REVISTĂ NAŢIONALĂ de cultură, politică şi ştiinţă ANUL XX · NR. 5 (686) · MAI 2009

� �

� �

CK

AADEVĂRULDEVĂRUL ŞIŞINAŢIONALIZAREANAŢIONALIZAREA LUILUI TTOLSTOIOLSTOI

Manelizarea lui… Tolstoi Manelizarea lui… Tolstoi �� Tolstoi contra Tolstoi Tolstoi contra Tolstoi

�� Identitatea traducătorului Identitatea traducătorului �� ArtaArtaşi erorile (voite) ale traducătoruluişi erorile (voite) ale traducătorului

�� Marca scriitorului Marca scriitorului �� „Jurnalul” unei fraude „Jurnalul” unei fraude

�� O „ediţie-surpriză” a O „ediţie-surpriză” a JurnaluluiJurnaluluitolstoian tolstoian �� Plagiatul secolului Plagiatul secolului

2

ANUL XX Nr. 5 (686)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

SUMAR

ModeleNICOLAE BREBAN � UN FACTOR ESENŢIAL/ 3Restanţele criticei de IRINA PETRAŞ/ 4EseuNICOLAE BALOTĂ � SWIFT, CONTESTATARUL/ 5 CărţiSIMONA DRĂGAN � O CRITICĂ SOCIOLOGICĂ A LUI FOUCAULT: PIERRE BOURDIEU/ 6Cronica literară ŞTEFAN BORBÉLY � CARTEA DE ETNOLOGIE/ 7Cronica literară RĂZVAN VONCU � UN ROMAN DE DRAGOSTE, SINGURĂTATEŞI MOARTE/ 8Foamea de a fiAURA CHRISTI � POEME/ 9FicturaDOINA RUŞTI � TĂRÂMURILE DIN SUBTERANĂ/ 10Clubul Ideea EuropeanăAdevărul şi naţionalizarea lui Tolstoi

MARIAN VICTOR BUCIU � MANELIZAREA LUI… TOLSTOI/ 12BOGDAN MIHAI DASCĂLU � TOLSTOI CONTRA TOLSTOI/ 13MARINA VRACIU � O „EDIŢIE-SURPRIZĂ” A JURNALULUI TOLSTOIAN/ 14CRIŞU DASCĂLU � PLAGIATUL SECOLULUI/ 16

EseuBOGDAN MIHAI DASCĂLU � OAMENII CE VIN DINSPRE CENUŞIU/ 18LecturiDOINA DASCĂLU � I. LUDO SAU SATIRA FRIGIDĂ/ 20LecturiVIOREL DINESCU � CONFESIUNI ÎN ŞOAPTĂ/ 20CărţiFLORIN OPRESCU � ŞERBAN FOARŢĂ – RELECTURI EFECTIVE/ 21(Im)pertinenţeMICHAEL SHAFIRMAN � CU RESPECTUL CUVENIT/ 22LecturiMARA MAGDA MAFTEI � REALITATE VS. FICŢIUNE/ 23ModeleEMANUELA DRAGOTĂ � JOCUL MĂŞTILOR/ 24BORIS MARIAN � SERGE MOSCOVICI/ 24TeatruJEANA MORĂRESCU � PREMIERE DE „IMPACT”/ 25PolemiceMARIN RADU MOCANU � LITERATURA ŞI ATMOSFERA DIN BREASLA SCRIITORICEASCĂ/ 26Cartea străinăRODICA GRIGORE � W. SOMERSET MAUGHAM, POVESTITORUL/ 27ProzăMARIUS TUPAN � AMORSĂRI/ 28LecturiIRINA CIOBOTARU � LECTURI DE O INFIDELITATE… FEMININĂ/ 30FilmDANA DUMA � FARMECUL VECHILOR MAEŞTRI/ 31CĂLIN CĂLIMAN � REGIZORUL STERE GULEA, DUPĂ O LUNGĂ ABSENŢĂ/ 32Clubul Ideea EuropeanăAURA CHRISTI, ÎN DIALOG CU ŞTEFAN BORBÉLY � UN EXERCIŢIU DE RELATIVĂREDEFINIRE/ 33Corespondenţă din ItaliaEMIL RAŢIU �CONTESTAŢII STUDENŢEŞTI ÎN SECOLUL XVI ŞI ROMÂNI LA VENEŢIA/ 35Corespndenţă din Spania EUGENIA DUMITRIU � LUCRĂRILE LUI AUGUSTE RODIN, EXPUSE PE STRADĂ/ 36Revista revistelor de BORIS MARIAN/ 37BrefO NOUĂ REVISTĂ: CARMINA BALCANICA/ 37

AURA CHRISTI(redactor-şef)

ANDREI POTLOGCRISTIAN NEGOIMIHAELA DAVIDADRIAN PREDAALINA-ALEXANDRA PREDACLAUDIU MOLOCICARMEN DUMITRESCU

Rubrici:ŞTEFAN BORBÉLY, IRINA PETRAŞ, NICOLAE BALOTĂ, FLORIN OPRESCU, IULIAN BOLDEA, RĂZVAN VONCU, MAGDA URSACHE, DOINA RUŞTI, MARIAN VICTOR BUCIU, PAUL ARETZU, MICHAEL SHAFIR, MIHAI RĂDULESCU, ADRIANA CRAINC-BOTEZ, CĂLIN CĂLIMAN, DANA DUMA, IONEL NECULACorector: RAMONA-MIRELA CIOCOIU

Vignetele rubricilor – LAURA POANTĂ

Apare sub egida UNIUNII SCRIITORILOR

Editor: Fundaţia Culturală IDEEA EUROPEANĂ

ISSN 1220-9864Revista este înregistrată la OSIMNr. de înregistrare: 60012 din 03.03.2004Fundaţia Culturală IDEEA EUROPEANĂeste înregistrată la OSIMNr. de înregistrare: 60010 din 03.03.2004

Adresa: Fundaţia Culturală IDEEA EUROPEANĂPiaţa Amzei nr. 13, sector 1,BucureştiO. P. 22, C. P. 113Sector 1, Bucureşti Cod 014780Tel./Fax: 021. 212 56 92 Tel.: 021. 310 66 18

Revista este membră a AsociaţieiPublicaţiilor Literare şi Editurilor din România(APLER)www.apler.roRevista este membră a Aso ciaţiei Revistelorşi Publicaţiilor din Europa(ARPE)E-mail: contemporanul@yahoo.comwww.ideeaeuropeana.ro

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂare 40 de paginiAPARE JOI

Partener: SC ERC PRESS SRL Tipar: SC Es Print s.r.l. &

Asociaţia EUROBUSINESS

Unica responsabilitate a revisteiCONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂeste de a publica opiniile, fie acestea cât de diverse, ale colaborato-rilor ei. Responsabilitatea pentru conţi -nutul fiecărui text, conform Art. 205-206Cod Penal, revine exclusiv autorilor

Ilustrăm acest număr cu fotografii reali zate de Aura CHRISTI

(Turcia, 2008)

APELPENTRU SALVAREA CULTURII

ROMÂNE VIIsemnat de 900 de

personalităţi din România, Israel,SUA, Franţa, Germania, Irlanda,

Republica Moldova etc.Pentru informaţii la zi –

accesaţiwww.ideeaeuropeana.ro

(click revista contemporanul)

Federaţia Editorilor şi Difuzorilor de Carte dinRomânia marchează Ziua Internaţională a Cărţii şiDreptului de Autor, care se sărbătoreşte în fiecarean pe 23 aprilie.

În România, starea actuală a culturii scrise estemarcată pe de o parte de criza generalizată, iar pede alta de evoluţii şi performanţe notabile, adeseacuplate sau dependente de acţiuni guvernamentaleşi europene: subvenţii pentru programe şi proiecteeditoriale, achiziţii pentru biblioteci publice şi pen-tru şcoli, sprijin pentru traduceri şi participăriinternaţionale etc.

Chiar dacă televiziunea şi Internetul au diminuatimpactul cărţii asupra tineretului, iar munca şilupta pentru supravieţuire economică au micşoratinteresul adulţilor pentru citit, în Europa industriacărţii este principala industrie culturală, fiind spri-jinită prin programe concrete şi măsuri adecvatede către guverne şi instituţii.

La 20 ani de la privatizarea în timp record a indus-triei culturii scrise în România, editorii, autorii,traducătorii, ilustratorii, difuzorii, bibliotecarii şipromotorii cărţii, publicaţiilor şi lecturii, precum şiorganizaţiile profesionale, patronale sau culturalede profil constată că paradoxul, arbitrarul şi hazar-

dul patronează încă în acest domeniu. Cu toateacestea considerăm că impasul creat de criza eco-nomică poate fi depăşit prin reconsiderarea şi redi-mensionarea eforturilor noastre într-o ramurăextrem de importantă a economiei naţionale.

Pentru marcarea Zilei Internaţionale a Cărţii şiDreptului de Autor, FEDCR şi BibliotecaMetropolitană Bucureşti organizează în data de 22aprilie 2009, orele 12,00, o manifestare vizând car-tea şi lectura, doi piloni pe care se sprijină educa-ţia, cultura şi învăţământul. Demersul este menitsă aducă în atenţia publicului şi media necesitateaîmbunătăţirii condiţiilor de publicare a cărţilor şirevistelor de cultură, precum şi un îndemn la res-pectarea dreptului de autor, indiferent de domeniulîn care se manifestă. Vor fi prezente personalităţiale culturii române, scriitori, artişti plastici, muzi-cieni. În 23 aprilie, la deschiderea Zilelor RevisteiConvorbiri literare din Iaşi, va fi lansat MesajulFederaţiei cu acest prilej în faţa scriitorilor, oame-nilor de cultură şi a personalităţilor prezente laIaşi.

PREŞEDINTE DIRECTOR GENERAL,Lucia Ovezea Daniela Tomescu

COMUNICAT DE PRESĂ

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

MAI 2009

DDupă veacuri de „disparitate”, devieţuire sub trei imperii antagoni-ce şi discrepante sub forma civili-zaţiei, a mentalităţii, unitatea

„tuturor Românilor” s-a închegat simţitor subdomnia comuniştilor, probabil mai iute decât s-arfi întâmplat acest lucru în vremuri normale. Ca şiatenuarea diferenţelor grave, prăpăstioaseîntre elită şi bază, una din caracteristiciledramatice ale ţărilor româneşti, atestatede aproape toţi străinii care ne-au vizitatîncepând cu secolul VI şi VII. Dar, în ciudaforţatei industrializări, o vedem azi, dis-crepanţa între sat şi oraş, în aproape toatezonele ţării, a rămas; în ciuda radioului şiteleviziunii de ultimă oră, dar probabil, cao inerţie de mentalitate, incapacitateanoastră de organizare şi de a pune accen-tele şi priorităţile la modul realist; vezistarea drumurilor deplorabilă, dupăaproape două decenii de ordonare demo-cratică a fondurilor, în timp ce Ungurii, cumai slabe posibilităţi economice ca noi, audrumuri la nivelul Greciei, de cel puţintrei decenii. E absent un mai bun, mai rea-list acces la investiţii, locale sau străine, lacomerţ, la exploatarea unor bogăţii natu-rale, cum ar fi turismul – bogăţie de carenoi, Românii, de parcă am fi avut orbul găinilor, cutoate guvernele democratice incluse, am luat actabia deunăzi! Dar e imposibil fără drumuri, fărăservicii de calitate, fără infra-structură şi, maiales, fără o şcoală de management în aceastădirecţie; lucru ce se întâmplă şi în agricultură,unde după revoluţie am ezitat, „orgolioşi” să invi-tăm specialişti străini, francezi sau olandezi, deexemplu; acestea, deşi ţări industriale de vârf, îşiechilibrează bugetul şi balanţa de plăţi în bunăproporţie cu produse agricole de vârf: cu rase deanimale, vinuri de calitate, brânzeturi, ficat degâscă etc.

În fapt – ce am câştigat? Pe scurt spus, exis-tenţa; cea naţională, în primul rând şi teritoriulaproape integru. Am mai spus-o, din cele trei ţări„fabricate” cum o spuneau perdanţii PrimulRăzboi, la Trianon, în ’918, Cehoslovacia,Iugoslavia şi România, doar noi, Românii amrămas „întregi”, Cehoslovacia s-a rupt în două,sub „domnia” unui disident de frunte, Havel,Iugoslavia s-a fărâmiţat literalmente, deşi subtirania lui Tito ea se bucura de un regim privile-giat de vize, contracte străine şi drepturi cetăţe-neşti faţă de toate ţările vecine socialiste. Nu, nutrebuie să uităm acest factor esenţial, teritoriulpăstrat care, alături de noua libertate, de noile şirealele forme ale democraţiei, ne poate ajuta efec-tiv; nu de a „reveni” la normalitatea „dinainte”,deoarece nici înainte de război democraţia româ-nească nu era ideală, ci de a continua drumul spreo perfectă şi armonică unitate naţională, spre oreală identificare cu valorile europene, în mentali-tate şi în reflexele de zi cu zi. În depistarea, înrecunoaşterea adevăratelor valori, naţionale şistrăine, în aprecierea în primul rând a energiilorşi talentelor naţiunii, în încercarea de a stăvilimigraţia, oarecum firească, a creierelor odată cueliberarea frontierelor şi, în primul rând, în încer-carea de a stăvili migraţia creierelor tinere sprezone financiare bogate. Ei se plâng de starea mize-ră, anacronică a României, dar, după ce au arătatcuraj civic şi jertfă de sine la revoluţie, tinerii tre-buie să înţeleagă că o reală reconstrucţie, o realănormalizare a ţării lor natale nu se poate facedeplin şi în timp fără ei! „Dincolo”, e drept, îiaşteaptă salarii înzecite, dar... şi un statut incertcetăţenesc, mulţi vor luneca în poziţia de cetăţenide gradul doi, de care viermuiesc ţările occidenta-le care, după război deja, din lipsă de forţă demuncă şi de bărbaţi, au „importat” braţe demuncă şi creiere, creând uriaşele ghetouri dinjurul marilor centre; loc în care azi, în Franţa sauîn Anglia, au loc mişcări sălbatice de stradă, dansles cités, de cartier. Şi-apoi... rădăcinile nu se potşterge, nu se pot extirpa şi, în absenţa unui cinismsau tropism social acut şi înnăscut, „glasul sânge-lui” va începe să „şoptească”, poate chiar să „stri-ge” în mulţi dintre ei; şi, dacă nu în cei abia ple-caţi, cu siguranţă în progeniturile lor, care vor voisă afle, să simtă, să „înţeleagă” prin ei înşişi origi-nea, originile, cele care fac de fapt aristocraţia ori-cărei familii, a oricărei ginţi.

Noi cei care „am rămas”, noi care „ne-amîntors” de pe meleaguri străine şi bogate, deşi„ele” ne zâmbeau şi chiar sângele nostru, o „partea sa” ne era aliat întru „înstrăinare”, noi putemdepune mărturie de reală existenţă a acestei „aris-tocraţii a neamului”, a originilor. În ce mă priveş-te, niciodată, nici în R. F. a Germaniei care mi-aoferit iute cetăţenia, nici în mândra Franţă cemi-a publicat unele romane „dificile”, spiritul meucreator nu a trăit şi nu a arătat prolificitatea decare a dat dovadă pe „solul Brebanilor”, aMaramureşenilor; fertilitatea, dar mai ales o

anume, „stranie” pentru unii colegi talentaţi, edrept, dar parcimonioşi în expresie, uneori frizândsterilitatea – bucurie a creaţiei! Acel „entuziasm”specific pe care mulţi îl expediază sub semnul vagal „inspiraţiei”, dar în fapt este, cred eu, după atâ-tea decenii „în meserie”, o energie profundă, taini-că şi veşnic tânără ce mă animă. Pe mine şi încăpe câţiva, nu puţini, în arte şi litere. O vitalitate aforţei de expresie, dar şi o anumită, specială „vita-litate a artei, a credinţei în artă”, capacitateanoastră, a artiştilor din ţările de Est şi din centrulEuropei, de a ne „încărca” de marile teme ale arteişi literelor, într-un moment şi secol în care Apusul,marele creator de modele şi maeştri absoluţi şicapodopere, se „manierizează” cum se spune; tră-ieşte nu numai din firimiturile şi reflexele obositeale fostei sale, mari, arte, dar, în fapt, se pare cănu „mai crede” în autonomia şi prestigiul major alcreaţiei în sfera umanistică. Pletora extrem, aiuri-tor de bogată a experienţelor şi a tematicii, alun-garea figurii umane din centrul reprezentărilorartei, din filozofie chiar, pare a ne indica conclu-zia, observată şi de unele spirite între războaie, căcentrul problematic şi major al continentului semişcă spre centrul şi spre estul continentului.Care... prin această vitalitate dublă de care vor-beam – cea a creaţiei ca atare, dar şi „cea” a încre-derii absolute în Artă şi Litere! – nu numai „vasalva” onoarea şi prestigiul bătrânului continent,azi, în zorii mondializării şi al asaltului altorforme de culturi şi ideologii culturale, care nu por-nesc, ca şi noi, de la Greci, dar va face posibilă re-luarea reală, profundă, cu tradiţia de aur aRenaşterii şi post-Renaşterii. Când, cum o maispuneam, nu varietatea temelor şi prodigalitateatruculenţei artistice dădea semnul valori, ci toc-mai puţinătatea unor teme, în centrul cărora seafla figura umană, puţinătatea, stricteţea reguli-lor de compoziţie, în marea artă clasică, ca şi oanume, vitală, „naivitate” a artiştilor a făcut dinei, cum o vedem, „evenimente”, nu numai ale seco-lului, dar şi ale umanităţii.

Vorbim mult, scriem mult, de câteva secolemai ales despre vinovăţie, dar nu despre cea colec-tivă; iar cea individuală este, cel mai adesea,înăbuşită, ca să zic aşa, de „culpa religioasă”, careconţine, cum o ştim, pe cea originară. Culpa ada-mică. Abia Revoluţia Franceză şi uriaşul val „ideo-logic” pe care l-a provocat aproape în toate ţările

europene a pus accentul pe „culpa indivi-duală”, pe „drepturile şi îndatoririle cetă-ţeanului” şi, prin aceasta, instalarea unuianumit „judeţ” faţă de responsabilităţilecivile, dar şi morale ale individului.

Or, în secolul trecut românesc avem„mostre” de astfel de vinovăţii „de grup”,colective, cum ar fi „mişcarea legionară”.Care, prin recurgerea la „arma asasinatu-lui politic”, s-a exclus singură, cu brutali-tate, din categoria partidelor politice careacceptă democraţia şi regulile ei în luptapentru putere. Păcat, deoarece aceastămişcare, care a prins sufragiilor multorţărani, preoţi, mici intelectuali, dar şi con-deiele unor tineri genialoizi – MirceaEliade, Crainic, Cioran, I. Barbu! – răs-pundea, la începuturile ei, nu puţinordeziderate naţionale şi umane. Dar a fostcurpinsă, mişcarea legionară, de ceea ceam numit în alte texte „nerăbdarea politi-

că” care ascunde nu de puţine ori „monştri”! Acel„fanatism de grup” pe care l-am numit un „hybriscolectiv”, o supra-gonflare a eului – un „eu colectiv,de data aceasta!” – o pierdere, aş zice un dispreţ alsimţului realităţii, o forţare, o „brutalizare” a psi-hologiilor şi a reflexelor comune, fireşti. Teroarea,ideologică sau armată, fizică, drept „arme” ale vic-toriei unui crez indiscutabil. De altfel, comuniştii,în primul deceniu al puterii lor, nu au procedataltfel şi, spre ruşinea lor, sprijiniţi de o armatăstrăină de ocupaţie! De altfel, de aproape douădecenii, în timpul care s-a scurs de la revoluţia din’89, ziarele şi întreaga mass-media nu conteneştede a vorbi, de a „analiza”, de a „circumscrie” vina„lor”, a activiştilor comunişti, cei care au avut unrol decisiv în erorile, crimele şi abuzurile fenome-nale care s-au produs în această jumătate de secol„roşie”. Dar, încă o dată, aceste preocupări se refe-ră mai ales la „vinovăţia individului”; apeluri pen-tru a stabili un „tribunal moral” nu găsesc ecouriîn „supra-structură” şi, se pare, nici în „masa indi-vizilor”. Să fie aceasta pentru că... ne simţim cutoţii, difuz, e drept, cei mai mulţi, „vinovaţi?!”...Şi... dacă e aşa, despre ce „tip”, despre ce „fel” devinovăţie ar putea fi vorba, dacă mulţi dintre noinu am făcut parte din activul de partid, din secu-ritate şi nici măcar din administraţia statului? !Oare simpla pasivitate, faptul de a nu fi ridicatvocea sau braţul contra abuzurilor diverse şi fla-grante să constituie un fel de culpă?

Oare, când în ultimul deceniu al tiraniei s-avorbit, insistent, în străinătate mai ales, în apusulEuropei, despre „laşitatea românească”, acest„blam” public şi colectiv să ne fi indus acest senti-ment „difuz” de vinovăţie, „vina” de a fi suportatun dictator tot mai paranoic, mai rupt de realită-ţile naţiunii? „Vina” mai „ascunsă” de a fi reacţio-nat doar atunci când s-au mişcat toate popoarelevecine nouă, când însuşi marele imperiu de larăsărit o permitea?! Încă o dată, de „vină” să fie,cum o spuneam, absenţa unor astfel de mişcăricontra puterii arbitrare şi opresive, contra tira-niei, în secole, în societatea românească, cu pre-ponderenţă în sudul teritoriului naţional impreg-nat de turco-fanariotism, absenţa unei astfel detradiţii de luptă în care vecinii noştri de la nord,Ungurii şi mai ales Polonezii au excelat?!

Nu ştiu, nu ştim! E greu de dat verdicte şi,de altfel, soarta unui scriitor este de a „reflecta”,cum se spune nu de a „judeca”. E drept, însă, aşacum o face un bun doctor într-o bună anamneză,noi, scriitorul, romancierul, teoreticianul, noiputem urmări faptele şi reflexele psihologice, indi-viduale şi de grup cu o asemenea acurateţe şi fine-ţe a detaliului şi cu o anume perspicacitate încâtsă putem străpunge coaja aparenţelor şi a clişee-lor de gândire; încât, înainte de a da soluţii sauverdicte, adevărul – chiar şi adevărul unui ceas, alunui deceniu, al unui mod propriu şi obiectiv de agândi! – să poată fi uşor întrezărit, „aproximat”.Spun aproximat deoarece noi, în secolele zise mo-derne, nu mai avem curajul sau puterea unor ade-văruri absolute şi apelăm – sau ne mulţumim! –cu adevărurile statistice, în urma unui identicmod de a gândi: în procente, cu prevalenţe, cumarje de eroare.

fragment

3

Nicolae Breban. Foto: Aura Christi

NICOLAE BREBAN

Un factor esenţial

4

ANUL XX Nr. 5 (686)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

ANUL XX Nr. 5 (686)

Ştefan GoanţăVinul de piatră. 3 romane,Casa Cărţii de Ştiinţă, 2008

AAutor al unor cărţi de proză(Altarul de nisip, 1993, Patul dezăpadă, 1995, Vinul de piatră,1997) bine scrise, dar care nu

l-au impus atenţiei criticii (prozatorul le reia,acum, într-un singur volum, sperând o mai bunăprimire), Ştefan Goanţă semnaîn 1998 romanul Zodia Ţârului(Col. „Akademos”), urmat de oambiţioasă trilogie, Popescu E.Napoleon (vol. I-III, 1999-2001),demne de un alt tratament. Casă nu mai pomenesc de volumulde Teatru al aceluiaşi autor(2002) ori de povestirile exem-plare din Moartea e facultativă.În Zodia Ţârului, noutatea stăîn abandonarea unghiului devedere distant şi critic al unuiautor care comentează prea deaproape întâmplările şi gesturi-le personajelor, unghi de vederepândit de căderea în desuetudi-ne, inadecvare, inactualitate.Vocea autorului ubicuu şi difuzrezonează în ritmul şi cu tim-brul personajelor şi, mai ales, ale atmosferei.Deşi sunt secţionate şi radiografiate perioadeextrem de complexe şi controversate ale istorieiromâneşti de după Primul Război Mondial,datarea e ocolită printr-o exilare a timpului înafara spaţiului povestirii, în aşa fel încât ritmu-rile eterne, atemporale decid valoarea şi arome-le. Condiţia de martor a naratorului, cu obiecti-vitatea sa implicată, cu asumarea isterizată şitragică a unei stări de lucruri, lasă locul celei despectator, cu o subiectivitate detaşată, deschisădevierilor, revenirilor. Marca personală e liberăsă se desfete, sensibilă la cantitatea de imaginesemnificantă şi semnificativă pe care gestuldiurn o poate încăpea. Prologul (În loc de sfârşit)oferă o cheie. Ţâru e un biet infirm exilat înafara societăţii. Vorbeşte cu sine şi cu piciorulsău de lemn într-un soi de gaură neagră existen-ţială.

Atmosfera grotesc-arhetipală, halucinantde vie, a Zodiei Ţârului, mustind de subînţele-suri şi doldora de sugestii, e reluată în trilogie laun alt nivel. În cele trei volume din Popescu E.Napoleon, cel care vede, observă, judecă şi vor-beşte lumea românească a anilor 1945-1950, anihaotici, încă nesupuşi unor etichete definitive,este un copil. Inocenţa – acel „Împăratul e gol” alprivirii nesubordonate canoanelor adulte – estesubminată şi îmbogăţită de mania specială aacestui copil de a verifica, în nesfârşite, savuroa-se, mereu surprinzătoare aparte-uri, tot ce ştieşi află despre lume. Căci personajul-copil nu eunul oarecare. Nu poate fi. Literatura (ficţiunea)

funcţionează ca investitor cu existenţă – existădoar ceea ce este spus/scris şi numai dacă celcare ficţionează are harul cuvintelor. Popescu E.Napoleon e înzestrat cu acest dar. Nu e nicide-cum un copil obişnuit, chiar dacă vârsta copilă-riei este, prin definiţie, posesoarea unei lucidi-tăţi pătrunzătoare fiindcă aburită, adică neatin-să încă, în sensul sărăcirii ei, de convenienţe, dedeprinderi de conduită socială, de „minciuni”necesare, perpetuate apatic şi abulic. Şcoala,târgul, satul, familia sunt teritorii pe careNapoleon, încă „Neluţu”, le traversează, le carto-grafiază, le ia în secretă stăpânire prin ficţiuni-le pe care le construieşte migălos despre ele, cuo vervă a povestirii despre sine ca locuitor alunei lumi „întoarse pe dos” întreţinută cu remar-cabilă, originală artă a dozării efectelor. „Întoar-cerea” preia, în răspăr şi cu o forţă expresivăuimitoare, definiţia tradiţională a Istoriei ca„întoarcere a roţii”. Căci, iarăşi, chiar dacă trilo-gia cuprinde şi acoperă o perioadă istoricăanume, secvenţele pe care le evidenţiază rezumăun comportament social periodic şi, prin urmare,etern.

Ştefan Goanţă (membru al UniuniiScriitorilor din România, Filiala Cluj) îşi scriecărţile cu migală, cu respect pentru lucrul bineşi temeinic făcut. Limba română, cu toate feţeleei vechi şi noi, i se supune, povestirea curgefiresc şi păstos, înţelesurile şi subînţelesurile seîntrepătrund în textúri absolut remarcabile,tâlcul e adânc, rostul şi rostirea colaboreazăstrâns în fiecare rând. Omul şi Istoria îşi află înscrisul său oglinda fidelă, nuanţată şi expresi-

vă. Scriitorul vede, simte, pricepe şi, maiales, ştie să spună memorabil. Omenesculîşi revelează, sub condeiul său abil, toatenuanţele albe, negre şi cenuşii. Lumea-pe-dos e revelatorul lumii-pe-faţă, amândouărămânând în sfera umanului complex şinestatornic. Dincolo de originalitateaputernică şi evidentă, se pot identifica atin-geri – tot atâtea probe că Ştefan Goanţă ela el acasă în literatura română. De pildă,cu maniera cinematografică a lui MarinPreda sau a lui Nicolae Velea, cu rădăciniîn nuvelele şi povestirile lui Caragiale.Magia semitreziei – stare a tuturor posibi-lităţilor (ca la Ion Cristoiu), minuţia de-senului, adăstarea obiectivului pe gesturimărunte (ca la Horia Pătraşcu), dar şi„gândirea amănunţită” (Emilian Bălănoiu),privirea erotică asupra obiectelor domesti-ce şi absorbirea personajelor de propriulact vital conlucrează toate la superlativ înscrisul său. Fascinanta vervă a povestirii eîntreţinută cu o artă impecabilă a dozăriiefectelor. Detalii databile la prima lecturăse reaşază într-un discurs al omului-sub-vremi şi al facerii de sine ca întreprinderede noutate absolută pentru fiecare individal speciei în parte.

Ce-i lipseşte, atunci, lui ŞtefanGoanţă pentru a deveni în ochii celorlalţiceea ce este, cu vârf şi îndesat, de la bunînceput – un foarte bun prozator? Nu ştiu.S-a întâmplat nu o dată să-mi pun această

întrebare, căci nu e singurul bun scriitor recep-tat superficial. Am găsit un singur răspuns: şti-inţa, negustorească, de a te face remarcat intrăşi ea în portretul scriitorului de talent.

De citit aceste trei romane din anii nouă-zeci şi de căutat, neapărat şi cu folos garantatpentru Cititor, Zodia Ţârului, Popescu E.Napoleon, Moartea e facultativă.

Sânziana Mureşeanu Ultima MedinăCasa Cărţii de Ştiinţă, 2008

Autoare a patru plachete de versuri:Ultimele alge (2003), Laocoonia (2003),Arhitectura absenţei (2004) şi Viaţa nu e destul(2006), Sânziana Mureşeanu este o poetă dis-cretă. Discreţia sa, însă, răspunde nu neapăratsensului de azi al termenului, cel de ascundereşi repliere în sine, cât unora ţinând de etimolo-gii uitate: discretus e participiul lui discerno şiînseamnă a distinge, a scoate în evidenţă, adeosebi lucrurile unele de altele. Cernerea şisepararea, cu dis- în faţă, înseamnă a delimitaanume, întărind diferenţa. Dar, ca să complicelucrurile, aceeaşi particulă dis (dys) marchează,în greacă, slăbirea, dificultatea, puţinătatea...Cu toate aceste valenţe în funcţiune, discreţiapoate imita uşor ţipătul, iar întrebările ei suntadesea violent colorate. Ambiguitatea enunţuri-lor ţine isonul, iar oximoronul îşi joacă liber şiincitant neliniştile.

Temele mari şi comune ale poeziei –moarte, singurătate, iubire, trecere, spaimă –sunt traversate şi de data aceasta la pas, cu orespiraţie calmă şi o seninătate vag tensionatăa definirilor, versurile ţesând „harta minuţiosvascularizată / a fiecărei mişcări / întâmplatevreodată”. Privirea rece, adică scrutătoare, îşialătură amintirea, rece şi ea, adică ţinută înfrâu, pentru a inventaria alunecări, căderi, tre-ceri, întunecări, nelinişti, toate, însă, semne ale„împlinirii morţii”. Cuvântul-cheie al poemelorSânzianei Mureşeanu este fragilitatea. Viaţa etemniţă fragilă, vântul e fragil, secunda însăşi enăvod fragil în care Timpul îşi atenuează surpă-rile. Are loc, însă, un bogat transfer. Vulneratăde semnele şi semnalele lumii, poeta descoperăforţa poemului şi alege să ocrotească princuvânt avuţia fiinţei încă vii, acompaniată dealunecarea caldă a sângelui. Fragilitatea devineatunci frăgezime („fragedul nostru neant”),golul se umple, depărtarea se lasă privită înochi. Fără inovaţii stridente şi cu o cuminţeniefebrilă a instrumentarului, SânzianaMureşeanu îşi instalează poemele la o răscrucedin care îşi poate hrăni o bună bucată de vremeverbul şi angoasele. �

IRINA PETRAŞ

Irina PetraşFoto: Laura Poantă

5

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

MAI 2009

NICOLAE BALOTĂ

Swift, contestatarul Nicolae BalotăFoto: Aura Christi

„„TTinerii furioşi” care, nu cumulţi ani în urmă, se agitauîn lumea literelor britaniceclamându-şi exasperările,

tinerii a căror furie s-a spulberat tot atât decurând, ca şi ingenuităţile tinereţii, ar fi putut săia seama la pilda seniorului lor, decanul JonathanSwift, maestru al indignărilor durabile. De altfel,nu numai perseverenţa le lipsea acestor preatineri pedagogi ai mâniei, ci duhul însuşi al sati-rei. Ei îşi închipuiau – cum le-ar fi spus decanul –că „de vreme ce urzicile urzică, toate buruieniletrebuie să urzice la fel”. Ceea ce, înainte de toate,ar fi avut de învăţat de la Swift, ar fi fost aceasta:după cum lupta politică are nevoie de o tactică şio strategie, tot astfel contestarea verbală arenevoie de un stil al contestării.

Jonathan Swift a fost un mare spirit con-testatar. Ca atare, revolta sa, chiar şi atunci cânde precis orientată, nu este îngust circumscrisă,limitată. Fie că intevine într-un fel de „querelledes anciens et des modernes” (în Bătălia cărţilor),fie că participă la o dispută eclesiastică ori politi-că, el nu-şi îngrădeşte nici verva, nici atacurile.Era el un contemptor mundi, un mizantrop pornitspre o defăimare a universului uman, un insavând vocaţia scatologiei? Nici mizantropia, nicivocaţia aceasta – incontestabilă – nu pot să deasocoteală de opera satiricului. Trăind într-unsecol „al luminilor”, profund religios, dar incapa-bil de a se refugia în mistică, prea fidel raţiuniipentru a-şi admite întru totul afectele, tulburatde ascunse neputinţe, şi ca atare condamnat la oclandestinitate a simţurilor şi a simţirii, irlandezîntr-o lume prea engleză, Jonathan Swift era con-damnat la neidentificarea cu sine şi cu lumea tim-pului său. O inadaptare asumată stă la originileoricărei contestări. Dar, dincolo de aceastăneidentificare, este o alegere esenţială, aceea aunui cuvânt în care se întrupează revolta.Cuvântul acesta, în cazul luiSwift nu putea fi decât aluziv.Subversiunea sa a recurs firescla tehnica aluziei.

Recomandăm celor carevor să obţină „câteva jaloane înabordarea satirei swiftiene” lec-tura studiului extrem de perti-nent cu care Andrei Brezianu,traducătorul volumului Poves-tea unui poloboc, îşi întovără-şeşte tălmăcirea. El îl defineştepe Swift cu o formulă nu lipsităde pitoresc drept „un purtătorde obrăzare”. J. MiddletonMuray (pe care-l citează) afirmăşi el că mascarea ţine, la Swift,în bună parte şi de un procedeutehnic. Structura aluzivă a dis-cursului swiftian nu este numaiun reflex al diverselor clandes-tinităţi la care era condamnatscriitorul, ci este urmarea evi-dentă a unei alegeri stilistice.Simboluri, parabole, „diver-siuni” abundă în aceste texte.Discursul aluziv este atât decomplex încât descifrarea texte-lor nu este deplină doar prindescoperirea instituţiilor, indi-vizilor, faptelor sau obiectelor la

care se face aluzie. Căci aluziile sunt duble, triple,în etaje. O structură labirintică, pentru care noi,fii ai labirinticului secol XX, avem o deosebităsensibilitate.

Nu în zadar descoperim în aceste texte, înPovestea unui poloboc, totodată Istoria amănunţi-tă şi adevărată a bătăliei dintre cărţile antice şicele moderne, cât şi un Discurs privind lucrareamecanicească a spiritului, o Meditaţie despresoarta unei cozi de mătură, apoi Arta minciuniipolitice, în sfârşit nişte îndreptări spre folosulslugilor, ca şi în alte „cărţi povăţuitoare”, „îndrep-tări” şi „însăilări”, atâtea pagini, fraze ori cuvintecare ne amintesc de Joyce. Ciudată stirpe a poeţi-lor satirei, a mizantropilor – iubitori de oameni, anonconformiştilor şi demitizatorilor pe care a dat-o Irlanda. De la Swift, prin Shaw, la Joyce şiBeckett, poţi urmări filierele ironiei intelectuale,a umorului şi a imaginaţiei deformatoare. Tot ast-fel, există o specific irlandeză înclinaţie spremodalitatea parodică.

Satira lui Swift, ca şi Ulise -le lui Joyce,abundă în răsturnări parodice. S-ar părea căautorul Poveştii unui poloboc mărturiseşte o prea-personală apetenţă atunci când afirmă: „S-arputea ca un grăunte de maliţie adăugit firii ome-neşti să ne facă a căuta cu plăcere un revers pen-tru fiecare idee strălucită; s-ar putea de aseme-nea ca mintea noastră, cugetând asupra tuturorlucrurilor, să se asemene aci cu soarele, ce nupoate lumina jumătate din rotogolul pământeanfără a lăsa jumătatea cealaltă cufundată înumbrele nopţii”... Parodia derivând deci dintr-opropensiune general-umană nu cruţă nihil huma-num. Swift nu-şi scuteşte, înainte de toate, pro-pria-i condiţie, întemeindu-se pe sănătosul princi-piu al autocriticii după care satiricul se cuvine săînceapă prin a se satiriza pe sine şi pe ai săi.Astfel, decanul bisericii, omul de litere, criticul,omul politic, îşi găseşte tărâmurile privilegiate

ale exerciţiilor sale belicoase în Biserică,Literatură, Politică. Belferii, criticii, scriitorii detot soiul sunt luaţi în derâdere, parcă înainteaaltora. Dovadă, am putea spune, că Swift se con-sideră pe sine, înainte de toate, om de litere.Scientia inflat, erudiţia umple de orgoliu şi coru-pe. Dar Swift, el însuşi, practică un scris intelec-tual, aluziile sale sunt de cele mai multe ori ace-lea ale unui spirit cultivat. O cultură care ajungesă se vadă, să se judece. Cultura unui om care nuse mulţumeşte să conteste în scrisul său regimulpolitic din ţara sa şi din lumea timpului său,împreună cu tribunalele şi armatele şi academii-le şi eclesiile ei, ci contestă chiar şi temeiurilescrisului, ale cuvântării. Teribilă satiră a „scriito-rilor Moderni”, a Criticii („dumnezeire răufăcă-toare”) a „aşezămintelor belfericeşti” (sunt propu-se ironic: „o şcoală de ortografie; aşijderi o şcoalăde ochelari; o şcoală de înjurături; o şcoală de cri-tică; una de salivaţie; una de toane; una de poezie;una de titirezuri; una de cătrăneală; una dejoacă...”)

Dar acest cleric savant este un scriitor carecunoaşte desfătările verbului comun, popular, tri-vial chiar. Era prea inteligent şi prea spiritualpentru ca să nu-şi dea seama că multe din aluzii-le intelectualului, din reflexiile subtile, ba chiar şidin vorbele de duh, au inevitabil o viaţă efemeră.„Cutare vorbă de duh nu va putea, de pildă, trecedincolo de mahalaua Covent Garden, alta rămâneneînţeleasă în afara colţului întrunirilor din HydePark. De fapt, mă doare deseori în suflet atuncicând mă gândesc că toate pasagiile isteţe, pe caremă pregătesc acum a le aşterne pe hârtie, se vorînvechi şi vor lâncezi cu timpul, prin simplamutare a scenei...” Ceea ce nu s-a învechit şi nicin-a lâncezit sunt toate acele digresiuni (şi ce esteo „carte” a lui Swift decât o savantă însăilare adigresiunilor?), toate acele mărunte ficţiuni cutâlc, universul acela liliputan în care foiesc obser-

vaţiile foarte concrete ale mora-listului. Ca la unii umanişti aiRenaşterii (alte făpturi docte!),Swift se complace în asociereasublimităţilor cu vulgaritatea.Moralistul e bine temperat prinumor, iar intelectualul prinvoluptatea reprezentărilor sucu-lente. „Aşa cum ochiul scoţianu-lui poate vedea desluşit mişcareastafiilor, mă gândesc uneori că arfi tare bine dacă, pe lângă văzulcel obişnuit, omul nostru ar fiînzestrat şi cu puterea unui simţosebit, pentru surprinderea min-ciunilor: ar fi o nostimadă fărăseamăn să poţi urmări soiul,mărimea şi culoarea puzderiilorde neadevăruri zbârnâind fărăoprire împrejurul capetelor unorlondonezi, precum vezi vara droa-ia muştelor, însoţind pretutin-deni urechea cailor înfierbân-taţi!”

Swift e deosebit demodern. Nu în zadar spunea el:„mă socot un credincios slujitor alformelor moderne”. Dar bineînţe-les nu trebuie să-l credem întrutotul pe cuvânt. �

6

ANUL XX Nr. 5 (686)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

ANUL XX Nr. 5 (686)ANUL XX Nr. 5 (686)

OOpera lui Pierre Bourdieu (1930-2002), întinsă pe câtevadecenii, suscită în continuare un interes când sociologic,când speculativ, completat de cărţile lui Bourdieu înantropologie şi de intervenţiile, mai puţin teoretice şi

ceva mai cunoscute, despre mass-media. Contemporan cu câţiva dinmarii moguli ai gândirii franceze şaişoptiste, din care a derivat ulteriorpoststructuralismul, Bourdieu a asistat, nu tocmai dintr-un off sociologic,la mişcări de idei, care, într-o anumită măsură, l-au obligat la replică.Michel Foucault, unul din liderii spirituali ai momentului, nu i-a rămasnici el indiferent, viaţa aducându-i uneori alături, pe aceeaşi baricadă,altfel despărţită de premise teoretice şi de angajamente disciplinare dife-rite. O analiză a raporturilor Bourdieu-Foucault, în funcţie de cele douăvârste majore foucauldiene, cea a arheologiilor şi cea a genealogiilor, rele-vă că, în raport cu „primul Foucault”, Bourdieu se situează polemic, cuamendamente teoretice survenite de pe o altă poziţie şi cu corecţii demetodă la falsa epistemologie foucaldiană, în vreme ce cu epoca genealo-giilor se dovedeşte oarecum consensual.

În principiu, Bourdieu este, ca şi poststructuraliştii, ostil „mariiteorii”, decurse dintr-un mod de gândire aşa-zis „substanţialist”, ce privi-legiază anumite realităţi (sociale sau de altă natură), considerându-le „însine şi pentru sine”. Din acest punct de vedere, teoria panstructuralistă alui Foucault din Cuvintele şi lucrurile (1966) i s-a părut şi lui, prin încă-păţânarea sa teoretică şi acuzatul său refuz al istoriei, o agresiune cerefuză metoda, un semn de criză, aşa cum a şi fost percepută în generalla momentul apariţiei. Bourdieu vine dinspre filosofie, dar decide să seancoreze în sociologie, cu avantajul că nu va fi tributar metodelor şi con-ceptelor sociologice tradiţionale, dar şi cu dezavantajul că va adopta opoziţie teoretică deseori constrângătoare stilistic. Teoriile lui reprezintă otentativă continuă de autodefinire (inclusiv subiectivă, cum au evidenţiatmai recent analiştii operei lui), în raport cu „moştenirea” culturală teore-tică: autodefinire prin distanţă polemică sau prin diferenţă, nu numaifaţă de sociologismul vulgar, ci şi faţă de opere filosofice sau de teorie lite-rară aparţinând trecutului apropiat. Teoretic, Bourdieu se declară adep-tul „sistematizării critice a unor achiziţii de orice provenienţă”1, conside-rând că singura atitudine posibilă faţă de tradiţia teoretică constă în „aafirma deopotrivă, ca inseparabile, continuitatea şi ruptura”. Punctul săude vedere privilegiază astfel observaţia empirică şi eclectismul cultural,punând accent pe reinterpretare şi pe nuanţă: „Mă regăsesc pe de-a-ntre-gul în acei autori ce se pricep de minune să strecoare probleme teoreticeîntr-adevăr hotărâtoare într-un studiu empiric condus minuţios şi caredovedesc în mânuirea conceptelor mai multă cumpătare şi mai multănobleţe totodată, ajungând uneori să-şi ascundă propria contribuţie îndă-rătul reinterpretării creatoare a teoriilor imanente obiectului lor deinvestigaţie”.

Comparativ, în etapa „arheologiilor”, Foucault nu se opreşte asu-pra unor realităţi sociale particulare, ci caută să reconstituie din prafularhivelor sistemul prin care un anumit tip de cunoaştere, proprie uneiepoci apuse, se enunţă discursiv, diseminându-se omogen în câteva dome-nii de referinţă la care se referă el: biologia, lingvistica, economia.

Preocupat la rându-i de ideea de câmp, ca şi Bourdieu, Foucault vizeazăînsă „un câmp de posibilităţi strategice”, care se deschide numai la nive-lul discursului, nu şi în practica socială, absentă în studiile sale. În faza„arheologiilor”, el neglijează faptul social, tocmai pentru că nu este inte-resat de geneza efectivă a unui anumit câmp, ci doar de condiţiile sale deposibilitate. El recurge la eventuala descriere a unor „câmpuri” doarvizavi de câteva mostre pe care le decupează, cu titlul de episteme, şi leînseriază, postulând ruptura, discontinuitatea esenţială dintre ele.Teoriile sale se subsumează astfel unei „mathesis universalis”, care numai are nimic de-a face cu studiul empiric profesat de Bourdieu.

Acesta are în comun cu Foucault un „mod de gândire relaţional”,tributar unui structuralism sui generis pe care îl îmbrăţişează amândoi(chiar dacă ambii s-au răfuit polemic cu structuralismul). Dar dacă laFoucault acest structuralism este mai degrabă o faţetă generalizată aconştiinţei moderne, „ansamblul de relaţii practice şi teoretice care defi-nesc modernitatea noastră” (Didier Eribon), sinonim, în fine, cu un anu-mit tip de activitate filosofică, la Bourdieu, structuralismul funcţioneazămai degrabă în sensul lui etimologic, ca interes al autorului faţă de struc-tura câmpurilor, faţă de geneza şi dinamica lor evolutivă, socială. Ambiiteoreticieni pariază pe o „filosofie a diferenţei” (Bernard Pingaud), opusăfilosofiei conştiinţei, ambii se „ceartă” de aceea cu Sartre şi cu bastionulexistenţialist şi îşi afirmă poziţia, cu preţul unor rupturi radicale faţă dereprezentările tradiţionale ale obiectelor în discuţie.

Totuşi, precauţiile metodologice şi premisele teoretice de la careporneşte Foucault în Cuvintele şi lucrurile par naive în raport cu studiulsociologic aplicat al lui Bourdieu. Şi Foucault a arătat, în activitatea saulterioară, un deosebit interes agentului social şi instituţiei, dar în carteadin 1966, ordinea culturală, altfel spus epistema, este, aşa cum semnalea-ză Bourdieu, „întru totul independentă de agenţii şi instituţiile care oactualizează”. Ea a fost înscrisă într-un câmp de virtualităţi (altfel spus,de „posibilităţi”, de „dispoziţii”), dar pe Foucault nu-l preocupă emergen-ţa efectivă a acestora în social, cauzalitatea şi evoluţia lor sinuoasă.Criticându-l pe Foucault pentru că „totul se petrece ca şi cum istoria ar fiîn interiorul sistemului”, Bourdieu semnalează un proces de internaliza-re a istoriei, devenită, printre alte transcendentalii foucaldiene, un con-cept între altele, rupt de practica socială. În acest punct, Bourdieu devi-ne coincident cu Sartre, semnalând absenţa „posibilităţii de a da seamăde schimbările ce survin în acest univers izolat în mod arbitrar”, „dezis-toricizat şi derealizat”. Şi pe Sartre îl interesa tot geneza structurilor,constituirea lor istorică şi, eventual, depăşirea în noi direcţii înscrise înposibilităţile câmpului. Foucault îl acuza pe Sartre de idealism, dar, înochii lui Bourdieu, Foucault se află pe aceeaşi undă spirituală, sociologulasimilându-l unui hegelianism latent. Explicaţia constă în faptul căFoucault postulează principiul unor contradicţii interne în interiorulcâmpului, fapt ce n-ar justifica, altminteri, discontinuităţile, ruptura.

Alte obiecţii ale sociologului la adresa lui Foucault se referă la„unitatea culturală a unei epoci şi a unei societăţi”, unitate care se pre-lungeşte într-o serie de omologii structurale între câmpuri diferite. Acesteomologii, geometrice la Foucault, există şi la Bourdieu, dar mult mai disi-

metrice, uneori chiasmatice (în raport de inversă proporţio-nalitate), trădând efecte de dominare simbolică, neîncetatelupte între agenţi şi instituţii, relaţii sociale resemantizate,aflate sub presiunea continuă a noilor veniţi. Toate acesteaspecte sunt absente la Foucault, ce contrapune acestor sce-narii în continuă mişcare o corespondenţă structurală întrecâmpuri. Această corespondenţă nu datorează nimic împru-muturilor, ci e înscrisă într-un a priori istoric, într-un ori-zont virtual ce deschide la un moment dat, nu se ştie cum,un spaţiu de cunoaştere omogen. Nu există validare empiri-că la Foucault, ceea ce unifică la maximum conceptul decâmp, sinonim în final cu o ordine „simultan dată şi consti-tuită” (P. Major-Poetzl). De unde şi impresia, dintr-o per-spectivă asumat sociologică, de irelevanţă, de „teorie fărăcomplement” (cum ar spune Toma Pavel). Ambii fac o inves-tigare arheologico-genealogică, o „reconstrucţie a codului”vechi, istoric constituit şi îngropat în arhivă, Foucault pen-tru a defini condiţiile de enunţare a adevărurilor epocii, însensul unei neopragmatici proprii, iar Bourdieu pentru aconferi înţelegerii actuale informaţii legate de schemelepractice ce au stat la baza edificării unui produs artistic. Înfelul acesta, obiectul însuşi de investigaţie diferă, Foucaultfiind preocupat de soclul epistemologic al unei anumiteepoci, în vreme ce Bourdieu vizează doar produsul artisticpropriu-zis, miracolul – credem noi – al apariţiei lui, în con-textul unui câmp generator.

SIMONA DRĂGANSIMONA DRĂGAN

O CRITICĂ SOCIOLOGICĂ A LUIFOUCAULT: PIERRE BOURDIEU

(Continuare în pagina 19)

7

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

MAI 2009

NNicolae Bot – a decedat anul tre-cut... – a fost unul dintre oameniiprovidenţiali ai studenţiei noas-tre. Cald, ceremonios şi stilat, aşa cum numai universitarii

interbelici puteau fi, cultiva prietenia celor mai tineri asemenea unui rit deiniţiere bidirecţional, din care noi aveam multe de învăţat, iar Dumnealuiextrăgea mereu noi rezerve personale de vitalitate. Preda cursul de ritualis-tică şi de folclor al obiceiurilor la Filologia din Cluj, introducându-ne cu pre-cauţie în teme ilicite pe atunci – cum erau cele de magie sau cele de herme-neutică antropologică, în care numele lui Mircea Eliade era des pomenit -, întimp ce, de unul singur, se ocupa în principal de rituri funerare, trecând prin-tre specialişti ca somitatea naţională principală în domeniu. Perfecţionistdesăvârşit, tandru culegător de folclor sau foarte cultivat cititor de arhive –calităţi dificil de dobândit, a căror etică încerca să ne-o transmită şi nouă, înlungi sesiuni decomplexate petrecute în arhiva Institutului de folclor dinCluj sau cu prilejul unor antologice deplasări pe teren în Sălaj sau ŢaraOaşului, unde se lucra la o monografie interdisciplinară, niciodată finaliza-tă –, a publicat relativ puţin, cu precădere în almanahuri şi volume colectivespecializate, considerând că volumul de autor e un „dar” pe care încă nu-lmerită. A format, în schimb, oameni de caracter şi de certă efervescenţă şti-inţifică juvenilă: unii nu au rămas fideli până la capăt studiului comparat alobiceiurilor populare sau etnologiei, dar i-au rămas fideli omului, în care serecunoştea un model greu de egalat şi un munte debun-simţ, modestie bine cumpătată şi delicateţe.

Studiile de folclor erau la apogeu în momentulîn care am ajuns noi în facultate (prin anii ‘70 ai seco-lului pe care l-am încheiat nu de mult): se înfiinţase,la nivel naţional, Societatea Studenţilor Folclorişti,condusă de către Mihai Coman (actualul decan şi cti-tor al jurnaliştilor bucureşteni), din echipele de cerce-tare făceau parte Aurel Bodiu sau Cornel Nistorescu,modelul interdisciplinar, dar preponderent pozitivist,al „Şcolii Gusti” era încă foarte viu printre specialiştişi epigoni, şi al cercetării monografice din zonaDrăguşului de asemenea, în diferite institute de spe-cialitate lucrau, printre alţii, Ion Cuceu, Ioan Taloş,Ovidiu Bârlea sau Gheorghe Muşu, bucureştenii seputeau bucura de prezenţa catalitică şi de cărţile per-sonale ale Profesorului Mihai Pop, care petrecuse operioadă mai îndelungată în Statele Unite şi avea„trufandale” pe care bibliotecile publice le ascundeaucu grijă, aşa că domeniul evolua bine în climatul uneiatractivităţi tematice aparte, incitante şi neortodoxeîn ochii cenzurii, fiindcă în cadrul lui se discuta mito-logie comparată sau magie populară şi cultă, herme-neutică antropologică sau cosmologie, adică disciplineconsensual „interzise”, nu doar atractive prin eleînsele, dar şi suficient de „ilicite” pentru a nu umple,cu prilejul diferitelor reuniuni, săli mari, ticsite delume.

