃe între Cazurile din limbile acuzative şi cele din limbile ergative, precum şi dificultăŃi de încadrare a Cazului ergativ într-unul dintre tipurile de Caz recunoscute în gramatica generativă (abstract vs morfologic, structural vs inerent/lexical).

3.1. Probleme şi soluŃii terminologice Dificultatea de a folosi denumirile Cazurilor cu referire la cele două tipuri de limbi a

fost remarcată în numeroase studii. În cele mai multe dintre acestea s-a încercat stabilirea unor

16 E. A. Moravcik, „On the Distribution of Ergative and Accusative Patterns”, Lingua, 45, p. 233−279, apud Müler (1995: 262, nota 8). 17 J. Williamson, „Patient Marking in Lakota and the Unaccusative Hypothesis”, Proceedings of the Chicago Linguistics Society, 15, p. 353−365.

Page 69: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

De la tipologie la sintaxă

69

corespondenŃe între denumirile folosite în mod curent (vezi infra, 3.2.), dar există şi propuneri de revizuire completă a terminologiei.

De exemplu, Creissels (2005) arată că nu există o modalitate de a stabili denumirile cazurilor în definiŃiile adoptate în cele mai recente lucrări tipologice, din moment ce denumirea tradiŃională de Caz direct este echivalentă cu definiŃia nominativului în anumite contexte, şi cu a absolutivului, în altele, iar Cazul oblic corespunde fie ergativului, fie acuzativului. Propunerea de revizuire terminologică a autorului − interesantă, dar greu de acceptat în condiŃiile în care s-a impus deja o anumită terminologie − este următoarea:

(a) Caz absolut („default”, de desemnare, de exemplu, nominativul din latină) − nominativul, absolutivul − vs Cazuri integrative − ergativul, acuzativul, ergativul extins, acuzativul extins;

(b) antiacuzativ − Cazurile integrative aflate în distribuŃie complementară cu acuzativul − vs antiergativ − Cazurile integrative aflate în distribuŃie complementară cu ergativul.

3.2. CorespondenŃe între denumirile cazurilor În câteva studii (Nash 1998b, Legate 2006a, 2007 etc.) sunt prezentate abordările

teoretice ale ergativităŃii care au propus stabilirea unor concordanŃe sistematice între denumirile cazurilor din limbile acuzative şi cele din limbile ergative.

3.2.1. Abs. = Ac., Erg. = Nom. Această ipoteză a fost formulată în studii ca: Levin şi Massam (1985), Bobaljik

(1993), Chomsky (1995 [1993]), Laka (1993)18, Bittner şi Hale (1996). Pe scurt, nodul AgrO este obligatoriu în limbile ergative. În propoziŃiile tranzitive, AgrO atribuie acuzativul (absolutivul) argumentului O, iar AgrS atribuie nominativul (ergativul) argumentului A. În propoziŃiile intranzitive, AgrO atribuie acuzativul (absolutivul) argumentului S.

Levin şi Massam (1985) au formulat un Parametru al Cazului, conform căruia relaŃiile structurale dintre verb şi argumente sunt identice în limbile acuzative şi în cele ergative, dar diferă numai Cazul obligatoriu care trebuie atribuit în toate propoziŃiile finite: în limbile acuzative, I atribuie nominativul, iar V acuzativul; în limbile ergative, I atribuie ergativul, iar V absolutivul (vezi şi supra, 2.5.).

Laka (1993) încearcă să răspundă la întrebarea de ce nodul Agr cel mai de jos este obligatoriu activ în limbile ergative. SoluŃia autorului este că alegerea Agr bun depinde de trăsăturile de Caz ale categoriei pe care o selectează: în limbile ergative, V e obligatoriu activ; în limbile acuzative, T e obligatoriu activ.

3.2.2. Abs. = Nom. (Erg. = Ac.)19 Această soluŃie este adoptată de Murasugi (1992), Ura (2001)20, în forma completă,

stabilindu-se echivalenŃe între cele patru cazuri, şi de Bok-Bennema (1991), Bittner (1994)21 în forma Abs. = Nom.

18 I. Laka, „Unergatives that Assign Ergative”, MIT Working Papers in Linguistics, 18, p. 149−172. 19 Alexiadou (2001: 167) remarcă corespondenŃele foarte diferite stabilite între ergativ şi alte structuri: grupul cu by ‘de (către)’ (Hale 1970 − K. Hale, „The Passive and Ergative in Language Change: The Australian Case”, în: S. Wurm şi D. Layscock (eds.), Pacific Linguistic Studies in Honour of Arthur Capell, Pacific Linguistic Series, p. 757−781.), PP, KP (Bittner 1994), NP în genitiv (Bok-Bennema 1991), echivalent abstract al acuzativului (Murasugi 1991).

Page 70: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

70

Murasugi (1992) a formulat un Parametru ergativ: diferenŃa dintre limbile acuzative şi limbile ergative constă în drumul parcurs de argumentele din VP pentru a ajunge la proiecŃiile funcŃionale. În limbile acuzative, Agentul e mai sus decât obiectul în VP, iar în limbile ergative, Agentul este generat mai sus decât obiectul, dar obiectul se deplasează mai sus decât agentul. În limbile acuzative, trăsătura T e puternică, iar Agentul trebuie să urce pentru a o verifica. În limbile ergative, trăsătura Tranzitivitate, localizată în TrP, mai jos decât T, este mai puternică şi atrage Agentul; proiecŃia TrP este absentă din propoziŃiile intranzitive, în care T atribuie nominativul argumentului S. În ambele tipuri de limbi, trăsătura mai puternică e verificată de argumentul extern (vezi şi supra, 2.5.).

Conform lui Ura (2001), verificarea Cazului este permisă în poziŃii tematice în limbile ergative. În propoziŃiile tranzitive, v atribuie acuzativul argumentului A in situ, T atribuie nominativul argumentului O, EPP este satisfăcut de A, iar O avansează dacă trăsătura de Caz a proiecŃiei T este puternică. În propoziŃiile intranzitive, T atribuie nominativul argumentului S.

Bok-Bennema (1991), care foloseşte termenul ergativitate cu sensul „imposibilitatea anumitor clase de verbe de a atribui Caz structural” (vezi supra, 2.1.), susŃine că ergativul trebuie analizat, asemenea genitivului, ca fiind un Caz excepŃional; ergativul este atribuit de I subiectului verbelor tranzitive în poziŃia Spec,IP, iar obiectele sunt supuse obligatoriu pasivizării şi primesc de la I nominativul/absolutivul.

Conform lui Bittner (1994), Cazul ergativ este atribuit Agentului (subiectului) în poziŃia iniŃială din VP. În limbile acuzative, verbul conŃine/încorporează un morfem antipasiv care atribuie acuzativul obiectului. În limbile ergative nu există acest morfem, deci obiectul este forŃat să urce în IP, unde primeşte nominativul. Spre deosebire de limbile ergative, limbile acuzative au antipasivizare obligatorie: subiectul din limbile acuzative, neavând cazul ergativ, trebuie să urce în I ca să primească nominativul.

3.2.3. Abs. = Nom. şi Ac.; Erg. = Erg. Legate (2008: 55−57 şi în alte lucrări − vezi Bibliografia) susŃine că S şi O nu

primesc acelaşi Caz în toate limbile ergative. În funcŃie de acest criteriu, autoarea identifică două clase de limbi ergative:

(a) în prima clasă, absolutivul este realizarea morfologică „default” a trăsăturii Cazului abstract, folosită atunci când nicio realizare a unei trăsături de Caz specifice nu este disponibilă; cazul morfologic „default” este inserat atât pentru Cazul nominativ al subiectului intranzitiv, cât şi pentru Cazul acuzativ al obiectului tranzitiv; această situaŃie din limbi ca warlpiri, niuean, enga este paralelă cu realizarea nulă a nominativului şi a acuzativului în engleză (situaŃie de sincretism morfologic);

(b) în cea de-a doua clasă, absolutivul este echivalent cu nominativul, aşa cum se întâmplă în georgiană.

Legate (2008: 56) arată că absolutivul este o generalizare greşită, care ascunde o mare varietate de tipare de marcare cazuală. Legate (2006b: 151) a formulat următorul argument: în timp ce toate celelalte cazuri sunt marcate sufixal, absolutivul e nud; morfemele cu realizare fonologică zero sunt tipic „default”. ExplicaŃia formulată pentru limbile de tip (a) este valabilă pentru limbile cu partiŃie bazată pe ierarhia nominală. ExistenŃa limbilor de tip

20 H. Ura, „Case”, în: M. Baltin şi C. Collins (eds.), The Handbook of Contemporary Syntactic Theory, Oxford, Blackwell, p. 334−373. 21 M. Bittner, Case, Scope, and Binding, Dordrecht, Kluwer.

Page 71: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

De la tipologie la sintaxă

71

(a) demonstrează relaŃiile apropiate, dar imperfecte dintre Cazul abstract şi cazul morfologic. Concluzia formulată de Legate în mai multe studii, conform căreia absolutivul este doar aparent în unele limbi ergative, a fost criticată de Katzir (2007).

3.2.4. Nom. = absenŃa Cazului Van de Visser (2006: 65−66), care a formulat propunerea că toate limbile sunt de tip

nominativ−acuzativ la bază (vezi Capitolul 1, 2.2.), arată că subiectul unui verb tranzitiv (A) va fi întotdeauna într-o poziŃie care c-comandă obiectul direct (O). Singurul Caz structural disponibil pentru O este acuzativul, iar A şi S sunt legitimate prin acord în Spec,IP. Ergativitatea este derivată în două feluri:

(a) în limbile nonconfiguraŃionale cu argumente pronominale, argumentele pot fi realizate de două ori în aceeaşi propoziŃie, prin clitic (obligatoriu) şi nume sau pronume independent (opŃional); limbile cu clitice de tip nominativ−acuzativ pot avea orice tipar cazual de marcare a numelor şi a pronumelor; dacă acestea urmează tiparul ergativ, limba va avea partiŃie ergativă;

(b) ergativitatea apare în construcŃii de tip pasiv: A este încorporat, iar un argument încorporat nu trebuie legitimat prin Caz sau prin acord; de aceea, O dintr-o structură pasivă este, de obicei, legitimat prin acord, în loc de Caz; în propoziŃiile intranzitive nu există încorporare, de aceea apare acordul de tip ergativ; conform acestei ipoteze, limbile pot fi complet ergative morfologic, dar ergativitatea sintactică este foarte rară.

Urmându-i pe Jakobson (1936)22 şi Andrews (1982)23, Van de Visser (2006: 31) abandonează noŃiunea de Caz nominativ, acesta fiind asociat cu lipsa Cazului. În teoria autorului, cazul şi acordul sunt în distribuŃie complementară. Propunerea lui Van de Visser (2006: 32) este următoarea: faptul că acordul şi cazul sunt în distribuŃie complementară este universal, caracterizând atât limbile acuzative, cât şi pe cele ergative. Autorul propune următoarea configuraŃie universală: TP 3 DPA T’ [Nom] 3 [φ] T vP [Nom] 3 [φ] DP0 v’ [Ac] 3

[φ] tA v’ 3 v VP [Ac] 3 [φ] V t0

Din moment ce cazul şi acordul sunt în distribuŃie complementară, verbul se acordă numai cu argumentele lipsite de Caz (Van de Visser 2006: 69). Cazul acuzativ este prezent

22 R. Jakobson, „Beitrag zur allegemeinen Kasuslehre”, în: R. Jakobson (ed.), [1971], Selected Writings, vol. 2: Word and Language, The Hague, Mouton, p. 23−71. 23 A. D. Andrews, „The Representation of Case in Modern Icelandic”, în: J. Bresnan (ed.), The Mental Representation of Grammatical Relations, Cambridge, Massachusets, MIT Press, p. 427−503.

Page 72: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

72

întotdeauna, chiar dacă e invizibil. Limbile cu marcare cazuală diferenŃiată a obiectului (engl. differential object marking) rezervă acuzativul marcat pentru un anumit tip de obiect. Morfemele de acord sunt pronume care au fost generate în poziŃii argumentale şi apoi s-au cliticizat (Van de Visser 2006: 70−71). În logica acestei teorii, acordul obiectului este aparent şi trebuie analizat ca dublare clitică; v nu are trăsături φ (Van de Visser 2006: 74). Concluzia tranşantă a autorului (Van de Visser 2006: 102) este că în limbile care au acordul subiectului, acordul obiectului nu există. 3.3. Ce tip de caz este ergativul? Ergativul ridică pentru teoria Cazului două tipuri de probleme, legate, pe de o parte, de relaŃia dintre cazul morfologic şi Cazul abstract, iar, pe de altă parte, de statutul ergativului: Caz structural vs Caz inerent. (Pentru definirea acestor două concepte şi pentru aplicarea lor la limba română, vezi Stan 2005: 239−242; vezi şi supra, 2.2. pentru distincŃia Caz structural vs inerent în teoria formulată de Bittner şi Halle şi 2.5. − în teoria PP). În ceea ce priveşte prima dintre probleme, majoritatea cercetătorilor sunt de acord asupra faptului că există o legătură (strânsă) între cazul morfologic şi Cazul abstract, chiar dacă, uneori, aceasta este imperfectă (vezi supra, 3.2.3.). În ceea ce priveşte tipul de Caz abstract reprezentat de ergativ, există opinii diferite.

Legate (2008: 55−56) arată că relaŃia dintre cazul morfologic şi Cazul abstract poate fi descrisă astfel: cazul morfologic realizează trăsăturile Cazului abstract, într-o morfologie postsintactică. Autoarea critică ideea că acordul şi cazul sunt fenomene pur morfologice, subliniind, încă o dată, faptul că realizările morfologice ale Cazului abstract evidenŃiază relaŃia imperfectă dintre morfologie şi sintaxă. Două tipuri de trăsături cazuale abstracte sunt atribuite/verificate în sintaxă (în PM):

(a) Caz inerent (Chomsky 1986), atribuit unui/verificat de un DP în poziŃia în care este inserat; această poziŃie determină şi interpretarea semantică;

(b) Caz structural (Chomsky 200024, 200125, 200426), atribuit prin c-comandă celui/verificat de cel mai apropiat DP aflat într-o poziŃie tematică.

Programul Minimalist (teoretizat de Chomsky 1995 [1993]) este varianta curentă a gramaticii generative, centrată pe economia derivaŃională şi economia reprezentării (Principiul Economiei). PM a fost publicat iniŃial în 1993, dar cunoscut mai pe larg începând din 1995. În 1995, Noam Chomsky publică la The MIT Press o carte numită The Minimalist Program, care conŃine, pe lângă articolul din 1993 îmbogăŃit, şi un capitol intitulat Categories and Transformations, o aplicaŃie a programului minimalist, care îmbogăŃeşte articolul-program. PM a luat naştere din confirmarea tezei GB privind arhitectura de tip Principii şi Parametri a facultăŃii de limbaj şi din cercetările care au urmat acestui moment. PM conŃine o teză profundă din punct de vedere epistemologic, numită, în lucrările de specialitate, teza minimalistă forte: facultatea umană de limbaj este un sistem cu un

24 N. Chomsky, „Minimalist Inquiries: The Framework”, în: R. Martin, D. Michaels, J. Uriagereka (eds.), Step by Step: Essays on Minimalist Syntax in Honor of Howard Lasnik, Cambridge, MIT Press, p. 89−155. 25 N. Chomsky, „Derivation by Phase”, în: M. Kenstowicz (ed.), Ken Hale − A Life in Language, Cambridge, MIT Press, p. 1−52. 26 N. Chomsky, „Beyond Explanatory Adequacy”, în: A. Belletti (ed.), Structures and Beyond, The Cartography of Syntactic Structure, vol 3. Oxford, Oxford University Press, p. 104−131.

Page 73: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

De la tipologie la sintaxă

73

design optim şi cu o organizare desăvârşită care ne conduc la ideea că avem a face cu funcŃionarea internă a unui set de legi computaŃionale foarte simple şi foarte generale în mintea umană, subordonate unor principii biologice şi fizice foarte simple, caracteristice tuturor sistemelor biologice. După cum o sugerează şi titlul de program (nu model, nici teorie), minimalismul nu este o teorie, ci un mod de investigaŃie care ridică unele probleme şi propune principii metodologice îndeajuns de largi pentru a fi dezvoltate în diferite direcŃii. Trăsătura fundamentală a PM este economia, atât metodologică (methodological economy), cât şi faptică (substantive economy). Astfel, pot fi considerate ca fiind legate de principiul economiei condiŃiile de localitate şi filtrele de bună formare, care reflectă faptul că gramaticile au o organizare simplă, ce maximizează toate resursele. Minimalismul îşi propune, aşadar, să unifice toate operaŃiile gramaticale pe baza principiului „minimului efort” (least effort). Principalele diferenŃe de ordin tehnic dintre PM şi modelele anterioare privesc, pe de o parte, arhitectura sintaxei: respingerea D-Structurii ca nivel între Lexicon şi cele două interfeŃe interpretative, LF şi PF − altfel spus, în PM, nivelele de reprezentare sunt limitate la cele necesare conceptual, adică la cele de interfaŃă cu sistemele performative −; pe de altă parte, mecanismele tehnice: se renunŃă la operaŃia de guvernare, fundamentală în GB, preferându-se operaŃii „primitive”, motivate conceptual, ale sistemului X-bară, relaŃiile specificator−centru (Spec-Head) şi centru−complement (Head-Comp). Gramaticile (derivările sintactice) trebuie să fie interpretabile la cele două interfeŃe: interfaŃa cu sistemul conceptual-intenŃional prin LF (forma logică) şi cea cu sistemul articulator-perceptual prin PF (forma fonologică); dacă o derivare nu este convergentă la una dintre interfeŃe, atunci nu este corect formată. În PM, se renunŃă la Criteriul Tematic şi la ideea că un argument poartă un singur rol tematic şi numai unul. Această simplificare arhitecturală permite ca un argument să primească roluri tematice multiple, prin deplasarea dintr-o poziŃie tematică în alta. Deplasările se limitează la move-α, deplasarea unui centru sau a unei proiecŃii maximale. Conceptul deplasare (move) este întărit prin fenomenul de atracŃie (attract) pentru verificarea trăsăturilor (feature checking); astfel, spre deosebire de GB, unde deplasarea era liberă (unbounded move), deplasarea în PM este constrânsă, decurge din necesitatea de a verifica sau de a valoriza trăsături, se produce doar dacă e necesară pentru a crea un obiect sintactic corect format care primeşte interpretare convergentă la interfaŃă. Deplasarea verbului este determinată de atracŃia către un centru flexionar mai înalt. Trăsăturile elementelor sintactice sunt fie interpretabile (numărul şi persoana sunt trăsături φ inerente constituenŃilor DP), fie neinterpretabile (o categorie funcŃională din proiecŃia verbală poate să conŃină aceste trăsături, dar ele nu sunt semantic inerente şi trebuie verificate sau valorizate). Trăsăturile de Caz sunt întotdeauna neinterpretabile (nu au niciodată conŃinut semantic). Trăsăturile neinterpretabile trebuie verificate prin intermediul unei trăsături interpretabile de acelaşi tip şi cu aceeaşi valoare, în relaŃie specificator−centru (trăsăturile φ ale unei categorii funcŃionale sunt şterse de către trăsăturile φ ale unui DP, în poziŃia de specificator al acestuia). VariaŃia parametrică este legată de forŃa trăsăturilor: în franceză, acordul puternic determină deplasarea verbului; în engleză, unde acordul este slab, verbul nu se deplasează. În versiunea iniŃială a PM, Cazul e verificat, nu atribuit. Flexiunea (I) verifică trăsătura de Caz nominativ. În versiunea ulterioară a PM, valoarea unei trăsături particulare nu e specificată atunci când aceasta intră în derivare; faptul că v şi T au trăsături φ neinterpretabile activează aceste

Page 74: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

74

trăsături; în această versiune, nu verificarea, ci valorizarea trăsăturilor este importantă. În cea mai recentă versiune a PM, acordul nu cere termenii implicaŃi − cel acordat (probe) şi cel cu care se acordă (goal) − să fie în relaŃie specificator−centru. Categoriile funcŃionale v şi I trebuie numai să c-comande un argument pentru a se valoriza trăsăturile.

Bruening (2007) prezintă cele două tipuri de marcare cazuală a nominalelor: (a) Caz structural: nu depinde de un anumit rol tematic atribuit nominalului sau de

itemul lexical care îl selectează (verbul); cazul se poate schimba atunci când rolurile tematice şi itemii lexicali rămân aceiaşi (de exemplu, în cazul pasivului); nominativul şi acuzativul sunt cazuri structurale;

(b) Caz lexical/inerent: depinde fie de itemul lexical care selectează nominalul, fie de rolul tematic purtat de nominal (de exemplu, în islandeză, cazul dativ este atribuit nominalelor cu rolul łintă).

Woolford (2006)27 susŃine că există două tipuri de Cazuri nonstructurale: lexical − determinat de itemul lexical − şi inerent − determinat de rolul tematic implicat. 3.3.1. Erg. = caz morfologic

Marantz (1991) abandonează noŃiunea de Caz abstract, în favoarea celei de caz morfologic: orice NP trebuie să primească un afix morfologic. Autorul propune următoarea ierarhie a realizărilor cazuale:

a. caz lexical guvernat b. caz dependent (Ac. sau Erg., dependent de valenŃa verbală) c. caz sensibil la context (Nom., Gen.) d. altele

Ierarhia disjunctivă a realizărilor cazuale

(Marantz 1991)

Conform acestei ierarhii, ergativul este un caz dependent atribuit subiectului (coocurent cu obiectul), iar acuzativul este un caz dependent atribuit obiectului (coocurent cu subiectul); se explică astfel de ce ergativul şi acuzativul nu sunt atribuite de verbe intranzitive. Nash (1997: 138) − fără a elimina din discuŃie Cazul abstract − susŃine că, spre deosebire de acuzativ, Cazul ergativ nu e structural, adică legitimat de o categorie funcŃională, ci trebuie analizat ca fiind un caz morfologic, reflectând legătura lexico-semantică dintre verb şi argumentul nominal. Limbile ergative şi cele acuzative au D-Structură diferită şi inserare (engl. merge) diferită. Obiectul este proiectat la fel în ambele tipuri de limbi, ca soră a verbului lexical. În schimb, Agentul este proiectat în exteriorul proiecŃiei VP, în specificatorul unei proiecŃii funcŃionale, în limbile de tip acuzativ, dar este proiectat în specificatorul proiecŃiei VP în limbile ergative. Ipoteza subiectului ergativ intern (Nash 1996), valabilă numai pentru sistemele ergative, presupune o mare asemănare între agent şi celelalte argumente. Ipoteza subiectului extern este valabilă pentru limbile acuzative, în care

27 E. Woolford, „Lexical Case, Inherent Case, and Argument Structure”, Linguistic Inquiry, 37, p. 111−130, apud Bruening (2007).

Page 75: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

De la tipologie la sintaxă

75

există o diferenŃă fundamentală între subiect (legitimat structural) şi celelalte argumente (legitimate lexical/tematic).

FP VP 3 3 Agent F’ Agent V’ 3 3 F VP V Obiect 3 V Obiect Limbi acuzative Limbi ergative

Ipoteza subiectului ergativ intern presupune că verbul lexical nu este selectat de o categorie funcŃională care introduce argumentul extern; o asemenea categorie lipseşte din inventarul specific limbilor ergative; argumentul intern, obiectul, nu poate fi legitimat de Cazul structural „verbal”. Limbile ergative confirmă indirect Generalizarea lui Burzio: dacă o categorie x (F, definit ca alter ego-ul verbului lexical) nu proiectează argument extern, atunci nu va atribui Caz structural. Limbile ergative nu au categoria F, de unde rezultă că Agentul în ergativ, generat în specificatorul unei proiecŃii funcŃionale, este legitimat tematic, nu şi structural; legitimarea absolutivului a beneficiat de o analiză paralelă cu legitimarea nominativului din construcŃiile inacuzative din limbile de tip acuzativ. Deplasarea argumentelor (engl. A-movement) nu se declanşează neapărat din necesităŃi de marcare a Cazului, cum se susŃine în general; argumentele sunt marcate cu nominativ sau cu absolutiv din întâmplare; aceste Cazuri sunt întotdeauna disponibile în propoziŃiile finite, ca urmare a prezenŃei categoriei Timp (Nash 1997: 139). În concluzie (Nash 1997: 140), ergativul şi absolutivul au statut diferit: ergativul este un caz pur morfologic, atribuit Agentului legitimat tematic de un verb tranzitiv; (b) absolutivul este un Caz structural, atribuit obiectului şi subiectului intranzitiv de categoria Timp. Cele două cazuri au surse gramaticale diferite: atribuirea ergativului are loc la nivel postsintactic (morfologic, în MD − Halle şi Marantz 1993), iar atribuirea absolutivului are loc la nivel sintactic.

DiferenŃa dintre cele două tipuri de abordări este subliniată de Alexiadou (2001: 169−170) − la Nash (1995), limbile ergative şi cele acuzative au aceeaşi D-Structură, dar nu arată la fel după inserŃia argumentelor: în limbile acuzative, subiectul este proiectat în exteriorul proiecŃiei VP, ca specificator al unei proiecŃii funcŃionale care selectează un VP; în limbile ergative, subiectul este proiectat în interiorul proiecŃiei VP, fiind cel mai înalt adjunct al proiecŃiei lexicale VP. Spre deosebire de Marantz (1984), la Nash (1995) nu există implicaŃia că obiectele ar fi proiectate diferit în limbile ergative şi în cele acuzative; în ambele tipuri de limbi, obiectul este inserat ca soră a verbului lexical.

3.3.2. Erg. = Caz inerent/lexical Ipoteza că ergativul este caz nonstructural are numeroşi susŃinători28: Woolford

(199729, 2006), Anand şi Nevis (2006), Butt (1995)30, Legate (2006), Mahajan (1990)31,

28 Bruening (2007) face o sinteză a abordărilor de acest tip. 29 E. Woolford, „Four-Way Case Systems: Ergative, Nominative, Objective and Accusative”, Natural Language and Linguistic Theory, 15, p. 181−227.

Page 76: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

76

Massam (2002)32, Mohanan (1994)33 etc. În această abordare − arată Anand şi Nevins (2006) −, ergativul nu este un Caz structural atribuit de T, ci mai degrabă lexical, determinat de rolul tematic (Nash 1995), sau un Caz structural atribuit într-o poziŃie tematică (Ura 2000)34. Alexiadou (2001: 167) aduce şi argumentul marcării: Cazul ergativ este un Caz lexical deoarece Cazurile marcate morfologic nu sunt considerate structurale. Nash (1996)35 a arătat că limbile ergative diferă de limbile acuzative prin absenŃa proiecŃiei v, poziŃie structurală care găzduieşte subiectul tranzitiv (Chomsky 1995). Agentul nu este proiectat tematic în limbile ergative, adică nu este proiectat ca specificator al v, însă poate fi introdus ca adjunct. Nash (1996), Mahajan (1993)36, Woolford (1997) au arătat că ergativul nu este un Caz structural paralel cu nominativul, ci e un Caz lexical, paralel cu dativul. Woolford (1997) a subliniat existenŃa unui gol în inventarul de Cazuri lexicale disponibile în GU − nu există un Caz lexical asociat cu Agentul − pe care ergativul l-ar umple. Asocierea cazului ergativ cu Agentul nu e perfectă: în avar, ergativul este omonim cu locativul, în udi, cu instrumentalul, iar în eschimosă, cu genitivul (Nash 1996: 198; Alexiadou 2001: 168). În propunerea formulată de Alexiadou (2001: 168−171), capacitatea verbului de a atribui Caz lexical este specifică intrărilor lexicale. ProiecŃia v este deficientă în limbile ergative, iar limbile ergative nu au un v tranzitiv. Imposibilitatea apariŃiei Cazului acuzativ este corelată cu statutul proiecŃiei v (v deficient nu are trăsătură de Caz acuzativ, acesta apărând în construcŃiile pasive, inacuzative şi în nominalizări). Din moment ce întreaga structură este subordonată proiecŃiei D, şi nu proiecŃiei T, nu există posibilitatea apariŃiei Cazului nominativ.

Franchetto (2007) susŃine că ergativul nu este Caz structural, ci lexical/adpoziŃional, asemănător cu cazul prepoziŃional care introduce Agentul în construcŃiile nominalizate. Autorul adoptă ipoteza formulată de Alexiadou (2001), conform căreia limbile ergative şi nominalizările au v deficient. Franchetto (2007) consideră că abordarea lui Alexiadou este în concordanŃă cu teoriile despre evoluŃia structurilor tranzitive: într-un stadiu mai vechi, conservat în nominalizările din limbile acuzative, limbilor le lipsea proiecŃia v care introduce argumentul extern şi care e responsabilă de atribuirea Cazului acuzativ.

Laka (2006: 374) afirmă că, deşi s-a susŃinut anterior (chiar de autorul însuşi) că în bască există Caz structural, morfologia cazului este mai bine explicată dacă se consideră că acesta este inerent. Prima care a propus această analiză este Levin (1983). Gramatica limbii basce nu e ergativă în sensul lui Bobaljik (1992) sau conform teoriei propuse de Bittner şi Hale (1996). Chomsky (1995: 176) preia ipoteza lui Bobaljik (1992), conform căreia tiparele cazuale diferite din limbile nominative şi din cele ergative apar ca urmare a opŃiunii pentru poziŃia de verificare a Cazului în propoziŃiile intranzitive:

● AgrS − activ, AgrO − inert: Nom.−Ac.; ● AgrO − activ, AgrS − inert: Erg.−Abs.

30 M. Butt, The Structure of Complex Predicates in Urdu, Stanford, CSLI. 31 A. K. Mahajan, The A/A-Bar Distinction and Movement Theory, teză de doctorat, MIT. 32 D. Massam. „Fully Internal Cases: Surface Ergativity Can Be Profound”, în: A. Rachowski, N. Richards (eds.), Proceedings of AFLA VIII, MIT Working Papers in Linguistics, 44, p. 185−196. 33 T. Mohanan, Argument Structure in Hindi, Stanford, CSLI. 34 H. Ura, Checking Theory and Grammatical Functions in Universal Grammar, Oxford, Oxford University Press. 35 L. Nash, „The Internal Ergative Subject Hypothesis”, în: K. Kusumoto (ed.), Proceedings of NELS, 26, GLSA, Amherst, Mass, p. 195−209, apud Alexiadou (2001: 167). 36 A. Majan, „The Ergativity Parameter: Have-Be Alternations”, Proceedings of NELS, 8, p. 12−21, apud Alexiadou (2001: 167).

Page 77: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

De la tipologie la sintaxă

77

Numele nominativ şi ergativ reprezintă nivelul descriptiv corespunzător Cazului structural verificat în Spec,AgrS; numele acuzativ şi absolutiv corespund cazului structural verificat în poziŃia Spec,AgrO (Laka 2006: 375). Laka (2006: 376) susŃine că gramaticile nominative şi ergative reprezintă variaŃii parametrice minimale ale mecanismului general de atribuire a Cazului structural. În bască nu există dovezi că rolurile tematice şi Cazurile ar fi disociate (motiv pentru care atât Cazul inerent, cât şi cel structural pot explica situaŃia din bască). Laka (2006: 390) menŃine deci ipoteza lui Levin (1983): Cazul este un fenomen de D-Structură în bască, reformulând-o: Cazul e inerent, legat de rolurile tematice.

Legate (2006b: 143) analizează partiŃia ergativă din warlpiri şi rolul absolutivului în sistemul cazual, după eliminarea absolutivului ca un Caz distinct37. În warlpiri, absolutivul poate fi redus atât la nominativ (subiectul intranzitiv), cât şi la acuzativ (obiectul tranzitiv). Legate (2006b: 151; 2008: 58) susŃine că ergativul este un Caz inerent, legitimat de v care introduce argumentul extern; diferenŃa dintre cele două tipuri de limbi constă în tipul de intrare lexicală constituit de v: în limbile de tip (a), v tranzitiv atribuie Cazul acuzativ, iar în limbile de tip (b), nu; în limbile de tip (a), Cazul nominativ nu este atribuit în propoziŃiile tranzitive: subiectul primeşte Cazul ergativ inerent de la v, iar obiectul, Cazul acuzativ structural de la v.

3.3.3. Erg. = marcare diferenŃiată a subiectului Anand şi Nevins (2006) susŃin că, în hindi, ergativul este Caz inerent, iar diferenŃele

de domeniu dintre subiectul ergativ şi nominativ sunt legate de lipsa acordului formal dintre T şi subiectul ergativ. Autorii formulează următorul parametru:

Parametrul vizibilităŃii Cazului inerent pentru acordul verbal Limbile diferă între ele în funcŃie de posibilitatea verbului de a se acorda cu NP-urile marcate cu Caz inerent.

DiferenŃele de domeniu dintre nominativ şi ergativ arată că trebuie să existe o

deosebire sintactică între acestea, diferenŃa relevantă fiind prezenŃa/absenŃa relaŃiei de acord cu T. Autorii propun interpretarea ergativului ca marcare diferenŃiată a subiectului (engl. differential subject marking). Spre deosebire de termenul absolutiv, care nu are o definiŃie unică, fiind considerat fie un echivalent al acuzativului, fie al nominativului (în warlpiri, absolutivul este un epifenomen care acoperă şi nominativul, şi acuzativul − vezi supra, 3.2.3.), termenul ergativ are o definiŃie coerentă: este întotdeauna o formă specială de marcare a subiectului Agent, având aceeaşi sursă (Caz inerent al v tranzitiv). Autorii citează şi o excepŃie de la această regulă, basca, nu întâmplător o limbă ergativă numai morfologic. Un argument suplimentar pentru interpretarea pe care o dau autorii cazului ergativ ar fi faptul că şi Cazul acuzativ este legat, în mod paralel, de marcarea pacientului în diverse limbi. 3.3.4. Erg. = Caz structural

Bruening (2007) realizează un inventar al susŃinătorilor ipotezei că ergativul este caz structural: Bejar şi Massam (1999)38, Bittner (1994), Bittner şi Hale (1996), Bobaljik (199239, 1993), Davison (199940, 2004), Laka (1993)41, Marantz (1991), Phillips (199342, 1995).

37 Morfologia de caz absolutiv maschează nominativul (legitimat de T) şi acuzativul structural (legitimat de v), vezi supra, 3.2.3. 38 S. Bejar, D. Massam, „Multiple Case Cheking”, Syntax, 2, p. 65−79.

Page 78: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

78

Bruening (2007) mai arată că tipologiştii resping ideea legăturii dintre cazul ergativ şi un anumit rol tematic (Agent), Comrie (1978: 367) subliniind că relaŃia strânsă dintre ergativitate şi agentivitate din unele limbi este contrabalansată de relaŃia strânsă dintre ergativitate şi nonagentivitate din alte limbi: în limba australiană dalabon, sufixul ergativ este folosit cu toate subiectele inanimate, dar nu cu toate subiectele animate (Agentul este tipic animat). Silverstein (1976) sugerează că funcŃia cazului ergativ nu este de a marca agentul în general, ci agentul nontipic. În alte interpretări, precum Woolford (2006), ergativul nu este legat de Agent, ci de argumentul extern (Agent, Cauza stărilor psihologice, Pacient). Bruening (2007) susŃine însă că ergativul este independent de corelaŃia dintre subiectul verbelor tranzitive şi rolul tematic extern. În aceste condiŃii, Generalizarea Ergativă a lui Marantz este falsă. Bruening (2007) arată că singurul diagnostic valid pentru Cazul structural este chiar definiŃia lui: Cazul care depinde nu de o anumită selecŃie lexicală sau de un rol tematic, ci de structura propoziŃiei; acuzativul e structural pentru că se schimbă în pasivizare; ergativul e structural pentru că se schimbă în antipasivizare şi în alte alternanŃe precum încorporarea numelor.

Davison (2004) adoptă tot ipoteza statutului de Caz structural al ergativului: acesta nu este legat de rolurile tematice, chiar dacă multe subiecte tranzitive ergative poartă rolul tematic Agent; ergativul este legitimat de proiecŃiile funcŃionale Timp şi Aspect (autoarea foloseşte spre exemplificare limba hindi). Davison (2006) mai arată că hindi, urdu şi alte limbi înrudite din sudul Asiei au o proprietate comună în ceea ce priveşte cazurile morfologice care marchează subiectul şi obiectul: subiectul celor mai multe verbe tranzitive primeşte ergativul în majoritatea construcŃiilor perfective, iar obiectul direct al acestor verbe primeşte fie dativul (dacă referentul său este animat sau specific), fie nominativul (în restul situaŃiilor). Prin urmare, trebuie să presupunem existenŃa a două proiecŃii funcŃionale sub vP, cu roluri diferite: dativul obiect direct este verificat de proiecŃia funcŃională X, iar ergativul subiect, de proiecŃia funcŃională Y. Koopman (2008) susŃine că abordarea cartografică şi abordările strict derivaŃionale oferă o nouă înŃelegere a problemei marcării cazului ergativ şi a tranzitivităŃii în limba samoană. În această limbă, cazul ergativ poate apărea numai în prezenŃa unui obiect în absolutiv şi nu este o proprietate inerentă a predicatului. TradiŃional, forma ergativă a fost analizată ca fiind de bază şi a fost invocată detranzitivizarea pentru a explica prezenŃa cazului absolutiv la argumentele externe ale predicatelor tranzitive. O abordare diferită este sugerată de atomizarea structurilor sintactice şi morfologice (Cinque 1999)43, de cartografia structurii argumentale şi a poziŃiei obiectului (Hallman 2004)44 − ceea ce pare un item lexical simplu corespunde unei structuri sintactice complexe.

Koopman arată că, în samoană, există două diateze pasive:

39 J. D. Bobaljik, „Nominally Absolutive is Not Absolutely Nominative”, în: E. Duncan, D. Farkas, P. Spaelti (eds.), Proceedings of WCCFL, 12, Stanford, CSLI, p. 44−60. 40 A. Davison, „Ergativity: Functional and Formal Issues”, în: M. Darnell, E. Moravcsik, F. Newmeyer, M. Noonan, K. Wheatley (eds.), Functionalism and Formalism in Linguistics, vol. I: General Papers, Amsterdam, Jonh Benjamins, p. 177− 208. 41 I. Laka, „Unergatives that Assingn Ergative, Unaccusatives that Assign Accusative”, în: J. D. Bobaljik, C. Phillips (eds.), Papers on Case and Agreement, 1, MIT Working Papers in Linguistics, 18, p. 149−172. 42 C. Phillips, „Conditions on Agreement in Yimas”, în: J. D. Bobaljik, C. Phillips (eds.), Papers on Case and Agreement, 1, MIT Working Papers in Linguistics, 18, p. 173−213. 43 G. Cinque, Adverbs and Functional Heads. A Crosslinguistic Perspective, Oxford, Oxford University Press. 44 P. Hallman, „NP Interpretation and the Structure of Predicates”, Language, 80, 4, p. 707−747.

Page 79: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

De la tipologie la sintaxă

79

(a) o diateză pasivă joasă, care are rolul de a atrage (engl. smuggle) obiectele afectate în zona în care îşi primesc interpretarea;

(b) o diateză pasivă înaltă, de care depinde cazul ergativ; aceasta trebuie fuzionată (engl. merge) pentru a atrage (engl. smuggle) subiectul din locul în care primeşte absolutivul.

Predicatul nud se combină cu o diateză pasivă silenŃioasă. Cazul ergativ nu este inerent, nu este legat se agentivitate, de trăsătura [± Animat] sau de un anumit rol tematic, ci este asemănător unui Caz structural, depinzând de prezenŃa unei anumite „regiuni” din configuraŃia sintactică. Diateza ergativă (un tip special de diateză pasivă, care trebuie inserată (engl. merge) pentru a atrage predicatul care conŃine argumentul extern) selectează diateza pasivă drept complement. PropoziŃiile cu marcare ergativă şi absolutivă sunt structuri dublu pasive: diateza pasivă joasă ridică/atrage un obiect afectat peste un IniŃiator interpus, iar diateza ergativă pasivă ridică predicatul conŃinând argumentul extern peste absolutivul interpus.

4. SUBIECT ŞI OBIECT Studiul limbilor ergative nu a determinat revizuirea unor aspecte legate de numai Caz, aşa cum am arătat mai sus, ci şi de conceptele subiect şi obiect. Sunt aceste concepte aplicabile la descrierea limbilor ergative şi, dacă da, se poate formula o definiŃie universală, care să acopere realităŃile din cele două tipuri de sisteme lingvistice? Există o relaŃie între subiect şi alte concepte folosite în descrierea limbilor − pivot, agent, topic? Există mai multe tipuri de subiect? RelaŃia dintre subiect şi obiect poate fi descrisă ca fiind simetrică sau asimetrică? − acestea sunt întrebările la care voi încerca să răspund în această secŃiune, folosind soluŃii propuse de lingvişti de diferite orientări.

Confuzia privind identitatea subiectului în limbile ergative − arată Dixon (1994: 111) − are drept cauză faptul că teoria lingvistică este bazată pe cele mai cunoscute limbi europene, care sunt de tip acuzativ. În privinŃa relevanŃei noŃiunii subiect pentru descrierea limbilor ergative, părerile lingviştilor sunt împărŃite. De exemplu, Comrie (1973: 242; 1989: 104) este de părere că folosirea noŃiunilor subiect şi obiect e utilă pentru descrierea limbilor ergative, iar lipsa unei accepŃii comune a subiectului printre lingvişti este determinată mai ales de analiza construcŃiilor ergative. În schimb, Levin (1983: 13) susŃine că noŃiunile subiect şi obiect din limbile acuzative nu coincid cu opoziŃiile relevante pentru fenomenele de ergativitate, în aceeaşi direcŃie mergând şi opinia formulată de Lazard (1994: 101), conform căruia noŃiunea subiect este inegal pertinentă în diverse limbi. De asemenea, Creissels (1995: 222) subliniază că, în limbile „exotice”, s-a remarcat absenŃa criteriilor de ierarhizare pentru subiect, prin urmare trebuie avute în vedere alte criterii decât cele folosite pentru limbile cunoscute (cu alte cuvinte, noŃiunea de subiect există şi în limbile mai puŃin cunoscute, dar înseamnă altceva).

4.1. Se poate formula o definiŃie universală a subiectului? Există mai multe încercări de a găsi o definiŃie universală a subiectului, adică o

definiŃie care să acopere atât situaŃia din limbile acuzative, cât şi pe cea din limbile ergative, aşa cum există şi susŃinători ai ideii că nu toate limbile au subiect.

4.1.1. În căutarea unei definiŃii universale a subiectului Keenan (1976: 305) îşi propune explicit să dea o definiŃie universală subiectului (de

bază), caracterizat prin următorul set de proprietăŃi:

Page 80: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

80

(a) proprietăŃi legate de autonomie: existenŃă independentă; indispensabil; referinŃă autonomă; posibil controlor pentru coreferinŃă, în cazul reflexivelor şi al pronominalizărilor; impune, de obicei, acord verbului; referinŃă autonomă; statut de topic; cel mai predispus pentru avansare;

(b) proprietăŃi de marcare cazuală: de obicei, subiectul verbelor intranzitive este nemarcat; îşi schimbă cazul în cauzativizare şi în nominalizare;

(c) proprietăŃi legate de rolurile semantice: de obicei, subiectul exprimă agentul acŃiunii, dacă există un agent (situaŃia din dyirbal demonstrează că agentivitatea nu e o condiŃie necesară pentru a fi subiect); reprezintă direcŃia imperativului;

(d) proprietăŃi de dominanŃă: subiectul este imediat dominat de nodul S(entence) − nodul flexiunii propoziŃiei (I, în accepŃia curentă).

Dixon (1994: 111) arată că pentru limbile acuzative, subiectul este acel nominal susceptibil de a fi agentul care iniŃiază şi controlează o activitate. De obicei, este obligatoriu. Primeşte cazul nemarcat şi se poate acorda cu verbul. Este pivot pentru operaŃiile sintactice de coordonare şi de subordonare. Pentru limbile ergative aplicarea aceloraşi criterii dă însă rezultate divergente. Şi Dixon (1994: 113−127) îşi propune să formuleze o definiŃie universală a subiectului, subliniind că orice încercare de a stabili universalii tipologice trebuie să se bazeze pe criterii semantice. Reamintesc că una dintre tezele cele mai importante ale autorului este că A, S şi O sunt categorii universale (vezi Capitolul 1, 3.1.2.(b)), în funcŃie de care sunt formulate regulile sintactice ale fiecărei gramatici. În acest sistem, subiectul este o categorie universală − cea mai importantă − în gramatica oricărei limbi cu marcare sintactică, fie acuzativă, fie ergativă, fie un amestec al celor două. ÎnŃeles ca o categorie universală, subiectul ar reprezenta, din punct de vedere sintactic, gruparea funcŃiilor A şi S, ceea ce înseamnă, din punct de vedere semantic, gruparea acelor nominale ai căror referenŃi sunt capabili să iniŃieze şi să controleze activitatea. Dixon (1994: 127) atrage însă atenŃia că această definiŃie priveşte numai subiectul din structuri nederivate, ceea ce înseamnă, de exemplu, că subiectul pasivului nu e o categorie universală, ci trebuie (re)definit în raport cu S, A şi O derivate. Pentru a clarifica distincŃia subiect/pivot sintactic, Dixon reia discuŃia lui Keenan (1976) asupra subiectului, aducându-i următoarele critici: (a) unele dintre proprietăŃile identificate de Keenan derivă din definiŃia pe care a dat-o anterior Dixon subiectului; (b) cele mai multe dintre criteriile lui Keenan definesc categoria pivotului (structură derivată), şi nu pe cea a subiectului (structură de bază), aşa cum anunŃase. S. R. Anderson prezintă o demonstraŃie destul de lungă pentru a ajunge la o concluzie „optimistă”: în pofida diferenŃelor morfologice, noŃiunea subiect este aceeaşi pentru limbile acuzative şi pentru cele ergative (S. R. Anderson 1976: 23). DemonstraŃia autorului decurge astfel: în limbile acuzative, există două relaŃii gramaticale fundamentale, subiect şi obiect (direct), relevante din punct de vedere tipologic pentru aceste limbi. NoŃiunea comună de subiect nu poate fi asociată cu o bază morfologică în limbile ergative. Pentru a rezolva această situaŃie din limbile ergative, au fost propuse mai multe soluŃii: (a) soluŃia „nihilistă”, conform căreia în limbile ergative nu există relaŃii gramaticale de bază; o propoziŃie conŃine un verb şi o colecŃie de grupuri nominale; din punct de vedere sintactic, grupurile nominale nu diferă între ele; relaŃiile dintre constituenŃii nominali şi verb sunt semantice; această soluŃie este în consens cu ipoteza că verbul din limbile ergative este polipersonal, adică aflat în relaŃie cu mai multe NP simultan; (b) soluŃia propusă de Martinet şi Tchekhoff (vezi Capitolul 1, 4.1.3.) − ambele NP întreŃin cu verbul o relaŃie de tip modificator−cap; (c) soluŃia propusă iniŃial de Schuchardt (1896) − o propoziŃie tranzitivă într-o limbă ergativă are natură pasivă − şi reluată de Hale (1970): regula corespunzătoare pasivului englezesc este obligatorie în

Page 81: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

De la tipologie la sintaxă

81

limbile ergative; această soluŃie rezolvă problema morfologică (absolutivul corespunde relaŃiei sintactice de subiect). NoŃiunea sintactică subiect este identificată prin rolul sintactic, adică rolul unui NP în procese de transformare: în engleză subiectul este ultimul NP care poate fi şters45. Din punctul de vedere al regulilor sintactice, limbile ergative sunt organizate ca şi limbile acuzative: noŃiunea fundamentală de subiect are aceeaşi semnificaŃie în ambele tipuri de limbi, iar diferenŃa constă în faptul că paralelismul dintre categoriile sintactice şi morfologice este mai puternic în limbile acuzative decât în cele ergative. NoŃiunea subiect nu poate explica diferenŃele dintre cele două tipuri de limbi şi, în general, nu se poate face tipologie sintactică pornind de la morfologie, diferenŃele morfologice fiind superficiale (S. R. Anderson 1976: 18). În ceea ce priveşte interpretarea semantică, în construcŃiile ergative, obiectul este implicat în acŃiune de pe o poziŃie centrală, iar acŃiunea este prezentată din punctul de vedere al obiectului; în construcŃiile acuzative, acŃiunea este prezentată din punctul de vedere al subiectului, iar obiectul este mai puŃin important (S. R. Anderson 1976: 22).

În lucrările generative posttransformaŃionale, problema subiectului a fost tratată diferit. Haegeman (1994: 14), fără a lua în considerare limbile ergative (la nivel sintactic), susŃine că subiectul, obiectul, verbul sunt concepte universale, care există în toate limbile. Subcategorizarea unui verb (tranzitiv, bitranzitiv, intranzitiv) este o proprietate primitivă inexplicabilă a gramaticii şi fiecare predicat are structura lui argumentală, adică un număr specific de argumente (Haegeman 1994: 42−44). Baker (1997: 77) formulează două reguli ale teoriei PP, bazate pe UTAH: (a) Agentul este întotdeauna subiect (de adâncime); (b) subiectul este o noŃiune structurală, este o poziŃie din structura propoziŃiei, exterioară în raport cu VP şi este superioară poziŃiei ocupate de Pacient/obiect. Autorul pare să ignore, de asemenea, situaŃia limbilor ergative. Fenomene disparate care definesc subiectul, înregistrate de McCloskey (1997: 197−198), se referă tot exclusiv la limbile acuzative: rolurile semantice predilecte sunt Agent/Cauză/Experimentator; subiectul este cel mai proeminent dintre argumente; subiectul e marcat formal (prin poziŃie) sau morfologic (prin mărci cazuale sau prin acord); faptul că orice propoziŃie trebuie să aibă subiect este adevărat numai pentru anumite limbi; subiectul este aproape întotdeauna nominal; subiectul este o poziŃie de „promovare” a celorlalte nominale. Phillips (1996) arată că faptul că subiectul propoziŃiilor tranzitive şi al celor intranzitive se comportă diferit în privinŃa cazului şi a acordului în sistemele ergative poate primi două explicaŃii: (a) tranzitivitatea verbală afectează direct comportamentul sintactic al subiectului; (b) EPP face ca subiectul să se comporte diferit în sistemele ergative − situaŃia din limba yimas.

4.1.2. Nu toate limbile au subiect Această opŃiune teoretică poate decurge fie din analiza unor limbi ergative, fie din

analiza definiŃiei sintactice a subiectului şi a posibilităŃilor diferite de marcare a relaŃiei dintre subiect şi verb.

Sugestivă pentru problema subiectului în limbile ergative este analiza pe care Martinet (1968: 198−219) o propune pentru limba bască, al cărei caracter special ergativ se manifestă şi prin lipsa distincŃiei dintre subiect şi obiect. Folosirea limbii franceze şi a limbii spaniole, precum şi influenŃa şcolii, au făcut ca vorbitorii să înveŃe să diferenŃieze subiectul de obiect, pierzându-se astfel caracterul special ergativ. Verbul din bască este diferit de verbul indo-european prin faptul că nu există categoria diatezei, iar vorbitorii nu pot alege între mai multe modalităŃi de a exprima raporturile între acŃiune şi entităŃile participante la aceasta, deci

45 Această caracteristică a subiectului nu este valabilă pentru limbile pro-drop, deci nici pentru română.

Page 82: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

82

acŃiunea este fără orientare în raport cu participanŃii şi predicatul nu are nevoie de subiect. Ceea ce caracterizează limbile care au construcŃie ergativă nu este faptul că participantul activ la acŃiune este marcat printr-un afix de tip special, ci faptul că acest afix este folosit pentru că participantul activ nu este conceput ca intrând într-un raport intim cu predicatul. Verbul basc are o flexiune personală complexă, care face ca forma verbală să reflecte fiecare participant la acŃiune sub forma unui afix personal46. Şi Muller (2002: 202) susŃine că, dacă definim subiectul ca fiind un termen caracterizat printr-o anumită funcŃie gramaticală (de exemplu, cazul nominativ) şi prin acord verbal, nu se poate vorbi de subiect în bască.

Creissels (1995: 218) arată că, în gramaticile tradiŃionale, termenul subiect se referă la acel nominal care controlează variaŃia finalei verbului, acel argument care guvernează acordul verbului. NoŃiunea de subiect astfel definit este strict sintactică. Pentru limbile fără acord, subiectul ar fi definit ca fiind singurul termen nominal (dacă există unul) a cărui prezenŃă pe lângă predicat este necesară. ExistenŃa indicilor pronominali este o urmă a prezenŃei necesare a subiectului. Această definiŃie arată că noŃiunea de subiect nu e universală şi că subiectul lipseşte din multe limbi considerate ca având subiect.

4.2. Subiect vs pivot, agent, topic Dixon propune ca subiectul să fie definit conform unor criterii semantice, iar pivotul,

după criterii gramaticale. Subiectul şi pivotul coincid numai în unele limbi acuzative (cum sunt engleza şi româna), iar, pentru limbile ergative − în care pivotul este reprezentat, în mod prototipic, prin subiectul verbelor intranzitive şi prin obiectul direct al verbelor tranzitive −, cele două noŃiuni nu se suprapun deloc (vezi Capitolul 1, 3.2. şi supra, 4.1.).

Comrie (1989: 106−120) susŃine că noŃiunile de topic şi de agent trebuie să fie luate în considerare în definirea subiectului, dar subiectul nu poate fi identificat cu niciuna dintre ele. Prototipul subiectului reprezintă intersecŃia dintre agent şi topic (ideea mai multor factori care contează în definirea subiectului este preluată de la Keenan). Oamenii au tendinŃa să aleagă drept subiecte de discuŃie entităŃile agentive, ceea ce înseamnă că e normal să existe o corelaŃie naturală între agent şi topic; noŃiunea de subiect reflectă gramaticalizarea acestei coincidenŃe aşteptate.

Li şi Thompson (1976: 459−460) realizează o tipologie bazată pe relaŃiile gramaticale subiect−obiect şi topic−comment, arătând că, în unele limbi, noŃiunea de topic poate fi la fel de importantă cum este cea de subiect din alte limbi. Conform clasificării realizate de aceşti autori, există patru tipuri de limbi:

(a) limbi cu subiect proeminent (contează relaŃia subiect− predicat): limbile indo-europene, limbile din Niger-Congo, limbile fino-ugrice, semitice, dyirbal, limbile indoneziene, malgaşa;

(b) limbi cu topic proeminent (contează relaŃia topic−comment): chineza, lahu şi lisu (limbi lolo-birmaneze);

(c) limbi cu subiect proeminent şi cu topic proeminent (contează ambele relaŃii): japoneză, coreeană;

(d) limbi care nu au nici subiect proeminent, nici topic proeminent: tagalog, illocano.

46 Pentru a face inteligibilă situaŃia verbului basc, Martinet (1968: 219) îl compară cu fr. je lui ai donné /žlyiedone/, comentând că, în acest caz, ca în majoritatea fenomenelor de acord, este vorba de tendinŃa minimului efort: este mai simplu să foloseşti în toate situaŃiile aceeaşi formă, chiar dacă e mai lungă şi mai complexă, decât să foloseşti forme variate în funcŃie de circumstanŃe.

Page 83: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

De la tipologie la sintaxă

83

Li şi Thompson (1976: 461) afirmă că, pentru stabilirea unei astfel de tipologii, nu pot fi folosite gramaticile de referinŃă ale limbilor, care sunt concepute pornind de la relaŃia subiect−predicat.

Autorii (Li şi Thompson 1976: 462−466) stabilesc o listă conŃinând diferenŃele dintre subiect şi topic:

● topicul trebuie să fie definit; definitudinea include numele proprii şi pe cele generice; subiectul nu trebuie să fie definit;

● topicul nu trebuie să aibă relaŃii selecŃionale cu vreun verb din propoziŃie, nu trebuie să fie un argument al predicatului; subiectul are întotdeauna relaŃii selecŃionale cu predicatul:

Neì-xie shùmu shù-shēn dà (mandarină) acei copaci trunchiul mare ‘Acei copaci (topic), trunchiurile sunt mari’;

● verbul determină alegerea subiectului, dar nu şi a topicului; se poate anticipa care este subiectul unui verb dat, dar selecŃia topicului nu este dependentă de verb (discursul poate avea însă un rol);

● topicul are un rol funcŃional constant în propoziŃie, limitând aplicabilitatea predicatului la un domeniu restrâns; topicul este centrul atenŃiei, de aceea trebuie să fie definit; rolul funcŃional al subiectului se defineşte prin raportare la alte elemente ale propoziŃiei, nu ale discursului; multe propoziŃii pot apărea fără subiect exprimat;

● în multe limbi, verbul se acordă obligatoriu cu subiectul, în schimb, acordul topic−predicat este foarte rar;

● în ceea ce priveşte poziŃia iniŃială în propoziŃie, strategia discursivă cere ca topicul să fie primul întotdeauna; în lisu, japoneză şi coreeană, topicul este codificat prin mărci morfologice; subiectul nu e legat de poziŃia iniŃială;

● în procesele gramaticale (reflexivizare, pasivizare, imperativ etc.) este implicat subiectul, dar nu şi topicul; topicul este independent sintactic de restul propoziŃiei.

În concluzie, topicul este o noŃiune discursivă, iar subiectul este o noŃiune legată de structura internă a propoziŃiilor. DistincŃia între limbile cu subiect proeminent şi cele cu topic proeminent nu este tranşantă, ci reprezintă un continuum. Subiectul şi topicul sunt două noŃiuni care nu se suprapun; subiectul este un topic gramaticalizat în procesul de integrare în construcŃia verbală. Tipologia sincronică este rezultatul unui ciclu diacronic în care diferite limbi au urmat diferite strategii; tipologia reprezintă descrierea strategiilor pentru atingerea scopurilor comunicative (Li şi Thompson 1976: 483−485). Şi alŃi autori fac observaŃii despre corelaŃiile dintre subiect şi alte concepte. Creissels (1995: 230) susŃine că există o relaŃie între subiectul (sintactic) şi tema (discursivă). Baker (1997: 76) arată că există un consens în privinŃa faptului că agentul, şi nu pacientul, va fi ales ca subiect în majoritatea limbilor. Muller (2002: 159) este de părere că subiectul nu se confundă nici cu un anumit rol actanŃial (Agent), nici cu nu caz anume (nominativul), ci noŃiunea de subiect privilegiază unul dintre termenii enunŃului în raport cu verbul. Astfel, anumite limbi par să aibă două subiecte, unul scenic (localizare) şi unul actanŃial (terminologia este preluată de la Lazard). Levin şi Rappaport-Hovav (2005: 24, 50) observă că Agentul şi Pacientul nu sunt singurele noŃiuni asociate cu subiectul şi cu obiectul. Fiecare limbă are o realizare morfosintactică prototipică pentru subiect şi obiect, determinată de topică, de cazul morfologic, de acordul verbului sau de o combinaŃie a acestor elemente, dar

Page 84: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

84

există în limbi subiecte şi obiecte care nu se suprapun realizării prototipice. În încercarea de a demonstra, folosind date din nez perce, că acordul obiectului este esenŃial pentru tranzitivitate şi deci şi pentru cazul ergativ, Deal (2007) ajunge şi la problema subiectului: în sensul relevant pentru cazul ergativ, categoria subiectului nu poate fi amalgamată cu agentivitatea, subiectul şi agentul având funcŃii diferite în această limbă. Sistemul cazual din nez perce reprezintă un tipar ergativ rar: subiectul intranzitiv este nemarcat cazual, iar subiectul şi obiectul tranzitiv sunt marcate diferit; această limbă permite existenŃa unei propoziŃii în care mărcile subiectului şi ale obiectului lipsesc (propoziŃie fără caz). Astfel, cazul subiectului tranzitiv este dependent de sintaxa obiectului, şi nu de tranzitivitatea lexicală (prezenŃa unui DP Temă) sau de atribuirea rolurilor tematice; dacă obiectul se poate acorda, atunci şi obiectul, şi subiectul pot purta Caz; dacă acordul obiectului e blocat, marcarea cazuală a obiectului şi a subiectului nu e permisă; ergativul depinde deci de subiectul tranzitiv, nu de agent.

4.3. Un subiect sau mai multe tipuri de subiect? Blake (1976: 281) arată că, în limbile australiene, definirea noŃiunii de subiect este

dificilă pentru că există numeroase situaŃii de amestec între sistemul acuzativ şi sistemul ergativ. Definirea ergativităŃii − un sistem de marcare în care subiectul unui verb intranzitiv şi obiectul unui verb tranzitiv sunt tratate la fel, dar diferit de subiectul unui verb tranzitiv − face referire la termenii subiect şi obiect, dar aceştia pun probleme de identificare. Blake (1976: 295) arată că termenul subiect este folosit în două sensuri:

(a) subiectul gramatical al unui verb tranzitiv este determinat în funcŃie de care constituent nominal are proprietăŃi gramaticale (marcare cazuală, acord verbal etc.) identice sau asemănătoare cu constituentul nominal dintr-o structură intranzitivă; subiectul gramatical e greu de identificat după criterii morfologice, ca urmare a amestecului de sisteme (acuzativ şi ergativ);

(b) subiectul semantic al unui verb tranzitiv este actantul care are rolul Agent, indiferent de proprietăŃile gramaticale; noŃiunea de subiect semantic priveşte nu numai situaŃia în care subiectul este Agent, ci şi pe cele în care subiectul are acelaşi comportament sintactic; subiectul semantic se identifică, de obicei, sintactic.

Aceeaşi distincŃie, dar formulată în alŃi termeni, apare şi la Schachter (1976)47, care consideră că e nevoie de două noŃiuni de subiect:

(a) Topic − subiectul este termenul privilegiat într-un sistem de relaŃii gramaticale de suprafaŃă (aproximativ subiectul gramatical), stabilit după criterii sintactice, nu discursiv-pragmatice;

(b) Actor − corespunde aproximativ subiectului de adâncime de la Dixon şi subiectului logic al lui Jespersen; stabilit după criterii semantice.

Şi Legate (2006b: 144) este de părere că există două noŃiuni de subiect: (a) tematic, identificat cu DP generat în Spec,vP, cu rol tematic extern (Agent,

Experimentator, Cauză); (b) gramatical: un DP care apare în poziŃie A (Spec,TP); subiectul în ergativ al

verbelor tranzitive şi subiectul în absolutiv al verbelor intranzitive sunt subiecte gramaticale (Legate 2006b: 147).

47 P. Schachter, „The Subject in Philippine Languages: Topic, Actor, Actor-Topic or None of the Above”, în: C. N. Li (ed.), p. 491−518, apud Manning (1996: 17−19).

Page 85: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

De la tipologie la sintaxă

85

4.4. (A)simetriile subiect/obiect Deşi pentru unele limbi a fost susŃinută ideea că nu există motive pentru a separa

conceptual subiectul de obiect (vezi supra, 4.1.2.), cele două entităŃi fiind simetrice în raport cu verbul, cele mai multe studii se opresc asupra asimetriilor dintre cele două concepte.

Prima asimetrie este de natură terminologică: în timp ce subiect este un termen cu o vechime şi o circulaŃie de mii de ani, termenul obiect este mult mai recent, intrând în vocabularul gramaticii la începutul secolului al XIX-lea (Samain 1998: 42).

Creissels (1995: 233) propune următoarea definiŃie a obiectului, paralelă cu cea a subiectului (vezi supra, 4.1.): obiectul este orice termen nominal aflat în relaŃie cu predicatul, în afară de subiect. Există o relaŃie între obiect şi pacient. Ipoteza autorului (Creissels 1995: 235): este posibilă o definiŃie generală a obiectului, dacă se porneşte de la studiul proprietăŃilor complementelor (diferite grade de solidaritate cu predicatul verbal). Obiectul este un tip formal de complement care, indiferent de lexemul verbal pe care îl însoŃeşte, prezintă, prin comportamentul său sintactic, un maximum de solidaritate cu verbul. Obiectele sunt cerute de regimul verbului.

Creissels (1995: 253−258) observă că, frecvent, există mai multe posibilităŃi de marcare diferită a subiectului şi a obiectului:

● şi subiectul, şi obiectul sunt nemarcate (limbile negro-africane, franceza); ● subiectul este nemarcat, iar obiectul este marcat (maghiara, araba clasică, quechua); ● subiectul e marcat, iar obiectul nemarcat (oromo); ● subiectul e marcat, obiectul e marcat − situaŃia cea mai rară (japoneză, coreeană,

kanuri). Cel mai frecvent, există o concurenŃă între situaŃia în care subiectul şi obiectul sunt

nemarcate şi situaŃia în care numai obiectul e marcat (engleza, georgiana). ExistenŃa marcării depinde de natura constituenŃilor nominali şi de categoriile semantice: distincŃia definit/ nedefinit funcŃionează în limbile uralice şi altaice, în persană şi în ebraică; distincŃia animat/inanimat funcŃionează în foarte multe limbi indo-europene (de exemplu, folosirea prepoziŃiei a în spaniolă ca marcă a complementului direct).

Creissels (1995: 257) observă că, în mod frecvent, limba tratează diferit subiectul în funcŃie de apariŃia acestuia în construcŃii tranzitive sau intranzitive − subiectul e marcat numai în construcŃii tranzitive, iar subiectul construcŃiilor intranzitive şi obiectul construcŃiilor tranzitive sunt nemarcate (georgiană, bască). Din punct de vedere sintactic, au fost remarcate (Haegeman 1994: 50, 71, Avram 2003: 140) mai multe asimetrii între subiect şi obiect:

● alegerea obiectului poate afecta rolul tematic al subiectului, însă alegerea subiectului nu afectează rolul obiectului;

● rolul tematic este atribuit compoziŃional subiectului, fiind determinat de semantica verbului şi de ceilalŃi constituenŃi din VP;

● verbul atribuie mai întâi rol tematic obiectului, iar complexul [verb + argumente] atribuie rol subiectului; obiectul este argumentul intern, marcat direct, iar subiectul este argumentul extern, marcat indirect;

● în primele studii minimaliste, obiectul şi subiectul erau asociate cu centre lexicale diferite: obiectul − argument al unui VP; subiectul − argument al proiecŃiei v − vP fiind o proiecŃie specializată pentru argumentul extern; ● subiectul este mai proeminent decât argumentul intern;

Page 86: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

86

● în limbi ca engleza, orice propoziŃie trebuie să aibă un subiect (nu neapărat şi un obiect).

5. TRANZITIVITATEA Dixon (1994: 6) observă că deşi toate limbile disting între verbe tranzitive (cu două

argumente) şi verbe intranzitive (cu un singur argument), în unele limbi această clasificare separă două clase de verbe între care nu există treceri (latina, dyirbal), iar în alte limbi unele verbe sunt tranzitive, unele sunt intranzitive, iar altele pot fi folosite atât tranzitiv, cât şi intranzitiv (engleza)48. În fine, există şi limbi în care aproape orice verb poate fi folosit atât tranzitiv, cât şi intranzitiv (fijiană, jarawara). Dacă observaŃia lui Dixon priveşte situaŃia tranzitivităŃii în diverse limbi, cea formulată de Creissels (1995: 248) se referă la statutul unităŃii verbale dintr-o limbă dată: la nivelul verbului ca unitate lexicală, noŃiunea de tranzitivitate nu este aşa de rigidă cum pare din dicŃionare, folosirea tranzitivă sau intranzitivă a unui verb având implicaŃii semantice. Nu trebuie să se mai creadă că situaŃia normală este ca un verb să nu poată figura decât în construcŃii tranzitive sau decât în construcŃii intranzitive. Rousseau (1998: 85) se întreabă dacă faptul că numeroase verbe sunt înregistrate atât ca tranzitive, cât şi ca intranzitive (chanter ‘a cânta’, courir ‘a alerga’) este o problemă de uz contextual sau are o semnificaŃie mai profundă. Pornind de la această situaŃie − tranzitivitatea are un rol diferit în diverse limbi şi în privinŃa fiecărei unităŃi verbale în parte − voi prezenta, în continuare, tipurile de definiŃii date tranzitivităŃii şi gradul de acoperire a acestor definiŃii pentru limbile ergative, relaŃia dintre tranzitivitate şi alte concepte lingvistice, precum şi concepŃia scalară a tranzitivităŃii (problema va fi reluată, din punctul de vedere al claselor de verbe, în Capitolul 3, 1.): faptul că există anumite construcŃii aflate la limita dintre tranzitiv şi intranzitiv înseamnă că zona de trecere între cele două extreme nu este goală.

5.1. Se poate formula o definiŃie universală a tranzitivităŃii? Hill şi Roberge (2006: 7) prezintă cele două mari tipuri de abordări ale tranzitivităŃii

din gramatica generativă: (a) abordarea lexicală, conform căreia un verb este intrinsec specificat în Lexicon ca

fiind tranzitiv, inergativ sau inacuzativ; toate abordările lexicale pornesc de la ipoteza că reprezentarea sintactică a structurii argumentale a unui verb este proiectată la nivel lexical; conform acestor abordări, există trei posibilităŃi de explicare a variaŃiilor de tranzitivitate: ● reguli lexicale care permit ca un verb tranzitiv să fie folosit ca intranzitiv (de exemplu, rolul care ar fi atribuit obiectului direct este saturat în Lexicon − Rizzi 198649); ● există două intrări lexicale diferite, una tranzitivă, cealaltă intranzitivă (de exemplu, eat/a mânca); ● există verbe care pot avea structuri argumentale diferite, pot proiecta sau nu poziŃia complementului, în funcŃie de rolurile tematice atribuite în sintaxă;

(b) abordarea sintactică − ordinea argumentelor din structura sintactică nu este determinată de verbul/predicatul însuşi, ci de funcŃia pe care o ocupă în grup sau în propoziŃie.

48 Româna se încadrează în această categorie. 49 L. Rizzi, „On Chain Formation”, în: H. Borer (ed.), Syntax and Semantics, 19, The Syntax of Pronominal Clitics, New York, Academic Press, p. 65−95.

Page 87: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

De la tipologie la sintaxă

87

Hill şi Roberge (2006: 7−8) susŃin că ideală este dubla abordare: tranzitivitatea este determinată de configuraŃia locală a verbului (structura vP), configuraŃie care trebuie să interacŃioneze cu semantica internă a verbului. Pană Dindelegan (2003a: 103) prezintă trei tipuri de accepŃii ale tranzitivităŃii, cuprinzând şi concepŃia tradiŃională: (a) trăsătură lexico-sintactică a verbelor/a predicatelor, constând în necesitatea complinirii semantice printr-un obiect; (b) trăsătură strict sintactică, manifestându-se prin capacitatea de apariŃie a verbului în contextul unui obiect direct, context specificat prin mărci proprii fiecărei limbi; (c) trăsătură logico-semantică actanŃială/argumentală, constând în capacitatea verbului/predicatului de a apărea într-o configuraŃie cu doi actanŃi.

Comună acestor accepŃii − subliniază autoarea − este capacitatea verbului/predicatului, în calitate de centru de grup, de a-şi asocia două grupuri nominale, dintre care unul este aşezat obligatoriu în poziŃie de subiect. Această accepŃie strict sintactică este legată de teoria complementelor directe sau indirecte (Blinkenberg 196050) care vin să completeze verbul. Aceste trei tipuri de definiŃii pot reflecta şi situaŃia din limbile ergative, din moment ce nu se face referire la rolul semantic al subiectului şi al obiectului/obiectelor. Prin urmare, definiŃiile sintactice ale tranzitivităŃii (prezente în foarte multe lucrări, printre care: Pană Dindelegan 1967: 1551, Creissels 1995: 24752, Rousseau 1998: 86−11053) sunt aplicabile ambelor tipuri de limbi, aşa cum şi mecanismele sintactice care afectează tranzitivitatea sunt compatibile cu sisteme lingvistice diferite (vezi infra, 6.), cu condiŃia stabilirii unor corespondenŃe între denumirile cazurilor implicate în definiŃie şi a considerării conceptelor subiect şi obiect cu rezerva necesară (vezi supra, 4.).

În ceea ce priveşte definiŃiile care pun accent pe latura semantică a fenomenului tranzitivităŃii, posibilitatea de aplicare la sistemele ergative trebuie analizată pentru fiecare limbă în parte. Liao (2002: 143) atrage atenŃia asupra faptului că tranzitivitatea reflectă nu numai numărul argumentelor principale, ci este şi rezultatul unei combinaŃii de factori semantici, morfologici şi sintactici. Definirea noŃiunii de tranzitivitate semantică diferă de la un autor la altul şi diferă în funcŃie de accentul pus fie pe rolul semantic al participanŃilor la acŃiune, fie pe mecanismul logico-semantic relevant. Astfel, Creissels (2004b) arată că verbele construite cu doi termeni nominali reprezentând agentivul şi pacientivul unei acŃiuni sunt relativ numeroase şi sintactic omogene, iar caracteristicile morfosintactice ale celor doi termeni sunt aceleaşi în multe limbi (însă nu în toate). Creissels (2004b) defineşte construcŃia tranzitivă ca fiind cea în care apare

50 A. Blinkenberg, Le problème de la transitivité en français moderne. Essai syntactico-sémantique, Copenhaga, Ejnar Munksgaard. 51 Tranzitivitatea reprezintă, din punct de vedere sintactic, o posibilitate combinatorie virtuală a verbelor de a realiza o relaŃie directă cu un nume în acuzativ; nu este obligatorie prezenŃa acuzativului în context, ci capacitatea construcŃiei verbale de a se construi cu un acuzativ. Tranzitivitatea este o caracteristică pe care numai contextul o evidenŃiază; în construcŃiile pasive sau reflexiv-pasive ocurenŃa auxiliarului este imposibilă; invers, prezenŃa auxiliarului exclude ocurenŃa în acelaşi context a indicelui pasiv sau reflexiv-pasiv. 52 O construcŃie tranzitivă este o construcŃie care cuprinde un nominal obiect sau un indice (pronominal) al obiectului. 53 Tranzitivitatea este o proprietate care emană din „complexul predicativ”. Obiectul este mai puŃin o marcă a saturării şi mai mult un semn al expansiunii predicatului; adesea, acelaşi verb admite mai multe obiecte a căror natură este profund diferită (acuzativul dublu). Tranzitivitatea nu este o caracteristică imediată a lexemului verbal, ci rezultatul diverselor operaŃii care modifică predicatul pentru a-l face conform cu o situaŃie precisă. Tranzitivele nu au în mod necesar marca de acuzativ.

Page 88: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

88

cuplul agentiv−pacientiv, iar cea intranzitivă, construcŃia în care nu apare acest cuplu. Cooreman, Fox şi Givón (1984: 3)54 definesc noŃiunea de tranzitivitate semantică prototipică în funcŃie de Agent şi Pacient şi de relaŃia acestora cu verbul: Agentul = cauză vizibilă, tăcută, intenŃionată, controlată, Pacientul = rezultat vizibil, tăcut, neintenŃionat, fără control, iar verbul trebuie să fie compact, perfectiv, real.