Am reamintit aceste detalii fiindcă ele stâr-nesc, astăzi, o nostalgie aparte, evocând cutume şivremuri de mult apuse. Mă bucur când mai aud că ogrupă de cercetători în etnologie pleacă într-o călăto-rie de documentare, deşi se întâmplă din ce în ce mai rar, nesistematic şialeatoriu. Temele ilicite de odinioară s-au liberalizat între timp, s-au editatcărţi la care noi râvneam odinioară ca la un balon de oxigen, mitologia com-parată, numele lui Culianu sau Mircea Eliade nu mai constituie câtuşi depuţin subiecte de cenzură oficială, multe cercetări de odinioară ar trebui săfie reluate, pentru a compatibiliza interpretarea lor prudentă de odinioară cuhermeneutica etnologică practicată liber şi universalist în zilele noastre, şicu toate acestea efervescenţa de odinioară nu mai funcţionează, cursurile defolclor dispar sau sunt înghiţite de maelströmul academic numit Bologna, şiam ajuns să avem deficit de personal în institutele care mergeau foarte bineînainte de 1990, şi un singur simpozion academic regulat de mitologie, Omulşi mitul de la Universitatea din Suceava. Atracţia de odinioară a disciplineipare să se fi stins, deşi ar fi încă foarte mult de lucrat, pe un material autoh-ton parţial neexplorat, păstrat în arhive cu o circulaţie publică relativă sauîn volume tematice nesistematizate, pline de bune intenţii, dar anacronice cametodologie.

Bolnav şi foarte lucid până la capăt, în climatul unei rectitudini prag-matice la care, de asemenea, foarte puţini oameni ajung, Nicolae Bot ştia cumulte luni înainte de a se stinge efectiv, în data de 25 februarie 2008, că dru-mul vieţii sale va lua sfârşit, motiv pentru care, cu o meticulozitate exempla-ră, şi-a pus ordine desăvârşită printre bunuri, din dorinţa de a le lăsa celorcare vor rămâne după el cât mai puţine sarcini neelucidate: şi-a dăruit stu-

pii lui Alexander Baumgarten (iniţiindu-l în preala-bil, cu mulţi ani înainte, în secretul prisăcii, pentruca transferul să se producă fără fricţiuni sau căderi

de recoltă), şi-a stivuit ordonat toate textele personale diseminate prin arhi-ve, adnotându-le pe cele care simţeau nevoia unor întregiri, marcându-le cupost it-uri colorate pe celelalte, pentru a le indica priorităţile de lansarepublică, şi a lăsat fiicei sale, Ioana Bot, toate indicaţiile necesare pentrudemararea unei colecţii de autor temeinice, reprezentative, din care CasaCărţii de Ştiinţă din Cluj-Napoca a editat anul trecut primul volum, intitu-lat Studii de etnologie, dedicat în principal riturilor de trecere a anului şiceremoniilor agrare (şezătoare, seceriş, colindat), dreptului cutumiar şi fol-clorului obiceiurilor, cânepii din tradiţiile magico-religioase româneşti şisubstratului ritualic al doinei, urmând ca volumul al doilea să cuprindă tex-tele legate de tradiţii şi obiceiuri funerare. Ediţia este îngrijită de Ioana Botşi Ileana Benga, care au păstrat, ca principiu de editare, voinţa şi grafiaautorului: ortografia e cea veche, de dinainte de 1990, citatele informatorilorsunt redate în idiolecte specifice, bibliografia nu e actualizată, chiar dacă pealocuri ea este marcată de timp, cel puţin la fel de mult ca şi metodologia, deorientare preponderent pozitivistă, tradiţională, în care forţa interpretăriinu e dată de hermeneutica de adâncime sau de analogiile furnizate de cătremitologie (cu care Nicolae Bot face racorduri destul de rar), ci de relevanţageo-culturală comparată a fenomenului cercetat.

Sub acest din urmă aspect, analogiile furniza-te de către autor sunt, practic, infinite: un detaliu derit sau coregrafia câte unui obicei sunt cercetate îndiferite zone folclorice ale ţării, nu numai din dorinţanuanţării detaliilor din anumite zone, ci şi din aceeaa stipulării unei geneze şi etiologii multiple, nereduc-tive. Deşi dacismul cauzal îşi mai iţeşte, pe ici, pecolo, capetele de pod ezitante (fără să fie menţionat,de pildă, Zalmoxesul lui Mircea Eliade, indiciu alinterdicţiilor de bibliografie sub a căror incidenţălucra autorul), metodologia privilegiantă a volumuluieste aceea a monografierilor orizontale: studiul des-pre cânepă este cel mai bun din bibliografia autohto-nă dedicată halucinogenelor, deşi nu trebuie uitatetextele lui Andrei Oişteanu referitoare la temă.Contribuţii la cunoaşterea funcţiei colindelor insistăpe transferul de peste an al potenţelor agrare, oferindun liant de substrat marilor sărbători creştine, cu unplus de accent pus pe străvechea sărbătoare solstiţia-lă de iarnă, corespunzătoare, în calendarul nostru,perioadei dintre Crăciun şi Bobotează („D’i la Crăciunpână la Bobotează iera cam o sărbătoare...” – preci-zează unul dintre informatori). În Ţara Oaşului –spune un altul – „grâul se trata înainte de semănat cucenuşă de fag” făcută tot de Crăciun sau deBobotează, confirmând, în acest fel, rituri magicesimilare descrise de către Frazer în Creanga de aur.

Dreptul cutumiar şi folclorul obiceiurilor, aso-ciat, într-o corespondenţă tematică incitantă, cu stu-diul despre doină este, într-un anumit fel, o revelaţie:Nicolae Bot sugerează „o posibilă analogie între struc-tura unor texte poetice rituale sau ceremoniale şi

vechile forme de versificare a legilor”, insistând, pe urmele lui Hasdeu, cădaenâ (doina), în versiunea sa arhaică însemna, atât „cântec”, cât şi „lege”,ceea ce duce la supoziţia, atestată la mai multe popoare, că legile în vechimeerau cântate pentru a fi păstrate în memorie, ceea ce confirmă, prin interme-diul vestigiilor rămase, originea sacrală a justiţiei (vizibilă, de pildă, înGhilgamesh).

Pe ansamblu, e de foarte bun augur apariţia ediţiei de autor a luiNicolae Bot, fiindcă atrage atenţia asupra unei discipline încă vii, extrem deincitante, pe care mulţi o vedeau căzută în desuetitudine. Pe de altă parte,ea readuce în discuţie o obligaţie culturală pe care am cam uitat-o, şi anumeaceea de a compatibiliza metodologic materialul arhivistic de care dispunemcu liberalizarea exegetică pe care am dobândit-o în perioada post-totalitară,prin eliminarea cenzurii. Paradoxul domeniului este că acum, când putemscrie, fără constrângeri, chiar mitologia pe care am dorit-o dintotdeauna,abia de mai avem specialişti capabili să fructifice această libertate... �

Ştefan Borbély

ŞTEFAN BORBÉLY

Cartea de etnologie

ANUL XX Nr. 5 (686)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

ANUL XX Nr. 5 (686)

8

ÎÎndelung aşteptat, romanul Raport asupra singurătăţii, al luiAugustin Buzura, s-a dovedit a fi altceva decât continuarea laRecviem pentru nebuni şi bestii. Scriitorul a abandonat pista deschi-să în Refugii şi Drumul cenuşii şi continuată în Recviem..., în favoa-

rea unui roman de altă factură. Un roman care se leagă, mai degrabă, prin firesubterane, de Absenţii, desigur, la o altă vârstă a literaturii şi în alt contextsocial şi politic.

Discursul este unul direct, la persoana întâi, titlul lui fiind explicit în cepriveşte conţinutul. Doctorul psihiatru Cassian Robert, ajuns la senectute,resimte o imensă oboseală existenţială şi se retrage la o cabană, în vârful mun-ţilor. Unde taie, în principiu, toate legăturile cu semenii şi se concentrează asu-pra singurului obiectiv care i-a mai rămas: escaladarea Marginii Lumii, vârf ciu-dat, care îi biruise până atunci pe toţi alpiniştii ce cutezaseră să îl atace. Întretimp, ca o supapă de echilibru strict necesară, doctorul Robert începe, dintr-unirepresibil impuls interior, să scrie, iar romanul se constituie din această mărtu-rie. Amintirea, evident, nu e deloc liniară, Buzura fiind un maestru al scotociriiprin labirintul conştiinţei, un mare observator al stărilor intermediare şi al cri-zelor latente. Raport asupra singurătăţii aduce în plus,faţă de ce ştiam din romanele precedente, o concluzieimplacabilă asupra condiţiei umane la începutul mile-niului şi, de ce nu, în societatea românească. Dar, aten-ţie!, romanul nu este unul social şi nici măcar nu între-ţine cu socialul legături strânse, ca în celelalte scrieriale prozatorului. Raport asupra singurătăţii este con-centrat în întregime asupra omului şi numai indirectasupra legăturilor sale cu istoria, cu sistemul.

Aşadar, înfrângerile pe care le contabilizeazădoctorul Cassian – şi care îl duc, în cele din urmă, laideea mântuirii de eşec printr-o ascensiune montană –nu provin decât ocazional din confruntarea cu sistemul.Cel mai adesea, ele sunt provocate de oameni şi de pro-pria personalitate. Chiar şi conflictele cu sistemul (epi-sodul în care îşi face stagiatura ca medic de ţară sau celal vizitei de lucru a lui Ceauşescu, chiar în satul în carefuncţionase ca medic) sunt percepute tot prin impactullor asupra conştiinţei şi trebuie spus că aici AugustinBuzura atinge unul dintre cele mai înalte puncte alecreaţiei sale. Destinul şi psihologia oamenilor îşi află înopera acestui prozator, care este şi un mare moralist, ocale regală, iar în romanul de faţă, o analiză minuţioa-să şi dureros de precisă. Înainte de toate, destinul şi psi-hologia personajului-narator, aflat la vârsta a treia, ovârstă interesantă şi care nu i-a preocupat, până acum,din cale-afară pe prozatorii români. Să ne amintim, deexemplu, numai de cele două romane de senectute alelui G. Călinescu, Bietul Ioanide şi Scrinul negru, alcăror personaj refuză, psihologic vorbind, bătrâneţea şitrăieşte neverosimile poveşti de dragoste cu femei cu 30de ani mai tinere, fascinate de „tinereţea” sa...

Buzura îşi asumă deschis tema bătrâneţii, căre-ia îi răscoleşte toate „măruntaiele”, într-o introspecţienemiloasă, „profilactică”. Profilaxia iluziei ocupă, astfel,un loc important în ansamblul cărţii: senectutea estedeparte de a fi, cum spunea Noica, vârsta cea mai fericită a intelectualului. Şi nuneapărat din cauza neajunsurilor ei fizice. Prozatorul nu coboară, ca HortensiaPapadat-Bengescu, în bolgiile patologiei bătrâneţii fiziologice, ci developează pelarg disconfortul moral pe care îl provoacă auto-contemplaţia unei vieţi, care i separe, din orice unghi ar privi-o, un eşec. Bătrâneţea însăşi este semnul eşecului,al neputinţei de a mai schimba ceva. Cassian Robert este, în acest sens, diame-tral opus doctorului Cristian din Orgolii. N-a mai rămas nimic din dorinţa aces-tuia de a schimba lumea, de a le vorbi tinerilor despre salvarea pe care o aducemorala sau omenia. Doctorul Robert se poate mântui numai pe sine, escaladândmuntele.

Conştiinţa celui care depune mărturie nu se constituie, fireşte, în neant,iar reflecţiile sale nu sunt relegate, cum spuneam, în fiziologie, ci urmărescamprenta pe care o lasă lumea prin care trece, pe canavaua memoriei personale.Interesant este că Buzura nu îi construieşte personajului principal din acestroman un profil de rezistent, ci unul de om care are, totuşi, noroc social, în ciudaghinioanelor de care are parte. Doctorul Robert, tânăr psihiatru cu o carieră stră-lucită în faţă, este silit să îşi înceapă drumul în medicină nu într-o clinică uni-versitară de specialitate sau într-un institut de cercetare, ci într-un sărman dis-pensar sătesc, tocmai în perioada în care acţiona mişcarea de rezistenţă armatăanticomunistă. Curajos sau, poate, doar fidel jurământului de medic, doctorulalege ca, împreună cu preotul satului, să acorde asistenţă medicală, în secret,membrilor rezistenţei. Şi o face, în ciuda riscurilor potenţiale, fără a păţi ceva.Peste ani, însă, va afla – ce ironie! – că Securitatea îi cunoştea toate mişcările,pe care le lasă nepedepsite nu pentru că activitatea sa nu fusese „demascată” denimeni, ci dintr-un pervers şi inexplicabil calcul... Un calcul care include şi răs-pândirea zvonului că doctorul ar fi fost turnător, ca şi şantajul ulterior, când pro-

tagonistul este silit să colaboreze, pe linie medicală,la organizarea impecabilă a unei vizite de lucru a luiCeauşescu în chiar satul de munte în care îşi începu-se cariera. Rememorarea episoadelor din vremeastagiaturii, a rezistenţei din munţi şi a reprimăriiacesteia sunt, în paranteză fie spus, splendide, prin-tre cele mai bune de acest fel în literatura română.

Totuşi, el reuşeşte să se smulgă din sat, sărevină în centrul universitar în care studiase, să îşiconstruiască treptat o carieră ştiinţifică. DoctorulRobert nu mai este, cu toate acestea, un ins deexcepţie, cum era Cristian din Orgolii, deoarece peAugustin Buzura nu-l mai interesează atât de multlupta intelectualului de excepţie cu sistemul deper-sonalizant. Doctorul Cassian pare a configura maidegrabă destinul intelectualului „comun”, care treceprin comunism şi ajunge, cu la fel de puţine certitu-dini, în democraţie. Creaţia tipologică este, de aceea,remarcabilă, pentru că iese din şabloanele romanu-lui politic, revenind la psihologiile mai „tulburi” aleintelectualului obişnuit, ale omului obişnuit, în fond.Analiza câştigă enorm din această mutaţie.

Cassian Robert pare un înfrânt şi în viaţaprivată. Ratează câteva femei care îl iubesc cu ade-vărat, după care îşi pierde soţia, în zilele Revoluţiei,împuşcată de aparatul de represiune sau, cine ştie,

de invizibilii „terorişti”. Pierderea Dariei, alături de deriva fiului Dan (şi el, totmedic) îi dezechilibrează întregul mecanism de existenţă şi, psihologic vorbind,atunci începe procesul de îmbătrânire. Relaţia cu fiul este una afectuos-distantă.Tatăl urmăreşte procesele de conştiinţă ale fiului, relaţiile, victoriile şi căderileetc., dar nu intervine. Iar fiul face acelaşi lucru cu tatăl. Marele câştig al acestuiroman este regăsirea tonului rece, neutral, din Absenţii, fără de care, dată fiinddelicateţea materiei, ar fi existat riscul căderii în pamflet. Augustin Buzurarămâne, însă, suveran pe discursul analitic (care pare, de aceea, definitiv şiimplacabil), pe care îl contrapunctează, când şi când, cu secvenţe de dragoste, lafel de pregnante.

Povestea doctorului Cassian Robert este, până la urmă, povestea restrân-gerii dramatice a opţiunilor. Un bărbat cu o viaţă sufletească şi intelectuală com-plexă, capabil şi chiar predispus să îşi interiorizeze trăirile, îşi vede, odată cuvârsta, restrânse opţiunile existenţiale. El nu mai are de ales dintr-o plajă largăde posibilităţi indistincte, ci trebuie să opteze, clar şi răspicat, în deplină singu-rătate, între moarte şi dragoste, între escaladarea Marginii Vieţii (care aduce

liniştea, deci sfârşitul) şi un nou început, alături detânăra Mara, exilată şi ea de împrejurările vieţii, peaceeaşi culme muntoasă. În plan simbolic, cele două„escalade” sunt una singură, echivalentă cu eternabătălie a fiinţei umane împotriva limitei. Dar romanullui Augustin Buzura nu este eseistic şi nici nu se alcă-tuieşte din lungi tirade ale naratorului, pe teme „filoso-fice”. Scriitorul menţine o înaltă tensiune epică – utili-zând, culmea, mijloace puţine şi simple –, pentru asugera tensiunea interioară specifică vârstei a treia,care este prin excelenţă vârsta bilanţurilor.

Ca şi în alte romane ale lui Buzura (şi mă gân-desc aici la Drumul cenuşii), unele dintre situaţiile deviaţă prin care trece personajul principal sunt – saumăcar par – neverosimile. Un om la vârsta a treia sepoate, de pildă, retrage într-un loc liniştit, însă traiullui pe vârful muntelui, de unul singur, departe de ce i-amai rămas din familie, este, pe termen lung, greu dejustificat epic. Prozatorul fracturează, de aceea, nara-ţiunea prin întoarceri succesive în timp, cu ajutorulrememorării (reuşindu-i şi alte episoade remarcabile,cum ar fi povestea vieţii socrului în anii Dictatului de laViena). Scrisul nu este, deci, numai un pretext, o con-venţie a autorului, ci o îndeletnicire asupra căreia doc-torul Robert revine periodic, formulând şi unele punctede vedere, destul de pesimiste, asupra utilităţii lui.Astfel, romanul se deschide, încet-încet, cu multămăiestrie, şi către actualitate, către mediul intelectualşi literar căruia i se adresează. Avem de-a face nu cu undiscurs dezamăgit, catastrofic, cum ar părea la primavedere, ci cu un discurs îndrăgostit, contrariat însă deinerţia intelectuală a lumii în care am intrat. CassianRobert nu este un Matei Popa (din Recviem pentrunebuni şi bestii), adică un ins moral, care îşi vede bio-grafia terfelită de mizeria liminară a lumii post-revolu-ţionare. El ştie demult că oamenii nu sunt morali, că

societatea este o junglă, că sistemele şi utopiile din spatele lor nu reuşesc să îischimbe pe semenii noştri, nici în bine, nici în rău. Doctorul este un înţelept obo-sit de atâta înţelepciune şi, privită din această perspectivă, retragerea lui în cre-ierii munţilor este justificată din punct de vedere epic. Îşi află chiar şi un prede-cesor ilustru, în retragerea în Munţi a Inorogului, din tainicul roman Istoria iero-glifică al prinţului Cantemir.

Regăsim, prin urmare, în Raport asupra singurătăţii un Augustin Buzuraîntr-unul dintre cele mai bune momente ale sale. Acest roman, fără să schimberadical fizionomia unei opere demult omologată între cele mai însemnate în pei-sajul romanului românesc din secolul al XX-lea, desâvărşeşte universul creaţieiprozatorului, iluminând altfel aproape fiecare dintre romanele anterioare. Defapt, Raport asupra singurătăţii este cartea care confirmă, pe o altă cale, vânade eminent moralist şi de observator al fiinţei umane a acestui mare scriitor con-temporan. �

* Augustin Buzura – Raport asupra singurătăţii, Editura Polirom, Iaşi, 2009.

Răzvan VoncuFoto: Aura Christi

RĂZVAN VONCU

Un roman de dragoste,singurătate şi moarte

I

Istm de lumină şi nervi, dezvelit impudic între chiparoşi,între fantome vii de zei şi umbrele delfinilor lui Apollo: tăcuţi, copilăroşi. Sculptat din magma bolţii,întrucâtva pierdut, cu faţa spre natura lucrurilor zvâcnind în centrul lumii:O, Delphi, Delphi, Delphi –pământ surpat din mit!

Bărbaţi, femei, copii, în trecere pe-alături,se uită gură-cască, şuşotesc… Apoi – cu un surâs nedefinit – mândri şi ruşinaţi, te-ating, ezită, şi, iar şi iar, te-ating.

Stau locului. Vine cândva şi clipa, spun. Pe urmă mă apropii. Sunt la un pas, o respirare.Şi tremur. Tremur. Tremur. În gând încep să număr.Şi nu-ntind mâna spre înfrigurata sferă,pe jumătate scursă-n lut sau într-o altfel de lumină – istm pierdut şi ferm, stând faţă către faţăcu ceva de nevăzut.Cu respiraţia tăiată stau şi nu mişc. În mine dorm un somn ciudat – ce mesager stângaci, trimis din secolul celălalt!

II

Sătul, prea sătul ca să fie atins de mâinile oamenilor, de ochii pe jumătate închişi ai pietrelor, de planetele rotindu-se în jurul osiei de aer a nimănui,ca şerpii care desenează cercuripe o stâncă mirosind a sfârşit.

Sătul, da, sătul să fie lins de câini şi pisici,de degetele flămânde ale oamenilor, de lumina întunecată a aştrilor,de umbra coloanelor încolţite de lună,de zidurile parnasiene, sprijinite de noriicare se înfruptă din răbdarea-ide plumb, de milenii.

El stă acolo, în sine însuşi înşurubat.Şi imită cumpătarea, aşa cum soarele îşi imită traseul perceput, secundă de secundă, ca un dar.Tăcerile ce-şi fac un culcuş în marmoră sau în ziduri l-au învăţat nemişcarea, iar statul pe loc l-a făcut să deprindă contemplarea.O, sfânta contemplare, dândamărăciune şi har!

Din cale afară de lehămetit de exclamaţiile emise

în toate limbile pământului, el stă acolo: neclintit, mândru, nepăsător şi pierdut în egală măsură.Omphalos, Omphalos – planetă cât unghia unui zeu,cât vârful suliţei mânuite de frumoasa Artemis,cât inelul mamei lui Apollo cea urmărită – din porunca Herei – de Python.

Da. El stă şi tot stă acolo, sus, printre chiparoşii neruşinaţi, şi taie în gând calea şerpilor de măslinicare s-au înfruptat cu vârf şi îndesatdin amintirea uriaşei reptile.Între timp, au trecut secoli de aur, milenii, războaie, prietenii legendare, alianţe între îngeri şi zei,trădări, laşităţi, iubiri, potopuri, incendii…Iar el e acelaşi şi altul, clipă de clipă – şi asta tot timpul! –aşteptând cuvintele unei limbi nevorbite decât prin gura aceluia care…Prin gura aceluia care…

III

El n-a dormit niciodată, dar absolut niciodată,pentru că îi este străină frica de a se trezi înaltcineva.Şi chiar dacă ar adormi, el s-ar trezi înghesuit în spaima de a fi atins de păsări, de umbrele arborilor, de norii pierduţi, deoameni.Oriunde se-ntoarce el, lucrurileîşi aduc aminte de ele însele,de forma în care au fost aşezate.Spaima lui roteşte sus planete.În somnul ei ne cuibărim, trezindu-ne în carcasa propriului trup uitat, de care ne aducem aminte până când devenim – unii dintre noi – movile de oseminte,alţii – grămăjoare de cuvinte.Atunci cineva ne spune că am trecutprin ceva care a semănat durerosde puţin cu viaţa.

El rămâne treaz pentru noi toţi laolaltă,fiindcă ştie că, în cazul în care ar adormi, n-ar auzi verbul acela care, oho, ne-ar salva pe noi, nu pe el, căci el nu are nevoiede salvare şi probabil nici de noi!!Cine să ştie motivul adevărat al treziei lui fără sfârşit? Cine-i aude cântecele de uriaş singuratic de piatră?Nu se poate ca el să nu cânte; şi asta tot timpul aproape!

Dacă el, Omphalos, şi-ar înceta cântecul, noi am muri, pur şi simplu, cu toţii, dintr-odată.Absenţa cântecului moarte înseamnă.Tăcerile lui ne dezvăluie pe noi nouă înşine,împingându-ne în fiinţă, între iad şi eden.

IV

Să mergem la marele nostru patron, la Apollo. Să ne urnim din vecinătatea pietrei divine. Altfel, vom începe să-i ştirbim, puţin câte puţin,din perfecţiunea-i ce-şi aruncă seminţele în

arbori, coloane, rododendroni, în feline.

Înainte de toate, îi vom inventa o gură.Altminteri cum s-o lăsăm să cânte cu gura închisă?! Pe urmă, ah, îi vom da alte limite şi – înainte de toate – untrup, vai, ca atâtea, tocmai bune de aşezat în morminte!

Ah, şi-atunci… mirosul ar împiedica-osă fie ea însăşi, din spaimă să creascăşi să ne facă să ne naştem aidoma ei: din uterul spaimei!Iar mâinile ei ne-ar face s-o confundămcu un arbore sau o coloană, cu o plantă sau o felină înceată.În ochii ei şi-ar face cuib vulturoaica,măslinii şi-ar arunca în grabă seminţele,tăindu-i vederea dumnezeiască.Picioarele ar duce-o spre osia ruginită a planetelor.Şi…

„Nu şi nu!!”, urlă ca din gură de şarpelarii de muşchi ai pietrei. Să-i amânăm sfârşitul. Da. Nu-i decât o piatră, un fel de sferă,din care se vede doar jumătate!!Adică mai puţin decât ne-am fi dorit.Nici nu e de mâncare. În plus, prin piatra asta cenuşie nu se vede nimic, absolut nimic!Să lăsăm, aşadar, piatra în legea ei.Să mergem la Apollo cât de repede se poate.Să mergem la patronul luminii şi artelor.

Sau – şi mai bine – să împingem antichitateaîn faţa noastră, în viitor, undeva, departe!! Să ne imaginăm că totul nu e decât un joc.Da, nimic mai mult decât un joc sau un mitgăsit într-o carte uitată, cu coperţile ude– scrisă de o ierarhie de lari depăşiţi –din care nimeni nu mai pricepe nimicşi nici nu vede felul în care Omphalosne-arată câtă eternitate în noi se ascunde.

V

Omphalos, piatră sublimă, pierdută printre temple!Neatinsă decât cu o privire,în care ţi-ai găsit răgaz preţ de o clipă,şi te-ai întors – fiară sau duh muşcat – în fire.

Nimic nu te-a strivit, distrus, atins,decât poate de mult, iar noi nu vom afla.Stai singură şi dreaptă, nesfârşito.Tremuri şi plângi, aştepţi în limba ta.

Încolăcită în tine însăţi eşti.Poate c-ai fost cioplită din raza unui zeuşi cineva în tine trunchiul şi-a uitat,trăgându-şi sufletul în duhul meu.

Sau poate te-ai ascuns în visul unei sfereşi ne-ai lăsat aici doar umbra ta de piatră.Omphalos, astru cernit, nod de mistere,polen eretic, fragment de magmă egolatră!!

Din volumul Sfera frigului,în lucru

9

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

MAI 2009

Foamea de a fi

AURA CHRISTIPoeme

Omphalos

FOTO: NICOLAE BREBAN

10

ANUL XX Nr. 5 (686)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

ANUL XX Nr. 5 (686)ANUL XX Nr. 5 (686)

IImaginarul folcloric românesc cuprinde şi viziunea tărâmuluinecunoscut. Există o lume de dincolo, un spaţiu al aventurii şi,implicit, al iniţierii, despre care adeseori se vorbeşte ca despre untopos al cuceririlor eroice. Prinţul pătrunde pe celălalt tărâm,

pentru că este constrâns de împrejurări. Fie că cineva îl trimite să aducăpasărea măiastră, fie că, printr-un accident, cade în lumea misterioasă, fie căprinţesa răpită a fost dusă acolo. Lumea ascunsă este de multe ori în stăpâ-nirea zmeilor. Dar nu numai. Există, de asemenea, un univers al văilor, pre-cum şi spaţii mai restrânse, moşii stăpânire de câte o fiinţă monstruoasă,precum şi lumi ascunse în văgăunile pământului.

Într-un vechi basm, cules de Tudor Pamfile1, se vorbeşte desprelumea rohmanilor, un tărâm subpământean, aflat dincolo de fundul mării,unde Pământul se răstoarnă, arătându-şicealaltă faţă. Se spune, în acest basm, căun om scăpat dintr-un naufragiu, ajungeprin hazard în ţara unor pitici, numiţi bla-jini ori rohmani. Barca sa de salvare esteluată într-un vârtej de ape, într-un curentputernic, care îi suge barca în adânculmării. Omul străbate abisul acvatic cu oviteză incredibilă, ca apoi să fie scos înaltă parte, dedesubtul lumii noastre. Caîntr-o viziune a la Jules Verne, barca iesepe suprafaţa liniştită a altei ape, într-unţinut stăpânit de blajini. Descrierile nusunt foarte bogate, însă eroul înţelegeimediat că se află pe un tărâm străin.Cum coboară din barca sa, întâlneşte unblajin care îl recunoaşte imediat: Tu, măi,eşti om din Moldova! Afirmaţia, pe cât denaivă, pe atât de surprinzătoare, dă oinformaţie destul de interesantă despreaceastă lume, care, deşi închisă, este lacurent cu geografia celeilalte lumi, careeste lumea oamenilor. În această enclavă a secretelor, moldoveanul este con-damnat să rămână până la sfârşitul vieţii. Contrar mitologiei celuilalt tărâm,de aici nu există nicio cale de întoarcere. Mai mult, nici măcar gândul plecă-rii nu are voie să prindă contur. În această lume a blajinilor, care în esenţănu este cu totul diferită de lumea cunoscută moldoveanului, există un secretpăzit cu străşnicie: secretul apei care ia foc. Iar în acest univers închis, sin-gura năzuinţă care îi rămâne eroului este de a cunoaşte acest secret. Însă elnu este decât un biet argat, a cărui bunăstare depinde exclusiv de stăpânulsău, de altfel, o fiinţă destul de binevoitoare. Acesta îi promite accesul lamarele secret, cu o singură condiţie: să nu mai privească niciodată spre cer.Prin urmare, dintre toate libertăţile unui spaţiu totalitar, cea cu desăvârşireinterzisă este libertatea de a privi cerul, visul libertăţii totale, care include şidorinţa plecării şi dorinţa de a anula graniţele, dar care, mai presus de orice,presupune şi visul luminos al aventurii. Aspiraţia spre alte lumi, gândul ple-cării, dorinţa ca mod de existenţă, toate acestea îi sunt cu desăvârşire inter-zise, ca şi prinţului din basmul Tinereţii, avertizat să nu intre în ValeaAmintirii. Orice aplecare spre o existenţă ratată sau spre una posibilă vicia-ză prezentul şi latura sănătoasă a unei vieţi acceptate. Un om lipsit de viseşi de regrete se situează în inima prezentului, iar ţara aceasta a rohmanilorsau a blajinilor, se întemeiază pe confortul clipei, pe concentrarea exclusivăasupra vieţuirii imediate. Or, aceasta exclude reveriile, nebuloasa viselor oritristeţea metafizică a celui care tânjeşte la un viitor incert ori care ofteazădupă un trecut irepetabil. În acest prezent tonic, apa însăşi se transformă înfoc. Iar personajul din basm se supune şi el canoanelor acestei lumi. El numai priveşte spre cer şi, treptat, capătă harul dorit. Viaţa curge liniştit, iartimpul prezent se dovedeşte blajin şi îndurător. Şi probabil că totul ar fidecurs cum trebuie, dacă omul n-ar fi ridicat într-o zi ochii spre cer.

Moldoveanul ştie că dincolo de stele se află lumea lui, trecutul şi vii-torul posibil. Iar gândul la aceasta îl transformă imediat într-un scalv. Într-osingură şi firavă clipă de reverie, pierde pentru totdeauna darul de-a mai faceca apa să ardă. În plus, el este condamnat să trăiască până la moarte în ţarablajinilor. Aventura eroului nu este nici stimulativă şi nici nu constituie unprag iniţiatic. Este doar o capcană.

În cele mai multe dintre viziunile clădite pe universul paralel, celălalttărâm este un liman al aventurii, un loc al aspiraţiilor generale, configuratede-a lungul timpului. Lumile imaginarului românesc nu sunt niciodată cutotul mai bune decât lumea cunoscută. Deşi strălucitoare, cu posibilităţi visa-te şi miracole, ele au fisuri care îl retrimit pe temerar în lumea sa ori doar îi

declanşează dorul de ea. Lumile subpământene, numite generic celălalttărâm, sunt populate de zmei, zâne, nelipsita pajură. În această zonă coboa-ră eroii aventuroşi, feţii-frumoşi, care au de regulă o misiune precisă, cum arfi să recupereze o fiinţă răpită ori să fure un obiect miraculos. Pe celălalttărâm, sunt palatele zmeilor, caii înaripaţi, grădinile mirifice. Dar nimic nueste altfel decât în lumea reală. În plus, mândrele palate pot fi luateprintr-un simplu pocnet de bici, transformate într-o nucă şi apoi aşezate înmodesta ogradă a eroului, în lumea sa. Pentru că de cele mai multe ori eroulse încumetă să coboare în lumea zmeilor ca să fure ceva: în lumea însorită,cu cerdace albe şi obiecte vrăjite trăiesc visele şi aspiraţiile oamenilor obiş-nuiţi. Tocmai de aceea este paradoxală ţara blajinilor, căci în ipostaza lui destăpân al focului, omul este condamnat să trăiască într-o lume fără vise. În

subterana populată de piticii blajini nuexistă niciun aliat şi nicio poartă de scăpa-re. Ţara rohmanilor este un accident, unfel de buzunar, ba chiar un loc rezidual. Încredinţele româneşti creştine există o săr-bătoare dedicată blajinilor. Către ţara lorsubpământeană şi întotdeauna legată deape sunt trimise resturile, cojile de ouă şifirimiturile rămase de la Paşte. În maimulte cărţi de folclor este menţionat obice-iul (cu precădere bucovinean) de a se arun-ca pe apele curgătoare cojile ouălor, ime-diat după sărbătoarea Paştelui, pentru aajunge la blajini. Sim. Florea Marian dedi-că un capitol acestei credinţe şi leagăarhetipul de zeităţi precreştine2. Dar nufiliaţia ni se pare interesantă aici, cât sen-sul unei lumi a rămăşiţelor, în care oriceom poate să rămână captiv, incapabil de ase rupe de celelalte două dimensiuni alefiinţei sale: trecutul şi viitorul. În aceastălume a prezentului nemişcat nu există

memoria întregului şi prin urmare nici orgoliul lui. Oamenii trăiesc pe ruine-le altei lumi din resturi, însă ca stăpâni ai arderii şi ca magi ai focului.

Întreaga arhetipie a lumilor fabuloase este creată pe amputarea unorelemente sau însuşiri cunoscute omului, iar intruziunile în aceste universurisunt percepute ca accidente imediat depistate. Zmeul simte mirosul de om,blajinii ştiu imediat de unde este venit eroul, iar pădurea devine ostilă pen-tru orice intrus. Totuşi, în majoritatea acestor lumi eroul vine ca să-şi împli-nească năzuinţele. În lumile subpământene sunt adeseori adormite viseleomeneşti. Văile, prăpăstiile, văgăunile ascund de fapt cheia unor dorinţe. Unloc special în imageria românească îl ocupă şi Ţara Norocului.

Înfăţişat în mai multe poveşti populare, acest spaţiu este descris ca uncâmp, în care trăiesc „geniile” oamenilor. Este vorba despre indivizi carearată aproape ca şi oamenii. Însă unii sunt mai mărunţi, alţi sunt uriaşi, uniisunt cuprinşi de lentoare, iar alţii se mişcă repede. Ei sunt ocrotitorii oame-nilor vii. Fiecare fiinţă îşi are un noroc al său, care trăieşte acolo, într-o casăoarecare, iar după cum este viaţa lui în acea lume, tot astfel îi este şi pute-rea de a îmbunătăţi soarta omului pe care-l patronează. Într-o astfel de lumepătrunde un erou3, care îşi găseşte norocul, un fel de dublu al său, intrat subprotecţia unui noroc mai bătrân, care de fapt era chiar norocul împăratuluidin lumea normală. Relaţia dintre cele două personaje care trăiesc în CâmpulNoroacelor se va repeta în realitatea eroului, care, întors acasă, intră şi elgraţiile împăratului, întocmai cum norocul său era protejat de patronul des-tinal al împăratului. Această lume paralelă, în care se întâmplă cu anticipa-ţie faptele viitoare ale lumii, se află dincolo de o pădure, de un labirint întu-necos pe care nu-l poate străbate decât fiinţa temerară. Existenţa unei lumiparalele, a faptelor viitoare, este un fel de proiecţie a dorinţelor care dă cer-titudine unor fiinţe temerare, capabile să străbată lumea până în CâmpulNoroacelor, insinuându-se ca o metaforă a vizionarilor. În acest sens poate fiînţeleasă, de altfel, orice geografie a spaţiului necunoscut, însă legat subtil dedorinţele omeneşti. Lumea blajinilor, celălalt tărâm, văile seducătoare sunttoate ipostaze ale aventurii posibile. �

1 Mitologie românească, Ed. All, 1996, p. 468.2 Sărbătorile la români, vol. II, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1994,p. 237.3 Tudor Pamfile – Mitologie, ed. cit., p. 55 şi urm.

FICTURA

DOINA RUŞTI

Tărâmurile din subterană

��� CĂTRE CITITORII DIN STRĂINĂTATE

Pentru anul 2009 vă invităm să vă abonaţi la revista Contemporanul. Ideea Europeană, trimiţând pe adresa noastră, prin poştă,în plic, un cec în valoare de 70 euro(sunt incluse taxele poştale).Fundaţia Culturală Ideea Europeanăcont: RO60RNCB0072049676950002 BCR Filiala Sector 1 Bucureşti

Preţul abonamentului pentru Republica Moldova este de 60 euro (sunt incluse taxele poştale). Vă invităm să trimiteţi pe adresa redacţiei adresa dvs. completă.

Adresa: FUNDAŢIA CULTURALĂ IDEEA EUROPEANĂC. P. 113, O. P. 22, Sect. 1, Bucureşti, cod 014780 Piaţa Amzei nr. 13, sect. 1, Bucureşti.tel./fax: 4021 212 56 92; 4021 212 99 39E-mail: fcideeaeuropeana@yahoo.comWeb: www.ideeaeuropeana.ro

��� CĂTRE CITITORII DIN ŢARĂ

Pentru anul 2009 vă invităm să vă abonaţi la revista Contemporanul. Ideea Europeanăla sediul redacţiei (sau expediind prin mandat poştalsuma corespunzătoare, pe numele dlui Adrian Preda,notând adresa dvs. exactă), precum şi la orice oficiu poş-tal din ţară. În catalogul Companiei Naţionale „Poşta Română” S.A.revista are Codul 19139; în catalogul Rodipet S.A.: 2017/Cap. 7

Preţul abonamentului pe un an: 36 lei

Taxele de expediere sunt incluse în această sumă.

Cititorii care se abonează pe un an vor primi revista fărămajorările de preţ provocate de inflaţie.

FUNDAŢIA CULTURALĂ IDEEA EUROPEANĂcont: RO87RNCB0072049676950001 – BCR Filiala Sector 1, Bucureşti

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

MAI 2009

11ÎÎn nr. 4/aprilie 2009 al revistei Contemporanul. Ideea Europeană ampublicat o parte din „dosarul Tolstoi”, intitulat Adevărul şi plagiatulsecolului. Dezbaterea, „masa rotundă” – la care au participatRăzvan Voncu, Dumitru Balan, Mihai Dascălu şi Aura Christi –

după cum am promis, iată, continuă, având de astă dată titlul Adevărul şi naţio-nalizarea lui Tolstoi. Reluăm fragmentar prezentarea din numărul trecut şiaşteptăm în continuare reacţii la acest caz neverosimil întâmplat în Româniaanului 2009. Preluarea abuzivă, multiplicarea şi distribuirea a circa o mie depagini din Jurnalul tolstoian sub titlul Memorii de către Editura AdevărulHolding constituie un atac incalificabil nu numai la adresa celor doi reputaţi căr-turari, Janina Ianoşi şi Ion Ianoşi, nu numai la adresa Fundaţiei Culturale IdeeaEuropeană şi a Editurii Ideea Europeană, ci la adresa întregii bresle scri-itoriceşti şi editoriale, care, nutrim speranţa, va reacţiona prin organismele saleabilitate. Un atac prin care devine flagrantă o situaţie incalificabilă; astfel,urmându-se logica abuzului comis, ne putem trezi peste noapte de pildă cu unadintre capodoperele brebaniane – Bunavestire – apărând cu un titlu modificat şipurtând pe coperta I numele unui necunoscut, sau cu istoria călinesciană văzândlumina tiparului cu un titlu diferit de cel al opusului lui G. Călinescu, avândimprimat pe coperta întâi un nume… inexistent, inventat mai exact, ori numelevreunui brav inginer sau medic, bunăoară, decedaţi în perioada interbelică! (Neaflăm întrucâtva într-o pagină semnată de Gogol, Nikolai Vasilievici!) Avemreala şansă ca într-o bună zi să citim un roman fantastic, absolut fantastic, cutitlul, bunăoară, Universul într-o zi şi încă una, semnat de Ghenadi Strungă şisă ne trezim la un moment dat că – stupoare! – în realitate recitim… capodope-ra lui George Bălăiţă, Lumea în două zile, preluată abuziv, editată şi distribuită.Putem, apoi, să citim o capodoperă absolută intitulată, de pildă, Crima perfectă,semnată, ciudat, de Gh. Strungalovici, şi să realizăm destul de repede că e vorbade unul dintre vârfurile modernităţii, romanul Crimă şi pedeapsă deDostoievski, Fiodor Mihailovici. Acest joc amar – amară lecţie dată de AdevărulHolding – situat departe, foarte departe de modul în care ar trebui respectatelegile într-un stat de drept, din păcate, poate fi continuat… În cazul Jurnaluluitolstoian „transformat” abuziv în Memorii editate şi distribuite de către EdituraAdevărul Holding – CARE RECURGE LA PRACTICI INCALIFICABILE DEINTIMIDARE A ECHIPEI IDEEA EUROPEANĂ – specialiştii şi-au expus şi –credem noi – îşi vor mai expune opinia. Cert este ca „prin editarea lucrării origi-nale a Janinei Ianoşi sub semnătura unui traducător Ghenadi Strungar – necu-noscut în mediul literar; oare acest personaj există? – de către SC AdevărulHolding SRL – Editura Adevărul Holding încalcă grav drepturile legale dobândi-te de Fundaţia Culturală Ideea Europeană şi ale Editurii Ideea Europeană.Fundaţia Culturală Ideea Europeană – Editura Ideea Europeană este pusă însituaţia de a nu mai putea valorifica drepturile dobândite prin încheierea con-tractului de editare încheiat cu traducătoarea Janina Ianoşi, întrucât deşi inten-ţiona să reediteze titlul Lev Tolstoi, Jurnal, vol. I şi II, acest demers nu mai poateproduce aceleaşi efecte pe piaţa de carte, câtă vreme titlul a fost deja reprodusabuziv”.

Cât priveşte practicile de intimidare, lecţiile privind „principiile deonto-logiei profesionale”, „conduita culpabilă” de care – nu ştim din ce motive am fostacuzaţi; oare să editezi în condiţii perfect legale, cu bună credinţă şi profesiona-lism jurnalul lui Tolstoi şi să te trezeşti că ediţia îţi este preluată abuziv de unuldintre concernele editoriale din ţară, făcând public acest abuz, reprezintă unindiciu al „conduitei culpabile”?! –, „prejudiciile morale şi materiale”, sumeleexorbitante care ni s-au solicitat (pentru ce? pentru faptul că am făcut public unabuz evident, scandalos?!), ameninţările etc. vehiculate în Notificarea S.C.Adevărul Holding S.R.L. din data de 23 decembrie 2008, aşadar, în această ordi-ne de idei, precizăm că S.C. Adevărul Holding S.R.L. nu se află – nici pe depar-te! – în ipostaza celor care să dea lecţii. Cu atât mai mult cu cât cazul Tolstoi nu

e singurul. Precizăm de asemenea că am solicitat despăgubiri morale AdevărulHolding în valoare simbolică de 1 leu. Orice tentativă de intimidare din parteaS.C. Adevărul Holding S.A. va fi făcută publică.

Fundaţia Culturală Ideea Europeană a înaintat o cerere de OrdonanţăPreşedinţială Tribunalului Bucureşti (secţia a V-a, completul PI 1, Dosar nr.3101/3/2009), prin care solicită suspendarea difuzării volumului Memorii de LevTolstoi şi retragerea acestuia de pe piaţă de către S.C. Adevărul Holding S.A.,cererea noastră fiind calificată în întâmpinare de către respectivul organism,Adevărul Holding, drept „inadmisibilă”: „Noi considerăm că instanţa nu aretemei să admită cererea de ordonanţă preşedinţială, însă, pentru orice eventua-litate, noi ne cuantificăm prejudiciul în funcţie de valoarea vânzărilor a romanu-lui [sic! Tolstoi n-a scris nici un roman cu titlul Memorii! – n. red.] Memorii, volu-mul I şi II de Lev Tolstoi. Astfel, S.C. Adevărul Holding are încasări de 29 068,6lei pe lunile noiembrie şi decembrie 2008 din vânzarea romanului. [s.n.]Solicităm instanţei să pună în vedere reclamantului să depună o cauţiune egalăcu contravaloarea vânzărilor pe un an de zile, respectiv suma de 174.411,6 lei(având în vedere complexitatea procesului de fond, acesta va dura), întrucât dacăvom retrage de pe piaţă cărţile vom fi lipsiţi de aceste încasări.”

Reproducem textul Hotărârii nr. 212/16.02.2009: Instanţa „Admite în partecererea. Obligă pârâta să suspende orice activitate de distribuire/difuzare directăsau prin alte reţele a volumului I şi II Memorii, autor Lev Tolstoi traducătorGhenadi Strungar, până la soluţionarea irevocabilă a litigiului de fond între părţice formează obiectul dosarului nr. 469/3/2009 pe rolul Tribunalului BucureştiSecţia a V-a Civilă. Respinge cererea de retragere de pe piaţă a volumului. Obligăpârâta la 2 439,5 RON cheltuieli de judecată către reclamantă. Cu recurs.Executorie.” Precizăm că cererea noastră a fost admisă întrucât – după cum semenţionează în Încheierea din Şedinţa publică din data de 12.02.2009 (dosar unicnr. 3101/3/2009 – „din extrasele din cele două titluri depuse la dosar rezul-tă că cele două traduceri sunt asemănătoare până la identitate […]”

S.C. Adevărul Holding S.A. a făcut recurs.Precizăm că pe rol se mai află un proces, de fond, vizând unul dintre cele

mai incalificabile plagiate din istoria culturii române, şi anume Jurnal, vol. I şiII, în traducerea Janinei Ianoşi, Editura Ideea Europeană, 2005, reprodus abu-ziv de S.C. Adevărul Holding S.A. sub titlul Memorii, vol. I şi II, în traducerea luiGhenadi Strungar, 2008, S.C. Adevarul Holding S.A., conform textului imprimatîn interiorul celor 2 vol., deţinând toate drepturile asupra respectivei ediţii:„Toate drepturile asupra prezentului titlu sunt rezervate exclusiv editurii S.C.Adevărul Holding S.R.L. Reproducerea parţială sau integrală a textului fărăacordul editurii este interzisă şi va fi pedepsită conform legilor în vigoare.” Cazulacesta incalificabil se află, la sesizarea ORDA, şi în atenţia InspectoratuluiGeneral al Poliţiei Municipiului Bucureşti. De asemenea, au fost expediate sesi-zări către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, AsociaţiaEditorilor Români, Academia Română, Uniunea Scriitorilor din România, COPY-RO, Asociaţia Publicaţiilor Literare şi Editurilor din România, AsociaţiaRevistelor şi Publicaţiilor din Europa.

Revista Contemporanul. Ideea Europeană vă propune o dezbatere în carespecialişti de marcă îşi expun opinia pe marginea acestui abuz incalificabil.

Le mulţumim colegilor – scriitorilor, editorilor – lectorilor, pentru solida-ritate!

Sperăm că la următoarele înfăţişări Jurnalul devenit – printr-un miracolmalign – Memorii, transformat ulterior în roman, să nu ajungă… enciclopediesau, mai ştii?, un poem epic.

Anul 2010 la Ideea Europeană – cu prilejul centenarului morţii Maguluide la Iasnaia Poliana – va fi Anul Tolstoi. �

CONTE

ADEVĂRUL ŞINAŢIONALIZAREA LUI TOLSTOI

12

ANUL XX Nr. 5 (686)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

ANUL XX Nr. 5 (686)

Marian Victor BuciuManelizarea lui… TolstoiMarian Victor Buciu, profesor doctor la Facultatea de Litere a Universităţii dinCraiova, predă cursuri de istoria literaturii române interbelice, din perioada comu-nistă şi postcomunistă, cuprinzând analize şi sinteze ale unor curente şi opere demare interes artistic. A publicat în reviste numeroase cronici, studii şi eseuri litera-re. Menţionăm volumele: Celălalt Arghezi. Eseu de poetică retorică a prozei, 1995,Breban. Eseu despre stratagemele supravieţuirii narative, 1996, Ionesco. Eseu des-pre onto-retorica literaturii, 1996, E. M. Cioran – Despărţirea continuă a Autoruluicel Rău. Eseu despre onto-retorica Textului cioranian, 1996, Onto-retorica lui I. L.Caragiale, 1997, Ţepeneag. Între onirism, textualism, postmodernism, 1998,Promptuar. Lecturi post-totalitare, 2001, Dieter Schlesak, un maestru german alevaziunii, 2003, Panorama literaturii române din secolul XX, vol. I, Poezia, 2003,Zece prozatori exemplari. Perioada interbelică, 2006. Autorul practica o hermeneuti-că personalizată – onto-retorica – propunând un instrumentar conceptual propriu,de reorientare post-structuralistă şi post-deconstrucţionistă, în tradiţia criticii euro-pene, desfăşurate riguros asupra fiinţei şi limbajului textelor literare. Prin aceasta,interpretul dă curs unei dialectici interpretative, nuanţată pâna la detaliul şi rela-ţia infinitezimale, având drept scop cunoaşterea identităţii retorice şi poetologice aoperelor.

PPână în 2008, ştiam că există Lev Tolstoi, Jurnal, I-II, traduce-re din limba rusă de Janina Ianoşi, studiu introductiv şi notede Ion Ianoşi, ediţia a III-a, revăzută, Ed. FundaţieiCulturale Ideea Europeană, 2005, cu ediţiile anterioare de la

Ed. Univers, 1975-1972 şi Ed. Elit, f. a. (2000). Ion Ianoşi precizează că tra-ducerea s-a efectuat după 13 volume din Opere complete (ediţie jubiliară), în90 de volume, publicată între 1928-1958, menţionând şi confruntarea cu edi-ţiile, de asemenea ruseşti, din 1965 şi 1985 (cf. Notă asupra ediţiei, F. C. I.E., 2005).

Din 2008, cititorul român mai are şi Lev Tolstoi, Memorii, I-II, tradu-cere de Ghenadi Strungar, Colecţia Adevărul, Editura Adevărul Holding.Traducere din ce limbă, după care ediţie? Nici o specificare. O notă anonimă,semnată Editorul, precedând volumul întâi, transcrie falsul titlu Memorii,dar se referă şi la Jurnal: „Jurnalul ultimilor ani se constituie ca o sinteză agândirii scriitorului.” Nu există un jurnal separat, al „ultimilor ani”, ci unjurnal dintre 1847-1910, cu întreruperi de luni sau chiar de ani (de două oricâte cinci ani), incluzând – potrivit versiunilor cunoscute în limba română,revizuite – Jurnal-ul propriu-zis, „Jurnal numai pentru mine” şi Jurnalsecret. Dintre puţinele rânduri ale notei la ediţia „Adevărul Holding”, multesunt hilare şi jignitoare pentru cititor şi cultură. Se afirmă acolo că se poate„înţelege pe deplin opera unui scriitor” nu cu sprijinul specialistului, ci prin„descoperirea contextului în care această operă a fost scrisă”. Dar contextulnu se descoperă de la sine. Problema, iată, nici nu este contextul, ci chiar tex-tul. „Memorii nu reprezintă o simplă curiozitate…”, scrie Editorul de la„Adevărul”. S-ar părea că se simte cu musca pe căciulă? De la titlu, volume-le acestea, travestite pe ici, pe acolo, sunt chiar o monstruozitate mistifica-toare, un accident singular, sper, în sistemul editorial românesc de azi.Jurnal-ul lui Tolstoi, redenumit Memorii (diferenţa de specie a literaturiinonficţionale ajunge astfel nesocotită cu deplină ignoranţă) e prezentat ca „omaşină a timpului” – recomandare comercială incalificabilă prin falsitate.Editorul parafrazează şi nu citează cu ghilimele presupuse consideraţii alelui Vladimir Nabokov, probabil pentru a produce în memoria cumpărătoruluiasocierea cu romanul aceluia, Lolita, dar formularea nu trece de locul comunşi simplismul acultural. Volumul al doilea e precedat şi el de o notă aEditorului, încă mai scurtă. Nota vrea să transmită că Tolstoi nu s-a împă-cat cu dogmele religiei şi regimul politic şi că „dorinţa sexuală a fost aprinsăîn mintea scriitorului până la o vârstă foarte înaintată”. E limpede ce tip decititor (cumpărător) este vizat pentru cartea îmbrăcată în piele ecologică.Dar ea, cartea, pe care o tratează ca pe o simplă marfă, este o antologie, oselecţie, dintr-un text de multe ori mai lung, tradus de dna Janina Ianoşi. Aapărut în trei ediţii. Aceasta îl reproduce, cu unele schimbări, începând de latitlu, dar fără studiul introductiv şi aparatul de note ale specialistului, ocategorie hulită de noul „editor”.