Tsunoda (198155, 198556) este de părere că noŃiunea de bază care organizează semantica tranzitivităŃii este gradul de afectare. Desclés (1998: 164) consideră, în schimb, gradul de control ca fiind indispensabil pentru o bună înŃelegere a tranzitivităŃii. Controlul reprezintă capacitatea de a declanşa şi de a întrerupe o activitate sau o acŃiune şi funcŃionează urmând ierarhia: uman > animat > instrument > forŃă a naturii. Controlul este expresia gramaticalizată a unui punct de vedere asupra unei schimbări (o activitate sau o acŃiune). Există un continuum al controlului gramatical, conform ierarhiei: teleonomie > anticipare > agent > instrument > forŃă. NoŃiunea de control este deci necesară pentru definirea tranzitivităŃii semantice (Desclés 1998: 164−165). Desclés (1998: 166) propune următoarea schemă a tranzitivităŃii semantice: tranzitivitatea semantică există dacă un agent afectează direct sau indirect (eventual, cu ajutorul unui instrument) o acŃiune, controlând-o; această acŃiune afectează un pacient printr-o schimbare de poziŃie sau printr-o schimbare de stare; pacientul poate fi inanimat sau animat, incapabil de control sau având el însuşi o anumită capacitate de control. 5.2. Tranzitivitate vs alte concepte În diferite studii a fost subliniată relaŃia dintre tranzitivitate şi alte noŃiuni sintactice şi semantice. Tchekhoff (1979: 286) afirmă că în toate limbile există o legătură între posesie şi tranzitivitate şi face referire la analiza lui Benveniste, care a analizat perfectul tranzitiv ca fiind o construcŃie posesivă. Creissels (1995: 248), între mulŃi alŃii, subliniază că distincŃia tranzitiv/intranzitiv este relevantă pentru variaŃia morfologică (diateză)57. Gildea (2003) susŃine cu date din limbile din Caraibe că există o relaŃie între tranzitivitate şi timpul verbal: structurile cu viitor sunt mai tranzitive decât cele conŃinând un verb la trecut. Pentru problemele discutate în acest capitol interesează însă mai ales relaŃia dintre tranzitivitate şi ergativitate. Gildea (2003), citându-i pe Hopper şi Thompson (1980)58, arată că gramatica ergativă este sensibilă la tranzitivitate, iar partea ergativă dintr-o limbă în care există partiŃie acuzativ/ergativ este mai tranzitivă decât partea nonergativă. Acest tip de relaŃie este discutat pe larg în câteva studii ale lingvistului francez D. Creissels (2004a, 2006, 2007). Autorul arată că noŃiunea de ergativitate priveşte modul de organizare a contrastului între termenii nucleari ai unităŃii frastice, cu observaŃia că nu toate limbile au argumente principale marcate contrastiv. În alinierea acuzativă, P (corespunzător notaŃiei O de la Dixon) este unicul rol sintactic principal care are formă distinctă, iar în alinierea ergativă, A are acest statut. ConstrucŃiile intranzitive sunt neomogene. Tipologia

54 A. Cooreman, B. Fox, T. Givón, „The discourse definition of ergativity”, Studies in Language, 8, p. 1−34. 55 T. Tsunoda, „Split Case-Marking in Verb-Types and Tense/Aspect/Mood”, Linguistics, 19, p. 389−438, apud Desclés (1998: 164). 56 T. Tsunoda, „Remarks on Transitivity”, Journal of Linguistics, 21, p. 385−396, apud Desclés (1998: 164). 57 Vezi şi soluŃia adoptată în GALR 2008 [2005], în care conctrucŃiile cu se aparŃin diatezei pasive sau diatezei impersonale, după cum provin de la verbe tranzitive sau intranzitive. 58 P. Hopper, S. Thompson, „Transitivity in Grammar and Discourse”, Language, 56, 2, p. 251−299.

Page 89: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

De la tipologie la sintaxă

89

alinierii intranzitive examinează posibilele relaŃii între proprietăŃile termenilor A şi P din construcŃii verbale bivalente şi S, singurul argument principal al verbelor monovalente.

VariaŃiile în alinierea intranzitivă sunt de două tipuri (pentru concepŃia lui Dixon asupra fenomenului, vezi Capitolul 1, 3.1.2.(b), 3.1.3.(a)):

(a) partiŃia ergativă (engl. split ergativity): variaŃie de aliniere condiŃionată de trăsăturile gramaticale ale verbului (timp, aspect, mod) sau de principalele argumente (exemplul autorului: limba kurdă) − vezi Capitolul 1, 3.1.3.;

(b) partiŃia intranzitivă (engl. split intransitivity), concept introdus de Van Valin (1990)59: în aceleaşi condiŃii gramaticale, verbele care apar în construcŃii intranzitive se împart în două sau mai multe clase, diferite după proprietăŃile de aliniere (exemple: rusă, latină).

Tipurile (a) şi (b) pot coexista în aceeaşi limbă, de exemplu, în georgiană (Lazard 1995).

Creissels (2007) arată că, din punct de vedere semantic, partiŃia intranzitivă se corelează cu agentivitatea şi cu aspectul verbal lexical, iar, din punct de vedere diacronic, există câteva scenarii posibile:

● în limbile acuzative, construcŃia tranzitivă cu A arbitrar (numită transimpersonală) poate fi reinterpretată ca fiind o construcŃie intranzitivă al cărei argument unic se comportă ca P;

● în limbile ergative, coalescenŃa componentelor verbului uşor poate duce la reinterpretarea construcŃiei tranzitive ca fiind intranzitivă; gramaticalizarea perifrazelor aspectuale (vezi Capitolul 1, 7.1.);

● partiŃia intranzitivă nu apare gradual, prin creşterea numărului de verbe intranzitive ale căror proprietăŃi se îndepărtează de tiparul dominant, ci ca o schimbare abruptă, care afectează o întreagă clasă de verbe intranzitive (de exemplu, în akhvakh). 5.3. ConcepŃia scalară a tranzitivităŃii

Conform lui Lazard (1998: 55), concepŃia scalară a tranzitivităŃii − adoptată în lingvistica românească de Pană Dindelegan (2003a şi alte studii) − nu este incompatibilă cu cea tradiŃională, însă are avantajul de a permite comparaŃia enunŃurilor nu numai în interiorul aceleiaşi limbi, ci şi între limbi diferite (din perspectiva lingvisticii generale).

Articolul realizat de Hopper şi Thompson (1980) este studiul cel mai citat despre tranzitivitatea scalară, potrivit lui Lazard (1998: 56). La aceşti autori, tranzitivitatea este un continuum60 − de la cea înaltă, la cea slabă − în funcŃie de anumiŃi parametri ai tranzitivităŃii (Desclés 1998: 163). Hopper şi Thompson (1980: 252) au stabilit câteva criterii de tranzitivitate în funcŃie de actanŃă, aspect, determinarea nominală şi enunŃare, pe care le voi prezenta în reorganizarea propusă de François (1998: 183):

Categoria gramaticală Trăsăturile tranzitivităŃii prototipice ACTANłĂ − participanŃi − doi sau mai mulŃi − kinesis − acŃiune − agentivitate − grad înalt de agentivitate

59 R. van Valin, „Semantic Parameters of Spilt Intransitivity”, Language, 66, p. 221−260. 60 Ideea apare şi la Comrie (1989: 172), care arată că distincŃia complement direct/complement indirect, organizată ca un continuum, este legată de caracterul mediat al relaŃiei dintre cauză şi efect.

Page 90: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

90

− afectarea obiectului − obiect total afectat − caracter voluntar − voluntar ASPECT − aspect − telic − punctualitate − punctual DETERMINAREA NOMINALĂ − individualizarea obiectului − puternic individualizat ENUNłARE − afirmaŃie − afirmativ (polaritate pozitivă) − mod − indicativ (realis)

Problema tranzitivităŃii scalare apare însă şi în alte studii. Hagège (1982: 49−51)61 arată

că aplicarea generală a opoziŃiei tranzitivitate slabă/tranzitivitate forte priveşte mai multe aspecte: gradul de voinŃă a agentului (fr. entendre ‘a auzi’ vs écouter ‘a asculta’); gradul de afectare a pacientului (engl. shoot at ‘a împuşca în’ vs shoot ‘a împuşca’); gradul de terminare a procesului; gradul de definire a pacientului (în eschimosă, avar, agentul este în ergativ sau în genitiv).

Givón (1984)62 arată că tranzitivitatea este o noŃiune graduală, foarte importantă pentru studiul lingvistic, şi că este posibilă aplicarea gradelor de tranzitivitate la limbile ergative: în anumite condiŃii, construcŃia ergativă, considerată ca fiind cea mai tranzitivă, este înlocuită cu o construcŃie acuzativă, mai puŃin tranzitivă. Între construcŃiile cu tranzitivitate slabă, Givón menŃionează pasivul şi antipasivul.

Lazard (1998: 58−61) ajunge la ideea tranzitivităŃii scalare prin analiza variaŃiilor de construcŃie a obiectului, care Ńin de: definitudine, caracterul uman (uman, animat superior, animat inferior, inanimat discret, inanimat masiv), semantica verbului, tematicitatea obiectului. Lazard (1998: 62−63) aduce în discuŃie marcarea diferenŃială a obiectului (concept introdus de Bossong 198563), un fenomen foarte răspândit printre limbile lumii, care se corelează cu cel mai înalt grad de definitudine şi/sau de umanizare şi/sau de tematicitate a obiectului şi cu pregnanŃa semantică a verbului. Obiectul încorporat este nonreferenŃial sau generic. ConstrucŃia indirectă a obiectului sau antipasivul se folosesc în locul construcŃiei de bază dacă este vorba de un proces conceput ca fiind incomplet (Lazard 1998: 65, 68). Lazard (1998: 74) propune o teorie a tranzitivităŃii bazată pe două concepte: construcŃia biactanŃială majoră, care serveşte la exprimarea acŃiunilor prototipice, implicând doi actanŃi, un agent şi un pacient, şi construcŃia uniactanŃială. ComparaŃia dintre cele două tipuri de construcŃii oferă structura de actanŃă dominantă a unei limbi, care poate fi acuzativă sau ergativă. Lazard (1998: 77) reia o idee exprimată anterior: existenŃa a două scale de tranzitivitate, una fiind determinată de variaŃia de actanŃă (schimbarea de construcŃie, cu acelaşi verb), cealaltă de diferenŃa de valenŃă (diferenŃa între construcŃii cu verbe diferite). Între cele două scale de tranzitivitate propuse de Lazard şi cele două tipuri de partiŃie stabilite de Creissels (vezi supra, 5.2.) se poate stabili o relaŃie de corespondenŃă. Faptul că noŃiunea de tranzitivitate scalară este aplicabilă unor sisteme lingvistice diferite, deci şi limbilor ergative, este susŃinut de studii rezervate acestei probleme. Hagège

61 C. Hagège, La structure des langues, Paris, Presses Universitaires de France, apud Lazard (1998: 57). 62 T. Givón, Syntax. A Functional-Typological Introduction, vol. I, Amsterdam, John Benjamins, apud Lazard (1998: 58). 63 G. Bossong, Empirische Universalienforschung. Differentielle Objektmarkierung in der neuiranischen Sprachen, Tübingen, Narr.

Page 91: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

De la tipologie la sintaxă

91

(1981: 67)64 arată că în comox lhaamen, limbă amerindiană, există două paradigme de conjugare obiectivă, însoŃite de indici de tranzitivitate forte şi de indici de tranzitivitate slabă. Kachru (1987: 224) analizează problema tranzitivităŃii în hindi. Pentru definirea acestui concept potrivit cu realităŃile limbii investigate, este nevoie de câteva trăsături sintactico-semantice: prezenŃa subiectului, animarea, agentivitatea şi voinŃa subiectului, natura dinamică a verbului, marcarea postpoziŃională a agentului. Toate aceste trăsături creează o scală de tranzitivitate: (a) verbe tranzitive (‘a citi’, ‘a gândi’, ‘a crede’), (b) tranzitivitate medie (‘a înŃelege’, ‘a uita’), (c) verbe intranzitive (‘a cădea’, ‘a pluti’).

6. RELAłIA ERGATIV−PASIV DIN PUNCT DE VEDERE SINTACTIC

Studiul lui Hale (1970), apud Van de Visser (2006: 203), reprezintă prima abordare generativă a ideii că, la origine, construcŃiile ergative sunt pasive. Această relaŃie diacronică dintre pasiv şi ergativ, precum şi anumite confuzii (mai ales terminologice), determinate de asemănarea dintre pasiv şi ergativ au fost prezentate în Capitolul 1, 5, 7. În această secŃiune voi prezenta câteva dintre teoriile privind relaŃia dintre ergativ (cu referire la verbe, nu la tipul de limbă) şi pasiv formulate în cadru generativ, precum şi posibilitatea unei analize comune pentru pasiv şi sistemul ergativ (de această dată, cu referire la tipul de limbă). Studiul lui Dubois (1968) este un exemplu tipic de amestec al celor două concepte, ergativ şi pasiv. Autorul arată că există patru tipuri transformare pasivă:

(1) reversibilă, valabilă numai pentru verbele tranzitive cu obiect direct:

Les nuages ont caché le soleil/Le soleil est caché par les nuages ‘Norii au acoperit soarele’/‘Soarele este acoperit de nori’;

(2) însoŃită de modificarea relaŃiilor sintactice (subiect, obiect...), de apariŃia

demarcativului (prepoziŃional): Le soleil brunit la peau/La peau se brunit au soleil ‘Soarele bronzează pielea’/‘Pielea se bronzează la soare’ La sécheresse a tari le puit/Le puit a tari sous l’effet de la sécheresse

‘Seceta a secat fântâna’/‘Fântâna a secat din cauza secetei’ On réusit le coup/Le coup réussit

‘Cineva reuşeşte lovitura’/‘Lovitura reuşeşte’ L’aspirine passe le mal de tête/Le mal de tête passe avec l’aspirine ‘Aspirina vindecă durerea de cap’/‘Durerea de cap se vindecă cu aspirină’; (3) modificarea relaŃiilor sintactice, apariŃia formei pronominale (include aici şi

structurile reciproce): Il accompagnera sa réponse d’un sourire/Sa réponse s’accompagnera d’un sourire ‘El şi-a însoŃit răspunsul cu un zâmbet’/‘Răspunsul său a fost însoŃit de un zâmbet’

On y vend les fruits cher/Les fruits s’y vendent cher ‘Cineva vinde scump fructele aici’/‘Fructele se vând scump aici’

64 C. Hagège, „Les langues de l’Adamawa et leur classification”, în: J. Perrot (ed.), Les langues dans le monde ancien et moderne, I: Les langues de l’Afrique subsaharienne, Paris, Centre National de la Recherche Scientifique (CNRS), p. 183−186, apud Lazard (1998: 57).

Page 92: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

92

La branche casse/La branche se casse ‘Creanga se rupe’;

(4) cauzativele ergative:

Il dort avec un somnifère/Un somnifère le fait dormir ‘El doarme cu un somnifer’/‘Un somnifer îl face să doarmă’.

Aşa cum se poate observa, autorul include sub pasivizare mai multe fenomene care astăzi sunt tratate distinct de majoritatea lingviştilor: pasivul cu auxiliar, alternanŃa cauzativă (vezi Capitolul 3, 5.), construcŃiile medii şi impersonale, variaŃiile reflexiv/nonreflexiv care afectează verbele ergative (vezi Capitolul 3, 6.1.), cauzativele ergative. Este interesant de observat că autorul consideră verbele de tipul a intra (pe care astăzi le-am considera ergative/inacuzative de schimbare de localizare/mişcare direcŃionată − vezi Capitolul 3, 3.2.2.3.) ca fiind verbe intranzitive, care sunt mereu la pasiv, şi, de aceea, nu pot fi urmate de un obiect direct: Il entre dans la pièce (imperfectiv) Il est entré dans la pièce (perfectiv).

O analiză în care ergativul este subordonat pasivului a fost propusă în lingvistica românească de Pană Dindelegan (1999 [1974]) − vezi Capitolul 3, 2.2.

Mackenzie (2006: 11−12) arată că Analiza Ergativă (subiectul aparent al verbelor inacuzative/ergative este obiect de adâncime; subiectul inacuzativelor are o poziŃie structurală iniŃială mai joasă decât subiectul inergativelor) şi Ipoteza Inacuzativă (vezi Capitolul 3, 1.) au dus la analiza paralelă a subiectului pasivului şi a subiectului inacuzativelor. Deosebirile dintre pasiv şi inacuzativ sunt însă semnificative: în italiană, pasivul selectează auxiliarul essere, dar în franceză, pasivul selectează avoir la perfect, ca verbele inergative; în spaniola modernă nu mai există selecŃia auxiliarului, dar în spaniola veche pasivul selecta auxiliarul ‘a avea’; în spaniolă, capacitatea de a accepta subiecte postverbale „nude” o au numai inacuzativele, nu şi pasivele (Falta café ‘Lipseşte cafea’; *Fue enviado café ‘A fost trimisă cafea’).

Roberts (2007b) îl urmează pe Collins (2004)65, care a propus o analiză a pasivului folosind ipoteza smuggling (deplasarea PartP peste DP): PartP selectează VP; vP conŃine acest PartP, iar argumentul extern este complementul proiecŃiei Voice; PartP se deplasează în Spec,VoiceP şi de acolo obiectul e capabil să se deplaseze în afara VoiceP, în poziŃia subiectului; obiectul este smuggled peste argumentul extern; VoiceP este complementul auxiliarului pasiv be.

Roberts (2007b) arată că acest tip de analiză poate fi folosit şi pentru a explica partiŃia ergativ−acuzativ: T/AspP atribuie Abs./Nom. argumentului extern; v*P atribuie Erg./Ac. argumentului intern; ergativul şi acuzativul sunt trăsături φ.

Reprezentarea acestei analize este următoarea:

65 C. Collins, A Smuggling Approach to the Passive in English, Ms., Cornell University.

Page 93: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

De la tipologie la sintaxă

93

IP 3 DP I 2 2 D NP I VP The book [+ past]3 V VoiceP 3 PartP Voice’ 2 3 (DP) Part’ Voice vP 2 by 2 Part VP DP v written2 John 2 V (DP) v (PartP)

7. ERGATIVITATEA ŞI NOMINALIZĂRILE RelaŃia dintre nominalizare şi ergativitate nu se limitează la relaŃia diacronică −

nominalizările reprezintă o sursă pentru ergativitate (vezi Capitolul 1, 7.1.) −, ci este observabilă şi în sincronie: caracterul pasiv sau inacuzativ al nominalizărilor de tip proces le apropie de limbile ergative (Alexiadou 1999).

Paralelismul dintre cele două tipuri de structuri este explicat de Alexiadou (1999). Există două tipuri de v: (a) v tranzitiv/Cauzativ, care se combină numai cu argumente externe; (b) v intranzitiv/Devenire, deficient, care nu se combină cu argumente externe şi este inclus în structura inacuzativelor. Limbile ergative au cel de-al doilea tip, v deficient66. Cazul ergativ nu este structural, ci lexical/prepoziŃional, asemănător cu grupul prepoziŃional care introduce Agentul în nominalizări (nominalizările de tip proces includ argumentul Temă, dar nu au DP cu rolul Agent; DP Agent este introdus de centrul funcŃional v/Voice). În nominalizările de tip proces şi în limbile ergative nu este proiectat un argument extern şi Cazul acuzativ nu este atribuit argumentului Temă. Faptul că nominalizările de tip proces nu au proiecŃia T (care legitimează absolutivul şi nominativul) determină lipsa unei surse pentru Cazul nominativ al argumentului Temă din aceste construcŃii. Genitivul din nominalizări, ca şi absolutivul din limbile ergative, este un Caz obligatoriu în sensul lui Harley (1995)67. În nominalizări, grupul 66 Ideea este reluată în Alexiadou (2001: 18). 67 Harley (1995) − Heidi Harley, Subjects, Events and Licensing, teză de doctorat, MIT −, apud Alexiadou (2001: 173), a formulat Parametrul Cazului mecanic: (a) dacă o trăsătură de Caz este verificată structural într-o propoziŃie, atunci aceasta este realizată ca Nom./Abs. (Caz obligatoriu); (b) dacă două trăsături de Caz sunt verificate structural într-o propoziŃie, a doua este realizată ca Ac./Erg.; (c) Cazul obligatoriu dintr-o propoziŃie cu mai multe Cazuri este atribuit în proiecŃii funcŃionale de sus până jos.

Page 94: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

94

cu by ‘de (către)’ se comportă ca grup independent care creează o relaŃie semantică specifică, în funcŃie de prezenŃa unei Teme afectate. ConstrucŃia cu by este paralelă cu Cazul ergativ (Caz lexical, prepoziŃional). DiferenŃa dintre limbile ergative şi cele acuzative constă în faptul că proiecŃia argumentelor în D-Structură este inversă68. Numai în nominalizări şi în limbile ergative Agentul este un argument intern veritabil. Autoarea reia acest subiect în Alexiadou (2001), arătând şi mai tranşant că sintaxa DP din limbile acuzative este similară cu sintaxa limbilor ergative. ConstrucŃii ca the destruction of the city by the enemy ‘distrugerea oraşului de către duşman’ au un corespondent direct în sintaxa limbilor ergative, anumite tipare ergative având aceeaşi analiză cu cea propusă pentru nominalizări. Grupurile cu by şi grupul ergativ pot fi analizate ca instanŃe ale Cauzei/Instrumentului, în adâncime, marca by fiind corespondentul mărcii de ergativitate sau al mărcii instrumentale (grupul cu by este strict paralel cu ergativul, dacă acesta este analizat ca fiind un caz prepoziŃional/lexical), în timp ce folosirea genitivului este similară cu marca absolutivului (Alexiadou 2001: 17, 116−117). Reluând ideea formulată de Comrie (1978) − nominalizarea este o posibilă sursă pentru ergativitate − Alexiadou (2001: 19) arată că marcarea ergativă poate fi: (a) rezultatul reinterpretării unei nominalizări în care Agentul este exprimat printr-o structură posesivă: John’s destruction of the city ‘(lit.) distrugerea lui Ion a oraşului’; (b) legată de construcŃii ca: the destruction of the city by the enemy ‘distrugerea oraşului de către duşman’. Autoarea sintetizează astfel relaŃia dintre sistemul acuzativ, cel ergativ şi nominalizări:

Sistem acuzativ Sistem ergativ Nominalizări A nom. erg. PP S nom. abs. gen. P ac. abs. gen.

Alexiadou (2001: 166)

Într-o abordare care merge în aceeaşi direcŃie, Coon şi Salanova (2009) analizează limbile mẽbêngôkre şi chol, arătând că ergativitatea este rezultatul nominalizării numai în prima limbă, unde formele verbale care ilustrează fenomenul ergativităŃii au aspect nominal. Coon şi Salanova (2009: 45) arată că, deşi situaŃia celor două limbi pare diferită, ergativitatea are o sursă comună: separarea centrului predicativ v0 sau n0 de T0; în mẽbêngôkre, separarea se produce în nominalizare, iar în chol, prin aşezarea predicatului în poziŃie iniŃială (deplasarea predicatului vP în Spec,TP). Coon şi Salanova (2009: 46) susŃin că această teorie explică nu numai sursa ergativităŃii în cele două limbi, ci şi corelaŃia existentă între ergativitate şi nominalizare, precum şi faptul că multe limbi cu predicatul în poziŃie iniŃială funcŃionează după tiparul ergativ.

8. CONCLUZII

Principala concluzie care se poate formula în urma analizei aspectelor prezentate în

acest capitol este că diferenŃa dintre cele două tipuri de limbi − ergative şi acuzative − nu este chiar atât de tranşantă cum reiese din studiile tipologice. Având în vedere că, la începutul cercetărilor din acest domeniu, rezultatele aplicării modelului lingvistic de tip acuzativ, mai

68 Ideea este reluată în Alexiadou (2001: 117).

Page 95: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

De la tipologie la sintaxă

95

familiar cercetătorilor, la descrierea limbilor ergative nu au dat rezultate foarte bune, o bună bucată de vreme a existat tendinŃa de a crea un aparat descriptiv şi terminologic specific pentru limbile ergative (în care intră, de exemplu, denumirile cazurilor, ergativ şi absolutiv, ale termenilor nucleari ai propoziŃiei, pivot, ale mecanismelor sintactice, antipasiv, aplicativ etc.). S-a observat însă că toate aceste concepte au o relaŃie strânsă cu cele folosite pentru descrierea limbilor cunoscute. Astfel, următorul pas a fost stabilirea unor corespondenŃe terminologice şi conceptuale şi deci revenirea, într-o anumită măsură, şi cu instrumente de lucru rafinate, la ideea că cele două tipuri de sisteme lingvistice pot fi descrise unitar.

Dacă studiile tipologice pun accentul pe diferenŃele lingvistice, studiile generative, începând mai ales cu cele de tip GB, se bazează atât pe asemănări, cât şi pe deosebiri, comparaŃia între limbi având ca scop testarea principiilor şi a parametrilor. Astfel, multe dintre faptele prezentate în acest capitol redau efortul generativiştilor (din diferite etape ale teoriei) de a pune accentul pe asemănările între cele două tipuri de limbi, în spiritul GU: analiza „inacuzativă” a limbilor ergative, formularea unor teorii sintactice aplicabile la ambele tipuri de sisteme lingvistice (teoria transparenŃei proiecŃiei verbale, Ipoteza ergativităŃii, OCP şi altele) (prezentate în secŃiunea 2.); ajustarea teoriei Cazului prin stabilirea unor corespondenŃe terminologice între cele două tipuri de limbi, precum şi prin încercarea de a încadra ergativul în tipologia cunoscută a cazurilor (secŃiunea 3.); căutarea unor definiŃii universale pentru conceptele subiect, obiect, tranzitivitate şi urmărirea relevanŃei acestora pentru limbile ergative (secŃiunile 4. şi 5.); în sfârşit, paralelismul dintre anumite construcŃii din limbile acuzative (pasivul, nominalizările) şi sintaxa limbilor ergative (secŃiunea 6.).

Page 96: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

96

Page 97: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

97

Capitolul 3

SEMANTICA ŞI SINTAXA VERBELOR ERGATIVE/INACUZATIVE DIN LIMBA ROMÂNĂ

Interesul pentru clasa verbelor ergative/inacuzative a sporit odată cu cercetările privind interfaŃa dintre sintaxă şi semantică şi identificarea aspectelor din sensul unui verb care sunt relevante pentru sintaxă. În funcŃie de modelul teoretic în care s-au înscris, studiile rezervate acestei clase de verbe au mers în direcŃii diferite, considerând inacuzativitatea fie ca fiind un fenomen strict sintactic, fie ca fiind unul strict semantic, fie ca fiind o proprietate sintactică determinată semantic (Levin şi Rappaport Hovav 1995: 16).

Levin şi Rappaport Hovav (2005: 131) prezintă cele două ipoteze importante privind relaŃia dintre semantica lexicală şi sintaxă: (a) există o relaŃie în general predictibilă între reprezentarea semantico-lexicală a unui verb şi realizarea semantică a argumentelor sale, teorie bazată pe Ipoteza Alinierii Universale1 (Perlmutter 19782, Perlmutter şi Postal 19843); (b) anumite aspecte ale reprezentării lexico-semantice sunt prezervate în sintaxă.

Este larg acceptată ideea că distincŃia inacuzativ/inergativ este codată la nivelul structurii argumentale, care precizează câte argumente are un verb şi în ce poziŃii sintactice apar acestea, făcând distincŃie între roluri tematice externe şi interne (Alexiadou, Anagnostopoulou, Everaert 2004: 10), însă există şi alte ipoteze asupra nivelului la care se manifestă această distincŃie.

Corelând distincŃia inacuzativ/inergativ cu cercetarea ergativităŃii din punct de vedere tipologic, se poate spune că verbele inacuzative, caracterizate prin trăsătura [− Control] corespund verbelor cu So (Dixon 1994: 53, vezi Capitolul 1, 3.1.2.(b), 3.1.3.(a)) sau că verbele ergative din limbile acuzative reprezintă manifestări ale ergativităŃii lexicale (vezi Capitolul 1, 4.)

1. DISTINCłIA TRANZITIV−INTRANZITIV ŞI IPOTEZA INACUZATIVĂ

Aşa cum am arătat în Capitolul 2, 5.3., începând din anii ’80 ai secolului al XX-lea, majoritatea lingviştilor sunt de acord asupra faptului că tranzitivitatea nu este un concept rigid, ci o noŃiune scalară, fapt ce reiese din compararea atât a limbilor între ele, cât şi a unităŃilor verbale dintr-o limbă dată.

Faptul că verbele considerate în mod tradiŃional ca fiind intranzitive (în special folosindu-se drept criteriu incapacitatea acestora de a avea complemente directe) au comportament eterogen a fost consfinŃit în lingvistică de Ipoteza Inacuzativă, formulată de

1 Conform acesteia, expresia sintactică a argumentelor se poate determina întotdeauna pe baza sensului verbului. 2 D. M. Perlmutter, „Impersonal Passives and the Unaccusative Hypothesis”, Proceedings of the Fourth Annual Meeting of the Berkeley Linguistic Society, p. 157−189. 3 D. M. Perlmutter, P. M. Postal, „The 1 – Advancement Exclusiveness in Law”, în: D. M. Perlmutter, C. G. Rosen (eds.), Relational Grammar, Chicago, Chicago University Press, 2, p. 81−128.

Page 98: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

98

Perlmutter (1978) şi anticipată, între alŃii, de Hall-Partee (1965)4. Perlmutter (1978: 162, apud Grimshaw 1987) a făcut următoarea clasificare a verbelor intranzitive: (a) inergative, predicate care descriu acte dorite sau voliŃionale, verbe care denotă modalităŃi de a vorbi, sunete scoase de animale, anumite procese corporale involuntare; (b) inacuzative: predicate al căror termen „nuclear” este un Pacient, verbe de existenŃă şi de întâmplare, verbe care denotă emisia involuntară de stimuli, predicate aspectuale. Levin şi Rappaport Hovav (1995: 4) subliniază că Perlmutter a formulat Ipoteza Inacuzativă în contextul mai larg al Ipotezei Alinierii Universale (vezi supra, nota 1). Ipoteza Inacuzativă, propusă în cadrul teoretic al gramaticii relaŃionale, a fost preluată de Chomsky (1981) şi de Burzio (1986) şi a fost discutată (analizată sau criticată) în numeroase studii: Belletti (1988), Alexiadou, Anagnostopoulou, Everaert (2004: 1), Avram (2003: 170), Levin şi Rappaport Hovav (2005: 12), Petcu (2009: 13) etc. Levin şi Rappaport Hovav (1995: 14) arată că motivaŃia originară a Ipotezei Inacuzative a fost recunoaşterea faptului că anumite diagnostice sunt explicate prin postularea a două subclase distincte de verbe intranzitive. Sorace (2004: 243) subliniază că forma iniŃială a Ipotezei Inacuzative încorporează două afirmaŃii, care se referă atât la comportamentul sintactic, cât şi la cel semantic al separării celor două clase de verbe intranzitive: (a) argumentul unic al verbelor inacuzative este obiect direct în adâncime; (b) distincŃia este corelată cu proprietăŃi semantice ale predicatului: agentivitatea se corelează cu inergativele, iar „pacientivitatea”, cu inacuzativele. Chierchia (2004: 22) susŃine că Ipoteza Inacuzativă a avut un rol major în teoria lingvistică. Ideea centrală a acestei ipoteze este că subiectul de suprafaŃă al unei clase de verbe intranzitive este, la un anumit nivel sintactic, obiect. În mare, Ipoteza Inacuzativă a fost implementată în modelul Principii şi Parametri astfel: un verb are asociat (în Lexicon) un set de roluri tematice (argumentele sale), dintre care unul este, în general, realizat sintactic în afara proiecŃiei maximale a verbului (VP); inacuzativelor le lipseşte argumentul extern. Adoptarea şi adaptarea Ipotezei Inacuzative a dus la împărŃirea verbelor în trei clase (pentru română, vezi Pană Dindelegan 2003a: 104−105) − tranzitive, inergative şi inacuzative −, criteriile folosite pentru distingerea ultimelor două clase fiind diferite (semantice: subiectul inergativelor este Agent, iar al inacuzativelor, Temă; sintactice: argumentul unic al inergativelor este extern, iar argumentul unic al inacuzativelor este intern/generat în poziŃia de complement). Aceste clase de verbe nu sunt rigide, putând exista mai multe tipuri de treceri: ● treceri între tranzitive şi inacuzative, o ilustrare a fenomenului alternanŃelor de tranzitivitate (alternanŃa cauzativă − vezi infra, 5.): Ion deschide uşa > Uşa se deschide Nevasta îl îmbătrâneşte pe Ion > Ion îmbătrâneşte;

● treceri între inergative şi tranzitive, prin adăugarea unui complement intern, de unde şi posibilitatea de a trata inergativele ca tranzitive cu încorporare obligatorie şi opacă a obiectului (Hale şi Keyser 1993, Holmer 1999) − vezi infra, 4.3.1. şi Capitolul 4, 4.:

Ion dansează cu plăcere > Ion dansează rock’n-roll cu plăcere Ion cântă în corul şcolii > Ion cântă cântece patriotice în corul şcolii;

4 B. Hall (Partee), Subject and Object in Modern English, teză de doctorat, MIT. Vezi Legendre şi Sorace (2003: 185).

Page 99: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

99

● treceri între tranzitive şi inergative, prin ştergerea obiectului nespecific: Ion mănâncă sarmale toată ziua > Ion mănâncă toată ziua Ion scrie romane poliŃiste > Ion scrie. Hill şi Roberge (2006: 5−6) observă că este posibilă trecerea între tranzitive şi

intranzitive, dar nu şi între inergative şi inacuzative, pentru că acestea au trăsături selecŃionale opuse. Autorii (Hill şi Roberge 2006: 20) arată că trecerile între clase sunt posibile pentru că nu există nicio justificare a tipologiei tranzitiv vs intranzitiv: verbul are aceleaşi proprietăŃi semantice şi sintactice, indiferent dacă e tranzitiv sau intranzitiv; rădăcina verbală este legată de poziŃia de complement, iar tranzitivitatea apare ca urmare a diferitelor operaŃii sintactice care validează relaŃia dintre verb şi complement. Prin urmare, în concepŃia autorilor, tranzitivitatea nu e o trăsătură lexicală, ci sintactică.

2. VERBELE ERGATIVE/INACUZATIVE ÎN LUCRĂRILE LINGVISTICE ROMÂNEŞTI DESPRE LIMBA ROMÂNĂ 2.1. Unele intuiŃii asupra specificului clasei verbelor ergative apar în gramaticile

vechi româneşti. De exemplu, în Institutiones (2001 [1770]: 121), gramatică de factură latinistă, se vorbeşte despre verbe deponente − „verbe care se conjugă în felul celor pasive, dar păstrează totuşi un sens activ sau neutru” −, folosindu-se ca exemple verbe încadrabile în clasa ergativelor: mă primblu, te duci, să suie.

2.2. Termenul ergativ a fost însă pentru prima dată folosit în lingvistica românească de Pană Dindelegan (1999 [1974]: 82−96), în capitolul al IV-lea, „ConstrucŃii rezultate din transformare”. Pornind de la clasificarea cauzativelor propusă de Lyons (1968) − ergative, morfologice, lexicale şi perifrastice − autoarea se opreşte asupra cauzativelor ergative de tipul Frigul crapă piatra, Vântul flutură steagul5, Mama adoarme copilul, ajungând la următoarea definiŃie a ergativităŃii: prezenŃa unui verb cu formă neschimbată în construcŃia de bază intranzitivă şi în construcŃia tranzitivă transformată, schimbarea poziŃiei sintactice între constituenŃii subiect şi obiect direct neimplicând nicio modificare în forma verbului. Această analiză este solidară cu anumite abordări din lingvistica străină (Grimshaw 1990, Pesetsky 1995, vezi infra, 5.3.1.), care consideră că derivarea se face în sensul cauzativizării, adică verbele tranzitive cauzative sunt derivate din verbele intranzitive nonagentive (adică din cele ergative/inacuzative).

În privinŃa relaŃiei dintre pasiv şi ergativ, analiza propusă de Pană Dindelegan (1999 [1974]) se înscrie în linia abordărilor de tip GB, care consideră inacuzativitatea ca fiind un fenomen sintactic (vezi infra, 3.1., 4.1.). Acest tip de analiză duce la concluzia că ergativul şi pasivul apar în aceeaşi configuraŃie sintactică (concluzie la care au ajuns şi alŃi autori: Burzio 1986, Woolford 1993, Haegeman 1994: 323 etc. − vezi infra, 4.1.1.) şi proprietatea comună de a nu admite vecinătatea unui nominal în acuzativ. DefiniŃia foarte largă a pasivului, a cărui unică trăsătură definitorie este inversarea dintre subiect şi obiectul direct, îi permite autoarei să subordoneze pasivului atât construcŃiile reflexive cu subiect de adâncime neexprimat

5 Dacă se acceptă ideea că verbele de mişcare sunt inacuzative numai dacă denotă o mişcare direcŃionată, verbul a flutura nu aparŃine acestei clase. În plus, participiul adjectival fluturat are întotdeauna citire pasivă, deci verbul nu trece nici testul adjectivizării participiului.

Page 100: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

100

(Fereastra se abureşte, Pulsul se accelerează, Ridurile se adâncesc), cât şi toate construcŃiile ergative (ŞedinŃa începe, Fântânile seacă, El îmbătrâneşte).

DefiniŃia largă a pasivului determină identificarea a trei tipuri de pasiv: cu auxiliar, reflexiv şi ergativ, ultimele două fiind caracterizate prin nedefinire, rezultată din neexprimarea fie a Agentului, fie a Cauzalului. DiferenŃele semantice dintre varianta reflexivă şi cea nereflexivă (Ploaia porneşte/Ploaia se porneşte; Copacii îngălbenesc/Copacii se îngălbenesc) sunt foarte mici. În privinŃa ponderii celor trei variante de pasiv, autoarea observă că varianta reflexivă este cea mai productivă în română, pe când cea ergativă este mai puŃin productivă decât celelalte două şi mai puŃin productivă faŃă de limbi, precum engleza. Spre deosebire de engleză, în română, trecerea obiectului direct în poziŃia subiectului se asociază cu apariŃia formei reflexive a verbului, reflexivul marcând formal distincŃia sintactică dintre tranzitiv şi intranzitiv.

Această primă analiză a verbelor ergative din lingvistica românească are în vedere numai verbele ergative care au o pereche tranzitivă (adică pe cele „derivate”, vezi infra, 3.2.1.) şi numai pe cele de schimbare de stare. Ca urmare a unei abordări strict sintactice, analiza nu dă seamă de distincŃia dintre pasivul cu se şi verbele ergative reflexive, punct asupra căruia autoarea va reveni în studii ulterioare.

2.3. În DSL sunt prezentate diversele accepŃii ale termenului ergativ (în concepŃia morfologică asupra cazului, în teoria localistă, în clasificarea tipologică a limbilor). De la acestea, termenul s-a extins la verbe şi construcŃii din limbi care nu cunosc cazul morfologic ergativ, denumind clasa de verbe intranzitive caracterizate prin selecŃia unui singur argument având rolul de Pacient, pe care îl aşază în poziŃia subiectului. Tiparul de construcŃie este prezent în numeroase limbi, putându-se însă stabili diferenŃe în privinŃa formei reflexive/ nonreflexive a verbului: în limbi ca franceza şi engleza, tiparul ergativ se realizează mult mai frecvent decât în română prin forma nereflexivă.

2.4. Comentând corespondenŃa dintre verb şi nominalizarea corespunzătoare în limba română, Stan (2003: 72−73) se opreşte asupra distincŃiei neergativ/ergativ (inacuzativ), subliniind că singurul test care distinge în limba română cele două clase de verbe intranzitive este utilizarea ergativelor cu formă de participiu activ în construcŃii absolute şi, implicit, folosirea participiului ca adjectiv (vezi Capitolul 4, 2.).

Autoarea menŃionează şi posibilitatea ca participiul activ cu valoare adjectivală al verbelor ergative româneşti să se combine cu verbul copulativ a fi (este plecat), spre deosebire de participiul verbelor neergative (*este râs) − vezi Capitolul 4, 3.

Între cele două categorii de verbe există şi deosebiri aspectuale: verbele ergative exprimă o stare ori un eveniment (în ultima situaŃie, au caracter perfectiv, implicând o schimbare de stare), iar verbele neergative au caracter imperfectiv, referindu-se la un proces în desfăşurare.

2.5. În GALR se fac observaŃii despre verbele ergative în diverse capitole (semnate de Gabriela Pană Dindelegan) din volumul I şi al II-lea. Multe dintre acestea sunt prezente şi în Pană Dindelegan (2003a).

Primul punct care ne interesează este clasificarea semantică a verbelor6 (GALR I: 326), realizată în funcŃie de două trăsături semantice inerente, primitive: „schimbare” şi „agentivitate”. VariaŃia acestor două trăsături determină identificarea a trei clase de verbe: verbe de stare, definite prin [− Schimbare, − Agentivitate] (a durea, a iubi, a se mira, a

6 O clasificare interesantă şi care poate fi folosită pentru studiul verbelor inacuzative este propusă de Evseev (1974), care identifică verbe de acŃiune, de devenire şi de stare.

Page 101: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

101

plăcea, a se sinchisi, a se teme, a urî, a ustura, a se învecina, a se înrudi); verbe de eveniment, caracterizate prin [+ Schimbare, − Agentivitate] (a ajunge, a cădea, a creşte, a se scumpi, a seca, a se usca); verbe de acŃiune, caracterizate prin [+ Schimbare, + Agentivitate] (a alerga, a citi, a înota, a învăŃa, a mânca, a repara, a strânge, a trimite, a vinde).

În al doilea rând, este importantă pentru definirea clasei verbelor ergative discuŃia despre rolurile tematice. În GALR I: 327 se arată că rolul Temă reprezintă obiectul exterior acŃiunii (Citeşte o carte, Verifică un calcul), pe când Pacientul se modifică prin efectele acŃiunii (Adânceşte un şanŃ, Zugrăveşte o cameră). În cazul verbelor relaŃionale şi al celor de schimbare de localizare apare rolul Temă, desemnând obiectul unei localizări sau al schimbării de localizare şi, în sens mai larg, desemnând obiectul implicat în relaŃie; în cazul verbelor ergative (inacuzative), apare rolul Pacient, atribuit unui actant animat sau nonanimat al verbului, implicat în proces, suferind efectele procesului, în condiŃiile inexistenŃei unui Agent şi, implicit, în condiŃiile unui sens nonpasiv al verbului; Pacientul reprezintă obiectul unei schimbări de stare (Copilul cade7/creşte/scade în greutate, Profitul se dublează, Starea se îmbunătăŃeşte, Fântânile/râul seacă, Casa se ruinează, Drumul se înfundă, Copacii se usucă − GALR I: 328).

În al treilea rând, prezintă interes pentru ergative problema tranzitivităŃii. Pană Dindelegan 2008a [2005a]: 343−344, în GALR I, arată că verbele ergative au un statut intermediar între tranzitive şi intranzitive. Ergativele se aseamănă cu intranzitivele prin prezenŃa comună a actantului Pacient/Temă − în cazul ergativelor, acesta este unicul actant al verbului, aşezat obligatoriu în poziŃia de subiect, fără ca verbul să fie pasiv. Pe lângă asemănarea actanŃial-semantică dintre tranzitive şi ergative, există şi similitudini de comportament gramatical: ergativele, ca şi tranzitivele, au, de cele mai multe ori, participii adjectivizabile, trăsătură absentă la intranzitivele neergative. Asemănarea dintre intranzitive şi ergative priveşte mai ales incapacitatea lor de a satisface construcŃia pasivă (Pană Dindelegan 2008d [2005d]: 142/140, în GALR II). Deşi incapabile să apară în construcŃii pasive8, ergativele realizează construcŃii aparent pasive, construcŃii cu Pacientul aşezat în poziŃia subiectului (Soarele apune, Frunzele cad, ProducŃia creşte, Fântânile seacă, Mâncarea se arde, Cireşele se coc, Copilul se însănătoşeşte) şi care, în plus, pot apărea în perechi de construcŃii, una tranzitivă, cealaltă intranzitiv-ergativă, creând impresia realizării opoziŃiei activ/pasiv (Negustorii cresc preŃurile − PreŃurile cresc, Gospodina arde mâncarea − Mâncarea se arde, Căldura coace fructele − Fructele se coc, Seceta seacă fântânile − Fântânile seacă). În realitate, construcŃiile ergative sunt lipsite de sens pasiv; cele două verbe din construcŃia tranzitivă şi din perechea ei intranzitivă nu sunt legate printr-o relaŃie de „pasiv”, ci reprezintă unităŃi lexicale distincte (GALR II: 142/140, s.n.). RestricŃia semantică formulată pentru diateza impersonală (Pană Dindelegan 2008e [2005e]: 147/145, în GALR II), care nu caracterizează decât verbele intranzitive, şi, mai precis, nu apare decât la verbele intranzitive nonreflexive şi noncopulative, precum şi

7 Dacă se ia în considerare o definiŃie mai restrictivă a conceptelor Temă şi Pacient şi, implicit, a subclaselor de verbe inacuzative al căror subiect primeşte acest rol, atunci verbul a cădea ar intra mai degrabă în subclasa „configuraŃie spaŃială”/„schimbare de localizare”, iar subiectul său ar avea rolul Temă. 8 Dixon (1994: 148) face observaŃia că, deşi pasivul priveşte, în primul rând, structurile tranzitive, poate fi folosit şi cu anumite verbe intranzitive, în care obiectul prepoziŃional devine S, iar vechiul S este marcat oblic, în structuri englezeşti de tipul: Henry VIII slept in this bed/This bed was slept by Henry VIII ‘Henric VIII a dormit în acest pat/(lit.) Acest pat a fost dormit de Henric VIII’. Acest tip de structură există şi în limba română: Ion a locuit în această casă/Această casă a fost locuită de Ion.

Page 102: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

102

restricŃia semantico-sintactică − diateza impersonală nu este acceptată decât de acele verbe care au ca restricŃie selecŃională un subiect cu trăsătura [+ Personal]: Se doarme greu când eşti îngrijorat, Se aleargă prea repede, Din cauza valurilor, se înoată greu etc. − privesc şi clasa ergativelor nonreflexive cu subiect personal (Se moare din ignoranŃă, Se suferă mult în spitale9, În zilele de arşiŃă se transpiră mult), aşa cum se arată în GALR II: 146. În ceea ce priveşte reflexivul, Pană Dindelegan 2008e [2005e]: 164/161 în GALR II se arată că există verbe ergative şi eventive cu reflexiv obligatoriu: Carnea se arde/se rumeneşte/se scumpeşte/se strică, El se îmbolnăveşte/se îngraşă/se însănătoşeşte şi că anumite construcŃii, ca: Prăjitura se coace, Profitul se dublează, BogăŃia se repartizează inegal, Averea se risipeşte, admit atât o interpretare ergativă (din care lipseşte sensul pasiv), cât şi una pasiv-reflexivă (Prăjitura se coace cu ceasul în mână, Profitul se dublează cu grija specială a patronului). O altă observaŃie (GALR II: 165/162) priveşte existenŃa variantelor libere pentru acelaşi tipar de construcŃie: S-a albit de ziuă/A albit de ziuă, Ploaia se porneşte/Ploaia porneşte, Pânza îngălbeneşte/Pânza se îngălbeneşte. Concluzia formulată în urma analizei acestor situaŃii este că, în absenŃa unei corelaŃii sintactice şi/sau semantice regulate, reflexivitatea, ca trăsătură inerentă, iese din domeniul gramaticalului (GALR II: 165/162) − vezi infra, 6.1. −, ceea ce presupune deci că reflexivitatea este o trăsătură de Lexicon. 2.6. Uşurelu (2005a: 48; 2005b: 36) preia aceeaşi clasificare a lui Lyons (1968), precum şi definiŃia din Pană Dindelegan (1999 [1974]) − vezi supra, 2.2. −: cauzativele ergative sunt caracterizate prin prezenŃa aceleiaşi forme verbale, atât în construcŃia intranzitivă noncauzativă, cât şi în cea tranzitivă cauzativă, transformarea cauzativă este responsabilă de „tranzitivizarea” verbului din construcŃia de bază; trăsătura ergativităŃii se manifestă prin schimbarea poziŃiei sintactice între constituenŃii subiect şi obiect direct. Autoarea arată că efectul cauzativizării este „dereflexivizarea” verbului, manifestată prin ştergerea mărcii reflexive. Verbul ergativ este definit (Uşurelu 2005a: 51) ca fiind un verb biactanŃial, care se combină obligatoriu cu un actant subiect şi cu un actant obiect. În accepŃia autoarei, în cazul unei perechi de tipul Vântul împrăştie norii/Norii se împrăştie, primul este verbul ergativ, iar al doilea, verbul eventiv (Uşurelu 2005a: 156). Folosind drept criteriu sistemul tradiŃional de diateze, Uşurelu (2005b: 37) distinge trei clase de ergative: (a) verbul din construcŃia de bază este la diateza activă: Mama adoarme copilul/Copilul adoarme; (b) verbul din construcŃia de bază este la diateza reflexivă: DiscuŃia a accentuat conflictul/Conflictul s-a accentuat; (c) verbul din construcŃia de bază poate apărea atât la diateza activă, cât şi la diateza reflexivă: Ion şi-a aburit ochelarii/Pământul abureşte sub picioare/Fereastra se abureşte.

Criteriul semantic o determină pe autoare (Uşurelu 2005a: 51; 2005b: 38) să identifice următoarele clase: ergative incoative (a amorŃi), psihologice (a enerva), de percepŃie (a răsuna, a scârŃâi) şi de mişcare (a alerga, a balansa). DefiniŃia şi clasificarea propuse de Uşurelu (2005a,b) urmează linia lui Lyons, cu influenŃe din teoria localistă, îndepărtându-se destul de mult de accepŃia curentă dată verbelor ergative (inacuzative). Uşurelu (2005a: 156−157) explică existenŃa perechilor de verbe prin cauzativizare (intranzitivul cu formă reflexivă este derivat de la verbul tranzitiv, iar

9 Deşi în unele limbi în care diferenŃa dintre inacuzative şi inergative este vizibilă sintactic se consideră că verbele psihologice sunt inacuzative − Roberts (2007: 160) arată, de pildă, că în engleza veche, verbele psihologice aveau construcŃie inacuzativă − criteriile semantico-sintactice de stabilire a inventarului de verbe inacuzative din română exclud verbele psihologice, vezi infra, 3.3.1.1.

Page 103: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

103

intranzitivul cu formă nereflexivă este bază pentru derivarea tranzitivului), însă nu face precizări despre relaŃia dintre cele două ipostaze (aceeaşi intrare lexicală sau intrări diferite). Şi considerarea verbelor psihologice şi a celor de percepŃie ca fiind ergative este discutabilă (vezi infra, 3.3.1.1.). 2.7. În discuŃia despre mijloacele de exprimare a posesiei în limba română, Niculescu (2008: 232−269) ajunge şi la problema statutului verbelor a fi şi a avea, pe care le consideră, pe baza unei solide bibliografii străine, ca fiind inacuzative (vezi Capitolul 5). Autoarea discută, în treacăt, Ipoteza Inacuzativă, folosind următoarea reprezentare a unui enunŃ inacuzativ: S 3 pro GV 3 V GD Vin câŃiva copii Această configuraŃie presupune că subiectul gramatical ocupă poziŃia care este rezervată, în mod obişnuit, argumentului intern/obiectului direct, complement al centrului V0. În enunŃurile cu verbe ergative, poziŃia subiectului este ocupată de elementul vid pro, care nu primeşte rol tematic de la V. Analiza propusă ilustrează situaŃia în care „subiectul” verbului inacuzativ este generat în poziŃia de complement (în interiorul VP) şi rămâne in situ. Autoarea nu propune o analiză şi pentru exemple de tipul Copiii vin (acasă), în care „subiectul” iese din domeniul VP, deci părăseşte poziŃia sa iniŃială de complement. Autoarea discută şi Generalizarea lui Burzio (vezi infra, 4.1.1.), arătând că subiectul verbelor inacuzative are rolul Temă, iar cel al verbelor inergative, rolul Agent. Niculescu (2008) adoptă teoria formulată de Moro (1997)10, conform căruia enunŃurile cu verbe inacuzative conŃin două predicaŃii, o predicaŃie matrice şi una incompletă. PredicaŃia situată într-un nod inferior în derivaŃie, de obicei nonverbală, se încorporează în predicatul situat într-un nod mai înalt, deoarece acesta conŃine categorii funcŃionale specifice verbului, rezultând astfel un verb ergativ. Deşi nu există o descriere de tip monografic a verbelor inacuzative din limba română, în bibliografia românească există mai multe lucrări care analizează tangenŃial această clasă de verbe. Unele dintre aceste lucrări sunt tributare modelelor teoretice adoptate de autori, altele oferă mai multe ilustrări ale tendinŃelor cercetării actuale din domeniu, însă toate reprezintă o sursă importantă de probleme de cercetat şi de sugestii de analiză.

3. DEFINIłIE. CLASIFICARE. PRINCIPII DE STABILIRE A INVENTARULUI

3.1. DefiniŃii, probleme terminologice În funcŃie de modelul teoretic, au fost formulate mai multe definiŃii ale verbelor

inacuzative, multe dintre acestea având ca punct de pornire Ipoteza Inacuzativă. Zribi-Hertz (1987: 29) arată că argumentul unui verb intranzitiv este un adevărat

subiect, în timp ce argumentul unui verb ergativ este un fals subiect, un obiect tematic promovat ca subiect structural printr-o regulă gramaticală. 10 A. Moro, The Raising of Predicates, Cambridge, Cambrigde University Press.

Page 104: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

104

Haegeman (1994: 323) consideră că verbele inacuzative sunt verbe cărora le lipseşte argumentul extern şi care nu pot atribui Cazul acuzativ complementului. Această definiŃie îi permite autoarei să includă pasivele în clasa inacuzativelor.

Levin şi Rappaport Hovav (1995: 3) menŃionează definiŃia rezultată din Generalizarea lui Burzio (vezi infra, 4.1.1.) − un verb inacuzativ nu ia argument extern/este incapabil să atribuie rol tematic subiectului −, dar autoarele preferă definiŃia lui Perlmutter − un verb inacuzativ are argument intern, dar nu are argument extern −, a cărei aplicare duce la concluzia că verbele inacuzative sunt identice cu cele pasive în configuraŃia din D-Structură. Din perspectiva GB, un verb inergativ are în D-Structură subiect, dar nu are obiect, iar un verb inacuzativ are obiect în D-Structură, dar nu şi subiect. În termenii structurii argumentale, un verb inergativ are argument extern, iar un verb inacuzativ are argument intern direct; un verb inacuzativ nu poate avea un obiect direct în acuzativ sau, în termeni GB, nu poate atribui Caz structural obiectului său.

O definiŃie potrivită şi suficient de largă pentru verbele inacuzative din limba română ar fi următoarea: verbe nonagentive, care denotă schimbarea de stare, configuraŃia spaŃială, mişcarea direcŃionată, existenŃa, apariŃia/dispariŃia, emisia de sunete, miros, substanŃe sau care conŃin informaŃie aspectuală, cu un singur argument (DP sau propoziŃie redusă), intern, care are rolul Temă sau Pacient, caracterizate prin imposibilitatea pasivizării şi prin posibilitatea adjectivizării participiului.

În această lucrare, folosesc în variaŃie liberă cele două denumiri ale clasei de verbe

supuse analizei, inacuzative şi ergative. Termenul folosit de Perlmutter este inacuzativ, însă, odată cu Burzio (1986), s-a impus denumirea de verbe ergative (această extindere a termenului a fost criticată de Dixon − vezi Capitolul 1, 4.2.)

Există lingvişti care separă şi din punct de vedere terminologic verbele care intră în alternanŃa cauzativă de cele care nu acceptă această alternanŃă. Haegeman (1994: 333) arată că nu există motive pentru ca verbul din exemplul (c) să fie considerat inacuzativ:

(a) The ennemy sank the boat ‘Duşmanul a scufundat vasul’ (b) The boat was sunk ‘Vasul a fost scufundat’ (c) The boat sank ‘Vasul s-a scufundat’. Cele două motive pentru care verbul din exemplul (c) nu este inacuzativ: sink ‘a

scufunda’ (ca şi open ‘a deschide’, close ‘a închide’, increase ‘a creşte’, break ‘a rupe’, drop ‘a picura’) are o pereche tranzitivă, care atribuie acuzativul; în plus, aceste verbe nu acceptă construcŃia cu there11. Haegeman (1994: 337) foloseşte termenul inacuzativ pentru verbele pasive, pentru verbele cu ridicare şi pentru verbele de mişcare şi de (schimbare de) stare; verbele cu un singur argument ca sink care au o pereche tranzitivă sunt numite ergative.

Matsuzaki (2001: 1), urmându-l pe Roberts (1987)12, foloseşte, de asemenea, termenul de verbe ergative numai pentru cele care au pereche tranzitivă (de tipul break ‘a

11 Cel de-al doilea argument nu este convingător, deoarece nu toate verbele inacuzative din engleză acceptă construcŃia cu there, vezi Capitolul 4, 7.1. 12 I. Roberts, The Representation of Implicit and Dethematised Subjects, Dordrecht, Foris Publications.

Page 105: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

105

rupe’, open ‘a deschide’), iar termenul inacuzative, pentru cele care nu au pereche tranzitivă, de tipul (come ‘a veni’, appear ‘a apărea’).

3.2. Subclase de verbe inacuzative/ergative Comportamentul eterogen al verbelor inacuzative impune identificarea mai multor

subclase de verbe, în funcŃie de criterii sintactice şi semantice. 3.2.1. Clasificarea sintactică Primul tip de clasificare priveşte capacitatea verbelor inacuzative de a avea o

pereche tranzitivă. Levin şi Rappaport Hovav (1995: 82) stabilesc acest tip de distincŃie (preluată şi de Avram 2003: 179) în cadrul clasei de verbe inacuzative, delimitând, din punctul de vedere al reprezentării lexico-semantice, trei mari clase de verbe intranzitive:

(a) inacuzative a căror reprezentare lexico-semantică de bază este cauzativă/diadică şi a căror structură argumentală conŃine un singur argument direct intern (inacuzative derivate) − cele care au pereche tranzitivă/cauzativă;

(b) inacuzative care nu pot fi puse în relaŃie cu verbe „mai primare” care să aibă două argumente interne (inacuzative primare);

(c) inergative monadice, a căror structură argumentală conŃine un singur argument extern. În acest punct al descrierii nu voi intra în detalii în privinŃa diferenŃelor dintre inacuzativele primare (prototipice) şi cele derivate (unii lingvişti nu sunt de acord cu existenŃa acestei distincŃii − vezi infra, 5.3.), nici în legătură cu relaŃia derivativă dintre varianta inacuzativă şi cea tranzitivă a unui verb derivat, care va fi discutată în secŃiunea referitoare la alternanŃa cauzativă − vezi infra, 5.

3.2.2. Clasificarea semantică A doua clasificare urmăreşte identificarea subclaselor semantice de verbe

inacuzative. Borgonovo şi Cummins (1999)13 au arătat că inacuzativele (telice) se împart în două clase: (a) de schimbare de stare; (b) de schimbare de localizare14. Această clasificare a fost preluată de Avram (2003: 190), care subliniază că inacuzativele care denotă o schimbare de localizare nu presupun ca argumentul să capete vreo calitate. Pentru o discuŃie asupra verbelor de schimbare de stare vezi Stan (2005: 222).

În continuare, voi prezenta subclasele semantice de verbe identificate de Levin şi Rappaport Hovav (1995) pentru limba engleză şi voi analiza posibilitatea de aplicare a acestei clasificări la limba română. 3.2.2.1. Clasa verbelor de schimbare de stare (Levin şi Rappaport Hovav 1995: 93, 97, 147, 159−160) conŃine verbe care descriu schimbări în forma fizică sau în înfăŃişarea unei entităŃi. NoŃiunea de schimbare de stare şi cea de cauzare externă nu coincid întotdeauna: majoritatea verbelor de schimbare de stare descriu evenimente care au cauză externă, dar există şi unele care au cauză internă: flower ‘a înflori’, bloom ‘a înflori’, blossom ‘a îmboboci, a înflori, a se dezvolta’, decay ‘a se caria, a se destrăma, a se dărăpăna’ şi, în alte limbi (în 13 C. Borgonovo, S. Cummins, „Predicable Participles”, în: K. Shahin, S. Blake, E.-S. Kim (eds.), Proceedings of the 17th West Coast Conference in Formal Linguistics, Chicago, University of Chicago Press, p. 102−115, apud Avram (2003: 189). 14 În Dragomirescu (2009a), am realizat o clasificare a verbelor inacuzative din limba română folosind distincŃia (schimbare de) stare vs (schimbare de) localizare, însă în lucrarea de faŃă voi adopta o clasificare semantică mai detaliată.

Page 106: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

106

afara englezei), corespondentele verbelor blush ‘a roşi’ şi grow ‘a creşte’. Comportamentul acestor verbe în diverse limbi nu este omogen: engl. blush ‘a roşi’ este conceptualizat ca verb fie de stare, fie de schimbare de stare, it. arrosire este un verb de schimbare de stare cu cauză internă, iar neerl. blosen este inergativ, cu cauză internă şi nu denotă o schimbare de stare. Aceste verbe acceptă alternanŃa cauzativă şi nu sunt atestate cu obiecte interne.

3.2.2.2. Verbele care descriu o configuraŃie spaŃială (Levin şi Rappaport Hovav 1995: 97, 126, 127, 131, 132, 142, 163, 164) au un comportament complex, admiŃând atât utilizarea noncauzativă, cât şi pe cea nonagentivă: primul sens noncauzativ disponibil este cel agentiv (a) − menŃinerea şi asumarea poziŃiei, pentru numele agentive −, iar celălalt sens este nonagentiv (b), cu numele inanimate sau animate conceptualizate ca fiind nonanimate; în a doua situaŃie, locativul este obligatoriu, iar informaŃia semantică principală priveşte poziŃia:

(a) Denise lay down ‘Denise stă jos’ Yvonne stood alone (în the hallway) for six hours ‘Yvonne a stat singură (pe culoar) timp de şase ore’

(b) The papers lay on the desk ‘Hârtiile stau pe birou’. The statue stood *(in the corner) ‘Statuia se afla în colŃ’.

Atunci când sunt agentive (denotând menŃinerea poziŃiei), aceste verbe pot fi considerate ca având o cauză internă. Au comportament complex, admiŃând atât utilizarea agentivă noncauzativă, cât şi pe cea nonagentivă. Numai verbele care pot fi asociate cu o cauză externă au o reprezentare lexico-sintactică cauzativă.

Verbele care descriu o configuraŃie spaŃială sunt stative (nu incoative), nu sunt niciodată deadjectivale. Anumite verbe care exprimă configuraŃia spaŃială acceptă utilizarea tranzitivă cauzativă: hang ‘a atârna’, lie ‘a se afla, a se menŃine, a staŃiona’, sit ‘a sta jos’, stand ‘a sta în picioare’. În italiană, verbele care exprimă poziŃia sunt complexe morfologic, apărând obligatoriu cu cliticul si, care, asociat verbelor monadice, este un indicator de inacuzativitate.

3.2.2.3. Clasa verbelor de mişcare nu are comportament omogen (Levin şi Rappaport Hovav (1995: 58, 93, 147, 162, 183, 185, 186, 189, 200).

Verbele care denotă o mişcare direcŃionată15 (specificarea direcŃiei poate fi inerentă/lexicală sau se poate face printr-un grup prepoziŃional sau adverbial) au comportament inacuzativ. Verbele de mişcare inerent direcŃionată pot fi folosite nonagentiv (a) sau agentiv (b). Verbele care denotă o mişcare inerent direcŃionată sunt delimitate lexical, iar sensul lor implică o schimbare de localizare realizată; de aceea, nu este nevoie de un al doilea delimitator sintactic care să specifice schimbarea de stare (b):

(a) Willa arrived breathless ‘Willa a ajuns fără respiraŃie’

15 DistincŃia propusă de cele două autoare poate fi pusă în relaŃie cu cea făcută de Talmy (1985) − L. Talmy, Lexicalization Patterns: Semantic Structure in Lexical Forms, în: T. Shopen (ed.), Language Typology and Syntactic Description, vol. 3, Grammatical Categories and the Lexicon, Cambridge, Cambridge University Press, p. 57−149 −, apud Croft (2001: 1985): verbe care încorporează modalitatea de mişcare (engl. manner incorporating) şi verbe care încorporează parcursul (engl. path incorporating). În abordările „construcŃioniste”, această disticŃie corespunde distincŃiei telic (inacuzative)/atelic (inergative) − vezi infra, 4.4.

Page 107: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

107

(b) We arrived (at the airport) ‘(Noi) am ajuns (la aeroport)’. Verbele agentive care descriu modul de deplasare apar în mod regulat cu grupuri

direcŃionale, care specifică direcŃia şi modul de mişcare. Lipsa specificării direcŃiei este asociată cu comportamentul inergativ (c), iar specificarea direcŃiei, cu cel inacuzativ (d): (c) Ugo a corso meglio ieri ‘Ugo a alergat mai bine ieri’ (d) Ugo è corso a casa ‘Ugo a alergat până acasă’.

Verbele care denotă modul de deplasare, o mişcare nondirecŃionată, sunt verbe cu cauză internă, deci au comportament inergativ (e):

(e) They slowly swam apart ‘Ei au înotat încet în direcŃii diferite’. Relativ puŃine verbe de mişcare (mai ales cele care implică o schimbare de poziŃie)

participă la alternanŃa cauzativă. Comportamentul verbelor de mişcare este diferit de la o limbă la alta − neerlandeza,

germana, italiana folosesc auxiliarul corespunzător sensului ‘a avea’ pentru verbele care denotă modul de deplasare şi pe cel corespunzător lui ‘a fi’ pentru sensul de mişcare direcŃionată − sau diferit în funcŃie de context: verbele de tip roll ‘a se rostogoli’ sunt inacuzative când sunt cauzate extern (conform regulii „default” − vezi infra, 4.3.2.), independent de prezenŃa unui grup direcŃional. Verbele care denotă modul de mişcare şi emisie pot fi considerate inacuzative dacă construcŃiile rezultative denotă o schimbare de localizare, şi nu o schimbare de stare. Regula de realizare argumentală a schimbării direcŃionate se aplică verbelor care exprimă o mişcare direcŃionată inerentă, pe care le clasifică drept inacuzative; regula nu se aplică însă verbelor care denotă modul de mişcare (mişcarea nu e direcŃionată). Dificultatea de a încadra verbele de mişcare într-o anumită clasă de tranzitivitate a fost semnalată şi în alte studii. Levin (1983: 33) a arătat că verbele de mişcare sunt greu de caracterizat, pentru că unicul lor argument pare a fi atât Pacient (Temă), cât şi Agent. Rosen (1984, apud Levin şi Rappaport Hovav 1995: 7) subliniază că verbele agentive care denotă modul de mişcare pot fi clasificate atât ca inacuzative, cât şi ca inergative. Zribi-Hertz (1987: 28) atrage atenŃia că verbele aller ‘a se duce’, venir ‘a veni’ (ergative) au un sens destul de diferit de marcher ‘a merge’, courir ‘a alerga’ (inergative16). În cazul primelor două verbe, subiectul nu e Agent, ci este „pus în mişcare” de locutorul-narator, stăpân al punctului de vedere adoptat. Sorace (2004: 246), în discuŃia despre selecŃia auxiliarului în franceză, reia clasificarea propusă de Donaldio (1996)17 pentru verbe de mişcare:

(a) verbe care denotă mişcare telică, inerent delimitată (arriver ‘a ajunge, a sosi’); (b) verbe care denotă mişcare direcŃionată, dar nedelimitată (monter ‘a urca’); (c) verbe care denotă mişcare atelică, nedirecŃionată, care pot deveni telice în anumite

contexte (courir ‘a alerga’);

16 Intranzitive, în terminologia folosită de autoare. 17 P. Donaldio, „L’ipotesi inaccusativa e i verbi di movimento in italiano e in francese”, ms., Università di Napoli.

Page 108: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

108

(d) verbe care denotă mişcare atelică, nedirecŃionată, şi care nu se pot teliciza în niciun context (vagabondir ‘a hoinări’).

Analiza acestor patru clase de verbe din perspectiva teoriei formulate de Levin şi Rappaport Hovav (1995) conduce la observaŃia că primele două clase au comportament inacuzativ, descriind o mişcare direcŃionată, clasa (c) are comportament oscilant, în funcŃie de prezenŃa unui grup prepoziŃional/adverbial care să indice direcŃia, iar clasa (d) are comportament inergativ, mişcarea fiind nedirecŃionată (în plus, şi atelică) şi imposibil de asociat cu un grup delimitator (*Ion a hoinărit până acasă).

Holmer (1999) propune un alt tip de analiză pentru verbele de mişcare, încercând să cuprindă şi situaŃia din bască18: verbele de mişcare atribuie două roluri, Temă (subiectului) şi łintă (complementului direcŃional), dar nu atribuie rolul Agent. Aceste verbe proiectează un VP dublu, care dă seamă de inacuzativitatea verbelor şi de dubla atribuire a rolurilor19. Pentru verbele cauzative este nevoie de un VP dublu, relaŃia dintre verbul cauzativ tranzitiv şi cel inacuzativ fiind legată de proiectarea sau de absenŃa Agentului. În bască (vizibil prin marcarea cazuală) şi în germană (vizibil prin selecŃia auxiliarului), verbele de mişcare au comportament inacuzativ, dar în anumite limbi verbele de mişcare funcŃionează ca tranzitivele.

Avram (2003: 192) şi Sorace (2004: 247) formulează o observaŃie asemănătoare privitoare la comportamentul acestor verbe în engleză: inergativele care denotă o modalitate agentivă de mişcare pot căpăta valoare inacuzativă dacă sunt interpretate ca verbe de mişcare direcŃionată.

3.2.2.4. Verbele de existenŃă (exist ‘a exista’, flourish ‘a înflori, a creşte’, thrive ‘a creşte, a înflori’)20 şi de apariŃie/dispariŃie (appear ‘a apărea’, emerge ‘a apărea, a se ivi’, arise ‘a apărea, a lua naştere’/disappear ‘a dispărea’, vanish ‘a dispărea, a se estompa, a se şterge’) − Levin şi Rappaport Hovav (1995: 81, 119, 120, 121, 124, 126, 148, 152, 153, 165) − sunt tratate împreună pentru că sunt legate semantic, verbele de existenŃă putând fi conceptualizate ca descriind starea rezultată în urma apariŃiei unei entităŃi. Aceste verbe sunt legate de verbele care descriu o configuraŃie spaŃială şi de cele de mişcare, relaŃia dintre existenŃă şi localizare fiind sesizată de Lyons (1967: 390, apud Levin şi Rappaport Hovav 1995: 120): toate propoziŃiile existenŃiale sunt, cel puŃin implicit, şi locative. Autoarele (Levin şi Rappaport Hovav 1995: 153) notează ca un argument suplimentar al relaŃiei dintre cele două subclase faptul că apariŃia poate fi considerată ca fiind o schimbare direcŃionată. Autoarele menŃionează şi alte caracteristici ale acestor verbe: comportamentul lor este explicabil prin absenŃa unei cauze externe din reprezentarea lor lexico-sintactică; pentru aceste verbe, distincŃia dintre cauzare internă şi cauzare externă nu este relevantă; incuzativitatea are altă sursă decât detranzitivizarea; verbele de existenŃă şi de apariŃie nu pot avea niciun fel de obiect (nici intern), pot forma participii adjectivale; verbele de existenŃă pot fi folosite agentiv sau nonagentiv; spre deosebire de verbele ca break ‘a (se) rupe’, acestea sunt stative; sunt verbe diadice, dar care nu au o reprezentare lexico-semantică cauzativă; toate aceste trei tipuri de verbe (existenŃă, apariŃie şi dispariŃie) cer prezenŃa implicită a unui

18 Autorul notează că, în bască, verbele inacuzative de mişcare au subiect în absolutiv, dar selectează şi complemente direcŃionale. 19 Holmer (1999) susŃine că aceeaşi analiză poate fi extinsă, în bască, şi la verbele inacuzative de tip saiatu ‘a încerca’. 20 Hoekstra şi Mulder (1990) − T. Hoekstra, R. Mulder, „Unergatives as Copular Verbs: Locational and Existential Predication”, The Linguistic Review, 7, p. 1−79 −, apud Levin şi Rappaport Hovav (1995: 126), includ în clasa verbelor de existenŃă verbe ca sit ‘a sta’, stand ‘a sta în picioare’, lie ‘a sta întins’.

Page 109: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

109

argument locativ; apar în inversiunea locativă, acceptă inserŃia expletivului there, dar nu acceptă alternanŃa cauzativă.

Mulder şi Wehrmann (1989)21 consideră că verbele de existenŃă descriu evenimente care implică doi participanŃi, Temă şi Locativ, dar sunt verbe monadice, care iau ca argument o propoziŃie redusă. Ideea este preluată şi de Levin şi Rappaport Hovav (1995: 120) − verbele de existenŃă au două argumente: entitatea care există şi localizarea acestei entităŃi.

3.2.2.5. Verbele de emisie de sunete22, de lumină, de miros, de substanŃe (buzz ‘a bâzâi’, clang ‘a zăngăni’, flash ‘a fulgera’, gleam ‘a licări’, reek ‘a duhni’, smell ‘a mirosi’, gush ‘a se revărsa’, spout ‘a se scurge’) − Levin şi Rappaport Hovav (1995: 11, 91) − nu pot fi clasificate ca fiind inacuzative sau inergative numai pe baza sensului: verbele de emisie de sunete care descriu evenimente având cauză internă sunt inergative; în prezenŃa unui grup direcŃional pot deveni inacuzative, cu excepŃia situaŃiei când sunt agentive. Grupurile direcŃionale apar numai cu verbele de emisie cauzative, cu cauză internă; prezenŃa/absenŃa unui grup direcŃional este corelată cu cauza internă/externă. Perlmutter le include în clasa inacuzativelor pentru că, în neerlandeză, acceptă pasivizarea impersonală. Argumentul unic este, de obicei, nonagentiv, nu implică o schimbare de stare, nu descriu eventualităŃi delimitate temporal, au cauză internă; deci noŃiunea de cauzare internă, care subsumează agentivitatea, poate fi extinsă la verbele de emisie. Pentru a stabili ce verbe din această clasă au utilizare cauzativă este important modul de producere a sunetului (Levin, Song şi Atkins 199723 combat această idee: nu modul de producere a sunetelor determină comportamentul verbelor, ci faptul că evenimentul are cauză internă sau cauză externă). Cele mai multe verbe de acest tip descriu sunete rezultând din contactul a două suprafeŃe.

Verbele care denotă o emisie de sunete, ca şi cele care descriu modul de mişcare, pot fi considerate inacuzative dacă sunt însoŃite de construcŃii rezultative care denotă o schimbare de localizare, şi nu o schimbare de stare. Verbele de emisie de sunete pot deveni, în mod regulat, verbe de mişcare direcŃionată. Nu au variantă cauzativă. Pesetsky (1995: 14) subliniază că verbele de emisie de sunete care au utilizare cauzativă sunt asociate cu sunete produse din exterior.