În Jurnal (devenit acum, peste noapte, Memorii), Tolstoi menţionea-ză deseori ce vrea să scrie: „să-mi continui jurnalul” (14 iunie 1847), „iată dece se impune necesitatea unui jurnal (…) jurnalul e necesar… (…) voi expli-ca în jurnal (…) Iată un al treilea scop al jurnalului” (14 iunie 1850), „am cititjurnalul” (17 iunie 1850), „n-am scris nimic în jurnal” (13 decembrie 1850),„să-mi descriu în jurnal” (30 decembrie 1850), „îi mai găsesc jurnalului (încă,termen omis, n. n.) un scop folositor” (7 martie 1851), „Mi-am recitit (acum,termen omis, n. n.) vechiul jurnal din iulie 1851…” (20 martie 1852), „Dedimineaţă mi-am scris jurnalul cum se cuvine.” (6 noiembrie 1861), „Sonia acitit fără mine jurnalul acesta şi a necăjit-o foarte tare…” (4 febr. 1897),„M-am gândit la faptul că scriu în jurnal nu pentru mine, ci pentruoameni…” (19 martie 1906), „Încep un jurnal nou…” (Jurnal secret, 22 ianua-rie 1909), „Pornesc un jurnal nou, un jurnal adevărat, numai pentru mine.”(„Jurnal numai pentru mine”, 29 iulie 1910).

Memorii, după care citez, iată, menţine cu suverană nepăsare cuvân-tul jurnal!

Schimbările în traducerea… traducerii ale lui Ghenadi Strungar nuau nimic sistematic. Ele apar, ce-i drept, la început de volum, iar uneori înfragmente, aşa zicând, mai vizibile. Dar nu se poate constata o regulă.Pseudo-stilizatorul traducerii n-a avut nici o grijă să nu se vadă textul aţin-tit – şi nu textul ţintă, cum se spune în traductologie. Dar pentru ce a doritnu îi era necesar originalul din limba rusă. El a urmărit să facă – prin inter-venţii care n-ar trebui să fie acceptate editorial într-o cultură respectabilă –textul „lizibil”, mai exact să nu dea „bătăi de cap” cititorului aşa-zis de rând.Ca să atragă cumpărătorul de jurnal tolstoian, pe acel cititor complexat deştiinţă şi specialişti în domeniu, făptuitorul acestui reprobabil act pretinseditorial cenzurează opera, în două moduri: 1. elimină paranteze, cuvinte,propoziţii, fraze 2. adaugă cuvinte care să dea textului continuitate, luân-du-le din notele specialistului îndepărtat. Această cenzură, aparent în favoa-rea lecturii, distruge prin falsificare o operă de creaţie şi de traducere.

„Stilizarea” („strunjirea”, nu ştiu să spun: ca la strungă sau ca lastrung…), intervenţiile agresive asupra traducerii apropriate se fac într-unlimbaj dorit actualizat, dar în dispreţ cu originalul. „Limpezirea” textului luiTolstoi este un procedeu antiprofesional, extrem de grav. El te poate duce cugândul la felurite kitsch-uri necritice contemporane, cum ar fi chiar maneli-zarea sau telenovelizarea. Le-a venit rândul, iată, şi clasicilor literaturii, săajungă victime, să servească interesul financiar cu preţul deservirii creaţieiartistice.

Semnatarul pseudo-traducerii, Ghenadi Strungar, înlocuieşte termenicu sinonime verbale, substantivale, adverbiale, dar într-o măsură mai degra-bă infinitezimală în raport cu masa de cuvinte a jurnalului. Uneori înlocuiri-le nu sunt făcute cu sinonime, ceea ce ar ascunde raptul, cu preţul trădăriitotale a operei: urma devine respecta; îndeplineşti – propus, parcurg – citesc,cel – omul, îmbătrânit – maturizat. Alteori afectează sintaxa, mutând cuvin-tele, românizând abuziv rusa lui Tolstoi. În acelaşi „scop” modifică şi punc-tuaţia. Şi cam aceasta ar fi toată munca sa. Strungar oboseşte sau se plicti-seşte repede şi lasă aproape totul ca în versiunea „împrumutată”. Alterare şifolosinţă de text „preluat” – iată „ediţia” care trece peste faptul de artă, pro-prietate, lege.

Să urmărim puţin „munca” dlui Strungar:El adaugă cuvinte ca cele pe care le notez în paranteză: „romanul

(scriitorului englez) Goldsmith” (7 aprilie 1847), „Instituţii(le codului luiJustinian)”, „(gândurile şi) ideile” (14 iunie 1850).

Adaugă nume la prenume sau adaugă pur şi simplu nume inexisten-te în contextele din jurnal. Nu avea altă soluţie, din moment ce a îndepărtatcu dispreţ notele specialistului.

„Colaborează” cu textul într-un dispreţ suveran faţă de acesta: „Săscriu povestea copilăriei mele” devine „Să scriu povestea zilei” (18 ian. 1851).

Omite unul sau mai multe cuvinte: „şi să-mi iau la şah revanşa de laLama” (7 aprilie), „Nr. 1” (notaţie înaintea unor propuneri ordonate, la 18aprilie 1847), „şi altele” (16 iunie 1847), „150 de ruble (arg.)” (elimină arg.,argint, 17 ian. 1851). Totul din atenţie faţă de clientul cumpărător şi groso-lană neatenţie faţă de Tolstoi.

Înlătură propoziţii întregi. Mă opresc acum la acest exemplu: „Am iro-sit o grămadă de bani.” (23 decembrie 1858) De ce a scos aceste cuvinte strun-jitorul traducerii dnei Janina Ianoşi? Îmi place să cred că va fi fost, pentruun moment, cuprins de un fel de teamă sau premoniţie pentru frauda comi-să. Dar nu banii săi i-a irosit, ci pe ai cititorilor-cumpărători astfel înşelaţi.

Iată alte exemple de modalitate de „lectură protejată” pentru cumpă-rătorul de carte cu coperte din piele ecologică:

Janina Ianoşi: „Am scris puţin Execuţiile, am citit-o cu scârbă peFigner.” (21 mai 1908); Ghenadi Strungar: „Am scris puţin Execuţiile.”

J. I.: „Am scris prost trei acte.” (23 ian. 1893), G. S.: „Am terminat treiacte, dar prost.”

J. I.: „Răul din lume, cauza lui, e foarte simplă. Toţi caută midi – 14heures. Ba în structura economică, ba în cea politică.” (26 iunie 1899), G. S.:„Răul din lume, cauza lui, e foarte simplă. Toţi caută în structura economică,ba în cea politică.”

Erorile de traducere din franceză, colaterale, dezvăluie şi ele cunoş-tinţele lingvistice ale traductorului: în sintagma „cea mai bună doigté” (17iunie 1850) acordul e făcut cu termenul românesc digitaţie, când, de fapt,cuvântul în franceză este de genul masculin şi corect ar fi fost „cel mai bundoigté”. În traducerea dnei Ianoşi eroarea, evident, nu există.

La 3 ianuarie 1890, corect era: „De 1 ianuarie, am corectat toată ziuacomedia; nu e rău.” Citim: „Azi de 1 ianuarie…” Pentru Strungar data de 3 edata de 1.

Între schimbările de acest soi, zeci şi zeci de pagini rămân neatinse.Deodată, câte un mic fragment, apare uşor aranjat. Trimit la cel despreCatehism, din 5 august 1895. Da, despre Catehism, da, şi despre Catehism!Strungar nu are nici o teamă de Dumnezeu şi de adevăr. Nici măcar de„Adevărul”? Din declaraţia recentă, „Adevărul Holding” pare a se spăla pemâini şi a-l lăsa să dea explicaţii. Sper să existe, să poată fi, adică, văzut.

Reproduc acum câteva extrase preluate cu totul, fără nici o clipire pro-fesională şi morală:

„Te uiţi la oamenii care sărută o icoană, care trec pe sub ea, adorând-oşi temându-se de ea. Dacă oamenii au putut fi înşelaţi, înseamnă că nu exis-tă înşelăciune de care să nu se lase prinşi.” (14 noiembrie, 1898)

„Sunt oameni care nu se pot (s. L. N. Tolstoi) conduce după convingeriraţionale, ci se conduc numai după profit. Iar tu cauţi să găseşti argumenteca să-i convingi.” (12 iulie 1900)

„Cu toţii – şi nu fac o comparaţie, ci aproape o descriere a realităţii –creştem şi ne educăm într-un cuib de bandiţi, şi numai după ce am crescut şiprivim în jurul nostru înţelegem unde ne aflăm şi de ce ne folosim. Şi în acestmoment anume apar diversele atitudini faţă de respectiva situaţie: unii seraliază bandiţilor şi jefuiesc, alţii cred că nu sunt vinovaţi dacă doar seînfruptă din jaf, nefiind de acord cu el şi chiar încercând să-l stăvilească, iaralţii se indignează şi vor să distrugă cuibul, dar sunt slabi şi puţini. Şi atuncice e de făcut?” (19 ianuarie 1901) (Semnalez o singură diferenţă: în loc de cra-time, virgule.)

„Uneori adevărul este stabilit ca ideal. Fals: adevărul este doar absen-ţa minciunii.” (11 octombrie 1906)

Mă întreb dacă „traducătorul” Strungar va fi citit aceste pasaje, pestecare n-ar trebui să trecem.

Lor le mai adaug încă unul, în care o eroare buclucaşă – mică, mică,mică, dar pe deplin elocventă – mă face să cred că s-a lucrat cu ediţia din2005 (nu le exclud nicidecum nici pe cele de dinainte), de la Ideea Europeană,vârâtă în ordinator sau în laptop. Iată şi acest extras identic la G. S.-2008,după J. I.-2005:

„Moralitatea nu poate fi fondată pe nimic altceva decât pe conştiinţacă eşti o fiinţă spirituală, unită cu toate celelalte fiinţe şi cu Totul. Dacă omulnu e o fiinţă spirituală cu (corect: ci) una trupească, atunci el trăieşte inevi-tabil doar pentru sine, iar viaţa pentru sine şi moralitatea sunt incompatibi-le.” (20 iulie 1907)

Nu am la îndemână ediţia din 2000, apărută fără an, la Ed. Elit, şi nuştiu dacă greşeala apare şi acolo. Dar pot preciza că în ediţia de la Univers,vol. II, 1976, ea, greşeala, nu există.

Câteva formulări aduc noi probe raptului. Iată un extras, în careunica deosebire este că verbul e hărăzit devine e dat:

13

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

MAI 2009

J. I.: „Când am spus că trebuie să faci ceea ce-ţi e hărăzit să nu facirău…” (21 mai 1908), G. S.: „Când am spus că trebuie să faci ceea ce-ţi e datsă nu faci rău…” (Formularea comună ar fi fost: „ceea ce ţi-e dat”.)

Alte extrase identice, cu formulări rare, a căror coincidenţă nu poatefi întâmplătoare: „«Şi ce-i treaba ta?»” (26 iunie 1908) (Formularea uzuală:„Şi care-i treaba ta?”), „Azi am vrut să scriu, dar nu-s în putere.” (Jurnalsecret, 20 ian. 1909), (Uzual: „nu sunt”.), „… influenţă uimitor de fertilă şiîmbucurătoare întru bine.” (Jurnal secret, 8 aprilie 1909) Mă îndoiesc căîntru, operatorul ontologiei lui C. Noica, este un termen de uz comun.

Traduttore traditore, dar nu în acest mod. S-a depăşit orice măsură.Confirm observaţiile avansate de scriitoarea şi editoarea Aura Christi: „Nutrebuie să fii un filolog avizat ca să urmăreşti, de oriunde, fie şi pe sărite, pro-poziţiile şi frazele presupuselor «memorii» care, exceptând amintitele schim-bări minore (proprii sau prin revenirea la variante anterioare), coincid cu tra-ducerea/traducerile Janinei Ianoşi.” Nu-mi rămâne decât să nădăjduiesc (sausă sper?) în solidaritatea bună a culturii române. Deci: nu dreptate fără ade-văr, ci dreptate, de data aceasta, împotriva „Adevărului Holding”. Faptaaceasta antieditorială oferă ocazia unor reacţii necesare contra abuzurilorcomise prin intermediul traducerilor inautentice din punct de vedere mate-rial şi moral-juridic. Abuzurile de felul acesta fac rău oricărei literaturi, indi-ferent în ce limbă se naşte ea.

Decembrie 2008

Bogdan Mihai DascăluTolstoi contra TolstoiBogdan Mihai Dascălu, prozator, poet, critic şi istoric literar. Doctor în filologie(Universitatea Bucureşti, 2007). La ora actuală este cercetător ştiinţific laInstitutul de teorie şi istorie literară „G. Călinescu” (Bucureşti). A publicat: Un tortpentru un mort, volum colectiv, 1998 (Premiul concursului naţional de dramaturgie„Mihai Eminescu”); Minunata viaţă de câine a lui Adam, proză scurtă, 2002; Iarnaîngerilor, roman, 2002; Lovitura de teatru, 2000; Păcală, 2002; Opus nr. 1 pentruhârtie şi creion, 1995 (Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Timişoara); Der Duft derStadt, München, 2004; Sânge albastru, proză scurtă, 2004; Era măritată şi se plicti-sea, roman, 2007. Traduceri: Joseph Roth, Tarabas, 2000; Rainer Maria Rilke, Jurnale de tinereţe,Jurnal, Însemnările lui Malte Laurids Brigge. Critică: Held und Welt in HertaMüllers Erzählungen, Editura Dr. Kovač, Hamburg, 2004.

EExistă, pe lumea asta mare şi misterioasă, câteva lucruri carenu se schimbă niciodată. Stai şi te uiţi în oglindă, vezi aşa-dar, pe propria-ţi piele, că timpul trece, cât se poate de la pro-priu, şi te minunezi cum de cele din jurul tău au rămas la fel

de ponosite şi de prăfuite ca în urmă cu atâta amar de ani.Există, de asemenea, pe lumea asta în care trăim azi, lucruri care ne

amintesc de vremuri trecute. Şi ar fi bine să fie astfel, dacă nu ne-ar duce,mereu şi invariabil, cu gândul la cei aproape 50 de ani de dictatură comunis-tă, care au marcat firea prea multora dintre contemporanii noştri.

Nu vreau, dar trebuie să retrăiesc istoria. Nu vreau, fiindcă doare şitrebuie, fiindcă cei cu care împart aceeaşi ţară mă obligă să o fac. Şi nu evorba de o vârstă anume. Mă sperie că deopotrivă tinerii, cât şi vârstniciisunt impregnaţi de bolşevism. De unul care ne-a adus doliu în ţară şi care, înloc să fie renegat, persistă şi astăzi. Persistă şi dăinuie, împroşcând o duhoa-re de hoit în juru-i.

În ce mă priveşte, fac parte dintr-o familie care a avut, generaţii de-arândul, de suferit de pe urma neoamenilor ce s-au denumit comunişti. Înce-pând cu, de pildă, bunicul. Bunic, cu studii în Franţa şi în Elveţia, procuristal Uzinelor Reşiţa, proprietar de gazetă etc. Toate astea până când, într-obună zi, s-a schimbat regimul. S-a schimbat regimul şi bunicului meu i s-aluat totul. Dar absolut totul. Fără să conteze că are o familie, că are o soţie şitrei copii, că are un tată paralizat şi o mamă bătrână. Nu, toate acestea nucontau. I-au fost luate, pe rând, gazeta, slujba, totul. Timp de un an, a fostlăsat pe drumuri, până când, ajuns în pragul disperării, i s-a propus să fie celcare scrie discursurile pentru noul director. Un individ fără niciun alt meritdecât acela care se cerea la vremea respectivă: să ai origini sănătoase, iar el,slavă Domnului!, le avea, şi să fii un bun comunist. Ceea ce era cu prisosin-ţă.

Şi acesta e doar un exemplu pentru ce s-a întâmplat cu o ţară întrea-gă. O ţară de oameni muncitori care au fost deposedaţi, samavolnic şi pestenoapte, de bunurile lor. O ţară care a fost redusă la tăcere de o dictaturăodioasă, în care legea Puterii era singura care guverna cu adevărat.

Din păcate, lucrurile par să nu se fi schimbat odată cu evenimenteledin decembrie ’89. Procesul transformării unei mentalităţi este lent, în anu-mite cazuri, inexistent. Pentru că întâlnim şi astăzi aceleaşi apucături comu-niste la inşi care se consideră democraţi. Pentru că a te considera ceva nuînseamnă, automat, că şi eşti. Pentru că samavolnicia, învăţată în anii dicta-turii, este pusă azi în practică. Pentru că regulile interumane de bun-simţsunt călcate în picioare şi guvernează nesimţirea. Pentru că România estedeparte de a fi populată de oameni civilizaţi, străbătuţi de o idee europeană,ci ea se îneacă în apele trecutului. Pentru că cei care trăiesc aici simt că ast-fel au mai multe beneficii decât a trece în rând cu cei care au optat de-a lun-gul istoriei pentru morală şi credinţa întru mai bine.

Lucrurile sunt departe de a merge spre bine. Din contră, merg din răuînspre mai rău. Minciuna, deposedarea samavolnică şi ipocrizia, toate atribu-te prin excelenţă ale comunismului, flutură astăzi deasupra capetelor noas-tre oarbe. Fără să mai amintesc că Adevărul nu mai există. Şi nu mă refer deaceastă dată la vreo categorie filosofică, ci la un Adevăr palpabil şi real. Maiexact la Adevărul Holding. Sigur, există prin materialitatea sa, dar nicide-cum prin nume. Căci aici se naşte un mare paradox. Unul pe care îl voilămuri îndată.

Există la noi câţiva mari traducători. Şi dacă eşti om de litere îi ştii.Astfel se face că, atunci când auzi de o literatură, gândul îţi fuge automat lacei care ţi-au mijlocit-o. Bunăoară, când cineva îmi vorbeşte de literaturarusă, nu se poate să nu mă gândesc la Ion şi la Janina Ianoşi. Pentru că dato-rită lor am avut acces, din copilărie şi până astăzi, la marii, la uriaşii scrii-tori ruşi, pe care altminetri nu i-aş fi putut cunoaşte. Doar că, uite, cei de laAdevărul nu o ştiu. Sau, dacă o ştiu, nu le pasă. Adică sau sunt inculţi, sauipocriţi. O cale de mijloc nu există în acest caz. Doar că, în ce mă priveşte, nucred că sunt cu totul şi cu totul inculţi. Cred, mai degrabă, în varianta pro-stiei, adică în aceea de a-i crede proşti pe cititorii lor, şi a unor trăsăturiîmprumutate din regimul comunist. Fiindcă, atunci când te apuci să editezio carte, parcurgi câteva etape de bun-simţ. Mai întâi, te hotărăşti la un scrii-tor şi la un titlu. În cazul de faţă, Tolstoi. Apoi cauţi un traducător care să tereprezinte.

Şi aici lucrurile încep să se complice. Fiindcă un trust de presă care îşiface publicitate pe toate posturile de televiziune, afirmând că, în „ColecţiaAdevărul”, noi, cei de rând, găsim cele mai bune cărţi, în cele mai bune tra-duceri, nu poate apela la un necunoscut. Asta nu doar că este o totală lipsăde profesionalism, dar a afirma că îl alegi pe un Ghenadie Strungar… desprecare nimeni nu a auzit nimic, probabil nici măcar propria lui mamă nu îlcunoaşte!, pentru că nici ea şi nici tatăl, nici surorile lui, nici câinii şi nicipisicile, poate doar animalele de companie, nu există. La fel cum amintirilelui, aşa cum şi trăirile lui nu există. Şi tot la fel cum opera lui, o regulă a logi-cii elementare, nu există. Şi ce nu există, nu e, asta e cert.

Aşadar, cunoscute fiind trei ediţii ale Jurnalului tolstoian, tălmăciteromânilor de cei mai importanţi traducători ai scriitorului rus, tu, care telauzi cu cele mai bune traduceri, le ignori pe acestea cu desăvârşire şi ieşi larampă în tovărăşia unui necunoscut. Nu, asta nu se leagă.

În toată povestea asta rămâne, se pare, un sâmbure de Adevăr. Acelacu cele mai bune traduceri. Fiindcă Ghenadie Strungar nu este. Şi niciAdevărul nu s-ar afişa cu un necunoscut (a se compara şi celelalte ediţii),după cum o afirmă reclama. Ăsta e Adevărul. Ce au făcut editorii mai depar-te ţine de domeniul inimaginabilului. Au luat, pur şi simplu, cele trei ediţii,le-au măcelărit, eliminând notele, le-au amestecat între ele, crezând cănimeni nu va observa. Ba, mai mult, au schimbat titlul de Jurnal în Memorii,diminuând astfel opera scriitorului rus. Exemple în acest sens sunt destule.Fiecare pagină oferă cititorului, fie el şi neatent, neumărate modalităţi de ase edifica de proporţiile acestui furt.

Ce se întâmplă însă în cazul de faţă e mai mult decât o însuşire sama-volnică. Este o „naţionalizare” a unei cărţi. Nu ştiu exact pe ce s-au bazat ceide la Adevărul când au recurs la astfel de mijloce nedemne în breasla intelec-tualilor (din care ei, constat, se autoexclud), însă un lucru este cert. Dacă înperioada comunistă orice tentativă de a riposta în faţa regimului era pedep-sită cu închisoarea, astăzi lucrurile nu stau tocmai la fel. Din contră, de celemai multe ori, revendicările au câştig de cauză. Fiindcă, totuşi, lucrurile parsă se schimbe. Nu însă neapărat şi mentalitatea, căci cei de la Adevărul vorpersista, în felul lor, de a fi şi mai departe. Însă societatea a învăţat să nu semai teamă de comunism.

Nu în ultimul rând, mă simt dator să le aduc la cunoştinţă editorilorde la Adevărul şi lui Ghenadi Strungar că, de curând, a apărut la EdituraEuroPress o nouă carte. Ea se intitulează Spovedanie (Introducere la o operănetipărită), este scrisă de Lev Tolstoi, tradusă din limba rusă de JaninaIanoşi, cu o prefaţă şi note de Ion Ianoşi. Asta, pentru că o vom găsi în colec-ţia Adevărului cam aşa: Mărturisire (O operă autentică) de Lev Tolstoi.Traducere din limba rusă de Maja Strungarova, cu o prefaţă şi cu note decunoscutul Ghenadi Strungar. De asemenea, pot să le ofer şi întreg catalogulEditurii EuroPress, dar şi întreaga operă a Janinei şi a lui Ion Ianoşi, poatemai găsesc pe acolo câteva lucruri interesante de însuşit!

14

ANUL XX Nr. 5 (686)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

ANUL XX Nr. 5 (686)

Marina VraciuO „ediţie-surpriză” aJurnalului tolstoian

ÎÎntr-unul din eseurile sale, Oscar Wilde scria, în cunoscuta samanieră paradoxalistă, despre lectura cărţilor: acestea nu trebu-iesc citite nici de la început, nici de la sfîrşit, ci de la mijloc...„Sfatul” scriitorului putea fi orice: exasperare faţă de tradiţia

prăfuită, „o palmă dată opiniei publice” victoriană, faţă de avalanşa de macu-latură bulevardieră şi „împrumut” necreditat de la ora respectivă sau, la felde bine, un act gratuit, al cărui unic eventual scop ar fi putut fi „şocarea opi-niei publice”. Cea mai de succes piesă-farsă a inspiratului irlandez trateazăpoate, în mod neîntîmplător, tema „contrastului dintre esenţă şi aparenţă”(din societatea britanică, pe care, se ştie, o sfida). Am crescut cu titlul, propa-gat de atîtea reprezentanţii din ţară, „Ce înseamnă să fii Onest”. Mai recent,ni s-a propus versiunea „Cum e să fii Ernest”. Glisare explicabilă, printrealtele, prin opţiunea traducătorului, dintr-o altă generaţie, pentru „actuali-zarea” textului original.

Subliniată sau implicită, responsabilitatea traducătorului faţă deopera-sursă şi culturile pe care le aduce într-un spaţiu al întîlnirii reciprocîmbucurătoare, educative este constantă a acestei meserii. Numele său e încăopacizat şi ignorat de beneficiarul muncii sale, ca într-un ev mediu continuu,în care smerenia îi impune artistului să-şi ascundă numele.

Primind (sau ignorînd) cam tot ce i se oferă, cititorul recent (intră aiciorice vîrstă şi ocupaţie) se aruncă avid să prindă ceea ce i se vinde la un preţanunţat „de chilipir”. Că şi cartea e un bun de consum ca şi altele nu e o nou-tate. Mai ales dacă are coperţile bine aranjate, asortate, pe colecţii, cu mobi-lierul existent sau cel care urmează a fi cumpărat în rate. Că educaţia sepoate face şi din nimicuri (iar poezia poate „creşte din gunoaie”) şi, pe de altăparte, pe o cutie de chibrituri, este altceva. Că, excedaţi de adeseori pomeni-ta (adevărata oare?) lipsă de interes aparent a tinerilor faţă de cartea caobiect, profesori şi părinţi ar sta şi în cap doar-doar şi-ar vedea odraslele răs-foind volume. Apare astăzi un paradox: educînd prin accesibilitate pentrucarte ca obiect unii (furnizori de carte) uităm conţinutul. Înainte de a fi unboom editorial, un titlu premiat la tîrguri şi de edituri sau de asociaţii alescriitorilor, o carte este un obiect cu o valoare intrinsecă. Cu atît mai multcînd avem opera clasicului în faţă, intrată în tradiţie prin traducere.

Revin la traducere, care „consacră o literatură”, oglindind-o într-alta.În conştiinţa cititorului atent (candid sau erudit deopotrivă) pecetea traducă-torilor se aşază peste original, iar serviciul discret imprimă al celui caremediază se încarcă cu forţa şi autoritatea autorului de text. Ne-au spus-o maidemult junimiştii, care şi-au suflecat mînecile redingotelor şi s-au pus petreabă, direct din limba-sursă sau prin intermediare franceze sau germane.Din idiomul lor a rămas cîte ceva pînă în zilele noastre, în primul rînd ideeacă şi „traducerile fac o literatură”.

În experienţa romînească de traducere literară, acest lucru se întîm-plă de cîteva decenii prin activitatea tandemului Ianoşi. Printre alte lucrăricare au dovedit competenţa, fidelitatea, abdnegaţia şi vocaţia, bunul-gust,valoarea activităţii de traducere care a slujit deopotrivă literatura rusă şiromînă se numără şi ediţiile succesive ale jurnalul lui Lev Nikolaevici Tolstoi.

Cu adevărat, „metoda” de lectură propusă de Wilde s-ar putea dovedifolositoare pentru a lua pulsul unui text la care apoi să revii, pentru a tedelecta şi a te instrui. Şi de bună seamă pentru a verifica conţinutului unuivolum se poate dovedi limitat folositoare. Aplicată însă cazului deja cunoscutal ediţiei „Adevărul” din 2008, acest demers este încărcat de tristeţe. Fiindcăîn cazul la care mă voi referi în cele ce urmează pare să fie vorba de un f-u-r-t.

„Jurnalul” unei fraude

Dar să deschidem cartea. Lectura acestui volum plăcut la atingere,legat (în piele?) pe hîrtie aduce o constatare tristă: că totul se poate hăcuidupă bunul plac al unui editor. Ştiind, asemeni altor cititori atenţi, că în cul-tura romînă existau deja cîteva versiuni ale notaţiilor diaristice tolstoiene,„noua” versiune a Jurnalului a apărut ca cel puţin superfluă. Ce se mai puteaspune, a quoi bon? Am urmat „sfatul” lui Wilde, urmărind să constat even-tuala „diferenţă aspecifică” a „noului” text. Numele autorului traducerii nu-mi spune(a) nimic, în afară de o anume rezonanţă romîno-rusă, pesemne dedincolo de Prut.

1. Nimic pentru cititior, sau cititorul – singur printre străini. Răsfoindcele două volume, obţinute cu greu, după căutări prin centrele de retur, undedin cîteva zeci de persoane doar două şi-au amintit de existenţa acestuivolum, alţii dînd fie neîncrezători din umeri, întrebîndu-mă dacă era unDVD, m-am uitat, aşa cum am fost învăţată de meserie, la surse, fără să des-copăr absolut nimic. Din capul locului, am constatat ignorarea nevoilor citi-torului „naiv” – absenţa notelor minime, măturată printr-o afirmaţie autosu-ficientă de pe pagina de gardă („pentru a înţelegere pe deplin opera unuiscriitor, apelul la comentariile făcute de specialişti nu e întotdeauna cea maibună cale de urmat. Este mai importantă descoperirea contextului în careaceastă operă a fost scrisă.”) Tocmai contextul nu îi este explicat cititorului,derutat chiar şi la o lectură secundă a jurnalului de atîtea nume care s-ar fiimpus să fie urmate de nişte explicaţii minime. Urmărind în continuare săobţin un ghidaj oarecare cu privire la volum, am găsit, pe pagina de gardă dinvolumul II, o informaţie eronată, cu privire la o „familie” (de fapt, o sectă acredincioşilor ruşi de rit vechi) Duhoborii (sic!). Simţind spiritul unei altelimbi (engleza prin acceptarea grafierii) vizibil diferită de cea din notele dejurnal, planînd peste această „marcă” a „Editorului”, mi-am continuat demer-sul. Contrariată de „anonimatul” ediţiei, mi-am propus să fac o verificare maide „profunzime”, pornind de la ceea ce „sare în ochi”: semne de intabulare,ortografie, note şi buline, nume.

Astfel, la primul nivel, cel al semnelor care se detaşează din pagină,am constatat: „respectarea întocmai a segementării” materialului din ediţiaIanoşi şi „nivelarea cu lopata”, adică...

2. Ştergerea „semnelor particulare”. În afara faptului că reia selecţiapropusă de Ianoşi în ediţia sa din 2006, volumele „Adevărul” procedează laştergerea sistematică a urmelor, fapt vizibil din capul locului. Astfel, s-arenunţat la detaşarea microparagrafelor, a aşezării corpului de text în pagi-nă, la sistemul notelor de subsol şi al numerotării la care procedează Tolstoi,în spiritul caracteristic gîndirii sale, ordonat. Gîndurile, ideile, constatărilescriitorului nu-şi pierd, desigur, acuitatea. Însă nu despre aceasta este vorba.Întreg ansamblul semnelor de punctuaţie este radiat în mod sistematic. Oarepentru ca un eventual curios să nu se simtă tentat să verifice pasajele para-lele? Îndepărtarea petelor – note, numere, cursiv, virgule ş.c.l. – este la supra-faţă. Printr-o mişcare simplă, „ediţia Adevărul” preia notele de subsol din edi-ţia Ianoşi, transformîndu-le în explicaţii aşezate în paranteze urmînd ime-diat numelui sau situaţiei cu pricina. S-ar putea replica – pentru uşurinţalecturii. Acolo unde se fac „amendamente”, acestea sînt compromisuri jalnice.

Probabil din „dorinţa de a-şi face cititorul fericit”, acolo unde în textuljurnalului lui Tolstoi apar, destul de frecvent, expresii în limbi străine, fran-ceză, germană, engleză, „editorul” intervine cu traduceri la subsolul paginii.Ceea ce ar putea părea o intervenţie firească a editorului într-un text redac-tat de un om cultivat, conştient de faptul că notaţiile îi vor fi citite de cei carevor înţelege este, credem, în contextul „ediţiei Adevărul” o mimare a onesti-tăţii faţă de cititor şi o încercare de a obţine o altă componentă a „diferenţeispecifice” în textul propriu.

Suprimarea în bloc a unor aspecte neexplicate la subsol în ediţiaIanoşi, dar explicate la finele volumui (de exemplu, „Lama”, „Figner” careapar în ediţia Ianoşi în vol. II, sub data de 21 mai 190), nu-l jenează de fel peeditorul de la „Adevărul”, după cum se poate constata în vol. II, p. 258, carenu dă nici măcar explicaţia despre faptul că execuţiile se referă la articolullui Tolstoi „Nu pot să tac”.

Al doilea grupaj de indicii uşor detaşabile este cel al numelor proprii,ruseşti şi străine. În cazul primelor, „primerirea” constă în „romînizarea”unui grup transcris în mod tradiţional (printr-o convenţie aplicată nu numailimbii romîne), în cazul în care traducerea s-a efectuat din limba romînă, pringrupul „ks”, ca, de exemplu, în numele (ţarului) „Alexandru”, care este„Aleksandr” sau Aleksei, ori a scriitorului şi familiei „Aksakov”. Ediţia„Adevărul” renunţă, înlocuind aici cu „x”, „romînizînd”, probabil cu aceeaşi„grijă pentru cititor”. Necunoaşterea convenţiei e una, folosirea abaterii de laaceasta pentru „cosmetizarea” ediţiei – altceva.

Din cele străine se detaşează cazul preluării unei transcrieri greşite anumelui romancierului englez Anthony Troloppe, redat în ambele ediţii prin„Trolopp”. Un editor mai atent (aşa cum încearcă să se arate a fi „Adevărul”)ar fi verificat aceste „semne culturale străine în primul rînd. S-ar putea repli-ca aici că este vorba de neglijenţa de editare. Nu putem nega („ediţiaAdevărul” o dovedeşte cu prisosinţă), adăugînd doar că ceea ce pare a fi fostsursa „ediţiei Adevărul”, ediţia Ianoşi, a fost aici prea credibilă pentru a fiverificată la rîndul ei.

3. Strategii de „vopsitorie”. Dacă pînă în acest punct, lucrurile gravede care se face vinovată „ediţia Adevărul” ar putea fi „acceptate” de unii, cos-metizarea realizată sistematic, la începutul şi sfîrşitul fiecărui volum, pe par-cursul a 4-5 pagini, este „metoda” predilectă de distragere a atenţiei cititoru-lui care este „oricum furat” de substanţa şi forţa textului tolstoian.

Metoda de verificare este consultarea ediţiei Ianoşi şi „Adevărul”, înordinea indicată, pentru a semnala divergenţele „sistematice” în anumitepasaje, cele de graniţă, de la începutul şi sfîrşitul volumelor I şi II, precum şila limitele dintre anumiţi ani. Cum întreprinderea la care m-am supus, înurma stupefacţiei de a fi constatat frauda, e prea laborioasă „pentru un răz-boi atît de mic”, anunţ doar demersul general.

Încep prin a semnala că dacă la început am crezut că aceste aparente„divergenţe” care, în viziunea celui ce a „alcătuit” traducerea publicată de„Adevărul”, sînt „reale”, verificînd în locurile „mai vizibile” am constatat grijasistematică de a crea îndepărtarea maximă între textul-sursă (ediţia Ianoşi)şi cel propriu, „ediţia Adevărul”. Pentru o verificare „supremă” m-am adresatîn mod firesc originalului rusesc, care, într-adevăr, putea fi prelucrat înambele moduri.

Să admitem, aşadar, că traducătorul „Stungar” a făcut o lectură pro-prie paralelă. Cum se explică însă identitatea pînă la virgulă dintre cele douăediţii în „grosul” textului, în locurile pe care ochiul cititorului „oscarwildean”nu are şansa să cadă de la bun început? Pentru mine răspunsul este unul:plagierea masivă.

Mijloacele lingvistice la care recurge autorul textului/editorul de la„Adevărul” sînt primare: 1. sinonimia sau sinonimizarea intensă a pasajelordin „zonele aflate sub incidenţa atenţiei maxime, probabil în sensul devieriimaxime de la sursă; 2. inversarea blocurilor – sintagmelor – pentru o maibună „încîlcire a urmelor” şi deruta adversarului, tot el, cititorul.

Cîteva exemple (10): 1. În vol. I (ediţia Ianoşi, „începutul absolut” vine din anul 184717 martie. [Kazan] Au trecut şase zile de cînd am intrat înclinică, şase zile de cînd sunt aproape mulţumit de mine. Les petitescauses produisent des grands effets. Am luat o gonoree – am luat-ose înţelege, aşa cum se ia de obicei; şi acest fleac m-a împins petreapta pe care demult pusesem un picior, dar pe care nicicum numă puteam urca cu totul (probabil din cauză că, fără să mă fi gîndit,păşisem cu piciorul stîng în loc de cel drept). Aici sunt cu desăvîrşiresingur, nu mă deranjează nimeni, nu sunt servit, nimeni nu mă ajută,prin urmare, din exterior, nimic nu-mi înrîureşte judecata.

„Strungar” propune (vol. I, p. 5): au trecut – s-au scurs; clinică – spi-tal; am luat – am contractat – greşeală frecventă printre traducătorii începă-tori, obosiţi să vadă acelaşi cuvînt în original... În schimb, în alte contexte,reluarea pare că nu îl deranjează; fleac-nimic; împins-îmbrîncit; un picior-piciorul; fără să mă fi gîndit – fără să mă gîndesc; cu piciorul stîng – cu stîn-gul; cu desăvîrşire – totalmente;

15

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

MAI 2009

după efortul de înlocuire sistematică, textul din „ediţia Adevărul” devinebrusc absolut identic cu cel din ediţia Ianoşi, pe aceeaşi primă pagină:

„Lasă raţiunea să acţioneze şi ea îţi va arăta ce menire ai, îţi va pres-crie regulile cu care să intri curajos în societate. Tot ceea ce este conform cuînsuşirea principală a omului etc.

sau „În schimb, întregul poate omorî partea. De aceea, educă-ţi raţiuneaastfel, încît ea să concorde cu întregul, cu izvorul a tot ceea ce este, şi nu cupartea, cu societatea oamenilor; atunci raţiunea ta se va revărsa ...”

De ce nu a recurs şi aici la sinonimie „Strungaru” şi nu avem „demon-stra”, „care e menirea ta”, „indica”, „lume” „în conformitate” ? Fiindcă sîntemîn josul paginii şi pe pagina 2, adică feriţi de început, ascunşi în text?

Aceste exemple sînt prea numeroase pentru a fi invocate aici, oricinepoate urmări.

Aşadar, lipsa de grijă pentru calitatea ediţiei o considerăm demon-strată. Neomogenitatea stilistică rezultantă din înlocuirile căutate cu asidui-tate nu par să-l deranjeze pe traducătorul şi editorul „Adevărului”, atîta timpcît funcţia ei de obscurare a plagiatului este realizată.

2. nota de subsol de la pagina 56Acum mi-e lene să gîndesc şi să mă conving de ceva. Totuşi, nici nugîndesc mai puţin, nici nu am mai puţine îndoieli decît în trecut. Întoate există un echilibru. Mi-e lene să mă conving de ceva, dar, în ace-eaşi măsură, mă simt obosit pentru a-mi înlătura o altă convingere şipăstrez atent acele crezuri pe care mintea mea grijulie le-a lăsat înpace, temîndu-mă ca ele să nu mă dezamăgească, temîndu-mă chiarsă mă gîndesc la ele.

respectiv p. 44, unde asistăm la aceeaşi atentă „încondeiere” prin substituţiesistematică:

De regulă, asemenea intervenţii „originale” prezintă o frecvenţă mairidicată de calcuri din limba rusă: „În tot este un echilibru.” „N-am chef”.

Greşit din punct de vedere al reperelor culturale, nefiresc şi în ultimăinstanţă ridicol, este şi ceea ce găsim în vol. I din „ediţia Adevărul” (p. 400):„Vaprosî psihologhii” (corect este „voprosî”), Nataşa Nikolaevna (adresareimposibilă în rusă, care nu acceptă îmbinarea unui diminutiv cu patronimi-cul), acolo unde ediţia Ianoşi are, firesc, „Voprosî” şi Nataşa

Marca scriitoruluiÎn studiul care prefaţează traducerea, I. Ianoşi notează, justificînd o

alegere: „Principalele schimbări treptate în traducere sunt de natură stilisti-că. În treizeci de ani evoluează atît limba, cît şi mînuitorul ei. O anumităprea strictă conformare la litera originalului se cuvenea mlădiată, nu îndetrimentul, ci în avantajul sensului. Evident, expresivitatea unui jurnal ecu bună ştiinţă mai subiectivă, cu pasaje cîteodată neglijente sau chiar rela-tiv obscure, decît arta de ficţiune îndelung cizelată. Pe cît posibil, nimic dinspontaneitate nu trebuia trădat, prin nici o „literaturizare”, dar meritau cău-tate sporuri de adecvare la cerinţele limbii romîne. Pentru a da cel mai laîndemînă şi simplu exemplu: celebra notaţie obsesivă finală a multor zile,vestind nesiguranţa zilei de mîine, „esli budu jiv”, tradusă în ediţia I „dacăvoi trăi”, am înlocuit-o prin expresia curentă „dacă mai trăiesc”, prescurtat„d.m.t.” (adică: „dacă mai trăiesc, voi continua însemnările şi mîine).”

„Strungar” nu ţine cont de atari sofisticări, rămînă la „dacă voi trăi”,prescurtată corespunzător, „d.m.t.”, după cum vedem prima dată în vol. I. Şiaici pare să acţioneze logica ascunderii semnelor distinctive.

3. Sub data de 19 martie. În mine începe să dea semne pasiunea pen-tru ştiinţă; deşi dintre pasiunile omului aceasta este cea mai generoasă, numă voi lăsa totuşi niciodată, unilateral, în mîinile ei, nu voi omorî, adică, sen-timentele neglijînd manifestarea lor şi tinzînd exclusiv spre educarea minţiişi îmbogăţirea memoriei. Unilateralitatea este principala cauză a nefericiri-lor omului. /.../ (vol. I p. 74)

Pasajul este „prelucrat” prin înlocuirea de bloc în (vol. I, p. 6)„Pasiunea pentru ştiinţă a început să dea semne în mine; deşi printre pasiu-nile omului aceasta este cea mai generoasă, nu mă voi lăsa totuşi niciodată,în mîinile ei, nu voi omorî, adică, sentimentele neglijînd manifestarea lor şitinzînd exclusiv spre educarea minţii şi îmbogăţirea memoriei.” Dar, iar, laînceput, „Principale cauză a nefericirii omului este unilateralitatea”, ibid.

4. La începutul anului 1850, 185014 iunie 1850. [Iasnaia Poliana]. M-am apucat iar de jurnal şi iarăşi

cu un zel nou şi cu un scop nou. Pentru a cîta oară? Nu mai ştiu. Poate, ori-cum, mă las din nou; este totuşi o ocupaţie plăcută şi-mi va fi plăcut să-l reci-tesc, după cum mi-a fost plăcut să recitesc cele scrise mai de mult. Parcăpuţine-s ideile din cap care-ţi par cu totul extraordinare şi, cînd le cercetezi,rezultă că sunt un nimic?! În schimb altele sunt chiar importante – iată dece este necesar un jurnal. După jurnal e şi foarte comod să te judeci pe tineînsuţi. Apoi, avînd în vedere că socotesc necesar să-mi stabilesc dinaintetoate ocupaţiile, jurnalul e necesar şi în acest sens. Aş dori să mă obişnuiescsă-mi stabilesc modul de viaţă, nu pentru o zi-două, ci pentru un an, pentrumai mulţi ani, pentru toată viaţa chiar; este foarte greu, aproape imposibil;voi încerca totuşi, la început pentru o zi, apoi pentru două zile – cîte zile voirespecta cele stabilite, tot atîtea zile îmi voi prescrie în avans. Prin acesteprescripţii înţeleg nu regulile morale, care nu depind nici de timp, nici de loc,reguli care nu se schimbă niciodată şi pe care mi le formulez separat, cianume acele prescripţii care ţin de timp şi de loc: unde şi cît stau, cînd şi cuce să mă ocup.

Dacă prima jumătate a intrării este adusă din condei printr-o tehnicăsimilară (p. 11 unde intră în funcţiune aceleaşi transformări: 1. inversareagrupurilor, „Cu un zel nou şi cu un scop nou m-am apucat iarăşi de jurnal. Acîta oară o fi? Nu mai ţin minte. Cine ştie, poate mă mai las încă o dată;

totuşi, e o treabă agreabilă şi o să-mi facă plăcere să recitesc cele scrise cîndva” etc.), cea de-a doua reprezintă copia exactă a variantei I, (p. 79)

Paragraful ultim de la intrarea de sub această dată este şi el identiccu varianta I, după cum sînt şi paginile următoare (12-14) , „hălci” întregi detext preluate ca atare, cu păstrarea numerotaţiei autorului şi a italicelor,fără jena că ar putea fi reprerate de un cititor atent, chiar întîmplător.

5. Am forat apoi în mijlocul primului volum, descoperind cu jenăabjecţia la p. 230, de la bun început, fără nici un fel de rocade textuale, pre-luare totală a textului din volumul I, pp. 142-143. Şi tot aşa, cu mult „curaj”,înainte, şi la 1873. Chiar şi la fragmente izolate de jurnal, descoperite, înca-drate pe o singură pagină, expuse, jena copy-paste dispare, şi iată-le, integra-le în plagiatul lor, sub anul 1882 sau 1883, singurele notaţii, pp. 245-247.

Răsfoind în continuare, furată de forţa scriitorului, uit pentru o vremeabjecţia. Apropiindu-mă de finalul primului tom, mă pregătesc să întîlnescacelaşi machiaj sumar şi grosolan, în dizarmonie stilistică cu nota dominatăa grosului conţinutului. Din nefericire, temerile mi se adeveresc.

6. Un pasaj în italice de la p. 275 şi, respectiv, 513, este adus din con-dei la început, prin înlocuirea sau opţiunea lui „Strungar” pentru vocabula„temă” acolo unde J. Ianoşi are „teză”:

Teza centrală a Catehismului constă în aceea că omul este situat înlume în aşa fel că moare şi trebuie să se salveze. Pentru ca să se salveze, el tre-buie să se agaţe de colacul de salvare al voinţei dumnezeieşti, pe care-l simteîn forul său interior. Acest act al salvării este totodată singurul act fertil şi efi-cient al realizării voinţei lui Dumnezeu în lume, al înscăunării împărăţieiSale. /.../

Putea opta şi pentru „mîntuire”, optează pentru „asta” şi calcul rusesc„lui îi sînt necesare”.

Pe 25 septembrie începe deraierea uşoară: cf. 1.„Seara, 25 septembrie. De dimineaţă am scris la povestirea lui Koni;

am revăzut-o de la început. Destul de bine. În orice caz, fără să-mi repugne(displacă). Mi-am amintit tot timpul de viaţa pentru (ar fi putut fi şi „întru”)Dumnezeu, uitînd-o numai de două ori, în relaţia cu Andriuşa. Dimineaţa,cînd am auzit că se scula, n-am ieşit în întîmpinarea lui, şi nici seara, cînd seîntorcea. N-a fost două zile acasă şi (renunţă la „lui însuşi”) trebuie să-i fi fostgreu. Cu cît e mai nemernic, cu atît mai mult trebuie iubit. Iată, tocmailucrul acesta nu l-am îndeplinit. După masă m-am dus cu Gastev să tailemne pentru Filip şi Andrian, iar pe urmă m-am plimbat cu bicicleta. Amprimit o scrisoare de la Bodianski şi o tăietură din articolul lui Visevas. /.../Renunţă şi la nota din ed. I, p. 277. Filip Rodionovici Egorov şi AndrianAleksandrovici Frolkov.

7. Un alt pasaj în italice, aflîndu-se cu trei file înainte de finalul volu-mului I, este „prelucrat” în mod similar:

16

ANUL XX Nr. 5 (686)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

ANUL XX Nr. 5 (686)

...sub 13 octombrie 1895... Mă dezic de acele cuvinte (vorbe urîte) relepe care le-am scris despre ea. Respectivele cuvinte (Acele vorbe) sunt scrise înminute de enervare (supărare). O repet încă o dată acum, pentru toţi cei carevor da peste aceste jurnale. M-am enervat deseori pe ea din cauza caracteru-lui ei pripit, necugetat, (repezit, nechibzuit) dar, aşa cum spunea Fet, fiecaresoţ (bărbat) îşi are soţia (nevasta) care-i trebuie lui. Ea – văd acum – a fostsoţia care mi-a trebuit mie. Ea a fost o soţie ideală (perfectă) în sensul păgînal fidelităţii, familismului, devotamentului, dragostei de familie; păgînă, darîn ea zace posibilitatea (şansa) unui prieten creştin. Am văzut acest lucrudupă moartea lui Vanecika. Se va manifesta el oare în persoana ei? DeieDomnul. Actualul (de acum) eveniment e pentru mine de-a dreptul îmbucu-rător. Ea a văzut şi va vedea forţa dragostei (iubirii), a dragostei ei (iubiriisale) asupra mea. /.../

8. 28 octombrie 1895. Iasnaia Poliana. Orele 11. Încep (precis) acumexact cu ceea ce terminam (încheiam) acum două zile (în urmă). De trăit îmimai rămîne pe sponci (de azi pe mîine) şi am un chef grozav să spun atît demulte: vreau să spun şi despre ceea ce putem, trebuie, nu putem să nu cre-dem, şi despre…

9. 7 noiembrie ’95. Iasnaia Poliana. În aceste două zile am scris puţinla noua Înviere. Am remuşcări cînd îmi amintesc cît de trivial începusem,pornind de la el. Pînă acum mă bucur, gîndindu-mă” p. 279 – p.521.

Aşteptata dislocare a blocurilor sintactice şi înlocuire sistematică desinonime, „Am scris puţin în aceste două zile la noua Înviere. Cînd îmi amin-tesc cît de vulgar o pornisem, am regrete. Gîndindu-mă la această muncă,aşa cum am început, pînă acum mă bucur....”

În fine, ultima pagină din vol. I: 7 decembrie ’95. Moscova. N-am maiscris de aproape o lună. În acest timp ne-am mutat la Moscova. Slăbiciuneami-a trecut un pic şi mă ocup cu sîrg, deşi cu prea puţin succes, de expune-rea credinţei. Ieri am scris un articolaş despre bătaia cu vergi. Mă culcasemsă dorm în timpul zilei, şi de abia aţipisem, cînd parcă m-a zgîlţîit cineva, m-am sculat şi am început să mă gîndesc la bătaie, şi am scris. Am fost în acesttimp la teatru, la repetiţiile pentru Puterea întunericului. Arta, aşa cum aînceput cu jocul, aşa şi continuă să rămînă, o jucărie, o criminală jucărie aadulţilor. Asta mi-a confirmat-o şi muzica pe care am ascultat-o mult. Nici oinfluenţare. Din contră, te sustrage, dacă e să-i conferi însemnătatea necu-venită, care i se conferă.

Arta şi erorile (voite) ale traducătoruluiAş fi mers mai departe pe traseul verificării statistice. Se impune,

pentru „maximă obiectivitate”, o verificare computerizată. Stilomtrie şi veri-ficarea ocurenţelor unor grupuri specifice prin raportare la corpus prin sca-narea celor două texte ar putea fi cel mai simplu mod. Să rămînem la primamodalitate, a bunului-simţ (filologic).

Vigilenţă laşăAm aşteptat „terifiată” şi ediţia anunţată de acelaşi „Adevărul

Holding” a romanului „Anna Karenina”. Ultima traducere în limba romînă afost făcută de regretatul Emil Iordache (Polirom, 2004), însă această ediţienu a fost reluată. S-a revenit la mai „sigura” (nu are, aparent, cine se revol-ta) versiune a Ştefanei Velisar Teodoreanu. Ori poate nu a dorit „Adevărul”să-şi asume un risc la interval scurt.

Identitatea traducătoruluiUnde sînteţi, domnule „Ghenadie Strungar”? Dacă aţi apărut din

neant, ca alţi traducători de a căror identitate nu avem de ce să ne îndoim,foarte bine. Epoca post-Gutenberg reclamă aşezarea unei semnături la fina-lul unui opus. Nici măcar smerenia nu poate obliga să renunţi la a vă decli-na identitatea ascunsă sub numele, puţin inspirat, al celui care roboteşte lao maşină-unealtă care poate lucra numai cu prefabricate.