3.2.3. Predicate inacuzative vs predicate inergative O altă clasificare semantică este propusă de Alexiadou, Anagnostopoulou şi Everaert

(2004: 12−13), care au în vedere atât tipurile semantice de predicate inacuzative: (a) predicate (exprimate prin adjective în engleză) care descriu mărimea, forma, greutatea, culoarea, mirosul; (b) predicate al căror termen nuclear iniŃial este semantic Pacient; (c) predicate care denotă existenŃa sau întâmplarea; (d) emisie involuntară de stimuli; (e) predicate aspectuale, cât şi de predicate inergative: (a) acte voluntare; (b) modul de a vorbi; (c) sunete emise de animale; (d) anumite procese corporale involuntare. Dintre clasele de verbe inacuzative identificate de aceşti autori, voi reŃine clasa predicatelor aspectuale, pe care o voi integra în clasificarea verbelor inacuzative din limba română.

21 R. Mulder, P. Wehrmann, „Locational Verbs as Inaccusatives”, în: H. Bennis, A. van Kemenade (eds.), Linguistics in the Netherlands, Dordrecht, Foris, p. 111−122, apud Levin şi Rappaport Hovav (1995: 120). 22 Avram (2003: 193) arată că verbele de emisie de sunete sunt greu de clasificat în inacuzative sau inergative. 23 B. Levin, G. Song, B. T. S. Atkins, „Making Sense of Corpus Data: A Case Study of Verbs of Sound”, International Journal of Corpus Linguistics, 2, p. 23−64, apud Levin şi Rappaport Hovav (2005: 11).

Page 110: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

110

3.3. Stabilirea inventarului de verbe inacuzative din limba română

Demersul de a inventaria verbele inacuzative dintr-o limbă este destul de dificil, ca urmare a faptului că proprietăŃile acestei clase de verbe sunt diferite de la o limbă la alta. În bibliografia consultată, am identificat o singură încercare de acest fel, pentru limba japoneză − Jacobsen (1992)24 − care prezintă un inventar al verbelor cu alternanŃă cauzativă din această limbă, identificând 341 de astfel de unităŃi verbale.

3.3.1. Principii de stabilire a inventarului Pentru limba română, singurul test sintactic pe care l-am putut folosi pentru stabilirea

inventarului este adjectivarea participiului, celelalte teste sintactice invocate pentru alte limbi nefiind concludente pentru limba română sau fiind concludente numai pentru anumite subclase semantice (vezi Capitolul 4). EsenŃial pentru definirea clasei am considerat că este criteriul semantic: argumentul unic este Pacient sau Temă (vezi infra, 4.2.1.). În Anexa 2 am grupat verbele inacuzative mai întâi după criteriul acceptării variantei tranzitive: primare şi derivate (vezi supra, 3.2.1.). Al doilea criteriu este semantic (vezi supra, 3.2.2.); în funcŃie de acest criteriu, am identificat şase subclase semantice de verbe inacuzative. Ultimul criteriu este reprezentat de forma reflexivă vs nereflexivă sau acceptarea ambelor forme.

3.3.1.1. Am eliminat din discuŃie două clase de verbe care au fost puse, în unele lucrări, în legătură cu inacuzativele: verbele psihologice şi verbele de măsură. Această soluŃie nu este o certitudine, ci o opŃiune, pe care o voi justifica.

Există numeroase dispute în privinŃa analizei verbelor psihologice. În general, se recunoaşte că aceste verbe au un comportament eterogen şi pot fi incluse cel puŃin în două clase: frighten ‘a speria, a înspăimânta’ vs fear ‘a se teme, a se speria’, în engleză, sau preoccupare ‘a preocupa’ vs piacere ‘a plăcea’, în italiană, primul membru al perechii fiind, în ambele cazuri, cauzativ. Croft (1993, apud Levin şi Rappaport Hovav 2005: 22) menŃionează că există variaŃie în cadrul aceleiaşi limbi şi de la o limbă la alta pentru realizarea argumentală a verbelor psihologice noncauzative (tipul fear), dar nu şi pentru cele cauzative (tipul frighten), iar Levin şi Rappaport Hovav (2005: 22) sunt de acord în privinŃa faptului că verbele psihologice prezintă opŃiuni diferite de realizare a argumentelor în diverse limbi.

Grimshaw (1990: 30) arată că verbele din clasa frighten (cauzative psihologice) diferă de inacuzative prin faptul că numai inacuzativele implică deplasarea unui NP. Autoarea reia observaŃia formulată de Belletti şi Rizzi (1988)25, care au demonstrat că verbele din clasa frighten şi inacuzativele nu se comportă la fel în privinŃa selecŃiei auxiliarului şi a cliticizării prin ne, precum şi pe cea a lui Burzio (1986), conform căruia selecŃia auxiliarului essere poate fi determinată de prezenŃa/absenŃa unui subiect de adâncime, nu de existenŃa argumentului extern (ceea ce ar deosebi verbele psihologice de inacuzative). Pesetsky (1995: 19) comentează analiza inacuzativă a verbelor cu obiect Experimentator, din structuri de tipul:

Bill was very angry at the article in Times/The article in Times angered/enraged Bill ‘Bill a fost foarte furios din cauza articolului din Times’/‘Articolul din Times l-a făcut furios pe Bill’

24 W. M. Jacobsen, The Transitive Structure of Events in Japanese, Tokyo, Kurosio Publishers, apud Matsuzaki (2001: 110). 25 A. Belletti, L. Rizzi, „Psych-Verbs and Th-Theory”, Natural Language and Linguistic Theory, 6, p. 291−352.

Page 111: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

111

John worried about the television set/The television set worried John ‘John s-a îngrijorat din cauza televizorului’/‘Televizorul l-a îngrijorat pe John’.

Pesetsky (1995: 19) are în vedere analiza lui Burzio (1981), care distinge pentru

italiană între clasa verbelor de tip piacere (pe care le consideră inacuzative pentru că selectează auxiliarul essere) şi a celor de tip preoccupare (pe care le consideră inergative pentru că selectează auxiliarul avere), despre care afirmă (Pesetsky 1995: 51) că este corectă dacă interpretarea tradiŃională a selecŃiei auxiliarului este corectă. Pesetsky menŃionează un argument suplimentar, preluat de la Cinque: argumentul postverbal în nominativ al verbului piacere, ca şi argumentul postverbal al inacuzativelor, acceptă cliticizarea prin ne (care trebuie acceptat cu rezerva relevanŃei cliticizării prin ne ca test pentru inacuzativitate).

Pesetsky (1995: 56) se distanŃează de analizele anterioare, subliniind că perechile de construcŃii avute în vedere nu au aceleaşi condiŃii de adevăr. Perechile de acest tip nu sunt dublete, pentru că ambele predicate atribuie rolul Experimentator, dar al doilea rol este Cauzator (pentru subiect) sau łinta EmoŃiei (engl. Target of Emotion)/Subiectul EmoŃiei (engl. Subject Matter of Emotion)26. Pesetsky (1995: 59) arată că atribuirea rolului Experimentator urmează ierarhia: Cauzator > Experimentator > łinta/Subiectul EmoŃiei. Rolul cel mai sus în ierarhie este atribuit argumentului aflat în poziŃia cea mai înaltă din ierarhia sintactică (în D-Structură), iar Tema nu este relevantă (Pesetsky 1995: 63). Pesetsky (1995: 63) susŃine că predicatele de tipul annoy ‘a (se) enerva’ sunt complexe morfologic, fiind alcătuite dintr-un morfem cauzativ cu realizare zero şi o rădăcină.

Levin şi Rappaport Hovav (2005: 14) acceptă ideea că verbele psihologice au proprietăŃi diferite. Autoarele preiau de la Belletti şi Rizzi (1988) şi Grimshaw (1990) ideea că aceste verbe iau ca argumente un Experimentator şi o Temă şi arată că atribuirea rolului Experimentator unui argument este determinată de sensul verbului, însă atrag atenŃia asupra faptului că nu e clar care este motivaŃia pentru atribuirea rolului Temă celui de-al doilea argument:

My children fear thunderstorms/Thunderstorms frighten my children ‘Copiii mei se tem de furtură’/‘Furtuna îi sperie pe copiii mei’.

Alexiadou, Anagnostopoulou, Everaert (2004: 4) susŃin că verbele din clasa

preoccupare, spre deosebire de cele din clasa piacere, au proprietăŃi comune cu verbele tranzitive/cauzative, însă nu se pronunŃă asupra încadrării acestora în clasa inacuzativelor sau a inergativelor.

Un argument suplimentar pentru eliminarea verbelor psihologice din clasa inacuzativelor este adus de Van Hout (2004: 82), autoare care susŃine, între alŃii, că distincŃia inacuzativ/inergativ se corelează cu distincŃia aspectuală telic/atelic (vezi infra, 4.4.): verbele din clasa piacere, considerate inacuzative cel puŃin în italiană, sunt atelice în abordarea aspectuală (deci inergative). Reinhart (1996: 42−44) propune pentru alternanŃa Experimentatorului o analiză asemănătoare cu alternanŃa cauzativă (pentru modelul lui Reinhart, vezi infra, 5.3.3.2.):

(a) Max hates/admires/likes/fears thunders ‘Max urăşte/admiră/iubeşte/se teme (de) furtună’ Max = Experimentator, [−c+m], thunders = Temă [−c−m]

26 Pesetsky foloseşte acest argument pentru a susŃine că predicatele psihologice nu încalcă UTAH.

Page 112: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

112

(b) Thunders surprise/worry/excite/frighten Max ‘Furtuna îl surprinde/îngrijorează/emoŃionează/sperie pe Max’ Max = Experimentator, [−c+m], thunders = Cauză [+c].

Autoarea susŃine că nu există niciun motiv pentru ca structurile de tip (b) să fie

derivate din cele de tip (a), aşa cum nu există niciun motiv tematic pentru a distinge structural aceste verbe de alte verbe care selectează [+c]. Verbele din construcŃiile de tip (b) trebuie să accepte reducerea lexicală a rolului [+c], exact ca în cazul perechilor tranzitive ale inacuzativelor. Rezerva autoarei, formulată pe baza datelor din limba neerlandeză, este următoarea: chiar dacă au proprietăŃi comune cu inacuzativele, aceste verbe reduse pot apărea numai la forma reflexivă. Bennis (2004: 88) susŃine că verbele psihologice au proiecŃia vP, ceea ce înseamnă că, din punct de vedere tematic, sunt ergative. În plus, nu au argument extern. Bennis (2004: 88) identifică trei tipuri de verbe psihologice, corespunzătoare celor trei configuraŃii din teoria propusă de acest autor (vezi infra, 4.1.2.): (a) tipul temere − tranzitiv; (b) tipul preoccupare − ergativ complex; (c) tipul piacere − ergativ simplu. Bennis (2004: 104−105) aduce argumente în favoarea ideii că verbele psihologice sunt ergative, dar nu şi inacuzative (punctul de vedere al autorului în privinŃa denumirii clasei este asemănător cu cel al lui Haegeman (1994), vezi supra, 3.1.), prin compararea verbelor psihologice (de tipul Comportamentul lui Ion mă amuză) cu corespondentele lor cauzative (de tipul Ion mă amuză cu comportamentul lui):

● verbele psihologice: Experimentatorul − Obiect; Tema − Subiect; ● verbele cauzative: Subiectul − Posesorul care cauzează emoŃia (Cauzalul); Obiectul

care cauzează emoŃia este un grup prepoziŃional opŃional; Experimentatorul este obiect direct (cele două argumente sunt: posibilitatea pasivizării, posibilitatea construcŃiilor participiale). Bennis (2004: 105) arată că, în structurile cauzative, Experimentatorul e marcat cu Caz structural, fie prin adăugarea unui nivel vP în structurile active, fie prin adăugarea unui TP în structurile pasive. Dacă verbele cauzative psihologice sunt verbe tranzitive, corespondentele lor sunt ergative, nu însă în sensul obişnuit. Prin urmare, mulŃi autori susŃin că verbele psihologice reprezintă o clasă care nu poate fi subsumată celei a inacuzativelor. Includerea acestor verbe în clasa inacuzativelor s-a făcut, aşa cum am arătat, mai ales pe baza testelor sintactice (pentru limbi ca italiana, neerlandeza, engleza). În română, unde nu există teste sintactice sigure de delimitare a clasei inacuzativelor, soluŃia nu poate fi verificată prin această metodă. Este adevărat însă că verbele psihologice care au variantă cauzativă trec testul adjectivării participiului − om supărat/ amuzat/preocupat etc., − dar acesta nu poate fi folosit ca argument pentru inacuzativitate, din moment ce şi alte clase de verbe din română, în afara inacuzativelor, acceptă construcŃia (vezi GALR I: 502): tranzitive (carte citită), intranzitive simetrice (om înrudit/învecinat cu mine). Verbele psihologice care nu au variantă cauzativă nu acceptă adjectivizarea participiului (*copil sinchisit de şcoală/suferit de inimă). În sfârşit, autorii care optează pentru considerarea verbelor psihologice ca fiind ergative pe baza participării acestora la alternanŃe de tipul celei cauzative au formulat rezerve cu privire la rolurile semantice ale argumentelor.

3.3.1.2. Verbele de măsură (de tipul a măsura, a cântări, a valora, care, conform GALR, se construiesc cu un „circumstanŃial” cantitativ obligatoriu) au fost studiate pentru

Page 113: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

113

limba italiană de Garcia ì Solè (1986)27, care arată că analiza lui Belletti şi Rizzi (1986) pentru verbele psihologice şi de mişcare poate fi extinsă şi la clasa verbelor de măsură (misurare, pesare, valere). În utilizările nonagentive, subiectul de suprafaŃă este Temă. Acest lucru trebuie corelat cu poziŃia de obiect intern din D-Structură. Grupul de măsură primeşte Cazul acuzativ inerent în interiorul VP şi nu are rol tematic (în poziŃia [NP,IP]). Asemănările dintre aceste verbe şi cele inacuzative ar fi participarea la alternanŃa cauzativă şi imposibilitatea pasivizării. Acceptarea analizei inacuzative presupune însă numeroase compromisuri: adoptarea fără rezerve a analizei propuse de Belletti şi Rizzi pentru verbele psihologice şi pentru cele de mişcare; acceptarea faptului că un Caz structural, acuzativul, poate fi atribuit nu numai unui argument nominal (DP), ci şi altui tip de argument realizat prin grupul de măsură. 3.3.2. Inventarul şi clasificarea semantico-sintacticăa verbelor inacuzative

din limba română În această secŃiune voi aplica principiile sintactice şi semantice prezentate mai sus (formulate pentru limba engleză) la inventarul de verbe inacuzative/ergative din limba română, stabilit după cum am arătat supra, 3.2.1. Inventarul propus, deşi este neaşteptat de bogat, comparativ cu cele câteva verbe care serveau ca exemple în studiile anterioare, nu este exhaustiv: pe de o parte, pentru că am eliminat de la început verbele care aparŃineau unui domeniu (tehnic, ştiinŃific) foarte restrâns, precum şi verbele puternic marcate popular sau regional, iar, pe de altă parte, pentru că este posibil ca unele unităŃi verbale să fi scăpat din vedere (fie din cauza unor îndoieli personale în privinŃa încadrării lor în clasa inacuzativelor, fie pentru că nu sunt înregistrate în DEX). Inventarul rezultat va fi prezentat în continuare în funcŃie de clasele semantice (spre deosebire de Anexa 2, în care primul criteriu este primar vs derivat), pentru a putea sublinia comportamentul oscilant al unor unităŃi verbale, precum şi condiŃiile de trecere dintr-o clasă în alta. Deşi observaŃia decurge din prezentarea subclaselor semantice de verbe inacuzative şi a trecerilor între acestea, trebuie reŃinut de la început că inacuzativitatea este o trăsătură adesea contextuală, un verb care are comportament inacuzativ într-un context putându-se încadra în clasa inergativelor în altul.

3.3.2.1. Schimbare de stare: ● reflexive: a se abŃigui, a se cloci, a se înnora, a se înstela, a se părăgini, a se

prinde (laptele), a se ramoli, a se zbârci (primare); a se aburi, a se accentua, a se accidenta, a se acidula, a se acri, a se adjectiv(iz)a, a se afuma, a se aglomera, a se agrava, a se albăstri, a se alcooliza, a se altera, a se ameliora, a se amesteca, a se amplifica, a se anemia, a se animaliza, a se aplatiza, a se asfixia, a se aspri, a se atenua, a se atrofia, a se augmenta, a se avaria, a se balona, a se banaliza, a se bate (merele), a se bătători, a se brânzi, a se bucla, a se calcifica, a se carameliza, a se carboniza, a se caria, a se cataliza, a se cârlionŃa, a se cicatriza, a se cimenta, a se ciobi, a se clarifica, a se clasiciza, a se coagula, a se cocoşa, a se coji, a se complica, a se concretiza, a se conserva, a se consolida, a se contamina, a se contopi, a se croniciza, a se curenta, a se cuta, a se decalcifica, a se decolora, a se defecta, a se deforma, a se degrada, a se denatura, a se denivela, a se depigmenta, a se deprecia, a se deregla, a se deranja (la stomac), a se descompune, a se descreŃi, a se descuama, a se desface (florile), a se despica, a se destrăma, a se deşira, a se deteriora, a se devaloriza, a se dezechilibra, a se dezgheŃa, a se dezintegra, a se dezmorŃi, a se dezumfla, a se dezvolta, a se dilata, a se distruge, a se dizolva, a se dubla, a se durifica, a se electriza, a se electrocuta,

27 L. Garcia ì Solè, La teoria temàtica, teză de doctorat, Universitat Autònoma de Barcelona, apud Cinque (1988: 525, nota 6).

Page 114: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

114

a se elida, a se elucida, a se eroda, a se evapora, a se exfolia, a se fisura, a se fortifica, a se fosiliza, a se fractura, a se frăgezi, a se frige, a se găuri, a se gelatiniza, a se generaliza, a se gripa, a se ieftini, a se impregna, a se imuniza, a se infecta, a se inflama, a se intensifica, a se intoxica, a se îmbăta, a se îmbâcsi, a se îmbiba, a se îmbolnăvi, a se îmbunătăŃi, a se împrospăta, a se împuŃi, a se înăcri, a se înălbi, a se înăspri, a se încălzi, a se închega, a se închista, a se încinge, a se încorda, a se încovoia, a se încreŃi, a se încurca, a se îndesi, a se îndoi, a se îndulci, a se înfrumuseŃa, a se îngrăşa, a se îngreuna, a se îngroşa, a se înjumătăŃi, a se înmuia, a se înnegri, a se înroşi, a se însănătoşi, a se însenina, a se întări, a se înteŃi, a se întrema, a se întuneca (cerul), a se învechi, a se învineŃi, a se jerpeli, a se juli, a se jupui, a se lăbărŃa, a se lămuri, a se lichefia, a se limpezi, a se lovi, a se lumina, a se luxa, a se magnetiza, a se majora, a se materializa, a se maturiza, a se măcina, a se mări, a se metamorfoza, a se micşora, a se modela, a se modifica, a se moleşi, a se molipsi, a se monotoniza, a se mototoli, a se mumifica, a se mura, a se murdări, a se netezi, a se neutraliza, a se obscuriza, a se obtura, a se ofili, a se omogeniza, a se ondula, a se opaciza, a se opări, a se osifica, a se oŃeli, a se oxigena, a se păta, a se pârgui, a se pârli, a se preface, a se purifica, a se rablagi, a se rafina, a se răni, a se redresa, a se reface, a se regulariza, a se roade, a se rotunji, a se ruina, a se rumeni, a se rupe, a se schimba, a se scoroji, a se scrânti, a se scumpi, a se scurta, a se sfâşia, a se sluŃi, a se sparge, a se stabiliza, a se stafidi, a se strâmba, a se strica, a se subŃia, a se şifona, a se şubrezi, a se tăia, a se toci, a se topi, a se transfigura, a se transforma, a se trezi, a se tulbura, a se turti, a se uda, a se umezi, a se umfla, a se urbaniza, a se urâŃi, a se usca, a se uza, a se vaporiza, a se vindeca, a se voala (filmul), a se volatiliza, a se zaharisi, a se zdreli, a se zdrenŃui, a se zgâria, a se zvânta (derivate);

● reflexive/nereflexive: a (se) mucegăi, a (se) putrezi, a (se) râncezi, a (se) rugini, a (se) trece28 (primare); a (se) accelera, a (se) aclimatiza, a (se) aglutina, a (se) albi, a (se) anchiloza, a (se) arde, a (se) cangrena, a (se) coace, a (se) cocli, a (se) condensa, a (se) crăpa, a (se) cristaliza, a (se) diftonga, a (se) diminua, a (se) fierbe, a (se) îngălbeni, a (se) împietri, a (se) înverzi, a (se) necroza, a (se) ologi, a (se) oxida, a (se) păli, a (se) răci, a (se) slăbi, a (se) spuzi, a (se) ştirbi (derivate);

● nereflexive: a aŃipi, a degera, a deveni, a evolua, a expira, a fermenta, a flexiona, a germina, a involua, a îmboboci, a încolŃi, a înflori, a înfrunzi, a înmuguri, a mocni, a naufragia, a năpârli, a răguşi (primare); a adormi, a amorŃi, a amuŃi, a asurzi, a cheli, a clocoti, a creşte, a decădea, a dospi, a flămânzi, a fuziona, a îmbătrâni, a încărunŃi, a îngheŃa, a întineri, a învia, a leşina, a macera29, a orbi, a paraliza, a plesni, a reîntineri, a reînvia, a roşi, a scădea, a seca, a varia (derivate).

Am considerat ca fiind relevantă pentru această subclasă semantică de verbe inacuzative informaŃia semantică [devenire], pe care o ilustrez, prin glose, cu primele două verbe din fiecare subtip: a se cloci „a deveni clocit”, a se înnora „a deveni înnorat”; a (se) mucegăi „a deveni mucegăit”, a (se) putrezi „a deveni putrezit”, a aŃipi „a deveni cuprins de somn”, a degera „a deveni degerat, amorŃit de frig”.

Pentru unele verbe, apartenenŃa la clasa inacuzativelor depinde de tipul de subiect, astfel încât, în destul de multe situaŃii, un subiect inanimat sau unul animat ori uman nonagentiv este corelat cu un comportament inacuzativ, iar un subiect animat, uman, agentiv, cu un comportament inergativ (această distincŃie se corelează cu posibilitatea adjectivizării

28 Pentru contexte de tipul Răceala (se) trece. 29 Pentru acest verb nu am înregistrat forma se macerează decât cu sens pasiv, în construcŃii de tipul: Rădăcinile tăiate se macerează şapte zile în frigider.

Page 115: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

115

participiului numai pentru folosirea inacuzativă, nu şi pentru cea inergativă). De exemplu, verbele a evolua, a naufragia au un comportament oscilant, putând fi atât inacuzative (primul exemplu din fiecare pereche), cât şi inergative (al doilea exemplu):

(a) Sistemul economic evoluează încet, dar sigur; sistem economic evoluat Ion evoluează rapid în învăŃarea japonezei30; *om evoluat în învăŃarea japonezei (b) O navă a naufragiat în Canalul Suez din cauza furtunii; navă naufragiată Ion a naufragiat cu vasul său de croazieră pe o insulă pustie, ca să scape de datoriile la bancă; *om naufragiat ca să scape de datoriile la bancă (c) Carnea se dezgheaŃă dacă este scoasă din congelator; carne dezgheŃată Ion a mers mult prin zăpadă, iar acum se dezgheaŃă la gura sobei; *om dezgheŃat la gura sobei.

În cele trei exemple, distincŃia relevantă este uman/nonuman, la care se adaugă, implicit, şi posibilitatea controlului (de către subiectul uman agentiv) pentru al doilea exemplu din fiecare pereche. În alte cazuri, importantă este, în primul rând, capacitatea de control a subiectului. În exemplele (d) şi (e), chiar dacă ambele enunŃuri au subiect uman, în primul exemplu din fiecare pereche subiectul nu are capacitate de control asupra procesului, iar verbul are comportament inacuzativ, dovadă fiind şi posibilitatea adjectivării participiului; în cel de al doilea exemplu al fiecărei perechi, subiectul are capacitate de control, deci verbul este inergativ şi participiul său nu se poate adjectiva.

(d) Ion s-a cocoşat pe la 70 de ani; om cocoşat Ion s-a cocoşat ca să poată intra în peşteră; *om cocoşat ca să intre în peşteră (e) Ion se îngraşă de la mâncarea semipreparată; copil îngrăşat de la mâncarea semipreparată Ion se îngraşă ca să arate mai bine; *tânăr îngrăşat ca să arate mai bine.

Există şi posibilitatea trecerii între subclasele semantice, în funcŃie de contextul sintactic în care apare verbul:

(f) Nava a naufragiat Nava a naufragiat pe Coasta Africii (g) Picăturile de ploaie se contopesc cu pămânul

BraŃul Chilia se contopeşte cu marea (în Delta Dunării).

În primele exemple de sub (f) şi (g), verbul denotă o schimbare de stare. În cazul exemplului (f), sensul principal al verbului din primul enunŃ este „a suferi un naufragiu”, al cărui rezultat nu este cunoscut, dar cel mai probabil este ca nava să fi fost distrusă. În cea de-a doua situaŃie, prezenŃa grupului locativ determină verbul să se apropie de clasa verbelor de mişcare direcŃionată, sensul principal deplasându-se din zona schimbării de stare spre cea a localizării. În plus, ataşarea grupului locativ dirijează enunŃul spre o citire de tipul „nava a naufragiat într-un anumit loc, dar nu a fost distrusă”, informaŃia privitoare la schimbarea de stare fiind mai puŃin semnificativă. În cazul exemplului (g), schimbarea de stare pe care o

30 Cu verbul a involua, ca urmare a sensului său, nu este posibilă utilizarea agentivă.

Page 116: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

116

descrie primul enunŃ este conceptualizată ca o localizare/configuraŃie spaŃială în cel de-al doilea, dovadă fiind şi posibilitatea ataşării unui grup locativ. Comparând situaŃia din limba română cu descrierea făcută de Levin şi Rappaport Hovav (1995) pentru limba engleză (vezi supra, 3.2.1.1.), se observă că nu toate verbele de schimbare de stare din limba română participă la alternanŃa cauzativă − numai cele derivate, nu şi cele primare −, contrar generalizării propuse pentru engleză. Este adevărat însă că ponderea verbelor derivate este considerabil mai mare decât a celor primare. Deşi în engleză, ca şi în româna actuală, verbele din această subclasă semantică nu acceptă complementul intern, în româna veche erau posibile, marginal, construcŃii de tipul a adormi un somn (vezi Capitolul 4, 4.).

Din punctul de vedere al raportului dintre verbele care denumesc evenimente având cauză internă şi cele având cauză externă, autoarele citate au arătat, pentru engleză, că majoritatea verbelor inacuzative de schimbare de stare au cauză externă şi doar câteva au cauză internă. Pentru română, observaŃia ar putea fi reformulată astfel: majoritatea (toate cele derivate) pot avea cauză externă, dar pentru realizarea schimbării de stare este nevoie de anumite proprietăŃi ale subiectului verbului ergativ, respectiv ale obiectului verbului corespondent tranzitiv. De exemplu, în cazul unor verbe primare: este nevoie de anumite proprietăŃi pentru ca un anumit lucru să se clocească dacă este lăsat la căldură sau să (se) mucegăiască, să (se) ruginească, să expire, să fermenteze etc.; în cazul verbelor derivate, situaŃia este asemănătoare: este nevoie de anumite proprietăŃi pentru ca o substanŃă/materie să se aciduleze, să se acrească, să se altereze, să se depigmenteze etc., să (se) coclească, să (se) înverzească, să orbească, să paralizeze.

3.3.2.2. ConfiguraŃie spaŃială: ● reflexive: a se afla, a se alege31, a se apleca (primare); a se acoperi, a se adânci,

a se aduna, a se afunda, a se agrega, a se alungi, a se amalgama, a se angrena, a se arcui, a se ascuŃi, a se astupa, a se bifurca, a se bloca, a se cufunda, a se curba, a se decanta, a se depărta, a se deschide, a se desprinde, a se dezagrega, a se dezlipi, a se disloca, a se distanŃa, a se diviza, a se extinde, a se fragmenta, a se intersecta, a se împotmoli, a se înălŃa, a se închide, a se încleşta, a se înclina, a se încrucişa, a se îndepărta, a se înfunda, a se îngusta, a se întinde, a se înzăpezi, a se lărgi, a se lăŃi, a se localiza, a se lungi, a se menŃine, a se nivela, a se prelungi, a se răsturna, a se ridica, a se scufunda, a se scutura (florile), a se situa, a se strânge, a se umple, a se uni (derivate);

● nereflexive: a apune, a asfinŃi, a avansa, a bălti, a coti, a rămâne, a răsări, a sta, a staŃiona, a trăi (primare); a atârna, a devia, a înainta, a încremeni, a înlemni, a ocoli (derivate);

● reflexive/nereflexive: a (se) ancora, a (se) înŃepeni (derivate). Am considerat ca fiind relevantă din punct de vedere semantic pentru această

subclasă informaŃia semantică [a fi într-o poziŃie (spaŃială), a descrie o anumită poziŃie (spaŃială), neasumată de un subiect capabil de control]; voi ilustra prezenŃa acestui tip de informaŃie glosând primele două verbe din fiecare subtip: a se afla „a fi, a se găsi într-un loc, într-o poziŃie”, a se alege (deasupra; despre substanŃe) „a fi într-o poziŃie spaŃială superioară faŃă de altă substanŃă”, a apune, a asfinŃi „a dispărea, a se lăsa spre orizont, a fi dincolo de linia orizontului”, a (se) ancora „a se fixa, a fi fixat la malul apei”.

Şi în cazul acestei subclase considerarea anumitor unităŃi ca fiind ergative depinde de contextul în care sunt folosite. Dacă pentru verbele care nu se pot combina decât cu subiecte inanimate − a se alege, a se amalgama, a apune, a asfinŃi, a se astupa, a bălti, a se bifurca,

31 Numai pentru contexte de tipul Uleiul s-a ales deasupra apei.

Page 117: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

117

a se decanta, a se înfunda, a se nivela, a se prelungi, a răsări etc. − nu se pune problema folosirii agentive, pentru cele care acceptă subiect uman, agentiv, situaŃia este diferită. În exemplele de mai jos, prima apariŃie a verbului este inacuzativă, descriind configuraŃia spaŃială, existenŃa ori localizarea unor entităŃi, pe când a doua serie de exemple ilustrează asumarea conştientă a unei poziŃii/localizări, verbele având deci comportament inergativ:

(a) Cea mai adâncă piscină din lume se află în Belgia Preşedintele se află în Australia (b) Crengile copacului se apleacă peste fântână Ion se apleacă peste fântână (c) Drumul coteşte la dreapta Ion coteşte la dreapta, spre casa Ioanei (d) Apa se adună/se strânge în gropi Copiii se adună/se strâng în parc (e) Râul înaintează printre munŃi Ion înaintează cu greu prin zăpadă. Posibilitatea trecerii spre clasa verbelor de schimbare de stare caracterizează multe

dintre verbele inacuzative aparŃinând subclasei „configuraŃie spaŃială”. În exemplele de mai jos, primul enunŃ ilustrează citirea de tip „configuraŃie spaŃială”, iar cel de-al doilea, „schimbare de stare”:

(f) Uşa se deschide din cauza vântului Lalelele se deschid (g) Muntele se înalŃă lângă oraş Ion se înalŃă cu doi centimetri pe an (h) Uşa se închide din cauza curentului Rana se închide repede (i) Drumurile Ńării se încrucişează la Braşov Cele două specii de ardei cultivate în aceeaşi grădină se încrucişează (j) Drumul se înfundă în faŃa casei lui Ion Canalul se înfundă din cauza gunoaielor. Unele verbe pot fi încadrate în această subclasă numai dacă în enunŃ există un grup

locativ: (k) Ion trăieşte 100 de ani (inergativ); *om trăit 100 de ani Ion trăieşte la Ńară (inacuzativ); om trăit (toată viaŃa) la Ńară. ObservaŃia că, în engleză, anumite verbe care exprimă configuraŃia spaŃială acceptă

utilizarea tranzitivă (vezi supra, 3.2.2.2.) poate fi reformulată mai „tare” pentru română: majoritatea verbelor (cele derivate) din această subclasă semantică acceptă alternanŃa cauzativă.

3.3.2.3. Mişcare direcŃionată: ● reflexive: a se apropia, a se căŃăra, a se clinti, a se cocoŃa, a se deplasa, a se duce,

a se îndrepta, a se întoarce, a se învârti, a se mişca, a se opri, a se plimba, a se prăbuşi, a se prăvăli, a se rostogoli, a se roti, a se sui, a se urni (derivate);

● reflexive/nereflexive: a (se) coborî, a (se) urca (derivate);

Page 118: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

118

● nereflexive: a ajunge, a aluneca, a ateriza, a cădea, a fugi, a ieşi, a intra, a pătrunde, a pleca, a reveni, a sosi, a veni (primare); a demara, a glisa, a încetini, a trece (derivate). Verbele incluse în această clasă, deşi puŃin numeroase, au comportament diferit, motivaŃia considerării lor ca fiind inacuzative nefiind aceeaşi. Pentru cele mai multe dintre aceste verbe (a ajunge, a se apropia, a ateriza, a se cocoŃa, a se duce, a ieşi, a intra, a se îndrepta, a se întoarce, a se învârti, a pătrunde, a pleca, a reveni, a se roti, a sosi, a se sui), caracterul inacuzativ este dat de includerea informaŃiei „mişcare direcŃionată” în sensul lor. Pentru verbe ca a aluneca, a cădea, a se prăbuşi, a se prăvăli justificarea o reprezintă incapacitatea subiectului de a controla mişcarea (primul exemplu), şi nu sunt inacuzative în situaŃiile în care subiectul controlează acŃiunea (al doilea exemplu):

(a) Ion a alunecat de pe scaun şi şi-a rupt mâna; copil alunecat de pe scaun Patinatorul alunecă pe gheaŃă cu multă graŃie; *patinator alunecat pe gheaŃă cu multă graŃie.

În fine, verbul a fugi, care descrie modalitatea de mişcare, şi nu conŃine informaŃia

semantică privitoare la direcŃie, este inacuzativ numai în prezenŃa unui grup locativ (primul exemplu), dar inergativ în absenŃa precizării direcŃiei (al doilea exemplu):

(b) Ion fuge până acasă; om fugit până acasă/în străinătate Ion fuge prin casă; *om fugit prin casă.

În unele situaŃii, contează şi tipul de subiect − atât distincŃia uman/nonuman (exemplele (c) şi (d)), cât şi capacitatea/incapacitatea de control (exemplul (d)), corelate cu distincŃia inergativ/inacuzativ −: (c) Floarea se caŃără pe gard; floare căŃărată pe gard

Ion se caŃără pe gard ca să culeagă vişine; ?om căŃărat pe gard ca să culeagă vişine (d) Ion se prăvăleşte pe covor de oboseală/Stânca se prăvăleşte peste doi copaci; om prăvălit pe covor, stâncă prăvălită peste doi copaci Ion se prăvăleşte cu mare naturaleŃe, este un actor foarte bun; *actor prăvălit cu mare naturaleŃe.

Multe dintre verbele de mişcare nu au, în niciun context, comportament inacuzativ: a alerga, a călători, a se balansa, a circula, a colinda, a flutura, a hoinări, a merge, a rătăci, a umbla, a zbura. ExplicaŃia comună pentru acest fapt este că verbele în discuŃie nu conŃin intrinsec informaŃia „mişcare direcŃionată”. Unele dintre aceste verbe denotă modul de mişcare, fiind incompatibile cu un grup locativ care să indice direcŃia (exemplele de sub (e)), altele sunt împiedicate de sensul lor lexical să accepte grupuri direcŃionale (exemplele de sub (f)). Deşi unele dintre aceste verbe acceptă un grup locativ care indică direcŃia (exemplele de sub (g)), există două argumente care le exclud din clasa inacuzativelor: subiectul controlează acŃiunea şi nu este posibilă adjectivarea participiului pentru citirea nonpasivă.

(e) Steagul flutură în vânt (*înspre noi, *în direcŃia aceasta); *steag fluturat în vânt Leagănul se balansează continuu (*înspre noi, *în direcŃia aceasta); *leagăn balansat continuu (f) *Ion a rătăcit până la noi

Page 119: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

119

*Ion a hoinărit de acasă până la şcoală (g) Ion a alergat până la chioşcul de ziare; *omul alergat până la marginea pădurii Ion a mers în mâini până la şcoală; *omul mers în mâini până la şcoală32 Ion a zburat până la Londra ca să se întâlnească cu Maria; *omul zburat până la Londra.

Deşi în engleză relativ puŃine verbe din această subclasă acceptă alternanŃa cauzativă (vezi supra, 3.2.2.3.), în română observaŃia nu este valabilă, numărul verbelor derivate fiind considerabil mai mare decât al celor primare. 3.3.2.4. ExistenŃă, apariŃie, dispariŃie:

● reflexive: a se ivi, a se rătăci (primare); a se absorbi, a se arăta, a se ascunde, a se caracteriza, a se contura, a se filtra, a se naşte, a se pierde, a se prăpădi, a se rarefia, a se rări33, a se regenera, a se stinge (derivate);

● nereflexive: a apărea, a deceda, a dispărea, a fi, a muri, a pieri, a reapărea, a recidiva, a răposa, a regresa, a renaşte, a stagna, a sucomba (primare).

Am considerat ca fiind esenŃială pentru delimitarea acestei subclase semantice informaŃia [existenŃă/apariŃie/dispariŃie fără control asupra procesului]. Şi pentru aceste verbe se pot formula observaŃii asemănătoare cu cele făcute pentru celelalte clase. Pentru unele verbe, comportamentul inacuzativ caracterizează numai situaŃia în care subiectul este nonuman, deci nonagentiv (primul exemplu de sub (a)). Dacă subiectul este uman, verbul este agentiv, deci inergativ (al doilea exemplu de sub (a)). Pot exista treceri între subclase, care pot fi asociate cu marca se. În exemplul (b) grupul direcŃional în pădure impune citirea „dispariŃie”, iar grupul prin pădure, care descrie o mişcare nedirecŃionată, determină comportamentul inergativ al verbului, care, în plus, are subiect agentiv.

(a) Boala recidivează; boală recidivată Criminalul recidivează; *criminal recidivat

(b) Ion se rătăceşte în pădure; copil rătăcit în pădure Ion rătăceşte prin pădure toată ziua; *copil rătăcit prin pădure toată ziua. Ca şi în cazul verbelor de mişcare, nici de această dată nu este valabilă observaŃia

formulată supra, 3.2.2.4. de Levin şi Rappaport Hovav (1995): pentru limba engleză, verbele din această subclasă nu acceptă alternanŃa cauzativă, însă în română multe dintre aceste verbe sunt derivate.

3.3.2.5. Emisie de sunete, de miros, de substanŃe: ● reflexive: a se prelinge (primar); a se aprinde34, a se descărca35, a se difuza, a se

infiltra, a se propaga, a se răspândi, a se revărsa, a se trânti (derivate); ● nereflexive: a asuda, a curge, a exploda, a izvorî, a transpira, a Ńâşni (primare);

a picura (derivat). Am considerat ca fiind esenŃială pentru această subclasă semantică de verbe informaŃia semantică [emisie involuntară de sunete, miros, substanŃe].

32 Folosirea adjectivală a participiului este însă posibilă pentru forma negativă: om nemers la şcoală, asociată, de obicei, cu citirea rezultativă. 33 Verbele a se rarefia şi a se rări sunt considerate ca denotând dispariŃia progresivă (Aerul se rarefiază în cameră; Cu cât te apropii de oraş, copacii de pe marginea oraşului se răresc). 34 Ca verb de emisie de lumină şi de căldură (Lumina sfântă se aprinde la Ierusalim). 35 Ca verb de emisie de lumină şi de sunet (Norii se descarcă).

Page 120: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

120

Verbele din această subclasă pot exprima, contextual, mişcarea direcŃionată. Primul exemplu din perechile de mai jos ilustrează valoarea semantică „emisie de...”, iar cel de al doilea, pe cea de „mişcare direcŃionată”: (a) Apa se infiltrează în pereŃii casei şi distruge tencuiala

Deşi inundaŃia s-a produs la etajul 5, apa se infiltrează până la parter (b) Râul se revarsă şi distruge culturile de pe mal Râul se revarsă până la şoseaua din apropiere. Deşi în engleză verbele din această clasă nu acceptă alternanŃa cauzativă (vezi supra, 3.2.2.5.), pentru română există perechi tranzitive pentru destul de multe verbe (pentru cele derivate).

3.3.2.6. Aspectuale: ● reflexive: a se declanşa, a se încheia, a se repeta, a se termina (derivate); ● reflexive/nereflexive: a (se) continua, a (se) porni, a (se) sfârşi (derivate); ● nereflexive: a conteni, a începe, a înceta (derivate). Verbele aspectuale se află într-o relaŃie semantică destul de strânsă cu unele verbe de configuraŃie spaŃială. Perechile de exemple de mai jos ilustrează posibilitatea unor verbe de a exprima atât configuraŃia spaŃială (primul exemplu din fiecare pereche), cât şi o informaŃie aspectuală (al doilea exemplu): (a) Drumul asfaltat se continuă cu o cărare ŞedinŃa (se) continuă până la miezul nopŃii (b) Drumul cu gropi se prelungeşte până la ieşirea din oraş ŞedinŃa se prelungeşte neaşteptat (c) Autostrada A2 se termină brusc Filmul se termină peste 10 minute (d) Autostrada începe la Bucureşti Ion începe să scrie un roman (e) Drumul se termină pe marginea apei Emisiunea se termină la ora 10. Clasificarea semantico-sintactică a verbelor inacuzative din limba română este compatibilă cu clasele semantice de verbe inacuzative identificate, pentru limba engleză, de Levin şi Rappaport (1995) − vezi supra, 3.2.2. −, la care am adăugat clasa verbelor aspectuale, aşa cum am menŃionat supra, 3.2.3. Lipsa unui inventar al verbelor inacuzative din limba engleză nu-mi permite comparaŃia unitate cu unitate a acestei clase de verbe din cele două limbi, însă faptul că a fost nevoie de o ajustare puŃin semnificativă a clasificării semantice propuse pentru engleză sugerează că nucleul semantic al inacuzativităŃii este universal. Ceea ce diferă de la o limbă la alta, aşa cum reiese din comparaŃia pe care am făcut-o cu situaŃia din limba engleză pentru fiecare subclasă, sunt proprietăŃile sintactice ale verbelor: participarea la alternanŃa cauzativă, acceptarea obiectului intern. Încadrarea unei unităŃi verbale într-o anumită clasă semantică nu este o operaŃie mecanică. În prezentarea claselor semantice, am urmărit să demonstrez că nu numai sensul verbului este important pentru ca un verb să fie inacuzativ (şi să fie încadrat într-o anumită clasă), ci şi alte proprietăŃi, cum sunt: caracterul uman vs nonuman/inanimat al subiectului; capacitatea de control a subiectului asupra acŃiunii denotate de verb; existenŃa unui grup

Page 121: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

121

locativ/direcŃional în enunŃ. În funcŃie de aceşti factori, am prezentat numeroase situaŃii care ilustrează trecerile între subclase semantice, o posibilitate sistematică constituind-o migrarea din clasa verbelor de schimbare de stare în cea a verbelor care descriu o configuraŃie spaŃială. Ideea mai generală care derivă din această prezentare este că inacuzativitatea este, în mare măsură, o trăsătură contextuală, sensul de dicŃionar al verbului fiind, în multe cazuri, insuficient pentru a caracteriza un verb ca fiind inacuzativ sau inergativ.

Recapitulare statistică:

refle

xiv/

ne

refle

xiv

prim

ar/

deriv

at

schi

mba

re

de s

tare

conf

igur

aŃie

sp

aŃia

miş

care

di

recŃ

iona

exis

tenŃ

ă,

apar

iŃie,

di

spar

iŃie

emis

ie d

e su

nete

, m

iros

,

aspe

ctua

le

p 8 3 0 2 1 0 14

refle

xive

d 239 53 18 13 8 4 335

349

p 18 10 12 13 6 0 59

nere

flexi

ve

d 27 6 4 0 1 3 41

100

p 5 0 0 0 0 0 5

refle

xive

/ ne

refle

xive

d 26 2 2 0 0 3 33

38

323 74 36 28 16 10 487 78

primare 409 derivate

4. TIPURI DE ABORDĂRI Analiza fenomenului inacuzativităŃii are o istorie de aproximativ patruzeci de ani. În

acest timp, evoluŃia cercetărilor în domeniu s-a suprapus peste evoluŃia teoriei lingvistice (mai ales a sintaxei şi a semanticii). De la Ipoteza Inacuzativă, formulată în cadrul gramaticii relaŃionale, la Generalizarea lui Burzio, legată de programul GB, şi apoi la numeroasele studii de gramatică generativă de orientare minimalistă şi de semantică formală, imaginea clasei de verbe inacuzative a căpătat din ce în ce mai multă consistenŃă, constituind obiectul de studiu a foarte multe orientări lingvistice. În această secŃiune, voi încerca să refac (parŃial) traseul studiilor despre inacuzativitate, subliniind atât aportul diverselor orientări la studiul acestei clase de verbe, cât şi aspectele legate de relaŃia dintre sintaxă, morfologie şi semantică, precum şi de diferenŃele şi asemănările dintre limbi, pe care studiul inacuzativelor le-a scos la iveală în beneficiul evoluŃiei teoriei lingvistice.

Froud (2006: 1631) inventariază şi ilustrează cu studii reprezentative abordările teoretice ale inacuzativităŃii: inacuzativele sunt rezultatul unor operaŃii lexicale (Reinhart 1996), procese morfologice (Pesetsky 1995), determinate în principal sintactic (Burzio 1986, Borer 2004) şi/sau legitimate semantic (Levin şi Rappaport Hovav 1995). Levin şi Rappaport Hovav (1995: 5), care aleg o cale de mijloc, prudentă şi fără atitudini radicale pentru studiul

Page 122: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

122

inacuzativelor, observă că există două tipuri de nepotriviri: abordarea sintactică a inacuzativelor neagă faptul că inacuzativitatea este predictibilă semantic, iar abordarea semantică neagă faptul că inacuzativitatea este codificată sintactic. De aceea, autoarele se întorc la ideea lui Perlmutter − inacuzativitatea este codată sintactic şi predictibilă semantic − şi formulează următoarea generalizare (Levin şi Rappaport Hovav 1995: 4): argumentul Agent este subiect în D-Structură, iar argumentul Pacient/Temă este obiect direct în D-Structură. Autoarele atrag atenŃia asupra faptului că realitatea lingvistică este mult mai complicată decât această generalizare, în bibliografie vorbindu-se despre nepotriviri legate de inacuzative (engl. unaccusative mismatches − L. Levin 198636). TradiŃia gramaticii relaŃionale, arată Alexiadou, Anagnostopoulou, Everaert (2004: 12), este urmată şi de Baker (1988) şi de Pesetsky (1995). Alegerea unui singur model de analiză pentru această clasă de verbe nu este profitabilă, pentru că o opŃiune teoretică unică ar presupune neglijarea unor aspecte importante pentru specificul clasei de verbe. De exemplu, Sorace (2004: 244) observă că modelele recente ale gramaticii generative nu mai includ aspecte esenŃiale ale Ipotezei Inacuzative, precum distincŃia dintre argument intern şi argument extern. Embick (2004a: 144) arată că abordările diverse au condus la existenŃa a două noŃiuni diferite de inacuzativitate: (a) structurală: v are un argument în specificator; (b) inacuzativ înseamnă intranzitiv nonagentiv (v este nonagentiv). Gradul de aplicare a acestor noŃiuni nu este acelaşi de la o limbă la alta − diferite fenomene pot fi sensibile la absenŃa argumentului extern sau la absenŃa trăsăturii agentive a verbului − sau de la o problemă la alta −, de exemplu, pasivul, reflexivul şi inacuzativul au aceeaşi morfologie şi aceeaşi sintaxă, au în comun absenŃa argumentului extern, dar sunt semantic diferite (Embick 2004a: 145), prin urmare, o tratare de tip structural a acestor fenomene n-ar fi profitabilă. Propunerile teoretice prezentate în această secŃiune, grupate în mod convenŃional în sintactice, semantice, „proiecŃioniste”, „(neo)construcŃioniste” şi cognitive, se întrepătrund adesea şi, în multe situaŃii, ideile circulă de la o teorie la alta. SecŃiunea se încheie cu o exemplificare a posibilităŃii de a studia clasa inacuzativelor din perspectiva achiziŃiei limbajului şi a deficienŃelor de limbaj. 4.1. Abordări sintactice

Perspectiva (exclusiv) sintactică apare la Rosen (1984, apud Levin şi Rappaport Hovav 1995: 5−7), care arată că verbele inacuzative au în comun o anumită configuraŃie sintactică, dar nu există o proprietate semantică pe care aceste verbe să o aibă în comun. Ideea că această clasă nu este unitară semantic este argumentată de Rosen prin faptul că verbe cu sensuri similare în diverse limbi pot fi clasificate diferit în privinŃa inacuzativităŃii (vezi supra, 3.2.2.1.).

Burzio (1986) este cel care a consacrat analiza sintactică a clasei predicatelor inacuzative. În abordarea sintactică, verbele inacuzative şi pasivul au proprietăŃi comune şi aceeaşi configuraŃie sintactică. Burzio (1986, apud Levin şi Rappaport Hovav 1995: 11) subliniază că este greu de găsit o proprietate semantică comună pentru inacuzative şi pasiv. Levin şi Rappaport Hovav (1995: 14−16) arată că posibilitatea unui verb de a apărea în configuraŃii sintactice inacuzative poate fi o condiŃie necesară, dar nu suficientă pentru ca un

36 L. Levin, Operations on Lexical Forms: Unaccusative Rules in Germanic Languages, teză de doctorat, MIT, Cambridge, Mass.

Page 123: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

123

verb să aibă anumite proprietăŃi. Autoarele atrag atenŃia asupra faptului că în abordarea sintactică se consideră că inacuzativitatea este un fenomen unic: toate verbele inacuzative, indiferent de clasa semantică, au anumite proprietăŃi sintactice comune: selecŃia unui argument intern, lipsa argumentului extern, incapacitatea de a atribui Cazul acuzativ. 4.1.1. Pornind de la Generalizarea lui Burzio

Generalizarea lui Burzio (1986: 178) −

Un verb care nu atribuie un rol tematic subiectului nu atribuie Caz (acuzativ) obiectului, şi invers − a constituit un punct de interes/de pornire în multe studii. Generalizarea a fost supusă unor reformulări şi unor ajustări, dar a fost şi contestată.

Belletti (1988) nuanŃează generalizarea formulată de Burzio. Folosind date din limba finlandeză, în care Cazurile au realizări morfologice specifice − obiectul marcat cu acuzativ are citire definită, iar obiectul marcat cu partitiv are citire nedefinită −, autoarea ajunge la concluzia că, în această limbă, Cazul partitiv este inerent (atribuit de un cap lexical odată cu rolul tematic grupului nominal pe care îl guvernează, la nivelul S-Structurii), iar Cazul acuzativ este structural (atribuit tot la nivelul S-Structurii, dar nu împreună cu rolul tematic). Această observaŃie permite rafinarea definiŃiei verbelor inacuzative:

Un verb este inacuzativ dacă îi lipseşte capacitatea de a atribui Cazul acuzativ structural.

Belletti (1988: 6) adaugă că şi verbele cu morfologie pasivă pot fi considerate

inacuzative în acelaşi sens ca şi inacuzativele lexicale − le lipseşte capacitatea de a atribui acuzativ structural. În finlandeză, verbele pasive păstrează capacitatea de atribui partitivul, de unde rezultă că atribuirea unui Caz inerent nu e suspendată de morfologia pasivă. Prin urmare, Generalizarea lui Burzio e valabilă numai pentru verbele care atribuie Caz structural, nu şi pentru cele care atribuie Caz inerent. Grimshaw (1987: 253) observă că teoriile formulate de Burzio şi de Belletti oferă explicaŃii diferite pentru deplasarea obiectului în poziŃia subiectului: Burzio (1986) explică deplasarea prin teoria Cazului, iar la Belletti (1988) explicaŃia constă în proprietăŃile cazuale ale inacuzativelor. Woolford (1993) arată că există o regulă responsabilă de efectele atribuite Generalizării lui Burzio şi de faptul că verbele nu pot atribui acuzativ structural obiectului lor, o regulă universală a teoriei Cazului, blocarea Cazului acuzativ (engl. Accusative Case Blocking). Blocarea Cazului acuzativ: Nicio rădăcină verbală nu poate atribui Caz acuzativ structural celui mai înalt argument nemarcat din structura sa argumentală.

Această regulă blochează rădăcinile verbale să atribuie Caz structural celui mai înalt

argument din punct de vedere tematic, care, altfel, ar fi putut primi Caz structural. Woolford (1993) e de acord cu Burzio în privinŃa faptului că acelaşi mecanism este responsabil de absenŃa Cazului acuzativ din structurile pasive şi din cele cu verbe inacuzative. Ipoteza lui Burzio, conform căreia inacuzativele şi pasivele nu pot atribui Caz structural este prea puternică, dar poate fi reformulată astfel: nu pot atribui Caz structural subiectului, dar pot atribui celui de al doilea argument NP. Regula propusă de Woolford explică diferenŃa dintre pasivele simetrice (ambele obiecte se pot pasiviza − norvegiană, suedeză) şi pasivele

Page 124: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

124

asimetrice (numai un obiect se poate pasiviza), legate de verbe ditranzitive. În germană şi în latină există pasive impersonale intranzitive (morfemul pasiv nu absoarbe cazul), dar nu există pasive impersonale tranzitive: din cauza Blocării Cazului acuzativ; inacuzativele funcŃionează ca pasivele asimetrice. Regula este o alegere parametrică. Analizând raportul dintre relaŃiile tematice şi Caz, Reinhart (1996: 47) ajunge la concluzia că acuzativul este o marcă de valenŃă care arată că verbul ia două argumente sintactice. OperaŃia de saturare (vezi infra, 5.3.3.2.) care se aplică în cazul pasivului nu poate afecta Cazul acuzativ în Lexicon: saturarea nu elimină un rol, verbul rămânând cu două locuri. Rolul tematic extern a devenit o variabilă legată (nerealizată sintactic). Reinhart (1996: 48), urmându-l pe Chomsky (1981), susŃine că pasivul absoarbe Cazul acuzativ, şi nu absoarbe rolul tematic extern, aşa cum au susŃinut Baker, Johnson şi Roberts (1989)37. Toate limbile trebuie să marcheze cumva morfologia pasivă. Reinhart (1996: 49) arată că, spre deosebire de saturare, reducerea „reduce” valenŃele verbului. Toate operaŃiile lexicale au efect unic: imposibilitatea verificării Cazului de către DP. În limbile analizate de autoare, Cazul relevant este întotdeauna acuzativul. Reinhart (1996: 49) aplică Generalizarea lui Burzio la operaŃiile lexicale: Dacă o operaŃie lexicală se aplică unui verb cu două locuri, un Caz (acuzativul) trebuie eliminat.

Autoarea (Reinhart 1996: 50) observă că engleza nu păstrează nicio urmă a acuzativului originar, nici în structura reflexivă (Lucie washed ‘Lucie s-a spălat’), nici în cea inacuzativă (Lucie rolled ‘Lucie a alunecat’).

4.1.2. Categorii funcŃionale responsabile de atribuirea/verificarea Cazului acuzativ Multe dintre definiŃiile date clasei verbelor ergative/inacuzative conŃin informaŃia că

acestea sunt inapte de a atribui Cazul acuzativ. În continuare, voi prezenta câteva dintre opiniile asupra categoriilor funcŃionale responsabile de atribuirea/verificarea Cazului acuzativ, categorii care au o istorie a lor şi diverse denumiri (v, Voice, Agr, Asp, G, AG etc.), ca şi tipurile de analize propuse pentru clasa inacuzativelor. Alexiadou, Anagnostopoulou, Everaert (2004: 13) arată că odată cu introducerea teoriei scindării proiecŃiei VP − VP-shell (Larson 198838) −, rolurile tematice nu mai sunt obligate să apară într-o poziŃie unică, iar asimetria subiect−obiect nu mai este exprimată ca o asimetrie specificator−complement. Dacă la începutul anilor ’80 se considera că unicul argument al verbelor inacuzative este generat în D-Structură ca obiect, adică în interiorul proiecŃiei VP, şi deplasat într-o poziŃie tematică, în IP, adică poziŃia în care este generat subiectul inergativelor, în studiile cele mai recente se consideră că şi pentru inacuzative, şi pentru inergative, unicul argument este generat în domeniul VP şi se deplasează în domeniul funcŃional. Alexiadou, Anagnostopoulou, Everaert (2004: 14) subliniază, de asemenea, că în studiile cele mai recente s-a pierdut distincŃia dintre specificator şi complement; diferenŃa structurală dintre subiectul inergativelor şi subiectul inacuzativelor a fost exprimată prin postularea unei asimetrii în privinŃa categoriei semifuncŃionale v/Voice: subiectul inergativelor este introdus printr-un centru semifuncŃional v, pe când argumentul inacuzativelor aparŃine verbului lexical. Acest tip de reprezentare redeschide calea prin care sintaxa reflectă în mod direct descompunerea lexicală.

37 M. Baker, J. Johnson, I. Roberts, „Passive Arguments Raised”, Linguistic Inquiry, 20, p. 219−251. 38 R. Larson, „On the Double Object Construction”, Linguistic Inquiry, 19, p. 335−391.

Page 125: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

125

Chomsky (1995: 173 − cap. 3, publicat iniŃial în 1993) propune următoarea structură a propoziŃiei, în care nu există v, şi în care nodul responsabil de atribuirea Cazului este Agr: CP 3 Spec C’ 3 C AgrSP 3 Spec AgrS’ 3 AgrS TP 3 T AgrOP 3 Spec AgrO’ 3 AgrO VP

Chomsky (1995 [1993]: 174−175) arată că Agr este o colecŃie de trăsături φ (gen, număr, persoană). Autorul adoptă ipoteza subiectului intern, arătând că S se deplasează în Spec,AgrS, iar O se deplasează în Spec,AgrO. Acordul apare fără Caz, iar Cazul, fără acord. Chomsky (1995: 176) arată că AgrS e activ în limbile acuzative, iar AgrO e activ în limbile ergative.

În aceeaşi linie, Borer (1994: 27−28) arată că, în intrările lexicale ale verbelor, argumentele nu sunt specificate ca interne sau externe (nu există ierarhizare) şi nu sunt specificate tematic. Atribuirea funcŃiilor gramaticale urmează o ierarhie de deplasare a argumentelor în poziŃia Spec a unei categorii funcŃionale (vezi infra, 4.4.1.). Borer susŃine că acuzativul este atribuit în poziŃia de specificator al categoriei funcŃionale Aspect (Spec,AspP − nod aspectual rezervat măsurării evenimentului, echivalent structural cu AgrO), iar nominativul, în poziŃia de specificator al categoriei Timp. Atribuirea nominativului e obligatorie, pe când cea a acuzativului e facultativă. Categoria Aspect e proiectată numai pentru inacuzative, nu şi pentru inergative, însă, odată proiectată, aceasta trebuie saturată. O abordare similară aparŃine lui Pesetsky (1995: 124, 155), care susŃine că un verb nu poate atribui cazul obiectiv pentru două DP: primul obiect este marcat cazual de către V, iar al doilea, de către un element nul, G. Acest element apare în cazul verbelor cu dublu obiect şi al celor care acceptă alternanŃa cauzativ/incoativ. Statutul categoriei G este asemănător celui al unei prepoziŃii: aşa cum to ‘la’ introduce argumentul łintă în structurile cu dublu obiect, G introduce argumentul Temă. G a fost interpretat şi ca un predicat (fie cap al unei propoziŃii reduse sau încastrate în verbul principal − VP-shell −, fie urmă a verbului principal). În capitolul 4, Chomsky (1995: 315−316) propune o interpretare diferită de cea anterioară: dacă un verb are mai multe argumente interne, trebuie să postulăm o scindare a VP de tip larsonian. ConfiguraŃia v−VP exprimă rolul cauzativ sau agentiv al argumentului extern. Dacă inergativele sunt tranzitive „ascunse”, aşa cum sugerează Hale şi Keyser (vezi infra, 4.3.1.), atunci numai inacuzativele care nu au Agent sunt structuri simple de tip VP. Chomsky (1995: 316) arată că rolul extern este o proprietate a configuraŃiei v−VP şi un specificator care poartă acest rol este o parte necesară a configuraŃiei. Prin definiŃie, un verb tranzitiv atribuie un rol tematic extern. În spiritul acestei analize, nu e nevoie de o proiecŃie AgrP, situată între v şi complementul său, VP.

Page 126: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

126

Chomsky (1995: 352) propune următoarea configuraŃie:

vmax 3 Subiect v’ 3 v VP 3 V Obiect

Bennis (2004: 86) explică astfel schimbarea de opŃiune a lui Chomsky: proiecŃia AgrO a fost introdusă în PM pentru a se crea o poziŃie specială în care să se atribuie Caz obiectului; dacă se acceptă că v atribuie acuzativul, nu mai e nevoie de proiecŃia AgrO.

Van de Visser (2006: 73, 75) subliniază diferenŃele de concepŃie dintre cele două capitole: în Chomsky (1995 [1993] − cap. 3), obiectul direct este generat împreună cu marca de acuzativ, iar în Chomsky (1995 − cap. 4), v are o trăsătură de Caz care are aceeaşi valoare cu cea a obiectului (acuzativ), deci numai obiectul o poate verifica, de aceea, se deplasează în Spec,vP. Deplasarea obiectului este similară celei a subiectului, care se deplasează pentru a verifica trăsăturile φ şi Cazul nominativ. Cazul acuzativ nu este atribuit, pentru că trăsătura de Caz este deja prezentă în nume atunci când acesta intră în derivarea sintactică. Van de Visser (2006: 33, 36) observă că, dacă la Chomsky (1995 [1993]) cazul verificat de I finit (nominativul) este diferit de cel verificat de I nonfinit (cazul nul, care apare numai la elementul PRO), Chomsky (2000, 2001) tratează diferit Cazul şi acordul: şi v, şi T au trăsături neinterpretabile. Wechsler (2005) arată că micul v a fost adoptat de mulŃi, dar şi criticat de: Krifka (1999)39, Horvath şi Siloni (2002)40, Kiparsky (1997)41. Folli şi Harley (2007: 197) subliniază că micul v a fost introdus masiv în anii ’90, în studii aparŃinând lui Hale şi Keyser (1993), Kratzer (1993)42, Chomsky (1995), devenind curentă ideea că argumentele externe nu sunt proiectate ca adevărate argumente ale verbului, ci sunt argumente ale unei proiecŃii verbale uşoare, care domină domeniul VP.

Alexiadou (2001: 16) rezumă proprietăŃile proiecŃiei v (redefinite succesiv în scurta istorie a conceptului), aşa cum apare la Kratzer (1994)43, Chomsky (1995), Harley (1995), Marantz (1997)44, Arad (1999)45: 39 M. Krifka, „Manner in Dative Alternation”, în: S. Bird, A. Carnie, J. D. Haugen, P. Norquest (eds.), Proceedings of the West Coast Conference on Formal Linguistics, 18, Somerville, Massachusetts, Cascadilla Press, p. 260−271. 40 J. Horvath, T. Siloni, „Against the Little-v Hypothesis”, Rivista di Grammatica Generativa, 27, p. 107−122. 41 P. Kiparski, „Remarks on Denominal Verbs”, în: A. Alsina, J. Bresnan, P. Sells (eds.), Complex Predicates, Stanford, CSLI Publications, p. 473−499. 42 Angelica Kratzer, The Event Argument and the Semantics of Voice, ms., University at Massachussets at Amherst. 43 A. Kratzer, The Event Argument and the Semantics of Voice, ms., University of Massachusetts at Amherst; în teoria acestei autoare, argumentul extern nu este un argument al verbului, ci este introdus de un centru separat, Voice (apud Alexiadou şi Anagnostopoulou 2004: 119). 44 A. Marantz, „No Escape from Syntax: Don’t Try Morphological Analysis in the Privacy of Your Own Lexicon”, în: A. Dimitriadis, L. Siegel et al. (eds.), University of Pennsylvania Working Papers in Linguistics, 4, 2, Proceedings of the 21st Annual Penn Linguistics Colloquium, p. 201−225. 45 M. Arad, „On the Nature of v: Evidence from Object Experiencer Verbs”, comunicare la Colocviul GLOW 22, Berlin.

Page 127: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

127

(a) locul agentivităŃii: v conŃine trăsături relevante pentru legitimarea şi interpretarea argumentelor externe;

(b) conŃine trăsături legate de eventivitate; (c) poartă trăsături de Caz pentru obiect; (d) există două tipuri de v: unul care introduce argumente externe şi celălalt care nu

introduce argumente externe. Alexiadou (2001: 17) observă că primele două proprietăŃi sunt legate de conŃinutul

semantic al v, iar celelalte două sunt proprietăŃi, de tranzitivitate. Există centre verbale care au conŃinutul semantic al lui v, dar nu şi proprietăŃile de tranzitivitate − de exemplu, pasivul the book was read ‘cartea a fost citită’ are interpretare eventivă, dar nu are proprietăŃi de tranzitivitate. Asemănarea dintre structura tranzitivă şi cea intranzitivă constă în faptul că ambele denotă evenimente, iar deosebirea, în faptul că numai în cea tranzitivă evenimentul e dus la capăt de o cauză externă. Alexiadou şi Anagnostopoulou (2004: 119), reluând trăsăturile categoriei v, remarcă faptul că din (a) şi (c) rezultă Generalizarea lui Burzio. Autoarele arată că, în această abordare, diferenŃa dintre tranzitive, pasive, reflexive şi inacuzative este determinată de specificarea trăsăturilor categoriei v şi de prezenŃa/absenŃa argumentului extern.

Folli şi Harley (2007: 197) susŃin că, în analiza cauzativelor afixale, Agentul adăugat al verbelor cauzative apare ca rezultat al adăugării unui vP suplimentar. Morfologia cauzală ar reprezenta rezultatul (engl. spell-out) acestui vP suplimentar. Autorii (Folli şi Harley 2007: 207) preiau de la Hale şi Keyser (1993, 200246) ideea că v care selectează argumentul extern este diferit, în funcŃie de construcŃie − un verb inergativ ca run este parafrazat ca „do a run”, iar un verb de schimbare de stare ca open, „make/cause open”; aceste diferenŃe de glosare reflectă primitive structurale diferite ale v:

(a) vFACE = introduce argumentul extern; cere ca subiectul să fie Agent, nu doar Cauză, şi nu impune restricŃii complementului său, care poate fi un nominal sau o propoziŃie redusă;

(b) vCAUZĂ = nu impune restricŃii de agentivitate argumentului extern, dar impune restricŃii complementului, care trebuie să fie o propoziŃie redusă;

(c) vDEVENI = specific inacuzativelor, nu are argument extern; selectează un complement de tip propoziŃie redusă.

Bennis (2004: 84) arată că teoria scindării proiecŃiei VP oferă explicaŃii privind natura ergativităŃii sintactice şi structura verbelor psihologice. Autorul (Bennis 2004: 85) susŃine că natura rolurilor tematice este esenŃial configuraŃională. PrezenŃa categoriei v explică noŃiunile agentivitate şi cauzativitate, iar Spec,v este poziŃia argumentelor Agent şi Cauză. Lexiconul nu specifică prezenŃa sau natura argumentului extern. Descompunerea verbului lexical în partea de activitate/cauzativitate şi nucleul semantic elimină argumentul extern din reprezentarea lexicală. Inacuzativitatea se exprimă deci structural, prin absenŃa proiecŃiei v, şi nu prin absenŃa argumentului extern. Bennis (2004: 86) ajunge deci la o concluzie aproape general acceptată, aceea că proiecŃiile inacuzative sunt proiecŃii VP, iar cele inergative, vP. PrezenŃa argumentului extern depinde de prezenŃa proiecŃiei v şi invers. Pentru a face distincŃia între inergative şi inacuzative în termeni structurali, nu trebuie să asociem proiecŃia v cu un anumit sens, pentru că, după cum a arătat Kratzer (1994), v poate fi static sau dinamic. În termenii lui Burzio, absenŃa argumentului extern este corelată cu absenŃa Cazului acuzativ. v are un rol nu numai în prezenŃa argumentului extern, dar şi în atribuirea Cazului acuzativ. AbsenŃa categoriei v are două consecinŃe: nu există argument extern şi nu există Caz acuzativ.

46 K. Hale, S. Keyser, Prolegomenon to a Theory of Argument Structure, Cambridge, Mass., MIT Press.

Page 128: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

128

Bennis (2004: 86−87) ajunge la următoarea reinterpretare a Generalizării lui Burzio: (a) dacă nu există argument extern, nu există Caz acuzativ (structural) care să fie atribuit; (b) dacă nu este disponibil Cazul acuzativ (structural), nu va fi generat argumentul extern.

Astfel, autorul (Bennis 2004: 87) îşi propune să demonstreze că Generalizarea lui Burzio este, în parte, greşită: e adevărat că dacă există un argument extern, va fi generat un v, dar nu că dacă e generat un v trebuie să existe un argument extern. vP poate apărea şi fără argument extern, în următoarele configuraŃii: VP fără proiecŃia v − ergativitate simplă; proiecŃia v fără argument extern − ergativitate complexă; (c) proiecŃia v cu argument extern. Bennis (2004: 88) ajunge la concluzia că Generalizarea lui Burzio nu e validă teoretic, iar inacuzativ este un concept lipsit de sens. PrezenŃa sau absenŃa argumentului extern este legată (indirect) numai de teoria Cazului. În locul acestui concept, Bennis propune distincŃia ergativitate simplă vs complexă. Kratzer (1993), Pylkkänen (2002)47, apud Franchetto (2007), au propus ca micul v să fie divizat în două centre: unul este responsabil de semantica eventivă şi de categoria rădăcinii (v), celălalt introduce argumentul extern (Voice). Ideea este preluată de Collins (2005: 96, apud Roberts 2007b), care propune disocierea proprietăŃilor de tranzitivitate ale v: (a) activ: v atribuie rol tematic extern; v verifică Cazul acuzativ; (b) pasiv: v atribuie rol tematic extern; Voice (lexicalizată ca by ‘de (către)’) verifică acuzativ. Roberts (2007b) sugerează o soluŃie alternativă: Voice, centrul fazei interne a propoziŃiei (engl. internal clausal phase), are trăsături φ neinterpretabile care sunt realizate prin Cazul acuzativ. În propoziŃiile active, acestea sunt moştenite de v*, iar în structurile pasive sunt ascunse de Voice.

Faza (engl. phase) este un domeniu sintactic teoretizat pentru prima dată de Chomsky (1998). O propoziŃie conŃine două faze, CP şi vP. De obicei, deplasarea unui constituent în afara unei faze este permisă numai dacă acel constituent s-a deplasat mai întâi la limita (engl. edge) stângă a fazei. Această regulă este redată sub forma CondiŃiei de Impenetrabilitate a Fazei (engl. Phase Impenetrability Condition), care constituie un subiect intens dezbătut în literatura generativă actuală. În concepŃia iniŃială, constituie faze numai vP proiectat de verbele tranzitive şi de cele inergative, pe când vP proiectat de pasive şi de inacuzative nu reprezintă o fază.

Wechsler (2005) arată că analiza de tip micul v are atât aspecte pozitive (există o sursă gramaticală generalizată pentru agentivitate şi pentru cauzalitate, în afară de sensul lexical inerent al anumitor verbe; nivelul la care acŃionează agentivitatea opŃională este structura argumentală, nu structura propoziŃiei), cât şi aspecte negative (legătura cu creşterea valenŃei sau cu selecŃia şi atribuirea/verificarea rolurilor tematice).

Pentru a explica diferenŃa dintre tiparul pasiv şi cel inacuzativ, Embick (2004a: 140) introduce în teoria scindării proiecŃiei VP trăsătura semantică AG, care are proprietăŃile propuse de Kratzer. v conŃine trăsături interpretabile şi neinterpretabile. Ca şi în cazul tranzitivelor, în cazul pasivului, v conŃine trăsătura AG, responsabilă de interpretarea agentivă. În cazul pasivului, argumentul extern DP şi trăsăturile de Caz sunt absente. Inacuzativele nu au trăsătura AG, deci nu sunt interpretate agentiv.

47 Liina Pylkkänen, Introducing Arguments, teză de doctorat, MIT.

Page 129: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

129

Tranzitive Pasive vP 3 DP v 3 v √ P g 4 AG √ DP Caz

v

3 v √ P

g 4 AG √ DP

Bowers (2002: 183) arată că există o categorie funcŃională Tr(anzitivitate)48,

localizată între v/Pr(edicaŃie) şi V, care este universal prezentă în propoziŃiile tranzitive (active, pasive, medii, impersonale). ProiecŃia Tr poate conŃine un element de verificare (engl. probe) cu trăsături φ (de obicei) şi atribuie Cazul acuzativ. Spre deosebire de v/Pr, Tr nu atribuie rol tematic în poziŃia sa de specificator.

FuncŃiile categoriei „verb uşor” (reprezentat ca v sau Pr − o categorie funcŃională reprezentând o generalizare a v −) sunt împărŃite, în sistemul propus de Bowers, între v/Pr şi Tr. În limba engleză, Tr nu are realizare fonetică, dar există limbi care au morfeme speciale pentru marcarea tranzitivităŃii. Sistemul propus de Bowers (2002) are legătură cu Ipoteza scindării proiecŃiei v, însă autorul atrage atenŃia asupra faptului că Tr nu poate fi redus nici la un set de trăsături φ, pentru că nu este obligatoriu ca Tr să aibă un set de trăsături asociate, nici la proiecŃia Agr, responsabilă de verificarea Cazului acuzativ şi de acordul obiectului (proiecŃia AgrO a fost eliminată din PM − Chomsky 1995).

Bowers (2002: 185−187) propune o tipologie universală a verbelor: (a) verbele tranzitive au un argument extern în Pr, care selectează un TrP PrP

3 DP Pr’ 3

Pr TrP 3

Tr VP 3

V DP (b) verbele inergative au un argument extern în Pr, care selectează un VP PrP

3 DP Pr’ 3

Pr VP 3

V (PP) 48 Categoria Tr este preluată de la C. Collins, 1997, Local Economy, Cambridge, Cambridge University Press şi adaptată.

Page 130: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

130

(c) verbele inacuzative nu au un argument extern în Pr; Pr selectează un VP PrP

3 Pr VP 3

V DP (d) tranzitivele impersonale au TrP, dar nu au argument extern; Tr selectează un VP PrP

3 Pr TrP 3

Tr VP 3

V DP Bowers (2002: 186−187) arată, pe de o parte, că sistemul propus explică diferenŃa

dintre tranzitivele impersonale (The fish made (my) sister to fell nauseous ‘Peştele a făcut-o pe sora mea să-i fie greaŃă’) şi inacuzative, clase de verbe care nu erau diferenŃiate în Teoria Standard, iar, pe de altă parte, că existenŃa tranzitivelor impersonale fără argument extern demonstrează că tranzitivitatea trebuie separată de agentivitate.