Traduttore, tradittore, bine cunoscuta formulă pare potrivită într-unsens denaturat (sau „recîştigat”) în cazul nefericitei întîmplări care priveştecele două volume ale Jurnalului tolstoian. Distanţa (grafic-fonetică, etimolo-gică, stilistică şi „culturală” etc.) dintre „Onest” şi „Ernest” din titlul pieseilui O. Wilde este întrucîtva comparabilă cu cea dintre ediţiile unei traduceri:însă ea acoperă pentru cunoscător totul, rămînînd mută pentru un neiniţiat(cititorul „naiv”). Sensul sintagmei depăşeşte în cazul penibilei plagieri atin-să prin notele de mai sus limitele, luînd în stăpînire actanţii aferenţi actuluipropriu-zis al traducerii, atingînd onestitatea („earnest-itatea”) editoruluifaţă de publicul său, dar şi faţă de autorul publicat şi de imunitatea consfin-ţită prin canon a textului adus la lumina tiparului. Cu atît mai mult cu cîtpersonajul principal al uneia dintre ediţiile inaugurate de „AdevărulHolding”, Lev Tolstoi, era absorbit de această „trăire”. Stă mărturie despreaceasta Jurnalul. Dar această ultimă implicaţie este mult prea subtilă pen-tru profesioniştii radierei virtuale şi ai tehnicii copy-paste-ului nemilos.

Tristă (ironică, dramatică sau, pentru unii poate, derizorie) discordan-ţă între numele companiei bine reprezentată pe piaţa vînzărilor şi strategii-le editoriale. Jignire adusă autorului, traducătorului şi, în ultimă sau primăinstanţă, cititorului. Palmă dată opiniei publice.

„Notă de subsol”. Nomina odiosa: Reproduc, cu jenă pentru spaţiul ocu-pat, numele celor de pe ultima pagină a ediţiei Adevărul, directorul general alediturii Adevărul Holding, Răzvan Corneţeanu, directorul executiv IoanaVoicu, director adjunct Carmen Dincă. Cum nu apare nici un nume în dreptuleditorului, aceastea sînt numele, alături de cel al „traducătorului” (v. supra).

Crişu DascăluPlagiatul secoluluiCrişu Dascălu s-a născut la 11 mai 1941 în Balint (jud. Timiş). A urmat cursurileFacultăţii de Filologie a Universităţii din Timişoara, secţia romînă-germană, susţi-nându-şi licenţa în 1964, cu o teză despre George Bacovia. Imediat după absolviredevine cercetător la Sectorul de Lingvistică din cadrul Bazei de Cercetări ŞtiinţificeTimişoara a Academiei Române. Este doctor în filologie cu teza „Limbajul poeticromânesc. O analiză din perspectiva textualizarii” (1979). Lucrarea a fost publicatăla Editura Facla, sub titlul „Dialectica limbajului poetic”. Funcţionează ca director alCentrului de Ştiinte Sociale din Timişoara, în perioada 1984-1986, când demisionea-ză din motive politice. Din 1995 până în prezent este director al Institutului deCercetări Socio-Umane „Titu Maiorescu” din Timişoara şi coordonator al departa-mentului de istorie literară. Concomitent, lucrează ca profesor universitar asociat laFacultatea de Jurnalistică a Universităţii „Tibiscus” din acelaşi oraş. Debutează cuversuri în Scrisul bănăţean (1959) şi editorial, cu volumul Mânie şi marmură”(1968). Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 1965. În 1978, i seconferă Premiul pentru poezie al Asociaţiei Scriitorilor din Timişoara. Colaboreazăcu versuri, proză, eseuri şi critică literară la Caiete critice, Contemporanul,Literatorul, România literară, Rostirea românească, Reflex, Semenicul, Paralela 45,Scrisul bănăţean, Orizont, Ramuri, Limba şi literatura s.a. Opera literară şi ştiinţi-fică. Volume originale: Mânie şi marmură, 1968 (versuri); Incercare asupra bucuriei,1978 (versuri); Dialectica limbajului poetic, 1986 (critică literară); Cicatricele bucu-riei, 1995 (versuri); Mutaţii paradigmatice în evoluţia limbajului poetic românesc”,1998 (critică literară); Epitetul jurnalistic (în colaborare cu Doina Bogdan-Dascălu),1999 (stilistică); Insurecţia respectuoasă. Eseu despre individualul şi supraindivi-dualul poetic, 2000 (critică literară); Poezie şi limbaj, 2000 (critică literară); O călă-torie spre centrul poeticului, 2000 (critică literară); Gramatica poeziei române: 1880-1980 (în colaborare cu Doina Bogdan-Dascălu), 2002 (stilistică); Timpul absent,2006 (versuri). Ediţii îngrijite: Paul Iorgovici, Observaţii de limba românească, 1979 (în colaborare cu Doina Bogdan-Dascălu); Al. Macedonski, Bronzuri-Bronzes,ed. bilingvă, trad. Eugen Tănase, Timişoara, Editura Helicon, 1998.

DDespre ce nu se vorbeşte sau nu se scrie nu există sună o buta-dă fabricată în industria mediatică, dar cu aplicaţii nebănui-te şi în alte direcţii. Nu sunt deloc sigur că formularea inver-să (Despre ce se vorbeşte sau se scrie există) poate fi validată

în la fel de multe situaţii, dar iată că o recentă şi, pentru mine (sper că şi pen-tru mulţi alţii!), inimaginabilă întâmplare îmi infirmă această suspiciune.

Poate că doar hazardul a făcut ca, într-un interval relativ scurt, săapară următoarele cărţi: Pavel Balmuş, Plagiatul la români, Chişinău,Editura ARC, 2004; Alexandru Dobrescu, Corsarii minţii. Istoria ilustrată aplagiatului la români, Iaşi, Editura Emolis, 2007; Marius Ghilezan, Hoţia laromâni, Bucureşti, Editura Runa, 2008. La care se poate adăuga mult maiblând intitulatul volum al lui Mircea Anghelescu, Mistificaţiuni. Falsuri,farse, apocrife şi alte mistificaţii în literatură, Bucureşti, Editura Compania,2008. Mi-am zis că acest subit interes pentru plagiat se justifică în ordineistorică, aşa cum par a dovedi exemplele nu puţine dintr-un îndelungat tre-cut. Iată însă că întâmplarea incredibilă, pe care am evocat-o deja, fără a onumi, este un motiv suficient de puternic pentru ca autorii abia amintiţi săregrete că nu şi-au amânat apariţia opurilor spre a se referi şi la ceea ce aşnumi furtul sau (spre a le respecta terminologia) plagiatul secolului, iarpentru mine un motiv la fel de puternic spre a exclama: Au prezentul nu ni-imare?!...

În anul 2005, Editura Ideea Europeană a publicat cea de a III-a edi-ţie a Jurnalului lui Lev Tolstoi, 2 volume, în excelenta traducere a JanineiIanoşi, însoţită de un extrem de util studiu introductiv şi de numeroase note,la fel de instructive, elaborate de Ion Ianoşi. Faptul că scrierea marelui rusa apărut în mai multe rânduri este întru totul explicabil, căci un asemeneatext poate interesa cele mai variate categorii de cititori, interesaţi de la medi-taţiile profunde ale autorului în marginea existenţei şi a artei, la picanterii-le biografice ale acestuia. Nu a fost, aşadar, de mirare că recent, în anul 2008,Editura Adevărul Holding a oferit aceluiaşi cititor Memoriile lui Lev Tolstoi,tot în două volume, dar în „traducerea” cetăţeanului Ghenadi Strungar. Ar fitrebuit să scriu, în loc de Memorii, acelaşi Jurnal, căci textele celor ambelorediţii, cea din 2005 şi cea din 2008, sunt în realitate identice.

Deşi egal de culpabile, falsul şi plagiatul sunt întreprinderi opuse:autorul celui dintâi îşi dă propria lucrare drept a altuia, pe când autorulceleilalte dă lucrarea altuia drept a sa. Primul se disimulează în identitateaaltuia, al doilea disimulează identitatea celuilalt în propria-i identitate. Cese falsifică? Obiecte (de la tablouri şi bani la băuturi şi pantofi de sport) caresunt susceptibile să devină mărfuri profitabile.

Ce se plagiază? Texte (literare, dar şi ştiinţifice), care pot aduce profitfinanciar, dar, uneori, şi profesional. Dacă obiectele falsificabile, banii îndeo-sebi, sunt protejate prin încorporarea unor elemente de identificare, texteleplagiabile nu îşi iau şi nici nu îşi pot lua asemenea măsuri de protecţie. Ba,dimpotrivă, în acest din urmă caz, cel care plagiază îşi ia unele măsuri desiguranţă, introducând în textul „său” elemente diferenţiatoare, menite săacrediteze pentru cei suspicioşi certitudinea că îi aparţine în întregime.Evident că diferenţierile nu pot acoperi întregul text, căci în acest caz plagia-torul ar trebui să desfăşoare o activitate de autor veritabil, ceea ce este impo-sibil (în cazul textelor originale) sau cel puţin nepractic (în cazul traduceri-lor), căci efortul şi timpul care ar trebui consumate nu s-ar regăsi în valoa-rea produsului, adică al plagiatului. Mai exact, el distribuie elementele dediferenţiere în punctele cele mai vizibile ale textului, adică acolo undeneîncrederea sau poate numai curiozitatea cuiva sunt tentate să supunăcomparaţiei textele respective. Iar punctele de maximă vizibilitate suntînceputul textului şi începuturile de capitole.

Cetăţeanul Ghenadi Strungar a procedat exact aşa. Spre edificare, voialătura segmentele iniţiale din cele două volume ale ambelor ediţii, mar-când grafic diferenţele:

Ediţia 2005, vol. I„17 martie. [Kazan]. Au trecut şase zile de când am intrat în clini-

că, şase zile de când sunt aproape mulţumit de mine. Les petits causes pro-duisent de grands effets. Am luat o gonoree – am luat-o se înţelege, aşa cumse ia de obicei; şi acest fleac m-a împins pe o treaptă pe care demult numai pusesem un piciorul, dar pe care nu mă puteam urca cu totul (proba-

17

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

MAI 2009

bil din cauză că, fără să mă fi gândit, păşisem cu piciorul stâng, în loc decel drept). Aici mă aflu cu desăvârşire singur, nu mă deranjează nimeni,nu sunt servit, nimeni nu mă ajută, prin urmare, din exterior, nu-miînrâureşte judecata şi conştiinţa. Şi activitatea mea trebuie neapăratsă se desfăşoare.”

Ediţia 2008, vol. I„17 martie. Kazan. S-au scurs şase zile de când am intrat în spi-

tal, şase zile de când sunt aproape mulţumit de mine. Les petits causes pro-duisent de grands effets. Am contactat o gonoree, am luat-o, evident, totaşa cum se ia în mod curent: şi acest nimic m-a îmbrâncit pe o treaptă pecare demult nu mai pusesem piciorul şi pe care nu mă puteam cocoţa cutotul (s-ar putea să fie din cauză că, fără să mă gândesc, am călcat custângul, şi nu cu dreptul). Aici mă aflu totalmente singur, nu sunt deran-jat de nimeni, nu sunt servit, nimeni nu mă ajută, în concluzie, nimicnu-mi tulbură raţiunea şi conştiinţa din afară. Şi treburile mele seimpune a fi continuate.”

Ediţia 2005, vol. II„23 ianuarie 1896. Moscova. N-am mai scris exact de o lună. În acest

timp am scris scrisoarea despre patriotism şi o scrisoare lui Crosby şi iată, devreo două săptămâni, scriu o dramă. Am scris prost trei acte. Mă gândescsă fac o schiţă ca să se formeze o charpente. Puţine speranţe de succes.Certkovii şi Kenworthy au plecat pe 7. Sonia s-a dus la Tver, la Andriuşa. Azia murit Nagornov. Sunt din nou cam bolnav. În acest răstimp am notat...”

Ediţia 2008, vol. II„23 ianuarie, Moscova. A trecut exact o lună de când nu am mai

scris în jurnal. În acest răstimp am compus scrisoarea despre patriotismşi o scrisoare lui Crosby; acum, de circa două săptămâni, lucrez la odramă. Am terminat trei acte, dar prost. Mă bate gândul să concep oschiţă că se formeze o charpente. Nu cred că va avea succes. Certkovii şiKenworthy au plecat pe 7. Sonia s-a dus la Tver, la Andriuşa. Azi a muritNagornov. Sunt din nou bolnav. În această perioadă am reţinut...”

Începuturile de volume conţin diferenţe suficiente spre a da impresia căcele două traduceri sunt destul de deosebite pentru a fi acceptate împreună.

La fel stau lucrurile şi cu începuturile de „capitole”, adică în cazul sec-venţelor iniţiale ale debuturile de an. Iată câteva exemple:

Ediţia 2005, vol. I„9, 10 ianuarie, 1856. Mă aflu la Oriol. Frate-meu Dmitri e pe moar-

te. De gândurile rele care, s-a întâmplat să-mi vină despre el, s-a ales pra-ful. Maşa şi T. L. îl îngrijesc. Valerian îmi displace din nou. Mi-e îngrozitorde greu. Nu pot face nimic, dar mă gândesc la o dramă.”

Ediţia 2008, vol. I„10 ianuarie. Sunt la Oriol. Dmitri, fratele meu, e pe moarte.

Despre gândirile rele care s-au întâmplat să-mi vină despre el s-a ales pra-ful. Maşa şi T. L. îl îngrijesc. Valerian îmi displace din nou. Mi-e îngrozitorde greu. Nu pot face nimic, dar mă gândesc la o dramă.”

Cum se vede, diferenţele sunt mult mai mici. Ele tind să se reducăconsiderabil sau chiar să dispară cu totul, odată cu înaintarea în text, aşacum se întâmplă în următorul pasaj:

Ediţiile 2005 şi 2008, vol. I„1877. Februarie 3. Omul îşi foloseşte raţiunea pentru a întreba: pen-

tru ce şi de ce? Aplicând aceste întrebări vieţii sale şi vieţii omenirii. Şi totraţiunea îi demonstrează că nu există răspuns. Punându-ţi aceste întrebări,simţi un fel de greaţă şi ameţeală. La întrebarea de ce? Indienii spun: Maial-a inspirat pe Brahma, care sălăşluia în el, să creeze lumea, iar la întreba-rea pentru ce? nu născocesc nici măcar un asemenea răspuns prostesc. Nicio religie n-a inventat şi, în genere, mintea omului nu poate să născoceascărăspunsuri la aceste întrebări. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că min-tea îi e dată omului nu pentru a răspunde acestor întrebări, căci însăşi for-mularea unor asemenea întrebări înseamnă rătăcirea raţiunii. Raţiunearezolvă numai întrebarea fundamentală, cum? Şi pentru a şti cum, ea rezol-vă, în limitele finitului, întrebările pentru ce şi de ce?

Nu altfel stau lucrurile în continuare:

Ediţiile 2005 şi 2008, vol. I„1 ianuarie ’89. Moscova. Ieri am fost la Bogoiavlenski şi nu l-am

găsit. În continuare slăbiciune şi proastă dispoziţie. Seara au venit doimedici de plasă. Rojestvenski şi Dolgopolov. Foşti revoluţionari, şi cu aceeaşimărginită încredere în sine, dar foarte cumsecade. Era să mă înfierbânt, însăpe urmă am stat frumos de vorbă. Timkovski – tare mic. În plus, Stratov şiKlopski. Am cinat împreună, prieteneşte, cu dragoste. M-am sculat târziu,am terminat scrisoarea pentru Hilkovski, mă duc să mă plimb.”

Sau:

Ediţiile 2005 şi 2008, vol. II„2 ianuarie. Iasnaia Poliana. Am sărit două zile. Azi e în 2, 1910.

Dimocika a venit să-şi ia rămas bun. O scrisoare lungă, de afaceri, de laCetkov. N-am apucat să-i răpund. Seara – discuţie cu Serioja cu privire lapământ. Au cu toţii propriile lor teorii. Am jucat şah şi cărţi cu dragul deAdamâci. Acum trei zile, pe 31 dimineaţa, mi se pare, am corectat ceva. M-amdus la administraţia de plasă. Lumea e nemulţumită. Landowskii sunt camgreu de suportat, dar el mi-a plăcut. Seara a venit Olsufiev. Revelionul, culuxul lui dement, a fost chinuitor şi prin el însuşi şi prin participarea mea.”

Chiar şi atunci când apar mici diferenţe, ele nu pot risipi constatareacă secvenţele respective sunt, în fond, identice:

Ediţia 2005, vol. II„2 ianuarie 1889. Iasnaia Poliana. Ultima dată am scris pe 25 noiem-

brie, prin urmare acum o lună şi o săptămână. Am scris la Iasnaia Poliana,apoi am fost la Moscova unde n-am scris nici o dată. La sfârşitul lui noiem-

brie m-am dus la Pirogovo. Pe întâi m-am reîntors, şi de atunci nu sunt preasănătos; m-au durut şi mă dor şalele, iar în ultimul timp am avut ceva degenul unei febre biliare. De două zile mi-e mai bine. În tot acest răstimp m-am ocupat exclusiv cu Învierea. Am mai avut întrevederi în legătură cu duho-borii şi o cantitate incomensurabilă de scrisori.”

Ediţia 2008, vol. II propune, sub 2 ianuarie, acelaşi an, acelaşi text,cu criză pentru febră şi enormă în loc de incomensurabilă.

Secvenţele finale ale „capitolelor” sunt, aproape fără excepţie, foarteasemănătoare sau chiar identice:

Ediţiile 2005 şi 2008, vol. I„29 decembrie [1856]. M-am sculat târziu, am primit o scrisoare lungă

de la Valeria şi mi-a fost neplăcut. Gimnastică. Acasă am fost nervos. Dejunul,la Botkin. Idioţenia şi analfabetismul cenzurii sunt groaznice. Am fost laLajecinikov, e jalnic. Acasă, muzică. Bezobrazov, Bakunin, Stolâpin, Botkin,Drujinin, Annenkov. A fost bine. Nervii mei sunt în continuare zdrobiţi.”

Aceeaşi identitate şi în secvenţa finală a anului 1909:

Ediţiile 2005 şi 2008, vol II„30 decembrie. M-am sculat devreme. Am notat, stând în pat, câte ceva

ce mi se părea important. Am umblat. Scrisori interesante, le-am răspuns binelui Semionov şi prietenului lui, Gusev. Apoi am corectat Visul. Am umblat prinjurul casei. Dezgheţ. Se pregăteşte bradul. Sufleteşte mi-e foarte bine.”

În schimb, aşa cum era de aşteptat, sfârşitul Jurnalului, respectiv celal volumului al II-lea, include, din nou, deosebiri menite să întreţină iluziacă avem de a face cu două traduceri diferite:

Ediţia 2005„29 octombrie [Optina Pustâni-Şamordino] Am dormit agitat,

dimineaţa Alioşa Sergheienko. Neînţelegând, l-am întâmpinat bucuros.Ştirile aduse de el sunt teribile. Citind scrisoarea, Sofia Andreievna a scosun ţipăt şi a fugit la iaz. Saşa şi Valeria au alergat după ea, au scos-oafară. A venit Andrei. Au început să ghicească unde mă aflu, şi SofiaAndreievna l-a rugat pe Andrei să mă găsească cu orice preţ. Iar acum,în seara de 29, aştept sosirea lui Andrei. Scrisoare de la Saşa. Mă sfătuieş-te să nu mă descurajez. A chemat un psihiatru şi aşteaptă venirea luiSerioja şi a Taniei. Mi-a fost toată ziua foarte greu şi sunt fiziceşte slăbit.”

Ediţia 2008„29 octombrie. Optina Pustâni- Şamardino. Somn neliniştit, în zori

Alioşa Segheienko. L-am primit cu plăcere, dar ştirile aduse de el suntteribile. Când a citit scrisoarea, Sofia Andreevna a scos un urlet şi a ple-cat în goană spre iaz. Saşa şi Valeria au dat fuga după ea, au scos-o afară.A venit Andrei. Au început să se-ntrebe unde oi fi, şi Sofia Andreevna l-arugat pe Andrei să dea de mine orice-ar fi. Iar acum, e în seara de 29,aştept să vină Andrei. Scrisoare de la Saşa. Mă povăţuieşte să nu mă las.A chemat un psihiatru şi aşteaptă venirea lui Serioja şi a Taniei. Mi-a fosttoată ziua foarte greu şi sunt slăbit fizic.”

Aşadar, strategia prin care cetăţeanul Ghenadi Strungar a încercat catraducerea Janinei Ianoşi să treacă drept a sa constă în distribuirea diferen-ţelor (câte există!) în secvenţele iniţiale ale volumelor, dar şi în cea finală aJurnalului, adică în punctele de maximă vizibilitate. În schimb, ele (diferen-ţele) scad considerabil, până la completa dispariţie, în interiorul fiecăruivolum, adică acolo unde este de presupus că eventuala vigilenţă a cititoruluicalificat slăbeşte sau chiar dispare cu totul. Q. E. D.

Presupun că cetăţeanul Ghenadi Strungar va fi răsfoit cărţile aminti-te la începutul acestor însemnări şi că va fi reţinut din ele că precursorii luiîn fărădelege, de la cronicari la Titu Maiorescu etc., nu au fost sancţionaţiprin lege, aşa încât s-a simţit încurajat să facă la fel, convins fiind că legeava tăcea şi în cazul lui. Oare?... �

18

ANUL XX Nr. 5 (686)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

ANUL XX Nr. 5 (686)

ÎÎmprăştiaţi sunt oamenii ce vin din-spre cenuşiu. Albul şi verdele, ţărâ-na şi albastrul devin o singurăculoare. Şi nici ea nu este statorni-

că, ci doar un început de negru. Dar vagul e celcare îi mână mereu şi ei par să nu mai găseas-că nici poteca şi nici paşii nu vor să îi mai poar-te. Se pierd în lipsa de culoare şi ochiul nu maipoate deosebi dacă mai merg ori dacă s-au con-topit în grotescul fundal.

Dar ei vin către case şi se strecoară prin-tre ele şi tac, şi tac, şi le tac şi paşii. Nici clopo-tul nu mai sună, a amuţit în liniştea nocturnă aturnului nevăzut.

Aer rece trezeşte casele din toropeală şiele simt cum umbre aduc cu sine nenoroculcâmpiei. Risipit este mirosul de înainte, aerul etăios şi e negru. A dispărut şi soarele, s-au duscontururile, la fel şi ceea ce părea să fie. Fiinţederutate bâjbâie prin întuneric şi nu poţi spuneunde e preotul.

Poate că grupul este din nou compact.Poate că acum chiar înaintează. Poate că maieste acolo şi întăreşte prin efemera-i prezenţăiluzia existenţei. Sau poate că a dispărut.

În case reci, focul aşteaptă să se aprindă.Dar ei mai caută încă drumul şi par să îşimăsoare cu meticulozitate paşii, de teamă să nuse prăvălească, la următorul, în hăul ce veşnicse cască înaintea lor.

Pisica din geam se strecoară nevăzutăafară şi ia casei urma de viaţă, lăsând-o cu gea-murile deschise, cu uşa crăpată, să atârne îndeznădejde. Şi pleacă în negură, poate însprepomii din spate, ori poate rămâne pe margineafântânii şi poate începe să toarcă. Sau poate nupleacă niciunde şi stă locului, cu inima amuţităşi îşi toarce iluziile înaintea ochilor cu vise plă-pânde.

Din negru, un scârţâit de balamale stri-dent, dar prea scurt pentru a exista cu adevă-rat, despică liniştea pentru o clipă. Şi paşi neau-ziţi trec prin poartă, ropotind fără de viaţă sprepietrele din prag. Şi încă nimeni nu-l trece, şitotul e gol şi casa se înfioară şi ea, şi păsăriroiesc în înalt. Acolo, unde acum nu mai ştiidacă e sus ori dacă, nu cumva, totul este la fel.

***

La fel cum şi oamenii aşteaptă pe miciridicături, aşteaptă şi casa, şi liniştea ce-i des-parte măreşte golul dintre ei. Şi golul e vidat desemne şi de sens, doar paşii şi scârţâitul se insi-nuează sonor în inexistent. Zgomote ce sunt ilu-zii şi care lasă ca impresia unei realităţi săspânzure, imperfectă, în nimicul irespirabil. Eletrec, aidoma vântului, şi nu sunt acolo decâtpentru urechea celor ce le aud. Dar ele se pierdîn unicitatea lor şi, curând, în noapte, nici numai ştii dacă ai auzit clopotul, un fâlfâit denegre aripi sau paşii ce fac pietrişul să scrâş-nească.

Unii pe alţii aşteptându-se, oameniiînaintează în mici grupuri şi par să perceapăceea ce şi casele, la rândul lor, aud. Sunt paşidiferiţi de ai lor, poarta se deschide altfel decâtar fi trebuit să fie şi nimeni şi nimic nu poatespune dacă e vântul sau dacă e el, cel care toc-mai a rămas acolo, în urma lor.

Ei se opresc mereu şi par să asculte neîn-cetat, dar liniştea este prea adâncă pentru apercepe altceva, în afara unor greieri ce duc cusine apăsarea întunericului. Şi micile movilesunt afânate, tot la fel cum este şi cea mare şi eise afundă în pământul reavăn şi luna lipseştepentru a le spune pe unde păşesc.

Nu este nimeni, e negru. Şi tace şi vân-tul, şi tac şi oamenii, şitace şi negrul, şi golultace şi el. Suneteleamuţesc în vid, atrasede el şi nimeni nu ştieunde dispar. E prea târ-ziu să se mai întoarcă şinici drum nu mai eîndărăt. Fiecare pas îlşterge pe cel anterior,ca şi cum numărulurmelor ce le lasă estefinit.

***

Finite le sunt şimişcările, imperceptibi-le în negrul ce leabsoarbe, finite le suntşi privirile şi ochii parsă fie stinşi în sinea lor,

finite le sunt făpturile, ce se dizolvă pierzându-se în noapte, finit este golul ce se naşte împreju-rul lor, ce îi împresoară şi care îi pătrunde îndepărtările colţuroase ale fiinţei lor, părând,astfel, nesfârşit. Căci ei se dizolvă, cu fiecarepas, în neant şi nici măcar nu ştiu când esteclipa în care ultima fărâmă de fum a trupuluilor s-a risipit în negura ce îi sileşte, într-un chipatât de inofensiv, să înceteze a stărui în iluzie.

Probabil că, aşa risipiţi cum sunt, eimerg mai departe laolaltă. Fiindcă asta le esoarta şi chiar dacă ochiul nu poate străpungenegura, ceva, un instinct poate, îi simte acolo,zbătându-se în zadarnice încercări de a seregăsi. Doar că ei nu se caută unii pe alţii.Fiecare încearcă să găsească ceea ce a pierdut şivede că este imposibil să descopere şi merge maideparte şi crede că la fiecare pas i se va dezvă-lui. Însă golul e impenetrabil şi mersul e înzadar. Şi ceea ce ei caută este acolo, dar ei nuvăd, căci ochii le sunt prea osteniţi să caute înafară ceea ce se găseşte în ei. Pentru că fiecarecelălalt este eul supradimensionat al căutătoru-lui, în care însă nimeni nu se regăseşte şi,nemulţumit de ceea ce vede, continuă să îşicheltuiască privirile pe alte şi alte fiinţe, asemă-nătoare între ele, dar care niciodată nu vor fioglinda propriului eu.

Astfel că ei se îndreaptă spre un punctîncă nedefinit. Sau poate că stau şi doar vântulce se insinuează din când în când în gol e singu-rul care trece pe acolo.

E negru pretutindeni şi nici oameni, nicicase, nici păsări nu par să mai fie. Cel care leştie acolo se teme ca nu cumva hăul să fi uitatsă se închidă la vreme şi să fi luat cu sine, înafara celui sortit să plece, întreg satul. Şi dacăei sunt cu adevărat acolo, dar imperceptibili,atunci înseamnă că cel care îi caută e la fel deorb ca şi ei şi îşi aruncă bruma de privire pentru

o lume ce nu este în afara lui şi nici nu va maifi vreodată. Ar trebui să îşi închidă pleoapele,căci el nu este într-o altă postură faţă de cel cenu mai este, şi să îşi întoarcă ochii, aidoma celorpresupuşi orbi, spre interior. Şi atunci ar desco-peri că golul nu există, cum nu este nici vânt şinici păsări aducătoare de nenoroc.

Acolo e ceea ce în van ei caută, acolo senasc şi mor lumi, acolo golul îmbracă diferitechipuri, pe care nu le diferenţiază nicio trăsătu-ră.

***

Trăsături şterse se aştern asupra unorchipuri ce nu îşi seamănă, dar care sunt ciopli-te la fel.

Oameni, ce nu se mai recunosc, se cautăunii pe alţii şi vor să păşească împreună înneantul din faţă. Ei tac şi mute cuvinte zboarăprin negura dintre ei şi nimeni nu le dă vreoimportanţă, ele se pierd, aşa nenăscute, darexistente în vidul dimprejur.

Căci cuvintele le seamănă şi ele nu reu-şesc să se găsească unele pe altele, la fel cumnici ei nu o fac. Sunt solitare şi tac şi merg maideparte şi, mai întotdeauna, dor. Ele se rostogo-lesc printre oameni, aşa cum şi ei calcă printre

BOGDAN MIHAI DASCĂLU

Oamenii ce vin dinspre cenuşiu

�

19

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

MAI 2009

case. Doar ele stau locului şi se miră de fiecaredată câtă depărtare curge printre cei ce trecînaintea lor.

În întuneric, lucrurile sunt mereu altfeldecât ar trebui să fie, însă, uneori, se prea poateca ele să intre pe făgaşul dorit. Oameni ce par săse ştie se caută şi, furioşi, se găsesc. Însă conti-nuă să meargă drumuri diferite şi fiecare sperăca cel pe care el păşeşte să fie cel bun. Ei uităînsă, orbiţi de gol, că drumul s-a dus, la fel cumnici soarele nu mai e. Şi uită, mai departe, cănici unul nu este suficient de lung şi, în loc să seoprească, ei merg mai departe.

Ar trebui să stea, aidoma caselor, să nutânjească după inexistente depărtări şi să semulţumească cu crâmpeiele de dinaintea lor. Şi,dacă ar face-o, poate că ar auzi şi ei zgomotulrâului ce taie, transversal, satul. Şi se preapoate să simtă şi roua ce încet se aşterne. Însăei se lasă purtaţi de inexistenţă şi caută ceea cee de negăsit şi persistă în inexpresivitatea lor.

Oameni, ce au încetat de mult să maicaute altceva decât pe sine în cei ce îi înconjoa-ră, continuă, cu o nejustificată încăpăţânare, sămeargă mai departe. Şi par să nu se grăbeascăşi au în fiinţa lor o teribilă meticulozitate şi selasă purtaţi de negura din jur.

În întuneric, pisica foşneşte, şi ea singurămai distinge ceva. Căci stă acum în poartă şipare să-i aştepte pe cei ce, încolonaţi, sunt gatasă îi treacă pragul.

Ea veghează cu ochi verzi şi le citeşteînsingurarea în făpturi şi vede prea bine cum eise străduiesc să se caute. Şi golul e şi el prezent,doar negura nu există. Şi ea le vede pe toateastea şi toarce mai departe drumul.

***

Un drum, pe care ei nu o vor mai apuca,se deschide înaintea lor. Dar ei nu îl văd şi mergmai departe pe lângă el şi cred că sunt acolo, pecel bun. Departe însă de toate, ei continuă săcalce, să creadă şi să păşească, să se îndreptespre case. Fără să le simtă apropierea, ei sperăcă înăuntru întunericul va fi alungat de luminape care o vor aprinde. Şi astfel ei înaintează, cuteama ridicându-se aidoma aburilor pe careseara îi face să se risipească în văzduhul negru.

Ei umblă pe căi bătătorite, pe care lecunosc din trecut, dar ei nu ştiu că nici căile şinici trecutul nu sunt reale şi, chiar dacă ar fi, nusunt, în nici un caz, sigure.

La fel ca şi viitorul, trecutul este schim-bător. Şi el există, pentru că ei există şi memo-

ria le aduce înaintea ochilor interiori ceea cevrea. Ei cred că amintirile sunt un bun al lor, lafel cum îşi doresc ca speranţele să devină reali-tate. Însă nici ei nu sunt reali şi nici dorinţelelor nu pot fi. Şi ei nu înţeleg asta, se străduiescsă îşi amintească unde drumul coteşte la dreap-ta, unde la stânga şi nu de puţine ori se împie-dică şi văd că apar obstacole de care ei nu ştiau.

Teama de a fi apucat calea cea rea îi facesă se caute, şi astfel se liniştesc. Fiindcă, în orbi-rea lor, ei cred că dacă ceilalţi sunt alături de ei,drumul trebuie să fie cel bun. Şi nu ştiu că cei-lalţi nu sunt la fel, cum nici ei nu sunt, şi cătotul nu face decât să le sporească frica ce li secuibăreşte în interior. Fiindcă drumul pe care eiîl caută nu este acela.

Nu dinspre alb spre negru, nu dinsprelumină spre întuneric. E tocmai cel contrar, însăun astfel de drum este unic. Odată folosit, el dis-pare, cum dispar toate drumurile odată bătute.Ele seamănă între ele şi lasă impresia a fi ace-

leaşi, dar nu sunt, şi toate duc în alte locuri,care nici ele nu sunt aceleaşi.

Case schimbate, diferite de cele pe carele-au părăsit, îi aşteaptă şi încearcă să distingăceva în negură, dar nu reuşesc. Şi oamenilor letac paşii şi astfel ei răspândesc liniştea pe carenici un sunet nu reuşeşte să o străbată. O liniş-te ameninţată de implozie, în care totul se năru-ie, în care totul se pierde în sine, o linişte grea,pe care atâta tăcere o face să apese pretutin-deni.

Şi frica e acolo, şi merge împreună cu ei,şi îi aduce mai aproape, şi îi face să îşi ascutămai bine simţurile, şi le joacă vechiul renghi,fiindcă ameninţarea nu vine dinspre exterior.

Poarta lăsată deschisă se mişcă încoace şiîncolo şi scârţâie surd şi nimeni nu trece. �

Fragment de roman

La limită, ambii se ocupă de literatura modernă, Foucault referin-du-se, ca şi Bourdieu, la autonomizarea de sfârşit de secol XIX a câmpu-lui literar, tradusă în termenii săi prin ruptura dintre cuvinte şi lucruri,adică prin dispariţia reprezentării, prin refuzul referenţialităţii şi, înconsecinţă, prin autotelismul produsului literar modern. Lucrurile aces-tea corespund „efectului Flaubert” discutat de Bourdieu, detaşării luiestetice, inventării unei poziţii noi în câmp şi autonomizării acestuia înraport cu celelalte câmpuri. La Foucault, literatura modernă, scrisă laun moment dat cu majusculă, devine singurul spaţiu posibil al libertăţiiîn faţa autorităţii discursului. În diagrama câmpurilor, Bourdieu circum-scrie câmpul de producţie culturală unei lumi economice „pe dos”, defi-nind-o prin urmare similar, ca un ansamblu social semistructurat, anar-hic faţă de luările de poziţie ale altor câmpuri (social, politic); prin urma-re, este spaţiul unei mai mari libertăţi, cu „un grad scăzut de instituţio-nalizare”.

Problema instituţiei i-a preocupat pe ambii gânditori. PentruFoucault, instituţia este adversarul public numărul unu, monstrul sim-bolic cu mii de capete, cu care se luptă ori de câte ori îşi desfăşoară voca-ţia antiautoritaristă. Instituţia este, la Foucault, tocmai spaţiul concen-traţionar prin excelenţă, cea care, având sau nu o realitate obiectivă,serveşte, prin discursu-i autoritar, avidităţii de putere. La Bourdieu, pede altă parte, instituţia se referă, în absolut, la actul de violenţă simbo-lică al dominanţilor faţă de dominaţi, dar şi, într-un alt plan, la paletade instituţii propriu-zise, capabile de acte de instituire simbolică, apte săconfere, cu alte cuvinte, recunoaştere (şcoală, muzeu, Academie). Nuexistă, astfel, în câmpul artistic şi cultural, gratuitate, decât cel mult însensul unei denegări economice. Altminteri, schimbările şi producţiileinterne au cauze sau efecte externe, iar câmpurile omoloage se cheamăşi îşi răspund reciproc.

Deşi câmpul literar are, la Bourdieu, un grad redus de instituţio-nalizare, înglobând instituţii aflate într-o continuă stare conflictuală, elreprezintă, prin însăşi capacitatea sa de producţie culturală, o instituţie,Bourdieu mărturisind, de exemplu, că face o „analiză istorică şi sociologi-că a genezei şi a structurii instituţiei ca atare (câmpul literar)” (s.m./S.D.).

Important este, însă, că tocmai această nefixare structuralăîntr-un statut instituţional clar determină şi poziţia mai liberă a agen-tului în interiorul câmpului. Ideea de agent există şi la Foucault, dareste circumscrisă fatalităţii sistemului, al cărui vehicul şi strategie deputere este acesta. La Bourdieu, gradul incert de instituţionalizare acâmpului, ca şi noţiunea de habitus concură în a-i oferi agentului o marjăsemnificativă de libertate. Tocmai de aceea, câmpul social şi artistic allui Bourdieu este atât de dinamic, supus necontenit schimbării. Pentrucă habitusul, ca ansamblu încorporat de dispoziţii, dar şi ca actualizarea unor scheme practice, sociale, scoate individul din cercul vicios aldeterminismului strict. Din cauza aceasta nici nu putem vorbi, laBourdieu, de o respingere netă a subiectului, chiar dacă el se află prin-tre cei ce polemizează cu Sartre şi cu filosofii conştiinţei. Ceea ce-l preo-cupă este, mai degrabă, să evite radicalismele (chiar dacă poziţia luipare uneori radicală), dezvrăjind mitul creatorului increat şi al „proiec-tului originar” şi aservindu-l pe însuşi Sartre unui efect de putere ce tră-dează voinţa autoritară a intelectualului total. În astfel de pagini,Bourdieu consonează foarte bine cu Foucault.

În capitolul Pentru un corporatism al universalului din Regulileartei, Bourdieu proclamă şi denunţă în acelaşi timp moartea intelectua-lilor, aşa cum Foucault, la rândul lui, anunţa, în 1966, moartea omului.Dar dacă atitudinea lui Foucault era una filosofică şi de melancolie pros-pectivă, cu ambiţia secretă de a atenua, prin luciditate, efectele acestuisfârşit, activismul lui Bourdieu pledează pentru o resurecţie a intelec-tualilor, într-o lume tehnocrată şi birocratizată. Este o chemare la „înco-ronarea modernă a puterii critice a intelectualilor”, „contraputere criticăcapabilă să se opună forţelor ordinii economice şi politice” şi care sunăîncă extrem de actual, pe fondul criticilor tot mai virulente la adresaabandonului intelectual în faţa economicului şi a politicului. �

1 Citatele sunt din ediţia Pierre Bourdieu, Regulile artei. Geneza şi struc-tura câmpului literar, traducere de Bogdan Ghiu şi Toader Saulea,Univers, Bucureşti, 1998.

(Urmare din pagina 6)

20

ANUL XX Nr. 5 (686)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

ANUL XX Nr. 5 (686)

CCine s-ar arăta interesat de roma-nul satiric românesc ar rămâneprofund dezamăgit atunci cânds-ar opri asupra anilor ’50 ai

secolului trecut. Nu doar puţinătatea textelorşi, mai cu seamă, numărul extrem de redus alautorilor care au abordat genul ar fi cauza aces-tei deziluzii, ci, în primul rând, calitatea îngrijo-rătoare a acestor texte. Excepţie nu fac nici căr-ţile publicate atunci de I. Ludo, considerat demulţi un reprezentant al acestei direcţii temati-ce.

Cu începuturi mai vechi, luat în seamăchiar de G. Călinescu, acest autor şi-a propus,în epoca postbelică, realizarea nu a unui romanciclic, ci a unui ciclu de romane, sub titlul gene-ric Paravanul de aur, în componenţa căruia auintrat, rând pe rând, Domnul general guvernea-ză (1953), Stare de asediu (1955), RegelePalaelibus (1957), Salvatorul (1959) şi Ultimulbatalion (1960).

Prin ce sunt legate aceste texte, pe care,dată fiind maniera în care au fost scrise, esteriscant să le numim romane? Printr-o serie decaracteristici comune, dintre care mă voi opri,în continuare, asupra celor mai importante.

În primul rând, am în vedere folosirea,probabil involuntară, a tehnicii colajului, princare mari scriitori, dar şi mari pictori au revolu-ţionat arta secolului trecut. E suficient să pome-nesc aici numele lui Dos Passos şi pe cel al luiPicasso, care au inserat în text şi în imaginifragmente de realitate, fragmente care şi-aupierdut referenţialitatea pe seama acestei ospi-talităţi artistice neaşteptate. Şi la autorul nos-

tru întâlnim documente, scrisori, pagini de jur-nal, articole din presă etc., al căror rol evidenteste acela de a acredita veridicitatea unui textdeclarat literar, dar care era chemat să confirmeastfel orientarea deliberată către realitate.Simplul realism de odinioară, considerat inefi-cace în condiţiile luptei de clasă, este depăşitaici printr-un exces realistic, jurnalistul şi, folo-sind termenul cu prudenţă, istoricul dându-şimâna cu scriitorul, într-o fraternitate în care nuse poate şti cine deţine supremaţia.

În al doilea rând, decurgând oarecum dinprima caracteristică, amintesc procedeul alătu-rării sistematice a două categorii de personaje.Din prima categorie fac parte cele cu identitatereală, multe dintre ele notorii; celei de a douacategorii îi aparţin personajele fictive. Diferenţanu se rezumă însă la atâta, căci este uşor deobservat că cele dintâi aparţin, social vorbind,aşa-numitelor „clase exploatatoare”, pe cândcelelalte fac parte din straturile defavorizate,fiind oameni umili, dar care se bucură de totalasimpatie a autorului sau luptători pentru drep-tate, socialişti mai întâi, comunişti mai peurmă.

Rezultă, indirect, că cei dintâi erau multmai uşor de găsit în inventarul tipologic alperioadei interbelice, pe când ceilalţi trebuiainventaţi.

În al treilea rând, am în vedere aşa-zisaatitudine satirică a autorului nostru, care, înmăsura în care este adevărată, e rezervatăexclusiv personajelor din prima categorie.

Numai că, în acest caz, Ludo devine vic-tima unei indecizii durabile, în capcana căreia a

intrat de bună voie. Pe de o parte, el pare a dacurs îndemnului formulat de Karl Marx, carerecomandase să ne despărţim de trecut râzând,el văzând în această reacţie un semn sigur că nuregretăm ceea ce lăsăm în urmă. Pe de altăparte însă, el nu se poate sustrage unui coman-dament impus de maşina de propagandă oficia-lă a timpului, potrivit căruia literatura şi artaîn general trebuie să fie un instrument al aces-tei propagande. De unde consecinţa că persona-jele în cauză nu sunt niciodată suficient de ridi-cole spre a merita să fie luate în derâdere, darîntotdeauna suficient de periculoase, spre a seridica, astfel, la înălţimea eroilor pozitivi. Aşase explică de ce „satira” lui Ludo este una lacare nu se râde şi de ce romanele sale ar trebuievacuate din clasa celor satirice. Ele sunt, în celmai bun caz, pamflete politice, care ar trebui săstârnească nu râsul, ci indignarea.

Din acest punct de vedere, Ludo nu sesustrage, dimpotrivă, se aliniază docil la o atitu-dine generală în epocă. Acceptând, ca materialarhitectonic fundamental, maniheismul, elîmparte oamenii în răi şi buni, cei din urmă tre-buind să servească şi drept modele de gândire şide conduită pentru cititorii de rând. Dar, spre aîndeplini un atare rol, ei nu puteau să se con-frunte cu adversari ridicoli, ci, dimpotrivă, cuduşmani suficient de slabi spre a fi, în cele dinurmă, învinşi, dar şi suficient de tari, pentru cavictoria finală să fie un triumf care să atesteforţa învingătorilor.

În aceste condiţii, satira, atunci cândapare, este o simplă armă agitată de scriitori,dar cu care nu se trage niciodată. �

RRecenta lectură a volumului deversuri Tristeţea din felinar, deDoina Dabija, ne prilejuieştecâteva reflecţii privitoare la

soarta artei în general, a poeziei în special pen-tru un viitor dominat de tehnică, în care creaţiaartistică le pare multora ca un fenomen inutil, opierdere de timp care nu rezolvă nimic. Din feri-cire, deşi curentele negativiste luptă din răspu-teri ca să ne tragă covorul de sub picioare, gene-raţiile mai tinere, născute sub zodia internetu-lui, încep tot mai mult să-şi dea seama căimportant nu e doar cum să trăieşti bine, ci şipentru ce merită să trăieşti. Omul modern nueste numai un robot pus să muncească fără săînţeleagă de ce sau un intestin pus să hrăneas-că o existenţă larvară, ci şi un spirit hărăzit săse bucure de întreaga frumuseţe a vieţii. Unuldintre reprezentanţii cei mai convingători aitinerei generaţii, Doina Dabija, o tânără poetăbasarabeancă, fiica remarcabilului om de cultu-ră, Nicolae Dabija, spre deosebire de mulţi poeţidin aceeaşi generaţie care nu vor decât să fie lamodă sau să se impună prin contestare sau prinlipsă de prejudecăţi, Doina Dabija preferă sătreacă prin grădina diafană a poeziei, sfios şicuviincios într-o stare genuină de visare şi depoezie lilială în care aromele unei adolescenţenu prea îndepărtate şi-au păstrat întreaga puri-tate şi întreaga candoare.

Avem, deci, de-a face cu un volum bogat,de 132 pagini, cu 110 poezii de scurtă respiraţie,multe dintre ele sugerând chiar o tehnică multasemănatoare cu a haiku-ului. Numai că DoinaDabija evoluează într-un alt fel de mediu, unulîn care emoţiile şi speranţele converg într-unideal colectiv bine precizat. Desigur, înfăptuireavreunui program literar nu este grija de căpete-

nie a poetei, dimpotrivă ea lasă frâu liber senti-mentelor adoloscentei şi a unui tristeţi existen-ţiale cât se poate de fireşti în atmosfera poezieilirice din toate timpurile, pecetea pe care otrăim acum. De ce, însă, tristeţea din felinar?Cititorul este invitat să colaboreze la găsireaunui răspuns cât mai adecvat. Autoarea nu-şiimpune propria soluţie lăsând câmp liber orică-rei presupuneri. Noi ne-am gândit, în primulrând, la felinarul lui Diogene care caută un om,un om adevărat, desigur, poate chiar o fiinţă darcare, judecând după context, întrucâtva, că nu ova mai găsi poate niciodată. De fapt, suspectă,în cele mai multe din poemele volumului esteiubirea trecută, de unde tristeţea şi starea desingurătate şi de insatisfacţie. Este vorba nu deo metafizică a alienării, ci de mărturisire a uneineîmpliniri personale, cam naivă şi spontană,care, însă, conferă un cert grad de autenticitatea versurilor.

Unor îndepărtate armonii bacoviene,poezia Doinei Dabija este bogată în gânduri,imagini si reflecţii, sentimentul de dor este atâtde parcă a murit, spune poeta (p. 14). Fără fiin-ţa iubită, timpul curge parcă împotriva sa(p. 18); ca o tristă ironie, viaţa îi pare „ca uncântec absurd de bâtlan”(p. 18). În stop-cadrulunei dinamici de iarnă, aşteptarea se hiperboli-zează: Croncănind în aer zgomotos,/Ceru-iinvadat de ciori,/Parcă ar coborî-/Apocalipsadin ninsori (Duminica, p. 21).

Nemişcarea nu reprezintă, însă, o satis-facţie a celui copleşit de tristeţe: Cad tristeţi dincerul de departe/Ca nişte picături de ploa-ie./Respir cu atâtea amintiri… (Tristeţi, p. 23).În luminos ostil, ca o împlinire a viselor, prefi-gurarea creşte/cresc „în are, ard păsările triste-ţii” (xxx, p. 101).

Făt-Frumos din poveste ne pare intangi-bil: Sufletul tău,/Parcă ar fi de sticlă,/Să măating de el (xxx, p. 31). (Sticla lasă să treacălumina, dar nu te acceptă în intimitatea ei).Numai în moarte poetul şi opera ori poetul şipersoana iubită se pot întâlni cu adevărat: Aici(lângă apă) am putea muri împreună./Ce arputea fi mai frumos? (Singuri…, p. 34). Peaşteptarea unei providenţiale întâlniri întreanimus şi anima, căutarea de mine, un fruct însine: Am să rătăcesc prin pădurea vestejită.../Voi şterge praful de pe frunze/Şi am să le mân-gâi ca pe nişte scrisori de dor (Tulburea pleavă astelelor, p. 52). Este presupusă şi o eventualăîntâlnire între poetă şi Luceafărul ei ideal: Sămă aştepţi în port./Voi veni când se vor/Stingetoate luminile./Să mă aştepţi la malulapei/Unde scoicile-s îngropate-n nisip/Şi ţăr-mul e plin de păsări/Prevestitoare de vânt (Lamalul mării, p. 69). Ipoteza obsesivă a unirii peun ţărm ademenitor al visării reiese din alătu-rarea iluziei unui zbor luciferic de imensitateaînşelătoare a oceanului. Numai trecând prinfurtuni Ulise îşi poate găsi soţia iubită, pePenelopa.

Soluţia finală, accea a înstrăinării poetu-lui faţă de lume, poate fi refugiul în cuvinte,deci, reinventarea unei existenţe edenice: Visezcuvinte scrise pe cer./Le învăţ pe de rost/Ca spreziuă-/Să le pot transcrie/Pe file…/Poate cine-va, cândva,/Răsfoind caietele mele,/Le vaciti,/Umplându-se de cer (Visez cuvinte, p. 87).

O poezie discretă, tinerească, tristă,având, pe alocuri, identitatea unei confesiunifăcută în şoaptă. Te mai aşteptăm, Doina Dabija.Drumul tău în literatură e lung şi plin de poezie,dar şi de certe speranţe şi înfăptuiri. �

DOINA DASCĂLUI. Ludo sau satira frigidă

VIOREL DINESCUConfesiuni în şoaptă

21

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

MAI 2009

FLORIN OPRESCU

Şerban Foarţă – relecturi efective

OOdată cu primul volum de ver-suri, Texte pentru Phoenix(1976), realizat în colaborare cuAndrei Ujică, se poate observa

la Şerban Foarţă o conştiinţă a versului cernu-tă prin luciditatea şi experienţa filologică a poe-tului. Pasărea Pheonix, la început ea însăşi unpretext oferit de „comanda” formaţiei Pheonix,se dovedeşte a fi o dominantă subconştientă apoetului în „jocul” practicat cu poezia. Astfel,versurile Invocaţiei rămân definitorii pentru omare parte a acestei lirici: „Fie să rămânănumai cel ce har/are de-a renaşte, curăţit prinjar,/dintr-a lui cenuşă, din puţinu-iscrum,/astăzi/ca şi mâine;/pururi,/şi acum.”

„Jocul” cu poezia este şi unul de facturălingvistică corespunzând de altfel unei plăceri atextului dintr-o dublă perspectivă: atât a scrie-rii, cât şi a lecturii textului în sine. „Arheologiasemantică” (M. Mihăieş) practicată de poetulŞerban Foarţă se înscrie într-un „program”personal prin care sunt exploatate zonele celemai prolifice ale limbii astfel încât tautofoniile,paronomazele, omonimiile etc. numai şochează ochiul cunoscătoru-lui cititor care se încumetă să steafaţă în faţă, în virtutea jocului, cupoezia. Folosirea multiplelor pro-cedee ale limbii, se pare în scopulunui pariu propriu cu poezia înîncercarea de a se comunica, areun impact major asupra cititoruluide poezie care îşi depăşeşte sta-rea de simplu receptor fiind la rân-dul lui implicat în conceperea şimai apoi în desfacerea regulilorjocului.

Înainte de toate, trebuie săobservăm în poezia lui ŞerbanFoarţă o legătură, provocată şiîntreţinută de poet, cu jongleria.Şi poezia se poate configura ca oartă spectaculară şi, aşa cum afir-mam mai sus, relaţia cititor-textse amplifică pe fundalul unuidublu raport în care spectatorul-cititor participă şi el până la urmăla spectacolul sau la jongleria cucuvinte. În volumul Simplerozeaceastă convingere a interdependenţei întrecele două tipuri de artă nu se rezumă doar la unnivel pur aluziv, ci devine un motiv recurent şimotivat constant în mai multe poezii prin ver-suri semnificative.

În Cosmojonglerie, titlu vizibil şi aparentuşor de decodat, operaţia intertextuală redă însine o convingere a poetului, solid argumentată,care înţelege lumea jongleurului, asemănătoarede alfel cu cea a creatorului de poezie, ca odramă finală a neînţelegerii rostului creaţieisau al spectacolului. Textul lui Marcel Achard,La Philosophie du Cirque: „Car il est certain, ilest prouvé, il est indiscutable que la plupart desjongleurs deviennent fous”, îi generează lui Şer-ban Foarţă următoarele versuri: „Jonglerii-nne-bunesc, de obicei/la finele carierei lor subti-le,/nemaiînţelegând, atunci, nici ei/de ce-au datcurs, aşijderi unor zei,/atâtor lumi de farfurii şibile.//Eppur si muove, domnule jongler...”.