Bowers (2002: 210−211) arată că există o legătură fundamentală între tranzitivitate şi pasivizare. Aparenta absorbŃie a Cazului acuzativ din structurile pasive englezeşti este determinată de faptul că Tr poate fi realizat prin trăsături φ sau prin morfemul pasiv -en, dar nu prin amândouă deodată. Dacă Tr se realizează prin trăsături φ, obiectul primeşte Cazul acuzativ şi se deplasează în Spec, Tr. Dacă Tr se realizează prin morfemul -en, obiectul primeşte Cazul nominativ de la T, după ce a trecut prin Spec,Tr. În această interpretare nu este nevoie să se stipuleze că argumentul extern a fost suprimat sau absorbit. Un verb tranzitiv are proiecŃia Tr indiferent dacă este la forma activă sau pasivă.

Faptul că în ucraineană există forme pasive în care obiectul are cazul acuzativ este folosit de Bowers (2002: 212) ca argument pentru ideea că absenŃa Acuzativului nu se corelează cu absenŃa formei pasive. Formele verbale pasive sunt, în profunzime, tot tranzitive, şi deci sunt distincte structural de inacuzative. Posibilitatea de pasivizare nu este determinată de Cazul acuzativ în sine, ci de tranzitivitate. Bowers (2002: 214) susŃine că existenŃa pasivelor inergative demonstrează că proprietatea de tranzitivitate este independentă de prezenŃa argumentului extern.

Concluzia autorului este că tranzitivitatea are un conŃinut ireductibil, asemănător ca statut cu predicaŃia, categorie sintactică centrală a limbilor naturale. PredicaŃia şi tranzitivitatea sunt noŃiuni esenŃial relaŃionale, cu observaŃia că prima este obligatorie, iar cea de-a doua, facultativă. 4.2. Abordări semantice În această secŃiune, voi prezenta două aspecte legate de interpretarea semantică a verbelor inacuzative: pe de o parte, rolurile tematice (şi ierarhiile în care se înscriu acestea) pe

Page 131: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

131

care le atribuie un verb şi relevanŃa acestora pentru verbele inacuzative (pentru rolul pe care îl atribuie subiectului) şi, pe de altă parte, alte tipuri de modele propuse pentru analiza sensului (lexical al) inacuzativelor, apărute mai ales ca o reacŃie critică la listele de roluri. 4.2.1. Liste de roluri tematice Punctul de reper în orice discuŃie despre rolurile tematice îl reprezintă teoria fillmoriană (Fillmore 196849 şi alte lucrări ulterioare), care a oferit o reprezentare lexico-semantică simplă a predicatelor, concepută sub forma unui set de cazuri sau roluri semantice/tematice (engl. case frame, semantic role list). Componentele unei liste de roluri semantice reprezintă un set predeterminat de elemente care identifică argumentele în funcŃie de relaŃia semantică pe care o au cu verbul. Într-un anumit sens, folosirea rolurilor semantice este analogă cu folosirea trăsăturilor în fonologie (Levin şi Rappaport Hovav 2005: 35). Cazurile fillmoriene sunt primitive semantice, universale, înnăscute, ce derivă din felul cum fiinŃa umană conceptualizează propria existenŃă, referitor la structura evenimentului şi la funcŃiile participanŃilor la eveniment; cazurile sunt definite independent de sensul lexical al verbului căruia îi sunt asociate (Stan 2005: 173). Teoria propusă de Fillmore a fost anticipată de studii anterioare50, dintre care cel mai des invocat este Gruber (1965)51. Stan (2005: 175) subliniază că inventarul alcătuit de Fillmore (1968) a suferit diverse modificări, propuse de autorul însuşi sau de alŃi cercetători. Din inventarul rolurilor sunt importante pentru clasa inacuzativelor mai ales Pacientul şi Tema (rezultate din redefinirea Obiectivului52 din inventarul general al cazurilor − Stan 2005: 175 −), atribuirea acestor roluri subiectului fiind considerată ca una dintre caracteristicile esenŃiale ale verbelor inacuzative. Din lista de roluri mai fac parte: Factitiv/Rezultativ, Experimentator, Loc/Localizare, Sursă, łintă, Parcursul mişcării, Cauza(l), Beneficiar (Stan 2005: 176). În bibliografie, au fost formulate diverse definiŃii ale rolurilor Temă şi Pacient (am considerat că subiectul (argument unic) care poartă rolul Temă sau Pacient este un indiciu decisiv pentru considerarea unui verb ca fiind inacuzativ − vezi supra, 3.1.).

● Stan (2005: 175−176) arată că Pacientul este rolul entităŃii care suferă acŃiunea, al obiectului unei schimbări de stare: (kill John ‘a-l omorî pe John’). Tema, în sens restrâns, este rolul obiectului unei localizări sau al unei schimbări de localizare (I cannot move this stone ‘Nu pot mişca această piatră’); în sens larg, Tema este rolul obiectului implicat în orice tip de schimbare, inclusiv într-o schimbare de stare (Pacient), dar şi rolul obiectului percepŃiei (Susie saw this monster ‘Susie a văzut acest monstru’), acesta din urmă fiind uneori interpretat ca un rol tematic distinct. Autoarea (Stan 2005: 223−224) subliniază că rolurile tematice Pacient şi Temă au mai puŃine trăsături specifice (definitorii) decât celelalte roluri; sunt asociate unor actanŃi foarte diferiŃi sub aspectul participării la eveniment/stare: Pacientul/Tema corespunde atât entităŃii afectate de diverse procese şi acŃiuni, cât şi „obiectului” predicatelor esive, obiectului posesiei etc.; tipurile de Pacient/Temă diferă în funcŃie de tipul predicatului semantic la care se raportează; sunt considerate prototipice Pacientul şi Tema care transferă „energia dezvoltată” în acŃiune, sursa energiei fiind Agentul (pentru verbele agentive) şi

49 C. Fillmore, „The Case for Case”, în: E. Bach, R. T. Harms, editors, Universals in Linguistic Theory, New York, Holt, Rinehart, and Winston, 1−88. 50 Stan (2005: 171) arată că termenii Agent şi Pacient sunt vechi: gramaticii modişti au utilizat lat. agens cu referire la subiect (nominativ), iar lat. patiens, cu referire la obiect (acuzativ); distincŃia derivă din vechea opoziŃie stabilită de greci între „activitate” şi „pasivitate”. 51 J. S. Gruber, Studies in Lexical Relations, teză de doctorat, MIT, Cambridge, MA. 52 La Fillmore Obiectivul apare şi sub numele de Ergativ (Pană Dindelegan 1972a: 56, nota 1).

Page 132: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

132

Pacientul afectat sau Tema afectată de energia dezvoltată în proces (pentru verbele nonagentive ergative).

● Manoliu-Manea (1993: 74) defineşte Pacientul ca participantul afectat, „fiind într-o stare” sau „suferind, trecând printr-o schimbare a stării” şi subliniază că este rolul prototipic al obiectului direct în acuzativ. Cornilescu (2006: 137) atrage atenŃia asupra faptului că nu există corespondenŃe sistematice între roluri şi cazurile morfologice sau între roluri şi funcŃiile sintactice. ● Haegeman (1994: 49) arată că Pacientul este persoana sau lucrul care suportă acŃiunea exprimată de predicat, iar Tema este persoana sau lucrul supus unei mişcări în urma acŃiunii exprimate de predicat. Autoarea atrage atenŃia că, pentru unii autori, conceptul de Temă încorporează accepŃia restrânsă atât a Temei, cât şi a Pacientului, fiind considerată entitatea afectată de acŃiune sau starea exprimată de predicat.

● Palmer (2007 [1994]: 8) consideră că Agentul şi Pacientul sunt cele mai importante roluri pentru tipologie (dar contează şi Locativul şi Instrumentalul), aflându-se la baza distincŃiei tranzitiv/intranzitiv şi sunt importante şi pentru delimitarea ergativ/acuzativ. Palmer (2007 [1994]: 22) adaugă că toate limbile fac distincŃia între Agent şi Pacient. ● Avram (2003: 170) subliniază că Pacientul suferă o schimbare de stare sau de localizare şi nu are control asupra activităŃii denotate de verb.

● Levin şi Rappaport Hovav (2005: 14, 17) arată că Tema este rolul entităŃii a cărei mişcare, localizare, stare sau schimbare de stare este specificată de verb (Gruber 1965, Jackendoff 197253). Autoarele menŃionează că, de obicei, rolurile Temă şi Pacient sunt asociate cu argumente realizate ca obiect direct. Unii cercetători consideră aceste roluri ca fiind interşanjabile şi nu fac distincŃie între ele. AlŃi cercetători definesc Pacientul (în legătură cu tranzitivitatea) ca fiind entitatea afectată într-un eveniment, adică entitatea care îşi schimbă starea. Tema se referă la entitatea care se mişcă într-un eveniment de tip mişcare sau la entitatea localizată într-un eveniment de tip localizare; în sens larg, Tema este entitatea care îşi schimbă starea într-un eveniment de tip schimbare de stare. În fine, în alte cercetări, Tema este entitatea care îşi schimbă starea, iar Pacientul este entitatea afectată. ● Cornilescu (2006: 135−136) defineşte Agentul ca fiind participantul tipic [+ Animat], iniŃiatorul sau autorul acŃiunii, cu sau fără intenŃie, capabil de voinŃă, responsabilitate. Tema, în sens strict, apare numai cu verbele de mişcare sau de localizare, concrete sau abstracte. Termenul Temă a fost introdus de Gruber 1965 pentru a descrie mişcarea şi localizarea în limba engleză; după aceea, Tema a devenit „ceea ce nu e altceva”, la care se adaugă obiectul unei percepŃii, iar Pacientul, entitatea care suportă o schimbare de stare.

Pentru definirea acestor roluri în gramatica cognitivă, vezi infra, 4.5. Am adoptat şi am folosit în această lucrare conceptele de Pacient şi Temă în sens restrâns: Pacientul este rolul entităŃii supuse unei schimbări de stare, iar Tema, obiectul unei localizări sau al unei schimbări de localizare. În relaŃie cu subclasele semantice de verbe inacuzative, am considerat că subiectul Pacient apare în cazul verbelor de schimbare de stare, al verbelor de emisie involuntară de substanŃe şi al verbelor aspectuale, iar subiectul Temă − în cazul verbelor de configuraŃie spaŃială, de mişcare direcŃionată, de existenŃă, apariŃie şi dispariŃie.

4.2.2. Ierarhii S-a constatat existenŃa anumitor regularităŃi în privinŃa realizării rolurilor tematice, pe

baza cărora au fost formulate anumite generalizări, sub forma unor ierarhii. Problema ierarhiilor este discutată de Levin şi Rappaport Hovav (2005: 154, 156, 158, 159). Autoarele

53 R. S. Jackendoff, Semantic Interpretation in Generative Grammar, Cambridge, MA, MIT Press.

Page 133: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

133

arată că ierarhiile sunt folosite pentru diverse domenii: realizare a argumentelor, topică nemarcată, acord, marcare inversă, marcare cazuală. Pentru realizarea argumentelor nu pot fi ignorate interacŃiunile dintre argumente, deci ierarhiile sunt dependente de context: opŃiunile pentru realizarea sintactică a unui argument nu sunt determinate numai de lista de roluri, ci şi de rolurile purtate de celelalte argumente: un Pacient nu poate fi subiect în prezenŃa unui Agent, Instrument sau ForŃă naturală; Pacientul poate fi subiect numai dacă este singurul argument al unui verb sau când celelalte argumente au roluri mai joase în ierarhie. Există diferenŃe în înŃelegerea noŃiunii de proeminenŃă şi a relevanŃei ei pentru realizarea argumentelor. Ierarhiile trebuie considerate cu rezervă, pentru că o ierarhie nu este un construct universal şi nu poate capta toate generalizările. Cel mai frecvent citate în bibliografie sunt cele două ierarhii propuse de Jane Grimshaw.

În modelul lui Grimshaw (1990), structura argumentală este o reprezentare structurală a relaŃiei de proeminenŃă dintre argumente; relaŃia de proeminenŃă este determinată de proprietăŃile tematice şi aspectuale ale predicatului; nivelul rolurilor tematice nu este prezent în structura argumentală; conceptul de argument extern poate fi explicat în termenii de proeminenŃă în structura argumentală: argumentul cel mai proeminent în cele două dimensiuni, tematică şi aspectuală; un argument este intern sau extern în funcŃie de relaŃiile cu celelalte argumente; argumentele gramaticale sunt diferite de participanŃii semantici. În teoria proeminenŃei, argumentul extern (noŃiune relevantă pentru a-structură) nu este echivalent cu subiectul (noŃiune configuraŃională). Structura argumentală şi proprietăŃile de marcare tematică variază în funcŃie de categoriile sintactice: numele (cu excepŃia nominalizărilor) nu pot atribui rol tematic decât prin intermediul prepoziŃiei; numele nu iau argumente „nude”; structura argumentală a numelor şi a verbelor pasive este diferită de cea a numelor active; în cazul nominalizării şi al pasivizării, argumentul extern este suprimat; poziŃiile suprimate nu pot fi satisfăcute de argumente sintactice. Pentru detalii, vezi şi Stan (2005, cap. 10), Cornilescu (2006: 157−174).

Grimshaw (1990: 7) mărturiseşte că a fost inspirată de Jackendoff (1972: 43), care

sugerase existenŃa unei ierarhii tematice. De altfel, Jackendoff (1990)54 propune o reprezentare semantică lexicală pe două dimensiuni: tematică şi de acŃiune, considerând că un argument poate primi câte un rol aparŃinând ambelor dimensiuni (vezi şi infra, 4.2.3.).

Pentru Grimshaw, ierarhia este un principiu de organizare a structurii argumentale. Autoarea propune două ierarhii, tematică şi aspectuală/cauzală.

(Agent (Experimentator (łintă/Sursă/Locativ (Temă)))) Ierarhia tematică

Grimshaw (1990: 8) Conform ierarhiei tematice, argumentul cel mai proeminent tematic în structura

argumentală este cel mai proeminent sintactic, adică este subiect.

(Cauză (alte roluri (...))) Ierarhia aspectuală/cauzală

Grimshaw (1990: 24)

54 R. S. Jackendoff, Semantic Structures, Cambridge, MA, MIT Press, apud Levin şi Rappaport Hovav (2005: 47).

Page 134: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

134

În legătură cu ierarhia aspectuală, Grimshaw (1990: 26) afirmă că fiecare verb are asociată o structură evenimenŃială, cu două subpărŃi aspectuale: activitate şi stare. Argumentul Cauză este asociat întotdeauna cu primul subeveniment, care este legat cauzal de al doilea subeveniment. Un argument care participă la primul subeveniment este mai proeminent decât unul care participă la al doilea subeveniment. Conform ierarhiei aspectuale, cel mai proeminent argument din punct de vedere aspectual este realizat ca subiect.

Grimshaw (1990: 33) defineşte argumentul extern55 ca fiind argumentul cel mai proeminent în cele două dimensiuni. Argumentul extern este ultimul care primeşte rol tematic. Verbele (cauzative psihologice) ca frighten ‘a speria, a înspăimânta’ nu au argument extern: argumentul cel mai proeminent tematic este Experimentatorul, iar argumentul cel mai proeminent aspectual este Cauza. În aceeaşi situaŃie sunt şi verbele inacuzative, care nu au argument extern: nu există un argument care să fie cel mai proeminent în cele două dimensiuni (Grimshaw 1990: 35). Un verb inacuzativ nu are argument extern pentru că Tema nu contează pentru postura de cel mai proeminent argument, chiar dacă este singurul competitor (Grimshaw 1990: 39). Agentul este întotdeauna subiect şi argument extern (Grimshaw 1990: 43)56. Grimshaw (1990: 44) arată că rolurile tematice se situează la nivelul lexico-conceptual şi nu sunt proiectate în reprezentarea gramaticală. În concepŃia autoarei (Grimshaw 1990: 44), operaŃiile lexicale nu pot schimba statutul de argument intern/extern, de aceea, noŃiunile de externalizare şi de internalizare folosite de Williams (1981)57 trebuie reinterpretate. 4.2.3. Critici şi alternative Teoriile referitoare la listele de roluri tematice au primit şi critici. Arad (1996) − vezi infra, 4.4. − adoptă o concepŃie bidirecŃională a interfeŃei, considerând că atât Sintaxa, cât şi Lexiconul constrâng asocierea interpretărilor posibile cu poziŃii structurale şi aduce argumente în favoarea ideii că rolurile tematice nu sunt potrivite pentru a media între Lexicon şi Sintaxă: (a) rolurile tematice sunt entităŃi interne ale teoriei, nu reprezintă manifestări independente în Lexicon sau în Sintaxă; (b) rolurile tematice sunt nelimitate şi nefalsificabile (nu se poate demonstra că există sau că nu există); (c) cel puŃin o parte a teoriei tematice are a face cu restricŃiile selecŃionale, care nu fac parte din gramatică. Levin şi Rappaport Hovav (2005: 43) sunt de părere că o listă de roluri nu are putere explicativă, neexistând constrângeri în privinŃa numărului rolurilor. Autoarele (Levin şi Rappaport Hovav 2005: 45−46) arată că ideea că rolurile semantice sunt neanalizabile a fost respinsă în unele studii, rolurile fiind definite în termenii unui mic set de trăsături semantice, după modelul trăsăturilor distinctive din fonologie: Rozwadowska (198858, 198959), Reinhart (1996, 2000, 2001, 2002) − vezi infra, 5.3.3.2. Cele două abordări au motivaŃii diferite: Rozwadowska urmăreşte relaŃia dintre structura argumentală şi morfologia derivaŃională, iar Reinhart, explicarea posibilităŃilor de exprimare a argumentelor unui verb (în special a verbelor psihologice) şi tiparele cauzativizării (lexicale). Şi acest tip de abordare este discutabil: chiar dacă numărul de trăsături e mic, numărul combinaŃiilor de trăsături

55 La Marantz (1984, apud Grimshaw 1990: 35), argumentul extern nu este inclus în structura argumentală. 56 Ca majoritatea generalizărilor referitoare la rolurile tematice, şi aceasta este prea „tare”, fiind contrazisă de situaŃia din limbile ergative. 57 E. Williams, „Argument Structure and Morphology”, Linguistic Review, 1, p. 81−114. 58 B. Rozwadowska, „Thematic Restrictions on Derived Nominals”, în: W. Wilkins (ed.), Syntax and Semantics, 21, Thematic Relations, San Diego, CA, Academic Press, p. 147−165. 59 B. Rozwadowska, „Are Thematic Relations Discrete?”, în: R. Corrigan, F. Eckman şi M. Noonan (eds.), Linguistic Categorization, Amsterdam, John Benjamins, p. 115−130.

Page 135: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

135

atestate e mai mic decât numărul combinaŃiilor posibile; există deci o discrepanŃă între rolurile posibile şi cele existente.

AlŃi cercetători − arată Levin şi Rappaport Hovav (2005: 47) − renunŃă la ideea că un argument trebuie să primească un singur rol, idee legitimată ulterior de PM. La Culicover şi Wilkins (1984)60 există două seturi de roluri, iar atribuirea a două roluri unui argument este posibilă numai dacă cele două roluri fac parte din seturi diferite: (a) roluri extensionale/perceptuale, atribuite argumentelor unui verb prin raportare la evenimente din lumea reală pe care le descriu: Sursă, łintă, Locativ, Temă; (b) roluri intensionale/de acŃiune, care categorizează obiecte în funcŃie de statutul participanŃilor la acŃiune; rolurile intensionale se bazează pe teoriile naturale ale acŃiunilor umane: Agent, Pacient, Instrument, Beneficiar. Levin şi Rappaport Hovav (2005: 48) resping ideea că aceste roluri tematice sunt neanalizabile, dar păstrează ideea că sunt potrivite pentru reprezentarea semantică lexicală şi, chiar dacă sunt analizabile, sunt definite printr-un set de proprietăŃi necesare şi suficiente.

Alte soluŃii − sintetizate de Levin şi Rappaport Hovav (2005: 51−52) − sunt (A) rolurile semantice generalizate61 (engl. Generalized Semantic Roles − Van Valin 1990) şi (B) descompunerea predicatelor.

(A) În abordările de tipul rolurilor semantice generalizate există, de obicei, două roluri, unul asociat cu subiectul, celălalt, cu obiectul. La Primus (1999)62 apare şi al treilea rol, corespunzător primului obiect din construcŃia cu dublu obiect. Există două abordări de acest tip: (a) teoria protorolurilor formulată de lingvistul Dowty (1991)63, asemănătoare cu cea a lui Schlesinger (1995)64; (b) gramatica rolurilor şi a referinŃei/macroroluri − Van Valin (1990, 199365), Foley şi Van Valin (1984)66, Van Valin şi LaPolla (1997)67. (a) Protoroluri. Levin şi Rappaport Hovav (2005: 52−58) arată că la Dowty (1991) există două roluri semantice generalizate prototipice, Protorolul Agent şi Protorolul Pacient. Punctul de pornire pentru această teorie îl reprezintă faptul că argumentele sunt asociate cu presupoziŃii lexicale, impuse de verb. Rolurile semantice reprezintă nume pentru elementele presupoziŃionale recurente impuse de grupuri de predicate unuia dintre argumente, deci sunt proprietăŃi de rangul al doilea, proprietăŃi ale predicatelor.

● Protorolul Agent are următoarele caracteristici: este implicat voluntar în eveniment sau în stare; are facultatea de a simŃi; cauzează un eveniment sau o schimbare de stare altui participant; se află în mişcare faŃă de un alt participant; există independent de evenimentul denotat de verb.

60 P. Culicover, W. Wilkins, Locality in Linguistic Theory, New York, Academic Press. 61 Croft (1998) − W. Croft, „Event Structure and Argument Linking”, în: M. Butt, W. Geuder (eds.), The Projection of Arguments: Lexical and Syntactic Constraints, Stanford, CA, CSLI Publications, p. 21−63 − vorbeşte despre superroluri, apud Levin şi Rappaport Hovav (2005: 52). 62 B. Primus, Case and Thematic Roles: Ergative, Accusative and Active, Tübingen, Niemeyer. 63 D. Dowty, „Thematic Proto-Roles and Argument Selection”, Language, 67, 3, p. 547−619. 64 I. M. Schlesinger, Cognitive Space and Linguistic Case: Semantic and Syntactic Categories in English, Cambridge, Cambridge University Press. 65 R. D. van Valin, Jr., „A Synopsis of Role and Reference Grammar”, în: R. D. van Valin, Jr. (ed.), Advances in Role and Reference Grammar, Amsterdam, John Benjamins, p. 1−164. 66 W. A. Foley, R. D. van Valin, Jr., Functional Syntax and Universal Grammar, Cambridge, Cambridge University Press. 67 R. D. van Valin, Jr., R. J. LaPolla, Syntax: Structure, Meaning and Function, Cambridge, Cambridge University Press.

Page 136: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

136

● Protorolul Pacient: suportă o schimbare de stare; este temă incrementală68; este afectat (cauzal) de un alt participant; e staŃionar (faŃă de mişcarea altui participant); (nu există independent de eveniment)69.

Dowty (1991) formulează principiul selecŃiei argumentelor: pentru un verb dat, argumentul cu cel mai mare număr de presupoziŃii/caracteristici pentru Protorolul Agent este realizat ca subiect, iar argumentul cu cel mai mare număr de presupoziŃii pentru Protorolul Pacient este realizat ca obiect. Acest tip de abordare explică de ce argumentele care îndeplinesc toate criteriile de agentivitate sunt întotdeauna, în toate limbile, exprimate ca subiecte în propoziŃiile nonpasive70. Dowty arată că aceste reguli nu reprezintă un pas al derivării, ci sunt constrângeri: un verb poate lexicaliza sau poate determina o pereche de tipuri de argumente şi de relaŃii gramaticale, care însă trebuie să fie conforme cu constrângerile definite de regulile de selecŃie a subiectului şi a obiectului. Deşi Dowty este interesat în primul rând de verbele tranzitive, oferă sugestii şi pentru aplicarea teoriei sale la verbele inacuzative (Dowty 1991: 605−613): orice verb cu un argument trebuie să aibă un subiect; verbele inacuzative şi cele inergative nu se analizează diferit din punct de vedere sintactic − verbele inergative au un argument cu presupoziŃia dominantă a Protorolului Agent, iar verbele inacuzative au un argument cu presupoziŃia dominantă a Protorolului Pacient; repercusiunile morfosintactice asociate cu distincŃia inacuzativ/inergativ sunt rezultatul unor gramaticalizări ale presupoziŃiilor Protorolului Agent sau Pacient.

Levin şi Rappaport Hovav (2005: 60) arată că una dintre limitele teoriei lui Dowty este aceea că propune o soluŃie parŃială pentru realizarea argumentelor, ocupându-se numai de verbele tranzitive şi de regulile care stabilesc care argument e Agent şi care e Pacient.

(b) Macroroluri. În cadrul gramaticii rolurilor şi a referinŃei, Van Valin şi LaPolla (1997) definesc macrorolurile ca fiind grupări de argumente care sunt tratate la fel în gramatică. Există două macroroluri: Actor şi Suferitor (engl. Undergoer). În acest tip de gramatică, se postulează un nivel intermediar de atribuire a rolurilor − atribuirea macrorolurilor. Macrorolurile sunt diferite de protorolurile lui Dowty nu în privinŃa concepŃiei semantice, ci a funcŃiei pe care o au în gramatică − macrorolurile sunt noŃiuni mai mult sintactice decât semantice, iar cele două macroroluri corespund noŃiunilor tradiŃionale de subiect şi obiect (Levin şi Rappaport Hovav 2005: 65).

(B) Descompunerea predicatului (Levin şi Rappaport Hovav 2005: 69−72) este o reprezentare a sensului, formulată cu ajutorul unuia sau al mai multor predicate primitive, alese să reprezinte componentele de sens recurente pentru anumite clase de verbe. De exemplu, predicatul primitiv Cauză este elementul comun în descompunerea cauzativelor lexicale la autori precum Jackendoff (studiile citate), Van Valin şi LaPolla (1997), Croft (studiile citate). Metoda a fost folosită în semantica generativă şi a fost introdusă în structura logică a propoziŃiei (Dowty 1979 şi alŃii ulterior) pentru a explica interacŃiunea dintre tipul de eveniment şi operatorii de timp/advebialele temporale. Recent, elemente ale descompunerii predicatelor s-au întors în structura sintactică, conform teoriei scindării proiecŃiei VP (engl. VP-shell). Regulile de realizare a argumentelor pot fi formulate în termeni de geometrie a

68 Tema incrementală constituie un adaos al predicatului (verbului), de obicei în structuri idiomatice sau locuŃionale. 69 Levin şi Rappaport Hovav (2005: 60) notează că, la Dowty, cauza are prioritate faŃă de mişcare în stabilirea distincŃiei dintre Agent şi Pacient; mişcarea este o implicatură a Protorolului Agent numai dacă aceasta nu are o cauză. Tenny (1994), apud Levin şi Rappaport Hovav (2005: 63), este de părere că seturile de implicaturi pentru protorolurile Agent şi Pacient sunt un accident. 70 Această observaŃie este prea „tare”, iar principiul selecŃiei argumentelor nu se poate aplica limbilor ergative, în măsura în care noŃiunea de subiect este relevantă pentru acestea (vezi Capitolul 2, 4.1.2.).

Page 137: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

137

descompunerii predicatelor; Agentul este prima poziŃie argumentală a predicatului Cauză. Primele discuŃii despre structura evenimentului s-au concentrat asupra predicatelor primitive care definesc spaŃiul structurilor posibilului eveniment. Pentru verbele de schimbare de stare utilizate cauzativ, predicatul se descompune în Cauză şi Schimbare. Aceste verbe diferă din punctul de vedere al stării specifice. Sensurile unui verb sunt reprezentate prin predicate primitive şi un element idiosincratic al sensului (o constantă, root, în terminologia lui Pesetsky 1995). O rădăcină poate apărea în structura evenimentului ca modificator al predicatului. Pentru verbele de mişcare ca walk ‘a merge’, run ‘a alerga’, skip ‘a sări’, jog ‘a se mişca încet, a mărşălui, a face jogging’, diferite prin modul în care are loc mişcarea, modul este un modificator; clasa verbelor cauzative de schimbare de stare este o clasă semantică relevantă din punct de vedere gramatical pentru că aceste verbe au proprietăŃi gramaticale comune.

4.3. Abordări „proiecŃioniste”

În teoriile proiecŃioniste, intrările lexicale sunt proiectate în poziŃii sintactice conform unor principii universale de realizare a argumentelor (engl. linking), care leagă anumite argumente de anumite poziŃii sintactice. Inacuzativitatea şi inergativitatea sunt proprietăŃi lexicale ale verbului (reprezentări lexico-semantice diferite), iar regulile de realizare a argumentelor sunt specifice fiecărei limbi (Sorace 2004: 245). Levin şi Rappaport Hovav (2005: 18, 190) descriu astfel abordarea proiecŃionistă: un verb are o intrare lexicală structurată, care determină proiecŃia argumentelor sale; contextul sintactic al unui verb este derivat direct din sensul verbului. De multe ori, fiecare opŃiune de realizare argumentală este însoŃită de un sens diferit. În concepŃia celor două autoare, alternanŃele argumentale sunt produsul polisemiei verbale: un verb care are mai multe sensuri este de aşteptat să aibă realizare argumentală multiplă. În continuare, voi ilustra acest tip de abordare cu două studii: Hale şi Keyser (1993) şi Levin şi Rappaport Hovav (1995) − vezi şi Stan (2005, cap. 10).

4.3.1. Hale şi Keyser (1993: 54) arată că verbele inergative − pe care le consideră adevăratele intranzitive − sunt cea mai simplă clasă de verbe denominale derivate prin încorporare (laugh ‘a râde’, sneeze ‘a strănuta’, neigh ‘a necheza’, dance ‘a dansa’, calve ‘a cheli’71). Structura lexicală a unui verb inergativ ca laugh implică încorporarea într-un V abstract a centrului nominal N (al unui complement NP al V, sub guvernare). Încorporarea subiectului extern proiecŃiei VP ar viola ECP (Hale şi Keyser 1993: 60). Autorii susŃin că verbele inergative au o structură lexicală iniŃială de tip tranzitiv, relaŃia dintre tranzitivele simple şi cele cu încorporare explicând alternanŃa lexicală. Verbele inergative denominale şi verbele de localizare implică încorporarea în derivare. Procesul de încorporare este un proces lexical de natură sintactică, afectând structura argumentală a itemilor lexicali. Verbe de tipul clear ‘a curăŃa’, thinn ‘a subŃia, a rări’, narrows ‘a micşora’ sunt derivate prin deplasarea centrului (engl. head-movement), încorporând un adjectiv. Hale şi Keyser (1993: 75−76) arată că inergativele nu au subiect în reprezentarea lexicală, însă în cazul verbelor de schimbare de stare sau de localizare, apariŃia subiectului este forŃată de predicaŃie. Autorii (Hale şi Keyser 1993: 81) atrag atenŃia asupra faptului că subiectul verbelor tranzitive şi inergative este extern, legarea de verb făcându-se prin intermediul predicaŃiei. Rolul Agent este o funcŃie a predicaŃiei. Pentru detalii, vezi Stan (2005: 188−191).

71 Acest exemplu ilustrează, o dată în plus, că verbe cu acelaşi sens pot avea comportament sintactic diferit de la o limbă la alta: engl. calve este inergativ, pe când rom. a cheli este inacuzativ.

Page 138: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

138

4.3.2. Levin şi Rappaport Hovav (1995: 16) definesc inacuzativitatea ca fiind o proprietate sintactică, chiar dacă e predictibilă semantic. Complexitatea fenomenului inacuzativităŃii poate fi explicată la interfaŃa dintre semantica lexicală şi sintaxă. Autoarele consideră că pentru studiul inacuzativităŃii este necesară cunoaşterea limbii pentru care se analizează fenomenul inacuzativităŃii, dincolo de gramatici şi de dicŃionare. Teoria formulată de cele două autoare conŃine reguli de realizare argumentală (engl. linking).

Regula de realizare argumentală a schimbării de stare: (a) Un NP care se referă la o entitate care suportă o schimbare de stare în eventualitatea descrisă de VP trebuie să fie guvernat de centrul VP; (b) Un NP care se referă la o entitate care suportă o schimbare de stare în eventualitatea descrisă de VP trebuie să fie obiect direct al VP (Levin şi Rappaport Hovav 1995: 51).

Această regulă explică de ce verbele de schimbare de stare sunt inacuzative.

1. Regula de realizare argumentală a cauzei imediate: Argumentul unui verb care denotă cauza imediată a eventualităŃii descrise de acel verb este argumentul extern (Levin şi Rappaport Hovav 1995: 135).

Această regulă se aplică verbelor cu cauză internă şi cu cauză externă, tranzitive şi

intranzitive. Verbele intranzitive cu cauză internă sunt tipic inergative, unicul lor argument fiind cauza imediată. O clasă largă de verbe intranzitive sunt agentive (agentivitatea este subsumată cauzei interne). Conform acestei reguli, verbe ca: cough ‘a tuşi’, shiver ‘a se sfărâma’, sleep ‘a dormi’, snore ‘a hârâi’, tremble ‘a tremura’, yawn ‘a căsca’ au cauză internă şi sunt inergative (Levin şi Rappaport Hovav 1995: 137).

2. Regula de realizare argumentală a schimbării direcŃionate: Argumentul unui verb care corespunde entităŃii care suportă o schimbare direcŃionată descrisă de verb este argument direct intern al acestui verb (Levin şi Rappaport Hovav 1995: 146).

Conform acestei reguli, verbe de schimbare de stare ca break ‘a (se) rupe’ sunt inacuzative când iau un singur argument, adică atunci când cauza nu e specificată. Regula se aplică şi verbelor de mişcare (direcŃionată).

3. Regula de realizare argumentală a existenŃei: Argumentul unui verb a cărui existenŃă este asertată sau negată este argumentul intern direct al acestui verb (Levin şi Rappaport Hovav 1995: 153).

Această regulă funcŃionează pentru clasa verbelor care denotă existenŃa şi apariŃia/dispariŃia.

4. Regula de realizare „default”: Argumentul unui verb care nu cade sub incidenŃa niciuneia dintre celelalte reguli de realizare argumentală este argumentul direct intern al acelui verb (Levin şi Rappaport Hovav 1995: 154).

Page 139: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

139

Autoarele adaugă că un verb va lua un argument intern înainte de a lua unul extern. Organizarea ierarhică a structurii argumentale reflectă ordinea compoziŃiei semantice a verbului şi a argumentelor sale. Ultima regulă se aplică subclasei verbelor de mişcare care descriu modul de mişcare. Teoria propusă de Levin şi Rappaport Hovav (1995) a fost şi criticată. De exemplu, Reinhart (1996: 21, 26−28) aduce obiecŃii analizei propuse de cele două autoare: distincŃia conform căreia anumite verbe inacuzative nu sunt derivate de la un verb tranzitiv, iar altele sunt, nu este fondată; autoarele au acceptat ideea lui Chierchia (1989) şi a lui Reinhart (1991) − conform cărora procesul de formare a verbelor inacuzative presupune detranzitivizare −, dar au ajustat-o în sensul potrivit pentru teoria lor (atunci când există o variantă tranzitivă, aceasta e de bază, însă despre verbele care nu se potrivesc cu definiŃia lor semantică afirmă că sunt listate ca inacuzative în Lexicon). Reinhart subliniază că, la fel ca în cazul abordării aspectuale, termenii centrali − cauzare internă şi cauzare externă − nu se referă la verb, ci la eventualităŃile pe care acesta le denotă. Conform teoriei formulate de Levin şi Rappaport Hovav, există două tipuri de verbe inacuzative − derivate şi de bază −, argumentul lor fiind existenŃa unei clase universale de verbe care nu au variantă tranzitivă. Reinhart (1996: 30) le reproşează celor două autoare faptul că nu explică de ce inacuzativele şi reflexivele, care au o istorie derivativă atât de diferită, au aceeaşi morfologie.

Şi Sorace (2004: 246−248) consideră că regulile formulate de Levin şi Rappaport Hovav (1995) sunt prea laxe. Modelul proiecŃionist nu poate explica variaŃiile fără a presupune existenŃa unor intrări lexicale duble şi a unor reguli care schimbă clasa de bază a unui verb. În plus, modelul propus de Levin şi Rappaport Hovav nu explică ce clase sunt uniforme şi ce clase variază.

4.4. Abordări „(neo)construcŃioniste”

Teoriile construcŃioniste oferă alternativă la teoriile proiecŃioniste, lexicale, care postulează reguli de realizare a argumentelor (engl. linking). Două sunt caracteristicile esenŃiale ale acestor teorii, potrivit lui Sorace (2004: 249): (a) inacuzativitatea şi inergativitatea sunt considerate ca fiind proprietăŃi ale predicatelor manifestate la nivelul propoziŃiei, şi nu proprietăŃi lexicale ale verbelor; (b) există o legătură strânsă între interpretarea aspectuală şi configuraŃia sintactică a predicatelor inacuzative şi inergative. Legendre şi Sorace (2003: 190) subliniază că, potrivit construcŃioniştilor, verbul ca intrare lexicală nu conŃine informaŃia dacă argumentele lui sunt interne sau externe. Levin şi Rappaport Hovav (2005: 191) identifică două clase de abordări construcŃioniste:

(a) tradiŃionale: Goldberg (1995)72, Jackendoff (1997)73 etc. susŃin că alternanŃele argumentale apar când un verb este compatibil cu mai mult de o construcŃie (ditranzitive, mişcare cauzată, rezultativ); nu există o separare între Lexicon şi Sintaxă;

(b) neoconstrucŃioniste: Arad (1998), Borer (1994, 199874), Hoekstra (1992)75 etc. folosesc reprezentări sintactice mai elaborate, asociate cu interpretări semantice specifice; sensul construcŃiei este codat direct în sintaxă şi este derivat compoziŃional din sensul verbului.

72 A. E. Goldberg, Constructions: A Construction Grammar Approach to Argument Structure, Chicago, University of Chicago Press. 73 R. Jackendoff, „Twistin’ the Night Away”, Language, 73, p. 534−559.

Page 140: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

140

SusŃinătorii acestor teorii consideră că nu există reguli care să influenŃeze comportamentul variabil al verbelor. Intrarea lexicală a unui verb înregistrează numai sensul principal, şi acest sens principal se combină cu sensuri bazate pe eveniment, care sunt asociate cu o structură sintactică particulară; polisemia verbală şi intrările lexicale multiple sunt astfel eliminate (Levin şi Rappaport Hovav 2005: 190). Sensul rezidă în contextul sintactic; sensul unui verb este un construct al evenimentului, nu evenimentul în sine (Levin şi Rappaport Hovav 2005: 18−19).

Multe dintre teoriile de tip construcŃionist folosesc noŃiunea de telicitate. Krifka (1998)76 observă că telicitatea este o proprietate a descrierii evenimentului, nu a evenimentului în sine. Verbele lexicalizează proprietăŃi ale întâmplărilor din realitate, iar evenimentele sunt întâmplări ale căror proprietăŃi sunt lexicalizate de către verb. Anumite întâmplări sunt construite ca evenimente în diferite feluri, în funcŃie de limbă: engl. blush (proces) şi it. arrosire (schimbare de stare) redau aceeaşi întâmplare folosind descrieri diferite. Levin şi Rappaport Hovav (1995: 167−168) pornesc de la observaŃia că abordarea aspectuală foloseşte noŃiunile agentivitate, telicitate, stativitate şi demonstrează avantajul de a subsuma agentivitatea cauzei interne şi de a înlocui telicitatea cu schimbarea direcŃionată. Cele două autoare susŃin că telicitatea şi agentivitatea nu sunt suficiente pentru a determina clasele de verbe intranzitive, iar stativitatea nu e relevantă pentru clasificare.

4.4.1. Borer (1994: 20) susŃine ipoteza conform căreia verbele inacuzative sunt aspectual telice, perfective, nonagentive, iar verbele inergative sunt atelice, agentive. Verbele sunt specificate în Lexicon pentru a proiecta anumite argumente; de exemplu, it. corere ‘a alerga’ poate avea comportament inacuzativ (situaŃie în care selectează auxiliarul essere ‘a fi’) sau inergativ (când selectează auxiliarul avere ‘a avea’). ExistenŃa verbelor cu un comportament sintactic oscilant este o dovadă a faptului că distincŃia inacuzativ/inergativ nu e sintactică, ci aspectual-semantică, adică nu este impusă de informaŃia din intrarea lexicală, ci de proprietăŃile predicatului: predicatul agentiv, atelic, este inergativ, iar predicatul nonagentiv, telic, este inacuzativ. Argumentul unic al inacuzativelor şi cel al inergativelor nu se deosebesc sintactic. Borer (1994: 23) arată că proprietăŃile sintactice sunt consecinŃa proprietăŃilor aspectuale. Autoarea aduce în discuŃie verbele de mişcare inergative, în cazul cărora prezenŃa unui grup prepoziŃional adjunct delimitează evenimentul şi induce interpretarea telică, asociată comportamentului inacuzativ77. Borer (2004: 290), reluând idei prezente în studii personale anterioare, arată că argumentelor le este asociată o interpretare în specificatorii unor noduri reprezentând structura evenimentului. Structura evenimentului nu este determinată de proprietăŃile vocabularului, ci de inserarea opŃională a unor centre funcŃionale cu anumite valori semantice. Itemii lexicali sunt consideraŃi ca fiind modificatori ai structurii evenimentului. Modelul propus de Borer (2004: 293−294) este următorul:

74 H. Borer, „The morphology-syntax interface”, în: A. Spencer, A. Zwicky (eds.), Morphology, Londra, Basil Blackwell, p. 151−190. 75 T. Hoekstra, „Aspect and Theta Theory”, în: I. M. Roca (ed.), Thematic Structure: Its Role in Grammar, Berlin, Foris, p. 145−174. 76 M. Krikka, „The Origins of Telicity”, în: S. Rothstein (ed.), Events and Grammar, Kluwer, Dordrecht, p. 197−235, apud Levin şi Rappaport Hovav (2005: 19). 77 Este vorba despre exemple de tipul Ion aleargă în fiecare dimineaŃă (agentiv, atelic, inergativ) vs Ion aleargă până la poştă (telic, inacuzativ).

Page 141: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

141

(a) Tranzitiv, telic [EP DP1 [TP DP1 [ASPQ DP2 [VP V]]]] (in two hours/*for two hours)

nom ac (b) Tranzitiv, atelic [EP DP1 [TP DP1 [FP DP2 [VP V]]]] (*in two hours/for two hours)

nom partitiv (c) Intranzitiv, telic [EP DP1 [TP DP1 [ASPQ DP1 [VP V]]]] (in two hours/*for two hours)

nom (d) Intranzitiv atelic [EP DP1 [TP DP1 [VP V]]] (*in two hours/for two hours)

nom

În aceste reprezentări schematice, EP reprezintă nodul eventiv (nonstativ), AspQ este nodul cantitativ care induce telicitatea, iar DP din Spec,AspQ este interpretat ca fiind subiectul unei schimbări cuantificabile; acest DP e necesar pentru existenŃa telicităŃii. AspQ poate să verifice Cazul acuzativ al DP aflat în specificatorul lui. Borer (2004: 294, nota 9) atrage atenŃia că AspQ corespunde structural, dar nu şi ca interpretare, proiecŃiei AspE de la Borer (1994).

Sorace (2004: 249−250) comentează această teorie. În concepŃia lui Hagit Borer, intrările lexicale sunt „nude”, conŃinând liste de argumente neordonate. Sensul lexical principal al verbului serveşte ca modificator, nu ca un element ce determină proprietăŃile structurale. Inacuzativitatea şi inergativitatea sunt constelaŃii de fenomene derivate din capacitatea verbului de a apărea în anumite configuraŃii sintactice, care determină interpretarea aspectuală. O citire telică este derivată din prezenŃa unui argument în poziŃia de specificator al unei proiecŃii funcŃionale aspectuale. O citire de tip activitate este derivată din apariŃia verbului în poziŃia Spec,AspP. Intrarea verbală nu conŃine informaŃii despre prezenŃa unui argument intern sau extern. Orice verb poate intra în mai multe configuraŃii sintactice, deci poate primi mai multe interpretări aspectuale. Sorace (2004: 250) apreciază că această abordare oferă flexibilitate în realizarea sintactică a argumentelor, dar şi supragenerare, problema variaŃiei fiind neconstrânsă.

4.4.2. Arad (1996) adoptă o teorie restrictivă a interfeŃei Lexicon−Sintaxă, considerând că numai o mică parte din informaŃia lexicală este disponibilă la interfaŃă. Autoarea o urmează pe Borer (1994), prima care a arătat că interpretarea semantică (aspectuală) este atribuită în poziŃia de specificator al proiecŃiilor aspectuale, nu în interiorul VP. În teoria propusă, informaŃia aspectuală disponibilă la interfaŃă reprezintă o constrângere asupra asocierii verbului cu structurile sintactice.

Există deci o corelaŃie între proprietăŃile lexicale ale predicatelor şi structurile sintactice în care acestea apar. De asemenea, există o corelaŃie puternică între sens şi structură, corelaŃie care poate explica rapiditatea achiziŃiei limbajului. Natura acestei corelaŃii este diferită de la o teorie la alta. Arad optează pentru abordarea bazată pe predicate (nu pe intrările lexicale) şi pe structura evenimentului (nu pe rolurile tematice).

Autoarea îl urmează pe Tenny (1992: 2)78, care a formulat ipoteza interfeŃei aspectuale (engl. Aspectual Interface Hypothesis), conform căreia legătura dintre structura tematică şi structura sintactică argumentală este guvernată de proprietăŃi aspectuale. O structură aspectuală universală, asociată cu argumentul intern (direct), extern şi oblic din 78 C. Tenny, „The Aspectual Interface Hypothesis”, în: I. Sag, A. Szabolsci (eds.), Lexical Matters, Stanford, Center for the Study of Language and Information, p. 1−28.

Page 142: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

142

structura sintactică, impune constrângeri tipului de participanŃi la eveniment care pot ocupa aceste poziŃii. Numai partea aspectuală a structurii tematice este vizibilă în sintaxă. ProprietăŃile aspectuale sunt un bun mediator între Lexicon şi Sintaxă.

În teoria lui Tenny, argumentul care măsoară evenimentul descris de verb este argumentul care suportă o schimbare de stare sau o mişcare, care serveşte ca o scară pe care evenimentul poate fi văzut în derulare. Argumentul care măsoară evenimentul este o noŃiune aspectuală: un eveniment care are un „măsurător” este neapărat limitat în timp, deci telic. Evenimentul se termină atunci când are loc schimbarea de stare sau un alt tip de schimbare la care este supus „măsurătorul”:

John moved the lawn − schimbare graduală

‘John a tuns gazonul’ John killed Bill − schimbare nongraduală ‘John l-a omorât pe Bill’.

Adverbele temporale pot determina limitarea evenimentului (work for two hours ‘a munci timp de două ore’). Argumentele sunt generate în poziŃia de specificator al unei proiecŃii aspectuale, unde li se atribuie o interpretare aspectuală:

(a) AspEM este primul nod aspectual, rezervat măsurării evenimentului, unde e atribuit Cazul acuzativ; acest nod este specificat [+ EM]; argumentul generat în specificatorul acestei proiecŃii este interpretat ca fiind măsura evenimentului descris de verb; existenŃa măsurii conduce la interpretarea telică; „Tema” este asociată cu poziŃia de specificator al AspEM; Tema are şi alte proprietăŃi: stativitate faŃă de un alt participant, imposibilitatea de a exista independent de eveniment;

(b) AspOR este al doilea nod aspectual, al originatorului: argumentul generat în specificatorul acestei proiecŃii este interpretat ca fiind originea evenimentului; evenimentul are un punct iniŃial în timp (= „Agent”); toate celelalte proprietăŃi asociate cu „Agentul” sau cu agentivitatea (voiŃă, simŃire, existenŃă independentă de eveniment − aşa cum apar la Dowty 1991 − vezi supra, 4.2.3.) pot fi efecte secundare ale acestei proprietăŃi aspectuale, dar sunt nerelevante pentru interfaŃa cu Sintaxa.

Prin aplicarea acestui model de proiectare a argumentelor rezultă următoarele reprezentări:

● Verbele inacuzative − [TP NPi [AspEM ti [VP Varrive−a sosi]]] − descriu un eveniment pentru care este specificat numai punctul final; interpretarea telică li se atribuie în nodul AspEM specificat; Arad presupune că atunci când există un singur argument nu este atribuit Cazul acuzativ, deci argumentul trebuie să urce în Spec,TP pentru a primi Cazul nominativ.

● Verbele inergative − [TP NPi [AspOR ti [VP Vwork−a munci]]] − descriu un eveniment în care este specificat numai punctul iniŃial; aceste verbe proiectează un nod AspOR şi sunt atelice.

DiferenŃa dintre inacuzative şi inergative se manifestă atât la nivel sintactic − unicul argument al unui verb inacuzativ este generat în aceeaşi poziŃie ca obiectul tranzitivelor −, cât şi la nivel semantic − inacuzativele sunt nonagentive, telice, iar inergativele, agentive, atelice.

Acest model explică problema verbelor care au comportament variabil fără a presupune intrări lexicale multiple; de exemplu, corespondentul italian al englezescului run ‘a alerga’ specifică existenŃa unui singur argument, care poate suporta fie derivarea specifică inacuzativelor, fie pe cea specifică inergativelor; structura sintactică, şi nu intrarea lexicală determină sensul acestor verbe.

Page 143: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

143

● Verbele tranzitive simple (kill ‘a ucide’) descriu un eveniment pentru care este specificat atât punctul iniŃial, cât şi punctul final, deci există două proiecŃii aspectuale: − AspEM asigură interpretarea aspectuală şi verificarea Cazului acuzativ; în anumite cazuri (love ‘a iubi’, hate ‘a urî’, know ‘a şti’), AspEM verifică Cazul, dar nu are conŃinut aspectual, pentru că aceste verbe sunt statice şi inerent atelice; AspEM este nespecificat în aceste situaŃii, deci nu măsoară evenimentul; − AspOR nu are funcŃie de verificare a Cazului şi nu este proiectat atunci când nu are conŃinut aspectual, adică pentru inacuzative şi pentru verbele de stare.

În teoria propusă de Arad, argumentele sunt generate în specificatorul proiecŃiilor aspectuale (şi nu urcă din VP), pentru că acestea sunt poziŃii în care are loc interpretarea semantică; prin urmare, nu există deplasare.

Borer (1994) a arătat că predicatele specifică numai numărul, posibil şi tipul argumentelor; de aceea, intranzitivele sunt ambigue (inacuzative sau inergative). Arad contrazice afirmaŃia lui Borer, pe care o consideră inadecvată pentru verbe ca arrive ‘a ajunge’ (telic), work ‘a munci’ (atelic), kill ‘a omorî’ (telic), know ‘a şti’ (atelic), care au interpretare aspectuală unică. Arad susŃine deci că informaŃia lexicală vizibilă în sintaxă conŃine numărul argumentelor şi informaŃia aspectuală: telic [+ EM] sau atelic [− EM].

Spre deosebire de trăsăturile selecŃionale (uman, animat, care nu există la interfaŃă), trăsăturile aspectuale şi cele categoriale (numărul argumentelor) nu sunt dependente de context. Majoritatea verbelor de mişcare acceptă, opŃional, un delimitator, care poate transforma un predicat atelic inergativ (run ‘a alerga’, walk ‘a merge’) într-unul telic, inacuzativ (run to the store ‘a alerga până la magazin’, walk to the scool ‘a merge (până la) şcoală’). Tenny (1994)79 sugerează că verbele de mişcare conŃin un parcurs (engl. path) ca parte a sensului lor; diferenŃa faŃă de entitatea care măsoară evenimentul este că aceasta are punct final, pe când parcursul nu are punct final, ci oferă o scală a distanŃei; punctul final poate fi impus din exterior, printr-un grup prepoziŃional locativ; parcursul împreună cu delimitatorul au acelaşi rol ca măsura evenimentului; interpretarea telică a verbelor de mişcare se obŃine prin formarea unui predicat complex (V + PP), care, datorită grupului prepoziŃional, este inerent telic. Există deci două modalităŃi de a obŃine o interpretare telică: fie printr-un argument generat în Spec,EM, fie printr-un delimitator.

Acest model poate explica şi construcŃiile cu dativul şi pe cele cu dublu obiect, fără a mai apela la ipoteza scindării proiecŃiei VP (engl. VP-shell). ConsecinŃa acestui model este că două macroroluri sunt suficiente pentru a descrie selecŃia argumentelor: punctul iniŃial şi punctul final; dacă există al treilea argument, acesta desemnează obligatoriu parcursul. Cazul acuzativ este atribuit de nodul aspectual responsabil de telicitatea evenimentului; nu există telicitate fără Caz acuzativ, cu excepŃia situaŃiilor în care apare un grup prepoziŃional delimitator. AlternanŃa cu dativul şi alternanŃa locativă nu sunt alternanŃe: cele două sensuri rezultă din posibilitatea verbelor de a genera oricare dintre argumente în Spec,AspEM.

4.4.3. Van Hout (2004) arată că, în neerlandeză, singurul factor lexico-semantic important pentru inacuzativitate este telicitatea: verbele telice sunt inacuzative, iar cele atelice, inergative; nu contează agentivitatea, intervalul, controlul extern.

În teoria autoarei (Van Hout 2004: 60−61), un verb cu două argumente trebuie să-şi proiecteze un obiect direct pentru a stabili o interpretare telică; trăsătura aspectuală trebuie să fie verificată sintactic în poziŃia de obiect; AgrOP este locul de verificare a telicităŃii. Un verb cu un singur argument trebuie, de asemenea, să-şi verifice telicitatea; în acest caz, AgrOP este sursa

79 C. Tenny, Aspectual Roles and the Syntax-Semantics Interface, Dordrecht, Kluwer Academic Publishers.

Page 144: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

144

inacuzativităŃii. În această teorie, inacuzativitatea reflectă o configuraŃie specială de deplasare sintactică pentru verbele cu un singur argument: unicul argument se deplasează în poziŃia subiectului (Spec,AgrSP), pentru a satisface EPP; deplasarea subiectului este permisă numai dacă predicatul este telic. Inacuzativitatea este deci o realitate sintactică determinată semantic (la aceeaşi concluzie ajunseseră şi Perlmutter 1978 şi Levin şi Rappaport Hovav 1995).

AgrSP 3 Spec AgrS’ 3 AgrS VP [+ EPP] 4 ti Sintaxa inergativelor

AgrSP 3 Spec AgrS’ DPi 3

AgrS AgrOP [+EPP] 3 Spec AgrO’ ti 3

AgrO VP [+ Telic] 4

ti

Sintaxa inacuzativelor FaŃă de abordările din anii ’90, în care inacuzativitatea a fost definită prin telicitate

(Grimshaw 1990, Borer 1994, Tenny 1994, Levin şi Rappaport Hovav 1995), autoarea îşi propune să ofere o teorie mai inteligibilă a interfeŃei Lexicon−Sintaxă. Van Hout (2004: 64) subliniază faptul că telicitatea nu e impusă de verbul lexical, ci de context. Van Hout (2004: 65) arată că, în PM, corelaŃia dintre telicitate şi obiectul direct este capturată prin ceea ce autoarea numeşte verificarea trăsăturii evenimentului: telicitatea e verificată în poziŃia de obiect direct (AgrOP) prin relaŃia de acord specificator−centru (engl. Spec−Head), atrăgând un argument obiect în poziŃia specificatorului. Verificarea telicităŃii este asociată cu un tip special de Caz al obiectului, un Caz tare (engl. strong Case), localizat tot în AgrOP. Nu orice verb tranzitiv este însă telic; telicitatea depinde şi de semantica obiectului.

Van Hout (2004: 66) arată că telicitatea este determinată de interacŃiunea a trei factori: (a) tipul evenimentului descris de predicat: telic vs atelic; (b) poziŃia argumentelor: obiect direct vs oblic; (c) semantica grupului nominal din poziŃia obiectului: cuantificat vs necuantificat. Ultimul factor este preluat de la Verkuyl (1972)80, care a arătat că numai obiectele care denotă o cantitate specifică induc telicitatea, nu şi obiectele care denotă entităŃi omogene (masive, plurale nude).

80 H. J. Verkuyl, On the Compositional Nature of Aspect, Dordrecht, D. Reidel, apud Van Hout (2004: 65).

Page 145: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

145

Van Hout (2004: 66) foloseşte teoria Cazului formulată de de Hoop (1992)81; în teoria lui de Hoop, Cazul morfosintactic al obiectului este asociat cu interpretarea semantică a nominalului-obiect; autoarea introduce noŃiunile de Caz tare şi Caz slab, în relaŃie cu citirile tari şi slabe ale grupurilor nominale. Folosind sugestii de la de Hoop, Van Hout arată că telicitatea este în relaŃie cu Cazul tare. La interfaŃa dintre sintaxă şi semantică, telicitatea este asociată cu Cazul obiectului. Masivele şi pluralele nude au citiri slabe, deci poartă Caz slab, putând fi încorporate semantic. Obiectele slabe rămân în VP, iar obiectele tari se deplasează în AgrOP, pentru a verifica trăsătura de Caz puternic, care atrage obiectul în Spec,AgrOP. Cazul slab se verifică în VP. Van Hout (2004: 67) ajunge la concluzia că telicitatea este o trăsătură morfosintactică ce atrage obiectul în Spec,AgrOP, iar verificarea trăsăturii de telicitate se corelează cu atribuirea Cazului tare în AgrOP.

Sintaxa inacuzativă caracterizează predicatele telice cu un argument, care verifică telicitatea în AgrOP (Van Hout 2004: 68). Autoarea (Van Hout 2004: 69) arată că argumentul unic al unui verb telic trebuie să se deplaseze în AgrOP pentru a verifica telicitatea, rezultând astfel un verb inacuzativ: AgrSP 3 Spec AgrS’ DPi 3

AgrS AgrOP 3 Spec AgrO’ ti 3

AgrO VP [+ Telic] 4 ti

Van Hout (2004: 77) susŃine că, în această teorie aspectuală, argumentul inacuzativelor se deplasează mai întâi în AgrOP pentru a verifica telicitatea, apoi în AgrSP, pentru a respecta EPP, ceea ce înseamnă că nu poate primi Caz tare. Pentru un verb cu un argument, distincŃia Caz slab − Caz tare nu se aplică, pentru că argumentul unic primeşte Cazul subiectului, care nu este asociat cu un anumit tip de citire; verbele inacuzative, telice, nu acceptă ca obiectul să stea în AgrOP, deci nu pot atribui acuzativul (Van Hout 2004: 78). Autoarea subliniază că abordarea aspectuală a inacuzativelor este împotriva teoriei tradiŃionale, care defineşte inacuzativele în termeni de proprietăŃi tematice ale argumentelor (bazându-se pe UTAH). Comentând acest tip de abordare, Sorace (2004: 250) arată că verificarea trăsăturilor reprezintă o altă versiune a teoriei construcŃioniste, diferite versiuni ale acesteia încorporând componente de verificare a trăsăturilor. Trăsăturile aspectuale ale predicatului, precum telicitatea, trebuie să fie „descărcate” prin deplasarea argumentelor în poziŃia de specificatori ai unor proiecŃii funcŃionale. Sorace (2004: 251) subliniază că, în modelul lui Van Hout (199682, 200083, 2004), legătura dintre Lexicon şi Sintaxă e sensibilă la tipul de eveniment; 81 H. de Hoop, Case Configuration and Noun Phrase Interpretation, teză de doctorat, Groningen University; publicată în 1996, New York, Garland. 82 A. van Hout, Event Semantics of Verb Frame Alternations: A Case Study of Dutch and its Acquisition, teză de doctorat, Tilburg University.

Page 146: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

146

inacuzativele încorporează telicitatea, introdusă în sintaxă ca o trăsătură interpretabilă care trebuie verificată în AgrO, impunând astfel deplasarea obiectului în Spec,AgrO.

4.4.4. În legătură cu teoriile de tip „(neo)construcŃionist” au fost formulate mai multe critici. Abraham (2004) adoptă o poziŃie radicală, susŃinând că noŃiunile de ergativitate/ inacuzativitate nu se pot aplica pentru limbile care au distincŃii aspectuale de perfectivitate, pentru că inacuzativele sunt intranzitive perfective. Dacă pentru neerlandeză şi germană diagnosticele inacuzative (toate derivate din selecŃia auxiliarului) sunt mai clare, pentru engleză nu s-a făcut o listă exhaustivă a predicatelor ergative. Abraham (2004) sugerează că ergativitatea verbală este un epifenomen al perfectivităŃii, cel puŃin în limbile care au semne morfologice ale perfectivităŃii. Reinhart (1991: 1; 1996: 9) se declară împotriva stabilirii unei relaŃii între ergativitate şi aspect şi arată că această direcŃie de cercetare e greşită, clasa verbelor ergative neputând fi redusă la una dintre cele trei mari clase de verbe aspectuale. Reinhart (1991: 3; 1996: 10) demonstrează lipsa relevanŃei aspectului pentru clasificarea verbelor ergative. Niciuna dintre clasele aspectuale mari nu se suprapune cu sau nu conŃine clasa inacuzativelor:

(a) stări: stative (be ‘a fi’, stay ‘a sta’, remain ‘a rămâne’) şi activităŃi (roll ‘a se rostolgoli’, move ‘a se mişca’, spin ‘a se învârti/rostogoli’, rise ‘a se ridica’, slide ‘a aluneca’);

(b) evenimente: de tip „accomplishments” (freeze ‘a îngheŃa’, wrinkle ‘a se zbârci’, redden ‘a se înroşi’, wither ‘a se veşteji’, open ‘a se deschide’) şi de tip „achievements” (fall ‘a cădea’, drown ‘a se îneca’, blush ‘a roşi’, arrive ‘a sosi’, break ‘a se rupe’).

Reinhart (1996: 10) comentează şi o altă abordare în termeni aspectuali, influenŃată de filologia descriptivă şi studiul discursului − Smith (1970)84, Tenny (1992, 1994), Verkuyl (1972). NoŃiunile utilizate (punct final, delimitare, măsura evenimentului) nu sunt definibile şi denotă proprietăŃi ale situaŃiilor din lume, şi nu ale predicatelor, propoziŃiilor, intervalelor. Reinhart (1996: 13) formulează observaŃia că singurul punct în care analiza aspectuală e bună este explicaŃia că, atunci când un verb inergativ e folosit cu un grup prepoziŃional direcŃional (run to the park ‘a alerga până la parc’), acesta manifestă proprietăŃi evidente de verb inacuzativ.

Chierchia (2004: 59) nu împărtăşeşte pesimismul lui Reinhart în privinŃa relevanŃei aspectului pentru inacuzativitate, subliniind că inacuzativele sunt telice şi foarte rar statice. Verbele atelice care au proprietăŃi inacuzative sunt de tip special: incoative (cool ‘a (se) răci’) − repetarea unor evenimente telice − şi verbe de mişcare (roll ‘a aluneca’) − tind să se comporte telic atunci când au formă inacuzativă.

4.5. Abordări cognitive

Levin şi Rappaport Hovav (2005: 78) arată că structura evenimenŃială este reprezentarea lexico-semantică ce determină realizarea argumentelor, iar subclasele de evenimente au proprietăŃi gramaticale comune. Autoarele descriu trei tipuri de conceptualizare a evenimentelor, care se bazează, fiecare, pe diferite aspecte cognitive ale evenimentului.

(a) Abordarea localistă (Levin şi Rappaport Hovav 2005: 79, 85, 86) este bazată pe noŃiunile mişcare şi localizare. O abordare explicit localistă a reprezentării evenimentelor îi 83 A. van Hout, „Event Semantics in the Lexicon-Syntax Interface: Verb Frame Alternations in Dutch and Their Acquisition”, în: C. Tenny, J. Pustejovsky (eds.), Events as Grammatical Objects: The converging Perspectives of Lexical Semantics, Logical Semantics, and Syntax, Stanford, CSLI Publications, p. 239−277. 84 C. Smith, „Jespersen’s Move and Change Class and Causative Verbs in English”, în: M. A. Jazayery, E. C. Polome şi W. Winter (eds.), Linguistic and Litterary Studies in Honor of Archibald A. Hill, 2, Descriptive Linguistics, The Hague, Mouton, p. 101−109.

Page 147: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

147

aparŃine lui Gruber (1965), conceptele fundamentale folosite de acest autor fiind mişcarea şi localizarea în spaŃiu. Jackendoff (în numeroase studii din perioada 1972−1990) este cel care a realizat formalizarea abordărilor locative. Abordarea lui J. M. Anderson (1971, 197785 − vezi Capitolul 1, 4.3.2.) este mai strict localistă decât cea a lui Jackendoff, Anderson folosind lista de roluri semantice definite prin combinaŃii de trăsături. În abordarea localistă, noŃiunea centrală este localizarea. Există două tipuri majore de evenimente, mişcare şi localizare, fiecare cu setul lui de participanŃi. Tema este entitatea care se mişcă sau care este localizată. În abordările pur localiste, Agentul este considerat ca fiind Sursă. Croft (1991: 192−198) demonstrează că mişcarea şi localizarea au un rol important în determinarea marcării cazuale. Rappaport Hovav şi Levin (2002)86 au reinterpretat astfel ideile vehiculate de teoriile localiste: un argument care suportă o schimbare de stare este constrâns să fie obiect direct; verbele de schimbare de localizare au diferite opŃiuni de realizare argumentală.

(b) Abordarea aspectuală (Levin şi Rappaport Hovav 2005: 87, 89, 90, 98, 99, 103, 109−111, 113 − vezi şi supra, 4.4.) este fundamentată pe ideea că importante sunt proprietăŃile temporale ale evenimentului, inclusiv structura lor mereologică (parte−întreg). Agentivitatea şi cauzalitatea nu sunt incluse între criteriile de clasificare aspectuală. Clasele definite pe baza proprietăŃilor temporale şi cele definite pe baza proprietăŃilor de cauzalitate sunt considerate ca fiind fenomene lingvistice diferite. Clasificarea aspectuală a propoziŃiilor care conŃin anumite verbe este determinată de prezenŃa şi de natura obiectului direct: obiectul direct masiv sau nume nespecificat din punct de vedere cantitativ determină interpretarea atelică, iar obiectul direct specificat cantitativ, interpretarea telică. Tenny (198787, 1992, 1994) este autorul primei teorii bine articulate a influenŃei aspectului asupra realizării argumentelor: delimitarea evenimentului are loc în interiorul VP şi numai obiectul direct poate fi măsura evenimentului. La Chomsky (1995), AspP este proiecŃia funcŃională care codifică aspectul, iar interpretarea telică apare atunci când obiectul direct se deplasează în Spec,AspP şi primeşte acuzativul prin acord Specificator−Centru (vezi supra, 4.1.). Realizarea argumentală multiplă a fost explicată prin telicitate: inacuzativele sunt telice, iar inergativele, atelice. Autoarele (Levin şi Rappaport Hovav 2005: 109) atrag atenŃia asupra faptului că o teorie a realizării argumentelor trebuie să ia în calcul mai mult decât simpla alegere a subiectului şi a obiectului, deoarece verbe care au caracteristici aspectuale asemănătoare nu au aceleaşi posibilităŃi de realizare argumentală. SoluŃia autoarelor este legată de complexitatea evenimentului. Structura evenimentului defineşte relaŃiile ierarhice între argumente, iar analiza subevenimentelor trebuie să Ńină seamă de numărul şi tipul de subevenimente, de natura şi de identitatea participanŃilor la fiecare subeveniment, precum şi de natura relaŃiilor temporale dintre subevenimente. După aceste criterii, autoarele deosebesc evenimentele simple (de exemplu, cele descrise de verbele de stare) de evenimentele complexe (de exemplu, cele descrise de verbele cauzative). (c) Abordarea cauzală (Levin şi Rappaport Hovav 2005: 117) postulează existenŃa unor „lanŃuri cauzale” ale participanŃilor la eveniment şi a unei „transmiteri de forŃă” între participanŃi. Dintre adepŃii acestei teorii (Croft 1991, 1993, 1998, Jackendoff 1990, 1997, Langacker 199188, Talmy 1985) mă voi opri numai asupra lui Croft. 85 J. M. Anderson, On Case Grammar, Londra, Croom Helm. 86 M. Rappaport Hovav, B. Levin, „Change of State Verbs: Implications for Theories of Argument Projection”, Proceedings of the 28th Annual Meeting Berkeley Linguistics Society, p. 269−280. 87 C. Tenny, „Aspect and Affectedness”, Proceedings of NELS, 18, GLSA, University of Massachusetts at Amherst. 88 R. Langacker, Foundations of Cognitive Grammar, vol. II: Descriptive Application, Stanford, Stanford University Press.

Page 148: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

148

Croft (1991: 186) formulează ipoteza ordinii cauzale, conform căreia ierarhia relaŃiilor gramaticale subiect − obiect − oblic corespunde ordinii participanŃilor în lanŃul cauzal. În funcŃie de acest criteriu, autorul distinge (a) roluri subsecvente: Beneficiar, Recipient, Rezultat şi (b) roluri antecedente: Instrument, Modalitate, Mijloc, Comitativ, Agent Pasiv, Ergativ, Cauză, iar obiectul este punctul final. Croft (1991: 191) arată că anumite limbi acceptă încorporarea unui argument nominal, ceea ce face ca un alt participant să poată deveni obiect direct; argumentul încorporat se plasează între subiect şi obiect, din moment ce a devenit o parte a verbului. Se pot încorpora Instrumentul sau Pacientul (acesta din urmă poate fi încorporat numai dacă Beneficiarul, inclusiv cel negativ, e mai afectat decât Pacientul). Potrivit lui Croft (1991: 194), relaŃiile metaforice implică transferul: direcŃia mişcării > direcŃia cauzării. Croft (1991: 155) subliniază că entitatea afectată este implicată mai mult în acŃiune decât entitatea mai puŃin afectată. Pentru determinarea Agentului este folosit şi criteriul animării. Agentul Pasiv este entitatea care precedă subiectul în lanŃul cauzal, atunci când verbul principal descrie evenimentul care rezultă în starea prezentă a subiectului. Asemănarea cu Cauza constă în faptul că Agentul Pasiv este obiect sau persoană, iniŃiatorul tehnic al versiunii active a segmentului verbal cauzal. Pentru detalii asupra teoriei lui Croft, vezi şi Stan (2005: 224−229).

Înscriindu-se în linia teoriei cognitive de tip cauzal, Lemmens (1997) arată că gramatica (engleză) acŃiunii şi a evenimentului este guvernată de două modele distincte ale cauzalităŃii: modelul ergativ şi modelul tranzitiv.

În modelul ergativ, constituirea evenimentului începe cu Tema şi acŃionează împotriva curentului de energie. Participantul Temă este evocat ca parte a miezului conceptual autonom al predicaŃiei procesuale (conform lui Langacker 1991). În sistemul lui Davidse (1991)89, în reprezentarea ergativă a unui eveniment, de tipul Floyd broke the glass/The glass broke (‘Floyd a spart geamul/Geamul s-a spart’), participantul afectat de eveniment, dar şi coparticipant în acelaşi timp, este numit Medium şi are capacitatea de a iniŃia evenimentul. În construcŃiile noncauzative se produce o neutralizare: procesul este iniŃiat fie de Medium, fie de o forŃă exterioară. Modelul ergativ este nuclear: un Instigator este adăugat procesului care este deja semiautonom. Astfel, categoria Agent cuprinde Instigatorul ergativ şi Actorul tranzitiv.

Modelul tranzitiv este linear, centrat pe Actor, participantul central. Participantul afectat nu este coparticipant, ci łintă. Adevăratele construcŃii intranzitive − aşa cum numeşte Lemmens (1997) ergativele fără pereche tranzitivă − de tipul John died ‘John a murit’, Mary is running ‘Mary aleargă’ reprezintă un subtip special al modelului tranzitiv. Exemplul oferit de Lemmens (1997) este foarte interesant. Autorul studiază evoluŃia verbului abort ‘a avorta’ în limba engleză: în engleza veche, verbul a fost supus unui proces de ergativizare, figura centrală devenind femeia, în locul fătului. Dacă în secolul al XVI-lea avortul era considerat un fenomen spontan, în secolul al XIX-lea, acesta era deja conceptualizat ca fiind un fenomen controlat. În engleza modernă, verbul a fost supus unui proces de tranzitivizare, deoarece, din punct de vedere tehnologic, avortul este din ce în ce mai puŃin un fenomen cu cauză internă. În modelul tranzitiv, femeia nu mai este entitatea afectată, ci Instigatorul care acŃionează asupra fetusului, care devine din coparticipant entitate afectată.

89 K. Davidse, Categories of Experimental Grammar, teză de doctorat, Leuven.

Page 149: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

149

4.6. Rezultate ale unor studii despre achiziŃia limbajului şi despre deficienŃe de limbaj

4.6.1. Babyonyshev, Fein, Ganger, Pesetsky şi Wexler (2001) au studiat diferenŃele

de reprezentare a lanŃurilor A (tematice) care leagă subiectul tematic de poziŃia obiectului, în limbajul copiilor. Autorii au pornit de la ideea că, în limbajul adulŃilor, verbele inacuzative implică lanŃuri A, pe când copiii mici nu au capacitatea de a reprezenta aceste lanŃuri (Borer şi Wexler 198790, 199291). De altfel, capacitatea de a reprezenta construcŃiile pasive ca în limbajul adulŃilor nu se formează până la patru ani. Copiii produc şi înŃeleg construcŃia pasivă în mod defectiv în comparaŃie cu adulŃii, dar o folosesc şi o înŃeleg. În mod paralel, copiii care folosesc verbe inacuzative92 probabil că le analizează ca fiind inergative. Testele făcute pe copii vorbitori de limba rusă în privinŃa folosirii genitivului negaŃiei (considerat ca fiind un diagnostic pentru inacuzativitate − vezi Capitolul 4, 8.2.) au demonstrat că, aşa cum se aşteptau autorii, copiii ruşi folosesc pentru verbele inacuzative din limbajul adulŃilor verbe inergative omofone. În plus − aşa cum au arătat Pesetsky (1981) şi Borer şi Wexler (1992) −, copiii se pare că învaŃă selecŃia auxiliarelor (în limbile în care aceasta există) pentru fiecare verb în parte, fără să o pună în relaŃie cu tipul sintactic sau semantic al verbului. Concluzia mai generală este că structurile creierului care reprezintă GU sunt supuse unui proces de maturizare.

4.6.2. Sorace (2004: 251−254) arată că achiziŃia limbajului constituie un test important pentru a verifica ce se întâmplă la interfaŃa Lexic−Sintaxă. Dacă se iau în calcul teoriile „proiecŃioniste” (vezi supra, 4.3.), copiii sunt predispuşi să observe componentele de sens verbal relevante din punct de vedere sintactic. Anumite componente de sens sunt privilegiate − de exemplu, copiii sunt sensibili mai devreme la schimbarea de localizare decât la schimbarea de stare.

Froud (2006) a făcut un experiment cu un subiect cu afazie (cu o deficienŃă legată de cuvintele funcŃionale). Acesta era capabil ca, în momentul în care citea o listă de cuvinte, să distingă între itemii funcŃionali şi cei lexicali. În listă au fost incluse, pe lângă itemii funcŃionali, 125 de verbe (25 de verbe inacuzative fără alternanŃă de tranzitivitate şi 50 cu alternanŃă de tranzitivitate, 25 de verbe tranzitive şi 25 intranzitive) în forma „nudă”. Subiectul a făcut greşeli numai în cazul verbelor inacuzative (şi nicio astfel de greşeală în cazul celorlalte verbe), pe care le-a confundat cu categorii funcŃionale. Experimentul a confirmat ideea că inacuzativele sunt rezultatul unor operaŃii lexicale care schimbă structura argumentală a predicatului tranzitiv iniŃial. Deşi nu în aceeaşi măsură ca pasivele, inacuzativele i-au pus probleme subiectului afazic, ca urmare a structurii argumentale complexe şi a relaŃiei noncanonice dintre structura argumentală şi S-Structură. Froud ajunge deci la concluzia că inacuzativele sunt predicate verbale care au fost modificate prin adjoncŃionarea lexicală a unui centru funcŃional care schimbă structura argumentală. În cazul inacuzativelor cu alternanŃă de tranzitivitate, adjoncŃionarea centrului funcŃional este facultativă. Acest experiment infirmă ideea lui Reinhart, conform căreia inacuzativele care nu au variantă tranzitivă sunt generate în Lexicon ca inacuzative „îngheŃate” (operaŃia de reducere aplicându-se anterior argumentului extern). Faptul că subiectul a făcut mai puŃine 90 H. Borer, K. Wexler, „The Maturation of Syntax”, în: T. Roeper, E. Williams (eds.), Parameter Setting, p. 123−172. 91 H. Borer, K. Wexler, „Bi-Unique Relations and the Maturation of Grammatical Principles”, Natural Language and Linguistic Theory, 10, p. 147−189. 92 O opinie diferită este exprimată de Roberts (2007a: 211), conform căruia copiii ştiu proprietăŃile verbelor inacuzative.

Page 150: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

150

greşeli în cazul verbelor cu alternanŃă de tranzitivitate decât în cazul celor inacuzative fără alternanŃă dovedeşte că inacuzativele sunt tranzitive în Lexicon. Analiza transcrierilor spontane ale aceluiaşi subiect l-a condus pe Froud la concluzia că în sistemul subiectul afazic, unele inacuzative (de exemplu, appear ‘a apărea’) acceptă pasivizarea.

5. ALTERNANłA CAUZATIVĂ

Fenomenul alternanŃelor de tranzitivitate a fost observat pentru prima dată de Jespersen (1927: 332−333)93. O discuŃie mai detaliată apare la Fillmore (1970)94, care are în vedere comportamentul diferit al verbelor din limba engleză hitt ‘a lovi’ şi break ‘a se rupe’. Koontz-Garboden (2009: 77) observă că alternanŃa cauzativ/incoativ a făcut obiectul multor studii despre interfaŃa dintre semantica lexicală, morfologie şi sintaxă.

5.1. Probleme terminologice, definiŃii AlternanŃa cauzativă a fost discutată în mai multe studii, în contextul mai larg al

alternanŃelor de tranzitivitate. 5.1.1. Pană Dindelegan (1972a: 50−51) prezintă situaŃiile de neutralizare sintactică în

structura de suprafaŃă, în absenŃa unei modificări în forma verbului de la Fillmore (1968): obiectul direct devine subiect (a), instrumentalul devine subiect (b), locativul devine subiect (c):

(a) The janitor opened the door/The door opened ‘Îngrijitorul a deschis uşa/Uşa s-a deschis’ (b) John broke the stick with a rock/A rock broke the stick ‘John a rupt băŃul cu o piatră/O piatră a rupt băŃul’ (c) Flies swarm in the room/The room swarms with flies ‘Muştele roiesc în cameră’/‘Camera roieşte de muşte’.

Autoarea arată că, în română, neutralizarea raporturilor cazuale subiect − obiect este aproape inexistentă, reducându-se la un număr extrem de mic de situaŃii:

Ion continuă/începe discuŃia/DiscuŃia începe Ion a urcat preŃul/PreŃul a urcat.

Pană Dindelegan (1972a: 56, nota 2) arată că, în română, „aşezarea” obiectului pe

poziŃia subiectului implică alegerea obligatorie a formei pasive a verbului sau a formei reflexiv-pasive: Uşa s-a deschis, Geamul s-a spart, Uşa a fost deschisă de..., Geamul a fost spart de..., niciodată *Uşa a deschis, *Geamul a spart.

Tot extrem de rară este şi neutralizarea raporturilor cazuale subiect – circumstanŃial de loc (Pană Dindelegan 1972a: 57):

łipetele răsună pe stradă/Strada răsună de Ńipete Sudoarea şiroieşte pe frunte/Fruntea şiroieşte de sudoare.

93 O. Jespersen, A Modern English Grammar on Historical Principles, vol. 2, Heidelberg, Carl Winters, apud Matsuzaki (2001: 67). 94 Ch. Fillmore, „The Grammar of Hitting and Breaking”, în: R. Jacobs, P. Rosenbaum (eds.), Readings in English Transformational Grammar, Waltham, MA, Ginn, p. 120−133.

Page 151: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

151

Ceva mai frecventă este neutralizarea raporturilor sintactice subiect − instrumental:

Ion combate boala cu vitamine/Vitaminele combat boala. Palmer (1994 [2007]: 8−9), fără a folosi un anumit termen pentru a descrie acest

fenomen (alternanŃa cauzativă în primul exemplu şi apariŃia obiectului intern în al doilea), arată că multe verbe sunt atât tranzitive, cât şi intranzitive, dar cu diferenŃe de sens: The door opened/He opened the door ‘Uşa s-a deschis’/‘El a deschis uşa’ He ran in the race/He ran the competition ‘El a alergat în cursă’/‘El a alergat cursa/toată competiŃia’.

Levin şi Rappaport Hovav (2005: 5) folosesc pentru fenomenele de acest tip denumirea alternanŃele argumentale (cauzativă, locativă, a dativului etc.), arătând că acestea reprezintă un exemplu de realizare argumentală multiplă, care presupune posibilitatea majorităŃii verbelor de a apărea în diverse contexte sintactice.

5.1.2. În studii mai vechi, fenomenul coexistenŃei unei variante tranzitive şi a uneia intranzitive/inacuzative (reflexivă sau non-reflexivă) a fost descris folosindu-se termenii: verbe „cu inversare” (Rothemberg 197495, Zribi-Hertz 1987: 29), verbe „simetrice” (Dubois 196496, Lagane 196797) sau „neutre” din punctul de vedere al diatezei (Blinkenberg 1960, Ruwet 197298, Boons, Guillet şi Leclère 197699).

În studii mai recente, se vorbeşte despre incoativizare (Grimshaw 1990) sau anticauzativizare (Koontz-Garboden 2009: 77), definită ca fiind un fenomen prin care un verb incoativ este derivat morfologic din perechea cauzativă. Matsuzaki (2001: 2) arată că perechile ergative sunt caracterizate printr-o schimbare în structura argumentală, numită alternanŃă ergativă, iar, la alŃi autori, alternanŃă cauzativă (Haspelmath 1993100, Levin şi Rappaport Hovav 1995), alternanŃă de tranzitivitate (Hale şi Keyser 1987101), alternanŃă inacuzativă (Kiparsky 1998). Levin şi Rappaport Hovav (2005: 2) arată că fenomenul numit alternanŃa cauzativă, anticauzativ sau alternanŃa cauzativă/incoativă este un subiect dezbătut în teoria realizării argumentelor, unul dintre scopurile acestei teorii fiind să identifice componentele semantice relevante pentru sintaxă şi să explice relaŃia dintre acestea şi posibilităŃile de realizare argumentală.

În ceea ce priveşte perechile de verbe implicate în alternanŃă, se vorbeşte despre structuri mediopasive sau anticauzative (Zubizarreta 1985: 259102), cu referire la exemple de

95 M. Rothemberg, Les verbes à la fois transitifs et intransitifs en français contemporain, Paris, Mouton. 96 J. Dubois, „La traduction de l’aspect et du temps dans le code français”, Le français moderne, XXXII,1, p. 1−26. 97 R. Lagane, „Les verbes symétriques: économie morpho-syntaxique et différenciation sémantique”, Cahiers de lexicologie, X,1, 21−30. 98 N. Ruwet, Les constructions pronominales neutres et moyennes. Théorie syntaxique et syntaxe du français, Paris, Le Seuil. 99 J.-P. Boons, A. Guillet, C. Leclère, La structure des phrases simples en français: constructions intransitives, Genève, Droz. 100 M. Haspelmath, „More on the Typology of Inchoative/Causative Verb Alternations”, în: B. Comrie şi M. Polinsky (eds.), Causatives and Transitives, Amsterdam, John Benjamins, p. 87−120. 101 K. Hale, S. J. Keyser, „A View from the Middle”, Lexicon Project Working Papers, 7, Cambridge, Mass., MIT. 102 M. L. Zubizarreta, „The Relation between Morphophonology and Morphosyntax: The Case of Romance Causatives”, Linguistic Inquiry, 16, p. 247−289, apud Palmer (2007 [1994]: 143).

Page 152: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

152

tipul The door opened ‘Uşa s-a deschis’, The lecture began ‘Cursul a început’, verbe incoative (Manoliu-Manea 1993: 74 arată că incoativitatea se referă la faptul că activitatea comportă un anumit punct care coincide cu începutul unei noi stări: a slăbi, a se îngrăşa, iar Calude 2007: 255 numeşte incoativ evenimentul care implică o schimbare de stare spontană, dar observă că termenul a fost extins şi la evenimente în cazul cărora schimbarea e dusă la capăt de factori externi, fizici, care acŃionează fără voinŃă), anticauzative (Alboiu, Barrie, Frigeni 2004: 14, cu referire la inacuzativele derivate).

Levin şi Rappaport Hovav (1995: 31, 79) observă că alternanŃa cauzativă este un diagnostic valid pentru inacuzativitate103, aşa cum au arătat Burzio (1986), Rosen (1981), şi că în anumite limbi, alternanŃa cauzativă este asociată cu diferenŃe morfologice. RelaŃia semantică dintre cele două variante este următoarea: subiectul variantei inacuzative şi obiectul variantei tranzitive poartă acelaşi rol. Autoarele (Levin şi Rappaport Hovav 1995: 80) observă că multe verbe citate ca inacuzative prototipice (break ‘a se rupe’, dry ‘a se usca’, open ‘a se deschide’), în special cele de schimbare de stare, participă la alternanŃa cauzativă. Levin şi Rappaport Hovav (2005: 73) observă că, de obicei, verbele de schimbare de stare sau de localizare prezintă alternanŃa cauzativă. Unii membri ai acestor clase semantice nu acceptă alternanŃa (murder ‘a omorî’, assassinate ‘a asasina’, stow ‘a aranja’, immerse ‘a afunda, a îngropa’). Probabil că aceste verbe au aceeaşi structură ca dry ‘a se uda’ sau break ‘a se rupe’, dar natura rădăcinii lor împiedică detranzitivizarea.

Reinhart (1996: 6) observă că problema alternanŃei cauzative se pune pentru verbele inacuzative şi pentru cele cu Experimentator, care apar în structuri de tipul:

The ball rolled/Someone or something rolled the ball ‘Mingea s-a rostogolit’/‘Cineva sau ceva a rostogolit mingea’ Max worries/Something worries Max ‘Max se îngrijorează’/‘Ceva îl îngrijorează pe Max’.

5.2. ExplicaŃii pentru existenŃa fenomenului

5.2.1. Dixon (2000: 62)104 identifică nouă trăsături semantice la care sunt sensibile

construcŃiile cauzative: (a) legate de verb: stare/acŃiune, tranzitivitate; (b) legate de entitatea asupra căreia acŃionează cauza: control asupra situaŃiei cauzate, voinŃa sau dispoziŃia cauzei de a realiza evenimentul cauzat, afectarea entităŃii de către evenimentul cauzator; (c) legate de cauză: acŃiunea directă sau indirectă a cauzei, intenŃia (rezultat accidental sau intenŃionat), eveniment natural sau care presupune efort, implicarea cauzatorului în activitate.

5.2.2. ProprietăŃile semantice ale verbului relevante pentru producerea alternanŃei, asemănătoare în diferite limbi, sunt inventariate de Matsuzaki (2001: 59−82):

(a) schimbarea de stare este, potrivit lui Haspelmath (1993: 92−93), componentul semantic esenŃial pentru producerea alternanŃei; această observaŃie explică numai parŃial

103 Nu am tratat această problemă în Capitolul 4, pentru că am considerat că, cel puŃin pentru situaŃia din limba română, alternanŃa cauzativă nu este un diagnostic de inacuzativitate, ci un fenomen care afectează în măsură diferită unii dintre membrii clasei (fără a fi legat de o anumită subclasă semantică). Adoptând soluŃia existenŃei inacuzativelor primare şi a celor derivate, alternanŃa cauzativă nu poate fi considerată un test sintactic. 104 R. M. W. Dixon, „A Typology of Causatives: Form, Syntax, and Meaning”, în: R. M. W. Dixon, A. Aikhenvald (eds.), Changing Valency: Case Studies in Transitivity, Cambridge, Cambridge University Press, p. 30−83, apud Gerner (2007: 151).

Page 153: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

153

situaŃia din limba română, în care alternanŃa afectează toate subclasele semantice de verbe inacuzative, şi nu numai pe cele de schimbare de stare;

(b) trăsătura [+ CreaŃie] explică de ce verbe ca make ‘a face’, produce ‘a produce’, build ‘a construi’, assemble ‘a asambla’ nu participă la alternanŃă; diferenŃa dintre The potatoes baked ‘Cartofii s-au copt’ şi *The cake baked ‘Prăjitura s-a copt’ se explică prin faptul că cel de-al doilea exemplu implică, în afară de schimbarea de stare, comună celor două exemple, un proces de creaŃie;

(c) trăsătura agentivitate este foarte importantă pentru alternanŃă, dar nu poate explica toate situaŃiile în care aceasta se produce; Matsuzaki (2001: 73) arată că verbele de schimbare de stare care acceptă alternanŃa ergativă sunt nespecificate lexical pentru agentivitate, ceea ce explică diferenŃa dintre kill ‘a omorî, a ucide’ (subiect nonagentiv, forŃă naturală) şi assassinate/murder/slaughter ‘a assasina/a sacrifica’ (imposibil de construit cu subiect nonuman);

(d) gradul de schimbare de stare explică, potrivit lui Levin (1993)105, de ce verbele care denotă o schimbare totală, de tipul destroy ‘a distruge’, nu pot alterna şi de ce un verb ca break ‘a rupe’, care nu presupune o distrugere totală, acceptă alternanŃa;

(e) tipul de cauză este o altă trăsătură relevantă: spre deosebire de agentivitate, cauza accentuează legătura dintre agent/cauză şi evenimentul cauzat. Criteriul (e) a determinat numeroase interpretări. Smith (1970, apud Matsuzaki 2001: 78) arată că există două trăsături semantice asociate cu verbele ergative care participă la alternanŃă: activitate independentă şi control extern. Nu participă la alternanŃa ergativă nici verbe ca destroy ‘a distruge’ şi build ‘a construi’, care descriu numai activităŃi controlabile de către un agent extern, dar nici verbe ca shudder ‘a tremura’ şi laugh ‘a râde’, în cazul cărora agentul extern nu poate controla activitatea. Teoria formulată de Smith este asemănătoare cu cea propusă de Levin şi Rappaport Hovav (1995), conceptele folosite de cele două autoare fiind cauzare externă şi cauzare internă. DiferenŃa dintre acestea, comentează Matsuzaki (2001: 79), este aceea că o propoziŃie ca The vase broke ‘Vaza s-a spart’ este interpretată de Smith ca „vaza se poate sparge fără intervenŃia unei cauze”, iar de Levin şi Rappaport Hovav (1995: 93), astfel: „cunoaşterea noastră asupra lumii ne spune că vaza nu se putea sparge fără o cauză externă”. În aceeaşi linie, concepte precum cauzare balistică (cauza este impulsul iniŃial pentru declanşarea acŃiunii verbului − send ‘a trimite’) vs cauzare controlată (cauza este responsabilă atât pentru declanşarea procesului, cât şi pentru desfăşurarea acestuia − bring ‘a duce, a produce’, take ‘a lua’), propuse de Shibatani (1973)106, aproximativ corespunzătoare conceptelor de cauzare de tip izbucnire (engl. onset) vs cauzare extinsă, propuse de Van Voorst (1993107, 1995108) şi de Kiparsky (1997)109, explică de ce un verb ca destroy nu alternează: face parte din cea de-a doua categorie de cauzare, deci e nevoie de intervenŃia continuă a unui agent/a unei cauze până la finalizarea evenimentului.

105 B. Levin, English Verb Class and Alternations: A Preliminary Investigation, Chicago, The University of Chicago Press. 106 M. Shibatani, A Linguistic Study of Causative Constructions, teză de doctorat, University of California, Berkley. 107 J. Van Voorst, „Against a Composite Analysis of Certain Causative Constructions”, Belgian Journal of Linguistics, 8, p. 145−165. 108 J. Van Voorst, „The Semantic Structure of Causative Constructions”, Studies in Language, 19, p. 489−523. 109 P. Kiparsky, „Remarks on Denominal Verbs”, în: A. Alsina, J. Bresnan, P. Sells (eds.), Complex Predicates, Stanford, California, CSLI, p. 473−499.

Page 154: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

154

5.2.3. În interpretarea propusă de Levin şi Rappaport Hovav (1995), un verb poate avea mai multe sensuri diferite între ele exact prin aspectele relevante sintactic. Levin şi Rappaport Hovav (1995: 182) arată că sensurile multiple explică alternanŃa inacuzativ/inergativ. Levin şi Rappaport Hovav (1995: 81) reanalizează ideea formulată în studii anterioare, conform căreia informaŃia semantică relevantă pentru participarea la alternanŃa cauzativă este legată de schimbarea de stare şi de agentivitate şi propun, în locul acesteia, distincŃia eventualitate cauzată intern vs extern. Levin şi Rappaport Hovav (1995: 91−92) menŃionează că noŃiunea cauzare internă exclude agentivitatea. Verbele de tip cauzare externă implică prin natura lor existenŃa unei cauze externe având control imediat asupra finalizării eventualităŃii descrise de verb: un agent, un instrument, o forŃă naturală, o circumstanŃă. Levin şi Rappaport Hovav (1995: 94−96) arată că verbele denotând evenimente care au cauză externă implică două subevenimente: [A FACE] CAUZĂ [A DEVENI stare]. Verbele cu cauză internă sunt predicate monadice, iar verbele cu cauză externă sunt predicate diadice, care au drept argumente participantul pasiv şi cauza externă. Autoarele arată că nu există cauză externă fără variaŃie de tranzitivitate. În engleză, multe verbe de schimbare de stare care acceptă alternanŃa sunt deadjectivale (pentru că multe adjective descriu stări). ProprietăŃile permanente, spre deosebire de cele temporare, nu pot fi cauzate extern. Levin şi Rappaport Hovav (1995: 98) observă că distincŃia între verbele cu cauză internă şi cele cu cauză externă corespunde aproximativ distincŃiei între verbele inacuzative şi cele inergative. Deşi detranzitivizarea este un proces productiv, există şi verbe (precum murder ‘a omorî’, assassinate ‘a asasina’, write ‘a scrie’, build ‘a construi’) care nu se detranzitivizează niciodată, pentru că cer prezenŃa unui subiect Agent; de asemenea, verbele formate în limba engleză cu sufixele -ize şi -ify nu se pot detranzitiviza, chiar dacă aceste afixe au fost caracterizate ca fiind cauzative, pentru că descriu eventualităŃi care nu pot fi îndeplinite în absenŃa Agentului (Levin şi Rappaport Hovav 1995: 102−105). Autoarele observă că verbele cu alternanŃă nu exercită, de obicei, restricŃii semantice asupra argumentelor − Cauză Externă, Agent, Instrument, CircumstanŃial, ForŃă Naturală. Clasa de verbe cu alternanŃă este caracterizată de lipsa completă de specificare a evenimentului cauzator (de unde şi posibilitatea diverselor tipuri de subiect). Pornind de la această constatare, autoarele (Levin şi Rappaport Hovav 1995: 107) formulează condiŃia de detranzitivizare: un verb care denotă un eveniment având cauză externă poate lăsa argumentul Cauză neexprimat numai dacă natura acestei cauze a rămas complet nespecificată.

Levin şi Rappaport Hovav (1995: 110) arată că, în engleză, există perechi verbale identice morfologic − un verb intranzitiv cu cauză internă şi un verb cauzativ −, pe care autoarele le numesc perechi cauzative (diferite de cele care participă la alternanŃa cauzativă, care caracterizează numai verbele inacuzative): The soldiers marched to the tents ‘SoldaŃii au mărşăluit până la cort’ The general marched the soldiers to the tents ‘Generalul i-a făcut pe soldaŃi să mărşăluiască până la cort’.

Această variaŃie caracterizează verbe agentive care denotă modul de mişcare, diferite de verbele inerent direcŃionale (come ‘a veni’, go ‘a pleca’), care descriu direcŃia. Preluând sugestii de la Cruse (1972110, 1973111), Hale şi Keyser (1987)112, Levin şi Rappaport Hovav

110 D. A. Cruse, „A Note on English Causatives”, Linguistic Inquiry, 3, 522−528.

Page 155: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

155

(1995: 111) observă că, în exemplele de acest tip, referentul obiectului direct păstrează un anume grad de agentivitate, care nu caracterizează şi obiectul direct al verbelor participante la alternanŃa cauzativă. Levin şi Rappaport Hovav (1995: 112) ajung la concluzia că, din moment ce, spre deosebire de verbele care denotă evenimente având cauză externă, cele cu cauză internă nu sunt cauzative la bază, acest proces reprezintă o cauzativizare. Prin urmare, în cazul verbelor care descriu evenimente având cauză internă, forma noncauzativă este nederivată. Levin şi Rappaport Hovav (1995: 115) observă că există şi alte verbe care descriu evenimente având cauză internă şi care au utilizare cauzativă în engleză (verbele de emisie de sunete, Smith 1970), dar acestea formează perechi idiosincratice: The baby burped/The nurse burped the baby ‘Copilul a râgâit’/‘Sora l-a făcut pe copil să râgâie’.

Levin şi Rappaport Hovav (1995: 115, 117) adaugă că există şi perechi care implică

sensuri diferite ale verbului, care nu sunt legate prin derivare. Sensul unor verbe le permite să descrie atât evenimente cu cauză internă, cât şi evenimente cu cauză externă. SoluŃia separării inacuzativelor primare (nu acceptă alternanŃa cauzativă) de cele derivate (acceptă alternanŃa cauzativă) nu este unanim acceptată − pentru critici aduse modelului de analiză propus de Levin şi Rappaport Hovav (1995), vezi supra, 4.3. Autoarele au formulat mai multe argumente în favoarea ideii că există diferenŃe între inacuzativele primare şi cele derivate.

● Analiza cauzativă nu poate fi extinsă la toate clasele de verbe; clasa inacuzativelor nu este omogenă, aşa cum nici clasa tranzitivelor nu e omogenă (Levin şi Rappaport Hovav 1995: 81).

● RestricŃiile selecŃionale impuse subiectului verbului intranzitiv break şi obiectului verbului tranzitiv break, chiar dacă poartă acelaşi rol tematic, sunt diferite (Levin şi Rappaport Hovav 1995: 85):

He broke his promise/the contact/the word record ‘(lit.) (El) a rupt promisiunea/contractul/recordul mondial’ *His promise/the contact/the word record broke ‘(lit.) Promisiunea/contractul/recordul mondial s-a rupt’.

Koontz-Garboden (2009: 90−91) comentează exemple de acelaşi tip:

The vase broke ‘Vaza s-a spart’

*His promise broke ‘Promisiunea lui s-a spart/rupt’.

ExplicaŃia pentru diferenŃa dintre cele două exemple este că promisiunile, contractele etc. pot fi rupte numai de către agenŃi, nu şi de instrumente, forŃe naturale etc., situaŃie în care verbul nu poate participa la alternanŃa cauzativă.

Levin şi Rappaport Hovav (1995: 85) observă că verbul tranzitiv break ‘a sparge, a rupe’ impune mai puŃine restricŃii obiectului decât impune intranzitivul break subiectului: 111 D. A. Cruse, „Some Troughts on Agentivity”, Journal of Linguistics, 9, p. 11−23. 112 K. Hale, S. J. Keyser, „A View from the Middle”, Lexicon Project Working Papers, 10, MIT, Cambridge, Mass.

Page 156: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

156

John opened the door/the window ‘John a deschis uşa/fereastra’ The door/the window opened ‘Uşa/fereastra s-a deschis’ This book will open your mind ‘Această carte îŃi va deschide mintea’ *Your mind will open from this book ‘Mintea ta se va deschide de la această carte’.

Levin şi Rappaport Hovav (1995: 86) susŃin că asimetria legată de proprietăŃile selecŃionale este un indiciu pentru a decide care este varianta de bază: verbul de bază, adică cel tranzitiv, impune mai puŃine restricŃii decât cel derivat.

● Un alt argument vine din domeniul studiului deficienŃelor de limbaj. Friedmann, Taranto, Shapiro şi Swinney (2008) au testat Ipoteza Inacuzativă folosind o tehnică numită cross-modal lexical priming (aplicată unor subiecŃi cu deficienŃe verbale) şi au demonstrat că subiectul inacuzativelor este reactivat după verb, iar subiectul inergativelor, nu. Inacuzativele care intră în alternanŃa cauzativă au comportament mixt în privinŃa reactivării. Persoanele cu afazia lui Broca manifestă comportament diferit în privinŃa inacuzativelor cu şi fără alternanŃă, reuşind să le utilizeze mai bine pe acestea din urmă.

Levin şi Rappaport Hovav (2005: 20) reiau ideea că unele clase de verbe prezintă realizare argumentală uniformă, iar altele manifestă variaŃie de realizare argumentală, subliniind că studiile tipologice au arătat că verbele care denotă evenimente în care un Agent animat acŃionează asupra unui Pacient şi îi schimbă starea (crush ‘a crăpa’, destroy ‘a distruge’, kill ‘a omorî’) sunt tranzitive în majoritatea limbilor (Agentul este subiect, iar Pacientul este obiect direct). Levin şi Rappaport Hovav (2005: 11) reiau ideea că verbele care au utilizare tranzitivă cauzativă denotă un eveniment cu cauză externă, exprimată în studiul din 1995, şi arată că verbele care denotă evenimente cu cauză externă sunt verbe de schimbare de stare (break ‘a rupe, a sparge’, open ‘a deschide’), care descriu o forŃă externă sau o entitate care acŃionează asupra altei entităŃi. Astfel de verbe au întotdeauna utilizări tranzitive şi utilizări intranzitive, în care cauza externă nu este explicită, deci participă la alternanŃa cauzativă. Un eveniment cu cauză internă este conceptualizat ca fiind determinat de proprietăŃile inerente ale entităŃii care participă la eveniment, fără intervenŃia unei forŃe externe (verbe prototipice cu cauză internă sunt inergativele sing ‘a cânta’, dance ‘a dansa’). Verbele care denotă evenimente cu cauză internă implicând un singur argument, care nu poate fi controlat din exterior, sunt verbe intranzitive care nu participă la alternanŃa cauzativă. Verbele cromatice, verbele de comunicare, verbele de emisie de sunete sunt clase coerente semantic, dar nu şi gramatical. Prin urmare, problema trebuie studiată la nivelul interfeŃei Lexic−Sintaxă.

5.2.4. Hale şi Keyser (1993: 55) arată că relaŃia dintre structurile tranzitive şi cele cu încorporare este un fenomen de alternanŃă lexicală. Autorii (Hale şi Keyser 1993: 82) susŃin că verbele ergative pot proiecta atât grila verbală tranzitivă, cât şi intranzitivă. NP se deplasează în poziŃia subiectului, Spec,I; acest subiect intern este argumentul afectat. În engleză, toate verbele ergative pot fi folosite în construcŃia medie, iar incoativele reprezintă folosirea intranzitivă a ergativelor. Hale şi Keyser (1993: 84, 85) mai observă că asimetria în alternanŃa tranzitivă (între formele incoative şi cele medii) este cerută de verbele ergative de localizare, incoativele fiind mai restricŃionate decât construcŃiile medii. Hale şi Keyser (1993: 87) adoptă principiul interpretării integrale (engl. Full Interpretation), arătând că Agentul

Page 157: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

157

cauzării este obligatoriu argumentul extern. Hale şi Keyser (1993: 90) susŃin că diferenŃa dintre ergative şi tranzitive este dată de componentul modal (engl. manner component): în cazul verbelor ergative (adică cele care au atât variantă tranzitivă, cât şi intranzitivă − splash ‘a murdări’, drip ‘a picura’, dribble ‘ a se scurge’, pour ‘a curge’), componentul modal este intern, iar în cazul verbelor tranzitive, componentul modal nu aparŃine structurii lexicale interne, ci externe (este Agent). Hale şi Keyser (1993: 103) mai subliniază că varianta cauzativă a inergativelor este agramaticală, iar alternanŃa tranzitivă depinde de posibilitatea deplasării centrului (engl. head-movement). 5.2.5. Matsuzaki (2001) studiază comparativ verbele cu alternanŃă ergativă (terminologia autorului) din limbile engleză şi japoneză. În japoneză, există forme sufixale distincte pentru cei doi membri ai perechii. AlternanŃa este un fenomen morfologic, sintactic şi semantic. Matsuzaki (2001: 7−8) preia de la Jacobsen (1982113, 1992114) ideea că există corelaŃii regulate între marcarea morfologică şi cea semantică: dacă un membru al perechii e mai marcat decât celălalt, atunci marcarea morfologică reflectă un eveniment de schimbare atipic. Autorul subliniază că există corelaŃii între limbi în privinŃa verbelor care participă la alternanŃă. Un verb de schimbare de stare participă la alternanŃă dacă instrumentul responsabil de schimbarea de stare este nespecificat; membrul tranzitiv are sens perfectiv, iar cel tranzitiv, sens progresiv. Matsuzaki (2001: 11) arată că, în sens larg, alternanŃa ergativă aparŃine macrocategoriei intitulate alternanŃe de diateză, alături de alternanŃa locativă şi alternanŃa dativului, presupunând o schimbare de valenŃă care priveşte rearanjarea şi numărul argumentelor.

Matsuzaki (2001: 13) susŃine că alternanŃa ergativă trebuie să îndeplinească două condiŃii:

(a) obiectul sau argumentul intern al verbului tranzitiv trebuie să fie realizat ca subiect al variantei intranzitive; autorul atrage atenŃia asupra faptului că alternanŃa ergativă este diferită de alternanŃa obiectului nespecific:

Tom smokes cigarettes/Tom smokes ‘Tom fumează Ńigări’/‘Tom fumează’; (b) obiectul verbului tranzitiv şi subiectul verbului intranzitiv trebuie să aibă rol

tematic identic (rolul tematic atribuit de verb argumentului intern trebuie să se păstreze). Matsuzaki (2001: 20) observă că există diferenŃe semantice între membrii perechii,

varianta tranzitivă având o structură complexă, alcătuită dintr-un subeveniment cauzator şi unul central. Deşi mulŃi cercetători sunt de părere că evenimentele denotate de ergativele intranzitive apar fără intervenŃia unui agent, într-un exemplu ca:

Tom hit the vase with a bat, and it broke ‘Tom a lovit vaza cu un băŃ şi aceasta s-a spart’,

spargerea vazei nu a fost spontană. Prin urmare, agentul există la nivel semantic şi în cazul ergativelor, dar este invizibil în sintaxă.

113 W. Jacobsen, Transitivity in the Japanese Verbal System, Bloomington, Indiana University Linguistics Club. 114 W. Jacobsen, The Transitive Structure of Events in Japanese, Tokyo, Kurosio Publishers.

Page 158: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

158

Matsuzaki (2001: 41) arată că diagnosticele inacuzative reflectă faptul că distincŃia dintre inacuzative şi inergative este codificată sintactic, dar nu ne spun ce aspecte semantice determină acest comportament sintactic. 5.2.6. Wechsler (2005) observă că, încă de la începutul studiilor de gramatică generativă, a existat ideea că ceva de tipul cauzare sau agentivitate este introdus în sensul propoziŃiei în sintaxă şi nu provine din sensul lexical − acest lucru explică, în concepŃia autorului, alternanŃa cauzativă. Într-o pereche de tipul:

The door closed slowly/John closed the door slowly ‘Uşa s-a închis încet’/‘Ion a închis uşa încet’,

pentru a obŃine varianta intranzitivă, obiectul NP se deplasează în poziŃia de subiect (neocupată), iar pentru a obŃine varianta cauzativă, verbul close se amalgamează cu un verb abstract/silenŃios, CAUZĂ. Autorul acceptă ideea că AGENTUL/CAUZA sunt primitive semantice, introduse în sintaxă, dar susŃine că aceste primitive nu sunt sursa argumentului extern. Wechsler (2005) evidenŃiază o problemă a ipotezei existenŃei proiecŃiei micul v − selecŃia Agentului potrivit dintr-o varietate de participanŃi la evenimentul denotat de verb − şi aduce argumente în favoarea faptului că agentivitatea sau cauzarea sunt introduse supralexical:

(a) agentivitatea este opŃională pentru anumite verbe, cu excepŃia situaŃiei în care aparŃine sensului verbului;

(b) agentivitatea este detaşabilă de rolurile specifice verbului (de ex., buy ‘a cumpăra’ este asociat cu rolurile łintă şi Sursă);

(c) agentivitatea este asociată cu poziŃia subiectului; Wechsler (2005) foloseşte descompunerea lexicală, arătând că argumentele sunt ordonate, iar alternanŃa cauzativă este o consecinŃă a faptului că în reprezentarea lexicală a anumitor verbe porŃiunea cauzativă este opŃională;

(d) agentivitatea, în aceste cazuri, cea voliŃională, poate trece din argumentul extern în cel intern, atunci când verbul tranzitiv este decauzativizat (Jackendoff 1990: 128): John rolled the ball down the hill ‘John a rostogolit mingea de pe deal’ The ball rolled down the hill ‘Mingea s-a rostogolit de pe deal’ Bill rolled down the hill ‘Bill s-a rostogolit de pe deal’;

(e) distincŃia cauzare internă vs externă nu este o proprietate a itemilor lexicali, chiar verbele cu alternanŃă care sunt verbe de schimbare de stare cu cauză externă în varianta tranzitivă permiŃând cauza internă în varianta intranzitivă;

(f) opŃional, agentivitatea poate fi atribuită celor mai multe argumente-subiect; această regulă are două variante:

● regula subiectului: interpretează opŃional subiectul ca fiind agentiv; regula subiectului singură este inadecvată, pentru că nu explică grupurile cu by ‘de (către)’ din construcŃiile pasive;

● regula celui mai înalt argument: interpretează opŃional cel mai înalt argument ca fiind agentiv (dovada aplicării acestei reguli este existenŃa pasivului);

(g) agentivitatea poate fi adăugată unui verb fără a creşte numărul de valenŃe;

Page 159: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

159

(h) rolul Agent este flexibil de la verb la verb şi de la o limbă la alta. 5.2.7. Van Hout (2004: 62) susŃine că alternanŃa argumentală/cauzativă apare ca

urmare a faptului că telicitatea impune proiecŃia obiectului direct. Autoarea preia de la Tenny (1994) ideea că există o legătură puternică între telicitate şi obiectul direct, aspectul fiind implicat în interfaŃa Lexicon−Sintaxă şi demonstrează cu date din neerlandeză, valabile pentru toate limbile germanice, că telicitatea are nevoie de tranzitivitate. 5.2.8. Embick (2004a: 139) arată, în cadrul oferit de MD, că faptul că anumite verbe intră în alternanŃele de tranzitivitate, iar altele nu implică cunoştinŃe enciclopedice, adică e legat de diferenŃele semantice dintre rădăcini.

5.3. O unitate lexicală sau mai multe? DirecŃia derivării

Dacă ideea că cele două verbe care participă la alternanŃa cauzativă reprezintă unităŃi lexicale distincte (indiferent de sensul derivării, aceasta are loc la nivelul Lexiconului) este aproape115 unanim acceptată, problema direcŃiei derivării este un subiect dezbătut. Matsuzaki (2001: 48−51) inventariază tipurile de teorii care privesc direcŃia derivării în cadrul perechii:

(a) derivarea este diferită de la o limbă la alta (Nedyalkov şi Silnitsky 1973116, Haspelmath 1993);

(b) la nivelul Lexiconului are loc un proces de cauzativizare; Hale şi Keyser (1998: 100, 111)117 subliniază că, în absenŃa dovezilor morfologice, direcŃia derivării este de la structura mai simplă (intranzitivă, incoativă) la cea mai complexă (tranzitivă);

(c) la nivelul Lexiconului are loc un proces de anticauzativizare (Zubizaretta 1987)118/detranzitivizare (Levin şi Rappaport Hovav 1995).

Comrie (1989: 168) se înscrie în interpretările de tip (a), arătând că nu se poate vorbi de o direcŃie unică a derivării în cazul verbelor care au variante cauzative: în turcă, verbul cauzativ este derivat de la cel noncauzativ; în swahili, verbul noncauzativ e derivat de la cel cauzativ.

Levin şi Rappaport Hovav (1995: 83) arată că, în analiza tradiŃională, varianta intranzitivă e primară, iar cea tranzitivă e derivată, detranzitivizarea apărând numai în anumite condiŃii. La polul opus, se situează Chierchia (1989 [2004]) şi Reinhart (1991), care susŃin că toate verbele inacuzative sunt, la bază, cauzative. Levin şi Rappaport Hovav (1995) nu extind această analiză la verbele care nu acceptă alternanŃa şi susŃin că verbele inacuzative cu alternanŃă au o reprezentare lexico-semantică unică, asociată atât cu forma inacuzativă, cât şi cu forma tranzitivă. Levin şi Rappaport Hovav (1995: 84) demonstrează că forma intranzitivă a verbului break ‘a rupe, a sparge’ apare printr-o operaŃie care interzice argumentului cauzator să fie proiectat în reprezentarea lexico-sintactică/structura argumentală. Forma intranzitivă este monadică în structura argumentală, nivelul de reprezentare care determină proiectarea argumentelor în sintaxă. Inacuzativitatea verbului intranzitiv break este determinată de faptul că aceleaşi reguli de conectare se aplică participantului pasiv indiferent dacă este proiectat sau nu în sintaxă cauzatorul.

115 Există şi opinii diferite: Zribi-Hertz (1987: 26) arată că, în mod intuitiv, se poate spune că în construcŃia tranzitivă şi în cea intranzitivă apare acelaşi verb. 116 V. P. Nedyalkov, G. G. Silnitsky, „The Typology of Morphological and Lexical Causatives”, în: K. Ferenc (ed.), Trends in Soviet Theoretical Linguistics, Dordrecht, Reidel, p. 1−32. 117 K. Hale, S. J. Keyser, „The Basic Elements of Argument Structure”, The MIT Working Papers in Linguitics, 32, p. 73−118. 118 M. L. Zubizarreta, Levels of Representation in the Lexicon and in the Syntax, Dordrecht, Foris.

Page 160: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

160

5.3.1. Cauzativizare Analiza de tip cauzativizare este cea tradiŃională, dar apare şi în unele studii recente. Lyons (1995 [1968]: p. 393−417) investighează relaŃia tranzitivitate−ergativitate pornind de la exemplele:

(a) The stone moved ‘Piatra s-a mişcat’ (b) John moved ‘John s-a mişcat’ (c) John moved the stone ‘John a mişcat piatra’.

Autorul arată că între enunŃurile (a)−(c) există o relaŃie „ergativă”: subiectul unui

verb intranzitiv devine obiect al verbului tranzitiv corespunzător şi un nou subiect ergativ este introdus ca Agent sau Cauză al/a unei acŃiuni la care se face referire. O propoziŃie tranzitivă, precum (c), poate fi sintactic derivată dintr-o propoziŃie intranzitivă (a) prin intermediul unei transformări cauzative/ergative. Palmer (2007 [1994]: 214) adoptă acelaşi tip de analiză: ca şi pasivul, cauzativul poate fi interpretat ca o formă derivată de la o structură activă simplă; spre deosebire de pasiv însă, cauzativul nu promovează un termen, ci introduce un nou termen, cauzatorul, în poziŃia subiectului; subiectul originar capătă un statut periferic. Pesetsky (1995) susŃine că formele de bază sunt cele inacuzative şi cele reflexive, iar un afix CAUS derivă intrările tranzitive. Pesetsky (1995: 12−13) arată că subiectele de suprafaŃă din exemplele (a) sunt obiecte de adâncime. Aparenta identitate semantică dintre subiectele din (a) şi obiectele din (b) este falsă, ceea ce dovedeşte că UTAH e greşită. Exemplele din (a) nu pot fi analizate ca inacuzative:

(a) The ice melted, The door opened, The ship sank ‘GheaŃa s-a topit’, ‘Uşa s-a deschis’, ‘Vasul s-a scufundat’ (b) Bill melted the ice, Sue opened the door, Bill sank the ship ‘Bill a topit gheaŃa’, ‘Sue a deschis uşa’, ‘Bil a scufundat vasul’. Pesetsky (1995: 98) arată că direcŃia derivării este reflexive > nonreflexive şi se

întreabă de ce dispare morfemul se în cauzativizare. Pesetsky (1995: 214) arată că verbe de tipul break ‘a sparge, a rupe’ şi grow ‘a creşte’, care alternează între sensul incoativ şi cel cauzativ, par să implice morfemul CAUS. În unele cazuri, trebuie să presupunem existenŃa morfemului CAUS pentru că a fost suprimat Cauzatorul Ambiental; în alte cazuri, CAUS adaugă numai un argument la predicatul incoativ la origine.

Pesetsky (1995: 109) vorbeşte despre un it ambiental, care apare numai în poziŃia de subiect:

It is raining ‘Plouă’. Ruwet (1991)119 a arătat că it nu e argument extern, deci verbele meteorologice ca

rain sunt inacuzative. Pesetsky propune o analiză diferită: it ambiental e limitat la poziŃiile de

119 N. Ruwet, Language and Human Experience, Chicago, Chicago University Press.

Page 161: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

161

argument extern. Cei doi autori sunt de acord asupra faptului că structurile cu it ambiental acceptă obiecte interne. Pesetsky (1995: 111) observă că it se referă la cauze ale vremii, ale emoŃiilor, în afara unui control conştient. Pesetsky (1995: 112) arată că ambientul reflexiv exprimă sursa internă a emoŃiei; subiectul cauzativelor morfologice este un element din lanŃul cauzal. Acest rol tematic este numit Cauzator Ambiental (engl. Ambient Causer, A-Causer). Pesetsky (1995: 115) susŃine că inacuzativele autentice sunt cele fără Cauzator Ambiental, care nu acceptă niciun fel de pasiv. Cauzatorul Ambiental este reatribuit unui grup cu by ‘de (către)’ prin pasivizare şi este eliminat prin adjectivizare. Verbe ca s’étonner ‘a fi uimit’ şi s’amuser ‘a se amuza’ sunt conceptualizate întotdeauna cu un Cauzator Ambiental, pe când s’arrêter ‘a se opri’ poate avea sau nu Cauzator Ambiental. Kittilä (2009: 67) concepe cauzativizarea ca fiind un proces marcat morfologic, care introduce un Agent în valenŃa verbului şi identifică trei subtipuri: cauzativizare ascunsă, agentivizare, tranzitivizare. La Kittilä (2009: 70), cauzativizarea este o primitivă lingvistică. Autorul observă că toate limbile au o anumită modalitate formală de a semnala faptul că un Agent sau un Cauzator extern este introdus în evenimentul denotat. 5.3.2. Detranzitivizare/Anticauzativizare Analiza de acest tip apare în numeroase studii, dintre care voi prezenta pe scurt câteva şi apoi mă voi opri asupra modelelor de analiză propuse de Gennaro Chierchia şi Tanya Reinhart (şi coautori) şi a câtorva critici şi alternative propuse pentru aceste modele.

Keyser şi Roeper (1984) susŃin că ergativele intranzitive sunt derivate de la perechile tranzitive în Lexicon, prin Regula Ergativă (p. 402): regula deplasării α (engl. move α) care se aplică în cazul pasivelor şi al construcŃiilor medii la nivel sintactic funcŃionează la nivel lexical pentru formarea ergativelor (apud Matsuzaki 2001: 115).

Alexiadou şi Anagnostopoulou (2004: 116−118) arată că morfologia proiecŃiei Voice este asociată cu detranzitivizarea în alternanŃele de tranzitivitate (cum este şi alternanŃa cauzativă). În greacă, anticauzativele sunt formate pe baza vDEVENI/REZULTAT, care încorporează un grup adjectival, un VoiceP sau o construcŃie posesivă. În multe limbi, morfologia asociată cu detranzitivizarea este prezentă la membrul intranzitiv al alternanŃei; această morfologie este împărŃită de predicatele pasive şi reflexive şi are forma unui pronume, a unui clitic sau a unui element din flexiunea verbală. Morfologia de detranzitivizare apare în absenŃa argumentelor externe. Pentru verbele deadjectivale, autoarele propun o soluŃie diferită (Alexiadou şi Anagnostopoulou 2004: 121, 133): anticauzativele deadjectivale sunt de bază, iar cauzativele sunt derivate prin adăugarea unui nivel cauzativ înalt; anticauzativele sunt mai complexe decât cauzativele şi pasivele.

5.3.2.1. Modelul lui Chierchia (2004 [1989]) În bibliografia consultată, singurul sistem semantic coerent de analiză a verbelor inacuzative este cel propus de Chierchia (2004), care reia şi completează o primă formă din 1989. Autorul şi-a propus să formuleze o semantică explicită a acestei clase de verbe din limba italiană şi să analizeze consecinŃele sintactice ale aplicării analizei sale. Punctul de pornire îl constituie observaŃia că noŃiunea de „argument opŃional”, folosită în multe studii pentru a explica variaŃiile de tranzitivitate (de tipul: verbul tranzitiv affondare ‘a scufunda’ are un rol extern opŃional, deci perechea sa intranzitivă va fi inacuzativă; verbul mangiare ‘a mânca’ are un rol intern opŃional, deci perechea lui intranzitivă va fi inergativă) este puŃin înŃeleasă şi insuficientă. Propunerea lui Chierchia (2004: 24) este că membrii perechilor de alternanŃe sunt legaŃi între ei prin operaŃii asupra

Page 162: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

162

rolurilor tematice, care pot fie să derive verbe tranzitive de la intranzitive, prin adăugarea unui rol, fie invers, prin eliminarea unui rol.

Modelul semantic propus de Chierchia (1989), în care autorul îşi pune problema vericondiŃionalităŃii şi a implicaŃiilor ei pentru sintaxă (Forma Logică este nivelul Sintaxei la care are loc interpretarea vericondiŃională, având forma unei relaŃii compoziŃionale de la FL la fl, notaŃie corespunzătoare, în linii mari, „sensului”), este o logică intensională, în care proprietăŃile şi propoziŃiile sunt considerate ca fiind primitive. Această logică este interpretată într-un domeniu compus din trei tipuri de elemente: entităŃi − u (people ‘oameni’, chairs ‘scaune’), tipuri de proprietăŃi − π (running ‘a alerga’, loving Mary ‘a o iubi pe Maria’) şi propoziŃii − p (John runs ‘Ion aleargă’, John loves Mary ‘Ion o iubeşte pe Maria’). u şi p sunt tipuri speciale de indivizi − e. RelaŃia de predicaŃie − ˘̆̆̆ − leagă π de argumentul ei. Rezultatul predicării unei π a unui e prin intermediul unei ˘ ˘ ˘ ˘ este o p: Dacă r este o proprietate şi u este un individ de orice tip şi ˘̆̆̆ este relaŃia de predicaŃie, atunci ˘̆̆̆r este propoziŃia că u are proprietatea r. Pentru fiecare proprietate, predicaŃia stabileşte o relaŃie între indivizi şi proprietăŃi sau asociază o funcŃie propoziŃională de tipul <e, p> cu o proprietate. Predicatele pot avea două roluri: fie sunt numai indivizi (entităŃi de tip π), fie transformă aceste entităŃi în funcŃii nesaturate, care iau argument (funcŃii de tip <e, p>). Acest dublu rol al predicatelor permite identificarea unui conŃinut semantic al noŃiunilor predicaŃie internă şi predicaŃie externă, care par a fi nucleul inacuzativităŃii.

Numărul operaŃiilor prin care poate fi modificată structura logică a unei relaŃii sau a

unei proprietăŃi este limitat, operaŃiile asupra rolurilor tematice corespunzând unor operaŃii algebrice. (a) Pasivul (P), considerat ca fiind o operaŃie care saturează sau absoarbe rolul tematic al subiectului, poate fi interpretat ca legând relaŃii de proprietăŃi, prin saturarea poziŃiei care corespunde subiectului (ultima disponibilă) cu o variabilă şi o închide existenŃial: a. Forma logică a P: <e, π> → π b. ConŃinut: ˘[P(see−vedea)](x)↔∃y˘[see−vedea(x)](y) c. Stilul Montague: λx∃y[see−vedea(x)(y)]

O operaŃie de acest tip oferă conŃinut vericondiŃional afirmaŃiei că morfologia pasivă absoarbe sau saturează rolul tematic al subiectului. Agentul suprimat este însă prezent din punct de vedere semantic, existenŃa acestuia fiind vizibilă, de exemplu, în controlul infinitivului:

The boat was sunk [PRO to collect insurance] ‘Vasul a fost scufundat [PRO pentru a încasa asigurarea]’. (b) Detranzitivizarea (D) reprezintă operaŃia prin care se şterge obiectul indefinit al

verbului tranzitiv, prin saturarea rolului tematic al obiectului:

Page 163: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

163

a. Forma logică a D: <e, π> → π b. ConŃinut: ˘[D(eat−mânca)](x)↔∃y˘[eat−mânca(y)](x)

c. Stilul Montague: λx∃y[eat−mânca(y)(x)] Detranzitivizarea diferă de pasivizare numai prin poziŃia în care este inserată variabila cuantificată existenŃial: ultima poziŃie, în cazul pasivului şi penultima, în cazul detranzitivizării. (c) Reflexivizarea (R) este o operaŃie care pune semnul identităŃii între cele două argumente ale unei relaŃii, reducând-o la o proprietate. Această operaŃie afectează deci atât subiectul, cât şi obiectul:

a. Forma logică a R: <e, π> → π b. ConŃinut: ˘[R(wash−spăla)](x)↔˘[wash−spăla(x)](x)

c. Stilul Montague: λx[wash−spăla(x)(x)] Reflexivizarea nu este implicată în interpretarea reflexivelor nonclitice (engl. himself, it. sé stesso), care au statut de grupuri nominale, şi nu de anafore. (d) Expletivizarea (E) se aplică unei propoziŃii, pe care o transformă în proprietate:

a. Forma logică a E: <p, π> b. ConŃinut: ˘[E(seem−părea(p))](x) = seem(p), dacă x = 1 NEDEFINIT, dacă x ≠ 1 E(seem−părea(p)) este o proprietate aplicată prin predicaŃie unui obiect ales arbitrar,

simbolizat ca ⊥. Ca şi P şi R, E este o operaŃie care afectează subiectul, dar această operaŃie presupune şi schimbarea formei logice şi se aplică numai atunci când aplicarea funcŃiilor simple nu funcŃionează.

În cazul propoziŃiei Seems that John was here, există un blocaj la nivelul VP, adică un obiect (propoziŃional) la care nu se poate aplica predicaŃia. Singura operaŃie posibilă, E, transformă seem−părea(p) într-o proprietate. Această proprietate se poate aplica numai unui argument care nu afectează condiŃiile de adevăr, adică numai unui expletiv.

Expletivizarea poate avea şi un alt rol: în formarea pasivului impersonal (PI). Dacă pasivul absoarbe rolul tematic al subiectului, cuantificând existenŃial poziŃia subiectului, şi externalizează argumentul corespunzător obiectului, pasivul impersonal are acelaşi rol, dar fără a externaliza argumentul corespunzător obiectului.

a. Forma logică a PI: <e, π> → <e, p> b. ConŃinut: PI(help−ajuta)](x) =∃y˘[help−ajuta(x)](y)

(x is helped − x e ajutat) Din punctul de vedere al vericondiŃionalităŃii, P şi PI sunt identice, diferenŃa constând în forma logică: P produce proprietăŃi, PI produce funcŃii propoziŃionale. Din moment ce PI nu presupune externalizarea unui argument intern, nimic nu împiedică apariŃia acestei operaŃii în cazul verbelor intranzitive: PI(dance−dansa) =∃y˘[dance−dansa](y)

(it is danced − se dansează).

Page 164: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

164

Generalizarea formei logice a PI: <(e,) π> → <(e,) p>, unde (e,) este opŃional. Prin urmare, de câte ori apare un pasiv impersonal, există un element propoziŃional la nivelul VP (de tipul seem). Pentru rezolvarea „blocajului”, e nevoie de expletivizare, care va crea un argument extern expletiv de care are nevoie predicaŃia. Expletivizarea nu explică diferenŃa dintre pasivul personal şi cel impersonal, care diferă prin crearea unei proprietăŃi, respectiv a unei funcŃii propoziŃionale.

ImplicaŃiile acestui model pentru interpretarea verbelor inacuzative Prezentarea operaŃiilor aplicate rolurilor tematice a fost necesară pentru a ajunge la problema inacuzativelor, asemănătoare, în teoria lui Chierchia, cu tiparul seem şi, poate, cu pasivul impersonal, prin absenŃa argumentului extern. În interpretarea inacuzativelor este implicată şi expletivizarea. Un verb inacuzativ are reprezentarea: arrivare−sosi, θI, <e, p>, iar un verb inergativ: camminare−merge, θI, π. Inacuzativele diferă de inergative aşa cum funcŃiile propoziŃionale diferă de proprietăŃi. Din Principiul PredicaŃiei (predicatorul ˘ este asociat cu I0; ˘ este ceea ce „înseamnă” I; o propoziŃie (sintactică) leagă un predicat de subiect prin relaŃia de predicaŃie nu numai la nivel sintactic, ci şi semantic), rezultă că inacuzativele nu pot lua argument extern. Arrivare trebuie să ia argument intern, deci este nevoie de expletivizare. În acest sens, verbele inacuzative sunt defective: argumentul lor e generat intern, deci trebuie să aibă subiect expletiv.

IP, ˘[E(arrive−sosi(g))](⊥) = arrive−sosi(g) 3 NP, ⊥ I’, ˘[E(arrive−sosi(g))] 3 I, ˘ VP, arrive−sosi(g)

3 V, arrive−sosi NP, g

! ! e arriva Gianni e soseşte Ion ImplicaŃiile modelului Chierchia pentru interpretarea alternanŃei cauzative AlternanŃa tranzitiv−intranzitiv apare ca urmare a faptului că în structurile

inacuzative argumentul intern poate fi externalizat prin deplasarea NP. Chierchia (2004: 36) arată că alternanŃa tranzitiv−intranzitiv este specifică verbelor

inacuzative, membrii unei astfel de perechi fiind legaŃi prin operaŃii aplicate rolurilor tematice. Autorul consideră că formele tranzitive sunt de bază, eliminând interpretarea acestei alternanŃe ca fiind o operaŃie de cauzativizare, deoarece această interpretare nu explică de ce unicul argument al variantei intranzitive trebuie să fie intern.

Pornind de la constatarea că argumentul implicit al pasivului (Agentul neexprimat) poate controla o propoziŃie cu statut de adjunct, în timp ce argumentul implicit al inacuzativelor nu este capabil de control în acest caz:

The boat was sunk [PRO to collect insurance] ‘Vasul a fost scufundat [PRO pentru a încasa asigurarea]’

Page 165: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

165

*The boat sunk [PRO to collect insurance] ‘Vasul s-a scufundat120 [PRO pentru a încasa asigurarea]’,

autorul ajunge la concluzia că inacuzativele şi pasivele sunt supuse unor operaŃii diferite. În alternanŃele tranzitiv−intranzitiv, verbul tranzitiv tinde să fie cauzativ. Sensul verbului inacuzativ affondare ‘scufunda’ este forma reflexivă a cauzativului, reprezentată prin C(α). Reprezentarea verbului intranzitiv affondare ‘scufunda’ este: affondare−scufundaintranz = R(affondare−scufundatranz) = R(C(α)). Proprietatea vasului care îi permite să se scufunde este reprezentată astfel: ˘[R(affondare−scufundatranz)](the boat−vasul). Propunerea autorului este deci ca The boat sunk ‘Vasul s-a scufundat’ să fie interpretat ca The boat sunk by itself ‘Vasul s-a scufundat singur’, adică o proprietate a vasului sau o stare în care se află face ca acesta să se scufunde. Factorul cauzator − în cazul inacuzativelor − nu trebuie deci înŃeles ca acŃiune, ci static (operatorul CAUZĂ este neutru la tipul de proprietate implicat, acŃiune sau stare). Prin urmare, derivarea inacuzativelor este un tip special de reflexivizare, „internă” (RI), de natură statică, operaŃie care pune semnul de identitate între subiect şi obiect şi care trebuie să externalizeze argumentul rămas: a. Forma logică a RI = <e, π> → <e, p> b. ConŃinut: RI(sink−scufunda)](x) =˘[sink−scufunda(x)](x). RelaŃia dintre R şi RI este de acelaşi tip cu relaŃia dintre P şi PI: sunt identice din punct de vedere vericondiŃional, dar forma logică este diferită. Verbul intranzitiv care participă la alternanŃa cauzativă este legat de corespondentul său tranzitiv prin operaŃia de reflexivizare, care are două trăsături specifice: factorul cauzator e înŃeles static; operaŃia de reflexivizare este de tipul unei „internalizări”. Atunci când argumentul intern al unui verb inacuzativ ca affondare ‘scufunda’ este externalizat prin deplasarea NP, trebuie să presupunem însă că e folosită operaŃia de reflexivizare R (nu RI). Un verb intranzitiv ca sink ‘scufunda’ este derivat din corespondentul său tranzitiv prin reflexivizare, existând posibilitatea alegerii între: (a) RI − inacuzativul sink ‘scufunda’; (b) R − argumentul verbului sink ‘scufunda’ trebuie externalizat prin deplasarea NP (deplasare interpretată diferit în cazul pasivului şi al inacuzativului). În cazul verbelor inacuzative care nu au corespondent tranzitiv, Chierchia argumentează pentru respingerea ideii că acestea sunt marcate lexical ca fiind lipsite de argument extern (tipul <e, p> este potrivit numai verbe ca seem ‘părea’), şi pentru acceptarea următoarei soluŃii: şi verbele inacuzative fără corespondent tranzitiv implică operaŃia de reflexivizare, dar aceasta se aplică unei relaŃii abstracte. Dacă soluŃia este acceptată, inacuzativele beneficiază de o interpretare unitară, care are formula R(C(α)), unde R este reflexivizare internă sau externă, C este operatorul cauzativ, iar α este un predicat abstract cu 120 Nu este discutată aici şi citirea pasivă a formei s-a scufundat.

Page 166: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

166

un singur loc. C(α) este realizat uneori ca verb tranzitiv, alteori nu. Argumentele aduse de Chierchia (2004: 40−45) în sprijinul acestei soluŃii sunt: (a) valenŃa instabilă a verbelor inacuzative − conform lui C. Rosen (c. p.), spre deosebire de inergative, inacuzativele tind să oscileze între comportamentul tranzitiv şi cel intranzitiv, atât diacronic, cât şi dialectal fiind înregistrare utilizări tranzitive ale verbelor morire ‘a muri’, ribellare ‘a se răzvrăti’, suicidarsi ‘a se sinucide’; dacă aceste inacuzative ar fi listate în Lexicon ca lipsindu-le argumentul intern, nu ar exista motive să suporte schimbările de valenŃă mult mai uşor decât inergativele; (b) morfologia reflexivă, specifică unei clase largi de verbe inacuzative, sprijină ideea că inacuzativele reprezintă reflexivizări de tip special ale unor forme cauzative tranzitive; în unele situaŃii, reflexivul este încorporat lexical în forma verbului, fără să existe consecinŃe morfologice, iar în alte situaŃii operaŃia de reflexivizare determină apariŃia unui clitic sau a unui element în morfologia verbului; (c) distribuŃia grupului da sé (engl. by itself, rom. singur/prin sine însuşi), grup reprezentând un modificator al cărui antecedent este cauza unică a evenimentului; această situaŃie apare ca urmare a faptului că inacuzativele sunt reflexive, deci subiectul acestora trebuie să fie asociat atât cu rolul tematic specific subiectului (Agent, Cauză), cât şi cu cel specific obiectului (Temă/Pacient); (d) aspectul inacuzativelor este influenŃat de faptul că acestea reprezintă reflexivizări ale unor structuri cauzative; cauzativul implică, semantic, ducerea la capăt a unei stări cauzative; în cazul în care cauzativul este nonstatic, trebuie să fie telic (adică evenimentul trebuie să aibă un punct culminant) − vezi supra, 4.4. În Postscriptumul adăugat în 2004 la articolul redactat în 1989, Chierchia îşi revizuieşte teoria, acceptând sugestii formulate de Reinhart în mai multe articole, şi arată că nu reflexivizarea (notată aici REFL) singură derivă inacuzativele, ci reflexivizarea „plus altceva”. Proprietatea esenŃială a inacuzativelor care participă la alternanŃa cauzativă este faptul că pot avea ca subiect eventualităŃi: The explosion sank the boat ‘Explozia a scufundat vasul’ The gust of wind opened the door ‘Rafala (de vânt) a deschis uşa’.

Noutatea faŃă de teoria formulată în 1989 este ideea împărŃirii rolurilor tematice (engl. θ-sharing, lucru permis în PM, nu însă şi în modelele generative anterioare), o formă ascunsă de reflexivizare, în care un individ are dublu rol, în două evenimente distincte; evenimentul cauzator şi cel cauzat trebuie să aibă un rol tematic în comun (Tema). Astfel, inacuzativitatea aduce la suprafaŃă o formă ascunsă a reflexivizării. Există două strategii de realizare sintactică universală a inacuzativelor: (a) prin deplasare/copiere: închiderea reflexivă (engl. reflexive closure), simbolizată ca []r, aşază o copie a argumentului-obiect în poziŃia primului argument al relaŃiei (subiectul), marcând reflexivitatea (The boat sinkr the boat ‘Vasul a scufundat vasul’). Atunci când două copii identice sunt în apropiere, în configuraŃia potrivită, numai una este pronunŃată. (b) prin morfologie reflexivă: reflexivizarea propriu-zisă (R) obligă argumentul intern să fie identic cu celălalt.

Page 167: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

167

O consecinŃă imediată a acestei situaŃii este că verbele care nu pot avea ca subiect eventualităŃi (notice ‘a anunŃa’, love ‘a iubi’, fear ‘a se teme’) nu acceptă închiderea reflexivă şi deci nu participă la alternanŃa cauzativă şi pot accepta θ-sharing: *The explosion notice/fears Bill ‘Explozia a anunŃat/temut pe Bill’. În schimb, verbe ca it. piacere ‘a plăcea’ sau engl. scare ‘a speria’ pot avea subiect de tip eventualitate, pot accepta închiderea reflexivă: The statue scared John/Seeing the statue scared Jonh ‘Statuia l-a speriat pe John’/‘Vederea statuii l-a speriat pe John’. 5.3.3.2. Modelul lui Reinhart (şi coautori) Teoria formulată de Tanya Reinhart are ca punct de pornire modelul propus de Chierchia. Reinhart (1991) e de acord cu analiza lui Chierchia (1989), care observă asemănarea dintre procesul lexical al reflexivizării inerente şi ergativitate: în ambele situaŃii, verbul are două roluri tematice care pot să nu fie realizate ca variante tranzitive ale verbului, dar care sunt identificabile în Lexicon. Concluzia este că nu e nevoie de stabilirea unei distincŃii semantice între ergative şi reflexive (nu e întâmplător că The door opened ‘Uşa s-a deschis’ are drept corespondent în germană (şi în română, de altfel) un verb reflexiv, ambele având aceleaşi condiŃii de adevăr). Reinhart (1991) susŃine că diferenŃa dintre ergative şi reflexivele intrinsece este sintactică: în cazul ergativelor, argumentul extern/intern se poate realiza, pe când în cazul reflexivelor intrinsece, argumentul extern trebuie să fie realizat sintactic. La Chierchia (1989), asemănările morfologice dintre inacuzative şi reflexive reflectă faptul că ambele sunt derivate de la un verb cu două locuri, prin reducere, morfologia reflexivă fiind semnul că a avut loc o reducere; reducerea este o operaŃie mai complexă decât reflexivizarea şi se aplică unui verb cauzativ invizibil. Reinhart (1996) arată însă că există o singură operaŃie de reducere, care derivă predicatele cu un singur loc de la predicate cu două locuri; operaŃia acŃionează asupra unei perechi de roluri (intern şi extern) şi îl poate reduce pe oricare:

● reducerea rolului intern > rolul extern e realizat > structură inergativă reflexivă; ● reducerea rolului extern > rolul intern e realizat > structură inacuzativă. Reinhart (1991) încearcă să găsească răspuns la întrebarea când e posibil ca un verb

cu două roluri să-l absoarbă pe cel extern în Lexicon. Autoarea observă că variantele tranzitive ale verbelor ergative acceptă ca subiect Instrumentul sau Cauza nonagentivă (spre deosebire de inergative şi tranzitive):

Max/the storm/the stone broke the window ‘Max/furtuna/piatra a spart geamul’. Reinhart (1991, 1996) susŃine că este util ca rolurile tematice să fie clasificate prin

trăsături (vezi supra, 4.2.3.), mai degrabă decât să fie considerate primitive. Aceste trăsături sunt c, cauzarea unei schimbări (engl. causing change), şi m, stare mentală (engl. mental state). Rolurile tematice se definesc astfel: Agent [+c+m], Cauză/Instrument [+c−m], Pacient/Temă/Beneficiar [−c−m], Experimentator [−c+m]. Verbele care acceptă mai multe roluri tematice sunt specificate numai [+c] (Agent, Instrument, Cauză). Trăsătura [+c] dă

Page 168: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

168

seamă de relaŃia dintre Cauză şi Agent: dacă un argument este Agentul unei schimbări de stare, atunci este şi Cauza acestei schimbări; diferenŃa dintre Agent şi Cauză este dată de prezenŃa vs absenŃa trăsăturii [+m]; [+m] presupune [+ Animat], nu şi invers. Acest sistem dă seamă de diferenŃa dintre Instrument şi Cauză, în legătură cu care autoarea propune următoarea generalizare:

Un rol Cauză este Instrument dacă şi numai dacă un rol Agent este de asemenea realizat în derivare sau presupus în interpretare.

Reinhart (1996) atrage atenŃia asupra faptului că setul de verbe [+c] este exact setul

de verbe tranzitive cu comportament inacuzativ (singura excepŃie identificată: engl. grow ‘a creşte’).

DefiniŃia clasei inacuzativelor: Un verb este inacuzativ dacă şi numai dacă conceptul verbal include un rol [+c] şi acest rol este redus (nu este realizat).

Reinhart (1996) atrage atenŃia asupra faptului că, în multe cazuri, verbele inacuzative şi cele reflexive au aceeaşi morfologie. În italiană, multe verbe reflexive apar cu cliticul si (de tipul rompersi ‘a se rupe’). În engleză, în germană şi în neerlandeză, forma obişnuită a verbelor inacuzative este cea „nudă”, forma reflexivă a inacuzativelor fiind mult mai rară în limbile germanice decât în limbile romanice. Reinhart (1996) arată că un proces lexical reflexiv poate fi marcat: flexionar (it. si), printr-un argument (neerl. zich), prin morfologia verbului (ebraică), deloc (engleză).

Reinhart (1996: 13) îşi propune să demonstreze că reflexivele nu sunt inacuzative, împotriva a ceea ce susŃinuseră Marantz (1984), Grimshaw (1982, 1990), Bouchard (1984)121, Kayne (1988), Pesetsky (1995), Sportiche (1998): derivatele reflexive sunt inacuzative (argumentul fiind că auxiliarul a fi apare în limbile romanice cu inacuzative şi cu reflexive).

Reinhart (1996) formulează două generalizări privind legătura dintre intrările lexicale şi poziŃiile sintactice:

Un argument care are rolul Agent trebuie realizat în poziŃie externă.

Un argument care are un rol [+m] trebuie realizat în poziŃie externă.

Aceste generalizări respectă Ierarhia proeminenŃei:

[+c] > [+m]....

Reinhart (1996) formulează următorul principiu:

Principiul uniformităŃii Lexiconului: Fiecare verb-concept corespunde unei intrări lexicale cu o structură tematică. Formele tematice variante ale unui verb dat sunt derivate dintr-o structură tematică, prin operaŃii în Lexicon.

121 D. Bouchard, On the Content of Empty Categories, Dordrecht, Foris.

Page 169: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

169

Urmându-l pe Chierchia (1989), Reinhart (1996) arată că există două operaŃii în Lexicon (care pot cere sau nu marcare morfologică):

(A) Saturare: creează pasive; închide (existenŃial) unul dintre argumentele verbului (fie rolul extern, fie cel intern), care este realizat semantic, dar nu e proiectat ca argument sintactic; interpretarea este aceeaşi ca în cazul realizării a două argumente sintactic pline.

(B) Reducere (care ar corespunde operaŃiei lexical binding de la Grimshaw 1990): creează reflexive intrinsece; se aplică unei relaŃii cu două poziŃii, făcând ca două argumente să fie identice şi reduce relaŃia la o proprietate; este o operaŃie mult mai restrânsă decât saturarea şi poate fi aplicată numai unei perechi de roluri, dintre care unul este extern.

Reinhart (1996) susŃine că inacuzativele şi verbele cu un argument Experimentator îşi au originea în predicate cu două locuri şi sunt derivate din varianta tranzitivă prin operaŃia de reducere (nu de saturare, cum propusese Chierchia 1989).

Reinhart (1996) formulează următoarea constrângere:

Constrângere asupra reducerii rolurilor: Un rol tematic specificat [+m] nu poate fi redus.

şi arată că, în afara acestei constrângeri, reducerea este o operaŃie liberă. Reinhart (1996) arată că rolurile externe ale verbelor tranzitive sunt întotdeauna

specificate [+m] sau [+c]. Din moment ce rolurile [+m] nu pot fi reduse, vor fi reduse numai cele [+c−m]. Un verb [+c] nu poate avea intrare atât inacuzativă, cât şi reflexivă. Varianta reflexiv-inacuzativă este posibilă şi când nu există morfologie reflexivă. Problema reflexivelor este reluată în Reinhart şi Siloni (2004). Autoarele (Reinhart şi Siloni 2004: 159) observă că, în ultimele două decenii, abordarea inacuzativă a reflexivelor a devenit populară în special în tratarea reflexivului romanic: subiectul verbelor reflexive este obiect de adâncime, ca şi subiectul inacuzativelor. Reflexivele nu trec însă testele de inacuzativitate, iar asemănările morfologice dintre reflexive şi inacuzative nu sunt determinate de structura argumentală comună, ci de operaŃiile derivative. Reinhart şi Siloni (2004: 160) arată că, în engleză, ebraică şi neerlandeză, reflexivele sunt o clasă închisă (sunt create în Lexicon), pe când în limbile romanice reprezintă un fenomen productiv (sunt create în Sintaxă). OperaŃia care derivă reflexivele este, aşa cum arătase Reinhart şi în studiile anterioare, reducerea.

Reinhart şi Siloni (2004: 161) consideră că există numeroase dovezi împotriva analizei reflexivelor romanice ca obiecte clitice. Reinhart şi Siloni (2004: 163) observă că analiza inacuzativă a reflexivelor are două variante:

(a) operaŃie lexicală de absorbŃie sau de reducere, care se aplică unei intrări intranzitive − Grimshaw (1982), Wehrli (1986), Chierchia (2004) −; cliticul reflexiv este asociat cu rolul tematic intern în Lexicon, nu în Sintaxă;

(b) operaŃie sintactică: cliticul reflexiv este asociat cu rolul tematic extern; verbul reflexiv este inacuzativ; subiectul este argumentul intern.

AdepŃii analizei inacuzative acceptă fie că argumentul extern este absorbit lexical (Bouchard 1984, Grimshaw 1990, Marantz 1984), fie că argumentul extern este prezent prin se (Kayne 1988, Pesetsky 1995, Sportiche 1988). Reinhart şi Siloni (2004: 163) sunt împotriva ambelor analize, argumentând că reflexivul este produsul reducerii argumentului extern, iar reducerea se poate aplica atât la nivel lexical, cât şi sintactic. Reinhart şi Siloni (2004: 164) se delimitează astfel de Chierchia, care arată că operaŃia de reducere se aplică în Lexicon. Reinhart şi Siloni (2004: 165, 166) arată că reducerea este o operaŃie supusă

Page 170: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

170

constrângerilor: se poate aplica numai unei perechi de roluri tematice libere, dintre care unul e extern. Reflexivele şi inacuzativele pot avea aceeaşi morfologie pentru că sunt rezultatul aceleiaşi operaŃii derivative (reducere), dar nu au aceeaşi structură argumentală.

Reinhart şi Siloni (2005) numesc operaŃiile care afectează valenŃa unui predicat operaŃii de aritate. Aceste operaŃii sunt universale, dar nivelul la care se aplică este o alegere parametrică: (a) Lexicon: ebraică, engleză, rusă, maghiară, neerlandeză; (b) Sintaxă: limbile romanice, sârbo-croată, cehă, greacă, germană. Aceste operaŃii sunt: reflexivizarea, expletivizarea (decauzativizarea) şi saturarea. Şi în acest studiu, autoarele pledează împotriva analizei inacuzative a reflexivelor.

(A) Reflexivizarea este operaŃia care generează verbe reflexive de la intrări tranzitive. Verbul reflexiv denotă o acŃiune în care argumentul Agent acŃionează asupra lui însuşi. Aceeaşi morfologie apare şi cu alte tipuri de predicate: reciproce, inacuzative, verbe cu subiect Experimentator, construcŃii medii, impersonale, pasive. Autorii arată că verbele cu se nu pot fi considerate ca fiind tranzitive, se nu este un obiect clitic şi aduc două argumente în sprijinul acestei idei: (a) inserŃia expletivă din franceză este posibilă pentru reflexive, dar imposibilă pentru tranzitive; (b) din analiza construcŃiilor cauzative din franceză reiese că reflexivele funcŃionează ca intranzitivele. Verbele reflexive sunt derivate prin operaŃii lexicale (prin reflexivizare) care afectează rolul tematic intern, legându-l de rolul tematic extern şi blocând astfel aşezarea sa în poziŃia obiectului. Autoarele propun următorul parametru:

Parametrul Lex−Syn: GU permite operaŃiilor de aritate să acŃioneze în Lexicon şi în Sintaxă.

OperaŃiile de aritate prin care se reduce valenŃa au întotdeauna efectul de a suprima

realizarea sintactică a unui rol tematic al verbului. În cazul pasivului, argumentul suprimat este încă disponibil semantic, de aceea, pasivul poate apărea cu Instrument, care, de obicei, este legitimat numai dacă Agentul este disponibil în reprezentarea semantică (a), pe când în derivarea inacuzativelor, rolul extern al verbului tranzitiv este complet eliminat, apariŃia Instrumentului fiind imposibilă (b): (a) The icei was melted ti (with a candle) ‘GheaŃa a fost topită cu o lumânare’ (b)*The icei melted ti with a candle ‘GheaŃa s-a topit (singură) cu o lumânare’.