Scrierea poeziei este în fond o recuperareşi o retrăire mereu nostalgică, mereu ascunsă înspatele ironiei şi aparentei detaşări a unui alttimp pe care poetul îl evocă în Balada baioneteidin Bayonne: „A mai trecut o belepocă;/Adio,domnule baron!/Sclipeşte-n soare, echivocă,/obaionetă, la Bayonne.” Aceste spaţii ce se dorescrecuperate provoacă ele însele zone care devin

terenuri propice de exploatat. Ironiile sentimen-tale cu trimiteri spre un anume tip de femininse desfăşoară într-un univers al cartierului carecontrastează cu „domniţa”. În O promisiune (‘nformă de sonet, cu leitmotive), din volumul Arealne este sugerată vag atmosfera spaţiului de fac-tură barbiană: „Am să te duc odată la un bal/decartier, duduie Biedermeier,/să-mi vezi zburândsifoanele prin aer,/fi’ndcă scandalul e un cebanal/la spartul balului.” Aici observăm oimagine mai evidentă între două tipuri de exis-tenţă contrastantă. Balul de cartier, unde „gâfâ-ie acordeonul” care este de altfel „plămânulbalului”, aduce nota de exotic şi inedit într-uncadru deloc utopizant, deloc imaginar, ba chiarde o seriozitate devenită ea însăşi sursă a iro-niei.

Odată cu volumul Areal şi mai precisprin Şapte privelişti levantine utopia se structu-rează iarăşi prin intermediul intertextului.Trimiterea se face de această dată atât spreIsarlîkul lui Ion Barbu, cât şi spre universulbalcanic exploatat de Mateiu I. Caragiale.

Poetul se află în mijlocul cuvintelor, asemeniunui Nastratin Hogea într-un proces de autode-vorare, dominat de bogăţia lexicală, într-o zonăa imaginarului poetic în care persistă tentaţiileludice ale cuvintelor. Poetul se găseşte de aceas-tă dată făcând „comers din Deltă până-nAdrianopol” sau umblând „...atunci cu jalbe laconsulatul brit” nedesminţindu-se nici deaceastă dată de destinul său predominant, şianume acela de „poet al artefactului textual”(Ion Pop). Pe fundalul unei atmosfere tipicelevantine personalizate, el îşi descoperă „char-ta” folosită drept model: „La ora când hanâmeiîi moţăiau hadâmbii/şi-i adormea zuliarul: încâtputeai să-i îmbli/pe sub cafasuri (fără să-ţicază-n cap sacsii/cu indruşaimi nici nu mai spuice din sacnacsii!)/.../mă scotocii prin strâmpta-mi jiletcă lulachie/şi după:/tabacheră hârtiiplaivaz lulea/batistă şi-o petală (uitată) delalea/dădui până la urmă de charta matei-nă/cărei’am dat cetire în limba ei streină” „Noussommes ici aux portes de l’Orient, ou tout estpris a la légere...” .

Relaţia dintre semnificant şi semnificatare o nouă dimensiune în volumul Şalul, eşar-pele Isadorei, volum care se anticipă jocului lingvistic încă din titlu. Formativ, versurileamintesc uneori de Apollinaire, dar ele nu sunt

doar nişte Caligrame, ci se concentrează, formu-lând o nouă poziţie ludic existenţială în mijloculcuvintelor. Astfel, în legătură cu acest volum,aşa cum bine observa şi Mircea Scarlat, „tehni-ca poetului constă în construirea unor enunţuriinteligibile diferit, utilizând aceleaşi foneme”.

În Holorime, poetul redescoperă, mereuîntr-o continuă cercetare şi experimentare a vir-tuozităţilor limbii, frumuseţea şi aerul miste-rios al hermetismului liric: „acelaşi freamăt,însă, - rut/pe faţa apelor (ard, oare?);/pe faţaapelor, ardoare./Acelaşi freamăt, în sărut!”.Poetul nu se aşteaptă ca cititorul să aibă unsimţ hermeneutic desăvârşit, încercând să seascundă în spatele sensurilor prin jocul lingvis-tic. Spre deosebire de Vidmă cititorul trebuie să„de-conoteze” bine pentru a putea trece dincolode măştile şi deci de histrionismul liric pe carei le oferă poetului limbajul „colorat şi jucăuş”asemeni mingilor jonglerului.

Aşa cum admite Şerban Foarţă în Eseuasupra poeziei lui Ion Barbu, „poezia Joc-uluisecund nu e, în nici un chip, de înţeles fără o

anume iniţiere, iar iniţierea însăşi,potrivit vechilor doctrine, este un felde moarte”. Această necesară iniţiereîn lirica lui Barbu, în jocul barbianpoate însemna şi o punte corespon-dentă cu poezia lui Foarţă. Manieralui Barbu de a închide voit textulîmpotriva neofiţilor asigură şi o anu-mită selectivitate liricii sale, faptvalabil şi liricii lui Foarţă. Jocul poe-ziei cu lumea susţine necesitateaunei imagini răsturnate, în care poe-tul, asemenea lui Nastratin, se regă-seşte în ipostaza unui veşnic călătorprintre lucruri. Mai ales ca poet, darşi ca eseist, Şerban Foarţă propunede multe ori o cosmojonglerie cumaterialitatea cuvântului care devi-ne un material asemenea lutuluiadmiţând modificări la infinit.Cosmojongleria în care sunt angre-nate şi cuvintele poate în acelaşitimp să redeschidă drumul spre tex-tele clasice şi clasicizate care se rear-ticulează într-o lume nouă. ÎnCaragialeta bis, spre exemplu, dru-

mul spre Caragiale devine unul esenţial, iartextele cunoscute ale acestuia figurează de celemai multe ori ca repere stilistice racordate lacontemporaneitate. „Moftul român”, „La comea-tă”, „Căldură mare”, „Five O’clock”, „High-Life”etc. devin pentru poetul Şerban Foarţă reperecomicologice exemplare ce imprimă textelorsale ironie şi umor susţinute nu doar la nivelintertextual. Astfel, în Brânza românească ludi-cul şi ironia sunt instrumentele principale cucare operează poetul: „Şvaiţerul, mănânce-lviermii;/noi mâncăm şi azi/ce-am mâncat de-alungul vremii:/brânză pe supt brazi./Românaşuls-o iubească/ca sufletul seu!/Mâncaţi brânzăromânească,/pentru Dumnezeu!” Avem aşadar,alături de reperul barbian, şi reperul Caragialecare funcţionează la rândul lui surprinzător şicatalitic în lirica lui Şerban Foarţă, conturândcâteva dintre straturile livreşti ale poeziei sale.

Poezia lui Şerban Foarţă, intelectualiza-tă şi livrescă, voluptoasă în refacerile şi preface-rile limbii, rămâne un reper fundamental pen-tru jocul poeziei actuale, pentru poezia măştilorîn spatele cărora se ascunde din ce în ce maimult faţa reflexivă a poetului care se retrage lanesfârşit din faţa materializării groteşti a ime-diatului. �

22

ANUL XX Nr. 5 (686)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

ANUL XX Nr. 5 (686)ANUL XX Nr. 5 (686)

CCu oareşicare întârziere aflu de laun amic că articolul produs maidemult de către domnul Ion Cojaîn publicaţia de limbă română

„New York Magazin” începe să fie serializat în„Flacăra lui Păunescu”. Prima parte a fost publi-cată în numărul datat 14-20 februarie. Deoarececunosc abjecta producţie în întregimea ei, nu vădde ce aş aştepta încheierea serialului înainte de areacţiona.

Două remarce se impun înainte de a intraîn miezul problemei. Mai întâi, felicit „Flacăra luiPăunescu”. Publicând acest articol, îşi asumă, însfârşit, o identitate pe care nici eu şi nici amiciimei de mult nu o mai punem la îndoială: aceea denegaţionist(ă) al Holocaustului. Să nu se vină aicicu blablauri privid libertatea de exprimare sau„neidentificarea redacţiei” cu opiniile autorilor,chiar dacă acestea apar la o rubrică intitulată„Opinii strict personale”. Domnul Coja ştie foartebine că a încercat să plaseze articolul în altelocuri, unde s-a lovit de un refuz clar. Şi asta nunumai între graniţele actuale ale României, ci şipeste ele, mai precis în Republica Moldova. Citimcu toţii revista „Acum” – un exemplu de etică jur-nalistică democrată. Locul articolului în cauzăeste, într-adevăr, în „Flacăra lui Păunescu”, carel-a acceptat, în „Tricolorul”, care îl publicăfrecvent pe Ion Coja, sau, pe de cealaltă parte aaceluiaşi verde drapel, „Rost”, „AlterMedia” etc.

A doua remarcă se referă la aceastăreplică. Atâta timp cât impostura circula întrecâteva sute de cititori de peste Atlantic, nu avearost să reacţionez. Însă când este reluată peplaiuri mioritice, tăcerea ar fi echivalentul uneicomplicităţi, dacă nu chiar a admiterii veridicităţiiafirmaţiilor sale. Dar să nu se bucure preadevreme. Vom continua (în numele cui vorbesc,oare?) să refuzăm orice contact cu negaţioniştii,deoarece un asemenea contact i-ar legitima capartener de discuţie. Este exact ceea ce urmăreştepersonal domnul Coja, alături de negaţioniştii depretutindeni. Sper că acum domnia sa va fi înţelesde ce „politologul” Michael Shafir (ghilimelele îiaparţin) nu îl va căuta niciodată, nici pe dum-nealui, nici pe alţi membri ai comisiei VetreiRomâneşti pe care o menţionează. Dar nici nuvom colabora prin tăcere.

Titlul articolului publicat în „Flacăra luiPăunescu” este identic cu cel al versiunii apărutepeste ocean: „Wilhelm Filderman şi AlexandruŞafran – doi evrei pământeni vrednici de veşnicanoastră pomenire”. După cât se pare, domnul Cojainversează una dintre lozincile mişcării cu care seidentifică. Pentru legionari, un evreu bun era unevreu mort. Tactica pe care oadoptă este însă ghidată delozinca „un evreu mort este unevreu bun”. Pentru că acestanu poate răspunde, iată de ce.Pentru că îi poate pune în gurăşi atribui orice bazaconie din-tre multiplele halucinaţii pub-lice în care s-a specializat înultimele două decenii.

Aşa se face că şi regre-tatul preşedinte al Comu-nităţii Evreilor din România,Nicolae Cajal, pe care îl ata-case în trecutul nu prea înde-părtat imputându-i intenţia dea acoperi „adevărul” în legă-tură cu participarea legionar-ilor la pogromul din ianuarie1941 (Ion Coja, Legionariinoştri, Bucureşti, EdituraKogaion, 1997, pp. 156-157,163-170), îi devine dintr-odatăaliat şi este transformat înmartor al acuzării în impu-tarea imposturii şi relelorintenţii altora. Potrivit afir-maţiilor sale, profesorul Cajalar fi găzduit chiar o întâlnireîntre fostul Şef-Rabin

Alexandru Şafran şi fiul guvernatorului Trans-nistriei Gheorghe Alexianu în locuinţa sa de laBucureşti; ocazie în care Şafran i-ar fi înmânat luiŞerban Alexianu o carte cu o dedicaţie care îlexonera pe guvernatorul Transnistriei executatîmpreună cu Ion Antonescu de orice vină sau par-ticipare la crime împotriva evreilor în provinciape care o condusese.

Sunt împuternicit să declar în numeledoamnei Irina Cajal, fiica dispărutului, că dom-nul Şerban Alexianu nu a trecut vreodată pragulcasei Cajal. Cu atât mai puţin ar fi copilăritNicolae Cajal împreună cu Şerban Alexianu, aşacum afirmă Coja alături de alte invenţii. Spreexemplu, cea că într-o ţară saturată de prezenţăgermană, guvernatorul Alexianu nu ar fi găsitpentru copiii săi un alt profesor de limba luiGoethe decât pe Şef-Rabinul României (Es istdoch unglaublich, nicht wahr?). Când DomnulŞerban Alexianu reproduce incredibila dedicaţiescrisă pasămite de Şafran pe volumul (nu maipuţin pasămite) oferit acestuia la reşedinţa Cajal(Şerban Alexianu, Gheorghe Alexianu:Transnistria, un capitol în istoria omenieiromâneşti, Bucureşti, Editura Vremea, 2007, p.179), are cel puţin prudenţa de a nu da detalii înmăsură să infirme gogomănia. Pe domnul Coja,prudenţa îl caracterizează în aceeaşi măsură încare o face onestitatea. Mai pe şleau spuselucrurile: este un impostor. Şi va fi simplu dedemonstrat acest lucru în faţa oricărui complex dejudecată: în loc să reproducă facsimile ale presu-pusei dedicaţii, un examen grafologic poate stabiliacurateţea celor pretinse. Există (slavăDomnului!) destule manuscrise rămase de laAlexandru Şafran. Documentele pe masă! Dar înoriginal!

Ca să pună cireaşa pe tort, un Cajal trans-format în aliatul negaţioniştilor „nici nu voia săaudă de vreun holocaust” (sic!) şi „Făcea în publicvorbire de aşa ceva foarte rar şi numai cât să nuse expună la criticile exaltaţilor din Comunitate”.Urmează chiar un citat: „«Avem şi noi [evreii]Vadimii noştri», obişnuia Cajal să spună”. Fără aîi dezvălui numele, Coja atribuie afirmaţia cuiva„din familia unui prim-ministru cu ascendenţievrei binecunoscuţi şi ştiuţi”. Din câte îmiamintesc, domnul Coja a fost revoltat când acelaşifost premier şi-a publicat în presă (tot în facsimil)certificatul de botez. De când îi frecventeazăfamilia? Sau îi aşteaptă (ferească Domnul) decesulpentru a îl recruta post-mortem şi pe el în rân-durile evreilor buni (citeşte: tăcuţi întru celeveşnice)? Tot aşa a procedat şi cu Al. Graur într-unarticol apărut în „Tricolorul”. Ca să nu mai

menţionăm detaliul unui Graur dorind să îl aibăpe Coja drept asistent, unde sursa citată este„mult-regretatul” Constantin Dominte (neaoş, darvai, decedat şi el) acesta citându-l la rându-i pebunul evreu Iancu Fischer, care ne-a părăsit pen-tru o lume mai bună în 2002. Câte coincidenţebizare ar spune alt semievreu numit Ionesco….dacă n-ar fi mort! Am citat (parafrazând) din arti-colul „Al. Graur şi «holocaustul din România»”.Când va cita domnul Coja o sursă care poate con-firma sau infirma ceea ce-i pune în gură?

Pe Alexandru Şafran şi pe WilhelmFilderman îi recrutase mai demult în rândurilealiaţilor post-mortem. Acum pretinde a reacţionala „raportul Comisiei Wiesel – pe care am făcutgreşeala să nu stric până mai ieri nici o privire,măcar în treacăt aruncată”. Îl asigur că este celmai mic dintre păcatele pentru care va dasocoteală, fie pe lumea asta, fie într-alta. Îl deran-jează că este „pomenit, citat şi comentat” într-unuldintre capitolele raportului, aflat în subcapitolul„Negaţionismul deflectiv”. Se întreabă cu superi-oritatea lingvistului ce este: „Ce-o fi aia «deflec-tiv»?”. De ce nu deschide stimabilul DEX-ul? Dacătot se bagă (mă repet, dar câte metafore originalemerită antisemiţii?) în fierbăturile oliţelor istorieisavurând duhoarea preparatului, nu ar fi cazul săfolosească mai întâi instrumente din disciplinacăreia îi aparţine? DEX-ul îl ştie orice şcolar.Termenul (deflector) este împrumutat din ingine-ria hidraulică şi se referă la un „dispozitiv utilizatpentru deflectarea unui curent de fluid”. Cam aşacum făcea şi dumnealui odată, când „deflecta”vina celor petrecute cu evreii pe nemţi, unguri,ucraineni, ba chiar pe evrei înşişi (comunişti,KGB-işti, ba chiar pogromişti îmbrăcaţi în cămăşiverzi, mie-mi spui!) – numai pe români, nu. Nu căs-ar fi schimbat mult în privinţa aceasta. Dar, aşacum o recunoaşte în articolul pe care-l discutămaici, a devenit între timp un negaţionist selectiv.Adică, recunoaşte existenţa Holocaustului (atuncicând nu îi mai scapă câte un dubiu!), dar nu înRomânia. „Sub un titlu ca negarea Holocaustuluidin România eu, unul, recunosc, mă înscriuoricând! Cu amândouă mâinile”, afirmă Coja. IarMinisterul Public nu vede, nu aude, ba chiar îi dăNUP, în ciuda legislaţiei ce interzice negareaHolocaustului. Inclusiv în România. De ce nu?Doar nu mai avem nevoie de acea legislaţie pentrua intra în NATO sau în Uniunea Europeană! S-a„bifat”, revenim deci la ce am fost (şi chiar la maimare)!

Mai-vechilor chemaţi sub steag verdeAlexandru Şafran şi Wilhelm Filderman continuăsă le atribuie invenţii fabricate. Dar fabricate cuneîndemânare, deoarece lingvistul conferenţiaruniversitar e repetent la istorie. Poate că asta e ocircumstanţă atenuantă, dacă îl punem alături dedomnul Gheorghe Buzatu. Şi nu urmăreşte nicimăcar bibliografia istoriografică. Numai un repe-tent i-ar putea atribui (aşa cum o face presupusulTestament/Mărturie a lui Filderman din anul1955) afirmaţia „Mareşalul Antonescu a rezistatcu succes presiunii naziste care impunea măsuridure împotriva evreilor”, ba chiar ar fi „intervenit

energic la nazişti, obţinândchiar oprirea deportării amai mult de 20 000 de evreidin Bucovina”. Germanianu a jucat niciun rol înexpulzarea evreilor înTransnistria. O ştie oricines-a ocupat, chiar superficial,de anii ’40. Dacă lucrurilear sta altminteri, cumexplică SRL Coja et co.schimbul de epistole dintreFilderman şi Antonescudupă începerea depor-tărilor, acesta fiind publicatde nimeni altcineva decâtmaşina de propagandă an-tonesciană? Să fi inventatAntonescu pentru Berlinacuzele în timp ce îl ascun-dea pe Filderman în beci-urile vilei sale de laPredeal? Dar calificativulde „acuzator” folosit laadresa lui Filderman înacest schimb epistolar? Darasumarea propriei respon-sabilităţi pentru deportărila şedinţa Consiliu-lui de Miniştri din 6

(IM)PERTINENŢE

MICHAEL SHAFIRMANCu respectul cuvenit

�

23

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

MAI 2009

septembrie 1941 („Scopul nostru trebuie să fie ca să se întemeiezeStatul Galiţiei care să fie curăţat de jidani şi de slavi, aşa cum lupteu acum ca să curăţ de jidani şi de slavi Basarabia şi Bucovina” sau,

exact o lună mai târziu, recunoaşterea în faţa guvernului pe care îl conduceaa hotărârii de a expulza „definitiv şi total din Basarabia şi Bucovina” peevrei?) Îşi inducea în eroare Antonescu propriul guvern? Îşi minţea miniştriicând le spunea „Mai am în Basarabia aproximativ 40 000 de evrei care, încâteva zile, vor fi trecuţi peste Nistru, iar dacă circumstanţele o vor permite,vor fi trecuţi dincolo de Urali. Aceasta este situaţia ca să scăpăm neamulromânesc din situaţia în care zăcea”?

Nu mai credibilă este afirmaţia pusă în gura lui Filderman, potrivitcăreia conducătorul evreu ar fi afirmat că „bunurile evreilor au fost puse subun regim de administrare tranzitorie, care făcându-le să pară pierdute, le-aasigurat conservarea în scopul restituirii la momentul oportun”. De procesulde „românizare” (adică jaf) al acestor bunuri o fi auzit domnul Coja? Dar defaptul că Filderman a elaborat el însuşi numeroase documente cu privire laacest jaf? Ele există. Şi nu în facsimile de dubioasă autenticitate.

Tot aşa cum există (în acest punct Coja are dreptate) şi memoriile luiFilderman. Istoricul Jean Ancel nu mai este printre noi pentru a putea con-firma sau infirma că i-ar fi spus lui Gheorghe Buzatu, asociatul domnuluiCoja în ale cârdăşiei negaţioniste, că la Institutul Yad Vashem nu i s-ar fi datvoie să consulte documentul. Celălalt „martor” pe care se bazează Coja estenotoriul plagiator (între alte calităţi) Teşu Solomovici. Solomovici are de aface cu istoria cam tot atât cât are de-a face şi Coja. Cu onestitatea, aşij-derea. Nici el nu urmăreşte bibliografia decât atunci când o foloseşte sub pro-priul său nume drept autor. Unul care cam încurcă borcane, dar niciodatăsocotelile din bancă. Drept care, aduc la cunoştinţa domnilor Coja, Buzatu şiSolomovici că primul volum al memoriilor lui Filderman a fost publicat înanul 2004. Editorul se numeşte Jean Ancel. Volumul acoperă perioada 1900-1940, iar loazele care nu îşi fac lecţiile, dar dau lecţii altora nu vor fi preaîncântate când vor citi cele 599 de pagini (Wilhelm Filderman, Memoirs andDiaries, Vol. 1 1900-1940, edited by Jean Ancel, The Goldstein-GorenDiaspora Center, Tel Aviv University, Yad Vashem, Jerusalem, 2004). Şiacum, tot pentru loaze, o veste rea după una proastă. Înainte de deces, JeanAncel a apucat să finalizeze aproape în întregime cel de-al doilea volum, careacoperă perioada Holocaustului, iar el va fi editat şi în România. Să vedemcu ce invenţii mai vin atunci.

Deocamdată, „litigiul istoric” privindu-l pe Filderman ar putea firezolvat „cu documentul pe masă”. În articolul la care reacţionez, Coja afir-mă că pretinsa mărturie a lui Filderman despre Antonescu trimisă tri-bunalului de la Geneva (ce legătură o fi avut tribunalul cu prefecturaantonesciană, că doar nu despre Antonescu era vorba la proces!) ar fi fostînregistrată la un birou de avocatură din New York. Ea poate fi, deci, auten-tificată de acel birou (care în caz de fals riscă pedepse grele în Statele Unite,pierderea licenţei fiind cea mai benignă) şi trimisă în România. Cum dlBuzatu a fost incapabil să indice altă sursă decât defuncta revistă„Baricada”, cum celelalte persoane contactate au infirmat că ar avea ceva dea face cu pretinsul document, prezentarea lui spre reautentificare în faţaunui tribunal din România în traducere autorizată l-ar pune pe Ion Coja fieîn poziţia de campion al adevărului istoric, fie după gratii. Mărturisesc că şidacă documentul s-ar dovedi a fi fost autentic, m-aş întreba şi aş întreba cuma putut Filderman să infirme o activitate de lungimea unei vieţi în frunteaapărării drepturilor coreligionarilor săi. Dar asta ar deveni problema mea,nu a domnului Coja. Deocamdată, de la prima referinţă la imaginarul docu-ment făcută în urmă cu 15 ani de către Kurt Treptow, a cărui istorie perso-nală nu merită a fi comentată, nimeni nu a fost în stare să producă „dovada”.Cine e de vină? Mossadul? KGB? Oculta? Aşteptăm cu nerăbdare noul sce-nariu.

Şi încă ceva. Amicul de bătrâneţe al domnului Coja, Paul Goma (o,Doamne, cine ar fi crezut asta în urmă cu zece ani?), insistă asupra impor-tanţei cronologiei. Dacă tot i-a furnizat Coja jumătate din documentele pecare îşi bazează Săptămâna roşie, cum afirmă Goma, să-şi aplece urechea ladânsul măcar în acest punct: să respecte cronologia. Rabinul Şafran nu a fostcriticat pentru întâlnirea pe care ar fi avut-o cu Şerban Alexianu, ci pentrufaptul că a admis să fie manipulat de către Vatra Românească şi braţul săupolitic, PUNR. Nu ar fi trebuit să accepte o invitaţie ai cărui iniţiatori eraubinecunoscuţi iubitori de evrei morţi. Critica nu a fost enunţată „pentrudeclaraţia dată lui Şerban Alexianu”, ci mult înainte ca cineva să fi aflat cevadespre scenariul pe care Coja îl plasează acum în casa Cajal. O ştiu preabine, numărându-mă eu însumi printre semnatari. Cum şi acest documentexistă, domnul Coja riscă prea mult, inventând, în plus, acuze de „senilitate”sau „oportunism” la adresa rabinului aduse de către semnatari.

Deocamdată, atât, cu respectul cuvenit imposturii. �

Mara Magda MafteiRealitate vs. ficţiune

BBeznă sub soare este titlul intrigan-tului roman documentaro-ficţio-nal al lui Cinghiz Abdullaev, edi-tat în 2009 la Editura Ideea

Europeană, editură care s-a impus atât de frumospe piaţa românească. Romanul este tradus înlimba română şi prefaţat de către Dumitru Balan,cu o postfaţă a generalului Victor Stănculescu,căruia autorul acestui roman îi consacră un rolimportant nu numai în cartea sa, dar mai ales înistoria României. Beznă sub soare era de faptnumele operaţiunii grupului KGB, grup care aavut misiunea detronării comunismului înRomânia, şi din care Stănculescu speculează că arfi făcut parte şi autorul acestui roman. Sunt iden-tificate în acest roman personaje care au jucat unrol real şi fundamental în istoria României.Gorbaciov este numit arivist, căci prin consimţă-mântul acestuia a căzut Blocul de Est. Ceauşescunu a avut, în general, o politică în totalitatepro-sovietică sau pro-occidentală, mai degrabăuna naţionalistă, în opinia mea personală, dincolode demenţa vârstei din ultimii săi ani, dacă amputea-o numi aşa, dincolo de încăpăţânarea de aînfometa un popor întreg fără a analiza prea multconsecinţele negative ale gestului său. În orice cazacest individ a marcat istoria României pentru 25de ani. Nicolae Ceauşescu rămâne el însuşi mode-lul cel mai fidel al sistemului pe care l-a reprezen-tat, şi anume omul care a pornit de jos, omul cu oorigine umilă care a reuşit dintr-un simplu ţăransă devină la moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej,otrăvit de către ruşi pentru că încercase o politicăindependentă faţă de centru şi o apropiere deVest, după cum va proceda şi Ceauşescu mai târ-ziu, „ cel mai destoinici şi potrivit candidat pentrufuncţia de conducător al partidului şi al statului”.România a avut parte într-o perioadă istorică foar-te concentrată de extremismul de dreapta, v.Garda de Fier, care a fost mai mult un experimentpolitic la noi, de extremismul de stânga, dar şi deaccentele liberale din perioada interbelică, false şi

atunci ca şi acum, deoarece lipsesc condiţiile eco-nomice necesare. Căderea comunismului, scrieautorul, se trage de la „întâlnirea lui Gorbaciov cupreşedintele SUA, George Bush, de la Malta”. Şinici măcar ei nu sunt responsabili pentru decide-rea căderii comunismului, aş adăuga eu, ci marilecorporaţii, marile trusturi, care aveau nevoie de opiaţă proaspătă, flămândă pentru desfacerea pro-duselor lor. Economicul decide politicul, cel puţinîn ultimele decenii aşa s-a întâmplat, piaţa occi-dentală era surmenată, nu mai putea absorbi altenoi produse, iar cifra de afaceri trebuie să crească,marile companii nu puteau să moară. Iată aşadarsecretul căderii comunismului.

Romanul alternează două povestiri istori-ce, cea din România „revoluţiei” din decembrie1989 şi organizarea atentatului împotriva preşe-dintelui Fidel Castro, unul dintre numeroaseleatentate împotriva unuia dintre preşedinţii lumiicomuniste care a „îngropat” până acum zece lideriamericani, supravieţuind tuturor încercărilor deasasinare din partea CIA sau KGB. În Cuba însă,în ciuda sărăciei marei mase a populaţiei, aceştianu îşi pot imagina istoria fără Fidel Castro, omulcare a culturalizat un popor în parte analfabet.Agenţii implicaţi în cele două evenimente din celedouă ţări totalitariste la acea vreme făceau partedin acelaşi grup KGB. Personajele reale se împle-tesc cu cele fictive, nu lipsesc din roman numelelui Ion Iliescu sau Petre Roman, a căror biografieeste descrisă în paginile romanului, ca şi motiva-ţia pentru alegerea rolului ce aveau să-l joace înistoria României. Personaje fictive precumBernardo Urbieta şi generalul KGB SergheiCernov, şeful acestuia, după ce au înfăptuit prac-tic evenimentele din România, primesc ordin pen-tru a-l îndepărta de la putere pe Fidel Castro. Înaceastă acţiune sunt sprijiniţi de către CIA.

Autorul acestui roman acordă un rolimportant în istoria românească, celui care a pri-lejuit venirea capitalismului pe aceste meleaguri,şi anume Victor Stănculescu, cel ce l-a sfătuit pe

Ceauşescu să fugă, acea fugă mitică, care a scutitun popor şi de mai multă însângerare. În acelaşitimp rămân multe enigme în ceea ce priveştegraba cu care a fost ucis Ceauşescu, teama poatecă acest popor ingrat, după cum îl numeaAntonescu, după unii un oportunist, se va răz-gândi, şi după ce îşi va umple stomacul, grija pri-mordială a românului, va ajunge să îşi iubeascăiar conducătorul. Rămâne întrebarea dispariţieimisterioase a acelor terorişti care nu au existatdecât în fabulaţiile cu care CIA şi KGB trebuiausă alimenteze un popor în căutare de inamici, căciîn orice război trebuie să existe şi un adversar. Dece, de exemplu, toţi cei din tribunalul ad-hoc alcondamnării lui Ceauşescu s-au sinucis sau s-auîmbolnăvit brusc, dar mai ales de ce mult-incrimi-natul analfabet Ceauşescu era atât de lucid şi încunoştintă de cauză acuza, la falsul proces inten-tat, amestecul agenţiilor secrete în revoluţiaromânească? Şi de ce nu, să punem întrebareagravă: de ce s-a grăbit uciderea lui Ceauşescu, dece nu a avut parte de un proces civilizat şi even-tual de închisoare pe viaţă? Această grabă de a-lucide a aparţinut de fapt românilor însetaţi deputere, nefiind deloc în planul agenţiilor secrete,oarecum indiferente la soarta personală a luiCeauşescu după îndepărtarea lui de la putere şiaşadar îndeplinirea misiunii lor? Speculaţii istori-ce.

Romanul lui Cinghiz Abdullaev descrie nunumai evenimentele din România, evident intere-sante pentru noi deoarece confirmă o ipoteză, dar şilupta în rândul spionilor din cele două tabere, KGBşi CIA. Actanţii acestui roman au nume codificate,precum Domnitorul, Marchizul sau Funcţionarul,actori ai KGB-ului sau GRU, serviciul secret alarmatei ruse reorganizat în anii 89-90, autorulfăcând şi el parte din GRU, după mărturisire pro-prie. În orice caz, „politica ezitantă” a lui Gorbaciov,după cum o numea Ceauşescu, a decis într-o maremăsură istoria în estul Europei. �

�

24

ANUL XX Nr. 5 (686)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

ANUL XX Nr. 5 (686)

EEste potrivit a porni discuţia desprecaracterul teatral al poeziei minu-lesciene luând ca punct de sprijindouă opinii, cea a lui G. Călinescu

din Istoria literaturii române de la origini şi până înprezent şi cea a lui Nicolae Manolescu dintr-un arti-col publicat în „România literară” şi consacrat lui IonMinulescu, exprimate în legătură cu acest subiect.G. Călinescu vede în poetul Romanţelor... un perso-naj de factură caragialiană: „Ion Minulescu este untip caragialian, tânărul muntean volubil, facil emo-tiv, incapabil de a lua ceva în serios, producătorneobosit de «mofturi». Poeziile lui Minulescu (...) tre-buie «zise» precum trebuie jucate «momentele» luiCaragiale, fiindcă Ion Minulescu este în bună măsu-ră un Mitică, un Caţavencu şi un EleutheriuPoppescu deveniţi lirici. El nu e umoristic în inten-ţie, deşi efectul e savoarea, ci ca şi Anton Pann nu-şipoate traduce sublimităţile decât în limbajul lui spe-cial convins şi burlesc”.1 Nicolae Manolescu vede înaceste observaţii o confuzie între poet şi publicul său:„Nu Minulescu este un tip caragialian, ci publiculsău (...), acela feminin al damelor bine, nepoatelorZiţei, protagonistele din Lanţul slăbiciunilor, Vizităşi restul (...). Este evident că pentru ele scrieMinulescu, punându-se în mod deliberat în locul lor,ghicindu-le gesturile...”2

Este greu a ne pronunţa asupra gradului decultură al „publicului” ce gustă poezia minulesciană,deşi G. Călinescu remarca faptul că aceasta place nudoar „vulgului”, ci şi „publicului fin”, dată fiindsavoarea, prospeţimea versurilor minulesciene.3 Unpunct de sprijin pentru actualitatea acestor afirma-ţii îl găsim în tendinţa liricii actuale spre cotidian,oralitate şi prezenţa în culisele poeziei a personaje-lor lui Caragiale. Ion Pop punctează aceste trăsăturiîntr-un articol publicat în „Tribuna” şi dedicat gene-raţiei ’80: „Limbajul liricii caută expresia colocvială,orală, vizând o comunicare mai destinsă cu cititorul,degajată de solemnitatea discursului «august»,«nobil», purist-estetizant.”4; cea mai afectată de reto-rică este poezia erotică: „În arier- planul noilor decla-raţii de dragoste primul care stă de veghe este toc-mai Caragiale”.5

Caragialian este erosul la Minulescu, ce parea spune ca şi Pampon: „femeie, ochi alunecoşi, inimăzburdalnică ”, adică înţelegând-o a fi victima pro-priei slăbiciuni. Amorul e liber şi în piesele luiCaragiale, şi la Minulescu, doar că în marile comediiapare teama de scandal, absentă la autorulRomanţelor...

Şi nu doar prin afinitatea cu personajele luiCaragiale putem determina caracterul teatral al liri-cii minulesciene, unde spectacolul e permanent. Săplecăm doar de la decor, care face parte dintr-unmecanism teatral transparent. Şi Celei care minteeste un exemplu concludent:

„...Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduride argint,

În pat ţi-am presărat garoafeŞi maci-Tot flori însângerate-Şi cu parfum de brad pătat-am dantela per-

nelor curate...”. Parfum, flori, dantelă, aşternuturi...decor artificial, preţios în care urmează să se produ-că scenele... iubirii zgomotoase.

Interioarele, aranjate după plăcere, sunt pre-ferate de Ion Minulescu:

„Întoarce butonul electric din pereteŞi-mprieteneşte-ţi ochii cu tot ce poţi vedea, (...)Fii prietenă cu hall-ul şi terasa,Cu treptele ce urcă sub rustice covoareSpre sala de mâncareŞi-odaia de culcare”. (Elegia domestică)Dar din scenariu nu lipsesc nici parcurile,

gările, marea cu corăbii, iahturi, galere, oraşul întot-deauna sub ploi (nu destructive ca la Bacovia), cedau impresia de mecanic, repetitiv, mai rar cimitirulcu schelete, cavouri prietenoase, deloc înspăimântă-toare, mânăstiri surprinse în latura cea mai puţinsacră, porturi apropriate sau nordice. Nu ne potscăpa din vedere porţile încuiate, zidurile şi şanţuri-le feudale ce blochează intrarea poetului – Profet încetate. Turnul gotic în care rămâne închis bărbatulce pierde cheia porţii constituie decorul celei maiputernic imprimate de teatralitate poezii: Romanţacheii. Imagini, unele mai preţioase ca altele, curg,abătându-se de la pretextul sentimental:

„Şi-am rămas în turnul gotic-Turnul celor trei blazoane:Al Iubirii,Al SperanţeiŞi-al credinţei viitoare”, iar în turn era noapte:„Noapte ca sub boltuitaCupolă de mânăstire,Când s-au stins pe la icoaneLumânările de ceară”, urmarea vine firesc:„Şi-am rămas în turnul gotic,Domn pe-ntinsele imperiiAle negrului haotic”.„Estetismul” este remarcat şi de G. Călinescu

în Istoria literaturii române de la origini până în pre-zent, „artificiul enorm” şi „ceremonialul pedant”.

Digresiunile, abaterile de la traiectul propusiniţial de poezie îl caracterizează foarte bine peMinulescu; decorurile generează tot alte şi alte deco-ruri. Iubita aproape întotdeauna îşi are originea înţări îndepărtate, descrise viu de poet:

„De ce plecaşi din ţara în care palmieriiTremurătoare umbre îşi culcă pe nisip?Nu-ţi fu de-ajuns pustiul cu lacrimile serii...”

(Acelei care va veni) sau:„Din ţara-n care dorm de veacuri vestiţii

Faraoni,Din ţaraÎn care Sfincşii stau de vorbă cu Nilul sfântŞi cu Sahara”.Iar prezenţa femeii duce la extinderea limite-

lor imaginarului:„Cu mâini subţiri şi albe, ca mâinile de sfântăPictată pe-un perete de templu bizantin...”

(Acelei care va veni)„Şi mâinile de ce-ţi sânt albe ca albul triste-

lor altareDin BabilonŞi din Ninive?” (Celei mai aproape)„Tu pari o statură turnată nu-n bronz etern,Ci-ntr-un metal (...)Tu pari o statuă furată de-amantul tău

dintr-un muzeuÎn care-n vremile de-alt’datăVeneau bătrâni să ţi se-nchine (...)Tu pari o Venus de la Millo...” (Celei care trece)Decorul exterior este completat de unul inte-

rior, al mecanismelor sufleteşti:„Păreri de rău, păreri de rău –Stigmate vechi, cicatrizate –În Domnul sufletului meuPăşiţi solemn, înveşmântate (...)V-ascult în fiecare searăCum staţi de vorbă cu trecutulPe falsa nervilor chitară (...)Iar când pe-al inimii cadran

EMANUELA DRAGOTĂJocul măştilor

Despre Serge Moscovici nu se ştie preamult nici acum, în România, ţara sa de origine.Când comisarul UE, Pierre Moscovici, a întocmitraportul care facilita intrarea României în acestorganism, s-a amintit şi de tatăl său. În „Revista22”, din 5 aprilie 2005, Adrian Neculau, profesorla Universitatea „Al.I.Cuza” din Iaşi, a evocatpersonalitatea savantului Serge Moscovici, carteasa „Cronica anilor risipiţi” (Polirom – 1999), ca şipropria carte despre întâlnirile cu acesta, „Urmeletimpului. Iluzii româneşti, confirmări europene”(Polirom – 2002). Persecutat înainte de 1944, caevreu, Serge Moscovici devine militant comunist,dar în anii următori, după instaurarea dictaturiicomuniste, constată că a făcut o greşeală şi serefugiază în Occident. El compară acest tip de dic-tatură cu „o armată, o Biserică”. Prieten cuGherasim Luca, la Paris, a suferit în urma sinci-derii acestuia. De la Paris el a lansat chemarea„viitorul ştiinţelor se joacă în Est”. Prestigiul luiSerge Moscovici în domeniul psiho-sociologiei esteimens, în lume, conferinţele sale sunt programatecu multe luni înainte, are numeroşi discipoli. SrulHerş Moscovici s-a născut în anul 1925, la Brăila,tatăl său ocupându-se cu comercializarea grâne-lor. A locuit la Cahul, Galaţi, Bucureşti, iar în1938 este eliminat din şcoală pe baza legii rasiale.În timpul războiului, studiază singur franceza şiciteşte în original pe Descartes, în traducere fran-

ceză pe Spinoza. După război a încercat să fonde-ze revista „DA”, împreună cu Isidore Isou, dar pri-mul număr a fost interzis de cenzură. A vizitatGermania, Austria, Palestina, iar la Bucureşti s-aangajat la Uzinele Malaxa (care vor căpăta denu-mirea de „23 August”), refuzând oferte politice dinpartea PCR. În anii ocupaţiei sovietice a ajutatsionişti să emigreze ilegal în Palestina. Implicatîntr-un proces politic, în 1947, la Timişoara, treceilegal graniţa în Ungaria, apoi în Austria şi, înfine, în Franţa, după o şedere într-un lagăr derefugiaţi în Italia. A studiat la Sorbona, s-a impli-cat în viaţa literară pariziană, era prieten cu PaulCelan, Isac Chiva ş.a. Cu timpul, specializat înpshologie, sociologie, psihanaliză, predă la univer-sităţi din SUA (Princeton, Yale, Stanford, NewYork), din Europa (Geneva , Louvain, Cambridge),este distins cu DHC de către universităţi de pres-tigiu, din lume, publică o seamă de studii, cărţibazate pe experienţe şi cercetări proprii. S-a preo-cupat de relaţia minoritar-majoritar, de psiho-sociologia Chinei, o ţară dominată de factoruldemografic ascendent ş.a. Dintre lucrările saleamintim: „Psihanaliza, imaginea ei publică”,„Reconversia industrială şi modificările sociale”,„Societatea contra naturii”, „Eseu asupra naturiiumane a naturii”, „Omul domestic şi sălbatic”,„Psihologia minorităţilor active”, alte lucrări des-pre psihologia maselor etc. Teoria lui Serge

Moscovici despre Reprezentările Sociale a intratîn circuitul mondial al cercetării sociologice,anual au loc conferinţe internaţionale pe aceastătemă, Moscovici fiind considerat cel mai prestigiossavant în psiho-sociologie. Academia Română dinpăcate nu l-a onorat cu o invitaţie până acum. LaMoscova, el a fost numit membru de drept alAcademiei Ruse, la Budapesta i s-a conferit titlulonorific de membru al Academiei Ungare, iar în2003 a fost distins cu Premiul Balzan, cel maiimportant premiu în domeniu. Într-un dialog cuLavinia Betea, publicat în revista „Cultura”, din2008, Serge Moscovici a declarat că „numărul băn-cilor îl depăşeşte pe cel al librăriilor şi al muzee-lor”. Absolut adevărat şi deloc lăudabil pentruactuala civilizaţie. În alt interviu, cu aceeaşi scrii-toare, Moscovici vorbeşte despre „păcatul origi-nar”, rolul femeii ca „obiect”, în istorie, despreincest, pedofilie, teme considerate tabu, cel puţinla noi, timp de decenii. O altă temă incitantă decare s-a ocupat Moscovici este cea a „mentalităţi-lor conspiraţioniste”, care se explică prin tendin-ţa fiecărui aparat de stat să păstreze anumitesecrete, care poate produce în timp un lanţ întregde falsuri, interpretări deformate, cu efecte nega-tive asurpa relaţiilor interumane. „Cronica anilorrisipiţi” despre care am scris cândva (a apărut în1999) este un jurnal ce cuprinde perioada 1978-1995, începe la Ierusalim şi se încheie la Paris.Cartea a fost comparată cu trilogia lui Canetti, cumemorialistica lui Zweig, talentul autorului con-curează cu cel al cercetătorului. Un om luminat, opersonalitate ce merită să stea alături deBrâncuşi, Enescu, Cioran, Eliade, Ionescu, oamenicare au părăsit meleagurile natale, dar nu le-auuitat, deşi unii dintre noi, aici, îi mai uitămuneori. �

BORIS MARIAN

Serge Moscovici

(Continuare în pagina 38)

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

MAI 2009

25

Jeana MorărescuPremiere de „impact”

ÎÎn cariera regizorală a lui DragoşGolgoţiu există antecedente interesanteprivind înscenarea/”teatralizarea” epi-cului. Ne aducem aminte de o reuşită

notorie, de cu mulţi ani în urmă a înscenării teatru-lui „conflictual” de idei filosofice, comis textual caexperiment liminar de către Petre Ţuţea (care, defapt, nu agrea teatrul!). Acea punere în scenă a unorconfruntări de „personaje-idei” nu era departe de ocurgere „epicizată” a unor închipuite întâmplări alespaţiului mental. De data aceasta Dragoş Golgoţiualege pentru scenă „Epopeea lui Ghilgameş”: o speciepură a epicului literar, mizând regizoral pe drama-tismul fără cheag conflictual evident, dizolvat în„poveste”, ca mister universal valabil – al vieţii ome-neşti. Un dramatism ingenuu surprins în derulareaepică a întâmplărilor, petrecute într-o perioadă isto-rică atât de îndepărtată, încât pentru noi pare simi-lară cu un illo tempore din copilăria omenirii. Deşispaţiul sumerian al acţiunii cunoştea deja o impună-toare–arhitectural, civilizaţie urbană. O civilizaţieurbană paralelă însă, dincolo de zidurile unei maricetăţi–oraş precum Uruk, cu prelungirea cvasisălba-tică a epocii primare a vânătoarei – iar pe de altăparte, în cadrul „Cetăţii” eresul teologic asocia într-opercepţie imaginară integrală, de univers comun,viaţa oamenilor şi viaţa zeilor.

Aplecarea către această capodoperă cuvariante de text, a literaturii universale, cu rădăciniadânc pierdute în folclorul antichităţii mesopotamie-ne – cele mai vechi manuscrise datând însă de laînceputul mileniului II (i.Ch.) – iar cele mai recentedin sec.III – constituie desigur un act teatral inedit şicu valoarea specifică de propagare culturală. Ca efi-cienţă strict teatrală însă, în transferul acesteipoveşti către scenă am fi preferat o dramatizare aepopeii – şi nu o preluare integrală a textului; deşi şiacesta s-a păstrat fragmentat. O dramatizare ar fiactualizat mai concentrat ceea ce răzbate până la noica filon de perenă universalitate: trezirea conştiinţeişi sentimentelor umane într-un umanoid crescut însingurătate şi sălbăticie, modelarea interioară şicomportamentală a omului în contactele sociale careacţionează suprinzător asupra lui – iar pe de altăparte, în ce îl priveşte pe războinicul stăpân, umani-zarea lui prin descoperirea sentimentului profund alprieteniei – şi descoperirea, apoi, a fiorului metafizicincomensurabil al morţii. Transferat însă tale-qualepe scenă textul epopeii îşi pierde în recitare misterulpoetic al lecturii, diluând timpul reprezentării prinprea intinsele partituri ale povestitorilor, acei maimulţi povestitori neizbutind să introducă decât un ar-tificial dinamism. (Să adăugăm că în „maniera” arha-ică a textului intră frecvent şi repetarea de câte treiori a câte unei fraze ce trimite la „cutare” eveniment.)

Ceea ce face ca spectacolul să treacă rampacu, totuşi, succes de public – dar fără o teatralitateintrinsecă, autentică, ci mai mult la modul ilustratival unui frumos dar prea lung recitativ, e latura luivizuală somptuoasă. Creaţia costumieră a DoineiLevinţa e fără doar şi poate genială, atât ca fantezieopulentă în varietatea construcţiei detaliate deforme, cât şi în ce priveşte cabrarea ei pe un „stil alvremii”, foarte aproape de document. (Costumelesale pot deveni costume-personaj). În fericită relaţiecu ele, Biblioteca uriaşă, cu cărţi mărite parcă dedioptriile unei imense lupe, din care coboară„Demonul” – şi care „deschide” spectacolul (şi re-apare, apoi, în momentul spectaculoasei prăvăliri,înainte de coborârea lui Ghilgameş în „Lumea deJos”, la prietenul Eukidu cel mort) – aceastăBibliotecă cu sugestie de „depozit absolut” şi patinatal Memoriei Timpului – aduce – prin realizatorul eiAndrei Both – o contribuţie care oferă spectacoluluiinducţia monumentală spre „proto-Istorie” şi pereni-tate. Stilistic, tranziţia scenografică de la aceastăBibliotecă la „Labirintul mişcător” al pereţilor spira-laţi ai ziguratului Uruk, construiţi dintr-un materialtranslucid modern şi gândiţi ca o estetică imagisticămodernă, cu mari suprafeţe extern simplificatoare,această tranzitare scenografică îşi concentrează odeosebită forţă de inspiraţie în relaţia dintre arhai-tate şi modernitatea „lecturantă”. Există, în specta-colul variat al acestui decor (dacă reperăm şi corabiaalbă, schematică, pe vârfuri de valuri, pe care pluteş-te dezorientat în final, Ghilgameş), un „fabulos”, sol-fegiat între „vigoarea” materială a documentului şialunecarea fantasmatică gradată, în lumea lui inte-rioară.

Reflectând mai bine, am impresia că dincolode spectacolul vizual „teatralizarea” regizorală eşu-iază tocmai din pricina prea multor elemente teatra-le pe care le conţine în fragmentele ei sincopateaceastă epopee – în special cele legate de multitudi-nea de zei şi legendele lor – şi care – aduse cu toateîntr-un singur spectacol, îi încurcă firele principale(dramatic), cu cele secundare, într-o prea proteicăextindere a acţiunii. (Din nucleele acestei epopei s-arputea extrage, de fapt, n scenarii. Totuşi, actorii auinvestit multă vitalitate, cota interpretativă fiindsusţinută, în parte şi împreună, la o ştachetă) foarte...participativă. Distribuţia e lungă – numindu-i înprimul rând pe Tudor Aaron Istodor (Ghilgameş),István Teglás (Enkidu) şi: Gabriel Pintilie (Orbul),Ionel Mihăilescu (Demonul), Oana Ştefănescu(Ninsun), Dan Bădărău (Shemash), Camelia Maxim(Zeiţa Ereshkigal), Ana Ulanu (Ishtar), RaduIacoban (Păstorul), Constantin Cojocaru (cu o notăspecială – Utnapishtim), Laurenţiu Lazăr(Urshanabi), Mugur Arvunescu (Omul-scorpion),Diana Gheorghian (Ishkara), Paula Niculiţă (Anu),Tiberiu Almosino (Huwawa), Ionuţ Kivu (Taurulceresc), Meda Victor (Shamhat), Adrian Nicolae(Mirele), Mălina Tomoioagă (Mireasa), RalucaVermeşan (Aruru), Ada Condeescu (Siduri), AlinState (Tummuz).

Spectacolul are intruzii coregrafice gânditedestul de inspirat de Silvia Călin – şi o contribuţievizuală asociată scenografiei: sculpturile unor„obiecte” demonice (cum ar fi demonul „taur”) – rea-lizate cu o doză considerabilă de frondă/umor decătre Alexandru Rădvan.

La Teatrul de Comedie, un Mihail Bulgakovsarcastic până la carnea vie a deciziunii „de tranzi-ţie” a socialismului sovietic incipient a intrat, prin„Casa Zoikăi”, pe mâna lui Alexandru Tocilescu, cene-a oferit un regal de teatralitate în acelaşi timpveselă, debordantă în fantezie şi animaţie şi sfichiui-toare.

E ciudat cum epocile „de tranziţie” îşi repetăîn istorie simptomatologia, fie că tranzitarea se face„către socialism”, fie că ea descinde din socialism –ca a noastră. În piesa lui Bulgakov cunoscuta perioa-dă de „liberalizare”, a Nep-ului sovietic, îşi prelun-geşte agonia într-o confuză interferare cu revenireala austerităţile principiilor proletare „de clasă”.Trăsăturile comune acestor tranziţii sunt: „bursaneagră”, în special a produselor prohibite precumdrogurile, traficul intens şi subteran de influenţă,înflorirea beneficiilor „firmelor-fantomă”; pe scurt,îmbogăţirea prin corupţie. Zoika, o „burgheză” cu ori-gine morală dubioasă, e un exemplu total al acestor„devieri”: cu energie şi perspicacitate ea caută să-şisalveze casa – şase camere – de la rechiziţionare – şireuşind să-şi creeze prin aplomb feminin relaţii cusus-puşi ai noului regim, capătă autorizaţie pentru

deschiderea unui „atelier de croitorie” şi a unei şcoli-anexă „model” – sub firma cărora va deschide de faptun bordel, cu prostituate „manechine” şi prezentărinocturne de „modă”. Pianistul bordelului devinesoţul său „postrevoluţionar”, fost conte, acum sără-cit, cocainoman şi întreţinut. În schimb „administra-torul” şcolii (custodele bordelului) ultra-inspirat îndecizii va fi enigmaticul ca origină, lipsitul de biogra-fie, mitomanul imaginativ cu stofă alunecoasă deexcroc simpatic, presupus verişor, posibil fost amantal eroinei, revenit într-o zi după şapte ani de absen-ţă, doar cu o manta jegoasă peste desuuri. Valetulcasei devine unul din cei doi chinezi transfugi,comercianţi „la negru” de cocaină şi poreclit de toţi,pentru înfăţişarea lui senină, „Heruvim”. Îndrăgos-tit de cameristă, cu care vrea să se însoare, dar fărăbani ca să plece în China, e actantul care va declan-şa prăbuşirea afacerii şi arestarea locatarilor: după ofalsă „prezentare de modă” îl va înjunghia şi jefui pePetruhin, ştabul aflat acolo pentru a-şi ostoi „sufe-rinţa iubirii” pentru o amantă necredincioasă. Înaceastă „faună” intră şi un „responsabil de comitetde bloc” viclean şi incult, grobian şi cameleonic cânde mituit, coruptibil fără scrupule. AlexandruTocilescu a exploatat cu foarte inspirată inteligenţăde amănunt şi tuşe de culoare socială tonalitatea despectru ridicul a acestei comedii cu finale infiltraţiiamare (ca în întreg spiritul bulgakovian). În derula-rea cu mare humor a lanţului de situaţii el se dove-deşte un regizor mare pentru faptul că nu alege odenunţare „programatică” a răului şi a deriziunii, ciintroduce firescul captării „feliei de istorie”. Felia deistorie devine astfel vibrândă, pulsionară în însăşialienarea ei.