Prin reflexivizare, cele două roluri tematice disponibile sunt atribuite aceluiaşi argument sintactic. Autoarele susŃin că operaŃia de reflexivizare nu este o operaŃie de reducere (cum spune Chierchia), ci o operaŃie care ia două roluri tematice şi formează un rol tematic complex, adică o operaŃie de concentrare (engl. bundling). Reflexivizarea implică reducerea cazuală.

Parametrul Lex-Syn prezice existenŃa a două tipuri de reflexivizare. (a) Reflexivizarea lexicală. Lexiconul este un inventar de concepte codificate, al cărui

subset denotă un eveniment, ia participanŃi la evenimente (poartă roluri tematice) şi suportă operaŃii de aritate specificate de GU; în Lexicon nu există structură sintactică. OperaŃiile de aritate lexicale se aplică intrării verbale, care este o colecŃie de proprietăŃi/trăsături. Reprezentarea semantică a evenimentului este asociată cu verbul numai în timpul derivării; ordinea operaŃiilor λ trebuie să reflecte ierarhia argumentală. Trăsătura de Caz acuzativ este asociată cu verbele

Page 171: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

171

tranzitive în Lexicon; aplicarea operaŃiei de concentrare reduce această trăsătură de Caz; noua intrare lexicală verbală are de atribuit un rol complex.

(b) Reflexivizarea sintactică. În limbile cu operaŃii la nivel sintactic, reflexivizarea este posibilă numai în prezenŃa unui element morfologic, cliticul ce reduce cazul. În aceste limbi, ceea ce trebuie să devină un verb reflexiv părăseşte Lexiconul cu acelaşi număr de roluri care trebuie atribuite ca şi intrarea lexicală de bază. Siloni (2002)122 a arătat că sintaxa nu poate schimba grila de roluri a unui predicat (eliminarea, modificarea şi adăugarea de roluri tematice nu sunt permise după inserŃia sintactică); manipularea grilei de roluri este posibilă numai în Lexicon. OperaŃiile din sintaxă acŃionează asupra structurii sintactice, care este deja asociată cu reprezentarea semantică a unui eveniment. OperaŃia de concentrare se poate aplica şi în sintaxă, pentru că aceasta nu modifică compoziŃia rolurilor tematice, ci numai le adună împreună; operaŃia nu are nevoie să ajungă la grila de roluri, ci numai la rolurile tematice neatribuite. Alegerea morfologică a elementului se reduce Cazul acuzativ; cliticul îşi are originea în VP, apoi se deplasează în I; rolul neatribuit este reŃinut de proiecŃia verbală până când un rol tematic extern este fuzionat; rolul neatribuit este concentrat cu rolul extern, de unde rezultă atribuirea a două roluri aceluiaşi argument sintactic. Această propunere dă seama de incompatibilitatea dintre reflexivizare şi pasiv. Grimshaw (1990), Pesetsky (1995), Sportiche (1998) folosesc această incompatibilitate ca pe un argument în favoarea derivării inacuzative a verbelor reflexive. Faptul că operaŃiile de manipulare a grilei de roluri nu pot avea loc în Sintaxă explică de ce inacuzativele şi verbele cu subiect Experimentator sunt derivate în Lexicon în toate limbile. Se este incompatibil cu morfologia nominală. În engleză, verbele reflexive sunt derivate în Lexicon, deci sunt posibile nominalizările; în franceză, verbele reflexive sunt create în Sintaxă, deci nu există un input reflexiv care să se nominalizeze. În limbile „sintactice”, reflexivizarea este o operaŃie productivă; orice verb tranzitiv al cărui argument extern poate fi interpretat ca având trăsătura [+m] se poate reflexiviza; în limbile „lexicale”, reflexivizarea este limitată, clasele de verbe reflexive lexicale fiind cam aceleaşi în diverse limbi.

Autoarele observă că reflexivul implicând un argument în dativ este posibil numai când parametrul este setat în sintaxă:

Jean s’est acheté une voiture ‘Jean şi-a cumpărat o maşină’123. Forma morfologică se este tipică rezultatelor (output) operaŃiilor de aritate

(reflexivizare, reciprocizare, decauzativizare, saturare) care reduc valenŃele sintactice ale unui verb; când aceste operaŃii se aplică în Lexicon, Cazul acuzativ este redus; când se aplică în Sintaxă, e nevoie de elemente morfologice pentru a reduce Cazul. (B) OperaŃia de expletivizare din studiile mai vechi este numită decauzativizare. Reinhart (2002)124 a arătat că verbele tranzitive al căror rol extern este Cauză ([+c]) pot suporta operaŃiile de aritate care elimină argumentul extern. Rolul [+c] este nespecificat cu privire la trăsătura [m], deci poate fi realizat prin argumente animate sau inanimate. Spre deosebire de saturare, care produce pasivul, decauzativizarea nu lasă urme ale rolului nici în sintaxă, nici în interpretare. Decauzativizarea aplicată unui argument intern Temă [−c−m]

122 T. Siloni, „Active Lexicon”, Theoretical Linguistics, 28, p. 383−400. 123 ExistenŃa acestei structuri în română ar fi un indiciu că parametrul este setat în sintaxă. 124 T. Reinhart, „The Theta System: An Overview”, Theoretical Linguistics, 28, p. 229−290.

Page 172: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

172

produce un verb inacuzativ al cărui subiect este argument intern. Decauzativizarea aplicată unei intrări lexicale al cărei argument intern este Experimentator [−c+m] produce un verb cu subiect (argument extern) Experimentator: Le vent/Jean a cassé la branche ‘Vântul/Jean a rupt creanga’ La branche s’est cassée ‘Creanga s-a rupt’ Le bruit/Jean a fâché Pierre ‘Zgomotul/Jean l-a supărat pe Pierre’ Pierre s’est fâché ‘Pierre s-a supărat’.

(C) Saturarea acŃionează asupra unui rol care este prezent la nivelul interpretării, acceptând adăugarea instrumentului. Chierchia (1995)125 a identificat două tipuri de saturare (ambele leagă o variabilă prin închidere existenŃială): (a) standard; (b) arbitrarizare − creează un tip diferit de variabilă, XARB, a cărei categorie este limitată la un grup de oameni; formează impersonale; Agentul e prezent la nivel semantic, dovadă fiind posibilitatea apariŃiei instrumentului: Qui, si mangia spesso gli spagetti con i bastroncini ‘Aici, se mănâncă adesea spaghetele cu beŃişoare’.

Chierchia arată că în această structură, si are funcŃia de saturare şi de arbitrarizare a unui argument. Reinhart şi Siloni (2005) sunt de părere că cele două funcŃii sunt independente, si este un reducător general al unei valenŃe sintactice, iar impersonalizarea rezultă în urma reducerii cazului nominativ. 5.3.3.3. Critici, alternative

Koontz-Garboden (2009: 77) urmează analiza lui Chierchia (2004), aducând argumente suplimentare. DiferenŃa de interpretare propusă de acest autor este că verbele incoative derivate din cauzative reŃin operatorul CAUZĂ, pe când în interpretarea lui Chierchia, operatorul CAUZĂ era şters.

Koontz-Garboden (2009: 80) formulează ipoteza monotonicităŃii:

OperaŃiile de formare a cuvintelor nu elimină operatorii din reprezentările lexicale. Dacă la Chierchia anticauzativizarea presupune o operaŃie de reflexivizare, Koontz-

Garboden (2009: 80) susŃine că reflexivizarea şi semantica lexicală specifică a verbului interacŃionează într-un mod intim. Koontz-Garboden (2009: 82) arată că sensul unui verb de schimbare de stare poate fi descompus în reprezentări care exprimă sensul cauzativ şi cel de schimbare de stare, folosindu-se operatorul CAUZĂ şi operatorul DEVENIRE (care au fost introduşi în semantica generativă timpurie − Lakoff 1965). Aceşti operatori au fost trataŃi ca primitive semantice sau sintactice − Pesetsky (1995), Hale şi Keyser (2002), Embick (2004a),

125 G. Chierchia, „The Variability of Impersonal Subjects”, în: E. Bach, E. Jelinek, A. Kratzer (eds.), Quantification in Natural Language, vol. 1, Dordrecht, Kluwer, p. 107−143.

Page 173: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

173

Arad (2005)126 − cu diferite nume: micul v, FIENT. v introduce două tipuri de eventualităŃi: evenimente şi stări. CAUZĂ este operatorul responsabil de semantica cauzativă şi reprezintă relaŃia dintre două evenimente (unul îl cauzează pe celălalt). DEVENIRE este operatorul schimbării de stare şi reprezintă relaŃia dintre un eveniment şi o stare. Anumite verbe sunt specificate în grad înalt şi acceptă Cauză agentivă, altele sunt subspecificate şi pot avea Agent, Instrument, Cauză naturală, iar pentru relaŃiile tematice nespecificate, autorul utilizează termenul Efector (Van Valin şi Wilkins 1996127). Koontz-Garboden (2009: 84) arată că verbele cu alternanŃă care sunt supuse anticauzativizării au o formă nemarcată morfologic, folosită cauzativ, iar când apar cu un clitic reflexiv au utilizare incoativă. Specificul variantei tranzitive a acestor verbe este acela că denumeşte un eveniment de schimbare de stare având cauză externă, fără a specifica modul în care are loc această schimbare.

În privinŃa situaŃiei din limba spaniolă, Koontz-Garboden (2009: 84−85) arată că subiectul verbului romper ‘a rupe’ poate fi Agent, Instrument, ForŃă naturală sau Eventualitate statică128, adică Efector (rol tematic generalizat); verbele cauzative din spaniolă sunt derivate printr-o operaŃie al cărei rezultat este adăugarea cliticului reflexiv se. Se este o marcă a reflexivizării; ia un predicat cu două argumente şi îl reflexivizează. Koontz-Garboden (2009: 89) observă că apariŃia grupului por sí solo ‘prin sine însuşi’ determină interpretarea anticauzativă a elementului se, diferită de cea pasivă. DiferenŃa dintre romper ‘a (se) rupe’ şi asesinar ‘a asasina’ este că romper este caracterizat printr-o denotaŃie subspecificată în privinŃa naturii tematice a participantului care cauzează evenimentul (Efector), iar asesinar este specificat să aibă Agent. Koontz-Garboden (2009: 104) arată că modificatorul por sí solo adaugă la sensul propoziŃiei informaŃia că evenimentul cauzator numit de verb are nu mai mult de un singur Efector. Koontz-Garboden (2009: 107) menŃionează că predicatele de stare, cărora le lipseşte atât subiectul agentiv, cât şi operatorul CAUZĂ din denotaŃie nu acceptă por sí solo:

*El carro es rojo por sí solo ‘Maşina este roşie prin ea înseşi’. Koontz-Garboden (2009: 91−101) arată că variantele reflexive ale verbelor

specificate plin (cut ‘a tăia’, assasinate ‘a asasina’) permit numai interpretarea reflexivă, iar variantele reflexive ale verbelor subspecificate (break ‘a se rupe, a se sparge’) permit şi interpretarea anticauzativă. De multe ori, anticauzativul şi reflexivul sunt marcate identic. Morfologic, analiza reflexivă a anticauzativelor este foarte plauzibilă. Anticauzativizarea este o operaŃie asupra reprezentării semantico-lexicale a unui verb, iar pasivizarea este o operaŃie la nivelul structurii argumentale, care suprimă argumentul extern, proiectarea acestuia în sintaxă fiind obligatorie. Ca şi forma activă, cea pasivă are două argumente în reprezentarea lexico-semantică: cel care suportă evenimentul de schimbare de stare şi cauzatorul; în cazul pasivului, argumentul extern este suprimat, dar prezent semantic. Anticauzativizarea este o operaŃie de reflexivizare cu operatorul se; participantul cauzator şi cel care suportă schimbarea de stare sunt specificate în reprezentarea lexico-semantică ca fiind acelaşi participant. Nu există o distincŃie semantică între anticauzativizare şi reflexivizare;

126 M. Arad, Roots and Patterns: Hebrew Morpho-Syntax, Dordrecht, Springer. 127 R. D. van Valin, D. P. Wilkins, „The Case for Effector: Case Roles, Agents and Agency Revisited”, în: M. Shibatani, S. A Thompson (eds.), Grammatical Constructions: Their Form and Meaning, Oxford, Oxford University Press, p. 289−322. 128 Într-un exemplu de tipul Greutatea cărŃii a rupt masa, subiectul este eventualitatea statică.

Page 174: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

174

reflexivizarea este o anticauzativizare în contextul unui verb a cărui reprezentare lexico-semantică acceptă/cere o cauză agentivă.

Alexiadou, Anagnostopoulou şi Schäfer (2006) arată că alternanŃa cauzativă/ anticauzativă caracterizează verbele care au utilizare tranzitivă şi intranzitivă şi subliniază existenŃa asemănărilor şi a deosebirilor între anticauzativ şi pasiv. Autorii sunt împotriva abordării derivaŃionale a alternanŃei cauzative, aducând dovezi împotriva analizei ca detranzitivizare.

SoluŃia pe care o propun este descompunerea verbelor de schimbare de stare în Voice şi CAUS. VariaŃia lingvistică în cazul pasivului şi al anticauzativului depinde de proprietăŃile Voice şi de combinarea CAUS cu diferite tipuri de rădăcini. Deşi alternanŃa cauzativă este un fenomen lingvistic bine definit semantic, limbile manifestă variaŃii importante în morfologie. În multe limbi, varianta anticauzativă, şi nu cea cauzativă, este marcată morfologic. Există limbi în care ambele forme sunt derivate de la o formă comună (japoneză), limbi în care sunt folosite forme supletive (rusă) şi limbi în care e folosită aceeaşi formă (engleză). În abordările de tip „detranzitivizare” există o problemă logică: uneori nu există baza pentru derivare (în cazul verbelor inacuzative de schimbare de stare care nu au pereche cauzativă: bloom ‘a înflori’, blossom ‘a înflori’, decay ‘a se dărăpăna’, flower ‘a înflori’). Clasa de verbe care acceptă alternanŃa cauzativă este stabilă în diverse limbi, dar există variaŃie în restricŃiile verbale şi selecŃionale: destroy ‘a distruge’ şi kill ‘a omorî’ acceptă alternanŃa în engleză şi în germană, nu şi în greacă (Reinhart 2002 a arătat că destroy are o variantă inacuzativă în ebraică şi în franceză).

SusŃinând că analizele derivaŃionale nu sunt potrivite, Alexiadou, Anagnostopoulou şi Schäfer (2006) pornesc de la Kratzer (2003) şi adoptă o descompunere sintactică a verbelor de schimbare de stare în Voice şi CAUS: [Voice [CAUS [Root]]]. CAUS introduce o relaŃie cauzală între evenimentul cauzator (argumentul implicit al CAUS) şi starea rezultată, denotată de rădăcina verbului, iar Voice este responsabilă de introducerea argumentului extern şi poartă trăsături legate de agentivitate şi de modalitate; trăsătura [± Agentiv] este responsabilă de legitimarea argumentului extern, Agent sau Cauză, din structurile active şi pasive: Voice [+ Agentiv] − Agent, Instrument realizat ca grup prepoziŃional; Voice [− Agentiv] − Cauză. Dacă centrul Voice e activ, atunci rolul tematic relevant este realizat în Spec,Voice, iar dacă e pasiv, rolul tematic relevant este implicit. În cazul anticauzativelor există două opŃiuni:

(a) proiecŃia Voice e absentă − situaŃie posibilă în toate limbile discutate; (b) Voice are trăsătura [− Agentiv]: în limbi ca engleza şi germana, Voice

[− Agentiv] este un centru posibil pentru pasive, iar anticauzativele apar fără Voice; în limbi ca greaca, în care pasivul este obligatoriu agentiv, proiecŃia Voice [− Agentiv] poate fi folosită pentru interpretarea anticauzativă.

Concluzia autorilor este că nu există o direcŃie a alternanŃei cauzativ/anticauzativ; niciuna dintre construcŃii nu derivă direct din cealaltă.

6. RELAłIA ERGATIV−REFLEXIV

Aşa cum se poate observa din clasificarea semantico-sintactică a verbelor inacuzative din limba română (supra, 3.3.2.), ponderea verbelor reflexive în inventarul inacuzativelor din limba română este foarte mare. Dintr-un total de 487 de verbe pe care le-am considerat inacuzative, numai 100 sunt nereflexive, restul având fie numai variantă reflexivă − situaŃia majoritară: 349 de verbe −, fie variantă reflexivă şi nereflexivă − 38 de verbe. Numărul foarte mare de verbe inacuzative reflexive din limba română are (cel puŃin) două explicaŃii: (a) există o legătură între reflexivitate şi ergativitate; (b) limba română este „sensibilă” la

Page 175: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

175

reflexiv, a cărui frecvenŃă este foarte mare şi ale cărui valori sunt diverse (vezi Pană Dindelegan 2008e [2005e], în GALR II).

În ceea ce priveşte prima explicaŃie, în mai multe studii, a fost subliniată relaŃia dintre morfologia reflexivă şi anumite fenomene legate de inacuzativitate129. Grimshaw (1990: 151) arată că reflexivizarea din limbile romanice reprezintă suprimarea argumentului extern. Reinhart (1996: 50−56) prezintă cele două posibilităŃi de a privi variaŃiile de marcare (prezenŃa vs absenŃa reflexivului): (a) în limbile cu operaŃii lexicale rezistente, în urma reducerii rămâne o trăsătură de acuzativ, un reziduu mai slab decât acuzativul originar, rămas în cazul pasivului, care cere marcare morfologică specială (Everaert 1994130, Reinhart 1996); (b) ceea ce este marcat în morfologia acestor limbi nu este un reziduu de Caz, ci un reziduu de rol tematic, morfologia marcând faptul că a avut loc o operaŃie (Cinque 1988, Grimshaw 1990). Embick (2004a: 142) atrage atenŃia asupra faptului că, în anumite limbi, există reflexive cu sintaxă inacuzativă, fără a avea aceeaşi derivare. Sincretismul morfologic pasiv−reflexiv−inacuzativ are în centru o particularitate structurală − absenŃa argumentului extern. Embick (2004a: 151) sugerează că toate limbile prezintă anumite aspecte ale sintaxei inacuzative în derivarea reflexivelor; alternative: fie există în sintaxă o trăsătură [− Argument extern], fie reflexivele nu sunt inacuzative (vezi supra, 5.3.3.2.). Embick (2004a: 154) nu este de acord cu propunerea formulată de Tanya Reinhart − reflexivele nu sunt inacuzative −, pentru că aceasta nu explică omonimia morfologică a celor două forme.

În spiritul celei de-a doua explicaŃii, Berea (1966: 568) arată că limbile romanice, inclusiv româna, continuă tendinŃa latinei vulgare de a dezvolta construcŃiile reflexive ale căror valori sunt uneori foarte precise, gramaticale, iar alteori, mai greu de precizat (ca în cazul inacuzativelor). Un argument pentru faptul că, în română, nu orice apariŃie a reflexivului este asociată cu o valoare gramaticală este acela că, diacronic, se înregistrează numeroase variaŃii de tip reflexiv/nereflexiv, uneori în interiorul aceluiaşi text (explicarea acestui fenomen în termeni sintactici rămâne un subiect deschis):

Şi zise Alexandru să odihnească oştile acole (Alexandria, [1620]: 139) Eu adurmiiu şi durmiiu şi sculaiu, că Domnulu spejenitu-me-au (Psaltirea Hurmuzaki, [1500−1520]: 88) Aceia împiedecaŃi fură şi cădzură; noi sculămu şi ne îndereptămu (Psaltirea Hurmuzaki, [1500−1520]: 102) Că de pământ sâmt şi pământ să vor face, şi toŃi câŃi vor naşte din voi (Alexandria, [1620]: 144) Vor vesti dereptatea lui oamenrilor ce se nascu (Psaltirea Hurmuzaki, [1500−1520]: 105) Preveşte pre menre şi me miluiaşte, că sângur născuiu şi measer sâmtu eu (Psaltirea Hurmuzaki, [1500−1520]: 106) Într-o dumenecă era, cându au apropiat oştile ungureşti de Suciavă (M. Costin, LetopiseŃul, 64) oştile lui Răzvan amu să văd şi să apropiia de oştile Ńărâi (M. Costin, LetopiseŃul, 64).

129 Vezi şi Soare (2010: 79−80), care arată că, în română, prezenŃa subiectului Pacient determină apariŃia în forma verbului a unui se ergativ, care şi-a pierdut legăturile (semantice şi sintactice) cu reflexivul (Fereastra s-a închis, Oglinda s-a crăpat). 130 M. Everaert, „The Encoding of the Lexical Semantic Structure of Verbs: The Case of Auxiliary Selection in Idioms”, în: E. W. Weigand, R. Hundsnurscher (eds.), Lexical Structures and Language Use, Proceeding of the International Conference on Lexicology and Lexical Semantics in Munster, 1994, vol. II, Tübingen, Max Nimer Verlag, p. 22−37.

Page 176: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

176

În această secŃiune, voi avea în vedere două aspecte: verbele inacuzative care au formă atât reflexivă, cât şi nereflexivă şi posibilitatea de a explica diferenŃa semantică dintre cele două variante; statutul sintactic al elementului se şi relaŃia sa cu fenomenul inacuzativităŃii.

6.1. DiferenŃe semantice între varianta reflexivă şi cea nereflexivă Există o subclasă limitată de verbe inacuzative/ergative (38 de unităŃi) care pot avea

atât formă reflexivă, cât şi formă nonreflexivă, între care se pare că există anumite diferenŃe semantice. Aceste verbe131 exprimă: schimbarea de stare: accelera, aclimatiza, aglutina, albi, anchiloza, arde, cangrena, coace, cocli, condensa, crăpa, cristaliza, diftonga, diminua, fierbe, îngălbeni, împietri, înverzi, mucegăi, necroza, ologi, oxida, păli, putrezi, răci, râncezi, rugini, slăbi, spuzi, ştirbi, trece; configuraŃia spaŃială: ancora, înŃepeni; mişcarea direcŃionată: coborî, urca; valori aspectuale: continua, porni, sfârşi (reiau observaŃia formulată cu ocazia clasificării semantico-sintactice a verbelor inacuzative: limitele între clase nu sunt fixe, existând posibilitatea trecerii cu uşurinŃă de la o clasă la alta). Cu excepŃia verbelor mucegăi, putrezi, râncezi, rugini şi trece, care sunt primare, toate celelalte au şi o variantă tranzitivă (Ion accelerează maşina, Căpitanul ancorează vaporul etc.), deci sunt derivate, participând la alternanŃa cauzativă.

Acest fenomen de variaŃie a fost studiat pentru română (Manoliu-Manea 1993, Cornilescu 1998, Dobrovie-Sorin 2004), franceză (Ruwet 1972, Rothemberg 1974, Zribi-Hertz 1987, Forest 1988132, Labelle 1992133, Dobrovie-Sorin 2004, Archard 2008), spaniolă (Maldonaldo 1988134), iar ca problemă teoretică este menŃionat în numeroase studii de sintaxă şi de semantică. În continuare, voi analiza dacă vreuna dintre descrierile anterioare, limitate la anumite subclase semantice, poate fi aplicată la întreaga clasă de verbe inacuzative care prezintă acest tip de variaŃie în română.

6.1.1. Tipuri de analize semantice pentru se Încercarea de a găsi o încadrare potrivită pentru se din Ion se albeşte când o vede pe

Maria/Ion albeşte cu vârsta în clasificările deja existente în lingvistica românească este fără succes. Acest tip de se nu-şi găseşte locul nici între valorile reflexivului din GALR I (Vasilescu 2008: 224−226) − reflexiv propriu-zis (Ioana se spală), reflexiv reciproc (Dan şi Mihai se văd des), reflexiv factitiv (El se tunde la frizer), reflexiv inerent (Ion se lamentează), pasiv (În articol se arată diferenŃa dintre X şi Y), impersonal (Se merge repede pe strada asta) −, nici în cele enumerate de Avram (1997: 196−197) − obiectiv (El se îmbracă), reciproc (Se ceartă des), dinamic (El se ruga de iertare), pasiv (Biletele se vând la casă), impersonal (Se doarme bine în hamac?), eventiv (El s-a îmbolnăvit)135.

131 Pentru fiecare verb, am folosit câte o listă de douăzeci de exemple extrase de pe internet, în ordinea apariŃiilor pe motorul de căutare Google. 132 R. Forest, „Sémantisme entéléchnique et affinité descriptive: Pour une réanalyse des verbes symétriques et neutres en français”, Bulletin de la Société Linguistique de Paris, 83, p. 137−162. 133 M. Labelle, „Change of State and Valency”, Journal of Linguistics, 28, p. 375−414. 134 R. Maldonaldo, „Energetic Reflexives in Spanish”, Berkley Linguistic Society, 14, p.153−165. 135 Valoarea „eventivă”, definită de autoare ca exprimând „transpunerea în altă stare, devenirea”, nu este dată de reflexiv, ci este o componentă semantică a verbului, asociată cu toate verbele exprimând o schimbare de stare, care pot fi atât reflexive, cât şi nereflexive (a degera, a deveni, a evolua, a fermenta, a germina etc.).

Page 177: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

177

Nici în lucrările de sintaxă recente din lingvistica străină nu a fost găsită o interpretare compatibilă cu acest tip de se, ca urmare a variaŃiei „libere” (cel puŃin din punct de vedere sintactic) dintre forma cu se şi cea fără se. Trebuie precizat că acest se (a cărui apariŃie pare determinată de contextul semantic, şi nu de cel sintactic) nu poate fi analizat la fel ca se „incoativ”, „spontan” (Calude 2007: 240) sau „ergativ” (Burzio 1986: 36−41), a cărui apariŃie este obligatorie (în contexte de tipul Boala s-a agravat/Poluarea a agravat boala), marcând operaŃia lexicală de detranzitivizare/reducere/anticauzativizare (vezi supra, 5.3.2.).

DiferenŃele semantice dintre cele două structuri au fost semnalate în multe studii. Pană Dindelegan (1999 [1974]: 91) atrage atenŃia asupra diferenŃelor semantice foarte mici, nesesizabile, între structuri de tipul Ploaia (se) porneşte, Copacii (se) îngălbenesc. Şi în GALR II: 162 autoarea remarcă existenŃa variantelor libere pentru acelaşi tipar de construcŃie: (s-)a albit de ziuă (vezi supra, 2.5.). Reinhart (1996: 8) vorbeşte despre situaŃia în care un verb are atât variantă reflexivă, cât şi inacuzativă (nereflexivă), exemplificând cu verbul neerlandez corespunzător sensului ‘a dizolva’.

Unii autori au încercat găsirea unei explicaŃii mai precise pentru acest tip de diferenŃă. Ipotezele formulate sunt de natură diferită, uneori chiar contradictorii.

● Rothemberg (1974), citat de Zribi-Hertz (1987: 33), a arătat că forma ergativă nonreflexivă a verbelor cu inversare (La branche a cassé) prezintă subiectul ca posedând anumite calităŃi care permit realizarea procesului (cauză internă), pe când forma ergativă reflexivă (La branche s’est cassée) prezintă procesul ca fiind declanşat de un factor exterior subiectului (cauză externă).

● Manoliu-Manea (1977) corelează distincŃia dintre forma activă şi cea reflexivă cu roluri tematice diferite:

La cloche a cassé − Instrumental La cloche s’est cassée − Obiectiv. ● Lakoff (1977)136 a arătat că marcarea medie este folosită pentru a transfera

responsabilitatea asupra subiectului Pacient. ● Zribi-Hertz (1987: 41) formulează, pentru limba franceză actuală137, ipoteza că

proprietăŃile distribuŃionale ale celor două serii de forme ergative (reflexive şi nonreflexive) sunt legate de o diferenŃă aspectuală: formele ergative reflexive sunt perfective (cu lectură rezultativă), iar formele ergative nonreflexive tind să se specializeze pentru valorile imperfective.

● Maldonaldo (1988), citat de Archard (2008: 2378), descrie, pentru limba spaniolă, o alternanŃă generală între forma nemarcată şi cea cu se: se este prezent sistematic în cazul proceselor neaşteptate, construcŃia reflexivă fiind mai „energică” decât cea simplă:

La pelota cayó (*se) de la mesa como era esperando La pelota se cayó de la mesa inesperadamente.

136 G. Lakoff, „Linguistic Gestalt”, Papers from the Thirteenth Regional Meeting, Chicago Linguistic Society, 236−287, apud Calude (2007: 255). 137 Autoarea subliniază că un astfel de fenomen nu poate fi studiat decât în sincronie, pentru că verbe ca affaisser, affaler, écrouler, effondrer, éclore, care nu par să mai fie folosite astăzi decât reflexiv, au fost folosite tranzitiv în latină sau în franceza veche.

Page 178: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

178

● Forest (1988), citat de Archard (2008: 2377), arată că formele nonreflexive desemnează realizări ale unui proces intern entităŃii (La branche casse), iar reflexivul nu exprimă autoafectarea, ci schimbarea de stare exterioară proprietăŃilor entităŃii (La branche se casse).

● Lagae (1992), apud Dobrovie-Sorin (2004: 4), susŃine că accentul pus pe starea finală care caracterizează incoativele cu se nu trebuie analizat ca perfectivitate, dar acesta explică anumite restricŃii în alegerea timpului şi incompatibilitatea cu anumite mărci aspectuale.

● Labelle (1992: 391), citată de Cornilescu (1998: 320), a formulat ipoteza că, atunci când un verb e atestat în ambele construcŃii (noircir ‘a se înnegri’, rougir ‘a (se) (în)roşi’, épaissir ‘a se îngroşa, a se îndesi’, gonfler ‘a (se) umfla’), varianta intranzitivă este aleasă atunci când entitatea din poziŃia subiectului are proprietăŃi suficiente pentru a produce procesul, iar varianta reflexivă, când proprietăŃile entităŃii din poziŃia subiectului sunt insuficiente pentru a produce procesul, adică atunci când un Cauzator extern este implicit. Aplicând teste sintactice, autoarea a ajuns la concluzia că variantele cu se au comportament de tip inacuzativ, iar cele fără se, de tip inergativ. Dobrovie-Sorin (2004: 4) observă că analiza propusă de Labelle se confruntă cu următoarea problemă: pentru un verb de schimbare de stare, nu este clar ce factor determină alegerea comportamentului inacuzativ (cu se) sau a celui inergativ (fără se).

● Manoliu-Manea (1993: 83−85) analizează situaŃia verbelor care exprimă o schimbare naturală de culoare sau de condiŃie fizică din punctul de vedere al topicalităŃii: pe parte sau pe întreg. Autoarea arată că incoativele reflexive sunt alese atunci când schimbarea este considerată ca fiind o activitate care presupune o participare intensă a subiectului referent (întreg sau parte). Verbele care se referă la pierderea culorii sau a greutăŃii, la o mişcare în acord cu gravitaŃia, la o schimbare diacronică nu cer o copie reflexivă a subiectului (a albi − pierderea culorii părului −, a îngălbeni, a păli − pierderea culorii normale a feŃei −, a slăbi − pierderea greutăŃii normale −, a îmbătrâni, a întineri). Verbele care se referă la acŃiuni cu un surplus de intensitate (a se înroşi − din cauza unei expuneri prea mari la soare sau de ruşine, a se îngrăşa, a se umfla, a se ridica apar numai în construcŃii reflexive, când nu se ia în considerare un Agent extern).

Din punct de vedere sintactic − arată Manoliu-Manea (1993: 77) −, construcŃia

acuzativ-locativă din română este centrată pe întreg (M-am tăiat la deget), iar cea cu dativ/acuzativ, centrată pe parte (Mi-am tăiat degetul). Autoarea (Manoliu-Manea 1993: 79−80) atrage atenŃia asupra faptului că, în cazul reflexivelor verbelor tranzitive ce exprimă faptul că întregul suferă/este afectat, construcŃia cu acuzativul este mai frecvent expresia unui subiect nonagentiv − întregul nu a acŃionat deliberat pentru a afecta Pacientul (M-am lovit la picior de o piatră), în timp ce construcŃia cu dativul duce la o interpretare agentivă a subiectului (Mi-am lovit piciorul de o piatră). În română, o creştere a gradului de agentivitate este marcată de coprezenŃa unui dativ reflexiv pentru întreg (A întors capul/Şi-a întors capul ca să nu-l mai vadă).

Lamiroy (1998: 39) observă că româna are, ca şi germana, franceza, italiana, spaniola, alternanŃa dativ/acuzativ pentru exprimarea posesiei, acuzativul exprimând un grad mai mare de afectare a posesorului: Mă închei la cămaşă (centrat pe întreg)/Îmi închei cămaşa (centrat pe parte). CondiŃia „inalienabil” pare să fie mai strictă pentru dativ decât pentru acuzativ (Lamiroy 1998: 40). Autoarea propune o ierarhie a afectării posesorului: Ac − D − G. Verbele care acceptă dativul posesiv sunt verbe de acŃiune ce produc o schimbare în care e implicat posesorul; apare mai rar cu verbele de stare, care lasă posesorul neafectat (Lamiroy 1998: 43). Lamiroy (1998: 43−44) preia de la Maria Manoliu-Manea

Page 179: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

179

ideea că sunt relevante pentru construcŃia analizată verbele dinamice, verbele cauzative, verbele de mişcare şi verbele incoative.

RelaŃia dintre dativul posesiv şi verbele inacuzative este un subiect care merită să fie cercetat separat. ● Kemmer (1994: 211−212)138 arată că forma morfologică medie (omonimă cu cea

reflexivă) apare atunci când nu există niciun motiv special pentru a face o distincŃie conceptuală între entitatea iniŃiatoare şi cea afectată. Unicul participant e văzut ca fiind IniŃiator şi, pentru că suferă o schimbare de stare, ca fiind şi Punct Final.

● Cornilescu (1998: 320), folosind şi propunerea lui Kemmer (1994), arată că folosirea intranzitivă se corelează cu un proces autonom, iar cea reflexivă, cu o cauză noninternă care afectează subiectul:

Părul se albeşte/albeşte cu vârsta Ion se ameŃeşte/ameŃeşte repede la băutură. ● Dobrovie-Sorin (2004: 4) observă că variaŃia reflexiv/nonreflexiv priveşte mai ales

verbele incoative referitoare la procese naturale care nu sunt realizate autonom (nu au cauză internă), între cele două forme (casser/se casser ‘a se sparge’, durcir/se durcir ‘a se întări’) existând diferenŃe aspectuale importante. În construcŃiile cu se, entitatea supusă schimbării de stare este proiectată în poziŃia obiectului (care măsoară evenimentul), ceea ce face ca incoativele cu se să pună accentul pe starea finală a entităŃii supuse schimbării, mai degrabă decât pe procesul în sine. În franceză, se este folosit obligatoriu ori de câte ori este implicată o Cauză externă (s’amaigrir ‘a se subŃia’, s’allourdir ‘a se îngreuna’).

● Yoshimura şi Taylor (2004)139 vorbesc, în cazul variantei cu se, despre o creştere a implicării Pacientului în eveniment şi despre o descreştere a rolului Agentului/Cauzei, în raport cu varianta fără se.

● Calude (2007: 255) arată că nici analiza lui Lakoff, nici cea a lui Labelle, care o contrazice pe a lui Lakoff, nu pot fi aplicate la română, pentru că aceasta permite exprimarea lexicală a forŃei cu ambele variante: Robinetele (s-)au ruginit din cauza umezelii. Calude (2007: 257) sugerează că diferenŃa semantică este mult mai subtilă: focusul e plasat pe activitate în cazul construcŃiei cu se (în condiŃiile existenŃei unei cauze externe), pe când în cazul verbului nonreflexiv focusul e plasat pe participant (care are proprietăŃile necesare pentru a produce activitatea). Analiza propusă de această autoare este compatibilă, numai într-o anumită măsură însă, şi cu ipoteza lui Kemmer (1994), care a arătat că evenimentele descrise de construcŃia cu se implică un grad mai mic de complexitate şi un grad mai mare de elaborare a evenimentului (Cauza şi proprietăŃile ei fiind integral transferate asupra Pacientului afectat).

● Archard (2008), în urma unui studiu de corpus consacrat verbelor „de ruptură”, care au numai o variantă sau le acceptă pe amândouă (casser ‘a se sparge’, rompre ‘a se rupe’, exploser ‘a exploda’, éclater ‘a izbucni’, briser ‘a se sparge’), ajunge la concluzia că prezenŃa formei simple sau a celei reflexive nu e legată de forŃa responsabilă de ruptură, ci de participarea subiectului intranzitiv la configuraŃia dinamică descrisă de verb: forma cu se

138 S. Kemmer, „Middle Voice, Transitivity and the Elaboration of Events”, în: B. Fox şi J. Hopper (eds.), Voice: Form and Functions, Amterdam, John Benjamins, p. 179−230, apud Cornilescu (1998: 320). 139 K. Yoshimura, J. Taylor, „What Makes a Good Middle? The Role of Qualia in the Interpretation and Acceptability of Middle Expressions in English”, English Language and Linguistics, 8, p. 293−321.

Page 180: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

180

descrie interacŃiunea dintre două surse de energie (între care şi subiectul intranzitiv), în timp ce în cazul verbelor nonreflexive nu există decât o singură sursă. Se pune în valoare participarea activă a subiectului intranzitiv la procesul descris de verb, în timp ce forma reflexivă îl ascunde.

Recapitulare: Autorul Varianta nonreflexivă Varianta reflexivă Manoliu-Manea (1977)

Subiectul = Instrumental Subiectul = Obiectiv

Zribi-Hertz (1987) imperfectiv perfectiv; lectură rezultativă Lagae (1992) accent pus pe proces accent pus pe starea finală Dobrovie-Sorin (2004)

accent pus pe proces; diferenŃă aspectuală

accent pus pe starea finală; diferenŃă aspectuală; cauză externă

Rothemberg (1974)

cauză internă cauză externă

Forest (1988) proces intern entităŃii proces exterior proprietăŃilor entităŃii Labelle (1992) proprietăŃile subiectului sunt

suficiente pentru a produce procesul; comportament sintactic inergativ

Cauzator extern; comportament sintactic inacuzativ

Cornilescu (1998) proces autonom cauză noninternă Maldonaldo (1988)

proces aşteptat proces neaşteptat, construcŃie „energică”

Lakoff (1977) − responsabilitate transferată asupra subiectului Pacient

Kemmer (1994) IniŃiator ≠ Punct Final IniŃiator = Punct Final; grad mic de complexitate, grad mare de elaborare a evenimentului; Cauza şi proprietăŃile ei − integral transferate asupra Pacientului afectat

Yoshimura şi Talylor (2004)

− creşterea implicării Pacientului în eveniment; descreşterea rolului Agentului/Cauzei

Manoliu-Manea (1993)

procese naturale fireşti participare intensă a subiectului referent; acŃiuni cu un surplus de intensitate

Archard (2008) o singură sursă de energie; „ascunderea” subiectului intranzitiv

interacŃiunea dintre două surse de energie, între care şi subiectul; participarea activă a subiectului intranzitiv

Calude (2007) focus pe participant; cauză internă

focus pe activitate; cauză externă

6.1.2. Aplicarea acestor analize la limba română Interesul pentru acest tip de variaŃie, precum şi diversitatea ipotezelor formulate cu

privire la diferenŃa semantică dintre cele două variante (roluri tematice diferite,

Page 181: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

181

perfectiv/imperfectiv, cauză internă/externă, proces aşteptat/neaşteptat, proces/stare finală, focus pe activitate/participant sau pe unul dintre participanŃi) arată că problema este complexă, iar diferenŃa, foarte subtilă. Pentru limba română, situaŃia pare să fie şi mai complicată, având în vedere numărul mare de verbe afectate de acest tip de variaŃie şi apartenenŃa lor la subclase semantice diferite.

(a) Prima dintre analizele prezentate − forma reflexivă şi cea nonreflexivă impun roluri tematice diferite − nu are putere explicativă, iar simpla schimbare a denumirii rolurilor tematice nu spune nimic despre diferenŃa semantică dintre cele două variante ale verbului.

(b) Analiza acestei diferenŃe în termeni aspectuali (Zribi-Hertz 1987) ar anula total abordările de tip „(neo)construcŃionist” ale inacuzativităŃii, bazate pe aspect (vezi supra, 4.3.). Singura situaŃie în care ipoteza diferenŃei aspectuale dintre cele două forme ar putea fi acceptată este cea în care s-ar considera − urmând observaŃia lui Labelle (1992) − că numai varianta reflexivă este inacuzativă, pe când cea nonreflexivă este inergativă. DemonstraŃia lui Labelle este însă centrată pe teste sintactice, a căror relevanŃă este limitată (pentru anumite limbi sau pentru anumite subclase semantice de verbe inacuzative) şi ignoră caracteristicile semantice comune ale celor două perechi, care pledează pentru încadrarea în aceeaşi clasă.

(c) O propunere mai moderată pare a fi cea formulată de Lagae (1992) şi Dobrovie-Sorin (2004) − incoativele cu se pun accentul pe starea finală, iar cele fără se, pe proces −:

Mâncarea se arde („o să fie arsă, necomestibilă”) Hârtia arde („este pe cale să se ardă, produce flacără”) Ion s-a urcat pe Casa Poporului („a ajuns deja”) Ion a urcat pe munte („acum coboară/a ajuns deja înapoi”).

(d) O altă ipoteză care poate fi eliminată este şi cel mai des invocată în bibliografie (vezi supra, 6.1.1.): cauza internă determină alegerea formei nonreflexive, iar cauza externă determină alegerea formei reflexive. După cum a arătat şi Calude (2007: 255), acest tip de analiză nu este posibil pentru limba română, pentru că atât varianta reflexivă, cât şi cea nonreflexivă acceptă exprimarea lexicală a cauzei/forŃei care iniŃiază sau controlează procesul:

Economia chineză accelerează datorită crizei economice europene Pulsul se accelerează din cauza medicamentelor Hematiile aglutinează din cauza reumatismului Cuvintele se aglutinează ca urmare a asemănării formale Ion albeşte din cauza grijilor Ion se albeşte la faŃă de frică Vaporul ancorează de urgenŃă lângă insulă din cauza furtunii Rădăcinile se ancorează adânc în sol ca urmare a vântului puternic CăpiŃa de fân a ars de la o Ńigară aruncată Mâncarea s-a ars din neglijenŃă Coada motanului (se) cangrenase de la o muşcătură de câine Leul coboară din cauza crizei Ion nu se coboară la nivelul lor pentru că este orgolios AluniŃa a copt din cauza leziunilor Fructul s-a copt înainte de vreme din cauza căldurii Lingurile de metal (se) coclesc de la apă Vaporii de apă condensează din cauza temperaturii scăzute

Page 182: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

182

GheaŃa se condensează în particule minuscule din cauza temperaturii scăzute La Hidromecanica a continuat protestul determinat de salariile mici Petrecerea s-a continuat până târziu în noapte pentru că participanŃii erau foarte entuziaşti Buzele crapă uşor la frig Stratul de vopsea se crapă de la soare Acidul uric cristalizează din cauza temperaturilor scăzute Produsul s-a cristalizat din cauza expunerii accidentale la frig Vocala „o” (se) diftonghează sub influenŃa vocalei „ă” Rezultatele diminuează din cauza lipsei de motivaŃie Numărul accidentelor grave s-a diminuat ca urmare a campaniilor din presă Provincia fierbe sub presiunea investitorilor Lichidul de răcire s-a fiert din cauza turării motorului Frunzele copacilor îngălbenesc la venirea toamnei PereŃii se îngălbenesc din cauza fumului Universul împietreşte de tristeŃe Aluatul se împietreşte la copt Ion înŃepeneşte de spate din cauza frigului Roata se înŃepeneşte din cauza noroiului Copacii (se) înverzesc datorită ploii Pământul (s-)a mucegăit din cauză că l-ai udat în exces Pielea (se) necrozează în urma mâncărimii Din cauza degerăturilor Ion a ologit spre 60 de ani Ion s-a ologit căzând de pe pod Metalul (se) oxidează de la oxigen Băsescu păleşte în sondaje din cauza gafelor Iarba se păleşte din cauza secetei De la pana de curent nu mai porneşte monitorul La introducerea CD-ului, calculatorul se porneşte Vedeta a răcit din cauza vremii înşelătoare Vremea se răceşte din cauza unui curent de aer polar Uleiul (se) râncezeşte din cauză că este păstrat prea mult timp Fierul (se) rugineşte din cauza umezelii Copilul se spuzeşte din cauza căldurii Gura îi spuzeşte tot timpul, orice ar mânca Ion sfârşeşte tragic, din cauza cutremurului RelaŃia lui Ion cu Ioana se sfârşeşte din cauza geloziei Ion slăbeşte cu Herbalife Structura de rezistenŃă se slăbeşte de la cutremur Ion a ştirbit din cauza vârstei Scara s-a ştirbit din cauza traficului intens Cursul de schimb a urcat datorită intervenŃiei BNR Pisica se urcă în copac de câte ori vede un câine.

(e) Posibilitatea exprimării cauzei în toate situaŃiile de variaŃie din limba română elimină din discuŃie încă două tipuri de ipoteze. Forma nonreflexivă nu poate fi asociată cu un proces aşteptat, iar cea reflexivă, „mai energică” (Maldonaldo 1988), cu unul neaşteptat,

Page 183: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

183

pentru că lexicalizarea cauzei presupune o relaŃie firească de tip cauză−efect. Toate exemplele din lista de mai sus ar putea fi continuate cu o structură de tipul aşa cum era de aşteptat (pulsul e de aşteptat să se accelereze dacă se iau anumite medicamente; pentru un cunoscător e normal ca prezenŃa reumatismului să determine aglutinarea hematiilor; un om se albeşte de obicei la faŃă dacă se sperie; mâncarea e de aşteptat să se ardă dacă nu e supravegheată etc.). Din acelaşi motiv iese din discuŃie şi ideea lui Kemmer (1994), anticipată de Lakoff (1977), conform căruia, în cazul variantei reflexive, cauza şi proprietăŃile ei ar fi integral transferate asupra Pacientului, altfel spus, IniŃiatorul şi Punctul Final ar coincide (spre deosebire de varianta nonreflexivă, în cazul căreia IniŃiatorul şi Punctul Final ar fi diferite). Din moment ce IniŃiatorul poate fi întotdeauna exprimat printr-o construcŃie prepoziŃională, nu poate fi vorba, pentru limba română, de o astfel de distincŃie care să explice diferenŃa semantică dintre forma reflexivă şi cea nonreflexivă. Chiar dacă este mai moderată, nici propunerea făcută de Yoshimura şi Taylor (2004) − varianta reflexivă presupune creşterea implicării Pacientului în eveniment şi descreşterea rolului Agentului/Cauzei − nu este potrivită cu situaŃia din limba română, pentru că Agentul/Cauza poate fi deopotrivă prezent/ă (exprimat/ă prepoziŃional) sau absent/ă atât în cazul formei reflexive, cât şi al celei nereflexive. (f) Alte două analize se dovedesc inaplicabile la întreaga clasă de verbe cu variaŃie. Manoliu-Manea (1993) a avut în vedere numai verbele care exprimă o schimbare naturală de culoare sau de condiŃie fizică, ideea că forma nonreflexivă exprimă procese naturale fireşti, iar cea reflexivă, procese cu un surplus de intensitate neputând fi extinsă şi la alte subclase semantice. Nici analiza realizată de Archard (2008) nu poate fi extinsă la alte subclase semantice decât verbele „de ruptură”, care au făcut obiectul analizei sale. (g) Ultima analiză care trebuie verificată pentru limba română este cea propusă de Calude (2007), folosind sugestii din bibliografia anterioară: varianta nonreflexivă presupune focus pe participant, în timp ce forma reflexivă presupune focus pe activitate. Acest tip de analiză, deşi pare atrăgător, nu poate fi probat prin teste. 6.1.3. O analiză potrivită pentru situaŃia din română După cum se poate observa, niciuna dintre analizele prezentate nu poate fi direct aplicată la întreaga clasă de verbe inacuzative din română care au atât o variantă reflexivă, cât şi una nereflexivă. Se poate vorbi numai de anumite preferinŃe manifestate de subclasele semantice.

● Analiza făcută de Archard (2008) pentru verbele de ruptură poate fi extinsă, pentru română, şi la verbele care exprimă o transformare nelegată de un proces corporal. În cazul acestor verbe varianta nonreflexivă ar indica o singură sursă de energie şi „ascunderea” subiectului (a), iar cea reflexivă, interacŃiunea dintre două surse de energie, între care şi subiectul (b):

(a) O groapă de gunoi arde de cinci luni (nu se ştie din ce cauză) Surplusul de umiditate condensează Îmi crapă foarte tare mâinile şi călcâiele (nu ştiu de ce) Acest tip uman cristalizează rar140 Galeria lui „U” fierbe mocnit Coregrafic, gestul împietreşte

140 www.romaniaculturala.ro. Am dat sursa exactă numai pentru exemplele care, din punctul de vedere al simŃului lingvistic personal, mi-au părut mai puŃin obişnuite.

Page 184: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

184

Hârtia îngălbeneşte cu timpul Toată natura înverzeşte Îi păleşte frumuseŃea (b) Mâncarea se arde în cuptor (focul e prea tare) Vaporii de apă care vin în atingere cu aceste corpuri se condensează Paharul se crapă în contact cu lichidul fierbinte Ideile se cristalizau în jurul strategiei din septembrie Factura la gaze se fierbe la foc mic141 Aluatul de tarte nu trebuie frământat prea mult pentru că se împietreşte la copt DinŃii se îngălbenesc de la cafea Usturoiul se înverzeşte dacă îi pui sare De la caniculă se păleşte porumbul. ● Ipoteza formulată de Manoliu-Manea (1993) este confirmată de preferinŃa verbelor

care exprimă o schimbare de culoare sau de condiŃie fizică pentru forma nonreflexivă, dacă procesul este firesc (a), şi pentru forma reflexivă, dacă subiectul participă intens, procesul presupunând un surplus de intensitate (b):

(a) Ion albeşte pe la 40 de ani, ca toată lumea Lui Ion îi anchilozează spatele noaptea De câŃiva ani puroiul curge, iar acum piciorul a cangrenat La bătrâneŃe, a ologit de amândouă picioarele Ion slăbeşte pe zi ce trece Pentru că are o sensibilitate, gura îi spuzeşte Ion ştirbeşte pe zi ce trece (b) Ion se albeşte la faŃă la apariŃia Ioanei Lui Ion i se anchilozează articulaŃiile când este foarte frig Trebuie anesteziat şi operat de urgenŃă, altfel piciorul se cangrenează S-a urcat pe dulap, a sărit, n-a nimerit dormeza şi s-a ologit Şurubul s-a slăbit de la şocul puternic Copilul s-a spuzit de la căldura insuportabilă Nu s-a ştirbit nimic din bucuria care mă invadase.

● Analiza propusă de Calude (2007) şi exemplificată cu verbul a rugini (Robinetele au ruginit după câŃiva ani, focus pe participant, robinete, care are proprietăŃile necesare pentru a duce la capăt procesul; Robinetele s-au ruginit după câŃiva ani, focus pe activitate, ruginirea, presupunând şi existenŃa unei cauze externe, de exemplu umiditatea) ar putea fi extinsă − cu rezerva inexistenŃei unui test sintactic − şi la verbele a mucegăi (PereŃii au mucegăit în timpul iernii/PereŃii s-au mucegăit din cauza umezelii), a putrezi (Copacul a putrezit/s-a putrezit), a râncezi (Uleiul a râncezit/Uleiul s-a râncezit) şi a trece (Rana trece/Rana se trece). Aceste cinci verbe se diferenŃiază de toate celelalte prin absenŃa unei variante tranzitive/neparticiparea la alternanŃa cauzativă (*Timpul a ruginit robinetele, *Umezeala a mucegăit pereŃii, *Ploaia a putrezit copacul, *Timpul râncezeşte uleiul, *Alifia trece rana) şi se diferenŃiază prin restricŃiile de selecŃie a subiectului: entitatea la care trimite subiectul trebuie să aibă anumite proprietăŃi care să permită realizarea procesului descris de

141 www.stirilocale.ro.

Page 185: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

185

verb (poate să (se) ruginească numai un obiect metalic, pot să (se) mucegăiască şi să (se) putrezească numai anumite substanŃe organice, poate să (se) râncezească numai un produs care conŃine grăsimi, poate să (se) treacă numai o entitate care are capacitatea de regenerare).

● Pentru verbele a (se) cocli, a (se) oxida, în cazul cărora este valabilă aceeaşi restricŃie de selecŃie a subiectului ca mai sus, varianta nereflexivă pare a fi preferată pentru citirea generică, dacă verbul este la prezent (a), iar varianta reflexivă pare a fi preferată dacă este exprimată o cauză sau o condiŃie externă (b) sau în cazul utilizărilor metaforice (c):

(a) Aurul cocleşte Fierul nu cocleşte, rugineşte Lingurile de metal coclesc repede Aluminiul nu oxidează decât foarte greu Aurul placat prin această metodă nu corodează şi nu oxidează Toate sucurile oxidează foarte repede Avantajul aurului este că nu oxidează (b) Sulfura de plumb încălzită în prezenŃa oxigenului din aer se oxidează conform reacŃiilor... În timpul prăjirii, PbS nu se oxidează total Aceste grăsimi artificiale se oxidează în clipa în care intră în contact cu aerul (c) Minciuna se coclise şi se cerea lustruită Se îmbătase boierul de se coclise turtă Imaginea domnului se cam coclise în ultima vreme.

● În cazul unor verbe de schimbare de stare care exprimă procese durative, intensitatea

etc. (accelera, diminua) şi al celor trei verbe aspectuale (continua, porni, sfârşi), se poate observa preferinŃa pentru formele nonreflexive atunci când subiectul, implicit, are capacitatea de a deŃine controlul asupra acŃiunii şi tendinŃa de a folosi formele nereflexive în cazul proceselor total necontrolate142:

Grupurile auto/ING/Poşta română/Mercedes şi BMW accelerează pe piaŃă Citroen C-Crosser/Sandero Diesel accelerează (pe şosea) Încălzirea globală/Schimbarea climatică/Distrugerea pădurii se accelerează Rezultatele/Randamentul de învăŃare/Morbiditatea prin oreion diminuează SpaŃiul din C/Încrederea în economia românească/Sistemul pilos/Simptomele se diminuează Demolările/Creşterile la Bursă/RevoluŃia continuă Drumul se continuă până la malul apei NASA/ŞtiinŃa/Succesul/UE/Cursa/Maşina porneşte (de aici/cu dreptul) Valul scumpirilor/Calvarul/Vânzoleala se porneşte; Adevărul/Minciuna/Omul sfârşeşte (aici/prin a-l găsi pe Dumnezeu) ViaŃa/Noaptea/Lumea/O căsnicie/O relaŃie se sfârşeşte acum.

142 În termenii lui Reinhart (1996), forma nonreflexivă este aleasă dacă subiectul este specificat [+c+m], iar cea reflexivă, dacă subiectul este specificat [+c+m].

Page 186: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

186

● Două dintre verbele care aparŃin acestei clase par să se fi specializat deja semantic, impunând restricŃii selecŃionale stricte subiectului (a coace/a se coace, a răci/a se răci). În plus, numai varianta reflexivă poate fi pusă în relaŃie cu cea tranzitivă:

Vaccinul/Urechea/Buba/Rana coace Grâul/Mărul/Fructul se coace Ion coace mere/*bube Copilul/Omul/CăŃelul răceşte Cafeaua/Supa/Vremea se răceşte Ion răceşte supa/*copilul. ● În cazul câtorva verbe care circulă în limbaje specializate (a (se) aglutina, a (se)

diftonga, a (se) necroza) şi care tind să se fixeze în forma reflexivă, nu par să existe diferenŃe semantice. Se poate vorbi numai de o tendinŃă de specializare stilistică. De exemplu, a aglutina este preferat în limbajul medical, iar a se aglutina, în limbajul tehnic, chimic, lingvistic, precum şi în utilizările metaforice:

Serul de control/Hematiile aglutinează Petele roşii de pe Jupiter/Particulele/Sensurile cuvintelor/Conflictele umane se aglutinează. ● Cele patru verbe care denotă configuraŃia spaŃială (ancora, înŃepeni) şi mişcarea

direcŃionată (coborî, urca) reprezintă o subclasă destul de insolită între verbele cu alternanŃă cauzativă şi cu variaŃie reflexiv/nonreflexiv, agentivitatea/tipul de cauză fiind neimportante în acest caz. Toate presupun prezenŃa (implicită a) unui Locativ, criteriul încadrării lor în clasa inacuzativelor fiind localizarea/specificarea direcŃiei. În privinŃa diferenŃei dintre cele două variante, singura observaŃie care se poate face este disponibilitatea mai mare a formelor reflexive de a fi folosite cu sensuri deviate:

Ungaria se ancorează în proiectul „Blue Steam” Imperfectu’ se ancorează în sinergia faptelor Cel care învaŃă se ancorează de ceva cunoscut „Înaltul” Năstase se coboară la lupta de jos Gândul nu se coboară acolo unde aude prea multă vorbă Conexiunea la internet se înŃepeneşte PSD se urcă pe valul lui Băsescu. Prin urmare, pe lângă imposibilitatea de a aplica vreuna dintre analizele propuse în

bibliografie la întreaga clasă de verbe inacuzative din română care au variantă reflexivă şi nonreflexivă, studiul acestei clase se loveşte şi de problema diversităŃii semantice a subclaselor şi deci a tipurilor de diferenŃe dintre cele două forme: pentru unele subclase am adoptat analize deja existente, pe care le-am extins, pe cât posibil, şi la alte verbe, introducând, suplimentar, criteriul citirii generice; pentru verbele care exprimă procese durative, intensitatea etc., am introdus criteriul prezenŃei (implicite) a controlului din partea subiectului; pentru alte verbe, am remarcat fie specializarea semantică, fie stilistică (în absenŃa unei distincŃii semantice) a celor două variante; în fine, am remarcat comportamentul special al celor patru verbe care exprimă o configuraŃie spaŃială sau mişcarea direcŃionată.

Page 187: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

187

6.2. Statutul sintactic al elementului se Aşa cum am arătat supra 6.1., în română, se are mai multe valori, care sunt greu de

captat şi de unificat din punct de vedere atât semantic, cât şi sintactic. Acest plurifuncŃionalism, care caracterizează situaŃia corespondentelor elementului se din mai multe limbi (care au un asemenea clitic reflexiv), a dus la apariŃia unor interpretări diferite, unele care încearcă să unifice analiza, altele care încearcă să separe valorile.

6.2.1. Alboiu, Barrie, Frigeni (2004: 2−4) prezintă tipurile de interpretări ale elementului se (argument sintactic vs morfem care reduce o valenŃă) şi problema statutului de argument intern vs argument extern al lui se.

A. Se argument (a) În analiza tranzitivă/pronominală, susŃinută în studii precum D’Alessandro (2001)143, Dobrovie-Sorin (1998), Fontana, More (1992)144, Rizzi (1986), cliticul se este inserat ca un argument intern sau leagă un nominal vid, aflat în poziŃia de argument intern. DP nonclitic este inserat ca argument extern al predicatului tranzitiv; v atribuie Acuzativul, iar T atribuie Nominativul: TP

3 DPi

1 T’ 3

SE j1+TNOM vP

3

t i1 v’ 3

vACC VP 3 V DPi

1 Analiza tranzitivă/pronominală

(Alboiu, Barrie, Frigeni 2004: 3) (b) Analiza inacuzativă (Kayne 1988145, McGinnis 1999146, Pesetsky 1995,

Sportiche 1998147): cliticul se este un argument extern al unui predicat uşor (engl. light), v, lipsit de proprietatea de a atribui Caz. Constituentul DP nonclitic este inserat în poziŃia de argument intern al proiecŃiei VP. T atribuie nominativul.

143 R. D’Alessandro, „On Impersonal si Constructions in Italian”, ms., University of Stuttgart. 144 J. Fontana, J. More, „VP-Internal Subjects and se-Reflexivization in Spanish”, Linguistic Inquiry, 23, p. 501−510. 145 R. Kayne, „Romance Se/Si”, GLOW Newsletter, 20. 146 M. McGinnis, „Reflexive Clitics and the Specifiers of vP”, MIT Working Papers in Linguistics, 35, p. 137−160. 147 D. Sportiche, Partitions and Atoms of Clause Structure: Subjects, Agreement, Case and Clitics, London/New York, Routledge.

Page 188: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

188

TP 3 DPi

1 T’ 3

TNOM vP 3

SE j1 v’ 3

v VP 3 V DPi

1

Analiza inacuzativă a elementului se argument (Alboiu, Barrie, Frigeni 2004: 4) Alboiu, Barrie, Frigeni (2004: 4) observă că, în ambele analize de tip (A), DP

nonclitic intră în relaŃie de verificare cu T, care asigură Cazul nominativ acestui DP şi legitimează, prin legare, cliticul se. DiferenŃa constă în faptul că, în analiza tranzitivă, Cazul acuzativ trebuie şi el verificat în derivare, pe când în cea inacuzativă, nu. B. Se nonargument (morfem de reducere a valenŃei, a cărui prezenŃă e importantă semantic, nu şi sintactic). Abordarea de acest tip este lexicală. (c) În analiza inacuzativă, susŃinută de Bouchard (1984), Grimshaw (1990), Marantz (1984), se este un morfem care suprimă argumentul extern. DP nonclitic e argument intern.

TP 3 DPi

1 T’ 3 TNOM VP

3 SE + V DPi

1

Analiză inacuzativă a elementului se nonargument

(Alboiu, Barrie, Frigeni 2004: 4) (d) În analiza inergativă (Chierchia 1989, Grimshaw 1982, Reinhart 1997148, Reinhart, Siloni 1999149): se este un morfem care suprimă argumentul intern, iar DP nonclitic este argument extern.

148 T. Reinhart, „Quantifier Scope: How Labor is Divided between QR and Choice Functions”, Linguistics and Philosophy, 20, p. 335−397. 149 T. Reinhart, T. Siloni, „Against the Unaccusative Analysis of Reflexives”, La structure argumentale et les refléchis, Université Paris 7, FranŃa, 29−30 ianuarie, 1999.

Page 189: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

189

TP 3 DPi

1 T’ 3

TNOM vP 3

Ti1 v’ 3

v VP 4 SE + V

Analiza inergativă (Alboiu, Barrie, Frigeni 2004: 4)

Reconsiderând analizele propuse şi argumentele aduse în favoarea uneia sau a alteia

dintre acestea, Alboiu, Barrie, Frigeni (2004: 8) ajung în faŃa unui paradox: în construcŃiile reflexive, DP subiect pare să se comporte ca un argument extern, inducând proprietăŃi inacuzative, însă proprietăŃile de tip inacuzativ arată că T intră în relaŃie de verificare cu un argument intern, care nu este de aşteptat în poziŃia de argument extern.

În analiza pe care o propun aceşti autori, reflexivele derivate sunt considerate predicate tranzitive cu un singur argument DP, care satisface două roluri tematice (vezi supra, 4.2.3.), prin deplasare (predicat de tipul V (x, x)). Autorii adoptă ipoteza formulată de Hornstein (1999150, 2001151), care susŃine că rolurile tematice sunt trăsături care se verifică prin deplasare. Unicul DP este inserat mai întâi în poziŃia de complement al VP, iar apoi în poziŃia Spec,vP, din considerente tematice. Dacă numărul rolurilor tematice care trebuie satisfăcute este mai mare decât cel al DP-urilor prezente, atunci deplasarea DP va asigura verificarea tuturor poziŃiilor tematice prin crearea a două copii identice, cu două roluri tematice. Conform lui Hornstein, ambele copii trebuie pronunŃate, din necesităŃi cazuale.

vP vP

3 3 DPi v’ DPi v’ 4 3 4 3 v0 VP v0 VP 3 3

V0 DP V0 DPi ! !

ti SE

150 N. Hornstein, „Movement and Control”, Linguistic Inquiry, 30, p. 69−96. 151 N. Hornstein, Move! A Minimalist Theory of Construal, Oxford, UK/ Cambridge, Mass., Blackwell Publishers.

Page 190: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

190

În limbile romanice, copia aflată cel mai jos în configuraŃia sintactică are expresia fonetică se şi poartă Cazul relevant pentru proprietăŃile verbului. Se din construcŃiile reflexive derivate este realizarea fonologică a unei urme (t) A-legate, în acuzativ sau în dativ:

Mihai s-a spălat pe mâini Mihai şi-a spălat mâinile. Adoptând Teoria copierii prin deplasare (engl. The Copy Theory of Movement),

autorii arată că se preverbal şi postverbal formează un lanŃ de copii identice, iar alegerea de a pronunŃa o copie revine componentei fonologice. În multe limbi, copia de jos se supune unei constrângeri: trebuie să fie exprimată printr-un argument subspecificat (care nu este niciodată în complexitatea trăsăturilor sale):

*Gianni lava Gianni.

Teoria copierii prin deplasare (The Copy Theory of Movement) a fost introdusă în PM (Chomsky 1995/Chomsky şi Lasnik 1993) ca urmare a faptului că urmele (engl. trace) sunt interpretate ca fiind copii ale constituenŃilor deplasaŃi. În PF şi în LF are loc un proces de ştergere care elimină copiile redundante. În PM, mişcarea unui constituent nu lasă, în locul din care a fost extras, o urmă, o categorie vidă, ci o copie, iar urmele sunt interpretate ca fiind variabile. Teoria copierii permite reconstituirea întregii istorii derivaŃionale.

Derivarea elementului se dintr-un DP plin (în cazul reflexivelor derivate) se

realizează astfel: unicul DP este inserat cu un set complet de trăsături φ; în mişcarea din poziŃia de argument intern spre cea de argument extern, acest DP verifică trăsăturile φ ale v şi primeşte Cazul acuzativ de la v; în poziŃia de argument extern, DP intră în relaŃie de Acord cu T, valorificând astfel trăsăturile φ ale T, iar T atribuie nominativul łintei. Astfel, toate trăsăturile au fost verificate. Morfemul se este suficient de subspecificat (în limbile romanice, nu are un set complet de trăsături φ, ci este specificat numai pentru persoană) pentru a fi potrivit în poziŃia copiei de jos. Prin urmare, se este o copie vizibilă a unui DP deplasat dintr-o poziŃie A, DP cu trăsături φ complete. Pentru această analiză, se nu poate fi considerat anaforic, ci se defineşte prin două proprietăŃi [+ Uman] şi [+ Persoană].

Această subspecificare a elementului se îi permite să fie plurifuncŃional: (a) reflexul fonologic al unui DP cu trăsături φ complete (reflexive derivate);

(b) reflexul fonologic al unui DP cu trăsături φ incomplete (în celelalte contexte). Concluzia autorilor este că reflexivele derivate sunt predicate tranzitive pentru că un singur DP satisface două roluri tematice, prin mişcare. Aceste construcŃii au proprietăŃi comune şi cu inergativele, şi cu inacuzativele, ca o consecinŃă a faptului că singurul DP disponibil este inserat mai întâi ca argument intern, apoi ca argument extern, valorificând atât trăsăturile categoriei v, cât şi pe cele ale categoriei T.

În cazul reflexivelor inerente, se nu poate fi inserat în poziŃia de argument intern: este un argument suprimat lexical, care se poate exprima printr-un GPrep. Reflexivele inerente acceptă grupuri prepoziŃionale (lexicalizate sau nu):

StudenŃii se abŃin (de la comentarii) Los alunos lembraram-se (do exame).

Page 191: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

191

Propunerea autorilor este că acest grup prepoziŃional este un argument intern, iar verbele pronominale/reflexive romanice sunt structuri antipasive (vezi Capitolul 1, 6.3.). Această idee este compatibilă cu interpretarea lui Baker (1988), care arată că antipasivul presupune un argument încorporat, care poate fi exprimat ca un grup oblic opŃional. 6.2.2. Dacă analiza prezentată mai sus urmărea unificarea interpretărilor pentru se, în analiza propusă de Cinque (1988) se susŃine că morfemul si (considerat ca fiind un morfem independent, identic ca realizare cu persoana 3 a reflexivului) din limba italiană are două utilizări, una argumentală şi cealaltă nonargumentală. Cinque (1988: 530) precizează că statutul de argument sau de nonargument al elementului si este rezultatul unei alegeri parametrice; spre deosebire de si nonargumental, si argumental este asociat cu un rol tematic la toate nivelurile de reprezentare; si nonargumental trebuie să se combine cu acordul în persoană. Potrivit lui Cinque (1988: 531), si nonargumental apare numai în propoziŃiile finite (cu verbe ergative, psihologice, de mişcare, copulative, pasive, cu ridicare). Cinque (1988: 542) arată că, în propoziŃiile cu timp specific de referinŃă, si primeşte o interpretare generică/arb numai cu verbele tranzitive şi inergative; cu alte tipuri de verbe (deci şi cu ergativele), si primeşte o altă interpretare, „o clasă nespecificată de persoane care include şi vorbitorul” („noi”).

În ceea ce priveşte limba română, Cinque (1988: 569) este de părere că se impersonal este diferit de it. si: în română nu există se nonargumental, chiar dacă e limbă pro-drop. Se apare în română cu tranzitive (Piesa asta s-a jucat anul trecut), cu inergative (S-a cântat bine) şi cu ergative (Ieri s-a ajuns târziu acasă), autorul subliniind că această ultimă situaŃie nu e predictibilă. Preluând date de la Dobrovie-Sorin (1987: 495)152, Cinque (1988: 572) arată că, în română, nu toate verbele ergative acceptă construcŃia cu se, iar cele care o acceptă sunt reanalizate ca inergative.

Cinque (1988: 575) propune următoarele distincŃii: ● si impersonal este un clitic arb [NP,IP]; în ipostaza argumentală, absoarbe rolul

tematic extern şi nominativul; în ipostaza nonargumentală, identifică un pro arb în conjuncŃie cu un Agr personal;

● si pasiv este un clitic [NP,IP], nonargumental, care suspendă rolul tematic extern şi Cazul acuzativ;

● cliticul reflexiv [NP,IP], argumental absoarbe rolul tematic extern şi Cazul intern din VP (reflexive autentice); cliticul nonargumental, fie suspendă rolul tematic extern şi Cazul intern din VP (ergative reflexive), fie marchează absenŃa unui rol tematic extern şi a cazului intern (reflexive inerente).

Autorul precizează că si impersonal, si mediu şi cliticele reflexive argumentale sunt formate la nivelul sintaxei; cliticele reflexive nonargumentale sunt produse prin procese lexicale; în română nu există si nonargumental (opŃiune parametrică neactualizată). 6.2.3. Dobrovie-Sorin (1998: 399) îşi propune să demonstreze că pasivizarea inergativelor depinde de analiza inergativelor ca tranzitive cu obiect nul. Autoarea arată că italiana, spaniola, portugheza au un se nominativ, asemănător cu one din engleză şi cu on din franceză, care s-a dezvoltat, aşa cum arată Naro (1976)153, din se acuzativ, prin reinterpretare diacronică. Spre deosebire de aceste limbi, româna nu are se nominativ: se doarme, se munceşte nu sunt echivalente cu si dorme, si lavora. Opinia autoarei este că inergativele româneşti se combină cu se medio-pasiv.

152 C. Dobrovie Sorin, Syntaxe du roumain, chaînes thématique, teză de doctorat, Université Paris VII. 153 A. Naro, „The Genesis of the Reflexive impersonal in Portuguese: A Study in Syntactic Change as a Surface Phenomenon”, Language, 52, p. 779−811.

Page 192: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

192

Dobrovie-Sorin (1998: 400) identifică următoarele tipuri de si/se: ● si acuzativ: Jean se lave ‘Jean se spală’ (cu două argumente), Le grec se traduit

facilement ‘Greaca se traduce uşor’ (se medio-pasiv, cu un argument Temă), La branche s’est cassée ‘Creanga s-a rupt’ (se ergativ), Jean s’est souvenu de Marie ‘Jean şi-a amintit de Maria’ (se inerent); ultimele două apariŃii sunt asemănătoare cu se medio-pasiv, însă au interpretare nonagentivă; aceste construcŃii au în comun faptul că se este un obiect clitic în acuzativ şi o anaforă;

● si nominativ diferă de si acuzativ prin faptul că are trăsătură de Caz şi nu e o anaforă; ca orice subiect clitic, si leagă o categorie vidă în poziŃia de subiect; apariŃia acestui si cu verbe copulative şi pasive este o dovadă că nu poate fi în acuzativ, deoarece aceste verbe nu atribuie niciodată acuzativul; si nominativ şi si acuzativ medio-pasiv sunt omonime, însă nu sunt ipostaze ale aceluiaşi element.

Si nominativ argumental de la Cinque este considerat de Dobrovie-Sorin (1998: 411) ca fiind si acuzativ medio-pasiv. Această interpretare ar corespunde generalizării că predicatele pasive, copulative, inacuzative şi unele psihologice nu se pot pasiviza.

Autoarea (Dobrovie-Sorin 1998: 415) explică faptul că si nominativ nu poate apărea în propoziŃii nonfinite în italiană prin absenŃa trăsăturilor de acord. Dobrovie-Sorin (1998: 423) adoptă criteriul tematic relativizat, formulat de Brody (1993), conform căruia argumentele trebuie să primească un rol tematic plin referenŃial, cvasiargumentele trebuie să primească un cvasirol, iar nonargumentele nu primesc niciun rol. Dobrovie-Sorin (1998: 432) arată că româna nu are impersonal de tipul celui din franceză (il). Ca şi alte limbi pro-drop, româna acceptă subiectul postverbal, care se acordă cu verbul. Obligativitatea acordului morfologic marchează coindexarea dintre subiectul nul şi subiectul postverbal exprimat: Si-au recitat proi [poezii de Eminescu]i. Subiectul pasivului cu a fi este interpretat în română ca argument, spre deosebire de subiectul pasivului cu se; această situaŃie intră în conflict cu proprietăŃile selecŃionale ale pasivelor inergative. Agramaticalitatea pasivului cu a fi pentru inergative este determinată de violarea Criteriului tematic relativizat: în cazul pasivului cu a fi, lanŃul tematic este interpretat ca un argument plin referenŃial, însă pasivele inergative pot atribui numai cvasirol obiectului lor (Dobrovie-Sorin 1998: 433−435). Într-un studiu ulterior − Dobrovie-Sorin (2004) −, autoarea consideră că se poate formula o unificare parŃială pentru diferitele citiri ale lui se acuzativ (incoativ, inerent, mediu, pasiv): toate acestea sunt mărci de inacuzativitate, rezultate din operaŃia lexicală care constă în suprimarea rolului tematic extern şi a Cazului acuzativ. Dobrovie-Sorin (2004) arată că verbele cu se incoativ şi inerent reprezintă două subclase de verbe inacuzative (Tema este exprimată, nu există Agent explicit sau implicit). DiferenŃa dintre cele două valori este că incoativele au corespondent tranzitiv (La branche s’est cassée ‘Creanga s-a rupt’), iar verbele reflexive inerente nu au (Marie s’est evanouie ‘Marie a leşinat’), fiind înregistrate în Lexicon ca reflexive. Dobrovie-Sorin (2004) consideră că verbele nonreflexive cu se acuzativ (cu se inerent, incoative, impersonale, pasive) pot fi considerate inacuzative, din moment ce rolul extern este suspendat, nefiind realizat în sintaxă, iar rolul intern este realizat ca subiect (în nominativ). Dobrovie-Sorin (2004) arată că se acuzativ este o marcă morfologică care afectează structura argumentală la nivelul Lexiconului, unde se aplică următoarele reguli lexicale: incoativizare, reflexivizare, formarea construcŃiilor medii.