Tocilescu vine în plus cu un imaginar explo-ziv şi introduce vitalul unor dansuri, ad-hoc declan-şate – momente de frenezie ale personajelor, ce îicaptează în dezlănţuirea lor pe toţi: stăpâni, servi-tori, musafiri. Aci apare şi insinuarea ironică a regi-zorului, asupra „democraţiei” de efemeră şi falsăaparenţă. Spectacolul se înveseleşte însă trepidant.E de remarcat modul în care decorul (realizator con-ceptual Vanda Maria Sturdza) se integrează ca spec-tacol în spectacol, prin rotirea vastelor camere însin-gurate în crepuscularea lor albastră – şi glisarea, caîntr-un dialog al entităţilor spaţiale, a uneia cătrecealaltă ori glisarea/atingerea lampadarelor globula-re.

Intenţiile lui Tocilescu au fost servite exem-plar – adică substanţial – de către actori – cu întrea-ga distribuţie dispusă creerii păstoase a larguluitablou tipologic – Virginia Mirea – impunătoareîntr-o Zoikă pulsând în toată vitalitatea întreprindăa parvenitismului ei entuziast – schimbând promptfazele comportamentale şi vocale, în funcţie de situa-ţie: dictatorială ori sinuos ipocrită, brutal-sinceră orivicleană. Mihaela Teleoacă, ingenuă şi cu „spirt” înmişcări, ca o dezinvoltă Colombină modernă. Unconte narcotic, subtil întrupat din amestecul devetusteţe şi sângerare amorsată a unei demnităţinobiliare ultragiate: Gelu Niţu – şi, mai ales – acelmultifaţetat Ametistov, căruia George Mihăiţă îimanevrează mobilitatea „măştii” mitomane cu o dex-teritate comediografică extraordinară. Şi totuşi, înfinal, după crima pe care el primul o descoperă şiînainte de a fugi „pe şest” din această casă, când lasătotul şi e gata să redevină vechiul vagabond cuaceeaşi manta peste „izmene”, el cade într-un fondidentitar mult mai profund şi dureros: plânge înhohote, cu o ambiguă şi plurală semnificaţie a plân-sului: pentru omul ucis, pentru propria soartă, pen-tru tristeţea despărţirii de casa ce-l înfiase şi ferici-se...

Personalizări impecabile grefate pe portretis-tica exotică, aflăm în cazul celor doi chinezi: respec-tiv Dragoş Huluba şi Aurelian Bărbieru.Portretizare promtă a „parşiveniei” umane – laGheorghe Dănilă – preşedintele Comitetului de bloc;tipologii „generale” cu „faţă particulară” îşi conturea-ză Valentin Teodosiu (un Director comercial) oriCandid Stoica – nefericitul Petruhin. Într-un rol dedata asta mai scurt (onorabila coruptă la „prostitu-ţie”, Alla Petrovna), dar imprimându-i aplombul eispecial: Emilia Popescu. Pline de culoare şi vitalita-te, Andreea Samson, Simona Stoicescu, TeodoraStanciu, Mihaela Măcelaru („personalulAtelierului”). Felicitări pentru costume AncăiPâslaru, şi pentru coordonarea coregrafică, luiPăstorel Ionescu. �

26

ANUL XX Nr. 5 (686)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

ANUL XX Nr. 5 (686)

CCa o categorie aparte a intelectualită-ţii, cea scriitoricească se pare a fiuna în care „zumzetul” este mai sar-castic şi mai frecvent decât în cele-

lalte – filozoficească, artisticească, politicească ş.a. –şi asta deoarece ea este supusă mai des canonului,pe de o parte, iar, pe de alta, se află în permanenţăfaţă-n faţa cu publicul cititor şi componenta ei urmă-ritoare: istoria şi critica literară, al căror spirit revi-zionist-orgolic arde (fumegând) la feştila trecutului.Ce-i drept, şi destui scriitori de-ai noştri şi de aiureaîşi scriu cărţile apelând la trecutul mai îndepărtatori mai apropiat, autentice, ficţionându-le în căuta-rea seminţei-de-adevăr. „Caut în trecut urme alesperanţei, nu doar pentru a recunoaşte prezentul, cişi pentru «a fura» ceva din trecut... De ce m-am apu-cat să scriu, nu ştiu...”, spunea scriitorul german JanKoneffke într-un dialog cu Cristian Cercel(Observatorul cultural, 11 – 17 dec. 2008). Numai căîn Germania, scriitorul este asistat de „un sistem depromovare de către stat, prin nenumărate premiiliterare, nenumărate burse literare, nenumărateinstituţii care invită scriitorii pentru o perioadă detimp, oferindu-le şi bani pentru a putea supravieţuica scriitori” (Ibidem). Pentru a nu ne îndepărta preamult de perimetrul atmosferic al breslei noastre, săparcurgem împreună un periplu în interiorul etape-lor generaţioniste de la noi („şaizeciste”, „optzeciste”„postdecembriste”) pe unde de la o vreme cutreierătot mai mulţi „canonişti” (reali şi improvizaţi), bul-versând continuitatea valorică a scrisului nostruprin diverşi factori ideologici sau „de grup”.

Aşadar, ce „democratură” şi „românărie libe-rală” am mai avea noi, la ordinea zilei, în vreme cetot mai mulţi dintre noi ardem „că solidaritatea întrescriitori nu-i posibilă”. Că a fost precară în socialismşi că este la fel de precară şi în ne-socialism. „Cei maimulţi dintre condeierii noştri, înregimentaţi, înrolaţiîn anumite tabere se adoră între ei sau îi căsăpesc peceilalţi din tabăra adversă”, se întreabă şi ne întrea-bă Magda Ursache (Contemporanul, dec. 2008), careporneşte în mărturisirea sa (tocmai – n.n.) de la anii’50, motivându-şi convingerea cu destule exempletrăite şi studiate, între care cel privind moştenireaBrâncuşi, care a fost refuzată de politrucul LeonteRăutu, de Constanţa Crăciun (care semna: ţesătoa-re, ministrul Culturii), de Teohari Georgescu (tipo-graf cu patru clase, ministru de Interne ş.a.), specifi-cându-se în actul de refuz: „Operele lui Brâncuşi nuajută cu nimic la edificarea socialismului!”; ca să numai spunem că o anume Ofelia (!) Manole, adjunctalui Leonte Răutu, avea ce-avea cu Eminescu: „Eu nuştiu ce găsiţi la Ieminescu ăsta!”; mai adăugând doarîn amintirea „obsedantului deceniu” că după scoate-rea lui T. Argezi din reviste şi edituri, Traian Şelma-ru cerea (în şedinţa din iulie 1949, de la C.C. alP.M.R.) ca „putrefactul” să fie „urmat şi de alţi otră-vitori care circulă” (Ibidem); firesc, lista neagră a„putrefacţiilor” urma cu Ion Pillat, Dan Botta, Al.Philippide ş.a.

Dorinţa de faţadă a lui N. Ceauşescu de a„eradica” polemica a fost transfigurată şi dirijată descriitori aflaţi în graţiile lui (ca Eugen Barbu) întimp ce prieteniile literare se dizolvau în aciduldorinţei de funcţii la conducerea revistelor şi edituri-lor literare, iar ura dintre interbreslaşi proliferândmereu. Văzut din interiorul istoriei şi vieţii literarepropriu-zise, proletcultianul – cu pandandul lui rea-lismul socialist – ni se prezintă ca o perioadă ce aprovocat o ruptură abruptă conducând pe neaştepta-te la deculturalizarea şi – mai grav – la deznaţiona-lizarea creaţiei literar-culturale prin dogmatismul şisociologiamul (ideologic) de tip sovietic. Astfel se facecă „imaginea literaturii române aflate sub zodia pro-letcultismului”, a tezismului şi a „luptei de clasă” săse contureze (scrie Laurenţiu Hanganu, în „Cultura”,2/15 ian. 2009) în termenii lui Eugen Negrici (dinvolumul „Literatura română sub comunism”) ca „unpeisaj bolnav, dar interesant din perspectiva uneiposibile «estetici» totalitare, care, dacă se va funda-

menta vreodată ca deplină, se va ocupa de caracterulcontorsionat al creaţiilor acelor vremuri şi de evolu-ţia nefirească a fenomenului artistic”.

Ce s-a reuşit, ni se spune, este faptul că ope-rele ce au ocolit, pe cât posibil, în acea epocă, „postu-mitatea politică, didacticismul şablonard, maniheis-mul dogmatic şi schematismul rudimentar” suntoperele care, fentând cenzura, „au evitat, pe cele maidiverse căi, înregimentarea ideologică (Ibidem). Dinacest motiv, unii critici literari (precum Ion Simuţ,„în România Literară”, nr. 22/6 iunie 2008) sunt depărere că „o istorie a disidenţei literare e de reconsti-tuit cu atenţie, pentru a reda demnitatea scriitoruluiromân, acolo unde este cazul”, invocând existenţaunei disidenţe „exprimată prin textul literar, publi-cat cu mari riscuri, fie şi sub pseudonim şi în stră-inătate” (Ibidem). Concluzionând, întrucâtva, care arfi cauzele principale de dezbinare a solidarităţii scrii-torilor în postdecembrism, acestea se rezumă la:apartenenţa politică, vârsta, funcţia, activii politicacuzându-i pe „pasivi” de neangajare în lupta politi-că; reamintindu-ne acum când în ’90, într-un edito-rial din România literară, semnat de AugustinBuzura, se cerea ca evenimentele să se desfăşoare„Fără violenţă”, s-au găsit destui „revoluţionari” săcârcotească în fel-şi-chip; ba, mai mult, Humanitas(editură care a acaparat tot fondul financiar al fosteiEd. Politice) a găsit de cuviinţă să specifice pe con-tracoperta unei cărţi cum că respectiva editură îşiarogă „libertatea” de a publica pe cine vrea (MagdaUrsache, Contemporanul, dec. 2008). Poate că ceamai reprobabilă sursă de vrajbă scriitoricească(crede Magda Ursache, Ibidem) este vârsta – ceea cene duce cu gândul la vorbele lui Gustav Mahler:„Parcă omul trebuie neapărat să moară ca să fielăsat să trăiască”.

Contradicţia firească dintre generaţii – camodalitate de a gândi şi scrie – a luat forme bizare,generaţiile (mai) tinere anulând (aproape) tot ce s-ascris până la ele, cei trăitori în comunism fiind cate-gorisiţi „demodaţi”, în vreme ce băgăreţii tip Băgău(roman premiat de U.S.R.) îşi fac loc pe sub-mână,neputând accepta vreo autoritate literară a înainta-şilor, iar, după dispariţia lor, consideraţiile postumedevin şi mai răutăcioase, precum în cazul lui MarinSorescu, Nichita Stănescu ş.a. – discreditarea cultu-rii noastre practicându-se în forţă, deşi unii scriitoride primă mână, precum Octavian Paler, ne-au totcerut să deosebim „polemicile care slujesc ideile decele care slujesc doar interesele, pasiunile care iaufoc, de cele care vor doar să dea foc” (Contemporanul,dec. 2008).

Cât îl priveşte pe Nichita Stănescu, el şi-agăsit apropiaţi peste Dunăre şi peste Prut, la scriito-rii de la Chişinău, după cum spune şi scriitorul mol-dovean Vitalie Ciobanu, într-un dialog cu IoanaLavric (România Literară, 16 ian. 2009), scriitorpentru care „România este o foaie albă de hârtie pecare urmează să scriem ceva împreună”, pentru elliteratura nefiind altceva decât „o aventură acunoaşterii, nu numai o delectare superioară, moda-litatea de a-mi pune întrebări fără răspuns...”, la elnefiind vorba, nici pe departe, de „pasienţe intelec-tuale, cine cu cine se combină (ce – n.n) capătă maimultă putere de convingere chiar şi în ochii adversa-rilor tăi”. Dar, ca şi cum n-ar fi fost de-ajuns, în ceeace priveşte literatura şi scriitorii noştri, a mai fostdezamorsată o „bombă artizanală” deasupra lor:volumul profesorului Eugen Negrici, intitulatIluziile literaturii române (Ed. Cartea Românească),„o carte incomodă şi – uneori – nedreaptă”, după cumo vede scriitoarea Aura Christi (desemnată a fi „car-tea anului” de către România literară, mai ales pen-tru scriitura ei eseistică), în dezbaterea căreia (laMuzeul Literaturii Române) s-au exprimat opiniipertinente – pro-şi-contra – şi unde însuşi autorul asimţit nevoia de a spune: „Nu aş dori ca acestei cărţisă i se atribuie intenţii denigratoare. Nădăjduiesc săse observe că obiectul analizelor este realitatea psi-hologică a unei literaturi care a trebuit să supravie-ţuiască în aerul toxic al unei istorii nenorocite”, darşi o carte, s-a spus în dezbaterea respectivă, revizuis-tică, în care se procedează la demolarea unor mituri(Lucian Blaga, G. Călinescu ş.a.); cartea pune notemici (ireale) unor scriitori ca Marin Preda, mergân-du-se din „micime” în „micime” – ca „o metodă” de ase ajunge, pas cu pas, la devalorizarea trecutului şi amentalului colectiv, ceea ce în SUA şi ţările europe-ne apusene nu se practică, spun destule voci scriito-riceşti avizate.

Prietenia literară, stimulativă şi regeneratoa-re de imbolduri creatoare pare a fi în zilele noastre unimperativ de neocolit care să funcţioneze în afara aoricărui subiectivism psihologic (dat ori prefabricat),sentiment nobil pe care romancierul Nicolae Breban îlmetaforiza astfel: „Prietenia este ca o puşcărie dincare să nu poţi să evadezi” – ceea ce presupune, incon-testabil, putere de caracter şi sacrificiu personal pealtarul literaturii, culturii în general. Tot ce ne maiîncălzeşte şi ne dă speranţe, în ultimă instanţă, esteatmosfera scriitoricească – conlucrativă – din provin-ciile noastre literare, pe unde se scrie, se critică şi seargumentează fără egoisme, resentimente şi tot ceţine de o psihologie denaturată. �

MARIN RADU MOCANULiteratura şi atmosfera dinbreasla scriitoricească

27

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

MAI 2009

„„NN-am pretins niciodată că aş fi altceva decât ceeace sunt, adică povestitor. Mi-a făcut plăcereîntotdeauna să spun povestiri şi chiar am şiscris destul de multe”, afirma W. Somerset

Maugham, în 1947, în Creatures of Circumstances. În plus, scriind şipublicând numeroase povestiri – şi nu numai, ci, deopotrivă, romaneşi piese de teatru sau eseuri – Somerset Maugham a reuşit ca, în pri-mele decenii ale secolului trecut, să trăiască din scris, multe din crea-ţiile sale devenind best-seller imediat după apariţie şi continuând săfie citite de publicul larg suficientă vreme după aceea. Cu toate aces-tea, critica literară s-a dovedit întotdeauna a fi destul de reticentă faţăde scriitorul britanic. Faptul acesta, explicat, mai ales în ultimii ani,în diferite feluri, se datorează, cel puţin parţial, şi momentului în careSomerset Maugham s-a afirmat în lumea literară, mai exact la înce-putul secolului XX, când, în spaţiul cultural englez – şi nu numai –registrul critic era dominat de prestigiul în continuă creştere almodernismului, în cadrul căruia noua concepţie, oarecum austeră, cuprivire la artă – literară şi nu numai – tindea să favorizeze experimen-tele de cele mai diverse facturi (evidente, desigur, mai cu seamă lanivelul limbajului şi al strategiilor narative) şi să excludă aproape cudesăvârşire modul aparent „tradiţional şi comun”, ca să repetăm ter-menul consacrat al exegeţilor britanici, în care Somerset Maugham îşistructura povestirile şi prin intermediul căruia, se spune, îşi cucerea,în epoca respectivă, cititorii. Treptat, însă, modul în care proza auto-rului de faţă a fost receptată s-a modificat, în sensul că, în ciuda fap-tului că în Marea Britanie nu a ajuns niciodată să fie considerat pede-a-ntregul un scriitor de prim rang, în Statele Unite ale Americii,povestirile sale au fost considerate, de la bun început, exemple dereală măiestrie artistică, iar Somerset Maugham a fost privit drept un„excelent cronicar al ultimelor decenii ale Imperiului”, capabil să sur-prindă numeroasele tensiuni existente la nivel social, politic şi, nu înultimul rând, cultural, în perioada respectivă. Fără îndoială, aceastăreceptare diferită se datorează, cel puţin parţial, şi unei anumite reac-ţii la estetica marelui modernism britanic, identificabilă în StateleUnite. Căci aici, textele acestui autor aufost, încă de la apariţie, apreciate pentrustilul precis, concis, lipsit de sentimenta-lism, deprins perfect de la Guy deMaupassant, iar alteori literatura sa atâtde accesibilă publicului cititor a fost com-parată cu romanele lui Charles Dickens,considerat, cel puţin pe continetul nord-american, exemplul prin excelenţă al uneiindiscutabile valori estetice combinate per-fect cu succesul la cititori.

Desigur, însă, chiar şi numai cu titluintroductiv, mai sunt câteva lucruri caretrebuie menţionate cu privire la identitatealiterară şi individualitatea atât de aparte alui W. Somerset Maugham. Deoarece, din-colo de popularitatea dobândită rapid înepoca în care a trăit şi a scris, el rămâneunul dintre cei mai importanţi autori – deproză scurtă, dar nu numai de proză scurtă –dacă avem în vedere contextul mai larg alliteraturii secolului XX. Astfel, influenţa saeste indiscutabilă şi e, de altfel, uşor deidentificat, în romanul modern de spionaj,strategiile impuse de prozatorul britanic înAshenden or The British Agent, 1928,(carte cuprinzând şase povestiri plasate înElveţia, Franţa, Rusia şi Italia şi având canumitor comun complicate cazuri de inves-tigaţie, lupta pentru obţinerea de informa-ţii secrete, tocmai de aceea, volumul a şifost recunoscut unanim drept prima con-cretizare cu adevărat valoroasă a literatu-rii de spionaj), fiind mai mult decât eviden-te în opera lui Graham Greene, John leCarré sau Ian Fleming. Pe de altă parte,admirat necondiţionat de George Orwellpentru arta sa narativă, luat drept modelde V. S. Naipaul, cel care visa, în tinereţe,

să-i poată egala modul sofisticat de viaţă, şi de Anthony Burgess, celcare include, în romanul său, Earthly Powers, un personaj inspirat debiografia sa (şi nu doar din cea literară!), Somerset Maugham rămâ-ne, aşadar, un obligatoriu punct de reper în cadrul literaturii secolu-lui XX şi, desigur, un veritabil caz în ceea ce priveşte receptarea criti-că.

Romanul Vila de pe colină, publicat în anul 1941, utilizează, aşacum, de altfel, era de aşteptat, modelele narative şi stilistice deja con-sacrate şi bine exersate, în scrieri anterioare, de autor. În mare, car-tea e povestea frumoasei Mary Panton, rămasă de curând văduvă, şicare este cerută în căsătorie de Edgar Swift, diplomat de carieră şibun prieten al său încă de pe vremea când era abia o fetiţă. Cântărindcu atenţie avantajele care ar decurge în urma unui asemenea mariaj,dar luând în considerare, deopotrivă, dezavantajele – în primul rândfaptul că nu e îndrăgostită de Edgar, care, în plus, e şi mult mai în vâr-stă decât ea – Mary decide, finalmente, să accepte, totuşi, propunereaacestuia. Numai că într-o povestire a lui Somerset Maugham lucruri-le nu puteau fi rezolvate atât de uşor şi, mai ales, nu puteau rămâneatât de simple până la sfârşit. Căci, dincolo de latura sa accentuatpractică, Mary ascunde o personalitate tumultuoasă, plină de elanuriromantice, aşa explicându-se comportamentul ei din seara când întâl-neşte, în mod cu totul întâmplător, un tânăr emigrant care se întreţi-ne cu greu în Italia, cântând la vioară. Aventura ei de o noapte cutânărul, consecinţele tragice ce decurg de aici şi, mai cu seamă, ajuto-rul pe care aventurierul, dar nu lipsitul de mari calităţi umane Rowleyi-l oferă necondiţionat sunt de natură să schimbe datele problemei şisă dea peste cap planurile matrimoniale iniţiale ale lui Mary. Dar,deopotrivă, să deschidă calea spre o altă viaţă şi, de ce nu, spre o altăposibilă căsătorie, după cum finalul romanului lasă să se înţeleagă.

Desigur, după cum se observă chiar şi de la prima lectură a căr-ţii, Somerset Maugham îşi demonstrează şi în acest text nu doar exce-lentele capacităţi de povestitor, ci şi abilitatea de a-şi susţine, chiardacă, aşa cum se întâmplă în acest caz, doar subtextual, convingereacă adevărata armonie e de găsit în numeroasele contradicţii ce mar-chează natura umană şi umanitatea, în ansamblu, dar şi că ceea ceeste considerat, aproape în mod unanim, normal se poate dovedi a fi,în anumite condiţii, tocmai anormalitatea întruchipată. De aici şi pre-dilecţia scriitorului pentru inedite triunghiuri nu neaparat conjugaleci, cumva, relaţionale. Căci complicata relaţie dintre Mary Panton şiEdgar, pe de o parte, şi Mary şi Rowley, pe de alta (ca să nu mai pome-nim tragica situaţie a tânărului care se sinucide în faţa frumoasei pro-tagoniste), e construită, practic, după modelul pe care îl întâlnim şi încazul tensiunilor din extrem de bine construita sa povestireJudgement Seat. La fel, şi în Vila de pe colină, personajele au momen-te când datoria nu mai înseamnă nimic pentru ele, singura lor respon-sabilitate fiind aceea de a-şi găsi fericirea cu orice preţ – şi, uneori,chiar cu preţul imensei suferinţe a celor din jur.

În egală măsură, Somerset Maugham se dovedeşte, şi în acesttext, un maestru al descrierilor ţinuturilor exotice, aici Italia, situân-

du-se, din acest punct de vedere, în descen-denţa tablourilor lui Joseph Conrad şi, desi-gur, alături de imaginile lui Malcolm Lowry,cu menţiunea extrem de importantă căautorul Vilei de pe colină alege ca, prin des-crierile pe care le face peisajelor italiene, săofere cititorului nu răspunsuri – şi cu atâtmai puţin un răspuns definitiv – la întrebă-rile legate de semnificaţia personajelor saua faptelor acestora, ci, din contră, să deschi-dă calea spre alte şi la fel de posibile sauîndreptăţite întrebări. Considerat deElizaberth Bowen drept „un scriitor multprea rece pentru a fi capabil să prezinte con-vingător profunzimea sentimentelor umanesau implicaţiile faptelor omeneşti”, darapreciat, de aceeaşi autoare, pentru incon-fundabilul său talent, Somerset Maughamrămâne, alături de Cehov, de exemplu, unscriitor care, dincolo de orice, se va impuneîntotdeauna prin proza sa scurtă, ale căreimecanisme şi strategii pot fi identificate, lao lectură atentă, şi în romane sau piesele deteatru. Iar dacă, în secolul XX, orientareaepifanică a povestirii, evidentă în proza luiJoyce sau Carver, de exemplu, a fost maiapreciată de critici, nici cealaltă linie, ceacare accentuează importanţa subiectului,reprezentată strălucit de Maupassant şi,desigur, de W. Somerset Maugham, nupoate fi ignorată, cu atât mai puţin dacăavem în vedere influenţa crescândă pe careo are asupra literaturii contemporane. �

W. Somerset Maugham, Vila de pe colină.

Traducere de Ioana Văcărescu,Polirom, 2008

Rodica Grigore

W. SOMERSET MAUGHAM,Povestitorul

CARTEASTRĂINĂ

28

ANUL XX Nr. 5 (686)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

ANUL XX Nr. 5 (686)

VVenite intempestiv, cele două morţistimulau nu doar gânduri negre,cum se întâmpla în astfel demomente în societăţile împrăştia-

te pe continente după căderea Babilonului, ci şiînflăcărate, căci întregul platou palpita într-ostare de crisalidă. Promisiunile lui Negrescu îiagitau dincolo de starea lor trupească, statornicin-du-i în cea spirituală. Acesta nu se lăsa prins învârtejurile umane, mulţumindu-se să urmăreascămişcările montagnarzilor pentru a le putea corec-ta, la nevoie, de la tabloul de comandă al unuitimp ce urma să curgă în sens invers. Nădăjduiaîntr-o altă rânduire a sufletelor, asemeni aceluicolonel care încercase să schimbe repartiţia grada-ţilor în cimitirul Ghencea: o alee a coloneilor, altaa subofiţerilor, avându-i în centru pe generali, caîntr-o bătălie postumă. Reuşise doar să scandali-zeze urmaşii, căci o atare rânduială nu poate facedecât Demiurgul, care nu se arătase pe vreunmunte şi nici nu-i vizitase măcar în vis. Îi trimise-se doar lui Negrescu revelaţia, după care îl aban-donase. Se întreba, mai ales acum: de ce, oare ? Îldezamăgise, cumva? Orbecăia la întâmplare, subimpulsul instinctelor, dar şi încurajat de montag-narzi. Îi înţeleseseră repede mesajul, căci promi-siunile cu care-i convinsese lucrau adânc în ei;Procesiunea de acum îi întărea această credinţă.

Fără îndoială, în ceea ce-l privea pe el,mulţi considerau că încerca să răstălmăceascăistoria, să le servească exponate false, plasateîntr-o vitrină amenajată după cine ştie ce planuriascunse. Nu putea dovedi autenticitatea obiecte-lor aduse pe platou, iar trupurilor contemporani-lor nu li se puteau inocula spirite medievale.Duhurile vechi nu se simţeau în largul lor în car-case noi. Mutaţia mentalităţilor, a caracterelor şicomportamentelor dintr-o epocă într-alta era,practic, imposibil de realizat. Nu-l puteau bănuipe etnolog cum că ar fi conspirat cu Domnul.Mintea Creatorului, se spune, conţine matriceaarhetipurilor, ceea ce înseamnă că fiecare obiectsau fiinţă ar trebui să fie unice, irepetabile. Cutoate acestea, Albin cunoscuse şi reversul: pro-priul chip semăna cu acela al regelui rockului,Elvis Presley, al lui Drumezea, cu al lui FrantzBeckenbauer, al Ursulei, cu o corcitură dinAlaska, remarcată de ea într-una din escaladelemontane. Absolutul trăieşte sub semnul relativu-lui, argumentele contrare furnizate de derapajeleistoriei sugerând o divinitate indiferentă. Care, înplus, a luat, la un moment dat, şi chip de om, pen-tru a-l pune la încercări. Sau îl mai poţi bănui peDomnul aţipind din când în când, pentru ca Satansă-şi facă de cap. Poate că şi pe platou ocupasepoziţii, tocmai pentru a nărui muncile celui căru-ia chiar El îi trimisese revelaţia. Un scenariucunoscut al vicleniei Puterii din vremurile moder-ne: să subminezi tocmai scenariul pe care l-aiinspirat cu scop camuflat şi îndepărtat.

Baia de mulţime îi stimulă lui Negrescu ocriză de luciditate. Dintre toate evenimenteleastrale, omeneşti şi pământeşti, moartea era,până la proba contrarie, singura certitudine: o tre-cere fără echivoc şi ireversibilă. Agnostica Tina îlaproba pe de-a-ntregul în această privinţă. N-aveaîncredere în catalepsii, deşi existau mărturii, nuse temea de strigoi, pentru că nu întâlnise vreu-nul, nu se pregătea pentru Judecata de Apoi, şti-ind-o prea departe şi imposibil de cuprins cu min-tea ei limitată. În spaţiul acesteia se perindaudoar iluzii, se petreceau foşgăieli fără sens.

Etnologul însuşi trăia asaltat de îndoieli,dovedindu-se în multe rânduri o fiinţă duală, dile-matică. Era ispitit să spună că epocile sunt nişte

sertare ce pot fi schimbate între ele, trecute de peun raft pe altul, în funcţie de interesele momenu-lui şi ale Marelui Maestru de la pupitrul Istoriei.Ajunsese la convingerea că nimic nu-i definitiv înunivers, că sunt permise, în cer ca şi pe pământ,combinaţiile şi permutările. Nu mai era sigur căochii sunt ferestrele sufletului, că ce e scris pefrunte ţi-e pus, că nervii au corespondenţe în tăl-pile picioarelor, că negii şi petele pielii sunt sim-ptomele unor anumite boli. Cândva totul părea săse aşeze în tipare inteligibile, să se structureze încoduri. Ce urmărea ilustra treimea lui M: motiva-ţie, miză, morală. Luase în calcul virtuţile ances-trale ale montagnarzilor, dăruirea şi stabilitatealor. Păstraseră aproape neschimbată o limbă rarăşi armonioasă, apropiată de aceea care se vorbeala gurile Dunării. Respectaseră solitudinea şi pro-tejaseră o plantă unică pe pământ. Nu renunţase-ră la leacuri tradiţionale, dar, mai important decâtorice, nu se molipsiseră de păcatele civilizaţiilorde pe restul continentului. Păzeau pământul, casă nu fie răscolit în măruintaie de către barbari,nu-l încredinţaseră emisarilor industriei şi nego-ţului rătăciţi pe calea strâmtă a telefericului înmijlocul acestei Arcadii alpine şi nici celor preocu-paţi de exprimente nucleare. Şi cu cât vor coborâîn istorie, cu atât se vor ridica în ochii lumii.

– Vom intra, aşadar, în atenţia lumii? voisesă ştie Ursula.

– Indiscutabil, îi răspunsese sec.– Vom fi singuri în acest fel?– Iniţiative mai există, o prevenise

Negrescu, amuzat să constate că întreţinea şi eavisul comunităţii lui anecdotice din ţară, acela dea ajunge într-o maşină cu cinci locuri în faţă.

Chipul Ursulei se întunecă. Se simţeapăcălită. Negrescu îi vorbise de unicitate, iar celcare-i era ibovnic îl infirma. Probabil nu era lacurent cu ultimele intenţii ale etnologului.Generalul sărise masa, Negrescu, casa. Drumezeacomandase doar o monografie prin care să acopereţinutul din punct de vedere informaţional. Albin,în schimb, proceda invers: crea un ţinut după unmodel din mintea sa pe care-l propăvăduia localni-cilor. Parcă era El Greco arătându-le celor dinToledo harta oraşului. Dar o pictură nu este operăde geograf. Scrupuloasă, exactă, utilă. Este ooglindă amăgitoare, în apele căreia te poţi pierde.Îţi oferă o imagine a ta care mai apoi de obsedea-ză, te cheamă s-o urmezi, te sileşte să-i semeni.Albin nu deosebea între monografie şi comunita-tea reală care hălăduia pe platoul suspendat întremunţi, ca şi cum ar fi fost agăţat la uscat pe ofrânghie coborâtă din cer.

– Albin merge prea departe! i se plânseselui Drumezea.

– Acesta o privise însă cu superioritate,mulţumindu-se să scurteze discuţia la modul epi-gramatic:

– Era la mintea cocoşului că ucenicul îşi vadepăşi maestrul.

– Pronunţase într-un anume fel ultimulcuvânt, încât oricine putea înţelege că era vizatsensul negativ.

Peste părul alb şi rărit al lui Drumezea,încă se răsfăţa peruca ce-i schimbase înfăţişareaîn timpul ultimei călătorii la Sighişoara, făcându-lsă semene cu renumitul fotbalist neamţ, FranzBeckenbauer, supranumit „Kaiserul”. Dar Ursulagăsea că Albin urmărea cu totul altceva decât pan-tomima ridicolă şi evident artificială din burgultransilvan.

Se strecuraseră printre sute de curioşi,printre artişti şi trubaduri, printre cai şi călăreţi,trecând în revistă harnaşamentele şi coifurile,

săbiile şi scuturile, straiele şi perucile de epocă cese răsfăţau pe străzile strâmte ale oraşului medie-val, cu fântâni adânci şi pereţi scrijeliţi şi mâncaţide vreme. Cu toate acestea, Ursula simţea că asis-ta la un fals pus în evidenţă cu bună ştiinţă maicurând decât la o încercare de reconstituire câtmai apropiată de original. Parcă asistau la repre-zentarea unei reprezentaţii, la multiplicarea sem-nelor teatralităţii. Erau prezenţi saltimbancii,ghicitorii, menestrelii, dar lipseau baronii, cavale-rii, valeţii, uşierii şi portarii, ca şi cum ierarhiasocială ar fi fost decapitată, aşa cum se întâmpla-se la sfârşitul războiului. Lipseau îndeletnicirile şiorganizarea comunitară, figurile şi gesturileemblematice. În locul muzicii vechi, afonii seîntreceau în numere leşinate, probabil împrumu-tate de la festivalurile epocii recent încheiate.Unde erau însemnele puterii: veşminte, blănuri,armurării, drapele...? Cum să descoperi, sub cusă-turile hazoase, un conte autentic? Unde erau tuni-ca fin ţesută, pantalonii bufanţi strânşi în cizmelede bou, cingătoarea şi cuţitul în teacă de piele,pălăria de pâslă? Unde erau caftanul, mantiaîncrustată cu pietre preţioase şi celelalte însemneale regalităţii? Cârpele, pânzeturile ieftine, cara-ghios vopsite, acopereau trupurile sfrijite ale unoractori uitaţi de spectatori şi cărora regizorii nu lemai încredinţai nici un rol. Pe când Negrescu…

Negrescu rămânea încă un iluzionist,dublat de un visător, capabil să amăgească mulţi-mile. Pe aceia nevrednici de a-i înnoda şireturile.Poate că ar fi trebui să le împărtăşească şi celor depe platou îndoielile sale. Bine slujit de mediu, deretardarea speciei, de condiţiile lingvistice şi cul-turale, îi putea face să danseze după cum le cânta.De când poposise pe platou, învăţase să-i citească.Nici dacă s-ar fi ridicat din mijlocul lor, nu ar fiavut atâta audienţă. Dar nimeni nu-i profet înţara lui. Apărut aici în condiţii neobişnuite, răsfă-ţat de primăriţa-preot-vraci-muzicant la sugestialui Drumezea, era urmat fără tăgadă. Li se pre-vestea un viitor luminos, prosper, faimos. Pentru ovreme, desigur, cum sunt toate în lumea omului.

MARIUS TUPANAmorsări

iinneeddiittee

29

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

MAI 2009

Voiau alungată moartea, trimisă cât mairepede spre locuri străine, pentru a face să triumfecetatea şi exponatele ei regăsite, evenimentelesublimate, făpturile transfigurate. Că doar mon-tagnarzii rămăseseră un neam de optimişti, chiardacă majoritatea erau în vârstă sau, oricum, lanişte ani când nu mai sperau la prea multe. Tuşeauunii, ca pentru a pune la îndoială spusele Tinei,şchiopătau alţii, şi destui lâncezeau în iarbă, deparcă în oasele lor se instalase definitiv oboseala.Aşteptau ceva. Tina ştia ce anume: ceremoniaUrsulei prin care să fie restabilite circuitele întreom şi munte, între viaţă şi moarte, între noapte şizi, între lumină şi întuneric, între Domnul şi celcare unelteşte împotriva lui. Nu sunase însă ceasul.Nu se arătase ora. Timpul era săgetat de cânteculcocoşilor, răzbătând dinspre casele părăsite, lăsaţiîn viaţă de gospodine, chiar dacă ele iernau la copii:ca să se vadă că viaţa dăinuia pentru a răbufni dinnou cândva, de sub îngheţ. Pustiul şi paragina nu-s acceptate cu resemnare nici măcar de muribunzi,dar de către cei care cred că mai pot păcăli peDoamna cu Coasa un deceniu, două.

Alpinista fusese printre cei dintîi care prin-sese din zbor zvonul, cum că platoul va devenipatrimoniu internaţional, pe care omenirea se varesemna să-l cruţe, acordându-le, totodată, local-nicilor, spijin financiar şi moral. Dar, mai presusde orice, exerciţiul de admiraţie al vizitatorilorpoposiţi aici din Peninsula Iberică sau Balcanică,Arabică sau Nordică. Prin montagnarzi se conec-tau şi ei la starea propriilor strămoşi, care vieţui-seră în mare parte aidoma celor de-aici.Dintotdeauna, pe pământ, existase o circulaţie agesturilor, care asigurase evoluţii unitare. Acumînsă această idee părea totuşi depăşită. Era posi-bil ca Albin să fi avut cu adevărat o revelaţie.Bănuind cândva că în trupul lui lucrează doarSatan, deşi, de obicei, el prefera trupul femeii,Tina credea acum cu tărie că, mai nou, e locuit deDumnezeu. Îi accepta filosofia, aşa cum emanaprin toată fiinţa lui, înconjurată şi disputată dedualitate. O dovedea şi numele lui: două culori,alb şi negru, alăturate ca la vremea Facerii.Admitea, în al doisprezecelea ceas, că etnologulera un om complex, contradictoriu chiar, careaccepta deliberat influenţe din toatre părţile, nupentru a le asimila, ci pentru a le sintetiza. Egalcu sine, accepta numai ceea ce îi oferea certitudi-ne. Hotărâtă, iniţial, să-i dezamorseze toate pla-nurile, alpinista simţea că trece necondiţionat departea lui: nu fiindcă apaţinea aceleiaşi seminţii,ci pentru că acţiona în binele lumii. Predica ideeareconstrucţiei, renovării, reînvierii unui platou, aacelei adunături de rase, de băştinaşi şi venetici.

Flăcările se micşorau, cenuşa fierbinte încăera adunată într-un recipient de ceramică. Ursulasupraveghea procesiunea cu muşchii feţei ei băr-băteşti încordaţi ca ai unei căpetenii de războinici,conversând într-o limbă ce amintea vag de cearomanşă; posibil, una legată ombilical de aceeadin secolul al XIII-lea. Înaintând în fruntea alaiu-lui, traversă împreună cu acesta şantierul, băturăstrăzile vechi şi noi, îşi croiră drum printre plan-taţii. Căutau locurile pe unde îşi făcuseră veaculbunicii studentului romanş prăbuşit peste stânci.Îndată ce Ursulă dădu semnalul împrăştieriicenuşii, enoriaşii o ascultară, aplecaţi de spate, cu

chipuri transfigurate. Întreaga staţiune montanădevenea un locaş de cult în care montagnarziifăceau sluj unui Domn tolerant şi împăciuitor,rugat să le poarte în continuare de grijă.Murmurau ceva nelămurit, fiecare în graiul său,înaintau umăr la umăr, însufleţind un singurorganism, ca un uriaş miriapod, care fecunda spa-ţiul dintre crestele muntelui împrăştiind cenuşăpe locul unde creştea Floarea Vieţii. Circuituluman se lega de cel natural, pentru a reveni, pealtă cale, la sine, căci flăcările felinarelor, ale tor-ţelor şi ale lumânărilor ciuruiau bezna, din care senăştea o nouă fiinţă, capabilă de noi mutaţii.Trecuseră cu bine de prima încercare.

(fragment din romanul „Naufragii”)

Naşterea prunculuiAvusese un trai de infern. Ori de câte ori

nu era mulţumit de ceva, bărbatul îşi amintea deprimele lui soţii: două la număr. În opinia lui, eanu le-ar fi putut egala vreodată. Mereu făcea refe-rire la prima, o zvârlugă în casă, rezolvând totulcu o rapiditate uimitoare. Avusese şi ea un păcat:îi plăceau ibovnicii. Îl păcălea cu bunii lui prie-teni: de-aceea îi dăduse papucii. Nici a doua nu secomporta altfel, însă era mult mai discretă. Foartetârziu aflase că şi ea era rea de muscă. Avea totuşimotive: el absenta cu lunile din casă, încăpăţâ-nându-se să lucreze departe, în Capitală, de un-de-i trimitea lemne – deşi cădea pădurea pe ea –ulei de măsline, alimente de import. De bărbatavea nevoie femeia, nu de astfel de mesaje.Urmară apoi neînţelegeri inerente. Diferenţa devârstă îşi spusese cuvântul. El se lăuda că deflora-se trei fecioare, ea pretindea că fusese primul eibărbat. Atât şi nimic mai mult. Îşi pierduse fetiaşi anii tinereţii doar sub teroarea lui. Fusese pepunctul de a-şi pierde şi viaţa, la vremea cândîntârziase la o nuntă. În amurg era aşteptată cuvătraiul pregătit, să-i crape capul. Norocul îi veni-se de la un trecător alertat de ţipetele ei, care-irăsucise agresorului obiectul contondent, tăindu-ipofta de a se răzbuna. Noaptea aceea nu şi-opetrecuse acasă, ci în gazdă, la vecini. De-atuncinu mai avea să o prindă întunericul în afara cămi-nului şi nici nu se mai întâmplase să se înfoaiebărbaţi prin preajma ei. Fusese chipeşă, arătoasă,strălucea la nunţi şi botezuri, cu puzderie de lumeadunată în jurul ei, făcându-l să se simtă uneorimândru de ea, alteori, gelos, însă niciodată nu ştiacum să-i intre în voie. Supunând-o până la robie,violent până în pragul crimei, în apropierea morţiipe care o presimţise, nu se căia, în schimb, regretavădit că pleacă.

Ultimii vrăjmaşi cu care se împăcase pepatul de suferinţă se retrăseseră, rudele se pregă-teau deja de înmormântare, căci ştiau că nu o maipoate duce mult: lumânările erau pregătite, cupomineţii legaţi în jur ca nişte jupoane, prosoape-le stivuite în dulapuri. Erau pregătite scândurilepentru sicriu, lemnul pentru cruce, tocmiţi gropa-rii, avertizat preotul, care-l spovedise deja, nimicnu părea lăsat la voia întâmplării, căci femeia,deşi chinuită ani mulţi de teroarea lui, voia să-iasigure trecerea pe căile justiţiei în condiţii onora-

bile. O făcuse nu numai în onoarea lui, ci, îndeo-sebi, pentru cinstea sa. Nu-i plăcea să audă vorbegrele, deşi nu putea pune stavilă bârfelor, orice-arfi făcut, şi nici să-l vadă plecat fără lumină. De eatrebuia să se îngrijească, în primul rând, de nu sedesprindea de lângă trupul muribundului, darmai era ceva, despre care nu voia să vorbească.

În cumpăna nopţii, când se trezea asudată,avea teama că el o va sugruma; fie pentru că nusemăna cu celelalte soţii, fie pentru că cei doi copiin-ar fi fost ai lui. Semnele lor din naştere nu-l con-vinseseră că le-ar fi tată. Chiar dacă gândea cupăcat, femeia voia să-l vadă cât mai repede plecat.Aştepta de mult eliberarea din robie. Nu intenţio-nase vreodată să-l otrăvească, nici să tocmeascăucigaş pentru a scăpa de calvar. La vârsta lui,înaintată, putea spune că era atins de moartebună. Cine rostea asemenea cuvinte nu era întoate minţile. Convins că nu mai avea mult detrăit, tresărea, se înspăimânta. Nu din cauzaDoamnei cu Coasa, ci pentru că doar ea îl maiveghea. Bocitoarele întârziaseră pentru puţinăvreme, surorile, în număr de cinci, aşişderea.Nimeni nu avea răbdarea soţiei sale, mai ales căel se întrecea cu gluma şi întârzia, pur şi simplu,să se desprindă de lumea lor. Parcă pentru a-i faceîn ciudă în astfel de momente, aşteptate în secretde ea. Era atentă când respira greu, cu năduf, înbăierile trupului. Mâinile îi erau pregătite săaprindă lumânările, ochii, aţintiţi spre gura lui.Pe acolo trebuia să iasă pruncul, în culori vii şipale, de forma unui ied sau a unui miel. Orice îşiputea închipui. Moartea lui şi-o reprezenta ca pe-onaştere, avea scutecele pregătite, faşele, leagănul,păstrate de la naşterea ultimei ei odrasle. Stătuseascuns în el zeci de ani, o viaţă, acum nu putea săputrezească alături de hoit, care, oricum, era ofe-rit pământului. În şoapte de veghe, femeia aţipeadin când în când, şi-atunci vocile o atacau dintoată părţile, purtând-o pe cărări aiuritoare. Deşile descifra pe cele mai multe, căci unele se repetaula nesfârşit şi aveau cam aceleaşi urmări, de dataasta nu mai avea un control al lor. Fie din cauzaoboselii, fie pentru că muribundul ar fi dorit s-o iaprin surprindere: să plece pe căile văzduhului,fără lumină. Se ştia vinovat, voia să plătească. Eanu accepta să-i dea o asemenea satisfacţie. Iarpruncul lui trebuia supravegheat să nu se întru-peze în altă fiinţă, căci era datoria ei să fereascălumea de un alt individ, care să-i semene la per-fecţiune soţului său. Nu doar curiozitatea o ţineatrează, ci şi gândul că are datoria să prevină noinenorociri. Nu ştia dacă strădaniile ei vor daroade, nu se temea că va eşua, ideea încercării omenţinea teafără, vigilentă. Dar bărbatul conti-nua să trăiască, prelungindu-şi nepermis zilele.La un moment dat, observă că întregul lui trup sezbate, nu pentru a se elibera de o povară, ci pen-tru a dispărea în întregime, cu prunc cu tot, fi-indcă prezenţa ei îl stânjenea să nască. În ultimulceas trupu-i fu acoperit de reci sudori. Dacă pânăatunci voise să scape de femeie, din pricina căreianu veniseră celelalte două neveste ale lui, să plececu copiii pe care nu-i considera a fi ai lui, acumhotărîse, parcă, să dispară el însuşi, în întregime,să nu mai lase în urmă nici măcar o rămăşiţăpământească. Femeia zăvorî uşa, aprinse lumâ-nările, să nu se înşele în privinţa abandonului,căci nu de hoitul lui avea nevoie, ci de pruncul din-lăuntrul său, pe care ar fi vrut măcar să-l vadă,dacă nu-i putea bara trecerea în altă fiinţă.Tocmai acela era ferit, învelit, ca ea să nu-şi maipoată exercita vreo influenţă asupra lui. O cuprin-se o stare de ameţeală, casa întreagă prinse a seînvârti cu ea, şi-atunci observă cum în cuşcareprezentată de încăpere intra ea însăşi într-ostare de degradare, lemnul ferestrelor era ros decarii, pereţii împuşcaţi, iar ferestrele expuneauprin sticla lor diverse chipuri, cu guri flămânde şiochi fosforescenţi, care pândeau pe cel care voias-o ia la sănătoasa. Sau, poate, chiar miezul aces-tuia, pruncul, care se pregătea să se nască, să aibăo altă reprezentare în lume. Auzi în depărtareurletul lugubru al unui câine, apoi, toate jigodiilecătunului intrară într-un concert sinistru, semncă pruncul nu mai poate adăsta într-un trup alte-rat. Atunci femeia se dădu în dreptul uşii, întinsebraţele să poată acoperi şi ferestrele, dar nu eraatât de masivă încât să oprească totul în calea sa.Când un curent straniu se insinuă pe sub uşă,luminile se stinseră, iar ea se simţi înghiţită de unmonstru întunecat, bezna, desigur, care prilejuiieşirea ajungită şi sfârtecătoare a pruncului, care,oricâte piedici ar fi întâlnit în cale, nu mai puteafi oprit. Tot instantaneu, se reaprinseră luminile,hoitul revenise în pat, iar moartea soţului săuputea fi anunţată în acelaşi timp cu slobozireapruncului. �

(povestire din volumul “Relatări crude”)

30

ANUL XX Nr. 5 (686)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

ANUL XX Nr. 5 (686)

Irina CiobotaruLecturi de o infidelitate… feminină

„„DDezghioacă, Doamne, copiluldin mine! Du-mă, Doamne,înapoi…” e o rugă ce îmivine în gând, constant, reci-

tind Povestirile lui Rilke. Povestirile acestea pro-pun explicit, încă din titlu, o temă culturalăsupralicitată, Dumnezeu. O fi acel Dumnezeu pecare se fundamentează educaţia programatică apruncilor, modelarea „curriculară” a copiilor şi„scoaterea” lor în lumea adulţilor? Un Dumnezeucare variază ca înfăţişare şi apucături în funcţiede epocă şi apetit religios? Răzbunător în vremuride restrişte politică şi teritorială şi amabil în vre-muri de propăşire a instituţiilor clericale? „CăciDumnezeu şi artistul au aceleaşi putinţe şiaceeaşi sărăcie, după caz”, spune Rilke. E, maidegrabă, vorba aici despre un alt Dumnezeu,împodobit cu un epitet de o simplitate şi candoarenăucitoare. Rilke ni-l „povesteşte” pe „BunulDumnezeu”, acela pe care l-am ştiut la începuturi,cândva, şi prin ochii căruia vedeam limpede şi fru-mos viaţa şi moartea. Sigur, l-am uitat când oame-nii mari au început a ni-l descrie pe cel despre careei ştiau câte ceva, din auzite sau din citite.

Lecţia lui Dumnezeu pare a fi prost preda-tă la şcoala oamenilor mari, căci nu e lecţie, înfond, ci prezenţă ce nu se supune teoretizării şirigorilor logice. Dumnezeu e al copiilor. O crede şiDostoievski. E prezenţă vie în universul pruncilorce nu au apucat a prelua din lume aroganţa falseiveşnicii. Lor le sunt transmise cele treisprezecepovestiri rilkeene. Cel puţin la un prim nivel deînţelegere. Un tânăr singuratic, locuitor al unuicartier paşnic, relatează întâmplări cu profundcaracter alegoric unor adulţi, cerându-le imperiosa le repovesti copiilor, acasă. Oralitatea sugeratăde actul povestirii alungă, în fond, povara livres-cului. Povestirea e înviată sub imperiul spontanei-tăţii comunicative şi a improvizaţiei cerute de unanume context. Sub semnul deplinei libertăţi aso-ciate ludicului, acest personaj povestitor ghiceşteîndoielile şi rătăcirile adulţilor ce îi răsar în cale şizămisleşte o poveste despre om şi BunulDumnezeu. Din unele, Bunul Dumnezeu lipseşte,în altele apare ezitant. Vecina, Profesorul, tânărulinfirm (Ewald), domnul Baum, groparul sunt ceicare „inspiră” istorisirea, o ascultă (contrariaţi,uneori) şi care ar trebui să o repovestească celormici. Actul (re)transmiterii, în cazul lor, are efectterapeutic, curativ, prin însăşi implicarea uneiînţelegeri de ordin intuitiv în reformulare.„Dăruind, vei dobândi” este unul dintre paradoxu-rile creştine, potrivit aici. Povestind despre BunulDumnezeu copiilor, adulţii îl regăsesc şi îl redo-bândesc intuitiv şi fragmentar, pe acesta, aşa cumîl ştiau în copilărie, prezent prin creaţie şi moarte,în lume.

Personajul povestitor imaginat de Rilke(un alter ego al său, ca orice personaj de acest fel)provoacă receptorul la o „decojire” sufletească, la ocurăţare de cutume livreşti şi culturale.Colportorii adulţi şi copiii invocaţi în operă suntpretexte pentru a ajunge la cititorul adult şi lacopilul din el. Povestirile şi alegoriile pe care aces-tea se construiesc sunt provocări către contempla-re şi introspecţie. Sugerează o cale către sinelegeneric, ingenuu, anterior contactului cu lumea şicu bagajele sociale împovărătoare impuse deaceasta. Principalul mijloc prin care se indică dru-mul către Bunul Dumnezeu este ludicul luminos,candid, „constructiv”, care porneşte, însă, dincunoaşterea religioasă a lumii, din experienţaemoţională matură. Povestirile nu sunt, deci,(doar) pentru copiii din vecini, ci (şi) pentru părin-ţii, profesorii şi cunoscuţii lor. Sunt pentru citito-rii adulţi. Sunt breşe către singura vârstă a realeidumnezeiri, copilăria.

„Am privit-o în ochi pe Vecină: Daţi-mivoie, i-am spus cât se poate de cuviincios, acum laurmă aţi spus ceva despre mâinile lui Dumnezeu,nu? Vecina a aprobat din cap. Cred că era puţinsurprinsă. – Da, m-am grăbit eu să adaug, despremâinile lui ştiu eu câte ceva. Întâmplător – amremarcat repede, când am văzut că face ochii

rotunzi – cu totul întâmplător – eu am – ascultaţi,am încheiat hotărându-mă dintr-o dată, am să văpovestesc ce ştiu eu.” Povestirea este creată depersonajul-narator spontan (a se vedea „ezitările”din adresare), nu doar pentru a furniza Vecinei oficţiune satisfăcătoare, care să răspundă curiozi-tăţii copiilor de acasă. Motivul e mai adânc.Povestitorul acesta este un diagnostician abil.Citeşte ochii. Vede impasul existenţial în ochiifemeii care a pierdut contactul cu Dumnezeu. Nuîl mai „ştie”. Copiii o întreabă „numai despreBunul Dumnezeu”: „Cum arată Bunul Dumnezeu?şi Bunul Dumnezeu vorbeşte chinezeşte?”. Iar eacrede că „despre asta… nu avem de unde săştim…”. Astfel încât Basmul despre mâinileBunului Dumnezeu, prima dintre cele treispreze-ce povestiri, vine să îi redeschidă ei calea cătreCel pe care Îl „ştia” înainte de intrarea în lume.Misiunea de a repovesti, acasă, Basmul, tot asu-pra ei va acţiona, ca posibilă cale de „retrăire” alui Dumnezeu-creatorul în lume.

Terapia prin poveste are destinatar singu-lar (Vecina), în primă instanţă, şi nu e supusă„vulgarizării”. Vedem că povestitorul e stânjenitcând paşi străini îi urmăresc pe stradă, întreru-pând povestea Genezei la a şasea zi. Şi cine ştiedacă apariţia doamnei nepoftite, căreia „îi strălu-cea faţa mică, roşie”, nu a schimbat în vreun felfirul iniţial al poveştii… „Nu mai ştiu unde rămă-sesem” spune, cu „o asprime greu de înţeles”,povestitorul.

Dumnezeu creează lumea în şase zile şi seodihneşte în a şaptea, propune, ca „explicaţie”pentru splendoarea lumii şi vieţii, Geneza.Pornind de aici, Berdiaev crede că rămânem într-operpetuă zi a opta, de retragere a Creatorului dinlume. Că suntem sortiţi la deplina libertate de a-lafla şi desăvârşi prin propriul act de creaţie. Căarta e singura cale prin care se deschid breşeluminoase către Sens. Că arta e aristocratică şi nudemocratică, în sensul contrazicerii „vulgarizării”pe care însuşi Rilke o condamnă prin reacţiapovestitorului său. Când îmbujorata doamnăHüpfer se îndepărtează, povestitorul reia firulîntrerupt la ziua a şasea. Esenţial punctul în carese rupsese firul poveştii sale. De aceea, el dublea-ză acest fir cu argumente „suplimentare”.Dumnezeu, se pare, a creat prin somn, în primelepatru zile. Lumina şi întunericul, pământul şiapele, stâncile şi vântul sunt „lucruri” care nu îisolicită „atenţia”. Îi şi ies grozav toate. „Şi a văzutDumnezeu că este bine” (Facerea 1, 25). „Şi pentruDumnezeu asta era foarte bine”, confirmă Rilke,prin povestitorul său. „De abia de la animale înce-puse munca să devină mai interesantă; se apleca-se acum spre ceea ce făcea şi-şi mai ridica doarrareori sprâncenele largi, să mai arunce o privirespre pământ.” Dumnezeu-creatorul este în lume,în toate şi întru toate. E din ce în ce mai „prins” deocupaţia sa de artizan, dar când se apucă de plă-mădirea omului, uită cu totul de lume. Până laacest punct, versiunea rilkeană se păstrează înproximitatea celei biblice. Viziunea despre om îlîndepărtează însă, ludic, de firul „tradiţional”.Căci se pare că Dumnezeu nu le ştie pe toate, nucontrolează mersul lumii. Iar copiii ştiu asta. Eiînţeleg şi simt deplina libertate în care vieţuiesc.Ei nu impun lui Dumnezeu imaginea de atotştiu-tor şi atotputernic. Nu îi lasă în seamă povaradeciziilor umane. Dumnezeu e perfectibil, e uman,e copil între copii şi împreună cu ei. Îl pierd copiiiatunci când sunt învăţaţi că Domnul are putereinfinită, că El controlează toate, că fără voia Luinimic nu mişcă. Domnul justiţiar, diriguitor, con-ducând cu mână fermă destinul individual şi isto-ria. Domnul fatalismului şi fatalităţii. Or, copiii,ca să revin la ei, îl trăiesc pe Dumnezeu-copilul, îlinvită la joacă, îl surprind în slăbiciunea şi can-doarea lui, îl iubesc aşa imperfect şi apucat cum e.Îl văd şi îi vorbesc, îi simt prezenţa lângă ureche,îl iau de mână când aleargă. Îl ştiu în vrăbii şi găr-găriţe, îl îngroapă odată cu şoarecii decedaţi dinvoia vreunei pisici, îl contemplă în mâinile buniciicând împletesc şaluri moi de caşmir, îi pun dege-

tul pe buze când se ascund în vreun cotlon şi îşitrag împreună sufletul după o tură cu tricicleta.

Aşa îmi pare Dumnezeul lui Rilke şi alcopiilor. Curat în imperfecţiunea lui, speriindu-secând un înger venit „în grabă” îi cântă: „Tu, care levezi pe toate …”. Dumnezeu „tresare” cu spaimareală a copiilor când ştiu că au stârnit vanitateapărinţilor. „Îl împinsese pe înger în păcat, căciacesta tocmai cântase o minciună.” Minciună este,deci, imaginea Domnului ca atoateştiutor şi atoa-tevăzător. Vanitate umană şi rătăcire, păcat, risi-pă, cădere. Privind şi măsurându-şi trăsăturile înochii îngerului (pedepsit la muţenie) ca într-ooglindă, el plămădeşte „încet şi cu grijă, pe o sferăpe care o ţinea în poală, primul chip omenesc”. „Şia făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; dupăchipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şifemeie.” (Facerea 1, 27). Procesul vanitos dereconfigurare a omului ca imagine a perfecţiuniivine din însăşi înzestrarea lui Dumnezeu cu epite-tul perfecţiunii. Or, povestitorul lui Rilke aminteş-te părinţilor ceea ce ştiu copiii lor, că Dumnezeu ebun de pozne, minunat în libera lui imperfecţiune,perfectibil prin joacă şi prin artă (formă superioa-ră de căutare, libertate şi joc). Broderia ludic-ale-gorică prin care se recuperează vârsta dumnezei-rii propune o altă poveste despre om şi creator. Separe că Bunul Dumnezeu se supără pe SfântulNicolae (familiar copiilor) când acesta îi reamin-teşte că lumea nu merge tocmai strună, în ziua aşasea, din cauza preocupării divine pentru plămă-direa omului; îngerul continuă să cânte, fără glas,„Tu, care le vezi pe toate”; Sfântul Nicolae trânteş-te uşa furios, când pleacă din cer, iar o stea se des-prinde şi cade „tocmai” pe capul unui foxterrier cealerga năuc la marginea lumii, riscând să cadă înhău. „Necazul era complet şi Bunul Dumnezeutrebuia să recunoască că el singur era vinovat detoate.” Aşa că se decide să supravegheze bunulmers al lucrurilor, lăsând în seama mâinilor sale,„care sigur că sunt şi ele înţelepte”, desăvârşireaomului.

Au mâinile o înţelepciune a lor. Mâinilecopiilor înşirând mărgele, modelând castele, dese-nând chipuri nenumite. Mâinile artiştilor, des-prinse din trup şi scăpate de sub minte, trăindnostalgia mâinilor lui Dumnezeu, plămădindsunet, chip şi formă omului. Căci se pare că semă-năm mai mult acestor mâini decât lui Dumnezeuînsuşi. Şi asta pentru că mâinile au frământat peom în absenţa lui Dumnezeu, „de capul lor”. Apoil-au scăpat în lume, fără să apuce a-l arăta luiDumnezeu. Şi Dumnezeu, supărăcios ca un copilnemulţumit de neascultarea propriilor mâini, leîmpinge deoparte. „Nici nu vă mai cunosc, faceţice vreţi. Şi aşa au şi încercat mâinile de-atunci,dar, oricât s-ar strădui, nu izbutesc altceva decâtsă înceapă să facă ceva.” Perpetua zi a şaptea(după Rilke), a mâinilor „libere”, care încep mereusă plămădească, febrile, căutătoare, scormonindîn culoare, sunet şi formă după un Dumnezeu care„se pare” că se odihneşte. Indicibila nostalgie aapropierii de Dumnezeu. „Este încă, mereu, ziua aşaptea” şi va fi, crede povestitorul lui Rilke, pânăcând aceste mâini vor reuşi să-l arate pe om luiDumnezeu. Amplificare a perspectivei. Nu scor-monesc mâinile, prin artă (ca să mă opresc laforma cea mai înaltă de viaţă), doar în căutarealui Dumnezeu. Încearcă, mai mult, să îi redea câtmai limpede acestuia, prin artă, chipul omului.„Este imperios necesar ca Dumnezeu să afle cumeste cu adevărat omul. Să ne bucurăm că mai exis-tă şi unii care să-i spună…”.

Unii – copiii şi artiştii, făuritorii; mâinilucrând febril chipul omului, încercând să-l desă-vârşească şi să desăvârşească pe Dumnezeuînsuşi, împăcându-l cu propriile sale mâini. Copiiiştiu a descrie lui Dumnezeu chipul omului. Pe şop-tite, în taină, între vrăbii şi gărgăriţe. Şi „din cândîn când”, pot face asta „şi oamenii aceia care pic-tează, scriu, povestesc, clădesc…”, pentru că eipreţuiesc şi conservă memoria copilăriei şi aminti-rea prezenţei Bunului Dumnezeu. �

CCu o mobilizare a forţelor cinefilemai energică decât la ediţiileanterioare, Festivalul B-EST aadus în această primăvară plă-

cute confirmări privind activitatea unor cineaştirânduiţi în categoria maeştrilor şi propuneri denume noi, de adăugat pe lista regizorilor „deurmărit”.

Dacă anul trecut festivalul a stat subsemnul fascinaţiei cinematografului asiatic(vezi marele premiu acordat sud-coreeanuluiKim Ki-duk pentru Breath) anul acesta atenţiapublicului s-a concentrat mai ales asupra unorpelicule din programul „Serilor speciale”, încare ne-am putut reîntâlni cu vechi maeştri,precum Woody Allen sau Jerzy Skolimovski.

Primul dintre ei a asigurat coperta dedeschidere cu Viky Christina Barcelona, un alt

film realizat în Europa de cineastul americanmai iubit pe bătrânul continent decât la elacasă. Această co-producţie Spania-MareaBritanie duce mai departe tradiţia comediilorromantice americane despre yankei care desco-peră şarmul european (vezi Vacanţă la Roma,Dacă e marţi, e Belgia, A French Kiss). Eroinelesale, două prietene americance venite laBarcelona pentru a studia şi pentru a se plimba,se implică, mai pe faţă sau pe ascuns (una faţăde alta), într-o relaţie amoroasă cu un pictorextravagant, situaţia devenind incendiară cândintră în scenă şi fosta nevastă a acestuia. Ştiamdeja că Woody Allen e un maestru al descrieriiincertitudinilor şi încurcăturilor amoroase, cuinteresante observaţii asupra frustrărilor eroti-ce ale personajelor sale. O confirmă din nou cuacest film în care ironia e mai fină şi sarcasmuldiminuat. Explicaţia este statutul de film-decla-raţie de dragoste a acestei pelicule, dedicateSpaniei în principal (ţara unde contează pe unnumăr impresionant de fani) şi Barcelonei înspecial (oraşul pe care îl adoră pentru arhitectu-ra lui Gaudi, dar şi pentru că aici a avut concer-te de un succes fulminant cu mica lui orchestrăde jazz).

Cei care cunosc bine parcursul mareluicineast vor gusta şi acele private jokes care sereferă la trecerea lui cu succes prin oraşulOviedo, unde a primit din mâna reginei un pre-miu pentru întreaga carieră (PremiilePrincipele de Asturias) şi unde i s-a ridicat o sta-tuie. Nu întâmplător eroii săi din Viky ChristinaBarcelona vizitează şi ei pitoreasca localitate şise îndrăgostesc tocmai aici. Scenaristul WoodyAllen a scris partituri admirabile pentru actoriiprotagonişti, iar regizorul cu acelaşi nume i-apus minunat în valoare pe Javier Bardem,Scarlett Johansson, Rebecca Hill şi pe PenelopeCruz, norocoasa câştigătoare a Oscarului pen-tru rol secundar, răsplătind temperamentala saprestaţie.

Celălat mare cineast care a înnobilatselecţia B-EST-ului de anul acesta este polone-zul Jerzy Skolimovski, sosit la Bucureştiîmpreună cu noul său film Patru nopţi cu Anna,dar şi cu o expoziţie de pictură. Regizorul a par-ticipat la afirmarea internaţională a cinemato-grafului din Polonia în anii 60-70 a ştiut săreziste toată viaţa la presiunile comerciale şimărturiseşte că şi azi se mândreşte că a servitconstant arta. Cineastul septuagenar are unfarmec dezinvolt şi uşor extravagant, precum şiun admirabil umor autoironic. În noul Patrunopţi cu Anna recunoaştem aceste calităţi ale

sale pentru că este, fără doar şi poate un film deautor. Povestea despre o iubire neîmpărtăşităare drept erou un ghinionist care foloseştemetode neortodoxe pentru a se afla în companiaadoratei sale. Deşi la început am putea crede că

e un pervers fetişist cu porniriucigaşe, evoluţia evenimentelorni-l revelează ca pe un timid cuporniri romantice, un marginali-zat într-o lume brutală şi pragma-tică. Pornit mai degrabă dintr-unpariu privind adaptarea la unbuget minim, filmul este unmodel de creativitate în registruminimalist, demonstrând cătalentul poate recompune expre-siv şi fermecător o materie apa-rent banală.

Una dintre serile speciale,dedicată filmului israelian, aadus pe ecranul festivalului unfoarte interesant film de autor,Shiva/Şapte zile scris şi regizatde o minunată actriţă, RonitElkabetz. Derulată în zileleRăzboiului din Golf din 1991,povestea urmăreşte relaţiile ten-sionate, minate de secrete şi con-

flicte mocnite, dintr-o familie reunită cu ocaziadoliului obligatoriu de şapte zile ce urmează

unei înmormântări. Foarte bine condus la capi-tolul regie şi actorie, filmul depunde mărturiedespre mentalităţi anacronice şiridică la puterea metaforei oîntâmplare relativ banală. Oadevărată performanţă pentruRonit Elkabetz, actriţa careimpunea prin personalitate înmult-premiata peliculă Vizitaorchestrei. Prezentat tot în afaraconcursului, Tokyo, filmul înscheciuri semnat de MichelGondry, Leos Carax şi BongJoon Ho, a fost una dintre celemai savurate proiecţii, salaplină de fani ai celor trei regizoripărând încântată de felul în careaceştia şi-au folosit imaginaţiapentru a portretiza cinemato-grafic Japonia.

Şi secţiunea competitivăa oferit momente de interes şi desatisfacţie. Printre cele mai

agreate filme s-au numărat germanulAbsurdistan (regia Veit Helmer), o poveste dedragoste poetică şi amuzantă, premiat pentrusuperba imagine semnată de Giorgi Beridze şibelgianul El Dorado (regia Bouli Lanners), un

road movie cu eroi nonconformişti, câştigătorultrofeului B-Est la această ediţie şi americanulWendy şi Lucy de Kelly Reichardt, o fabulămorală despre compasiune.

Premiul pentru scenariu a revenit filmu-lui de debut în lungmetraj al lui Radu Jude, Ceamai fericită fată din lume, prezentat în avan-premieră la festival. Despre tânărul cineastne-am putut forma o părere graţie scurtmetra-jelor sale mult premiate Lampa cu căciulă şiAlexandra (deţinătorul unui trofeu la recentaediţie a Premiilor Gopo). El confirmă, în nouapeliculă, capacitatea de a descoperi resorturipsihologice surprinzătoare în spatele unor ges-turi banale. Ca şi în scurtmetraje, el se dovedeş-te în Cea mai fericită fată din lume un fin obser-vator al relaţiilor de familie spunându-ne poves-tea unei adolescente din provincie care a câşti-gat o maşină la un concurs lansat de o firmă derăcoritoare şi vine în capitală însoţită de părinţipentru a filma testimonialul prevăzut în con-tract. Ziua de filmare se transformă, pentru„norocoasa câştigătoare”, în coşmar din maimulte motive: căldura insuportabilă, accidente-le tehnice în serie sau mofturile echipei şi alereprezentanţilor firmei care o pun să reia lanesfârşit micul său rol şi mai ales presiunilepărinţilor de a-şi da acordul pentru vindereasubită a maşinii. Felul cum toţi aceşti factoristresanţi se acumulează pentru a o scoate dinminţi pe „cea mai fericită” este o chestiune dedozaj excelent rezolvată de regizorul dotat cu unsimţ special al umorului. Cu talentul său de acapta pulsul specific al realităţii noastre, RaduJude ocupă deja un loc al său în peisajul nouluicinema românesc. Cu prezenţe marcante şi înalte secţiuni (vezi documentarele Apocalipsadupă şoferi de Alexandru Solomon, Nunţi,muzici şi casete video de Tudor Giurgiu sauscurtmetrajele Megatron de Marian Crişan sauLungul drum spre casă de Ivana Mladenovici)filmul nostru a oferit cinefillor veniţi la B-EST2009 motive de optimism privind viitorul său.�

31

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

MAI 2009

Festivalul Festivalul B-EST 2009B-EST 2009

DANA DUMA

Farmecul vechilor maeştri

32

ANUL XX Nr. 5 (686)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

ANUL XX Nr. 5 (686)ANUL XX Nr. 5 (686)

RRegizorul Stere Gulea,după ce a participat,în 1970, alături decolegii de promoţie, la

„manifestul” cinematografic Apa caun bivol negru (printre autori numă-rându-se şi Mircea Veroiu, Dan Piţa,Andrei Cătălin Băleanu, NicolaeMărgineanu, Iosif Demian, DinuTănase, Ion Marinescu, Petre Bokor),şi după ce, împreună cu AndreiCătălin Băleanu, au adaptat pentrumicul ecran o proză de MateiuCaragiale, în incitantul film Sub pece-tea tainei, a debutat pe marile ecrane,de unul singur, cu un ataşant film destări sufleteşti, Iarba verde de acasă(asta se întâmpla acum 32 de ani, îndecembrie 1977), pentru ca, dupădouă ecranizări într-o oarecare măsu-ră surprinzătoare, una după JulesVerne!, Castelul din Carpaţi, şi altadupă Mihail Sadoveanu, Ochi de urs,să dea, cum se spune, „lovitura” cuMoromeţii, înspre sfârşitul deceniului 9(1987) şi să revină relativ repede peecrane după revoluţia din decembrie,întâi lucrând la documentarul politic PiaţaUniversităţii, apoi ieşind pe ecrane cu filmeleVulpe vânător în 1992 şi Stare de fapt în 1995.I-am rememorat acest traseu cinematografictocmai pentru că i-am urmărit „la pas” drumulcreator de-a lungul celor aproape patru deceniişi pentru a menţiona faptul că de la ultima sapremieră au trecut 14 ani. Iată că, după o des-tul de lungă absenţă, regizorul revine pe ecrane,propunând spectatorilor cea de a treia premierăde lungmetraj a anului cinematografic, filmulWeekend cu mama. Din mai multe puncte devedere mi se pare benefică această „întoarcere”.Întâi, pentru că un exponent reprezentativ al„generaţiei 70” – generaţie care a adus un suflunou în cinematografia naţională acum trei dece-nii şi ceva – continuă să-şi manifeste vocaţia şiforţa creatoare (alături de alţi colegi de genera-ţie, care continuă să lucreze, printre care DanPiţa, Mircea Daneliuc, Alexa Visarion, NicolaeMărgineanu), apoi pentru că noul film al regizo-rului Stere Gulea abordează „starea de fapt” şi„starea de spirit” a societăţii române contempo-rane şi o problematică foarte „la ordinea zilei”privitoare la modul de viaţă, de gândire, de sim-ţire şi de expresie a tineretului de azi.Cineastul, preocupat, imediatdupă revoluţie, de profilul societă-ţii româneşti de tranziţie, rămâneimplicat în actualitate şi încearcăsă determine cauzele şi efecteleunor dezertări sufleteşti, ale ano-maliilor care împiedică desfăşura-rea normală, firească, a relaţiilordintre semeni şi, în cazul dat, din-tre membrii unei aceleiaşi familii,pe care viaţa a dezbinat-o.

Bazat pe un scenariu scrisde regizor în colaborare cu VeraIon (care a editat şi o carte cu titluomonim!), filmul Weekend cumama derulează poveşti de viaţădeloc liniştitoare din prezentulimediat: este vorba despre omamă, Luiza, care, după ce înurmă cu 15 ani a plecat în Spania,lăsându-şi fiica de trei ani,Cristina, în grija unor rude, revineîn ţară, unde află că fiica ei fugisede la ai săi şi, după o căutare insis-tentă, mergând „din aproape în aproape”, ogăseşte, într-un club rău famat, constatând cuîngrijorare că fata este dependentă de droguri şică îşi duce existenţa în medii neprielnice, are unprieten incert, ba mai mult, este şi mama uneifetiţe de câţiva anişori, aflată în grija unuicămin de copii. Scenariul şi filmul nu oferă datesuplimentare despre trecutul Luizei (dar spec-tatorul este lăsat să înţeleagă – din moment cepersonajul, divorţat, şi-a părăsit ţara şi fiica înurmă cu un deceniu şi jumătate – că nici biogra-fia sa nu este scutită de elemente dramatice,tensionate), trama este axată pe evoluţia rela-ţiei dintre Luiza şi fiica ei regăsită, Cristina,mama încercând să-şi răscumpere greşelile dintinereţe şi să-şi salveze fiica de la o descompu-nere morală evidentă. În primul sfârşit de săp-tămână „cu mama”, cele două protagoniste ale

conflictului ajung prin forţa împrejurărilor şi laţară, unde îl vizitează pe bunicul Cristinei, oîmprejurare complet neobişnuită pentru tânăraangrenată într-un cu totul alt mod de viaţă.Pentru că în unele comentarii critice, printrealte acuze mai mult sau mai puţin întemeiateadresate filmului, este pus un semn de îndoialăpână şi asupra titlului (de ce Weekend cu mama,din moment ce acţiunea propriu-zisă a filmuluieste mult mai lungă, întinsă în timp, dincolo despaţiul unui singur sfârşit de săptămână?), simtnevoia să „apăr” acest titlu. Nu de alta, dar înacest „weekend cu mama” care dă şi titlul filmu-lui sunt create premisele evoluţiei ulterioare aCristinei (care va încerca să se regăsească pesine, să-şi regăsească sănătatea fizică şi spiri-tuală, să se apropie de mama sa şi să-şi reapro-pie propria fiică), ba chiar se schiţează premise-le deznodământului tragic, pentru că schimbă-rile bruşte în viaţa unor oameni nu pot fi scuti-te totdeauna de „efecte contrare”. Altfel spus, peparcursul acestui prim weekend începe procesulapropierii celor două necunoscute (mamă şifiică), dar se insinuează şi ideea că există anu-mite riscuri pe parcursul recuperărilor moraleanunţate. Ceea ce se şi întâmplă (dincolo de

„weekend-ul cu mama”). Nesocotind orice peri-col, în tentativa găsirii propriei fetiţe, răpitădintr-un hotel, Cristina descoperă o adevăratăreţea de traficanţi de copii (din care face parte şiiubitul ei, cu nume predestinat, Glonţ!) şi„indiscreţia” ei nu putea scăpa nesancţionată.Filmul evită, cu bună ştiinţă, „capcanele” poli-cier-ului şi nu oferă spectatorului decât dezno-dământul întâmplărilor presupuse (dat fiind şi„glonţul” de pe ţeavă). Premisele „weekend-uluicu mama” ajung, astfel, la ultimele consecinţe.

Un cuvânt aparte despre modul în careregizorul şi-a întocmit distribuţia. Fiind autorulunor filme de facturi tematice şi stilistice foartediferite, Stere Gulea nu face parte din categoriacineaştilor cu interpreţi „emblematici” care trecdintr-un film în altul (cum sunt destul de mulţiregizori de la noi sau de aiurea, cu adevărate

„echipe” de actori preferaţi, pentru care, nu odată, sunt scrise chiar rolurile). El nu s-a dezisnici în Weekend cu mama, recurgând, pentrucele două personaje feminine principale, la douănume noi pentru filmele sale. Alegerile sale s-audovedit foarte inspirate. Pentru rolul Cristinei(poate şi la sugestia producătorilor de la„Mediapro”) a optat pentru o remarcată (şiremarcabilă) „actriţă de tele-novele”, care şi-adepăşit copios „condiţia” în acest film pentru

marile ecrane, desenând un personajfoarte credibil în toate ipostazele deve-nirii sale, şi aş face sublinierea că n-aavut deloc de a face cu un rol uşor, stă-rile sufleteşti ale eroinei sale fiindcomplexe şi într-o dinamică perma-nentă. Din punctul meu de vedere,distribuirea actriţei Medeea Mari-nescu, în rolul Luizei, a fost cel puţinla fel de inspirată. Era fetiţă în Maria-Mirabela lui Gopo de acum câţiva(vreo 28!) ani, iat-o mamă, chiar buni-că, în Weekend cu mama, şi se simtefoarte „acasă” în noul ei rol, marcândcu sensibilitate îngrijorările, tristeţile,durerile, spaimele, grijile personajului(este de-a dreptul impresionantă în

secvenţele identificării fiicei sale din barul acelasordid şi în acelea ale stabilirii primului contactcu fiica regăsită), dar şi clipele rare de linişte şisperanţă. Cu îngăduinţa cititorului aş mărtu-risi, într-o paranteză, şi motivul aparte al sti-mei deosebite pe care i-o port, de câţiva aniîncoace, tinerei – încă – actriţe (cu trei ani înurmă, la prima ediţie a Premiilor Gopo iniţiate,benefic, de Tudor Giurgiu, într-o sală plină decineaşti, Medeea Marinescu a fost singura carea simţit nevoia să-şi amintească de ilustrulcineast al cărui nume a fost ales să defineascăcele mai importante premii cinematograficenaţionale; nu pot uita acest moment, recunoş-tinţa fiind, la noi, o pasăre foarte rară!). Din dis-tribuţie fac parte, de asemenea, actori de frunteai scenei şi ecranului naţional, precumGheorghe Dinică (bunicul Cristinei), RăzvanVasilescu (Edwards, un străin implicat înmatrapazlâcurile traficului de copii), EcaterinaNazare (Elena, mătuşa Cristinei), actori valo-roşi lansaţi de „noul val” precum Ion Sapdaru(Sandu, unchiul Cristinei), tineri „în vogă” – da-torită multor roluri marcante din ultimii ani –precum Tudor Aron Istodor (Glonţ) sau AndiVasluianu (Johnny). Regizorul Stere Gulea,

chiar dacă nu mizează pe ideeaunor distribuţii reluate din film înfilm, nu-şi uită anumiţi interpreţide altă dată: se întoarce, de pildă,la Florin Zamfirescu, personajprincipal în Iarba verde de acasă,distribuindu-l în rolul lui Felix(tatăl Cristinei) şi găseşte un rol de„plan trei” şi pentru frumoasaactriţă Mara Grigore, pe care o lan-sase în Vulpe vânător şi Stare defapt. Mai menţionez, dintre inter-preţi, pe Marinela Chelaru, CornelScripcaru, Ilinca Manolache, Şer-ban Georgevici, Bogdan Mahrodin.

Un rol important în echipade filmare l-a avut directorul deimagine Marius Panduru (caresusţine aplicat şi eficient atâtmomentele tensionate ale conflic-tului, cât şi clipele de destindere),şi este de remarcat prima colabora-re a regizorului cu fiica saAlexandra, autoarea costumelor şi

semnatara montajului. Stere Gulea declara,într-un interviu: „Pentru mine e foarte impor-tant să reintru în profesie, să văd dacă anii ace-ştia n-au lăsat nişte urme foarte grele, vizibile,de nesurmontat”. Cred că interpreţii şi ceilalţicolaboratori ai regizorului l-au ajutat să depă-şească riscurile pauzei regizorale, chiar dacă fil-mul ne lasă să întrevedem anumite fragilităţi(atât narative, cât şi stilistice), şi poate intrigaprin excese de limbaj „pitoresc”. Regizorul spu-nea, cu modestia care-l caracterizează: „Toatefragilităţile filmului sunt ale mele. Îmi asumaceste lucruri, pentru că aşa am pornit în aceas-tă meserie”. Susţin, în încheiere, un alt gând alcineastului: „Cred că Weekend cu mama a fostun bun antrenament pentru următorul film,Sunt o babă comunistă, după romanul cu ace-laşi titlu de Dan Lungu”. �

CĂLIN CĂLIMANRegizorul

Stere Gulea, după olungă absenţă

33

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

MAI 2009

AURA CHRISTI, ÎN DIALOG CU S, TEFAN BORBÉLY

Un exerciţiu de relativă redefinire

Ştefan Borbély: Dacă ar fi vorba de un„maestru”, care m-a ghidat indirect, ca afinitateselectivă, în anii de facultate, cel mai potrivit numear fi, cred, al lui Nicolae Balotă. Însă, am ajuns deunul singur, în urma unei gestaţii destul de lente, lamulte dintre înţelesurile manieriste pe care Balotăle transfigurează, în mod sistemic într-o sinteză detip clasic, goethean. Probabil că voi ajunge şi eu acolopeste vreun deceniu, clasicul fiind fatalitatea com-pensativă a oricărei degenerescenţe (motiv pentrucare, pentru mine, Cercul literar de la Sibiu e unfenomen mai degrabă crepuscular, decât augural),însă, pe moment, îmi place încă să mă joc, tot aşacum îmi place că postmodernismul a venit pestemine fără să-l fi căutat cu adevărat, dând sens mul-tor conţinuturi pe care nu le puteam defini.

Aura Christi: Vorbiţi-mi despre lecturiledvs. din prima tinereţe, din cea de-a doua… Ceînseamnă a citi, a fi citit pentru un scriitor?

Aşa cum spuneam, am investit dintotdeaunaliteratura – inclusiv critica, mai tehnică, mai aridă –cu valoare existenţială, formativă, ceea ce înseamnăcă m-am implicat integral în ceea ce am citit, cău-tând să înţeleg forma de viaţă a celui care mi seadresa. Ca segment stilistic, legat de Zeitgeist,păşeam oarecum împotriva curentului general, fiind-că m-am format într-o perioadă în care dimensiuneastrict tehnică, convenţionalizată a literaturii – maiales prin structuralism – covârşea prezumţia ei deautenticitate: citeai peste tot că literatura nu e decâtformă, cu un autor care când pleacă, pentru a da cre-dit textului care se generează de unul singur, cândrevine pe furiş, niciodată triumfător, pentru a devenivictima predilectă a molochului semantic pe care elînsuşi l-a declanşat. Am rămas, în tot acest joc deisme tehnicizate, un cititor uşor anacronic, în modevident conservator, şi mă descopăr şi azi că am reac-ţii de tip conservator la stimulii din jur, ba mai mult,că şi teoretizez conservatorismul, atribuindu-i toatesincretismele de care sunt în stare. În cheie conser-vatoare am citit şi postmodernismul: unora li se vapărea ca fiind inadecvat, însă îi asigur că e un exer-ciţiu util, de relativă redefinire personală.

Muzica, „o ambiguitate ridicată la rang desistem” – aşa, după cum bine ştiţi, o definea ThomasMann. Cum o definiţi dvs., care sunteţi un împătimital muzicii clasice? Ce compozitori ascultaţi, pe cinepreferaţi? Ce relaţii credeţi că există între scris şimuzică?

E o aparenţă, nu sunt un „împătimit al muzi-cii clasice”, ci, dimpotrivă, mai degrabă un diletant.Nu are rost să dau nume, m-aş declasa în ochiisimandicoşilor din jurul meu, aş părea un barbar alrafinamentului, nu un iniţiat. Am, însă, piese pe carele reiau: cel mai adesea muzică în care se simte ludi-cul, în care există poante sau câte un zâmbet demiti-zant, întins cu semeţie jucăuşă oricărui cititor. Înrest, când e vorba de muzică, prefer să-l iau peThomas Mann, cu Doctor Faustus sau cu scrisoriletrimise în patru vânturi. În afară de acestea, nucunosc altă legătură dintre muzică şi scris: fac liniş-te în jurul meu atunci când mă aşez la computer,închid uşa, zăvorăsc fereastra, ceea ce mă interesea-ză e exclusiv muzicalitatea intrinsecă a frazelor pecare le compun, sonul lor fluent, nemijlocit. Barbarcum sunt, nici la concerte nu mă prea duc, preferCD-urile. Nu am religiozitatea socială, împărtăşită amuzicii: ştiu că e o infirmitate, dar e prea târziu s-omai corectez.

Cum aţi defini meseria de critic literar? Oarepoate fi ea considerată o meserie propriu-zisă?

Nu se poate trăi din ea, nu e o „meserie” înaccepţiunea strict pragmatică a termenului, e, maidegrabă, o formă de înţelegere a lumii prin interme-diul clepsidrei pe care ţi-au formatat-o ceilalţi.

Pericolul ei cel mai mare este orgoliul: prezumţia că,indiferent cum ar fi cartea despre care trebuie săscrii, tu eşti mai presus de ea, pentru că o judeci. Unalt pericol e stereotipizarea: fosilizarea involuntară apercepţiei critice, persistenţa în inerţia perspective-lor care nu se modifică, personalizarea excesivă a sti-lului şi a selecţiei de calificative. Un critic literaradevărat – e lecţia pe care am deprins-o de la Ioanaşi Liviu Petrescu – se cunoaşte prin capacitatea luide impersonalizare, fiindcă meseria derivă dintr-oumilinţă controlată: devii „umbra” autorului pecare-l comentezi, reflexul literar secund al volumuluidespre care scrii.

De aceea, îmi e imposibil să trăiesc exclusivfoiletonistic, deşi cronicile îmi ocupă o mare partedin timp (prea mare, constat cu tristeţe în anii dinurmă). Structural, sunt un eseist care s-a rătăcit încritica de întâmpinare: când scriu eseu, sunt fericit;când caligrafiez cronici, grija mare pe care o am esteaceea de a nu greşi, de a nu nedreptăţi vreo carte.

Vorbiţi-mi despre cartea la care scrieţi, carteatotală pe care o visaţi, v-o doriţi şi consideraţi că încazul în care nu veţi izbuti s-o finalizaţi, o să vi seîntâmple ceva rău…

Nu vorbesc, din principiu şi din superstiţie,decât despre cărţile pe care le-am publicat deja. Înconsecinţă, răspunsul la această întrebare ar rămâ-ne în suspensie, dacă n-ar exista conştiinţa posibili-tăţilor pe care le-am ratat, şi-n prezenţa cărora pro-babil că aş fi fost mai bun, mai împlinit. Mi-aş fidorit să nu mă poarte cărţile mele în patru vânturi,să aibă o logică de concatenare mai temeinică, maisistemică. Mi-aş fi dorit să nu abandonez proiecte, sămă retrag undeva într-un Păltiniş noician analogic,pentru a le putea aprofunda mai bine. Credeam, laun moment dat, că-mi voi oferi certitudini, dar amdevenit un scriitor de ipoteze de lucru: sunt multe,fertile în cărţile mele, concentrează intuiţiei eferves-cente reuşite, dar nu sunt duse la bun sfârşit, pânăla punctul de unde nu mai urmează nimic, nicimăcar o cratimă la reeditare. Strict compensativ, măamăgesc cu gândul că voi avea timp, la bătrâneţe, sămă sancţionez, să fac bilanţul melancolic al acestuişantier cam vraişte şi să extrag din el măcar o con-

strucţie mică, durabilă. Până atunci, mă încearcă, încontinuare, spaime creatoare paradoxale: ar trebuisă închei ciclul Mitologiilor, ar trebui să finalizezHerakles, dar deja mă ocup de altceva, am 5-6 proiec-te pentru care strâng fişe, devin, încetul cu încetul,victima propriei mele virtualităţi dezorganizate.

Sunteţi în posesia unei calităţi extrem de rareîn ziua de azi: fidelitatea faţă de propria vocaţie.Credeţi că e vorba de forţă în acest caz? De noroc? Deşansă poate…

Cred că mai degrabă de regularitate şi deîncrederea în stilistica existenţială a disciplinei pecare o practic. După o serie de eseuri sau de texte deîntâmpinare grupate la un moment dat în jurul uneitematici anume, un prozator m-a suspectat că aşscrie proză; în alt context, altcineva se jura că scriuun jurnal voluminos acasă, şi, mai recent, mi s-afăcut onoarea de a mi se cere o... pagină de poezie,rugăminte care m-a lăsat atât nostalgic, cât şi per-plex. Nu scriu decât critică, în cele două forme cunos-cute, cronici sau eseu, şi sunt convins că nici nu estenevoie de altceva: stilistica lor exprimă propensiu-nea către artisticitate a fiinţei mele şi mă simt împli-nit cu această limitare, nu-mi doresc alte forme deexprimare. Dacă aş putea, aş scrie numai eseuri şistudii, dar constat din nou că sunt mai slab decâtpropria mea voinţă: scriu cronică literară de peste 30de ani, mi-ar părea rău să renunţ acum. Recunosc că,adesea, mă ţine în loc, mă blochează, sau că suprali-citez eu cărţile, conferindu-le conţinuturi hermeneu-tice pe care nu le au, însă, probabil, viaţa mea vacontinua la fel de schizofrenic, ca şi până acum, fiindcă nu-mi place stilul tinerilor de acum de a dacu tifla câte unei cărţi, de a o subestima fără să o ficitit. Critica literară e, aşa cum o concep şi trăiesceu, un fenomen de profesionalism ezitant: dacă nuiei în calcul că volumul despre care scrii te poate şiînfrânge, că poate fi superior nivelului tău de com-prehensiune, e cazul să te apuci de altceva, dar nu decritică literară.

Cred că din multiplele crize false, inventate(criza culturii, criza literaturii, criza romanului,criza poeziei etc,. etc.) de care s-a lăsat bântuită cul-tura română – ca şi societatea autohtonă, de altfel –una dintre puţinele crize adevărate, profunde estecriza receptării. E o confuzie gravă, instalată parţialdin vina noastră, a scriitorilor, parţial din vina criti-cilor care, spre deosebire de dvs., care scrieţi în conti-nuare critică de întâmpinare, au dat bir cu fugiţii,refuzând, deliberat sau dimpotrivă, să-şi facă dato-ria în faţa literaturii române vii. Astfel încât amajuns în impasul în care suntem, impas marcat de ogravă criză a modelelor, a reperelor culturale, mora-le… Apar cărţi de poeme formidabile, romane deprim rang, care, în anumite cazuri, parcă ar fi arun-cate într-un pustiu aproape… Cum vedeţi dvs.România anului 2008, inclusiv România de litere?

Foarte sincer, cu teama de a fi înţeles greşit,eu aş începe cu criza pecuniară: criticii scriu, îngeneral, despre cărţile la care au acces, care li se tri-mit, nu prea mai au resurse să intre într-o librăriepentru a achiziţiona totul. Un al doilea motiv e ato-mizarea: comunicăm mai puţin, vestea că a apărutceva foarte bun circulă mai anevoie, ceea ce ne lip-seşte, în principal, e solidaritatea de breaslă, care esubminată de însăşi structura mai laxă, mai puţincentralizată a vieţii noastre literare. Odinioară eraaltfel: un critic citea, în mod obligatoriu, toate rubri-cile de specialitate din reviste (le putea parcurge, nuerau excesiv de multe), sistemul tranzacţional devalori funcţiona altfel, mai generos, cultura avea oaltă pondere simbolică în economia de ansamblu avieţii sociale, de cum o are astăzi. Cred că, pe ansam-blu, literatul român nu este încă pregătit să îşiaccepte noua condiţie pe care i-o conferă societatea,

34

ANUL XX Nr. 5 (686)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

ANUL XX Nr. 5 (686)

aceea de a fi funcţia excedentară a unui sistempublic de comunicare în centrul căruia se află econo-micul cotidian, convertit în efortul surd de a rezistaşi de a supravieţui. În mai puţin un deceniu de laRevoluţia din decembrie 1989 (acum trăim în siajulacestei nedorite metamorfoze), România a regresatca elevaţie civilizaţională şi umană, privilegiind – lanivel general vorbesc, mă gândesc la palierul defini-toriu al mediei sociale, ocupat încetul cu încetul decătre muncitori care abia supravieţuiesc şi de cătrepensionari... – subzistenţa în raport cu luxul. Aici nue loc pentru cărţi, e loc pentru pâine.

Există, apoi, un aspect care se cam uită,poate şi fiindcă nu l-a cercetat nimeni sistematic:prestigiul simbolic al criticii de întâmpinare dedinainte de 1990 se explica nu numai prin faptul căscriitorii cereau acest ritual de consacrare, ci şi prinfaptul că exista o piaţă socială reală pentru critică,care-i facilita existenţa, cauţionând-o cu funcţiaprestigiului public. Faptul acesta este ilustrat derefluxul structural al şcolii de după 1989: înainte deRevoluţie, oricât de paradoxal sună această consta-tare, efervescenţa intelectuală a profesorilor erasuperioară celei de acum, când cultura şcolară dereferinţă a devenit televiziunea.

Fiindcă veni vorba de ea, dezastrul culturalpe care televiziunea l-a generat după Revoluţie ehalucinant, năucitor de-a dreptul. La mijloc esterating-ul, ceea ce e o ipocrizie: în realitate, subcultu-ra pe care o promovează televiziunea reflectă în moddirect, fără resturi sau menajamente, subculturacelor care fac televiziunea respectivă. Nu publicul ocere: publicul consumă ceea ce i se dă, modelajul ori-zontului său de aşteptare fiind o chestiune de forma-tare. Luaţi, pentru a înţelege, cazuri „tari”, concrete,care cer profesionalism, cum a fost, de pildă, moartealui Soljeniţân, care s-a comentat la noi când în stilhollywoodian, când ca un meci de fotbal între el şimonstrul colectiv oprimant care se numea URSS.Cazuri de acest gen sunt la ordinea zilei, se repetăexasperant. Eu cred că un intelectual are datoria dea spune, azi, că televiziunea îmbolnăveşte conştiinţapublică românească, administrându-i non stop pilulede prostie concentrată. Dar nu trebuie uitat nici fap-tul că TVR Cultural e cel mai plicticos post cu putin-ţă... Sper, din toată inima, că avem o cultură supe-rioară serviciului de televiziune care o reflectă.

Cum percepeţi istoria literaturii postdecem-briste? E o provocare, fireşte. Dar nu numai atât.După experienţa Statelor Unite, percepţia dvs. asu-pra literaturii din care faceţi parte s-a modificat? Înce fel?

Orele sunt înaintate, unii cititori poate că orfi adormit urmărindu-ne, aşa că nu cred că e bine sădeschidem acum cutia Pandorei. Oricum, se vede cuochiul liber că, în ciuda dezbaterilor nesfârşite des-pre canon şi canonizare, grila dominantă de percep-ţie a literaturii române şi mecanismul de consacrarea valorilor nu s-au schimbat prea mult, sunt, cu micisemne inerente de corecţie, aceleaşi ca înainte de1990. Constat o alunecare spre inerţie a optzecismu-lui şi, în paralel, o mai mare mobilitate intelectualăla reprezentanţii generaţiilor care ne-au precedat:recentele cărţi ale lui Mircea Anghelescu şi EugenNegrici sunt foarte incitante, se poate dialoga cu ele,au devenit, din chiar clipa publicării lor, surse deefervescenţă, aşa cum va fi, probabil, şi Istoria luiNicolae Manolescu.

Optzecismul, pe care-l admir partizan în con-tinuare, nu pare să fie în stare să-şi gestioneze matu-ritatea: puţine cărţi de sinteză, capabile să „rupăgura târgului”, eşec parţial în confirmarea uneisuperiorităţi care este, incontestabil, reală. Pe dealtă parte, nici nu cred că o redefinire,măcar parţială, a valorilor se va produ-ce în viitorul apropiat, pe motivul căgeneraţiile care vin după noi – la nive-lul „vedetelor”, cel puţin – nu suntgeneraţii de bibliotecă şi au în compo-nenţa lor puţini oameni care să concea-pă cultura ca pe un imperativ moral. Înanii care vor veni se va realiza, celmult, doar o reaşezare a ponderii cultu-rii în ansamblul audiovizualului carene domină viaţa, ceea ce este foartepuţin. Altfel, în multe privinţe noi con-sumăm inerţiile care ne-au macerat şiînainte de Revoluţie: visul de a trăiîntr-o cultură etatizată, cu subvenţiisigure, instituţii neperformante, darmănoase, lucru cât mai puţin, dar banisiguri etc.

La scară macrosocială, nu enimic nou, inerţiile culturii sunt iner-ţiile societăţii in genere, aflată, pemoment, în faza unei abulii identitareavansate, dictată de nesiguranţa zileide mâine şi de oboseală. Societatearomânească are nevoie de un şoc tera-peutic în momentul de faţă: probabil că

o reorganizare administrativă a ţării, cu consecinţeinerente în sistemul instituţional de cultură, ar oferiimpulsul de care ducem acum lipsă. Universităţileîmpărtăşesc, şi ele, cangrena sistemului: multe din-tre ele sunt dictaturi de familie, unde stupul seanimă doar în preajma alegerilor, pentru a recădea,apoi, în inerţia vigilentă a cărei primă preocupare eaplatizarea personalităţilor, privilegierea medieimercantile şi a mediocrităţii clientelare în dauna sti-mulării cu adevărat responsabile a vârfurilor.

În succinta prefaţă la volumul O carte pe săp-tămână vă refereaţi la programul pe care vi l-aţiimpus în afara obligaţiilor de zi cu zi: ore la faculta-te, rubricile, plimbarea câinelui (cu trasee bine stabi-lite). Descrieţi-mi o zi din viaţa profesorului, criticu-lui, mentorului Ştefan Borbély.

Nimic spectaculos: sport dimineaţă, apoi, înfuncţie de program, cursuri şi multe ore de lectură şide scris. O vreme mă amăgisem că am un soi de orăastrală pentru vârfurile de sarcină intelectuală:după-amiaza, când apune soarele, fiindcă m-am năs-cut în zodia Scorpionului, într-o fază de apogeucalendaristic, într-un moment al zilei în care soarelese va fi culcat de mult. Acum, nu-mi mai pot permiteasemenea rafinamente: scriu cu regularitate, ceea cenu mă ajută întotdeauna, fiindcă în momentele deartisticitate indolentă am dat, odinioară, cele maibune texte ale mele.

Regularitatea este asigurată şi de facultate,poate prea birocratizată în momentul de faţă, îndauna prestanţei ştiinţifice, a cercetării. Întrebareacea mai frecventă, care mi se pune, este legată deinteresul de ansamblu al studenţilor, inevitabil maiscăzut decât odinioară, dar şi maturitatea lor profe-sională lasă de dorit: viaţa lor, de dinainte de facul-tate, a fost formatată de cultura loisir-ului întreţinu-tă de către televiziune, vocaţia profesorală nu îimotivează, de unde o consecinţă aritmetică destul detristă: minoritatea calitativă cu care lucrăm real-mente folositor astăzi este mai mică decât odinioară,în timp ce gradul lor de abulie profesională este maimare. Cu toate acestea, mă mândresc cu faptul căam reuşit, numai în ultimii ani, să transform câtevalucrări de licenţă şi de disertaţie în volume publica-bile, am plasat câţiva oameni pe orbite profesionalecât de cât sigure şi mi-am creat câţiva prieteni, cucare comunic în principal pe internet, şi-n preajmacărora mă simt bine.

Ceea ce regret – dar cred că situaţia estereversibilă, cu preţul unor modificări structurale –este absenţa unei comunităţi academice solidare,autentice. În bezmetica luptă pentru putere şi pen-tru privilegii în care s-au angrenat mai-marii univer-sităţilor de astăzi au scăpat din vedere psihologiaelementară a succesului şi a performanţei: faptul că,dincolo de a mai deschide un birou sau de a ridica oclădire, esenţialul constă în întreţinerea unui climatuman pozitiv, în consolidarea comunităţii academiceca atare. Când văd înverşunarea cu care sunt discre-ditaţi profesori de prestigiu, unii cu doctorate şi cărţipublicate în străinătate, mă refugiez în amintiricompensative, netraumatice: am fost în câteva uni-versităţi americane – viaţa de campus este cea maifrumoasă din câte se pot imagina -, am fost o lunăintern la Oxford, într-unul dintre colegiile cele maititrate, şi peste tot am văzut un foarte stenic ames-tec de profesionalism elevat şi umor, de seninătate şicoeziune. Diferenţa nu rezidă numai în atitudine,într-o anumită lejeritate civilizaţională pe careRomânia nu o va avea nici peste o sută de ani, ciderivă din selecţie: nepotismul autohton academic ebulversant, practic nu găseşti loc în care să nu fiealambicate încrengături de rubedenii, foarte ridica-

tul coeficient de insecuritate ştiinţifică şi pedagogicăal celor care au parvenit pe căile tulburi ale sângeluidinamitează şi el sentimentul apartenenţei la comu-nitate, generând cotidian explozii psihice nebănuite.

Din această situaţie derivă dificultatea ceamai redutabilă a „mentorului” care încerc să fiu: ştiucă vând iluzii şi caut s-o fac cât mai cinstit cu putin-ţă, cu cât mai puţine răni distribuite în patru vân-turi. Îmi trec prin faţă oameni cu aptitudini intelec-tuale deosebite şi cu o putere de muncă impresionan-tă, din cooptarea cărora universitatea nu ar aveadecât de câştigat. Sunt febrili, lucrează pe rupte, vincu texte superbe, se vede pe faţa lor bucuria de a sedefini prin studiu şi scris, voinţa de a corespunde.Caut să-i răsplătesc exclusiv prin entuziasm, even-tual prin câte o recomandare la vreo revistă: mă temde momentul în care entuziasmul lor se va frânge, încare vor da cu capul de impenetrabilitatea piezişă aSistemului, şi vor descoperi că nu au forţe suficientepentru a răzbi, pentru a fi ajutaţi să reuşească.

Comparând cu ceea ce am trăit noi, într-operioadă în care repartizarea de trei ani era obliga-torie, impresia mea este că generaţiile de acum suntmai vulnerabile. Ca medie microsocială, reflexulacestei vulnerabilităţi este oarecum paradoxal, fiind-că mulţi studenţi se apără de ea refuzând să seimplice prea mult, pe considerentul că dacă nu urciprea sus pe scară, durerea pe care o vei simţi căzândde pe ea este mai mică. E obligatoriu să te gândeştila toate acestea când faci drumul cotidian spre cate-dră: de multe ori ei lucrează doar pentru tine, eştisingura instanţă pe care vor să o convingă, întrucâtcu altele nici nu se prea întâlnesc.

Intensific, aşadar, de fiecare dată bucuriafinalizării câte unei lucrări de licenţă: de multe ori, eprima lucrare de amploare pe care cineva o face înviaţa sa şi, cel mai adesea, singura până la gradul Idin preuniversitar. Satisfacţia apare, cu totul întâm-plător, în anii care vin: am sute de studenţi răspân-diţi în şcolile ţării, şi unora nu li se pare deloc stra-niu să-mi trimită câte un mail la nouă-zece ani de laabsolvire, pentru a-mi cere un plan la o lucrare desesiune pe care o au de finalizat. Odată am primit unmail din Australia: o fostă licenţiată mă contactapentru câteva detalii bibliografice, plus rugăminteade a-i citi eseul înainte de a-l preda profesorului deacolo. Îmi place să ştiu, aşadar, că relaţia cu foştiimei studenţi nu se termină în momentul în care eipărăsesc facultatea: că rămânem parteneri de dialog,că pot conta pe mine şi-n sfaturi care nu ţin de cărţi.Cred, aşadar, că pentru câţiva oameni cel puţin,n-am trăit degeaba în facultatea pe care o iubesc şiunde mi-ar plăcea să regăsesc un climat de perfor-manţă, care, din motive independente de voinţanoastră, a celor care lucrăm în clădire, pe moment nise refuză, într-un chip de-a dreptul scandalos şi arbi-trar.

Vorbiţi-mi despre prietenii dvs., patrupezii…Şi neapărat despre pasiunea pentru „bolovani”…

Tind foarte uşor să transfer tandreţea pentruoameni la animale, ceea ce e asigurător, pe de oparte, dar greşit şi oarecum trist, pe de alta. Amcrescut – succesiv, nu vă speriaţi... – vreo 24 de pisicibirmaneze şi doi căţei foarte ataşaţi de mine.Colecţia de pietre – pe care nu mai am unde să o pun –este un reflex ludic al pasiunii pentru geologie, pecare nu mi-am satisfăcut-o niciodată, dintr-o lipsă decompetenţă care se mai poate corecta. Oricum, defiecare dată când o cunoştinţă pleacă undeva, o rogsă îmi aducă o pietricică. Am deja, unele, de la vârfulmuntelui Sinai, din Australia sau Mexic, un obsidiandin America de Sud, un superb bolovan încrustat cumelci de pe vârful unui munte din Italia, mici pietri-

cele de la Machu Pichu şi o bucăţicăautentică din partea occidentală aZidului Berlinului.