Page 193: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

193

Dobrovie-Sorin (2004: 11) preia clasificarea propusă de Werhli (1986)154, conform căreia tipurile de si (care au în comun absorbŃia unui argument) sunt determinate de doi parametri, argumentul absorbit şi nivelul la care se aplică operaŃia:

(a) se inerent: absoarbe argumentul intern; operaŃie lexicală; (b) se inacuzativ: absoarbe argumentul extern; operaŃie lexicală; (c) se reflexiv: absoarbe argumentul intern; operaŃie nonlexicală; (d) se mediu: absoarbe argumentul extern; operaŃie nonlexicală. Dobrovie-Sorin (2004) menŃionează că o altă analiză unificatoare, propusă de studiile

de tip GB, este considerarea elementului se ca fiind anaforă. Dobrovie-Sorin (2004) atrage atenŃia asupra faptului că, deşi se spune că

inacuzativele nu se pot pasiviza, există contraexemple:

Ieri s-a ajuns la timp La noi, se moare des din cauza cancerului şi a bolilor cardiace Nu se moare din atâta În sală, se amuŃeşte la apariŃia examinatorului. Potrivit lui Dobrovie-Sorin (2004), în română, un verb cu un argument poate fi folosit

în construcŃia cu se impersonal numai dacă selectează un argument uman. Inacuzativele primare (care nu-şi pot actualiza niciodată poziŃia de obiect direct/de Caz acuzativ) nu se pasivizează; se cu intranzitive nu poate fi decât acuzativ în română.

6.2.4. Cornilescu (1998: 317) prezintă tipologia generativă a lui se: reflexiv, reciproc, medio-pasiv, inerent. Cornilescu (1998: 318) arată că se mediu din română este de două feluri: se pasiv (a) şi se incoativ (b).

(a) Cărbunele se aduce cu vaporul (b) Toamna îngălbeneşte frunzele/Frunzele se îngălbenesc Filmul îl emoŃionează pe copil/Copilul se emoŃionează. Cornilescu (1998: 318) îşi propune să demonstreze că se pasiv este diferit de se

mediu şi că structurile cu se mediu sunt tranzitive, nu ergative. Autoarea arată că se este un clitic pronominal de acuzativ, cu trăsături φ subspecificate − persoana 3, nu există gen sau număr, Cazul acuzativ −, deci trebuie să primească, nu să verifice trăsătura de număr (în poziŃia Spec,I sau Spec,T). Se este coindexat cu un nominal care (lexicalizat sau nu) ocupă poziŃia de subiect canonic.

Cornilescu (1998: 319) arată că structura cu se respectă Generalizarea lui Burzio: din moment ce verbul poate verifica trăsătura de Caz structural acuzativ, are o poziŃie tematică de subiect. Verbele cu se acuzativ au o structură argumentală binară, fiind proiectate ca verbe tranzitive, nu ca ergative. Ambele roluri tematice sunt verificate în sintaxă; pentru cazul nemarcat, singurul DP lexical verifică ambele roluri.

Analiza lui se acuzativ propusă de Cornilescu (1998: 330) este următoarea: se este coindexat cu argumentul intern; deoarece un singur DP e prezent, acesta trebuie să verifice trăsătura [+D] a verbului şi să urce în Spec,I sau Spec,T pentru acordul cu se. MotivaŃia pentru deplasarea DP în poziŃia subiectului este tematică; la aceasta se adaugă faptul că DP

154 E. Wehrli, „On Some Properties of Frech Clitic se”, în: H. Borer (ed.), Syntax and Semantics, New York, London, Academic Press, p. 263−284.

Page 194: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

194

este interpretat ca un cuantificator generalizat/set de proprietăŃi, deci trebuie să verifice cazul în poziŃia cea mai înaltă cu putinŃă. 6.3.5. Pentru descrierea verbelor inacuzative din limba română interesează două aspecte: (a) statutul elementului se care apare în structura acestor verbe; (b) posibilitatea acestor verbe de a accepta diateza impersonală/construcŃia cu se. Trebuie subliniat de la început că aceste două ipostaze ale lui se sunt complementare, verbele care conŃin marca se neputând participa la opoziŃii de diateză/neputând accepta construcŃia cu se impersonal. (a) Nu se poate oferi o soluŃie unică pentru apariŃia mărcii se la verbele inacuzative din limba română decât în cazul în care se adoptă o analiză unificatoare, de tipul celei propuse de Alboiu, Barrie şi Frigeni (2004).

Dacă se încearcă separarea valorilor, se poate spune că se din structura verbelor inacuzative primare (a se cloci, a se înnora, a se înstela, a se părăgini, a se prinde, a se ramoli, a se zbârci; a se afla, a se alege, a se apleca; a se ivi, a se rătăci; a se prelinge) este inerent, acesta neputând fi interpretat ca rezultat al vreunei operaŃii lexicale sau sintactice, având în vedere perspectiva adoptată în această lucrare, şi anume aceea că există verbe incuzative atât primare, cât şi derivate.

Se din structura inacuzativelor derivate (care reprezintă majoritatea verbelor inacuzative din limba română) poate fi considerat inerent numai în măsura în care prin inerent se înŃelege „rezultat printr-un proces lexical” (având în vedere că am adoptat analiza verbelor inacuzative derivate în Lexicon); însă dacă se optează pentru o derivare sintactică, se poate considera că avem a face cu un clitic reflexiv nonargumental (în accepŃia lui Cinque 1988) sau cu un se incoativ, acuzativ (în terminologia folosită de Dobrovie-Sorin 2004 şi Cornilescu 2006).

În ceea ce priveşte apariŃia facultativă a mărcii se (în cazul celor 38 de verbe inacuzative care au atât variantă reflexivă, cât şi nereflexivă), analiza trebuie diferenŃiată: pentru verbele primare (mucegăi, putrezi, râncezi, rugini, trece) se poate considera că avem a face cu un se inerent, verbele acestea fiind listate în Lexicon cu două intrări, una reflexivă, cealaltă nonreflexivă; pentru verbele derivate, se poate adopta analiza ca se inerent, cu observaŃia formulată mai sus pentru verbele inacuzative derivate reflexive; opŃiunea pentru analiza sintactică ar fi mai greu de acceptat şi de explicat în acest caz.

(b) În legătură cu cel de-al doilea aspect, au fost formulate, pentru română, mai multe generalizări (prezentate mai sus): Cinque (1988: 572), preluând observaŃia formulată de Dobrovie-Sorin (1987: 495), arată că, în română, nu toate ergativele acceptă construcŃia cu se, iar cele care o acceptă se comportă ca inergative; Dobrovie-Sorin (2004: 23) arată că, în română, un verb cu un singur argument poate fi folosit în construcŃia cu se impersonal numai dacă selectează un argument uman; inacuzativele primare nu se pot pasiviza; în GALR (Pană Dindelegan 2008e [2005e]: 147/145) se arată că, dintre ergative, numai cele nonreflexive cu subiect uman pot apărea la diateza impersonală.

Analizând comportamentul verbelor inacuzative inventariate în limba română, regula poate fi reformulată astfel: pentru a apărea în construcŃia cu se impersonal (la diateza impersonală), un verb inacuzativ trebuie să fie nereflexiv (sau să aibă şi o variantă nereflexivă) şi să accepte subiect uman. În lista de exemple de mai jos am avut în vedere numai inacuzativele primare, care nu creează ambiguităŃi (nu pot avea citiri pasive)155:

(a) schimbare de stare: Se aŃipeşte uşor la televizor

155 ExistenŃa tuturor acestor contexte a fost verificată pe motorul de căutare Google.

Page 195: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

195

În închisoare, se degeră şi acum Cum se devine membru? În materie de suport tehnic, pentru telefon se evoluează fantastic Unii dintre conducătorii noştri au ajuns să spună că acolo se involuează, că oamenii se transformă într-un soi de paraziŃi În multe cărŃi, se naufragiază pe o insulă pustie Nu în primăvară se năpârleşte, ci în toamnă La concerte, se răguşeşte uşor; (b) configuraŃie spaŃială − toate cele care acceptă subiect uman devin agentive, deci

inergative; (c) mişcare (direcŃionată): Pe ploaie, se ajunge greu la şcoală Iarna, se alunecă uşor pe gheaŃă Cum se aterizează corect? Iarna, se cade frecvent din cauza poleiului Din această parcare se iese cu spatele Pe stadion se intră fără seminŃe Se pătrunde uşor în lanul se porumb De ce se pleacă din România? Pe drumurile europene, se revine masiv din vacanŃă

Se poate intra uşor pe această stradă, indiferent de direcŃia din care se soseşte;

(d) existenŃă, apariŃie/dispariŃie: Vorbeau pompos, ca atunci când se apare la televizor La media de vârstă din radio, se decedează destul de des Din acest penitenciar se dispare peste noapte În România, se moare frecvent în accidente În teritoriile izolate, se piere din lipsă de educaŃie medicală În reŃeaua noastră sanitară, se răposează ieftin şi avantajos În Ńara noastră, se regresează spre o dictatură Ei vor să facă din penitenciar un loc unde se renaşte Aici, se sucombă în tăcere După un eşec, se reapare în mod natural în public;

(e) emisie de sunete, miros, substanŃe: La saună, se asudă/se transpiră mult; (f) aspectuale: nu există nereflexive primare. Verbe de schimbare de stare ca a expira, a fermenta, a flexiona, a germina, a îmboboci, a încolŃi, a înflori, a înfrunzi, a înmuguri, a mocni nu acceptă diateza impersonală pentru că nu pot avea subiect uman. Pentru unele verbe care descriu o configuraŃie spaŃială (a apune, a asfinŃi, a bălti, a răsări) explicaŃia este aceeaşi; pentru verbe ca a avansa, a coti, a rămâne, a sta, a staŃiona, a trăi, apariŃia subiectului uman determină comportamentul inergativ, prin urmare, aceste verbe, în ipostaza inacuzativă, adică atunci când iau subiect

Page 196: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

196

nonagentiv, deci nonuman, nu acceptă diateza impersonală. Dintre verbele de existenŃă, a fi, care este un verb inacuzativ de tip special (vezi Capitolul 5, 2.) nu acceptă diateza impersonală; pentru verbul a recidiva, construcŃia cu se este posibilă numai cu subiect agentiv, uman, deci numai pentru utilizarea inergativă; a stagna nu acceptă deloc subiect uman. Dintre verbele de emisie, nu acceptă subiect uman a curge şi a exploda. Inacuzativele derivate nereflexive care acceptă subiect uman creează ambiguităŃi între citirea pasivă şi cea impersonală atunci când apar în construcŃia cu se: În nopŃile cu lună plină, se adoarme greu (copilul) Dacă injecŃia este făcută cu pricepere, se amorŃeşte uşor (bolnavul) În timpul concertelor rock, se asurzeşte (publicul) Se înaintează cu greu (o cerere) în firma asta.

7. NOTĂ DESPRE ADJECTIVELE ERGATIVE

Conceptul de „adjectiv ergativ” a fost introdus de lingvistul italian Guglielmo Cinque, în contextul Ipotezei lexicaliste. Ideea lui Cinque (1990) este că dacă se acceptă că verbul şi adjectivul reprezintă o singură intrare în Lexicon, cu proprietăŃi tematice şi selecŃionale identice, atunci un adjectiv ca it. morto ‘mort’, aflat în relaŃie morfologică cu verbul ergativ morire ‘a muri’ ar trebui să fie şi el ergativ. Din punct de vedere sintactic, aceasta presupune că adjectivul ar avea subiectul generat în poziŃia de complement al grupului adjectival (soră cu A’), aşa cum subiectul verbelor ergative este generat în poziŃia de complement al grupului verbal (soră cu V’). În spiritul Ipotezei lexicaliste, Cinque contrazice astfel studii mai vechi, care susŃinuseră că adjectivele care au o legătură morfologică cu verbe ergative nu sunt ele însele ergative: Burzio (1986), Levin şi Rappaport (1986)156, Stowel (1987)157.

Conform Ipotezei lexicaliste introduse de Chomsky (1970), o gramatică are un component categorial (este o gramatică liberă de context, engl. context free grammar) şi un Lexicon. Majoritatea itemilor apar în Lexicon cu trăsături selecŃionale fixe şi cu trăsături de subcategorizare stricte, dar cu posibilitatea de alegere a trăsăturilor asociate cu categoria lexicală: nume, verb, adjectiv. Altfel spus, substantivele, verbele şi adjectivele aflate în relaŃie morfologică se reprezintă în Lexicon ca o singură intrare, cu proprietăŃi tematice şi selecŃionale identice.

Problema relaŃiei dintre verb şi adjectivul corespondent a fost discutată şi de Baker şi Stewart (1997) pentru limba edo, vorbită în Nigeria. Analiza acestor autori nu confirmă ideea susŃinută de Cinque şi de Ipoteza lexicalistă. În limba edo, principala diferenŃă sintactică dintre verbe şi adjective este legată de inacuzativitate: adjectivele funcŃionează ca predicate inergative, pe când verbele corespunzătoare funcŃionează ca predicate inacuzative. Prin urmare, adjectivul şi verbul au structuri argumentale diferite, apartenenŃa la clasa verbului sau la clasa adjectivului nefiind un simplu fapt de morfologie flexionară. Cinque arată că alternanŃelor verbale de tranzitivitate, de tipul (a) le corespunde un fenomen asemănător, sistematic, în domeniul adjectival (b):

(a) Il capitano affondò la nave ‘Căpitanul a scufundat vasul’

156 B. Levin, M. Rappaport, „The Formation of Adjectival Passives”, Linguistic Inquiry, 17, p. 623−661. 157 T. Stowell, „As So, Not So As”, ms. UCLA.

Page 197: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

197

La nave affondò ‘Vasul s-a scufundat’ (b) Gianni è certo/sicuro [che verrò] ‘Gianni e sigur că voi veni’ [Che verrò] è certo/sicuro ‘Că voi veni e sigur’.

Aceste adjective au posibilitatea alegerii între atribuirea rolului extern (ca în primul exemplu de sub (b)) şi suspendarea acestuia (al doilea exemplu de sub (b)). Cinque aplică teste sintactice care diferenŃiază, în limba italiană, verbele şi adjectivele ergative de cele inergative (cliticizarea cu ne, extracŃia interogativă într-un subiect inversat şi extracŃia clitică succesivă, legarea anaforică la (scurtă) distanŃă a subiectului, asimetria de comportament în propoziŃiile introduse prin come, selecŃia complementizatorilor care introduc un infinitiv), ajungând să distingă adjective ergative (certo ‘sigur, cert’, chiaro ‘clar’, evidente ‘evident’, imminente ‘iminent’, noto ‘cunoscut’, oscuro ‘neclar, obscur’, prevedibile ‘previzibil’, probabile ‘probabil’, sicuro ‘sigur’) de adjective inergative (buono ‘bun’, ingiustificato ‘nejustificat’, pericoloso ‘periculos’, possibile ‘posibil’, riconoscente ‘recunoscător’). Lista de adjective ergative refăcută din articolul lui Cinque nu cuprinde însă adjective corespunzătoare unor verbe ergative (aşa cum se spusese la începutul studiului), criteriile folosite de această dată fiind pur sintactice şi independente de relaŃia cu un verb ergativ. Faptul că adjectivele ergative nu răspund la anumite teste aplicabile verbelor ergative (posibilitatea de a apărea în construcŃii absolute, construcŃia cu il impersonal şi cliticizarea prin en în franceză) este explicat de Cinque prin intervenŃia unor factori care Ńin de proprietăŃile speciale ale adjectivelor. Pentru limba română, alternanŃa de tipul celei din italiană este posibilă pentru foarte puŃine adjective, care nu sunt legate morfologic de un verb ergativ: Ioana e sigură că va veni Că va veni e sigur Ioana e cunoscută că mănâncă mult Că mănâncă mult e cunoscut.

Bennis (2004: 88) introduce conceptul micul a în proiecŃia adjectivală (paralel cu micul v din proiecŃia verbală) pentru a explica diferenŃele structurale dintre adjectivele din limba neerlandeză. Aşa cum v poate apărea în trei ipostaze (vezi supra, 4.1.2.), a este legat de următoarele structuri: (a) AP fără aP; (b) aP fără argument extern; (c) aP cu argument extern.

Dacă Cinque a arătat că distincŃia între adjectivele ergative şi cele inergative se poate susŃine pentru italiană şi pentru germană, Bennis (2004) adaugă şi neerlandeza:

Deze mensen zijn mij bekend − ergativ ‘Aceşti oameni îmi sunt cunoscuŃi’ Deze mensen zijn mij trouw − inergativ ‘Aceşti oameni îmi sunt loiali’. Bennis (2004: 89) subliniază faptul că inacuzativ este un concept nerelevant în

această situaŃie, pentru că adjectivele nu atribuie Caz structural. Bennis (2004: 89−93) introduce criterii suplimentare de distingere a celor două clase:

Page 198: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

198

(a) adjectivele care acceptă un obiect indirect pot fi împărŃite în adjective care permit inversiunea subiect-obiect (ergative) şi adjective care nu permit inversiunea (inergative);

(b) testul cu as ‘precum’, care funcŃionează în italiană şi în germană, e valabil şi în neerlandeză:

Zoals [e] bekend is, houdt Jan niet van slakken − adjectiv ergativ ‘Precum [e] este bine-cunoscut, lui Ion nu-i plac melcii’ *Zoals [e] grappig is, houdt Jan van slakken − adjectiv inergativ ‘Precum [e] este amuzant, lui Ion nu-i plac melcii’. (c) selecŃia complementizatorilor. Bennis (2004: 92) susŃine că distincŃia inergativ/inacuzativ este motivată şi în

domeniul adjectival. În termeni minimalişti, ergativitatea verbală se exprimă structural prin absenŃa scindării proiecŃiei VP, iar prezenŃa unui argument extern impune apariŃia scindării proiecŃiei VP în situaŃia verbelor inergative. Adjectivele ergative sunt proiecŃii AP: obiectul indirect este generat în Spec,A, iar obiectul/subiectul adjectivului este generat în poziŃia de complement al A, pe când adjectivele inergative apar cu un argument extern, obiectul indirect fiind generat în Spec,A. Adjectivele inergative au o scindare a proiecŃiei AP, un nivel a deasupra proiecŃiei AP. Interpretarea DP din Spec,aP este similară cu interpretarea „posesivă” a subiectului verbelor de stare, interpretare imposibilă pentru adjectivele inergative. Scindarea proiecŃiei AP diferă de cea a VP sub două aspecte: a nu poate atribui Caz, deci adăugarea unui nivel aP nu creează o nouă poziŃie de specificator în care se poate atribui Caz; un argument intern trebuie să urce în alt specificator pentru a primi Caz. Interpretarea aspectuală a centrelor a este constantă în cazul adjectivelor: toate proiecŃiile adjectivale sunt statice, în timp ce proiecŃiile verbale sunt uneori statice, alteori dinamice. Problema adjectivelor ergative este discutată şi de Tayalati (2008), tangenŃial, în analiza pe care o face pentru poziŃia cliticelor de dativ în construcŃiile cauzative cu faire ‘a face’ şi rendre ‘a face, a se duce’ din franceză. Autorul adoptă ipoteza scindării proiecŃiei VP în două straturi ierarhizate: VP (care găzduieşte argumentele interne) şi vP (proiectat în prezenŃa argumentului extern). După acest model, descompunerea domeniului adjectival în două proiecŃii, AP şi aP, dă seamă de diferenŃa dintre adjectivele ergative, care nu au argument extern, deci nici proiecŃia aP, şi adjectivele inergative, care au argument extern, deci şi proiecŃia aP.

Conform ipotezei formulate de Tayalati (2008: 302), cliticizarea pronumelor în dativ este posibilă în cazul adjectivelor ergative cu regim de dativ (a), dar nu şi pentru cele inergative (b):

(a) Marie lui est sympathique ‘Maria îi e simpatică’ Cette innocence lui rend sympathique Marie ‘Această inocenŃă i-o face simpatică pe Maria’ Tout nouveau mensonge lui est impossible ‘Orice nouă minciună (îi) este imposibilă’ La situation actuelle lui rend impossible tout nouveau mensonge ‘SituaŃia actuală (îi) face imposibilă orice nouă minciună’ La situation actuelle lui est profitable ‘SituaŃia actuală (îi) e profitabilă’ Les conjonctures économiques lui rendent profitable la situation actuelle ‘Conjunctura economică (îi) face profitabilă situaŃia actuală’

Page 199: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Semantica şi sintaxa verbelor ergative/inacuzative

199

(b) Sa femme lui est fidèle/infidèle ‘SoŃia îi e fidelă/infidelă’ *On, cela lui rend fidèle/infidèle sa femme ‘Asta îi face fidelă/infidelă soŃia’ Jean lui est loyal ‘Jean îi e loial’ *On, cela lui rend loyal Jean ‘Asta i-l face fidel pe Jean’.

În concepŃia lui Tayalati (2008: 313) asupra adjectivelor construite cu dativul,

adjectivele ergative (facile ‘uşor’, agréable ‘agreabil’, préjudiciable ‘prejudiciabil’, désagréable ‘dezagreabil’) nu au argumente interne şi atribuie complementului prepoziŃional cazul dativ din considerente structurale; adjectivele inergative, mai puŃin numeroase, au argument intern şi atribuie complementului prepoziŃional dativul din motive nonstructurale (adjective cu dativ „excepŃional”). Autorii care s-au ocupat de adjectivele ergative au pus distincŃia adjectiv ergativ vs adjectiv inergativ pe seama unor teste sintactice (de regulă, cele folosite şi în domeniul verbal). Dat fiind faptul că româna nu are teste sintactice relevante pentru a distinge verbele inergative de cele ergative/inacuzative, problema delimitării adjectivelor ergative (şi a relevanŃei acesteia pentru limba română) rămâne deschisă.

8. CONCLUZII În acest capitol am prezentat istoricul interpretării clasei de verbe inacuzative, din

care am reŃinut aspectele pe care le-am considerat relevante pentru analiza acestei clase de verbe din limba română. În secŃiunea 1. am avut în vedere consecinŃele pe care le-a avut Ipoteza Inacuzativă pentru lingvistică, precum şi reinterpretarea relaŃiei dintre tranzitiv şi intranzitiv, determinată de introducerea acestei ipoteze. În secŃiunea 2. am reluat informaŃiile despre verbele inacuzative/ergative din lucrările româneşti despre limba română, în care am identificat sugestii importante pentru analiza acestei clase de verbe din limba română. În continuare (3.) am reluat câteva definiŃii (şi propuneri terminologice) date verbelor inacuzative în lucrările de sintaxă străine şi, anticipând, am formulat o definiŃie potrivită pentru situaŃia din limba română.

Un loc important în economia capitolului îl are clasificarea sintactică şi semantică a verbelor inacuzative, pentru care a trebuit să fac opŃiunea teoretică a separării inacuzativelor primare (cele care nu au variantă tranzitivă) de cele derivate (care au variantă tranzitivă), deşi în unele teorii se spune că toate inacuzativele ar fi derivate (cele „primare”, de la intrări lexicale „îngheŃate” în Lexicon). Clasificarea semantică am adaptat-o după cea propusă de Levin şi Rappaport Hovav (1995) pentru limba engleză − verbe de schimbare de stare, verbe care descriu o configuraŃie spaŃială, de mişcare direcŃionată, de existenŃă şi apariŃie/dispariŃie, de emisie de sunete, miros, substanŃe −, la care am adăugat clasa verbelor aspectuale. Deşi nucleul semantic al inacuzativităŃii este acelaşi, am identificat unele diferenŃe între engleză şi română în privinŃa comportamentului sintactic al verbelor din fiecare subclasă. Este important de subliniat că există numeroase treceri între aceste subclase semantice, încadrarea unor unităŃi verbale într-o clasă sau în alta fiind o chestiune de alegere; de altfel, nici limita dintre inacuzativele primare şi cele derivate nu este tranşantă, româna permiŃând cu uşurinŃă crearea unor variante tranzitive (de tipul Ion putrezeşte gunoiul pentru grădină, Ion îşi părăgineşte casa ca să obŃină banii din asigurare). Deşi acest lucru nu este obişnuit în studiile monografice despre verbele inacuzative, am încercat să realizez un inventar al membrilor

Page 200: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

200

acestei clase din limba română, pe care l-am prezentat în Anexa 2. Am exclus din acest inventar verbele psihologice şi pe cele de măsură, justificând această opŃiune sub 3.1.1.

SecŃiunea 4. conŃine o prezentare sintetică a tipurilor de abordări ale inacuzativităŃii − sintactice, semantice, proiecŃioniste, construcŃioniste, cognitive −, precum şi câteva rezultate ale cercetărilor de achiziŃie a limbajului şi a celor legate de deficienŃele de limbaj. Scopul acestei prezentări este acela de a demonstra că, în studiul verbelor inacuzative/ergative, opŃiunea pentru un singur model de analiză nu este profitabilă, pentru că, astfel, se scapă din vedere caracteristici importante ale clasei, evidenŃiate cu ajutorul altor teorii. În multe cazuri, aplicarea acestor teorii are rezultate convergente, diferit fiind accentul pus pe una sau pe alta dintre laturile fenomenului inacuzativităŃii. Un subiect controversat în lingvistica actuală îl constituie alternanŃa cauzativă, discutată în secŃiunea 5. în contextul mai larg al alternanŃelor de tranzitivitate. După trecerea în revistă a problemelor terminologice şi conceptuale, am prezentat diferitele explicaŃii care au fost oferite pentru existenŃa acestui fenomen, dintre care niciuna nu pare să se potrivească perfect la situaŃia din limba română, în care nici schimbarea de stare nu constituie (singură) informaŃia semantică relevantă, nici cauza externă vs cauza internă ci, mai degrabă, posibilitatea existenŃei unei cauze externe (absentă în cazul perechii inacuzative şi lexicalizată în cazul celei tranzitive) este responsabilă de producerea alternanŃei. Am considerat, urmând o soluŃie propusă frecvent în bibliografie, că perechile de verbe care participă la alternanŃă sunt derivate în Lexicon (deci constituie intrări lexicale diferite), printr-o operaŃie de reducere. Din punctul de vedere al direcŃiei derivării, am optat pentru analiza de tip „detranzitivizare” propusă, între alŃii, de Tanya Reinhart şi Gennaro Chierchia (ale căror modele de analiză le-am prezentat pe larg), dar nu am acceptat ideea că şi inacuzativele primare sunt derivate de la perechi tranzitive „îngheŃate” în Lexicon, enumerând argumente în favoarea existenŃei unor diferenŃe între inacuzativele primare şi cele derivate (5.2.3.). În secŃiunea 6. am discutat relaŃia dintre ergativ şi reflexiv, pornind de la observaŃiile că ponderea verbelor reflexive în clasa inacuzativelor româneşti este foarte mare şi că reflexivul are, în română, o frecvenŃă ridicată şi valori numeroase. M-am ocupat în detaliu de verbele care au atât variantă reflexivă, cât şi nereflexivă şi de implicaŃiile semantice pe care le are folosirea uneia sau a alteia dintre forme, ajungând la concluzia că nu se poate formula o explicaŃie unică, ci se pot găsi mai multe explicaŃii, valabile pentru grupuri mici de verbe. SubsecŃiunea 6.2. este rezervată statutului sintactic al elementului se, aşa cum reiese din câteva studii în care este descrisă şi situaŃia din limba română. Pentru verbele ergative nereflexive, am analizat problema acceptării construcŃiei cu se/a diatezei impersonale, iar pentru cele reflexive, a tipului de se care intră în structura lor: dacă pentru inacuzativele reflexive primare se poate accepta cu uşurinŃă că se este inerent, pentru celelalte subclase sintactice există mai multe posibilităŃi de analiză: se din structura inacuzativelor reflexive derivate poate fi considerat o marcă inacuzativă (numită şi incoativă, dar acest termen nu acoperă toate situaŃiile), dacă se adoptă o analiză de tip sintactic, sau se poate considera, în spiritul analizelor adoptate în această lucrare, că este vorba de un se inerent, varianta reflexivă rezultată în urma operaŃiilor lexicale fiind listată în Lexicon alături de cea tranzitivă; analiza de tip lexical poate explica şi existenŃa variantelor duble, reflexivă şi nereflexivă, atât pentru inacuzativele primare, cât şi pentru cele derivate, problemă pe care analiza de tip sintactic nu o poate rezolva. În fine, în ultima secŃiune am prezentat, pe scurt, problema adjectivelor ergative şi a relevanŃei clasificării adjectivelor româneşti în ergative şi inergative (după modele propuse pentru italiană, franceză, germană, neerlandeză). În absenŃa unor teste sintactice pentru verbele ergative româneşti nu se poate proba statutul de adjectiv ergativ al unui element lexical, de aceea am lăsat deschis acest subiect.

Page 201: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Teste sintactice de delimitare a clasei

201

Capitolul 4

TESTE SINTACTICE DE DELIMITARE A CLASEI ŞI RELEVANłA ACESTORA PENTRU LIMBA ROMÂNĂ

1. PRELIMINARII: TESTE, DIAGNOSTICE, NEPOTRIVIRI Ideea folosirii testelor pentru delimitarea clasei verbelor inacuzative provine din

abordările de tip sintactic ale inacuzativităŃii (vezi Capitolul 3, 4.1.); testele au fost aplicate mai întâi pentru limbile italiană şi neerlandeză. În acest capitol, voi prezenta tipurile de teste sintactice propuse pentru diverse limbi şi voi analiza comportamentul verbelor inacuzative/ergative din limba română faŃă de aceste teste. Levin şi Rappaport Hovav (1995: 3) numesc testele sintactice diagnostice pentru inacuzativitate, dar sugerează că acestea nu trebuie folosite în mod absolut. Autoarele (Levin şi Rappaport Hovav 1995: 13) arată că o construcŃie poate distinge verbele telice de cele atelice, iar alta, verbele agentive de cele nonagentive, deci acelaşi verb poate fi clasificat ca inacuzativ de un diagnostic, dar ca inergativ de alt diagnostic. Prin urmare, clasificarea sintactică a verbelor este determinată semantic. Levin şi Rappaport Hovav (1995: 14−15) atrag atenŃia asupra faptului că proprietăŃile semantice ale unui verb pot fi o condiŃie necesară, dar nu suficientă pentru a trece diagnosticele de inacuzativitate: de exemplu, în neerlandeză, selecŃia auxiliarului este sensibilă la telicitate (verbele telice selectează corespondentul pentru ‘a fi’); chiar dacă telicitatea este componentul semantic relevant pentru selecŃia auxiliarului, acest criteriu se poate aplica numai dacă VP este intranzitiv în sens pur sintactic.

Levin şi Rappaport Hovav (1995: 19) arată că diagnosticele pentru inacuzativitate sunt de două feluri:

(a) de suprafaŃă − cliticizarea prin ne în italiană, diagnostic care se aplică numai dacă argumentul unui verb inacuzativ rămâne în poziŃia postverbală în timpul derivării; inserŃia expletivului there şi inversiunea locativă în engleză;

(b) de adâncime − selecŃia auxiliarului, care se aplică la poziŃia de suprafaŃă a argumentului: verbul it. arrivare ‘a sosi’ selectează auxiliarul essere ‘a fi’ indiferent de poziŃia de suprafaŃă a argumentelor; construcŃia rezultativă pentru engleză; diagnosticele referitoare la atribuirea rolurilor tematice sau cele legate de semantica compoziŃională sunt, de asemenea, diagnostice de adâncime.

Levin şi Rappaport Hovav (1995: 19−20) sunt de părere că o teorie explicativă a inacuzativităŃii trebuie să arate care diagnostic inacuzativ acŃionează în ce fel. Multe diagnostice inacuzative sunt restrânse la subclase de verbe inacuzative coerente semantic. Toate diagnosticele privind inacuzativitatea de suprafaŃă nu sunt adevărate diagnostice, ci sunt sensibile la anumite subiecte postverbale ale verbelor intranzitive, motive discursive determinând poziŃia postverbală a subiectului. Alexiadou, Anagnostopoulou, Everaert (2004: 5, 8) arată că există fenomene sensibile la inacuzativitate: selecŃia auxiliarului în limbile romanice şi germanice, posibilitatea de a

Page 202: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

202

apărea în construcŃii rezultative, perfecte prenominale/participii pasive1, cliticizarea prin ne în italiană, extracŃia prin en în franceză, partiŃia wat−voor/was−für în neerlandeză şi în germană, pasivul impersonal (acceptat numai de inergative). Autorii sunt de părere că diagnosticele pentru inacuzativitate nu sunt valide în toate limbile şi nu sunt valabile pentru clasele de verbe din limbi diferite, existând numeroase nepotriviri (engl. unaccusativity mismatches). Problema diagnosticelor se pune diferit de la o limbă la alta. Steinbach (2004: 183−185) arată că, în germană, nu există dovezi clare că inacuzativitatea este codată sintactic; germana distinge inergativele de inacuzative numai în Lexicon, iar analiza anticauzativelor oferă argumente împotriva derivării sintactice a inacuzativelor. Van Hout (2004: 61) descrie situaŃia din neerlandeză, unde predicatele telice cu un argument selectează auxiliarul zijn ‘a fi’ şi formele lor de participiu perfect pot fi folosite ca modificatori prenominali, pe când verbele atelice cu un argument selectează hebben ‘a avea’, iar participiul lor nu poate fi folosit ca modificator prenominal. Van Hout (2004: 71) preia de la Zaenen (1993)2 ideea că, în neerlandeză, pasivizarea impersonală este sensibilă la control, iar selecŃia auxiliarelor şi modificarea prin participiu, la telicitate; pasivizarea impersonală nu este deci un test pentru inacuzativitate. Alexiadou (2001: 38) arată că în greacă nu există teste standard pentru a distinge între inacuzative şi inergative, dar distincŃia există. Alexiadou (2001: 84) afirmă că rusa nu distinge între inacuzative şi inergative.

RelevanŃa testelor a fost şi contestată. Mackenzie (2006: 182) − într-o carte care se ocupă chiar de testele sintactice folosite pentru delimitarea clasei incuzativelor − arată că sunt greu de găsit motivaŃii pentru distingerea inacuzativelor de inergative atunci când subiectul este postverbal. Mackenzie (2006: 184) susŃine că diagnosticele pentru inacuzativitate sunt legate de structura informaŃională, deci nu sunt relevante pentru delimitarea clasei.

2. ADJECTIVAREA PARTICIPIULUI Deşi în lucrările despre inacuzativitate nu i se acordă foarte mare importanŃă, primul test pe care îl prezint este adjectivizarea participiului. MotivaŃia acestei ordini este că, pe lângă imposibilitatea pasivizării3, este singurul test aplicabil, în limba română, la toate verbele inacuzative (Pană Dindelegan 2003a: 104), cu excepŃii nesemnificative. În Anexa 2 am menŃionat pentru fiecare verb forma de participiu adjectival, la masculin şi la feminin, aşa că nu voi relua aici lista de exemple. RelevanŃa adjectivării participiului pentru clasa inacuzativelor a fost subliniată de Levin şi Rappaport (1986: 653−654)4, care, urmând observaŃia lui Bresnan (1982)5, au arătat

1 Autorii menŃionează că Pesetsky contestă validitatea acestui test pentru engleză. 2 A. Zaenen, „Unaccusativity in Dutch: Integrating Syntax and Lexical Semantics”, în: J. Pustejovsky (ed.), Semantics and the Lexicon, Dordrecht, Kluwer, p. 129−161. 3 Nu am considerat că imposibilitatea pasivizării este un simplu test/diagnostic, ci are legătură atât cu accepŃia pasivului, cât şi cu alte fenomene, cum este tranzitivitatea; de aceea nu am discutat separat, în acest capitol, acest fenomen. Voi reŃine ideea că, indiferent de accepŃia dată pasivului, inacuzativele nu acceptă pasivizarea cu a fi (dacă se consideră că impersonalizarea cu se este un subtip al pasivului, într-o accepŃie largă a acestuia − vezi Capitolul 3, 6.2. − nu se poate spune că inacuzativele exclud total pasivizarea). Dacă se adoptă o definiŃie mai restrictivă a pasivului, se poate reŃine ideea, formulată între alŃii de Perlmutter şi Postal (1984), Baker, Johnson şi Roberts (1989), apud Roberts (2007b), că pasivul de la inacuzative este universal imposibil. 4 B. Levin, M. Rappaport, „The Formation of Adjectival Passives”, Linguistic Inquiry, 17, p. 623−661, apud Grimshaw (1987: 246). 5 J. Bresnan, „The passive in lexical theory”, în: J. Bresnan (ed.), The Mental Representation of Grammatical Relations, Cambridge, Mass., MIT Press, p. 3–86.

Page 203: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Teste sintactice de delimitare a clasei

203

că, dintre intranzitive, numai verbele inacuzative acceptă pasivizarea adjectivului. Autoarele au demonstrat că această proprietate este esenŃial sintactică: morfologia participiului trecut blochează sistematic externalizarea rolului tematic al subiectului, de unde rezultă că participiile inergative nu pot funcŃiona ca adjective. Există însă şi excepŃii6, semnalate de Mackenzie (2006: 139):

sp. cenados, resididas it. cenata, mangiati engl. travelled, studied.

Levin şi Rappaport (1986, apud Grimshaw 1990: 124) au demonstrat că pasivele adjectivale sunt formate de la pasivele verbale printr-un proces de formare adjectivală care implică recategorizarea verbului în adjectiv, iar inacuzativele au participii perfecte, mai degrabă decât adjectivale. Testul este relevant pentru limbi diferite: engleză, daneză, italiană. Burzio (1986: 151−152, 191) arată că morfologia participiului trecut împiedică legitimarea rolului tematic al subiectului (ca în construcŃiile pasive). Perlmutter (1989)7 susŃine că, în italiană, inergativele nu pot apărea în construcŃii participiale absolute, însă Dini (1994)8 şi Loporcaro (2003)9 au observat că există inergative care acceptă construcŃiile participiale absolute. În limba engleză, testul nu e valabil pentru toate inacuzativele (Avram 2003: 188):

*a man lived in Paris ‘un om trăit la Paris’ *a existed solution ‘o soluŃie existată’. Avram (2003: 188, 189) arată că numai inacuzativele care descriu o situaŃie telică permit

adjectivele participiale, iar cele care descriu o situaŃie atelică, nu; cel mai frecvent apar în poziŃia de adjectiv inacuzativele care denotă o schimbare de stare determinată de o cauză internă.

În română, adjectivarea participiului este admisă pentru tranzitive (a), pentru inacuzative (b), pentru verbele psihologice (c) şi pentru intranzitivele simetrice (d), nu însă şi pentru inergative (e) − vezi GALR I 2008 [2005]: 502.

(a) carte citită, copii invitaŃi la petrecere, străzi luminate (b) picior amorŃit, teren degradat, cer înstelat, om plecat la munte, scrisoarea sosită ieri, Ńări foste comuniste, copil rămas repetent, scriitor devenit indezirabil (c) copil uimit, entuziasmat, pasionat, copleşit de durere, abătut, ahtiat (după dulciuri), alarmat, alertat, alinat, amărât, ameŃit, bulversat, cătrănit, chinuit, dezamăgit, dezolat, deznădăjduit, necăjit, zăpăcit (d) sătean învecinat/înrudit/înfrăŃit cu preotul (e)*copil dormit, *copil râs, *domn dansat.

6 Acest tip de excepŃii există şi în limba română: om dormit, muncit; vezi Iordan (1973: 402). 7 D. M. Perlmutter, „Multiattachement and the Unaccusative Hypothesis: The Perfect Auxiliary in Italian”, Probus, 1, p. 63−119, apud Mackenzie (2006: 172). 8 L. Dini, „Aspectual Constraints on Italian Absolute Phrases”, Quaderni del Laboratorio di Linguistica della Scuola Normale Superiore di Pisa, 8, p. 52−87, apud Mackenzie (2006: 172). 9 M. Loporcaro, „The Unaccusative Hypothesis and Participial Absolutes in Italian: Perlmutter’s Generalization revised”, Rivista di Linguistica, 15, 2, p. 199−263, apud Mackenzie (2006: 172).

Page 204: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

204

Cornilescu (2005: 102) formulează următoarea generalizare:

Un participiu trecut al unui verb poate fi folosit ca adjectiv cu valoare predicativă numai pe lângă un nume care corespunde unui obiect direct (iniŃial) al unui verb.

3. SELECłIA AUXILIARULUI DE PERFECT COMPUS ŞI ACORDUL PARTICIPIULUI PERFECT

SelecŃia auxiliarului de perfect compus − arată Grimshaw (1987: 245) − a fost studiată pentru italiană de Burzio (1986), Centineo (1986)10, Van Valin (1987)11, iar, pentru neerlandeză, de Hoekstra (1984) şi Zaenen (1987)12. Kayne (2000: 107) observă că selecŃia auxiliarului este un fenomen prezent în unele limbi romanice şi germanice. SelecŃia auxiliarului caracteriza stadiul mai vechi al unor limbi: spaniola veche a cunoscut alternanŃa auxiliarelor ser ‘a fi’ şi haber ‘a avea’, dar, după o lungă perioadă de variaŃie, a supravieŃuit numai haber (Lamiroy 1999, Stolova 2006); în greacă există câteva relicve ale selecŃiei auxiliarului (Alexiadou 2001: 193); în engleza actuală, auxiliarul have ‘a avea’ este selectat de toate verbele, dar, în engleza veche, auxiliarul be ‘a fi’ era folosit pentru verbe precum: come ‘a veni’, go ‘a pleca’, return ‘a se întoarce’, grow ‘a creşte’, die ‘a muri’, fall ‘a cădea’; în engleza de azi, mai apare numai în construcŃia Poirot is gone ‘Poirot a plecat/a dispărut’ (Haegeman 1994: 332). RelaŃia dintre selecŃia auxiliarului şi inacuzativitate a fost subliniată, pentru limba italiană, de Burzio (1986: 50), care a arătat că auxiliarul va fi realizat ca essere ‘a fi’ dacă există o relaŃie de legare (engl. binding relation) între subiect şi un nominal aflat în relaŃie cu verbul. Chierchia (2004: 46) comentează regula formulată de Burzio (1986), subliniind că nu orice tip de legare impune selecŃia auxiliarului essere: de exemplu, reflexivele nonclitice (de tipul sé stesso). De aceea, Chierchia reformulează regula lui Burzio: essere este selectat dacă şi numai dacă subiectul leagă poziŃia obiectului sau un subiect clitic (pentru a explica şi selecŃia în cazul lui si impersonal). Referindu-se tot la explicaŃia lui Burzio, Abeillé şi Godard (2000) arată că autorul derivă selecŃia auxiliarului essere din proprietăŃile structurale comune verbelor reflexive, pasive şi inacuzative; pentru anumite verbe inacuzative însă, selecŃia auxiliarului essere este specificată lexical; pentru apariŃia verbului essere în construcŃii pasive, explicaŃia este diferită: essere ia complemente predicative, iar participiul pasiv este predicativ. 3.1. Pentru fenomenul selecŃiei auxiliarului au fost formulate mai multe explicaŃii. Wilmet (1998: 322−323) este de părere că alegerea auxiliarului avoir ‘a avea’ sau être ‘a fi’ în franceză este legată de topicalizare şi de tranzitivitate; verbele tranzitive active selectează întotdeauna avoir. Borer (1994: 26) observă că selecŃia auxiliarului nu e sensibilă la telicitate/agentivitate, ci la prezenŃa unui nominal obiect. Van Valin (1990, apud Mackenzie 2006: 118) a formulat următoarea generalizare pentru italiană:

SelecŃia auxiliarului în cazul verbelor intranzitive Este selectat essere ‘a fi’ dacă structura logică a verbului conŃine un predicat de stare.

10 G. Centineo, „A Lexical Theory of Auxiliary Selection in Italian”, Davis Working Papers in Linguistics, 1, p. 1−35. 11 R. D. Van Valin, „The Unaccusative Hypothesis vs. Lexical Semantics”, în: J. McDonough, B. Plunkett (eds.), Proceedings of NELS, 17, I, Amherst, University of Massachusetts, p. 641−661. 12 A. Zaenen, „Are There Unaccusative Verbs in Dutch?”, în: J. McDonough, B. Plunkett (eds.), Proceedings of NELS, 17, I, Amherst, University of Massachusetts.

Page 205: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Teste sintactice de delimitare a clasei

205

În modelul propus de Chierchia (1989, 2004) − vezi Capitolul 3, 5.3.3.1. − selecŃia auxiliarului de perfect compus în italiană se explică astfel: verbul essere ‘a fi’ este selectat de pasive, reflexive, inacuzative şi construcŃiile cu si impersonal, adică atunci când este aplicată una dintre operaŃiile asupra rolurilor tematice care afectează subiectul: P, cuantificarea existenŃială a poziŃiei subiectului, în cazul pasivului; R, identificarea subiectului cu poziŃia obiectului, în cazul reflexivului; R şi/sau E, adăugarea unei poziŃii de subiect inerte din punct de vedere vericondiŃional, în cazul inacuzativelor. În această teorie, auxiliarele sunt considerate, sintactic, modificatori verbali, iar, din punct de semantic, funcŃii care se aplică de la proprietăŃi la proprietăŃi. Auxiliarele pot fi sensibile la semantica elementelor pe care le modifică. Astfel, dacă în spaniolă auxiliarul ser este selectat atunci când sunt implicate proprietăŃi inerente, esenŃiale, iar estar, în celelalte situaŃii, în italiană, selecŃia auxiliarului este sensibilă la afectarea subiectului: essere este o funcŃie definită numai pentru proprietăŃile subiectului afectat. Reinhart şi Siloni (2005) arată că variaŃia lingvistică privitoare la selecŃia auxiliarului nu poate fi redusă la parametrul Lex-Syn (vezi Capitolul 3, 5.3.3.2.), pentru că există limbi în care formarea reflexivelor şi a inacuzativelor nu afectează selecŃia auxiliarului. Autoarele sunt de părere că selecŃia auxiliarului este determinată de Caz. În italiană şi în franceză, aplicarea reflexivizării şi a decauzativizării care formează inacuzative este asociată cu o schimbare de selecŃie a auxiliarului (‘a fi’ în loc de ‘a avea’); în română, în greacă, în spaniolă, auxiliarul rămâne ‘a avea’; neerlandeza şi germana folosesc ‘a fi’ cu inacuzativele, dar ‘a avea’ cu reflexivele. Autoarele menŃionează că există două explicaŃii pentru selecŃia auxiliarului ‘a fi’: (a) marchează absenŃa rolului tematic extern; (b) marchează absenŃa Cazului acuzativ. Ackema (1995)13 a arătat că ‘a avea’ are un rol extern de atribuit şi nu poate fi folosit atunci când acest rol lipseşte; altă soluŃie posibilă prezentată de acest autor este aceea că ‘a avea’ are de atribuit un Caz acuzativ plin, pe când ‘a fi’, nu. Reinhart şi Siloni (2005) susŃin că soluŃia bazată pe rolurile tematice este valabilă numai pentru selecŃia auxiliarului în cazul inacuzativelor, nu şi al reflexivelor. Autoarele propun următoarea soluŃie: anumite limbi au sistem cazual mai puternic; în aceste limbi, în urma operaŃiilor de aritate, rămâne un reziduu de Caz acuzativ care trebuie verificat; auxiliarul ‘a fi’ este obligat să verifice acest reziduu de Caz. Adoptând ipoteza că toate Cazurile (nominativ, acuzativ, genitiv, dativ) au două componente, structurală şi inerentă (verbul verifică în mod direct Cazurile tematice; componentele structurale şi tematice ale Cazului pot fi verificate independent), autoarele formulează parametrul acuzativului structural: nu toate limbile au cele două componente ale Cazului acuzativ; verbul atribuie acuzativ structural numai în anumite limbi. Greaca, spaniola nu au acuzativ structural, de aceea auxiliarul ‘a fi’ nu apare cu reflexivele şi cu inacuzativele. O limbă optează pentru auxiliarul ‘a fi’ numai dacă verbul atribuie acuzativ structural. Trăsătura de acuzativ este inserată în intrarea verbală din Lexicon; trăsătura de acuzativ a verbului afectează operaŃiile de aritate; dacă operaŃiile se aplică în Lexicon, Cazul acuzativ e redus; dacă se aplică în Sintaxă, Cazul acuzativ este absorbit de se/si. Mecanismul de reducere cazuală echivalează cu eliminarea componentului tematic al Cazului. Alegerea auxiliarului ‘a fi’ este efectul unei proceduri de verificare; reziduul de acuzativ este manipulat într-o proiecŃie flexionară. OperaŃiile de aritate reduc rolul tematic extern şi acuzativul tematic, dar limbile care au şi acuzativ structural trebuie să-l verifice prin a fi. 3.2. RelevanŃa selecŃiei auxiliarului ca diagnostic inacuzativ a fost pusă la îndoială. Grimshaw (1987: 254) consideră că selecŃia auxiliarului este fenomen neexplicat. Kayne

13 P. Ackema, „Syntax below Zero”, teză de doctorat, University of Utrecht.

Page 206: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

206

(1993)14 susŃine că selecŃia auxiliarului este un epifenomen al unei operaŃii sintactice care încorporează o prepoziŃie abstractă şi nu are legătură cu Ipoteza Inacuzativă. Folosind exemple dialectale, Kayne (2000: 116) demonstrează că selecŃia auxiliarului în italiană este sensibilă la persoana subiectului. Ideea lui Kayne este susŃinută de Manzini şi Savoia (2007: 198), care arată că, în multe dialecte italiene din centru şi sud, essere ‘a fi’ şi avere ‘a avea’ alternează ca auxiliare aspectuale, în funcŃie de persoană: essere la persoanele 1 şi 2 singular şi plural, avere la persoana 3. Kayne (2000: 116) explică astfel acest fenomen: în italiană, AgrS participial este inert; subiectul tranzitivelor şi al inergativelor se deplasează în Spec,DP, trecând peste Spec,AgrS fără niciun efect; după ce ajunge în poziŃia netematică Spec,DP, subiectul va putea să se deplaseze în Spec,BE, dacă D/P0 este încorporat în BE, rezultând HAVE; în dialectele care selectează BE pentru tranzitive şi pentru inergative, AgrS nu este inert; acesta poate fi activat cu ajutorul unui DP care ajunge în Spec,AgrS şi care are trăsături de persoană şi de număr potrivite; apoi, AgrS se poate adăuga proiecŃiei D/P0

, transformând-o într-o poziŃie tematică; DP se poate deplasa din Spec,DP în Spec,BE fără să fie implicat într-o deplasare nepermisă (engl. improper movement) şi fără să încorporeze D/P0 în BE; astfel, este selectat BE.

Mackenzie (2006: 103) arată că, într-un anumit punct al evoluŃiei lor, toate limbile romanice au avut posibilitatea selecŃiei auxiliarului: descendenŃii lat. habere, pentru verbele tranzitive, descendenŃii lat. esse, pentru anumite verbe intranzitive. În spaniolă, catalană, portugheză, galiciană, auxiliarul esse a fost înlocuit cu habere, esse supravieŃuind în anumite dialecte/graiuri catalane şi aragoneze; auxiliarul esse a supravieŃuit în franceză şi este foarte productiv în italiană. În privinŃa selecŃiei auxiliarului, Ipoteza Inacuzativă şi Analiza Ergativă au fost influenŃate de situaŃia din italiană. Mackenzie (2006: 109) menŃionează că explicaŃia lui Burzio nu motivează analiza ergativă. 3.3. Dintre limbile romanice, se constată că numai franceza şi italiana mai păstrează concurenŃa auxiliarelor a fi şi a avea la perfectul compus, celelalte limbi abandonându-l pe a fi. Pornind de la constatarea că, în limbile în care variaŃia auxiliarelor s-a păstrat, selecŃia unuia sau a altuia dintre auxiliare nu este sistematică, adică a fi este preferat numai de verbele inacuzative de (schimbare de) localizare, nu şi de cele de (schimbare de) stare, iar verbele reflexive franŃuzeşti îl selectează sistematic pe être, Sorace (2000) realizează o ierarhie bazată pe parametri aspectuali:

SCHIMBARE DE LOCALIZARE → essere/être (minimă variaŃie) SCHIMBARE DE STARE CONTINUAREA UNEI STĂRI EXISTENTE STAREA EXISTENTĂ PROCES NECONTROLAT PROCES CONTROLAT (CU MIŞCARE) PROCES NECONTROLAT (FĂRĂ MIŞCARE) → avere/avoir (minimă variaŃie)

Ierarhia selecŃiei auxiliarului Legendre şi Sorace (2003: 192), Sorace (2004: 256)

14 R. Kayne, „Toward a Modular Theory of Auxiliary Selection”, Studia Linguistica, 47, p. 3−31, apud Sorace (2004: 244).

Page 207: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Teste sintactice de delimitare a clasei

207

Conform acestei ierarhii, verbele inacuzative sunt asociate aspectual cu o schimbare dinamică telică, în timp ce inergativele − cu o activitate agentivă fără deplasare. SelecŃia auxiliarelor este coerentă numai pentru verbele aflate la extremităŃile ierarhiei, clasele intermediare având un comportament oscilant. Comparându-se situaŃia selecŃiei auxiliarului essere în italiană şi a lui être în franceză, se constată că proprietatea aspectuală telicitate este asociată cu inacuzativele, dar selecŃia auxiliarului être este explicabilă numai prin asocierea celor două trăsături: telicitate şi deplasare orientată. Numărul mic de verbe care selectează auxiliarul être în franceză – aproximativ 20: arriver ‘a sosi’, partir ‘a pleca’, sortir ‘a ieşi’, tomber ‘a cădea’, venir ‘a veni’ etc. (vezi lista infra) – se explică prin faptul că, pentru majoritatea verbelor de schimbare de stare, această schimbare este neorientată, ceea ce determină selecŃia auxiliarului avoir. Reflexivele reprezintă o situaŃie specială, selecŃia auxiliarului être fiind determinată de constrângeri morfologice, care sunt mai puternice decât cele aspectuale.

Mackenzie (2006: 112−114) reia clasificarea ternară a verbelor şi a construcŃiilor care folosesc ‘a fi’ propusă de Burzio (1986), pe care o revizuieşte pentru a acoperi şi situaŃia reflexivelor (sunt marcate cu bold diferenŃele faŃă de analiza lui Burzio):

Clasa de verbe it. essere fr. être (a) tranzitive reflexive/tranzitive şi intranzitive reflexive

centru centru

(b) inacuzative nereflexive şi intranzitive reflexive/inacuzative nereflexive

centru periferie

(c) verbe cu ridicare, inclusiv corespondentele pentru ‘a fi’

periferie în afara sistemului

Mackenzie (2006: 122) arată că, bazându-se pe ISA, Bentley şi Eythórsson (2003)15

au încercat să caracterizeze selecŃia auxiliarului ‘a fi’ în italiană în termenii unei combinaŃii de proprietăŃi semantice − dinamicitate (D): proprietate a verbelor care denotă schimbări (schimbare de localizare direcŃionată sau schimbare de stare); telicitate (T): proprietate a verbelor care denotă continuitatea şi lipsa controlului din partea unui agent; stativitate (St): proprietate aspectuală; punct final, eveniment delimitat.

Din suprapunerea celor două ierarhii, rezultă următoarea corespondenŃă:

schimbare de localizare D + T schimbare de stare D + T (‘a muri’)

D − T (‘a schimba’) continuarea unei stări St − D existenŃa unei stări St

Bentley şi Eythórsson (2003: 463−464; 461, apud Mackenzie 2006: 123) formulează

două generalizări:

1. ‘A fi’ este selectat de verbele care sunt [D + T], [D − T], [St − D] şi [St].

2. ‘A avea’ este selectat atunci când predicatul intranzitiv nu are niciuna dintre proprietăŃile D, T, St.

15 D. Bentley, T. Eythórsson, „Auxiliary Selection and the Semantics of Unaccusatives”, Lingua, 114, p. 447−471.

Page 208: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

208

Reanalizând aceste propuneri, Mackenzie (2006: 140−141) arată că morfologia participială nu blochează externalizarea rolului tematic al subiectului. SelecŃia auxiliarului ‘a fi’ nu este legată de tranzitivitate, ci de verbele al căror participiu exprimă o stare rezultativă. Mackenzie (2006: 141) subliniază că posibilitatea selecŃiei ambelor auxiliare de către acelaşi verb este motivată aspectual. Mackenzie (2006: 142) arată că, în limbile ibero-romanice, unde ‘a fi’ era selectat fără o motivaŃie anume, problema a fost rezolvată prin eliminarea selecŃiei; în franceză, această trăsătură redundantă a supravieŃuit într-o formă sărăcită şi numai italiana a păstrat-o (convenŃionalizare).

Pentru a sublinia diferenŃele dintre cele două limbi, Mackenzie (2006: 104) oferă un inventar al verbelor din limba franceză (A) şi al celor din italiană (B) care selectează auxiliarul être/essere. Subclasele semantice sunt păstrate de la autorul citat.

(A) aller ‘a merge, a se duce’, apparaître ‘a apărea’, arriver ‘a sosi, a ajunge’, descendre ‘a coborî’, devenir ‘a deveni’, entrer ‘a intra’, intervenir ‘a interveni’, monter ‘a urca’, mourir ‘a muri’, naître ‘a se naşte’, partir ‘a pleca’, rentrer ‘a se întoarce’, rester ‘a rămâne, a sta’, retourner ‘a se înapoia, a se întoarce’, revenir ‘a reveni’, sortir ‘a ieşi’, survenir ‘a surveni’, tomber ‘a cădea’, venir ‘a veni’; dintre acestea, descendre şi monter selectează auxiliarul avoir atunci când sunt folosite tranzitiv; (B) (a) verbe care desemnează evenimente sau procese nonagentive: affogare ‘a se îneca’, affondare ‘a se scufunda’, annegare ‘a se îneca’, annerire ‘a se înnegri’, arrosire ‘a se înroşi’, asciugare ‘a se usca’, aumentare ‘a creşte’, bruciare ‘a arde’, calare ‘a cădea’, cambiare ‘a se schimba’, congelare ‘ a se congela’, crescere ‘a creşte’, crollare ‘a se surpa’, dimagrire ‘a slăbi’, diminuire ‘a se diminua’, diventare ‘a deveni’, esplodere ‘a exploda’, fiorire ‘a înflori’, ghiacciare ‘a îngheŃa’, imbrunire ‘a deveni maro’, impazzire ‘a înnebuni’, imputridire ‘a putrezi’, indurire ‘a întări, a oŃeli’, ingiallire ‘a se îngălbeni’, ingrassare ‘a se îngrăşa’, ingrossare ‘a se umfla, a se îngroşa’, invecchiare ‘a îmbătrâni’, marcire ‘a putrezi’, migliorare ‘a îmbunătăŃi’, morire ‘a muri’, nascere ‘a se naşte’, nevicare ‘a ninge’, peggiorare ‘a se agrava’, piovere ‘a ploua’, ringiovanire ‘a întineri’, rinverdire ‘a reînverzi’, sbiadire ‘a se însera’, sbocciare ‘a îmboboci’, scolorire ‘a se decolora’, scoppiare ‘a izbucni’, scurire ‘a se înnegura’, sprofondare ‘a se scufunda’, spuntare ‘a crăpa’, tramontare ‘a apune’; (b) verbe legate de mişcare: accorrere ‘a alerga’, andare ‘a merge, a circula’, arretrare ‘a se înapoia’, arrivare ‘a sosi’, cadere ‘a cădea’, correre ‘a fugi’, entrare ‘a intra’, evadere ‘a scăpa’, fuggire ‘a fugi’, giungere ‘a ajunge’, girare ‘a se roti, a se învârti’, incespicare ‘a se poticni’, rimbalzare ‘a sări’, ritornare ‘a se întoarce’, rotolare ‘a se rostogoli’, ruzzolare ‘a se rostogoli’, salire ‘a se ridica’, saltare ‘a sări’, sbarcare ‘a debarca’, scappare ‘a scăpa’, scendere ‘a coborî’, scivolare ‘a aluneca’, smontare ‘a se dezasambla’, uscire ‘a ieşi’, venire ‘a veni’, volare ‘a zbura’; (c) verbe de timp şi de aspect: cessare ‘a înceta’, cominciare ‘a începe’, continuare ‘a continua’, durare ‘a dura’, finire ‘a se sfârşi’, iniziare ‘a începe’, passare ‘a trece’, proseguire ‘a continua’, scadere ‘a se finaliza, a expira’, seguire ‘a urma’, subentrare ‘a înlocui’, trascorrere ‘a trece, a expira’; (d) verbe de apariŃie şi de întâmplare: accadere ‘a se întâmpla’, apparire ‘a apărea’, avvenire ‘a surveni’, capitare ‘a se întâmpla’, emergere ‘a apărea’, risultare

Page 209: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Teste sintactice de delimitare a clasei

209

‘a rezulta’, scomparire ‘a dispărea’, sorgere ‘a se ridica’, sparire ‘a dispărea’, succedere ‘a se întâmpla’, svanire ‘a dispărea’, toccare ‘a atinge’; (e) verbe de stare: appartenere ‘a aparŃine’, avanzare ‘a avansa, a înainta’, bastare ‘a ajunge’, bisognare ‘a trebui’, convenire ‘a conveni’, dipendere ‘a depinde’, dispiacere ‘a displăcea’, esistere ‘a exista’, essere ‘a fi’, importare ‘a interesa’, mancare ‘a lipsi, a scăpa’, parere ‘a părea’, piacere ‘a plăcea’, rimanere ‘a rămâne’, sembrare ‘a părea’, stare ‘a sta’; (f) verbe de reuşită şi de eşec: capitolare ‘a capitula’, fallire ‘a eşua’, prevalere ‘a prevala’, riuscire ‘a reuşi’; (g) verbe care denotă fenomene şi emisie de sunete: balenare ‘a fulgera’, baluginare ‘a se ivi’, colare ‘a strecura, a vărsa’, defluire ‘a curge’, filtrare ‘a filtra’, fioccare ‘a fulgui’, fluire ‘a curge’, fuoriuscire ‘a scăpa’, gocciolare ‘a picura’, grondare ‘a şiroi’, luccicare ‘a sclipi’, penetrare ‘a pătrunde’, riecheggiare ‘a răsuna’, rimbombare ‘a răsuna’, risuonare ‘a răsuna’, sboccare ‘a vărsa, a se revărsa’, scaturire ‘a izvorî’, squillare ‘a clopoŃi’, suonare ‘a suna’, traboccare ‘a se revărsa’, zampillare ‘a Ńâşni’.

3.4. În ceea ce priveşte situaŃia din limba română, se spune că nu există posibilitatea de selecŃie a auxiliarului. Totuşi, în stadiul actual de limbă16, există structuri de tipul:

Ion e plecat de aseară la munte Ion e sosit de ieri în oraş, dar n-a trecut pe la noi Ion e venit de ieri în Bucureşti, dar nu l-am văzut încă Dosarul este ajuns la instanŃă de două săptămâni Ion este intrat în Ńară de ieri Ion este ieşit în oraş cu prietenii Ion e căzut la pământ Articolul e apărut în ziarul de ieri Ion e dus la cumpărături Ion e suit pe acoperişul casei Ion e urcat pe o scară ca să mănânce cireşe Ion e coborât în faŃa casei Ion e născut în luna august Bunicul lui e mort17 încă din 2000.

Iordan (1973) analizează problema valorii duble, verbală şi adjectivală, a participiului

în latină şi în limbile romanice. Autorul are în vedere două tipare de construcŃie: (a) un tipar general romanic, moştenit din latină, în care participiul provenind de la

verbe tranzitive a trecut de la utilizarea pasivă şi spre cea activă: lat. bibitus > rom. beat, sp. beodo, ptg. bébado, prov. beut, fr. boite; rom. băut, participiul de la a bea, a urmat acelaşi

16 În limba română veche, numărul de forme verbale care conŃineau auxiliarul a fi era considerabil mai mare − vezi Zamfir (2007). Pentru o discuŃie mai detaliată despre evoluŃia auxiliarelor în latina târzie, în limbile romanice şi în limba română, vezi Dragomirescu (2009b), Dragomirescu şi Nicolae (2009). 17 Forma mort nu este un participiu, ci un adjectiv care a eliminat utilizarea adjectivală a participiului murit, înregistrată în limba veche (vezi Anexa 2, verbul a muri). Etimonul latinesc al adjectivului mort, mortuus, era deopotrivă participiu şi adjectiv.

Page 210: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

210

vechi model latinesc; alte exemple româneşti de acest tip sunt: mâncat „care a mâncat”, înfipt „îndrăzneŃ”, învârtit „descurcăreŃ”, simŃit „atent, politicos” (Iordan 1973: 402);

(b) un tipar specific limbilor romanice care nu au două auxiliare pentru ‘a fi’, unde participiul provenind de la verbe intranzitive (care nu au diateză pasivă) prezintă rezultatul acŃiunii descrise de aceste verbe ca fiind o calitate (spre deosebire de participiul provenind de la verbe tranzitive, care prezintă rezultatul ca pe o acŃiune); astfel, în fr. je suis arrivé ‘am sosit’ (spre deosebire de j’ai travaillé ‘am muncit’), participiul este mai independent, aproape asimilat unui adjectiv; Iordan (1973: 405) consideră ca fiind sinonime perfecte construcŃiile româneşti de tipul m-am născut şi sunt născut, am sosit şi sunt sosit, însă atribuie participiului valori diferite: participiu trecut verbal vs participiu trecut cu valoare adjectivală.

Structuri româneşti de acest tip au fost analizate şi de Coteanu (1982 : 169), care le consideră ca fiind structuri pasive cu sens activ:

Grigore a fost plecat la Ńară Mama este dusă după cumpărături Sunt toŃi sosiŃi şi gata de lucru. Avram (1994 : 494, 506) analizează, în cadrul teoretic generativ, construcŃii (diferite)

de tipul: Mama e plecată Sunt venită de mult Copilul e mâncat. Avram (1994 : 508) subliniază că, în exemplele analizate, apariŃia auxiliarului a fi

este asociată cu un predicat care denotă punctul final sau rezultatul unei schimbări de stare, în timp ce a avea se asociază cu o schimbare de stare. Structurile româneşti cu auxiliarul a fi (existente încă din cele mai vechi texte româneşti, prin urmare, nu se poate vorbi de o influenŃă străină) caracterizează verbe aflate în fruntea ierarhiei ISA (verbe de schimbare de localizare/de mişcare direcŃionată şi două verbe din clasa existenŃă, apariŃie, dispariŃie, a se naşte şi a muri). În plus, se poate observa cu uşurinŃă că există un paralelism între verbele franŃuzeşti care selectează auxiliarul être şi verbele româneşti care selectează auxiliarul a fi, iar lista de verbe cu a fi din limba română este inclusă în cea a verbelor cu essere din italiană. Astfel, se poate spune că româna se înscrie în tendinŃa general romanică (de la care italiana face excepŃie) de a elimina auxiliarul ‘a fi’; eliminarea a putut fi favorizată, în româna veche, de confuzia cu pasivul: astfel, româna actuală a păstrat această structură numai în situaŃii în care confuzia cu pasivul nu este posibilă (inacuzativele neacceptând pasivul cu a fi). În ceea ce priveşte posibilitatea celor câteva verbe de a selecta ambele auxiliare, se poate spune că între cele două variante există o diferenŃă de natură aspectuală (vezi Avram 1994):

● Ion a plecat are o citire de tip punctual: Ion a plecat la un moment dat şi, poate, s-a întors; sensul verbului a pleca subliniază mişcarea direcŃionată;

● Ion e plecat are o citire care subliniază continuitatea: Ion a plecat şi nu s-a întors; în acest context, verbul a pleca descrie mai degrabă continuarea unei stări.

DiferenŃa de tip aspectual se poate verifica prin adăugarea unor modificatori adverbiali:

Page 211: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Teste sintactice de delimitare a clasei

211

Ion a sosit ieri/de ieri în oraş Ion e sosit de ieri în oraş *Ion e sosit ieri în oraş. Între cele două variante există şi diferenŃe de comportament morfosintactic: forma cu

a avea nu permite intercalarea altor elemente între auxiliar şi participiu, pe când forma cu a fi este mai permisivă:

Sunt toŃi sosiŃi

*Au toŃi sosit.

Un fenomen legat de selecŃia auxiliarului este acordul participiului perfect. Mackenzie (2006: 162) arată că acesta este un fenomen foarte răspândit în limbile romanice, dar foarte sărăcit sau absent în limbile care au pierdut auxiliarul ‘a fi’ (excepŃie de la această regulă este catalana, care a pierdut auxiliarul a fi, dar a păstrat acordul la persoana 3). Belletti (2001)18 analizează acordul participiului perfect ca fiind obŃinut printr-o relaŃie specificator−cap, într-o proiecŃie joasă a acordului participial; acordul între subiect şi participiul verbelor care selectează auxiliarul ‘a avea’ este imposibil pentru că proiecŃia de Acord al participiului este mai jos decât poziŃia de subiect al verbului care selectează ‘a avea’. Mackenzie (2006: 168) este de părere că acordul participiului nu motivează analiza ergativă, iar acordul prin deplasare este incorect.

Kayne (2000: 113) observă că acordul participiului din limbile romanice corespunde proiecŃiei AgrO de la Chomsky (1993). Autorul arată că, în spaniolă, propoziŃiile inacuzative cu participiu trecut nu au acord participial; în anumite dialecte din sudul FranŃei se face acordul participiului în structuri cu ‘a avea’. Tot Kayne (2000: 115) menŃionează că, în italiană, acordul participiului perfect este imposibil.

În ceea ce priveşte situaŃia din limba română, acordul se face numai în cazul celor câteva verbe care pot selecta auxiliarul a fi şi este imposibil în prezenŃa auxiliarului a avea.

4. TESTUL OBIECTULUI INTERN 4.1. Folosirea testului obiectului intern este legată de analiza propusă de Hale şi Keyser (1993) − vezi Capitolul 3, 4.3.1. − care, pornind de la ipoteza obligativităŃii complementului în interiorul VP, au ajuns la concluzia că inergativele (considerate intranzitive simple, pure) au o structură tranzitivă lexical, fiind derivate prin încorporarea unui obiect intern. Hale şi Keyser (2002) au renunŃat la ipoteza încorporării, susŃinând că verbele inergative intră în relaŃie cu un complement realizat printr-un nume vid. Asemănarea dintre tranzitive şi inergative ar fi posibilitatea (nu şi obligativitatea) de a lua un obiect direct. Avram (2003: 187) arată că inacuzativele nu pot atribui Cazul acuzativ nici măcar complementului intern, pe când inergativele pot avea complement intern. Bowers (2002: 213) analizează verbele inergative cu obiect intern ca fiind derivate de la structuri conŃinând un TrP:

dance a jig ‘a dansa un dans scoŃian’ drink an enormous drink ‘a bea o băutură uriaşă’.

18 A. Belletti, „(Past) Participle agreement”, SynCom Project, ms., apud Mackenzie (2006: 164).

Page 212: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

212

Pentru limba română, Hill şi Roberge (2006: 10) remarcă, prin comparaŃia tranzitivelor cu inergativele şi cu inacuzativele, distribuŃia asimetrică a obiectului direct.

● Inergativele tranzitivizate acceptă cu uşurinŃă obiectul direct (exemplele sunt preluate din articolul citat):

şi-a trăit traiul şi-a vorbit vorba a muncit muncă grea. ● Tranzitivele acceptă rar obiectul intern: a scris scrierea a cântat cântecul *a creat creaŃia. ● Inacuzativele nu acceptă obiectul intern: *a coborât coborârea19 *a sosit sosirea. Hill şi Roberge (2006: 17) arată că identitatea semantică dintre V şi O este suficientă

pentru ca aceste nume să fie considerate obiecte din punct de vedere sintactic; numele sunt legitimate ca obiecte ale rădăcinii V în virtutea asemănărilor semantice; deplasarea acestui obiect este permisă, dar nu e disponibil niciun caz şi niciun rol tematic. Posibilitatea apariŃiei complementului intern a fost studiată de CreŃia (1956). Autorul înregistrează situaŃii diferite de apariŃie a complementului intern: (a) pe lângă verbe tranzitive cu valoare generală, care au nevoie de un complement intern exprimând rezultatul acŃiunii, complement care este calificat sau individualizat:

a cântat cântecul făgăduit a cântat InternaŃionala/Marsilieza (apud CreŃia 1956: 116);

în aceeaşi categorie intră şi verbele care exprimă prin ele însele ideea de a produce un anumit lucru şi nu altul, verbe care exprimă un rezultat determinat: a cânta, a dansa, a juca, a povesti înseamnă „a produce cântec, dans, joc, poveste, şi nu altceva”; analiza pe care CreŃia o propune pentru aceste verbe intranzitive [inergative] este foarte apropiată de analizele moderne care folosesc conceptul de încorporare, de tipul celei aparŃinând lui Hale şi Keyser (1993);

(b) prin analogie cu verbele tranzitive, complementul intern apare şi în cazul verbelor intranzitive, exprimând conŃinutul acŃiunii acestor verbe; în acest caz, complementul şi verbul au acelaşi radical sau cel puŃin sunt apropiate ca sens; complementul este întotdeauna articulat (cu articol hotărât sau nehotărât), uneori însoŃit şi de atribut/modificator:

Să se lepede cine va fi viat în ceastă lume viaŃa lui, mainte, rău, întru păcate (Coresi, C2, 69, apud CreŃia 1956: 117) ługulea visă un vis ce-i plăcu (Ispirescu, L, 314, apud CreŃia 1956: 117)

19 Structura a coborât scara este posibilă pentru că verbul a coborî are atât variantă tranzitivă, cât şi inacuzativă, iar structura cu un complement intern este legată de varianta tranzitivă.

Page 213: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Teste sintactice de delimitare a clasei

213

Domnul Euharistic odihnea odihna-i sfântă în tronul de împărat (Galaction, O, I, 42, apud CreŃia 1956: 117) Adormi Adam somnul cel amar (Coresi, C2, 47, apud CreŃia 1956: 117) Adormind dintr-odată somn greu ca plumbul (Camilar, N., I, 62, apud CreŃia 1956: 115) Când nunta se nuntea (Teodorescu, P. P., 617, apud CreŃia 1956: 117); în acest exemplu, complementul intern apare ca subiect al construcŃiei pasive;

(c) verbele intranzitive acceptă şi posibilitatea apariŃiei complementului intern exprimat prin substantiv nearticulat, însoŃit de un atribut/modificator de tip calificativ20:

Trăieşte viaŃă cârpită cu aŃă (Zanne, P, II, 801, apud CreŃia 1956: 118) Să zicem noi că mare greşeală au greşit noauă vecinii (Coresi, C2, 47, apud CreŃia 1956: 118) Şi se veseliră veselie îngerească (Ispirescu, L, 70, apud CreŃia 1956: 118); în acest exemplu, apare un complement intern al unui verb reflexiv inerent21;

(d) structura verb + substantiv cu acelaşi radical reprezintă o figură etimologică, diferită inclusiv sintactic de situaŃiile anterioare, folosită pentru expresivitate:

a muri de moarte ocărâtă (Coresi, C2, 89, apud CreŃia 1956: 119) Iară ei cu jurământ s-au jurat înaintea lui (Ureche, Let., 143, apud CreŃia 1956: 119).