Care a fost, în treacăt fie spus, celmai stupefiant lucru pe care l-am văzutvreodată (cel mai frumos e Niagara): amstat ore-ntregi pe Unter der Linden,copleşit de zidul care se întindea dincolode Poarta Brandenburg, trecea prinimobile, tăia blocuri în două, cu forţaimplacabilă a unei anomalii ideologice.Pentru alţii, despărţirea de lumea liberăînsemna frustrarea de a nu putea călătoriîn Occident, de a trăi într-un spaţiu con-centraţionar cu restricţii politice, ideolo-gice şi culturale radicale. Pentru mine, aînsemnat toate acestea şi ceva mai mult:consistenţa implacabilă a zidului, dincolode care berlinezii de vest ne făceau cumâna, îmbrăcaţi în hanorace colorate.Acolo am realizat, la Berlin, cât de cenu-şii suntem – şi mi-am schimbat încetul cuîncetul garderoba, purtând sacouri colo-rate până în ziua de astăzi... �

Noiembrie 2008

UUniversitatea din Padova era ceamai liberală în Italia epocii contra-reformei tridentine, când papalita-tea făcea mari eforturi pentru a

îngrădi pătrunderea ideilor reformei luterane în ţări-le catolice. Serenissima Republică Veneţia constitu-ia o excepţie faţă de celelalte state ale Peninsulei,fiind mult mai deschisă faţă de ideile de dincolo deAlpi, puterea şi tradiţia sa întemeindu-se tocmai pecomerţul şi relaţiile cu restul lumii, iar forţa sa eco-nomică şi militară îngrădea ingerinţele papalităţii şiale instituţiei sale represive, Inchiziţia, pe teritoriulsău. De aceea, la Universitatea din Padova, universi-tatea oficială a Republicii veneţiene, învăţau şi mulţistudenţi protestanţi din Germania, din Polonia,veneau şi ortodocşi din lumea grecească, nelipsind lasfârşitul secolului XVI nici unul sau doi români, des-pre care cel puţin avem ştiri. Dar bănuiala că spiri-tul de toleranţă ar putea fi îngrădit, în climatul detensiune crescândă între Roma şi Veneţia, în specialdupă 1590, a dus la manifestaţii studenţeşti, caaceea de la 1 iulie 1591, despre care citind azi îndocumentele timpului, ne apar ca un fel de 1968 stu-denţesc ante-litteram, la sfârşitul secolului XVI.

Demonstraţiile au fost ale studenţilor de laUniversitatea din Padova, cu sediul în Palazzo delBo, contra recent înfiinţatului Colegiu al iezuiţilor,pe care l-au acoperit de vopsea şi scrieri insultătoare,i-au spart geamurile, dedându-se la acte de vanda-lism. Adevărul este că în spatele studenţilor şi altemerei că spiritul de toleranţă ar putea fi redus, stă-teau şi temerile profesorilor de la Universitatea dinPadova, cei mai bine plătiţi din Italia pe atunci, căşi-ar fi putut vedea micşorate veniturile prin posibi-la plecare a studenţilor de la universitate şi înscrie-rea lor la Colegiul iezuiţilor, unde lecţiile erau maiserioase, existând mai multă disciplină şi pretenţiilebăneşti ale profesorilor călugări, mai mici.Iniţiatorul acestei revolte contra iezuiţilor a fost pro-fesorul Cesare Cremonini, amicul, iar apoi rivalul luiGalilei, imortalizat de Bertold Brecht în piesa „Viaţalui Galilei”, în rolul filosofului care refuză să vadăpetele de pe lună şi pe cei patru sateliţi „medicei” ailui Jupiter, prin luneta recent fabricată de Galilei,deoarece aceştia nu erau cuprinşi în învăţătura luiAristotel.

Aceste fapte sunt o realitate, Cremonini refu-zând evidenţa, dacă aceasta era în contradicţie cufaimosul „ipse dixit” al filosofilor antici, în cazul defaţă al lui Aristotel.

De aici, importanţa revoluţionară a metodeiexperimentale introduse de Galileo Galilei în ştiinţă –pentru ca o teorie să fie valabilă ea trebuie să poatăfi în orice timp verificabilă – faţă de gândirea anco-rată încă, prin unii învăţaţi, la teoriile filosofilor dinAntichitate, inclusiv la cea geocentrică ante-coperni-cană. Cremonini era de altfel un fin dialectician şiun profund cunoscător al filosofiei lui Aristotel, chiardacă nu a înţeles noua ştiinţă experimentală şi apli-carea matematicii, „matematizarea realităţii”, cum ova numi după mai bine de două secole Husserl, ope-rată de Galileo Galilei în cadrul ştiinţelor naturii,care stă la baza fizicii moderne.

Un elev al lui Cremonini a fost la Padova gre-cul Teofil Coridaleu (1563-1646) din Atena, întorsapoi la Constantinopol, unde a devenit faimos în spa-ţiul cultural ortodox, dezvoltând o amplă teorie privi-toare la limitele cunoaşterii umane, în coresponden-ţă cu teoria neo-aristotelică a dublului adevăr, al teo-logiei şi al ştiinţelor naturii, Dumnezeu fiind cauzafinală, dar nu cauza eficientă a fenomenelor, alecăror legi sunt investigate de ştiinţele naturii. Defapt, la Bucureşti, în Academia de la Sfântul Sava,înfiinţată de Constantin Brâncoveanu la 1694, cursu-rile care se vor ţine de către eruditul SevastosKymenites sau Chimenitul, primul director alAcademiei, vor avea programul ştiinţific bazat pecursurile de fizică ale lui Teofil Coridaleu, întemeia-te pe cele opt cărţi ale „Fizicii” lui Aristotel. Un altelev al lui Cremonini la Padova a fost GhermanVlasios, originar din insula Corfu, pe care-l vom găsio vreme şi la Iaşi, de unde, cu scrisori de prezentare

din partea lui Vasile Lupu, va pleca la Moscova, laţarul Rusiei, Alexei. Gherman Vlasios a fost însă, laAcademia de la Constantinopol, profesorul luiNicolae Milescu. Iată deci un filon care leagă turbu-lenta Padovă a lui Cremonini şi Galilei cu spaţiulcultural românesc şi Academia de la Sfântul Sava dela 1694...

Între timp, demonstraţiile la Padova contraColegiului iezuiţilor – aceiaşi iezuiţi care aveau cole-gii la noi la Iaşi, de pe timpul lui Petru Şchiopul, şi laCluj – continuă cu intermitenţe până la 1605, cândaceste colegii sunt închise, intervenind şi un litigiuîntre Sfântul Scaun şi Serenissima Republică, înurma căruia Papa emite o bulă de excomunicare con-tra Veneţiei, care în bisericile Serenissimei nici nu vafi măcar citită, Veneţia considerându-se independen-tă în afacerile sale interne faţă de Sfântul Scaun.Apuseseră de mult timpurile când la VeneţiaInchiziţia executase pe abatele franciscan BaldoLupetina, prin înecare, la 1556, pentru crezul săuluteran şi prigonise pe episcopul de Pola, Pier PaoloVergerio, pentru acelaşi crez... În această disputăteologică cu Roma, la 1606, Veneţia este splendidapărată de fra Paolo Sarpi, mare teolog veneţian, acărui statuie este azi chiar peste drum de InstitutulNicolae Iorga, de cercetări umanistice de la Veneţia,din palatul Correr.

Dacă la Roma, la 1600, Giordano Bruno eraars pe rug după ani grei de temniţă petrecuţi la TorreAnnona, pe malul Tibrului, la Veneţia, în primeledecenii ale noului secol al XVII-lea, într-o atmosferăpermisivă, circulau cărţi ca „Il divorzio celeste” –„Divorţul ceresc” – scrisă de Ferrante Pallavicino,călugăr şi aventurier – în secolul XVII era posibil! –în care era prezentat Iisus Hristos expunând Tatăluiceresc declaraţia Sa de divorţ de biserica romano-catolică, deoarece aceasta se pătase de adulter şitrăia în păcat. Sfântul apostol Pavel, trimis deDumnezeu-Tatăl să cerceteze faptele la Roma, seîntorcea de acolo scandalizat de ceea ce văzuse înbiserica romană, recomandând lui Dumnezeu-Tatălsă-L divorţeze imediat pe Iisus Hristos! În decorulde veşnică sărbătoare şi fast al Veneţiei se prezentauîn teatre opere libertine, ca „L’incoronazione diPopeea”, pe muzica lui Monteverdi, care justificauamorul fizic, pasiunile trupului, care învingeau vir-tutea.

Într-o atmosferă de scepticism religios, impu-să de ideile lui Cremonini, adept al filosofuluiPomponazzi, care nega imortalitatea sufletului, seîntemeia de către elevii celui dintâi, la Padova, la1631, „Accademia degli Incogniti”, ai cărei membri,identificând divinitatea cu natura, negau transcen-denţa şi adoptau o etică materialistă bazată pe satis-facerea instinctelor. Pe lângă aceste manifestări delibertinaj, Veneţia primei jumătăţi a secolului XVIIcunoştea şi cărţile de mare succes în epocă aleArcangelei Tarabotti, o călugăriţă din ordinul bene-dictin, forţată să se călugărească de către tatăl său,care, ca o adevărată feministă avant la lettre, înfie-rează sexul masculin şi prejudecata superiorităţiibărbaţilor şi descrie în acelaşi timp infernul uneivieţi monahale lipsite de vocaţie. Asistăm la Veneţia,în această primă jumătate a secolului XVII, la o cri-tică a societăţii şi a moravurilor, de pe poziţii de scep-ticism religios şi libertinaj, demne de secolul ilumi-niştilor, al lui Voltaire sau al „călugăriţei” luiDiderot, care însă, odată cu începutul crepuscululuieconomic veneţian, după 1660 se sting, neducând lanici o cădere a vreunei Bastilii sau, cel puţin, a„Punţii Suspinelor” –„Ponte dei Sospiri”– puntea pecare treceau condamnaţii conduşi la închisoareaveneţiană „dei Piombi”.

Este interesant de ştiut că în această perioa-dă, a unei turbulente vieţi studenţeşti la Padova, îşiface studiile acolo şi la Veneţia un principe român,direct coborâtor al Basarabilor, Radu Mihnea, viito-rul Domn de la sfârşitul lui 1601, pentru câteva lunişi apoi, de la 1611 la 1626, cu mici întreruperi, alter-nativ, în Muntenia şi în Moldova. Fiu al Domnuluimuntean Mihnea din căsătoria acestuia cu DoamnaVişa, Radu Mihnea îşi va petrece o parte a adolescen-

ţei la Mânăstirea Iviron de la Muntele Athos şi apoiîn mediul atât de deosebit al Veneţiei şi al Padovei,în ultimul deceniu al secolului XVI.

Aceste două realităţi atât de deosebite, aleOrientului monahal şi cea a moravurilor libertine alefastuoasei Veneţii, patria peste un secol a luiGiacomo Casanova, se pare că nu l-au turburat petânărul român, care a reuşit să înţeleagă acolo maibine realităţile Apusului şi ale lumii în general, sin-tetizând cultura Renaşterii italiene târzii cu cea multmai statornică a ethosului ortodox, sinteză ce o vareflecta în atitudinea sa cumpănită, dar şi abilădiplomatic, de viitor Domn. Desigur că l-a ajutat şiatmosfera deosebită a familiei în care trăia, laVeneţia, a mătuşii sale Mărioara Vallarga, soră abunicii sale Ecaterina, văduva evlaviosului voievodAlexandru Mircea şi a acelui întreg cuib familiarromânesc, dar şi levantin, ce, uimitor, trăia în aceltimp la Veneţia: în afara Mărioarei Vallarga, carerămasă văduvă se va călugări la Mânăstirea SanMaffio (Sf. Matei) din Murano, cartier insular alVeneţiei, mai erau acolo mătuşa sa Maria, fiica voie-vodului Petru Şchiopul, aflat în exil la Bolzano, cufiul său Ioan Ştefan şi o curte de boieri moldoveni.Soţul Mariei, ginerele lui Petru Şchiopul, aristocra-tul veneţian Polo Minio, va face o călătorie lungă înţările române, lăsându-ne interesante şi importantenote despre starea acestora la începutul secoluluiXVII. Acolo, în şcolile Veneţiei, îl va cunoaşte RaduMihnea pe cretanul italianizat, Constantin BaptistaVevelli, pe care-l va aduce în ţară şi-l va avea prietenşi consilier toată viaţa.

În jurul lui Petru Şchiopul, ce se aşezase laBolzano sub ocrotirea împăratului Austriei, Rudolf alII-lea şi a arhiducelui Tirolului, Ferdinand, erau pelângă boieri şi slujitori care-l urmaseră din Moldovaşi mitropolitul Gheorghe Movilă şi monahulAnastasie Crimca, viitorul mitropolit, o figură deose-bită de artist miniaturist şi viitorul ctitor al mânăs-tirii Dragomirna.

Surprinde şi emoţionează această prezenţăîntr-un veac îndepărtat a unei aristocraţii româneştipe teritoriul de azi al Italiei, şi cu atât mai mult fap-tul că foarte, foarte probabil acei tineri români deatunci la Veneţia l-au putut vedea real pe mareleGalileo Galilei, căci ei frecventau şcolile înalte aleSerenissimei, unde Galilei preda cursurile sale.Tineri români, căci se afla pe atunci la Padova şi fiulunui pârcălab de la Cetatea Neamţului, de la începu-tul domniei lui Ieremia Movilă, un Hrisoverghi, fărăîndoială grec românizat, care, dintr-un raport aliezuiţilor la Suceava – redat de N. Iorga – rezultă căse întorsese de la şcolile de la Veneţia în anul 1600.Din această prezenţă românească a rămas azi mor-mântul Domnului Petru Şchiopul la Bolzano, precumşi castelul din Alpii tirolezi, în care el şi-a dat sfârşi-tul la 2 iulie 1594 şi unde, în mod surprinzător, amconstatat în 2008, încă vie, amintirea unui „domn dedeparte ce acolo şi-a dat sfârşitul”.

Prezenţa lui Radu Mihnea la şcolile dinVeneţia şi Padova, în timpurile când acolo predachiar marele Galilei şi posibilitatea reală ca învăţă-celul devenit apoi domnitor în Ţara Românească să-lfi văzut cu ochii săi pe marele dascăl, îndeamnă lacercetare, pentru ca aceste chipuri ale unor românidin alte veacuri să nu se şteargă fără urmă, precum„chipurile pe o oglindă”.

Desigur, datele sunt fragmentare în istorio-grafia noastră, privitor la sejurul veneţian al luiRadu; cele mai multe provin din schimbul de scrisoridintre Marietta (Mărioara) Vallarga Adorno cu soraei la Bucureşti, Ecaterina Salvaressi şi cu Mihnea,tatăl lui Radu. Această colecţie de preţioase scrisori adescoperit-o Nicolae Iorga, la începutul secolului tre-cut, cu sprijinul lui Urban di Gheltof.

Rezultă din scrisorile lui Mihnea, tatăl luiRadu, că după mazilirea sa la Constantinopol şidureroasa trecere la mahomedanism, principeleRadu, născut prin 1575, a fost încredinţat laConstantinopol în grija dragomanului CristoforoBruti, fratele lui Bartolomeo Bruti, marele postelnicşi consilier al lui Petru Şchiopul în Moldova. Ştim că,prin intermediul lui Girolamo Cappello, viitor amba-sador („bailo”) veneţian la Constantinopol, principeleRadu, împreună cu mama sa, Vişa, a ajuns laVeneţia, la sora bunicii sale, Mărioara VallargaAdorno. Nu ştim însă dacă până la sfârşitul lui 1601,când Radu e adus de trupele turceşti pentru o dom-nie de câteva luni în Muntenia, el a stat tot timpul laVeneţia. Aceste date fragmentare pot fi astăzi între-gite, căci documentele din acea epocă există în arhi-vele şi universităţile Veneţiei, iar institutul ce poar-tă la Veneţia numele marelui savant român, de elînfiinţat, Nicolae Iorga, ar putea aduce mai multălumină asupra acestor români şi fapte de la începu-tul epocii moderne, când se puneau bazele ştiinţei şiEuropei actuale, la care ei au fost martori direcţi. �

35

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

MAI 2009

CORESPONDENŢĂ DIN ITALIA

EMIL RAŢIU

Contestaţii studenţeşti în secolul XVI şi români la Veneţia

36

ANUL XX Nr. 5 (686)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

ANUL XX Nr. 5 (686)ANUL XX Nr. 5 (686)

PPână la începutul acestei primăveri,credeam că am văzut la Madridprin grandioasele săli ale muzee-lor de aici cele mai preţioase lucră-

ri pe care marii artişti ai lumii le-au lăsat moşte-nire posterităţii, de la Velasquez, Leonardo DaVinci, Michelangelo, Rubens pînă la Dali, Picassoşi Miro, dar acum, trebuie să recunosc că nu văzu-sem încă cea de-a opta minune a lumii, sculpturi-le lui Rodin expuse în plină stradă madrileană,oameni care transmiteau prin mişcările torsiona-te uneori ale corpului lor viu parte din monumen-talitatea geniului sculpturii universale, AugusteRodin, şi imortalizau nemişcarea vie pe retinaaparatelor de fotografiat. Prima statuie care mi-aapărut ca un miracol în faţă şi mi-a stopat fluviulgândurilor, învăluită din toate părţile de luminacaldă, ca o muzică despinsă dintr-un cor al îngeri-lor albastrei nemărginiri, a fost sculptura„Gânditorul”. Am fost tentată să cred la primavedere că este vorba de o copie, numai că perfec-ţiunea execuţiei ei şi existenţa umbrelor suave,expresivitatea corpului nu puteau aparţine decâtartei lui Rodin şi era expusă în plină stradă şi unoriunde, pe Strada Paseo del Prado, vizavi deGrădina Botanică şi Muzeul Del Prado şi în ime-diata vecinătate a muzeului Thyssen, trona aici,ca o zeitate venită din Olimp prin grija muzeuluiObra Social la Caixa, Caixa Forum care organiza-se această expoziţie ca parte a programului „Artape stradă”, program care şi-a propus să scoatăarta din sălile de expoziţii, să o redea spaţiuluipublic, provocând astfel un dialog cu arhitectura.Lucrările care aparţin muzeului Rodin din Parisau fost expuse publicului străzilor în Palma deMallorca, Bilbao, Malaga, Valladolid şi Sevilla.Sunt în număr de şapte, dintre ele cea mai cunos-cută piesă fiind „Gânditorul”, aici fiind expusăvarianta cu numărul paisprezece şi ultima execu-tată de Rodin şi şase studii care compunMonumentul „Burghezii din Calais”. Este pentruprima oară cînd văd expusă în plină stradă partefoarte importantă din opera lui Auguste Rodin, celcare a produs unul din evenimentele importanteale artei sfîrşitului de secol al XIX-lea şi începutul

secolului al XX-lea, acela prin care realitatea inte-rioară, tensiunile şi pasiunile omeneşti se lăsaucitite în opera sa. Începând cu el sculptura nu amai fost doar o problemă a realismului optic, ci adevenit ceea ce timpurile moderne au consacratulterior, ca fiind o expresie a unei forţe vitale fon-date pe raporturi obiective, raţionale ce ţineau înprimul rând de adevărurile interioare ale fiinţeiumane. Sculptura „Gânditorul” este prima carereţine atenţia publicului, este plină de poezie, des-fată ochiul cu toate că din ea emană sen-timentul de copleşitoare tristeţe, poatepentru că lucrarea este inspirată dinDivina Comedie a lui Dante Alighieri.Privită de aproape descoperi că pesuprafaţa corpului sculptat sunt dife-renţe de nivel aproape imperceptibile,care sub influenţa luminii pun în valoa-re viaţa modelului şi mă duce cu gândulla prima operă importantă realizată deRodin, „Vârsta de Aramă”, care repre-zenta umanitatea deşteptându-se laviaţa spirituală, sculptură respinsă deSalon la anul 1879, pentru simpul motivcă a fost considerat un mulaj după untrup uman, dar atunci când cineva aafirmat „o fi un mulaj, dar e frumos”, afost primită în expoziţie. Se spunea căaceastă sculptură a fost lucrată seara, lalumina lumânării, de unde fineţeamodelajului. Un trup viu sau o statuie,privite la lumina lumânării, aşa încâtrazele să alunece pe suprafaţa lor, pre-zintă numeroase reliefări care scapă înmod normal privirii.

Admirând sculptura „Gândito-rul”, nu pot să nu mă întreb dacă Rodinnu a folosit aceleaşi mod de a sculpta, lalumina lumânării, pentru că perfecţiu-nea acestei lucrări vine din senzualita-tea expresiei carnale, apelând la luminacare transfigurează formele, sculpturapare că evoluează în spaţiu, respectă cuadevărat viaţa, te fascinează emoţia cucare sunt relevate adevărurile interioa-

re, te atrage prin semnificaţiile simbolice şi expre-sivitatea formelor. Încercând să privesc detaşatăaceastă statuie, nudul unui bărbat cu alură atleti-că, extrem de viu de adevărat, încât îi pot atingefluiditatea formelor şi mă duc fără voia mea lavechii greci şi-mi repet pentru a mia oară că sculp-tura este într-adevăr o artă a esenţelor. Mă des-prind cu greu din faţa acestei lucrări, dar privireaîmi este atrasă de cunoscuta şi emoţionanta lucra-re „Burghezii din Calais”, inspirată dintr-un faptreal, întâmplat în timpul Războiului de o sută deani. Această operă redă momentul în care condu-cătorii oraşului Calais, desculţi, îmbrăcaţi înhaine umilitoare şi surprinşi ca într-un ritualfunebru, sunt obligaţi de conducătorul armatelorînvingătoare, engleze, să predea cheile cetăţiiînainte de a fi spânzuraţi. Primul lucru care teimpresionează când priveşti sculpturile acestoroameni este nobleţea lor resemnată, ei ştiu că uneste vorba de umilinţa lor, ci de libertatea propriu-lui lor oraş. În această sculptură Rodin suprimădetaliile şi face loc ideii generale şi mişcărilorsubliniate de lumina care pune în valoare fiecareparte a corpului. Planurile acestei opere sunt clarede la volum la contururile corpurilor în întregansamblu, numai veşmintele lor cad în faldurigrele. Cunoscând povestea acestui ansamblu şiştiind ceea ce vrea să reprezinte ar trebui să pleci

din faţa ei cu o mare tristeţe, dar nobleţearesemnată a acelor oameni, spiritul lor desacrificiu, dăruirea lor pentru un ideal supe-rior îţi lasă în minte şi-n suflet un puternicsentiment de admiraţie. Recunosc aici consis-tenţa lui Rodin, în căutarea noului, el este celcare a adus schimbări radicale în încercareade a recupera viaţa directă, a înţeles esenţa şia marcat evenimentul. Un lucru peste care nuvreau să trec şi care m-a şocat când am privittoate aceste statui au fost mâinile personaje-lor, care erau vii, erau mari, directe, puterni-ce şi expresive la fel cu Mâinile lui Dürer.Drama momentului, gestul mâinilor şi mişca-rea care devine iluzoriu perceptibilă îţi lasăsentimental că această compoziţie te duceprintr-n proces de transbordare prin timp înalt veac şi secvenţa de viaţă este reală, căoamenii sunt adevăraţi şi că această scenă sedesfăşoară sub ochii tăi. După mai bine de ooră, împăcată cu mine, cu Auguste Rodin şiuniversalitatea, părăsesc expoziţia stradală,mă pierd printre trecătorii Madridului, pestrăzile cu parfum de magnolii în floare şi măgândesc la frumoasa poveste de iubire dintreCamille Claudel şi genialul Rodin, dacă uncumva ansamblul sculptural pe care l-amvăzut a fost creat într-o altă primăvară cândMistralul, vântul îndrăgostiţilor, bătea suavîn sudul Franţei. �

CORESPONDENŢĂ DIN SPANIA

EUGENIA DUMITRIU

Lucrările lui Auguste Rodin,expuse pe stradă

37

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

MAI 2009

Observator cultural într-o ascensiune vizibilă, sub aspect calitativ (nu şigrafic) discută în nr. 207/12 martie a.c., problema traducerilor, multe, aflatepe piaţa cărţii, în suferinţă (exigenţă slabă). Semnează semnale Riri Manor,Liviu Călburean, Bogdan Tănase ş.a. Liviu Ornea îl evocă pe poetul CristianPopescu, dispărut prematur dintre noi. Bogdan A. Stănescu şi Vasile Ernu(basarabean) încep un schimb de epistole foarte interesant, continuat înnumerele următoare, cu trimiteri la mari scriitori ruşi, prea puţin sau maideloc cunoscuţi la noi, Zamiatin, Platonov, Bulgakov (acesta mai bine recep-tat), care au cunoscut absurdul „luminoasei epoci socialist-comuniste”.Alexandru Matei ne incită cu un serial Impostura ca stil, mult-comentat peinternet, temă inepuizabilă şi aplicabilă oriunde şi oricând, mai cu seamăacum. Că noi trăim acum şi o vedem, dacă vrem. Alberto Castaldini, autoritalian cunoscut în domeniul istoriei religiilor, se ocupă de iudaism, conside-rând că acesta s-a salvat (după cum spune şi Rosenzweig) prin „ieşirea dinistorie”, expresie ambiguă la prima citire. Printre nominalizaţii la Premiilerevistei reţinem pe Paul Cornea, Marta Petreu, Sebastian Reichmann (poet),Andrei Cornea, Stelian Tănase ş.a. În numărul din 19 martie a.c. citim recen-zii la Noul – o veche poveste de Andrei Cornea (Ed. Humanitas) şi Variaţiunipe o temă de Vivaldi de Iulia Deleanu (Ed. Kriterion). Interesant articoluilIuliei Popovici Moartea intelectualului român. Necrolog, uşor catastrofic, daroportun. Că intelectualul nu moare nicăieri decât, eventual, de foame, e clar,dar pericolul vine din partea ispitelor, care-s mari, Doamne. În numărul din26 martie a.c. Ovidiu Pecican semnează Românism şi patriotism, cu trimite-re la oscilaţiile şi conformismul unor istorici (Dan Berindei ş.a.), ca şi despreinconsistenţa unor atitudini. Un autor ce merită citit. Se înmulţesc nemulţu-mirile faţă de noul ministru al Culturii, Th. Paleologu, în care s-au pus spe-ranţe. Este vorba de obiecte de patrimoniu din colecţia MNAR ş.a. MihaiPlămădeală comentează producţiile lui Tara, prezentat ca un nou artist plas-tic român. Nu înţelegem ce are Djihad (în arabă, războiul sfânt) cu mişcareaartistică promovată de artistul pomenit şi dacă este vorba de artă sau de pro-pagandă. Vom vedea. Paul Cernat scrie despre cartea lui G. Ardeleanu N. Steinhardt şi paradoxurile libertăţii (Ed. Humanitas). Se pune un accent,credem, prea apăsat pe convertire, când de fapt, Steinhardt a încercat, defapt, o evadare dintr-un canon nu pentru a îmbrăţişa alt canon. Chestiuneaeste de ordin psihic şi filosofic. Iar termenul de „românism legionar” ni separe gratuit, mai degrabă este vorba de legionarism şi atât, nu trebuie extin-să noţiunea la românism. Leo Butnaru a scos o carte de antologie „ 100 depoeţi ai avangardei ruse” (Ed. Ex Ponto).

România literară din 6 martie a.c. oferă o evocare a recent dispărutuluipoet timişorean, ajuns aproape centenar, Anavi Adam, evocare semnată deMircea Mihăieş, din aceeaşi urbe cu poetul. Aflăm, dacă nu ştiam, că anulacesta se împlineşte un veac de la naşterea lui Eugen Ionescu (1909-1994),iar în Franţa a şi apărut o biografie de 600 pg. a marelui „absurd”. Citim oreplică spumoasă a lui Andrei Cornea la articolele Ioanei Pârvulescu desprePlaton, o scrisoare de la Paris, datată în 1994, a lui L. Raicu, despre Canetti,un articol despre Urmuz, antemergătorul avangardei bucureştene, semnat deC. Trandafir (a scos şi o carte despre Sebastian) ş.a. În următorul numărEduard Sava face o cronică plastică la o expoziţie de la Muzeul Metropolitandin Chicago, cu mare competenţă, S. Damian analizează atent proza luiBreban, semnificaţiile mai puţin sesizabile la o simplă lectură. Citim desprescriitorii din exil – Monica Lovinescu, Petru Dumitriu, Sanda Stolojan, BujorNedelcovici, Paul Goma, Virgil Ierunca, unii mai stimabili, alţii nu foarte.Livius Ciocârlie, adesea interesant, aminteşte de Victor Brauner, pe piatratombală a acestuia fiind scris „artist român”, spre deosebire de alţi răposaţi,originari din România, nespecificaţi. Nae Ionescu este ironizat pentru că

identifica românitatea cu ortodoxia, teză considerată stupidă. Neobositul LeoButnaru ni-l aduce în atenţie pe Boris Pasternak, cu date biografice şi ver-suri în traducere proprie. Leo Butnaru a făcut mult în ultimii ani pentrucunoaşterea literaturii, a poeziei ruse de cea mai bună calitate. În număruldin 27 martie a.c. Gh. Grigurcu comentează critic Scrisori către fiul meu deGabriel Liiceanu, care se dovedeşte un „ucenic infidel” al lui Noica. CândSocrate nu are dreptate de Andrei Cornea a fost publicată în limba franceză,în Canada, Quebec. Cartea fost premiată de România literară în 2005.

Dilema veche ne bucură, număr de număr, cu articole diverse, scrise în ceamai frumoasă limbă de jurnalist, acum, când aproape oricine are acces lamass-media fără complexe culturale. Andrei Pleşu oferă Situaţiunea înnumărul din 19 martie a.c., iar Magdalena Boiangiu scrie despre MonstruBashir, dictatorul sudanez, în numărul anterior. Sunt numai două exemple,pe lângă multe altele.

Cultura din 5 martie a.c. se deschide cu editorialul lui A. Bulai Urmeazăproblema evreiască?, referindu-se la recrudescenţa xenofobiei în Europa deazi, ca urmare a celor ce se întâmplă în Italia cu imigranţii rromi. Este unsemnal de alarmă, dar chestiunea se complică, fiind vorba de o modificaredemografică în tot vestul european, fenomen cu care ţările respective nu s-auadaptat sau nu au fost pregătite. Mai degrabă se profilează o „problemă isla-mică”. În numărul din 12 martie a.c., Mihai Iovănel critică recenta apariţiaPerfectul acrobat. Leonte Răutu măştile răului de V. Tismăneanu, CristianVasile, sub aspectul construcţiei cărţii. În 26 martie a.c., aflăm opinia lui C.Stănescu despre Istoria critică a literaturii române a lui N. Manolescu, căru-ia îi reproşează superficialitatea tratării fenomenului literar în ultimeledecenii.

Idei în dialog, revista marca Patapievici, conţine articole consistente, deSolomon Marcus, Despre greşeli şi despre eşecuri, Daniel Cristea Enache des-pre aceeaşi Istorie... a lui Manolescu, reţinându-se aceleaşi reproşuri ca înalte cronici (neactualizarea unor texte). Parcă în ajutorul acestor cronicaribine intenţionaţi vine T.S. Eliot cu un text o de rară frumuseţe, Să critici cri-ticul.

BORIS MARIAN

O nouă revistă: Carmina Balcanica

În peisajul atât de colorat şi divers al revistelor literare româneşti şi-afăcut de curând apariţia o nouă şi nu tocmai obişnuită (dar cu atât mai necesară)publicaţie: Carmina Balcanica (Review of South-Est European Spirituality andCulture) – directori şi fondatori Dan Anghelescu & Vasile Datcu, redactor-şefprof. univ. dr. Mihaela Albu, redactor-şef adjunct Marius Chelaru.

Dintru început – pe lângă vizibila amprentă academică – sunt evidentecâteva particularităţi prin care, în context, revista se vădeşte şi cu o vizibilănotă de singularitate. Întâi de toate prin intenţiile programatice, prin aceastărevistă editorii dorind să aducă la lumină esenţa intimă a unor forme de expri-mare proprii identităţii spirituale specifice spaţiului danubiano-balcanic.Pornind de la premisa că în identitatea aceasta (spiritual diferită de aceea aoccidentului) se lasă întrezărit un întreg aliaj de elemente care impregneazăpsihologia, mentalitatea şi, corelativ, creaţia artistică, textele incluse sunt (şi vor continua să fie) publicate atât în limba maternă a autorilor (română,greacă, sârbă, albaneză, macedoneană, bulgară, turcă etc.), dar şi în limbaengleză, deschizând astfel porţile comunicării/cunoaşterii/întâlnirii cu lumeavest-europeană. Faptul se întemeiază pe convingerea că – dintr-o anume per-spectivă care poate fi şi aceea a constructului european aflat într-un plin pro-ces de formare – spaţiul balcanic (pe care Vestul continuă să-l perceapă ca pe-oalteritate absolută), complex de naţiuni menţinut într-o periferialitate secularăîn raport cu centralitatea apuseană, poate fi spiritualmente (re)integratEuropei, acolo unde din multe (şi nu total îndreptăţite) motive «este privit fiecu mefienţă, fie cu un zâmbet îngăduitor, prea îngăduitor». (Dan Anghelescu)

Privitor la ceea ce poate aduce Sud-Estul în civilizaţia occidentală –întrebare deloc retorică – argumentaţia prof. dr. Mircea Muthu este mai mult

decât convingătoare: „Aducând cu sine coabitarea celor trei straturi culturale –arhaic, medieval şi modern – Sud-Estul poate ajuta Europa să-şi reînveţe tre-cutul şi, nu în ultimul rând, să-şi remodeleze proiectele de viitor. Aici, un exa-men arheologic «sui-generis» ne arată că sedimentările sunt încă în curs, înceti-nite fiind de conjuncturi mereu nefavorabile la răscrucea imperiilor vii saumoarte. Fenomenul poate fi ilustrat, în imaginarul cu suflu epopeic, de tensiu-nea fertilă dintre «demitizare» şi corelatul său cu sens invers (mitizare) ce-ileagă în acelaşi ritm pulsatoriu, pe Kazantzakis de Ivo Andrić, pe aceştia deIsmail Kadare şi Sadoveanu ş.a.(...). Dincolo de schimbările de accent, remanen-ţele arhaice şi folclorice particularizează un spaţiu de confluenţe, a cărui vitali-tate este fructul aliajelor paradoxale dintre vechi şi modern.” (v. Mircea Muthu–Balcanismul literar românesc, vol. 3, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2002, p. 145.

Ideea iniţierii acestei publicaţii dedicată dialogului şi dezbaterilor inter-culturale s-a anunţat, încă de la început, nu doar provocatoare, ci şi deosebit deatractivă. Afirmaţia se susţine în bună parte şi prin prezenţa în board-ul revis-tei a unor personalităţi ştiinţifice deosebit de proeminente. Astfel, alături deprofesorii universitari dr. Mircea Muthu (Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca) şi dr. Mihaela Albu (Universitatea din Craiova) întâlnim şi prestigioa-sele semnături ale Acad. Katica Kulakova (Cyril and Methodius University,Skopje, Macedonia), Dr. Apostolis Pantelakis (The Institute of the BalkanStudies, Thesaloniki, Grecia), Zoran Pesić Sigma (Gradina magazine, Serbia),Dr. Theodor Damian (Metropolitan College of New York, USA), Dr. SandaGolopenţia-Eretescu (Brown Univeristy, USA), Dr. Heinz-Uwe Haus (Universityof Delaware, USA), Marian Gh. Simion (Harvard University, USA).

Ţinând seama că ecouri pozitive ale acestei apariţii s-au făcut deja auzi-te în mai multe dintre revistele din ţară, dar şi de peste hotare, urăm o viaţăcât mai lungă revistei Carmina Balcanica! �

38

ANUL XX Nr. 5 (686)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

ANUL XX Nr. 5 (686)

Păşiţi solemn....” (Romanţă apocrifă). Gh.Grigurcu remarca emfaza, „scenariul pretenţios” alacestei poezii în care „avem de-a face cu un motivbacovian întors cu capul în jos”.6

Din acest „mecanism” fac parte nu doar deco-rurile somptuoase, baroce, chiar „decadente”, dar şipersonajul care gesticulează „pontifical” (MateiCălinescu) şi monologhează ca şi actorii.

Structura de „monolog dramatic” a multorpoezii minulesciene şi spectacolul plin de candoaresunt remarcate şi de Matei Călinescu; acesta vorbeş-te de sensibilitate „proprie unui actor care, interpre-tând un personaj, trebuie să-şi trăiască rolul, dar înacelaşi timp să se şi distanţeze lucid de el”.7 Actordesăvârşit este poetul în Romanţa celui ce s-a-ntors,ce debutează furtunos, printr-o lovitură de teatru:

„Tăceţi, voi toţi din jurul meu,Vă rog tăceţi –Că-s obosit,Şi-aş vrea să dorm,Şi-aş vrea să mor...”. „Publicul” e, fără îndoia-

lă, imaginar, un „voi” generic, de care poetul arenevoie pentru a-şi revărsa preaplinul sufletesc.Minulescu este un volubil cu o evidentă plăcere aspunerii, în această latură făcând parte din „familia”celor de soiul lui Ion Creangă. Pretextul – aventuravieţii – se amplifică în cascade verbale pentru aîmpărtăşi, a transmite şi publicului – redus la tăce-re – fiorul acesteia:

„O, de-aţi şti voi ce drumuri lungi (...)O, de-aţi putea şi voi cândva,Pornind grăbiţi pe urma mea (...)Să vânturaţi pământul tot - ”. Experienţa nu

e însă împărtăşită, secretul existenţei plenare rămâ-ne închis în însăşi fiinţa poetului, ce păstrează ten-siunea dramatică până în finalul poeziei:

„O, de-aş putea să vă spun tot...Dar nu—Plecaţi...Că-s obosit Şi-aş vrea să dorm,Şi-aş vrea să mor,M-aţi ascultat—Vă mulţumesc...Acum plecaţi. ”Gesturile poetului-actor sunt largi, cu rolul

de a-şi convinge auditorul cu orice preţ, dar până laironie şi autoironie nu e decât un pas. O parantezămerită făcută; ironia era preţuită şi de romantici: Fr.Schlegel – „stare de spirit (...) care se înalţă (...) chiardeasupra propriei arte, virtuţi şi genialităţi”8 şiNovalis – „consecinţa lucidităţii, a veritabilei prezen-ţe de spirit”9. Dar ironia minulesciană aduce o notăîn plus acestor notaţii, nuanţându-le; este vorba dehistrionismul poetului, care lipsea vederii romantici-lor şi care anunţă postmodernismul.

Într-o Romanţă fără muzică, avântul eroic aleului-actor forţează limitele. Pentru a ajunge la iubi-tă, sunt conjugate forţele naturii, cu cele ale morţii şiale supranaturalului:

„Ca să-ajung până la tine, i-am zis calului:– Grăbeşte...Pune-ţi aripi ca de basmeŞi te-nalţă până-n nori...(...)Ca să-ajung până la tine, i-am zis vântului:– Dă-mi mâna (...)Ca să-ajung până la tine, i-amzis morţii:– Mergi nainteŞi coseşte-mi fără milă tot ce-i viu...”. Toată

această furtună de vorbe, gesturi şi voinţă se sfârşeş-te neaşteptat, printr-un final plat:

„Dar strunele chitarei-s rupte Şi romanţa s-a sfârşit! ”. Artificiul e enorm şi

ironia zdrobitoare. În Literatura română la începu-tul secolului XX , D. Micu remarca cum Minulescu„se spovedeşte şi se autopersiflează concomitent.Conştient de postura mai mult sau mai puţin comicăîn care se află, şi-o anulează numai pe jumătate prindetaşare ironică”. Şi într-adevăr, coordonata specta-colului, bogată în implicaţii comice, conferă liriciiminulesciene originalitatea artistică.

La nivelul stilului, impresia de spectacol esusţinută de acumulările hiperbolice simetrice(„Sunt ritmul primelor senzaţii/ Şi gestul primuluiavânt...”), asociaţii imagistice inedite („Eu sunto-mperechere de straniu/ Şi comun/ De aiurări declopot/ Şi frământări de clape/ În suflet port tristeţeaplanetelor ce-apun, / Şi-n cântece, tumultul căderilorde apă”) alături de cele mai banale replici şi expresiicolocviale ce dobândesc în poezie adevărata valoareexpresivă. Este acea opoziţie aparenţă-esenţă, întâl-

nită şi la Creangă la alt nivel, foarte productivă: unvăl de sobrietate, artificiu, preţiozitate acoperă ceamai învolburată ironie, ca în Pianissimo:

„Între noi şi restul lumii S-a lăsat ca o cotină” mărturiseşte misterios

şi grav eul poetic, pentru a aluneca în următoareleversuri ironic:

„Hai să punem capăt glumeiŞi sub braţele troiţei olteneşti de la Corcova,Hai să ne iubim în cinstea Lui Giacomo Casanova!...”Necontenit poetul etalează măşti; histrionis-

mul trimite din nou la poetul postmodern pe careMinulescu îl anunţă şi este recunoscut de majorita-tea de majoritatea criticilor, de la G. Călinescu, careafirmă că poezia lui Minulescu trebuie jucată, inter-pretată, la Nicolae Manolescu, care în Metamorfozelepoeziei remarca: „Indiferent de temă, totul este simu-lat: iubirea, tristeţea, nostalgia metafizică. Poetuleste un simulat, dar unul plin de talent, în stare săjoace orice rol, inclusiv pe al său propriu. (...) Este celdintâi exemplu limpede de poezie a poeziei din lite-ratura română.”10

Prima mască etalată este cea a poetului,geniului romantic neînţeles, întâlnită în primelepoezii ale volumului de debut:

„Priviţi...Sandalele-mi sunt rupte,Iar toga ce mi-o dete-ApolloAbia-şi mai flutură albastrul...(...)Deschideţi poarta dar,Şi-n caleIeşiţi-mi toţi cu flori de laur ” (Romanţa nou-

lui venit) sau:„Hei, cântăreţ!...Opreşte-ţi truditul pas...(...)Ce drumuri prăfuiteBătătorişi, sărmane cercetător prin stele...”

(La poarta celor care dorm). „Străinul”, „călătorul”,dispreţuitul de mulţimea refractară la nou sunt ava-taruri ale aceleiaşi măşti tradiţionale, adoptate însă,nu pentru că era proprie structurii sufleteşti a poe-tului, ci pentru a se da în spectacol prin gesturi, cos-tumaţie şi mai ales prin retorică: „figuraţie solemnă,atitudini pontificale, gesturi largi”, rezumă foartebine T. Vianu.11

Masca nebunului deţine, după Ion Pop, opoziţie „ambiguă” în „teatrul noţional al alegoriilorminulesciene”12: nebunul în opoziţie cu „cuminţii”(„nebunul din cetatea plină numai cu cuminţi”, pri-mul volum din 1908) şi nebunul ce vesteşte amurgulzeilor în Götterdämerung, iconoclastul ce arde cre-dinţa cuminţilor, o reneagă, în cel de-al doilea volumdin 1908.

Odată cu evoluţia volumelor, măştile euluipoetic sunt mereu schimbate; astfel apar pe scenăvagabondul, saltimbancul, clownul în următoarelevolume:

„Trec vagabonzii (...)Trec corifeii poeziei şi preistoricii gândirii,Trec regii primului dezastru şi-nvinşii primu-

lui regret...” (Trec vagabonzii, vol. De vorbă cu mineînsumi, 1913) sau:

„La circ...Un accident banal –Un acrobat,Un salt mortal(...)Povestea lui?Hm!... (Ultima oră, vol. Strofe pentru faptele

diverse, 1930)Povestea mea- ”. Prin aceste măşti, a clownu-

lui, a vagabondului, a saltimbancului, se pune pro-blema înseşi condiţiei poetului, care e, până la urmă,aceeaşi cu a omului în general: „acelaşi accidentbanal...” (Ultima oră), acelaşi drum „spre cimitiruldin apropiere” (Moartea pasagerului), dar şi acelaşianonimat şi aceleaşi umilinţe asemănătoare vaga-bonzilor. Ion Pop vorbeşte de „cultul pentru artifi-cial” răsfrânt asupra reprezentărilor eului poetic,găsindu-şi expresia în „masca estetă, reactualizândfigura clownului, bufonului, saltimbancului”13.

Avatarurile eului poetic astfel înfăţişatecunosc o linie descendentă: de la poza romantică laumilul clown. Nu poate fi pusă în discuţie ideea depesimism; pesimism-minulescianism sunt termeniopuşi. Poate fi însă vorba de a ironiza poza romanti-cului-„cercetător prin stele”, demonstrând că sursapoeziei poate fi găsită oriunde, chiar în faptele diver-se şi că poetul poate să-şi asume înfăţişarea omuluicomun, prizonier în spectacolul lumii, pe care-l joacăşi de care se lasă jucat.

Minulescianism înseamnă ironie, apropiere,dar şi detaşare de rolurile puse în scenă; poetulMinulescu e greu de găsit, de a fi identificat cu unasau alta din măşti; poziţia sa e ambiguă şi poate căaceasta a fost şi scopul poetului. Ion Pop leagă aceas-tă reprezentare teatrală de conştiinţa convenţiei lite-rare.

Nu doar măştile le scoate Minulescu în scenă,ci şi propriul eu dedublat: cel „de ieri” şi cel „e azi”:

„Vorbesc cu mine însumi cum aş vorbi cu-nfrate

Întors rănit din lupta cu zilele de ieri,Şi parcă tot nu-mi vine să cred că n-am drep-

tateCă El şi Eu nu suntem decât acelaşi frate, Şi-aceeaşi rană-i doare pe ambii scutieri”.

Poate că „fratele” nu e decât postura trecută a poetu-lui, faţa, latura la care vrea să renunţe, pentru aadopta una nouă. Evoluţia volumelor confirmă conti-nua primenire, discretă a poeziei şi a pozei eului poe-tic în acelaşi timp. Şi poate că această poezie, ce des-chide volumul cu acelaşi titlu, De vorbă cu mineînsumi, din 1913, se înscrie pe această linie:

„Iar celui ce te-ntreabă de-ţi sunt sau nu-ţisunt frate

Răspunde-i: «Nu»”, alături de În loc de prefa-ţă, din volumul Nu sunt ce par a fi: „N-am fost aşaprecum se spune / Şi nu sunt nici aşa cum sunt ”, dar„...cine-anume sânt cu-adevărat/ Nu ştiu nici eu...”(Olandezul zburător). De aici e doar un pas până laanonimat, impersonalitate: „Cineva cântă! / Dar cine/ Cântă parcă pentru mine?.../ Cine cântă nu seştie!...” (Cântăreaţa anonimă) ori „Eu sunt.../ Darnu.../ Trecutu-mi spune că azi nu mai sunt nimic”(Romanţa necunoscutei).

Continua căutare a pozei fidele, caracteristi-ce eului poetic, duce, cum discutam mai sus, la ambi-guitatea poziţiei sale în poezii, dar mai mult decâtatât, şi pentru că vorbim de teatralitate, la creareatensiunii dramatice. Tensiunea e menţinută până lasfârşit, căci nici un volum nu defineşte clar poziţiaeului poetic. Ambiguitatea generează tensiune.

Dar tensiunea dramatică este creată şi men-ţinută şi prin alte modalităţi. Revenind la personaje-le lui Caragiale, toate au marea plăcere de a fi încentrul atenţiei, de a fi ascultate atunci când ies înscenă, gest caracteristic şi eului minulescian. Nu depuţine ori avertizează poetul încă din primul vers:„Tăceţi! ” sau „Taci! ”, „Hai, vino! ” – invitând la com-plicitate nu doar umbra imaginaţiei cu care dialo-ghează, ci şi cititorul a cărui atenţie e astfel uşorcaptată şi transformată în tensiune.

G. Călinescu sublinia că elementele artei luiMinulescu trebuie deduse dintr-o filiaţie a poezieicântate, romanţele sale având puncte comune cuacest gen, retorismul fiind cel mai important; prinretorism atinge două ţinte sigure: atrage atenţia şiobţine complicitatea publicului curios în ceea ce pri-veşte deznodământul, inexistent în final.

Matei Călinescu vorbeşte de „construcţiiimagistice” cu funcţie mnemotehnică: „Punctul deplecare este o afirmaţie, o interogaţie, un îndemn,concentrate într-o formulă, care va reveni şi în jurulcăreia se structurează întregul poem”.14 Criticulremarcă în continuare liniaritatea tratării motivuluipusă în umbră însă de „elementul fastuos” şi „gesti-culaţia pontificală”. Iată încă două elemente genera-toare de tensiune dramatică: fastuosul şi gesticula-ţia, puse alături de „punctul de plecare” antrenant.Nu motivul (în piesele de teatru, intriga) genereazădeci tensiunea, ci elementele auxiliare lui. �

1 G. Călinescu – Istoria literaturii române de la ori-gini şi până în prezent, 1941, p. 8632 Nicolae Manolescu – Ion Minulescu în Românialiterară, nr. 51-52, 2003-20043 G.C. op. cit. p. 8624 Ion Pop – Caragiale în poezia generaţiei ’80 (I) în„Tribuna”, nr. 58/20055 idem6 Gh. Grigurcu – Moştenirea lui I. Minulescu în De laMihai Eminescu la Nicolae Labiş, Ed. Minerva,Bucureşti, 1989, p. 1427 M. Călinescu – Ion Minulescu-poetul,, în IonMinulescu Scrieri I, Editura pentru Literatură,Bucureşti, 1966, p. XXXIV8 Fr. Schlegel – Fragmente critice, în Ph. Lacoue-Labarthe, J.-Luc Nancy- L’absolu litteraire, Paris,Ed. du Seuil, 1975, p. 869 Novalis – Oeuvres completes I, Paris, Gallimard,1975, p. 36010 N. Manolescu – Metamorfozele poeziei, Ed.Polirom, Iaşi, 2003, p. 2211 T. Vianu – Opere 3, Bucureşti, Ed. Minerva, 1973,p. 15112 Ion Pop – Jocul poeziei, Bucureşti, Editura Cartearomânească, 1985, p. 4413 Ion Pop – Jocul poeziei, Bucureşti, Editura CarteaRomânească, 1985, p. 2214 Matei Călinescu – Ion Minulescu – poetul, înScrieri I, Ed. Pentru Literatură, Bucureşti, 1966, p. XXIV

(Urmare din pagina 24)

EMANUELA DRAGOTĂJocul măştilor

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

MAI 2009

39

• CLUBUL CĂRŢII IDEEA EUROPEANĂ •

Doriţi să vă formaţi o bibliotecă universală? Comandaţi cărţile propusede Editura Ideea Europeană · EuroPress GroupComenzile Dumneavoastră vor fi expediate prin poştă, cu plata ramburs.Editura Ideea Europeană suportă cheltuielile de expediţie. Reduceri de preţ la serviciul Carte prin Poştă: • 5% – 5-19 ex.; • 10% – 20-29 ex.; • 20% peste 100 ex.Reduceri de preţ la sediul editurii: • 10% – 1-9 ex.; • 15% – 10-19 ex.; • 20% peste 20 ex. Comandând 5 cărţi anual puteţi deveni membrual Clubului Cărţii Ideea Europeană, iar la următoarele comenzi beneficiaţi de 15% reducere pentru fiecare carte comandată. Membrii Clubului Cărţii Ideea Europeană vor participa în fiecare an la concursul cu premii pentrufidelitate şi vor primi gratuit catalogul anual alEditurii Ideea Europeană. Fundaţia Culturală Ideea Europeană / CP 113, OP 22, Sector 1, Bucureşti, cod 014780; tel./fax: 4021. 212 56 92; E-mail: fcideeaeuropeana@yahoo.comWeb: www.ideeaeuropeana.ro

PA R T E N E R I M E D I A : RADIO ROMÂNIA CULTURALCONVORBIRI LITERAREAGENŢIA AMOS NEWSPOEZIATIMPULDACIA LITERARĂ APLERPA R T E N E R I :SC ERC PRESS SRLNETVISION SISTEM

EUROPRESS MEDIA

CROSMEDIA

IIDEEADEEA EEUROPEANĂUROPEANĂ & E& EUROUROPPRESSRESS

MARINA ŢVETAIEVAPROZĂ

LEV TOLSTOISPOVEDANIE

NICOLAS GRIMALDICARTEA LUI IUDA

TRADUCERE DEJANINA IANOŞI

PREFAŢĂ, NOTE, COMENTARII DEION IANOŞI

ÎN LIBRĂRIILE DE CALITATEINCLUSIV LIBRĂRIA ON LINEWWW.IDEEAEUROPEANA.RO

Evidenţa informatizată a tirajelor şi produselor este realizată în sistemul internaţional GS1, administrat în România de

GS1 România.www.gs1.ro

Apare joi 3 lei www.ideeaeuropeana.ro

REVISTĂ NAŢIONALĂ de cultură, politică şi ştiinţă ANUL XX · NR. 5 (686) · MAI 2009

� �

� �

CK