În privinŃa evoluŃiei istorice a complementului intern al verbelor intranzitive [deopotrivă inacuzative şi inergative], CreŃia (1956: 119−120) arată că fenomenul este izolat în limbă, legat de vorbirea populară şi de scrierile religioase, unde poate fi interpretat ca un calc după greacă şi după slavonă. La scriitorii moderni, apare ca influenŃă populară, având un iz cronicăresc şi biblic. În limba literară actuală au pătruns numai a visa un vis, a-şi trăi traiul. Dintre structurile inventariate de CreŃia sunt relevante pentru problema distincŃiei inacuzativ/inergativ cele de sub (b) şi (c), deoarece exemplele de sub (a) conŃin verbe tranzitive, care acceptă oricum complementul direct, iar cele de sub (d) conŃin complemente prepoziŃionale, care nu intră în discuŃia despre complementele interne. De altfel, Avram (1997: 366) consideră că obiect intern este numai cel care apare cu verbe intranzitive.

Frâncu (2009) discută problema complementului intern în limba română veche. Frâncu (2009: 180) arată că, în perioada 1521−1640, complementul intern este deosebit de des întâlnit în tot felul de texte, în special în cele religioase; este un obiect inanimat, actualizat printr-un nominal în acuzativ:

Un om oarecarele înŃelept mă întrebă o întrebare înfricoşată şi dzise (VL, apud Frâncu 2009: 180) Greşiră oare cărŃi greşeale mari (VL, apud Frâncu 2009: 180)

20 CreŃia (118−119) observă că grupul format din substantivul nearticulat şi atributul acestuia poate fi înlocuit printr-un circumstanŃial (om trăi viaŃă dulce [= bine, plăcut]). Raportul dintre substantiv şi atribut este mai concret şi mai uşor de ilustrat, mai expresiv decât raportul dintre verb şi circumstanŃial (o cale lungă vs a merge mult). 21 CreŃia (1956: 116) observă că numai verbele care acceptă complement extern pot avea reflexiv obiectiv: mă tai/tai un copac (complement extern); *mă produc/produc mărfuri (complement rezultativ); *mă cânt/cânt un cântec frumos (complement intern).

Page 214: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

214

Lumină lumină (Domnul) derepŃilor (PH, apud Frâncu 2009: 180) Petrecu acoló câŃiva ani petreacere grea (VL, apud Frâncu 2009: 180). Pentru perioada ulterioară, 1640−1780, Frâncu (2009: 357) observă că obiectul intern

este destul de frecvent, deşi există uneori tendinŃa de a-l evita prin sinonime: Şi mirosi mirosul hainilor lui (BB, apud Frâncu 2009: 357) PuŃină domnie au domnit (RP, apud Frâncu 2009: 357). Am completat lista de la aceşti autori cu exemple pe care le-am extras din texte româneşti vechi, dintre care nu voi mai enumera aici şi situaŃiile în care obiectul „intern” apare cu verbe tranzitive, ci numai cu verbe pe care le-am considerat inergative − (a), la care se adaugă exemplele cu verbele a visa, a odihni, a greşi de la CreŃia − sau inacuzative − (b), la care se adaugă exemplele cu verbele a adormi, a viia, a trăi de la CreŃia −:

(a) CântaŃi lui cântec nou (Psaltirea Hurmuzaki, [1500−1520]: 113)

CântaŃi cântecu nou (Psaltirea Hurmuzaki, [1500−1520]: 168) CântaŃi Domnului cântec nou (Psaltirea Hurmuzaki, [1500−1520]: 211) Pre menre a vrut gice mari cuvente (Psaltirea Hurmuzaki, [1500−1520]: 133) Grăi-va limba mea cuventele tale (Psaltirea Hurmuzaki, [1500−1520]: 194) Şi pohtiră pohtă în pustinie şi ispitiră Dumnedzău fără de apă (Psaltirea Hurmuzaki, [1500−1520]: 177) că a ceti şi a nu înŃelege iaste a vântura vântul sau a fiiarbe apa (M. Costin, ViiaŃa lumii, 162) Ea tuşea necontenit, o tuse seacă (Bolintineanu, Elena, [1861]: 455) Era un dans pe care-l dansam la club (Pro TV, 3.01.2006) (b) Iară eu aş rămâne aicea cu voi şi aş vie viiaŃă îngerească (Alexandria, [1620]: 148) Cine va fi viatǔ în ceastă lume viaŃa lui (Coresi, Carte cu învăŃătură, 1581, apud Pană Dindelegan 1968b: 267) Au vedeai furii, curreai cunrusulu şi cu curvarul partea ta punreai (Psaltirea Hurmuzaki, [1500−1520]: 129). Am analizat situaŃia din limba veche pentru că, aşa cum a arătat Frâncu (2009),

frecvenŃa obiectului intern este în scădere spre etapa actuală de limbă. După cum se poate vedea din lista de exemple, complementul intern putea să apară atât cu verbe inergative, cât şi cu verbe inacuzative. În limba actuală, acesta apare numai pe lângă câteva verbe, care întâmplător sau nu sunt inergative:

a dansa un dans a dormi un somn a visa un vis. ApariŃia complementului intern pe lângă verbe reflexive (vezi exemplele cu verbele a

se nunti şi a se veseli de sub listele (b) şi (c) de la CreŃia) − Şi să scârbi mare scârbă şi cu jale (Alexandria, [1620]: 156) Şi toŃi împăraŃii şi craii şezură la masă şi să veseliră toŃi mare veselie, cum n-au fost pre lume necăire (Alexandria, [1620]: 214)

Page 215: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Teste sintactice de delimitare a clasei

215

Acie temură-să tĕmere şi iuo nu era tĕmere (Psaltirea Hurmuzachi, apud Pană Dindelegan 1968b: 267) −

este o dovadă că apariŃia elementului se nu este corelată, în română, cu incapacitatea verbului de a atribui/verifica trăsătura de Caz acuzativ, nici cu o reducere a valenŃei, aşa cum s-a propus (vezi Capitolul 3, 6.2.), ci este un morfem mai degrabă lexical/inerent, a cărui apariŃie nu are consecinŃe sintactice, aşa cum am arătat în concluziile Capitolului 3. Testul complementului intern se poate folosi, însă cu prudenŃă: pentru stadiul actual de limbă, verbele inacuzative nu acceptă obiectul intern, care însă poate apărea pe lângă unele verbe inergative. Restrângerea diacronică a apariŃiei complementului intern (de exemplu, în cazul verbului a adormi) poate fi explicată fie prin faptul că avem a face cu un fals obiect, care nu ocupă poziŃia structurală a unui complement, ci pe cea a unui adjunct, fie prin recategorizarea verbelor (din inergative în inacuzative), fie, mai larg, prin sensibilizarea diacronică a limbii române la distincŃia inacuzativ/inergativ.

4.2. Hill şi Roberge (2006: 10) constată că asimetria dintre cele trei clase de verbe se reflectă şi în asimetria privind articularea/nearticularea nominalelor care ocupă poziŃia de complement direct (exemplele de mai jos aparŃin autorilor citaŃi).

● Tranzitivele (numai unele) acceptă atât nominalele articulate, cât şi pe cele nearticulate:

Cumpără casă/casa/case/casele. ● Inergativele tranzitivizate nu acceptă articularea nominalului obiect direct (intern): Vorbeşte prostii/*prostiile Plânge lacrimi/*lacrimile amare.

● Inacuzativele tranzitivizate impun articularea nominalului din poziŃia de complement direct:

Coboară scara/*scară/scările Oamenii adaptează alimentaŃia/*alimentaŃie Ion agaŃă haina/*haină în cuier Ion încetineşte rimul/*ritm Ion ocoleşte pădurea/*pădure Ion trece strada/*stradă.

Obligativitatea articulării nominalelor din poziŃia de complement direct al ergativelor tranzitivizate este explicabilă la nivel structural: în poziŃia de Specificator al VP, poziŃie prin care trece complementul inacuzativelor în drumul său spre poziŃia de Specificator al IP (poziŃia subiectului) trăsătura [Specific] este obligatorie. Acest test ar putea fi acceptat, însă cu anumite rezerve: nu se poate aplica decât inacuzativelor derivate (care au pereche tranzitivă), nu şi celor primare; nu toate verbele tranzitive (sau nu în toate utilizările) acceptă atât nominale articulate, cât şi nearticulate în poziŃia complementului direct: Joc poker/tenis

*Joc pokerul/tenisul

Page 216: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

216

Îi pun piedică lui Ion *Pun carte pe masă Fac gimnastică *Îmi fac temă.

Însă chiar şi cu aceste rezerve, analiza verbelor inacuzative derivate din română arată că obiectul direct al perechii tranzitive se supune regulilor obişnuite de nearticulare, putând apărea nearticulat dacă este la plural, dacă este un substantiv masiv etc. (pentru verificarea listei integrale de exemple, vezi Anexa 2): *Poluarea a agravat boală *Căldura alterează carne *Ion şi-a buclat păr *Gospodina afumă cârnat

Gospodina afumă cârnaŃi *Ion aprinde lumină Ion aprinde lumini Cercetătorii au amestecat rase de pisici Ion alcoolizează vin. 4.3. Hill şi Roberge (2006: 11) înregistrează şi o asimetrie privind acceptarea

complementului direct realizat propoziŃional (ca un CP): inergativele nu acceptă complementul direct propoziŃional (a), în timp ce tranzitivele (b) şi ergativele tranzitivizate (c) îl acceptă.

(a) *Vorbeşte că trebuie să mai plătim (b) Spune că trebuie să mai plătim (c) A ieşit că trebuie să mai plătim22. Exemplul ales pentru ergative nu este însă relevant, neexistând nicio legătură între

verbul de schimbare de localizare a ieşi şi verbul impersonal a ieşi, folosit spre exemplificare de autori. 5. INFINITIV VS SUPIN

Pornind de la analiza propusă de Grimshaw (1990) pentru limba engleză, Cornilescu (2001: 467−168)23 subliniază importanŃa ridicată a parametrului aspect pentru nominalizările româneşti: infinitivul este [+ Telic], iar supinul este [− Telic]. Cornilescu (2001: 476) observă că deşi infinitivul şi supinul au comportament asemănător în structurile de tip nominalizare + obiect, sunt diferite în structurile de tip nominalizare + subiect, ceea ce constituie o situaŃie neaşteptată pentru nominalizări. În limbile romanice, subiectul în genitiv este o marcă noneventivă, impunând o citire de tip rezultat, însă în română, infinitivul din structurile nominalizare + subiect este de tip rezultat, nu de tip eventiv; supinul din structurile 22 Exemplul nu este bine ales, pentru că verbul a ieşi din acest context este impersonal, iar propoziŃia care urmează este subiectivă. 23 Alexiadou, Iordăchioaia şi Schäfer (2009) au preluat această idee, dar au interpretat-o „radical”, arătând (cu date parŃiale din română) că ergativele acceptă nominalizarea de tip infinitiv, iar inergativele, pe cea de tip supin.

Page 217: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Teste sintactice de delimitare a clasei

217

nominalizare + subiect are toate proprietăŃile nominalelor eveniment, dar nu are citire de tip rezultat. Cornilescu (2001: 477) arată că structura nominalizare infinitivală + subiect este complet nominală.

Cornilescu (2001: 478) observă că verbele care acceptă supinul nominal + subiect nu sunt foarte numeroase: verbe tranzitive care acceptă obiecte prototipice (şi au pereche inergativă) şi verbe reflexive cu interpretare reflexivă sau reciprocă:

Ion cântă (cântece) > Cântatul lui Ion în baie

a scrie, a picta, a decora, a pescui, a ara, a culege, a traversa, a semăna, a fotografia, a cheltui, a mătura, a deretica, a împleti, a visa, a fura, a minŃi, a învăŃa, a mânca, a bea, a recita, a fuma, a suge, a tricota, a murmura, a asculta, a traduce; a se pregăti, a se spăla. Cornilescu (2001: 484−488) arată că nominalizarea supin + subiect este întotdeauna

de tip activitate/proces, obiectul nu trebuie lexicalizat (ca să măsoare evenimentul), pe când cea de tip supin + obiect denotă o schimbare, o activitate. Nominalizările de la acelaşi verb folosesc sufixe diferite, rezultând nominalizări de tip eveniment cu trăsături aspectuale şi sintactice diferite (contribuŃia semantică a sufixului):

● nominalizările infinitivale apar numai în structuri cu obiect, care exprimă schimbări; sufixul de infinitiv este [+ Telic], perfectiv; infinitivele sunt polisemantice, uşor recategorizabile ca activităŃi;

● caracteristica sufixului de supin este apariŃia în structuri cu subiect, din care infinitivul este exclus; aspectual, structurile nominalizare + subiect sunt întotdeauna de tip activitate; sufixul de supin este [− Telic].

Cornilescu (2001: 489−490) stabileşte următoarea distincŃie: ● verbele ergative, ca şi tranzitivele, desemnează schimbări; sunt compatibile cu

ambele sufixe (venirea/venitul, întinerirea/întineritul); toate acceptă nominalizarea de tip infinitiv [+ Telic]; în toate situaŃiile, argumentul unic, proiectat ca obiect, va fi lexicalizat în nominalul eveniment; uneori, supinul e marcat stilistic;

● verbele inergative atelice sunt incompatibile cu sufixul de infinitiv, care e telic; sunt însă compatibile cu cel de supin, care e atelic; majoritatea verbelor inergative au numai formă de supin, iar câteva au două forme: vorbit/vorbire, trăit/trăire; sufixul de supin este mai permisiv, cel de infinitiv este mai constrângător. Concluzia autoarei este că alegerea sufixului este determinată de semantica verbului (aspect), dar şi de considerente stilistice. Stan (2003: 70−71) arată că nu toate clasele de verbe sunt compatibile cu nominalizarea şi, în particular, cu anumiŃi formanŃi lexicali de nominalizare; verbele a fi, a avea, a vrea nu se nominalizează ca auxiliare; dintre verbele acceptate ca fiind copulative, exclusiv a deveni acceptă nominalizarea. Stan (2003: 74) reia ideea exprimată Cornilescu (2001 [1997]) − conform căreia sufixul infinitivului lung (-re) este selectat de verbele schimbării de stare (infinitivul lung nominal are caracter perfectiv, finit), iar sufixul supinului (-t/-s) este selectat de verbele care exprimă procese (supinul nominal are caracter imperfectiv, nonfinit) − şi arată că verbele tranzitive şi ergative ce exprimă un eveniment sunt compatibile cu ambele sufixe, după cum accentul cade, în context, pe schimbarea de stare implicată în eveniment (citirea cărŃii, venirea la putere) sau pe procesul ce conduce la o schimbare de stare (cititul, venitul acasă târziu); verbele neergative selectează sufixul -t/-s (râsul, plânsul, respiratul); sunt compatibile exclusiv cu sufixul infinitivului lung unele verbe intranzitive

Page 218: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

218

inerent reflexive care se referă la schimbări de stare (a se ramoli − ramolirea lui Ion, *ramolitul lui Ion). Stan (2003: 75−76) a verificat această ipoteză pe verbele de la litera C din DEX 1996 (429 de unităŃi) şi a ajuns la concluzia că discuŃia despre cele două forme de nominalizare din română trebuie menŃinută la nivel stilistic: formaŃiile cu structura infinitivului lung sunt preferate în varianta cultă a limbii, iar cele cu structura supinului, în vorbirea populară, uzuală, familiară. Anexa 2 cuprinde, pentru fiecare verb inacuzativ, şi nominalizarea corespunzătoare. Din lista prezentată în anexă, pe care nu o voi relua aici, se poate observa că inacuzativele româneşti (cu excepŃiile înregistrate de Stan 2003, la care se adaugă verbele a apărea, a dispărea, a muri, a reapărea) acceptă nominalizarea de tip infinitiv şi numai unele, pe cea de tip supin (mucegăitul, putrezitul, râncezitul, ruginitul, trecutul, fermentatul, germinatul, încolŃitul, înfloritul, înfrunzitul, năpârlitul, răguşitul, aplecatul, apusul, asfinŃitul, avansatul, cotitul, rămasul, răsăritul, staŃionatul, trăitul, zăcutul, ajunsul, alunecatul, aterizatul, căzutul, fugitul, ieşitul, intratul, pătrunsul, plecatul, revenitul, sositul, venitul, ivitul, rătăcitul, apărutul, muritul, stagnatul, prelinsul, asudatul, cursul, izvorâtul, explodatul, transpiratul etc.). Ca urmare a faptului că DEX nu este foarte consecvent în înregistrarea formelor nominalizate, am folosit motorul de căutare Google pentru a verifica existenŃa formelor. Analiza contextelor în care apar cele două tipuri de nominalizări dovedeşte că nu există o diferenŃă de comportament sintactic între acestea, ci numai o preferinŃă de utilizare a supinului în anumite contexte, eventual marcate stilistic. 6. TESTE CARE FUNCłIONEAZĂ ÎN ALTE LIMBI ROMANICE Pentru unele dintre limbile romanice (în special pentru italiană − vezi Capitolul 3, 7., pentru testele inventariate de Cinque) au fost propuse mai multe teste de delimitare a clasei inacuzativelor, dintre care voi prezenta numai două: cliticizarea partitivă, pentru italiană şi franceză, şi posibilitatea apariŃiei subiectului postverbal „nud”, pentru spaniolă. Aceste teste sunt aplicate şi în alte limbi.

6.1. Cliticele pronominale partitive

În italiană şi în franceză pentru delimitarea inacuzativelor funcŃionează testul cliticelor pronominale partitive: it. ne, fr. en, clitice care sunt acceptate pentru tranzitive şi inacuzative, nu însă şi pentru inergative:

it. Ne arrivano molti (inacuzativ)

*Ne telefonano molti (inergativ) fr. Il en est arrivé trois (inacuzativ) *Il en a téléphoné trois (inergativ).

ExistenŃa unei relaŃii între cliticizarea partitivă şi inacuzativitate a fost stabilită de Belletti şi Rizzi (1981)24, pentru limba italiană. Fenomenul a fost studiat de Burzio (1986), tot pentru italiană, şi de Hoekstra (1984) pentru neerlandeză. Burzio (1986: 33−34, apud Mackenzie 2006: 51) a analizat fenomenul cliticizării în legătură cu Principiul ProiecŃiei şi a ajuns la concluzia că ne este generat în poziŃia sa de clitic şi primeşte rol tematic de la o

24 A. Belletti, L. Rizzi, „The Syntax of ne: Some Theoretical Implications”, The Linguistic Review, 1, p. 117−154, apud Mackenzie (2006: 40).

Page 219: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Teste sintactice de delimitare a clasei

219

categorie vidă aflată în poziŃia obiectului. Grimshaw (1987: 245) arată că ne corespunde unei părŃi a unui NP şi poate fi cliticizat în cazul subiectului de suprafaŃă al inacuzativelor, nu şi al inergativelor. Haegeman (1994: 323) arată că ne este clitic pronominal care trebuie să se asocieze cu un centru; extracŃia prin ne e posibilă numai pentru nominalele postverbale şi numai pentru nominalele complemente ale V. Mackenzie (2006: 40−66) contestă validitatea acestui test, arătând că cliticizarea partitivă nu distinge sistematic între subiectul inacuzativelor şi subiectul inergativelor. Faptul că extragerea lui ne este posibilă numai din poziŃiile argumentale nu se potriveşte cu ipoteza subiectului intern VP. Mackenzie menŃionează autori care au dat alte explicaŃii pentru cliticizare: Lonzi (1986)25 a demonstrat că, în anumite circumstanŃe, subiectul postverbal al anumitor verbe inergative acceptă cliticizarea partitivă. SituaŃia pare generală în limbile romanice. Lonzi (1986: 114) a observat că anumite inacuzative cu subiect animat sunt incompatibile cu cliticizarea partitivă. Longobardi (1991)26 a arătat că numai argumentele „posesive” ale numelui pot fi extrase dintr-un NP. Mackenzie formulează ipoteza că paralelismul dintre subiectul inacuzativ postverbal şi obiectul direct se datorează unei structuri informaŃionale comune: cliticizarea partitivă a unui subiect cere verbului asociat să aibă o ocurenŃă de tip „prezentativ”, ceea ce caracterizează şi construcŃia franŃuzească cu en. Autorul arată că singurul tip de relaŃie care se poate stabili este următorul: structura informaŃională de tip prezentativ reflectă sintaxa inacuzativă numai în măsura în care inergativele devin inacuzative când sunt folosite prezentativ. Mackenzie atrage atenŃia asupra faptului că, deşi inacuzativele, pasivele şi inergativele prezentative au anumite caracteristici comune privind structura informaŃională, nu este nevoie să presupunem o sintaxă comună. Autorul observă că anumite clase de intranzitive (cele care redau activităŃi nonagentive) au capacitate „prezentaŃională”, dar selectează auxiliarul avere. Prin urmare, în italiană, cliticizarea partitivă şi selecŃia auxiliarului nu sunt convergente.

6.2. Subiectul postverbal „nud” Mackenzie (2006: 70) arată că, în spaniolă, unde nu există testul selecŃiei auxiliarului,

nici testul cliticizării partitive, compatibilitatea cu subiectele „nude” este considerată ca fiind un diagnostic primar al inacuzativităŃii − Aranovich (2003)27, Mendikoetxea (1999)28. Testul e valabil şi pentru catalană, portugheză şi italiană.

Alboiu, Barrie, Frigeni (2004: 6) preiau de la Belletti (1988)29 şi Alsina (1996)30 ideea că numai obiectele verbelor tranzitive pot fi realizate ca nume nude indefinite, pe când subiectele, nu, de unde rezultă că inacuzativele acceptă ca unicul lor argument să apară nud, dar inergativele, nu:

25 L. Lonzi, „Pertinenza della struttura tema−rema per l’analisi sintattica”, în: H. Stammerjohann (ed.), Theme−Rheme in Italian, Narr, Tübingen, p. 99−120. 26 G. Longobardi, „Extraction from NP and the Proper Notion of Head Governement”, în: A. Giorgi, G. Longobardi, The Syntax of Noun Phrases, Cambridge, Cambridge University Press. 27 R. Aranovich, „The Semantics of auxiliary selection in Old Spanish”, Studies in Language, 27, 1, p. 1−37. 28 A. Mendikoetxea, „Construcciones inacusativas y pasivas”, în: I. Bosque, V. Demonte (eds.), Gramática descriptiva de la lengua española, vol. II, Madrid, Espasa Calpe, p. 1574−1629. 29 Belletti (1988), între alŃii, susŃine că numele „nude” din italiană şi din spaniolă au caz partititiv/inerent (apud Mackenzie 2006: 13). 30 A. Alsina, „The Role of Argument Structure in Grammar. Evidence from Romance”, CSLI Lecture Notes, 62, Stanford, CSLI Publications.

Page 220: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

220

Caiem rochas da montana − inacuzativ ‘Cad pietre din munte’ *Trabalham crinças − inergativ ‘Lucrează copii’ *Lavam-se crinças na banheira − reflexiv ‘Se spală copii în cadă’. Torrego (1989)31 analizează ca participând la alternanŃa inergativ/inacuzativ

construcŃiile de tipul:

?Trabajan pressos ‘Lucrează prizonieri’ En aquella fábrica trabajan pressos ‘În această fabrică lucrează prizonieri’ (subiect locativ).

Mackenzie (2006: 77) respinge ipoteza lui Torrego, arătând că locativele preverbale nu au nimic special, iar subiectele nude apar în anumite contexte semantico-pragmatice. În spaniolă, substantivele nude sunt preferate cu numele cuantificate numai dacă există o anomalie pragmatică. 7. TESTE CARE FUNCłIONEAZĂ ÎN ENGLEZĂ

Pentru engleză, s-au propus mai multe teste pentru a diferenŃia inacuzativele de

inergative, însă niciunul dintre acestea nu pare să funcŃioneze pentru întreaga clasă de inacuzative.

7.1. ConstrucŃia cu expletivul there Acest tip de construcŃie este posibil pentru majoritatea inacuzativelor (dacă subiectul

este nedefinit şi dacă citirea nu este generică) şi pentru verbele pasive, dar neacceptată de inergative:

A ship appeared in the horrizon/There appeared a ship in the horrizon (apud Avram 2003: 175) ‘A apărut o navă la orizont’ A women lodged at Mr. Parker’s/*There lodged a women at Mr. Parker’s (apud Avram 2003: 175) ‘O femeie s-a adăpostit la domnul Parker’.

Haegeman (1994: 333) observă că, în engleza de azi, construcŃia cu there e acceptată

numai de verbele de mişcare şi de (schimbare de) stare cu un singur argument. Avram (2003: 175) arată că inergativele nu acceptă construcŃia cu there, însă

inacuzativele acceptă structura, pentru că argumentul lor este generat în poziŃie postverbală: there ocupă poziŃia de subiect, fiind marcat cazual, pe când argumentul rămas in situ,

31 E. Torrego, „Unergative−Unaccusative Alternations in Spanish”, în: I. Laka, A. Mahajan (eds.), Functional Heads and Clause Structure: MIT Working Papers in Linguistics, 10, p. 253−272, apud Mackenzie (2006: 72).

Page 221: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Teste sintactice de delimitare a clasei

221

împreună cu care formează un lanŃ, este marcat tematic. Din aceleaşi motive, şi predicatele pasive sunt compatibile cu there. Avram (2003: 176) observă că numai inacuzativele prototipice pot apărea în construcŃia cu there, pe când cele care denotă o schimbare de stare definită/cele derivate nu acceptă construcŃia. Avram (2003: 179) atrage atenŃia asupra faptului că proprietăŃile aspectuale nu par a fi relevante în acest caz, cele două clase de inacuzative care acceptă construcŃia cu there fiind diferite sub aspectul telicităŃii: verbele de existenŃă sunt atelice, verbele de apariŃie sunt telice.

Bowers (2002: 194), subliniind varietatea construcŃiilor în care apare there, reia explicaŃia standard: v atribuie rol tematic argumentului extern al inergativelor şi al tranzitivelor; Spec,vP este locul acordului obiectului şi al atribuirii Cazului acuzativ; expletivele there şi it fuzionează cu T pentru a satisface trăsăturile EPP. Analiza propusă de Bowers (2002: 195) este diferită: în engleză, there fuzionează cu Pr, pentru a satisface EPP, nu cu T; argumentul intern al unui verb inacuzativ este împiedicat să se deplaseze în Spec,Pr; there şi argumentul extern al verbelor inergative şi tranzitive ocupă aceeaşi poziŃie, de aceea sunt în distribuŃie complementară. There poate apărea numai cu verbele inacuzative care au un argument extern. Bowers (2002: 196) reia explicaŃia lui Chomsky (1981) − expletivele nu sunt expresii referenŃiale, sunt cvasiargumente; nu pot fuziona direct într-o poziŃie nontematică − şi arată că there şi it au proprietăŃi lexicale specifice: it are trăsături φ, iar there nu; ambele sunt împiedicate să fuzioneze în Pr. There apare dacă verbul are un argument DP în interiorul VP (inacuzativ); dacă nu există argument intern al VP, atunci apare it. Bowers (2002: 203) atrage atenŃia asupra faptului că inversiunea locativă este incompatibilă cu there. Grupul prepoziŃional locativ fuzionează succesiv cu PrP şi TP pentru a le satisface trăsăturile EPP; deplasarea grupului locativ în structurile inacuzative în Spec,Pr este o altă modalitate de a satisface trăsăturile EPP ale Pr. Mackenzie (2006: 18) arată că inserŃia subiectului expletiv este acceptată de verbele inacuzative prototipice şi de verbul ‘a fi’; expletivul şi subiectul verbului sunt în competiŃie pentru aceeaşi poziŃie structurală. Mackenzie (2006: 18−19) reia explicaŃii formulate anterior: Burzio (1986: 119−177) a arătat că expletivele sunt inserate în poziŃia înaltă a subiectului în D-Structură; inergativele nu acceptă subiect expletiv pentru că subiectul lor este generat exact în această poziŃie; Richards şi Biberauer (2005)32 au analizat expletivele ca fiind fuzionate extern în Spec,vP şi apoi avansate în Spec,IP sau în Spec,TP; Lasnik (1999: 130)33 a emis ipoteza că expletivele verifică şi şterg cazul nominativ, de aceea cazul nominativ al subiectului inergativ nu poate fi verificat într-o construcŃie expletivă. Mackenzie (2006: 31−32) respinge orice legătură directă între construcŃiile expletive şi sintaxa inacuzativelor, a pasivului şi a lui se mediu, arătând că poziŃia postverbală a subiectului face ca verbul să nu fie accentuat (în condiŃii normale). Mackenzie (2006: 36−38) susŃine că inserŃia expletivă este o resursă „prezentativă”; multe verbe inacuzative sunt „prezentative”, iar prin construcŃia expletivă apar „nefocusate”. Prin urmare, construcŃia expletivă este un fenomen esenŃial pragmatic.

32 M. Richards, T. Biberauer, „Explaining Expl”, în: M. Den Dikken, C. Tortora (eds.), The Function of Function Words and Functional Categories, John Benjamins, Amsterdam, p. 115−154. 33 H. Lasnik, Minimalist Analysis, Oxford, Blachwell.

Page 222: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

222

7.2. Inversiunea locativă În engleză, de obicei, inversiunea locativă este posibilă numai pentru inacuzative, nu

şi pentru inergative: On our left was the Mediterranean (apud Avram 2003: 181) ‘La dreapta noastră era Mediterana’ *In the hall talked many people (apud Avram 2003: 182) ‘În sală vorbeau mulŃi oameni’. Avram (2003: 182) atrage atenŃia asupra faptului că inacuzativele prototipice pot apărea

în structuri cu inversiune locativă, însă cele derivate, care denotă o schimbare de stare definită, nu acceptă inversiunea locativă (a) şi că, accidental, inergativele acceptă construcŃia (b):

(a) *On the top floor broke many windows ‘La etajul de sus s-au spart multe ferestre’ (b) On the third floor worked three women ‘La etajul trei munceau trei femei’. Levin şi Rappaport Hovav (1995: 214) arată că inversiunea locativă este unul dintre

cele două diagnostice de suprafaŃă pentru inacuzativitate, alături de inserŃia expletivului there; în inversiunea locativă, obiectul din D-Structură nu devine subiect în S-Structură, ci îşi păstrează poziŃia postverbală; verbele care selectează auxiliarul be ‘a fi’ apar cel mai frecvent în inversiunea locativă. Autoarele observă că numai anumite subclase de verbe inacuzative apar în această construcŃie; verbele care descriu tipul de mişcare şi verbele de emisie de sunete apar în inversiunea locativă atunci când iau grupuri direcŃionale; verbele inacuzative de schimbare de stare nu sunt acceptate în această construcŃie. Concluzia autoarelor (Levin şi Rappaport Hovav 1995: 216, 229) este că inversiunea locativă nu e diagnostic pentru inacuzativitate, ci este determinată discursiv. FuncŃia discursivă a inversiunii locative este aceea de focus prezentativ.

7.3. ConstrucŃii rezultative ConstrucŃia rezultativă nu reprezintă un test neechivoc, deoarece este acceptată numai

de unele inacuzative, dar şi de unele inergative, însă numai în condiŃii sintactice speciale (b): (a) The river frose [solid] ‘Râul a îngheŃat [bocnă]’

(b)*John laughed sick/John laughed himself sick ‘John a râs bolnăvicios’ (apud Avram 2003: 183).

Avram (2003: 183−184) observă că inacuzativele telice pot fi coocurente cu structuri

rezultative; numai verbele care au argument intern (tranzitive, inacuzative, pasive) sunt compatibile cu structurile rezultative; inacuzativele care denotă evenimente atelice nu apar cu structuri rezultative. Avram (2003: 188) arată că inacuzativele telice pot apărea cu structuri rezultative dacă nu denotă un eveniment cu localizare inerent specificată sau o stare specific

Page 223: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Teste sintactice de delimitare a clasei

223

delimitată, cu un delimitator inerent specificat; deci numai inacuzativele derivate pot apărea cu rezultative.

Levin şi Rappaport Hovav (1995: 33) arată că Simpson (1983)34 este primul care a observat relevanŃa construcŃiei rezultative pentru inacuzative şi apreciază că, în engleză, construcŃia rezultativă este un diagnostic bun pentru a separa inacuzativele de inergative. Există anumite aspecte ale construcŃiei care nu au explicaŃie semantică. Levin şi Rappaport Hovav (1995: 52) observă că în engleză şi în ebraica modernă verbele inergative nu pot apărea în construcŃia rezultativă. ConstrucŃiile rezultative nu sunt compatibile cu toate verbele inacuzative; regula de realizare argumentală a schimbării de stare (vezi Capitolul 3, 4.3.2.) este o condiŃie necesară, dar nu suficientă pentru construcŃia rezultativă, pentru că există şi constrângeri semantice; două clase de verbe inacuzative nu acceptă construcŃii rezultative: (a) verbele stative (remain ‘a rămâne’); (b) verbele de mişcare inerent direcŃionale (come ‘a veni’, go ‘a pleca’, arrive ‘a sosi’) − Levin şi Rappaport Hovav (1995: 56).

În limba română (vezi Croitor 2008b: 305; Baciu 2007: 55), construcŃiile rezultative (predicative suplimentare) pot apărea atât cu verbe tranzitive (a), cât şi cu inacuzative (b), însă acest tip de structură nu poate fi considerat un test sintactic, deoarece este limitată la o clasă foarte restrânsă de verbe:

(a) A tăiat fructele cubuleŃe/merele felii

Toate ramele au fost pictate negre A vopsit gardul verde A umplut paharul ochi (b) Paharul a căzut de pe masă şi s-a spart în bucăŃi Apa a îngheŃat tun Ion a fugit la gară. 7.4. Prefixarea cu re-

Marantz (2005) observă că prefixul re- apare cu precădere în cazul verbelor inacuzative şi al tranzitivelor cu Pacient: The stain reemerged/reappeared ‘Pata a reapărut’ The door re-opened ‘Uşa s-a redeschis’ The ice remelted ‘GheaŃa s-a retopit’ *I resmoked, relaughed, resang ‘(Eu) am refumat, rerâs, resângerat’. Horn (1990)35 a formulat următoarea generalizare: apariŃia prefixului re- are nevoie de existenŃa unui obiect (al unui verb tranzitiv sau obiectul de adâncime al verbelor

34 J. Simpson, „Rezultatives”, în: L. Levin, M. Rappaport, A. Zaenen (eds.), Papers in Lexical-Functional Grammar, Bloomington, Indiana University Linguistic Club, p. 143−157. 35 L. Horn, „Showdown at Truth-Value Gap: Burton-Roberts on Presupposition”, Journal of Linguistics, 26, p. 483−503, apud Marantz (2005).

Page 224: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

224

inacuzative). Lieber (2004: 147)36 a observat că, pentru că re- indică repetarea unei acŃiuni, deci nu poate apărea cu verbe care implică rezultate ireversibile: *reeat un apple ‘a remânca un măr’. Opinia lui Marantz (2005) este că, în pofida acestor observaŃii, nu există o relaŃie selecŃională între micul v şi centrul stativ re-. Pentru situaŃia din limba română, am consultat lista de verbe cu re- din DEX (1998), care confirmă opinia lui Marantz că nu există o relaŃie obligatorie între prefixarea cu re- şi inacuzativitate, verbele fiind: (a) tranzitive: a reaborda, a reacorda, a reactiva, a reactualiza, a readuce etc.; (b) inacuzative: a reapărea, a reîncepe, a reîntineri etc.; (c) inergative: a se reabona, a se recăsători, a se reinstala etc.

8. TESTE PROPUSE PENTRU LIMBA RUSĂ

8.1. Prefixarea cu po- Alexiadou, Anagnostopoulou, Everaert (2004: 7) menŃionează că, în rusă, po- este

limitat la grupurile nominale din interiorul VP, nonoblice, apariŃia sa constituind un diagnostic pentru inacuzative. Schoorlemmer (2004: 209), care menŃionează că testul aparŃine lui Pesetsky (1982) şi Borik (1995)37, arată că grupurile prepoziŃionale cu po- sunt argumente interne şi pot apărea numai cu tranzitive şi cu inacuzative. 8.2. Genitivul negaŃiei

Babyonyshev, Fein, Ganger, Pesetsky şi Wexler (2001: 13−20) arată că, în rusă, numai argumentele nominale obiecte directe pot apărea în cazul genitiv în propoziŃiile negative; structura este deci posibilă pentru verbele tranzitive şi pentru cele inacuzative, dar nu şi pentru inergative. Un genitiv obiect direct este interpretat ca nonspecific, nedefinit sau nonreferenŃial, pe când un acuzativ este specific, definit, referenŃial. O clasă limitată de verbe − de tip bleached ‘a albi’ (Szabolcsi 1986)38, inclusiv verbul existenŃial corespunzător pentru ‘a fi’, impun folosirea genitivului când sunt negate, indiferent de specificitatea argumentelor. Obiectul în genitiv intră în domeniul negaŃiei, iar cel în acuzativ este în afara acestuia. Genitivul negaŃiei apare în cazul argumentelor Temă şi Pacient ale verbelor inacuzative şi pasive. Grupul genitival se comportă ca un subiect în nominativ, nu ca un obiect direct obişnuit. Schoorlemmer (2004: 209) menŃionează că testul a fost introdus de Babby (1980)39 şi este limitat la verbele inacuzative care exprimă existenŃa. Babby (2001)40 a atras atenŃia că inergativele nu sunt excluse din aceste construcŃii dacă o prepoziŃie locativă precedă verbul.

36 R. Lieber, Morphology and lexical semantics, Cambridge, UK, Cambridge University Press, apud Marantz (2005). 37 O. Borik, Sintakticheskij priznak neakkuzativnosti glagola (na materiale russkogo jazyka), teză de doctorat, Universitatea de Stat din Moscova. 38 A. Szabolcsi, „Indefinites in Complex Predicates”, Theoretical Linguistic Research, 2, p. 47−83. 39 L. Babby, Existential Sentences and Negation in Russian, Ann Arbor, Karoma Publishers. 40 L. Babby, „The Genitive of Negation: A Unified Analysis”, în: S. Franks, T. King, M. Yadroff (eds.), Formal Approaches to Slavic Languages, The Bloomington Meeting 2000, Ann Arbor, Michigan Slavic Publication, p. 39−55, apud Creissels (2007).

Page 225: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Teste sintactice de delimitare a clasei

225

În folosul demonstraŃiei că reflexivele nu sunt inacuzative, Reinhart şi Siloni (2004: 175) arată că reflexivele ruseşti nu trec acest test.

9. DE CE NU FUNCłIONEAZĂ (DECÂT PARłIAL) ACESTE DIAGNOSTICE PENTRU LIMBA ROMÂNĂ?

Lipsa unor teste sintactice relevante pentru delimitarea clasei verbelor

inacuzative/ergative din limba română a determinat apariŃia unor afirmaŃii cum este aceea că sintaxa limbii române nu pare să fie sensibilă la distincŃia ergativ−inergativ (Avram 1999: 508), în română, distincŃia dintre inacuzative şi inergative nu e codată gramatical, de unde şi nefuncŃionarea testelor (Dobrovie-Sorin 2004). Aceste afirmaŃii nu sunt surprinzătoare, în contextul în care nici în alte limbi nu există astfel de teste (greaca − vezi supra, 1. −, spaniola − vezi supra, 6.2.). O analiză mai atentă a funcŃionării acestor teste conduce însă către o altă concluzie: specificul tipologic şi evoluŃia limbii române fac ca testele propuse pentru alte limbi (în afară de neacceptarea pasivizării şi de adjectivizarea participiului) să nu funcŃioneze (sau să funcŃioneze numai parŃial) în limba română: ● româna a pierdut, pentru cele mai multe verbe, cu excepŃia celor de mişcare direcŃionată, posibilitatea de selecŃie a auxiliarului, aşa cum s-a întâmplat şi în spaniolă şi cum este pe cale să se întâmple în franceză; ● în română, nu există clitice pronominale partitive, deci nici posibilitatea de a verifica tipul de extracŃie pe care acestea îl permit;

● în română, nu există constrângeri stricte cu privire la apariŃia numelor nude în poziŃia de subiect sau de obiect direct, care, aici, depinde de mai mulŃi factori − tipul de nominal, tipul de verb, tipul de citire;

● româna este o limbă pro-drop, deci inserŃia unui subiect expletiv este lipsită de sens;

● româna are topică liberă: poziŃia subiectului (în VP sau în afara acestuia) este foarte greu de dovedit; inversiunea locativă este posibilă în orice fel de propoziŃii; ● româna nu are structuri specializate pentru exprimarea rezultativului; ● româna nu are particule aspectuale − dacă ar avea, probabil că acestea ar fi legate de distincŃia inergativ/ergativ, sau, mai degrabă, de distincŃia telic/atelic, aşa cum se întâmplă cu perechea a dormi vs a adormi;

● teste precum genitivul negaŃiei în rusă nu se pot aplica şi la alte limbi, pentru că Ńin de reguli specifice fiecărei limbi; în română nu există restricŃii privind apariŃia genitivului în propoziŃii afirmative/negative.

Page 226: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

226

Page 227: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

A fi şi a avea

227

Capitolul 5

DOUĂ VERBE ERGATIVE DE TIP SPECIAL: A FI ŞI A AVEA

1. STATUTUL SPECIAL AL VERBELOR A FI ŞI A AVEA Verbele a fi şi a avea au un statut privilegiat în cercetarea lingvistică, constituind subiectul a numeroase studii de orientări diferite, unele dintre acestea chiar în afara sferei lingvisticii. În cele ce urmează, voi prezenta o istorie paralelă (şi fragmentară) a interpretării celor două verbe, pentru a ajunge la problema pusă mai recent a statutului lor (discutabil) de verbe inacuzative/ergative.

Paralelismul dintre a fi şi a avea a constituit un subiect de interes pentru gramatica istorică (Meillet, Benveniste etc.) şi continuă să stea şi astăzi în centrul studiilor de sintaxă şi de semantică, studii care pornesc, în mare măsură, de la observaŃia lui Benveniste (1966a) că avoir este un être à. Benveniste (1966a: 194) arată că a fi şi a avea se aseamănă sub mai multe aspecte: pot funcŃiona ca auxiliare temporale; nu sunt pasivizabile; pot funcŃiona ca auxiliare pentru acelaşi verb (în funcŃie de caracterul reflexiv/nereflexiv al verbului); în restul situaŃiilor, ca auxiliare, sunt în distribuŃie complementară. DiferenŃa fundamentală dintre cele două verbe este că a fi apare în construcŃii predicative, iar a avea, în construcŃii tranzitive. Moro (1997, apud Niculescu 2008: 257−258) arată că diferenŃa dintre ‘a avea’ şi ‘a fi’ este minimală şi constă în numărul de proiecŃii funcŃionale de tip acord (Agr) prezente în derivaŃie, fapt determinat de prezenŃa/absenŃa argumentului extern. Niculescu (2008: 236) susŃine că a fi şi a avea sunt verbe inacuzative care subcategorizează pentru un singur complement, de forma unei predicaŃii secundare de tip propoziŃie redusă (engl. small clause). Manzini şi Savoia (2007: 175) nu sunt de acord cu interpretarea convergentă a celor două verbe şi susŃin că essere este un verb inacuzativ, iar avere este un predicat tranzitiv.

2. VERBUL A FI În această secŃiune voi încerca să demonstrez că verbul a fi poate primi o interpretare unificatoare − de verb inacuzativ − atât în cazul predicaŃiei locative (interpretată tradiŃional ca predicat verbal: Ion este la munte), cât şi în cazul predicaŃiei existenŃiale (interpretată tradiŃional ca predicat nominal: Ion este înalt). Ideea de a unifica interpretarea nu e nouă în lingvistica românească. Două puncte de vedere diferite, dar convergente într-o anumită măsură, sunt exprimate de NeamŃu (1986), care pledează pentru interpretarea ca predicat verbal în toate apariŃiile şi de Pană Dindelegan (2008f [2005]: 294−295/289, în GALR II), care oferă argumente pentru interpretarea ca predicat nominal şi în construcŃiile cu o complinire locativă, deşi soluŃia din GALR este cea tradiŃională (a fi existenŃial, noncopulativ se construieşte cu un circumstanŃial de loc).

NeamŃu (1986) demonstrează că predicatul nominal are un caracter neunitar, la nivel atât gramatical, cât şi lexico-semantic şi contestă încadrarea verbului a fi în clasa copulativelor, această încadrare fiind rezultatul transferării opoziŃiei verbe semantice/verbe

Page 228: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

228

asemantice la nivel sintactic (NeamŃu 1986: 70). Din punct de vedere semantic, a fi nu şi-a pierdut sensul iniŃial, existenŃa, ci a avut loc o deplasare a afirmaŃiei de la subiect (Pământul este) asupra unei caracteristici a subiectului (Pământul este rotund) – NeamŃu (1986: 73).

Deşi în GALR se adoptă soluŃia tradiŃională, se prezintă şi argumentele care conduc către interpretarea copulativă a verbului a fi din construcŃii locative:

(a) paralelismul dintre determinantul locativ şi unele adjective locative, deictice sau anaforice – Casa este aproape/apropiată;

(b) similitudinea dintre predicaŃia de provenienŃă şi cea locativ-situaŃională, pentru care interpretarea tradiŃională este divergentă – Studentul este din Cluj/la Cluj;

(c) inconsecvenŃa privind interpretarea ca predicativ suplimentar a structurilor cu predicaŃie locativă – Îl ştiu la munte/acolo..., dar neacceptarea acestei interpretări pentru numele predicativ;

(d) unificarea predicaŃiilor de stare, cuprinzându-se într-un sistem comun de interpretare şi predicaŃia locativ-situaŃională.

2.1. Din istoria interpretării verbului a fi În timp, verbul corespunzător sensului ‘a fi’ a primit diverse interpretări de tip logic,

logico-semantic, istoric şi comparativ, sintactic. Majoritatea acestora încearcă să diferenŃieze valorile verbului şi să surprindă prin clasificări diferenŃele şi asemănările dintre acestea.

2.1.1. Interpretarea din logică Frege (1892)1, în cadrul teoriei sale despre referinŃă, face distincŃia (logică şi gramaticală) între ‘a fi’ copulativ, în (a) şi ‘a fi’ predicativ, în (b): (a) propoziŃiile predicative, în care a fi este o formulă lexicală de atribuire, deci o copulă (Luceafărul de dimineaŃă este o planetă); predicatul gramatical care urmează copulei are statut nereferenŃial;

(b) propoziŃii de identitate, în care a fi are rolul semnului egal din aritmetică, deci are un conŃinut semantic şi constituie o parte a predicatului (Luceafărul de dimineaŃă este Venus); propoziŃiile de acest tip se deosebesc de cele de sub (a) prin proprietatea de reversibilitate, existentă ca urmare a statutului referenŃial al celor doi termeni implicaŃi (Venus este Luceafărul de dimineaŃă).

Concluzia lui Frege este următoarea: celor două tipuri de propoziŃii le corespund două verbe diferite a fi.

Goblot (1952)2 arată că a fi are două valori complet diferite: verb-substantiv (raŃionament de tip existenŃial) şi copulă (raŃionament de tip categorial). Deşi din punct de vedere metafizic este o mare diferenŃă între cele două tipuri de raŃionament, din punct de vedere logic (deci şi lingvistic) nu există nicio diferenŃă între ele, copula înglobând şi ideea de existenŃă. 1 Gottlob Frege, „Über Begriff und Gegenstand”, Vierteljahrschrift fur Wissenschaftliche Philosophie, 16, p. 192−205, apud Rouveret (1998: 11). 2 E. Goblot, Traité de logique, Paris, Colin, apud Touratier (2006: 165−166).

Page 229: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

A fi şi a avea

229

2.1.2. Abordări logico-semantice Higgins (1979)3 propune, în locul distincŃiei bipartite a lui Frege, o tipologie cu patru termeni: (a) propoziŃii predicative (Pierre est intelligent ‘Pierre este inteligent’, Horatio est le meilleur ami d’Hamlet ‘HoraŃiu este cel mai bun prieten al lui Hamlet’), care au următoarele caracteristici: subiectul este rareori nedefinit; numele predicativ nu este referenŃial, nu poate ocupa poziŃia de subiect (*Un inteligent este Pierre), proprietatea pe care o redă este susceptibilă de gradare (cel mai/foarte inteligent, cel mai bun/foarte bun prieten); poate apărea într-o structură imperativă (Fii inteligent!);

(b) propoziŃii de identificare (Cet homme est Alfredo Funoll ‘Acest om este Alfredo Funoll’), care au, în mod prototipic, un subiect pronominal deictic şi un nume predicativ realizat printr-un nume propriu, printr-o expresie nominală definită sau printr-un grup nominal nedefinit şi care constituie răspunsuri potrivite la întrebarea Cine este el/ea/acesta/aceasta?; (c) propoziŃii de specificare (Le meilleur ami d’Hamlet est Horatio ‘Cel mai bun prieten al lui Hamlet este HoraŃiu’, L’important est de bien vivre ‘Lucrul cel mai important este să trăieşti bine’), al căror subiect este o expresie nominală definită ce funcŃionează ca o etichetă pentru o listă de termeni şi al căror nume predicativ este un termen din această listă; acest tip de propoziŃii constituie răspunsuri potrivite pentru întrebarea Cine/ce/care este X?; (d) propoziŃii de identitate (L’étoile du soir est l’étoile du matin ‘Luceafărul de seară este Luceafărul de dimineaŃă’), care nu aparŃin nicinuia dintre tipurile de mai sus; acest tip este foarte rar în limba comună (Van Peteghem 1991: 59 nu a identificat, într-un corpus de 12 000 de exemple, nicio propoziŃie de identitate cu a fi). Van Peteghem (1991) reanalizează taxinomia lui Higgins (1979), ajungând la concluzia că este eterogenă din punctul de vedere al criteriilor şi că multe dintre structurile copulative sunt ambigue în afara contextului, prin urmare, trebuie luate în considerare structura informaŃională şi rolul discursiv al acestor enunŃuri. Din acest punct de vedere, propoziŃiile de identificare şi cele de specificare se deosebesc de celelalte tipuri prin faptul că al doilea termen (numele predicativ) reprezintă o informaŃie nouă, deci are statut de focus. Tot în sprijinul ideii de separare a celor două valori, Van Peteghem (1991: 54−55) prezintă (şi apoi combate şi dezvoltă) analiza semantică de tip localist a verbului a fi (Anderson 1971, Riegel 19854 şi alŃii), conform căreia a fi este, atunci când are sens plin, verbul locativ prin excelenŃă. Structurile copulative se disting de cele cu verb plin prin valoarea aspectuală: copulativele sunt prin excelentă statice.

2.1.3. Interpretarea din lingvistica generală şi din gramatica comparată

Meillet (1934)5, reluând punctul de vedere al lui Aristotel, nu acceptă statutul de predicat al copulei, considerând-o un accesoriu, suport al afixelor flexionare de timp şi de persoană. PropoziŃiile care conŃin verbul ‘a fi’ sunt considerate ca având acelaşi statut cu al propoziŃiilor nominale.

3 R. Higgins, The Pseudo-Cleft Construction in English, New York, Londra, Garland, apud Rouveret (1998: 21−25). 4 M. Riegel, L’adjectif attribut, Paris, Presses Universitaires de France. 5 A. Meillet, Introduction à l’étude comparative des langues indo-européennes, ediŃia a VII-a, Paris, Hachette, reprodusă de University of Alabama Press, 1964.

Page 230: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

230

Hjelmslev (1948)6 susŃine că nu există o opoziŃie de natură între propoziŃiile nominale şi cele cu a fi, morfemele verbale (de timp, de aspect, de mod, de persoană, de gen şi de număr) fiind caracteristici ale propoziŃiei în ansamblu, şi nu numai ale categoriei verbale. Concluzia lui Hjlemslev este că a fi copulativ are sens zero, fiind numai un suport al categoriilor funcŃionale, în special al timpului.

Benveniste ([1960] 1966), criticând ipoteza lui Hjelmslev, analizează separat cele două valori ale verbului ‘a fi’: (a) gramaticală, de copulă, de marcă gramaticală a identităŃii; (b) lexicală, de verb plin. În timp ce ‘a fi’ lexical s-a moştenit din indo-europeană în majoritatea limbilor din această familie, ‘a fi’ gramatical poate avea drept corespondente, în anumite limbi (rusă, maghiară, limbi semitice, limbi arabe), propoziŃia nominală, un morfem zero sau pauza. În limbile în care există, copula marchează, din punct de vedere logic, un raport de identitate, exprimat prin: ecuaŃie formală (Roma este capitala Italiei), includerea într-o clasă (Câinele este un mamifer) sau participarea la un ansamblu (Pierre este francez). Concluzia lui Benveniste (1966: 189) este că nu există niciun raport între sensul „a exista, a fi undeva” şi valorile copulei. 2.1.4. Abordări sintactice Van Peteghem (1991: 4) arată că în toată istoria lingvisticii, de la Gramatica de la Port-Royal şi până la gramaticile generative şi la diversele gramatici ale Cazului, structurile copulative au primit altă analiză decât structurile cu verb plin. În studiile de sintaxă tradiŃională, ‘a fi’ ca verb copulativ este analizat sub aspectul diferitelor funcŃii pe care le are: suport al mărcilor flexionare de timp, de mod şi de persoană, semn al aserŃiunii, conector predicativ, marcă a identităŃii etc., aceste funcŃii fiind considerate ca proprietăŃi lexicale ale verbului a fi din fiecare limbă. Rouveret (1998: 33) observă că unele dintre aceste funcŃii ale verbului a fi reflectă proprietăŃi generale ale propoziŃiilor finite (valoarea asertivă, prezenŃa mărcilor flexionare), iar altele constituie proprietăŃi specifice ale propoziŃiilor cu a fi. Rouveret reanalizează abordarea din GB şi din PM, conform căreia ‘a fi’ este un verb cu o anumită identitate lexicală sau selecŃie argumentală şi categorială, ajungând la concluzia că analiza de acest tip lasă fără răspuns două întrebări: (a) dacă a fi este considerat verb lexical, atunci ce tip de complement selectează? (b) dacă a fi nu este verb lexical, atunci ce categorie funcŃională reprezintă? SoluŃia propusă de Rouveret (1998: 34) – după cum mărturiseşte autorul, o dezvoltare a unei idei a lui Jespersen – constă în analiza unitară a propoziŃiilor cu a fi. Folosind sugestii din Longobardi (1983)7, Couquaux (1981)8, Burzio (1986), Moro (19889, 199110), Rouveret ajunge la concluzia că a fi poate fi caracterizat ca verb inacuzativ, centru al unui domeniu lexical VP, care selectează o propoziŃie redusă (engl. small clause), propoziŃie analizabilă ca o structură subiect–predicat.

6 L. Hjelmslev, „Le verbe et la phrase nominale”, Mélanges de philosophie, de littérature et d’histoire offerts à J. Marouzeau, Paris, p. 253−281; republicat în L. Hjelmslev, 1971, Essais linguistiques, Paris, Éditions de Minuit, p. 174−200. 7 G. Longobardi, „La phrase copulare in italiano e la struttura della teoria sintattica”, Annali della Scuola Normale di Pisa, 13, 4, p. 1151−1164. 8 D. Couquaux, „French Predication and Linguistic Theory”, în: R. May, J. Koster (eds.), Levels of Syntactic Representation, Dordrecht, Foris, p. 33−64. 9 A. Moro, „Per una teoria unificata delle frasi copulari”, Rivista di Grammatica Generativa, 13, p. 81−110. 10 A. Moro, „The Raising of Predicates: Copula, Expletives and Existence”, MIT Working Papers in Linguistics, 15, p. 119−181.

Page 231: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

A fi şi a avea

231

În unele studii s-a pus nu numai problema unificării analizei pentru apariŃiile verbului a fi existenŃial şi locativ, ci şi a unificării interpretării pentru toate apariŃiile sale, inclusiv ca auxiliar, soluŃiile fiind diferite. Abeillé şi Godard (2000) arată că, în franceză, italiană şi română, verbul copulativ şi auxiliarul de timp/aspect trebuie considerate lexeme diferite. Verbul copulativ, identic cu auxiliarul pasiv, are aceeaşi structură argumentală în cele trei limbi, însă auxiliarele de timp/aspect sunt diferite: în română, auxiliarul de perfect fi are structură argumentală de auxiliar de timp, dar este diferit de copulă. În română, cele două verbe au morfologie diferită: a fi pasiv are paradigmă completă, iar a fi de perfect este defectiv. Avram (2003: 197) arată că verbele copulative sunt verbe care nu atribuie rol tematic extern, ca şi verbele auxiliare, din cauza lipsei de conŃinut. În D-Structură, copula be ‘a fi’ are un singur argument intern, o propoziŃie redusă. Be ‘a fi’ este un tip special de verb inacuzativ care ia drept complement intern o propoziŃie redusă. Avram (2003: 199) observă că toate verbele considerate ca fiind copulative în gramaticile tradiŃionale (become ‘a deveni’, remain ‘a rămâne’, turn ‘a se întoarce’ etc.) sunt lipsite de argument intern şi au drept complement o propoziŃie redusă. 2.2. Date din limbi ergative: concordanŃe

Feuillet (2006: 119) arată că, în legătură cu verbul corespunzător sensului ‘a fi’, există mai multe situaŃii în diverse limbi:

● limba nu are nimic care să semene unei copule; pentru gramatica generativă, absenŃa sau prezenŃa verbului a fi este un fenomen de suprafaŃă, nesemnificativ pentru structura profundă ; ● limba nu are o copulă care să lege două nume sau un nume şi un adjectiv, dar are mai multe verbe existenŃiale şi locative; ● copula nu apare fie la un anumit timp (de obicei prezentul), fie la o anumită persoană (de obicei, 3).

Feuillet (2006: 119) observă că, în unele limbi caucaziene, nu există verbul a fi (vezi infra, 3.2., pentru situaŃia verbului a avea), însă există numeroase exemple de verbe corespunzătoare lui a fi pentru celelalte valori (Feuillet 2006: 156). Feuillet (2006: 201) remarcă absenŃa generalizată a lui a fi din limbile altaice, din unele limbi din Caucaz şi din limbile fino-ugrice, subliniind că limbile care folosesc a avea ca auxiliar au şi construcŃii cu a fi (Feuillet 2006: 170).

2.3. Date din latină şi din limbile romanice

Benveniste (1966a: 193) arată că, deşi în majoritatea limbilor indo-europene s-a generalizat folosirea lui *es- atât pentru valoarea copulativă, cât şi pentru cea existenŃială, în latina târzie, esse era folosit drept copulă, iar existere, extare, ca verb existenŃial. De Cuyper (2007) analizează situaŃia copulativelor statice în trecerea de la latină la limbile romanice: lat. esse şi stare au dat două verbe copulative statice în limbile romanice: sp. ser şi estar, cat. (és)ser şi estar, it. essere şi stare, ptg. ser şi estar, rom. a fi şi a sta, cu excepŃia francezei, care nu dispune decât de être. Autoarea identifică trei situaŃii de folosire a verbului copulativ: (a) identificarea, prin substantiv (Juan es médico ‘Juan este medic’); (b) atribuirea unei calităŃi, prin adjectiv (Juan es/está guapo ‘Juan este frumos’); (c) atribuirea unei localizări, prin construcŃie prepoziŃională (Juan está en Jaca ‘Juan este la Jaca’).

Page 232: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

232

În limbile spaniolă şi portugheză se foloseşte estar pentru localizarea indivizilor, iar pentru localizarea obiectelor, estar dacă sunt mobile şi ser dacă sunt statice. În catalană, italiană şi română, în contextele de localizare, atât pentru indivizi, cât şi pentru obiecte, se foloseşte verbul moştenit din esse (Cartea e pe masă). Deşi în bibliografia consacrată problemei este prezentă ideea că existenŃa unei delimitări temporale impune uzul verbului urmaş al verbului stare (Ion stă în Bucureşti până luni, Trebuie să stai o jumătate de oră în Bucureşti), De Cuyper (2007: 175) susŃine că acesta nu este un criteriu absolut, dovadă fiind gramaticalitatea unor exemple ca Ion e în Bucureşti pentru trei săptămâni, în care a fi se foloseşte în prezenŃa unei delimitări temporale. În plus, autoarea observă că cele două auxiliare determină sensuri diferite: întrebarea Unde stau paharele? priveşte locul obişnuit în care sunt localizate paharele, în timp ce întrebarea Unde sunt paharele? priveşte situaŃia în care paharele nu sunt în locul obişnuit. Concluzia studiului este că, din punctul de vedere al verbelor copulative, limbile romanice se împart în două grupuri: din primul grup fac parte portugheza şi spaniola, în care ser este asociat cu predicaŃia de individualizare şi estar, cu predicaŃia de stare, iar relaŃia semantică dintre referentul subiectului şi localizarea prin predicat (care cuprinde o structură prepoziŃională) este foarte importantă; din al doilea grup fac parte catalana, italiana şi româna, în care uzul celor două verbe copulative este oscilant, constantă fiind totuşi selecŃia sistematică a verbului esse pentru fixarea în timp a unui eveniment. Deşi considerarea lui a sta ca verb copulativ în română nu este foarte convingătoare, ideea care se poate reŃine din studiul prezentat mai sus este unica interpretare a verbului a fi şi considerarea, prin comparaŃie cu celelalte limbi romanice şi ca urmare a paralelismului cu a sta în interiorul limbii române, a lui a fi drept verb copulativ în structurile locative.

2.4. Date din limba română

Aşa cum am arătat în partea introductivă a acestui capitol, problema verbului a fi (sub aspectul celor două valori ale sale – copulativă şi predicativă –, acceptate de interpretarea tradiŃională), nu a rămas fără ecou în studiile româneşti.

Nu voi relua argumentele formulate în favoarea uneia sau a alteia dintre interpretări, ci voi reŃine numai ideea unei interpretări unice. Voi încerca să demonstrez că verbul a fi, în toate ipostazele sale (verb predicativ, operator copulativ), cu excepŃia valorii de auxiliar (deşi, după cum am arătat supra, 2.1.4. posibilitatea de a unifica interpretarea inclusiv pentru valoarea de auxiliar nu este exclusă), este un verb ergativ/inacuzativ.

2.4.1. Valorile verbului a fi în limba română În DA, tomul II, s.v. fi, sunt înregistrate două ipostaze ale acestui verb, cea de verb pregnant (plin lexical) şi cea de verb auxiliar, dintre care mă interesează aici numai prima. În articolul de dicŃionar sunt separate ipostaza predicativă, ipostaza copulativă, ipostaza unipersonală şi cea în care a fi este regent pentru forme verbale. Această separare a valorilor verbului a fi corespunde concepŃiei sintactice a autorilor dicŃionarului. În ipostaza predicativă a fi are următoarele sensuri:

(1) Şi de sânt, şi de am viaŃă, dar lumea ce-mi foloseşte? (Conachi) − „a exista, a avea fiinŃă”; (2) N-am sărit peste garduri niciodată, de când sunt (Creangă) − de când sunt „de când trăiesc, totdeauna, (în legătură cu o negaŃie) niciodată”;

Page 233: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

A fi şi a avea

233

(3) Aici tot e cum e, da să vezi în altă parte: Să-Ńi iei lumea în cap (D. Rosetti) − e ce/cum e, dar... „treacă-meargă”11; (4) – Cine-i acolo? – Eu? – Cine, eu? – Eu, Ivan (Creangă) – (cu deosebire în legătură cu o noŃiune locală) „a se afla, a se găsi”; (5) Ia spune-mi, flăcăule, din ce parte de loc eşti? (Ispirescu) − (când adverbul arată originea) „a se naşte, a se trage, a purcede, a deriva, a proveni”; (6) Copilaşul nostru nu mai este (Creangă) – (în legătură cu o locuŃiune temporală; despre fiinŃe) „a trăi, a vieŃui, a o duce”; (7) Alt stăpân în locul meu nu mai face brânză cu Harap-Alb, cât îi lumea şi pământul (Creangă) – (despre lucruri, situaŃii, acŃiuni etc.) „a dura, a dăinui, a Ńine”; (8) PuŃin mai este şi ai să ajungi împărat (Creangă) – (despre noŃiuni temporale) „a se împlini, a trece (când vorbim de trecut), a mai rămâne, a trebui, a lipsi (când vorbim de viitor)”; (9) Era dimineaŃă când am intrat în oraş (C. Negruzzi) − impersonal; (10) Mânia lui Dumnezeu ce era afară: să nu scoŃi câine din casă, dar încă om! (Creangă) − p. ext., despre vreme; (11) Dacă Ńi-am făgăduit atunci, a fost numai ca să te împuşc (Ispirescu) − „acesta se întâmplă cu scopul ca... din cauză că...”; (12) Nu era joc, nu era clacă în sat, la care să nu se ducă fata babei (Creangă) − „a se face, a se întâmpla, a se petrece, a avea loc”; (13) Cât e grâul? − (în legătură cu o noŃiune cantitativă) „a face, a costa, a preŃui, a valora”; (14) Orb pre orb când poartă oare ce va fi? (łichindeal) – (în ghicitori) „a însemna”. Pentru ipostaza copulativă sunt înregistrate mai multe situaŃii:

(15) Nu ştiu nălucă să fii, om să fii, dracul să fii, dar nici lucru curat nu eşti (Creangă) – predicatul este un substantiv; (16) Nu e prost cel ce mănâncă şapte pâni, ci cel ce i le dă (Zanne) − predicatul este un adjectiv; (17) Dragul tatei, nu da, că eu sânt! (Creangă) – predicatul este un pronume; (18) Vai de pielea ta are să fie! (Creangă) – predicatul este un adverb ori o interjecŃie; (19) Nu iaste altul ca tine (Biblia 1688) – predicatul este al doilea membru al unei comparaŃii; (20) [Boii] sânt mai buni de înjugat la car (Creangă) − a fi bun de „a fi potrivit, a se potrivi la ceva”; a fi bine de „a fi momentul, situaŃia, împrejurarea oportună”; (21) Se vede lucrul că nici tu nu eşti de împărat, nici împărăŃia de tine (Creangă) − a fi de cineva „a se potrivi cu cineva sau ceva, a avea vârsta, starea spre a...”12; (22) Era cu o stea în frunte (Ispirescu) − a fi cu „a avea”; (23) Dumnezeul păcii să fie cu Măria Ta (Antim) − a fi cu cineva „a fi de partea cuiva, a Ńine cu cineva”; (24) De-a mele graiuri sfinte nu Ńi-i grije, nici aminte (Dosoftei) − a-i fi (cuiva) aminte „a nu uita, a avea sau a purta de grijă, a se gândi la, a Ńine să...”;

11 Considerarea verbului a fi ca fiind predicativ în acest exemplu nu este corectă. 12 Exemplul admite două interpretări − cea oferită în dicŃionar: „nu eşti [bun] de împărat” şi cea în care grupul de împărat are valoare de genitiv („nu eşti al împăratului”).

Page 234: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

234

(25) Nu le fu d-a bună (Stăncescu) − a (nu) fi a bine sau a bună „a (nu) fi semn bun”; (26) Al dracului să fii cu tot neamul tău (Creangă) – predicatul este un posesiv – „a aparŃine”.

În ipostaza unipersonală construit cu dativul pronumelui: (27) Cătră tine ni-i toată nădejdea (Dosoftei) − „a avea”; (28) Ce mi-i vremea când de veacuri, Stele scânteie pe lacuri? (Eminescu) − Ce mi-e cutare lucru „ce-mi pasă de...”; (29) Şi-i era numele Plachidas (Dosoftei) − a-i fi cuiva numele X; (30) Se puse pe un plâns de-Ńi era mai mare jalea de dânsul (Ispirescu) − predicatul se combină cu o stare organică ori sufletească; (31) Nici în pântecele mă-sei nu i-a fost aşa (Zanne) − mi-e „mă simt bine, sigur etc.”; (32) Dumisale îi este a mânca (C. Negruzzi) − mi-e de/a să... „îmi pasă, îmi vine, îmi arde etc.”; (33) Mi-i să nu mă scoŃi din sărite (Creangă) − mi-e că/să nu „mă tem că/să”.

Ca regent al unor forme verbale, a fi are următoarele sensuri:

(34) Când este a se face vreo înmormântare, obiceiul antic cere a se aşeza poduri în calea mortului (Alecsandri) − „a avea motiv, a avea de ce; a avea destinaŃia sau menirea (de a...), a trebui etc.”; (35) Nuntă n-a mai făcut, căci cu cine era s-o facă (Creangă) − „a putea”; (36) Când a fost de sărutat, Ea m-a pus la frământat (Jarník-Bârseanu) − „a fi gata sau aproape să..., a se pregăti să..., a se împlini vremea să..., a voi etc.”; (37) P-aci p-aci era să moară baba (Ispirescu) − era mai (mai)/aproape să/cât p-aci/cât pe ce „puŃin lipsea să”; (38) Apele nu era de băut (Mineiul) − (în legătură cu de, urmat de participiu trecut) „a putea, a trebui”; (39) Nu-i cine să mă scoale (Dosoftei) − (în legătură cu cine, urmat de infinitivul fără prepoziŃie sau cu nimeni, urmat de să) „a (nu) avea, a (nu) se găsi”.

2.4.2. Analiza sintactico-semantică a verbului a fi din limba română Prezentarea contextelor şi a valorilor verbului a fi din limba română arată că, într-adevăr, acest verb are un comportament neomogen, variat. Comună tuturor exemplelor de mai sus este absenŃa subiectului Agent, care poate fi verificată prin incompatibilitatea cu formule ale agentivităŃii: *De când sunt cu bună ştiinŃă *Ion este prost cu intenŃie13.

O analiză mai atentă a contextelor arată că există posibilitatea încadrării acestor apariŃii ale verbului a fi în clasele semantice de verbe inacuzative/inergative prezentate în Capitolul 3, 3.2.2., 3.3.2. Faptul că valorile acestui verb conduc către clase semantice diferite

13 Ca şi în cazul verbelor care denotă configuraŃia spaŃială, şi a fi permite folosirea agentivă, în aceste contexte nemaiputând fi considerat ergativ: Ion e prost cu intenŃie, ca să obŃină mila vecinilor.

Page 235: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

A fi şi a avea

235

nu este surprinzător, pentru că trecerea de la o subclasă la alta, în anumite contexte, caracterizează şi alte verbe. Astfel, se poate considera că a fi este: ● verb de existenŃă (1, 2, 5, 7, 8, 9, 10, 12, 19, 39), apariŃie (15, 16, 17, 20) sau dispariŃie, în prezenŃa negaŃiei verbale (6); ● verb care descrie o configuraŃie spaŃială sau spaŃio-temporală, incluzând aici şi posesia (posesia ar putea fi subsumată şi existenŃei; pentru relaŃia dintre localizare, existenŃă şi posesie, vezi infra, 3., 3.3): 4, 22, 23, 26, 27, 29; ● verb aspectual: 36, 37. Numai câteva dintre exemplele de mai sus sunt greu de încadrat în clasele semantice de verbe inacuzative: este vorba de câteva utilizări idiomatice (3, 14, 18, 21, 25, 34, 35, 38), de utilizarea din (11), de contextele în care se comportă ca un verb de măsură (13 − pentru explicaŃia excluderii verbelor de măsură din clasa inacuzativelor, vezi Capitolul 3, 3.3.1.2), de contextele în care se comportă ca verb psihologic (24, 28, 30, 31, 32, 33 − pentru explicaŃia excluderii verbelor psihologice din clasa inacuzativelor, vezi Capitolul 3, 3.3.1.1.). Din punct de vedere sintactic, verbul a fi, ca orice inacuzativ, nu acceptă pasivizarea: *Ion este fost frumos (de cineva) *Ion este fost la munte (de cineva).

Singurul test la care limba română este sensibilă este adjectivizarea participiului (vezi Capitolul 4, 2.). Verbul a fi trece acest test (cu adjectivul obligatoriu antepus), însă numai pentru câteva contexte de tip copulativ (a), nu şi pentru celelalte valori (b):

(a) guvernanŃi foşti comunişti, state foste sovietice fosta lui prietenă, foste iubiri, fostul primar, foste gimnaste (b) *om fost la munte. 3. VERBUL A AVEA

După cum am arătat supra, 1., paralelismul între verbele a fi şi a avea este o

constantă a studiilor lingvistice. În această prezentare, am pornit de la ideea, recurentă în studii lingvistice din diverse perioade, că verbul a avea are proprietăŃi sintactico-semantice de tip special, încadrarea sa în clasa tranzitivelor nefiind satisfăcătoare. Punctul de pornire pentru numeroase studii este observaŃia lui Benveniste (1966a), care a arătat că a avea este un verb pseudotranzitiv.

Comportamentul atipic al verbului a avea a fost remarcat şi în studii româneşti de tip istoric – Graur (1960) – şi de tip sintactic – Pană Dindelegan (2003: 106; şi 2008a [2005a]: 345), care îl aşază pe a avea pe prima treaptă de tranzitivitate slabă, pentru că acceptă testul dublării complementului direct (O am pe bunica la mine), dar nu şi testul pasivizării (*Bunica este avută la mine).

Niculescu (2008: 234) arată că verbul a avea < lat. habeo, -ere provine dintr-o rădăcină indo-europeană *ghabh ‘a lua’ (apud Creissels 199614), iar în limbile germanice ‘a avea’ provine din radicalul *kap-, cu acelaşi sens. IniŃial, verbul nu denumea deci starea de a poseda un obiect, ci o acŃiune exercitată de un Agent asupra unui Pacient/unei Teme.

14 D. Creissels, „Remarques sur l’émergence des verbes avoir au cours de l’histoire des langues”, în: M.-A. Morel, L. Danon-Boileau, Faits de langue, 7, La relation d’appartenace, Paris, Orphys, p. 149−158.

Page 236: Adina Dragomirescu Ergativitatea: tipologie, sintaxă, semantică

Adina Dragomirescu

236

Autoarea consideră că a avea este un verb de stare care conservă cele două valenŃe (Nom., Ac.). Argumentul extern nu este Agent, ci Posesor/Experimentator/Beneficiar. Sensul de posesie a apărut prin mutarea accentului dinspre acŃiune spre rezultatul său.

Între localizare, existenŃă şi posesie (valorile semantice cele mai frecvente ale verbelor avute în vedere în această secŃiune), Benoist (1994)15, în cadrul gramaticii rolurilor, vorbeşte despre „localizarea existenŃială”, pornind de la principiul că afirmarea existenŃei este acelaşi lucru cu situarea în spaŃiu şi în timp. Bertolussi (1998: 74) consideră că predicaŃia de posesie este o subclasă a predicaŃiei existenŃiale, care contribuie şi la localizarea subiectului. Preluând sugestii din bibliografia anterioară, Feuillet (2006: 185) sugerează că structurile posesive şi cele existenŃiale au aceeaşi structură. Niculescu (2008: 235) subliniază că rusa nu are verbul corespunzător pentru a avea şi foloseşte construcŃia locativă pentru exprimarea raportului de posesie.

În continuare, voi încerca să arăt, urmând informaŃia din bibliografie, că relaŃia etimologică şi semantică dintre a avea şi a fi nu este întâmplătoare, cele două verbe având trăsături semantice şi sintactice comune.

3.1. Din istoria interpretării verbului a avea AfirmaŃia lui Benveniste că a avea este un pseudotranzitiv este interpretată de

Bertolussi (1998: 81) astfel: complementul în acuzativ nu primeşte